Dec 2009
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Dec 2009

on

  • 458 views

 

Statistics

Views

Total Views
458
Views on SlideShare
458
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Dec 2009 Dec 2009 Document Transcript

  • NR. 23 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010CUPA AFRICII • RALIUL DAKAR • AUSTRALIAN OPENINTERVIU DAVID COULTHARD • SCHIMBĂRI LA SĂRITURIECHIPA LUI LANCE • JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂGOLF •TROFEUL ANDROS • MONDIALELE DE FOTBALexemplar gratuit
  • Eurosport Player: trei canaleTV dedicate sportului, transmisii simultane multiple, înregistrări şi programe exclusive. Eurosport Player este accesibil oricărui computer conectat la Internet, 24/7. Nu este nevoie să instalezi un programsuplimentar,EurosportPlayerfuncţioneazădoarcuunnumedeutilizatorşioparolă,unicepentrufiecareabonat.EurosportPlayer îţi conferă avantajul mobilităţii: oriunde ai fi, dacă ai o conexiune bună la net, nu vei rata nici un meci important,buletin de ştiri sau program favorit. Eventual, le poţi viziona şi mai tîrziu, ulterior primei difuzari.La tenis, turneele de Mare Şlem au acum o expunere fără precedent. Eurosport Player permite accesul simultan pe toateterenurile televizate, astfel încât să poţi urmări meciul preferat în direct, chiar dacă acesta nu este difuzat la TV. Atunci,EurosportPlayerestesingurataşansă.NumaiprinEurosportPlayerailadispoziţietransmisiuniexclusive,îndirect,cumarfi meciurile din Bundesliga 2, din Campionatul de fotbal al Rusiei sau masa a doua la snooker. Unele transmisiuni nu suntîntreruptedepublicitatesaudealteprograme,iaralteleauînplusfaţădecanalelecunoscute,EurosportşiEurosport2,maimulte ore de transmisie. Olimpiada de Iarnă de laVancouver va fi transmisă 24 de ore, 7 zile din 7. Şi, în 2010, vor urma şialte surprize!Poţi alege chiar şi limba în care să asculţi comentariile sportive. Ai de ales între engleză, bulgară, turcă, greacă, poloneză,spaniolă,olandeză,italiană,maghiară,daneză,rusă,cehă,portugheză,sârba,şi-bineînţeles-română.Nuaiprinsmeciulde la început sau vrei o pauză? Time-shift este soluţia. Un click de mouse şi meciul reîncepe când doreşti. Confortul şisiguranţa conferite de un abonament la Eurosport Player sunt unice: interfaţa oferă trei niveluri de rezoluţie, format 16:9,full screen, video-on-demand şi EPG.www.eurosportplayer.ro
  • 8 CupaAfriciipeNaţiuni2010Noul an fotbalistic debutează fulgerător: În Angolaîncepe Cupa Africii pe Naţiuni. Da, în Angola, ţaracare până acum 7 ani se afla în război civil. Continen-tul negru a acaparat marile competiţii fotbalistice.36 AmaZuluCupa Mondială merge pentru prima oarăpe Continentul Negru, în Africa de Sud.Nu lipseşte de pe tabloul participantelor niciuna din-tre fostele campioane şi niciuna dintre favorite.56 ZeiizăpeziiUneimaşinicutracţiuneintegralăşicuunmotorcaredezvoltă peste 300 de cai putere îi stă foarte bine peun circuit de viteză. Ce te faci însă atunci când acestcircuitesteacoperitcuzăpadăşigheaţă?Reţetaafosttestată în TROFEUL ANDROS, iar rezultatele au fostuimitoare.64 AmbiţiaRadioShackPe 23 iulie 2009 s-a anunţat înfiinţarea echipei RadioShack. Bebeluşul a crescut într-o lună cât alţii într-unan. S-a făcut mare şi-a luat buletin şi din 2010 se vabate cu cei mai puternici.72 JOdeiarnăVancouverOraşul canadian Vancouver va deveni între 12 şi 28februarie 2010 centrul universului sportiv, găzduinda doua Olimpiadă de iarnă din istoria Canadei, dupăcea de la Calgary.16 AnulschimbărilorînDakarPentrualdoileaanconsecutiv,RaliulDakarsevades-făşura în America de Sud, pe un traseu ce va străbateArgentina şi Chile.34 CelcedăculoarezăpeziiDacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşaînsă, Bode Miller este o adevărată mană cereascăpentru jurnalişti.20 Reginabaluluis-aîntorsAustralian Open, ediţia 2010, avea nevoie de uneveniment pe măsură pentru a concura celelalte treiturnee. Aşa că Justine Henin şi-a anunţat revenirea,impulsionată de performanţa lui Kim Clijters.44 Interviu:DavidCoulthardLa 38 de ani, David Coulthard este un liniştit tată defamilie. Consilier la Red Bull Racing, comentator laBBC şi participant în Cursa Campionilor, scoţianul acolindat planeta ca un veritabil pensionar de lux.22Editorcoordonator:IvonneGhiţă Redactori:IoanViorel,EmanuelTerzian,VladBucurescu,AlexandruCocu,AlexandruGheorghiaş Colaboratori:AlexandruHovco,AntalPutinică,CristiPetre,TiberiuTroia,AlexandruGanci,MaximilianHartung,SorinAnghel,RobertDonatelli,RaduAntofi,FlorinIon,CosminStăniloiuArtDirector:CodruţBendovski Foto:GettyImages/Guliver Difuzare:FlorentinaBălan,telefon:0213163380,fax:0213163383,e-mail:office@sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, BucureştiISSN 1843 – 9926Prepress şi tipar: RH Printing Copyright 2009 Sport TV ManagementReproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cuacordul editorului.Publicaţie auditată pe perioadaianuarie 2009 - iunie 2009DETALIIDupă doi ultimi ani plini de convulsii în plan „politic”, Max Mosleya părăsit preşedinţia FIA la finele sezonului trecut. Honda, BMW şiToyota au părăsit Formula 1, în timp ce Bridgestone, şi-a anunţatretragerea la finele lui 2010.
  • CUPAAFRICIIPENAŢIUNI10 - 31 IANUARIE 2010Noulanfotbalisticdebuteazăfulgerător: ÎnAngolaîncepeCupaAfriciipeNaţiuni. Da,înAngola,ţara care până acum 7 ani se afla în război civil. Continentul negru a acaparat toate marile com-petiţiifotbalisticedin2009-2010:CampionatulMondialpentrujuniorimariînEgipt,CampionatulMondial pentru juniori mici în Nigeria, Campionatul Mondial de seniori în Africa de Sud.Cupa Africii pe Naţiuni, echivalentul Campionatului European, se disputa oricum în Africa, dars-a ales o destinaţie cel puţin ciudată: Angola. Între 10 şi 31 ianuarie 2010, turneul final se vadesfăşura în capitala Luanda şi oraşele Benguela, Cabinda şi Lubango. Cum a reuşit o ţară carepână acum 7 ani era teatru de război să primească organizarea turneului continental?EVENIMENT
  • Ministrul de interne,generalul Roberto LealMonteiro„Ngongo”, aanunţat că 32000 de poliţiştivor garanta securitatea laCupa Africii. 30000 vor fiîn serviciul activ, iar 2000vor reprezenta forţa deintervenţie rapidă.Confederaţia Africană de Fotbal (CAF),echivalentul UEFA, a avut de ales între can-didaturile Angolei, Libiei, Nigeriei şi duo-ulGabon-Guineea Ecuatorială. Nigeria plecadin start cu dezavantajul de a mai fi găz-duit două turnee finale (în 1980 şi în 2000alături de Ghana). În martie 2006, cu doiani înainte de primele alegeri libere dinAngola, preşedintele CAF, camerunezulIssa Hayatou a anunţat că turneul din 2010va fi organizat în Angola. Gabon şi GuineeaEcuatorială au primit CAN-ul din 2012, iarLibia pe cel din 2014 pentru ca toată lumeasă fie mulţumită, Nigeria urmând să fie re-zervă la toate competiţiile.Alegerea s-a bazat pe raportul făcut deo comisie de evaluare a facilităţilor forma-tă din Dany Jordan (Africa de Sud), WalterGagg (FIFA), Adnnan El Guindy (CAF), AbelMbengue (Camerun) şi Denis Mumbe(Africa de Sud).Cum procedăm?La data depunerii candidaturii, Angola nuavea nici un stadion capabil să găzduiascămeciuri de la Cupa Africii. Şeful DirecţieiNaţionale a Turismului, Januario Marra,declara că nu existau decât 40% dinlocurile de cazare necesare unui astfel deeveniment. De condiţiile din hoteluri şipensiuni nici nu se aducea vorba. Reţea detransport, reţea de telecomunicaţii, poştă,aeroporturi, totul era la pământ.Decizia autorităţilor angoleze de a cere şia CAF-ului de a da organizarea turneului pemâna regimului de la Luanda a avut la bazăun singur argument: economia Angolei arecel mai rapid ritm de dezvoltare din toatăAfrica. Totul se bazează pe exploatările pe-troliere de pe întinsa coastă a ţării care aufăcut din Angola al doilea producător afri-can de ţiţei, după Nigeria. Descoperirile re-cente de rezerve petroliere au dus la admi-terea Angolei în OPEC (Organizaţia ŢărilorExportatoare de Petrol) şi au detronat dia-mantele din fruntea bogăţiilor naturale aleteritoriului care măsoară peste 1,2 milioanede kilometri pătraţi. În plus, au făcut dinechipa Petro Atletico campioana ţării la fot-bal în ultimii doi ani.O mişcare înţeleaptă a guvernului a fostşi împrumutul de două miliarde dolari fă-cut la China Eximbank, bani care au ajutatla refacerea infrastructurii şi la reducereaUn trecut sângerosPrimul european care a ajuns pe teritoriulAngolei de astăzi a fost navigatorulportughez Diogo Cao, în 1482. Portugheziicuceriseră deja Insulele Madeira şi erauîn căutarea drumului spre Indii, astfel căpopasul pe coasta vestică a Africii a fostceva normal. Europenii au stabilit un capde pod pe coastă şi au început să dezvoltecomerţul cu sclavi spre Portugalia, Antileşi America Centrală. Comerţul cu sclavi afost abolit în 1836, iar în 1878 sclavia a fostdeclarată ilegală, dar asta n-a schimbatmult condiţiile de viaţă ale angolezilor,care erau folosiţi ca forţă de muncă decătre coloniştii portughezi. IndependenţaAngolei a venit abia în 1975, ca urmare acăderii regimului dictatorial de dreaptainstaurat de către Salazar la Lisabona.Imediat după declararea independenţei,în Angola a izbucnit un război civil care adurat 27 de ani. După 500 000 de morţidin rândul militarilor şi peste 3 milioanedin rândul civililor - în total o treime dinpopulaţia Angolei - a fost nevoie de încă ovictimă pentru ca beligeranţii să stopezeconflictul.Jonas Savimbi, liderul UNITA, a fost ucisde trupele guvernamentale în oraşul săunatal, Moxico, situat în estul ţării. Militanţiisăiaudepusarmeleşiaudevenitprincipalulpartid de opoziţie dintr-o ţară care nu maiavea nimic în afară de întinse câmpuri mi-nate ce fac şi astăzi victime. Infrastructurănu mai exista, instituţiile statului n-aveaunici o putere, diamantele - principala bogă-ţie a Angolei – fuseseră exploatate haoticşi vândute pe nimic pentru a obţine banişi armament. În august 2002, Angola era oruină. 60% din populaţie nu avea acces laapă, 30% dintre copii mureau până să atin-gă vârsta de 5 ani, iar speranţa de viaţă erasub 40 de ani.Să dai organizarea unui turneu final uneiţări care a fost în război civil până acum7 ani sună a utopie. E ca şi cum ai trimi-te Campionatul European în Kosovo sauCampionatul Asiatic în Irak sau Afganistan.Pentru ca toatălumea să fiemulţumităIdeea depunerii candidaturii pentruorganizarea CAN 2010 a rodit în septembrie2005. Trecuseră 3 ani de la încheiereaostilităţilor. Preşedintele Jose Eduardodos Santos încă nu considerase că ţaraera pregătită pentru un regim democraticdar a apreciat că poate găzdui cea maiimportantă competiţie fotbalistică a Africii.În acelaşi an 2005, Angola figura întreprimele 10 cele mai corupte ţări din lume.China este cel mai mare partener comercial al Angolei. În2006 împrumutul africanilor de la bănci chineze se cifra la9 miliarde de dolari returnabili în petrol. Circa 100000 dechinezi trăiesc în Angola, iar 50000 dintre ei au fost implicaţiîn contrucţiile demarate cu ocazia CAN 2010.EUROSPORT10 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 11EUROSPORT
  • influenţei Fondului Monetar Internaţional.Dar adevărata lovitură a reprezentat-o ide-ea de a reconstrui ţara cu ajutorul unui tur-neu de fotbal.Ţară în renovare600 de milioane de dolari a costatconstruirea a 4 stadioane complet noi înLuanda, Benguela, Cabinda şi Lubango,pe care se vor juca meciurile de la C.A.N.2010. Tot în aceşti bani a intrat şi renovareaa altor 11 arene pe care cele 16 participanteîşi vor efectua antrenamentele. Conformpromisiunilor din dosarul de candidatură,stadionul din Luanda va avea 50000 delocuri, cel din Benguela 35000, în timpce la Cabinda şi Lubango capacitatea vafi de 20000 de locuri. Toate arenele au oarhitectură futuristă şi pot fi o adevăratărevelaţie. Cu o condiţie: să fie gata la timp,fiindcă la sfârşitul lunii octombrie, cu douăluni şi jumătate înainte de start, nu erau.Alte 400 de milioane de dolari au fostcheltuite pe modernizarea şi construcţiaaeroporturilor. Cel din Luanda, numit „4Februarie”, va beneficia de un „facelift”total, începând cu apariţia a 28 de birouride check-in (faţă de 12) şi continuând culărgirea porţilor de îmbarcare şi creştereanumărului de benzi de bagaje. Cost total:74 de milioane de dolari. Cu 130 de milioa-ne, respectiv 99 de milioane vor fi constru-ite aeroporturi noi la Benguela şi Lubango,acolo unde războiul civil a distrus în totali-tate porţile de acces aeriene.Şi îmbunătăţirile nu se opresc aici.Cetăţenii din Luanda sunt absolut încân-taţi de calitatea drumurilor reabilitate, desistemul public de iluminat şi de construc-ţia de parcări. World Tourism Organizationşi-a trimis specialişti pentru a-i pregăti pelucrătorii din facilităţile hoteliere angoleze,în timp ce voluntari angolezi au fost trimişila Cupa Confederaţiilor 2009 din Africa deSud pentru a căpăta experienţă. AngolaTelecom a intensificat în ultima vreme in-stalarea de cabluri cu fibră optică. Spitaleledin cele 4 oraşe au fost renovate, moder-nizate şi reutilate. Ar trebui ca la intrareaîn Angola să se pună o pancartă „Ţară înrenovare”.Important e săparticipiCuriozităţile nu se opresc la nivel orga-nizatoric. Şi în plan sportiv, lucrurile au statla fel. Preliminariile pentru CampionatulMondial din Africa de Sud au ţinut loc şi decalificări pentru C.A.N. 2010. Aşa se întâm-plă la fiecare 4 ani, cu precizarea că întrece-rea continentală africană se desfăşoară dindoi în doi ani.Preliminariile mondiale s-au încheiat lajumătatealuniinoiembrie,cu7luniînainteaturneului final. Aşa şi trebuie să se terminenişte calificări. Numai că până la C.A.N. maierau mai puţin de două luni. Când să maistabileşti un program de pregătire, când săfaci rezervările de transport şi cazare, cândsă-ţi studiezi adversarii?În plus, calificările la o competiţie auinfluenţat calificările pentru cealaltă. Deexemplu, Côte d’Ivoire, calificată timpuriula Mondial, şi-a permis un egal în Malawi,acesta fiind punctul care a departajat-o peaceasta din urmă de ultima clasată în grupaE, Guineea. Şi viceversa a funcţionat.În grupa B, înaintea ultimei etape, Tunisiaconducea cu 11 puncte, iar Nigeria aveadoar 9 puncte. Mozambic, fără nici o şansăde calificare la Mondiale, a tras tare con-tra Tunisiei, a învins cu 1-0, s-a calificat şii-a deschis Nigeriei - victorioasă cu 3-2 înKenya – drumul spre Cupa Mondială.Unde ducenecalificareaMinistrulsporturilordinGuineea,FodeboIsto Keira, a decis dizolvarea echipei naţio-nale după ce aceasta a ratat calificarea laCupa Africii pe Naţiuni. De asemenea, an-trenorul Mamadou Souare şi asistenţii săiau fost concediaţi. Souare fusese instalatcu numai 4 luni în urmă, cînd i-a luat loculfrancezului Robert Nouzzaret, care fusesedemis la ordinul preşedintelui ţării, căpita-nul Moussa Dadis Camara.Guineea este condusă de o juntă militară,care a dat o lovitură de stat în decembrie2008, şi n-a avut niciodată o conduceredemocratică. Guineea a ocupat locul 4, ulti-mul, în grupa E de calificare la CampionatulMondial din Africa de Sud, care a ţinut locşi de preliminarii pentru CAN. Dacă la CupaMondială a ajuns doar câştigătoarea grupei,Cote d’Ivoire, la CAN s-au calificat şi locurile2 şi 3, respectiv Burkina Faso şi Malawi.În această grupă, Guineea era creditatăcu a doua şansă, iar la ultimul turneu final alCAN, Ghana 2008, a trecut de faza grupelorşi a pierdut în optimi în faţa aceleiaşi Coted’Ivoire.Cei mai reprezentativi jucători dinGuineea sunt Ismael Bangoura (Rennes),Fode Mansare (Toulouse), Kamil Zayatte(Hull) şi Alhassane Keita (Mallorca).DiamanteleMarile puteri africane vor fi prezente incorpore: Côte d’Ivoire, Camerun, Nigeria,Ghana. Echipe precum Chelsea, Barcelona,Inter, Arsenal, Lyon, Wolfsburg, toateparticipante în Liga Campionilor, vor simţitimp de 3 săptămâni lipsa unor vedete deprimă mână. Lista celor mai sonore numespune totul :Camerun (Song – Arsenal, Eto’o – Inter,Makoun - Lyon), Gabon (Cousin – Hull)Togo (Adebayor – Man. City, Akakpo – FCVaslui, Nibombe – Poli Timisoara), Nigeria(Taiwo – Marseille, Yakubu – Everton,Martins – Wolfsburg, Kanu – Portsmouth,Obi Mikel - Chelsea), Tunisia (Ben Khalfallah– Valenciennes, Haggui - Hannovra),Mozambic (Simao – Panathinaikos),Algeria (Bougherra – Rangers, Belhadj –Portsmouth, Ziani – Wolfsburg, Ghezzal –Siena), Egipt (Zidan – Dortmund, Shawky– Middlesbrough), Zambia (Katongo– Bielefeld, Mulenga – Utrecht), Ghana(Essien – Chelsea, Muntari – Inter, Appiah– Bologna, Mensah – Sunderland), Benin(Omotoyossi – Metz, Sessegnon – PSG),Mali (Kanoute – Sevilla, Seydou Keyta –Barcelona, Djimi Traore – Monaco), Coted’Ivoire (Drogba şi Salomon Kalou –Chelsea, Yaya Toure – Barcelona, Zokora– Sevilla, Eboue – Arsenal, Kolo Toure– Man. City, Kader Keita – Galatasaray,Emmanuel Kone – Internaţional Curtea deArgeş), Burkina Faso (Yssouf Kone – CFRCluj, Bance – Mainz, Kabore – Marseille,Pitroipa – Hamburg), Malawi (Mwafulirwa– IFK Norrkoping), Angola (ManuchoEUROSPORT12 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Preşedintele FederaţieiAngoleze de Fotbal, JustinoFernandes, a declarat căteleviziunea publică TPA şicompania telefonică AngolaTelecom au garantat faptulcă până la turneul final vafi posibilă transmiterea prinsatelit a tuturor partidelor.Primul ministru PauloKassoma a afirmat că susţinecu tărie ideea subvenţiilorguvernamentale pentrubiletele de meci. Autorităţilese tem că în caz contrarstadioanele nu se vor umple.
  • – Valladolid, Mateus – Nacional Madeira).Dar sunt şi câteva absenţe de marcă. În pri-mul rând Senegal, formaţie eliminată încă dinpenultima fază preliminară, deşi este formatădin jucători extrem de cunoscuţi: Faye (Stoke),Sarr (Standard Liege), Tavares (Hamburg), Ba(Hoffenheim), Diawara şi Niang (Marseille),Beye (Aston Villa), Diop (Portsmouth), Diouf(Blackburn).În aceeaşi fază au fost eliminate Africa de Sud(Mokoena – Portsmouth, Dikgacoi – Fulham,Pienaar – Everton, McCarthy – Blackburn),Congo (Mulumbu – West Bromwich, Mbokani –Standard Liege, Ilunga – West Ham), Namibia(Benjamin – Hamburg, Tjikuzu – Tranzonspor),iar în faza finală au ieşit din cursă Guinea(Zayatte – Hull, Bangoura – Rennes, Mansare –Toulouse) şi Maroc (Chamakh – Bordeaux, ElHamdaoui – Alkmaar, El Zhar – Liverpool,Boussoufa – Anderlecht, Kharja - Genoa).EUROSPORT14 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Germanii din Wolfsburg aurealizat unul din cele mai bunetransferuri în cursul acestui an,după ce l-au cooptat în echipă şi pe NasserAl-Attyiah. Pilotul din Qatar - participantconstant atât în competiţiile rally-raid, câtşi în raliurile clasice - a renunţat la postuloferit de BMW X-Raid şi s-a alăturat celortrei echipaje de bază de la VW: Carlos Sainz- Lucas Cruz (acesta l-a înlocuit pe MichelPerin), Giniel de Villiers - Dirk von Zitzewitz(câştigătorii Dakarului 2009) şi Mark Miller- Ralph Pitchford (ocupanţii locului secundla ediţia de anul acesta). Practic, numaigreşelile de pilotaj, problemele tehniceşi eventualele capcane ale traseului îi potstopa pe germani de la o monopolizare apodiumului.Modelul Volkswagen Race Touareg cumotorizare diesel are un avantaj evidentfaţă de plutonul maşinilor cu propulsor pebenzină, atât prin puterea de care dispune(nu trebuie omis că germanii au o echipăoficială, susţinută de uzină), prin fiabilita-te, cât şi prin consumul mai mic. Teoretic,singura grupare care le poate crea proble-me serioase este armada BMW a echipeiX-Raid. După ce l-a pierdut pe Al-Attyiahşi, o dată cu el finanţarea pe care acestao aducea de la sponsorii din lumea arabă,Sven Quandt - membru al familiei caredeţine constructorul bavarez - i-a adus înechipă pe Stephane Peterhansel şi pe Joan„Nani” Roma, lăsaţi şomeri de Mitsubishi.Iar „Peter” a lansat provocarea pentru ad-versari după ce şi-a făcut încălzirea cu o vic-torie în Raliul Marocului, ultima etapă dinCupa Mondială Cross-Country.De Mitsubishi nu mai vorbim, pentru căjaponezii au capitulat după o singură edi-ţie în care au luat startul cu modelul LancerPentru al doilea an consecutiv, Raliul Dakar se va desfăşura în America de Sud, pe un traseu ceva străbate Argentina şi Chile.Volkswagen pare că nu va avea adversar la categoria auto şi estefoarte probabil să asistăm la o perioadă de hegemonie aşa cum a avut Mitsubishi până în 2007.Racing, cu motor diesel. Retraşi din cursăîncă din prima jumătate a competiţiei, ni-ponii au anunţat la final că stopează pro-gramul destinat curselor rally-raid.La clasa maşinilor cu motorizare pe ben-zină, stindardul pare a fi purtat de TeamDessoude, care de mai mulţi ani utilizeazămodele Nissan, iar Christian Laville pare a fiprincipalul candidat la câştigarea categori-ei. Însă pentru a-şi îndeplini visul - mai alescă are de trecut peste amintirile din 2009,când maşina lui a luat foc - trebuie să treacăde Robby Gordon, americanul care şi anulacesta va aduce la start modelul Hummercu care anul trecut a încheiat pe ultima eta-pă a podiumului.Nici categoria moto nu a fost lipsită deevenimente importante. KTM s-a retras ofi-cial şi nu va mai înscrie o echipă de uzină,dar a anunţat că va trimite un camion deasistenţă pentru ca acesta să ofere cele maibune servicii concurenţilor privaţi care iaustartul în aventura sud-americană. Altfel,regulamentul impune utilizarea unor mo-tociclete de până la 450 centimetri cubi,mult mai apropiate de ceea ce se află înproducţia de serie. În caz contrar, cei caredoresc să utilizeze modelele anterioaretrebuie să folosească un restrictor de pu-tere. Şi nu este exclus să vedem mai desaceastă variantă, pentru că versiunile cla-sice ale motocicletelor KTM sunt renumitepentru fiabilitatea lor.Retragerea echipei de uzină a făcut camai mulţi piloţi renumiţi să fie nevoiţi să sedescurce singuri şi să-şi formeze propriilegrupări. Este şi cazul lui Cyril Despres, dublucâştigător în Dakar (2005 şi 2007), dar fran-cezul nu se poate plânge pentru că el se bu-cură de susţinerea Red Bull. Asemănătoareeste şi situaţia lui Marc Coma, care se bucu-ră de o finanţare considerabilă din parteaANUL SCHIMBĂRILOREUROSPORT16 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 17EUROSPORT
  • Repsol şi rămâne principalul pretendentla victorie.Vom avea români la start? Este ceea ceîşi doresc fanii Dakarului din ţara noas-tră, dar aceasta va depinde numai de bu-getul de care va dispune Vectra RacingTeam. Emanuel Gyenes şi Marcel Butuzaau fost supuşi unor intervenţii chirurgi-cale după ediţia din acest an, iar acestlucru i-a obligat să absenteze o perioadăîndelungată din competiţii. Mani a ter-minat Raliul Marocului pe locul al optu-lea, fiind totodată şi câştigător al catego-riei Producţie, în timp ce Marcel s-a clasatpe poziţia a 18-a. Dacă vor acumula baniinecesari traversării Atlanticului, atunci îivom vedea încă o dată în Raliul Dakar,ediţia 2010. Dacă nu, obiectivul lor estesă participe în Africa Race, competiţiacare se derulează la fiecare început de anpe un traseu care odinioară făcea parteadin „Bulevardul Deşertului”, aşa cum maiera denumit Raliul Dakar.Provocarea din AtacamaPentru a celebra două secole de la independenţa celordouă ţări, organizatorii vor da startul chiar pe1 ianuarie 2010, din Buenos Aires, după care vaurma un traseu în lungime de 8.600 kilometri, dincare 5.200 km vor reprezenta probe speciale.Traseul din 2010, care va fi o buclă în sens invers acelorde ceas, va demara în trombă spre nord: prima parte vaavantaja piloţii care preferă solul solid. După traversareaAnzilor, caravana va avea de înfruntat Deşertul Atacamadin Chile - cea mai aridă regiune de acest fel -, undevor fi programate cinci speciale printre dune, fără preamulte tronsoane de legătură şi un drum lung până laIquique. Returul spre capitala Argentinei va experimentao diversitate de zone muntoase, relief care va testarezistenţa sportivilor şi a echipamentului de concurs.13 ianuarie 2009. Americanul ROBBY GORDONşi Hummer-ul său în timpul celei de-a 11-a etape araliului Dakar 2009, în apropiere de Copiapo, Chile.
  • REGINA BALULUIS-A ÎNTORSSe numără zilele până la pri-mul serviciu de la AustralianOpen, nu doar pentru că e întâiulmare turneu al sezonului, ci mai ales pen-tru că e turneul la care lumea tenisului vaafla ce înseamnă de fapt revenirea în circuita belgiencei Justine Henin. După ce pe 14mai 2008 îşi anunţa retragerea, justificatăde pierderea pasiunii pentru tenis, fostullider al ierarhiei mondiale n-a mai surprinscând, la jumătatea lunii septembrie, a spuscă se întoarce. Lumea se aştepta la asta, eradoar o chestiune de timp. Şi cum revenisedeja Kim Clijters, care a şi învins la US Open,anunţul făcut de Justine n-a luat pe nimenipe nepregătite. Chiar dacă, ea însăşi a de-clarat: „E surprinzător, pentru că pe 14 mai2008 am pus capăt definitiv carierei mele.Apoi a urmat o lungă călătorie personală.Şi apoi flacăra despre care crezusem că s-astins a reapărut.”O flacără cu cel puţin două motivaţii dejarecunoscute de jucătoare: câştigarea turne-ului de la Wimbledon, unde nu s-a impusniciodată şi a pierdut două finale, şi câştiga-rea titlului olimpic la Londra, în 2012.Au trecut 16 luni fără Justine în circuitulprofesionist. Un circuit care şi-a căutat înzadar o nouă regină, niciuna dintre celelaltejucătoare nereuşind să egaleze rezultatele,carisma şi influenţa pe care le avusese bel-gianca. Până în momentul retragerii fusese117 săptămâni – cumulat - lider al ierarhieimondiale, adunând 61 consecutive pe 14mai 2008. După ea, ierarhia a cunoscut 6lideri diferiţi, în 11 rânduri modificându-senumele primei clasate.Serena Williams a câştigat bani impunân-du-se în turnee majore, dar americanca aevitat ostentativ concursuri minore, aşa căa ajuns pe locul unu mondial abia la sfâr-şitul acestui an. Dinara Safina, din contră,a jucat multe turnee de categoria a douaşi a treia, a adunat puncte şi a ajuns nu-mărul unu, dar a clacat în turneele impor-tante. Armada rusă, sârboaicele Ivanovicşi Jankovic - au excelat prin inconstanţă.Nimeni după Justine Henin n-a reuşit săse impună atât de categoric cum o făceabelgianca. Tocmai de aceea, revenirea eie extrem de aşteptată. Practic, există dejaprima miză pentru 2010!Cât de mult va putea Justine să ofere,comparativ cu succesul pe care îl are KimClijters de când s-a întors? Şi cât de tareva domina duelurile cu adversarele ei tra-diţionale, exceptând-o poate pe AmélieMauresmo, care este încă în circuit şi arerezultate notabile?Organizatorii de la Australian Open, turneucare va debuta pe 18 ianuarie, speră săprofitelamaximdepeurmaacesteireveniri.Mai mulţi spectatori, sponsori mai darnicişi televiziuni interesate de eveniment. Aşacă s-au grăbit să-i ofere lui Justine un wildcard, la o lună după anunţul revenirii. Maiales că ultima prezenţă la Melbourne n-afost chiar fericită, fiind eliminată, în 2008,în sferturi, de Maria Şarapova. Înainte deprimul turneu de Mare Şlem al anului,belgianca a ales să joace două turneedemonstrative, la Charleroi şi Dubai, pentruca în ianuarie să revină oficial în circuit, laBrisbane, acolo unde de asemenea a primitun wild card. Nimeni nu poate prevedeaRoland Garros l-a avut pe Roger Federer, în sfârşit, câştigător. Tot pe el a mizat şi turneul de laWimbledon, unde elveţianul a egalat recordul de victorii în concursuri de Grand Slam. La US Opena fost Del Potro, dar şi Kim Clijters. Australian Open, ediţia 2010, avea nevoie de un eveniment pemăsură pentru a concura celelalte trei turnee. Aşa că JUSTINE HENIN şi-a anunţat revenirea!însă care va fi nivelul de joc la care se vaafla în ianuarie fostul lider mondial.Nimeni nu ştie dacă lovitura sa de revercu o singură mână, considerată cea maibună şi mai curată din lume, e la fel deeficientă. Sau dacă serviciul e la fel de pu-ternic şi de precis. Obişnuia să serveascăregulat cu peste 185 km la oră. Sunt mul-te necunoscute legate de ea la AustralianOpen, un turneu pentru care, indiscutabil,cuvântul cel mai potrivit pentru a-l de-scrie înainte de start ar fi nerăbdare. Şi nudoar nerăbdare legată de Justine Henin.Mai e şi Kim Clijters, care acum 6 ani pier-dea aici o finală contra lui Henin, sunt su-rorile Williams, Serena începând anul peprimul loc mondial, e Dinara Safina, me-reu suprinzătoare, la fel ca şi sârboaiceleJankovic şi Ivanovic.Concursul masculin de la antipozi e celpuţin la fel de interesant precum cel alfetelor. Rafael Nadal are de apărat titlulcucerit anul trecut, când în finală l-a învinspe Roger Federer. Un Federer care n-a maicâştigat la Melbourne din 2007, elveţianulfiind eliminat în semifinale în 2008 decătre învingătorul acelei ediţii, NovakDjokovic. Desigur că titlul şi-l doreşte şisârbul, fără altă victorie de Grand Slam înpalmares până acum. Pe lista scurtă apretendenţilor s-a înscris şi Juan Martindel Potro, argentinianul care l-a învins peFederer la US Open în finală. Poate şi AndyMurray va emite pretenţii, britanicul fiindunul dintre protagoniştii importanţi aicircuitului masculin.La 27 de ani, Justine Henin revineîn circuitul profesionist feminincu două mari obiective: săcâştige turneul de laWimbledon,singurul de Grand Slam care-ilipseşte din palmares, apoiJocurile Olimpice de la Londra,din 2012. Belgianca a anunţatcă, după întrecerea olimpică dincapitala Marii Britanii de pesteaproape trei ani intenţionează săse retragă definitiv
  • F1: radiografiacutremuruluiDupă doi ultimi ani plini de convulsii în plan„politic”, Max Mosley a părăsit preşedinţia FIA lafinele sezonului trecut. Ocazie excelentă pentru actorii din Formula 1 să lase definitiv în urmăun conflict chinuitor şi să privească spre viitorul disciplinei. Dar în mai puţin de un an, Honda,BMW şiToyota au părăsit rând pe rând Formula 1, în timp ce unicul manufacturier de pneuri,Bridgestone,şi-aanunţatretragerealafinelelui2010.Unexodanticipat,alcăruipretextideala fost criza economică globală.Puzderia de schimbări de regulament şi un scandal sexual i-auşubrezitautoritatealuiMAXMOSLEYînultimasaperioadăpetre-cută în fruntea FIA. Căderea a venit logic.COVER STORY
  • Din 1979, anul declanşării primuluiconflict pentru drepturile comer-ciale ale Formulei 1, 14 ani le-aluat echipelor de Formula 1 până în mo-mentul debarcării lui Jean-Marie Balestre.Simbol al despotului conservator deve-nit persona non-grata, fostul preşedinteal Federaţiei Internaţionale a SporturilorAuto (FISA) şi, din 1986, a FederaţieiInternaţionale a Automobilului (FIA) a ce-dat puterea lent, dar sigur. Mai întâi prinAcordurile Concorde, semnate într-o pri-mă versiune în 1981, atunci când echipe-le – reprezentate de Bernie Ecclestone şiAsociaţia Constructorilor din Formula 1(FOCA) – intrau în sfârşit în posesia uneipărţi din veniturile generate de disciplinape care o alimentau. Avea să fie începutulsfârşitului pentru Balestre, convins de MaxMosley – preşedinte al FISA în 1993 - săcontopească FISA şi FIA, apoi să renunţela cârma forului auto, pentru o poziţie devenerabil implant ornamental în frunteaSenatului FIA. Între fostul preşedinte şi suc-cesorul său, diferenţele erau flagrante. Totcum astăzi apar diametral opuse finalurilede domnie.Cu Mosley, totul s-a petrecut rapid.Tumultuos. Aproape violent. În decursde numai un an şi jumătate, fostul avocatde succes şi-a văzut viaţa sexuală târâtădin mocirla tabloidelor, trecând prin pad-dock-urile de Grand Prix, până în mijloculAdunării Generale a FIA. La 68 de ani, bri-tanicul a mai găsit puterea să-şi înălbeascăonoarea în instanţele civile, apoi să-şi joaceultima carte de pe poziţia – de-acum impo-sibil de menţinut dincolo de mandatul ce-iexpira în octombrie anul următor – de pre-şedinte al forului mondial.În primul său interviu acordat după scan-dalul celor cinci prostituate, Mosley a fostîntrebat dacă bănuieşte că i-a înscenatcineva întreaga poveste: „Ei bine da, Bernie(n.r. - Ecclestone) mi-a dat un nume”, decla-ra boss-ul FIA în paginile săptămânalului„Autosport”. Un nume „nu fără legătură cuFormula 1”. „Nu ştiu încă sigur cine a fost şinu voi învinovăţi pe nimeni până când nuvoi fi sigur”. Cât despre mijloacele de retor-siune, „totul va depinde de poziţia respec-tivilor, dar mă voi gândi la ceva”, a indicatMosley.Sigur, „Mad Max” şi-a făcut de-a lun-gul vremii inamici redutabili. De la JackieStewart, la Ron Dennis, fostul preşedinteFIA a avut parte de o opoziţie forte – nunumai în plan verbal – de-a lungul man-datului. Însă decizia sa de a reforma dintemelii Formula 1 cu numai un an înaintede finalul mandatului nu poate fi pusă peseama vreunui exces de zel. Sigur, trecereala pneuri slick, adoptarea sistemului de re-cuperare de energie KERS, plus reducereaapăsării aerodinamice a monoposturilor înbeneficiul creşterii ponderii apăsării meca-nice se aflau deja de ani buni în proiecteleoficialului federal. Însă rapiditatea aplicăriilor – într-un an şi jumătate de la constitui-rea Grupului Tehnic condus de Ross Brawn- şi impermeabilitatea bruscă vizavi de ori-ce negociere ulterioară cu echipele au lă-sat să se întrevadă şi o cu totul altă raţiunea demersului lui Mosley. O motivaţie abiavizibilă doar spre jumătatea sezonului,atunci când cifrele au început să luminezetabloul.Introducerea ansamblului de reguli noipentru 2009 marca o turnantă în istoriacontemporană a Formulei 1: era primaoară când regulamentul tehnic fusesemodificat în intenţia clar exprimată de acreşte numărul de depăşiri şi de a ameli-ora spectacolul în curse. Până la MarelePremiu al Germaniei însă, progresul eraunul palid: 67 de depăşiri pe pistă uscatăîn 2009, faţă de doar 58 la aceeaşi dată, însezonul 2008. O creştere, nicidecum însă orevoluţie. Dacă mai punem la socoteală şiun final de sezon cu destule curse soporifi-ce la nivelul depăşirilor (Singapore, Suzukaor chiar etapa terminală de la Abu Dhabi),progresul s-a diluat totalmente spre sfârşi-tul stagiunii.Trei raţiuni pentru această evoluţie întrustagnare. Prima ţine de faptul că reducereaapăsării aerodinamice a fost neutralizatăde ingeniozitatea echipelor. Până la unanumit punct, reacţia promptă a ingineri-lor era una de aşteptat, ba chiar inevitabilă.Ceea ce părea mai puţin probabil însă, eraca echipele să recupereze 85-90% din ni-velul de apăsare al anului 2008. Cauza seregăseşte parţial la nivelul regulamentuluiflu, care a autorizat utilizarea difuzoruluidublu.Al doilea motiv îl reprezintă sistemulKERS de recuperare a energiei cinetice peperioadele de frânare. Dispozitivul a avutmai puţine efecte pozitive asupra perfor-manţelor monopostului decât sperau echi-pele care şi-au pierdut timpul investindtimp şi găleţi de bani în dezvoltarea siste-mului. Efectele negative ale KERS asuprarepartiţiei maselor interne şi a utilizării efi-cace a pneurilor au neutralizat beneficiile.Nu în ultimul rând, diferenţele reduseîntre plajele de uzură ale celor două tipuride pneuri propuse de Bridgestone pentrufiecare Grand Prix nu le-au permis piloţilorsă forţeze depăşiri. Uzura constantă şi lentăa ambelor tipuri de anvelope a nivelat per-formanţele pe durata cursei.Or Bridgestone - în calitate de manufac-turier unic – n-avea nici un interes să pluse-ze la capitolul cercetare-dezvoltare pentrua oferi pneuri cu un vârf de performanţăapreciabil sau cu degradări mai puţin linea-re. De altfel, efortul financiar important dea furniza un întreg platou şi beneficiile deimagine reduse prin prisma statutului demanufacturier unic au împins Bridgestonela singura decizie logică în actualul contexteconomic: retragerea din F1 la finele sezo-nului viitor.În fine, ultimul factor al scăderii număru-luidepăşirilorpemăsuraevoluţieisezonului„Dacă Flavio Briatore este cumva prietenul meu? Ei bine,asta e ceea ce pretinde doar el...”(Bernie Ecclestone)EUROSPORT24 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 25EUROSPORT9 iulie 1989: Şeful FISA, Jean-Marie Balestre discută la GrandPrix-ul din Le Castellet cu şeful FOCA, Bernie Ecclestone. Transfe-rul puterii şi al banilor din Franţa în Anglia, în Formula 1, era dince în ce mai clar. Ecclestone a supravieţuit până în prezent
  • DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 27EUROSPORTa ţinut chiar de bunăvoinţa piloţilorde a se angaja în depăşiri. În momen-tul în care pitstopurile în cursă oferăo oportunitate gratuită de a câştigapoziţii, nu puţini au fost cei tentaţi desoluţia expectativei: Sebastian Vettelşi Jenson Button la Abu Dhabi, or ca-zul flagrant al lui Kimi Raikkonen – laSilverstone – când finlandezul ştia căNakajima urma să se oprească la boxeînaintea sa.Presiunea luiMax MosleyPoate şi de aceea, Max Mosley a in-sistat şi a obţinut în ultimul său an demandat interzicerea realimentărilorîn cursă, cu începere din 2010. Acolounde a dat greş însă, a fost în impu-nerea unui plafon bugetar pentruechipe. Sub pretextul crizei mondialeşi a unui sport nesustenabil în pla-nul raportului beneficii – cheltuieli,Mosley a dorit să impună echipelorun buget de 30 de milioane de lire(33 de milioane de euro) cu începeredin 2010, în schimbul unor libertăţitotale în plan tehnic. Reacţia echi-pelor grupate în Formula One TeamsAssociation (FOTA) nu s-a lăsat aştep-tată: „Echipele sunt cele care inves-tesc în Formula 1. Noi trebuie să fimaşadar singurii responsabili pentru adetermina cea mai bună metodă dereducere a costurilor”, susţinea aus-tralianul John Howett, boss-ul ToyotaF1 şi totodată vicepreşedinte al FOTA.Ulterior, plafonul a fost ridicat la 50de milioane de euro, însă chiar şi aşa,prea mulţi amatori nu s-au găsit. Nude alta, dar până şi modesta ToroRosso a afişat anul trecut un bugetde 130 de milioane de dolari, pen-tru rezultatele pe care le cunoaştemdeja. „Am sentimentul că Max ar fifoarte fericit dacă toată lumea sem-nează pentru 55 de milioane de liresterline”, spunea în primăvara trecutăFrank Williams, preluat de publicaţiaF1 Racing. „Max ar câştiga pe douătablouri, căci sângele proaspăt e oprioritate în Formula 1, dar nu în de-trimentul echipelor deja existente”.Până la urmă, doar Williams şiForce India aveau să accepte ofertalui Mosley. Celelalte team-uri au înţe-les pericolul şi au preferat să rămânăunite în cadrul FOTA. O asociaţie curol de contrapondere atât la nivelpolitic (acolo unde FIA reprezintăautoritatea supremă a F1), cât şi lanivel comercial (unde Formula OneManagement – controlată de BernieEcclestone - face legea).Ori în acest triunghi de putere po-ziţia lui Mosley – omul care impunearegulile jocului în plan tehnic şi spor-tiv - devenise tot mai radicală, de-alungul ultimului an. De ce? „Dacă nuschimbăm regulile, cei care au celemai multe mijloace vor câştiga me-reu”, spunea recent Tony Purnell, fos-tul director tehnic Jaguar reconvertitîn consultant tehnic al FIA. Văzută subacest unghi, poziţia preşedintelui FIAavea un iz de revanşă. O părere îm-părtăşită şi de alţi observatori ai fe-nomenului. „Adevărul e că Max voiasă-şi regleze conturile cu cei care l-aucondamnat fără vreo altă formă deproces. Aduceţi-vă aminte de comu-nicatul comun semnat de Mercedes şiBMW, cei care s-au ofuscat de moralaprezidenţială, sau de luarea de pozi-ţie lipsită de nuanţe a constructorilorjaponezi Honda şi Toyota”, opina re-cent belgianul Pierre Van Vliet, fostpilot şi team manager, actualmenteconsultant GM Europe angajat în eva-luarea participării Chevrolet în WTCC.Răzbunare ratatăOrgoliul vexat al lui Mosley a re-distribuit cărţile la nivelul sezonului2009. Însă britanicul pregătea loviturade graţie foştilor actori de talie din F1pentru anii ce urmează. Adoptarea atrei echipe noi, plafonului bugetar caavantaj acordat team-urilor mărunteşi a unor controlori financiari man-dataţi de FIA risca să distrugă forţafinanciară a marilor constructori im-plicaţi în F1. „Max Mosley a fost foartenaiv crezând că vom accepta acestprincipiu al plafonului bugetar”, asunat replica vicepreşedintelui FOTA,John Howett, citat de revista F1i. „Nici“Bernie mi-a dat un numepentru omul din spatelescandalului. Un nume nu fărălegătură cu Formula 1. Nu ştiuîncă sigur cine a fost şi nu voiînvinovăţi pe nimeni pânăcând nu voi fi sigur”.MaxMosley
  • nu încape vorba ca societăţile noastre, înmarea lor majoritate filiale ale marilor com-panii multinaţionale, să permită acestorcontrolori accesul la conturi”.În schimb, FOTA s-a declarat gata să ini-ţieze o reducere a resurselor utilizate, încadrul unui plan unic pentru toată lumeaşi articulat în jurul unei implementări gra-date, pe mai multe sezoane. O oportunita-te de care a profitat nu Mosley, ci al treileaelement al triunghiului, Bernie Ecclestone.Patronul comercial al Formulei 1 a pro-fitat pentru a semna – la finele lui iulie- noile Acorduri Concorde, ce gestioneazăraportul financiar dintre sport şi echipe.În schimbul renunţării la sistemul KERS cuîncepere din sezonul viitor şi a adoptăriiplanului echipelor de reducere a costurilorcu începere din 2011, Bernie Ecclestone şi-aasigurat viabilitatea comercială a competi-ţiei până la finele lui 2012. Acordurile suntsecrete, însă FOM – se pare - va dirija camjumătate din veniturile Formulei 1 cătreechipe, în schimbul libertăţii de a impunecalendarul şi de a percepe taxe organiza-torilor. În plan financiar, echipele par a nufi câştigat faţă de precedentele Acorduri,ce au expirat în 2007. Însă şi-au consolidatpoziţia la nivel politic în peisajul F1 şi şi-auasigurat viabilitatea, în proprii termeni, peurmătoarele sezoane.Chiar şi aşa, Mosley n-avea însă să plecedin fruntea FIA fără a avea ultimul cuvânt.Altfel e greu de explicat de ce, abia laaproape un an după consumarea victorieitrucate de Renault în ediţia inaugurală aMareleui Premiu de la Singapore, preşedin-tele FIA a decis să acţioneze şi să convoa-ce o Adunare Extraordinară a ConsiliuluiMondial al Sporturilor cu Motor. Desprefaptul că Flavio Briatore împreună cu di-rectorul de inginerie Renault Pat Symondsi-au sugerat lui Nelson Piquet Junior să-şiîncheie cursa în zid, în turul 14 al cursei asi-atice – totul spre a provoca apariţia SafetyCar-ului şi a declanşa strategia de cursă vic-torioasă a coechipierului Fernando Alonso-, oficialii FIA ştiau de destulă vreme. Încădin octombrie 2008, în weekendul MareluiPremiu al Braziliei, Nelson Piquet Seniorl-a informat pe directorul de cursă al FIA,Charlie Whiting, despre adevărata faţă aevenimentelor, relatată de junior, în acelGrand Prix din Singapore.Or Mosley – informat de mâna sa dreap-tă, Charlie Whiting – n-a părut să aibă vreoreacţie în cele şase luni ce au urmat inci-dentului. Abia în vara lui 2008, scandalul acăpătat proporţii epice, o dată cu concedi-erea lui Piquet Jr. de la Renault.Businessman versat, deţinător al uneiafaceri de miliarde de dolari în domeniultransporturilor transcontinentale, PiquetSr. nu face parte din tagma guralivă a co-mentatorilor din F1. Din contră. Bun prie-ten cu Bernie Ecclestone, alături de carea câştigat două titluri mondiale în 1981 şi1983, la Brabham, Piquet ar fi putut proce-da ca şi până acum: să tacă şi să facă astfelîncât să-i relanseze cariera juniorului. Darn-a fost cazul. Piquet a dat telefoanele, l-apus pe junior să dea declaraţii şi – o datăgarantată imunitatea lui Nelsinho de forulmondial – a contribuit la excluderea peviaţă din motorsport a fostului directorRenault F1, Flavio Briatore. Întâmplător saunu, Don Flavio nu era unul dintre prieteniilui Mosley. Dimpotrivă. Şeful FIA n-a ezitatsă-l catalogheze drept „nebun” pe excen-tricul soţ al Elisabetei Gregoracci.După două decenii de loiale servicii înF1, Briatore n-a putut fi salvat nici măcarde bunul său partener de afaceri, BernieEcclestone, cel care a ţinut recent, în pa-ginile F1 Racing, să-şi delimiteze dimensi-unile amiciţiei ce-l leagă de coacţionarulQueen’s Park Rangers: „Dacă Flavio e prie-tenul meu? Asta e ceea ce spune el...”Avea să fie ultima consecinţă cu greuta-te a preşedinţiei Mosley. Una în care – dinins provenit din F1 şi dedicat cauzei echi-pelor – britanicul a sfârşit prin a-i deveniadversar înverşunat. Poate şi de aceea,atunci când şi-a anunţat preferinţa pentrusuccesorul său, în persoana fostului direc-tor sportiv Peugeot şi Ferrari, Jean Todt(63 de ani), rezervele emise de reponsabiliiechipelor de F1 n-au ezitat să apară. Şi astapentru că francezul – care a împins spreperfecţiune, de-a lungul deceniilor petre-cute în motorsport, zelul fundamentalist alcelui pentru care scopul scuză mijloacele –riscă să reprezinte doar o altă faţă a acelu-iaşi regim. Antipatia sa faţă de Ron Denniseste arhicunoscută. Iar animozitatea faţăde fostul boss McLaren nu e singura creatăîn cele două decenii şi jumătate petrecutede Todt ca responsabil în motorsport.Lesne de ghicit însă, Todt îşi are însă pro-priile argumente ca proaspăt preşedinte alFIA. După spusele sale, „conducere puter-nică, muncă de echipă, pasiune, loialitate şiimplicare totală în priorităţile noastre la ni-vel politic”. „În zece ani alături de Jean, unsingur lucru am ajuns să înţeleg despre el:că pune întotdeauna accentul pe o abor-dare nebeligerantă, fără conflict deschis”,susţinea de curând fostul său director teh-nic de la Ferrari, Ross Brawn, citat de pu-blicaţia britanică Autosport. „Întotdeaunapune accentul pe compromis pentru agăsi soluţii. A apărat mereu poziţia Ferraripână în pânzele albe, însă era întotdeaunainteresant, în culise, să-l vezi cum găseştecompromisuri tacite, soluţii tacite, cum în-curaja dialogul discret pentru a găsi soluţii.E foarte bun la aşa ceva. Cred că va face otreabă excelentă”.Todt a anunţat deja că nu-şi doreşte sărevoluţioneze întregul mecanism al FIA şia făcut - încă din campanie - un număr depropuneri interesante pentru motorsport.Sugestia cea mai notabilă a fost de a creaun post de comisar pentru fiecare dintremarile discipline patronate de FIA. Caz încare preşedintele forului mondial i-ar cedacomisarului gestiunea cotidiană a respec-tivului campionat.După aproape trei decenii de loialeservicii aduse celor de la Peugeot şi,ulterior, Ferrari, JeanTodt s-a regăsitpropulsat în fruntea FIA pentru urmă-torii patru ani. Francezul nu şi-a propussă revoluţioneze, ci doar să cizeleze unsistem al cărui exponent este.EUROSPORT28 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Altă măsură interesantă, Todt a propusînfiinţarea unui grup de supervizare a comi-sarilor, pentru a studia ameliorările ce pot fiaduse unui sistem care de-a lungul vremii aavut darul să enerveze prin inconsecvenţadeciziilor aplicate. Ideea unui nou comi-tet disciplinar a fost şi ea avansată, pentrua conduce anchetele în caz de infracţiu-ne serioasă şi de a recomanda ConsiliuluiMondial penalizări în consecinţă.În fine, francezul a promis să continueeforturile de reducere a costurilor, pen-tru a îmbunătăţi rentabilitatea şi totodatăaccesibilitatea diverselor discipline dinmotorsport.Dacă echipele sunt într-o oarecare ex-pectativă în acest început de mandat de 4ani (reînnoibil o singură dată), Ross Brawnpare unul dintre partizanii declaraţi ai nou-lui preşedinte. „Unul dintre lucrurile pe careJean le face foarte bine e dezvoltarea unuispirit de echipă. A făcut-o la Ferrari şi credcă o va face din nou la FIA. Am avut un an2009 un pic traumatizant, dar cred că Jeanva face lucrurile diferit de-acum înainte.Sunt destul de entuziast la începutul uneinoi ere şi abia aştept să lucrăm de-acumîncolo cu FIA”.Final de erăCu trei constructori şi un manufacturierde pneuri anunţându-şi retragerea într-uninterval mai mic de un an, Formula 1 a cu-noscut o hemoragie fără precedent în isto-rie. O avalanşă de dezertări pe măsura unuiplatou bine garnisit în cursul acestui dece-niu. Căci niciodată în istoria sa de peste ojumătate de veac, Marele Circ n-a mai tra-versat o perioadă în care a reuşit să regru-peze şase mari constructori de automobile– majoritatea cu echipe complete, fabri-cante de şasiuri şi motoare deopotrivă.Este finalul unei epoci demarate în2000, atunci când preşedintele Ford MotorCompany, Jacques Nasser, a văzut în achi-ziţionarea echipei lui Jackie Stewart ocaziaideală de a beneficia de un excelent vehi-cul promoţional pentru modelele sportJaguar. Aşa s-a născut Jaguar Racing şi,în aceeaşi perioadă, Renault a procedatîntocmai cumpărând echipa Benetton.Toyota alesese poate calea cea mai com-plicată: a unei echipe dezvoltate pe contpropriu, de la zero, în centrul său europeande motorsport de la Köln. Honda şi BMWau procedat conform modelului Jaguar,achiziţionând mini-structuri deja existen-te, pentru a evita covârşitoarea birocraţieimpusă de Formula One Administration,organizaţia lui Bernie Ecclestone.Pentru orice constructor la acel mo-ment, capacitatea de atracţie a Formulei1 era clară. Competiţia aborda noile pieţedin Extremul Orient şi revenea – după oabsenţă de aproape un deceniu - în StateleUnite. Altfel spus, F1 se constituia într-uninstrument de marketing global, în caresuccesul se traducea prin competenţa teh-nologică a respectivului constructor şi prinsuperioritatea imediată, uşor de constatatdin faţa micilor ecrane, asupra prestigioşi-lor rivali de pe piaţa auto, acum jucători înlumea închisă a Marelui Circ.Nu-i greu de ghicit că marii producă-tori de automobile au fost primiţi în F1cu braţele deschise. Aduceau noi sponsorisau îi făceau să revină pe cei vechi, dornicide asociere cu nume sonore ale industrieiauto. VIP-urile – de asemenea - au începutsă umple selectul Paddock Club, gestionatCa motorist, BMW a obţinut un titlu mondial la piloţi (1983) alături de Nelson Piquet şi Brabham. Dinpostura de constructor însă, bavarezii au progresat constant din 2005 încoace, însă au ales sa tragăcortina la chiar primul lor sezon dificil.EUROSPORT30 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 31EUROSPORT
  • de Bernie Ecclestone. Spre exemplu, doarîn sezonul 2009, Toyota a adus, în medie,100 de invitaţi în Paddock Club, şi a plătitpentru fiecare 4000 de dolari pe cursă. Sprecomparaţie, Force India – echipa indepen-dentă a miliardarului indian Vijay Mallya - aadus în total, de-a lungul întregului sezon,doar 30 asemenea invitaţi VIP!Cu bugete de ordinul sutelor de milioanede dolari pe stagiune, „cursa înarmărilor”fusese lansată.Principalul interes al unui manufacturierindependent este de a-şi menţine echipaîn viaţă, prin intermediul sponsorilor atraşide la un an la altul de departamentul demarketing. Ca mare constructor proprietaral unei echipe, grijile de recrutare a spon-sorilor dispar. Consiliul de Administraţieeliberează bugetul şi fixează obiectivele.O cu totul altă constrângere intervine însăaici. Constructorul e – prin natura investiţiei- şi sponsor principal al echipei. Or implica-rea sa depinde de rezultatele şi expunereamărcii. De aceea, o echipă independentăpoate pierde un sponsor ca urmare a unuisezon modest în planul rezultatelor, însă ostagiune delicată a unui constructor riscăsă compromită total viitorul echipei sale.Aşa s-a întâmplat cu Honda - care la capătula două sezoane catastrofale (2007 şi 2008)a decis să scoată ştecherul din priză - şi cuBMW, bavarezii nemaiaşteptând măcar fi-nalul acestui singur sezon în care au gâfâit.Pretextul crizei economice mondiale apicat bine pentru toţi aceşti constructori.Toyota solicita companiei-mamă bugeteanuale în jurul a 400-500 de milioane dedolari, în condiţiile unor clasări în afaraTopului 4 la final de sezon. Atunci cândBernie Ecclestone şi-a vândut 80% dindrepturile comerciale ale Formulei 1 celorde la CVC Capital pentru 1,5 miliarde de do-lari, devenise limpede că bula financiară aFormulei 1 avea să se spargă. Or, limitareaprogresului tehnologic (dezvoltarea mo-toarelor a fost îngheţată, prin regulament),împreună cu dezertarea pieţelor clasice,atractive, ale Formulei 1 (Statele Unite,Canada, Franţa, unul dintre cele douăGrand Prix-uri germane) şi orientarea sprecircuitele aseptice din Orientul Mijlociu şiîndepărtat, unde ponderea în materie devânzări auto pentru marii constructori estede ordin liliputan, a deschis uşa către exod.Pentru Bridgestone, asemănarea cu ca-zul retragerii Renault în 1997 e izbitoare.Unic manufacturier de pneuri al Formulei1 din 2007, producătorul nipon nu s-a maiaflat – de atunci încoace - în centrul aten-ţiei decât atunci când anvelopele sale aufost citate drept cauzele vreunui dezastru.Altfel, cu dezvoltarea tehnologică în ma-terie de pneuri îngheţată, Bridgestone atrebuit să suporte dificultatea financiară afurnizării unui întreg platou, cu o expuneremăruntă pentru efortul furnizat.În aşteptarea deciziei celor de la Renault,care şi-au amânat pentru sfârşitul anuluihotărârea de a continua sau nu, Formula 1se pregăteşte să păşească într-o nouă fază.Cea a revenirii la sistemul tradiţional al con-structorilor independenţi şi a motoriştilormulti-furnizori. 2010 începe aici.EUROSPORT32 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Pe unii, poate că vestea i-a luat prinsurprindere. Alţii o aşteptau. Cert estecă într-o zi din septembrie 2009, BodeMiller a anunţat că va reveni să se pregăteascăşi să concureze cu lotul american, în speranţacă va avea încă o şansă la Jocurile Olimpicedin februarie 2010.„Îl înţeleg perfect pe BrettFavre” - a spus Miller la conferinţa de presă dinLos Angeles, apelând la exemplul dat de cele-brul conducător de joc din fotbalul american.“Îţi dedici viaţa sportului şi vezi că ar fi frumossă renunţi şi să încerci altceva, nou. Pleci, apoite trezeşti cu o ditamai gaura în viaţă, acolounde înainte era sportul, mai ales în cazul meu,deoarece aceasta este principala mea formă deexprimare.’’Ruptura se produsese în toamna lui 2007,când, sătul de conflictele cu oficialii americani,Bode decisese să concureze pe cont propriu.Şi-a înfiinţat şi finanţat propria echipă. Cel maide succes schior din istoria Statelor Unite, cudouă medalii olimpice de argint, două marigloburi de cristal şi patru titluri de campion allumii, nu se împăca în niciun fel cu constrânge-rile impuse de pregătirea centralizată. Era ne-mulţumit de condiţiile oferite. Şi-a spus că îi vafi mai bine dacă va trăi şi va concura în propriulsău sistem. A devenit vedeta Circului Alb, cupropriul motorhome, care îl plimba prin staţi-unile Europei, deoarece îi plăcea să doarmă înpatul său şi nu în cele de hotel. Avea propriulpersonal de pregătire.Cu excepţia celui de-al doilea trofeu în CupaMondială la general, câştigat în 2008, rezultate-le nu s-au ridicat însă la înălţimea aşteptărilor.După startul bun din sezonul 2008-09, cu douăclasări pe locul secund în primele cinci săptă-mâni, Miller a avut mari probleme. A arătat căeste ieşit din formă la Campionatele Mondialedin Franţa 2009, când nu a încheiat trei dincele cinci curse la care a participat, iar cel maibun rezultat a fost locul opt la coborâre. BodeMiller se află în prezent în situaţia ingrată de anu fi câştigat nici o medalie în cele 15 concur-suri programate la cele trei competiţii majore -Campionate Mondiale sau Jocuri Olimpice - dinultimii patru ani.La 32 de ani, schiorul din Franconia, NewHampshire a renunţat să mai participe în ulti-ma lună a sezonului trecut din Cupa Mondială,pentru a-şi regândi viitorul. Echipa se destră-mase la finele iernii trecute. Mulţi au consideratcă Bode este terminat. Anunţul din 24 septem-brie semnifică reîntoarcerea fiului risipitor, pen-tru a încerca încă o dată să-şi treacă în palmaressingura victorie care-i lipseşte - cea olimpică.Comportamenul său la ediţia anterioară aJocurilor Albe, la Torino 2006, a scandalizat na-ţiunea de peste Atlantic. A recunoscut şi el căsuccesul a venit mai degrabă la petrecerile pre-lungite până târziu în noapte decât pe pârtie.Acolo unde mărturisise că a schiat sub influen-ţa alcoolului.Evident, medaliile aşteptate au refuzat săapară. În 2009, Miller l-a sunat pe preşedinteleComitetului Olimpic, Larry Probst şi i-a promiscă va face tot posibilul pentru ca faptele dinDacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşa însă, Bode Miller este oadevărată mană cerească pentru jurnalişti. Performanţele sale de pe pârtie suntcompletate de conferinţele de presă spumoase şi de escapadele nocturne.CEL CE DĂCULOARE ZĂPEZIIPiemont să nu se repete la Vancouver. Şi sistemull-a primit înapoi cu braţele deschise.Întrebat dacă exprimarea unor regrete sau scu-ze pentru faptele sale din februarie 2006 ar aveavreun efect pozitiv, Miller a spus că „oricine poateprivi înapoi, la anumite vorbe şi întâmplări, pe caresă le aprecieze în alt mod. Nu cred că este locul po-trivit pentru a-mi cere scuze. Totul va veni natural,de la sine. Faptele mele de-acum înainte vor vorbimult mai bine decât cuvintele pe care le-aş spu-ne acum. Acesta este unul din lucrurile nefericite,în cazul scuzelor. Dau impresia că vrei să calmezisituaţia. Ceea ce nu este cazul. De-acum înainte,simt că mă îndrept în direcţia potrivită. Însă astarămâne de văzut.’’Miller a recunoscut că nu e suficient de binepregătit pentru a participa la prima etapă a nouluisezon, în uriaşul de la Soelden şi că intenţioneazăOriginar din Franconia, New Hampshire, o localitatedin Munţii Apalaşi, BODE MILLER a copilărit într-ocabană fără electricitate şi instalaţii sanitare.Aînceputsăjoacetenisşifotbal,laacademiabunicilordin partea mamei şi a debutat în Cupa Mondială laschi alpin în 1996, la 18 ani.să-şi facă revenirea în Cupa Mondială mai târziu, laLevi, în Finlanda.Americanilor le plac poveştile de succes, întoar-cerile spectaculoase, de după perioadele de căde-re în viaţă, acele exemple care dau optimism.Depinde doar de Bode ca Hollywood-ul să pregă-tească un nou scenariu cu final fericit.
  • În căutarealânii de aurCu excepţia Rusiei şi, poate, a Suediei,Europa îşi trimite la Mondialele din Africade Sud cam tot ce are mai bun în momen-tul de faţă. Artileria grea, adică Germania,Spania, Italia, Anglia şi Franţa conduc pluto-nul care va încerca să câştige pentru primadată în istorie titlul mondial pe un alt conti-nent decât cel european.Dusă pe parcursul a mai bine de un an,lupta pentru calificare s-a încheiat cu play-off-ul de la mijlocul lui noiembrie, în carecele mai bune opt locuri doi din cele nouăgrupe preliminare s-au înfruntat în dis-pute directe. Barajele au oferit o singurăsurpriză, calificarea mereu surprinzătoareiSlovenii în dauna maicii Rusia, astfel că ve-detele Arshavin, Pavlyucenko, Zhirkov darşi antrenorul Guus Hiddink – aflat la primulrateu la cârma unei echipe naţionale – vorvedea competiţia din vara anului viitordoar la televizor.Franţa nu s-a dezminţit nici în baraj. Chin,chin şi iar chin. După 1-0 la Dublin, gol no-rocos Anelka, sărbătoarea programată pen-tru returul de pe Stade de France era să setransforme în coşmar. Robbie Keane a mar-cat pentru britanici în timpul regulamentarşi meciul părea să se îndrepte către lovitu-rile de departajare. Noroc însă cu bătrânulGallas, care a salvat Franţa şi pe Domenechîn minutul 103, atunci când uriaşă arenăpariziană se transformase într-un imens corde fluierături la adresa favoriţilor.Portugalia, fără Cristiano Ronaldo, a tre-cut cu ceva emoţii de Bosnia-Herţegovina.Două victorii scurte au fost suficiente. Înschimb, luptă surdă între Grecia şi Ucraina,două echipe ultradefensive, iar cei care sevor deplasa în Africa de Sud vor fi elenii.Forul de la Atena trebuie să ia serios încalcul ideea de a-i ridica o statuie lui OttoRehaggel, antrenorul fără de care Grecia arfi rămas pe veci doar cu imaginea de ţarăturistică.În ce priveşte grupele propriu-zise decalificare, nouă la număr, mai peste tot va-loarea s-a impus. În grupa I, Danemarca aimpresionat prin regularitate. Grupa a II-aa trimis la Mondiale Elveţia, ţara lui Blatter!Situaţie comică în grupa a III-a, unde favo-ritele Cehia şi Polonia parcă n-au vrut săse califice! Şi atunci „de ce nu?” şi-a spusSlovacia, debutantă la un Mondial. În gru-pa IV-a Germania a călcat totul în picioare,iar campioana europeană Spania a defilatprin grupa a V-a, unde a obţinut maxi-mum posibil: 30 de puncte din 30 posibile!Situaţie aproape similară în grupa a VI-a, cuAnglia în rolul Spaniei. Insularii au pierdutun singur meci, penultimul, în Ucraina, în-tr-un moment în care erau deja calificaţi.Întâmplător sau nu, înfrângerea respectivăle-a dat ucrainenilor şansa de a merge labaraj în dauna Croaţiei, adică echipa careeliminase Anglia de la Euro 2008. Cum se-nvârte roata vieţii!Poate cea mai mare surpriză a prelimi-nariilor – judecând măcar prin prisma fap-tului că acolo se afla Franţa – a fost califi-carea Serbiei din grupa a VII-a preliminară.Sosirea lui Radomir Antici pe banca tehni-că a adus ordine şi disciplină în sânul uneiechipe care niciodată n-a dus lipsă de maritalente. România? A terminat grupa pelocul 5, adică imediat deasupra InsulelorFeroe! Restul e tăcere.Italia şi Olanda au dominat clar grupeledin care au făcut parte, a opta, respectiva noua, calificarea venind aproape dininerţie.Diego, nebunul!America de Sud trimite 5 echipe la tur-neul final mondial, chiar dacă a avut doarpatru locuri direct calificante. A cincea cla-sată, Uruguay, a jucat baraj cu reprezentan-ta CONCACAF, Costa Rica, a câştigat cu 2-1dubla manşă, şi va fi prezentă în Africa deSud. Alături de Brazilia, Chile, Paraguay şiArgentina.Tot sângele clocotind al Argentinei s-astrâns sub treningul de antrenor al lui DiegoCupa Mondială merge pentru prima oară pe Continentul Negru, în Africa de Sud.Nulipseştedepetabloulparticipantelorniciunadintrefostelecampioaneşiniciunadintre favorite. AmaZulu, „oamenii din rai” în traducere, urmaşii războinicilorbăştinaşi vor purta tricouri de fotbalişti, vor merge la meci şi se vor „virusa” demicrobul fotbalului. Calificările recent încheiate merită o trecere în revistă.AmaZULUDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 37EUROSPORTGallas salvează Franţa şi scaunul lui DomenechTorres e un candidat serios la titlul de celmai bun jucător a Cupei Mondiale
  • Maradona, care a dinamitat preliminariiledin America de Sud trăind periculos şi vo-ciferând zgomotos împotriva contestatari-lor. Cu el pe bancă, albi-celeştii s-au chinuitpână în ultimul meci de calificare şi au atrastoate privirile, punând în umbră celelaltecalificate şi în general cam toate evenimen-tele din preliminarii. Maradona a captatîntreaga atenţie, oferind, în altă gamă, ace-laşi spectacol magnetic ca pe vremea cândjuca. Argentina a început perfect campaniacu Alfio Basile pe bancă, câştigând prime-le trei meciuri cu 7 goluri marcate şi fărăsă primească vreunul. În octombrie 2007 apierdut în Columbia, iar în următorul joc, îniunie 2008, a făcut egal acasă cu Ecuador.Încă un egal peste trei zile, în Brazilia, apoi1-1 acasă, în septembrie, cu Paraguay, ur-mat, tot la trei zile, de un egal, tot 1-1, peterenul ultimei clasate, Peru. Abia în octom-brie, după un an, argentinienii au reuşit săcâştige din nou, acasă cu Uruguay, dupăcare a urmat înfrângerea din Chile, 0-1, pri-ma în istorie în faţa vecinilor de dincolo deAnzi, şi demiterea lui Alfio Basile. Echipa erape cinci, după zece meciuri în care pierdusede două ori, câştigase de patru ori şi făcusealte patru egaluri.Maradona a fost soluţia pentru înlocuirealui Basile. Diego ajunsese selecţioner, ceeace visase întotdeauna. A debutat oficial pe28 martie, cu un succes categoric, 4-0 aca-să, cu Venezuela. Dar pe 1 aprilie Argentinaa pierdut 1-6 în Bolivia, egalând recorduldiferenţei de goluri într-o înfrângere din is-toria naţionalei. A fost un dezastru.A mai urmat unul, pe 10 iunie în Ecuador,0-2. Iar în septembrie, al treilea: Brazilia acâştigat la Buenos Aires cu 3-1. Dar n-a fosttotul, la trei zile distanţă, şi Paraguay a în-vins Argetina, la Asuncion, cu 1-0. Astfel, cudouă runde înainte de finalul preliminarii-lor, pentru a se califica, formaţia antrenatăde Diego trebuia să câştige şase puncte.Presa îl desfiinţa deja şi îi cerea demisia,sau demiterea, iar el răspundea pe măsu-ră, în stilul caracteristic, jignind în stângaşi-n dreapta. Pe 10 octombrie, la BuenosAires, Martin Palermo a înscris în minutul92 golul victoriei, 2-1, cu Peru, ultima cla-sată. Presiunea era imensă! Peste patruzile, pe celălalt mal al estuarului La Plata,la Montevideo, Argentina juca împotrivaUruguay-ului meciul al cărei câştigătoareobţinea ultimul loc direct calificant. A fostvictorie Diego, la limită, 1-0. Şi apoi dez-lănţuirea de la conferinţa de presă, când aadresat cuvinte obscene jurnaliştilor care-lcriticaseră încontinuu. FIFA l-a suspendatdouă luni, dar Diego rămâne neschimbat.A calificat Argentina la turneul final şi caantrenor! Are cineva vreo îndoială că nu sevisează campionul lumii în 2010!?Zgomotul şi tămbălăul făcut deMaradona a oferit Braziliei linişte şi, parcăpe nesimţite, fotbaliştii cariocas au câştigatpreliminariile. Carlos Dunga şi-a văzut te-meinic de treabă, a întinerit echipa şi maiales a oferit o altă faţă a celei mai eferves-cente formaţii din lume: o defensivă cruntăşi neiertătoare, din 18 meciuri Selecao pier-zând doar două şi primind doar 11 goluri.Asta fără să uite de atac, înscriind cele maimulte goluri, 33, dintre cele zece echipeparticipante la întrecere.Personaj principal al preliminariilor poa-te fi considerat însă şi Marcelo Bielsa, se-lecţionerul argentinian al reprezentativeistatului Chile. S-a retras în 2004 de la cârmanaţionalei Argentinei spunând că renunţădefinitiv să mai antreneze. După trei ani, fe-deraţia de la Santiago l-a convins să revină.A calificat echipa de pe locul al doilea, a în-vins prima oară în istorie Argentina, primaoară în istorie Uruguay-ul la Montevideo.E un erou deja pentru fotbalul chilian şi untehnician iubit la fel de mult în Argentina.ReabilitareaNordului beligerantPreliminariile africane ne-au oferit spec-tacol, culoare, atitudine, dar şi multă în-crâncenare, pe parcursul a doi ani de com-petiţie. Pare a se fi consumat o eternitate dela startul primei faze a calificărilor africanepână la succesul în adversitate al algerieni-lor, în barajul de la Khartum.Ca să fim mai precişi, prima minge lo-vită în preliminariile africane a fost înMadagascar, pe 14 octombrie 2007. Totula început cu această aventură malgaşă, înEUROSPORT38 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Messi trece de paraguayanul Haedope Monumental Stadium darrezultatul final a fost 1-1. Argentinamai avea de luptat pentru calificare.
  • 40 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010ca în antichitate, pe aeroportul din capi-tala egipteană, transformată în teatru derăzboi. Patru zile mai tărziu, filmul eveni-mentelor a continuat cu disputa decisivă,pe teren neutru, în Sudanul eminamenteanti-egiptean. În fostul condominiu anglo-egiptean, dintre cele două Niluri, Algeria acăştigat, galvanizată şi de asistenţă. Uniculgol al meciului a fost marcat de omul luiBochum, Antar Yahia.Migraţiacontinentelor43 de echipe naţionale s-au aliniat lastartul preliminariilor asiatice pentruCampionatul Mondial de anul viitor. DacăLaos, Brunei şi Filipine nu s-au înscris, iarTimorul de Est a luat pentru prima datăparte la calificări, totuşi cea mai mare sur-priză a reprezentat-o intrarea în competi-ţie a Australiei, o ţară-continent care pânăatunci participase la întrecerile din Oceania.Sigur, în fotbal sunt şi alte anomalii geo-grafice. Spre exemplu,. Israel şi Kazahstan,state asiatice, joacă în preliminariile euro-pene. Dar aceste excepţii au conotaţii po-litice, pe când Australia a sfidat geografiadin motive pur sportive. Oceania nu aveagarantat un loc la Mondial, câştigătoareapreliminariilor urmând să mai dea un baraj.Şi chiar dacă australienii au obţinut califi-carea la ultimul Mondial, Germania 2006, înurma unui astfel de baraj cu Uruguay (no-roc cu Hiddink!), Federaţia de la Sydney aluat decizia mutării din câteva motive clare:preliminariile asiatice primesc 4 locuri laMondiale, confruntările cu Japonia, Coreeade Sud sau Iran pot contribui la progresulfotbalului australian într-o mai mare măsu-ră decât cele cu Tonga, Fiji sau Vanuatu iarechipele de club pot participa la competiţi-ile intercluburi asiatice.Având în vedere că Australia venea cucea mai bună performanţă de la Mondialulprecedent, optimi de finală, ConfederaţiaAsiatică a trecut-o cap de serie numărul 1 înpreliminariile pentru Africa de Sud, măsu-ră care a generat câteva proteste ale celorcare o doreau pe ultimul loc fiindcă era onou venită. Miza era participarea în tururile1 şi 2 de la care primii 5 capi de serie erauexceptaţi.Până la urmă Australia, Coreea de Sud,Arabia Saudită, Japonia şi Iran au jucatdirect în turul 3. Australienii şi-au câştigatgrupa cu Qatar, Irak şi China şi au dovedit cămeritau locul din frunte. Împreună cu alte 9formaţii s-au calificat pentru grupele finale.Două a câte 5 echipe, primele două clasa-te urmând să meargă direct la Mondial, întimp ce locurile 3 dădeau un baraj care sta-bilea cine merge la baraj cu câştigătoareadin Oceania. Complicat, nu-i aşa?Australia şi Japonia s-au clasat pe pri-mele două locuri în grupa A, iar cele douăCorei au dominat grupa B. Surprinzător,Iran n-a prins nici măcar locul la baraj, undes-au calificat Bahrein şi Arabia Saudită. Celedouă formaţii arabe au oferit o dublă nă-ucitoare. A fost 0-0 la Manama, iar la Riad,după 90 de minute era 1-1. Bahrein era ca-lificată datorită golului marcat în deplasarecând Al Montashari a marcat pentru saudiţi.Stadionul luase foc, toată lumea sărbătoa-rea calificarea formaţiei antrenate de JosePeseiro şi nimeni nu l-a mai luat în seamăpe Abdullatif, care a adus golul egalării şicalificării Bahreinului în minutul 90+3.Bahrein ratase participarea la ulti-mul Mondial după un baraj dramatic cunaţiunea-insulă şi s-a încheiat pe 18 noiem-brie, doi ani mai târziu, în Sudan, cu “războ-iul” algero-egiptean. Întâmplător sau nu,experienţa africană a fost polarizată cum-va. Primul meci s-a jucat la Antananarivo,în emisfera sudică a continentului, acolounde două treimi din populaţie trăiesc lalimita subzistenţei şi s-a incheiat la celălaltcapăt al spectrului geografic, într-o altărealitate culturală, economică şi socială, înSudan, cel mai mare stat african, ca arie,o ţară cu cifră octanică ridicată, din toa-te perspectivele, una dintre locomotivelecontinentului.Preliminariile pentru „Cupa Mondială” aucontat şi pentru „Cupa Africii pe Naţiuni”2010. În acest context, gazda mondialuluidin vara anului următor a intrat în calificări,lucru care nu se mai întâmplase din 1934,atunci cînd Italia a trebuit să joace devre-me pentru mondialul de casă. Preliminariileafricane au fost gândite pe trei faze de con-curs. La început scena a fost rezervată pen-tru naţiunile mici; Swaziland şi Seychellesau fost „granzii” momentului, într-o urnă cucele mai modeste zece federaţii africane. Înfaza a doua a turneului au intrat şi „greii”, cuNigeria, Ghana, Côte d’Ivoire sau Camerun„tête de la course”. Ţările-gazdă ale celordouă competiţii majore amintite mai sus,Africa de Sud şi Angola, au fost eliminateprematur. Organizatoarea mondialului afost dominată de Nigeria şi nu va fi la CupaAfricii, în ianuarie, în timp ce Angola nu vajuca la „Mondial”, fiind scoasă din competi-ţie de Benin.În ultimul cerc al Africii, cel de elită, auintrat 25 de echipe pentru cinci locuri la„Mondial” şi 15 la „Campeonato Africanodas Nações”, din Angola. Repartiţia s-a fă-cut uniform, pe cinci grupe de concurs.Prima serie a fost dominată cu autoritate deCamerunul lui Eto’o, care s-a impus in faţaGabonului. Nigeria a terminat cu un punctpeste Tunisia, în grupa B, configurată ierar-hic în urma ultimelor jocuri: Kenya – Nigeria2-3 şi Mozambic – Tunisia 1-0.În grupa D, Ghana şi-a asigurat prezen-ţa la „Mondial” şi implicit la „Cupa Africii”,cu două etape înainte de final. În grupa E,Côte d’Ivoire a dat o reprezentaţie de forţă,cu cinci succese în şase jocuri. „Elefanţii” şi-au reafirmat statutul de lideri pe continentşi sunt pentru mulţi favoriţii africanilor laMondiale.Nu întâmplător am lăsat grupa C la final.Acolo, Algeria şi Egiptul s-au angajat dinstart în stare de conflict. Cu o rundă înain-te de final, Algeria avea trei puncte pesteadversarul direct. „Faraonii” aveau nevoiede victorie la cel puţin trei goluri diferen-ţă pentru a merge direct la turneul final.În condiţiile în care algerienii câştigaserămeciul tur, de pe „Mustapha Tchaker”, dinBlida, cu 3-1, un succes al egiptenilor ladouă goluri ar fi rezervat un al treilea jocdirect. Aşa s-a şi întâmplat, Moteab punc-tând în minutul patru al prelungirilor, pestadionul internaţional din Cairo, pentruo victorie cu 2-0 a oamenilor lui HassanShehata. Meciul a fost, însă, perecedat deun spectacol trist, algerienii fiind lapidaţi,Echipele calificateEUROPADanemarcaElveţiaSlovaciaGermaniaSpaniaAngliaSerbiaItaliaOlandaFranţaPortugaliaSloveniaGreciaAMERICA DE SUDBraziliaChileParaguayArgentinaUruguayAFRICACamerunNigeriaAlgeriaGhanaCôte d’IvoireASIA/OCEANIAAustraliaJaponia Coreea de SudCoreea de NordNoua ZeelandăCONCACAFStatele UniteMexicHondurasDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 41EUROSPORTJoshua Kennedy şiTim Cahillsperă să înscrie pentru Australiaşi la turneul final din 2010Pe 14 noiembrie Nuoa Zeelandă înscrie,prin Rory Fallon împotriva Bahreinului şiîşi asigură excursia în Africa de Sud
  • EUROSPORT42 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Trinidad-Tobago. Acum urma să dea pieptcu Noua Zeelandă, care câştigase grupaprincipală de calificare din Zona Oceania,în care întâlnise Noua Caledonie, Fiji şiVanuatu. A fost un baraj urât şi zgârcit îngoluri: 0-0 la Manama şi 1-0 pentru neozee-landezi la Wellington. Autorul golului, RoryFallon, provine de la modesta divizionarăsecundă engleză Plymouth Argyle. Tatălsău, Kevin Fallon, a fost unul dintre asisten-ţii selecţionerului John Adshead la CupaMondială din 1982, ultima la care NouaZeelandă luase parte.Şi dacă până acum Oceania nu trimi-tea nici o reprezentantă la CampionatulMondial, acum are chiar două în Africa deSud. Una oficială, Noua Zeelandă, şi unavopsită, Australia.Honduras,după 28 de aniEste singura noutate pe frontul Concacaf,zona unde Statele Unite şi Mexicul sunt se-natoare de drept. Cele două puteri regio-nale vor fi prezente pentru a cincea ediţieconsecutivă a Cupei Mondiale. Euforia din2006, când Confederaţia era reprezenta-tă de un număr record de participante laturneul final (patru) a dispărut. La fel ca înFranţa 1998 şi Asia 2002, de când sunt ad-mise 32 de echipe, Concacaf va fi prezentăcu trei naţionale. Cum ocupantele a douădintre locuri erau lesne de ghicit, lupta pen-tru cea de-a treia poziţie direct calificantă afost aprigă.Dramele fac parte din viaţa AmericiiLatine. După ce a condus mult timp gru-pa preliminară a zonei Americii de Nord,Centrale şi a Caraibelor, Costa Rica s-a vă-zut pusă în situaţia ingrată de a rata cali-ficarea directă la Cupa Mondială, ulteriorunui gol primit în cel de-al patrulea mi-nut din prelungiri. S-a întâmplat în ultimaetapă, la Washington DC, când naţionalaStatelor Unite, echipă având deja asiguratebiletele pentru Africa de Sud, a egalat la 2selecţionata Ticos prin reuşita lui JonathanBornstein.De nefericirea costaricanilor au profitatLos Catrachos. Hondurasul a revenit în eli-ta fotbalului internaţional la 28 de ani dela prima (şi singura) participare, cea dinSpania. S-a întâmplat în urma victoriei lalimită din San Salvador, datorată lui CarlosPavon (36 de ani). Cele trei puncte câştigateîn faţa salvadorienilor, coroborate cu remi-za de la Washington DC, au făcut ca echipasă egaleze la puncte Costa Rica şi să o tri-mită în barajul cu Uruguayul, la golaveraj.În Africa de Sud 2010 vor fi prezentedouă monumente ale fotbalului hondu-rian. Selecţionerul columbian ReinaldoRueda îi va avea la dispoziţie pe căpitanulAmado Guevara, decanul de selecţii (130),şi pe Pavon. Acesta din urmă va face cel maiprobabil pereche în atac cu un alt veteran,David Suazo - jucătorul lui Inter Milano.Altfel, nimic nou în regiune. Statele Uniteau trecut peste înfrângerea suferită pe te-ren propriu, în finala Gold Cup (5-0 pentruMexic) şi i-au devansat cu un punct pe veci-nii de la sud de Rio Grande, în clasamentuldin preliminarii. Finalistă în vară, la CupaConfederaţiilor, când a învins campioanaEuropei în semifinale şi a pierdut doar înfaţa Braziliei, selecţionata americană şi-apropus să repete cel puţin performan-ţa din Asia 2002, când a fost la un pas desemifinale.Cu Bob Bradley pe banca tehnică, ame-ricanii au consacrat vedete ca DaMarcusBeasley de la Glasgow Rangers sau BennyFeilhaber, fost la Derby County, actual-mente la Aarhus. Portarii reprezintă unpunct forte. Tim Howard (Everton), MarcusHahnemann (Wolverhampton) sau chiarKasey Keller (Seattle Sounders) sunt tot atâ-tea certitudini.Mult timp singura purtătoare de stindarda regiunii, Mexicul a rămas aceeaşi ţarăunde fotbalul stârneşte pasiuni extraordi-nare. În două rânduri sfertfinalişti, de fieca-re dată la ediţiile organizate pe teren pro-priu, Los Aztecas n-au mai ratat prezenţa laCupa Mondială din Italia 1990, şi atunci dinmotive independente de performanţeledin teren. Ca de obicei, schimbările de pebanca tehnică s-au succedat în ritm latin.Hugo Sanchez a lăsat locul interimaruluiJesus ‚Chucho’ Ramirez. Adus cu surle şitrâmbiţe, Sven Goran Eriksson a fost înlocu-it după doar zece luni de Javier ‚El Vasco’Aguirre, selecţionerul care a ghidat echipaîn Coreea de Sud şi Japonia. Vedetele suntRafael Marquez (Barcelona), Carlos Salcido(PSV Eindhoven), Pavel Pardo (revenit înţară, după trei sezoane la Stuttgart) şiRicardo Osorio, rămas la echipa germană.Material realizat de: Ioan Viorel, CosminStăniloiu, Cristi Petre, Emanuel Terzian,Alexandru GheorghiaşCarlos Pavon înscrie pentru Hondurasprilejuind veteranului Amado Guevarabucuria calificării la final de carieră
  • În 1994, imediat dupămoartea lui Ayrton Senna,Frank Williams a fost între-bat de ce a preferat să angajeze untânăr scoţian, pe atunci în vârstă de23 de ani, în locul unei puzderii depretendenţi cu firmă. „Pentru căare o prietenă care arată senzaţio-nal”, a replicat Old Papa Frank, sprestupoarea asistenţei. Ceea ce voiaînsă să spună bătrânul Williams eracă David Coulthard avea tot pache-tul – incluzând aici partenera deviaţă - necesar unui pilot de succesîn Formula 1.Coulthard este omul cu cele maimulte Mari Premii (246) disputa-te din istoria Formulei 1. Veritabilexemplu de profesionalism, scoţi-anul avea să-şi croiască o reputaţiede referinţă în plan tehnic. La nive-lul carierei însă, a avut neşansa dea-ificoechipierluiMikaHakkinenînanii de glorie ai celor de la McLaren,înainte ca Michael Schumacher să-şi pună definitiv amprenta asupraistoriei Formulei 1. Astfel se face căDavid nu se poate lăuda decât cu opoziţie de vicecampion mondial, în2001, la capătul unei cariere în care a strâns62 de podiumuri, dintre care 13 victorii pecele mai prestigioase circuite: Monaco,Silverstone, Monza sau Spa.- După 15 ani ca pilot de Formula 1,e greu să redevii un om cu preocupăriobişnuite?- E greu să înlocuieşti adrenalinape care ţi-o procură Formula 1. Acumnu mai am acea presiune ca pilot deGrand Prix. Pot vorbi mai mult cu oa-menii din jurul meu. Înainte, eramfoarte zăpăcit. Mă oprea cineva înpaddock, trebuia să vorbesc. Ai atâtde multe surse de confuzie, de distra-gere a atenţiei ca pilot şi un orar atâtde strâns ... Astăzi, de exemplu, ştiucum să mă comport în paddock. Nu-ideranjez pe piloţi, nu-i ţin din trea-bă. Oricum, ceea ce am de făcut astăzisunt obligaţiile mele faţă de Red Bullşi faţă de teste.- Te-a încercat vreun sentiment deosebitîn acest an, în dimineaţa Marelui Premiu alAustraliei?- Nu prea. Ştiam că nu mai sunt pilotde Grand Prix. A fost mai ciudat anultrecut, în dimineaţa Marelui Premiu alBraziliei, pentru că am plecat de la ho-tel ca pilot de Grand Prix şi am revenitla hotel ca un om obişnuit, pe jos. Nusunt genul de om care să regrete zilelede altădată. Cred că ziua de azi poate fiexcelentă, iar cea de mâine – fantastică.Asta e filosofia mea. Încerc să dau me-reu ce e mai bun, indiferent de situaţieşi de vremuri.- Te tentează o aventură în alte competi-ţii motorizate?- Poate că Le Mans n-ar fi o idee rea,deşi am mai participat acolo (n.r. –Coulthard a rulat în 1993, la clasa GT,pentru TWR Jaguar). Am avut vreo douăoferte să rulez la Le Mans şi anul aces-ta. Le-am respins însă, pentru că suntatât de ocupat cu obligaţiile mele lacare m-am angajat în acest an. De douăluni şi jumătate n-am mai avut un we-ekend liber şi n-am mai ajuns pe-acasă.Am un băiat, logodnica mea are şi ea ofetiţă, iar eu nu sunt niciodată acasă,pentru că fie sunt la un Grand Prix, fieDAVIDCOULTHARD„Nu sunt genul de omcare să regretezilele de altădată”La 38 de ani, David Coulthard este astăzi un liniştit tată de familie. Consilier al celor de laRed Bull Racing, dar şi expert-comentator la BBC sau recent participant în Cursa Campionilor,scoţianul a colindat planeta, în 2009, din postura unui veritabil pensionar de lux.“Poate că Le Mans n-ar fio idee rea, deşi am maiparticipat acolo. Am avutvreo două oferte să rulezla Le Mans şi anul acesta.Le-am respins însă, pentrucă sunt atât de ocupat cuobligaţiile mele la care m-amangajat în acest an.”EUROSPORT44 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 45EUROSPORTINTERVIU
  • într-o operaţiune de promovare, fiecălătoresc cu diverse afaceri. Suntdeja departe de familie, iar dacă aşfi spus „Da” unei propuneri gen LeMans, ei bine, asta ar fi implicat săfiu acolo măcar o săptămână, şi aşamai departe. Nu poţi face de toate.Trebuie să-ţi stabileşti priorităţile. Iaratunci când am acceptat propunereaRed Bull şi cea de colaborator TV (n.r.– Coulthard comentează din posturade expert, pentru BBC, Marile Premiide Formula 1), trebuie spus că ele nuimplicau participarea mea la compe-tiţii, din postura de pilot. Sigur, am38 de ani şi, pentru un an sau doi, încăvoi mai avea energia necesară pentrua lua parte în curse. Aşa că nu se ştieniciodată.- Ce alte competiţii urmăreşti?- Evident, frecventez Grand Prix-urile, urmăresc şi seria Grand Prix 2 şi,prin intermediul revistelor de motor-sport, Formula 3 Euroseries, Formula3 britanică...- Crezi că sunt prea multe formule depromoţie?- Da, sunt mult prea multe. Şi e foartegreu pentru piloţii care câştigă să vadăcapătul tunelului, chiar şi din postura decampioni.- Sunt sustenabile toate competiţiileacestea?- Fiecare îşi poate crea genul de com-petiţie pe care şi-o doreşte. Putem în-fiinţa mâine o competiţie... să-i zicemFormula România! (râde). Da, absolut.Nimeni nu ne poate opri s-o numimaşa. Dacă e vreo cerere în acest sens,atunci e sustenabilă. Altfel însă, nu vafuncţiona.- Astăzi avem parte de o mulţime decompetiţii de promoţie: formule mono-marcă, Formula 2, seria Grand Prix 2 etc.Ca să ajungi în Formula 1, tu a trebuit sătreci prin Formula Ford, apoi Formula 3şi Formula 3000. Ai putea face o compa-raţie cu actuala structură de promovarespre Formula 1?- Cred că pe vremea mea era maisimplu. Atunci când mi-am începutcariera, ştiai mult mai bine paşii pecare-i aveai de făcut pentru a ajungeîn Formula 1. Astăzi sunt atât de mul-te competiţii de promoţie! Cred căFormula 2 are un concept foarte bun.Nu e aşa de scumpă, dar seria GrandPrix 2, de exemplu, costă un milionşi jumătate de euro pe an. E bugetulnecesar unui pilot pentru un sezon.Sunt o grămadă de bani necesari unuipilot care vrea să ajungă în Formula 1.Aşa că, una peste alta, cred că e o ideebună ca organizatorii să ţină costurileîn frâu.- Ce a însemnat pentru tine trecerea de laWilliams la McLaren?- Le datorez celor de la Williams opor-tunitatea de a fi devenit pilot titular înGrand Prix. Am început să pilotez pentruei imediat după ce Ayrton (n.r. - Senna) amurit. Putea să fie oricine altcineva, darau decis să mă ia pe mine. Din punctulmeu de vedere, a fost o greşeală să plecde la Williams şi să merg la McLaren în1996. Dar e uşor să realizezi aposteri-ori că ai comis o greşeală. La vremearespectivă e întotdeauna dificil, atuncicând trebuie să iei o decizie de genulacesta. Pe de altă parte, am plecat dela Williams, dar am avut o carieră lun-gă alături de McLaren. Aşa că trebuiecântărite corect plusurile şi minusurile.Am însă tot respectul pentru Williamsşi Frank Williams, pe care îl sărbătorimanul acesta, când împlineşte patru de-cenii în motorsport.- Din punctul tău de vedere, care a fostcea mai dură cursă a carierei tale?-CredcăMalaezia,prinprismacălduriişi umidităţii ambiante. Ajungi să pierziacolo 3-4 kilograme din cauza dezhidra-tării. E absolut ridicol... Apoi din punctulde vedere al muşchilor gâtului, poate căBrazilia reprezintă o provocare uriaşă,din cauza forţelor exercitate şi a sensu-lui invers acelor de ceasornic. Iar în ceeace priveşte concentrarea pe durata uneicurse, cea mai dură mi se pare Monaco.- Cum îţi organizai zilnic pregătirea fizică?- Când eram pilot, încercam s-o împartîn şedinţe separate. Dimineaţa făceampregătirea cardio, alergam în aer libersau pe bandă. O oră de efort intens. Apoifăceam sală seara, pentru a lucra muş-chii gâtului, umerii, spatele şi condiţiafizică generală. Acum, că nu mai pilotez,fac totul într-o singură şedinţă: pregăti-re aerobă timp de o oră, apoi sală de for-ţă. Programul ăsta era permanent, fărăa ţine cont dacă eşti în perioada de testedin pauza de iarnă sau în plin sezon.- În 2009 ai început să comentezi pentruBBC. Care au fost principalele provocări dinaceastă nouă postură?- Să înţeleg şi să respect indicaţiileregizorului de emisie. Ţi se vorbeşte încăşti constant. Asta a fost cel mai di-ficil. De asemenea, timing-ul. Ştiţi, eunu realizez comentariul propriu-zis. Eucontribui doar la avancronică şi la anali-za calificărilor şi a cursei. Dar pe durataunei ore şi jumătate de transmisie nuvorbeşti în continuu. Mai ai câte-o case-tă cu un material, aşa că vorbeşti 5 mi-nute, apoi ai materialul, după care mai“Le datorez celor de laWilliams oportunitatea dea fi devenit pilot titular înGrand Prix. Am început săpilotez pentru ei imediatdupă ce Ayrton a murit.”Dimineaţa făceampregătirea cardio, alergamîn aer liber sau pe bandă.O oră de efort intens. Apoifăceam sală seara, pentrua lucra muşchii gâtului,umerii, spatele şi condiţiafizică generală.EUROSPORT46 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • ai un minut în care trebuie să vorbeştişi tot aşa. E un sistem foarte sincopat:start/stop, start/stop.- Pe o scară de la 1 la 10, cât de stresan-tă e postura asta?- Nu e stresantă deloc. Cel mai răulucru pe care îl pot face e fie să nuspun nimic, fie să spun „fuck”. Atâtatimp cât spun ceva şi nu e o înjurătură,e ok.- În toţi aceşti ani petrecuţi în Formula1, ţi-ai construit o reputaţie de exce-lenţă la nivelul tehnic, ingineresc, la ni-velul validării reglajelor optime pe unmonopost. Ai luat vreodată în calculideea de a-ţi înfiinţa propria echipăde F1 şi nu numai?- Nu, dar asta nu înseamnă că n-os-o fac la un moment dat. Ca pilotde Formula 1 eşti implicat în atâtde multe lucruri. Eu, de exemplu,în ultimii 4 ani alături de Red Bull,nu numai că am pilotat, dar i-amajutat la nivelul structurii echipei,am adus oameni noi la echipă, i-amajutat în plan tehnic. Sunt bucuroscă se bucură azi de succes, pen-tru că mi-am pus şi eu amprentaasupra acestor performanţe. Pede altă parte, recunosc, împreunăcu un prieten am discutat în iarnatrecută oportunitatea de a preluaechipa Brawn GP, în momentul încare Honda s-a retras din Formula1. Eram deja implicat în alte proiec-te şi am renunţat.- Cât de mult crezi că poate pilotultrage după el o echipă? Mă refer înspecial la expertiza tehnică pe careun pilot o poate aduce unei echipe.- Depinde de pilot. Cred că dacăvii dintr-o echipă câştigătoare eun plus. De asemenea, există pi-loţi care au calitatea naturală de aidentifica punctele slabe ale uneiechipe în plan tehnic sau ale unuimonopost. Alţi piloţi nu sunt inte-resaţi de aşa ceva. Kimi Raikkonen,bunăoară, e un pilot incredibil detalentat şi de rapid, dar nu credcă e interesat să umple goluriledin cadrul unei echipe. Lasă astaîn seama tehnicienilor. El a luatremarca asta ca pe o critică dură,când de fapt, e o simplă observaţiepe care mi-am permis-o.- Ultima întrebare: care e următoa-rea prioritate din viaţa ta?- Următoarea prioritate s-a în-tâmplat deja: e fiul meu. Să fiu tată e oexperienţă atât de uimitoare şi plinăde satisfacţii, încât pe de o parte măsimt aiurea că sunt aici, alături de voişi nu acasă, alături de el, iar pe de altăparte dacă aş fi acasă aş fi cu totulschimbat, un alt individ. Aşa că încercsă găsesc un echilibru.EUROSPORT48 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Primul eveniment de pe circuitul din zona muntoa-să a insulei a avut loc în anul 1904, când s-au desfăşuratteste. Prima competiţie organizându-se un an mai târ-ziu aducea în prim plan autoturismele şi motocicletele. Totuşi,prima cursă exclusiv moto datează din 1907. În timp, a devenitcea mai longevivă competiţie de profil, cea mai dură, lu-ând cel mai mare tribut de vieţi omeneşti şi fiind consi-derată de multă lume drept cursa supremă.A născut vedete, dintre care unele au devenit legende.În cele mai pretenţioase statistici, care prezintă rezultatelesportive ale piloţilor şi, implicit, alcătuiesc ierarhii, numă-rul de victorii obţinute în cursa Tourist Trophy Isle of Man– TT este pus la egalitate cu numărul de titluri de campionmondial.Giacomo Agostini – 10 victorii TT, 15 titluri de campionmondial, Mike Hailwood – 14 TT, 9 CM, Phil Read – 8 TT,7 CM, Geoff Duke – 6 TT, 6 CM, Jim Redman – 6 TT, 6 CM.Numele vechilor vedete-legende au fost rapid uitatede cei mai multi, slăviţi fiind proaspeţii ocupanţi ai po-diumurilor de premiere. Cine sunt John Surtees, CarloUbbiali, Dieter Braun? Trei-patru titluri de campion mon-dial pentru fiecare au însemnat prea puţin pentru a ră-mâne vii în memoria marelui public.Câţi dintre motocicliştii din România au auzit de mariicampioni de care am amintit mai sus?Ce dacă Walter Villa a obţinut două titluri de campionmondial la 250 cmc, după care a vândut motorul motoci-cletei cu care câştigase unui pilot din România, motorulreprezentând câţiva ani principala atracţie a campiona-tului din ţara noastră?Câţi dintre cei care fac liniuţe pe Bulevardul Magheruştiu cine e Walter Villa, sau că motocicleta cu care a câşti-gat Campionatul Mondial a fost Harley-Davidson?Nu au contat prea mult nici rezultatele remarca-bile reuşite de Joey Dunlop, deţinătorul recordu-lui absolut al victoriilor pe Insula Man, cu un totaluluitor de 26 de curse câştigate, din care 3 hat-trick(poate că asta este şi mai uluitor – să învingi în ace-eaşi zi în 3 alergări de câte 200 km fiecare) şi 24 cur-se GP câştigate pe circuitul din Ulster, sau 5 titluriCONSECUTIVE de campion mondial Formula TT – 750cmc (cu o singură cursă terminată mai jos de locul 2 în 5 ani).Pentru realizările sale sportive şi pentru recunoaşterea munciisale umanitare în beneficiul orfelinatelor din România, reginaMarii Britanii i-a înmânat Ordinul Imperiului Britanic. Nici măcarfaptul că donaţiile au fost livrate personal de marele campion,memoria noastră cea scurtăJOEY DUNLOPÎn unele părţi ale globului nu se auzise încă de motociclete, în vreme ceconcursuldevitezăpecircuitorganizatînInsulaMandevenisedejaotradiţie.la volanul microbuzului său, acelaşi cucare mergea şi la concursuri, în foartemulte drumuri făcute din Marea Britanieîn România, nu a contat prea mult pentrumemoria noastră scurtă. Nimeni nu îşimai aduce aminte, cu atât mai puţin po-porul român, care ar fi trebuit poate să-iridice o statuie într-o mare piaţă publică.Mulţi nici nu au auzit de ziua glorioasăa acestui campion cu un suflet la fel demare ca performanţele sale sportive, ziuaîn care “s-a retras” fără să vrea. A fost 2iulie 2000, pe circuitul din Tallin, capita-la Estoniei, zi în care a încercat să învin-gă încă o dată în trei curse şi, după ce ocâştigase pe cea de 600 cmc, apoi pe ceade 750 cmc, a încercat şi la 125 cmc, con-ducând detaşat concursul desfăşurat peunul dintre cele mai periculoase circuitedin lume.Pentru o clipă, Dumnezeul motociclişti-lor şi-a întors privirea de la el, dar Joey nuştia asta şi a continuat să conducă într-unritm infernal cursa, ieşind de pe traseu înpădurea din imediata apropiere a pistei.Impactul a fost fulgerător, iar Joey a ple-cat într-o lume mai bună, fără să mai aibătimp să-şi ia rămas bun de la cei 5 copii aisăi, angajaţi cu toţii în barul familiei dinlocalitatea natală Ballymoney, din Irlandade Nord, sau de la copiii abandonaţi înorfelinatele din România, pe care îi iubeaatât de mult.În memoria sa, Guvernul estonian amodificat site-ul oficial, înlocuindu-l cuunul special închinat marelui sportiv,Universitatea din Ulster i-a decernat post-mortem titlul onorific de “Doctor”, s-au ri-dicat două statui în memoria sa, în oraşulnatal şi pe Insula Man, numele său a fostdat unei străzi din Irlanda şi unei porţiunia circuitului de pe Insula Man, s-au com-pus cântece, s-au scris cărţi.La înmormântare au participat peste50000 de oameni veniţi din tot regatul,această ceremonie dureroasă oferindIrlandei de Nord una dintre puţinele zileliniştite, pentru că protestanţii şi catoliciiau făcut pace, conducându-l împreună peidolul lor pe ultimul drum.În acest timp, la gura sobei, noi ne mor-foleam multumiţi posmagii englezeştiaduşi de Joey şi savuram seara, seară deseară, în fiecare seară, cu ochii umeziţi deemoţie şi cu o privire uşor tâmpă, pe toatecanalele de televiziune, emisiunile de ştirisportive, care ne informau cu precizie câţicai-putere are noul Maybach al unui fi-nanţator, cu ce rapandule se mai afişeazăvreun jucător din divizia B, sau câte sutede mii de euro primeşte nu mai ştiu care“talent”, campion al ratărilor, dar proaspătabsolvent de liceu (acum, în pragul retra-gerii din activitate!).De ce am scris acest articol acid, sau dece sunt supărat? Drept să spun, nu ştiu,pentru că oricum nu pot să schimb nimic,dar m-am simţit dator să vă amintesc căgloria este relativă şi trecătoare, memorianoastră este scurtă şi meschină, iar Joeyne-a lăsat singuri…EUROSPORT50 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 51EUROSPORT
  • Pentru a înţelege exact cumse pune la punct şi cum funcţio-nează un asemenea angrenaj amapelat la un specialist. Cu siguranţă că iubi-torii fotbalului îl mai ţin minte pe fostul fot-balist de la Petrolul Ploieşti, Adrian Ursea.Plecat la începutul anilor 90 în Elveţia, undea jucat pentru mai multe cluburi, el a ales sărămână în Ţara Cantoanelor şi după înche-ierea activităţii competiţionale. Ca antrenora pregătit mai multe echipe, numele cel maicunoscut fiind Servette Geneva, iar de 2 anişi jumătate încoace s-a lansat într-un pro-iect incitant, devenind Directorul Tehnic alCentrului de copii şi juniori de la NeuchâtelXamax, cunoscuta echipă din prima ligă.Misiunea data de către patronul clubuluieste aceea de a pune la punct acest sectorvital al clubului, să construiască, să amelio-reze şi să dezvolte acest sector, astfel ca înviitor clubul să poată trăi şi din ce producepropria pepinieră. Obiectivul final este in-tegrarea sistematică în prima echipă a câtmai multor jucători ieşiti din Centru. Acestobiectiv va permite clubului, în viitor, redu-cerea investiţiilor în transferurile de jucătoriaduşi din alte părţi.STATEGIA ÎL INCLUDEŞI PE ANTRENORULECHIPEI MARI„Totul pleacă de la voinţa patronului şi aConsiliului de Administraţie al clubului carealege să meargă pe un asemenea drum.Construirea unui Centru de copii şi juniorieste o investiţie pe termen mijlociu şi lung,în care actorii sunt nu numai clubul ci şiinstituţiile şcolare şi politice, deoarece sco-pul unui asemenea proiect nu este numaide a forma fotbalişti, ci de a forma înaintede toate oameni. Nu toţi vor putea trăi dinpasiunea lor, iar atunci când vor trebui săabandoneze sportul de performanţă, nuvor fi handicapaţi din punct de vedere şco-lar şi social.Din partea clubului este important caîntre centrul de formare şi prima echipă săexiste o colaborare permanentă, care săpermită integrarea celor mai bune elemen-te. Acest lucru presupune un antrenor căru-ia îi place să lucreze şi să promoveze tinerii,ceea ce nu este intotdeauna evident ţinândcont de exigenţele, de rezultate imediatecu care se confruntă toţi tehnicienii astăzi.Colaborarea cu un „antrenor-consumator”,AdrianUrsea,directoralcentruluidecopiişijunioridelaNeuchâtelXamax,dezvăluiecaresuntsecretelecarestaulabazasucceselordinultimiianialefotbaluluijuvenildin Elveţia. Într-o lume a fotbalului pe care criza financiară mondială n-a ocolit-o,existăcluburicaretrecmaiuşorpesteefecteleacesteia.Dece?Pentrucăauinvestitdintimpînsectoruldecopiişijuniori,iarinvestiţiilelorînacestdomeniuauînceputsă producă.Modelul elveţianEUROSPORT52 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 53EUROSPORT
  • adică un tehnician care preferă transferu-rile in dauna promovărilor ar fi mult maidificilă”.Trei elementefundamentaleUrsea spune că pentru constuirea unuicentru de copii şi juniori performant trei pi-lieri fundamentali sunt necesari :1.Procesul de detecţie si recrutare, care,la rându-i, cuprinde aria de selecţie şirelaţiile.2.Filozofia de joc sau Metoda de lucru.3.Încadrarea socială a copilului, punctcare se divide în conceptul de studii şi ce-lula familială.„Să le luăm pe rând” – continuă antreno-rul român. „Aria de selecţie este foarte im-portantă. Cu cât este mai mare, cu atât maibine. Cu cât baza piramidei este mai marecu atât sunt mai multe şanse ca în vârfulpiramidei să ajungă cât mai mulţi dar maiales cei mai buni ! Eu, de exemplu, aici, pen-tru că acest canton, Neuchâtel, este mic, atrebuit să-mi extind căutările şi în cantonulvecin, în Fribourg. După primul an deja amreuşit să cooptez acest Canton în proiectulnostru.Aşa că pentru copiii de la zece şi până laşaptesprezece ani au fost create grupe pa-ralele! Şapte grupe aici, la Neuchâtel, şasedincolo. Pânã la echipa U17, cei din Fribourgrămân acasă, în familiile lor, având la dispo-ziţie antrenori şi toată infrastructura (tere-nuri, vestiare, echipament...etc) necesarăperformanţei. Sunt câte douăzeci de copiiîn fiecare grupă (începând de la echipeleU13), iar de la nivelul echipei U17 unesc lo-turile şi din patruzeci de copii rămân două-zeci (cei mai buni din cele douã cantoane!).Evident, din acel moment toţi sunt aduşi laNeuchâtel. Celor care nu sunt localnici legăsim familii unde să stea, familii care să leasigure cazare şi mâncare contra unei sumelunare de 750 de franci, pe care o plăteşteclubul.Mai departe, relaţiile. Sunt foarte im-portante, trebuie să-i ştii pe toţi antre-norii de copii, să ştii impresari, să cunoştiscouteri, de la care să iei informaţii pri-vind cei mai buni puşti. În mod normal,un scouter bun urmăreşte într-un week-end cam şapte-opt meciuri de copii şijuniori. Pe mine mă interesează să-i am înpermanenţă pe cei mai buni douăzeci depuşti din canton la grupele mele”.Până la 15 ani accentuleste pus pe tehnicăşi pe jocul de atacÎn ce priveşte metoda de lucru sau filozo-fia de joc, Ursea dezvăluie că „până la vâr-sta de 15 ani accentul este pus în mod de-osebit pe tehnică. Doar n-o să-i punem săfacã ture de teren sau să-i băgăm în sala deforţă! Ar fi cea mai mare prostie din punctde vedere fiziologic! De asemenea, urmă-rim dezvoltarea câtorva parametri de bazăla ora actuală în fotbalul modern (viteza dereactie şi viteza de execuţie, viziune de joc).Până la 15 ani, pentru faza defensivă lucrămdoar duelul unu contra unu până la patrucontra patru. Specializarea în faza defensi-vă începe de la 16 ani încolo. Să se apereîn echipă utilizând o apărare în zonã si nici-decum om la om. Accentul se pune în modspecial pe jocul ofensiv.”Se urmăreşte pânăşi situaţia familialăa copiluluiPunctul trei este considerat unul foarteimportant de către tehnician: „Universulunui copil legitimat la fotbal se învârte înjurul a trei elemente: şcoala, familia şi fot-balul. E deajuns ca unul dintre aceste ele-mente să nu funcţioneze şi deja nu e bine.Noi asigurãm copilului toate condiţiile caredepind de noi pentru a putea fi prezent laantrenamente şi la jocuri. Deja din luna fe-bruarie clubul face adresă către şcoală, no-minalizând elevii pentru care solicităm unalt regim şcolar. Aceştia sunt puşi în claseadaptate, iar orarul lor este unul diferit decel al celorlalţi elevi. Şi vorbim de o şcoalăde stat, nu de una particulară.Apoi, celula familială. Este de preferat caun copil să facă parte dintr-o familie unită,nu despărţită sau una în care certurile suntfrecvente. Poate părea ciudat ce spun euacum, dar realitatea a demonstrat că aşatrebuie privite lucrurile. În proporţie de 90la sută din cazuri când un copil nu mai areplăcerea de a se antrena, de a juca, acest lu-cru se întâmplă din cauza faptului că estemarcat de ce se întâmplă acasă. Nu mai vor-besc de copiii abandonaţi, că avem şi cazuridin acestea. În aceste situaţii, facem tot cene stă in putinţă ca să-i ajutăm. Bine, astanu înseamnă că dacă nu fac parte dintr-ofamilie unită nu ajung fotbalişti, dar idealeste să aibă un cadru familiar stabil !”Antrenori principalişi secunzi pentrufiecare grupăDespre condiţiile oferite copiilor şi tineri-lor din club – grupele merg de la 10 şi pânăla 21 de ani, aşa numita echipă de tineret –,Adi afirmă că au tot ce se poate pentru a re-uşi. „Sunt 39 de antrenori la grupele noas-tre! Dar antrenori cu diplomă, formaţi defederaţie, cu o pregătire superioară. Fiecaregrupă are antrenor principal şi antrenorsecund, iar grupele de la 15 ani în sus au şipreparator fizic”.Ursea spune că „dacă reuşeşti să daiunul-doi jucători la echipa mare din fieca-re generaţie atunci înseamnă că ai făcut otreabă excelentă. Deşi spuneam că perioa-da minimă de la care poţi face o evaluareeste de trei ani, de când sunt aici, adică de26 de luni, opt fotbalişti din propria pepini-eră au fost promovaţi la prima echipă, din-tre care unul, Wüthrich, este chiar titular”.Banii băgaţi în copii auînceput să se întoarcăPolitica aceasta de creştere şi promovare aînceput deja să-şi arate roadele şi în bugetelecluburilor elveţiene, care vând tineri valoroşipe bani mulţi. Ultimii plecaţi sunt Gelson,de la Sion la Manchester City, pentru 11 mi-lioane de euro şi Derdyok, de la FC Basel laLeverkusen, pentru 5 milioane de euro! Pluscă, pe lângă seniori, formaţiile de juniori şitineret ale Elveţiei au început să fie prezentela mai toate marile competiţii europene şimondiale.În sfârşit, banii. Cam de câţi bani este nevo-ieanualpentrucatreabasămeargăbinelauncentru de copii? Suprinzător, nu mulţi. Cel pu-ţin nu la Xamax, unde românul spune că bu-getul său anual este între 850.000 şi un miliondefrancielveţieni!Parcămerităinvestiţia,nu-iaşa, domnilor patroni de club din România?EUROSPORT54 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Cu siguranţă anotimpul rece nueste unul pe placul fanilor sportu-lui cu motor. Lunile noiembrie, de-cembrie şi ianuarie par că nu aduc nimic, iarlunga aşteptare până în primăvară nu estedeloc constructivă. În ultimii ani, de aceastănişă au profitat totuşi mai mulţi organiza-tori din Asia şi Europa de Vest. Nu cu multtimp în urmă am aflat de Cupa MondialăMotorizată A1 Grand Prix, de SpeedcarSeries-ul din Orientul Mijlociu sau de SeriaAsiatică GP2.Nimic nu se compară însă în anotimpulrece cu celebrul trofeu Andros, curse pe ză-padă şi gheaţă. Ideea unei serii hibernale aapărut în momentul în care pilotul profesi-onist Max Mamers, campion francez de ral-ly-cross în 1982 şi 1983 şi proprietar al unuimagazin de componente auto s-a întâlnitcu Frederic Gervoson, în 1985, la un meci derugby. La fel ca poate mulţi alţii până atunci,cei doi s-au întrebat „de ce nu?”. Au petre-cut acea iarnă capricioasă împreună şi auconcurat pe mai multe circuite de zăpadă şigheaţă din Europa.Ideea celor doi, de a avea un campionatdedicat, a prins contur şi chiar dacă a dospitmai bine de patru ani de zile, pe 27 ianua-rie 1990, în staţiunea franceză de schi SerreChevalier a avut loc prima cursă din istoriatrofeului Andros, prima etapă dintr-un to-tal de patru. Competiţia lui Max Mamers şiFrederic Gervoson a avut succes ime-diat, iar un an mai târziu au organizatcurse chiar şi la Paris, în Pelouse deReuilly.Începând cu 2003, trofeul Andros afost exportat în Canada timp de treiani. În sezonul 2005-2006, seria a de-venit în mare parte franceză, cu o sin-gură etapă programată în Andorra.În tot acest timp formatul şi clase-le de participare s-au dezvoltat, iarîn prezent sunt patru categorii: elită,promovare, moto şi una dedicatădoamnelor şi domnişoarelor. Dacăla categoria moto, modelele folosi-te sunt cele clasice, de motocros, cupneuri echipate cu cuie, adaptatepentru condiţii de zăpadă şi gheaţă,la categoria auto sunt înscrise ade-vărate bijuterii. În primul rând autracţiune integrală şi asta chiar dacăvorbim de modele precum Kia Rio,Skoda Fabia, Toyota Auris sau FiatStilo. Motorul amplasat în spatele pi-lotului dezvoltă 350 de cai putere şipornind de aici, de foarte multe oris-a făcut comparaţia între maşinileacestui trofeu şi vechile modele dela grupa B din mondialul de raliuri.Puterea motorului nu este resimţitătotuşi din plin de pilot, maşina drif-tând în mare parte din cursă.De-a lungul timpului au apărutfoarte multe nume celebre la startul eta-pelor hibernale, nume care au făcut istoriechiar şi în Formula 1 precum Alain Prost sauOlivier Panis. Cel mai de succes pilot din toa-te timpurile rămâne însă Yvan Müller,fostul campion mondial de turisme,cel care a câştigat titlul în trofeulAndros de nu mai puţin de 10 ori, cuun total de 46 de victorii de etapă.Şi pentru a ne da seama de ceea cea însemnat monopolul francezului,trebuie spus că în clasamentul all-time, locul doi este ocupat de DanySnobeck, cu 2 titluri.Cu o astfel de istorie extraordinarătoată lumea îşi doreşte ca povesteasă meargă mai departe. Din păcate,în plină criză economică mondialăviitorul nu sună deloc bine. Mulţi din-tre producătorii implicaţi în proiects-au retras din cauza costurilor uriaşenecesare dezvoltării maşinilor. Kia aspus pas, la fel si Fiat, iar din tabăra Toyotaveştile nu sunt tocmai bune. Max Mamers,organizatorul principal este totuşi optimistşi a anuntat că în anul 2010, Trofeul Androsva fi unul 100% silenţios şi nepoluant, iartoate maşinile participante vor avea motoa-re electrice. O să fie puţin ciudat să urmă-reşti o cursă în care ştii că sunt implicaţifoarte mulţi cai putere şi să nu auzi acel su-net asurzitor al motoarelor ambalate...Unei maşini cu tracţiune integrală şi cu un motor care dezvoltă peste 300 decai putere îi stă foarte bine pe un circuit de viteză. Ce te faci însă atunci cândacestcircuitesteacoperitcuzăpadăşigheaţă?ReţetaafosttestatăînTROFEULANDROS, iar rezultatele au fost uimitoare.Zeii ZăpeziiEUROSPORT56 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Multe dintre cerinţeleenergiei sunt îndeplinite demetabolismul carbohidraţilor.Totuşi, toţi cei trei nutrienţi din alimente -grăsimile, proteinele şi carbohidraţii - potservi ca şi combustibil pentru producereaadenozinei trifosfat (ATP). Energia chimicăprodusă din combustibilul din alimenteeste stocată ca şi ATP. Apoi ATP îşi transferăenergia pentru activităţile care au nevoiede aceasta, cum ar fi contracţia muşchilorîn timpul exerciţiilor. Suma tuturor transfor-mărilor energetice care au loc în organismse numeşte metabolism.Carbohidraţii sunt singurii nutrienţi ali-mentari care pot fi folosiţi pentru a creaenergie fără a avea nevoie de prezenţa saude folosirea oxigenului (metabolism anae-rob). Carbohidraţii sunt stocaţi sub formăde glicogen. Acesta este stocat predominatîn ficat şi în celulele muşchilor. Energia atâtpentru repaus cât şi pentru activitate esteîn principal asigurată de metabolismul ae-robic. Totuşi, exerciţiul, în special mişcărileexplozive de scurtă durată, au de cele maiPentru a juca bine şi la cote înalte timp de mai multe oreavemnevoiedeosursădeenergiebunăşidecapacitateadeareciclaaceaenergierepede.Meciuriledetenispotdurafoartemult. Pentru a putea ramâne pe teren şi pentru a da cele maibune rezultate avem nevoie de o sursă bună de combustibil.Carbohidraţii sunt combustibilul nostru, cei care dau putereactivităţilor noastre.AntrenareaSistemelor Energeticemulte ori nevoie de producerea energieianaerobe.Muşchii stochează cantităţi relativ micide ATP, iar cantitatea de ATP din muşchitrebuie să se reîmprospăteze la fiecare 1-2secunde de efort maxim. O altă compo-nentă cu o mare energie, fosfocreatina, cu-noscută şi sub denumirea de creatină fosfat(CP), este stocată în muşchi într-o cantitatede trei ori mai mare decât ATP. CP poate fifolosită la resintetizarea instantanee a ATP.Fie mâncăm produse din carne sau peş-te pentru a obţine CP, fie folosim creatinaca şi ajutor ergogenic. Până în prezent, nuexistă studii care să demonstreze că folo-sirea creatinei dăunează sau este pericu-loasă pentru organism, dacă este folosităcu moderaţie. Există un punct de saturaţieal muşchiului în ceea ce priveşte stocareaCP. Creatina ingerată în exces este elimina-tă prin urină. Suplimentarea poate creşteconţinutul de CP din muşchi cu aproxima-tiv 20%, depinzând de nivelul iniţial al per-soanei în cauză. Suplimentarea creatineinu este recomandată persoanelor care su-feră deja de disfuncţii ale rinichilor sau deafecţiuni ale acestora. De asemenea, supli-mentarea într-o doză mare ar trebui evita-tă în timpul perioadelor în care activitateafizică se desfăşoară în căldură, şi ar trebuiîntotdeauna ingerate lichide adecvate şielectroliţi. Consumarea acestora ar trebuievitată în timpul exerciţiilor.Următorul sistem care asigură energiaimediată este acidul lactic (AL). După 30de secunde de exerciţii muşchiul începesă producă acid lactic. Dacă acidul lacticse acumulează în muşchi poate interferacu capacitatea muşchiului de a se contrac-ta, ceea ce înseamnă că performanţa esteafectată.Organismul trebuie să scoată acidul lac-tic din muşchi cu ajutorul sistemului de cir-culaţie. Sângele transportă acidul lactic înficat, unde este transformat în glicogen, iarmuşchiul inimii – în timpul exerciţiilor difi-cile – poate folosi acidul lactic pentru ener-gie, o mică parte din acidul lactic trece dinsânge în piele şi iese din organism sub for-mă de transpiraţie. O parte din acidul lacticprodus în timpul exerciţiilor extrem de in-tense este reţinut în muşchi şi în perioadade recuperare de după exerciţiu este trans-format în glicogen în celulele muşchilor. Încele din urmă, o parte din acidul lactic varămâne ca şi lactat în sânge.Ne putem antrena ambele sisteme men-ţionate mai sus să fie mai eficiente şi/ saumai tolerante.Mai jos este un exemplu despre cum neputem antrena să ne îmbunătăţim sisteme-le energetice, care sunt specifice mişcărilorrapide, explozive.Sistemele energeticeanaerobice -Sistemul ATP-CP• Reprize de câte 20/30 de secunde, 5-10repetiţii cu 55 de secunde de repaus întreele. După ce ajungem la 10 reprize, creştemnumărul de exerciţii adăugând mai mul-tă rezistenţă, cum ar fi o vestă cu greutăţi– recuperarea a jumătate din ATP – PC în 30de secunde, recuperare totală în 2 minute• Reprizele de 30 de secunde cresc ac-tivitatea câtorva enzime glicolitice cheie;reprizele scurte evită implicarea AL• Antrenarea Sistemului Acidului Lactic30 de secunde – reprize a câte 3 minute. 5– 10 repetări cu recuperare într-un minutşi 30 de secunde . Recuperarea completăa acidului lactic se face în 60 de minute.Eliminarea a jumătate din AL durează 15-25de minute.• Creşterea enzimelor cu 10-25% cu aju-torul reprizelor de 30 de secunde.• Creşte toleranţa la acumularea aciduluilactic cu 12-50% după 8 săptămâni de an-trenamente.MEDICINĂ SPORTIVĂDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 59EUROSPORT
  • De trei decenii, CupaMondială la sărituri cu schiurileşi alături de ea celelalte compe-tiţii majore pentru băieţii care zboară dela trambulină, s-au desfăşurat după niştereguli stricte care au părut echitabile. Ceamai importantă spunea că toţi săritorii vorefectua elanul de la aceeaşi bară de start,iar dacă aceasta este mutată de juriu laaltă poartă, mai sus sau mai jos, în func-ţie de condiţiile meteo, toate săriturile depână atunci se şterg cu buretele.Mama natură, supărată probabil peomenire pentru topirea gheţarilor, subţie-rea stratului de ozon şi creşterea alarman-tă a prostiei la nivel global, a avut nişte ră-bufniri iarna trecută, care au dat peste capunele competiţii şi i-a făcut pe mai mariiFederaţiei Internaţionale de Schi (FIS) săse gândească dacă nu cumva este nevoiede o schimbare.Totul a pornit de la experienţele ne-fericite de la Vancouver, Lillehammer şiGarmish, unde etapele de Cupă Mondialăprogramate acolo au durat mult peste tim-pul estimat, fie s-au încheiat cu rezultateridicole pentru unii săritori de top, victimeale schimbării direcţiei vântului înainte deelan. La Vancouver, în întrecerea-test peLumea săritorilor cu schiurile intră într-o altă eră, odată cu modificarea regulamentului CupeiMondiale. Noile reguli, chiar dacă sunt la stadiul experimental permit printre altele mutareabarei de start de mai multe ori într-o manşă. Ideea a prins de minune în competiţiile din extra-sezon, când sportivii au sărit pe iarbă, iar aceste prevederi vor fi în vigoare în stagiunea 2009-2010, aducând cu ele inclusiv o schimbare în dinamica trasmisiunilor TV.trambulina de la Whistler, unde vaavea loc concursul olimpic, juriulse părea că găsise poarta optimăşi într-adevăr sportivii au avut sări-turi excelente, mai puţin ultimii doide pe lista de start, întâmplător ceimai valoroşi. Ambii au avut ghini-onul să se strice coridorul de por-tanţă, iar în aceste condiţii oficialiiluau în calcul doar trei variante:să prelungească aşteptarea pânăcând vântul revenea la „normal”,dezavantajându-i pe amândoi;să le dea undă verde, punându-iastfel în pericol; să coboare barade start, fapt care ducea automatla reluarea competiţiei de la zero.Primul dintre sportivi a fost lăsat săsară, dar nu a putut ţine aterizarea,compromiţându-şi rezultatul.La Lillehammer, primii 20 au săritfără probleme, după care vremeas-a stricat şi bara de start a fost mu-tată, astfel că întrecerea a fost luatăde la capăt, spre dezamăgirea celorcare săriseră deja foarte bine. La Garmish,juriul s-a temut că vremea se va înrăutăţişi în mod deliberat a fixat o bară de startmai jos decât ar fi trebuit. Din cauza ela-nului prea scurt, toţi competitorii au săritmodest, iar publicul n-a fost prea încân-tat. Probleme asemănătoare au existat şila Kulm sau Oberstdorf. „La finalul acestorconcursuri simţeam o stare evidentă dejenă, iar când Horst Nilgen, coordonato-rul de media al FIS, a venit la mine şi mi-aspus că aşa ceva nu mai poate continua,mi-am dat seama că trebuie să ne gândimla o schimbare”, povesteşte Walter Hofer,responsabilul din partea FIS pentrutot ce înseamnă săriturile cu schiu-rile şi combinata nordică.Ei bine, schimbarea a venit şi esteatât de radicală, încât este văzutădrept cea mai mare revoluţie dinistoria acestei discipline olimpicede iarnă: renunţarea la poziţia fixăa barei de start pentru o manşă,dublată de adăugarea sau scădereaunui coeficient la rezultatul fiecăruisăritor, în funcţie de locul în carese repoziţionează locul de pornirea elanului. Respectivul coeficientse calculează după o formulă ma-tematică ce ţine cont de lungimeatrambulinei şi forţa vântului.Mai mult, nuneapărat maibineOrice trambulină omologată deFIS are un număr de porţi în parteasuperioară, iar juriul decide înaintea unuiconcurs pe care dintre ele va fi amplasatăbara de start, adică suportul orizontal pecare se aşează săritorii înaintea efectuă-rii elanului de zbor. În mod logic, cu câtbara de start este mai sus, cu atât vitezala desprinderea de pe trambulină esterevoluţia luiCALENDARUL SEZONULUI DE SĂRITURIData Locaţia Ţara Trambulină Concurs Remarci27-28 nov.2009 Kuusamo Finlanda HS 142 Cupa Mondială Deschiderea sezonului05-06 dec.2009 Trondheim Norvegia HS 140 Cupa Mondială12-13 dec.2009 Harrachov Cehia HS 142 Cupa Mondială19-20 dec.2009 Engelberg Elveţia HS 137 Cupa Mondială29 dec.2009 Oberstdorf Germania HS 137 Cupa Mondială Turneul celor 4 trambuline01 ian.2010 Garmisch Germania HS 140 Cupa Mondială Turneul celor 4 trambuline03 ian.2010 Innsbruck Austria HS 130 Cupa Mondială Turneul celor 4 trambuline06 ian.2010 Bischofschofen Austria HS 140 Cupa Mondială Turneul celor 4 trambuline09-10 ian.2010 Bad Mitterndorf Austria HS 200 Cupa Mondială Zbor cu schiurile16-17 ian.2010 Sapporo Japonia HS 134 Cupa Mondială22-23 ian.2010 Zakopane Polonia HS 134 Cupa Mondială30-31 ian.2010 Oberstdorf Germania HS 213 Cupa Mondială Zbor cu schiurile03 feb.2010 Kingenthal Germania HS 140 Cupa Mondială06-07 feb.2010 Willingen Germania HS 145 Cupa Mondială12-28 feb.2010 Vancouver Canada HS 106, HS 140 JO de iarnă06-07 mar.2010 Lahti Finlanda HS 130 Cupa Mondială09 mar.2010 Kuopio Finlanda HS 127 Cupa Mondială12 mar.2010 Lillehammer Norvegia HS 138 Cupa Mondială14 mar.2010 Oslo Norvegia HS 134 Cupa Mondială Final de sezon în Cupa Mondială19-21 mar.2010 Planica Slovenia HS 215 Campionatul Mondial Zbor cu schiurileEUROSPORT60 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 61EUROSPORT
  • mai mare, iar săritorul va putea, teore-tic, să plutească mai mult. Aici intervineînsă şi factorul vânt, căci dacă elanuleste prea puternic, iar vântul bate dinspate cu o viteză dincolo de limita deportanţă (de regulă între -1 m/sec şi+1 m/sec), atunci sportivul este pus înpericol. Există şi varianta opusă: o barăde start prea jos şi vânt din faţă, faptcare poate duce la rezultate jenante.Hofer şi alături de el toţi experţii dinlumea săriturilor cu schiurile înţelegbine că norocul joacă un rol impor-tant în alegerea poziţiei barei de start.Dacă ea nu trebuie mutată pe duratazilei de concurs, este perfect, dar demulte ori vremea “refuză” să stea po-tolită, iar exemplele de mai sus au dusla o stare de iritare în rândul actorilor,oficialilor şi spectatorilor unui astfel deeveniment.Ideea lui Hofer de a permitemutarea poziţie de start de mai mul-te ori într-o manşă a fost îmbrăţişa-tă rapid de colaboratorii săi, dar astârnit controverse în rândul unoradintre vedete.Totuşi, FIS a decis ca noua formulă săfie experimentată în Grand Prix-urile devară, iar reacţiile au fost pozitive, astfelcă ea va fi testată pe întreg sezonul deiarnă, mai puţin la JO de la Vancouver,unde se va aplica vechiul regulament.“Până acum, norocul a jucat un rolprea mare. De acum înainte, coridorulde portanţă ar trebui să devină istorie,atâta timp cât condiţiile de portanţă vorputea fi calculate în timp real pentruorice săritor. Faptul că va putea fi muta-tă bara de start în timpul unei manşe,fără anularea rezultatelor de pânăatunci, va face competiţia mai fluentă,iar rezultatele vor fi mai aproape deadevăr”, a conchis Hofer.“Nu mă încântă deloc, pentrucă noua regulă riscă sătransforme un concurs într-unjoc prea tactic între antrenorişi sportivi. Apoi, un concurentcare nu sare prea mult arputea câştiga, datorită aceluicoeficient, iar asta mi se pareabsurd. Show-ul îl fac săritoriicare plutesc cel mai departe,nu credeţi? În plus, spectatoriinu vor înţelege prea bine noilereguli”GregorSchlierenzauerEUROSPORT62 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • 23 iulie 2009 trebuia să fie ziuamarii bătălii de la Annecy în ulti-mul contratimp al Turului Franţei.Coechipieri la Astana, Alberto Contador şiLance Armstrong se luptau pentru podi-um şi victorie cu fraţii Saxo Bank, Andy şiFranck Schleck. Coechipieri e un fel de-aspune, ei respectând doar culorile echi-pamentului. Altfel, spaniolul şi americanulau fost cei mai aprigi adversari. În faţa pu-blicului păstrau aparenţele şi evitau să seîncaiere în declaraţii, în autocarul echipeise izolau unul de celălalt, iar pe şosea sebăteau fără menajamente (închipuiţi-vă căpracticau kickboxing!) uitând de ordineledate de conducătorii echipei. Le Tour 2009câştigase în interes şi prin această rivalitatedusă la extrem în faţa şi în spatele camere-lor de luat vederi. Pe bicicletă, pe munte,pe Twitter, oriunde.Lupta începuse cu mult înainte, în culi-se, la stabilirea echipei pentru Tour. Lanceîl avea de partea sa pe managerul ge-neral Johan Bruyneel şi-şi impusese toţiprietenii: Leipheimer, Popovici, Paulinho,Rast, Zubeldia, mai puţin Horner. De par-tea cealaltă, Contador nu reuşise să-l salve-ze nici măcar pe Benajmin Noval, prietenulşi colegul său de cameră dintotdeauna. Erasingur împotriva tuturor şi avea un Tur decâştigat, un titlu de păstrat.Pe 23 iulie 2009, Alberto Contador era li-der detaşat în Marea Buclă şi părea imbata-bil pe şosea. Spre deosebire de suporteriisăi, Lance se resemnase cu gândul că maimult decât o clasare pe podium nu puteaobţine. Şi lucra mai mult la proiectul „TurulFranţei 2010”.Şi a venit anunţul: „Lance Armstrongva evolua în 2010 la nou înfiinţata echipăRadio Shack”. Specialiştii au descifrat ime-diat mesajul. La 38 de ani, Septuplul aveanevoie de o echipă croită doar pentru elşi care nu doar să-l ajute ci să-şi facă pro-gramul în funcţie de Le Tour. Să sacrificeobiective pentru victoria lui Lance la Paris.Lance să-şi aleagă oamenii dispuşi la astfelde sacrificii.Numai o echipă nouă şi cu un bugetfantastic putea să-i ofere această libertatetotală. Radio Shack - un retailer de produ-se electronice şi electrocasnice cu sediulîn Fort Worth, Texas- asigură împreună cuNike şi Trek un buget fabulos pentru un vis.Noul team va fi manageriat de CapitalSports & Entertainment (CSE), societatecare a condus în trecut Discovery ChannelPro Cycling Team şi care aparţine lui BillStapleton (nici o legătură cu Bob Stapleton,proprietarul şi managerul general de laColumbia). Bill este agentul lui Armstrongşi totodată partenerul său de afaceri, Lancenumărându-se printre acţionarii CSE.După stabilirea conducerii administra-tive, au început recrutările. Primul ofer-tat, evident, Johan Bruyneel, prietenulde-o viaţă şi de 7 Tururi. Nu mai conta căera o situaţie nefirească, în care ciclistulîşi angajează directorul sportiv. Au ur-mat Dirk Demol şi Alain Gallopin, adicăgaşca tehnică din vremurile US Postal şiDiscovery Channel. Apoi a urmat desta-bilizarea Astanei şi la nivel de rutieri. LeviLeipheimer, Andreas Kloden, Chris Horner,Iaroslav Popovici, Janez Brajkovici, SergioPe 23 iulie 2009 s-a anunţat înfiinţarea echipei Radio Shack.Bebeluşul a crescut într-o lună cât alţii într-un an. S-a făcut mareşi-a luat buletin şi din 2010 se va bate cu cei mai puternici.Când îl ai pe Lance Armstrong în echipă totul e posibil!RadioShackambiţia
  • Paulinho, Gregory Rast, Tomas Vaitkus plusvechiul tovarăş de arme Chechu Rubiera,toţi au fost deturnaţi din Kazahstan înTexas.Cu atâţia rutieri de la Astana, imedi-at s-a născut întrebarea dacă nu cumvaTeam Radio Shack este un proiect utopicasemănător echipei kazahe. Pentru că, săne amintim, şi Astana s-a constituit în ace-leaşi condiţii (bani mulţi pentru o echipăcentrată în jurul unui ciclist, Vinokourov)şi cu acelaşi obsedant obiectiv. Vor reuşiamericanii să gestioneze situaţia mai binedecât foştii sovietici? Probabil că da, pro-iectul pare mai solid acum şi sprijinit dintoate părţile. Inclusiv Lance îşi dă seama căn-o să poată concura până la 40 de ani şi îşipregăteşte viitoarea carieră de team-ma-nager, transformându-şi propria echipă detineret, Trek-Livestrong U23, în pepinieralui Radio Shack.Cât despre Turul Franţei 2010, Armstrongşi ai lui n-au lăsat nimic la întâmplare. Deşiorice echipă cu Lance, Leiheimer, Kloden,Horner şi ceilalţi ar fi primit invitaţii laorice cursă din lume indiferent de statut,Radio Shack s-a bătut şi a obţinut licenţaPro care-i asigură prezenţa la toate curseleimportante indiferent de voinţa organiza-torilor. Radio Shack şi echipa britanică Skyau luat locul în elită formaţiilor francezeCofidis şi Bouygues Telecom.Lance şi-a făcut programul pentru TurulFranţei, alegând, spre exemplu, TurulCaliforniei în locul Turului Italiei. O săptă-mână în State decât 3 în Giro. Ca în vre-murile de altădată. Şi la fel va proceda cutoţi cei cărora le va face onoarea să-i ia caajutoare în lupta cu Contador. Le va stabilicalendarul pe 2010 în funcţie de marea în-fruntare din luna iulie.Dar pentru că toate mergeau ca pe roa-te la Radio Shack, proiectul „Le Tour 2010”trebuia să primească şi o lovitură. Şi ea avenit din partea organizatorilor Turului: laanul nu vom avea contratimp pe echipeîn Marea Buclă, făcând inutile transferuri-le unor rutieri aduşi cu sarcina precisă dea-i da o mână de ajutor lui Lance în aceastăprobă, precum Roesseler şi McCartney.Şi cum nici Alberto Contador n-a stat cumâna în sân în această perioadă, doar căn-a avut parte de aceeaşi mediatizare,Turul 2010 se anunţă mai pasionant ca nici-odată.Lotul Radio Shack la 1 noiembrie 2009Nume Cetăţenie Vârstă Echipa anterioarăLance Armstrong americană 38 AstanaJanez Brajkovici slovenă 25 AstanaChris Horner americană 37 AstanaAndreas Kloden germană 34 AstanaDaryl Impey sudafricană 24 BarloworldMarkel Irizar spaniolă 29 EuskaltelLevi Leipheimer americană 36 AstanaGeoffroy Lequatre franceză 28 AgritubelTiago Machado portugheză 24 Madeinox-BoavistaJason McCartney americană 36 Saxo BankSergio Paulinho portugheză 29 AstanaIaroslav Popovici ucrainiană 29 AstanaGregory Rast elveţiană 29 AstanaSebastien Roesseler belgiană 28 Quick StepIvan Rovni rusă 22 KatiuşaJose Luis Rubiera spaniolă 36 AstanaBjorn Selander americană 21 Trek-Livestrong U23Gert Steegmans belgiană 29 KatiuşaTomasVaitkus lituaniană 27 AstanaSam Bewley neozeelandeză 22 Trek-Livestrong U23Matthew Busche americană 24 Kelly Benefit StrategiesBen Hermans belgiană 23 Tosport-Vlaanderen-Mercator
  • lovitură de imagine s-a dat în Canada, laQuebec, unde anual vin aproape 100 000de spectatori pentru a gusta acest showtotal de downhill skating într-un mediuurban.Amplasat în zona veche a oraşului,nu departe de Castelul Frontenac şi cupunctul terminus în Place de Paris, tra-seul oferă o succesiune ameţitoare deviraje periculoase, săritoare imposibil deevitat şi trepte care garantează apariţiaincidentelor aproape în fiecare serie depatru sportivi. Accesul spectatorilor estegratuit, iar interesul publicului este atâtde mare, încât pentru a prinde un locbun de-a lungul pârtiei lungi de 500meste obligatoriu să fii la faţa locului cuore bune înaintea startului.Atenţie la capcane!Regulamentul de competiţie înCrashed Ice Series este asemănător cucel al sporturilor extreme înrudite enu-merate mai sus. După o rundă de califi-cări în care patinatorul încearcă să obţinăun timp bun după două coborâri indivi-duale, urmează faza propriu-zisă a con-cursului, cu serii a câte patru sportivi, dincare numai primii doi se califică în turulurmător.Startul este esenţial, dar o plecare bunănu asigură neapărat gloria dacă nu estedublată de o tehnică agresivă de patina-re în condiţii extreme. Pe lângă faptul cătrebuie să învingi cel puţin doi adversaricare nu se vor da la o parte de bună voie,traseul este presărat cu capcane, iar dacănu eşti atent, în secunda următoare riştisă te speli pe dinţi cu gheaţă artificială.Publicul va gusta din plin căzătura, darvor fi ultimele aplauze pe care le primeştiîn întrecerea aceea.În ciuda faptului că porţiile de căză-turi fac parte din regula jocului, temera-rii sunt feriţi de accidentări grave graţieprotecţiei pe care o oferă echipamentulde hochei.Crashed Ice Series nu face discriminărişi cum fetele sunt dispuse să încerce ori-ce... cel puţin în materie de sporturi ex-treme, ediţia 2009 a etapei Quebec le-aadus la start şi pe reprezentantele sexu-lui frumos, care şi-au arătat măiestria lacum poţi să dai cu nasul de gheaţă şi să ofaci cu multă graţie. În afară de glorie,primii clasaţi obţin şi ceva bănuţi de laorganizatori, 5000 de dolari fiind ceculpentru câştigător, dar pentru mulţi din-tre participanţi motivaţia financiară esteneimportantă. „Senzaţia pe care o ai aco-lo pe traseu este incredibilă, iar publiculeste fantastic, te susţine continuu, chiarşi dacă iei o căzătură”, mărturiseşte fin-landezul Arttu Pihlainen, învingător laQuebec în ultimele două ediţii.Au visat să joace în NHL. Sunthocheişti buni, dar nu sufi-cient de buni pentru a prin-de un contract în cea mai tare ligă dinlume, aşa că se mulţumesc să activezeprin campionate regionale. Anonimatulpărea asigurat, dar o idee isteaţă aveasă le schimbe destinul. Reţeta succesu-lui din boardercross, sport olimpic laTorino, skiercross, inclus în programulJO de la Vancouver sau 4-cross-ul dinmountain bike a fost aplicată şi pe ghea-ţă, mai exact pe o pârtie naturală ce sepoate amenaja practic oriunde este frig,inclusiv în mijlocul unei metropole.Organizat sub sloganul „Nu înceta săcrezi!”, primul concurs din Crashed IceSeries a avut loc la Stockholm în anul2000 şi a fost primit bine de public. Au ur-mat întreceri în alte locaţii din Europa, înspecial în Elveţia, Austria, Rusia şi Cehia,ţări cu hochei dezvoltat, însă adevărataCe caută nişte hocheişti pe un canal de gheaţă amenajat înmijlocul oraşului? Unde sunt crosele, pucul, porţile? Şi mai alesde ce au venit 100 000 de oameni să-i vadă? Sport inventat deun sponsor, Crashed Ice Series reprezintă o atracţie constantă întimpul iernii, având deja un loc privilegiat în rândul sporturilorextreme de sezon.scapă cine poateEUROSPORT68 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • “Echipa interzisă” este o poves-te excepţională despre un grup deentuziaşti danezi şi tibetani, ce auîmpărtăşit acelaşi vis, de a forma oechipă naţională de fotbal formatădin tibetani aflaţi în exil.Mergem împreună cu echipala sesiunile de antrenament dinDharamsala, India, pe un terenneregulat şi fără iarbă şi până la ul-timul fluier în Copenhaga, doi animai târziu.Întâlnim o serie de personaje pi-toreşti şi aflăm despre opiniile di-ferite din interiorul echipei: antre-norul danez Jens Espensen descrieechipa ca fiind foarte slabă şi seteme de o umilire totală din parteagroenlandezilor; Karma manager-ul tibetan şi un visător neabătut, şiSonam căpitanul echipei, ce repre-zintă noua generaţie de tibetani.O generaţie care a crescut în afaraTibetului şi obişnuită cu un stil deviaţă occidental.Filosofia de viaţă budistă ajucătorilor se manifestă şi prin de-cizia de a nu arăta niciun fel deagresiune. O decizie foarte greu deacceptat de către antrenorul danez.El crede în disciplină, muncă şi o ati-tudine de învingător.Pe măsură ce echipa începe săprindă contur, tot mai multe proble-me apar. Meciul atârnă de un fir depăr. Din cauză că jucătorii sunt apa-trizi, nu pot obţine viza. Doar optdintre ei reuşesc să părăsească ţara.Antrenorul mai are doar câteva zilepentru a găsi câtiva jucători tibetanide fotbal undeva în Europa.În ciuda eforturilor guvernului chi-nez de a interzice meciul, acesta areloc, în cele din urmă, la Copenhaga.Emoţia întregului stadion e maximă.Meciul este difuzat în direct în Tibetprin Radio Tibetul Liber, iar uralelede acasă sunt nesfârşite atunci cândTibetul marchează primul gol al me-ciului. Chiar dacă partida ia sfârşit cu4-1 pentru Groenlanda, este o mareECHIPA INTERZISĂPovestea echipei de fotbal fără ţară„Echipa interzisă” - producţie Danemarca 2009 - Viasat History, 19 decembrie, ora 17:00reuşită pentru Tibet şi începutul unei noiere în istoria Tibetului.Pe scurt,” Echipa interzisă” este un do-cumentar ce vorbeşte cu umor despre di-ferenţe culturale, vise împlinite şi fotbal,aşa cum l-ar juca chiar Buddha.IstoricTibetanii au luat prima dată contactcu fotbalul la începutul secolului XX.Britanicii şi soldaţii lor indieni jucau fot-bal la Agenţia Britanică de comerţ, laGyantse. Introducerea serviciului militarbritanic în Lhasa în 1913, creşterea ulteri-oară a armatei şi introducerea unei noi şimoderne forţe de poliţie la începtul ani-lor 1920 au adus cu ele în Tibet mai multfotbal. Jocul a continuat să fie jucat întoată perioada dinaintea ocupaţiei chine-ze, în 1949. În anii 50, s-au remarcat câte-va echipe, precum Lhasa, Potala, Drapchişi Regimentul gărzilor. Se desfăşurau înmod frecvent meciuri între acestea, dar şiîntre ele şi echipele militare chineze.La puţină vreme după ce s-a formatGuvernul Tibetan în Exil în 1959, şi auluat naştere Şcolile, la începutul anilor`60, tinerii au arătat tot mai mare interesîn fotbal. Se organizau regulat turnee in-terşcolare, ce năşteau interes şi pasiune înrândul spectatorilor de toate vârstele.În 1981, a avut loc primul turneu al clu-burilor, organizat în memoria Sfinţiei saleDalai Lama. A ajuns ulterior să fie cunos-cut drept Cupa de Aur Gyalyum ChenmoMemorial (GCM), cel mai popular turneuîn comunitatea tibetană aflată în exil.În 1998, Head Office of the TibetanChildren’s Villages (TCV) a răspunspozitiv la invitaţia grupului muzical“Dinamorock”. Ca urmare, prima echi-pă naţională a fost aleasă să joace înBolognia, în iunie 1999. Acesta a fostpunctul de cotitură al fotbalului tibetan,ce a permis deschiderea multor uşi pen-tru ca jucători talentaţi să joace pentruechipa naţională.Cine suntEchipa Interzisă este un fost grup cejuca Counter-Strike: Source la nivel profe-sionist. Echipa este deţinută şi condusăde Eric Michael Caine. Prin abilităţile deconducători ai lui Jonathan „Messiah”Hammond şi Jonathan „Juan” Mumm,Echipa Interzisă a putut realiza un succesmonumental.30 iunie 2001, Copenhaga: a fost ziua desfăşurării unui meci istoric, un meci pe care FIFA şiguvernul chinez au incercat să-l interzică. Meciul dintre echipaTibetului şi cea a Groenlandei.A fost primul meci internaţional jucat vreodată deTibet.Membri oficiali ai echipeiJonathan„Messiah”HammondJon„Juan”MummEric Michael„Caine”CaineDavid„Puddleglum”ReeseMichael„Deciple”BakerWilliam„secLusion”Gillette JrSteve„Qtip”PortilloJoe„oracle”KovacRichard„baGGs”BaggenstosDavid„Allbrook”AllbrookMike„Paradox”StanowskiNick„Noit”NowakowskiEdelreich„Bricks”DelosladoKyle„Mustang”CummingsBen„STRuK”KaminskiEUROSPORT70 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Demersul oraşului VancouverpentruagăzduiOlimpiadaasemă-nat până la un punct cu cel al ame-ricanilor din Squaw Valley, cărora nimeni nule dădea vreo şansă să obţină drepturile pen-tru JO din 1960, mai ales că CIO îi promiseseacea olimpiadă oraşului austriac Innsbruck.Înarmaţi doar cu o... machetă, americanii aureuşit să convingă forul de la Lausanne căJocurile merită să ajungă la ei.Iniţial, Vancouver pleca cu şansa a treianu pentru a câştiga organizarea, ci pentrua deveni candidata Canadei pentru 2010.Învinsă „la mustaţă” în 1995 de Salt LakeCity pentru JO din 2002, Quebec City fier-bea de dorinţa de răzbunare şi aşteptapoate o cuvenită reabilitare din partea CIO,for care a recunoscut ulterior că unii dintremembri săi au cam luat şpagă pentru a votacu americanii. Scandalul monstru care a ur-mat a determinat Quebecul să ceară daunede 8 milioane de dolari, iar CIO a schimbatregulile jocului, pentru a reduce „atenţiile”în timpul procesului de lobby. În afară deQuebec şi Calgary a dorit organizarea, ba-zându-se pe succesul din 1988, în timp ceVancouver părea outsider. Ei bine, şoc la vot:Quebec învinsă de Vancouver cu 25 la 26, iarCalgary abia pe locul trei!După acest succes pe plan local, urma omisiune aproape imposibilă la Praga, în iu-lie 2003: câştigarea drepturilor în dauna luiPyeongChang, oraşul corean aflat în poleposition conform previziunilor. Acestea s-auadeverit în primul tur, când asiaticii au smuls51 de voturi iar canadienii doar 40, în timpce Salzburg, cu 16 voturi, a rămas pe dinafa-ră. Lovitură de teatru în finală: aproape toţimembri CIO care votaseră cu austriecii i-audatvoturilepentruVancouver,careacâştigatcu56la53şiadevenitoficialgazdaceleide-aXXI-a Olimpiade albe.În momentul în care au câştigat drepturilede organizare, oficialii din Vancouver nu şti-au ce „minunăţie” de criză avea să loveascăomenirea în anii care veneau. Plini de entuzi-asm ei şi-au calculat un buget care să acope-re de la construirea bazelor sportive până lacheltuielile efective ale competiţiei.Aşa cum se întâmplă de obicei, socotea-la iniţială nu s-a potrivit cu cea reală, numaibugetul de securitate (bugetul minim) ajun-gând la aproape 1 miliard de dolari, dupăultimele estimări, adică de cinci ori mai multdecât se credea în 2003.Şi totuşi, Vancouver şi-a asigurat probabilun loc aparte în istoria olimpismului modern,devenind prima gazdă de JO care are TOATEbazele sportive funcţionale cu un an înainteaîntrecerilor. În februarie 2009, au fost ţinu-te aici test-events, în special etape de CupaMondială la majoritatea disciplinelor olimpi-ce de iarnă, fiind încercate cu brio trambulinade la Whistler, poligonul de biatlon, traseulde schi-fond, pârtia de bob, sanie şi skele-ton, locaţiile de freestyle şi snowboard dinMuntele Cypress, nemaivorbind de patinoa-rele pentru hochei, patinaj viteză şi curling.Totul a fost posibil printr-o cofinanţare de labugetul central şi cele locale, cu atragere defonduri şi din domeniul privat.Şi totuşi, o mare hibă a existat şi proble-ma încă n-a fost rezolvată. Încântaţi de câtde bine se prezenta infrastructura sportivăde la Vancouver cu un an înaintea Jocurilor,capii CIO au pus fireasca întrebare: „Totuleste aproape perfect şi vă felicităm pentruce aţi făcut, dar... sportivii unde vor fi cazaţi?”.Într-adevăr, satul olimpic era la acea dată unşantier părăsit. Faptul că nu se lucra a stârnitîngrijorare, dar mai grav era că VANOC, co-mitetul de organizare local recunoştea că nuştie de unde mai face rost de minimum 100milioane de dolari pentru ca sportivii să aibăunde dormi, mânca şi face un duş. Suma nupare imensă, dar după ce bugetele guverna-mentaleşilocaleaufoststoarselamaximum,iar marile corporaţii au donat deja sume ge-neroase pentru construirea bazelor şi mo-dernizarea infrastructurii, nu este atât desimplu de obţinut.Ajutorul ar putea veni neoficial chiar de laCIO, care a mai cotizat şi cu alte ocazii (vezicazul Atena 2004). Cert este că investiţia artrebui să se amortizeze relativ rapid, satulolimpic urmând să devină un cartier reziden-ţial după încheierea Jocurilor.Oraşul canadian Vancouver va deveni între 12 şi 28 fe-bruarie 2010 centrul universului sportiv, găzduind a douaOlimpiadă de iarnă din istoria Canadei, după cea de laCalgary. Afectaţi şi ei de criza financiară mondială, şicanaţide protestele ecologiştilor, indigenilor şi ale unor politicienilocali, organizatorii au intrat într-o fază critică în care trebuiesă se mişte repede şi bine pentru ca totul să fie pus la punctîn cele mai mici detalii până la ora deschiderii oficiale.EUROSPORT72 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010CONTESTAREAA DEVENIT O REGULĂPrimarul oraşuluiVancouver, Gregor Robertson (dreapta) predă cheia Satului Olimpic lui JohnFurlong, CEO al Comitetului de Organizare cu 100 de zile înainte de data începerii Jocurilor, pe 12februarie 2010
  • Săriturile cu schiurile reprezintă în istoriaolimpismului un sport destinat exclusiv re-prezentanţilor sexului tare. Dar, aşa cum s-aîntâmplat şi cu alte discipline „bărbăteşti”prin definiţie, femeile au arătat că sunt înstare să-l practice şi chiar la un nivel accep-tabil. În ultimele sezoane au avut loc etapede Cupa Mondială şi Campionate Mondialeunde fetele şi-au demonstrat măiestria înarta zborului de la trambulină şi existau spe-ranţe că CIO va include săriturile feminine înprogramul pentru Vancouver.Iluzii spulberate însă prin anunţul că poatela Soci în 2014 va fi o şansă şi pentru aces-te sportive să simtă aerul olimpic. Palidăconsolare...Apropo de Whistler, locaţia de lângăVancouver unde se află o parte importantăa bazelor sportive, un adevărat scandal a iz-bucnit după ce organizatorii au anunţat cătoţi participanţii la probele de bob, sanie şiskeleton, mai puţin cei canadieni, vor aveala dispoziţie numai o săptămână pentru ase acomoda cu traseul. Şi asta în condiţiile încare pârtia de la Whistler este cea mai solici-tantă din lume de acest gen, cu o lungime de1450 m, o diferenţă de nivel record de 152 m,16 viraje şi o viteză ce poate depăşi 150 km/h.Anul trecut, câţiva participanţi în probe-le de sanie, în frunte cu campionul mondialFelix Loch, au ajuns la spital cu contuzii sauchiar fracturi, după accidente suferite în tim-pul testării respectivului canal de gheaţă.Delegaţiile germană şi britanică au înaintatproteste la VANOC, cerând o perioadă deacomodare cu pârtia de minimum două săp-tămâni, aşa cum s-a întâmplat la Torino sau laSalt Lake City.Nu toată lumea din zona Vancouver estecuprinsă de mândrie patriotică pentru că ceamai importantă competiţie sportivă de iarnăajunge acolo. Motto-ul Jocurilor canadiene,„With glowing hearts” („Cu inimi luminoase”)este călcat în picioare de mai multe grupuride protestatari, atât activişti pentru pro-tecţia mediului, pe care îi întâlneşti la oriceOlimpiadă, dar şi politicieni cu greutate dinregiune, precum Derek Corrigan sau RichardWalton, primari din Lower Mainland, care in-clude şi metropola Vancouver. Lor li se adau-gă mai multe grupări din rândul populaţieiindigene, cu toţii protestând în primul rândfaţă de turismul nedorit care va da peste captoată regiunea, dar şi împotriva efectuluipost-olimpic. Canadienii nu uită ce au păţitcei din Montreal, care abia de curând şi-auachitat toate datoriile acumulate în 1976 cuorganizarea olimpiadei ce i-a asigurat NadieiComăneci un loc în istoria sportului. DacăVancouver va păţi la fel, asta înseamnă im-pozite mai mari pentru populaţie, taxele fi-ind deja mărite constant în ultimii ani, odatăcu câştigarea drepturilor de organizare. Maimulte filiale ale Royal Bank of Canada, unuldintre sponsorii puternici ai JO din 2010, aufost vandalizate, iar mai mulţi militanţi pen-tru protejarea mediului au fost arestaţi dupăce au blocat lucrările de extindere a unei au-tostrăzi spre bazele olimpice.John Furlong, şeful VANOC, admite căexistă un risc evident ca Jocurile să fie per-turbate de protestatari şi spune că măsurilepentru preîntâmpinarea unor astfel de inci-dente vor fi la fel de energice ca cele pentruprevenirea unor atentate teroriste.Cert este că pentru o gazdă de olimpia-dă care are toate bazele funcţionale cu lunibune înainte de startul JO, Vancouver s-aconfruntat cu destule probleme, iar ultimadintre ele va fi rezolvată exact în secundaîn care flacăra olimpică va arde în BC PlaceStadium.De ce să fie o problemă? Păi, pentru că BCPlace, locul unde au loc ceremoniile de des-chidere, închidere şi premiere, este o salăimensă din centrul Vancouverului şi nu unstadion în aer liber. La ora redactării acestuimaterial, domnul Furlong recunoştea că încănu ştie ce soluţie se va găsi pentru ca o dita-mai flacăra să poată arde într-o incintă erme-tică, fie ea şi suficient de mare pentru a primi55.000 de spectatori.EUROSPORT74 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  • Băieţii răi din Premier LeagueCa şi etapa de Boxing Day(26 decembrie), Petrecerea deCrăciun e un ritual într-o ţarăconservatoare ca Anglia, unde tradiţia etradiţie şi trebuie respectată. De exemplu,Harry Redknapp, managerul de 62 de anial lui Tottenham, povestea că urăşte pe-trecerile de Crăciun ale fotbaliştilor, darn-a lipsit la vreuna în anii ’60-’70 pe cândera jucător. Alt exemplu: anul trecut, ma-nagerul Paul Ince era pe punctul de a fidat afară de la Blackburn, dar jucătorii nuşi-au anulat party-ul organizat tocmai laDublin. Aşadar, v-aţi convins, Petrecereade Crăciun e sacră în Premier League.Nici măcar zbirul Alex Ferguson nu sepoate opune. Mai mult decât să le atragăatenţia să nu intre în gura tabloidelor bri-tanice n-are ce să le facă. Pregătirile începcam pe la 1 decembrie, iar party-ul are loccu circa o săptămână înaintea Crăciunului.În 2007, maestrul de ceremonii a fost RioFerdinand. Nici că se putea altul mai bundecât căpitanul echipei şi liderul vestia-rului. Rio a făcut regulile: 1. contribuţie de4000 de lire sterline de fiecare; 2. nici piciorde nevastă, logodnică sau iubită de jucător;3. nimeni nu are voie cu telefoane mobilesau alte aparate electronice de fotografiatsau înregistrat audio-video. În capul listeicu persoane neagreate la petrecere a statchiar Sir Alex Ferguson.Toată lumea s-a mirat: ce petrecere e aiafără prezenţe feminine? Dar Rio avea altegânduri. A angajat o agenţie de escorteşi a cerut expres organizarea unui castingastfel încât la party să ajungă doar cele maifrumoase fete din Anglia. Ulterior, numărullor a fost estimat la 100. Nu s-a uitat la bani,doar strânsese 100 000 de la cei 25 de com-ponenţi ai lotului. Şi au venit fotomodeledin Londra, din Newcastle, din Portsmouth,plus crema Manchesterului.În ziua respectivă, pe 18 decembrie, Rios-a întrecut pe sine. Festivităţile au înce-put cu un prânz la Casino 235, care a fostînchis publicului pentru 3 ore. Spectacolula fost asigurat de o trupă de comici şi dedansatori travestiţi. Îmbrăcaţi în jeans, cutricouri şi jachete la modă, cei 24 - un sin-gur absent, Cristiano Ronaldo – s-au mutatîn pub-ul The Grapes, un local cunoscut înManchester, deţinut de actriţa Liz Dawn.Aici s-au delectat pe muzică Bon Jovi şiOasis.Următoarea destinaţie: clubul de strip-tease Long Legs. Pe la 9 şi jumătate searas-au despărţit cu greu de stripteuzele carele-au dansat în poală. Dar la 10 începeaadevăratul party pentru care fusese închi-riat Great John Street, un hotel de lux cu 30de camere.8 responsabili cu securitatea au per-cheziţionat pe toată lumea care a intrat înhotel şi apoi, când spiritele s-au încins dela şampania rozé servită toată noaptea, aucalmat persoanele recalcitrante. Dacă n-auexistat înregistrări sau fotografii, au existatîn schimb mărturii. Vă poftim, aşadar, la pe-trecerea lui Manchester United de Crăciun2007!Sufletul petrecerii au fost Wayne Rooneyşi Rio Ferdinand, care au stat mai mult peringul de dans. Wayne a abordat una dintrefrumuseţile de la petrecere cerându-i să-ispună Justin Timberlake fiindcă e îmbrăcatca el şi a început să-i bată apropouri pepiesa „Give it to me” a lui Timberlake şiTimbaland, invitând-o la un threesomealături de prietena ei: „Cred că voi douăsunteţi tare năzdrăvane!”.Ocupaţia preferată a fundaşul dreap-ta Wes Brown a fost să ridice fustele, şiaşa foarte scurte, ale fetelor. IrlandezulJohn O’Shea, când nu-i ţinea companielui Brown, avea grijă să comande într-una bere, vodka şi şampanie pentru toatălumea.Extremele petrecerii au fost portarulEdwin Van der Sar, galezul Ryan Giggs şitânărul Danny Simpson. Olandezul repetaoricui era dispus să-l asculte: „Îţi dai sea-ma ce faţă ar face nevestele noastre dacăar vedea ce-i aici?” şi a stat cel mai retras.Giggs a câştigat concursul de karaoke,interpretând magistral o piesă a lui ElvisPresley, iar Simmo a fost singurul jucătorcare a luat bătaie în acea seară de la un pri-eten al altui fotbalist.Spre dimineaţă, pe la 4, telefonul poliţi-ei din Manchester a sunat şi a fost denun-ţat un viol. Victima, o tânâră de 26 de ani.Una dintre cele 100. Agresorul, fundaşul de19 ani Jonny Evans. Locaţia: una dintre ca-merele de 325 de lire sterline ale hoteluluiGreat John Street. Unul dintre cei prezenţila petrecere, dar nu un jucător, a povestitîn presa britanică faptul că dintr-o camerăa hotelului a auzit strigătele de plăcere aleunei femei. „Era clar că făcea sex. Când ţipe-tele au încetat, din cameră au ieşit 6 bărbaţicare râdeau şi comentau cele întâmpla-te înăuntru. 3 dintre ei erau jucători ai luiManchester United”. Reclamat a fost doarpuştiul nord-irlandez. Cu toate că după ora3, când toată lumea era „parfumată” bine,petrecerea s-a transformat într-o orgie.După 3 luni de cercetări Poliţia dinManchester n-a formulat nici o acuzaţie îm-potriva lui Evans. Nu s-au găsit probe caresă confirme povestea fetei, iar martori ocu-lari l-au plasat pe fotbalist în alt loc decâtlângă tânăra ospătăriţă din Oxford, rămasăcu onoarea „nereperată” după o petrecerela care şi-a dorit să ajungă.PETRECEREADE CRĂCIUNÎntotdeauna i-am compătimit pe jucătorii din Premier League pentru programul lor deSărbători. Tradiţional, în Anglia se joacă 3 etape între Crăciun şi a doua zi de Anul Nou.Dar au băieţii grijă să-şi scoată pârleala. Haideţi să mergem pe urmele vedetelor de laManchester United la Christmas Party!DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 77EUROSPORT
  • DESTINAŢII SPORTIVEÎmpărţind aceeaşi latitudinetropicală cu Tahiti, oraşul de pecoasta statului Queensland din N-EAustraliei îţi oferă vacanţa la care ai visatmereu. Port Douglas este ”poarta de in-trare” spre Marea Barieră de Corali, cel maimare sistem de recif din lume. Dacă nu tegrăbeşte nimic, trebuie să pierzi o zi făcândscubadiving. Este una dintre cele mai tari lo-caţii de scufundări. Ai şansa de a descoperipeste 400 de feluri de corali şi 1500 de speciide peşti. Din când în când te poţi întâlnişi cu pui de rechini, broaşte ţestoase saudelfini. Asta e adevărata aventură în lumeasubacvatică! Din păcate numele oraşului s-aaflat în prim plan în 2006 când Steve Irwin -Crocodile Hunter - şi-a găsit sfârşitul la BattReef, în zona de scufundări, când a fost ata-cat de o pisică de mare în timp ce filma undocumentar. Dacă îţi e teamă de adâncuri,atunci ar mai fi varianta cu snorkelingul şialte câteva opţiuni de navigare.Ce e special la acest mic orăşel cu maipuţin de 5000 de rezidenţi? Din momentulîn care un investitor australian a finanţat în1980 construirea unui hotel Sheraton, PortDouglas şi-a făcut loc pe harta turistică şisportivă.Ainevoiedecevatimpcasăteobiş-nuieşti cu această oază tropicală unde te îm-bie comfortul sofisticat amestecat cu atmo-sfera prietenească a orăşelului. Costumuluide business îi ia locul ţinuta sport. Niciodatănu poţi fi sigur cine se aşează lângă tine labar la o Margarita: Bill Clinton, Jerry Seinfeldsau Sean Connery. Dintr-un capăt în celălatafli o poveste şi ajungi să faci parte din ea.Port Douglas este destinaţia perfectă pen-tru cine doreşte să încerce aventura.Dacă adrenalina este importantă pentrutine, atunci nu pierde vremea! Ai de făcutskydiving şi kite surfing. E nevoie de multcuraj atunci când ajungi la peste 3000m şidecorul îţi apare ca în cărţile poştale. Sigurvei avea parte de amintiri de neuitat pentrutoată viaţa. Dacă te hotărăşti să faci kite sur-fing, atunci nu ai nevoie de vreun gadgetmodern sau de un echipament special. Cinenu a aflat încă, e vorba de o combinaţie desurfing, paragliding şi windsurfing. Întregulconcept se bazează pe consistenţa vântului.Şi pe strălucitoarea plaja Four Mile în parteaei sudică, găseşti sigur vânt! Pentru echita-ţie trebuie să ajungi doar la Wonga Beach şisă îţi alegi un cal din rasele Appaloosa sauQuarter, apoi să porneşti în galop de-a lun-gul Mării de Coral.Sailingul este o altă opţiune de a-ţi petre-ce timpul, în caz că deja ai încercat tot ce seputea pentru a trece mai repede ziua.Dacă esti un fan al golfului, atunci MirageCountry Club este paradisul. Catalogatdrept unul dintre cele mai bune trasee cu18 cupe standard cu 6 par 3, 6 par 4 şi 6 par5, terenul este destinat jucătorilor de top.Designul a fost asigurat de renumitul arhi-tect Peter Thomson într-un peisaj ce îţi taierăsuflarea. Sunt multe competiţii de-a lun-gul anului, aşa că ai putea fi martor la unadintre ele. Mark Webber şi Jenson Buttonau descoperit că aici este locul ideal pentrupregătirea cursei de F1 din Malaezia.Sportul în Port Douglas este un mod deviaţă. Instantaneu uiţi că eşti european cânddescoperi regulile din fotbalul Aussie caresunt extrem de dure.Port Douglas - singurul loc de pe Pământ unde pot fi văzute două bijuterii din patrimoniuluniversal UNESCO: Marea Barieră de Corali şi cea mai bătrână pădure tropicală din lume„Daintree “ de 140 milioane de ani. De când lumea, strălucitorul verde se armonizează cualbastrul şi se oglindeşte în apele Mării de Coral.Port Douglas„Port Douglas Crocs”, înfiinţată în 1989,este cea mai nordică echipă din liga austra-liană de fotbal ( AFL) de pe coasta de est aAustraliei. Cum să nu îţi doreşti să te duci săvezi pe viu cum joacă, mai ales când arenaeste chiar lânga Marina şi în background aimunţii? În fiecare săptămână sunt etape,iar atmosfera este senzaţională. Mai mult,jucătorii under-18 au câştigat marea finalăa campionatului din acest an. Dacă vrei săafli cum se joacă cu adevărat cricket, atuncipregăteşte-te pentru câteva ore bune despectacol la Sports Complex.În această parte de lume temperaturanu scade sub 20 grade Celsius, fie ziua, fienoaptea indiferent de sezon – la tropicesunt două: umed şi uscat. În schimb umidi-tatea este în medie 72%.Ca să te mai răcoreşti, îţi rămâne vari-anta indoor unde meciurile feminine denetball din Seria Mondială aduc în primplan cele mai bune jucătoare din ţărileCommonwealth ale acestui sport în 7 si-milar cu baschetul, sport recunoscut a fiolimpic, dar neintrodus până acum în pro-gramul oficial.Nimic din ce ai mai văzut nu se comparăcu stilul de viaţă tropical din Port Douglas,combinat cu climatul seducător - zile par-fumate dizolvate în seri tropicale înstelate.Nu vei dori să mai pleci vreodată de aici!
  • 80 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010atât mai remarcabilă cu cât începutul a fost făcut abia la 19 ani.Provenind dintr-o familie modestă, cu opt copii, sud-coreeanuls-a angajat ca băiat de mingi la un club din provincia Jeju, aco-lo unde a învăţat să joace privind la lecţiile primite de ceilalţi.Viaţa nu a fost uşoară pentru Yang. După efectuarea stagiuluimilitar, a emigrat în Noua Zeelandă, unde a devenit golfer pro-fesionist, la jumătatea deceniului trecut. Succesele au începutsă apară relativ târziu în carieră.Explozia golfului în Asia este remarcabilă. Performanţa luiYang a fost doar vârful aisbergului. Jucătoarele din OrientulÎndepărtat s-au remarcat în mai multe rânduri, la cel mai în-alt nivel. Nu mai puţin de jumătate din ocupantele primelorzece locuri în clasamentul celor mai valoroase golfere ale lumiiprovin din această zonă. Iar sud-coreeanca Jiyai Shin este pepunctul de a încheia pe locul întâi în această ierarhie, în chiarsezonul său de debut. În 2008, trei din cele patru titluri de mareşlem din golful feminin au revenit unor asiatice. În 2009, Eun-Hee Ji din Coreea de Sud a câştigat Openul american.Un alt eveniment care va contribui la dezvoltarea exponen-ţială a golfului în Asia, îndeosebi în Coreea de Sud, China şiJaponia, îl reprezintă reprimirea în familia olimpică. Anunţulpreşedintelui CIO, dr. Jacques Rogge, făcut în octombrie laCopenhaga, va accentua şi mai mult procesul de globalizarea golfului. Până la Rio de Janeiro 2016, când acesta va reveniîn program, existau doar două ediţii ale Jocurilor Olimpice devară la care se acordaseră medalii. La JO Paris 1900, fuseserăprimite titluri olimpice la simplu (masculin şi feminin), în timpce patru ani mai târziu, la St. Louis, întrecerea se desfăşurase lasimplu şi pe echipe (masculin).Deşi există în continuare anumite reticenţe referitoare la tur-neul olimpic de golf, succesul de care s-a bucurat tenisul re-venit în familia olimpică în anii `80 face ca pronosticul să fiefavorabil. Chiar dacă cel mai titrat jucător în turneele de mareşlem, americanul Jack Nicklaus, a spus că n-ar da jacheta verdede campion în Masters-ul de la Augusta, sau carafa de argint,simbolul Openului britanic, în schimbul unei medalii olimpicede aur, golferii profesionişti din prezent şi-au exprimat nerăb-darea de a ajunge la primul tee din Brazilia. Vor fi organizatedouă turnee de simplu, la masculin şi feminin, în sistem stroke-play, la 72 de cupe, la care vor fi prezenţi primii 60 din ierarhiilemondiale.În 2016, Tiger Woods va avea 40 de ani. Americanul cu originiasiatice speră ca până atunci să doboare recordul de victoriimajore al lui Nicklaus (18 titluri de mare şlem). Deocamdată,2009 a fost un an sec pentru cel mai valoros jucător al lumii,rămas la 14 astfel de succese. Sau, cine ştie, poate că în următo-rii şapte ani, centrul de greutate al golfului de performanţă seva muta înspre Orientul Îndepărtat şi primul campion olimpical noului mileniu va fi un asiatic...August 2009 va rămâneun punct de reper în lumeagolfului profesionist. YangYong-Eun intra în istorie, după victoriaîn Campionatul US PGA din Minnesota,ultimul din cele patru turnee de mareşlem ale sezonului. Ieşit la rampă cutrei ani mai devreme, odată cu succesulîn Openul din ţara sa natală, Coreea deSud, jucătorul în vârstă de 37 de ani işitrecuse în palmares în noiembrie 2006Campionatul HSBC, în faţa lui TigerWoods.După un sezon 2008 de debut înCircuitul profesionist american, Yanga fost nevoit să treacă prin furcile cau-dine ale şcolii de calificare, pentru a-şipăstra dreptul de joc în 2009. A urmatprimul succes în Clasicul Honda, primasa victorie în 46 de turnee jucate pe pă-mânt american. Însă momentul de glories-a consumat pe 16 august, zi în care arefăcut diferenţa de două lovituri de laînceputul rundei finale, pe care a înche-iat-o la trei lovituri în faţa marelui favorit,partenerul de joc din ultima rundă - TigerWoods.Anterior, cele mai valoroase rezultateale unor reprezentanţi ai Asiei în turne-ele majore erau constituite de locuriledoi ocupate în trei rânduri de jucătoridin Taiwan şi Japonia. Niciodată însă, înistoria de peste un secol a golfului com-petiţional, un reprezentant al continen-tului galben nu triumfase într-un turneude mare şlem. Devenirea lui Yang este cu2009afostunanimportantpentrugolfulmondial.Afostanulîncarejoculregalşiantica fost reprimit în familia olimpică. Şi pentru prima dată, un jucător asiatic a câştigat unturneu de mare şlem.explozia golfuluiDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 81EUROSPORT
  • EPOCA “SPIRITULUI OLIMPIC”, al amatoris-mului romantic în sport a apus, după cumchiar şi deciziile influenţate politic par a fide domeniul trecutului. CIO ştie să se orientezeeconomic. Din cele 4 ţări BRIC (cele mai putreniceţări în curs de dezvoltare: Brazilia, Rusia, India şiChina) a venit acum rândul Braziliei. CIO intuieş-te – sau ştie – cu ani înainte unde va fi creştereaeconomică, unde vor fi banii, unde merg investiţi-ile, unde super-sponsorii doresc să se dezvolte şiunde trebuie marcat momentul. Deciziile par, demai multă vreme, să se ia “în anticipare”, nu “laconfirmare”.China, şi-a primit medaliile în 2008, după unsfert de secol de reforme politice şi creştere eco-nomică. Rusia nu putea intra în calcul la nivelulmaxim, fiind gratulată cu JO de iarnă din 2014, dela Soci. India nu candida, infrastructura şi insecuri-tatea regiunii “condamnând-o” încă la o lungă aş-teptare. Rămânea Brazilia, ţara–fanion economical unui continent care încă nu găzduise Jocurile.Votul a eliminat din primul tur Chicago.Sentimentalismul latin prevala pragmatismului deIllinois. La al doilea tur, Tokyo a ieşit din discuţieavând numai 20 de voturi, în vreme ce Rio dobân-dise 46 şi Madridul 29. La „penalty”, Rio a fost alescu 66 faţă de cele 32 de voturi acordate spaniolilor.Stadioanele braziliene vor fi cu siguranţă gatapentru Jocuri întrucât tot pe ele se va desfăşuracu doi ani mai devreme Cupa Mondială la Fotbal,o utilă amortizare a costurilor luată în calcul deorganizatori. Asta pentru a nu pune la socotea-lă Cupa Confederaţiei, care se va disputa tot înBrazilia în 2013.Comitetul Olimpic brazilian a promis că va izo-la, din punct de vedere al alimentării cu energieelectrică, zona destinată Jocurilor, pentru a evitaorice pană de curent precum aceea care a lăsat înbeznă 60 de milioane de brazilieni în noiembrie.Se speră ca împreună cu oficialităţile locale să segăsească soluţii şi pentru violenţa urbană masivăcare se face simiţită în Rio. Jocurile Pan-Americanedin 2007 nu au lăsat vreo urmă pozitivă în menta-lul gherilelor urbane care doboară chiar şi elicop-terele Poliţiei.Se pot schimba multe în 7 ani, dar nu totul şinu total. Brazilienii nu vor scoate armata pe străzipentru a preveni orice incident, dar cel mai proba-bil, satul olimpic şi arenele olimpice vor fi fortăre-ţe izolate de restul lumii, un fel de Guantanamo alsportului care va comunica doar prin intermediulreţelelor de televiziune. Metoda tocmai a fostrecent verificată la chinezi şi functionează.14 miliarde de dolari sunt promisiunile inves-tiţionale minime ale brazilienilor. Probabil că segândesc să cureţe şi golful Guanabara, care emanăun miros îngrozitor în regiune. Chiar dacă nu vorreuşi complet, probabil că deşeurile şi mirosul vorfi trecute cu vederea – iarăşi o metodă verificatăodată cu smogul din Beijing. În 2007 se pregăti-seră cu un buget de 177 de milioane de dolari şifactura finală s-a apropiat de 2 miliarde. Nu pare afi Brazilia ţara care să ducă lipsă de bani.Oricum, orice ar fi, cea de-a 10-a economie alumii a câştigat, neţinând cont de sloganul preşe-dintelui american Obama : “Yes, we can !” şi făcândinutilă deplasarea acestuia la Copenhaga, loculunde s-a luat decizia.JO meritau să poposească şi în America de Sud şice destinaţie mai bună puteau avea decât plajaCopacabana? În definitiv, Brazilia dă 34 de multi-naţionale între primele 2000 de companii publicedin lume (Forbes, 2008), iar Petrobras are o capi-talizare bursieră de două ori cât PIB-ul României.Cei 188 de milioane de brazileni sunt tari nu numaila fotbal, ei formeaza una din viitoarele superpu-teri economice şi au fost răsplătiţi şi încurajaţi cucele cinci cercuri olimpice.Rio,Madrid,TokyoşiChicagoaucandidatpentrugăzduireaJO2016.Brazilieniiaucâştigat.Favoriteerau Rio şi Chicago, fiind posibil ca lobby-ul american să încline balanţa, mizând pe şarmul soţilorObama. Dar alegerea Comitetului Olimpic consfinţeşte mutarea centrului de interes spre sud.De ce Rio ?EUROSPORT82 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010