Your SlideShare is downloading. ×
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Feb mar-2009
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Feb mar-2009

204

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
204
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. NR. 18 FEBRUARIE - MARTIE 2009SCHI ALPINCÂINII ZĂPEZIIST. MORITZSAILINGFOTBAL: HOFFENHEIMSPECTATORULVIRTUALARMA SUPERSONICĂexemplar gratuitGOANA DUPĂ ABSOLUT
  • 2. Editor coordonator: Ivonne GhiţăRedactori:Ioan ViorelAlexandru GheorghiaşCosmin StăniloiuVlad BucurescuAlexandru CocuColaboratori:Arnold CobilanschiAlexandru GanciRadu AntofiSilviu ZancuRăzvan CodoreanRobert DonatelliRadu AbramescuEmanuel TerzianCristian MândruŞtefan TodorArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGES,Codruţ BendovskiToni Salabaşev/TSADifuzare: Florentina Bălantelefon: 021 316 3380fax: 021 316 3383e-mail: office@sportline.roAbonamente gratuite se pot face prinînscriere la: www.sportline.roEditat de Sport TV Management SRLRC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30,Sector 6, 060104, BucurestiISSN 1843 – 9926Prepress şi Tipar:Sport TV Management este membru BRATCopyright 2008 Sport TV ManagementReproducerea integrală sau parţială amaterialelor din revistă este posibilă numaicu acordul editorului8 Viteză,riscşizăpadăDouă pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă înfaţă,unamaiînclinatădecâtcealaltă,atâtdeabrupteîncât unii schiori chiar refuză să ia startul. Acesta esteconceptul Campionatelor Mondiale de Schi Alpin.Redusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierde adevărata sa natură - ceade germen al atletismului, de călăuză a sportului spre profesionism şi, nu în ultimul rând, de parteneralcunoaşteriiumane.Acţiunilenoastrecotidiene-atâtatimpcâtcuprindmişcare-presupundeplasaredintr-un loc în altul şi sunt legate de viteză.14 CeamairapidăpârtieSe spune că este cea mai veche staţiune montană dinlume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, în parteade est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m fiinddescoperită în secolul al XVI-lea .18 Cu Pavlov în Formula 1Viteza de reacţie se dobândeşte, se cul-tivă şi se ameliorează. O dovedesc stu-diile în materie şi sofisticatele aparatede pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.34 Curling-DosardeafaceriAproapetreisferturidemiliondecanadieni(circa3%din populaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la celepeste 1.600 de cluburi de curling din Ţara Frunzei deArţar. Pentru a rămâne viabile, multe dintre acestegrupări au fost nevoite să caute metode noi şi inge-nioase de finanţare.38 SupraoameniigheţiiA fost definit de experţi drept cea mai rapidă depla-sare a omului prin forţe proprii. Un patinator poatedepăşi 60 km/h, o viteză comparabilă cu cea a cailorde curse.44 SpectatorulvirtualÎn motorsport, viteza e totul. Greu de identificat însăo găselniţă mai iute decât aplicaţia online dezvoltatăîn urmă cu mai bine de un deceniu de compania aus-tralianului Peter Lamb.60 Arma supersonicăPe 15 octombrie 1997, la ora locală 10:04, în plin de-şert Black Rock din inima Nevadei, Thrust SSC deve-nea prima, şi până astăzi singurul bolid terestru carea percutat bariera sunetului. O performanţă semnatăde o maşinărie britanică.66 Câinii zăpeziiUndeva între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc segăseşte cea mai prolifică şcoală de câini husky pen-tru cursele de sănii. E locul unde cerul se uneşte cupământul.76Fotbal acceleratRitmul ridicat de joc din campionatul Angliei este datîn principal de fotbaliştii de viteză, cei care dau tonulla calitatea spectacolului savurat în fiecare săptămâ-nă de fanii din toată lumea80 Singur într-o barcăDintretoatecompetiţiilesportive,VendeeGlobeeste,probabil, cea mai aprope de termenul de “extrem”.Să parcurgi de unul singur 43 000 km, fără asistenţăşi fără escală, printre aisberguri şi furtuni antarcticeeste, desigur, una dintre cele mai temerare încercăriumane.84 LacrosseSport naţional al Canadei din 1859 până în 1994,lacrosse-ul a trebuit să împartă această onoare, după135 de ani de dominaţie, cu fratele său mai mic -hocheiul pe gheaţă: pe timp de vară lacrosse-ul îşipăstrează titlul, însă iarna, acesta revine hocheiului.FEBRUARIE - MARTIE 2009 7DETALIIGOANA DUPĂ ABSOLUT6 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 3. Viteză, riscşi zăpadăVal d’Isère 2009Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în faţă, una maiînclinată decât cealaltă, atât de abrupte încât unii schiori chiarrefuză să ia startul. Acesta este conceptul Campionatelor Mondialede Schi Alpin, ediţia 2009.EVENIMENTradu savin
  • 4. După Olimpiadă, pârtia nu a mai fost folo-sită pentru nici o competiţie de schi. Purşi simplu era prea grea. Este un lucru neo-bişnuit, de obicei pârtiile pe care se concu-rează la Jocurile Olimpice intră automat încircuitul Circului Alb, fiind căutate în modspecial de către Federaţia Internaţională deSchi. Ei bine pentru Campionatele Mondia-le, ediţia Val d’Isère 2009, pârtia “La Face dePuţină istorieEdiţia din acest an este a 40-a din istoriade 8 decenii a Campionatelor Mondiale deSchi Alpin. Franţa este gazdă pentru a patraoară şi, ca de fiecare dată, francezii vin cuceva nou. În 1968, la Grenoble, au realizatprima transmisie TV în culori, în 1962, laChamonix, au introdus în premieră schiurilede fibră de sticlă, iar în 1937, tot la Chamo-nix, Campionatele Mondiale de Schi Alpinau avut loc în paralel cu cele de Schi Nordic.De data aceasta noutatea este datorată ce-lor două pârtii.Cei doi munţiVal d’Isère este o staţiune binecuvântată.Se află la înălţime, la 1800 m altitudine, nudeparte de izvoarele râului Iser. Ceva maisus este patria zăpezii veşnice - gheţarul dela Tignes fiind legat de Val d’Isère prin mij-loace de transport pe cablu. Este înconjura-tă din două părţi de munţi înalţi, iar la Vesteste o vale care sparge muntele în două: laSud este vf. Solaise (2560 m), iar la Nord - vf.Rocher de Belleverde (2827 m), cu stâncilesale ameninţătoare.Ca în vremurile de început ale schiului,la Campionatele Mondiale ediţia 2009 seconcurează pe doar 2 pârtii: “Rhône-Alpes”şi “La Face de Bellevarde” două pârtii afla-te faţă în faţă, cu sosirile practic în acelaşipunct. “Rhône-Alpes” este pârtia fetelor.Este „desenată” de fostul campion mondialBernhard Russi şi are startul la peste 2500m, în vârful unei piramide abrupte ce poar-tă numele de Balcon de Val, lângă vârfulSolaise. Înainte de intrarea în pădure esteo faţă înclinată, pe care francezii, în modcontradictoriu, au numit-o Le Plan. Urmea-ză L’Arolle Millenaire cu o altă faţă abrup-tă, numită simplu ”A”, apoi un traverseu înpădure către pasajul cel mai tehnic, numitvirajul Russi după cel care a creat pârtia. Înpartea finală regăsim zidul Firmin (numitdupă Mattis Firmin, campion al Franţei laslalom în anii ’50), apoi Creasta Cocoşu-lui cu o compresie subtilă, dar care poatedeveni fatală pentru schioarele neatente,pentru ca traseul să se încheie la 1845 m,după ce a traversat Cocoaşele Doamnei, ozonă vălurită precum sugerează şi numele.Nimeni nu a mai concurat pe această pârtie,cu toate acestea, aici se desfăşoară probelefeminine de viteză.VisulJean Claude Killy, triplul campion olimpic in1968 la Grenoble, a avut un vis premonitor:schia pe faţa unui munte, pe o pârtie lungăcât un versant, coborând ziduri abrupte dezăpadă şi strecurându-se printre steiuri destâncă. Concurenţi din toate naţiile îl urmă-reau, transformând coborârea într-o com-petiţie internaţională.În 1987 visul său a devenit realitate. Comi-tetul Olimpic Francez l-a rugat pe Killy săcaute o pârtie pentru o coborâre olimpică,o pârtie cum nu se mai văzuse până atunci,care să fie demnă de Jocurilor Olimpice.Jean Claude nu a stat mult pe gânduri şi aindicat un traseu ce cobora printre stânciledin vf. Bellvarde. Mulţi l-au considerat ne-bun, inclusiv cei din Federaţia Internaţio-nală de Schi, însă francezii au transformatacest aspect într-un superlativ: cea mai fi-oroasă coborâre olimpică. Ţin minte aceacoborâre teribilă din 9 februarie 1992, pepârtia “La Face de Bellevarde”. Mai mult dejumătate din traseu avea pe ambele părţipanouri mari, roşii-portocalii, pentru pro-tecţia schiorilor. Văzută din staţiune sau depe versantul opus, pârtia te şoca prin verti-calitate şi prin cele două zone de stânci caretrebuiau traversate. Când schiai senzaţiaera amplificată. Simţeai un gol în stomac,stâncile din jur preau să te strivească, pârtiase îngusta până devenea un culoar îngust şiabrupt. Semăna mai degrabă cu o coborârede schi extrem.În plus, condiţiile meteo se schimbă per-manent pe acest versant. Temperatura, di-recţia vântului, vizibilitatea se modifică demulte ori în doar câteva minute. Zăpadaeste şi ea neobişnuit de dură datorită tutu-ror acestor condiţii.Bellevarde” a fost reactivată.Această pârtie programează toate probelemasculine, plus probele tehnice din com-petiţia feminină - slalomul şi slalomul uriaş.DeclaraţiiO parte dintre schiori au avut ocazia sătesteze dificila pârtie. La fiecare începutde decembrie, la Val d’Isere se desfăşoarăCriteriul Primei Zăpezi, unul dintre clasiceleCupei Mondiale. În 2008 concursul s-a des-făşurat în premieră pe pârtia “La Face deBellevarde”. Încă odată pârtia şi-a confirmatrenumele, ceva mai puţin de jumătate din-tre cei care au luat startul reuşind să termi-ne cursele.Italianul Massimiliano Blardone, cel desprecare mulţi spun că este urmaşul lui AlbertoTomba, spunea după concurs că: „îţi trebu-ie curaj nu glumă pentru a coborî pârtia.Este foarte abruptă şi îngustă. Ar trebui săse lărgească. Ţi se face de-a dreptul fricăatunci când priveşti în jos.”Jean-Baptiste Grange, unul dintre cei maibuni slalomişti ai lumii şi marea speranţăa gazdelor, vorbeşte despre sentimentulpe care l-a trăit la primul contact cu pârtia:„Cred că majoritatea schiorilor au avut unşoc când au văzut pârtia. Este abruptă iarzăpada este foarte dură. Noi [n.a.: echipade slalom şi slalom uriaş a Franţei] ne-amantrenat mult pe această pârtie în ultime-le două luni pentru a ne putea obişnui cuzăpada.”„Îţi trebuie curaj, nu glumă,pentru a coborî pârtia. Estefoarte abruptă şi îngustă. Artrebui să se lărgească.Ţi seface de-a dreptul frică atuncicând priveşti în jos.”Massimiliano Blardone
  • 5. În decembrie 2008, la Criteriul PrimeiZăpezi, prima probă, slalomul, a fostcâştigată de austriacul Benjamin Ra-ich. Dublul campion olimpic a fostuna dintre victime a doua zi, la slalomuriaş, el ieşind spectaculos la jumăta-tea manşei I. Iată părerea sa: „Pârtiaeste abruptă la slalom, abruptă lauriaş, abruptă la coborâre, abruptă lasuperuriaş. Este foarte abruptă pen-tru orice probă.... Este foarte dificilăpentru că zăpada diferă mult de la unpasaj la altul. Sunt plăci de gheaţă cealternează cu zăpadă afânată. Zăpadaeste atât de agresivă, încât dacă ataciprea mult poţi fi sigur că ieşi.”„Este în mod sigur una dintre cele maigrele pârtii pe care am schiat vreoda-tă.” completează un alt austriac, cam-pionul mondial de juniori Marcel Hir-scher. Secretarul general al FederaţieiInternaţionale de Schi, Sarah Lewis,şi ea fostă competitoare, este foar-te elocventă: „Nu pot să spun multedespre „La Face” dar de un lucru suntsigură: Mă bucur că nu a trebuit săconcurez pe această pârtie.”MăsuriÎn aceste condiţii, ce măsuri au fost lu-ate pentru evitarea accidentelor?Studiind atent declaraţiile organiza-torilor, nu reiese o preocupare deo-sebită în ceea ce priveşte securitatea.Jean Lou Costerg, Directorul Depar-tamentului de Securitate al Campio-natelor Mondiale, pare mai degrabăatent la impactul ecologic al acestuimare eveniment. Domnia sa vorbeştedespre reducerea numărului de ma-şini precum şi de crearea unei zoneverzi în centrul staţiunii. De aseme-nea, una dintre priorităţi este proteja-rea unei specii de plante ce creşte pefaţa Bellevarde.În ce priveşte securitatea schiorilor,au fost adăugate câteva viraje supli-mentare, pârtia fiind considerată caavând o linie mult prea directă.De asemenea, la probele tehnice –slalom şi slalom uriaş – s-a luat ho-tărârea ca porţile să fie montate maiaproape una de alta pentru reduce-rea vitezei.În plus, organizatorii au modificatpână şi panta. În partea de NE a pâr-tiei, au fost adăugate nişte rollere,nişte valuri de pământ care îi obligăpe coborâtori să se desprindă de ză-padă. Acest lucru duce la o scăderea vitezei, dar şi la un plus evident despectacol.Să sperăm că aceste măsuri vor aducesiguranţa necesară în cel mai impor-tant eveniment al sezonului, eveni-ment la care participă 70 de naţiunişi care va fi urmărit, conform estimă-rilor, de aproximativ 500 milioanespectatori.Toate probele Campionatelor Mondi-ale de Schi Alpin vor fi transmise îndirect la Eurosport, între 2 şi 15 fe-bruarie 2009.„Pârtia este abruptă la slalom, abruptă la uriaş,abruptă la coborâre, abruptă la superuriaş. Este foarteabruptă pentru orice probă.... Este foarte dificilăpentru că zăpada diferă mult de la un pasaj la altul.Sunt plăci de gheaţă ce alternează cu zăpadă afânată.Zăpada este atât de agresivă, încât dacă ataci preamult poţi fi sigur că ieşi.”Benjamin Raich31 ianuarie 2008: Austriacul BENJAMIN RAICHîn timpul antrenamentelor oficiale la CupaMondială de schi alpin de laVal d’Isère
  • 6. Astăzi, St.Moritz, supranumită“Perla Engadinului”, este o zonă ex-clusivistă, unde bogaţii lumii se faccă se dau cu schiurile şi admiră pe-isajul magnific în timpul vacanţelor de lux.Staţiunea este celebră însă şi pentru o altfelde pârtie: Olympia Bobrun St.Moritz-Cele-rina, cel mai vechi şi cel mai rapid traseupentru concursuri de bob, sanie sau skele-ton din lume.Spre deosebire de pârtiile specifice de topale lumii, cea de la St.Moritz este naturală.Practic, acest traseu nu există decât iarna,iar când zăpada se topeşte din toată pârtiarămâne doar un perete de susţinere pentruun viraj, în apropierea căruia oiţele pascvesele. În fiecare iarnă, organizatorii recon-struiesc pârtia după un plan care dateazăde la sfârşitul secolului al XIX-lea. Totul sea-mănă cu un ritual.Ideea construirii unei pârtii au avut-o niştemilitari britanici cantonaţi în zonă la înce-putul secolului trecut. Pasionaţi de săniuş,ei au reuşit să adune 11.000 de franci el-veţieni dintr-o strângere de fonduri, iar în1903 pârtia era gata, inaugurarea având locexact în timpul revelionului 1904.În zilele noastre, reconstruirea anuală apârtiei începe la jumătatea lunii noiembrie,iar de operaţiune se ocupă un grup de 15experţi austrieci şi italieni. Timp de trei săp-tămâni, ei folosesc 5000 m cubi de zăpadăşi 4000 m cubi de apă pentru amenajareacanalului de gheaţă, iar apoi, până la înce-putul lui martie efectuează zilnic acţiuni deîntreţinere.Cu o lungime de 1722 m, pârtia de la St. Mo-ritz este cea mai lungă din lume. De aseme-nea, este pârtia specifică aflată la cea maimare altitudine, startul dându-se la 1852m, cu o diferenţă de nivel de 130 m. Vite-zele care se dezvoltă pe acest traseu suntameţitoare. În proba de bob 4 persoane secoboară cu aproape 150 km/h pe porţiu-nea cea mai rapidă, iar la sanie rusul AlbertDemtcenko a “sărit” de 140 km/h, cea maimare viteză din istoria acestui sport.Start din“Castelul luiDracula”Pârtia elveţiană are 16 puncte denumite,între care 14 viraje, aşezate într-o succe-siune interesantă şi dificilă pentru concu-renţi. Toate virajele au nume şi nu numere,o situaţie similară fiind întâlnită şi pe celedouă pârtii olimpice ale Italiei, la Cortinad’Ampezzo, respectiv Cesana, lângă Tori-no.Startul se dă din “Castelul lui Dracula”, iarpentru a obţine un timp competitiv trebuiesă treci cu bine printre altele de două labi-rinturi, o porţiune în forma simbolului ome-ga, un... şanţ al diavolului şi patru viraje suc-cesive de dreapta, unde poţi scăpa oricândbobul sau sania de sub control.Cum turismul este vital în zonă, pârtia estedeschisă şi pentru public; în schimbul uneitaxe, oricine poate face o coborâre cu bo-St. Moritzcea mai rapida pârtieSe spune că este cea mai veche staţiune montană din lume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, înpartea de est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m. Renumită pentru clima plăcută, aerultonifiantşiizvoarelesaleterapeutice,zonaafostdescoperităînsecolulalXVI-leadecelebrulalchimistParacelsus.bul, sub comanda unui pilot local. Celebri-tăţi precum Anna Kurnikova sau MichaelSchumacher au trăit această experienţă,mediatizată pe măsură.Tur virtualCASTELUL LUI DRACULA - zona destart. Denumiera a fost dată de GuntherSachs, preşedintele clubului de bob din St.Moritz.WALL CORNER - “Zidul”. Este primul viraj,denumit după un perete care susţinecurba.SNAKE - “Şarpele”.SUNNY CORNER - “Virajul însorit”. Se aflăpe cea mai luminată parte a pârtiei.NASH-DIXON - după numele lui AnthonyNash şi Robin Dixon, campioni olimpici în1964 la bobul de 2, membri ai clubului dinSt.Moritz.HORSESHOE - “Potcoava”. Cel mai celebruviraj al pârtiei, în forma unei potcoave.TELEPHONE CORNER - se află în dreptullocului unde a fost montată prima linie te-lefonică a pârtiei.SHAMROCK - “Trifoiul”. Este un labirint.DEVIL’S DYKE - “Şanţul Diavolului”. O zonăcheie a pârtiei, mulţi greşesc aici.TREE CORNER - în dreptul acestei curbe segăseşte un copac, al cărui trunchi iese dinzidul de zăpadă.BRIDGE - “Podul”. La ieşirea din aceastăcurbă se vede podul de cale ferată care tre-ce prin apropiere.LEAP - “Saltul”.GUNTHER SACHS - după numele preşe-dintelui clubului de bob din St.Moritz, aflatîn această funcţie din 1969.MARTINEAU - după Hubert de Martineau,un maior din armata elveţiană care a con-dus clubul din St.Moritz din 1922 până în1969.PORTAGO - după Alfonse de Portago, pilotspaniol medaliat cu bronz la CM de bob din1957, decedat în acelaşi an la un concurs înItalia. Fundaţia care îi poartă numele a con-tribuit la renovarea pârtiei.FRIZZONI’S FINNISH LODGE - zonă de frâ-nare adăugată în 2002.VLAD BUCURESCUSUNNY CORNERWALL CORNERHORSE SHOETELEPHONE CORNERSHARMROCKDEVIL’S DYKE CORNERBRIDGE CORNERGUNTHER SACHS CORNERMARTINEAULEAPPORTAGO CORNERNASH DIXONCORNERCASTELULLUI DRACULASNAKE CORNERTREE CORNERFRIZZONIS FINISH LODGEST. MORITZPPPPFINISHSTART14 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 15
  • 7. 16 FEBRUARIE - MARTIE 2009tuneluri aerodinamice în care sunt testateşi monoposturile de Formula 1. Totul esteurmărit de mii de senzori conectaţi la cal-culatoare de ultimă generaţie, aceleaşi carepopulează centrele de proiectare NASA.Casca este un element deosebit de impor-tant şi aminteşte de cea purtată de DarthVader în celebrele filme din seria Războ-iul stelelor. Marginile se prelungesc cătreumeri şi pe spate, pentru a se constitui casupliment la elementul aerodinamic. Un altlucru care contribuie la aspectul suprarea-list al schiorului sunt bucăţile de materialspongios amplasate în partea inferioară apicioarelor. Rolul acestora este ca purtă-torul să nu devieze de la direcţia dorită întimpul înaintării, efectuate în linie dreaptă.Costumele sunt confecţionate din latexrezistent la vânt şi au o căptuşeală din po-liuretan, menită să îmbunătăţească perfor-manţele aerodinamice. Esenţială este şi car-casa obligatorie, confecţionată din kevlarşi fibră de carbon. Concurenţii trebuie s-opoarte pe spate, ea având rol de protecţieîn cazul unor eventuale căzături.Profesioniştii au ca obiectiv declarat stabi-lirea de noi recorduri mondiale. Pârtia dinstaţiunea franceză Les Arcs este renumităpentru condiţiile ideale pe care le oferăpracticării schiului viteză. În momentul defaţă, cea mai bună performanţă din lumeaparţine lui Simone Origone. Italianul aatins viteza de 251,4 kilometri pe oră, în tim-pul sesiunii desfăşurate pe 19 aprilie 2006.De condiţiile perfecte din acea zi a profitatşi Sanna Tidstrand, suedeza înregistrată cu242,59 km/h, record mondial la feminin.În concursuri, organizatorii stabilesc zonade start în aşa fel încât viteza maximă să nudepăşească 200 de kilometri pe oră, scopuldeclarat constituindu-l câştigarea întreceriişi nu stabilirea de noi recorduri mondiale.În acelaşi plan competiţional, puţin a lipsitca schiul viteză să facă parte din programulolimpic. Admis ca sport demonstrativ laediţia din 1992 a Jocurilor de iarnă de la Al-bertville, acesta a dispărut la fel de repedeprecum apăruse, din cauza unui deces pe-trecut pe pista de viteză de la Les Arcs.Sufocaţi în marile metropole, suprapopula-te şi poluate, oamenii consideră schiul caun mod de evadare din mediul contaminat.Într-un secol al vitezei, alunecarea pe zăpa-dă împrumută tot mai mult din tarele civili-zaţiei.Din cele mai vechi timpuri,omul şi-a dorit să parcurgă distan-ţele cât mai repede, să ajungă lacele mai mari înălţimi şi să impre-sioneze prin forţa sa. De aici şi idealurileolimpismului - Citius Altius Fortius. Odatăstabilite recordurile de viteză în varii me-dii (terestre, aeriene sau acvatice), amatoriide senzaţii tari au revenit asupra deliciiloroferite de mediul natural, nemodificat dezgomotul motoarelor.În linii mari, schiul îşi împarte probele îndouă mari categorii: tehnice (slalom şi sla-lom uriaş) şi de viteză (super uriaş şi co-borâre). Ce se întâmplă atunci când ducicoborârea la extrem? Apare schiul viteză,o disciplină în care practicanţii sunt prinşiîn mod frecvent ’de radar’ cu peste 200 dekilometri pe oră.Regulamentul este strict şi areca prioritate absolută securita-tea sportivului. Schiul viteză sepractică pe pârtii special ame-najate, cât mai abrupte şi lungi de cel puţinun kilometru. În lume există aproximativ 30de astfel de locuri, unde te poţi lansa fărăgrija că vei fi luat în vizor de autorităţi şi în-cadrat în categoria contravenienţilor. Celemai căutate pârtii sunt situate la altitudine,pentru a profita de pe urma rezistenţei maimici a aerului. Primii 400 de metri sunt des-tinaţi acceleraţiei. Următoarea sută de me-tri este parcursă în regim cronometrat, peaceastă porţiune fiind înregistrate vitezelede vârf. Pe ultima jumătate de kilometru îţipropui să te opreşti cu bine.Echipamentul aminteşte de filmele SF. To-tul este proiectat pentru a fi cât mai aero-dinamic cu putinţă. Dacă schiurile trebuiesă se încadreze în specificaţiile stabilite şi săaibă 2,4 m lungime şi maxim 10 cm lăţime,iar perechea să cântărească 15 kg, în scenăintră mai departe sumele de care dispunefiecare.Pentru schiorii care beneficiază de bugeteoferite de sponsori, pregătirea acelui minutde fericire supremă de pe pârtie este pre-cedată de zeci de ore petrecute cu echi-pamentul de concurs în spate, în aceleaşiÎntr-o lume dominată de viteză, într-un mediu în caresuntem bombardaţi din toate părţile cu tot felul deproiectile informaţionale, alunecarea naturală pe zăpadădevine un refugiu în calea alienării. Progresul tehnologicşi-a vârât coada şi în acest loc. Schiul viteză este un sportal secolului XXI.Alexandru GheorghiaşCU PESTE 200 LA ORĂSCHIExceptând paraşutismul, schiul viteză esteaventura care îl face pe temerar să atingă cele maimari viteze terestre, fără propulsie mecanică.
  • 8. CU PavlovÎN FORMULA 1În accidentele grave de trafic, tim-pul de reacţie al şoferului poate consti-tui cheia atribuirii responsabilităţilor şia expedierii nefericitului în faţa justiţi-ei. Analiza cazului se face relativ simplu: seadaugă din start o secundă şi jumătate înbeneficiul omului de la volan, dintre carecam şapte zecimi de secundă reprezintătimpul de înţelegere, de procesare a situa-ţiei de trafic şi de luare a unei decizii. Parepuţin? Piloţii de Formula 1 parcurg acelaşiproces mental, în medie, într-un timp depatru ori mai scurt: 0,16 secunde. Iar astanu înseamnă că s-au născut cu vreun hardivin.„Eram maseur, dar am începutîncet încet să lucrez ca medic.La vremea respectivă, singurulcriteriu care conta pentru unpilot era talentul. Nu contadefel dacă, din punct devedere fizic, individul era oepav㔄Creierul se comportă ca un muşchi şi poa-te fi antrenat”, explică doctorul RiccardoCeccarelli, italianul care îi are în grijă, prin-tre alţii, pe ambii piloţi Toyota: Jarno Trullişi Timo Glock. Astăzi în vârstă de 48 de ani,Cecarelli devenea, în 1988, primul medicasociat unei echipe de Formula 1. Sigur,britanicii de la Leyton House îl angajaserăiniţial pe postul de maseur. Aşa că italianula făcut întâi un stagiu de pregătire speciali-zată, vreme de şase luni la Milanello, apoi arevenit pentru a-şi lua în primire atribuţiile.„Eram maseur, dar am început încet încetsă lucrez ca medic. La vremea respectivă,singurul criteriu care conta pentru un pilotera talentul. Nu conta defel dacă, din punctde vedere fizic, individul era o epavă. Me-dicul era chemat doar atunci când pilotulnu se simţea bine. Echipele se concentraudoar asupra monopostului. Eu, pe de altăparte, a trebuit să încep prin a studia nive-lul de performanţă al piloţilor prin analizapulsului pe durata unei curse şi am ajuns laconcluzia că puteam şi trebuia să ne con-centrăm asupra organismului şi creieruluipilotului”, povestea recent Cecarelli.Pentru piloţii săi, italianul a pus la punctmetode de antrenament fizic, dar şi apli-caţii soft specifice, ce testează şi îmbunătă-ţesc viteza de reacţie, gestiunea sarcinilormultiple şi capacitatea de observaţie.Greu de spus, la prima vedere, ce ar justificatot acest chin cântărit în zecimi de secundă.Într-un model stradal, pe măsură ce vitezadedeplasarecreşte,importanţatimpuluidereacţie scade, întrucât distanţa de frânare amaşinii creşte – logic – direct proporţionalcu viteza. În cazul unui monopost de For-mula 1 capabil să efectueze parcursul 0-100km/h-0 în numai şase secunde, cele 0,7 se-cunde în care un şofer obişnuit şi-ar derulaprocesele mentale constituie un timp critic.O cifră care - atenţie! - nu include demersulfizic de acţionare a pedalei/volanului, nicitimpul de răspuns al sistemelor mecaniceale monopostului. Altfel spus, şapte zecimicare nu reprezintă, în sine, decât o parte adrumului laborios de la observaţie la acţiu-nea propriu-zisă.Cecarelli a dezvoltat propriul său sistem desimulare a startului unui Grand Prix. Alţiiînsă, au optat pentru metode diferite. Bri-tanicul David W. Nelson a imaginat, la înce-putul deceniului, un concept destinat iniţialjucătorilor de tenis şi squash: un aparat cu48 de led-uri luminoase dispuse după for-matul unei rachete, în care subiectul trebu-ie să apese butoanele pe măsura aprinde-rii lor. Aşa s-a născut Batak, al cărui numeprovine din juxtapunerea termenilor „Bat”(păianjen, în traducere) şi „Attack”.Aparatul a făcut mai întâi obiectul unorexpoziţii cu public, iar pe măsura scurgeriitimpului a intrat în atenţia lumii academi-ce. Fost colaborator al doctorului Nelson,britanicul Andy Blow a elaborat un stu-diu de caz pentru Universitatea din Bath.„Ideea s-a născut după studiul unui set dedate colectate în zona ludică a centrului deexpoziţii Millenium Dome, în care câtevasute de subiecţi au fost înregistraţi în timpContrar credinţei comune, nu te naşti pilot, ci devii. Nu de alta, dar viteza de reacţie se dobândeşte, secultivă şi se ameliorează. O dovedesc studiile în materie şi sofisticatele aparatede pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.alexandru cocu18 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 19
  • 9. ce efectuau testul pe o durată de 30 de se-cunde. Sarcina fiecărui participant era de asta în faţa aparatului Batak şi de a acumulapuncte apăsând cât mai multe butoane lu-minoase pe durata de 30 de secunde. S-aremarcat că indivizii care participau la jocde mai multe ori îşi îmbunătăţeau rapidscorul personal. Spre exemplu, personalulde întreţinere din zona de jocuri, care jucaude câteva ori pe zi, ajunseseră să obţinăscoruri personale de 3-4 ori mai bune de-cât cele înregistrate de debutanţi”, se aratăîn studiul publicat de Blow.„ Subiecţii care au înregistratun ritm cardiac mai ridicat şiau utilizat mai mult oxigen auobţinut scoruri mai bune”.Maşinăria a fost dezvoltată ulterior în BatakPro, sistem ce împrumută formatul unuiţintar, cu numai 10 butoane luminoase.Scopul acestei versiuni este de a evalua şiîmbunătăţi viteza de reacţie, coordonareaobservaţie-gest, vederea periferică şi an-gajamentul fizic. „Există o relaţie clară întrenivelul de solicitare fizică, activitatea fizicăşi nivelul de performanţă”, sună concluziaraportului lui Andy Blow. „Subiecţii care auînregistrat un ritm cardiac mai ridicat şi auutilizat mai mult oxigen au obţinut scorurimai bune”. Aşa se explică de ce, imediatdupă apariţia sa, Benetton F1 a văzut înBatak Pro un instrument complementarpregătirii fizice a piloţilor. Echipa din En-stone, transformată din 2002 încoace înRenault F1, a adoptat maşinăria pe care a adaptat-onevoilor piloţilor cu ajutorul doctorului Nelson şi amanagerului de resurse umane Bernie Shrosbree.„Bernie şi cu mine am dezvoltat o modalitate de aataşa un volan şi pedale aparatului, pentru a testa şidecortica reacţiile pilotului, pe intervalul de trei ze-cimi de secundă”, explică David W. Nelson, care pelângă doctoratul în sănătate publică obţinut la Uni-versity College din Londra are diverse specializăriacademice în fizică şi electronică. „Alte aplicaţii pecare le-am utilizat pentru Formula 1 au constat înextenuarea piloţilor în sala de forţă, apoi trecerealor imediată la un test Batak. Acolo unde fie i-amsupus la o artimetică simplă (n.r. – un exerciţiu încare fiecare led luminos este numerotat, iar pilo-ţii trebuie să facă calcule artimetice, în funcţie deled-urile care se aprind), fie i-am pus să piloteze laaplicaţia deja menţionată mai sus. Totul – pentru ale dezvolta concentrare în condiţii de oboseală ex-tremă şi stres”, povesteşte inventatorul Batak, careastăzi este implicat, din postura de consultant teh-nic, în dezvoltarea aplicaţiilor ce vor popula parcultematic F1 din Dubai.„Nu uitaţi, vă rog, că multedintre rezultatele înregistrate deutilizatorii Batak nu sunt făcutepublice, din motive evidente”Cea mai populară manieră de antrenament pe Ba-tak Pro rămâne însă testul minutului. În 60 de se-cunde, un debutant poate atinge 60-70 de led-uricare se aprind succesiv. Jenson Button a reuşit, în2002, să ridice ştacheta la 114, pentru ca Heikki Ko-valainen, cinci ani mai târziu, să ridice ştacheta la121. La capitolul scoruri neoficiale, brazilianul Lucasdi Grassi are în palmares un scor de 128, în timp ceargentinianul Jose Maria Lopez ar fi înregistrat 138în vremea în care evolua ca pilot în programul Re-nault de dezvoltare a tinerelor talente. „Nu uitaţi,vă rog, că multe dintre rezultatele înregistrate deutilizatorii Batak nu sunt făcute publice, din motiveevidente”, ţine să precizeze doctorul Nelson, celcare confirmă şi singurul record oficial existent:„Barry Horne, fost campion de Porsche Carrera Cupbritanică, astăzi consultant al programului de pilo-taj Porsche, a realizat recent un scor uluitor: 121 delovituri în 60 de secunde! Barry a reuşit scorul aces-ta formidabil în Laboratorul de evaluare a Perfor-manţei Umane, din cadrul centrului de pilotaj Por-sche de la Silverstone”.
  • 10. COVER STORYGoana după absolutRedusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierdeadevărata sa natură - cea de germen al atletismului, de călăuză a sportuluispre profesionism şi, nu în ultimul rând, de partener al cunoaşterii umane.alexandru cocuMai 1903, cursa PARIS - MADRID. 275 de participanţidintre care 216 maşini şi 59 de motociclete. PilotulMarcel Renault, cofondator al companiei cu acelaşinume, a murit în urma unuia dintre accidenteleproduse în timpul cursei.
  • 11. Acţiunile noastre cotidiene- atâta timp cât cuprind mişcare -presupun deplasare dintr-un loc înaltul şi sunt legate de viteză. Nimicmai firesc, în asemenea condiţii, decât aevalua viteza în termenii experienţei uma-ne, fie ea de ordin practic, ori, mai subtil,psihologic.Pentru început însă, evidenţa stă în carac-terul practic al vitezei. Căci, până la urmă,velocitatea se leagă de cea dintâi formă delocomoţie din istoria omenirii: mersul pejos. Cu şase milioane de ani în urmă, omulgăsise calea de deplasare clasică, iar pasulsusţinut şi ai săi 4-5 km/h aveau să rămâ-nă– multă vreme de atunci încoace – mo-dalitatea cea mai simplă de cunoaştere aspaţiului.Mersul, alergarea, aruncările şi saltul aureprezentat germenii atletismului. Unconcept ale cărui origini se găsesc nu înantichitatea elină, aşa cum am fi tentaţi săcredem, ci în picturile rupestre ale paleoli-ticului inferior (anul 60.000 înainte de Hris-tos). De la vechii greci, atletismul nu-şi tragedecât numele. “Athlos” semnifică “luptă” îngreaca veche. Altfel spus, arta de a depăşiperformanţa adversarilor în viteză sau înrezistenţă, în distanţă sau în înălţime.La aproape trei milenii de la startul agone-lor, primele concursuri sportive ale Grecieiantice, idealurile vechilor elini, dar şi limi-tele umane, au rămas - în esenţa lor – ace-leaşi.Nici un om n-a reuşit încă să doboare, înalergare, bariera teoretică a celor 50 km/h.Şi asta, cu toate că bietul olimpism devenitoglindă a supremaţiei politice spre finalulrăzboiului rece, a trecut cu vedere sufi-ciente metehne supravegheate medical.Michael Johnson sau, recent, Usain Bolt,au înregistrat viteze de top de 44 km/h,însă părerile specialiştilor sunt tranşante.“Suntem foarte aproape de limita maximăa fiinţei umane”, susţinea, spre exemplu,Peter Weyand, profesor asistent la Rice Uni-versity, în Statele Unite, autor al unui studiucomparativ publicat în 2000, în “Journal ofApplied Physiology”. Weyand şi-a propussă descopere unde se face diferenţa, în ma-terie de viteză pură, între om şi animal. “Uncâine, un struţ sau un jaguar ne pot măturafără probleme. Iar echipamentul pe care-lutilizează pentru alergare, oasele lor, muş-chii şi tendoanele, nu sunt esenţialmentediferite de ale noastre”.Două surprize a relevat studiul doctoruluiamerican. Prima: nu contează câte picioa-re ai, aşa încât creaturile cu patru mădula-re nu sunt implicit mai rapide. A doua: toţioamenii îşi mişcă picioarele cam în acelaşiritm maxim. “Cea mai lentă femeie dingrupul studiat îşi repoziţiona picioarele,pe timpul alergării, în cam acelaşi timpca şi Donovan Bailey. Şi asta, chiar dacăsprinta într-un timp de două ori mai lentdecât el”, explica Weyand. Altfel spus, înprincipal, tehnica în regim de viteză îioferea fostului recordman avantajul înfaţa unui atlet amator. Nu de alta, dar încomparaţia om-animal, nu contează câtde rapid se mişcă membrele inferioareale subiectului, ci forţa la sol dezvolta-tă de acestea. Iar aici, cheia de răspunsconstă, la prima vedere, în masa muscu-lară a „bestiei”. Un animal iute reuşeştesă exercite, pe membre, o forţă de douăori şi jumătate mai mare decât greutateacorpului. Dacă însă ţinem cont de faptulcă sprinterii olimpici dezvoltă deja o forţăde 4 ori mai mare decât masa corporală,înţelegem că ne aflăm astăzi destul deaproape de limita umană în materie deperformanţă fizică absolută.Poate mai important e că explicaţia com-paraţiei deplasate între om şi animal nuconstă tocmai în masa musculară, ci înmicile celule care o compun. Prin inter-mediul mitocondriilor, ele topesc zaharu-rile şi le transformă în energie. Iar cât derepede şi cât de puternic poate reacţionaun muşchi la stimulii nervoşi depinde,în mare parte, de concentrarea celula-ră a acestor minuscule generatoare deenergie. În cazul unei păsări colibri, spreexemplu, mitocondriile celulare ating, pecentimetru pătrat de masă musculară, oconcentraţie de zece ori mai mare decâtîn cazul omului. Suficient pentru a înţe-lege limitarea genetică a oricărei fiinţeumane.Cumultînainteînsădea-şivalidapropriilelimite, omul şi le-a intuit. Aşa încât n-a ezi-tat între viteza sa şi cea a animalelor. Ca-lul a fost domesticit în jurul anului 4.500înainte de Hristos şi utilizat iniţial ca sursăde hrană. Abia un mileniu şi jumătate maitârziu, calul domestic şi-a găsit o nouă în-trebuinţare: cea a animalului de tracţiuneşi, ulterior, cea a „curierului-expres”. Nu-idefel o glumă, căci serviciile Pony Expre-ss, la 1860, garantau o viteză medie de 16km/h şi, de altfel, până în preajma celeide-a doua Revoluţii industriale, armăsarulrămasese singurul mesager rapid şi fiabil,capabil să asigure corespondenţa capete-lor încoronate şi, prin aceasta, să tranşezesoarta unor naţiuni.De aproape cinci milenii a avut nevoieomul pentru a inventa un mijloc de trans-port mai straşnic decât calul domestic.Şi abia în a doua jumătate a secoluluiXIX, calea ferată, văzută la început ca omodalitate simplă de a transporta căr-bunii din minele Angliei Meridionale şiMasivului Central francez spre oţelăriilecentrelor urbane, a devenit o alternativăde transport public. O opţiune necesară,căci forţa musculară, fie ea umană ori ani-mală, impunea viteze mici de deplasare.“Călătorul, aflat în contact direct cu lumeaminerală, vegetală sau animală era pe de-plin conştient de realitatea întinderii spa-ţiale, din ale cărei elemente făcea şi el par-te. Atenţia pe care i-o acorda drumului îlintegra în primul plan al propriului câmpvizual”, notează Jean-Christophe Gay,profesor de geografie la Universitatea dinNisa, în studiul său publicat în 1993: “Vi-teză şi perspectivă. Noul raport al omuluifaţă de întinderea spaţială”.“Când erai aşezat în bătrânul poştalion,n-aveai nevoie de nici o probă exterioarăsinelui pentru a constata viteza. Auzeamviteza, o vedeam, o simţeam la nivelulnostru de stimulare senzorială; aceastăviteză nu era produsul forţelor oarbe şiinsensibile atât de inadaptate nouă, ci să-lăşluia în ochii aprinşi ai nobilului animal,în nările sale dilatate, în jocul muşchilorsăi, în sunetul potcoavelor sale”, scria bri-tanicul Thomas de Quincey, la 1849, în alsău eseu “The English-Mail Coach”. Doar30 km/h erau vitezele maxime dezvolta-te în perioada de debut a locomotivei cuaburi, însă tehnologia a fost rapid rafina-tă, deceniu după deceniu, astfel încât, la1900, recordul de viteză pe calea feratădepăşise 160 km/h. O dată cu creştereavitezei de deplasare, omul a trebuit să seadapteze. Primul plan a dispărut, privireas-a îndreptat spre planul îndepărtat, iarcălătoria a devenit panoramică. O privi-re, dacă doriţi, identică perspectivei re-comandate astăzi oricărui ucenic într-aleşoferiei.Automobilul se născuse şi el la acea dată,Cea mai mare viteză înregistrată vreodată pe pâr-tiile de bob/sanie a fost de 201 km/h, recordul ne-fiind însă omologat de Federaţia Internaţională deBob. Anul trecut, echipajul de 4 al Letoniei a atins laSt.Moritz 146,7 km/h, record pentru Cupa Mondială.Ţinând cont de materialele tot mai performante careintră în componenţa unui bob sau a unei sănii, o vi-tezăde130km/hpeporţiunilerapidealepârtiilordetop a devenit obişnuită, în timp ce 100 km/h prindpână şi juniorii implicaţi în aceste discipline ale vite-zei pe gheaţă.Cel mai rapid serviciu din volei îi aparţine unui bul-gar, Matei Kaziski, care a trimis o “torpilă” având137 km/h în terenul echipei Rusiei, într-un un mecijucat la Olimpiada de la Beijing. În schimb, rusul IgorKolodinski este omul cu cel mai puternic serviciu dinvoleiul pe plajă. În timpul unui meci de la Campiona-tul Mondial de la Gstaad, în 2007, el a trimis mingeaîn terenul advers cu 106 km/h. Deloc surprinzător,adversarii nici n-au avut timp să reacţioneze... Pre-cedentulrecordîiaparţineacanadianuluiConradLei-nemann, 101,6 km/h într-o partidă jucată în 2007.Cea mai mare viteză cu care un fluturaş de badmin-ton a fost lovit vreodată într-un meci oficial este 332km/h. Incredibilul smash a fost reuşit de chinezul FuHaifeng pe 3 iunie 2005 la Cupa Sudirman, într-unmeci de dublu. În proba de simplu, recordul la unsmash l-a stabilit indonezianul Taufik Hidayat, 305km/h.Tenisul de masă este sportul care necesită cei mairapizitimpidereacţiedinparteajucătorilor.Surprin-zător poate, viteza de deplasare a mingii nu este su-ficient de mare pentru a plasa sportul cu mingea deceluloid între primele cinci din lume la acest capitol.Topul este dominat de badminton, Jai Alai (un sportmedieval provenit din zona Ţării Bascilor), golf, tenisşi squash. În aceste discipline, viteza de deplasarea obiectului de joc variază între 240 şi 330 km/h, întimpcelapingpongmingeaprinderareoripeste110km/h.Cea mai rapidă minge de baseball care a zburatvreodată într-un meci oficial a depăşit 161 km/h şia plecat din bâta lui Nolan Ryan (California Angels),într-un joc disputat la 20 august 1974 contra celor delaChicagoWhiteSox.Neoficial,secredecăs-auatinsvitezeşimaimari,darlovituraluiRyanrezistăîncăînGuinness Book of World Records.FEBRUARIE - MARTIE 2009 25Recorduride viteză
  • 12. însă bizarele coşmelii autopropulsate tre-buiau să mai aştepte vreo două decenii,pentru a dispune de drumuri capabile săle transforme în veritabile bunuri de utili-tate publică. Rutele impracticabile nu i-auîmpiedicat însă pe privilegiaţii volanului săse dedea la primele competiţii auto. Între-cerile erau organizate pe drumuri publice,între oraşe. Franţa a dat tonul. În iunie 1895,prima cursă adevărată a avut loc pe traseulParis – Bordeaux – Paris. 1178 de kilometriparcurşifărăpauză,prinpraf,noroaieşidru-muri de ţară, în 48 de ore şi 48 de minute,de învingătorul Emile Levassor. La volanulpropriului Panhard-et-Levassor, ingineruldin Hexagon se impusese cu o medie orarăde 24 de kilometri.Motorsportul şi-a câştigat repede loculîn peisajul disciplinelor olimpice. A fostimediat adoptat, ca sport demonstrativ, laOlimpiada de la Paris (1900), înainte ca fa-buloasa cursă Paris-Madrid (1903) să zădăr-nicească viitorul olimpic al disciplinei. Optmorţi, o puzderie de accidente şi zeci derăniţi a fost bilanţul care a determinat au-torităţile franceze să interzică orice cursăiinter-oraşe. Din acel moment, sporturilecu motor aveau să se îndrepte spre circuitespecial destinate ori – până astăzi în cazulraliurilor şi a competiţiilor tip Tourist Trophy– pe drumuri închise circulaţiei publice.Ca expresie contemporană a vitezei şi teh-nologiei, motorsportul şi-a arătat atunci li-mitele. VITEZA UCIDE! Şi înainte de a o facepe circuite, a făcut-o pe drumuri publice.Mai întâi în cursele acelor vremuri de pio-nierat, şi abia apoi, în anii 1910-1920, în con-text urban. Acolo unde nu existau limitede viteză, reguli de circulaţie, iar străzile nuerau prevăzute cu trotuar. Nici n-ar fi fostnevoie, întrucât până la apariţia automobi-lului, doar pietonii, trăsurile şi tramvaiele cucai populau universul citadin în permanen-tă mişcare. Trotuarele - trasate iniţial cu dăr-nicie, apoi reduse la stadiul de anexe longi-tudinale ale clădirilor ce flancau uliţele - aufost special concepute pentru a delimitaspaţiul pietonal de cel rezervat bolizilorfără de hamuri. Privit cu simpatie la înce-puturi, ca mijloc independent, de aventurăşi descoperire la o scară mai umană decâtcalea ferată, automobilul şi-a creat – într-un interval de timp relativ scurt – prietenişi duşmani deopotrivă. Primii i-au însoţit peeroi pe circuite. Ceilalţi au pus în discuţie,pe măsura derulării goanei după recorduri,latura umană a întregii curse tehnologice.Şi pe bună dreptate. în ce măsură ţine vite-za de natura umană? Altfel spus, este vitezaun dat natural?Definind natura drept „un principiu şi ocauză de mişcare şi repaos pentru fiinţă”,Aristotel tranşează scurt chestiunea de maisus. Pentru că fizica, după el, este „ştiinţacorpurilor în mişcare”, viteza este o realitatefizică, legată de mişcarea corpurilor. Văzutădeopotrivă ca o caracteristică şi o măsură,“Călătorul, aflat în contactdirect cu lumea minerală,vegetală sau animală era pedeplin conştient de realitateaîntinderii spaţiale, din alecărei elemente făcea şi elparte. Atenţia pe care i-oacorda drumului îl integra înprimul plan alpropriului câmp vizual”Jean-Christophe Gay, profesorde geografie la Universitateadin Nisa“Când erai aşezat în bătrânulpoştalion, n-aveai nevoie denici o probă exterioară sineluipentru a constata viteza.Auzeam viteza, o vedeam, osimţeam la nivelul nostru destimulare senzorială; aceastăviteză nu era produsul forţeloroarbe şi insensibile atât deinadaptate nouă, ci sălăşluiaîn ochii aprinşi ai nobiluluianimal, în nările sale dilatate,în jocul muşchilor săi,în sunetul potcoavelor sale”Thomas de Quincey26 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 27
  • 13. Internaţionale de Tenis de Masă au măritcu doi milimetri diametrul mingii de com-petiţie (de la 38 la 40 mm) pentru a scădeaviteza de joc. Nu de alta, dar disciplina de-venise nu atât greu de practicat, cât dificilde urmărit de telespectatori. Semn că onouă dimensiune a conceptului intrase încalcul: latura calitativă, chiar dacă limitacantitativă a vitezei nu fusese atinsă în ca-zul tenisului de masă.Caracterul esenţial al vitezei nu implicăneapărat un dat spaţial, ci ideea de inten-sitate şi frecvenţă a mişcării. Ce imaginemai sugestivă decât cea a canotoruluicare, fără a dispune de vreo referinţăspaţială, trebuie să adopte un tempo, sămărească strocul şi să-l menţină pânăla finalul cursei? Viteza corespunde aiciunei maniere ciclice de a delimita timpul.Ciclismul ori marşul reprezintă alte douăexemple ce se subsumează acestei carac-teristici proprii velocităţii. Mai mult, ele nepermit să cuprindem diferenţa între miş-care şi sport. Căci între banala plimbarecu bicicleta prin Herăstrău şi o încercareprecum căţărarea pe Col du Galibier, doarintensitatea mişcării diferă. Iar o dată cutempo-ul diferit, concentrarea mişcăriiimplică o concentrare la nivel muscular.Aici viteza îşi găseşte întreaga ei utilitate,ca manieră de a raţionaliza mişcarea, prinraportarea la o măsură de timp şi spaţiu.Cu alte cuvinte, viteza înseamnă efica-citate. Alăturată sportului şi declinată îndiverse forme, viteza a marcat trecereaspre profesionalismul dur al marilor dis-cipline sportive. Căci, veţi conveni, primadiferenţă remarcată de ochiul neantrenatla vederea unor imagini de arhivă este cealegată de ritm şi intensitate. Viteza de joc,de execuţie sau de deplasare a actoriloracelor vremuri.Greu de spus către ce va evolua aceastăperpetuă ameliorare a vitezei şi viteze-lor în sport. Cert este că, în forma sa ceamai pură, căutarea vitezei absolute a luatrecent forma unui nou proiect. Botezatdupă numele unei rachete sol-aer, Bloo-dhound SSC (SuperSonic Car) reprezin-tă arma cu care, în 2011, britanicul Andyviteza se referă la o cantitate de mişcareefectuată într-un interval de timp definit.Dar această expresie cantitativă a vite-zei nu ajunge pentru a-i exprima esenţa.Henri-Louis Bergson remarca faptul cămăsura unei mişcări este acelaşi lucru cua asimila mişcarea propriei sale traiectorii,deci spaţiului. Altfel spus, premisa constaîn viteza văzută ca reducere a traiecto-riei. Iar aici, cel mai bun exemplu îl ofe-ră, din nou, sportul. În tenisul perioadeiromantice, serviciul reprezenta o ofertăfăcută adversarului. Jucătorul îi făcea unserviciu - în sensul propriu al termenului– celui aflat de partea cealaltă a fileului.Ajunge să ne reamintim tehnica de servi-ciu a acelor vremuri: mingea descria o fazăascendentă şi abia apoi una descendentă,practic o invitaţie la joc făcută adversaru-lui. Încet-încet însă, traiectoria s-a redus, iarastăzi serviciul cvasi-rectiliniu – din care arămas doar ideea de traiectorie descenden-tă- şi-a pierdut cu totul semnificaţia iniţială.Viteza de circulaţie a mingii s-a regăsit însăameliorată. Acelaşi obiectiv şi în cazul spor-tului-rege, în care – bunăoară- incidenţacentrărilor „plouate”, în cazul jocurilor deChampions League, a scăzut, în ultimii 15ani, în favoarea centrărilor în forţă din situ-aţii de joc similare.Reducerea traiectoriei ca expresie a căută-rii absolute a plusului de viteză a atins însăcote extreme în cazul unei discipline pe câtde paşnice, pe atât de dificil de urmărit. Lafinele deceniului trecut, oficialii FederaţieiLa finele deceniuluitrecut, oficialii FederaţieiInternaţionale deTenisde Masă au mărit cu doimilimetri diametrul mingiide competiţie (de la 38 la 40mm) pentru a scădea viteza dejoc. Nu de alta, dar disciplinadevenise nu atât greu depracticat, cât dificil de urmăritde telespectatori.„M-am întâlnit nu de puţineori cu tineri ingineri care mi-au spus că recordul mondialpe care l-am doborât în 1997i-a inspirat în alegerea uneicariere ştiinţifice. BloodhoundSSC va fi mult mai rapid şi,sperăm noi, va trezi interesulfiecărui puşti cu privire laştiinţă şi tehnologie”Andy GreenFEBRUARIE - MARTIE 2009 29Ceamairapidăpartidădeşahdinistoriamodernăs-aîncheiatdupănumaitreimutări,în1984,launturneujucat la Bela Crkva. Învingător a fost M.Kovacevic, cupiesele negre, care i-a dat mat lui Z.Dordjevic. Înschimb, cea mai lungă partidă într-un turneu FIDE adurat20deoreşi15minuteşis-adisputatlaBelgradîntre Nikolic şi Arsovic, în 1989. Confruntarea s-a în-cheiat remiză la mutarea a 269-a.Printradiţie,jucătoriidegolfauladispoziţiesuficientde mult timp pentru executarea loviturilor. Astfel, orundă de 18 cupe poate dura şi câte cinci-şase ore.Golful viteză combină alergarea cu tehnica swing-ului şi precizia putting-ului.Acelaşi traseu, în lungime de aproximativ 7 000 m,este parcurs în mai puţin de o oră, scorul final fiindponderat cu numărul loviturilor executate. Recordula fost stabilit de jucătorul profesionist ChristopherSmith, în Clasicul Chicago Speedgolf. Pe 15 octom-brie 2005, acesta a realizat un 65 care, însumat cutimpulde44deminuteşi6secunde,aduslauntotalde doar 109:06.LZR Racer este produsul Speedo care a făcut senzaţieîn 2008. Fabricat în Portugalia, la Paços de Ferreira,din poliuretan şi neopren, este considerat cel mairapid costum de înot din lume.De fapt, vedeta concursului olimpic de înot de la Bei-jing a fost LZR Racer. 94% din cursele desfăşurate înCubul de Apă au fost câştigate de purtători ai costu-mului-minune. 23 din cele 25 de recorduri mondialerealizateînbazinulolimpicaufoststabilite(desigur!)de norocoşii care au avut contract cu firma engleză.Dintre aceştia, Michael Phelps a rămas în istorie casingurul sportiv câştigător a opt medalii de aur la osingură ediţie a Jocurilor Olimpice. Statisticile suntcutremurătoare:dinmartiepânăîndecembrie2008,înotătorii cu LZR Racer au stabilit 74 de noi recordurimondiale!Pe 8 octombrie 2008, Alexandre Caizergues a stabi-lit un nou record mondial la kitesurfing. Francezul astrăbătut distanţa de 501 m, dus de velă cu vitezamedie de 50,57 noduri (93,65 km/h), pe apele dinapropierea localităţii namibiene Luderitz. Contro-versa a izbucnit imediat, deoarece viteza constituieun record absolut pentru toate sporturile ce impli-că ambarcaţiuni propulsate cu velă. Este aşteptatăhotărârea Federaţiei Internaţionale de Navigaţie, înprivinţa omologării recordului.Recorduride viteză
  • 14. Botezat după numele unei rachete sol-aer, BLOODHOUND SSC(SuperSonic Car) reprezintă arma cu care, în 2011, britaniculAndy Green va încerca să depăşească, la sol, bariera celor 1.000de mile pe oră (1.610 km/h), ceea ce ar spulbera precedentulrecordde1.228km/h,stabilittotdeel,lacomenzilevehicululuiThrust SSCbloodhound ssc
  • 15. Green va încerca să depăşească, la sol,bariera celor 1.000 de mile pe oră (1.610km/h), ceea ce ar spulbera preceden-tul record de 1.228 km/h, stabilit tot deel, la comenzile vehiculului Thrust SSC.Studiile iniţiale au mizat pe caracterulimpresionant al acestei provocări lansa-te în aprilie 2007, de aceeaşi echipă dinAlbion condusă de Richard Noble. Spreexemplu, Bloodhound SSC are o formătotal diferită de predecesorii săi la recor-dul absolut de viteză terestră. Cu o lungi-me de 12,8 metri şi o înălţime maximă de2,8 metri, maşinăria va fi propulsată deun motor luat de pe un avion de vână-toare Eurofighter-Typhoon din dotareaForţelor Aeriene Britanice. Cu rezervorulîncărcat la capacitatea maximă de 500de litri, bolidul va cântări 6,4 tone şi –atenţie! - se va deplasa cu o viteză maimare decât cea a unui glonţ ieşit de peţeava unui pistol! Pentru a rezista forţe-lor de frecare, roţile cu diametrul de 35,8inch (900 mm) vor trebui să fie fabricatedintr-un aliaj de titan rezistent la tempe-raturi ridicate. Astfel echipat, vehicululva accelera în numai 40 de secunde de la0 la 1.690 km/h! Viteză la care presiuneaaerului exercitată asupra caroseriei dinfibră de carbon şi titan va fi de 12 tone pemetru pătrat!Dificil de estimat utilitatea unei aseme-nea afaceri private, susţinute de peste 30de sponsori din Albion. „M-am întâlnitnu de puţine ori cu tineri ingineri caremi-au spus că recordul mondial pe carel-am doborât în 1997 i-a inspirat în alege-rea unei cariere ştiinţifice. BloodhoundSSC va fi mult mai rapid şi, sperăm noi, vatrezi interesul fiecărui puşti cu privire laştiinţă şi tehnologie”, explica, în toamnaanului trecut, Andy Green. Este argu-mentul solid al vitezei utilizate pentru adetermina generaţiile viitoare să aleagădisciplinele reale. Căci într-o lume alcătu-ită astăzi dintr-o masă crescândă de utili-zatori pasivi ai noilor tehnologii şi o mi-noritate tot mai subţire de creatori,teoreticieni şi inventatori, nevoia de aasigura schimbul de competenţă întregeneraţii este unul acut. O paradigmăcăreia i se subsumează trist şi accepţiu-nea contemporană a sportului. Un spec-tacol consumat în faţa televizorului, însăpracticat – chiar şi la nivel amator – de ominoritate împuţinată continuu de rit-mul cronofag al existenţei.DACĂ VREI SĂ TE BUCURI DE LIBERTATEAALEGERII, URMĂREŞTE TURNEELE WTA ŞI ATPPE EUROSPORT PLAYER ŞI POŢI ALEGEMECIUL DORIT DINTRE CELE CARE SEDESFĂŞOARĂ ŞI SUNT TRANSMISE SIMULTAN.Prin Eurosport Player poţi urmări Eurosport, Eurosport 2 şiEurosport News. Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi oconexiune internet. Pentru mai multe informaţii viziteazăwww.eurosport.yahoo.com şi selectează “Eurosport Player”.Eurosport Player; Eurosport Live pe calculatorul tău.
  • 16. FEBRUARIE - MARTIE 2009 35Fort Rouge din Winnipeg nu iesecu nimic în evidenţă din marea decluburi canadiene. Primul lucru careîţi atrage atenţia atunci când intriîn sală este faptul că porţiunea de gheaţăcare găzduieşte cele şase zone de joc estemai bine luminată decât era în urmă cuun an. Este rezultatul instalării unui nouset de reflectoare T5, parte a unei amplerenovări suferite de întreg patinoarul.Dacă pe vizitatorul neavizat lucrul acestaare darul de a-l surprinde, pentru gazdetotul a venit în mod natural.Comitetul Executiv a adoptat politicatransparenţei absolute. Postere afişatela loc vizibil atrag atenţia membrilor clu-bului. “Unde merg banii din cotizaţiiledumneavoastră şi celelalte fonduri?” esteunul din titlurile care surprind esenţaschimbării de atitudine. “Trebuie să păs-trezi deschise canalele de comunicaţiecu membrii clubului, pentru ca aceştiasă înţeleagă de ce au fost mărite cotiza-ţiile şi de ce efectuăm aceste campaniide strângere de fonduri”, explică pre-şedintele Ernie Wilson, fost profesor deeducaţie fizică, membru în Comitetul deconducere din sezonul 2001-02. „Foarteimportant”, spune domnul Wilson, „esteca lumea să vadă direcţiile în care se în-dreaptă finanţele clubului. Planurile în de-taliu ale programului pe următorii zece anisunt afişate în aceleaşi locuri.”Noile îmbunătăţiri realizate în vara lui 2006au costat aproximativ 50 000 de dolari, con-form spuselor managerului clubului, JeffHodge. Suma a fost strânsă atât din coti-zaţii, cât şi din veniturile generate de cafe-neaua şi restaurantul adiacente. Au existatşi câteva sponsorizări - o bursă provincialăşi bani atraşi din Programul de economisirea energiei electrice Hydro PowerSmart dinManitoba. “Luminozitatea a crescut de pa-tru ori, în condiţiile în care costul facturii laenergia electrică a scăzut”, explică Hodge.Totul face parte dintr-un program pe carepreşedintele clubului, Ernie Wilson, l-agândit pe durata a zece ani. Începând din2003, canadienii de la Fort Rouge au in-vestit 300.000 de dolari, prima cheltuialăimportantă constituind-o achitarea unuicredit ipotecar în valoare de 90 000, baninecesari pentru înlocuirea acoperişului,operaţiune efectuată cu câţiva ani înainte.În buget sunt estimate investiţii în valoarede alte 400 000 de dolari, în următorii pa-tru ani. “Încercăm să generăm profit prinfiecare iniţiativă, iar banii astfel obţinuţisă-i îndreptăm către următorul proiect. Amconstituit deja şi un fond de urgenţă, în ca-zul în care vor apărea situaţii neprevăzute”,spune conducătorul organizaţiei.Ca orice bun reprezentant al investitorilor, arenunţat la administrarea de zi cu zi a aface-rii şi a angajat un manager, pe Jeff Hodge.Obiectivul stabilit îl reprezintă maximiza-rea profitului, un cuvânt căruia mulţi din-tre membrii clubului îi acordă o conotaţiepeiorativă. Hodge a creat plusvaloare princoncentrarea asupra anumitor activităţi,prin reducerea cheltuielilor şi prin stabilireabazată pe criterii economice a preţurilor laprodusele proprii. Aceasta deoarece veni-turile sunt în principal bazate pe sumelestrânse din cotizaţii, din activitatea cafe-nelei şi sălii de recreaţie, ambele aflate înincinta şi în proprietatea clubului, şi din di-verse sponsorizări. “Toţi banii sunt pompaţiînapoi la club, pentru ca baza sportivă să fiemai primitoare, pentru membrii acestuia”,spuneHodge.OdatăcuvenirealuiHodgelaconducerea administrativă a clubului, a fostmodificată şi politica de marketing. Aceastaa devenit mult mai agresivă. Au fost orga-nizate mai multe evenimente caritabile şiminiturnee la care participă echipe compu-se din angajaţi ai firmelor locale. Taxele deorganizare şi sumele rezultate în urma con-sumului astfel mărit de la bar şi din cafeneavin ca un excelent bonus în bilanţ.Sponsorizările au un rol foarte important,din două motive. Se constituie în fondurinecesare dezvoltării clubului şi în acelaşitimp este redus efortul financiar al mem-brilor cotizanţi. Un alt de element care acontribuit la creşterea gradului de interesal localnicilor pentru acest joc a fost adu-cerea unui profesionist de clasă mondială,Eric Montford, în funcţia de şef al echipeicare pregăteşte gheaţa. Decizia a adus dejaroadele dorite, deoarece membri clubuluis-au declarat satisfăcuţi de noua calitate asuprafeţei de joc.S-a investit şi în amenajarea unei noi insta-laţii de produs gheaţă, venită în completa-rea celei vechi. În plan există aducerea uneicurlingdosar de afaceriManagement sportivalexandru gheorghiaşAproape trei sferturi de milion de canadieni (circa 3% dinpopulaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la cele peste 1.600 decluburidecurlingdinŢaraFrunzeideArţar.Pentruarămâneviabile,multe dintre aceste grupări au fost nevoite să caute metode noi şiingenioase de finanţare.
  • 17. FEBRUARIE - MARTIE 2009 37aparaturi pentru dezumidificare, pentru caapoi eforturile să se concentreze asuprarenovării barului, a bucătăriei, a remoche-tării întregii suprafeţe a clădirii, a înlocuiriiscaunelor, a meselor şi a aducerii unor echi-pamente performante de preparat cafea.În acelaşi timp, va fi reconstituit fondul derezervă, de 50.000 de dolari, în condiţiile încare cu un an înainte s-a apelat la aceastăsumă, după ce subsolul avusese de suferit,urmare a unei inundaţii.“În trecut, multe dintre cluburile de curling,inclusiv acesta, se considerau a fi departede o afacere, în adevăratul sens al cuvântu-lui - conchide Hodge. De fapt, este vorba deo afacere. Trebuie să ai un plan de afaceri şitrebuie să tratezi clubul de curling asemenioricărei alte afaceri. Dacă vei proceda ast-fel, ai posibilitatea de a reinvesti profitul înclub, în interesul membrilor acestuia.”Exemplul micului club din Manito-ba trebuie luat în considerare demajoritatea organizaţiilor similare.A fost cazul unei alte grupări canadiene,aceea din Moncton, New Brunswick. Dacăla începutul deceniului, Curling Beausejourse îndrepta cu paşi siguri către faliment, înprezent organizaţia a trecut pe profit. Aufost efectuate mai multe schimbări, inclu-siv una de mentalitate. S-a renunţat la cu-vântul “club” din titulatură, deoarece s-aconsiderat că acesta dă o co-notaţie negativă, în sensul de“restrâns şi elitist” şi îi respin-ge încă din start pe amatoriicare ar dori să se înscrie.Ce schimbări au fost efectua-te pentru redresarea bugetu-lui? A fost modificat sistemulde cotizaţii, a fost modificatprogramul de funcţionare, afost schimbată gheaţa, a fostadus un nou sistem de încăl-zire şi au fost schimbate pie-trele. Rezultatul? În decurs decinci ani, clubul a devenit pro-fitabil, iar numărul de membria crescut de la 160 la 425.“Eram cu spatele la zid şi neplângeam de milă, unul ce-iluilalt, lamentându-ne dece nu merg lucrurile şi cumde toate ni se întâmplă doarnouă - îşi aminteşte Ellery Ro-bichaud, managerul clubului.Apoi am început să gândimcum să atragem noi membri.Am privit la exemplul altorcluburi, nu neapărat de cur-ling, şi ne-am revizuit modulde funcţionare.”În 2000, clubul stătea atât deprost cu finanţele, încât întâr-zierile la plata facturii electri-ce au dus nu de puţine ori laîntreruperea alimentării cuenergie. Între 2000 şi 2002,clubul s-a luptat pentru a ră-mâne pe linia de plutire, iararena Beausejour a fost ame-ninţată în mai multe rânduricu închiderea, de posesorulpoliţei ipotecare.Era momentul schimbării. Robichaud îşiaminteşte că una din ideile care a dus larefacerea bugetului a fost organizareade cursuri pentru începători. Aşa au venitaproape 100 de noi membri. O altă idee sal-vatoare a fost constituită de serile “Pizza inthe House”, unde participanţii non-membriaveau drept de joc, pentru doar şase dolari.Mulţi dintre ei au revenit, plătind taxa demembru.Schimbarea sistemului de cotizaţii a avutun impact puternic asupra bugetelor. Ante-rior, curlerilor li se solicita să achite cotizaţiaanuală, între 360 şi 480 de dolari, într-o sin-gură tranşă. Acum, aceştia pot plăti în ratelunare, de 30 până la 40 de dolari, efortulfinanciar fiind mult redus.Au fost achiziţonate pietre noi, mai bunecalitativ. Au fost refăcute cele cinci zone dejoc. A fost renovată întreaga clădire şi a fostinstalat un nou sistem de încălzire, conco-mitent cu perfecţionarea fabricii de gheaţă,pentru ca aceasta să producă şi vara. Dreptrezultat, sezonul a fost extins din augustpână în mai.O altă schimbare a politicii clubului a avutloc atunci când conducerea a decis să orga-nizeze evenimente, altele decât cele legate“În trecut, multe dintrecluburile de curling, inclusivacesta, se considerau a fideparte de o afacere, înadevăratul sens al cuvântului.De fapt, este vorba de oafacere.Trebuie să ai un plande afaceri şi trebuie să trateziclubul de curling asemenioricărei alte afaceri. Dacă veiproceda astfel, ai posibilitateade a reinvesti profitul înclub, în interesul membriloracestuia.”Jeff Hodge, Club Managerde curling, cum ar fi petreceri private. Mo-ralul voluntarilor a crescut, când au văzutcă activitatea lor generează profit. În ciudaacestor succese recente, clubul mai are derezolvat câteva probleme. Trebuie găsită oîntrebuinţare a spaţiului, de două ori maimare decât necesarul clubului. În prezent,acesta este închiriat Asociaţiei de Curlingdin New Brunswick şi unei şcoli de dans.Conducerea şi-a propus să rămână cu pi-cioarele pe pământ, deoarece oricând exis-tă pericolul aroganţei, atunci când începi săai succes. Beausejour va încerca să perfec-ţioneze programul zilnic, să angajeze sala-riaţi şi să extindă sezonul şi pe durata luniimai. Se intenţionează adăugarea a încă treipână la cinci suprafeţe de joc, ceea ce i-araduce în postura de potenţiale gazde aleunor competiţii la nivel naţional.Cuvântul de final îi aparţine manageruluiRobichaud: “Secretul succesului constă înfaptul că am schimbat ceea ce vindeamînainte. N-am mai făcut lucrurile ca pânăatunci. Dacă păstrezi aceeaşi filosofie, veirămâne cu aceiaşi oameni pe care-i ai deja.Dacă-i întrebi pe membri clubului ce-şi do-resc, nu vei afla nimic nou faţă de ceea ce aideja. Dacă doreşti să aduci oameni noi, tre-buie să-i întrebi pe cei care nu vin la curlingde ce nu fac asta. A trebuit să schimbămprodusul. Cluburile de curling care vor săvândă acelaşi produs pe care-l vindeau înanii ‘70 nu vor avea succes.”Sunt doar două din cele peste 1.600 de clu-buri de curling ale Canadei. Două exemplecare vin să confirme faptul că performanţase bazează pe sportul de masă, iar acestatrebuie să treacă de la finanţarea din buge-te centralizate la metode proprii, specificelocului, de atragere a fondurilor.36 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 18. SupraoameniigheţiiVlad BucurescuA fost definit de experţi drept cea mai rapidă deplasarea omului prin forţe proprii. Un patinator poate depăşi 60km/h,ovitezăcomparabilăcuceaacailordecurse.Născutîn Scandinavia, patinajul viteză a figurat în program dela prima ediţie a Olimpiadei albe, iar astăzi îi dă pe uniidintre cei mai rapizi oameni ai planetei. Se spune că estesportul cel mai greu de practicat .• 754.000 de jucători(2,72% din populaţia Canadei)• 55% dintre curleri sunt bărbaţi• 26% au vârste între 35 şi 49 de ani• 12,86% locuiesc în comunităţi rurale• 20% au absolvit liceul• 22% posedă un venit anual al gospodărieiîntre 75 000 – 99 000 de dolari• 55% merg cel puţin o dată pe lună la golf• 44% efectuează exerciţii fizice în aer liber• 53% posedă propriul echipament de camping• 41% au propriul echipament de pescuitPROFILUL CURLERULUI CANADIAN
  • 19. cel puţin teoretic.Dacă viteza pe turnantă este prea mare,patinatorul riscă să fie proiectat în exteriorşi atunci pot apărea căzăturile, mai ales laieşirea din turnantă. Există exemple cu ne-miluita de astfel de incidente, în special înprobele de sprint.Cea mai bună tactică pe turnantă este par-curgerea porţiunii cât mai aproape de mar-ginea interioară a culoarului, fapt care îl aju-tă pe patinator să iasă bine pe linia dreaptăşi să-şi menţină ritmul de alergare.Inimă de sportivLa fel ca alţi practicanţi ai disciplinelor caresolicită foarte mult organismul, patinatoriide viteză au un volum al inimii mai maredecât al oamenilor obişnuiţi. Biologii chiarau inventat termenul “inimă de sportiv”,având o frecvenţă crescută a contracţiilorcardiace în plin efort dinamic. Ei au obser-vat că debitul cardiac poate creşte de treisau chiar patru ori în astfel de momente,ajungând la 40 litri de sânge pe minut.Tot acest debit traversează plămânii, aju-tându-l pe patinator să respire mai amplu.Pe de altă parte, în momentele de repaos,“inima de sportiv” înregistrează doar 32-35de contracţii pe minut - este o inimă foartebine antrenată, cu contracţii lente, dar vi-guroase.Concentrarea atenţiei, disciplina în aler-garea pe patine şi dârzenia sunt calităţisuplimentare pe care trebuie să le aibă unmare patinator de viteză, alături de forţă şio rezistenţă deosebită la efort. Expresia “astrânge din dinţi” este folosită des în acestsport. Sunt momente în care patinatorulsimte că nu mai poate, ar vrea să abando-neze, iar cauzele au explicaţii pur biologice:scăderea testosteronului din sânge. La unefort prelungit, cantitatea hormonală sca-de progresiv, iar sportivul va avea nevoiede câteva zile pentru a şi-o reface. Un pa-tinator poate contra această stare numaiprintr-un efort suprem de voinţă şi a folo-sirii ultimelor picături de energie pentru atermina cursa cu un timp cât mai bun.Sport dur prin definiţie, patinajul vitezăcere antrenamente pe măsură. Sportiviise pregătesc pe toată durata anului şi nudoar pe gheaţă. Pentru sezonul cald, spreexemplu, există exerciţii specifice în afarapatinoarului, pentru dezvoltarea forţei şi arezistenţei, un adevărat chin pe care trebu-ie să-l suporte fiecare practicant dacă vreasă ajungă la nivelul patinatorilor pe care îivedem astăzi excelând la Heerenveen, Cal-gary ori Salt Lake City.Secret de statUn moment important în evoluţia patina-jului viteză a fost apariţia celebrelor “clapskates”, înainte de Olimpiada de la Nagano.Aceste patine permit desprinderea de lamăa ghetei în partea de la călcâi, atunci cândsportivul apasă în gheaţă cu piciorul dina-poi. Lama rămâne astfel mai mult timp încontact cu pista, fapt care măreşte forţa deîmpingere. Se câştigă astfel în viteză şi toc-mai de aceea primii sportivi care au folositpatinele clap, olandezii, au spulberat rapidaproape toate recordurile, forţându-i petoţi patinatorii de performanţă să adopteaceastă invenţie. La patinele clasice, împin-gerea cu piciorul dinapoi se făcea numai cuvârful lamei, generând mai puţină forţă şimai mulţi stropi de gheaţă.Un costum care urmează forma naturalăa corpului, patine cu lame mai lungi decâtcele de la hochei sau patinaj artistic, avândo lungime de 40-45 cm şi o muchie a lameiîn contact cu gheaţa de doar 1 mm, totulfăcut din materiale speciale, înseamnă bazade plecare pentru dezvoltarea unor vitezeameţitoare. Lama trebuie să fie foarte ascu-ţită pentru că numai aşa patinatorul poateatinge acele viteze prin împingeri eficienteîn gheaţă, dar asta nu este de ajuns pentrudoborârea de recorduri.Un element determinant pentru corecta-rea celor mai buni timpi este gheaţa rapidă.Oricât de bun ar fi patinatorul, dacă nu areo suprafaţă de concurs care să favorizezeDe la vânătoarela recorduriPatinajul viteză s-a născut fără îndoială înţările scandinave. Arheologii nordici pre-tind că încă de acum 1700 de ani oameniise deplasau pe patine confecţionate dinpiele şi oase de animale. Prima dovadăpalpabilă datează totuşi de acum un mi-leniu, în Suedia fiind descoperite nişte pa-tine antice, având lama din oase de ren şical. Odată cu trecerea timpului, lamele aufost confecţionate din lemn şi în cele dinurmă din metal.Marele scriitor Charles Dickens nota înanul 1878 într-un articol publicat la Lon-dra: “Scandinavia este patria patinajului.De la nordici am moştenit cu toţii pasiu-nea de a aluneca pe suprafeţele îngheţateale lacurilor şi râurilor”.Omul primitiv a deprins arta patinajuluidin nevoia de a se deplasa pe suprafeţeîngheţate, iar în ţările scandinave astfelde locuri erau şi sunt cu duiumul. Oame-nii obişnuiau să vâneze animale sălbaticede-a lungul fiordurilor şi se foloseau depatine pentru asta. Multe secole, patinajula însemnat un mijloc de transport, hranafiind adusă astfel dintr-un loc în altul, tra-să de patinatori rezistenţi.Odată ce a depăşit spaţiul nordic, pati-najul a intrat sub influenţa aristocraţieieuropene. Mulţi reprezentanţi ai caselorregale obişnuiau să-şi arate măiestria pepatinoare amenajate în curţile palatelorsau chiar pe unele publice, patinând ală-turi de oamenii de rând.La jumătatea secolului al XVIII-lea, unamerican pe nume E.W. Bushnell a inven-tat primele patine cu lamă de oţel, dân-du-şi seama că un astfel de material nutrebuie ascuţit atât de des. În acelaşi secolau fost organizate primele întreceri depatinaj viteză, însă cel dintâi concurs ofi-cial este considerat cel de la Oslo, în 1863.Prima ediţie a Campionatelor Mondiale afost ţinută la Amsterdam în 1889 cu par-ticiparea sportivilor din Olanda, Rusia,America şi Marea Britanie.Explozia muşchilorÎn patinajul viteză actual există 10 probeindividuale incluse în programul olim-pic, câte 5 la masculin şi feminin şi unape echipe, pursuitul. Toate se desfăşoarăpe o pistă ovală de 400 m, lungime stan-dard. Două dintre probe le sunt rezervatesprinterilor, 500 şi 1000 m, una este desemi-fond (1500 m), iar alte două sunt deanduranţă - 3000 şi 5000 m la fete, respec-tiv 5000 şi 10.000 m la băieţi. În probeleindividuale se aleargă în serii de câte doi,însă singurul adversar al tuturor este cro-nometrul şi nu partenerul de culoar.Alergarea pe gheaţă se face în sens inversacelor de ceas. Încă de la copii şi juniori seînvaţă acest stil şi numai acest stil. Dacăi-am cere unui campion să patineze in-vers, spre dreapta, s-ar produce ilaritate înjur, pentru că el nu este obişnuit să alune-ce astfel.În probele de sprint, activitatea muscula-ră este explozivă pe elan şi intensă în con-tinuare - patinatorii trebuie să dea tot cepot într-un timp scurt. În schimb, la pro-bele de fond, activitatea muşchilor esteprelungită. În consecinţă, oboseala aparedin cauze diferite la patinatorii de viteză,în funcţie de distanţa la care ei concurea-ză. La un efort scurt şi intens, cum este celde la 500 m, corpul acumulează ceea cespecialiştii numesc “datoria de oxigen”.Organismul respiră mai greu şi are nevoiede un repaos pentru a-şi reface tonusul.Această situaţie nu este valabilă în cazulprobelor lungi, unde corpul oboseşte nudin cauza lipsei oxigenului, ci a terminăriirezervelor de glucide şi lipide stocate înţesutul adipos.Duşmanul invizibilde pe turnantăParcurgerea turnantei este cel mai dificilşi mai riscant moment al unei probe depatinaj viteză. Acţiunea forţei centrifugeasupra corpului patinatorului este deo-sebit de mare în acea porţiune a pistei,iar muşchii sunt singurele elemente aleorganismului care pot contracara aceastăforţă, menţinând patinatorul pe traiecto-ria de alunecare.Forţacentrifugăestemaimarepeculoarulinterior, ceea ce face diferite condiţiile dealergare pe acesta, faţă de celălalt culoar,mai larg. De aceea, se schimbă culoareleîn fiecare tur, pentru ca ambii patinatorisă suporte aceleaşi condiţii de concurs,
  • 20. de iarnă (Chamonix 1924, St.Moritz 1928).Avea 31 de ani când a participat la primaolimpiadă şi probabil ar fi obţinut meda-lii şi la Lake Placid, în 1932, dar a boicotatcompetiţia, după ce organizatorii au decisschimbarea sistemului de concurs.HeidenCel mai mare patinator de viteză din toatetimpurile este, fără îndoială, americanul EricHeiden, care a atins perfecţiunea la JO de laLake Placid, în 1980, câştigând toate celecinci probe, de la 500 m până la 10.000 m.Performanţa sa pare de domeniul incredi-bilului astăzi, în condiţiile unei concurenţeaccerbe la toate probele. De altfel, la ora ac-tuală nu există patinator care să se înscrie şila 500 şi la 10.000 m în concursurile majore,toţi optând fie pentru probele de sprint şieventual semifond, fie pentru cele de fond.JansenDacă Heiden este cel mai mare, un alt ame-rican, Dan Jansen, a scris cea mai emoţio-nantă poveste a acestui sport. În 1988, laJO de la Calgary, el a aflat de decesul suroriisale cu numai câteva ore înainte de a luastartul în proba de 500 m. Deşi marcat dedurere, Dan a intrat în concurs, însă a căzutla prima turnantă. Patru ani mai târziu, laAlbertville, rata podiumul la 500 şi terminaabia al 26-lea la 1000 m. S-a spus atunci căeste un sportiv terminat. A urmat Lilleham-mer ‘94. Ghinionul l-a lovit din nou la 500m (locul 8, deşi era recordmanul mondial).A decis să-şi încerce şansa la 1000 m, fără ase aştepta la prea mult. A terminat cursa curecord mondial, obţinând, în sfârşit, aurulolimpic. Povestea sa avea să fie ecranizatăulterior.EroinelePatinajul viteză feminin are mai multe figurimarcante. Prima mare campioană a fostrusoaica Lidia Skoblikova, care a obţinut 6medalii de aur la Squaw Valley şi Innsbruck,la olimpiada austriacă ea câştigând toateprobele, de la 500 la 3000 m (pe atunci nuera inclusă în program proba de 5000 m).Germania le-a dat patinajului viteză pe Ka-rin Enke, Gunda Niemann sau Claudia Pe-chstein, toate multiple medaliate olimpiceşi mondiale, iar SUA se mândresc cu BonnieBlair, singura patinatoare care a câştigatproba de 500 m la trei olimpiade, ultimaoară la Lillehammer, în ‘94.scoaterea unui timp performant, efortuleste zadarnic. La ora actuală, în lume exis-tă două piste foarte rapide, la Calgary înCanada şi la Salt Lake City în SUA. În am-bele locaţii, aflate la altitudine, gheaţa seprepară după nişte formule strict secreteşi cu toate eforturile pe care le fac anual,rivalii europeni de la Heerenveen, Hamarsau Inzell nu reuşesc să se ridice la un ni-vel apropiat.Rege pentru o ziDacă Salt Lake şi Calgary sunt locurileideale pentru doborârea de recordurimondiale în patinajul viteză, ovalul “Thi-alf” din Heerenveen, o arenă cu 12.500de locuri, este o adevărată Mecca a aces-tui sport. Cum pentru olandezi speedskating înseamnă aproape o religie, at-mosfera care se creează aici este unică,iar prestaţiile patinatorilor pe măsură.În fiecare an, Heerenveen găzduieşteceva important în calendarul competiţi-onal, de la etape de Cupă Mondială pânăla Campionate Europene sau Mondialede poliatlon. La final, învingătorii obţin, înafara medaliilor şi premiilor, şi o plimbareprin centrul oraşului cu caleaşca regală,fiind ovaţionaţi de localnici ca nişte ade-văraţi eroi.“Omul este o fiinţă fragilă prin subţirimeaşi delicateţea mecanismelor sale vitale,dar dominată de o gândire care se vreafără limite”, spunea marele filosof Pascal.Patinajul viteză încearcă să spargă acestebariere fizice. Privindu-i pe aceşti sportiviatât de bine dezvoltaţi parcă dispare, mă-car pentru puţin timp, imaginea fragili-tăţii umane remarcată atât de frumos degânditorul francez.Figuri marcante:ThunbergPrimul nume reprezentativ în istoria pa-tinajului viteză a fost finlandezul ClasThunberg, supranumit “Paavo Nurmi algheţii”. Ca şi legendarul atlet, Thunberga avut multe performanţe la competiţiilemajore, inclusiv 7 medalii olimpice, dintrecare 5 de aur, la primele două ediţii ale JO
  • 21. Prin Spectatorul Virtual, ac-ţiunea este reconfigurată din maimulte unghiuri şi din perspectivaunui competitor ales chiar de uti-lizator. Totul poate fi trăit live sau privit cuatenţie, în reluare, dintr-o perspectivă di-ferită. Din punctul de vedere al relaţiei cuspectatorul, aplicaţia a revoluţionat o su-medenie de competiţii, defavorizate nu depuţine ori de propriile formate.Disciplinele disputate în sistem contracro-nometru s-au regăsit, brusc, valorizate. Difi-cil de acoperit mai mult de două-trei probespeciale pe zi, ca spectator al unei etape dinMondialul de Raliuri. Chiar şi aşa însă, impo-sibilitatea de a compara în timp real timpiiechipajelor făcea ca, până nu demult, doarradioul şi telefonul fără fir să stea la loc decinste în arsenalul fanului WRC.Există însă întreceri poate mai frustrante şimai greu de urmărit: competiţiile nautice.Acolo unde riscul de confuzie este total. Dela clasamentul instantaneu, la determina-rea configuraţiei reale a circuitului jalonatde geamanduri, plus eventuale erori de na-vigaţie ale echipajelor, totul pare dificil dedecodificat din cauza unghiului şi distanţeide vizionare a ostilităţilor. O poziţionare ae-riană, deasupra apei, ar fi rezolvat chestiu-nea vizibilităţii şi, până la urmă, asta a făcutSpectatorul Virtual. Mai întâi în America’sCup, apoi în Volvo Ocean Race şi, recent, încampionatul de ambarcaţiuni motorizatePowerboat P1.Ca şi în Mondialul de Raliuri, şi în Power-boat P1 viteza de transmitere a datelor estede miză. Aşadar, cât de rapid poate fi unasemenea sistem? De patru ori pe secundă,Spectatorul Virtual, primeşte – prin inter-mediul senzorilor GPS montaţi pe coca şa-lupei - coordonatele fiecărei ambarcaţiuni:poziţia pe circuit, viteza, direcţia. Datelesunt trimise printr-o reţea GPRS sau, maisimplu, prin frecvenţă radio, bazei de dateamplasate în California, la San Jose, undesunt tratate şi distribuite pe web.Durata unui asemenea parcurs, din locul dedisputare al unui Grand Prix de Powerboatşi până la afişarea pe ecranul computeruluipersonal, se situează între 8 şi 9 secunde.De aceea, transmisia radio a curselor de P1,Înmotorsport,vitezaetotul.Greudeidentificatînsăogăselniţămaiiutedecâtaplicaţiaonlinedezvoltatăîn urmă cu mai bine de un deceniu de compania australianului Peter Lamb. Un sistem ce redă în timpreal,cufidelitate,simulăriîn3Dalefiecăreicompetiţiipeecranuloricăruicomputerechipatcuobanalăconexiune internet.disponibilă pe site-ul oficial al compe-tiţiei, este decalată în consecinţă. Cazîn care simularea live-ului TV este cva-siperfectă, cu o singură diferenţă: uti-lizatorul este, în acelaşi timp, şi regizorde emisie.„Unul dintre detaliile incredibile estecă poţi obţine imagini de care, altfel,nu ai avea parte. Nici măcar din eli-copter”, explica recent Peter Lamb,directorul general al companiei Vir-tual Spectator International, pentrusite-ul oficial Powerboat P1. „Capeţi oidee mai exactă despre cât de rapidesunt aceste ambarcaţiuni, pentru că tepoţi transpune la bord şi evolua la doimetri distanţă de rivalii care se depla-sează cu 100 de mile pe oră (n.r. – 160km/h). Cred că Powerboat reprezintă unadintre cele mai bune aplicaţii ale acesteitehnologii”.Alte sporturi, precum cricket-ul, navigaţiasau canotajul, s-au regăsit dinamizate prinadoptarea Spectatorului Virtual. Iar în cazulsquash-ului ori a Cupei Mondiale de fotbaldin Germania (2006), adoptarea aplicaţieia venit ca o veritabilă provocare, în cazul adouă discipline reputate pentru viteza dederulare a ostilităţilor. Din acest punct devedere însă, poate cel mai important chal-lenge l-a constituit adaptarea la specificulMondialului de Raliuri.Britanicul David Richards, pe atunci patronal International Sportsworld Communica-tors, ce gestiona drepturile comerciale aleMondialului de Raliuri, a luat cunoştinţăcu Spectatorul Virtual în cursul unei vizi-te derulate, în 2001, în Noua Zeelandă. Peatunci, compania lui Peter Lamb asiguraacoperirea web pentru cursele dinAmerica’s Cup. Reproducerea aceloriahturi pe un ocean virtual i-a dat ideilui Richards. Însă chestiunea avea să-şi dovedească rapid complexitatea.Spectatorul Virtual a trebuit să recree-ze cu exactitate peisajul fiecărei speci-ale, fiecare copac şi fiecare denivelare,apoi să utilizeze datele furnizate desenzorii GPS montaţi pe maşină, pen-tru a configura online fiecare probăcronometrată.Pentru început, fanii au putut compa-ra trecerile simultane a şase echipaje.Şi n-a trecut mult până când aplicaţiaşi-a strâns şi alţi adepţi. „Fără Specta-torul Virtual, n-aş fi ştiut dacă mane-vra avea să-mi aducă un avantaj ori ba”,spunea, în 2003, Colin McRae, la finele uneispeciale-maraton, tipice pentru Raliul Ken-yei, în care împrumutase o scurtătură.„Spectatorul Virtual este o excelentă opor-tunitate pentru noi, piloţii, de a revedea lu-crurile prosteşti pe care le facem în cursă”,susţine italianul Stefano Acanfora, angajatalături de ambarcaţiunea Baia High Perfor-mance în sezonul 2008 de Powerboat P1, laclasa Supersport. „După fiecare weekend,obişnuiesc să revăd cursele, la rece, şi să în-ţeleg dacă am adoptat trasa corectă”. Nu-iînsă deloc o noutate că piloţii şi echipele auajuns să utilizeze sistemul asemeni analizeitelemetrice efectuate de team-urile dinFormula 1.Încă din anul său de debut în Mondialul deRaliuri, Spectatorul Virtual intrase în atenţiatehnicienilor marilor echipe. „Inginerii îm-part specialele într-o mulţime de sectoareintermediare şi analizează de ce piloţii suntmai rapizi sau mai lenţi, în funcţie de sec-tor”, povestea, la vremea respectivă, direc-torul sportiv al celor de la Peugeot, CorradoProvera.Astăzi însă, Spectatorul Virtual se declină înnumeroase versiuni. Pentru uzul fanilor (afost adoptat chiar şi în dezvoltarea de jo-curi video specializate), al competitorilor şi,nu în ultimul rând, ca instrument de analizăpentru organizatori. În Powerboat P1, bu-năoară, responsabilii competiţiei fac apel laaplicaţie pentru a dezvolta circuite mai si-gure şi mai spectaculoase, dar şi pentru arezolva incidentele de cursă în timp real. Nude alta, dar viteza o permite. De pe ţărmulMediteranei până în San Jose, California, şiretur, datele parcurg cam 20.000 de kilo-metri în opt secunde. Echivalentul a9.000.000 de kilometri pe oră. Altfel spus,viteza gândului.alexandru cocuFEBRUARIE - MARTIE 2009 4544 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 22. Dar, tot de acolo, se vede şi ...sportul: Hamad bin Khalifa Sta-dium, Thani bin Jassim Stadium,Jassim Bin Hamad Stadium (Al SaddStadium), Al Rayyan Stadium, Al-Arabi Sta-dium, Hamad Aquatic Centre, Khalifa In-ternational Stadium – principala arenă pecare s-au desfăşurat Jocurile Asiei în 2006- Khalifa Tennis Stadium, Qatar Sports ClubStadium şi, între toate, o veritabilă perlă aceea ce înseamnă viziune arhitectonică şifilozofică în domeniu: Academia Aspire. Şitotul nu se termină aici, pentru că în curândvor intra în circuit şi „Wall Stadium” – cel maimare stadion subteran din lume (o copie lascară ceva mai redusă a cunoscutei Fjellhal-len, arena norvegiană de hochei pe gheaţă)estimat să coste 20 milioane de dolari - Pa-ralympic Stadium în sudul noului oraş Lu-sail, la 15 km de Doha, unde se desfăşoarăanual şi Marele Premiu la motociclism – sauMuzeul Sporturilor. Aici, la loc de cinste,îşi va găsi locul şi prima medalie olimpicăa performerilor din Qatar - bronzul cuceritîn 1992 la Barcelona de Mohamed AhmedSulaiman la 1500 m, dar şi medalia haltero-filului Saïd S. Asaad, care a urcat pe treaptaa treia a podiumului la Sydney.Cândva, privit ca o simplă curiozitate ceîncălcă multe percepte şi convingeri an-cestrale, sportul a devenit o prezenţă coti-diană în viaţa locuitorilor obişnuţi a vedeamai mult doar cursele cămilelor, pasiune cevine de milenii şi din înfrăţirea cu nemărgi-nirea deşertului.… Jocurile Asiei în 2006… Qatar TennisDestinaţiaDohaEmanuel FântâneanuAd-Dawhah sau Ad-Dōhah. Adică, pentru un european,Doha, capitala Statului Qatar. În 1850, apăreau umilelelocuinţe din Al-Bida, aşezare care avea să se numeascăAd-Dawhah, mai pre limba noastră „Marele smochin”.Zgârienoriiîncepsăîmpânzeascăcerul,cucerinddeşertul.Pânăîn2010îşivorlipifrunteadecer,înoraşulridicatdinnimic, 100 de asemenea“skyscraper”, de la înălţimea lorprofilând-se sclipirile apelor Golfului.
  • 23. sportului mondial, între care şi NadiaComăneci, alaturi de Diego Maradona,Pelé, Hicham El Guerrouj, Ed Moses,Mark Spitz sau Said Aouita. De atunci,ASPIRE a crescut, a căpătat vigoare şiprestanţă, are personalitatea lucruluibine făcut şi conştiinţa viitorului, a lo-cului ce trebuie să-l ocupe în mişcareasportivă a lumii moderne.M-am aflat acolo, nu cu mult timp înurmă, alături de alte două mari perso-nalităţi ale sportului mondial, Octavi-an Bellu şi Mariana Bitang. „Aceastăimpresionantă instituţie, cu o infra-structură demnă de secolul XXI, careare drept misiune descoperirea celormai talentaţi tineri sportivi din regiu-ne, pentru a-i transforma în campioniai lumii, plasează, neîndoielnic, ASPIREîn elita institutelor de sport din lume,dar şi a realizărilor arhitectonice şi in-ginereşti”, avea să exclame Octavian Bellu.Şi nu se poate spune că Octavian Bellu sauMariana Bitang nu au văzut la viaţa lor decălători pe meridianele şi paralele aurite alegimnasticii construcţiile sportive ale lumii,care de care mai impresionante, dar niciunaca ASPIRE.ASPIRE poate fi privită din două unghiuri.Cel arhitectonic şi al realizării inginereşti,celălalt fiind al activităţii extrem de diversece se desfăşoară aici.Cel dintâi impresionează şi trebuie cu ade-vărat să vezi cu proprii ochi pentru a realizace este cu adevărat, deoarece imaginile TV,fotografiile sau relatările celor careau avut şansa să intre în „dom”, suntdeparte de a oferi dimensiunile ade-vărate a ceea ce a înălţat francezulRoger Taillibert.Dar mai este, dacă acceptaţi, şi celă-lalt unghi, cel al planului filozofic almisiunii ASPIRE, care are ca ţintă de-rularea unor programe care şocheazăprin diversitate – pregătire sportivă,cercetare, informatică, management,media ş.a. - toate puse sub semnulactualităţii, dar mai ales al viitorului,pentru că, îţi va spune oricine, „ASPI-RE este o Academie vizionară asuprasportului…”„Viziunea noastră este de a descoperitinerii cei mai talentaţi din regiuneşi de a-i transforma în campioni ailumii, generând, astfel, totodată, oadevărată cultură pentru sport în Qa-tar, pentru a inspira şi generaţiile viitoare”,avea să-mi spună Katia Abboud, senior pur-tător de cuvânt. Avea să mai completeze:“Noi înţelegem cât de greu este să formeziun mare sportiv şi pentru acest lucru pu-nem la dispoziţie toate facilităţile – fiziolo-gie, psihologie, medicină, refacere, nutriţie,biomecanică, cercetare, informatică -, plustehnicieni de cea mai înaltă clasă, evidentalături de toată infrastructura, deoarecenumai astfel ne putem îndeplini misiunea.Dezvoltarea personalităţii unui sportiv îndrumul său spre performanţă este, de ase-menea, un obiectiv prioritar, pentru că unmare campion trebuie să ştie să se integre-ze şi în societate”.Sportivii de mare clasă au nevoie de facili-tăţi pe măsură. ASPIRE oferă totul, e o des-tinaţie care atrage şi turistic, pentru a puteaadmira o realizare a priceperii şi îndrăznelii,dar, înainte de toate, se constituie într-odestinaţie sportivă pentru cel interesat săpătrundă în intimitatea sportului, interesatde munca într-un laborator al performaţeipentru a răspunde cerinţelor viitorului.“ASPIRE today… INSPIRE tomorrow” – estedeviza sub care oamenii de aici au înţelessă-şi dedice priceperea în folosul sportului.Open… Qatar Masters (golf)… Campio-natele Mondiale de tenis de masă… QatarIAAF World Super Tour (atletism)… MotoGrand Prix…Tour of Qatar (ciclism)… Hor-ses Beauty Contest…Liga Arabă a CupeiMondiale (echitaţie) şi nu numai, pentru aaminti doar câteva dintre întrecerile de topmondial care au loc la Doha, competiţii carereunesc nume sonore ale sportului mondi-al. Iar cum fotbalul a devenit şi aici o nouă şiintensă pasiune, în 2011, Cupa Asiei va avealoc la Doha, pregătirile desfăşurându-se lafoc continuu.Doha este, indiscutabil, o destinaţie spor-tivă cu puncte de atracţie de mare interes,iar investiţiile pe măsură, pentru că, ceea ceştiu foarte bine, organizarea unor mari eve-nimente sportive aduce beneficii deosebi-te şi în alte zone ale activităţii economice,numeroase sectoare ale industriei fiind înputernică legătură.• ASPIRE Academy pentru Excelenţă în sporta găzduit cea de a 4-a ediţie a Campionate-lor Asiei la gimnastică artistică;• ASPIRE Academy a găzduit tragerea lasorţi pentru Cupa Asiei 2011;• Aspire Academy a primit prestigiosul tro-feu “Committed to Excellence”, distincţieacordată de Fundaţia Europeană pentruCalitate în Mangement;• ASPIRE Academy primeşte aprecierile luiSepp Blatter, preşedintele FIFA, pentru pu-nerea în aplicare a unor programe destina-te tinerilor din Africa;• ASPIRE Academy organizează sesiuneaştiinţifică „Spiritul Sportului”, benficiind deprezenţa unor proeminenţi experţi în sportşi design sportiv;• ASPIRE Academy a gazduit cea de a 3-aediţie a Openului pentru juniori la tenis demasă, cu participarea celor mai buni 70 dejucători din lume;• ASPIRE Africa Football Dreams - un pro-gram destinat descoperirii celor mai talen-taţi fotbalişti de pe continentul african, înprocesul de selecţie aflându-se 500 000 decopii din 7 ţări…Desenat de arhitectul francez Roger Tailli-bert, cel care a realizat, printre altele, Sta-dionul Olimpic din Montreal şi Parc desPrinces din Paris, ASPIRE este cel mai mare„dom” din lume întins pe o suprafaţă de290 000 mp, sub acoperişul căruia se aflăsăli de lectură, laboratoare ştiinţifice, bi-bliotecă, amfiteatru, centru medical, hotel,numeroase facilităţi pentru petrecerea tim-pului liber.Dar ceea ce impresionează este faptul căaici îşi găsesc locul şi o piscină olimpică,săli de gimnastică, terenuri de tenis, sală descrimă cu 8 planşe, sală de tenis de masă cu13 mese, două terenuri de squash, o salăde jocuri, un teren de fotbal de dimensiunioficiale cu tribună şi unul de dimensiuni re-duse, o sală de atletism cu tribune având ocapacitate de 15 000 de spectatori şi o pis-tă de 200 m, plus posibilitatea desfăşurăriituturor celorlalte probe (lungime, greutate,prăjină, ciocan etc). Toate acestea în inte-rior, pentru că afară se mai găsesc încă 7terenuri de fotbal (două cu iarbă artificială),o zonă pentru antrenamentul portarilor, unspaţiu pentru fitness cu pistă de alergare şidouă terenuri de tenis.Când, în urmă cu patru ani, a fost inaugu-rat, la festivitate s-au aflat şi celebrităţi aleFEBRUARIE - MARTIE 2009 5150 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 24. Într-o jumătate de an s-a scrisdespre TSG Hoffenheim infinit mai multdecât în toată istoria de 109 ani a clubu-lui. O echipă de fotbal care nu doar că aars rapid distanţa dintre liga a opta germa-nă, unde se afla în 1996, şi Bundesliga, dar amai şi avut impertinenţa să termine prima,după 17 etape, în sezonul de debut, într-oorganizaţie fotbalistică obişnuită cu o altfelde ierarhie.Nimic nu e obişnuit la Hoffenheim, o co-mună cu vreo 3300 de locuitori, care deacum are un stadion nou-nouţ de 30000 delocuri. Un proprietar de club care a jucat lajuniori prin anii ‘50, apoi a devenit unul din-tre cei mai bogaţi oamenidin lume, s-a întors acasăşi a clădit un vis fotbalistic.Un antrenor care conducecu fotbaliştii săi şedinţe depregătire de scrimă, box şibowling.Cea mai tânără formaţie dinBundesliga şi cei mai proli-fici atacanţi. La jumătateacampionatului marile forţedin Germania sunt surcla-sate de o trupă de necunos-cuţi, care joacă fotbalul celmai efervescent şi mai efi-cient. Hoffenheim e undevaîn zona de mijloc din punctde vedere defensiv, dar e, dedeparte, de o ofensivitateferoce. A înscris 42 de goluriîn turul de campionat, o me-die de 2,4 pe meci. VedadIbisevic a marcat de 18 ori în17 partide, bosniacul cres-cut în Elveţia şi la St Louis,în Statele Unite fiind, la doar24 de ani, marea bombă acampionatului. Şi asta maiales că, în sezonul prece-dent, cel al promovării în Bundesliga, a fostmai mult rezervă. Demba Ba, un senegalezla fel de tânăr, născut în Franţa şi adus de laMouscron, care a înscris şi el de şapte ori.Doi necunoscuţi, cum e de fapt oricare altuldintre fotbaliştii de la Hoffenheim. Sau, maiprecis, erau la începutul sezonului. Un sin-gur nume făcuse deja istorie în Bundesliga,antrenorul Ralf Rangnick. În 2005 a dus peSchalke în grupele Ligii Campionilor, termi-nând pe doi în Bundesliga. A ajuns la Ho-ffenheim când echipa era în liga a treia, cuBundesliga se freacă încă la ochi şi nu credeceea ce vede. Nici nu pricepe ce i se întâmplă.La jumătatea sezonului e cutremurată citindclasamentul. Hoffenheim e campioanatoamnei în Germania, scuturând din temeliiierarhia unui fotbal disciplinat şi riguros.Debutantă în prima divizie, echipa unei micicomune şi-a făcut de cap, fără ruşine, printremarile figuri fotbalistice teutone.Ho, HoHoffenheimCosmin Stăniloiuun proiect care l-a cucerit pe proprietar şicare, mai ales, s-a dovedit viabil. Şi nu doarpentru că în 2008 echipa de seniori înche-ie anul prima în Bundesliga, ci şi pentru că,tot în 2008, formaţia ‘sub 17 ani’ a câştigatcampionatul Germaniei.StîlpiiDietmar Hopp are 68 de ani şi Forbes Ma-gazine a scris că e printre cei mai bogaţi500 de oameni ai planetei. Este preşedinteco-fondator al SAP AG, cel mai mare produ-cător european de software şi al treilea camărime din lume. În anii ‘50 a jucat fotbal laHoffenheim şi a avut extravaganţa să cum-pere clubul în 1991, pe când era în Liga aopta germană. Într-un sat cu trei brutării,două măcelării, o pizzerie şi o singură câr-ciumă, casa în care s-a născut şi a crescutHopp e azi ce e la Berlin Poarta Branden-burg. Cârciuma satului e la parter şi jucăto-rii vin des în localul pe care-l ţine un turc,vânzător de doner kebab şi suporter alclubului, evident. Centrul are cam un kilo-metru lungime şi o intersecţie unde func-ţionează singurul semafor local. Aceasta elocalitatea numărul unu a fotbalului ger-man la final de 2008.Peter Hofmann are 49 de ani şi e preşedin-tele clubului. Omul care are pe mână baniilui Hopp şi care ia decizii. Strategia lui a datroade, are miros la tineri de perspectivă şide asemenea l-a convins pe Ralf Rangnicksă vină în sătucul din sud-vestul Germaniei.A impus tuturor celor din club credinţa cănimic nu e imposibil. Asta pentru că a de-monstrat deja că, într-adevăr, la Hoffenhe-im nimic nu e imposibil!Ralf Rangnick n-a strâmbat deloc din nascând a venit vorba să ajungă în divizia a tre-ia. Nici nu prea avea cum, la ce bani i-a puspe masă Hopp pentru a construi echipa. Aadus jucători foarte tineri, necunoscuţi şii-a crescut precum copii săi, fix cum aveanevoie pentru fotbalul pe care-l gândea. I-aînvăţat să se bucure, să se lupte, să creadăşi să nu renunţe. Şi a făcut din ei o familie.Toţi jucătorii şi întregul staff locuiesc în Ho-ffenheim, ies împreună la masă, participă laactivităţi comunitare şi astfel Rangnick i-aobişnuit cu apartenenţa la acest loc. Apoile-a cerut să joace fotbal repede, doar spreFEBRUARIE - MARTIE 2009 53
  • 25. poarta adversă şi să nu se întristeze cândpierd. Mai ales că le-a oferit ca alternativăbucuria victoriilor entuziasmante. Pentrutoată lumea, chiar şi pentru cei 3300 delocuitori din Hoffenheim care la debutulîn Bundesliga, pe stadionul din Manheim,unde s-au jucat în tur meciurile de pe terenpropriu, au venit cu mic cu mare purtândtricouri inscripţionate astfel: “Tot satul esteaici”!Un stadion nou nouţÎn 1999, în Hoffenheim s-a construit unstadion nou, cu 3500 de locuri, nocturnă şitribune acoperite, botezat Dietmar HoppArena. După promovarea în Bundesliga,arena nu putea îndeplini condiţiile pentruprima divizie. Aşa că imediat s-a demaratconstruirea unui alt stadion, de data aceas-ta unul de nivelul Ligii Campionilor. RheinNeckar Arena a costat 60 de milioane deeuro, are 30 000 de locuri şi construcţia luia durat un an şi jumătate. Din ianuarie, Ho-ffenheim joacă pe acest stadion, după ceîn tur a evoluat la Mannheim, pe Carl BenzArena, unde a umplut, la fiecare meci, 26000 de scaune.Meciurile memorabileEtapa 1: Energie - Hoffenheim 0-3 (Ibisevic 2,Demba Ba)- locul 1Etapa 5: Hoffenheim - Borussia Dortmund4-1 (Ibisevic 2, Salihovic, Carlos Eduardo)-locul 2Etapa 6: Werder - Hoffenheim 5-4 (Ibisevic,Demba BA, Salihovic, Compper) - locul 6Etapa 8: Hannover - Hoffenheim 2-5 (Ibisevic2, Obasi, Luis Gustavo, Demba Ba) - locul 2Etapa 9: Hoffenheim - Hamburg 3-0(Obasi 2, Ibisevic) - locul 1 (Ham-burg era lider înaintea partidei)Ibisevic, golgeterul denicăieriVedad Ibisevic a explodat încă din primaetapă când a înscris de două ori la Cottbus,pe terenul lui Energie. Bosniacul a venit laHoffenheim în 2007, dar n-a prea jucat însezonul promovării în Bundesliga, fiind maimult rezervă. Când avea 16 ani, familia luiVedad s-a mutat în Elveţia şi el a început săjoace la FC Basel. Apoi a emigrat în StateleUnite împreună cu părinţii la St. Louis, undea făcut furori în Liga Colegiilor. Conaţiona-lul său, Vahid Salilhodzic antrena pe ParisSt Germain în 2004 şi l-a vrut pe Vedad înFranţa. L-a împrumutat în divizia a doua, laDijon, de unde a ajuns în 2006 la AllemaniaAchen. Acolo l-a văzut Rangnick şi l-a cumpărat în2007. A explodat în 2008, marcând 18 goluri în 17etape şi fiind golgeterul Bundesligii. Vorbeşte fluentgermană, franceză şi engleză şi la Achen a fost plătitşi pentru a fi translatorul jucătorilor străini, în timpulantrenamentelor. E translator şi la Hoffenheim cânde nevoie de el.AmintireaKaiserslauternO singură echipă a reuşit să câştige Bundesliga înanul în care a promovat. FC Kaiserslautern a termi-nat prima în 1998, sub comanda legendarului antre-nor Otto Rehagel. Conform Kicker, doar şapte for-maţii nou promovate au jucat sezonul următor încupele europene: Hannover (1964-65), Bayern Műn-chen (1965-66), Wuppertal (1972-73), Stuttgart(1977-78), Werder Bremen (1981-82), Bochum (1996-97) şi Kaiserslautern (1997-98).54 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 26. ANTRENAMENTULSPECIFICMEDICINĂ SPORTIVĂRobert Donatellidoctor terapeutTotuşi, profesioniştii carejoacă şi predau tenis tot anulnu îşi permit să aibă o acci-dentare care să îi ţină departede elevii lor sau de turnee mai multde cîteva zile. Poate antrenamentulspecific să ajute jucătorii amatori şiprofesionişti să se menţină în formăo perioadă mai lungă?Este un răspuns simplu în ceea cepriveşte menţinerea nivelului per-formanţei în orice sport, întărireamuşchilor scheletali. Contribuţiaputerii şi masei muşchilor scheletalinu este suficient recunoscută. Estebinecunoscut faptul că pierdereaforţei musculare reduce capacitateade a efectua activităţi zilnice şi creştemortalitatea. De exemplu, la bărbaţiide peste 60 de ani, valori scăzute aleforţei de prehensiune au fost asocia-te cu un risc crescut al mortalităţii. Unstil de viaţă sedentar duce la slăbirefizică prematură. O dată cu îmbătrîn-irea, pierdem şi masă musculară. Dina cincea până în a opta decadă a vie-ţii bărbaţii pierd aproximativ 20% dinmasa musculară. Bărbaţii sunt maipredispuşi la acest fenomen pentrucă au un număr mai mare de fibrerapide de mişcare convulsivă decâtfemeile.Tenisul nu este un sport care să creas-că forţa muşchilor scheletali. Este oactivitate bună pentru îmbunătăţireasistemului cardiovascular. Activităţilespecifice tenisului, cum ar fi serviciile,potcauzareducerea puteriimuşchiu-lui infraspinos. Eforturile de pe terenpentru a ajuge la minge şi pentru a olovi sunt cauze obişnuite ale acciden-tărilor de la genunchi şi ale durerilorde spate. În timp ce eram în TurneulCampionilor la tenis, unde participaulegende ca Jimmy Connors şi JohnMcEnroe, cele mai frecvente proble-me pe care le-am tratat au fost rănilela umăr, genunchi şi spate.Pentru a rămâne în formă, majorita-tea sportivilor profesionişti au ne-voie de un extrasezon pentru a serecupera în urma sezoanelor în careau folosit în exces sistemul muscu-lo-scheletal. Antrenamentul SportivCum pot rămâne în formă cât mai mult timp?Tenisulesteunuldintrepuţinelesporturicare pot fi practicate tot anul, în salăsau în aer liber, primăvara, vara, iarnaşi toamna. Cum pot jucătorii de tenissă rămână în formă pe tot parcursulanului? Mulţi sportivi amatori pot jucatenis câteva zile pe săptamână ani larând fără să se rănească atât de gravîncât să îşi încheie cariera sportivă.Jucătorul amator îşi poate lua libercâtevasăptămânisaulunipeanpentrua se recupera.
  • 27. 58 FEBRUARIE - MARTIE 2009Specific în extrasezon pentru a îmbunătăţiperformanţa începe cu o evaluare a acestuisistem. Evaluarea deficitului forţei muscula-re, dezechilibrul muscular agonist/antago-nist, capacitatea muşchilor de a stabilizaîncheieturile, puterea explozivă a muşchi-lor, rezistenţa la sportul pe care îl practicăşi măsurători ale gamei de mişcări ale în-cheieturilor, toate sunt necesare pentru astabili un program sportiv specific optimpentru fiecare sportiv în parte.Deficitul MuscularIndividualCea mai bună metodă de determinare a pu-terii musculare individuale este măsurareacapacităţii muşchiului de a genera torsiu-ne. Torsiunea maximă este măsurată de undinamometru şi este o valoare obiectivă aputerii musculare. Dacă are aceste valori,atunci fizioterapeutul poate determinaraportul dintre muşchii agonişti şi antago-nişti, cum ar fi grupul muşchilor infraspi-noşi ai umărului. Rotatorii externi ai umăru-lui trebuie să reprezinte cel puţin 70% dinputerea rotatorilor interni. În cazul în careputerea muşchilor rotatori externi este maimică de 50% faţă de puterea muşchilorrotatori interni, sportivul se poate răni laumăr. Nu numai că muşchii infraspinoşi aurolul de a proteja umărul, dar sunt şi foarteimportanţi pentru îmbunătăţirea lansăriloraeriene ale sportivilor. Un studiu publicatîn „Am Journal of Sports Medicine” de dr.Mont, a demonstrat o creştere cu 17,6 km/oră a vitezei serviciului la tenis după întări-rea muşchilor rotatori ai umărului (articula-ţia gleno-humerală).Stabilizatori aimuşchilorSubscapularul se comportă ca o bază dina-mică ce se mişcă în acelaşi timp cu umărulşi permite muşchilor rotatori ai umărului săfie explozivi. Pelvisul de asemenea se com-portă ca o bază dinamică şi le permite muş-chilor gambei să fie explozivi. Am văzut decurând un caz în care durerea de genunchiera legată de slăbirea muşchilor pelvian şial coapsei (muşchii profunzi).Cum poate muşchiul pelvisului şi cel alcoapsei să afecteze genunchiul? Pentru caun muşchi să mişte un os, alţi muşchi tre-buie să se contracte în jurul altor oase, cre-ând astfel o bază solidă. De aceea, muşchiiprofunzi funcţionează ca şi stabilizatori şi/sau mobilizează muşchiul pentru a permitemişcarea.Cum ştiu muşchii să stabilizeze sau să mo-bilizeze? Creierul îi spune ce să facă. Totce trebuie să facem este să ne gândim, sămergem.... şi creierul trimite mesajul cătremuşchii necesari efectuării acestei mişcări,de exemplu alergarea la stânga, aluneca-rea la dreapta sau sărituri. Uneori muşchiisunt răniţi sau obosiţi sau nu sunt tocmai înformă şi atunci, în mod automat, alţi muş-chi preiau controlul pentru a ajuta. Aceastase întâmplă atuncicând suntem acci-dentaţi, avem o întin-dere musculară saune scrântim glezna.Puterea muşchilorprofunzi e foarte im-portantă pentru ju-cătorii de tenis. Dacăîncercăm să ajungemla o minge pe careadversarul o trimitedin cealaltă parte aterenului, trebuie săne mişcam lateral, săaterizăm pe un piciorîn timp ce, în acelaşitimp, trebuie să lovimmingea. În timp ce teechilibrezi pe un pi-cior, este nevoie deo bază stabilă pentrua lovi. Dacă putereaunui anumit grupmuscular al coapseisau al pelvisului nueste suficient de so-lidă, atunci pelvisulnostru devine insta-bil. Aţi încercat vreo-dată să loviţi o mingede tenis stând pe oplatformă instabilă?Veţi face tot felul de mişcări pentru a lovimingea corespunzător. Aceste mişcări arputea duce la răniri sau la o tehnică de exe-cuţie slabă. Antrenorul lui Andy Roddickmi-a spus că elevul său a putut să loveascămingea mult mai eficient doar după ce i-amîntărit muşchii pelvisului şi ai coapsei .Cum putem şti dacă aceşti muşchi profunzisunt slăbiţi? Am alcătuit o serie de teste deevaluare specifice, pentru a evalua putereamuşchilor profunzi. Unul dintre testele pecare le folosesc în mod frecvent este poziţiaîntr-un singur picior. Este surprinzător câtorsportivi li se pare dificil să stea într-un piciormai mult de 6 secunde.Atunci îi cer sportivului să stea cu genun-chii parţial flexaţi. Adesea observ că nu aunici un control asupra picioarelor. În timpce sportivul stă în această poziţie îşi pier-de echilibrul sau nu poate să se menţinăîn această poziţie, iar genunchii încep să semişte dintr-o parte în alta. Am observat cămulţi sportivi au dureri de mijloc, de coapsăsau de genunchi sau suferă de disfuncţii pa-telo femurale ca urmare a slăbirii muşchilorprofunzi. Lipsa puterii stabilizatorilor poateduce la accidentări cronice sau la o perfor-manţă slabă pe terenul de tenis. Muşchiiprofunzi puternici şi stabili pot îmbunătăţiperformanţa şi pot face ca jucătorul de te-nis să aibă puterea şi rezistenţa de a ajungela minge şi de a lovi mai eficient.Gama de mişcări aîncheieturilorO evaluare importantă pentru a alcătui unprogram sportiv specific este determinareamobilităţii încheieturilor. De exemplu, joculde tenis duce la dezvolarea unor anumitelimitări ale încheieturilor umărului. JeffCooper, antrenor principal la echipa debasseball Philadelphia Phillies, a putut să îiferească de accidentări pe cei 22 de jucătoricare execută aruncări mai mult de 3 sezoa-ne având grijă lagama de mişcări aumerilor. Nici unuldintre ei nu a fostscos din joc dato-rită vreunei durerila umăr şi nici nu atrebuit să fie trataţipentru vreo pro-blemă la umăr.RezistenţaspecificăpentrusportPentru a dezvoltaun program spor-tiv specific spor-tivul trebuie să îşiîmbunătăţeascărezistenţa specificăsportului practi-cat. De exemplu,un jucător de te-nis trebuie să îşiîmbunătăţeascăabilitatea de a fiexploziv. Alergareape distanţe marinu aduce benefi-cii dezvoltării puterii explozive. De aceea,jucătorul de tenis trebuie să se antrenezeefectuând mişcări scurte şi rapide, cum ar fisprinturile, pliometria sau antrenamenteleexplozive cu greutăţi.Antrenamentul pentru un sport poate fi oabordare rapidă în ceea ce priveşte pute-rea, rezistenţa şi unele exerciţii explozive,dar nu specifice muşchilor implicaţi în jo-cul de tenis, sau poate fi un antrenamentspecific. Schimbând deficitul muscular alsportivului prin exerciţii specifice de întă-rire a muşchilor, reducând dezechilibruluimuscular, îmbunătăţind mobilitătea înche-ieturilor şi efectuând unele exerciţii speci-fice de rezistenţă, alcătuim un program deantrenamente sportive specifice.Primul pas este evaluarea de către un me-dic specilizat în sistemul musculoscheletalşi care poate face teste sportive specifice.FEBRUARIE - MARTIE 2009 59
  • 28. La prima vedere, din măreţia fos-tului imperiu britanic n-a mai rămasdecât o sumă de vestigii risipite dar-nic, pe faţa pământului. De la colecţiade automobile clasice a foştilor maharajahila mostrele de arhitectură colonială alefeluritelor petice de pământ din Caraibe,culoarea acelor vremuri pare înecată în co-munul contemporan. Spiritul de aventurăpropriu marilor exploratori nu s-a stins însă.Ci s-a perpetuat, ca un amestec rafinat deîndrăzneală, patriotism şi inovaţie, puse înserviciul Majestăţii Sale.La început de secol XX, cursa pentru PolulSud a fost rezolvată repede. De un anumeRoald Amundsen, spre crunta dezamă-gire a supuşilor regelui Edward al VII-lea,care-l aşteptau pe Robert Scott. Albionulavea nevoie de un nou duel între gentilomi,la fel de ambiţios, însă mai dificil de tranşatpe termen lung. Moda recordurilor de vite-ză s-a impus atunci ca o soluţie rezonabilă.O bătălie ce începuse, de altfel, să capeteamploare cam în aceeaşi perioadă cu ne-fericita cursă spre pol. Mai întâi, ca un duelaristocratic între contele francez GastonChasseloup-Labat şi un inginer belgian, Ca-mille Jenatzy, care şi-au subtilizat unul al-tuia cele mai bune performanţe între 1898şi 1899. Pentru primul britanic, a trebuit săaşteptăm zorii primului război mondial, cuL. G. Hornstead semnând o performanţă de199 km/h, la volanul unui Benz no. 3, de 200de cai-putere. Însă veritabila pasiune dez-voltată de britanici pentru această cursă cupotenţial infinit avea să vină o dată cu unanume Malcolm Campbell. Până în 1935,Campbell a doborât de nouă ori recordulmondial de viteză şi, în ultima sa tentativă,a ridicat ştacheta la 440 km/h.A fost perioada în care pilotul nu a ezitatsă facă apel la un alt simbol al Albionului,Rolls Royce, pentru a-şi echipa bolidul cumotoare de avion. John Cobb avea să preiaştafeta şi, în 1947, brokerul din Albion aveasă stabilească cel mai longeviv record deviteză la sol.O performanţă care a rezistat vreme de 17ani şi un personaj care avea să-l inspire peun anume Richard Noble. Scoţianul năs-cut în 1946, la Edinburgh, şi-a văzut idolultestând ambarcaţiunea Crusader, pe LochNess, cu numai câteva săptămâni înainteca James Cobb să piară în încercarea de astabili un nou record de viteză pe apă. Aşas-a decis Noble să pună pe picioare propriacompanie, specializată în producţia de mo-dele cu motoare de avion, cu scopul de adoborî recordul de viteză terestru. O per-formanţă ce data din 1970, când americanulGary Gabelich, semnase 1001,67 km/h, lavolanul lui Blue Flame. De acum, procedu-ra de omologare se standardizase. Bolidultrebuia să parcurgă aceeaşi distanţă dus-întors în interval de maximum o jumătateArmasupersonicăPe15octombrie1997,laoralocală10:04,înplindeşertBlackRockdininimaNevadei,ThrustSSCdeveneaprima, şi până astăzi singurul bolid terestru care a percutat bariera sunetului. O performanţă semnatăde o maşinărie britanică, pusă pe picioare de un veritabil discipol al exploratorilor de odinioară.de oră, iar viteza - înregistrată pe distanţaunui kilometru sau unei mile. Performanţareţinută avea să reprezinte media viteze-lor maxime consemnate la fiecare trecere.Modelele părăsiseră demult Europa (1927),plajele (ultima performanţă data din martie1935, de la Daytona Beach) şi se refugiase-ră în deşerturile din vestul Statelor Unite.Acolo a mers în octombrie 1983, RichardNoble, cu al său Thrust 2, pentru a readuceîn Marea Britanie recordul mondial de vite-ză la sol. Paisprezece ani mai târziu, scoţia-nul care şi-a început cariera de exploratorprintr-o expediţie Londra – Cape Town într-un Land Rover a avut de luat cea mai greadecizie a vieţii. La 51 de ani, a preferat sănu-şi rişte viaţa inutil la volanul automobi-lului supersonic al cărui proiect l-a condus.alexandru cocu
  • 29. Thrust SSC (Super Sonic Car) a încăput pe mânalui Andy Green, pilot al aviaţiei regale, care la35 de ani a fost selectat din 2.000 de candidaţi.1.227,99 km/h a fost performanţa omologatăpentru Andy Green, primul om care depăşea lasol, în acea zi de octombrie 1997, bariera sunetu-lui (Mach 1,016). Record stabilit la exact jumătatede secol şi o zi de momentul în care americanulChuck Yeager depăşea, la rândul său, barierasunetului, însă în aer, la comenzile avionului cureacţie Bell X-1.Nu-i o alăturare întâmplătoare, căci - pentru aatenta la un asemenea record - Thrust SSC a tre-buit să împrumute sănătos din caracteristicileaparatelor de zbor. Cele două turboreactoareRolls Royce preluate de la avioanele de vânătoa-re F-4 Phantom II dezvoltă în total 108.000 decai-putere. Altfel spus, echivalentul a 145 de mo-noposturi de Formula 1. Forţele extreme la careurma să fie supus bolidul l-au determinat pe No-ble să nu rişte. Nu l-a echipat cu pneuri, ci cu roţidin aluminiu, ce cântăresc fiecare câte 160 de ki-lograme. Cockpitul amplasat între cele două mo-toare nu dispune de airbaguri. Nu de alta, dar arfi îngreunat ansamblul şi, mai important, la ase-menea viteze utilitatea lor ar fi fost nulă. Douăparaşute au avut rolul de a frâna vehiculul pânăla o viteză la care frânele cu discuri - şi ele împru-mutate de la Boeing-urile 757 - puteau intra înacţiune. Astfel echipat, Thrust SSC a reuşit să ac-celereze de la 0 la 1.000 km/h în numai 16 secun-de. O asemenea maşinărie, cu o lungime de 16,5metri şi o masă totală de zece tone şi jumătate, aavut nevoie de 200.000 de ore de lucru. Din par-tea unei echipe dedicate, motivate de acelaşispirit îndrăzneţ al exploratorilor de altădată.15 octombrie 1997: Super- monstrul THRUST SSCgata pentru Land Speed Challenge la Black RockDesert în Nevada.
  • 30. După ce arbitrul fluieră începu-tul unui meci, cât de repede crezi căpoate o echipă să marcheze? Bun,poate că într-o partidă în care dife-renţele dintre formaţii sunt mari, se poateîntâmplaastaextremderepede.Darîntr-unjoc din Liga Campionilor, cea mai puternicăîntrecere a cluburilor, acolo unde valoareae deseori sensibil egală, unde avem cei maibuni dintre fotbalişti şi cei mai versaţi antre-nori? Ei bine, chiar şi în Liga Campionilor ungol se poate marca în doar 10 secunde.Nu asta e însă cu adevărat surprinzătorcând vorbim despre cel mai rapid gol înscrisîn istoria Ligii Campionilor. E surprinzător,aproape neverosimil, numele echipei carea încasat un astfel de gol: Real Madrid. Şi, camirarea să continue, spaniolii au încasat-oavând ei lovitura de începere a disputei. Îm-potriva lui Bayern, Roberto Carlos a pierdutmingea în faţa bosniacului Salihamindzici,acesta a centrat de pe dreapta pentru RoyMakaay şi olandezul l-a învins pe Iker Ca-sillas. Se întâmpla pe 7 martie 2007 şi de laprimul fluier al disputei Bayern- Real, de peAllianz Arena, se scurseseră fix 10 secundeşi 3 sutimi. E un record care va fi cu greuegalat vreodată.Dacă acesta este, aşadar, cel mai rapid golînscris vreodată în istoria Ligii Campionilor,să vedem şi următoarele nouă cele mai ra-pide reuşite.Dai gol în 10 secunde?Cosmin StăniloiuGILBERTO (Arsenal): 20.07 secunde - PSV Eindhoven-Arsenal 0-4 (25.09.2002)DEL PIERO (Juventus): 20.12 secunde - Manchester United-Juventus 3-2 (01.10.1997)SEEDORF (AC Milan): 21.06 scunde - Schalke-Milan 2-2 (28.09.2005)KINCL (Rapid Viena): 25.20 secunde – FC Bruges-Rapid Viena 3-2 (02.11.2005)BOMBARDA (Willem II): 28.21 secunde - Willlem II-Sparta Praga 3-4 (20.10.1999)ALEXOUDIS (Panathinaikos): 28.46 secunde - Panathinaikos-Aalborg 2-0 (22.11.1995)DECO (FC Porto): 30.08 secunde - FC Porto-Molde 3-1 (26.10.1999)CHRISTIAN GIMÉNEZ (Basel): 31.04 secunde - Basel-Manchester United 1-3 (26.11.2002)VAN DER MEYDE (Ajax): 35.10 secunde - Roma-Ajax 1-1 (19.03.2003).64 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 31. CÂINII ZĂPEZIIUndeva între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiescse găseşte cea mai prolifică şcoală de câini huskypentru cursele de sănii. E locul unde cerul se uneşte cupământul.- Alo, domnul Zoli?- Da.- De la Eurosport suntem. Am înţeles că sunteţi crescător decâini husky cu care participaţi la curse de sănii şi ne-am zis căar fi frumos să facem un reportaj la dumneavoastră, acolo. Cumfacem să ajungem?- Păi, de la Miercurea Ciuc o luaţi către Odorheiul Secuiesc şiaproape de Vlăhiţa faceţi dreapta, chiar acolo e gospodărianoastră.V-aştept eu în şosea.- Şi dacă nu nimerim?- Na, apăi chiar dacă ajungeţi laVlăhiţa puteţi întreba pe oricedespre omul cu câinii, aşa spuneţi, şi vă trimite exact undetrebuie!ioan viorel
  • 32. N-a fost nevoie să întrebăm pe nimeni. Zol-tan Szijgyarto a venit să ne ia chiar el de laCiuc şi împreună am plecat către locul căru-ia cineva i-a spus Raiul Alb datorită frumu-seţii zonei şi zăpezilor care persistă aici cam4-5 luni pe an. Primele fiinţe care te întâm-pină în poarta gospodăriei sunt doi pui dehusky, unul mai frumos decât altul. Viitoriicampioni! În total, Zoli şi soţia lui, Melania,au 16 câini husky, de prezentare şi de curse,plus un ciobănesc mioritic şi un dulău decurte. Sunt doi oameni care au cultul câine-lui, aşa cum îl numesc ei. Chiar că trebuie săai o pasiune aproape nebună pentru acesteanimale ca să te retragi în creierul munţilor,în pădure, ca să-i oferi acestei haite super-be cele mai bune condiţii de antrenamentşi unde cel mai apropiat vecin este la un ki-lometru şi jumătate mai la vale! Au însă sa-tisfacţia că asociaţia lor, “Harghita MushingClub” este cea mai de succes din România,cea mai premiată în ţară şi afară, atât în cur-sele de viteză, cât şi în cele de show, un felde concursuri de frumuseţe pentru aceştihusky.Este ora prânzului şi aici, la munte, noap-tea se lasă mai repede, aşa că ieşim afarăpentru a prinde pe lumină antrenamen-tul zilnic, în care în general se aleargăcam 20 de kilometri. E ceva de muncăpână când câinii sunt prinşi la sanie, iarZoli are nevoie şi de ajutorul Melaniei.După jumătate de oră atelajul este gata.Urmează o comandă scurtă, “Porneşte”,rostită în maghiară, iar câinii o zbughescca din puşcă. Priveliştea pare desprinsădin altă lume. O sanie care zboară printrecopacii încărcaţi, totuşi, cu chiciură, alune-când pe zăpada de un alb ireal şi cei patrucâini, unul mai frumos decât altul. Efectiv aiimpresia că tot ceea ce se întâmplă în jurultău face parte dintr-o altă lume, într-atât defrumos este totul.Ca să fii crescător de husky înRomânia este foarte greu. Înprimul rând, acest sport, cursede câini pe zăpadă, nu existăîn nomenclatorul sporturilorde la noi. Nu există nici un felde subvenţii pentru crescători.În aceste condiţii, proprietariide câini sunt nevoiţi să se des-curce cum pot. Şi nu pot mulţi,de aceea sunt doar vreo 7-8asociaţii în toată ţara. Pe Zolişi pe Melania hrana celor 16câini husky le scoate lunar dinbuzunar cam 15 milioane de leivechi. Mai adăugaţi aici chel-tuielile legate de deplasările lacurse şi cele de cazare la loculrespectiv. “A, nu uitaţi şi chel-tuielile făcute la deplasarile înstrăinătate. Dar acolo mergemai mult Melania, la prezentări.Eu la curse nu ies afară, ar fi ne-voie de prea mulţi bani”, măr-turiseşte Zoli. Iar săniile costă şiele, indiferent că sunt aduse deafară, unde preţul lor ajunge şila 2.000 de euro, sau sunt con-struite aici, în ţară. Pentru ceidoi, banii vin în cea mai mareparte din firma lor de instalaţiiRaiul alb Sută la sutăpasiune
  • 33. 70 FEBRUARIE - MARTIE 2009electrice, dar şi din vânzările de terenuri înzonă, cu care se ocupă de ceva vreme.“Eu am mai avut şi o firmă de publicitate laOdorhei, dar am renunţat la ea ca să venimaici, la ţară, alături de câinii noştri. Nu m-aşmai întoarce la oraş pentru nimic în lume”,spune bărbatul casei.Pregătirea atelajului pentru concurs esteun adevărat ritual. Mai întâi este pregătităsania, care trebuie să fie dotată cu un sac, încare este băgat câinele accidentat sau obo-sit în timpul cursei. Asta dacă este cazul.Apoi, sania trebuie să aibă o frână, care esteacţionată cu piciorul de conducătorul ate-lajului. Ancora de zăpadă nu trebuie nici easă lipsească din dotarea unei sănii de con-curs, aceasta având rolul de a-i împiedicape câini să plece cu sania fără conducătoratunci când atelajul este oprit. Următorularticol, o coardă de siguranţă şi, în sfârşit,un alt sac, de dimensiuni mai mici, nece-sar musherului - aşa cum este numit con-ducătorul atelajului - în care acesta îşi ţinediferite obiecte necesare în timpul cursei.Greul, însă, abia acum vine. Sunt aduşicâinii. Mai întâi, pe zăpadă este întins unlanţ, numit stick-out, care se priponeşte înpământ la ambele capete şi care are prin-se din loc în loc la intervale regulate niştecoarde speciale, numite carabine, care suntpuse de gâtul câinilor pentru a-i ţine legaţi.Complicat, nu-i aşa? Şi asta nu-i totul. Perând, fiecare câine este legat apoi la sanie,prinzându-i-se pe după gât un aşa numitham. Când toţi câinii au fost înhămaţi, atela-jul este gata de start. Până şi ordinea în caresunt aşezaţi câinii la sanie nu este întâmplă-toare. Cei care conduc grupul şi care stauîn frunte sunt aşa numiţii lideri, dar care nuRitualul curseiFEBRUARIE - MARTIE 2009 71
  • 34. 72 FEBRUARIE - MARTIE 2009ani numărul spectatorilor prezenţi la curseeste în creştere, ajungând acum să depă-şească 1.000, parte dintre ei venind chiardin Bucureşti. “Organizarea curselor se face,pe rând, de către una dintre asociaţiile deprofil existente, deci alţi bani! Oricum, lacursele de la noi e bine, că mergi în searapremergătoare întrecerii, dar afară trebuiesă ajungi cu zile bune înaintea cursei, săaibă timp câinii să se obişnuiască suficientcu traseul”, ne precizează Melania. Premiilecare se acordă câştigătorului constau doarîn cupe şi în hrană pentru câini, din parteasponsorilor, care vin de regulă din rândulcelor ce produc hrana specifică pentruaceste animale. Nu se pune problema debani, dar aproape nicăieri în Europa nu seacordă recompense financiare. Banii suntdoar în cursele din America de Nord, celedisputate pe trasee de mii de kilometri lun-gime.sunt neapărat şi lideri de haită. Sunt doarcei mai inteligenţi, care ascultă cel mai binede comenzile conducătorului de atelaj. Ceimai puternici - iar aici sunt chiar liderii dehaită - sunt puşi în spate, cel mai aproapede sanie, pentru că ei sunt practic cei care îiforţează şi pe ceilalţi să ducă ritmul.O cursă înseamnă în general două etape,care se dispută succesiv sâmbătă şi dumini-că. În România au loc de regulă cam şasecurse anual, toate diurne, aproape exclusivpe trasee amenajate în judeţul Harghita,pentru că aici activează şi aşa puţinele soci-etăţi de profil existente. Sunt trasee de la4-5 kilometri lungime, pentru atelajele cudoi câini, până la cele de 24 de kilometri,pentru atelajele de opt câini. Intermediaresunt cursele de sănii trase de patru sau deşase câini. Traseele sunt în formă de circuit,iar pentru nivelarea lor se apelează la snow-mobile, care bătătoresc bine zăpada. Încursă echipajele nu pleacă toate odată, ci ladiferenţe de 5 minute unul de celălalt, pemodelul etapelor de contracronometru înciclism. Dacă un echipaj îl prinde din urmăpe celălalt, cel ajuns din urmă este obligatde regulament să tragă pe dreapta şi să selase depăşit, urmând a-şi relua alergareaabia după ce atelajul care l-a depăşit a luato distanţă asiguratoare. În cursă nu existălimită pentru numărul de depăşiri. La final,câştigător este desemnat echipajul care aînregistrat cel mai bun timp. Iar timpii suntsurprinzători de buni. Dacă la plecare câiniiating o viteză aproape de 60 de kilometripe oră, în timpul cursei aceasta se regleazăspre 25-30 de kilometri pe oră. Ceea ce îiîncântă pe aceşti pasionaţi este că în ultimiiUn perete cu trofeePe unul dintre pereţii casei familieiSzijgyarto tronează o colecţie impre-sionantă de cupe, medalii şi diplomeobţinute de cei doi la numeroaseleturnee la care au participat. Sunt un-deva spre două sute de trofee, uneledintre ele de la competiţii internaţi-onale, la care a mers în special Mela-nia. Ea iese cu câinii la prezentări, ella cursele de viteză. Unicul momentîn care Zoli a participat la o cursă înstrăinătate, în Ungaria, a fost acumcâţiva ani, când a şi câştigat.Pleacă de pe loccu 60 km/hNoapteavin lupiiPădurea, care începe chiar delângă casa lui Zoli şi a Melaniei,găzduişte multe specii de fiaresălbatice. Iarna, nu puţine suntdimineţile în care cei doi găsescurme de lup pe la poartă. S-aîntâmplat însă ca unul dintrecâinii lor, Şoma, un lider de ate-laj, să fie prins într-o noapte detrei lupi. Proprietarul casei po-vesteşte: “M-au trezit urletelecelorlalţi câini, pentru că urleteerau, se ştie că un husky rareorilatră. Am ieşit afară şi am văzutcum trei lupi trăgeau de Şomasă îl sfârtece. Se ştie că lupii nudoar că omoară câinii, dar îi şimănâncă. Unul îl prinsese deceafă, altul de burtă şi altul despate. Îl târau să-l scoată dincurte. M-am dus în fugă la ei,au fugit, câinele a scăpat, darde atunci a rămas marcat, sevede din comportamentul lui”.
  • 35. NU DE PUŢINE ORI, pasionaţii de sport s-auîntrebat care disciplină necesită cel mairapid timp de reacţie din partea participan-tului la competiţie? Care sport produce celemaigravetraumatismesportivului,înmomentulim-pactului? Cum arată sportivul perfect? Cum trebuiesăabordeziunghiuldeatac,casăşutezicaBeckham?“Ştiinţasportului”răspundelatoateacesteîntrebări,într-un serial ultra dinamic. Sunt explorate capacita-tea umană la extrem şi performanţele sportive, prinrelatări la persoana întâi.Dintotdeauna omul a fost atras de zbor. Sportivul nuface excepţie. În prezent, atleţii ajung tot mai sus,aleargă mai repede şi sunt din ce în ce mai puternici.Zborul uman este episodul care-şi propune săanalizeze atletul aflat în plin zbor. Sportivii sunt tes-taţi, pentru a afla cine ajunge cel mai sus.Cine dă mai tare? Întrebarea este veche decând lumea. În acest episod, sunt analizate uneledintre cele mai dure încleştări din lumea sportului.Impactul unui bodycheck la hochei, al unui contactdirect la rugbi, tachiai-ul din sumo, intervenţiile lasacrificiudinfotbalulamericansaulovituradepumna unui campion mondial din artele marţiale mixte.Înfiecaresportexistămomentecarenecesitătimpide reacţie cât mai mici, practic de ordinul fracţi-unilor de secundă. În episodul de faţă, sunt stabili-te cu precizie secundele pe care le are la dispoziţieun conducător de joc din fotbalul american pentrua pasa mingea. Vor fi disecate milisecundele uneiaruncări la baseball. De asemenea, demonstrăm căatacanţii de mare viteză din fotbalul american suntmai rapizi ca fulgerul.Gesturi anti-sportive.Seîntâmplămaime-reu. Aflaţi sub impulsul momentului, participanţii lacompetiţia sprotivă se lasă copleşiţi de emoţii. Nu depuţine ori, apar lovituri sub centură în box, baschet-balistulfaulteazăinutil,aruncătorulrateazălovitura,iar hocheistul pare a-şi pierde raţiunea. Cât de peri-culoase sunt aceste manifestări ale frustrării? Regu-lile unui sport sunt bine stabilite. Episodul va explicaîncesensregulamentulîmpiedicăacestemanifestărianti-sportive.În afara controlului. Sportivii profesionişti îşiantrenează punctele forte, pentru situaţiile ce aparcel mai des în timpul evoluţiilor de pe teren. În mo-mentul intrării în arenă, atunci când începe disputaşi se aude fluierul de start, apar anumite situaţii pecare sportivul nu le mai poate controla. Episodulexaminează efectele pe care le au elementele meteoasupra suprafeţei de joc, avantajul terenului propriu.Va fi analizat rolul pe care-l are un arbitru în MajorLeague Baseball şi în sport, în general. Unul din celemai năstruşnice experimente laborator implică maimulţiclovnisexyşimuzicăheavymetal,pentruaaflamodul în care stimulii externi influenţează concen-trarea unui baschetbalist.Legende.Fiecaresportarepropriicampionişimi-turi.Întrebărilelacarevorfiîncercaterăspunsurisuntatunci când înscrii un gol, are vreo importanţă felulîn care ţi-ai legat şireturile? Ţipătul influenţează cuadevărat performanţa unui sportiv? E recomandatăabstinenţa sexuală înainte de competiţie?Supravieţuitori în arenă. V-aţiîntrebat vreodată cum e să fii lovit în pieptde un cal de curse? V-aţi întrebat ce s-ar în-tâmpla dacă o patină ar zbura din piciorulhocheistului sau dacă un pilot de maşini decurse n-ar purta centura de siguranţă? Înacest episod, sunt analizate unele dintre celemai teribile accidente din sport, împreună cuparticipanţii care au supravieţuit acesta.Secretele meseriei. Recordurile suntfăcute pentru a fi corectate, reperele suntstabilite pentru a fi depăşite. Există anumiteperformanţe care nu se uită. În sport, unelerealizări sunt pur şi simplu imposibile. Saunu? Episodul de faţă îşi propune testarea im-posibilului. Poate un baschetbalist să înscriecumaipuţinde0,3secundeînaintedesirenade final? E posibil ca, în baseball, mingea săajungă la distanţa incredibilă de 172 m? Câtde mult poate schimba direcţia mingii unfotbalist profesionist? 57 m este o distanţăprea mare de la care să înscrii? E posibilă olovitură “condor” (as la o cupă cu par 5!) îngolf? E nevoie de o conjunctură astrală favorabilăpentru un dublu knockout în ringul de box?Echipamentul. Cum afectează acesta perfor-manţele sportivilor? De la aruncări până la lovituricu bâta, sunt examinate relaţiile dintre jucători, in-strumentele pe care le folosesc aceştia şi obiectele cucare“sejoacă”.Vomaflacareesteceamaipericuloasăminge din sport. Vom vedea modul în care diverseletipuri de echipament contribuie la îmbunătăţirea saudiminuarea performanţelor celor mai valoroşi spor-tivi.Pariez că n-o poţi face din nou. În oricejoc, există cel puţin o fază care surprinde şi te face săte întrebi: “Cum!? Chiar a făcut asta?” În acest episod,sunt analizate unele dintre cele mai spectaculoasefaze recente, pentru ca apoi să încercăm repetareaacestor momente de glorie efemeră.La maximum. Să aperi cel mai puternicşi mai rapid şut din hochei, să rezişti 12 rundeîntr-o luptă cu un boxer de la categoria grea, săprimeşti o lovitură de la un aruncător dintr-oligă majoră, să câştigi o cursă Nascar pe circu-itul din Darlington, să concurezi la triatlonul“Iron Man”... Iată doar câteva dintre cele maimari provocări sportive. În episodul de faţă,sunt analizate în parte fiecare dintre acesterealizări incredibile, comparând sporturile pre-ferate, pentru a răspunde în final la întrebarea:“Care e cea mai mare provocare sportivă?”La finalul seriei, vom rememora unele dintrecele mai ciudate şi mai uluitoare experimente.Cum a fost lovită o pasăre în zbor, în timpulunui meci din MLB? Se poate repeta întâmpla-rea?PentruaînţelegecumajucatcurupturădesplinăuncoordonatorprofesionistdinNFL,lup-tătorul de arte marţiale mixte Bas Ruttan vaperfora o splină de porc. Super vedeta JennieFinch, jucătoare de softball, va încerca să spul-bere mitul că lovirea unei mingi de baseball ecelmaigreulucruînsport.Campionuldeboxalgreilor Chris Byrd va aborda unul dintre celemai vechi mituri: afectează sexul performanţasportivă înainte de meci?Viasat Explorer propune o serie de 13 episoade, tot atâtea bateriide teste având rolul de a stabili cu acurateţe ştiinţifică diverseleaspecte ale sportului profesionist. Imagini generate pe calculatorşi producţii video de înaltă definiţie, sportivi şi cercetători de elită,acestea sunt ingredientele de bază ale unor istorii captivante, dinlumea sportului internaţional.ŞTIINŢASPORTULUI74 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 75
  • 36. “How fast is he?”. Pe româneşte, “Cât derapid este?” şi reprezintă de obicei primaîntrebare pe care antrenorul lui Arsenal,Arsene Wenger, o pune numeroşilor scou-teri ai “tunarilor” atunci când aceştia îi re-comandă un tânăr jucător de pe cine ştiece meridiane. Viteza ! - asta este principalacalitate pe care orice tehnician o caută la unjucător atunci când se pune problema unuitransfer.Fotbalul modern se joacă într-un ritm totmai rapid, aşa că nu trebuie să mire penimeni că aceşti jucători de viteză sunt înfruntea listei preferinţelor unui antrenorîn perioadele de mercato. Sigur, ideal ar fica jucătorul respectiv să aibă şi o tehnicădeosebită în regim de viteză, dar, mai alesîn cazul celor foarte tineri, sunt acceptaţi şicei capabili să dezvolte doar viteza brută,pe principiul “cu mingea se învaţă, dar săalergi mai repede n-ai cum”. Perfect adevă-rat, pentru că viteza este calitate naturală,cu ea te naşti, antrenamentele specificereuşind să îmbunăţească doar foarte puţinperformanţele în acest sens.Şi unde putem găsi cel mai mare număr defotbalişti rapizi per campionat, dacă nu înPremier League? Anglia beneficiază la oraactuală de cel mai frumos şi mai puterniccampionat din lume, iar creşterea sa spec-taculoasă din ultimii ani se datorează şi,sau în special, acestor jucători foarte iuţi,capabili să ducă un ritm extrem de ridicatdin primul şi până în ultimul minut de joc.De aici şi până la alcătuirea unui top al ce-lor mai rapizi fotbalişti din Premier Leaguen-a fost decât un pas mic, făcut recent deunul dintre sponsorii de echipament spor-tiv care alimentează formaţiile engleze cuproduse la cel mai înalt standard.Agbonlahor este No. 1După cum se poate vedea şi din tabelul ală-turat, vedeta celor de la Aston Villa, GabrielImuetinyan Agbonlahor, este liderul clasa-mentului. Jucătorul de 22 de ani a explo-dat efectiv în sezonul trecut, golurile sale,majoritatea la capătul unor curse fantasticepe extremă, au atras aprecierea publicului,a presei, dar mai ales a selecţionerului re-prezentativei Albionului. Şi aici este o po-veste, prima convocare pentru fotbalistulnăscut din tată nigerian şi mamă scoţianăvenind din partea federaţiei de la Lagos,pe 20 septembrie 2006, când era chematla reprezentativa U20 a Nigeriei pentru unmeci cu Rwanda. “Gabi”, aşa cum este alin-tat jucătorul, a spus însă “nu”! Visul său erasă joace pentru Anglia. Vis care i s-a împlinitdoar 8 zile mai târziu. Puşi în gardă de fap-tul că ar putea pierde un talent uriaş, pe 28septembrie 2006 federaţia engleză i-a tri-mis convocarea pentru un meci al naţiona-lei Under 21. Câteva luni mai târziu, debutaşi în naţionala mare a Angliei.Antrenamente cuMichael Johnson”Geamănul” lui Agbonlahor de la Villa,Ashley Young, este şi el în top ten. Spredeosebire de acesta, Young este însă maidegrabă un pasator decât un realizator,mărturie în acest sens stând cele 17 pase degol reuşite anul trecut, cu care s-a clasat pelocul 2 într-un clasament de profil, în carelider a fost Cesc Fabregas, de la Arsenal.Toată lumea este de acord că ascensiunealui Aston Villa din acest sezon se datoreazăîn primul rînd lui Agbonlahor şi lui Young,extremele care prin viteza lor uluitoare aufăcut diferenţa în numeroase meciuri. Maimult, cei doi vor merge, se pare, în aceastăvară în Statele Unite, unde se vor pregă-ti alături de fostul mare campion MichaelJohnson, principalul lor scop fiind acela dea-şi îmbunătăţi tehnica alergării, lucru carele-ar permite să-şi mai sporească puţin vi-teza!Bentley e cel mai rapid cu mingea la piciorComentând pe marginea acestui top, pre-zenţa lui Ronaldo pe locul doi pare logică,FotbalulacceleratIoan ViorelRitmul ridicat de joc din campionatul Angliei este dat în principalde fotbaliştii de viteză, cei care dau tonul la calitatea spectacoluluisavurat în fiecare săptămână de fanii din toată lumeaFEBRUARIE - MARTIE 2009 77
  • 37. arnold cobilanschimai puţin a lui Wayne Rooney pe poziţiaa treia, atacantul celor de la ManchesterUnited dovedindu-se mai rapid decât aripiclasice, precum Theo Walcott sau AaronLennon. Deloc surprinzătoare apariţia înprimele 10 locuri a lui Adebayor – togolezulavând nu doar fuleu, ci şi o plecare de peloc aproape explozivă, în ciuda taliei ! -, a ni-gerianului Obafemi Martins şi a spanioluluiFernando Torres. Un caz aparte îl reprezintăDavid Bentley, care nu este chiar o extremăclasică. În ciuda acestui fapt, jucătorul luiTottenham este considerat cel mai rapiddin Premier League atunci când aleargăavând mingea la picior, el dezvoltând înaceastă postură o viteză de 34,27 de kilo-metri pe oră! În schimb, fără minge, atuncicând teoretic viteza ar trebui să fie superi-oară, el nu aleargă decât cu 31,53 km/h. Departea cealaltă, podiumul celor mai rapizifotbalişti în alergarea fără balon respectăîntocmai ordinea din clasamentul total, celalcătuit pe baza mediei timpilor scoşi laalergarea cu minge şi la cea fără, respectivAgbonlahor, cu 33,95 km/h, Ronaldo, cu33,78 km/h şi Rooney, cu 33,46 km/h. Pelocul 4 vine aici Lennon, extrema capabilăsă prindă o viteză de 33,14 km/h. Şi o ultimăobservaţie, deloc întâmplătoare: jumătatedin cei prezenţi în top au rădăcini africane!CLASAMENTUL CELOR MAI RAPIZIJUCĂTORI DIN PREMIER LEAGUE1. GABRIEL AGBONLAHOR (22 ani, englez, AstonVilla) – 33,70 km/oră2. Cristiano Ronaldo (23 ani, portughez,Manchester United) – 33,62 km/oră3. Wayne Rooney (23 ani, englez, ManchesterUnited) – 33,38 km/oră4. Theo Walcott (19 ani, englez, Arsenal) –33,06 km/oră5. Emmanuel Adebayor (24 ani, togolez,Arsenal) – 32,98 km/oră6-7.DavidBentley(24ani,englez,TottenhamHotspur) – 32,90 km/oră6-7. Fernando Torres (24 ani, spaniol, FCLiverpool) – 32,90 km/oră8. Obafemi Martins (24 ani, nigerian,Newcastle) – 32,66 km/oră9. Ashley Young (23 ani, englez, Aston Villa)– 32,50 km/oră10. Aaron Lennon (21ani,englez,TottenhamHotspur) – 32,33 km/orăNotă: clasamentul este alcătuit pe baza me-diei obţinute din viteza fără minge şi vitezacu mingea la picior.78 FEBRUARIE - MARTIE 2009
  • 38. Vendee Globe este o cursă a curajului, cea care punela încercare cel mai mult limitele umane. Parcurgereasolitară a unei distanţe uriaşe, în condiţii atât de difi-cile, este cea mai tare încercare pentru orice skipper.Iată motivul pentru care orice marinar adevărat visează la oastfel de competiţie. Cursa are loc odată la 4 ani, ediţia dinacest an fiind în plină desfăşurare.DebutVandee Globe s-a născut din visul îndrăzneţ al unui francez,Philip Jeantot. În 1989, la prima ediţie, plecau din portul fran-cez Sables d’Ollone 13 yachturi. Atmosfera era încordată. Înurmă cu 30 de ani, la prima şi ultima cursă de acest gen, nu-mită Golden Globe, din 8 yachturi s-a mai întors unul singur!Şi de această dată doar 7 aveau să revină după aproape 4 luni!Cel mai grav incident a fost salvarea in extremis a lui PhillippePoupon, a cărui yacht s-a răsturnat în Oceanul Indian. Patruani mai târziu, ediţia a II-a debuta tragic. La nici 10 zile dupăstart monegascul Niguel Burgess dispare în mod misteriosîn largul coastelor Africii! În pofida căutărilor acerbe, nu s-agăsit nici un indiciu.Drama pe mareUrmătoarea ediţie, cea din 1996, a avut şi mai mult drama-tism. Au participat 24 de ambarcaţiuni, printre skipperi aflân-du-se şi 2 femei: Isabelle Autisier şi Catherine Chabaud. Chiarde Crăciun barca lui Raphael Dinelli este prinsă de furtună şise răstoarnă în Oceanul Indian. Dinelli apucă să activeze bee-per-ul său şi, prin intermediul lui Philip Jeantot aflat în Franţa,începe operaţiunea de salvare. Un avion australian ajunge lalocul accidentului, stabileşte contactul vizual dar condiţii-le meteo nu permit salvarea. Îi aruncă o barcă de salvare şidupă multe emoţii transbordarea este reuşită. La 10 minutedupa transbordare coca strapunsă se scufundă definitiv! PeteGoss, un coechipier în cursa Vendee Globe se întoarce, însămarea învolburată nu-i permite să-l vadă pe Dinelli. Până laurmă un avion postat deasupra l+a ghidat cu farurile şi ast-fel a fost posibilă salvarea la 3 zile după accident. Furtuna acontinuat iar pe 8 ianuarie Thierry Dubbois si Tony Bullimoreacţionează beeper-ul SOS la diferenţă de câteva minute. Thierry,rămas întins pe coca răsturnată, este salvat în aceaşi zi cu ajutorulunui elicopter. Tony a fost mai puţin norocos. Cu un deget tăiat laimpact, a rămas înăuntru, fără provizii şi doar cu un desalinizatormanual. Un avion survolează zona dar Tony nu aude nimic datorităfurtunii. La 3 zile de la eveniment o vedetă a armatei australieneajunge lângă coca în derivă, ghidată fiind de beeperul SOS. O bar-că este coborâtă la apă, apoi, înfruntând cu greu furtuna salvatoriiajung lângă coca strivită. Nici un semn de viaţă însă. Cineva bateîn cocă şi atunci o faţă epuizată iese prin hublou. Încă o salvaremiraculoasă.Două zile mai târziu are loc un accident mult mai grav. IsabelleAutissier şi Gerry Roufs navighează la distanţă mică prin aceeaşifurtună devastatoare, comunicând din când în când prin mail. Laun moment dat Isabel primeste o cerere disperată de ajutor. Nupoate face nimic însă pe o astfel de mare. Îl încurajează totuşi apoinimic, nici un răspuns. După puţin timp raporteaza în Franta luiPhilip Jeantot care declanşează imediat cautarea dispărutului. Separe că Gerry nu a mai apucat să activeze beeper-ul său şi nu seştie decât ultima sa poziţie. Pe o astfel de mare, aria se măreşte cufiecare oră. După 2 zile de căutări acerbe pe o furtună care nu maicontenea, suprafaţa pe care se putea afla Gerry era deja cât Belgia.Philip decide anularea operaţiunii de salvare. Ultima care renunţăeste Isabelle!În numărul viitor vom vedea ce s-a întâmplat la ultimele două ediţiişi vom vorbi despre câştigătorii cursei din acest an. Până atunci,puteţi urmări în fiecare miercuri, la Eurosport, ultimele veşti dinaceastă cursă a curajului.singurÎntr-o barcăRadu SavinDintretoatecompetiţiilesportive,VendeeGlobeeste,probabil,ceamaiapropedetermenulde“extrem”.Săparcurgideunulsingur43000km,fărăasistenţăşifărăescală,printreaisbergurişifurtuniantarcticeeste, desigur, una dintre cele mai temerare încercări umane.FEBRUARIE - MARTIE 2009 81
  • 39. Celebrul jucător de hochei pegheaţă Wayne Gretzky se antrenaîn fiecare vară jucând lacrosse, încăde când avea doar 10 ani. În primulsău sezon a înscris 196 de goluri în liga dehochei şi 158 în cea de lacrosse. După cum«The Great One» însuşi povesteşte, lacrossea fost sportul care i-a cultivat reflexele pen-tru hochei şi l-a învăţat să se protejeze maitârziu de puternicele body-checkuri, de lo-viturile venite din spate sau de cele de cro-să. La doar 73 de kilograme, el se număraprintre jucătorii cu constituţie astenică. Evi-tarea sau minimizarea efectelor impactuluiau fost elemente esenţiale pentru tânărulWayne în evoluţiile din NHLCare să fie însă secretul longevităţii lacros-se-ului ? Este vorba şi de tradiţie şi de cul-tură, însă chiar şi acestea se mai pierd cuvremea (scalpul adversarilor drept trofeu- tradiţie ce a dispărut din cultura nord-americană...). Un sport atât de vechi separe că are elemente încă atractive pentrupublicul sofisticat şi pretenţios din zilelenoastre, pentru că de la an la an lacrosse-ul strânge din ce în ce mai mulţi spectatori.Doar Philadelphia Wings, spre exemplu,până la sfârşitul sezonului 2007 număra 1833 708 de fani prezenţi la cele 133 de me-ciuri disputate acasă, pe Wachovia Center.Viteza cu care circulă mingea pe teren estecu siguranţă un alt element important: cu omedie de 40 de metri pe secundă poţi afir-Lacrosseanticamera pentru hocheiŞtefan TodorSportnaţionalalCanadeidin1859pânăîn1994,lacrosse-ulatrebuitsăîmpartăaceastăonoare,după135deanidedominaţie,cufratelesăumaimic-hocheiulpe gheaţă: pe timp de vară lacrosse-ul îşi păstrează titlul, însă iarna, acestarevine hocheiului.ma că vezi acţiune! Iar dacă un şut pe poartăpleacă cu 165 km/oră şi ai parte in medie deaproximativ 25 de astfel de goluri pe meci,atunci parcă nu mai pare un sport atât deînvechit. Reflexele necesare interceptării pa-selor la astfel de viteze se dezvoltă în timpşi este necesară o atenţie distributivă extra-ordinară, pentru că acest lucru se întâmplăîn timpul sprintului. Iar pe turf, toată lumeasprintează. Linii de atac, de tranziţie sau deapărare, toate se deplasează foarte rapid.Regula atacului nu te lasă să respiri, doar 10secunde la dispoziţie din momentul în caremingea intră în crosă pentru a depăşi linia demijloc a terenului, doar 30 de secunde de laposesie până la şutul pe poartă. În astfel decondiţii, contactul fizic violent este aproapeinevitabil - şi pe placul publicului.Fost coproprietar al echipei profesioniste delacrosse Arizona Sting, Wayne Gretzky îşiaduce aminte de ce însemna lacrosse-ul încopilăria sa: «Dacă sportul ar fi avut un Cră-ciun, atunci acela ar fi trebuit să fie primasăptămână de primăvară! …asteptam cu ne-răbdare să îmi pun patinele în cui şi să îm-brac echipamentul de lacrosse … orice marejucător de hochei a practicat lacrosse şi a în-văţat din acesta tehnici şi tactici pe care le-aaplicat cu success în hocheiul pe gheaţă.Sunt reflexe pe care numai amestecândaceste două sporturi poţi să le obţii, cu con-diţia să joci lacrosse încă dincopilărie…»
  • 40. ŞI URŞII POLARI JOACĂGOLF, NU-I AŞA?! ALEXandru GHEORGHIAŞDECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 85Au trecut mai bine de zece ani decând Campionatul Mondial de golfpe zăpadă se desfăşoară în decorulinsolit al Groenlandei. În afara ta-lentului de jucător, căpătat după sute şi miide ore de antrenament asiduu, în drivingrange şi pe putting green, în cazul de faţămai este nevoie şi de un evident spirit deaventurier. Asta fie şi pentru faptul că nu-mai drumul până în vestul celei mai mariinsule din lume, poetic numită "Ţinutul Ver-de", dar acoperită de gheţuri eterne, repre-zintă o aventură în sine.Uummannaq este o localitate situată laaproape 600 de kilometri nord de CerculPolar, pe o insulă de 12 kilometri pătraţidominată de muntele cu acelaşi nume, oexcrescenţă înaltă de 1170 de metri, carestrăpunge marea.Cum Groenlanda aparţine administrativde Danemarca, drumul către Uummannaqîncepe la Copenhaga. Zborul până la Kan-gerlussuaq durează aproximativ trei ore şijumătate. Odată ajuns acolo, urci la bordulunui elicopter şi te îndrepţi către destinaţiafinală.În competiţie sunt admişi jucători cu han-dicap de până la 36, fapt lesne de înţeles,în aceste condiţii extreme. Şederea durea-ză o săptămână, timp în care organizatoriiau programat vizitarea orăşelului care nu-mără în jur de 1500 de suflete. Principaleleocupaţii sunt vânătoarea şi pescuitul, iar înapropiere există o fabrică de conserve şi ocarieră de marmură. Săniile trase de câini,caiacele străvechi şi snowmobilele repre-zintă principalele mijloace de transportlocale.Revenind la jocul propriu-zis, traseul denouă cupe este amenajat pe gheaţa dinfiord, în luna martie. "Amenajat" este un eu-femism, deoarece adevăratul arhitect esteoceanul, care interacţionează cu vremeaşi cu aisbergurile formate în precedenteledouă luni. În condiţii ideale, terenul de jocare par 35 sau 36 şi constă din 5 cupe cu par4, 2 cu par 3 şi alte două cu par 5. Distanţaeste mai scurtă cu aproximativ 5-7% faţăÎn circuitul amatorilor de golf (cu oarece dare de mână), există un ghid care te învaţă cum să abordezicâteunterenpezi,365dezilepean.Unoraleplaccălătoriiletematiceînjurullumii.Alţiisuntexcentricişi joacă golf pe zăpadă.de media unui teren normal de golf (5.400-5.800 m, pentru 18 găuri)."Green"-ul este alb, iar mingea roşie. Cu ex-cepţia acestor caracteristici, restul nu diferăfoarte mult de jocul obişnuit. Organizatoriirecomandă aducerea unei jumătăţi de setde crose: iron-uri 3, 5, 7, 9, PW, SW, posibildriver-ul şi un 5 wood, sau doar un 3 woodşi aducerea unor truse de umăr, pentru căaltfel ar fi nevoie de sănii! Mingile sunt ofe-rite de gazde.Cupele se parcurg de câte patru ori, iarcâştigător este declarat jucătorul care a în-cheiat din cât mai puţine lovituri. Desigur,există şi premii pentru categoriile de han-dicap A şi B, acolo unde se joacă în sistemStableford.Câteva sfaturi pentru amatori: în loc să văpregătiţi o singură jachetă călduroasă, esterecomandat să purtaţi mai multe straturide haine, pentru o mai uşoară execuţie aswing-ului şi o mai bună adaptare la con-diţiile meteo, extrem de variabile. E bine săvă antrenaţi cu mănuşi de iarnă, un acceso-riu indispensabil în Groenlanda. În picioaretrebuie să purtaţi bocanci călduroşi şi în ni-ciun caz pantofi de golf! Nu uitaţi ochelariide soare!Turneul din Groenlanda este o experienţăunică în viaţă. Pentru cei care doresc să joa-ce golf pe zăpadă şi să fie văzuţi şi apreciaţipentru accesoriile deosebite, sunt reco-mandate evenimentele anuale pe care Chi-vas le organizează în ianuarie la St. Moritzşi august, în localitatea chiliană La Parva. Înurmă cu patru decenii, luxuoasa staţiuneelveţiană a fost folosită drept decor pentruuna din cele mai cunoscute urmăriri pe ză-padă din filmele cu James Bond, în pelicula- În serviciul secret al Majestăţii Sale.În 2008, nepoata reginei Elisabeta a II-a,Zara Phillips, recunoscută pentru rezulta-tele excelente din sportul ecvestru, a fostprezentă la turneul de golf de la St. Moritz.Acolo unde reprezentanţii României auavut evoluţii onorante: campionul naţionalViorel Coman s-a clasat al 13-lea la brut, întimp ce Petruţ Marinescu şi Adelin Petrişorau încheiat pe podium, la categoriile dehandicap la care au participat.Jocul pe zăpadă nu este uşor, iar mingeaeste tentată să capete traiectorii ciudate,pe care doar ea le poate înţelege. E nevoiede multă răbdare şi de un excepţional simţal umorului. Restul va veni de la sine.
  • 41. În 1989 apărea pe piaţa audiovizua-lului un canal european multilingvistic.Iniţial lansat în engleză, olandeză şigermană, Eurosport a lansat versiuneaîn limba franceză în 1992 şi a depăsit ba-riera celor 10 versiuni lingvistice în 1996.Astăzi, canalul este transmis simultan în 20de limbi şi 95% dintre telespectatori poturmări canalul Eurosport în limba lor ma-ternă.Poziţia de lider a canalului Eurosportse datorează şi experienţei celor peste 700colaboratori internaţionali.În 2009 Eurosport sărbătoreşte 20 de ani decând a fost lansat de către European Broad-casting Union, fiind primul canal pan-euro-pean dedicat sporturilor. De atunci, GrupulEurosport, în prezent deţinut integral deliderul media francez TF1, a anticipat piaţamedia în continuă schimbare şi a evoluatpentru a deveni cel mai important grupsportiv din Europa.“Eurosport s-a transformat cu succes dincanalul TV numărul 1 în cea mai importan-tă platformă multimedia din Europa. Acum,cândsărbătorim20deanideexistenţă,vomcontinua să inovăm şi să implementăm pa-şii necesari pentru a ne menţine pozitia caşi lider în divertismentul sportiv din Euro-pa“, afirmă Laurent-Eric Le Lay, preşedinteşi director executiv al Grupului Eurosport.O serie de programe aniversare, dedicatecelor 20 de ani de istorie sportivă, vor fi pre-zentate pe canalele Eurosport şi pe platfor-ma multimedia în perioada 16-24 mai 2009.Totul va culmina cu aniversarea canaluluiEurosport din data de 25 mai 20091989 Lansarea Eurosport, primul canal sportiv pan-european1997 Lansarea Eurosport în limba română1999 Lansarea eurosport.com2000 Lansarea Eurosportnews2003 Lansarea Eurosport Mobile2005 Lansarea Eurosport 22005 Lansarea FIAWTCC,2006 Lansarea Eurosport 2 în limba română2006 Lansarea Eurosport în Asia2007 Lansarea Eurosport Events2007 Lansarea parteneriatului dintre Eurosport siYahoo!2008 Lansarea Eurosport în High DefinitionEurosport le-a dăruit fanilor cea mai mare varietate de programe sportive ÎN DIRECT,prezentând peste 120 de discipline sportive şi cu ajutorul celor mai proeminentepersonalităţi sportive din lume. Entuziasmul şi experienţa echipelor noastre edito-riale şi expertiza echipelor noastre de producţie şi a celor tehnice au făcut din Eu-rosport un canal sportiv de referinţă în Europa.“Eurosport a fost o referinţă solidă atât pentru telespectatori , cât şi pentru parteneriide afaceri timp de 20 de ani ... puterea, calitatea şi energia platformei noastre spor-tive conferă valoare şi credibilitate în mediul de afaceri”, explică Jacques Raynaud,vicepreşedinte al Grupului Eurosport .Acum Grupul Eurosport dezvoltă noi servicii on-line pentru abonaţi, care comple-tează oferta TV, cum ar fi recenta lansare a serviciului VOD (video-on-demand).Eu-rosport va continua să îşi extindă prezenţa online prin mai multe site-uri internet înlimba locală.În ultimii 20 de ani Grupul Eurosport şi-a demonstrat capacitatea de a anticipa evo-luţiile pieţei şi de a inova în permanenţă pentru a se menţine în frunte. Eurosportdoreşte să ofere sport de calitate audienţei de pe toate platformele, iar toate dezvol-tările viitoare vor avea în vedere acest scop.

×