Iul sep-2008
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Like this? Share it with your network

Share

Iul sep-2008

on

  • 408 views

 

Statistics

Views

Total Views
408
Views on SlideShare
408
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Iul sep-2008 Document Transcript

  • 1. IULIE - SEPTEMBRIE 2008MIRACOLE O DATĂ LA PATRU ANIHANDBAL: MARILE SPERANŢEPRO ŞI CONTRATOUR DE FRANCEANDY RODDICKRALLY FĂRĂ LIMITEFOTBAL: EL SUPERCLASICOGOLF:TRASEE DEVISMADEIN CHINAJocurile Olimpice 2008
  • 2. IULIE - SEPTEMBRIE 200849 Libertatea cailor putere - Antal Putinică30 Zbor printre vulturiCând spui sărituri cu schiurile te gândeşti poate laMorgenstern, Schlierenzauer, Ahonen, Malisz. Pestezece ani, în această postură i-am putea găsi pe Şte-fănel, Remus, Szilvester, Dana sau Cristina. Românibuni la zborul de la trambulină?!Tentaţia de a zâmbinu-i uşor de ignorat, dar... aveţi puţintică răbdare!DETALIIEditor coordonator: Ivonne GhiţăRedacţia: Alexandru Gheorghiaş, CosminStăniloiu, Vlad Bucurescu, ArnoldCobilanschiColaboratori: Adrian Georgescu, EmanuelTerzian, Cristian Mîndru, Ion Florin,Alexandru Ganci, Radu Antofi, RobertDonatelliArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGES, Toni Salabaşev/TSA,Codruţ BendovskiDifuzare: Florentina BălanPrepress şi Tipar: Master Print Super OffsetEditat de Sport TV ManagementStr. Dr. Ernest Djuvara 30, sector 6,Bucuresti, telefon: 021 316 3380,fax: 021 316 3383e-mail: office@sportline.roAbonamente: www.sportline.roISSN 1843 – 9926Sport TV Management este membră BRAT,(Biroul Român de Audit al Tirajelor)Copyright 2008 Sport TV Management.Reproducerea integrală sau parţială amaterialelor publicate în această revistăeste posibilă numai cu acordul Sport TVManagement.56 2 zile în regatul performanţelorMarele circuit atletic al sezonului 2008 este în plinăderulare, finala urmând a avea loc la Stuttgart, pestadionul Gottlieb-Daimler, în zilele de 13 şi 14 sep-tembrie.62 EverestulBoca Juniors - River Plate. Cel mai colorat, mai viuşi mai aprins derby din fotbalul mondial de club. Sejoacă an de an în Argentina, de cel puţin două ori,iar pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus ElSuperclasico.8 Miracoleodată lapatruaniArtrebuisăfieimportantcăparticipi,dardefaptcon-tează numai dacă învingi. Vom scrie doar despre ceicare câştigă, le vom rosti numele doar învingătorilorşi ne vom emoţiona numai atunci când tricolorul vafi ridicat pe catarge, iar imnul României se va auzi peareneleJocurilorOlimpice.Nusudoarea,cistrălucireane va lua ochii. Strălucirea unor medalii pe care lesperăm.Jocurile s-au făcut cu mult înainte de a începe Jocurile. De şapte ani, de când ediţia 2008 i-a fostatribuită Chinei, ele sunt mai disputate decât dacă ar fi în plină desfăşurare.44 RallyfărălimiteCând,în1982,federaţiainternaţionalăaeliberatpro-iectanţii de majoritatea restricţiilor, dându-le mânăliberă prin introducerea regulamentului Grupei B,începea o perioadă legendară în lumea motorspor-tului. Despre maşinile Grupei B se spune că sunt celemaiperformantemaşinidecurseceaufostconstruitevreodată,iarceicarele-auvăzutaurămascuamintiriinvidiate de toţi ceilalţi. Inovaţiile tehnice au împinsperformanţele la extrem şi au născut legende, darevoluţia explozivă a dus şi la dispariţia Grupei B, le-gată pe veci de un accident terifiant38 Pro şi contra Tour de FranceDe vreo zece ani încoace vacanţă de vară înseamnă,pentru unii, să cutreieri prin Franţa alături de cicliştiidin caravană. Chiar dacă fizic nu eşti ACOLO. Poţi pre-ţui chiar fiecare minut zburător al celor 21 de etapesi 3500 km din Turul Franţei. Pentru ei înseamnă otreaptă mai mult spre perfecţiune şi poate două spreexcelenţă. O competiţie pe care fiecare o înţelege înfelul său. Ei sunt Radu Naum şi Radu Banciu.14 MarilesperanţeAvem o singură echipă la Jocurile Olimpice şi un visde medalie pe semicerc. Gheorghe Tadici a reuşit săreînvie alături de fetele sale un sport care ne-a de-finit secolul trecut. Mergem cu echipa feminină dehandbal la Beijing şi aşteptăm de la aceasta emoţiişi podium.28 Premier League-ulmeuM-am îndrăgostit iremediabil de Premier Leaguesezonul trecut la Eurosport 2. Când te documentezipentru un comentariu cauţi informaţii, scormoneştidupă detalii, iar internetul îţi oferă nenumăratesuprize. Am descoperit poveşti tulburătoare şiistorioare comice.20 OlimpiadaMadeinChinaCopertă: Stadionul Naţional Beijing“Cuib dePasăre”va găzdui ceremoniile de deschidereşi închidere precum şi întrecerile de atletismde la Jocurile Olimpice deVară. Capacitate:91.000 de spectatori, lungime: 330m, lăţime:220m, înălţime: 69,2m. Construcţia a costat423 de milioane de USD.5IULIE - SEPTEMBRIE 20084 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 3. CEREMONIA DE DESCHIDERE 8 AUGUST ORA 15:00FOTBAL 6 - 23 AUGUSTHALTERE 9 - 19 AUGUSTTIR 9 AUGUSTGIMNASTIC{ ARTISTIC{ 9 - 19 AUGUSTCICLISM PE ~OSEA 9 - 13 AUGUSTCANOTAJ 9 - 17 AUGUST}NOT 9 - 17 AUGUSTVOLEI 9 - 24 AUGUSTS{RITURI }N AP{ 10 - 23 AUGUSTBASCHET 10 - 24 AUGUSTBOX 11 - 24 AUGUSTCAIAC CANOE 12 - 23 AUGUSTC{L{RIE 11 - 28 AUGUSTATLETISM 15 - 24 AUGUSTCICLISM PE PIST{ 15 - 19 AUGUSTTENIS DE C|MP 17 AUGUSTTRIATLON 18 AUGUSTGIMNASTIC{ RITMIC{ 24 AUGUSTBMX 20 AUGUSTHANDBAL 20 - 24 AUGUSTTENIS DE MAS{ 23 AUGUSTCEREMONIA DE }NCHIDERE 24 AUGUST ORA 15:00PESTE 400 OREDE TRANSMISIUNI15 ORE LIVE ]N FIECARE ZIBULETINE DE STIRIREZUMATUL ZILEIMAGAZINE SPECIALE
  • 4. Miracoleo dată lapatru aniAr trebui să fie important că participi, dar de fapt contează numai dacă învingi.Vomscriedoardespreceicarecâştigă,levomrostinumeledoarînvingătorilorşinevomemoţionanumaiatuncicândtricolorulvafiridicatpecatarge,iarimnulRomânieisevaauzipeareneleJocurilorOlimpice.Nusudoarea,cistrălucireaneva lua ochii. Strălucirea unor medalii pe care le sperăm.ANALIZĂDANIELA DODEAN va participa la Beijing laprima ediţie a Jocurilor Olimpice din carie-ră. Calificarea sa este în sine o performanţăremarcabilă.ANALIZĂCOSMIN STĂNILOIU
  • 5. la Olimpiadă. Şi nu doar ele, toţi ceilalţi pes-te 100 de sportivi români care vor concurape arenele de la Beijing şi pe care îi vom ur-mări, desigur, la Eurosport.Sărituri pesalteleÎn copilăria mea, pe digul oblic al barajuluide acumulare de la Budeasa se aducea varaun cauciuc uriaş de tractor, o luai la fugă înpantă pe plăcile de ciment, băteai cu amân-două picioarele pe roată, te arcuiai aruncatde elasticitatea acesteia şi încercai să nu iei“burtă”. Săream aşa până mă durea capul.Alături de mine o droaie de copii mai marisau mai mici din satul bunicii. În oriceştrand, deliciul copiilor sunt săriturile, nuînotul sau scufundatul. Şi cu toate astea nuexistă condiţii pentru un astfel de sport lanoi. Aşa că Ramona Ciobanu şi ConstantinPopovici sunt două miracole petrecuteprintre mătasea broaştei şi saltele. Cei doisunt calificaţi în proba de platformă 10 me-tri la Jocurile Olimpice, dar în ţară se pregă-tesc pe uscat. Se aruncă în cap deasupraunor saltele, sau când ajung la Sibiu, apa everde în bazin. Sunt cei mai buni din ţară,chit că la naţionale au participat doar treiconcurenţi. Şi vor merge la Beijing, iluştriianonimi printre vedetele zilei şi printre po-diumuri la care nici nu visează. Cumva şipentru că visul lor s-a întâmplat deja, vordefila pentru România la festivitatea dedeschidere.Uneori e singurul lucru carecontează. Există sporturi care res-piră cu adevărat pentru noi, su-porterii, doar la Jocurile Olimpice.Canotajul spre exemplu, sau caiacul ca-noea, sunt reale, palpabile, odată la patruani, între cele cinci cercuri olimpice care leînnobilează şi ni le aduc în faţa ochilor şi-nsuflet. Nu ne interesează aproape nicioda-tă judo, dar avem o fătucă firavă, de doar48 de kilograme, care ne-ar putea aduceo medalie la Beijing, poate chiar aur. AlinaDumitru e campioană europeană şi me-daliată cu bronz la mondiale, dar asta ştimabia când calculăm şansele la trofee, la Jo-curile Olimpice. Ne aducem aminte de eadin patru în patru ani şi deschidem rapiddicţionarul de sporturi pentru a descoperiprocedeele care ar putea să o încoronezecampioană olimpică, rugându-ne să-i iasăun ipon. Aţi auzit vreodată de Alin Mol-doveanu? E calificat pentru întrecerile dinChina încă de acum 3 ani, din iunie 2005.Primul român care a ştiut că va merge laBeijing. Cum care Alin Moldoveanu? Nu-lştiţi? Doar e vice-campion la Cupa Mondi-ală în 2006, la puşcă cu aer comprimat, dela 10 metri, cum să nu-l ştiţi!? Atunci să vor-bim despre Alexandru Bodnar. Are 18 anişi trage cu arcul. Te pomeneşti că o fi cititîn copilărie poveştile cu Robin Hood şi alţieroi arcaşi de prin basme. Altfel de ce să nuse fi dus la fotbal şi a ales săgeţile? Era încăjunior anul trecut cînd a venit pe locul 29 lamondialul seniorilor şi astfel a primit biletulpentru Beijing. N-are şanse la podium, nu enici o ruşine să recunoaştem, dar participăla cea mai mare şi mai plină de emoţii com-petiţie sportivă a lumii. Iar asta e, pentru el,tot ceea ce contează.O minge cuochii obliciTenisul de masă este, la nivel mondial, oafacere asiatică. Sportivii chinezi dominăcompetiţiile de ani buni şi au ajuns natura-lizaţi în Europa, în formaţii reprezentativeputernice. Calificările Elisabetei Samara şia Danielei Dodean la Jocurile Olimpice re-prezintă deja performanţe sportive notabi-le. La ultimele mondiale au fost singurelejucătoare europene calificate în optimi. Înrest, doar asiatice. Probabil că undeva înzona optimilor vor fi eliminate şi la Beijing,de vreo chinezoaică, singaporeză, taiwa-neză... Nu vom citi despre ele decât micinote de subsol la vreun material despreprima medalie la canotaj, sau la gimnasti-că. Dar, într-o lume cu ochi oblici, precumcea a ping-pongului, fetele noastre vor fimândre, şi ele, că au reprezentat RomâniaANALIZĂ ANALIZĂ“Eu cred că, aşa cum s-aîntamplat de fiecare dată,sporturile care tradiţionalne-au adus satisfacţii laOlimpiadă îţi vor face datoriaşi de această dată. Mă referla gimnastică, la atletism, lasporturile pe apă, caiac canoe,canotaj.Va fi greu să depăşimperformanţele de la Sydney,de la Atena sau, ducându-mămult în urmă, cele de la LosAngeles, desfăşurate într-oconjunctură cu totul specială.”OctavianBellu“Foarte multă lume apolemizat în ultimavreme despre şanseleRomâniei. Eu aşvrea să nu facem opolemică inutilă,pentru că îi respectpe sportivi şi mi-efoarte greu să spuncă lotul de acum emai puţin valoros,pentru că nu e corectfaţă de sportivi. Euam încredere că sevor bate toţi pentrumedalii, pentru cămerg acolo pentrumedalii. E o datăla patru ani şi oricesportiv visează să aibă omedalie.”“Va fi cea mai scumpă primăde medalie de aur pe careRomânia o va fi acordatvreodată.Vorbim de o sumade 100000 euro. Considerabilă!Vorbesc de recompensaComitetului Olimpic, nu de cedau alţii.”OctavianMorariu11IULIE - SEPTEMBRIE 200810 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 6. Flacărape everestDE-A LUNGUL TIMPULUI, flacăra olimpicăa ajuns în cele mai insolite locuri din lume,prin cele mai neobişnuite mijloace. În 1976,flacăra a fost transformată în semnal radioşi transmisă prin satelit către Montreal, acolo unde afost aprinsă prin intermediul unui fascicul laser. LaSydney2000,torţaafostpurtatăsubapeleMariiBa-rieredeCorali.Altemijloacedetransportoriginaleaufost canoele indienilor nativi americani, cămilele sauavionul supersonic Concorde. Anul acesta, la HongKong,flacăraafosttransportatăcuunadincelebreleambarcaţiuni dragon specifice locului care va găzduiconcursul olimpic ecvestru, în luna august.În 2008, chinezii şi-au propus să urce flacăra pe celmai înalt punct al Globului. Joi, 8 mai, cu trei luniînaintea ceremoniei de deschidere a Jocurilor de laBeijing, o echipă de alpinişti a profitat de vremea fa-vorabilă şi a început ascensiunea finală, pe Everest.Odată ajunşi la destinaţie, au luat flacăra din reci-pientul de protecţie în care este transportată şi auaprinstorţaolimpică,efectuândcâtevaschimburideştafetă, către altitudinea maximă, de 8.848 m.Dintre cei 31 de componenţi ai echipei de alpinişti,22 au fost tibetani, opt chinezi de etnie Han şi un re-prezentant al minorităţii Tujia. Aceştia s-au aflat pemunte timp de mai bine de o săptămână, pregătindtraseul final, pe ruta de pe versantul nord-estic.În weeekend-ul anterior, căderile masive de zăpadădistruseseră câteva dintre traseele deja marcate şiunele din taberele intermediare, însă până miercuri,penultimatabără,situatăla7.790m,fuseserefăcută,iar alpiniştii, printre care s-au numărat şi trei femei,au pornit la asaltul final.În acest timp, organizatorii Jocurilor de la Beijing aufăcut o pauză în traseul principal al flăcării, aflată înacel moment în sudul Chinei, în oraşul Shenzhen.După manifestaţiile pro-Tibet care au tulburat bunulmersalflăcăriilaLondra,ParisşiSanFrancisco,orga-nizatorii chinezi au luat măsuri de securitate excep-ţionale, pentru ca niciun intrus să nu tulbure linişteafocului sacru, ajuns pe Acoperişul Lumii.Cele două flăcări au făcut joncţiunea după jumăta-tea lunii iunie, ulterior momentului în care flacăraprincipală a ajuns în Capitala Tibetului, la Lhasa. Şide această dată, măsurile de securitate din RegiuneaAutonomă a Tibetului au făcut ca totul să se desfă-şoare conform planului.FlacăraseîndreaptăcătreceremoniadedeschidereaJocurilor de Vară de la Beijing, de pe 8 august.alex gheorghiaşJoi, 8 mai 2008. O echipă compusă din 31 de persoane a pornit laasaltul final al Everestului. Misiunea lor a constat în a urca flacăraolimpicăpecelmaiînaltmuntedinlume.Dupămaimultezileîncarecondiţiile meteo au fost nefavorabile, misiunea a fost îndeplinită
  • 7. marilesperanţeANALIZĂ ANALIZĂAvem o singură echipă la Jocurile Olimpice şi un vis de medalie pesemicerc.GheorgheTadiciareuşitsăreînviealăturidefetelesaleunsport care ne-a definit secolul trecut. Mergem cu echipa femininăde handbal la Beijing şi aşteptăm de la aceasta emoţii şi podium.COSMIN STĂNILOIUGHEOGHE TADICI a obţinut un argint mondialcu naţionala feminină a României şi la Beijingvisează la o medalie olimpică
  • 8. alături de aceste fete, că putem câştigaaceastă medalie. Ducem o echipă la Jocu-rile Olimpice şi nu va fi o plimbare, ci o spe-ranţă în plus. Pentru aceste fete visul de aparticipa trebuie să fie visul de a câştiga.Căpitanul echipei naţionale feminine dehandbal va purta drapelul României la Jo-curile Olimpice de la Beijing, la defilareadelegaţiilor la festivitatea de deschidere.Decizia Comitetului Olimpic Român a ne-mulţumit-o pe Elisabeta Lipă, portdrapelulRomâniei la ultimele două ediţii ale Jocuri-lor, cea mai medaliată canotoare din lumela Olimpiadă. Ea ar fi vrut ca drapelul să fiepurtat de către Doina Ignat, fost sa colegăde barcă, posesoare a patru medalii de aurolimpice şi care la Beijing va participa a cin-cea oară la Jocurile Olimpice.Preşedintele COSR, Octavian Morariu, a pusînsă lucrurile la punct: “Este decizia Comite-tului Executiv şi nu revenim asupra ei. A fosto polemică întreagă, care după mine estegratuită, nu face bine nimănui. Nu face ocompetiţie între handbal şi canotaj. Şi ca-notoarele şi handbalistele sunt sportive demare valoare. Mi s-a părut inutilă şi nu ser-veşte la nimic. Canotajul a dus drapelul laultimele două ediţii, am vrut să marcăm re-venirea unui sport de echipă în delegaţie şicu asta încheiem polemica.”“Eu mă bucur enorm căavem un sport de echipă şi eimportant pentru structuradelegaţiei să meargă; facedelegaţia“mai echipă”.Deci, aduce un spirit de echipă.Spiritul de echipă e multmai important. Când tu nueşti bine, celălalt e bine, temotivează, există o dinamică,o sinergie care se crează, ogândire şi o atitudine pozitivăcare se crează în contextulunei echipe, şi asta este unlucru extrem de important”OctavianMorariuÎn 2000, la Sydney, echipa femininăde handbal a terminat pe locul şapte.Anul acesta, am putea câştiga aurulolimpic, la fel de bine cum am puteasă nu ne clasăm în primele şapte. Ierarhiilehandbalului feminin mondial sunt fragileşi se stabilesc la detaliu şi la minut. Un uri-aş echilibru de forţă şi valoare stăpâneştepeste primele 6-7 formaţii ale lumii şi orica-re dintre ele se poate încorona campioanăolimpică.Echilibrul este dovedit de ultimul campio-nat mondial, când am terminat pe patru,dar am fi putut, chestie de secunde şi de in-spiraţie de moment, să jucăm finala mare.Mergem aşadar la Beijing cu o generaţieobişnuită deja cu duritatea luptei pentruprimulloc.Deaceea, aşteptărilesunturiaşe,iarsperanţeleîndreptăţite. GheorgheTadiciştie asta şi mai ştie că poate să scrie istorie.E momentul cel mai important al cariereisale de tehnician şi de asemenea al multoradintre fetele sale. Aş zice că nu întîmplătornaţionala de handbal feminin e singuraechipă românească ce merge în China. Esingura care a învăţat să creadă în ceea ceeste, în forţa, norocul şi destinul ei. Esteechipa celui mai bun pivot din lume, Ione-la Gîlcă Stanca, şi a celei mai carismaticeportăriţe din istoria handbalului românesc,Luminiţa Huţupan. Şi dacă asta nu ajunge,aş mai vorbi o clipă despre cea mai talenta-tă tânără jucătoare a lumii, Cristina Neagu,o puştoaică de toată isprava. Desigur, listacu numele celor în care ne punem nădej-dea nu se opreşte la acestea trei, dar eleconstituie tot atâtea motive pentru care săcredem.Avem, fără tăgadă, toate argumentelepalpabile ca să ne aşteptăm la cel puţin omedalie, dacă nu la cea de aur. Şi mai avemdatoria să credem, cum spuneam mai sus,ANALIZĂ ANALIZĂ17IULIE - SEPTEMBRIE 200816 IULIE - SEPTEMBRIE 2008Într-o perioadă în care handbalul femininromânesc este superior, băieţii au adus şiei rezultate bune. Putem vorbi de o echi-librare valorică ?Radu VOINA: Nu cred că e cazul. Am parcursun ciclu, de vreo 25 de ani, în care băieţii“erau fruntea” iar fetele erau pe plan se-cund, dar un astfel de ciclu nu poate durala infinit. A venit apoi această generaţie deexcepţieafetelor,careareoşansăimensăsăse întoarcă cu o medalie olimpică, dar dupăJocurile Olimpice, din nefericire, cred că îşiva încheia ciclul de performanţă. Au ajunsla capătul toboganului. Nu ştiu al cui estemeritul, dar s-a creat o frumoasă familie ahandbalului românesc. Deocamdată, com-paraţia este defavorabilă băieţilor, chiar dacă s-aucalificat la mondiale, după o aşteptare de 14 ani.Care este acea şansă imensă la JO ?RV:Turneulolimpiceste,teoretic,maiuşordecâtuncampionatmondial.Suntdoar12echipe,împărţiteîn două grupe. Urmare a tragerii la sorţi, am evitatRusia, care cred că este marea favorită, puternicaNorvegie şi Ungaria, care în pofida victoriilor noas-tre, rămâne o echipă periculoasă. În grupa noastrăavem Franţa, o echipă, totuşi, abordabilă, Congo,un fel de Franţa II, pentru că toate jucătoareleevoluează în campionatul francez, iar restul suntechipe de care nu trebuie să ne împiedicăm.Există urmaşe pentru actuala generaţie ?RV: La fete, da. Avem jucătoare de mare perspec-tivă şi aş nominaliza aici pe Cristina Neagu, careare un aport important la echipa mare deşi ea estemembră a lotului de tineret. Deci, generaţie înspateleactualeiexistă,vafiînsăgreusăînlocuieşticam jumătate din echipă, după JO. Oricum, nu lafel de greu ca la băieţi, unde ruptura este mult maiaccentuată. Acolo, lipsesc câteva generaţii şi cândspun generaţii mă gândesc la cicluri de 5 ani.Atât de aproape de startul turneului olimpic s-acreat o stare de tensiune în jurul selecţioneruluiGheorghe Tadici. Nu e o situaţie periculoasă ?RV: Mi se pare normal ca Tadici să conducă echipala Beijing, chiar dacă a demisionat de la Oltchim.Continuitatea înseamnă mult. Totuşi, când spuiOltchim, practic spui echipa naţională. E vorba de13jucătoarealenaţionalei,iarsituaţiadeacolos-arputea repercuta asupra lotului. Nu vreau să judec,dar, se pare că aceste conflicte mocneau de multtimp.Deceauizbucnittocmaiacum?Nueraposibilăîncăo lună de amânare a deciziilor ?Din câte ştiu eu, conflictul este între antrenor şijucătoare, ceea ce e grav. Chiar s-a discutat schim-barea şi din postul de selecţioner. Nu ştiu dacă eoficial,daramaflatcăSteluţaLucaarfifăcutoscri-soare, anunţând că vrea să se retragă înaintea JO.Ce poate face Federaţia ?RV: Cred că au luat decizia înţeleaptă: să continueTadici la aceste JO. E păcat pentru această genera-ţie, fetele merită să-şi încheie cariera cu o medalieolimpică. După Olimpiadă, lucrurile trebuie puse lapunct. Profesionalismul tuturor trebuie să primezeşi trebuie lăsate deoparte interesele private.Ce poate face selecţionerul ?RV:Fărăadasfaturişidoarcaopăreredesuporter:cred că singura metodă de a le strânge pe toatefetele ar fi ca Tadici “durul”, “severul”, “diabolicul”,etc, să facă un pas înapoi, să caute latura sensibilăajucătoarelor.Nuenevoiedepreamult.“Benzina”ebună,trebuiedoaroscânteie,lamomentulpotri-vit.O altăgeneraţie
  • 9. 4UDe mică am iubit caii, deşi îmiera frică de ei. O iapă a unui nenede la Cheia de Prahova a avut grijăsă mă bage în sperieţi. Cu toate as-tea, visam că voi avea şi eu odată caii mei,deşi nu mă gândeam la o herghelie. La unmoment dat, acum vreo 6 ani, mi-am datseama că îmi pot permite să cumpăr şi săîntreţin un cal. Am căutat o carte şi în car-te rase de cai care s-ar preta la începătorişi mai ales la copii, dar să-ţi ia şi ochii. Mi-afost tare greu să aleg, toţi caii sunt frumoşidacă sunt îngrijiţi şi iubiţi.Dar m-am oprit asupra calului Frizian, se-migreu cu origini străvechi din provinciaolandeză Frizia.Am fost prima care a intrat cu aceasta rasăîn Romania şi sunt foarte mândră de asta.Am venit cu Morena, în traducere Bruneta,care o avea în burtică pe cea care avea sădevina Magie Noir şi cu mânza ei de 6 luniKarina. Pentru mine Morena şi Karina sunt şivor rămâne cei mai iubiţi dintre cai!Calul Frizian este un cal deosebit, nu nu-mai datorită aspectului său foarte frumos,negru complet, cu coama şi coada bogateşi ciorăpei la picioare, dar şi datorită carac-terului său. Este dornic să lucreze cu omul,să fie iubit, băgat în seamă, blând şi iubitor.Probabil că aşa ar fi toţi caii dacă ar primi înschimb la fel.Acum am în grajduri 20 de frizieni, de lamânji de o lună, la cai de 12 ani. Şi alţii pelangă ei, 45 în total...Clubul de agrement 4U are cai de toate fe-lurile, pentru toate “gusturile”, de la poneide 80cm înălţime la cai de sport de 1,70m.Toţi au în comun cel puţin o caracteristică:vor să lucreze cu oamenii.Cei care sunt dornici să se apropie de natu-ră şi în special de cal, pot învăţa să călăreas-că sau se pot plimba cu trăsura, sau pot ieşila câteva ore de “spălarea creierului”, cum îispun eu plimbării călare pe dealuri.Când Dumnezeu a vrut să creeze calul, a spusVântului de Sud:“Vreau să fac o creatură din tine.Strânge-te!”Şi vântul s-a strâns. Arhanghelul Gabriel ... a luat o mână de material şi a prezentat-oDomnului, care a făcut un cal... şi a spus:“Te numesc Cal...Vei fi Dumnezeul celorlalte animale.”EmirAbdEl-Kader(1808-1883)La Clubul de Agrement 4U de la Breaza, m-amconvinsincăodată,împreunăcubăieţelulmeude 10 ani, că mişcările şi căldura calului îţi îm-bunătăţesc circulaţia şi reflexele, exersându-ţi,în acelaşi timp, muşchii, încheieturile şi coloa-na vertebrală. Călăria tonifică grupe de muşchipe care alte tipuri de exerciţii nu le stimulează,aceasta se datorează mişcărilor tridimensio-nale ale calului, pe care nici un aparat elec-tronic nu le poate reproduce. Dacă eşti intr-operioada de depresie, dacă îţi plac animalele,iar ritmul alert al vieţii de oraş a început să teepuizeze,odupă-amiazăla4Utepoateajutasăîţirecapeţiechilibrulşisăterelaxezi.Căluţiidela Breaza nu vor mare lucru drept recompensă.Poate doar o bucăţică de zahăr, un morcov sauun pupic pe botic.CristianŢopescuun viscu şi despre caiBreaza, Intrarea Cătinei nr.6, jud. Prahova, tel. 0722 311 091 fax. 021 269 0204/0244 340 37318 IULIE - SEPTEMBRIE 2008CRISTINA MANEA
  • 10. Olimpiadamade in ChinaJocuriles-aufăcutcumultînaintedeaîncepeJocurile.Deşapteani,decândediţia2008i-afost atribuită Chinei, ele sunt mai disputate decât dacă ar fi în plină desfăşurare.Pe13iulie2001,laceade-a112-asesiuneaComitetuluiOlimpicInternaţionaldesfăşuratăla Moscova, Beijingul a fost ales gazda Olimpiadei de vară din 2008. Această alegere veneadupă o dezamăgire, după o competiţie de durată cu alte nouă oraşe mari de pe glob, dândstartul unei perioade de pregătiri marcate de contestaţii şi eforturi organizatorice.adrian georgescu
  • 11. Istoria uneicandidaturiÎn 1993, Beijingul candidase şi pentru Olim-piada din 2000, dar oraşul australian Syd-ney a obţinut organizarea, adunând cu nu-mai două voturi mai mult. În acel moment,situaţia politică din China a fost cea care aînclinat balanţa către Sydney. După 8 ani,la alegerile din Moscova, majoritatea celor102 votanţi a ales China. Prima sită a cernutşi Bangkok, Cairo, Havana, Kuala Lumpur şiSevilla au picat. Au rămas în cursă Beijing(44), Toronto (20), Paris (15), Istanbul (17)şi Osaka (6), cifrele din paranteze repre-zentând voturile primite de fiecare oraş. Afost eliminată Osaka şi s-a intrat în turul aldoilea, unde Beijing a strâns 56 de voturi,Toronto 22, Paris 18 şi Istanbul 9. Adunândpeste 50% din voturi, Beijing a fost desem-nat gazda Olimpiadei din 2008.Calul troianşi limonadaVictoria a fost, aşadar, lejer obţinută, deşioraşele contracandidate erau unele extremde importante pe mapamond. Argumente-le regimului opresiv şi cel al prezenţei abu-zive în Tibet timp de jumătate de secol nuau mai contat.Metafora cel mai des folosită pentru justifi-carea atribuirii Jocurilor Olimpice Chinei afost cea a calului troian. Aşadar, sportul arfi masca sub care democraţia ar pătrundeîn cetate. Chiar şi mulţi oponenţi ai decizieiCIO din 2001 au îmbrăţişat această doctrinăilustrată de zicala „orice rău spre bine”. Sau,cum spune senatorul canadian Consiglio diNino, un tip care nu cumpără produse fa-bricate în China şi care păstrează în biroulsău un steag al Tibetului, fiind un înfocatsusţinător al independenţei acestei părţide lume: „China n-ar fi trebuit să primeascăniciodată Olimpiada, dar dacă tot avem lă-mâi, hai să facem limonadă”.Aşadar, după o amânare de opt ani, lumeas-a decis să facă limonadă. Problema estecă nici nu am băut-o şi dinţii au început să nise strepezească. Sloganul „O singură lume,un singur vis” s-a transformat uneori în coş-mar. Nu se ştie cât a contat în luarea acesteidecizii creşterea rapidă a investiţiilor mari-lor concerne în China, cert este că respecta-rea drepturilor omului a contat foarte puţin.Cinci cercuricare tuşescNu este singurul preţ al „lămâilor”. Celălalte legat de „viaţa sănătoasă a poporului chi-nez”. Nivelul de poluare al aerului în Beijingeste de aproape cinci ori mai ridicat decâtstandardele World Health Organization,ceea ce este firesc, având în vedere că zilnicaproximativ 1.000 de automobile noi aparpe străzile oraşului.De altfel, 7 dintre cele mai poluate 10 ora-şe din lume sunt în China, iar o fabrică dinaceastă ţară produce la fel de multe noxeca un milion de maşini, din cauza folosiriiineficiente a cărbunelui. Mulţi sportivi, maiales participanţii în probe precum mounta-in-bike sau maraton, s-au arătat îngrijoraţide efectele pe care poluarea ridicată urmasă o aibă asupra organismelor lor, iar câţivachiar au anunţat că nu vor participa la Jo-curi, cel mai cunoscut exemplu fiind HaileGebrselassie, multiplu campion olimpic şimondial în proba de maraton.Guvernul chinez a luat câteva măsuri pen-tru scăderea poluării. Din 2001, aproxima-tiv 17 miliarde de dolari au fost cheltuiteîn acest scop. În Beijing au fost închise 144de staţii de benzină, circa 10 procente dinnumărul total. La mijlocul lunii aprilie, s-aanunţat că activitatea în toate şantierelede construcţie din Beijing va fi suspendatăîntre 20 iulie şi 20 septembrie, în timp ce 19fabrici extrem de poluante şi-au redus emi-siile cu 30 la sută. Ca urmare, s-au înregis-trat unele progrese. În primele trei luni aleanului 2008, Beijingul a cunoscut 67 zile cucer senin, cu 12 mai multe decât în aceeaşiperioadă a anului precedent.O altă sursă de poluare o reprezintă furtuni-ledenisip,careaducprafdindeşerturiledinnordul şi nord-vestul Chinei. Uneori, Biroulde Modificare a Vremii din Beijing provoacăîn mod artificial ploi, pentru a contracaraefectele acestora. Numai în primele pa-tru luni ale anului 2006 s-au înregistrat numai puţin de 8 asemenea furtuni. În aprilie2002, un astfel de fenomen meteorologica depus 50.000 de tone de praf deasupraoraşului.Cea de-a 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice vaîncepe pe 8 august şi se va încheia pe 24august. După aceea vom şti dacă am plătitprea mult pentru „limonadă”.31 dedisciplineolimpiceNouă noi discipline au fost introduse laaceastă ediţie, numărul total ajungând la31.Acestea sunt tir cu arcul, badminton, atle-tism, baseball, baschet, box, canotaj, ci-clism, sărituri în apă, călărie, scrimă, hocheipe iarbă, fotbal, gimnastică, handbal, judo,pentatlon modern, kaiac-canoe, navigaţie,tir cu arma, softball, înot, înot sincron, tenisde masă, taekwondo, tenis, triatlon, volei,polo pe apă, haltere, lupte.BEIJING este învăluit în smog. Autorităţile chi-neze au iniţiat campania “Păstraţi cerul albas-tru” pentrucaîntimpulJocurilorOlimpicesăseatingă un nivel acceptabil de poluare
  • 12. Marele zidal ChineiPrima declaraţie oficială din partea Chineidupă câştigarea „alegerilor” a venit dinpartea unui membru important al Partidu-lui Comunist, Li Lanqing: „Câştigarea orga-nizării Jocurilor Olimpice este o dovadă derecunoaştere internaţională a stabilităţiisociale, a progresului economic şi a vieţiisănătoase a poporului chinez”.„Stabilitate socială”? Probabil cea asiguratăprin mijloace tipic comuniste, dacă luăm încalcul faptul că, potrivit unui raport al „Am-nesty International”, în China sunt în con-tinuare deţinuţi 30 de jurnalişti şi useri deInternet. De altfel, imediat după câştigareapotului olimpic, partea chineză a devenitbrusc mult mai puţin conciliantă în nego-cierile cu forurile internaţionale. Represiu-nile împotriva tibetanilor au prins din nouculoare în obraji, dar şi execuţiile chinezilor.Confrom unui alt raport al Amnesty Inter-national, 470 de oameni au fost condam-naţi şi executaţi în 2007 în China. Cifra eînsă departe de a fi exactă, ea putând ajun-ge la câteva mii. Chiar şi aşa, China deţinede departe locul 1 în lume la acest capitol,iar alături de alte patru ţări (Iran, Arabia Sa-udită, Pakistan şi Statele Unite) deţine 88 lasută din numărul de execuţii pe 2007.„Potrivit unor surse demne de încredere, înChina sunt executaţi în medie 22 de prizo-nieri pe zi, ceea ce ar însemna 374 pe toatădurata Jocurilor”, a declarat directorul deprograme al Amnesty International, sco-ţianul John Thomas, în timp ce guvernulchinez a pretins, fără a prezenta însă do-vezi, că numărul execuţiilor a scăzut cu 15procente.PoliţiştimuştruluiţiOficialităţile din Beijing le-au cerut ofiţeri-lor de poliţie din oraş să-şi îmbunătăţeascămanierele şi comportamentul pe durata Jo-curilor Olimpice. Aceştia trebuie să-şi „cure-ţe” limbajul de cuvintele triviale, să renunţela a fi aroganţi şi să le trântească telefonulîn nas cetăţenilor care sună să raportezecomiterea unei infracţiuni. O altă măsurăeste răsplătirea cetăţenilor care semna-lează contrafacerea simbolurilor olimpice,“turnătorii” urmând să ia 5% din amendaprimită de cei care au călcat legea. Cuantu-mul cel mai ridicat al unei amenzi este deaproximativ 14.000 de dolari.Jocurileolimpice şiscandalurilepolitice1936, Berlin. Mişcarea olimpică s-a discre-ditat, permiţând naziştilor să transformeJocurile într-un spectacol de glorificare allui Hitler. Totuşi, vedeta ediţiei a fost ameri-canul de culoare Jesse Owens, care a câşti-gat patru medalii de aur.1956, Melbourne. Egiptul, Irakul şi Libanulau boicotat Jocurile în semn de protest faţăde atacarea Egiptului de către Marea Brita-nie, Franţa şi Israel. Olanda, Spania şi Elveţianu au participat, în semn de protest faţă deinvazia sovietică în Ungaria.1964 – 1992. Africii de Sud i-a fost interzisăparticiparea la Olimpiadă, din cauza politi-cii de apartheid.1968, Mexico City. Pe podium, sprinteriiamericani Tommie Smith şi John Carlos auridicat pumnii mâinii drepte în aer înveliţi înmănuşi negre, salutând puterea neagră.1972, München. Membri ai grupul militantpalestinian Septembrie Negru au ucis 11atleţi israelieni şi un ofiţer de poliţie.1976, Montreal. CIO a refuzat să interzicăparticiparea Noii Zeelande la JO, după ceselecţionata de rugby a acestei ţări a susţi-nut un turneu în Africa de Sud. Ca urmare,25 de state africane au boicotat acea ediţie.Taiwanul s-a retras după ce guvernul cana-dian a decis că respectivul stat nu poateutiliza denumirea de „Republica chineză”.1980, Moscova. Mai mult de 50 de state, înfrunte cu SUA, au boicotat Olimpiada, însemn de protest faţă de invazia sovietică înAfganistan.1984, Los Angeles. Uniunea Sovietică şialte 13 ţări din blocul socialist au refuzat săparticipe, motivând cu lipsa unei securităţicorespunzătoare.China, o forţăolimpicăDin punctul de vedere al palmaresului olimpic, China este oforţă în plină creştere. La Jocurile din 1948, desfăşurate la Lon-dra, niciun sportiv din această ţară nu a trecut de preliminarii,iar delegaţia a trebuit să împrumute bani pentru a se reîntoar-ce în ţară. Prima medalie de aur a fost obţinută acum 24 de ani,la Los Angeles, la Seul 5 sportivi chinezi au urcat pe cea maiînaltă treaptă a podiumului, acum 8 ani, la Sydney, numărul lora crescut spectaculos la 28, iar la precedentele Jocuri, cele de laAtena, delegaţia chinezească a obţinut 32 medalii de aur, cla-sându-se pe poziţia a doua în întrecerea pe naţiuni, după Sta-tele Unite.„Potrivit unor surse demnede încredere, în China suntexecutaţi în medie 22 deprizonieri pe zi, ceea ce arînsemna 374 pe toată durataJocurilor”
  • 13. cursa luioscar Un om“altfel”bate sistemulOSCAR PISTORIUS (foto dreapta)este poate cel mai cunoscut sportivcu dizabilităţi fizice din lume. Moti-vul nu-l reprezintă performanţelesale ieşite din comun de pe pista de atle-tism, ci lupta pe care sud-africanul în vârstăde 21 de ani a dus-o cu forurile mondiale,pentru a fi lăsat să concureze de la egal laegal cu alergătorii “normali” din punct devedere fizic.Născut fără tibie şi peroneu, la ambele pi-cioare, Oscar este deţinătorul recordurilormondiale la 100, 200 şi 400 m. Dacă în 2007,Federaţia Internaţională l-a acceptat pePistorius la startul curselor din calendarulinternaţional, forul mondial a venit la fineleanului cu o completare a regulamentului,care interzice folosirea dispozitivelor ane-xe, care să confere un avantaj în faţa atleţi-lor normali. Nevoit să lupte împotriva deci-ziei de pe 14 ianuarie 2008, care-i interziceaimplicit participarea la Olimpiadă, şi deşiaceasta a fost invalidată de hotărârea Tribu-nalului Sportiv de Arbitraj, Oscar a anunţatcă nu are timpul necesar pentru a-şi baterecordul personal la 400 m, în vederea re-alizării baremului pentru Beijing, şi, cel maiprobabil, nu va concura în China.Mult mai tăcută în plan mediatic, compa-trioata Natalie du Toit (foto stânga) va de-veni prima sportivă cu dizabilităţi care vaconcura la Olimpiadă. Rămasă la 14 ani fărăpartea inferioară a piciorului stâng, după ceo maşină a intrat în scuterul pe care-l con-ducea, tânăra în vârstă de 24 de ani a reali-zat baremul de calificare pentru Beijing. Pe3 mai 2008, du Toit a încheiat a patra cursade 10 km, în ape deschise, la CampionateleMondiale de la Sevilla, rezultat care-i con-feră dreptul de a participa în această probă,prezentă în premieră în programul olimpicde la Beijing.Jocurile Paralimpice sunt programate înperioada 6-17 septembrie 2008.26 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 14. Am început sezonul ţinând cuArsenal, simpatizând pe Chelsea,urmărind cu interes traseele lui Bol-ton, Wigan şi West Ham. Arsenal,pentru modul cum vede fotbalul ArseneWenger, după lectura romanului “FeverPitch” a lui Nick Hornby şi pentru Cesc Fa-bregas. Chelsea, pentru proiectul grandi-os (sau grandoman?) al lui Abramovici şipentru Frank Lampard. Bolton, pentru căreuşise să ajungă în Cupa UEFA după o po-litică de strângere a numelor mari în pragde pensionare sau în regres (N’Gotty, Djor-kaeff, Bobic, Okocha, Ivan Campo, Gianna-kopoulos, Hierro, Speed, Nakata, Borgetti,Anelka). Wigan, pentru parcursul ameţitordin primul sezon de după promovare, cândîn tur a fost în frunte, iar în retur s-a bătutsă scape de retrogradare. În fine, West Ham,pentru că fiecare are păsăricile lui.Erau simpatii după simpla lecturare a re-zultatelor şi marcatorilor din ziare şi dupăcâteva meciuri din cupele europene văzu-te la tv. Eurosport 2, delectându-ne etapăde etapă cu câte 4-5 meciuri, mi-a răstur-nat sistemul de valori. M-a fermecat Man-chester City cu frenezia transferurilor şiimplicarea - e adevărat, timpurie şi scurtă!- în lupta celor mari. M-a atras Aston Villacu jocul eminamente ofensiv şi cu tinerelesale vârfuri promovate din pepinieră. M-auluit Middlesbrough cu îndrăzneală de alăsa echipa pe mâna neexperimentatuluimanager Gareth Southgate şi cu forcinguldin final. Am remarcat echipele bunicele pecare le-au croit Mark Hughes la Blackburn şiHarry Redknapp la Portsmouth.Dar peste toate m-a cucerit ireversibil Ste-ven Gerrard. Ştiu, există Cristiano Ronaldo,există Didier Drogba, există Fernando Tor-res sau Adebayor, jucători mai atractivi şimai spectaculoşi decât Gerrard. Acesteasunt fenomene, Steve nu este decât un fot-balist care munceşte mult, aleargă mult şigândeşte mult. Şi de aceea e mai aproapede ceea ce numim idol. Orice tânăr fără unM-am îndrăgostit iremediabil de Premier League sezonul trecut la Eurosport 2. Când te documentezipentru un comentariu cauţi informaţii, scormoneşti după detalii, iar internetul îţi oferă nenumăratesuprize. Am descoperit poveşti tulburătoare şi istorioare comice.premierleague-ul meuEmanuel Terziantalent ieşit din comun, dar cu ceva calităţişi dopat cu ambiţie poate ajunge acolo,asta pare să ne spună Gerrard cu fiecarekilometru parcurs între cele două careuri.Evident, am avut şi decepţii. Arsenal şiManchester City, pentru finalul slab. Bol-ton, pentru banii de pe Anelka risipiţi aiu-rea. Newcastle, pentru şirul interminabilde înfrângeri de după instalarea luiKeegan pe bancă. Tottenham şi Port-smouth, pentru delăsarea din cam-pionat după ce au cucerit Cupa Ligii,respectiv Cupa Angliei. La jucători,dacă Gerrard e numărul 1, ultimul estejamaicanul Darren Moore de la DerbyCounty, un fundaş de 34 de ani alecărui evoluţii explică întru totul recor-durile negative şi retrogradarea “enfanfare” a lui Derby.Finalul stagiunii m-a găsit mândru.Campionatul “meu” jucase finala LigiiCampionilor, dăduse 3 semifinaliste,avansase cu 4 echipe în sferturi şi ofe-rise cea mai palpitantă dublă, cea din-tre Liverpool şi Arsenal. Sentimentelemele pentru “tunari” alunecaseră spreManchester United pe panta numităconstanţă. Calitatea ce i-a lipsit trupeilui Wenger şi a încoronat-o pe cea a luiFerguson. Fotbalul zgârcit al lui Chel-sea mi-a îndreptat simpatia către celgeneros al lui Liverpool. Norocul nos-tru, Chelsea e un caz izolat din acestpunct de vedere.Toate aceste peripeţii m-au vaccinat îm-potriva iluziilor. Promit că pe viitor să numă mai amorezez de nume, ci de prestaţii.Si de aceea, abia astept noul sezon de Pre-mier League. Tot pe Eurosport 2.Goodbye BeijingTribunalul de arbitraj sportiv (TAS) confirmăsuspendarea pe 4 ani pentru dopaj a sprin-terului american Justin Gatlin, fost re-cordmen mondial la 100m. În consecinţă,campionul olimpic de la 100, nu va puteaparticipa la Jocurile de la Beijing. Deja de-pistat pozitiv (amfetamină) în 2001, Gatlin afost suspendat până în 2010 de către Agen-ţia americană antidoping (USADA), dupăun al doilea control pozitiv în 2006. ”Voicontinua să mă lupt pentru a reveni pe pis-ta de ateltism cât mai repede. Sunt mulţu-mit că judecătorii nu m-au suspendat peviaţă” Sprinterul pretinde că substanţeledetectate în organismul său servesc la tra-tarea unor tulburări deficitare de atenţie(hiperactivitate) de care suferă din copilă-rie.1 milionFederaţia germană de fotbal (DFB) a anun-ţat că numărul jucătoarelor legitimate în2008 a depăşit pentru prima oară cifra de1 milion. Acum 10 ani erau înscrise 774.000de jucătoare, iar în prezent numărul totaleste de 6,5 milioane.Germania este un punct de referinţă în fot-balul feminin. Titlul mondial câştigat în2003 a rămas în posesia naţionalei germa-ne şi în 2007, transformându-le pe nemţoia-ce în mare favorite şi pentru Jocurile Oli-mipce 2008. Germania va organiza în 2011Cupa Mondială de fotbal feminin.UPDATE28 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 29IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 15. PE UN PETEC DE MUNTE din sudul Austriei,nu departe de o şosea impecabilă ce traver-sează oraşul Villach, se află una dintre cele53 de trambuline din ţara lui Mozart omo-logate pentru sărituri cu schiurile. Villacher AlpenArena este mai mult decât un simplu X marcat pecalendarul competiţional. Având patru trambulinede mărimi diferite, complexul e una dintre cele maiimportante baze de pregătire din lume pentru copiiicare visează să ajungă vedetele acestui sport.Aici au făcut primii paşi săritori ca Thomas Morgen-stern, puştiul-minune Gregor Schlierenzauer sauMartin Koch, care locuieşte chiar în apropierea are-nei. Toţi trei au programate antrenamente în acestloc, dar pentru moment, în telescaun, pe bara destart, în zona antrenorilor şi în cea de aterizare sevorbeşte în limba lui Eminescu.Meccamicilor săritoriVillacher Alpen Arena este un loc în care se sare cuschiurile inclusiv vara. Trambulinele sunt acoperitecu un plastic special, iar pe trase au fost montateplăcuţeceramiceudateînpermanenţă,ocombinaţiecare le crează săritorilor condiţii foarte apropiate decele din timpul iernii. Doar decorul e diferit: verdeleartificial al trambulinelor se îmbină perfect cu cel albrazilor din lateral şi al gazonului impecabil din zonade frânare. Dar nu-i momentul să admirăm peisajul.Un strigăt scurt biciuie liniştea din jur. "Coborâree-ee!!!"Pebaradestartatrambulineide90munpuştiîncombinezon...verdeîşifixeazăochelariipecascăşise desprinde. Un huruit produs de frecarea schiurilorcu trasa îi însoţeşte elanul, apoi auzi un şuier ascuţitladesprindereadetrambulinăşiurmeazăplanareaînV-ul Bokloev, poziţia de zbor obligatorie în sărituriledeastăzi.Aterizareaestecutelemark(unschiîmpinsînaintea celuilalt, aşa cum cer arbitrii), undeva pe la70 m, iar frânarea este lină pe gazonul englezesc dinZbor printrevulturiperimetrulundeînurmăcucâtevaluni15.000deoa-meni îl ovaţionau pe Morgenstern. "A fost bine, darţine genunchiul stâng mai flexat!" se aude din bara-ca antrenorilor vocea lui Florin Spulber, antrenorulcoordonator al lotului României. Următorul său elevare un elan bun, dar se lasă puţin pe spate în timpulplanării şi este dojenit de antrenor. Câteva minutemaitârziu,saredinnouşiîiiesemaibine"exerciţiul",reuşită întâmpinată cu mici ovaţii de staff-ul tehnic.Pariu peŞtefănelÎntre timp, trambulinele mici, de 15 şi 30 m, arată canişte portavioane de pe care se decolează în serie.Predominant este acum portocaliul, culoarea echi-pamentului sportivilor din grupele mici. Strigătulde luptă "coborâreeee!!!" este mai intens în aceastăzonă, dar şi mai piţigăiat, pentru că fetele sar cot lacotcubăieţii,înainteaunuisezonîncareprobafemi-nină va intra cu drepturi depline în calendarul inter-naţional. Purtând pe umăr schiuri de două ori cât ei,aceşticopiipăşescagalespretelescaunulcareîiducespre zona de start. Fiecare are de efectuat zece sări-turi la un antrenament, iar ipotetica teamă de zbora rămas la acest stadiu: toţi abia aşteaptă să sară."Ştefănel, dacă te bagi în faţa mea, te spun lu domnprofesor!!!" se aude o puştoaică, supărată de lipsacavalerismuluipetrambulină.Conflictulesteaplanatimediat de unul dintre antrenori, iar cel în cauză, unbăiat cu părul bălai, este trimis să sară mai de sus.Pedeapsa îl face să zâmbească ştrengar.Ştefănel Blega este cel mai talentat din grupă, iardacă vreunul dintre aceşti copii va fi să ajungă unmare campion, el ar putea fi acela, o spun cei care îlpregătesc. La 10 ani, puştiul provenit dintr-o familiefără posibilităţi are deja sărituri de peste 50 m la ac-tiv.Nutrebuiesăfiispecialistcasă-ivezipotenţialul:elanul este perfect, desprinderea viguroasă, posturăcurajoasă în aer şi o aterizare sigură. "L-am desco-perit în timp ce se dădea în leagăn şi se arunca deacolo.Ne-amdatseamaimediatcăestefăcutpentrusărituri" povesteşte Gheorghe Baila, omul care exe-cută câteva zeci de ridicări de copii pe antrenament,pentru exersarea zborului.EfectulGanzenhuberSchiuri, combinezoane, căşti, clăpari, într-un cuvântechipament identic cu al săritorilor austrieci; stagiidepregătireînstrăinătate,participarealaconcursurivara şi iarna, organizare impecabilă. Apare fireascaîntrebare: cum este posibil aşa ceva în condiţiile încare a face performanţă în spaţiul mioritic în spor-turile de iarnă trece drept glumă proastă? Răspuns:disciplină austriacă, finanţare austriacă, talent ro-mânesc.În toamna lui 2007, România a fost inclusă în pro-gramul "OMV Move & Jump", eveniment marcat devenirea lui Morgenstern la Bucureşti. Programul areîn esenţă două puncte, dar cât de importante! Unuleste construirea unor baze de pregătire la Râşnov şiSăcele, după modelul Villach, iar celălalt - clasarea înurmătorii zece ani a cel puţin unui săritor român întop 10 mondial.Sufletul acestei acţiuni este fostul săritor austriacChristian Moser, cordonatorului proiectului, iar cre-ierul-PaulGanzenhuber,ofigurălegendară,undes-coperitor de talente prin mâna căruia au trecut mulţidintre campionii Austriei şi care a decis să pariezepe echipa României după ce ochiul său de expert aînţeles că materialul uman este mai mult decât pro-miţător. "Acum câteva luni, acestor copii le era fricăsă sară de la o trambulină de 15 m, iar acum sar fărăproblemedela30m.Esteunpasmic,darimportant,care arată că programul începe să funcţioneze" re-marcă Moser.Spectacol dezbor controlatDupă două sesiuni de antrenamente, lotul de sărituricu schiurile al României se aliniază pentru revenireala baza de cantonament. Cu schiurile pe umăr şi pă-şind agale, doi dintre puşti găsesc rapid un subiectde discuţie mai interesant decât cum joacă Mutu laEuro. "Am avut un pic de V, ai văzut?". "N-ai avut,măi! Nici eu n-am avut, dar nici tu". Se vor ciondăniamical până la maşină, convinşi că ambii vor sări maibine mâine. În acest timp, Ştefănel acordă primul in-terviu din viaţa lui: "Te uiţi la Eurosport la sărituri?"Face ochii mari şi zâmbeşte imediat. "Da, normal!""Cine îţi place cel mai mult?" Răspunde instantaneu:"Schlierenzauer!". "De ce?" Răspunsul îl lasă fărăreplică pe jurnalist: "Pentru că sare... aproape camine!".Peste Villach se lasă seara, dar până la ora stingeriisportivii au timp să viziteze castelul Landskron şi săasiste pe o arenă din incintă la un spectacol dat depăsări de pradă dresate. Vulturi, ulii, bufniţe îţi taierăsuflareacuzborullorrazantpestetribune,daratâtde precis. Puştii sunt cuceriţi imediat şi cum ar fi pu-tut fi altfel? Şi păsările şi aceşti copii au învăţat să sejoace cu aerul. Simbioză perfectă.Când spui sărituri cu schiurile te gândeşti poate la Morgenstern, Schlierenzauer, Ahonen, Malisz.Peste zece ani, în această postură i-am putea găsi pe Ştefănel, Remus, Szilvester, Dana sau Cristina.Românibunilazboruldelatrambulină?!Tentaţiadeazâmbinu-iuşordeignorat,dar...aveţipuţinticărăbdare!31IULIE - SEPTEMBRIE 200830 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 16. de priorităţi. « Nu mai putea să vină cu mineîn turnee şi l-am înţeles. Rămâne un mareprieten », spunea Andy anunţând despărţi-rea de fosta vedetă americană după anibuni de colaborare. A trecut peste duşulrece de la Melbourne, eşec la germanul Ko-hlschreiber în turul 3 şi apoi s-a descătuşat.Au venit victorii la Nadal, Djokovic şi chiar laFederer. Nu se mai întâmplase de 4 ani.Connors putea fi mândru. Şi Brook. A venitşi anunţul logodnei, pe site-ul oficial. Multefete au vărsat o lacrimă. A-Rod are lipicipeste Ocean şi a fost votat între cei maisexy 50 de bărbaţi americani în viaţă. Rod-dick s-a maturizat, iar unul dintre cei maidoriţi burlaci ai Americii s-a pus la casa lui.Primăvara pe zgură nu i- a adus însă marisatisfacţii, dar Roddick nu s-a hrănit nicio-dată din turneele pe suprafaţa rosie. El îşitrage seva din hardcourtul american, ci-mentul fierbinte unde poate să îşi etalezecalităţile, serviciul şi forehandul. Sau iarba,la Wimbledon a făcut două finale. Dar elştie că US Openul îi zâmbeşte. Acolo vrea sămai simtă odată victoria. Federer a dat rate-uri în acest an, invincibilul s-a dus, iar pen-tru americani US Openul este Scala lor. Aco-lo trebuie să triumfe, acolo trebuie sădemonstreze că EL este tenismanul desprecare, atunci când se va scrie la trecut, vaavea numele lângă cele ale lui Connors,McEnroe sau Sampras. Sau Agassi. 2008poate fi anul său. Sau cel puţin toamna sa.Locul 1 e departe, pentru el are cine să sebată. Federer-Nadal-Djokovic e un trio deforţă care a confiscat vârful tenisului mon-dial. Dar US Openul poate fi al său. A maifost o dată, acum istoria se poate repeta.Pentru asta a renunţat la Olimpiadă şi a alessă se concentreze pentru turneul pe careştie că îl poate câştiga. Oare, chiar, îi va maizâmbi US Openul vreodată?2003Astrâns pumnul puternic în aer,a tras aer în piept şi s-a descătuşat. Eracampion, acolo unde idolii săi izbân-diseră în trecut, McEnroe, Sampras,Agassi. Nume care l-au făcut să ia rachetaîn mână în praful Texasului pe când nu aveaîncă 10 ani. Finala fusese dură, chiar dacă detrei seturi, dar spaniolul Ferrero era capabil săstoarcăoriceadversar. Gilbertîizâmbeaîntri-bună, lucrau de doar 3 luni împreună, dar seştiau deja din priviri. Era campion la US OPEN,EL, Andy Roddick, sortit să continue tradiţiaamericană în tenis, la numai 21 de ani.2008Au trecut 5 ani, de atunci nu s-a mai lipit ni-ciun titlu major de mare şlem. Gilbert a fostconcediat la un an de la triumful new-yorkez,iar Andy şi-a lăsat jocul în mâinile lui JimmyConnors şi ale fratelui său, John, tenisman şiel, dar valabil doar în zona Floridei. Între timpau apărut Nadal, Djokovic, dar dincolo de eia fost Federer, maşinăria elveţiană care i-aluat trei titluri de mare şlem, la Wimbledon în2004 şi 2005, la US Open 2006. ,,Nu ştiu ce săîi mai fac. Am făcut meciuri foarte bune cu eldar parcă întotdeauna ar mai trebui ceva înplus “ – spunea Andy după eşecurile repe-tate în faţa lui Federer. Ajunsese la 15 înfrân-geri împotriva elveţianului. Şi doar o victorie,una, şi chinuită. La sfârşit de 2007 Andy eraîn Florida, cu Mardy, prietenul şi colegul săude circuit şi cu o nouă pasiune, fotomodelulBrooklyn Decker, vedetă în ascensiune pes-te ocean, care pozase deja în reviste celebre:Teen Vogue, Cosmopolitan, FHM sau Gla-mour. Presa îi văzuse împreună de câteva luniiar la meciul de Cupa Davis cu Rusia Brookapăruse deja în loja apropiaţilor săi alături defratele John. Brook i-a purtat noroc şi SUA acâştigat salatiera din nou cu Roddick în prim-plan. Noua poveste de dragoste i-a priit luiAndy. A început anul în Australia unde s-aimpus la Kooyong pentru a treia oară conse-cutiv.Reverul îi funcţiona din ce în ce mai bine,chiar dacă se despărţise şi de ultimul săumentor, Jimmy Connors. Chestiune de timp,Andyafostnumărul1mondialtimpde13săptămani,între3noiembrie2003şi2februarie2004.În2003triumfalaUSOpen,iardouălunimaitârziueracelmaitânăramericandevenitnumăr1mondial.Lumeal-acomparat cu Sampras atunci, dar povara a fost prea mare. Anii s-audusiarRoddicknuareuşitsărepetedrumulidolululuisău.Aceltitluarămas singurul de până acum de Mare Slem.My WayAndy Roddick
  • 17. Toată săptamâna i s-au făcutmasaje, ultrasunete şi alte proce-duri pentru a reduce durerea. Separe că durerea i-a fost redusă su-ficient pentru a-i permite să câştige eve-nimentul, prima sa victorie într-un turneuATP. După finală, Terick - antrenorul luiAndy – m-a rugat să examinez braţul luiAndyşisăvăddacăîmipotdaseamadeceîl durea umărul.După o evaluare a umărului şi a cotuluii-am explicat antrenorului Terick că pro-blema era de fapt dezechilibrul musculardin jurul umărului lui Andy. Acest deze-chilibru, care avusese ca efect schimbăristructurale, fusese cauzat de relaxarea şiîncordarea muşchiului si cauzase rigidita-teaarticulaţiei,dândnaştereuneinevoidea compensa în timpul mişcărilor specifice(cum ar fi serviciul sau loviturile de pe li-nia de fund a terenului). Am inceput sa îitratez rigiditatea articulaţiei cu ajutorultehnicilor de mobilizare a ţesuturilor moişi am dezvoltat un program specific deîntărire, care să îi îmbunătăţească perfor-manţa.Sportivii suprasolicită muşchii datoritămişcărilor rapide şi repetate, cum ar fiaruncarea mingiei de baseball sau servi-ciul la tenis. Ca urmare a acestei traume unii muşchidevin contractaţi, alţii devin prea slabi. Acest feno-men este cunoscut ca “dezechilibru” muscular.Muşchii lucrează în pereche – în timp ce unul secontractă, celălalt trebuie să se relaxeze sau să înce-tinească mişcarea (Agonist vs. Antagonist). Modali-tatea de tratament trebuie să cuprindă o combinaţieîntre tehnicile de întindere şi exerciţiile specifice deîntindere pentru a aduce sportivul la cel mai înalt ni-vel de performanţă, necesar într-o competiţie.Am auzit antrenorii, sportivii şi personalul medicalvorbind despre importanţa exerciţiilor de întindere.Sunt două motive principale pentru aceste exerciţii– pentru a mări raza de mişcare a încheieturii şi/saupentru a mări flexibilitatea muşchiului şi a altor ţe-suturi moi, încercând să prevenim rănirea. Literaturane arată că ridicând temperatura interioară a corpu-lui înaintea activităţii sportive poate fi lafeldeeficaceînprevenireaanumitorîntin-deri musculare ca şi efectuarea exerciţiilorde întindere înainte de activitate.Pentru reabilitare folosim diferite tehnicide întindere, cum ar fi întinderile prelun-gite cu greutăti mici, întinderea continuăpasivă, tehnici de relaxare prin întindere şiterapie manuală, care este o metodă spe-cifică de întindere a ţesuturilor moi pentruapreîntâmpinacontractareamuşchilorşiaaltor ţesuturi moi din jurul încheieturilor.În cazul lui Andy, muşchii rotatori aiumărului, ce cuprind şi infraspinosul şisubscapularul erau asimetrici, cauzândinstabilitatea umărului şi trauma cotului.Unii muşchi erau contractaţi cauzând asi-metrii structurale, iar alţii erau slăbiţi ca-uzând mişcări ineficiente. Sarcina mea erasă mobilizez ţesuturile rigide şi să întărescmuşchii slăbiţi pentru a avea din nou unumăr simetric şi stabil.După ce am lucrat cu Andy şi cu antrenorulsău, acesta nu a mai avut dureri la umăr înurmătorul an. În sezonul trecut a câştigatcele mai multe meciuri într-un turneu ATP,fără să îl mai doară umărul. Andy a muncitdin greu pentru a-şi menţine puterea şiflexibilitateaumărului.Nuamaisimţitdureredetreiani şi şi-a mărit viteza cu 12,87 km/h, de la un servi-ciude223,69km/hlaunulde249,44km/h.Adepăşitrecorduldevitezăaserviciuluicu12,87km/hacum3ani.Antrenamentelecugreutăţinuaufostacceptatepe deplin în tenis. Foşti campioni, cum ar fi JimmyConnors şi John McEnroe probabil că nu au ridicato greutate în toată cariera lor de tenismeni. Atunci,cum au prevenit rănirile la umăr pe care le întâlnimastăzi?Înprimulrândnimeninueracapabilsauinte-resat să lovească la serviciu cu 223,69 km/h. Jocul detenis era atunci diferit, serviciul şi voleul erau punc-teleculminante.Vădtinerijucătoridetenis,de12-16ani,carevinlacabinetulmeuplângându-sededurerilaumărsaulacotsaulaamândouă.Deobiceiîiîntrebdacă au schimbat ceva înainte de a avea dureri. Ade-sea spun că da, au crescut tensiunea corzilor racheteipentru a-şi permite să mărească viteza serviciuluisau forehand-ului. Sau antrenorul le-a zis că trebuiesăloveascămingeamaitare,aşacăiauorachetamaigrea. Nimeni nu a testat puterea muşchilor rotatoriai umărului pentru a determina dacă era suficientăpentru a avea o viteză mai mare sau dacă putea săsuporte stresul unei forţe torsionale mai mari asupraumărului şi cotului.Câteva studii au fost publicate în American Journalof Sports Medicine, având ca subiect influenţa an-trenamentelelor de rezistenţă şi cu greutăţi peri-odizate pentru îmbunătăţirea puterii musculare şiperformanţelor tinerelor jucătoare de tenis. Au spuscă repetiţiile variate şi cu volum mare şi un programde antrenamente cu repetări multiple, au ca efectcreşterea puterii musculare şi a performanţei, du-când totuşi la scăderea în procent a grăsimilor dinorganism într-o perioadă de antrenament de peste 9luni. Exerciţiile efectuate în cadrul acestui studiu auinclus toate grupele majore de muşchi din extremi-tăţilesuperioareşiinferioare,importanteîntenis.Unalt studiu, care are la bază antrenamentul isokineticpentru întărirea muşchilor rotatori ai umărului, ademonstrat o creştere medie de 17,7 km/h a vitezeiserviciului la tenis. (Mont, Am J Sports Med).Antrenamentul cu greutăţi a fost considerat o formăoarecum similară de exerciţii făcute pentru a creamuşchimaricarecauzaumişcărianormale, necesarepracticanţilor de bodybuiding, nu pentru persoanenormale sau pentru sportivi. Datorită unei înţelegerimai bune a fiziologiei musculare şi a cercetării, aceleidei învechite s-au schimbat dramatic. Antrenamen-tulcugreutăţiesteacumvăzutcaunexerciţiudepri-mă clasă, care îmbunătăţeşte densitatea osoasă, re-duce bolile de inima şi îmbunătăţeşte performanţa.Mai mult decât atât, putere musculară înseamnăperformanţă îmbunătăţită şi risc minim de rănire.Orice sportiv serios are nevoie de antrenamente cugreutăţi în afara sezonului pentru a recupera pier-derile puterii musculare din timpul sezonului. Cândevaluez un sportiv de orice vârstă, acesta este sur-prins că umărul dominant este cel mai slab. Ei credcă, jucând tenis sau aruncând o minge de baseball,umărul ar trebui să fie mai puternic pe partea domi-nantă, pentru că activitatea întăreşte muşchii. Dincontră,anumiţimuşchicedeazădacănulisepermitesă se recupereze.Andy a fost surprins că umărul său drept era multmai slăbit decât stângul. Spunea că îl simte puternicşi că a ridicat greutăţi. Totuşi, când am efectuat nişteteste specifice asupra muşchilor importanţi în tenis,era evident că nu ridica greutăţi pentru a-şi îmbună-tăţi jocul, ci mai degrabă ca să arate bine pe plajă.Înainte de începerea unui program de antrenamentecu greutăţi este foarte important să fii evaluat de unmedic specialist în sistemul musculoscheletal, pen-tru a fi sigur că nu ai restricţii medicale. Terapeutulpoate evalua deficitul de putere musculară, dezechi-librul muscular sau flexibilitatea. Recent, din ce în cemaimulţiterapeuţioferăreabilitaresportivăspecifi-că şi antrenamente pentru a ajuta sportivul să se re-întoarcă la sport fără să simtă vreo durere. Fără eva-luarea deficitului musculoscheletal sau adezechilibrului, programul de exerciţii poate fi maipuţin eficient.Acum opt ani, lucram ca terapeut în cadrulTurneului ATP, AtlantaTennis Challenge.Tânărul americanAndy Roddick a venit la cabinet pentru un tratament împotriva durerii de la umărul drept.Cazul Andy RoddickRobert DonatelliDoctor terapeut, specialist ortopedMEDICINĂ SPORTIVĂ MEDICAL34 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 35IULIE - SEPTEMBRIE 2008MEDICINĂ SPORTIVĂ
  • 18. în lume
  • 19. INTERVIUTOURDE FRANCEDevreozeceaniîncoacevacanţăde vară înseamnă, pentru unii,să cutreieri prin Franţa alături decicliştii din caravană. Chiar dacăfizic nu eşti ACOLO. Poţi preţuichiar fiecare minut zburătoral celor 21 de etape si 3500km din Turul Franţei. Pentru eiînseamnă o treaptă mai multspre perfecţiune şi poate douăspre excelenţă. O competiţie pecare fiecare o înţelege în felulsău. Ei sunt Radu Naum şi RaduBanciu.De ce iubiţi Turul Franţei?Radu Naum: Orice om trebuie să iubească ceva...euiubesc Turul Franţei... de la tatăl meu. Ştii povestea!Am zis-o de mai multe ori, dar.. am şi eu nişte lucruripe care ţin să le spun, aşa... de multe ori. Tatăl meuera jurnalist de cicilism. A fost primul jurnalist dinestul Europei care a fost în Turul Franţei în ‘68 invitatde Félix Lévitan şi Jaques Goddet, cei doi directori aiTuruluişidupăaceeami-aadustotfelulderevistedeciclism; mie îmi plăcea limba franceză... şi am ajunssăştiu.Pevremeaaceeamisepăreaochestieamea,pe care o aveam eu şi nu o aveau alţii, ştiam ciclism.Sigur cu ajutorul tatălui meu, aveam o pilă, cum arveni. Aveam toate revistele de ciclism şi ştiam foartebine un sport şi mă şi pasiona. Am citit cărţi de ci-cilism. Erau scrise foarte bine toate, şi uşor, uşor amfost mişcat de sportul ăsta.Radu Banciu: Pentru incertitudine... acum nu ştiudacă mai e o iubire necondiţionată. E o rutină pânălaurmă,pentrucăne-ammolipsit...daracumnumaiavem motive să-l iubim ca altă dată, pentru că la ceamaflatdespreel...ştii,caălacareîşiiubeştenevastapentru că nu mai poate să o dea afară din casă după15 ani. E rutină. Ştii cum se spune în familie... e şirespectul. Ăştia sunt termenii: “e respect”, “e înţele-gere”.Astaaajuns TurulFranţei.Euamplecatdelaoplăceredinaceastanaivă,necondiţionatăşiamajunsacum... nu mai e chiar iubire. Nu te mai poţi întoarceîn trecut. Nici noi nu ne mai putem întoarce.Polemica reprezintă succesul transmisiunilor voas-tre. Apropo de dialogurile pe care le aveţi.... uneoricontestate...Voi aveţi păreri pro şi contra. Cine-i maimult pro, cine-i mai mult contra?R.N.: Nu ştiu, nu-mi dau seama. Cert e că polemicavine firesc. Niciodată nu ascult. Ne ascultăm foarterar.Darcândneascultăm...ideeaecăeunusuntnea-părat un fan al ceea ce facem şi ceea ce spunem. Dar,polemica poate fi succesul în media în ziua de astăzi,după cum vedem. Dar în nici un caz nu ne propunemchestia asta.Eu sunt mai mult pro, el este mai mult contra. El emai zănatic, aşa... Mai nonconformist.R.B.: N-ai cum să convieţuieşti altfel...Ştii cum sun-tem noi doi? Ca două persoane care locuiesc în ace-laşi bloc şi s-ar fi blocat în lift şi ar fi stat acolo 10 ani.Mă gândesc că la inceput ar fi fost prieteni, gândin-du-se că în 6-7 minute se repară liftul şi ies. După ceau văzut o zi – două că nu ies, au început să se maiciondăneascăunpic;dupăaiaiars-auîmpăcat,căauzis“Dom’le,avemcevadestat,arfipăcatsănerăţo-im”.Dupăaiacândauînţelescăvormuriacolo,auzisINTERVIU
  • 20. “Auzi,ştiiceva?Aveamatâteasă-ţireproşez...”.Aşa suntem şi noi! Am trecut prin toate fazele,ştii? Ba chiar, am fost şi în era compromisuri-lor de câteva ori! Amândoi eram conştienţi deasta. Adică după câte o ceartă d-aia care nuducea la nimic şi care dura o săptămâna ne-amdat seama că totuşi n-are nici un rost. Trebuiasă convieţuim şi alte Tururi şi mai lăsam unii delaaltii....şinunestăteabine.Imediatnetaxau!Ne ziceau: “Ce?! V-aţi împrietenit?!”Acum cred că suntem contra amândoi camla tot. Faptul că totuşi Turul se desfăşoară înFranţaşinulanoi,nefacesămaiavemşipăreripro.Aveţi favoriti pentru Turul Franţei 2008 ?R.N.: Turul Franţei, după mine, a ajuns în epocalui cea mai frumoasă în sensul în care favoriţinumaiexistă.AdicăfavoritesteTurulFranţeiînsine. Nici nu ştiu dacă... şi asta e o foarte bunăînvăţăturăpentrunoi,...sănepasionămpentruciclism, dar să ne pasionăm şi pentru ceea ceînseamnă ciclismul în ansamblul lui, nu doarvictoria şi victoriile numărate şi puse aşa ... caîn rastel, ca nişte puşti ale unora şi altora. Să tepasionezi pentru tot ce respiri, tot ce vezi prinecranul ăsta atât cât poţi să o faci. Dar nu mi separebinecăstaişiteuiţiliniştitlaTurulFranţei,fără să fii stresat, să ai o miză sau să ţii cu cine-va,cumeraînvremealuiBernardHinault,EddyMerckx sau Lance Armstrong.R.B.: Am favoriţi cicliştii francezi, necunoscuţi,pecareuneoriîiuitşieu.Tocmaipentrucăsunttineri, au luat-o de la zero... Se ştie că franceziiau început cu alte măsuri. E un Tur al Franţei încare se merge ca pe vremea fierarilor. 30-40de km/h maxim va fi media faţă de 45-50 câtera acum câţiva ani şi sunt oameni tineri, 20de ani... De 30 de ori pe tură te controlează, şiechipele care vor participa, în proporţie de 80% suntcurate, zic eu. Francezii merg pe cinste, ştiind că me-diatizarea Turului este asigurată, pentru că franceziisunt fani. În luna iulie ei asta fac. Se uită la TurulFranţei. N-am nici echipe favorite! Păi, e o învălmă-şeală de echipe acum. Nu mai sunt lideri! Echipelesunt invitate după criterii care nu mai ţin nici măcarde performanţă. Important e să nu fie suspiciune, sănu existe dubiu, că atunci nu mai esti invitat.Trecânddelaoepocălaalta,există diferenţemajoreîn echipamentul cicliştilor. Mai are acest sport far-mecul de pe vremuri din acest punct de vedere?R.N.:Deranjeazăabsolutpetoatălumeacătrebuiesăpoarte casca. Pe vremuri era mai uman, apropiereavizuală de ciclişti era mai mare în momentul în carenu aveau cască. Acum, după ce mor oamenii, pentrucă ciclismul a devenit din ce în ce mai nervos, cu am-biţii din ce în ce mai mari, se fac tot felul de experi-mente la nivelul traseului şi atunci a devenit tot maipericulos şi e normală aceasta cască. Dar cred că, aşaca şi Formula 1, păstrând proporţiile, s-a reuşit să seajungă la un nivel de siguranţă acceptabil, după ce– evident – s-au întâmplat tot felul de lucruri neplă-cute. Sigur că pentru cei care sunt pasionaţi de ceeace înseamnă în amănunt o bicicletă, e cu adevărat ofascinaţiesăveziceseproducelaniveldecalitate,degreutate, de formă, ş.a.m.d.R.B.: Noi n-am prins epocile alea. Farmecul e căatunci aflai de cei care câştigau ca de victoriilelui Ştefan cel Mare! Probabil din gură în gură!De unde să fi aflat în 1903, de exemplu? Nici înFranţa nu-mi imaginez cum s-a aflat de victo-ria aia?! Primul Turul Franţei a fost în 1903! Si-gur că noi trăim updataţi la epoca asta. N-ai cesă faci! Acum o să vii să-i spui unuia “Ce-i maifrumos:scrisoareaaialipităşipusălapoştăsaublogul?”. Deci, trebuie să ne adaptăm! Cine nuse adaptează la epoci... poate că ar fi fost fru-mossăreveziimaginile–cămaisuntdinasteade arhivă, din anii ‘50 – e ca un film mut. Numai poţi să zici acum că asta e pasiunea vieţii!Vă enervează ceva la Turul Franţei?R.N.: Mi se pare foarte lung. Cred că a devenitun pic desuetă lungimea asta pentru ziua deazi. Turul Franţei, faţă de alte sporturi careapar, pseudosporturi, este ceea ce înseamnăslow food, faţă de fast food. Adică oameniispun “avem o tradiţie, trebuie să stăm, să neaşezăm, să ne luăm timpul necesar ca să neuităm 3 săptămâni.” Din punctul ăsta de ve-dere accept că trebuie să fie altfel, pentru căse poate construi o poveste. Într-o săptămână,câteva zile... mai greu. Aşa ai senzaţia uneiepopei, unui periplu. S-a trecut peste tot. Darpentru mulţi telespectatori mi-e teamă să nupiardă... e o chestiune destul de greu de îngur-gitat.Dinfericire,slavăDomnului,suntoamenicare o fac. Pentru mine, e o chestie care apasătimp de 3 săptămâni... poate am şi îmbătrânit.R.B.:Nutrăimîntr-unbol decristalcasănetre-zim când începe Turul şi să ne culcăm când setermină! Enervările astea sunt cotidiene. Aşa,în cursa propriu-zisă nu mă enervează foartemulte.Doarrutina...pentrucăşiînciclismsuntanumite categorii de etapă. Asta nu întâlneştiînFranţa.EoţarăîncarenuveziaşacevaşiamfostpetoatecoclaurilecuTurulFranţei,amstrăbătuttoate cătunele Franţei. E o altă civilizaţie. Asta pânăla urmă dă o tentă mai nobilă Turului. Vezi o viţă devie bine crescută, vezi o floarea soarelui impecabilă.Nuefuratăaşa.Lanoi,dindouăîndouăseminţe,unalipseşte aici în Bărăgan, că a trecut unul pe acolo, aoprit un tren, s-a dat jos, a furat nişte seminţe. La einu e aşa. Şi atunci ne mai leagă câte ceva. Plus că ră-mâne incertitudinea asta a sportului, adică la nivelulpecareîlavemînmomentuldefaţă,multmaiscăzutdecât acum 10 – 15 ani, din punct de vedere sportiv,poatesăcâştigeoricine.Bachiarşicelcarecâştigănuesigurdevictorialui.Decisuntcâtevaelementecarene leagă, dar regretele sunt totuşi mari. Din când încând ne mai apucăm şi noi să zicem că ne-am apucade altă meserie, ştii...Dacă ar trebui în acest moment să comentaţi altsport împreună, ce v-aţi alege? Să zicem că nu mai evorba de ciclism. Pentru ce sport aţi face tandem?R.N.: Nu ştiu, e complicat...Acum, sigur că sunt douămodalităţi în care noi am putea să comentăm unsport. O dată să iasă un soi de ironie în permanenţă,şiatuncipoţisăcomenteziorice,fiindochestieabso-lut artificială, dar există posibilitatea să te pasionezi,caremiseparerară,decâtsăcrezicătotulestenumaimiştocăreală. Trebuie să ai şi un grăunte de pasiuneşi de interes pentru asta şi astea ar fi sporturile careneinteresează,dupăcarenepasionămîmpreună.Uncomentariu nu este OK să-l iei, dacă a mers într-unloc, să-l pui în altă parte aşa automat, mecanic. Ammai auzit oameni - despre noi sau despre alţii – spu-nând “ce bine ar fi ca unii sau alţii să mai comenteze,să mai schimbe sporturi”. Poate că ar fi interesant,dar nu ştiu dacă ar fi neapărat o formulă de succes,pentru că şi un asemenea gen de comentariu sepotriveşte cu un asemenea gen de sport, că altfel ecomplicat.R.B.: De exemplu la Campionatele Mondiale ale Pă-durarilor. Că am văzut că se transmite. Era proba dedrujbă. Ţin minte că l-am şi sunat pe Naum în searaaia ca să-l binedispun. Că era una dintre puţinelecompetiţiipecareEurosportnuotransmitea,şi i-amziscăammaitrecutdeobarieră, setransmitdrujba-rii şi după 45 de minute de monolog al lui înjurândţara, calitatea, fiscalitatea, patronii de cârciumi,femeile – într-o ultimă fază – am ajuns să spunemcă tot mai bine să tai cu drujba decât să concurezi înTurulFranţei.Unsportdinăstane-artrebui,unsportcare nu s-a mai comentat la noi. Turul Franţei nu maifusese transmis în Romania înainte de Eurosport, şis-a nimerit să fim noi pionierii. Se va vorbi probabilpesteanicumsevorbeştedeIonAgârbiceanuînlite-ratura română acum.Transmisiunile din Tour de France sunt fascinante.Lumea de-abea aşteaptă să călătorească împreunăcu cicliştii prin Franţa. Dacă ar trebui să îi recoman-daţi cuiva să vadă Turul ce i-aţi spune?R.N.:Felulîncaresefaceregia,adicăcesearată,cesealegesăseinserezeînafarasportului,facecatotulsăpară perfect. Ei ştiu să promoveze foarte bine zoneleprin care se trece şi să facă o transmisiune plăcută,nu să fie unidirecţională.Tocmai pentru că Turul sedesfăşoară în aer liber, că are o istorie atât de plinăde tot felul de poveşti, că încă o dată îmbină sportulcu turismul vizual şi pentru că până la urmă, e ,cred,singurul sport în care cu adevărat te uiţi la televizorca şi cum te-ai uita pe fereastră afară! Vezi foartemult verde, vezi tot felul de întâmplări, vezi tot felulde oameni că se mişcă într-un anumit peisaj, adicănueochestiuneînchisă.Dupăaceea,vrajaseînchide,sespargeşifiecaremergelacasalui.Astaparcăetottimpul, se întâmplă mereu în natură. TDF e cel maivechi,estecelcarearefaimaceamaimareşidatoritătraseului-aredouălanţuridemunţidiferite.Sigurcăşi în Spania sunt două lanţuri muntoase, dar în Fran-ţa sunt de aşa natură aşezate încât poţi chiar să faciun tur, să treci prin amândouă. Are zone extrem depitoreşti, şi în general oamenii se pasionează. E ca şicum ai spune “De ce US Open e mai interesant decâtOpenul de la Dubai sau mai ştiu eu ce?” Adică ăla aretradiţie, s-a investit sentimental in el!R.B.: În primul rând, e cea mai bună agenţie de tu-rism în direct din lume. Nici un film, nici o casetă nupoatesă-ţiarateîndirect,practictotceedevizitatîncelemaifrumoaseţărieuropene-veziFranţa,Spaniaşi Italia câte 3 săptămâni. În Franţa te şi plimbă prinzone în care ai ce să vezi. Spania nu e chiar aşa, pen-tru că în Barcelona Turul nu ajunge niciodată, ora-şele mari sunt de multe ori ocolite. Dar în Franţa nuoraşele mari sunt importante. Vezi Valea Loarei, veziAlsacia, vezi Lorena, vezi sudul Franţei, vezi Pirineii,vezi Alpii, Bretania, Normandia.. le cam vezi pe toa-te. Lumea, am ajuns şi noi la concluzia asta – se uitătocmai ca să vadă peisaje pe care viaţa nu i le poateoferi. Că nu toată lumea ajunge să vadă castelele depe Valea Loarei! Atmosfera asta încărcată, tensiuneaasta pe care o simţi de pe margine! Faptul că ruleziîntr-o Franţă tot timpul actuală e extraordinar. Adicănu poţi să ştii ce se întâmplă: trece un cal, trece unarici, trece un măgar...toate astea sunt oricând văzu-te. Ţin de farmecul cursei. Regizorul are grijă să evitemonotonia.Să vorbim de marketing sportiv şi de promovare.Christian Prudhomme, directorul Turului a anun-ţat că anul acesta debutul ediţiei 95 să fie marcatîn Franţa, nu cum s-a întâmplat în anii trecuţi cândcicliştii plecau la drum din altă ţară. Dar acum are 2etape în Italia. Anul acesta nu mai există nici prolog.Se pleacă de la Brest direct în prima etapă. Acesteschimbări afectează cumva imaginea sau tradiţiaMarii Bucle? Este noul binevenit?R.N.: Să treacă prin alte ţări... e o chestie care se în-tâmplă de mai bine de o jumătate de secol... Suntforme diferite de a intra în Tur. Prologul era ca unsoi de sărbătoare pentru că se întampla ca un soi deciclism de sală. Prologul înseamnă o distanţă maiscurtă. Turul Franţei trebuie şi el să se primenească.Din când în când trebuie să se mai întâmple şi altelucruri decât se întâmplau în mod obişnuit. Prud-homme e un om modern, un om al zilelor noastre,care înţelege chestiunile astea. Prologul are farme-cul lui, atunci când exista. Mie, dacă vrei, prologulpare un pic destul de greu de asumat – pentru co-mentariu . Se întâmplă foarte multe lucruri. Pleacăfoarte mulţi ciclişti, sosesc foarte mulţi ciclişti. E aşao brambureală! Pentru cei de la faţa locului e foartefrumos, pentru că ei îi văd unul câte unul. Pentru co-mentatori şi pentru telespectatori, pare un pic ame-ţitor; nu haotic, ametitor. FERDI KUBLER, Turul Franţei, 1954ANGOULEME, Turul Franţei, 2007INTERVIUINTERVIU
  • 21. www.academica-medical.roR.B.:Prudhomme a organizat unconcurs prin care alege oraşele princare să se treacă cu caravana, să ple-ce dintr-o anumită locaţie sau faceun anumit traseu. Asta e o chestiunecare să-i facă pe cei din jur să se co-necteze şi mai clar la Turul Franţei.Dar înainte de asta şi înainte de mar-keting e o cerinţă de înfrumuseţare aTurului. Pentru că se intersectează cualte culturi, cu alt gen de oameni, cualte peisaje.Deci, într-un fel e ca şi cum te urciîntr-un Air France - eşti în Franţa înmomentul în care te-ai urcat in avio-nul ăla, chiar dacă tu eşti la Otopeni.Aşa e şi la ei! Deci tu eşti pe şoseleleOlandei sau Germaniei, dar ştii că şo-seaua aia aparţine de Franţa. Foartefrumos, după mine! Mai ales că auavut idei să-l ducă în Guadelupa, înMartinica, în Corsica. Cred că atuncis-au realizat! Canadienii i-au făcutofertă!Poateînsecolul22,dacăomaifi ciclism! La anul oricum pleacă de laMonte Carlo! Îţi dai seama ce fast vafi acolo!!Aveţi etape favorite? Ce vă place săcomentaţi mai mult?R.N.: Etapele de munte, evident! În etapele valonatese întâmplă foarte multe lucruri, se joacă şi cursa,ai şi imaginile alea superbe din munţi, ai şi tot felulde evenimente. Acolo se nasc campioni, acolo morcampioni.R.B.:Suntmaiinteresanteetapeledemunte!Etapelemai complicate, pentru că acolo chiar se mai poateîntâmpla ceva! Poţi chiar şi să mori într-un Tur dinăsta! Suspansul e la el acasă! Mă gândesc totuşi că labadmington şansele să mori sunt mai mici, chiar şi lasnooker! Doar dacă intri în comă alcoolică!Ar trebui ceva introdus sau eliminat în etapa finală,când se ajunge la Paris? Este totuşi momentul su-prem.R.N.: E mai degrabă un moment festiv. Pentru cămomentul suprem e pe munţi. E ca şi legionarul careajunge la capătul unui drum prin deşert. Sigur că înultimiipaşipecareîifaceîşiaduceamintedetotceafostşicâtdegreuafost.Deastaeimportantăultimaetapă şi sigur că e Parisul, cu tot ce înseamnă Parisulşitoatăcantitateacovârşitoaredelocuriistoriceşidearhitectură şi de monumente.R.B.: Da, teoretic sigur că s-ar putea schimba, fie şigenul de etapă. Adică să se termine la Paris, dar săpui un contratimp, să zicem. Pentru că altfel merităsăseterminelaParis,pentrucătoatălumeatânjeştedupăParis!CândaivăzutFranţa3săptămâni,merităsăajungişilaParispentrucănueunfinaltern! Adicăe Champs Elysées. Plus că elicopterul te duce şi vezide la Montmartre până la Place Vendôme.Dacă ar fi să daţi o definiţie a ciclismului, care ar fiaceea, în viziunea voastră?R.N.:Eunsportînconvalescenţă.Încăelegatlanişteaparate solide. Deci, cred că azi ciclismul = experi-ment. Pentru că ăsta e un sport ca un cobai pe cares-au experimentat cele mai dure mijloace legale şimedicale antidoping. Probabil şi cele mai dure mij-loace de dopaj, dar a fost şi o contraofensivă care nueste de văzut în nici un alt sport, şi pe care văd cănu vrea să o urmeze nici un alt sport. Ceea ce e de-adreptul trist! Ciclismul e un exemplu, după mine,despre cum ar trebui să acţioneze o lume sănătoasăîmpotriva unor oameni care ajung să-şi facă de capîn toate felurile. Ciclismul cred că merită măcar mi-nimul de respect al unui sport care e chinuit, tras peroată pentru nişte păcate reale, darmăcar le plăteşte în parte. Alţii aufăcut pactul cu diavolul de 3 ori pânăacum . R.B.: În momentul de faţă e o lumenebună, un Turn Babel. Altă dată,pe vremuri, era o scenă formidabilă,o vară perpetuă, o sărbătoare. Acume o oală, un cazan cu minciuni; ştii,cum făceau vrăjitoarele în deseneleanimate. Tot mestecau acolo. Nicio-dată nu am ştiut ce fel de licori erauîncazanelealeadelaBabeleCloanţe.Cam asta e acum. Citeam interviulcu un fost ciclist german, care a spus“Din prima zi şi până în ultima m-amdopat la fiecare echipă la care amfost tot timpul. Iau eritroproetina de25 de ani. La toate echipele la caream fost, dopajul era generalizat.”După care a terminat speech-ul şi aspus: “Totuşi m-aş angaja la o altăechipă dacă mă mai primiţi. Uitaţisunt curat. Am mărturisit...” Îţi daiseama că în momentul în care vii şispui “am furat toată viaţa, sunt unhoţ, un criminal. N-aţi putea totuşiacum că am ieşit, am ispăşit 25 deani de închisoare, să mă angajaţi?”Bănuiesc că nu te mai ia nimeni, darca marturisire e bună.Ultima declaraţie: pro şi contra Tour de France...R.N.: Pro Tour de France este că e o experienţă pecarenupoţisăoaiînaltăparteşieoexperienţăcaretinde să te poarte cu ea, să te ducă, să te ridice de pescaun şi să te ducă pe oriunde merge Turul Franţei.Iar contra este că, din punct de vedere sportiv, nu ainiciodată certitudinea că învingătorul este şi cel maibun, cu adevărat şi că nu a făcut recurs la tot felulde chestiuni artificiale ca să câştige. Adică nu ştii câttrebuie să te entuziasmezi pentru o victorie, ceea cee destul de trist!R.B.:Proeatmosfera,carearămasaceeaşi,şiaudien-ţele sunt pro. Contra e suspiciunea, în general tot at-mosfera aş zice. Deci atmosfera e şi pro şi contra,pentru că toate revelaţiile astea din ultimii ani con-duc la o mizerie. Până la urmă e pedeapsa asta pecareoprimeştesportuldupăatâţiaani,sportul “afa-cere”. În momentul în care vrei să sapi, găseşti. Şi înciclism,dacăauînceputsăpăturile,nus-aumaioprit.Euziccălafels-arîntâmplaîntoatesporturileîncarevorbim de un business.INTERVIUPARIS, Turul Franţei, 2007
  • 22. La începutul anilor ’80, FederaţiaInternaţională a Automobilului FIA încerca săatragă cât mai mulţi constructori în CampionatulMondial de Raliuri WRC şi a venit cu soluţia unui regu-lament tehnic mult mai puţin restrictiv, care să elibe-reze imaginaţia proiectanţilor şi care să aşeze raliurilede campionat mondial alături de Formula 1, din punctde vedere tehnologic.Revoluţia începuse o dată cu legalizarea folosirii trac-ţiuniiintegraleînraliuri.Înanulurmătordebutaprimamaşină cu patru roţi motoare, deschizând o nouă erăîn lumea raliurilor. Aceasta era soluţia de tracţiune aviitoruluiînraliuri,iarmaşinaurmasăintreînlegendă:Audi Quattro. Echipa germană a încercat să rezolve câtmai repede problemele de fiabilitate ale transmisieicomplexe, iar, în 1981, au venit şi primele victorii încampionatul mondial, printre ele fiind şi reuşita isto-ricădinRaliulSanRemoaluiMicheleMouton,primaşisingura femeie care a câştigat un raliu de mondial.În1982,AudiQuattroeramaşinadereferinţăînraliuri.Audi a devenit campioana mondială a constructorilor,iar Michele Mouton a pierdut titlul piloţilor în favoa-rea viitorului pilot Audi, Walter Röhrl, pentru doar 12puncte. Dominaţia Audi a continuat şi în următorii doiani, în care colecţia de trofee s-a îmbogăţit cu încădouă titluri mondiale ale piloţilorşi unul al constructorilor, la MonteCarlo, în 1984, Audi monopolizândpodiumul (foto).Acesta a fost contextul naşteriiGrupei B. Maşinile erau derivatedin modele ce au fost produseîntr-un număr de doar 200 deunităţi, iar evoluţiile ulterioarese puteau omologa pe baza uneiproducţii de numai 20 de unităţi.Folosirea materialelor de înaltătehnologie era permisă, nu exis-tau limite ale presiunii de supra-alimentare, iar greutatea minimăimpusă, pe clase de cilindree, eraredusă. Ca urmare, performanţeleau explodat, fiind comparabile cucele din Formula 1. În 1983, Audiînfrunta prima maşină de grupa B,Lancia 037. Proiectată în ateliereleAbarth, Lancia 037 aducea multeinovaţii tehnice, superioare solu-ţiilor Audi, dar inginerii italieni aupreferat să nu rişte implementândcomplicata transmisie integrală, şiasta i-a costat.Sub conducerea lui Jean Todt, Peugeot a şocat cu apa-riţia modelului 205 T16, în Turul Corsicii 1984. La doaral treilea raliu, Ari Vatanen a câştigat în Finlanda, iarTimoSalonenşiJuhaKankkunenauadustitlurilemon-diale în ’85 si ’86. Maşina absolută a grupei B avea săapară,însă,înultimulraliualsezonului1985.ÎnMareaBritanie, Lancia Delta S4 a spulberat concurenţa. Pen-tru acest model, Lancia folosea tracţiunea integrală,motorul montat central, pe un cadru tubular, şi im-presionanta supraalimentare duală, inginerii reuşindsă sincronizeze un compresor volumetric, pentru pu-tere la turaţii reduse, cu un turbocompresor, eficientla turaţie mare. Complexe kituri aerodinamice eraufolositepentruaţinemaşinilepedrumşipentruafaceutilizabili cei 500 CP furnizaţi de motor. Calculele dedinamică arătau că în anumite condiţii de vreme şi peunele circuite, maşinile Grupei B puteau fi superioaremonoposturilordeFormula1,daracestemaşiniurmausă evolueze în afara siguranţei unui circuit, pe drumuricare, în cel mai bun caz, erau la nivel de drum de ţarăsau forestier. Frâiele scăpaseră şi au urmat tragediileanului 1986.În Argentina, Ari Vatanen a scăpat cu viaţă miraculos,după un accident atât de violent încât scaunul pilotu-lui s-a desprins. Vatanen a avut nevoie de un an întregpentru a-şi reveni. În Portugalia, un Ford RS200 a ieşitîn decor, omorând trei oameni şi rănind câteva zeci.Pe 2 mai 1986, în Turul Corsicii, liderul raliului, HenriToivonen, a ieşit de pe drum, cu o Lancia Delta S4. Ma-şina s-a prăbuşit într-o râpă, lovind copaci şi colţuri destâncă. Rezervorul a luat foc. Nimeni nu se afla în aceaporţiunedetraseuşiincendiulputernicalăsatînurmădoar cadrul de oţel cu discurile de frână. Audi şi Fordşi-au retras imediat maşinile de Grupa B, renunţând laprogram, iar din 1987, Grupa B a fost interzisă.Cei patru ani de existenţă ai Grupei B se încheiau tra-gic, dar amintirile celor care au fost acolo, pe probelespeciale, în cei patru ani, vor rămâne veşnic. A fost oocazie unică, o experienţă aproape ireală.rallyfără limiteCând, în 1982, federaţia internaţională a eliberat proiectanţii de majoritatea restricţiilor, dându-le mânăliberăprinintroducerearegulamentuluiGrupeiB,începeaoperioadălegendarăînlumeamotorsportului.Despre maşinile Grupei B se spune că sunt cele mai performante maşini de curse ce au fost construitevreodată,iarceicarele-auvăzutaurămascuamintiriinvidiatedetoţiceilalţi.Inovaţiiletehniceauîmpinsperformanţelelaextremşiaunăscutlegende,darevoluţiaexplozivăadusşiladispariţiaGrupeiB,legatăpe veci de un accident terifiantHENRI TOIVONEN şi NEIL WILSON victorioşi, cu Lancia Delta S4,în Raliul RAC Marea Britanie, din 1985. Toivonen oferea primavictorie modelului Delta S4, la primul raliul în care maşina aluatstartul.Dinacestmoment,Toivonenmaiaveadetrăitdoarcinci luni.Wilson a supravieţuit, despărţindu-se de finlandez însezonul următor.Lancia Delta S4 1986 Ford FocusWRC 2008Şasiu cadru tubularoţel, caroserie kevlar şifibră de sticlăŞasiu monococă oţelMotor central lon-gitudinal, 1,8l, su-praalimentare du-ală cu compresor şiturbo, 2 intercoolere,480 CP /8400 rpm, 490Nm/5000 rpmMotor faţă transversal,2,0l, supraalimenta-re turbo, intercooler,300 CP/6000 rpm, 550Nm/4000 rpm (cu re-strictor 34mm)Cutiemanuală5trepte,diferenţiale faţă/spateautoblocante, centralvâscosCutie secvenţială 5trepte, diferenţialefaţă/spate mecanice,central activGreutate min. 970 kg Greutate min. 1230 kgDemaraj 0-100km/h2,3 sec.Demaraj 0-100km/h3,2 sec.45IULIE - SEPTEMBRIE 200844 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 23. Într-o perioadă în care traficulreprezintă o mare problemă pentruîntreaga Europă, motocicleta câştigăteren în disputa cu de acum clasicul au-tomobil cu patru roţi. Cele mai căutate suntmodele touring, însă cele mai spectaculoa-se rămân agresivele supersporturi. Acesteadin urmă au o strânsă legătură cu ceea ce seîntâmplă pe circuitele de viteză din întrea-ga lume.De fapt motto-ul unor competiţii precumcampionatul mondial de superbike saucampionatul mondial de anduranţă este“win on Sunday, sell on Monday”. Până lasfârşitul anilor 1960, existau trei mari tipuride motociclete: „de lucru" (working bikes),de obicei de 250 centimetri cubi, folositepentru mersul la serviciu, „general bikes",de 500-650 cmc, care mai erau folosite şipentru „distracţia de weekend", precum şimarile „touring"-uri (la acea vreme mai pu-ţin definite de design, cât de utilitate), folo-site la drumuri lungi.Prima companie care a luat motorul de tou-ring şi l-a orientat către viteză a fost VincentMotorcycles, primele lor modele fiind con-siderate prea puternice pentru drumurile şiautostrăzile americane din acea vreme.Dar japonezii şi-au dat seama că nu pot stacu mâinile în sân, iar Honda a lansat în 1969modelul CB750K, lăudat până astăzi în toa-te revistele şi forumurile de specialitate. Doiani mai târziu, după succesul devastator alCB-ului 750-ului, Kawasaki producea pri-mul său model superbike, Z1, de 900 cmc,model despre care se spune că a deschis cuadevărat drumul spre superviteză.Marii producători au schimbat repede ori-entarea şi în perioada anilor 70 – 80 s-aupus bazele unor campionate de Superbikeîn Marea Britanie, SUA, Australia şi Canada,apoi, din 1988, a fost înfiinţat CampionatulMondial. Piaţa s-a îmbogăţit cu supermoto-ciclete Yamaha, Suzuki şi Ducati.În primii ani de existenţă mondialul de su-perbike a consemnat renaşterea celor de laDucati, care au câştigat titlul constructorilorîntre 1991 şi 1996 şi l-au adus în prim planpe legendarul Carl Fogarty (foto dreaptajos). Aceasta a fost era modelelor 888 şi 916şi a motoarelor cu doi cilindri.Din 2004 însă regulile s-au schimbat. Mo-toarele au devenit de 1.000 cmc, motoci-cletele au fost obligate să utilizeze acelaşitip de cauciucuri şi, pentru că motoareleîn 4 cilindri îşi dominau fără drept de apelrivalele cu 2 sau 3 cilindri, au fost introdu-se plăci obturante pe prizele de aer, astfelîncât piloţii să se alinieze la start cu şanseegale.Regulamentul s-a schimbat din nou în 2007şi capacitatea motoarelor a fost mărităpână la 1200 cmc. Asta pentru a nu pierdeun constructor precum Ducati, care nu maiConform definiţiilor actuale motocicleta este un vehiculmotorizatcudouăroţi,acăruistabilitateînmişcareestedată în principal de forţele giroscopice ce acţioneazăasupra roţilor.motocicletaun stil de viaţăproducea modele de1000 cmc. Italienii auvenit în 2008 cu noul1098, o motocicletăde 1200 cmc. Varianta1098R este cel mai pu-ternic bicilindru de se-rie. Nici 1098S nu stă-tea rău la acest capitol,cu un maxim de 160cai putere, însă mani-acii cifrelor îi reproşauîn continuu o carenţăde vreo 20 de cai încomparaţie cu cvadri-cilindricele japoneze.Echipat, cu tobe libereşi CIP racing motorulajunge la un maxim de186 cai putere.În paralel cu întrecerileaerodinamicelor su-perbike, s-a dezvoltat un sport asemă-nător, dar mult mai spectaculos: super-moto. Aici 70% din circuit înseamnătarmac (macadam cu inserţii de smoalăsau asfalt), iar 30% pe pământ. Circuite-le de supermoto sunt departe ca vitezăde cele de superbike, rămânând unde-va la media de 160 km/h, dar sunt multmai spectaculoase, cu multiple curbestrânse şi săritoare precum cele dinmotocros. Motoarele îşi păstrează pu-terea de superbike, dar designul a fostmodificat. Viitorul arată bine pentrumondialul derivatelor de serie. Pentru2009 constructorul BMW a anunţat căva arunca în luptă un nou model, iaraustriecii de la KTM vor urma aceeaşilinie. În 2007, la salonul de la MilanoKTM-ul a lansat primul său superbike,catalogat drept cea mai puternică mo-tocicletă de serie fabricată vreodată înAustria. Modelul 1190 RC8 este rezulta-tul celui mai ambiţios proiect pe carel-a întreprins producătorul până în pre-zent şi înglobează o serie întreagă deinovaţii şi noutăţi şi se anunţă ca pri-mul dintr- o întreagă serie de sportivepurtând acest brand.ion florinKing KahnEmblematicul portar de la Bayern MünchenOliver Kahn s- a retras la 38 de ani dupăultima zi a ediţiei 34 a Campionatului Ger-maniei. Momentul a fost marcat şi de lansa-rea celei de-a doua cărţi scrise de acesta“Eu, Oliver Kahn” în care îşi prezintă carierastrălucită şi dă sfaturi redactând 9 “po-runci” pentru a reuşi în sport ca şi în viaţăprofesională .“King Kahn” povesteşte des-pre eşecurile sale din finala Cupei Mondialedin 2002 şi din Liga Campionilor 1999. Îşiaminteşte că nu i-a fost niciodată teamă săînfrunte suporterii adversarilor şi chiar coe-chipierii. “Am avut pentru toate situaţiileun kit de prim ajutor, nu ceva real, ci emoţi-onal - un spray virtual care îmi permitea săîmi păstrez capul rece”.Şi fotbaliştii scriu...Atacantul clubului englez Chelsea,Didier Drogba a făcut o călătorie speci-ală la Abidjan pentru a-şi promova cartea înprezenţa copiilor de la orfelinatele din capi-tala economică ivoriană. Intitulată “C’étaitpas gagné”, cartea scrisă de Drogba împre-ună cu jurnalistul sportiv francez de la coti-dianul “ L”Equipe” Hervé Penot a fost prefa-ţată de fostul antrenor de la Chelseatehnicianul portughez José Murinho. În au-tobiografie jucătorul face destăinuiri des-pre “traseul unei existenţe jalonate de in-certitudini, suferinţe, despărţiri, în carereuşita în fotbal este departe de a fi cicatri-zat cu adevărat acele pasaje negative alevieţii.UPDATE46 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 24. ENVOGUEuSAINbOLTlibertateacailor puterePICTORIALFulgerul dinCaraibeNEW YORK. 31 mai 2008. Un concurs ca oricarealtul, un Grand Prix organizat de cealaltă parte aAtlanticului, neînnobilat de includerea în GoldenLeague. Văzut de majoritatea specialiştilor dreptcel mai bun alergător al momentului la 200 m, vice-cam-pion mondial al acelei distanţe, Usain Bolt a devenit celmai rapid om din lume. Puternic încurajat de contingentulsuporterilor jamaicani aflaţi în tribunele stadionul Icahn,sprinterul în vârstă de 21 de ani din Caraibe doboară recor-dul mondial pe care compatriotul Asafa Powell îl stabiliseîn septembrie 2007. Bolt venise la New York recomandatde un 9,76 alergat la începutul lunii, în Jamaica natală,aceea fiind doar cea de-a treia cursă disputată pe distanţade 100 m din carieră. În acel moment, Bolt deţinea a douaperformanţă din toate timpurile.Acum, puternicul sprinter din Trelawny, nevoit să treacăpeste handicapul celor 1,96 m pe care-i măsoară, pentrua-şi perfecţiona startul, a oprit cronometrul la 9,72 secun-de, timp mai valoros cu două sutimi de secundă decât per-formanţa lui Powell.Cursa de la New York a fost cu atât mai remarcabilă, cu câtvictoria a venit în faţa campionului mondial al distanţei,Tyson Gay. Reprezentantul gazdelor a sosit al doilea, în9,85 secunde. “Mă gândisem că pot corecta recordul mon-dial - s-a destăinuit Bolt în faţa reporterilor, după presti-gioasa performanţă. Am venit aici cu multă încredere. Nuîmi propusesem să fac o cursă de record mondial. Acum,că a venit, trebuie să-l accept.”Cursa s-a desfăşurat într-o atmosferă electrizantă, nu doarla figurat, ci şi la propriu. Organizatorii au fost nevoiţi săamâne startul competiţiei timp de o oră, apoi au întreruptmitingul pentru 45 de minute, din cauza unei furtuni cutunete şi fulgere. În limba engleză, “bolt” înseamnă şi “ful-ger”. Undeva, acolo sus, cineva veghează asupra destinu-lui lui Bolt. Cu atât mai palpitantă se anunţă întrecereaolimpică...ALEXANDRUGHEORGHIAŞ48 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 25. PuţinînţelegPUTEREACAILOR.Trebuiesă-iiubeşti,săcreziîneişisăleredaiLIBERTATEA.ALIENant
  • 26. MeditaţieÎn fiecare noapte caut răspuns întrebărilor meleUn nou începutDacă vrei să faci o diferenţă, acum este timpulPuternic Orgolios Luptător ExcentricPOSITIONO teorie pe care fiecare o înţelege în felul său
  • 27. Ultimul act este, evident, strictlegat de concursurile desfăşuratede-a lungul anului, atleţii adunândpunctele necesare calificării în 25de reuniuni, între care cele mai importantesunt cele 6 din Golden League, precum şiSuper-Grand-Prix-urile.După ultima întrecere dinaintea finalei Cu-pei Mondiale vom cunoaşte cei 7 sportividin fiecare probă care vor concura în Ger-mania, condiţia fiind însă prezenţa în celpuţin 3 concursuri, iar în caz de egalitate,criteriul de departajare va fi cea mai bunăperformanţă a sezonului.Va fi cu siguranţă o luptă extraordinară, în-tre cei mai buni atleţi ai lumii, care vor con-cura atât pentru glorie cât şi pentru premi-2 zileîn Regatulperformanţelorile consistente puse în joc, totalul fiind depeste 3 milioane de dolari, ocupantul pri-mei pozitii în fiecare dintre probe intrând înposesia a 30.000 dolari.Sunt programate 36 de finale, câte 18 înfiecare zi din weekend-ul mijlocului deseptembrie. Suta de metri la băieţi esteîntotdeauna un punct de mare atracţie înreuniunile atletice, astfel că vom urmări odispută frumoasă în care printre favoriţi senumără campionul mondial Tyson Gay, darşi jamaicanul Usain Bolt, creditat de curândcu un fantastic 9,76. Lupta mare va fi şi la110 m garduri, acolo unde îl vom urmăriprobabil şi pe deţinătorul recordului mon-dial cubanezul Dayron Robles alături dechinezul Xiang Liu. Şi la lungime va fi cu si-guranţă un concurs foarte puternic, în careîi vom vedea pe panamezul Irving Saladino,campionul mondial de la Osaka de anul tre-cut, dar şi pe australianul Robert Crowthersau pe americanul Brian Johnson. În curse-le pe distanţe lungi, va fi aproape sigur unduel între kenyeni şi etiopieni, atleţi caredomină autoritar probele de 3000, 5000sau 3000m obstacole în mai toate marilereuniuni ale lumii.La aruncări lungi toţi ochii vor fi aţintiţi peconcursul de la ciocan în care slovacul LiborCharfreitag are şanse mari de victorie, dupăun excelent rezultat înregistrat în luna maiîn Brazilia, 80m şi 45 cm, a 2-a performanţămondială a sezonului. De asemenea, arun-carea suliţei va fi de urmărit, dacă ţinemcont că vor fi prezenţi mari campioni, pre-cum Andreas Thorkildsen din Norvegia saufinlandezul Tero Pitkamaeki.La feminin, românii au speranţe mari dela Liliana Popescu, aflată în topul mondialdupă rezultatul deosebit de la Doha, 4 mi-nute 5 secunde şi 52 de sutimi pe distanţade 1500 m. Spectatorii de pe arena Gottlieb- Daimler vor avea ce vedea şi în cursele desprint, acolo unde bătălia pentru primul locse dă între concurentele din SUA, Bahamasşi Jamaica.Punct de mare interes va fi şi înălţimea, încondiţiile în care le vom putea vedea la lu-cru pe campioana mondiala Blanka Vlasici,dar şi pe rusoaica Yelena Slesarenko, meda-liata cu aur la JO din 2004. Până la Stuttgartînsă, o perioadă plină, cu Golden League,cu Grand Prix - uri de mare valoare, dar şi cuJO de la Beijing, concursul atletic urmând afi transmis şi de Eurosport.Marele circuit atletic al sezonului 2008 este în plină derulare, finalaurmând a avea loc la Stuttgart, pe stadionul Gottlieb-Daimler, înzilele de 13 şi 14 septembrie.Stadionul Gottlieb-Daimler(foto sus), cu o capacitate de 55.000de locuri, este situat în mijlocul par-cului Neckar, care se întinde pe 55de hectare. A fost şi este o arenăemblemetică pentru sportul ger-man, găzduind de-a lungul vremiimulte întreceri importante, cu pre-cădere fotbal şi atletism.A fost stadionul pe care s-au dispu-tat şi 6 partide de la campionatulmondial de fotbal din 2006 , inclusivfinala mică, Germania-Portugalia3-1. Construcţia sa este absolut uni-că, toate locurile fiind acoperite deo spectaculoasă structură metalică.Din 1911, pe acest stadion au avutloc 27 de meciuri ale naţionalei defotbal a Germaniei, aici jucându-seşi partide de la campionatul mondi-al din 1974, dar şi de la Europeanuldin 1988. Din punctul de vedere alatletismului, de amintit faptul că peaceastă splendidă arenă s-au desfă-şurat campionatele europene din1986, mondialele din 1993, precumşi multe alte reuniuni internaţionaleşi campionate ale Germaniei.57IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 28. şi articulare, precum şi elemente asemănă-toare boxului, pigmentate cu tehnici de pi-cior. De cele mai multe ori lupta ajungea lasol iar tehnicile interzise erau foarte puţine.Din această disciplină s-au desprins tehnici-le încorporate de olimpicii moderni, cum arfi boxul şi luptele, libere sau greco romane.Boxul modern este însă mai aproape deceea ce se practica în pensiunile englezeştidecât de tehnica antichităţii, dar asta este oaltă poveste.EvidentPankration,tehnicadeluptă studia-tă de hopliţii lui Alexandru Macedon nu pu-tea să îşi găsească locul în jocurile moderneale păcii, dar nici nu putea fi negată de pu-blicul care s-a format în Europa sub uralelededicate luptătorilor. DinPankration s-au desprinsgladiatorii Romei, acei su-peratleţi din păcate sclavişi nu persoane de vazăale urbei, dar adevăratelesexsimboluri ale Cetătiieterne. Tot în competi-ţiile de Pankration îşi auoriginea celebrele tur-niruri medievale. Odatăcu revoluţia industrialăşi mai târziu cu domniaburgheziei, valorile răz-boinice ale Europei au în-ceput să dispară complet,şi automat sportul eroilornu mai avea ce să caute încompetiţiile organizatecu diverse ocazii. Palestragrecească a fost ocolităpână şi de renaşterea eu-ropeană, şi a fost nevoiede naşterea unei noi ţăripentru a se regăsi bucuriasportului eroilor. Parado-xal, deşi aveam modelulsub ochii noştri, am fost orbi la moştenireaantichităţii greceşti, a fost nevoie de o in-fuzie de metode orientale pentru a regăsiceea ce era ascuns doar ochilor ce nu do-reau să vadă.În anii 80 în SUA apare o competiţie blama-tă de toţi puriştii artelor marţiale orienta-le, o competiţie care nega toate ierarhiileartificiale formate de experţi închipuiţi. Înaceastă competiţie câştiga cel care contro-la, la fel ca în Olympia, toate puterile, adicăera pantokrator.Această competiţie a ridicat semne de în-trebare majore şi a născut comentarii dintrecele mai agresive. Ce să caute această ma-nifestare primitivă între sporturi? Dar toateaceste cuvinte grele nu mascau decât frus-trarea acelora care nu puteau să facă faţă.Pentru că nu toţi oamenii se nasc pentru afi luptători, iar Darul războiului nu apare laorice colţ de stradă .La ora actuală UFC este competiţia sporti-vă cea mai blamată, considerată violenţăîn stare pură, considerată o ofensă adusăArtelor Marţiale clasice. Toate aceste afir-maţii sunt cel puţin răuvoitoare dacă nucumva prosteşti. Artele Marţiale nu sunt şinu vor fi căi de desavârşire spirituală pen-tru cei slabi de trup şi de înger, ele suntmetodele de supravieţuire şi de glorie alemarilor eroi ai fiecărei civilizaţii, ele suntmetode de luptă, cu adevărat controla-te de un cod moral, dar metode de luptă.În societatea modernă imităm eroii doar înaspectele exterioare, pentru că un cult realal eroilor nu mai există, Heron-ul grecescs-a transformat în radical lingvistic pentruheroină, iar sufletul său este permanentzdrobit de mare zeu al societăţii moderne.Banul.Poate fară să înţeleagă UFC-ul a negataceastă stare de spirit şi a generat o mişca-re de revenire la ceea ce era fundamentalîn Grecia, la lupta până la limită. Desigurimportant este a cui limită. În ultimii aniîn cuşca UFC au avut loc mai puţine acci-dentări decât pe un teren de fotbal, iar dedecese nici nu se poate vorbi. În SUA, atleţiprecum Rich Franklin obţin rezultate maibune la testările fizice decât VMP -ul de laSuperBowl. Şi fiindcă tot vorbeam de fotbalamerican, UFC-ul este a doua competiţie caaudienţă în SUA după Superbowl.Ne place sau nu UFC-ul este unul dintrecele mai iubite sporturi din lume, iar sume-le cheltuite pentru publicitate spun totul.Greu de înghiţit pentru mulţi, Pankrations-a întors în ţara tuturor posibilităţilor şiîncearcă să se întoarcă acasă în Europaîmbibată de prejudecăţi, în Europa atât debucuroasă să-şi renege originile, căutândceea ce îi convine din trecutul antic.Din fericire nu dorinţa de sânge este ceacare a renăscut Pankration, ci spiritul eroic,conservat în străfundurile noastre, pentrucă la ora actuala UFC-ul nu este violenţă cieste Voinţă.Olimpicii moderni interesaţi maipuţin de eroism şi de concepţiile fi-losofice care dominau AntichitateaClasică, au abandonat sportul ero-ilor într-o eră dominată de orice, mai puţinde valori războinice.Pentru greci Pankration era indiscutabil celmai important moment al Jocurilor, iar celcare reuşea să primească laurii la aceastăprobă a probelor rămânea pentru eternita-te regele Jocurilor. Proba în sine era foarteasemănătoare cu ceea ce numim azi MMA.În Grecia era considerată o încununare aforţei şi a rezistenţei, iar un astfel de meci,care în principiu nu avea limită de timp, eraapanajul celor mai puternici. În Antichitateluptătorii se trăgeau în principal din clanurirăzboinice cu tradiţie, şi de multe ori erauluptători activi, adică participanţi la cam-panii militare în slujba cetăţii. De asemeneaerau personaje importate ale cetăţii sau aşacum îi numeau grecii cu un termen folositaiurea în zilele noastre Zoonpolitikon, adicăfiinţă a cetăţii. Acest rol era asumat doar decei mai buni, iar un câştigător la Pankrationera considerat pe bună dreptate, un erou.Să vedem însă ce înseamnă acest sportal eroilor. Spre deosebire de prejudecă-ţile moderne, în Grecia corpul omenescera preţuit ca purtător al frumuseţii şial calităţilor atât de îndrăgite de greci.Prin urmare competiţiile de Pankra-tion se desfăşurau în “ţinuta” nudă.Nu exista limită de timp, lupta înceta în mo-mentul în care un luptător ceda prin ridica-rea degetului mare sau în momentul în careunul dintre sportivi nu mai putea continua.Erau destul de frecvente decesele, existândşi campioni post mortem. Lupta în sine erao combinaţie de tehnici de aruncare, fixareJocurilorOlimpicemodernelelipseşteregele.PoluxşiHerakleseraucelebri în Grecia antică pentru reuşitele lor incredibile în ceea ce senumea atunci Pankration - toate puterile – în traducere simplă.Toate relatările despre performanţele olimpice în Grecia se refereaula două sporturi, iar acestea nu erau atletismul sau vreun joc cumingea, ci sportul celor bogaţi, cursele de cai, şi sportul eroilorPankration.59IULIE - SEPTEMBRIE 200858 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 29. Îmi amintesc că existau şi incove-niente. De exemplu, când pierdeamtragerea la sorţi şi echipa mea trebuiasă joace cu tricouri pentru a se distin-ge de adversarii îmbrăcaţi doar în slip. Saucând glezna se afunda în nisip şi efortul dea alerga era dublu ori triplu decât pe iarbă.Sau când şutai mai tare la poartă şi piciorulte ustura teribil de la mingea grea pocnităcu şiretul care nu exista. În schimb, puteaiîncerca orice acrobaţii, solul era moale şiprimitor la căzături.Aşa arăta fotbalul pe plajă cât timp s-ajucat la nivel amator şi neorganizat.Apoi profesioniştii i-au simţit potenţi-alul. Mai întâi de antrenament. Cu undeceniu în urmă, echipa naţională detineret a României se calificase la tur-neul final al Campionatului European.Contrar obiceiurilor de atunci, cândpregătirile se făceau la munte, la alti-tudine, Piţurcă şi-a dus puştii în can-tonament la Mamaia. La 7 dimineaţaerau pe plajă. Nu pentru înviorare, cipentru o oră de alergări, sprinturi şiplonjoane în nisip pentru portari. Unuldintre cele 3 antrenamente ale zileise desfăşura acolo, pe plajă. Ulterior,jurnaliştii au descoperit potenţialulfotbalului pe plajă practicat de profe-sionişti. Fotbaliştii merg devreme lamare - sfârşit de mai, început de iunie- fiindcă atunci au vacanţa. Plajele suntmai goale şi permit desfăşurarea unorpartide de minifotbal pe nisip. Ziareleşi televiziunile au început să transmităREGULILE FOTBALULUIPE PLAJĂ PROFESIONIST- echipele sunt formate din portar şi 4jucători de câmp- înlocuirile sunt nelimitate şi pot fifăcute oricând- jucătorii nu au voie să evoluezeîncălţaţi; sunt permise doar faşeleelastice- se joacă 3 reprize a câte 12 minute- orice fault se sancţionează cu loviturăliberă directă; obligatoriu execută celfaultat, iar adversarii nu fac zid- cartonaşele albastre aduc o eliminaretemporară de două minute- dimensiunile terenului: 35-37 metrilungime, 26-28 metri lăţime- careul portarului este până la 9 metride poartă pe toata lăţimea terenului- porţile au 5,5 metri lăţime şi 2,2 metriînălţimeSă nu-mi spuneţi că n-aţi încins niciodată un fotbal pe nisip! Celcu porţile făcute din găletuşe, cu“terenul”denivelat şi împănat cuscoicişimelcidemare,practicatdetipibronzaţişimoleşiţidesoarelearzător pe care rareori îi mai văzusei înainte şi aproape sigur nu-imai revedeai niciodată. Necunoscuţi adunaţi de pe plajă, oamenirelaxaţi şi binedispuşi.imagini de la aceste spectaculoase meciuride plăcere. De aici până la turnee n-a maifost decât un pas. În fiecare vară, fotbaliştiinoştri se adună la Mangalia. Fostele gloriiHagi, Popescu, Petrescu, Stelea şi Adi Iliemerg anual la turneul de la St. Tropez undese întâlnesc cu alte nume mari ale fotbalu-lui. Francezul Cantona, brazilianul Romario,spaniolii Michel şi Salinas sunt numai câte-va dintre acestea.Pasul următor a fost organizarea de ade-varate campionate naţionale în ţările cuieşire la mare şi vreme frumoasă mai multdecât 3 luni pe an. Văzând succesul de carese bucura, FIFA a preluat sub umbrela saacest nou sport şi îi organizează anual câteun Campionat Mondial. Au apărut trofeele,banii, gloria şi odată cu toate acestea speci-aliştii. Specialişti care au tacticizat la maximun sport iniţial spectaculos şi care acum serezumă la şut la poarta din toate poziţiile.Nu vezi 3 pase consecutive, se marcheazăfoarte puţin din acţiune, majoritar din fazefixe (auturi, cornere şi în special lovituri li-bere). Nu-ţi trebuie mingicari, ci doar trăgă-tori de elită şi un portar cu reflexe.Dacă nu mă credeţi n-aveţi decât să vă con-vingeţi singuri urmărind din 17 iulie meciu-rile de la FIFA Beach Soccer World Cup 2008.Pe Eurosport.plajăsaufotbal?
  • 30. În anul 2004 englezii de la "The Ob-server" au publicat un top al primelor50 de evenimente pe care trebuie să levadă un suporter într-o viaţă. Ei bine,spre suprinderea multora - nu şi a celor avi-zaţi - pe primul loc în topul respectiv se afladerby-ul Argentinei, Boca Juniors - RiverPlate. De ce tocmai Boca - River şi nu Real- Barca sau Inter - Milan de pildă, alte derby-uri care stârnesc pasiuni uriaşe? Vom afla înrândurile următoare de ce.Înainte de a fi un duel sportiv, cel dintreRiver şi Boca este un duel al naţionalismu-lui dus la extrem, un duel al orgoliilor şi alclaselor sociale. De-a lungul a 90 de minutespectacolul din teren se mută în tribune, şiinvers. "Boca - River este mai emoţionantdecât o finală mondială!", spune Diego Ar-mando Maradona, adică nu oricine, ci pro-babil cel mai mare fotbalist al tuturor tim-purilor, unul care a jucat şi finale mondiale,dar care a trăit şi atmosfera unui derby pe"La Bombonera" sau pe "El Monumental",arenele celor două mari rivale. De unde to-tuşi această rivalitate uriaşă, aproape ură,dintre suporteri? Ea vine din istoria celordouă cluburi, din urmă cu aproape o sutăde ani.River a luat fiinţă în 1901, Boca patru maitârziu. În cazul ambelor, bazele au fost pusede emigranţi italieni. Şi ambele au avut ini-ţial sediul în acelaşi cartier, "La Boca". 1923 afost anul rupturii. River şi-a transferat sediulîntr-un cartier select al Buenos Aires-ului,numit "Nunez", iar acesta a fost startul uneirivalităţi care de la an la an este mai aprinsă.O rivalitate ajunsă acum la 318 dueluri, întoate competiţiile, din care Boca şi-a adju-decat 116, iar River 102.Cei de la River şi-au câştigat cu această tre-cere porecla de "Los Milionarios", supranu-me care trădează bogăţia. Odată cu tran-sferul în "Nunez" au început să vină banimai mulţi la club, clasa socială din care pro-veneau suporterii devenind una mai înaltă.Aristocraţia a devenit principala sursă pen-tru fanii lui River. Dar şi pentru finanţareaclubului. River devenise un club bogat, faptdovedit şi de transferul lui Bernabe Ferreira,în 1932, când conducătorii clubului au plă-tit în aur transferul său, pentru că altfel ar fifost nevoie de prea mulţi bani!“Boca - River este maiemoţionant decât o finalămondială”DiegoArmandoMaradonaÎn schimb, Boca a rămas pe loc, în cartierulcu acelaşi nume şi a continuat să fie identifi-cată până astăzi cu echipa poporului, a oa-menilor săraci, a clasei muncitoare. Motivde mândrie pentru fani, cărora le place să-şi alinte echipa şi pe ei înşişi cu diminutivul"Jumătate plus unu", ceea ce în accepţiunealor înseamnă că jumătate plus un om dinpopulaţia Argentinei sunt fani Boca! Totuşi,un sondaj efectuat în urmă cu doi ani a re-levat că doar 40 la sută dintre iubitorii defotbal din Argentina ţin cu Boca, în timp cealţi 31 la sută sunt suporteri ai lui River."Poţi să renunţi la căsnicie,poţi să-ţi schimbi religia,poţi să-ţi pierzi prietenii, darniciodată nu poţi să renunţi latricoul Bocăi!"CesarFabiano,68ani,fanBocaLa un meci Boca - River spectacolul din te-ren este de multe ori eclipsat de cel din tri-bune. Ura dintre suporteri este incredibilă.Numai în ultimii 20 de ani s-au înregistrat14 morţi în luptele de stradă dintre fanii ce-lor două echipe! Suporterii Bocăi îi strigă înbatjocură pe cei de la River "Gallinas", adică"Găinile", pentru că, aşa spun, ei, fanii riva-lilor sunt nişte fricoşi care fug de confrun-tările directe. De partea cealaltă, cei de laRiver îi blamează pe susţinătorii celor de laBoca Juniors cu apelativul "Los Bosteros", întraducere "Porcii", asta pentru mirosul carepersistă uneori în cartierul "La Boca" din ca-uza abatoarelor din zonă. Pentru fanii dintribune meciul în sine aproape că trece înplanul doi.Facţiunile lider ale celor două galerii, "Be-ţivanii din tribună", pentru River şi "BarraBrava", pentru Boca, sunt cele care dau to-nul. Important este ca ei să-şi impună supe-rioritatea în faţa rivalilor. Să-i ironizeze maimult, să cânte mai mult, să lovească, la pro-priu, cât mai mulţi dintre duşmani. De ace-ea, la fiecare derby sunt forţe de ordine im-presionante, poliţiştii încercând prin toatemijloacele posibile, inclusiv bătaia, să-i po-tolească pe beligeranţi. Nu de fiecare datăreuşesc şi atunci ies adevărate războaie nunumai între suporterii celor două formaţii,Boca Juniors - River Plate. Cel mai colorat, mai viu şi mai aprinsderby din fotbalul mondial de club. Se joacă an de an în Argentina,de cel puţin două ori, iar pentru că trebuia să poarte un nume i s-aspus El Superclasico. CLUB ATLETICO BOCA JUNIORS-fondat 3 aprilie 1905-stadion La Bombonera (cutia cubomboane), 61.000 de locuri-29 de titluri de campioană naţională(inclusiv cele 6 obţinute ca amatori)-3 Cupe Intercontinentale-6 triumfuri în Cupa Libertadores-în total 17 trofee internaţionale, locul2 în lume după AC Milan, cu 18 astfel detrofee.CLUB ATLETICO RIVER PLATE-fondat 25 mai 1901-Stadion El Monumental, 65 465 locuri-32 de titluri de campioană naţională-1 Cupă Intercontinentală-2 Cupa Libertadoresdar şi între aceştia şi Poliţie. Nici bastoaneleluate pe spinare, nici vizitele la secţiile dePoliţie nu contează însă pentru un fan Bocasau un fan River atunci când echipa favorităse impune în derby. Meciul care pentru eiîncepe cu o săptămână înainte şi se termi-nă la 12 ore după fluierul final are un epilogcu adevărat fabulos pentru învingători. Miide oameni, fani ai formaţiei victorioase, for-mează o adevărată procesiune, care traver-sează de la un cap la altul Bulevardul "9 Iu-lie" din Buenos Aires pentru a pune steagulechipei lor pe obelisc. Dragostea dusă laextrem pentru clubul favorit este rezumatăîn câteva cuvinte de Cesar Fabiano, 68 deani, fan Boca, cel care în ultimii 64 de anin-a pierdut nici un derby: "Poţi să renunţi lacăsnicie, poţi să-ţi schimbi religia, poţi să-ţipierzi prietenii, dar niciodată nu poţi să re-nunţi la tricoul Bocăi!". Şocant, nu-i aşa?La început, culoarea tricourilor celor de laBoca era roz. A fost abandonată însă repe-de, în favoarea celor alb-negru, în dungiverticale. Legenda spune că în 1906, dupăun meci în care a întâlnit o altă formaţie cuacelaşi model de echipament, oficialii clu-bului au hotărât să meargă în port şi să-şialeagă drept culori pe acelea ale steagu-lui primului vas care urma să ancoreze. Iarprima navă care a sosit în portul La Boca afost Drottning Sophia, venind de la Copen-haga, dar sub pavilion suedez. Astfel încâtgalben-albastru au fost culorile alese, celecare se află şi astăzi pe tricourile lor.De partea cealaltă, River Plate evolua la în-ceput în echipament complet alb. Numaică, din cauza faptului că întâlnea de multeori formaţii care adoptau aceeaşi ţinutăcomplet alb, pe tricouri a fost adăugată obandă diagonală roşie, iar pentru şorturi şijambiere a fost preferat negrul. În ce piveş-te banda roşie de pe tricouri, există douăvariante. Una, conform căreia ar fi fostadoptată după modelul componenţilor ca-rului alegoric care a traversat cartierul Bel-grano din Buenos Aires în timpul carnava-lului din 1901. A doua variantă este căbanda în diagonală a fost pusă pe tricouriîn semn de omagiu faţă de marea echipă alui AC Torino, care s-a prăbuşit cu avionul laSuperga în 1949. De altfel, echipamentul derezervă al celor de la River este fie vişiniu,fie conţine această culoare, caractersiticăcelor de la Toro, club cu care River este în-frăţit.
  • 31. Câteva fete focoase pur-tând aparent nişte costume debaie îşi expun cu graţie formeleapetisante pe ritmuri săltăreţe.Bărbaţii din tribune le privesc extaziaţi, iarunii se căznesc să scoată un fluierat ştren-gar, riscând să o încaseze de la consoarte.DJ-ul arenei face apoi o prezentare à la NBAşipatrufăpturimlădioase,unpicmaiîmbră-cate decât fetele focoase, dar nu cu mult,îşi fac intrarea pe scenă. Gleznele lor mân-gâie nisipul foarte fin, dar nu este o plim-bare romantică pe plajă, dimpotrivă, celepatru făpturi mlădioase tocmai au ajunsla “birou”. N-au timp de bârfe sau schimbde reţete culinare, căci un nene cocoţat peun scaun în capătul fileului - pesemne şeful“biroului”, fluieră scurt şi dintr-o dată douădintre făpturi îşi unduie trupul, aplecându-se provocator. Bărbaţii aflaţi la peluze sepot felicita: au prins cele mai bune locuri!Se spune că sexul vinde orice, iar dacăaceastă expresie a ajuns la rangul de prin-cipiu, promotorii turneelor profesionistede volei pe plajă pot fi mulţumiţi, căci l-auaplicat bine, încurajând accesoriile sexyîntr-un joc aparent banal: patru inse sauinşi ţopăie după o minge pe care o aruncăpeste un fileu mult prea înalt pentru muri-torii de rând. Să reformulăm: patru inse înbikini sau patru inşi dezvoltaţi armonios(au şi femeile dreptul să-şi clătească ochii!)fac o risipă de efort imensă pentru a îm-piedica mingea alb-albastră-galbenă să-idea nisipului fin un pupic în terenul lor.Mai mult decât atât, ele/ei recurg la un ba-gaj tehnic complex - plonjoane deosebite,blocaje spectaculoase, atacuri inteligente,plasări isteţe, totul pentru ca mingea buclu-caşă să-i dea un pupic sănătos nisipului, darîn terenul advers. De regulă, sunt suficienţiJOCUL SEXY21 de pupici de acest gen pentru a câştigaun set şi a mări din nou gradul de extaz alunei părţi din asistenţă, căci în pauza scur-tă în care cele patru făpturi îşi trag sufletulrevin în arenă fetele focoase ce au deschisshow-ul...Dacă urmăreşti cu atenţie moderată unmeci profesionist de beach volley ai toa-te şansele să descoperi că aerodinamicaacestui sport, mai mult decât accesoriilesexy, înseamnă furnizorul de sare şi piper.Un plonjon în care sportivul îţi dă senzaţiacă zboară înainte de a agăţa în ultima frac-ţiune de secundă mingea, făcând astfel sătrăiască punctul; un pas în urcare încheiatcu un atac ce îngroapă mingea în terenuladvers (ce-i drept, ăsta numai pupic nu e...);un “cioc de raţă” graţios prin care obiectulde joc păcăleşte blocajul - acestea şi multealtele formează esenţa spectacolului, pecare se pliază de minune şi costumul debaie al braziliencelor, şi ochelarii de soarepersonalizaţi ai americancelor, şi atmosferasenzaţională pe care o crează fanii ori muzi-ca de calitate selectată de DJ. Serios, mane-lele chiar sunt interzise...Devenit sport olimpic la Atlanta în 1996, vo-leiul pe plajă a ajuns să cucerească nu doartopul audienţelor, având al treilea rating TVla precedentele trei Olimpiade, dar şi culmi-le Alpilor. Surprinzător poate, ultima ediţiea Mondialelor a avut loc în staţiunea elve-ţiană Gstaad, pe un teren amplasat lângăpajiştea cu văcuţele de pe ambalajul cio-colatei. Cum priza la public este evidentă,banii care intră în sistem sunt tot mai mulţi- peste 5 milioane de dolari doar premiileîn circuitul profesionist World Tour pentru2008, iar numărul turneelor de top classcreşte constant.Şi totuşi... Marele filosof olandez Johan Hu-izinga, gânditorul care a spus că “jocul estemai vechi decât cultura”, remarca primulefectul ludic al sportului.Privind un meci adevărat de beach volley,poţi avea iluzia că totul este o joacă şi că ar-doarea pe care o vezi la protagonişti vinemai întâi din plăcerea de a se juca şi apoidin motivaţia, desigur firească, a unui câştigpersonal.Bine te-am regăsit, efect ludic!Născut în perioada interbelică pe o plajă de nudişti din California,beach volley-ul a devenit astăzi o adevărată industrie în care sepompează anual milioane de dolari.Hall of FameHocheistul rus Igor Larionov, triplu câşti-gător al Cupei Stanley cu Detroit şi dublucampion olimpic cu URSS (1984 şi 1988), aintrat în Panteonul gloriei. “Sunt foarteimpresionat să ştiu că întreaga mea carie-ră a fost recunoscută fiind admis în gale-ria mondială a hocheiului pe gheaţă” aadăugat Larionov, cel care a fost de 8 oricampion al URSS cu ŢSKA Moscova înain-te de a semna în 1989 cu Vancouver, undea rămas trei sezoane. Celebrul hocheistşi-a petrecut 3 sezoane la San Jose, urma-te de 8 ani la Detroit, echipă cu care a ob-ţinut de 3 ori Cupa Stanley. Şi-a încheiatcariera la New Jersey Devills în 2004.O femeie spre recordAlpinista austriacă Gerlinde Kaltenbrun-ner, 37 ani, a devenit prima femeie dinlume care a cucerit 11 vârfuri de peste8000m fără asistenţă respiratorie (fărăoxigen), trecându-şi acum în palmares şivârful nepalez Dhaulagiri (8167m). Ea de-păşeşte cu o unitate recordul precedentdeţinut de spaniola Edurne Pasaban şiitalianca Nives Meroi, trecând în frunte încursa pentru cucerirea celor 14 vârfuri depeste 8000m din lume.“ În ciuda vântuluide 60km/h la 8000m, totul s-a petrecutbine”, a spus alpinista, care şi-a întreruptprima tentativă de ascensiune în mai2007 din cauza unei avalanşe.Gerlinde, originară din Spital-am-Pyhmdin Alpii austrieci speră să poată în aceas-tă vară să întreprindă o ascensine peLhotse (8516m) şi pe K2 (8611m), douăvârfuri care îi mai lipsesc. Dacă reuşeşte,nu-i mai rămâne decât Everestul (8848m).Primul om care a escaladat toate cele 14vârfuri cele mai înalte din lume, care sunttoate în Himalaya, a fost italainul ReinholdMessner în 1986.Business cu HondaPilotul britanic de F1 Jenson Button esteprimul proprietar european al miculuiavion de business HondaJet, au anunţatjaponezii de la Honda Aircraft. Pentrunoua sa companie de chartere el a co-mandat două aparate. Costurile pentruun exemplar sunt de 2,33 milioane deeuro. Pe piaţa americană din 2006 şi pânăacum au fost lansate peste 100 de co-menzi.“Viva Pelé!”Cel mai mare jucător de fotbal al Braziliei,regele Pelé, a primit la inaugurarea Me-morialului stadionului Mineirao de BeloHorizonte, trofeul “sportivul secolului”.Tot cu ocazia acestui eveniment s-a dis-putat şi meciul Brazilia - Argentina (0-0)contând pentru calificările la Mondialuldin 2010, moment în care Pelé şi-a lăsatamprentele tălpilor într-o placă de cimenta Memorialului care va sta alături de alteobiecte care au aparţinut echipei cvintu-ple campioană mondială. Foarte emoţio-nat Pelé a primit şi o placă aurită cu imagi-nea Trofeului Jules Rimet- cupa câştigatăîn 1958,1962 şi 1970.UPDATE64 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 65IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 32. “Naturanuminteniciodată”MihaiEminescuIntrarea Serelor 2, sector 4, Bucureşti, RomaniaTel/Fax: 021-334 5905; Tel: 021-334 5135email: office@hofigal.euwww.hofigal.euLa o sută de kilometri de incendiarul Bucureşti, după ce treci de Câm-pina şi o faci la stânga spre Breaza, intri în mirificul triunghi verde al sănătăţiişi naturii, al liniştii şi armoniei în care spiritul şi trupul îşi regăsesc vigoarea.Acest paradis şi-a desferecat porţile, ca o binecuvântare a Celui de Sus,odată cu deschiderea sezonului competiţional al Federaţiei Române de Golf,Cupa Hofigal - seniori ce a avut loc în luna mai. Sub patronajul PreşedinteluiCompaniei Hofigal Export Import SA, domnul Ştefan Manea, la clubul de golf LacdeVerde,prinamabilitateadoamneipreşedinteDanielaAsanache,s-aupusbazeleparteneriatului “SĂNĂTATE - SPORT - SPERANŢĂ”.Centrul de Terapii Naturale “Alexandra” al Hofigal SA cu bază hotelieră, dediagnostic şi tratament dotate la standardele cele mai înalte ale medicineicomplementare şi-a unit forţele cu gura de rai de la Lac de Verde.Dar pentru ca zeii să fie pe deplin mulţumiţi şi triunghiul armoniei să fie în celmai desăvârşit echilibru, paşii ne-au fost călăuziţi de Icar la Baza de Echitaţie 4U,pământul făgăduinţei, unde Doamna Preşedinte Cristina Manea, ne-a dezvăluitsufletul şi iubirea celui mai devotat prieten al omului, calul.Acum cititorule că ai AFLAT, dacă vrei să sorbi din cupa împlinirii şi a sănăta-ţii dăruită de zei, vino în Triunghiul Verde de la Breaza şi nu vei uita niciodatăADEVĂRUL spus de Mihai Eminescu care este de fapt steaua călăuzitoare a ţeluri-lor Hofigal.TRiunghiulVerde
  • 33. GEORGE ARTHUR Crump esteundemnprecursor al lui Donald Trump. Omul de afaceri dinPhiladelphiaaproiectattraseuldelaPineValley,NewJersey după reguli stricte, altele decât cele întâlniteîn prezent. Astfel, nicio cupă nu trebuie să se afle înparalel cu următoarea; nu trebuie să existe mai multde două cupe la rând care să fie jucate în aceeaşi di-recţie;iarjucătoriinutrebuiesăvadăaltăcupădecâtcea pe care o joacă în acel moment. Pentru ca totulsă fie pus în practică, Crump şi-a vândut hotelul dinPhiladelphia şi şi-a investit toţi banii în proiectul dinmlaştină. Terenul a fost drenat şi 22.000 de rădăcinide copaci scoase din pământ.Primele 11 cupe au fost inaugurate neoficial în 1914,iar la moartea lui Crump, în 1918, rămăseseră patrucupe nefinalizate.Până în prezent, traseul nu a găzduit nicio compe-tiţie oficială de anvergură, din cauza suprafeţelorreduse de teren destinate spectatorilor. Declarat înmai multe rânduri cel mai frumos traseu de golf dinlume,PineValleyrămânerezervatmembrilorclubu-lui exclusivist. După ce mult timp le-a fost interzisaccesul pe traseu, doamnelor li se permite acum săjoace, însă doar duminica, şi numai după ora 12.O dată pe an, la sfârşitul lunii septembrie, publicullarg are acces pe terenul de golf timp de o zi, pentrua urmări întrecerile Cupei Crump, un turneu naţionalla care participă jucători amatori de jumătatea clasa-mentului.PineValleyAm fost în numerele anterioare în Irlanda de Nord şi Australia,pentru a poposi apoi în peninsula californiană Monterey. Am găsitacolo trasee superbe, adevărate bijuterii verzi. Al treilea episod alperiplului nostru ne va purta paşii pe Coasta de Est a Statelor UniteALEXandru GHEORGHIAŞShinnecock HillsCuibărit undeva în sătucul ShinnecockHills din apropierea oraşului Southampton, NewYork, clubul de golf cu acelaşi nume posedă unul dincele mai apreciate trasee links din lume. Aici a fostorganizat Openul american în patru rânduri, în treisecole diferite.William Vanderbilt, Duncan Cryder şi Edward Meadauvăzutpentruprimadatăînviaţăcumsejoacăgolfîntimpuluneivacanţedevară,înFranţa.Laîntoarce-rea în State, cei trei au decis să construiască un terendegolfînoraşulSouthamptondinLongIsland.AstfelWillie Davis de la Clubul de golf Regal din Montreala avut la dispoziţie o lună pentru a proiecta traseul.Ajutat de 150 de indieni Shinnecock aduşi din rezer-vaţia aflată în apropiere, acesta a pus bazele unuitraseu cu 12 cupe, inaugurat în 1891. Clubul de golfShinnecock Hills a fost înfiinţat în august acelaşi an,devenind al doilea ca vechime de pe teritoriul ame-rican, la şase luni după Bedford Golf and Tennis Clubdin Bedford, New York.În 1895, Willie Dunn a adăugat alte şase cupe trase-ului iniţial.Încă de la început, Shinnecock Hills a fost apreciat înmod deosebit. Traseul a găzduit Openul american şiOpenul de amatori al Statelor Unite în 1896.În1931,traseulafostmodificatsubstanţial, deechi-paarhitecţilorToomeyşiFlynn,dupăceoautostradăl-atraversatpelajumătate.Cupelea7-a,a9-aşi a 17-a, proiectate de MacDonald şi Raynor,aurămasnemodificate,însăceamaimarepar-teatraseului,aşacumesteînprezent,dateazădin această perioadă.Celebra clădire a clubului Shinnecock Hills(fotojos),proiectatădeStanfordWhite,seaflăamplasatăînvârfulunuidealşireprezintăem-blema de neconfundat a clubului.În era modernă, nu mai puţin de trei ediţii aleOpenului american s-au jucat la ShinnecockHills. În 1986, Raymond Floyd a câştigat aldoilea turneu de Mare şlem al anului, la vârstade 43 de ani. În 1995, Corey Pavin a realizatacea lovitură intrată deja în legenda golfuluimondial, trimiţând cu un 4-wood la doi metride cupa a 18-a, în ultima zi, şi a intrat în po-sesiatrofeului.Pentrucaîn2004RetiefGoosensă iasă în evidenţă prin jocul său excepţionalpe green, la una din cele mai dificile ediţiiale Openului american, un turneu la care printradiţie condiţiile de joc sunt foarte dure.Anul trecut, Shinnecock Hills a fost clasat pelocul doi de revista Golf Digest’s, într-o ierarhie a ce-lor mai frumoase 100 de trasee din lume, acolo undeeste devansat doar de Pine Valley. În numărulurmător voi prezenta Augusta National, locul trei înaceastă ierarhie.partea a III-aOPENUL BUICK 2 iulieOPENUL FRANŢEI 2 iulieAT&T NATIONAL 9 iulieOPENUL EUROPEAN 9 iulieOPENUL SCOŢIEI 16 iulieOPENUL CANADEI 30 iulieMASTERSUL FEMININ EVIAN 30 iulieCAMPIONATUL BMW 10 septembrieMASTERSUL EUROPEAN 10 septembrieCAMPIONATUL MERCEDES 17 septembrie68 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 69IULIE - SEPTEMBRIE 2008
  • 34. Televiziunea a declanșat ocampanie de promovare împreunăcu partenerul strategic Panasonic,unul din producătorii lider ai ecrane-lor de înaltă definiție și se așteaptă ca versi-unea HD să atingă până la sfârșitul acestuian cel puțin 500.000 de abonați, potrivitunor declarații făcute la începutul lunii iu-nie, la Paris, de conducerea televiziunii.Anunțul e promițător, Eurosport HD aredeja distribuție în 15 țări, printre care Po-lonia, Bulgaria, Turcia, Lituania, Portugalia,Israel, Ungaria și Croația. Distribuția HDse poate face prin rețelele de cablu digi-tale, pe platformele de satelit și chiar prinrețeaua de electricitate!“Am preferat să alegem un partener pre-cum Panasonic deoarece este un pionierîn producția de receptoare de acest fel șia realizat performanța construirii celui maimare ecran HD”, a spus Jacques Raynaud,vicepreședinte Eurosport.Dar nimic nu se compară cu experiențaimaginii pe o dimensiune a ecranului de16:9 și cu sunet “de jur împrejur”, în termenianglofoni “surround 5.1”, adică folosind 6difuzoare. Am experimentat pe propriasensibilitate acest sistem urmărind un mecide tenis de la Roland Garros în studiourileEurosport de la Paris și efectul este năuci-tor: va trebui să ne obişnuim să privim latelevizor din mijlocul camerei, înconjuraţide difuzoare!Versiunea HD transmite în simulcast (simul-tan) cu canalul tradițional Eurosport, fiinduna din puținele televiziuni care transmit100% în acest sistem, folosind o transmisiede 15 Mbps, în format Mpeg 4.“Pe lângă marile evenimente sportive caresunt în mod curent produse în sistem HP,Eurosport realizează deja filmarea în HD asute de evenimente care fac diferența din-tre aceasta și alte televiziuni: Turul Franței,competițiile de iarnă, UEFA Euro 2008, Jo-curile Olimpice de la Beijing sau turneul detenis de la Roland Garros”, a mai spusRaynaud. Atât promourile, cât și publicita-tea și sponsorizările sunt tot în sistem HD!În curând, sper şi în România.EurosportalansatoficialtransmisiaînînaltădefinițiesubdenumireaEurosport HD, prima televiziune sportivă paneuropeană care faceacest lucru.EurosportHIGH DEFINITIONmihai pavelescuEditor Media Expres70 IULIE - SEPTEMBRIE 2008