Feb mar-2009

414 views
294 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
414
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Feb mar-2009

  1. 1. NR. 18 FEBRUARIE - MARTIE 2009SCHI ALPINCÂINII ZĂPEZIIST. MORITZSAILINGFOTBAL: HOFFENHEIMSPECTATORULVIRTUALARMA SUPERSONICĂexemplar gratuitGOANA DUPĂ ABSOLUT
  2. 2. Editor coordonator: Ivonne GhiţăRedactori:Ioan ViorelAlexandru GheorghiaşCosmin StăniloiuVlad BucurescuAlexandru CocuColaboratori:Arnold CobilanschiAlexandru GanciRadu AntofiSilviu ZancuRăzvan CodoreanRobert DonatelliRadu AbramescuEmanuel TerzianCristian MândruŞtefan TodorArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGES,Codruţ BendovskiToni Salabaşev/TSADifuzare: Florentina Bălantelefon: 021 316 3380fax: 021 316 3383e-mail: office@sportline.roAbonamente gratuite se pot face prinînscriere la: www.sportline.roEditat de Sport TV Management SRLRC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30,Sector 6, 060104, BucurestiISSN 1843 – 9926Prepress şi Tipar:Sport TV Management este membru BRATCopyright 2008 Sport TV ManagementReproducerea integrală sau parţială amaterialelor din revistă este posibilă numaicu acordul editorului8 Viteză,riscşizăpadăDouă pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă înfaţă,unamaiînclinatădecâtcealaltă,atâtdeabrupteîncât unii schiori chiar refuză să ia startul. Acesta esteconceptul Campionatelor Mondiale de Schi Alpin.Redusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierde adevărata sa natură - ceade germen al atletismului, de călăuză a sportului spre profesionism şi, nu în ultimul rând, de parteneralcunoaşteriiumane.Acţiunilenoastrecotidiene-atâtatimpcâtcuprindmişcare-presupundeplasaredintr-un loc în altul şi sunt legate de viteză.14 CeamairapidăpârtieSe spune că este cea mai veche staţiune montană dinlume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, în parteade est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m fiinddescoperită în secolul al XVI-lea .18 Cu Pavlov în Formula 1Viteza de reacţie se dobândeşte, se cul-tivă şi se ameliorează. O dovedesc stu-diile în materie şi sofisticatele aparatede pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.34 Curling-DosardeafaceriAproapetreisferturidemiliondecanadieni(circa3%din populaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la celepeste 1.600 de cluburi de curling din Ţara Frunzei deArţar. Pentru a rămâne viabile, multe dintre acestegrupări au fost nevoite să caute metode noi şi inge-nioase de finanţare.38 SupraoameniigheţiiA fost definit de experţi drept cea mai rapidă depla-sare a omului prin forţe proprii. Un patinator poatedepăşi 60 km/h, o viteză comparabilă cu cea a cailorde curse.44 SpectatorulvirtualÎn motorsport, viteza e totul. Greu de identificat însăo găselniţă mai iute decât aplicaţia online dezvoltatăîn urmă cu mai bine de un deceniu de compania aus-tralianului Peter Lamb.60 Arma supersonicăPe 15 octombrie 1997, la ora locală 10:04, în plin de-şert Black Rock din inima Nevadei, Thrust SSC deve-nea prima, şi până astăzi singurul bolid terestru carea percutat bariera sunetului. O performanţă semnatăde o maşinărie britanică.66 Câinii zăpeziiUndeva între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc segăseşte cea mai prolifică şcoală de câini husky pen-tru cursele de sănii. E locul unde cerul se uneşte cupământul.76Fotbal acceleratRitmul ridicat de joc din campionatul Angliei este datîn principal de fotbaliştii de viteză, cei care dau tonulla calitatea spectacolului savurat în fiecare săptămâ-nă de fanii din toată lumea80 Singur într-o barcăDintretoatecompetiţiilesportive,VendeeGlobeeste,probabil, cea mai aprope de termenul de “extrem”.Să parcurgi de unul singur 43 000 km, fără asistenţăşi fără escală, printre aisberguri şi furtuni antarcticeeste, desigur, una dintre cele mai temerare încercăriumane.84 LacrosseSport naţional al Canadei din 1859 până în 1994,lacrosse-ul a trebuit să împartă această onoare, după135 de ani de dominaţie, cu fratele său mai mic -hocheiul pe gheaţă: pe timp de vară lacrosse-ul îşipăstrează titlul, însă iarna, acesta revine hocheiului.FEBRUARIE - MARTIE 2009 7DETALIIGOANA DUPĂ ABSOLUT6 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  3. 3. Viteză, riscşi zăpadăVal d’Isère 2009Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în faţă, una maiînclinată decât cealaltă, atât de abrupte încât unii schiori chiarrefuză să ia startul. Acesta este conceptul Campionatelor Mondialede Schi Alpin, ediţia 2009.EVENIMENTradu savin
  4. 4. După Olimpiadă, pârtia nu a mai fost folo-sită pentru nici o competiţie de schi. Purşi simplu era prea grea. Este un lucru neo-bişnuit, de obicei pârtiile pe care se concu-rează la Jocurile Olimpice intră automat încircuitul Circului Alb, fiind căutate în modspecial de către Federaţia Internaţională deSchi. Ei bine pentru Campionatele Mondia-le, ediţia Val d’Isère 2009, pârtia “La Face dePuţină istorieEdiţia din acest an este a 40-a din istoriade 8 decenii a Campionatelor Mondiale deSchi Alpin. Franţa este gazdă pentru a patraoară şi, ca de fiecare dată, francezii vin cuceva nou. În 1968, la Grenoble, au realizatprima transmisie TV în culori, în 1962, laChamonix, au introdus în premieră schiurilede fibră de sticlă, iar în 1937, tot la Chamo-nix, Campionatele Mondiale de Schi Alpinau avut loc în paralel cu cele de Schi Nordic.De data aceasta noutatea este datorată ce-lor două pârtii.Cei doi munţiVal d’Isère este o staţiune binecuvântată.Se află la înălţime, la 1800 m altitudine, nudeparte de izvoarele râului Iser. Ceva maisus este patria zăpezii veşnice - gheţarul dela Tignes fiind legat de Val d’Isère prin mij-loace de transport pe cablu. Este înconjura-tă din două părţi de munţi înalţi, iar la Vesteste o vale care sparge muntele în două: laSud este vf. Solaise (2560 m), iar la Nord - vf.Rocher de Belleverde (2827 m), cu stâncilesale ameninţătoare.Ca în vremurile de început ale schiului,la Campionatele Mondiale ediţia 2009 seconcurează pe doar 2 pârtii: “Rhône-Alpes”şi “La Face de Bellevarde” două pârtii afla-te faţă în faţă, cu sosirile practic în acelaşipunct. “Rhône-Alpes” este pârtia fetelor.Este „desenată” de fostul campion mondialBernhard Russi şi are startul la peste 2500m, în vârful unei piramide abrupte ce poar-tă numele de Balcon de Val, lângă vârfulSolaise. Înainte de intrarea în pădure esteo faţă înclinată, pe care francezii, în modcontradictoriu, au numit-o Le Plan. Urmea-ză L’Arolle Millenaire cu o altă faţă abrup-tă, numită simplu ”A”, apoi un traverseu înpădure către pasajul cel mai tehnic, numitvirajul Russi după cel care a creat pârtia. Înpartea finală regăsim zidul Firmin (numitdupă Mattis Firmin, campion al Franţei laslalom în anii ’50), apoi Creasta Cocoşu-lui cu o compresie subtilă, dar care poatedeveni fatală pentru schioarele neatente,pentru ca traseul să se încheie la 1845 m,după ce a traversat Cocoaşele Doamnei, ozonă vălurită precum sugerează şi numele.Nimeni nu a mai concurat pe această pârtie,cu toate acestea, aici se desfăşoară probelefeminine de viteză.VisulJean Claude Killy, triplul campion olimpic in1968 la Grenoble, a avut un vis premonitor:schia pe faţa unui munte, pe o pârtie lungăcât un versant, coborând ziduri abrupte dezăpadă şi strecurându-se printre steiuri destâncă. Concurenţi din toate naţiile îl urmă-reau, transformând coborârea într-o com-petiţie internaţională.În 1987 visul său a devenit realitate. Comi-tetul Olimpic Francez l-a rugat pe Killy săcaute o pârtie pentru o coborâre olimpică,o pârtie cum nu se mai văzuse până atunci,care să fie demnă de Jocurilor Olimpice.Jean Claude nu a stat mult pe gânduri şi aindicat un traseu ce cobora printre stânciledin vf. Bellvarde. Mulţi l-au considerat ne-bun, inclusiv cei din Federaţia Internaţio-nală de Schi, însă francezii au transformatacest aspect într-un superlativ: cea mai fi-oroasă coborâre olimpică. Ţin minte aceacoborâre teribilă din 9 februarie 1992, pepârtia “La Face de Bellevarde”. Mai mult dejumătate din traseu avea pe ambele părţipanouri mari, roşii-portocalii, pentru pro-tecţia schiorilor. Văzută din staţiune sau depe versantul opus, pârtia te şoca prin verti-calitate şi prin cele două zone de stânci caretrebuiau traversate. Când schiai senzaţiaera amplificată. Simţeai un gol în stomac,stâncile din jur preau să te strivească, pârtiase îngusta până devenea un culoar îngust şiabrupt. Semăna mai degrabă cu o coborârede schi extrem.În plus, condiţiile meteo se schimbă per-manent pe acest versant. Temperatura, di-recţia vântului, vizibilitatea se modifică demulte ori în doar câteva minute. Zăpadaeste şi ea neobişnuit de dură datorită tutu-ror acestor condiţii.Bellevarde” a fost reactivată.Această pârtie programează toate probelemasculine, plus probele tehnice din com-petiţia feminină - slalomul şi slalomul uriaş.DeclaraţiiO parte dintre schiori au avut ocazia sătesteze dificila pârtie. La fiecare începutde decembrie, la Val d’Isere se desfăşoarăCriteriul Primei Zăpezi, unul dintre clasiceleCupei Mondiale. În 2008 concursul s-a des-făşurat în premieră pe pârtia “La Face deBellevarde”. Încă odată pârtia şi-a confirmatrenumele, ceva mai puţin de jumătate din-tre cei care au luat startul reuşind să termi-ne cursele.Italianul Massimiliano Blardone, cel desprecare mulţi spun că este urmaşul lui AlbertoTomba, spunea după concurs că: „îţi trebu-ie curaj nu glumă pentru a coborî pârtia.Este foarte abruptă şi îngustă. Ar trebui săse lărgească. Ţi se face de-a dreptul fricăatunci când priveşti în jos.”Jean-Baptiste Grange, unul dintre cei maibuni slalomişti ai lumii şi marea speranţăa gazdelor, vorbeşte despre sentimentulpe care l-a trăit la primul contact cu pârtia:„Cred că majoritatea schiorilor au avut unşoc când au văzut pârtia. Este abruptă iarzăpada este foarte dură. Noi [n.a.: echipade slalom şi slalom uriaş a Franţei] ne-amantrenat mult pe această pârtie în ultime-le două luni pentru a ne putea obişnui cuzăpada.”„Îţi trebuie curaj, nu glumă,pentru a coborî pârtia. Estefoarte abruptă şi îngustă. Artrebui să se lărgească.Ţi seface de-a dreptul frică atuncicând priveşti în jos.”Massimiliano Blardone
  5. 5. În decembrie 2008, la Criteriul PrimeiZăpezi, prima probă, slalomul, a fostcâştigată de austriacul Benjamin Ra-ich. Dublul campion olimpic a fostuna dintre victime a doua zi, la slalomuriaş, el ieşind spectaculos la jumăta-tea manşei I. Iată părerea sa: „Pârtiaeste abruptă la slalom, abruptă lauriaş, abruptă la coborâre, abruptă lasuperuriaş. Este foarte abruptă pen-tru orice probă.... Este foarte dificilăpentru că zăpada diferă mult de la unpasaj la altul. Sunt plăci de gheaţă cealternează cu zăpadă afânată. Zăpadaeste atât de agresivă, încât dacă ataciprea mult poţi fi sigur că ieşi.”„Este în mod sigur una dintre cele maigrele pârtii pe care am schiat vreoda-tă.” completează un alt austriac, cam-pionul mondial de juniori Marcel Hir-scher. Secretarul general al FederaţieiInternaţionale de Schi, Sarah Lewis,şi ea fostă competitoare, este foar-te elocventă: „Nu pot să spun multedespre „La Face” dar de un lucru suntsigură: Mă bucur că nu a trebuit săconcurez pe această pârtie.”MăsuriÎn aceste condiţii, ce măsuri au fost lu-ate pentru evitarea accidentelor?Studiind atent declaraţiile organiza-torilor, nu reiese o preocupare deo-sebită în ceea ce priveşte securitatea.Jean Lou Costerg, Directorul Depar-tamentului de Securitate al Campio-natelor Mondiale, pare mai degrabăatent la impactul ecologic al acestuimare eveniment. Domnia sa vorbeştedespre reducerea numărului de ma-şini precum şi de crearea unei zoneverzi în centrul staţiunii. De aseme-nea, una dintre priorităţi este proteja-rea unei specii de plante ce creşte pefaţa Bellevarde.În ce priveşte securitatea schiorilor,au fost adăugate câteva viraje supli-mentare, pârtia fiind considerată caavând o linie mult prea directă.De asemenea, la probele tehnice –slalom şi slalom uriaş – s-a luat ho-tărârea ca porţile să fie montate maiaproape una de alta pentru reduce-rea vitezei.În plus, organizatorii au modificatpână şi panta. În partea de NE a pâr-tiei, au fost adăugate nişte rollere,nişte valuri de pământ care îi obligăpe coborâtori să se desprindă de ză-padă. Acest lucru duce la o scăderea vitezei, dar şi la un plus evident despectacol.Să sperăm că aceste măsuri vor aducesiguranţa necesară în cel mai impor-tant eveniment al sezonului, eveni-ment la care participă 70 de naţiunişi care va fi urmărit, conform estimă-rilor, de aproximativ 500 milioanespectatori.Toate probele Campionatelor Mondi-ale de Schi Alpin vor fi transmise îndirect la Eurosport, între 2 şi 15 fe-bruarie 2009.„Pârtia este abruptă la slalom, abruptă la uriaş,abruptă la coborâre, abruptă la superuriaş. Este foarteabruptă pentru orice probă.... Este foarte dificilăpentru că zăpada diferă mult de la un pasaj la altul.Sunt plăci de gheaţă ce alternează cu zăpadă afânată.Zăpada este atât de agresivă, încât dacă ataci preamult poţi fi sigur că ieşi.”Benjamin Raich31 ianuarie 2008: Austriacul BENJAMIN RAICHîn timpul antrenamentelor oficiale la CupaMondială de schi alpin de laVal d’Isère
  6. 6. Astăzi, St.Moritz, supranumită“Perla Engadinului”, este o zonă ex-clusivistă, unde bogaţii lumii se faccă se dau cu schiurile şi admiră pe-isajul magnific în timpul vacanţelor de lux.Staţiunea este celebră însă şi pentru o altfelde pârtie: Olympia Bobrun St.Moritz-Cele-rina, cel mai vechi şi cel mai rapid traseupentru concursuri de bob, sanie sau skele-ton din lume.Spre deosebire de pârtiile specifice de topale lumii, cea de la St.Moritz este naturală.Practic, acest traseu nu există decât iarna,iar când zăpada se topeşte din toată pârtiarămâne doar un perete de susţinere pentruun viraj, în apropierea căruia oiţele pascvesele. În fiecare iarnă, organizatorii recon-struiesc pârtia după un plan care dateazăde la sfârşitul secolului al XIX-lea. Totul sea-mănă cu un ritual.Ideea construirii unei pârtii au avut-o niştemilitari britanici cantonaţi în zonă la înce-putul secolului trecut. Pasionaţi de săniuş,ei au reuşit să adune 11.000 de franci el-veţieni dintr-o strângere de fonduri, iar în1903 pârtia era gata, inaugurarea având locexact în timpul revelionului 1904.În zilele noastre, reconstruirea anuală apârtiei începe la jumătatea lunii noiembrie,iar de operaţiune se ocupă un grup de 15experţi austrieci şi italieni. Timp de trei săp-tămâni, ei folosesc 5000 m cubi de zăpadăşi 4000 m cubi de apă pentru amenajareacanalului de gheaţă, iar apoi, până la înce-putul lui martie efectuează zilnic acţiuni deîntreţinere.Cu o lungime de 1722 m, pârtia de la St. Mo-ritz este cea mai lungă din lume. De aseme-nea, este pârtia specifică aflată la cea maimare altitudine, startul dându-se la 1852m, cu o diferenţă de nivel de 130 m. Vite-zele care se dezvoltă pe acest traseu suntameţitoare. În proba de bob 4 persoane secoboară cu aproape 150 km/h pe porţiu-nea cea mai rapidă, iar la sanie rusul AlbertDemtcenko a “sărit” de 140 km/h, cea maimare viteză din istoria acestui sport.Start din“Castelul luiDracula”Pârtia elveţiană are 16 puncte denumite,între care 14 viraje, aşezate într-o succe-siune interesantă şi dificilă pentru concu-renţi. Toate virajele au nume şi nu numere,o situaţie similară fiind întâlnită şi pe celedouă pârtii olimpice ale Italiei, la Cortinad’Ampezzo, respectiv Cesana, lângă Tori-no.Startul se dă din “Castelul lui Dracula”, iarpentru a obţine un timp competitiv trebuiesă treci cu bine printre altele de două labi-rinturi, o porţiune în forma simbolului ome-ga, un... şanţ al diavolului şi patru viraje suc-cesive de dreapta, unde poţi scăpa oricândbobul sau sania de sub control.Cum turismul este vital în zonă, pârtia estedeschisă şi pentru public; în schimbul uneitaxe, oricine poate face o coborâre cu bo-St. Moritzcea mai rapida pârtieSe spune că este cea mai veche staţiune montană din lume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, înpartea de est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m. Renumită pentru clima plăcută, aerultonifiantşiizvoarelesaleterapeutice,zonaafostdescoperităînsecolulalXVI-leadecelebrulalchimistParacelsus.bul, sub comanda unui pilot local. Celebri-tăţi precum Anna Kurnikova sau MichaelSchumacher au trăit această experienţă,mediatizată pe măsură.Tur virtualCASTELUL LUI DRACULA - zona destart. Denumiera a fost dată de GuntherSachs, preşedintele clubului de bob din St.Moritz.WALL CORNER - “Zidul”. Este primul viraj,denumit după un perete care susţinecurba.SNAKE - “Şarpele”.SUNNY CORNER - “Virajul însorit”. Se aflăpe cea mai luminată parte a pârtiei.NASH-DIXON - după numele lui AnthonyNash şi Robin Dixon, campioni olimpici în1964 la bobul de 2, membri ai clubului dinSt.Moritz.HORSESHOE - “Potcoava”. Cel mai celebruviraj al pârtiei, în forma unei potcoave.TELEPHONE CORNER - se află în dreptullocului unde a fost montată prima linie te-lefonică a pârtiei.SHAMROCK - “Trifoiul”. Este un labirint.DEVIL’S DYKE - “Şanţul Diavolului”. O zonăcheie a pârtiei, mulţi greşesc aici.TREE CORNER - în dreptul acestei curbe segăseşte un copac, al cărui trunchi iese dinzidul de zăpadă.BRIDGE - “Podul”. La ieşirea din aceastăcurbă se vede podul de cale ferată care tre-ce prin apropiere.LEAP - “Saltul”.GUNTHER SACHS - după numele preşe-dintelui clubului de bob din St.Moritz, aflatîn această funcţie din 1969.MARTINEAU - după Hubert de Martineau,un maior din armata elveţiană care a con-dus clubul din St.Moritz din 1922 până în1969.PORTAGO - după Alfonse de Portago, pilotspaniol medaliat cu bronz la CM de bob din1957, decedat în acelaşi an la un concurs înItalia. Fundaţia care îi poartă numele a con-tribuit la renovarea pârtiei.FRIZZONI’S FINNISH LODGE - zonă de frâ-nare adăugată în 2002.VLAD BUCURESCUSUNNY CORNERWALL CORNERHORSE SHOETELEPHONE CORNERSHARMROCKDEVIL’S DYKE CORNERBRIDGE CORNERGUNTHER SACHS CORNERMARTINEAULEAPPORTAGO CORNERNASH DIXONCORNERCASTELULLUI DRACULASNAKE CORNERTREE CORNERFRIZZONIS FINISH LODGEST. MORITZPPPPFINISHSTART14 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 15
  7. 7. 16 FEBRUARIE - MARTIE 2009tuneluri aerodinamice în care sunt testateşi monoposturile de Formula 1. Totul esteurmărit de mii de senzori conectaţi la cal-culatoare de ultimă generaţie, aceleaşi carepopulează centrele de proiectare NASA.Casca este un element deosebit de impor-tant şi aminteşte de cea purtată de DarthVader în celebrele filme din seria Războ-iul stelelor. Marginile se prelungesc cătreumeri şi pe spate, pentru a se constitui casupliment la elementul aerodinamic. Un altlucru care contribuie la aspectul suprarea-list al schiorului sunt bucăţile de materialspongios amplasate în partea inferioară apicioarelor. Rolul acestora este ca purtă-torul să nu devieze de la direcţia dorită întimpul înaintării, efectuate în linie dreaptă.Costumele sunt confecţionate din latexrezistent la vânt şi au o căptuşeală din po-liuretan, menită să îmbunătăţească perfor-manţele aerodinamice. Esenţială este şi car-casa obligatorie, confecţionată din kevlarşi fibră de carbon. Concurenţii trebuie s-opoarte pe spate, ea având rol de protecţieîn cazul unor eventuale căzături.Profesioniştii au ca obiectiv declarat stabi-lirea de noi recorduri mondiale. Pârtia dinstaţiunea franceză Les Arcs este renumităpentru condiţiile ideale pe care le oferăpracticării schiului viteză. În momentul defaţă, cea mai bună performanţă din lumeaparţine lui Simone Origone. Italianul aatins viteza de 251,4 kilometri pe oră, în tim-pul sesiunii desfăşurate pe 19 aprilie 2006.De condiţiile perfecte din acea zi a profitatşi Sanna Tidstrand, suedeza înregistrată cu242,59 km/h, record mondial la feminin.În concursuri, organizatorii stabilesc zonade start în aşa fel încât viteza maximă să nudepăşească 200 de kilometri pe oră, scopuldeclarat constituindu-l câştigarea întreceriişi nu stabilirea de noi recorduri mondiale.În acelaşi plan competiţional, puţin a lipsitca schiul viteză să facă parte din programulolimpic. Admis ca sport demonstrativ laediţia din 1992 a Jocurilor de iarnă de la Al-bertville, acesta a dispărut la fel de repedeprecum apăruse, din cauza unui deces pe-trecut pe pista de viteză de la Les Arcs.Sufocaţi în marile metropole, suprapopula-te şi poluate, oamenii consideră schiul caun mod de evadare din mediul contaminat.Într-un secol al vitezei, alunecarea pe zăpa-dă împrumută tot mai mult din tarele civili-zaţiei.Din cele mai vechi timpuri,omul şi-a dorit să parcurgă distan-ţele cât mai repede, să ajungă lacele mai mari înălţimi şi să impre-sioneze prin forţa sa. De aici şi idealurileolimpismului - Citius Altius Fortius. Odatăstabilite recordurile de viteză în varii me-dii (terestre, aeriene sau acvatice), amatoriide senzaţii tari au revenit asupra deliciiloroferite de mediul natural, nemodificat dezgomotul motoarelor.În linii mari, schiul îşi împarte probele îndouă mari categorii: tehnice (slalom şi sla-lom uriaş) şi de viteză (super uriaş şi co-borâre). Ce se întâmplă atunci când ducicoborârea la extrem? Apare schiul viteză,o disciplină în care practicanţii sunt prinşiîn mod frecvent ’de radar’ cu peste 200 dekilometri pe oră.Regulamentul este strict şi areca prioritate absolută securita-tea sportivului. Schiul viteză sepractică pe pârtii special ame-najate, cât mai abrupte şi lungi de cel puţinun kilometru. În lume există aproximativ 30de astfel de locuri, unde te poţi lansa fărăgrija că vei fi luat în vizor de autorităţi şi în-cadrat în categoria contravenienţilor. Celemai căutate pârtii sunt situate la altitudine,pentru a profita de pe urma rezistenţei maimici a aerului. Primii 400 de metri sunt des-tinaţi acceleraţiei. Următoarea sută de me-tri este parcursă în regim cronometrat, peaceastă porţiune fiind înregistrate vitezelede vârf. Pe ultima jumătate de kilometru îţipropui să te opreşti cu bine.Echipamentul aminteşte de filmele SF. To-tul este proiectat pentru a fi cât mai aero-dinamic cu putinţă. Dacă schiurile trebuiesă se încadreze în specificaţiile stabilite şi săaibă 2,4 m lungime şi maxim 10 cm lăţime,iar perechea să cântărească 15 kg, în scenăintră mai departe sumele de care dispunefiecare.Pentru schiorii care beneficiază de bugeteoferite de sponsori, pregătirea acelui minutde fericire supremă de pe pârtie este pre-cedată de zeci de ore petrecute cu echi-pamentul de concurs în spate, în aceleaşiÎntr-o lume dominată de viteză, într-un mediu în caresuntem bombardaţi din toate părţile cu tot felul deproiectile informaţionale, alunecarea naturală pe zăpadădevine un refugiu în calea alienării. Progresul tehnologicşi-a vârât coada şi în acest loc. Schiul viteză este un sportal secolului XXI.Alexandru GheorghiaşCU PESTE 200 LA ORĂSCHIExceptând paraşutismul, schiul viteză esteaventura care îl face pe temerar să atingă cele maimari viteze terestre, fără propulsie mecanică.
  8. 8. CU PavlovÎN FORMULA 1În accidentele grave de trafic, tim-pul de reacţie al şoferului poate consti-tui cheia atribuirii responsabilităţilor şia expedierii nefericitului în faţa justiţi-ei. Analiza cazului se face relativ simplu: seadaugă din start o secundă şi jumătate înbeneficiul omului de la volan, dintre carecam şapte zecimi de secundă reprezintătimpul de înţelegere, de procesare a situa-ţiei de trafic şi de luare a unei decizii. Parepuţin? Piloţii de Formula 1 parcurg acelaşiproces mental, în medie, într-un timp depatru ori mai scurt: 0,16 secunde. Iar astanu înseamnă că s-au născut cu vreun hardivin.„Eram maseur, dar am începutîncet încet să lucrez ca medic.La vremea respectivă, singurulcriteriu care conta pentru unpilot era talentul. Nu contadefel dacă, din punct devedere fizic, individul era oepav㔄Creierul se comportă ca un muşchi şi poa-te fi antrenat”, explică doctorul RiccardoCeccarelli, italianul care îi are în grijă, prin-tre alţii, pe ambii piloţi Toyota: Jarno Trullişi Timo Glock. Astăzi în vârstă de 48 de ani,Cecarelli devenea, în 1988, primul medicasociat unei echipe de Formula 1. Sigur,britanicii de la Leyton House îl angajaserăiniţial pe postul de maseur. Aşa că italianula făcut întâi un stagiu de pregătire speciali-zată, vreme de şase luni la Milanello, apoi arevenit pentru a-şi lua în primire atribuţiile.„Eram maseur, dar am început încet încetsă lucrez ca medic. La vremea respectivă,singurul criteriu care conta pentru un pilotera talentul. Nu conta defel dacă, din punctde vedere fizic, individul era o epavă. Me-dicul era chemat doar atunci când pilotulnu se simţea bine. Echipele se concentraudoar asupra monopostului. Eu, pe de altăparte, a trebuit să încep prin a studia nive-lul de performanţă al piloţilor prin analizapulsului pe durata unei curse şi am ajuns laconcluzia că puteam şi trebuia să ne con-centrăm asupra organismului şi creieruluipilotului”, povestea recent Cecarelli.Pentru piloţii săi, italianul a pus la punctmetode de antrenament fizic, dar şi apli-caţii soft specifice, ce testează şi îmbunătă-ţesc viteza de reacţie, gestiunea sarcinilormultiple şi capacitatea de observaţie.Greu de spus, la prima vedere, ce ar justificatot acest chin cântărit în zecimi de secundă.Într-un model stradal, pe măsură ce vitezadedeplasarecreşte,importanţatimpuluidereacţie scade, întrucât distanţa de frânare amaşinii creşte – logic – direct proporţionalcu viteza. În cazul unui monopost de For-mula 1 capabil să efectueze parcursul 0-100km/h-0 în numai şase secunde, cele 0,7 se-cunde în care un şofer obişnuit şi-ar derulaprocesele mentale constituie un timp critic.O cifră care - atenţie! - nu include demersulfizic de acţionare a pedalei/volanului, nicitimpul de răspuns al sistemelor mecaniceale monopostului. Altfel spus, şapte zecimicare nu reprezintă, în sine, decât o parte adrumului laborios de la observaţie la acţiu-nea propriu-zisă.Cecarelli a dezvoltat propriul său sistem desimulare a startului unui Grand Prix. Alţiiînsă, au optat pentru metode diferite. Bri-tanicul David W. Nelson a imaginat, la înce-putul deceniului, un concept destinat iniţialjucătorilor de tenis şi squash: un aparat cu48 de led-uri luminoase dispuse după for-matul unei rachete, în care subiectul trebu-ie să apese butoanele pe măsura aprinde-rii lor. Aşa s-a născut Batak, al cărui numeprovine din juxtapunerea termenilor „Bat”(păianjen, în traducere) şi „Attack”.Aparatul a făcut mai întâi obiectul unorexpoziţii cu public, iar pe măsura scurgeriitimpului a intrat în atenţia lumii academi-ce. Fost colaborator al doctorului Nelson,britanicul Andy Blow a elaborat un stu-diu de caz pentru Universitatea din Bath.„Ideea s-a născut după studiul unui set dedate colectate în zona ludică a centrului deexpoziţii Millenium Dome, în care câtevasute de subiecţi au fost înregistraţi în timpContrar credinţei comune, nu te naşti pilot, ci devii. Nu de alta, dar viteza de reacţie se dobândeşte, secultivă şi se ameliorează. O dovedesc studiile în materie şi sofisticatele aparatede pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.alexandru cocu18 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 19
  9. 9. ce efectuau testul pe o durată de 30 de se-cunde. Sarcina fiecărui participant era de asta în faţa aparatului Batak şi de a acumulapuncte apăsând cât mai multe butoane lu-minoase pe durata de 30 de secunde. S-aremarcat că indivizii care participau la jocde mai multe ori îşi îmbunătăţeau rapidscorul personal. Spre exemplu, personalulde întreţinere din zona de jocuri, care jucaude câteva ori pe zi, ajunseseră să obţinăscoruri personale de 3-4 ori mai bune de-cât cele înregistrate de debutanţi”, se aratăîn studiul publicat de Blow.„ Subiecţii care au înregistratun ritm cardiac mai ridicat şiau utilizat mai mult oxigen auobţinut scoruri mai bune”.Maşinăria a fost dezvoltată ulterior în BatakPro, sistem ce împrumută formatul unuiţintar, cu numai 10 butoane luminoase.Scopul acestei versiuni este de a evalua şiîmbunătăţi viteza de reacţie, coordonareaobservaţie-gest, vederea periferică şi an-gajamentul fizic. „Există o relaţie clară întrenivelul de solicitare fizică, activitatea fizicăşi nivelul de performanţă”, sună concluziaraportului lui Andy Blow. „Subiecţii care auînregistrat un ritm cardiac mai ridicat şi auutilizat mai mult oxigen au obţinut scorurimai bune”. Aşa se explică de ce, imediatdupă apariţia sa, Benetton F1 a văzut înBatak Pro un instrument complementarpregătirii fizice a piloţilor. Echipa din En-stone, transformată din 2002 încoace înRenault F1, a adoptat maşinăria pe care a adaptat-onevoilor piloţilor cu ajutorul doctorului Nelson şi amanagerului de resurse umane Bernie Shrosbree.„Bernie şi cu mine am dezvoltat o modalitate de aataşa un volan şi pedale aparatului, pentru a testa şidecortica reacţiile pilotului, pe intervalul de trei ze-cimi de secundă”, explică David W. Nelson, care pelângă doctoratul în sănătate publică obţinut la Uni-versity College din Londra are diverse specializăriacademice în fizică şi electronică. „Alte aplicaţii pecare le-am utilizat pentru Formula 1 au constat înextenuarea piloţilor în sala de forţă, apoi trecerealor imediată la un test Batak. Acolo unde fie i-amsupus la o artimetică simplă (n.r. – un exerciţiu încare fiecare led luminos este numerotat, iar pilo-ţii trebuie să facă calcule artimetice, în funcţie deled-urile care se aprind), fie i-am pus să piloteze laaplicaţia deja menţionată mai sus. Totul – pentru ale dezvolta concentrare în condiţii de oboseală ex-tremă şi stres”, povesteşte inventatorul Batak, careastăzi este implicat, din postura de consultant teh-nic, în dezvoltarea aplicaţiilor ce vor popula parcultematic F1 din Dubai.„Nu uitaţi, vă rog, că multedintre rezultatele înregistrate deutilizatorii Batak nu sunt făcutepublice, din motive evidente”Cea mai populară manieră de antrenament pe Ba-tak Pro rămâne însă testul minutului. În 60 de se-cunde, un debutant poate atinge 60-70 de led-uricare se aprind succesiv. Jenson Button a reuşit, în2002, să ridice ştacheta la 114, pentru ca Heikki Ko-valainen, cinci ani mai târziu, să ridice ştacheta la121. La capitolul scoruri neoficiale, brazilianul Lucasdi Grassi are în palmares un scor de 128, în timp ceargentinianul Jose Maria Lopez ar fi înregistrat 138în vremea în care evolua ca pilot în programul Re-nault de dezvoltare a tinerelor talente. „Nu uitaţi,vă rog, că multe dintre rezultatele înregistrate deutilizatorii Batak nu sunt făcute publice, din motiveevidente”, ţine să precizeze doctorul Nelson, celcare confirmă şi singurul record oficial existent:„Barry Horne, fost campion de Porsche Carrera Cupbritanică, astăzi consultant al programului de pilo-taj Porsche, a realizat recent un scor uluitor: 121 delovituri în 60 de secunde! Barry a reuşit scorul aces-ta formidabil în Laboratorul de evaluare a Perfor-manţei Umane, din cadrul centrului de pilotaj Por-sche de la Silverstone”.
  10. 10. COVER STORYGoana după absolutRedusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierdeadevărata sa natură - cea de germen al atletismului, de călăuză a sportuluispre profesionism şi, nu în ultimul rând, de partener al cunoaşterii umane.alexandru cocuMai 1903, cursa PARIS - MADRID. 275 de participanţidintre care 216 maşini şi 59 de motociclete. PilotulMarcel Renault, cofondator al companiei cu acelaşinume, a murit în urma unuia dintre accidenteleproduse în timpul cursei.
  11. 11. Acţiunile noastre cotidiene- atâta timp cât cuprind mişcare -presupun deplasare dintr-un loc înaltul şi sunt legate de viteză. Nimicmai firesc, în asemenea condiţii, decât aevalua viteza în termenii experienţei uma-ne, fie ea de ordin practic, ori, mai subtil,psihologic.Pentru început însă, evidenţa stă în carac-terul practic al vitezei. Căci, până la urmă,velocitatea se leagă de cea dintâi formă delocomoţie din istoria omenirii: mersul pejos. Cu şase milioane de ani în urmă, omulgăsise calea de deplasare clasică, iar pasulsusţinut şi ai săi 4-5 km/h aveau să rămâ-nă– multă vreme de atunci încoace – mo-dalitatea cea mai simplă de cunoaştere aspaţiului.Mersul, alergarea, aruncările şi saltul aureprezentat germenii atletismului. Unconcept ale cărui origini se găsesc nu înantichitatea elină, aşa cum am fi tentaţi săcredem, ci în picturile rupestre ale paleoli-ticului inferior (anul 60.000 înainte de Hris-tos). De la vechii greci, atletismul nu-şi tragedecât numele. “Athlos” semnifică “luptă” îngreaca veche. Altfel spus, arta de a depăşiperformanţa adversarilor în viteză sau înrezistenţă, în distanţă sau în înălţime.La aproape trei milenii de la startul agone-lor, primele concursuri sportive ale Grecieiantice, idealurile vechilor elini, dar şi limi-tele umane, au rămas - în esenţa lor – ace-leaşi.Nici un om n-a reuşit încă să doboare, înalergare, bariera teoretică a celor 50 km/h.Şi asta, cu toate că bietul olimpism devenitoglindă a supremaţiei politice spre finalulrăzboiului rece, a trecut cu vedere sufi-ciente metehne supravegheate medical.Michael Johnson sau, recent, Usain Bolt,au înregistrat viteze de top de 44 km/h,însă părerile specialiştilor sunt tranşante.“Suntem foarte aproape de limita maximăa fiinţei umane”, susţinea, spre exemplu,Peter Weyand, profesor asistent la Rice Uni-versity, în Statele Unite, autor al unui studiucomparativ publicat în 2000, în “Journal ofApplied Physiology”. Weyand şi-a propussă descopere unde se face diferenţa, în ma-terie de viteză pură, între om şi animal. “Uncâine, un struţ sau un jaguar ne pot măturafără probleme. Iar echipamentul pe care-lutilizează pentru alergare, oasele lor, muş-chii şi tendoanele, nu sunt esenţialmentediferite de ale noastre”.Două surprize a relevat studiul doctoruluiamerican. Prima: nu contează câte picioa-re ai, aşa încât creaturile cu patru mădula-re nu sunt implicit mai rapide. A doua: toţioamenii îşi mişcă picioarele cam în acelaşiritm maxim. “Cea mai lentă femeie dingrupul studiat îşi repoziţiona picioarele,pe timpul alergării, în cam acelaşi timpca şi Donovan Bailey. Şi asta, chiar dacăsprinta într-un timp de două ori mai lentdecât el”, explica Weyand. Altfel spus, înprincipal, tehnica în regim de viteză îioferea fostului recordman avantajul înfaţa unui atlet amator. Nu de alta, dar încomparaţia om-animal, nu contează câtde rapid se mişcă membrele inferioareale subiectului, ci forţa la sol dezvolta-tă de acestea. Iar aici, cheia de răspunsconstă, la prima vedere, în masa muscu-lară a „bestiei”. Un animal iute reuşeştesă exercite, pe membre, o forţă de douăori şi jumătate mai mare decât greutateacorpului. Dacă însă ţinem cont de faptulcă sprinterii olimpici dezvoltă deja o forţăde 4 ori mai mare decât masa corporală,înţelegem că ne aflăm astăzi destul deaproape de limita umană în materie deperformanţă fizică absolută.Poate mai important e că explicaţia com-paraţiei deplasate între om şi animal nuconstă tocmai în masa musculară, ci înmicile celule care o compun. Prin inter-mediul mitocondriilor, ele topesc zaharu-rile şi le transformă în energie. Iar cât derepede şi cât de puternic poate reacţionaun muşchi la stimulii nervoşi depinde,în mare parte, de concentrarea celula-ră a acestor minuscule generatoare deenergie. În cazul unei păsări colibri, spreexemplu, mitocondriile celulare ating, pecentimetru pătrat de masă musculară, oconcentraţie de zece ori mai mare decâtîn cazul omului. Suficient pentru a înţe-lege limitarea genetică a oricărei fiinţeumane.Cumultînainteînsădea-şivalidapropriilelimite, omul şi le-a intuit. Aşa încât n-a ezi-tat între viteza sa şi cea a animalelor. Ca-lul a fost domesticit în jurul anului 4.500înainte de Hristos şi utilizat iniţial ca sursăde hrană. Abia un mileniu şi jumătate maitârziu, calul domestic şi-a găsit o nouă în-trebuinţare: cea a animalului de tracţiuneşi, ulterior, cea a „curierului-expres”. Nu-idefel o glumă, căci serviciile Pony Expre-ss, la 1860, garantau o viteză medie de 16km/h şi, de altfel, până în preajma celeide-a doua Revoluţii industriale, armăsarulrămasese singurul mesager rapid şi fiabil,capabil să asigure corespondenţa capete-lor încoronate şi, prin aceasta, să tranşezesoarta unor naţiuni.De aproape cinci milenii a avut nevoieomul pentru a inventa un mijloc de trans-port mai straşnic decât calul domestic.Şi abia în a doua jumătate a secoluluiXIX, calea ferată, văzută la început ca omodalitate simplă de a transporta căr-bunii din minele Angliei Meridionale şiMasivului Central francez spre oţelăriilecentrelor urbane, a devenit o alternativăde transport public. O opţiune necesară,căci forţa musculară, fie ea umană ori ani-mală, impunea viteze mici de deplasare.“Călătorul, aflat în contact direct cu lumeaminerală, vegetală sau animală era pe de-plin conştient de realitatea întinderii spa-ţiale, din ale cărei elemente făcea şi el par-te. Atenţia pe care i-o acorda drumului îlintegra în primul plan al propriului câmpvizual”, notează Jean-Christophe Gay,profesor de geografie la Universitatea dinNisa, în studiul său publicat în 1993: “Vi-teză şi perspectivă. Noul raport al omuluifaţă de întinderea spaţială”.“Când erai aşezat în bătrânul poştalion,n-aveai nevoie de nici o probă exterioarăsinelui pentru a constata viteza. Auzeamviteza, o vedeam, o simţeam la nivelulnostru de stimulare senzorială; aceastăviteză nu era produsul forţelor oarbe şiinsensibile atât de inadaptate nouă, ci să-lăşluia în ochii aprinşi ai nobilului animal,în nările sale dilatate, în jocul muşchilorsăi, în sunetul potcoavelor sale”, scria bri-tanicul Thomas de Quincey, la 1849, în alsău eseu “The English-Mail Coach”. Doar30 km/h erau vitezele maxime dezvolta-te în perioada de debut a locomotivei cuaburi, însă tehnologia a fost rapid rafina-tă, deceniu după deceniu, astfel încât, la1900, recordul de viteză pe calea feratădepăşise 160 km/h. O dată cu creştereavitezei de deplasare, omul a trebuit să seadapteze. Primul plan a dispărut, privireas-a îndreptat spre planul îndepărtat, iarcălătoria a devenit panoramică. O privi-re, dacă doriţi, identică perspectivei re-comandate astăzi oricărui ucenic într-aleşoferiei.Automobilul se născuse şi el la acea dată,Cea mai mare viteză înregistrată vreodată pe pâr-tiile de bob/sanie a fost de 201 km/h, recordul ne-fiind însă omologat de Federaţia Internaţională deBob. Anul trecut, echipajul de 4 al Letoniei a atins laSt.Moritz 146,7 km/h, record pentru Cupa Mondială.Ţinând cont de materialele tot mai performante careintră în componenţa unui bob sau a unei sănii, o vi-tezăde130km/hpeporţiunilerapidealepârtiilordetop a devenit obişnuită, în timp ce 100 km/h prindpână şi juniorii implicaţi în aceste discipline ale vite-zei pe gheaţă.Cel mai rapid serviciu din volei îi aparţine unui bul-gar, Matei Kaziski, care a trimis o “torpilă” având137 km/h în terenul echipei Rusiei, într-un un mecijucat la Olimpiada de la Beijing. În schimb, rusul IgorKolodinski este omul cu cel mai puternic serviciu dinvoleiul pe plajă. În timpul unui meci de la Campiona-tul Mondial de la Gstaad, în 2007, el a trimis mingeaîn terenul advers cu 106 km/h. Deloc surprinzător,adversarii nici n-au avut timp să reacţioneze... Pre-cedentulrecordîiaparţineacanadianuluiConradLei-nemann, 101,6 km/h într-o partidă jucată în 2007.Cea mai mare viteză cu care un fluturaş de badmin-ton a fost lovit vreodată într-un meci oficial este 332km/h. Incredibilul smash a fost reuşit de chinezul FuHaifeng pe 3 iunie 2005 la Cupa Sudirman, într-unmeci de dublu. În proba de simplu, recordul la unsmash l-a stabilit indonezianul Taufik Hidayat, 305km/h.Tenisul de masă este sportul care necesită cei mairapizitimpidereacţiedinparteajucătorilor.Surprin-zător poate, viteza de deplasare a mingii nu este su-ficient de mare pentru a plasa sportul cu mingea deceluloid între primele cinci din lume la acest capitol.Topul este dominat de badminton, Jai Alai (un sportmedieval provenit din zona Ţării Bascilor), golf, tenisşi squash. În aceste discipline, viteza de deplasarea obiectului de joc variază între 240 şi 330 km/h, întimpcelapingpongmingeaprinderareoripeste110km/h.Cea mai rapidă minge de baseball care a zburatvreodată într-un meci oficial a depăşit 161 km/h şia plecat din bâta lui Nolan Ryan (California Angels),într-un joc disputat la 20 august 1974 contra celor delaChicagoWhiteSox.Neoficial,secredecăs-auatinsvitezeşimaimari,darlovituraluiRyanrezistăîncăînGuinness Book of World Records.FEBRUARIE - MARTIE 2009 25Recorduride viteză
  12. 12. însă bizarele coşmelii autopropulsate tre-buiau să mai aştepte vreo două decenii,pentru a dispune de drumuri capabile săle transforme în veritabile bunuri de utili-tate publică. Rutele impracticabile nu i-auîmpiedicat însă pe privilegiaţii volanului săse dedea la primele competiţii auto. Între-cerile erau organizate pe drumuri publice,între oraşe. Franţa a dat tonul. În iunie 1895,prima cursă adevărată a avut loc pe traseulParis – Bordeaux – Paris. 1178 de kilometriparcurşifărăpauză,prinpraf,noroaieşidru-muri de ţară, în 48 de ore şi 48 de minute,de învingătorul Emile Levassor. La volanulpropriului Panhard-et-Levassor, ingineruldin Hexagon se impusese cu o medie orarăde 24 de kilometri.Motorsportul şi-a câştigat repede loculîn peisajul disciplinelor olimpice. A fostimediat adoptat, ca sport demonstrativ, laOlimpiada de la Paris (1900), înainte ca fa-buloasa cursă Paris-Madrid (1903) să zădăr-nicească viitorul olimpic al disciplinei. Optmorţi, o puzderie de accidente şi zeci derăniţi a fost bilanţul care a determinat au-torităţile franceze să interzică orice cursăiinter-oraşe. Din acel moment, sporturilecu motor aveau să se îndrepte spre circuitespecial destinate ori – până astăzi în cazulraliurilor şi a competiţiilor tip Tourist Trophy– pe drumuri închise circulaţiei publice.Ca expresie contemporană a vitezei şi teh-nologiei, motorsportul şi-a arătat atunci li-mitele. VITEZA UCIDE! Şi înainte de a o facepe circuite, a făcut-o pe drumuri publice.Mai întâi în cursele acelor vremuri de pio-nierat, şi abia apoi, în anii 1910-1920, în con-text urban. Acolo unde nu existau limitede viteză, reguli de circulaţie, iar străzile nuerau prevăzute cu trotuar. Nici n-ar fi fostnevoie, întrucât până la apariţia automobi-lului, doar pietonii, trăsurile şi tramvaiele cucai populau universul citadin în permanen-tă mişcare. Trotuarele - trasate iniţial cu dăr-nicie, apoi reduse la stadiul de anexe longi-tudinale ale clădirilor ce flancau uliţele - aufost special concepute pentru a delimitaspaţiul pietonal de cel rezervat bolizilorfără de hamuri. Privit cu simpatie la înce-puturi, ca mijloc independent, de aventurăşi descoperire la o scară mai umană decâtcalea ferată, automobilul şi-a creat – într-un interval de timp relativ scurt – prietenişi duşmani deopotrivă. Primii i-au însoţit peeroi pe circuite. Ceilalţi au pus în discuţie,pe măsura derulării goanei după recorduri,latura umană a întregii curse tehnologice.Şi pe bună dreptate. în ce măsură ţine vite-za de natura umană? Altfel spus, este vitezaun dat natural?Definind natura drept „un principiu şi ocauză de mişcare şi repaos pentru fiinţă”,Aristotel tranşează scurt chestiunea de maisus. Pentru că fizica, după el, este „ştiinţacorpurilor în mişcare”, viteza este o realitatefizică, legată de mişcarea corpurilor. Văzutădeopotrivă ca o caracteristică şi o măsură,“Călătorul, aflat în contactdirect cu lumea minerală,vegetală sau animală era pedeplin conştient de realitateaîntinderii spaţiale, din alecărei elemente făcea şi elparte. Atenţia pe care i-oacorda drumului îl integra înprimul plan alpropriului câmp vizual”Jean-Christophe Gay, profesorde geografie la Universitateadin Nisa“Când erai aşezat în bătrânulpoştalion, n-aveai nevoie denici o probă exterioară sineluipentru a constata viteza.Auzeam viteza, o vedeam, osimţeam la nivelul nostru destimulare senzorială; aceastăviteză nu era produsul forţeloroarbe şi insensibile atât deinadaptate nouă, ci sălăşluiaîn ochii aprinşi ai nobiluluianimal, în nările sale dilatate,în jocul muşchilor săi,în sunetul potcoavelor sale”Thomas de Quincey26 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 27
  13. 13. Internaţionale de Tenis de Masă au măritcu doi milimetri diametrul mingii de com-petiţie (de la 38 la 40 mm) pentru a scădeaviteza de joc. Nu de alta, dar disciplina de-venise nu atât greu de practicat, cât dificilde urmărit de telespectatori. Semn că onouă dimensiune a conceptului intrase încalcul: latura calitativă, chiar dacă limitacantitativă a vitezei nu fusese atinsă în ca-zul tenisului de masă.Caracterul esenţial al vitezei nu implicăneapărat un dat spaţial, ci ideea de inten-sitate şi frecvenţă a mişcării. Ce imaginemai sugestivă decât cea a canotoruluicare, fără a dispune de vreo referinţăspaţială, trebuie să adopte un tempo, sămărească strocul şi să-l menţină pânăla finalul cursei? Viteza corespunde aiciunei maniere ciclice de a delimita timpul.Ciclismul ori marşul reprezintă alte douăexemple ce se subsumează acestei carac-teristici proprii velocităţii. Mai mult, ele nepermit să cuprindem diferenţa între miş-care şi sport. Căci între banala plimbarecu bicicleta prin Herăstrău şi o încercareprecum căţărarea pe Col du Galibier, doarintensitatea mişcării diferă. Iar o dată cutempo-ul diferit, concentrarea mişcăriiimplică o concentrare la nivel muscular.Aici viteza îşi găseşte întreaga ei utilitate,ca manieră de a raţionaliza mişcarea, prinraportarea la o măsură de timp şi spaţiu.Cu alte cuvinte, viteza înseamnă efica-citate. Alăturată sportului şi declinată îndiverse forme, viteza a marcat trecereaspre profesionalismul dur al marilor dis-cipline sportive. Căci, veţi conveni, primadiferenţă remarcată de ochiul neantrenatla vederea unor imagini de arhivă este cealegată de ritm şi intensitate. Viteza de joc,de execuţie sau de deplasare a actoriloracelor vremuri.Greu de spus către ce va evolua aceastăperpetuă ameliorare a vitezei şi viteze-lor în sport. Cert este că, în forma sa ceamai pură, căutarea vitezei absolute a luatrecent forma unui nou proiect. Botezatdupă numele unei rachete sol-aer, Bloo-dhound SSC (SuperSonic Car) reprezin-tă arma cu care, în 2011, britanicul Andyviteza se referă la o cantitate de mişcareefectuată într-un interval de timp definit.Dar această expresie cantitativă a vite-zei nu ajunge pentru a-i exprima esenţa.Henri-Louis Bergson remarca faptul cămăsura unei mişcări este acelaşi lucru cua asimila mişcarea propriei sale traiectorii,deci spaţiului. Altfel spus, premisa constaîn viteza văzută ca reducere a traiecto-riei. Iar aici, cel mai bun exemplu îl ofe-ră, din nou, sportul. În tenisul perioadeiromantice, serviciul reprezenta o ofertăfăcută adversarului. Jucătorul îi făcea unserviciu - în sensul propriu al termenului– celui aflat de partea cealaltă a fileului.Ajunge să ne reamintim tehnica de servi-ciu a acelor vremuri: mingea descria o fazăascendentă şi abia apoi una descendentă,practic o invitaţie la joc făcută adversaru-lui. Încet-încet însă, traiectoria s-a redus, iarastăzi serviciul cvasi-rectiliniu – din care arămas doar ideea de traiectorie descenden-tă- şi-a pierdut cu totul semnificaţia iniţială.Viteza de circulaţie a mingii s-a regăsit însăameliorată. Acelaşi obiectiv şi în cazul spor-tului-rege, în care – bunăoară- incidenţacentrărilor „plouate”, în cazul jocurilor deChampions League, a scăzut, în ultimii 15ani, în favoarea centrărilor în forţă din situ-aţii de joc similare.Reducerea traiectoriei ca expresie a căută-rii absolute a plusului de viteză a atins însăcote extreme în cazul unei discipline pe câtde paşnice, pe atât de dificil de urmărit. Lafinele deceniului trecut, oficialii FederaţieiLa finele deceniuluitrecut, oficialii FederaţieiInternaţionale deTenisde Masă au mărit cu doimilimetri diametrul mingiide competiţie (de la 38 la 40mm) pentru a scădea viteza dejoc. Nu de alta, dar disciplinadevenise nu atât greu depracticat, cât dificil de urmăritde telespectatori.„M-am întâlnit nu de puţineori cu tineri ingineri care mi-au spus că recordul mondialpe care l-am doborât în 1997i-a inspirat în alegerea uneicariere ştiinţifice. BloodhoundSSC va fi mult mai rapid şi,sperăm noi, va trezi interesulfiecărui puşti cu privire laştiinţă şi tehnologie”Andy GreenFEBRUARIE - MARTIE 2009 29Ceamairapidăpartidădeşahdinistoriamodernăs-aîncheiatdupănumaitreimutări,în1984,launturneujucat la Bela Crkva. Învingător a fost M.Kovacevic, cupiesele negre, care i-a dat mat lui Z.Dordjevic. Înschimb, cea mai lungă partidă într-un turneu FIDE adurat20deoreşi15minuteşis-adisputatlaBelgradîntre Nikolic şi Arsovic, în 1989. Confruntarea s-a în-cheiat remiză la mutarea a 269-a.Printradiţie,jucătoriidegolfauladispoziţiesuficientde mult timp pentru executarea loviturilor. Astfel, orundă de 18 cupe poate dura şi câte cinci-şase ore.Golful viteză combină alergarea cu tehnica swing-ului şi precizia putting-ului.Acelaşi traseu, în lungime de aproximativ 7 000 m,este parcurs în mai puţin de o oră, scorul final fiindponderat cu numărul loviturilor executate. Recordula fost stabilit de jucătorul profesionist ChristopherSmith, în Clasicul Chicago Speedgolf. Pe 15 octom-brie 2005, acesta a realizat un 65 care, însumat cutimpulde44deminuteşi6secunde,aduslauntotalde doar 109:06.LZR Racer este produsul Speedo care a făcut senzaţieîn 2008. Fabricat în Portugalia, la Paços de Ferreira,din poliuretan şi neopren, este considerat cel mairapid costum de înot din lume.De fapt, vedeta concursului olimpic de înot de la Bei-jing a fost LZR Racer. 94% din cursele desfăşurate înCubul de Apă au fost câştigate de purtători ai costu-mului-minune. 23 din cele 25 de recorduri mondialerealizateînbazinulolimpicaufoststabilite(desigur!)de norocoşii care au avut contract cu firma engleză.Dintre aceştia, Michael Phelps a rămas în istorie casingurul sportiv câştigător a opt medalii de aur la osingură ediţie a Jocurilor Olimpice. Statisticile suntcutremurătoare:dinmartiepânăîndecembrie2008,înotătorii cu LZR Racer au stabilit 74 de noi recordurimondiale!Pe 8 octombrie 2008, Alexandre Caizergues a stabi-lit un nou record mondial la kitesurfing. Francezul astrăbătut distanţa de 501 m, dus de velă cu vitezamedie de 50,57 noduri (93,65 km/h), pe apele dinapropierea localităţii namibiene Luderitz. Contro-versa a izbucnit imediat, deoarece viteza constituieun record absolut pentru toate sporturile ce impli-că ambarcaţiuni propulsate cu velă. Este aşteptatăhotărârea Federaţiei Internaţionale de Navigaţie, înprivinţa omologării recordului.Recorduride viteză
  14. 14. Botezat după numele unei rachete sol-aer, BLOODHOUND SSC(SuperSonic Car) reprezintă arma cu care, în 2011, britaniculAndy Green va încerca să depăşească, la sol, bariera celor 1.000de mile pe oră (1.610 km/h), ceea ce ar spulbera precedentulrecordde1.228km/h,stabilittotdeel,lacomenzilevehicululuiThrust SSCbloodhound ssc
  15. 15. Green va încerca să depăşească, la sol,bariera celor 1.000 de mile pe oră (1.610km/h), ceea ce ar spulbera preceden-tul record de 1.228 km/h, stabilit tot deel, la comenzile vehiculului Thrust SSC.Studiile iniţiale au mizat pe caracterulimpresionant al acestei provocări lansa-te în aprilie 2007, de aceeaşi echipă dinAlbion condusă de Richard Noble. Spreexemplu, Bloodhound SSC are o formătotal diferită de predecesorii săi la recor-dul absolut de viteză terestră. Cu o lungi-me de 12,8 metri şi o înălţime maximă de2,8 metri, maşinăria va fi propulsată deun motor luat de pe un avion de vână-toare Eurofighter-Typhoon din dotareaForţelor Aeriene Britanice. Cu rezervorulîncărcat la capacitatea maximă de 500de litri, bolidul va cântări 6,4 tone şi –atenţie! - se va deplasa cu o viteză maimare decât cea a unui glonţ ieşit de peţeava unui pistol! Pentru a rezista forţe-lor de frecare, roţile cu diametrul de 35,8inch (900 mm) vor trebui să fie fabricatedintr-un aliaj de titan rezistent la tempe-raturi ridicate. Astfel echipat, vehicululva accelera în numai 40 de secunde de la0 la 1.690 km/h! Viteză la care presiuneaaerului exercitată asupra caroseriei dinfibră de carbon şi titan va fi de 12 tone pemetru pătrat!Dificil de estimat utilitatea unei aseme-nea afaceri private, susţinute de peste 30de sponsori din Albion. „M-am întâlnitnu de puţine ori cu tineri ingineri caremi-au spus că recordul mondial pe carel-am doborât în 1997 i-a inspirat în alege-rea unei cariere ştiinţifice. BloodhoundSSC va fi mult mai rapid şi, sperăm noi, vatrezi interesul fiecărui puşti cu privire laştiinţă şi tehnologie”, explica, în toamnaanului trecut, Andy Green. Este argu-mentul solid al vitezei utilizate pentru adetermina generaţiile viitoare să aleagădisciplinele reale. Căci într-o lume alcătu-ită astăzi dintr-o masă crescândă de utili-zatori pasivi ai noilor tehnologii şi o mi-noritate tot mai subţire de creatori,teoreticieni şi inventatori, nevoia de aasigura schimbul de competenţă întregeneraţii este unul acut. O paradigmăcăreia i se subsumează trist şi accepţiu-nea contemporană a sportului. Un spec-tacol consumat în faţa televizorului, însăpracticat – chiar şi la nivel amator – de ominoritate împuţinată continuu de rit-mul cronofag al existenţei.DACĂ VREI SĂ TE BUCURI DE LIBERTATEAALEGERII, URMĂREŞTE TURNEELE WTA ŞI ATPPE EUROSPORT PLAYER ŞI POŢI ALEGEMECIUL DORIT DINTRE CELE CARE SEDESFĂŞOARĂ ŞI SUNT TRANSMISE SIMULTAN.Prin Eurosport Player poţi urmări Eurosport, Eurosport 2 şiEurosport News. Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi oconexiune internet. Pentru mai multe informaţii viziteazăwww.eurosport.yahoo.com şi selectează “Eurosport Player”.Eurosport Player; Eurosport Live pe calculatorul tău.
  16. 16. FEBRUARIE - MARTIE 2009 35Fort Rouge din Winnipeg nu iesecu nimic în evidenţă din marea decluburi canadiene. Primul lucru careîţi atrage atenţia atunci când intriîn sală este faptul că porţiunea de gheaţăcare găzduieşte cele şase zone de joc estemai bine luminată decât era în urmă cuun an. Este rezultatul instalării unui nouset de reflectoare T5, parte a unei amplerenovări suferite de întreg patinoarul.Dacă pe vizitatorul neavizat lucrul acestaare darul de a-l surprinde, pentru gazdetotul a venit în mod natural.Comitetul Executiv a adoptat politicatransparenţei absolute. Postere afişatela loc vizibil atrag atenţia membrilor clu-bului. “Unde merg banii din cotizaţiiledumneavoastră şi celelalte fonduri?” esteunul din titlurile care surprind esenţaschimbării de atitudine. “Trebuie să păs-trezi deschise canalele de comunicaţiecu membrii clubului, pentru ca aceştiasă înţeleagă de ce au fost mărite cotiza-ţiile şi de ce efectuăm aceste campaniide strângere de fonduri”, explică pre-şedintele Ernie Wilson, fost profesor deeducaţie fizică, membru în Comitetul deconducere din sezonul 2001-02. „Foarteimportant”, spune domnul Wilson, „esteca lumea să vadă direcţiile în care se în-dreaptă finanţele clubului. Planurile în de-taliu ale programului pe următorii zece anisunt afişate în aceleaşi locuri.”Noile îmbunătăţiri realizate în vara lui 2006au costat aproximativ 50 000 de dolari, con-form spuselor managerului clubului, JeffHodge. Suma a fost strânsă atât din coti-zaţii, cât şi din veniturile generate de cafe-neaua şi restaurantul adiacente. Au existatşi câteva sponsorizări - o bursă provincialăşi bani atraşi din Programul de economisirea energiei electrice Hydro PowerSmart dinManitoba. “Luminozitatea a crescut de pa-tru ori, în condiţiile în care costul facturii laenergia electrică a scăzut”, explică Hodge.Totul face parte dintr-un program pe carepreşedintele clubului, Ernie Wilson, l-agândit pe durata a zece ani. Începând din2003, canadienii de la Fort Rouge au in-vestit 300.000 de dolari, prima cheltuialăimportantă constituind-o achitarea unuicredit ipotecar în valoare de 90 000, baninecesari pentru înlocuirea acoperişului,operaţiune efectuată cu câţiva ani înainte.În buget sunt estimate investiţii în valoarede alte 400 000 de dolari, în următorii pa-tru ani. “Încercăm să generăm profit prinfiecare iniţiativă, iar banii astfel obţinuţisă-i îndreptăm către următorul proiect. Amconstituit deja şi un fond de urgenţă, în ca-zul în care vor apărea situaţii neprevăzute”,spune conducătorul organizaţiei.Ca orice bun reprezentant al investitorilor, arenunţat la administrarea de zi cu zi a aface-rii şi a angajat un manager, pe Jeff Hodge.Obiectivul stabilit îl reprezintă maximiza-rea profitului, un cuvânt căruia mulţi din-tre membrii clubului îi acordă o conotaţiepeiorativă. Hodge a creat plusvaloare princoncentrarea asupra anumitor activităţi,prin reducerea cheltuielilor şi prin stabilireabazată pe criterii economice a preţurilor laprodusele proprii. Aceasta deoarece veni-turile sunt în principal bazate pe sumelestrânse din cotizaţii, din activitatea cafe-nelei şi sălii de recreaţie, ambele aflate înincinta şi în proprietatea clubului, şi din di-verse sponsorizări. “Toţi banii sunt pompaţiînapoi la club, pentru ca baza sportivă să fiemai primitoare, pentru membrii acestuia”,spuneHodge.OdatăcuvenirealuiHodgelaconducerea administrativă a clubului, a fostmodificată şi politica de marketing. Aceastaa devenit mult mai agresivă. Au fost orga-nizate mai multe evenimente caritabile şiminiturnee la care participă echipe compu-se din angajaţi ai firmelor locale. Taxele deorganizare şi sumele rezultate în urma con-sumului astfel mărit de la bar şi din cafeneavin ca un excelent bonus în bilanţ.Sponsorizările au un rol foarte important,din două motive. Se constituie în fondurinecesare dezvoltării clubului şi în acelaşitimp este redus efortul financiar al mem-brilor cotizanţi. Un alt de element care acontribuit la creşterea gradului de interesal localnicilor pentru acest joc a fost adu-cerea unui profesionist de clasă mondială,Eric Montford, în funcţia de şef al echipeicare pregăteşte gheaţa. Decizia a adus dejaroadele dorite, deoarece membri clubuluis-au declarat satisfăcuţi de noua calitate asuprafeţei de joc.S-a investit şi în amenajarea unei noi insta-laţii de produs gheaţă, venită în completa-rea celei vechi. În plan există aducerea uneicurlingdosar de afaceriManagement sportivalexandru gheorghiaşAproape trei sferturi de milion de canadieni (circa 3% dinpopulaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la cele peste 1.600 decluburidecurlingdinŢaraFrunzeideArţar.Pentruarămâneviabile,multe dintre aceste grupări au fost nevoite să caute metode noi şiingenioase de finanţare.
  17. 17. FEBRUARIE - MARTIE 2009 37aparaturi pentru dezumidificare, pentru caapoi eforturile să se concentreze asuprarenovării barului, a bucătăriei, a remoche-tării întregii suprafeţe a clădirii, a înlocuiriiscaunelor, a meselor şi a aducerii unor echi-pamente performante de preparat cafea.În acelaşi timp, va fi reconstituit fondul derezervă, de 50.000 de dolari, în condiţiile încare cu un an înainte s-a apelat la aceastăsumă, după ce subsolul avusese de suferit,urmare a unei inundaţii.“În trecut, multe dintre cluburile de curling,inclusiv acesta, se considerau a fi departede o afacere, în adevăratul sens al cuvântu-lui - conchide Hodge. De fapt, este vorba deo afacere. Trebuie să ai un plan de afaceri şitrebuie să tratezi clubul de curling asemenioricărei alte afaceri. Dacă vei proceda ast-fel, ai posibilitatea de a reinvesti profitul înclub, în interesul membrilor acestuia.”Exemplul micului club din Manito-ba trebuie luat în considerare demajoritatea organizaţiilor similare.A fost cazul unei alte grupări canadiene,aceea din Moncton, New Brunswick. Dacăla începutul deceniului, Curling Beausejourse îndrepta cu paşi siguri către faliment, înprezent organizaţia a trecut pe profit. Aufost efectuate mai multe schimbări, inclu-siv una de mentalitate. S-a renunţat la cu-vântul “club” din titulatură, deoarece s-aconsiderat că acesta dă o co-notaţie negativă, în sensul de“restrâns şi elitist” şi îi respin-ge încă din start pe amatoriicare ar dori să se înscrie.Ce schimbări au fost efectua-te pentru redresarea bugetu-lui? A fost modificat sistemulde cotizaţii, a fost modificatprogramul de funcţionare, afost schimbată gheaţa, a fostadus un nou sistem de încăl-zire şi au fost schimbate pie-trele. Rezultatul? În decurs decinci ani, clubul a devenit pro-fitabil, iar numărul de membria crescut de la 160 la 425.“Eram cu spatele la zid şi neplângeam de milă, unul ce-iluilalt, lamentându-ne dece nu merg lucrurile şi cumde toate ni se întâmplă doarnouă - îşi aminteşte Ellery Ro-bichaud, managerul clubului.Apoi am început să gândimcum să atragem noi membri.Am privit la exemplul altorcluburi, nu neapărat de cur-ling, şi ne-am revizuit modulde funcţionare.”În 2000, clubul stătea atât deprost cu finanţele, încât întâr-zierile la plata facturii electri-ce au dus nu de puţine ori laîntreruperea alimentării cuenergie. Între 2000 şi 2002,clubul s-a luptat pentru a ră-mâne pe linia de plutire, iararena Beausejour a fost ame-ninţată în mai multe rânduricu închiderea, de posesorulpoliţei ipotecare.Era momentul schimbării. Robichaud îşiaminteşte că una din ideile care a dus larefacerea bugetului a fost organizareade cursuri pentru începători. Aşa au venitaproape 100 de noi membri. O altă idee sal-vatoare a fost constituită de serile “Pizza inthe House”, unde participanţii non-membriaveau drept de joc, pentru doar şase dolari.Mulţi dintre ei au revenit, plătind taxa demembru.Schimbarea sistemului de cotizaţii a avutun impact puternic asupra bugetelor. Ante-rior, curlerilor li se solicita să achite cotizaţiaanuală, între 360 şi 480 de dolari, într-o sin-gură tranşă. Acum, aceştia pot plăti în ratelunare, de 30 până la 40 de dolari, efortulfinanciar fiind mult redus.Au fost achiziţonate pietre noi, mai bunecalitativ. Au fost refăcute cele cinci zone dejoc. A fost renovată întreaga clădire şi a fostinstalat un nou sistem de încălzire, conco-mitent cu perfecţionarea fabricii de gheaţă,pentru ca aceasta să producă şi vara. Dreptrezultat, sezonul a fost extins din augustpână în mai.O altă schimbare a politicii clubului a avutloc atunci când conducerea a decis să orga-nizeze evenimente, altele decât cele legate“În trecut, multe dintrecluburile de curling, inclusivacesta, se considerau a fideparte de o afacere, înadevăratul sens al cuvântului.De fapt, este vorba de oafacere.Trebuie să ai un plande afaceri şi trebuie să trateziclubul de curling asemenioricărei alte afaceri. Dacă veiproceda astfel, ai posibilitateade a reinvesti profitul înclub, în interesul membriloracestuia.”Jeff Hodge, Club Managerde curling, cum ar fi petreceri private. Mo-ralul voluntarilor a crescut, când au văzutcă activitatea lor generează profit. În ciudaacestor succese recente, clubul mai are derezolvat câteva probleme. Trebuie găsită oîntrebuinţare a spaţiului, de două ori maimare decât necesarul clubului. În prezent,acesta este închiriat Asociaţiei de Curlingdin New Brunswick şi unei şcoli de dans.Conducerea şi-a propus să rămână cu pi-cioarele pe pământ, deoarece oricând exis-tă pericolul aroganţei, atunci când începi săai succes. Beausejour va încerca să perfec-ţioneze programul zilnic, să angajeze sala-riaţi şi să extindă sezonul şi pe durata luniimai. Se intenţionează adăugarea a încă treipână la cinci suprafeţe de joc, ceea ce i-araduce în postura de potenţiale gazde aleunor competiţii la nivel naţional.Cuvântul de final îi aparţine manageruluiRobichaud: “Secretul succesului constă înfaptul că am schimbat ceea ce vindeamînainte. N-am mai făcut lucrurile ca pânăatunci. Dacă păstrezi aceeaşi filosofie, veirămâne cu aceiaşi oameni pe care-i ai deja.Dacă-i întrebi pe membri clubului ce-şi do-resc, nu vei afla nimic nou faţă de ceea ce aideja. Dacă doreşti să aduci oameni noi, tre-buie să-i întrebi pe cei care nu vin la curlingde ce nu fac asta. A trebuit să schimbămprodusul. Cluburile de curling care vor săvândă acelaşi produs pe care-l vindeau înanii ‘70 nu vor avea succes.”Sunt doar două din cele peste 1.600 de clu-buri de curling ale Canadei. Două exemplecare vin să confirme faptul că performanţase bazează pe sportul de masă, iar acestatrebuie să treacă de la finanţarea din buge-te centralizate la metode proprii, specificelocului, de atragere a fondurilor.36 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  18. 18. SupraoameniigheţiiVlad BucurescuA fost definit de experţi drept cea mai rapidă deplasarea omului prin forţe proprii. Un patinator poate depăşi 60km/h,ovitezăcomparabilăcuceaacailordecurse.Născutîn Scandinavia, patinajul viteză a figurat în program dela prima ediţie a Olimpiadei albe, iar astăzi îi dă pe uniidintre cei mai rapizi oameni ai planetei. Se spune că estesportul cel mai greu de practicat .• 754.000 de jucători(2,72% din populaţia Canadei)• 55% dintre curleri sunt bărbaţi• 26% au vârste între 35 şi 49 de ani• 12,86% locuiesc în comunităţi rurale• 20% au absolvit liceul• 22% posedă un venit anual al gospodărieiîntre 75 000 – 99 000 de dolari• 55% merg cel puţin o dată pe lună la golf• 44% efectuează exerciţii fizice în aer liber• 53% posedă propriul echipament de camping• 41% au propriul echipament de pescuitPROFILUL CURLERULUI CANADIAN
  19. 19. cel puţin teoretic.Dacă viteza pe turnantă este prea mare,patinatorul riscă să fie proiectat în exteriorşi atunci pot apărea căzăturile, mai ales laieşirea din turnantă. Există exemple cu ne-miluita de astfel de incidente, în special înprobele de sprint.Cea mai bună tactică pe turnantă este par-curgerea porţiunii cât mai aproape de mar-ginea interioară a culoarului, fapt care îl aju-tă pe patinator să iasă bine pe linia dreaptăşi să-şi menţină ritmul de alergare.Inimă de sportivLa fel ca alţi practicanţi ai disciplinelor caresolicită foarte mult organismul, patinatoriide viteză au un volum al inimii mai maredecât al oamenilor obişnuiţi. Biologii chiarau inventat termenul “inimă de sportiv”,având o frecvenţă crescută a contracţiilorcardiace în plin efort dinamic. Ei au obser-vat că debitul cardiac poate creşte de treisau chiar patru ori în astfel de momente,ajungând la 40 litri de sânge pe minut.Tot acest debit traversează plămânii, aju-tându-l pe patinator să respire mai amplu.Pe de altă parte, în momentele de repaos,“inima de sportiv” înregistrează doar 32-35de contracţii pe minut - este o inimă foartebine antrenată, cu contracţii lente, dar vi-guroase.Concentrarea atenţiei, disciplina în aler-garea pe patine şi dârzenia sunt calităţisuplimentare pe care trebuie să le aibă unmare patinator de viteză, alături de forţă şio rezistenţă deosebită la efort. Expresia “astrânge din dinţi” este folosită des în acestsport. Sunt momente în care patinatorulsimte că nu mai poate, ar vrea să abando-neze, iar cauzele au explicaţii pur biologice:scăderea testosteronului din sânge. La unefort prelungit, cantitatea hormonală sca-de progresiv, iar sportivul va avea nevoiede câteva zile pentru a şi-o reface. Un pa-tinator poate contra această stare numaiprintr-un efort suprem de voinţă şi a folo-sirii ultimelor picături de energie pentru atermina cursa cu un timp cât mai bun.Sport dur prin definiţie, patinajul vitezăcere antrenamente pe măsură. Sportiviise pregătesc pe toată durata anului şi nudoar pe gheaţă. Pentru sezonul cald, spreexemplu, există exerciţii specifice în afarapatinoarului, pentru dezvoltarea forţei şi arezistenţei, un adevărat chin pe care trebu-ie să-l suporte fiecare practicant dacă vreasă ajungă la nivelul patinatorilor pe care îivedem astăzi excelând la Heerenveen, Cal-gary ori Salt Lake City.Secret de statUn moment important în evoluţia patina-jului viteză a fost apariţia celebrelor “clapskates”, înainte de Olimpiada de la Nagano.Aceste patine permit desprinderea de lamăa ghetei în partea de la călcâi, atunci cândsportivul apasă în gheaţă cu piciorul dina-poi. Lama rămâne astfel mai mult timp încontact cu pista, fapt care măreşte forţa deîmpingere. Se câştigă astfel în viteză şi toc-mai de aceea primii sportivi care au folositpatinele clap, olandezii, au spulberat rapidaproape toate recordurile, forţându-i petoţi patinatorii de performanţă să adopteaceastă invenţie. La patinele clasice, împin-gerea cu piciorul dinapoi se făcea numai cuvârful lamei, generând mai puţină forţă şimai mulţi stropi de gheaţă.Un costum care urmează forma naturalăa corpului, patine cu lame mai lungi decâtcele de la hochei sau patinaj artistic, avândo lungime de 40-45 cm şi o muchie a lameiîn contact cu gheaţa de doar 1 mm, totulfăcut din materiale speciale, înseamnă bazade plecare pentru dezvoltarea unor vitezeameţitoare. Lama trebuie să fie foarte ascu-ţită pentru că numai aşa patinatorul poateatinge acele viteze prin împingeri eficienteîn gheaţă, dar asta nu este de ajuns pentrudoborârea de recorduri.Un element determinant pentru corecta-rea celor mai buni timpi este gheaţa rapidă.Oricât de bun ar fi patinatorul, dacă nu areo suprafaţă de concurs care să favorizezeDe la vânătoarela recorduriPatinajul viteză s-a născut fără îndoială înţările scandinave. Arheologii nordici pre-tind că încă de acum 1700 de ani oameniise deplasau pe patine confecţionate dinpiele şi oase de animale. Prima dovadăpalpabilă datează totuşi de acum un mi-leniu, în Suedia fiind descoperite nişte pa-tine antice, având lama din oase de ren şical. Odată cu trecerea timpului, lamele aufost confecţionate din lemn şi în cele dinurmă din metal.Marele scriitor Charles Dickens nota înanul 1878 într-un articol publicat la Lon-dra: “Scandinavia este patria patinajului.De la nordici am moştenit cu toţii pasiu-nea de a aluneca pe suprafeţele îngheţateale lacurilor şi râurilor”.Omul primitiv a deprins arta patinajuluidin nevoia de a se deplasa pe suprafeţeîngheţate, iar în ţările scandinave astfelde locuri erau şi sunt cu duiumul. Oame-nii obişnuiau să vâneze animale sălbaticede-a lungul fiordurilor şi se foloseau depatine pentru asta. Multe secole, patinajula însemnat un mijloc de transport, hranafiind adusă astfel dintr-un loc în altul, tra-să de patinatori rezistenţi.Odată ce a depăşit spaţiul nordic, pati-najul a intrat sub influenţa aristocraţieieuropene. Mulţi reprezentanţi ai caselorregale obişnuiau să-şi arate măiestria pepatinoare amenajate în curţile palatelorsau chiar pe unele publice, patinând ală-turi de oamenii de rând.La jumătatea secolului al XVIII-lea, unamerican pe nume E.W. Bushnell a inven-tat primele patine cu lamă de oţel, dân-du-şi seama că un astfel de material nutrebuie ascuţit atât de des. În acelaşi secolau fost organizate primele întreceri depatinaj viteză, însă cel dintâi concurs ofi-cial este considerat cel de la Oslo, în 1863.Prima ediţie a Campionatelor Mondiale afost ţinută la Amsterdam în 1889 cu par-ticiparea sportivilor din Olanda, Rusia,America şi Marea Britanie.Explozia muşchilorÎn patinajul viteză actual există 10 probeindividuale incluse în programul olim-pic, câte 5 la masculin şi feminin şi unape echipe, pursuitul. Toate se desfăşoarăpe o pistă ovală de 400 m, lungime stan-dard. Două dintre probe le sunt rezervatesprinterilor, 500 şi 1000 m, una este desemi-fond (1500 m), iar alte două sunt deanduranţă - 3000 şi 5000 m la fete, respec-tiv 5000 şi 10.000 m la băieţi. În probeleindividuale se aleargă în serii de câte doi,însă singurul adversar al tuturor este cro-nometrul şi nu partenerul de culoar.Alergarea pe gheaţă se face în sens inversacelor de ceas. Încă de la copii şi juniori seînvaţă acest stil şi numai acest stil. Dacăi-am cere unui campion să patineze in-vers, spre dreapta, s-ar produce ilaritate înjur, pentru că el nu este obişnuit să alune-ce astfel.În probele de sprint, activitatea muscula-ră este explozivă pe elan şi intensă în con-tinuare - patinatorii trebuie să dea tot cepot într-un timp scurt. În schimb, la pro-bele de fond, activitatea muşchilor esteprelungită. În consecinţă, oboseala aparedin cauze diferite la patinatorii de viteză,în funcţie de distanţa la care ei concurea-ză. La un efort scurt şi intens, cum este celde la 500 m, corpul acumulează ceea cespecialiştii numesc “datoria de oxigen”.Organismul respiră mai greu şi are nevoiede un repaos pentru a-şi reface tonusul.Această situaţie nu este valabilă în cazulprobelor lungi, unde corpul oboseşte nudin cauza lipsei oxigenului, ci a terminăriirezervelor de glucide şi lipide stocate înţesutul adipos.Duşmanul invizibilde pe turnantăParcurgerea turnantei este cel mai dificilşi mai riscant moment al unei probe depatinaj viteză. Acţiunea forţei centrifugeasupra corpului patinatorului este deo-sebit de mare în acea porţiune a pistei,iar muşchii sunt singurele elemente aleorganismului care pot contracara aceastăforţă, menţinând patinatorul pe traiecto-ria de alunecare.Forţacentrifugăestemaimarepeculoarulinterior, ceea ce face diferite condiţiile dealergare pe acesta, faţă de celălalt culoar,mai larg. De aceea, se schimbă culoareleîn fiecare tur, pentru ca ambii patinatorisă suporte aceleaşi condiţii de concurs,
  20. 20. de iarnă (Chamonix 1924, St.Moritz 1928).Avea 31 de ani când a participat la primaolimpiadă şi probabil ar fi obţinut meda-lii şi la Lake Placid, în 1932, dar a boicotatcompetiţia, după ce organizatorii au decisschimbarea sistemului de concurs.HeidenCel mai mare patinator de viteză din toatetimpurile este, fără îndoială, americanul EricHeiden, care a atins perfecţiunea la JO de laLake Placid, în 1980, câştigând toate celecinci probe, de la 500 m până la 10.000 m.Performanţa sa pare de domeniul incredi-bilului astăzi, în condiţiile unei concurenţeaccerbe la toate probele. De altfel, la ora ac-tuală nu există patinator care să se înscrie şila 500 şi la 10.000 m în concursurile majore,toţi optând fie pentru probele de sprint şieventual semifond, fie pentru cele de fond.JansenDacă Heiden este cel mai mare, un alt ame-rican, Dan Jansen, a scris cea mai emoţio-nantă poveste a acestui sport. În 1988, laJO de la Calgary, el a aflat de decesul suroriisale cu numai câteva ore înainte de a luastartul în proba de 500 m. Deşi marcat dedurere, Dan a intrat în concurs, însă a căzutla prima turnantă. Patru ani mai târziu, laAlbertville, rata podiumul la 500 şi terminaabia al 26-lea la 1000 m. S-a spus atunci căeste un sportiv terminat. A urmat Lilleham-mer ‘94. Ghinionul l-a lovit din nou la 500m (locul 8, deşi era recordmanul mondial).A decis să-şi încerce şansa la 1000 m, fără ase aştepta la prea mult. A terminat cursa curecord mondial, obţinând, în sfârşit, aurulolimpic. Povestea sa avea să fie ecranizatăulterior.EroinelePatinajul viteză feminin are mai multe figurimarcante. Prima mare campioană a fostrusoaica Lidia Skoblikova, care a obţinut 6medalii de aur la Squaw Valley şi Innsbruck,la olimpiada austriacă ea câştigând toateprobele, de la 500 la 3000 m (pe atunci nuera inclusă în program proba de 5000 m).Germania le-a dat patinajului viteză pe Ka-rin Enke, Gunda Niemann sau Claudia Pe-chstein, toate multiple medaliate olimpiceşi mondiale, iar SUA se mândresc cu BonnieBlair, singura patinatoare care a câştigatproba de 500 m la trei olimpiade, ultimaoară la Lillehammer, în ‘94.scoaterea unui timp performant, efortuleste zadarnic. La ora actuală, în lume exis-tă două piste foarte rapide, la Calgary înCanada şi la Salt Lake City în SUA. În am-bele locaţii, aflate la altitudine, gheaţa seprepară după nişte formule strict secreteşi cu toate eforturile pe care le fac anual,rivalii europeni de la Heerenveen, Hamarsau Inzell nu reuşesc să se ridice la un ni-vel apropiat.Rege pentru o ziDacă Salt Lake şi Calgary sunt locurileideale pentru doborârea de recordurimondiale în patinajul viteză, ovalul “Thi-alf” din Heerenveen, o arenă cu 12.500de locuri, este o adevărată Mecca a aces-tui sport. Cum pentru olandezi speedskating înseamnă aproape o religie, at-mosfera care se creează aici este unică,iar prestaţiile patinatorilor pe măsură.În fiecare an, Heerenveen găzduieşteceva important în calendarul competiţi-onal, de la etape de Cupă Mondială pânăla Campionate Europene sau Mondialede poliatlon. La final, învingătorii obţin, înafara medaliilor şi premiilor, şi o plimbareprin centrul oraşului cu caleaşca regală,fiind ovaţionaţi de localnici ca nişte ade-văraţi eroi.“Omul este o fiinţă fragilă prin subţirimeaşi delicateţea mecanismelor sale vitale,dar dominată de o gândire care se vreafără limite”, spunea marele filosof Pascal.Patinajul viteză încearcă să spargă acestebariere fizice. Privindu-i pe aceşti sportiviatât de bine dezvoltaţi parcă dispare, mă-car pentru puţin timp, imaginea fragili-tăţii umane remarcată atât de frumos degânditorul francez.Figuri marcante:ThunbergPrimul nume reprezentativ în istoria pa-tinajului viteză a fost finlandezul ClasThunberg, supranumit “Paavo Nurmi algheţii”. Ca şi legendarul atlet, Thunberga avut multe performanţe la competiţiilemajore, inclusiv 7 medalii olimpice, dintrecare 5 de aur, la primele două ediţii ale JO
  21. 21. Prin Spectatorul Virtual, ac-ţiunea este reconfigurată din maimulte unghiuri şi din perspectivaunui competitor ales chiar de uti-lizator. Totul poate fi trăit live sau privit cuatenţie, în reluare, dintr-o perspectivă di-ferită. Din punctul de vedere al relaţiei cuspectatorul, aplicaţia a revoluţionat o su-medenie de competiţii, defavorizate nu depuţine ori de propriile formate.Disciplinele disputate în sistem contracro-nometru s-au regăsit, brusc, valorizate. Difi-cil de acoperit mai mult de două-trei probespeciale pe zi, ca spectator al unei etape dinMondialul de Raliuri. Chiar şi aşa însă, impo-sibilitatea de a compara în timp real timpiiechipajelor făcea ca, până nu demult, doarradioul şi telefonul fără fir să stea la loc decinste în arsenalul fanului WRC.Există însă întreceri poate mai frustrante şimai greu de urmărit: competiţiile nautice.Acolo unde riscul de confuzie este total. Dela clasamentul instantaneu, la determina-rea configuraţiei reale a circuitului jalonatde geamanduri, plus eventuale erori de na-vigaţie ale echipajelor, totul pare dificil dedecodificat din cauza unghiului şi distanţeide vizionare a ostilităţilor. O poziţionare ae-riană, deasupra apei, ar fi rezolvat chestiu-nea vizibilităţii şi, până la urmă, asta a făcutSpectatorul Virtual. Mai întâi în America’sCup, apoi în Volvo Ocean Race şi, recent, încampionatul de ambarcaţiuni motorizatePowerboat P1.Ca şi în Mondialul de Raliuri, şi în Power-boat P1 viteza de transmitere a datelor estede miză. Aşadar, cât de rapid poate fi unasemenea sistem? De patru ori pe secundă,Spectatorul Virtual, primeşte – prin inter-mediul senzorilor GPS montaţi pe coca şa-lupei - coordonatele fiecărei ambarcaţiuni:poziţia pe circuit, viteza, direcţia. Datelesunt trimise printr-o reţea GPRS sau, maisimplu, prin frecvenţă radio, bazei de dateamplasate în California, la San Jose, undesunt tratate şi distribuite pe web.Durata unui asemenea parcurs, din locul dedisputare al unui Grand Prix de Powerboatşi până la afişarea pe ecranul computeruluipersonal, se situează între 8 şi 9 secunde.De aceea, transmisia radio a curselor de P1,Înmotorsport,vitezaetotul.Greudeidentificatînsăogăselniţămaiiutedecâtaplicaţiaonlinedezvoltatăîn urmă cu mai bine de un deceniu de compania australianului Peter Lamb. Un sistem ce redă în timpreal,cufidelitate,simulăriîn3Dalefiecăreicompetiţiipeecranuloricăruicomputerechipatcuobanalăconexiune internet.disponibilă pe site-ul oficial al compe-tiţiei, este decalată în consecinţă. Cazîn care simularea live-ului TV este cva-siperfectă, cu o singură diferenţă: uti-lizatorul este, în acelaşi timp, şi regizorde emisie.„Unul dintre detaliile incredibile estecă poţi obţine imagini de care, altfel,nu ai avea parte. Nici măcar din eli-copter”, explica recent Peter Lamb,directorul general al companiei Vir-tual Spectator International, pentrusite-ul oficial Powerboat P1. „Capeţi oidee mai exactă despre cât de rapidesunt aceste ambarcaţiuni, pentru că tepoţi transpune la bord şi evolua la doimetri distanţă de rivalii care se depla-sează cu 100 de mile pe oră (n.r. – 160km/h). Cred că Powerboat reprezintă unadintre cele mai bune aplicaţii ale acesteitehnologii”.Alte sporturi, precum cricket-ul, navigaţiasau canotajul, s-au regăsit dinamizate prinadoptarea Spectatorului Virtual. Iar în cazulsquash-ului ori a Cupei Mondiale de fotbaldin Germania (2006), adoptarea aplicaţieia venit ca o veritabilă provocare, în cazul adouă discipline reputate pentru viteza dederulare a ostilităţilor. Din acest punct devedere însă, poate cel mai important chal-lenge l-a constituit adaptarea la specificulMondialului de Raliuri.Britanicul David Richards, pe atunci patronal International Sportsworld Communica-tors, ce gestiona drepturile comerciale aleMondialului de Raliuri, a luat cunoştinţăcu Spectatorul Virtual în cursul unei vizi-te derulate, în 2001, în Noua Zeelandă. Peatunci, compania lui Peter Lamb asiguraacoperirea web pentru cursele dinAmerica’s Cup. Reproducerea aceloriahturi pe un ocean virtual i-a dat ideilui Richards. Însă chestiunea avea să-şi dovedească rapid complexitatea.Spectatorul Virtual a trebuit să recree-ze cu exactitate peisajul fiecărei speci-ale, fiecare copac şi fiecare denivelare,apoi să utilizeze datele furnizate desenzorii GPS montaţi pe maşină, pen-tru a configura online fiecare probăcronometrată.Pentru început, fanii au putut compa-ra trecerile simultane a şase echipaje.Şi n-a trecut mult până când aplicaţiaşi-a strâns şi alţi adepţi. „Fără Specta-torul Virtual, n-aş fi ştiut dacă mane-vra avea să-mi aducă un avantaj ori ba”,spunea, în 2003, Colin McRae, la finele uneispeciale-maraton, tipice pentru Raliul Ken-yei, în care împrumutase o scurtătură.„Spectatorul Virtual este o excelentă opor-tunitate pentru noi, piloţii, de a revedea lu-crurile prosteşti pe care le facem în cursă”,susţine italianul Stefano Acanfora, angajatalături de ambarcaţiunea Baia High Perfor-mance în sezonul 2008 de Powerboat P1, laclasa Supersport. „După fiecare weekend,obişnuiesc să revăd cursele, la rece, şi să în-ţeleg dacă am adoptat trasa corectă”. Nu-iînsă deloc o noutate că piloţii şi echipele auajuns să utilizeze sistemul asemeni analizeitelemetrice efectuate de team-urile dinFormula 1.Încă din anul său de debut în Mondialul deRaliuri, Spectatorul Virtual intrase în atenţiatehnicienilor marilor echipe. „Inginerii îm-part specialele într-o mulţime de sectoareintermediare şi analizează de ce piloţii suntmai rapizi sau mai lenţi, în funcţie de sec-tor”, povestea, la vremea respectivă, direc-torul sportiv al celor de la Peugeot, CorradoProvera.Astăzi însă, Spectatorul Virtual se declină înnumeroase versiuni. Pentru uzul fanilor (afost adoptat chiar şi în dezvoltarea de jo-curi video specializate), al competitorilor şi,nu în ultimul rând, ca instrument de analizăpentru organizatori. În Powerboat P1, bu-năoară, responsabilii competiţiei fac apel laaplicaţie pentru a dezvolta circuite mai si-gure şi mai spectaculoase, dar şi pentru arezolva incidentele de cursă în timp real. Nude alta, dar viteza o permite. De pe ţărmulMediteranei până în San Jose, California, şiretur, datele parcurg cam 20.000 de kilo-metri în opt secunde. Echivalentul a9.000.000 de kilometri pe oră. Altfel spus,viteza gândului.alexandru cocuFEBRUARIE - MARTIE 2009 4544 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  22. 22. Dar, tot de acolo, se vede şi ...sportul: Hamad bin Khalifa Sta-dium, Thani bin Jassim Stadium,Jassim Bin Hamad Stadium (Al SaddStadium), Al Rayyan Stadium, Al-Arabi Sta-dium, Hamad Aquatic Centre, Khalifa In-ternational Stadium – principala arenă pecare s-au desfăşurat Jocurile Asiei în 2006- Khalifa Tennis Stadium, Qatar Sports ClubStadium şi, între toate, o veritabilă perlă aceea ce înseamnă viziune arhitectonică şifilozofică în domeniu: Academia Aspire. Şitotul nu se termină aici, pentru că în curândvor intra în circuit şi „Wall Stadium” – cel maimare stadion subteran din lume (o copie lascară ceva mai redusă a cunoscutei Fjellhal-len, arena norvegiană de hochei pe gheaţă)estimat să coste 20 milioane de dolari - Pa-ralympic Stadium în sudul noului oraş Lu-sail, la 15 km de Doha, unde se desfăşoarăanual şi Marele Premiu la motociclism – sauMuzeul Sporturilor. Aici, la loc de cinste,îşi va găsi locul şi prima medalie olimpicăa performerilor din Qatar - bronzul cuceritîn 1992 la Barcelona de Mohamed AhmedSulaiman la 1500 m, dar şi medalia haltero-filului Saïd S. Asaad, care a urcat pe treaptaa treia a podiumului la Sydney.Cândva, privit ca o simplă curiozitate ceîncălcă multe percepte şi convingeri an-cestrale, sportul a devenit o prezenţă coti-diană în viaţa locuitorilor obişnuţi a vedeamai mult doar cursele cămilelor, pasiune cevine de milenii şi din înfrăţirea cu nemărgi-nirea deşertului.… Jocurile Asiei în 2006… Qatar TennisDestinaţiaDohaEmanuel FântâneanuAd-Dawhah sau Ad-Dōhah. Adică, pentru un european,Doha, capitala Statului Qatar. În 1850, apăreau umilelelocuinţe din Al-Bida, aşezare care avea să se numeascăAd-Dawhah, mai pre limba noastră „Marele smochin”.Zgârienoriiîncepsăîmpânzeascăcerul,cucerinddeşertul.Pânăîn2010îşivorlipifrunteadecer,înoraşulridicatdinnimic, 100 de asemenea“skyscraper”, de la înălţimea lorprofilând-se sclipirile apelor Golfului.
  23. 23. sportului mondial, între care şi NadiaComăneci, alaturi de Diego Maradona,Pelé, Hicham El Guerrouj, Ed Moses,Mark Spitz sau Said Aouita. De atunci,ASPIRE a crescut, a căpătat vigoare şiprestanţă, are personalitatea lucruluibine făcut şi conştiinţa viitorului, a lo-cului ce trebuie să-l ocupe în mişcareasportivă a lumii moderne.M-am aflat acolo, nu cu mult timp înurmă, alături de alte două mari perso-nalităţi ale sportului mondial, Octavi-an Bellu şi Mariana Bitang. „Aceastăimpresionantă instituţie, cu o infra-structură demnă de secolul XXI, careare drept misiune descoperirea celormai talentaţi tineri sportivi din regiu-ne, pentru a-i transforma în campioniai lumii, plasează, neîndoielnic, ASPIREîn elita institutelor de sport din lume,dar şi a realizărilor arhitectonice şi in-ginereşti”, avea să exclame Octavian Bellu.Şi nu se poate spune că Octavian Bellu sauMariana Bitang nu au văzut la viaţa lor decălători pe meridianele şi paralele aurite alegimnasticii construcţiile sportive ale lumii,care de care mai impresionante, dar niciunaca ASPIRE.ASPIRE poate fi privită din două unghiuri.Cel arhitectonic şi al realizării inginereşti,celălalt fiind al activităţii extrem de diversece se desfăşoară aici.Cel dintâi impresionează şi trebuie cu ade-vărat să vezi cu proprii ochi pentru a realizace este cu adevărat, deoarece imaginile TV,fotografiile sau relatările celor careau avut şansa să intre în „dom”, suntdeparte de a oferi dimensiunile ade-vărate a ceea ce a înălţat francezulRoger Taillibert.Dar mai este, dacă acceptaţi, şi celă-lalt unghi, cel al planului filozofic almisiunii ASPIRE, care are ca ţintă de-rularea unor programe care şocheazăprin diversitate – pregătire sportivă,cercetare, informatică, management,media ş.a. - toate puse sub semnulactualităţii, dar mai ales al viitorului,pentru că, îţi va spune oricine, „ASPI-RE este o Academie vizionară asuprasportului…”„Viziunea noastră este de a descoperitinerii cei mai talentaţi din regiuneşi de a-i transforma în campioni ailumii, generând, astfel, totodată, oadevărată cultură pentru sport în Qa-tar, pentru a inspira şi generaţiile viitoare”,avea să-mi spună Katia Abboud, senior pur-tător de cuvânt. Avea să mai completeze:“Noi înţelegem cât de greu este să formeziun mare sportiv şi pentru acest lucru pu-nem la dispoziţie toate facilităţile – fiziolo-gie, psihologie, medicină, refacere, nutriţie,biomecanică, cercetare, informatică -, plustehnicieni de cea mai înaltă clasă, evidentalături de toată infrastructura, deoarecenumai astfel ne putem îndeplini misiunea.Dezvoltarea personalităţii unui sportiv îndrumul său spre performanţă este, de ase-menea, un obiectiv prioritar, pentru că unmare campion trebuie să ştie să se integre-ze şi în societate”.Sportivii de mare clasă au nevoie de facili-tăţi pe măsură. ASPIRE oferă totul, e o des-tinaţie care atrage şi turistic, pentru a puteaadmira o realizare a priceperii şi îndrăznelii,dar, înainte de toate, se constituie într-odestinaţie sportivă pentru cel interesat săpătrundă în intimitatea sportului, interesatde munca într-un laborator al performaţeipentru a răspunde cerinţelor viitorului.“ASPIRE today… INSPIRE tomorrow” – estedeviza sub care oamenii de aici au înţelessă-şi dedice priceperea în folosul sportului.Open… Qatar Masters (golf)… Campio-natele Mondiale de tenis de masă… QatarIAAF World Super Tour (atletism)… MotoGrand Prix…Tour of Qatar (ciclism)… Hor-ses Beauty Contest…Liga Arabă a CupeiMondiale (echitaţie) şi nu numai, pentru aaminti doar câteva dintre întrecerile de topmondial care au loc la Doha, competiţii carereunesc nume sonore ale sportului mondi-al. Iar cum fotbalul a devenit şi aici o nouă şiintensă pasiune, în 2011, Cupa Asiei va avealoc la Doha, pregătirile desfăşurându-se lafoc continuu.Doha este, indiscutabil, o destinaţie spor-tivă cu puncte de atracţie de mare interes,iar investiţiile pe măsură, pentru că, ceea ceştiu foarte bine, organizarea unor mari eve-nimente sportive aduce beneficii deosebi-te şi în alte zone ale activităţii economice,numeroase sectoare ale industriei fiind înputernică legătură.• ASPIRE Academy pentru Excelenţă în sporta găzduit cea de a 4-a ediţie a Campionate-lor Asiei la gimnastică artistică;• ASPIRE Academy a găzduit tragerea lasorţi pentru Cupa Asiei 2011;• Aspire Academy a primit prestigiosul tro-feu “Committed to Excellence”, distincţieacordată de Fundaţia Europeană pentruCalitate în Mangement;• ASPIRE Academy primeşte aprecierile luiSepp Blatter, preşedintele FIFA, pentru pu-nerea în aplicare a unor programe destina-te tinerilor din Africa;• ASPIRE Academy organizează sesiuneaştiinţifică „Spiritul Sportului”, benficiind deprezenţa unor proeminenţi experţi în sportşi design sportiv;• ASPIRE Academy a gazduit cea de a 3-aediţie a Openului pentru juniori la tenis demasă, cu participarea celor mai buni 70 dejucători din lume;• ASPIRE Africa Football Dreams - un pro-gram destinat descoperirii celor mai talen-taţi fotbalişti de pe continentul african, înprocesul de selecţie aflându-se 500 000 decopii din 7 ţări…Desenat de arhitectul francez Roger Tailli-bert, cel care a realizat, printre altele, Sta-dionul Olimpic din Montreal şi Parc desPrinces din Paris, ASPIRE este cel mai mare„dom” din lume întins pe o suprafaţă de290 000 mp, sub acoperişul căruia se aflăsăli de lectură, laboratoare ştiinţifice, bi-bliotecă, amfiteatru, centru medical, hotel,numeroase facilităţi pentru petrecerea tim-pului liber.Dar ceea ce impresionează este faptul căaici îşi găsesc locul şi o piscină olimpică,săli de gimnastică, terenuri de tenis, sală descrimă cu 8 planşe, sală de tenis de masă cu13 mese, două terenuri de squash, o salăde jocuri, un teren de fotbal de dimensiunioficiale cu tribună şi unul de dimensiuni re-duse, o sală de atletism cu tribune având ocapacitate de 15 000 de spectatori şi o pis-tă de 200 m, plus posibilitatea desfăşurăriituturor celorlalte probe (lungime, greutate,prăjină, ciocan etc). Toate acestea în inte-rior, pentru că afară se mai găsesc încă 7terenuri de fotbal (două cu iarbă artificială),o zonă pentru antrenamentul portarilor, unspaţiu pentru fitness cu pistă de alergare şidouă terenuri de tenis.Când, în urmă cu patru ani, a fost inaugu-rat, la festivitate s-au aflat şi celebrităţi aleFEBRUARIE - MARTIE 2009 5150 FEBRUARIE - MARTIE 2009

×