Dec 2009

343 views
273 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
343
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
1
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Dec 2009

  1. 1. NR. 23 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010CUPA AFRICII • RALIUL DAKAR • AUSTRALIAN OPENINTERVIU DAVID COULTHARD • SCHIMBĂRI LA SĂRITURIECHIPA LUI LANCE • JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂGOLF •TROFEUL ANDROS • MONDIALELE DE FOTBALexemplar gratuit
  2. 2. Eurosport Player: trei canaleTV dedicate sportului, transmisii simultane multiple, înregistrări şi programe exclusive. Eurosport Player este accesibil oricărui computer conectat la Internet, 24/7. Nu este nevoie să instalezi un programsuplimentar,EurosportPlayerfuncţioneazădoarcuunnumedeutilizatorşioparolă,unicepentrufiecareabonat.EurosportPlayer îţi conferă avantajul mobilităţii: oriunde ai fi, dacă ai o conexiune bună la net, nu vei rata nici un meci important,buletin de ştiri sau program favorit. Eventual, le poţi viziona şi mai tîrziu, ulterior primei difuzari.La tenis, turneele de Mare Şlem au acum o expunere fără precedent. Eurosport Player permite accesul simultan pe toateterenurile televizate, astfel încât să poţi urmări meciul preferat în direct, chiar dacă acesta nu este difuzat la TV. Atunci,EurosportPlayerestesingurataşansă.NumaiprinEurosportPlayerailadispoziţietransmisiuniexclusive,îndirect,cumarfi meciurile din Bundesliga 2, din Campionatul de fotbal al Rusiei sau masa a doua la snooker. Unele transmisiuni nu suntîntreruptedepublicitatesaudealteprograme,iaralteleauînplusfaţădecanalelecunoscute,EurosportşiEurosport2,maimulte ore de transmisie. Olimpiada de Iarnă de laVancouver va fi transmisă 24 de ore, 7 zile din 7. Şi, în 2010, vor urma şialte surprize!Poţi alege chiar şi limba în care să asculţi comentariile sportive. Ai de ales între engleză, bulgară, turcă, greacă, poloneză,spaniolă,olandeză,italiană,maghiară,daneză,rusă,cehă,portugheză,sârba,şi-bineînţeles-română.Nuaiprinsmeciulde la început sau vrei o pauză? Time-shift este soluţia. Un click de mouse şi meciul reîncepe când doreşti. Confortul şisiguranţa conferite de un abonament la Eurosport Player sunt unice: interfaţa oferă trei niveluri de rezoluţie, format 16:9,full screen, video-on-demand şi EPG.www.eurosportplayer.ro
  3. 3. 8 CupaAfriciipeNaţiuni2010Noul an fotbalistic debutează fulgerător: În Angolaîncepe Cupa Africii pe Naţiuni. Da, în Angola, ţaracare până acum 7 ani se afla în război civil. Continen-tul negru a acaparat marile competiţii fotbalistice.36 AmaZuluCupa Mondială merge pentru prima oarăpe Continentul Negru, în Africa de Sud.Nu lipseşte de pe tabloul participantelor niciuna din-tre fostele campioane şi niciuna dintre favorite.56 ZeiizăpeziiUneimaşinicutracţiuneintegralăşicuunmotorcaredezvoltă peste 300 de cai putere îi stă foarte bine peun circuit de viteză. Ce te faci însă atunci când acestcircuitesteacoperitcuzăpadăşigheaţă?Reţetaafosttestată în TROFEUL ANDROS, iar rezultatele au fostuimitoare.64 AmbiţiaRadioShackPe 23 iulie 2009 s-a anunţat înfiinţarea echipei RadioShack. Bebeluşul a crescut într-o lună cât alţii într-unan. S-a făcut mare şi-a luat buletin şi din 2010 se vabate cu cei mai puternici.72 JOdeiarnăVancouverOraşul canadian Vancouver va deveni între 12 şi 28februarie 2010 centrul universului sportiv, găzduinda doua Olimpiadă de iarnă din istoria Canadei, dupăcea de la Calgary.16 AnulschimbărilorînDakarPentrualdoileaanconsecutiv,RaliulDakarsevades-făşura în America de Sud, pe un traseu ce va străbateArgentina şi Chile.34 CelcedăculoarezăpeziiDacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşaînsă, Bode Miller este o adevărată mană cereascăpentru jurnalişti.20 Reginabaluluis-aîntorsAustralian Open, ediţia 2010, avea nevoie de uneveniment pe măsură pentru a concura celelalte treiturnee. Aşa că Justine Henin şi-a anunţat revenirea,impulsionată de performanţa lui Kim Clijters.44 Interviu:DavidCoulthardLa 38 de ani, David Coulthard este un liniştit tată defamilie. Consilier la Red Bull Racing, comentator laBBC şi participant în Cursa Campionilor, scoţianul acolindat planeta ca un veritabil pensionar de lux.22Editorcoordonator:IvonneGhiţă Redactori:IoanViorel,EmanuelTerzian,VladBucurescu,AlexandruCocu,AlexandruGheorghiaş Colaboratori:AlexandruHovco,AntalPutinică,CristiPetre,TiberiuTroia,AlexandruGanci,MaximilianHartung,SorinAnghel,RobertDonatelli,RaduAntofi,FlorinIon,CosminStăniloiuArtDirector:CodruţBendovski Foto:GettyImages/Guliver Difuzare:FlorentinaBălan,telefon:0213163380,fax:0213163383,e-mail:office@sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, BucureştiISSN 1843 – 9926Prepress şi tipar: RH Printing Copyright 2009 Sport TV ManagementReproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cuacordul editorului.Publicaţie auditată pe perioadaianuarie 2009 - iunie 2009DETALIIDupă doi ultimi ani plini de convulsii în plan „politic”, Max Mosleya părăsit preşedinţia FIA la finele sezonului trecut. Honda, BMW şiToyota au părăsit Formula 1, în timp ce Bridgestone, şi-a anunţatretragerea la finele lui 2010.
  4. 4. CUPAAFRICIIPENAŢIUNI10 - 31 IANUARIE 2010Noulanfotbalisticdebuteazăfulgerător: ÎnAngolaîncepeCupaAfriciipeNaţiuni. Da,înAngola,ţara care până acum 7 ani se afla în război civil. Continentul negru a acaparat toate marile com-petiţiifotbalisticedin2009-2010:CampionatulMondialpentrujuniorimariînEgipt,CampionatulMondial pentru juniori mici în Nigeria, Campionatul Mondial de seniori în Africa de Sud.Cupa Africii pe Naţiuni, echivalentul Campionatului European, se disputa oricum în Africa, dars-a ales o destinaţie cel puţin ciudată: Angola. Între 10 şi 31 ianuarie 2010, turneul final se vadesfăşura în capitala Luanda şi oraşele Benguela, Cabinda şi Lubango. Cum a reuşit o ţară carepână acum 7 ani era teatru de război să primească organizarea turneului continental?EVENIMENT
  5. 5. Ministrul de interne,generalul Roberto LealMonteiro„Ngongo”, aanunţat că 32000 de poliţiştivor garanta securitatea laCupa Africii. 30000 vor fiîn serviciul activ, iar 2000vor reprezenta forţa deintervenţie rapidă.Confederaţia Africană de Fotbal (CAF),echivalentul UEFA, a avut de ales între can-didaturile Angolei, Libiei, Nigeriei şi duo-ulGabon-Guineea Ecuatorială. Nigeria plecadin start cu dezavantajul de a mai fi găz-duit două turnee finale (în 1980 şi în 2000alături de Ghana). În martie 2006, cu doiani înainte de primele alegeri libere dinAngola, preşedintele CAF, camerunezulIssa Hayatou a anunţat că turneul din 2010va fi organizat în Angola. Gabon şi GuineeaEcuatorială au primit CAN-ul din 2012, iarLibia pe cel din 2014 pentru ca toată lumeasă fie mulţumită, Nigeria urmând să fie re-zervă la toate competiţiile.Alegerea s-a bazat pe raportul făcut deo comisie de evaluare a facilităţilor forma-tă din Dany Jordan (Africa de Sud), WalterGagg (FIFA), Adnnan El Guindy (CAF), AbelMbengue (Camerun) şi Denis Mumbe(Africa de Sud).Cum procedăm?La data depunerii candidaturii, Angola nuavea nici un stadion capabil să găzduiascămeciuri de la Cupa Africii. Şeful DirecţieiNaţionale a Turismului, Januario Marra,declara că nu existau decât 40% dinlocurile de cazare necesare unui astfel deeveniment. De condiţiile din hoteluri şipensiuni nici nu se aducea vorba. Reţea detransport, reţea de telecomunicaţii, poştă,aeroporturi, totul era la pământ.Decizia autorităţilor angoleze de a cere şia CAF-ului de a da organizarea turneului pemâna regimului de la Luanda a avut la bazăun singur argument: economia Angolei arecel mai rapid ritm de dezvoltare din toatăAfrica. Totul se bazează pe exploatările pe-troliere de pe întinsa coastă a ţării care aufăcut din Angola al doilea producător afri-can de ţiţei, după Nigeria. Descoperirile re-cente de rezerve petroliere au dus la admi-terea Angolei în OPEC (Organizaţia ŢărilorExportatoare de Petrol) şi au detronat dia-mantele din fruntea bogăţiilor naturale aleteritoriului care măsoară peste 1,2 milioanede kilometri pătraţi. În plus, au făcut dinechipa Petro Atletico campioana ţării la fot-bal în ultimii doi ani.O mişcare înţeleaptă a guvernului a fostşi împrumutul de două miliarde dolari fă-cut la China Eximbank, bani care au ajutatla refacerea infrastructurii şi la reducereaUn trecut sângerosPrimul european care a ajuns pe teritoriulAngolei de astăzi a fost navigatorulportughez Diogo Cao, în 1482. Portugheziicuceriseră deja Insulele Madeira şi erauîn căutarea drumului spre Indii, astfel căpopasul pe coasta vestică a Africii a fostceva normal. Europenii au stabilit un capde pod pe coastă şi au început să dezvoltecomerţul cu sclavi spre Portugalia, Antileşi America Centrală. Comerţul cu sclavi afost abolit în 1836, iar în 1878 sclavia a fostdeclarată ilegală, dar asta n-a schimbatmult condiţiile de viaţă ale angolezilor,care erau folosiţi ca forţă de muncă decătre coloniştii portughezi. IndependenţaAngolei a venit abia în 1975, ca urmare acăderii regimului dictatorial de dreaptainstaurat de către Salazar la Lisabona.Imediat după declararea independenţei,în Angola a izbucnit un război civil care adurat 27 de ani. După 500 000 de morţidin rândul militarilor şi peste 3 milioanedin rândul civililor - în total o treime dinpopulaţia Angolei - a fost nevoie de încă ovictimă pentru ca beligeranţii să stopezeconflictul.Jonas Savimbi, liderul UNITA, a fost ucisde trupele guvernamentale în oraşul săunatal, Moxico, situat în estul ţării. Militanţiisăiaudepusarmeleşiaudevenitprincipalulpartid de opoziţie dintr-o ţară care nu maiavea nimic în afară de întinse câmpuri mi-nate ce fac şi astăzi victime. Infrastructurănu mai exista, instituţiile statului n-aveaunici o putere, diamantele - principala bogă-ţie a Angolei – fuseseră exploatate haoticşi vândute pe nimic pentru a obţine banişi armament. În august 2002, Angola era oruină. 60% din populaţie nu avea acces laapă, 30% dintre copii mureau până să atin-gă vârsta de 5 ani, iar speranţa de viaţă erasub 40 de ani.Să dai organizarea unui turneu final uneiţări care a fost în război civil până acum7 ani sună a utopie. E ca şi cum ai trimi-te Campionatul European în Kosovo sauCampionatul Asiatic în Irak sau Afganistan.Pentru ca toatălumea să fiemulţumităIdeea depunerii candidaturii pentruorganizarea CAN 2010 a rodit în septembrie2005. Trecuseră 3 ani de la încheiereaostilităţilor. Preşedintele Jose Eduardodos Santos încă nu considerase că ţaraera pregătită pentru un regim democraticdar a apreciat că poate găzdui cea maiimportantă competiţie fotbalistică a Africii.În acelaşi an 2005, Angola figura întreprimele 10 cele mai corupte ţări din lume.China este cel mai mare partener comercial al Angolei. În2006 împrumutul africanilor de la bănci chineze se cifra la9 miliarde de dolari returnabili în petrol. Circa 100000 dechinezi trăiesc în Angola, iar 50000 dintre ei au fost implicaţiîn contrucţiile demarate cu ocazia CAN 2010.EUROSPORT10 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 11EUROSPORT
  6. 6. influenţei Fondului Monetar Internaţional.Dar adevărata lovitură a reprezentat-o ide-ea de a reconstrui ţara cu ajutorul unui tur-neu de fotbal.Ţară în renovare600 de milioane de dolari a costatconstruirea a 4 stadioane complet noi înLuanda, Benguela, Cabinda şi Lubango,pe care se vor juca meciurile de la C.A.N.2010. Tot în aceşti bani a intrat şi renovareaa altor 11 arene pe care cele 16 participanteîşi vor efectua antrenamentele. Conformpromisiunilor din dosarul de candidatură,stadionul din Luanda va avea 50000 delocuri, cel din Benguela 35000, în timpce la Cabinda şi Lubango capacitatea vafi de 20000 de locuri. Toate arenele au oarhitectură futuristă şi pot fi o adevăratărevelaţie. Cu o condiţie: să fie gata la timp,fiindcă la sfârşitul lunii octombrie, cu douăluni şi jumătate înainte de start, nu erau.Alte 400 de milioane de dolari au fostcheltuite pe modernizarea şi construcţiaaeroporturilor. Cel din Luanda, numit „4Februarie”, va beneficia de un „facelift”total, începând cu apariţia a 28 de birouride check-in (faţă de 12) şi continuând culărgirea porţilor de îmbarcare şi creştereanumărului de benzi de bagaje. Cost total:74 de milioane de dolari. Cu 130 de milioa-ne, respectiv 99 de milioane vor fi constru-ite aeroporturi noi la Benguela şi Lubango,acolo unde războiul civil a distrus în totali-tate porţile de acces aeriene.Şi îmbunătăţirile nu se opresc aici.Cetăţenii din Luanda sunt absolut încân-taţi de calitatea drumurilor reabilitate, desistemul public de iluminat şi de construc-ţia de parcări. World Tourism Organizationşi-a trimis specialişti pentru a-i pregăti pelucrătorii din facilităţile hoteliere angoleze,în timp ce voluntari angolezi au fost trimişila Cupa Confederaţiilor 2009 din Africa deSud pentru a căpăta experienţă. AngolaTelecom a intensificat în ultima vreme in-stalarea de cabluri cu fibră optică. Spitaleledin cele 4 oraşe au fost renovate, moder-nizate şi reutilate. Ar trebui ca la intrareaîn Angola să se pună o pancartă „Ţară înrenovare”.Important e săparticipiCuriozităţile nu se opresc la nivel orga-nizatoric. Şi în plan sportiv, lucrurile au statla fel. Preliminariile pentru CampionatulMondial din Africa de Sud au ţinut loc şi decalificări pentru C.A.N. 2010. Aşa se întâm-plă la fiecare 4 ani, cu precizarea că întrece-rea continentală africană se desfăşoară dindoi în doi ani.Preliminariile mondiale s-au încheiat lajumătatealuniinoiembrie,cu7luniînainteaturneului final. Aşa şi trebuie să se terminenişte calificări. Numai că până la C.A.N. maierau mai puţin de două luni. Când să maistabileşti un program de pregătire, când săfaci rezervările de transport şi cazare, cândsă-ţi studiezi adversarii?În plus, calificările la o competiţie auinfluenţat calificările pentru cealaltă. Deexemplu, Côte d’Ivoire, calificată timpuriula Mondial, şi-a permis un egal în Malawi,acesta fiind punctul care a departajat-o peaceasta din urmă de ultima clasată în grupaE, Guineea. Şi viceversa a funcţionat.În grupa B, înaintea ultimei etape, Tunisiaconducea cu 11 puncte, iar Nigeria aveadoar 9 puncte. Mozambic, fără nici o şansăde calificare la Mondiale, a tras tare con-tra Tunisiei, a învins cu 1-0, s-a calificat şii-a deschis Nigeriei - victorioasă cu 3-2 înKenya – drumul spre Cupa Mondială.Unde ducenecalificareaMinistrulsporturilordinGuineea,FodeboIsto Keira, a decis dizolvarea echipei naţio-nale după ce aceasta a ratat calificarea laCupa Africii pe Naţiuni. De asemenea, an-trenorul Mamadou Souare şi asistenţii săiau fost concediaţi. Souare fusese instalatcu numai 4 luni în urmă, cînd i-a luat loculfrancezului Robert Nouzzaret, care fusesedemis la ordinul preşedintelui ţării, căpita-nul Moussa Dadis Camara.Guineea este condusă de o juntă militară,care a dat o lovitură de stat în decembrie2008, şi n-a avut niciodată o conduceredemocratică. Guineea a ocupat locul 4, ulti-mul, în grupa E de calificare la CampionatulMondial din Africa de Sud, care a ţinut locşi de preliminarii pentru CAN. Dacă la CupaMondială a ajuns doar câştigătoarea grupei,Cote d’Ivoire, la CAN s-au calificat şi locurile2 şi 3, respectiv Burkina Faso şi Malawi.În această grupă, Guineea era creditatăcu a doua şansă, iar la ultimul turneu final alCAN, Ghana 2008, a trecut de faza grupelorşi a pierdut în optimi în faţa aceleiaşi Coted’Ivoire.Cei mai reprezentativi jucători dinGuineea sunt Ismael Bangoura (Rennes),Fode Mansare (Toulouse), Kamil Zayatte(Hull) şi Alhassane Keita (Mallorca).DiamanteleMarile puteri africane vor fi prezente incorpore: Côte d’Ivoire, Camerun, Nigeria,Ghana. Echipe precum Chelsea, Barcelona,Inter, Arsenal, Lyon, Wolfsburg, toateparticipante în Liga Campionilor, vor simţitimp de 3 săptămâni lipsa unor vedete deprimă mână. Lista celor mai sonore numespune totul :Camerun (Song – Arsenal, Eto’o – Inter,Makoun - Lyon), Gabon (Cousin – Hull)Togo (Adebayor – Man. City, Akakpo – FCVaslui, Nibombe – Poli Timisoara), Nigeria(Taiwo – Marseille, Yakubu – Everton,Martins – Wolfsburg, Kanu – Portsmouth,Obi Mikel - Chelsea), Tunisia (Ben Khalfallah– Valenciennes, Haggui - Hannovra),Mozambic (Simao – Panathinaikos),Algeria (Bougherra – Rangers, Belhadj –Portsmouth, Ziani – Wolfsburg, Ghezzal –Siena), Egipt (Zidan – Dortmund, Shawky– Middlesbrough), Zambia (Katongo– Bielefeld, Mulenga – Utrecht), Ghana(Essien – Chelsea, Muntari – Inter, Appiah– Bologna, Mensah – Sunderland), Benin(Omotoyossi – Metz, Sessegnon – PSG),Mali (Kanoute – Sevilla, Seydou Keyta –Barcelona, Djimi Traore – Monaco), Coted’Ivoire (Drogba şi Salomon Kalou –Chelsea, Yaya Toure – Barcelona, Zokora– Sevilla, Eboue – Arsenal, Kolo Toure– Man. City, Kader Keita – Galatasaray,Emmanuel Kone – Internaţional Curtea deArgeş), Burkina Faso (Yssouf Kone – CFRCluj, Bance – Mainz, Kabore – Marseille,Pitroipa – Hamburg), Malawi (Mwafulirwa– IFK Norrkoping), Angola (ManuchoEUROSPORT12 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Preşedintele FederaţieiAngoleze de Fotbal, JustinoFernandes, a declarat căteleviziunea publică TPA şicompania telefonică AngolaTelecom au garantat faptulcă până la turneul final vafi posibilă transmiterea prinsatelit a tuturor partidelor.Primul ministru PauloKassoma a afirmat că susţinecu tărie ideea subvenţiilorguvernamentale pentrubiletele de meci. Autorităţilese tem că în caz contrarstadioanele nu se vor umple.
  7. 7. – Valladolid, Mateus – Nacional Madeira).Dar sunt şi câteva absenţe de marcă. În pri-mul rând Senegal, formaţie eliminată încă dinpenultima fază preliminară, deşi este formatădin jucători extrem de cunoscuţi: Faye (Stoke),Sarr (Standard Liege), Tavares (Hamburg), Ba(Hoffenheim), Diawara şi Niang (Marseille),Beye (Aston Villa), Diop (Portsmouth), Diouf(Blackburn).În aceeaşi fază au fost eliminate Africa de Sud(Mokoena – Portsmouth, Dikgacoi – Fulham,Pienaar – Everton, McCarthy – Blackburn),Congo (Mulumbu – West Bromwich, Mbokani –Standard Liege, Ilunga – West Ham), Namibia(Benjamin – Hamburg, Tjikuzu – Tranzonspor),iar în faza finală au ieşit din cursă Guinea(Zayatte – Hull, Bangoura – Rennes, Mansare –Toulouse) şi Maroc (Chamakh – Bordeaux, ElHamdaoui – Alkmaar, El Zhar – Liverpool,Boussoufa – Anderlecht, Kharja - Genoa).EUROSPORT14 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  8. 8. Germanii din Wolfsburg aurealizat unul din cele mai bunetransferuri în cursul acestui an,după ce l-au cooptat în echipă şi pe NasserAl-Attyiah. Pilotul din Qatar - participantconstant atât în competiţiile rally-raid, câtşi în raliurile clasice - a renunţat la postuloferit de BMW X-Raid şi s-a alăturat celortrei echipaje de bază de la VW: Carlos Sainz- Lucas Cruz (acesta l-a înlocuit pe MichelPerin), Giniel de Villiers - Dirk von Zitzewitz(câştigătorii Dakarului 2009) şi Mark Miller- Ralph Pitchford (ocupanţii locului secundla ediţia de anul acesta). Practic, numaigreşelile de pilotaj, problemele tehniceşi eventualele capcane ale traseului îi potstopa pe germani de la o monopolizare apodiumului.Modelul Volkswagen Race Touareg cumotorizare diesel are un avantaj evidentfaţă de plutonul maşinilor cu propulsor pebenzină, atât prin puterea de care dispune(nu trebuie omis că germanii au o echipăoficială, susţinută de uzină), prin fiabilita-te, cât şi prin consumul mai mic. Teoretic,singura grupare care le poate crea proble-me serioase este armada BMW a echipeiX-Raid. După ce l-a pierdut pe Al-Attyiahşi, o dată cu el finanţarea pe care acestao aducea de la sponsorii din lumea arabă,Sven Quandt - membru al familiei caredeţine constructorul bavarez - i-a adus înechipă pe Stephane Peterhansel şi pe Joan„Nani” Roma, lăsaţi şomeri de Mitsubishi.Iar „Peter” a lansat provocarea pentru ad-versari după ce şi-a făcut încălzirea cu o vic-torie în Raliul Marocului, ultima etapă dinCupa Mondială Cross-Country.De Mitsubishi nu mai vorbim, pentru căjaponezii au capitulat după o singură edi-ţie în care au luat startul cu modelul LancerPentru al doilea an consecutiv, Raliul Dakar se va desfăşura în America de Sud, pe un traseu ceva străbate Argentina şi Chile.Volkswagen pare că nu va avea adversar la categoria auto şi estefoarte probabil să asistăm la o perioadă de hegemonie aşa cum a avut Mitsubishi până în 2007.Racing, cu motor diesel. Retraşi din cursăîncă din prima jumătate a competiţiei, ni-ponii au anunţat la final că stopează pro-gramul destinat curselor rally-raid.La clasa maşinilor cu motorizare pe ben-zină, stindardul pare a fi purtat de TeamDessoude, care de mai mulţi ani utilizeazămodele Nissan, iar Christian Laville pare a fiprincipalul candidat la câştigarea categori-ei. Însă pentru a-şi îndeplini visul - mai alescă are de trecut peste amintirile din 2009,când maşina lui a luat foc - trebuie să treacăde Robby Gordon, americanul care şi anulacesta va aduce la start modelul Hummercu care anul trecut a încheiat pe ultima eta-pă a podiumului.Nici categoria moto nu a fost lipsită deevenimente importante. KTM s-a retras ofi-cial şi nu va mai înscrie o echipă de uzină,dar a anunţat că va trimite un camion deasistenţă pentru ca acesta să ofere cele maibune servicii concurenţilor privaţi care iaustartul în aventura sud-americană. Altfel,regulamentul impune utilizarea unor mo-tociclete de până la 450 centimetri cubi,mult mai apropiate de ceea ce se află înproducţia de serie. În caz contrar, cei caredoresc să utilizeze modelele anterioaretrebuie să folosească un restrictor de pu-tere. Şi nu este exclus să vedem mai desaceastă variantă, pentru că versiunile cla-sice ale motocicletelor KTM sunt renumitepentru fiabilitatea lor.Retragerea echipei de uzină a făcut camai mulţi piloţi renumiţi să fie nevoiţi să sedescurce singuri şi să-şi formeze propriilegrupări. Este şi cazul lui Cyril Despres, dublucâştigător în Dakar (2005 şi 2007), dar fran-cezul nu se poate plânge pentru că el se bu-cură de susţinerea Red Bull. Asemănătoareeste şi situaţia lui Marc Coma, care se bucu-ră de o finanţare considerabilă din parteaANUL SCHIMBĂRILOREUROSPORT16 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 17EUROSPORT
  9. 9. Repsol şi rămâne principalul pretendentla victorie.Vom avea români la start? Este ceea ceîşi doresc fanii Dakarului din ţara noas-tră, dar aceasta va depinde numai de bu-getul de care va dispune Vectra RacingTeam. Emanuel Gyenes şi Marcel Butuzaau fost supuşi unor intervenţii chirurgi-cale după ediţia din acest an, iar acestlucru i-a obligat să absenteze o perioadăîndelungată din competiţii. Mani a ter-minat Raliul Marocului pe locul al optu-lea, fiind totodată şi câştigător al catego-riei Producţie, în timp ce Marcel s-a clasatpe poziţia a 18-a. Dacă vor acumula baniinecesari traversării Atlanticului, atunci îivom vedea încă o dată în Raliul Dakar,ediţia 2010. Dacă nu, obiectivul lor estesă participe în Africa Race, competiţiacare se derulează la fiecare început de anpe un traseu care odinioară făcea parteadin „Bulevardul Deşertului”, aşa cum maiera denumit Raliul Dakar.Provocarea din AtacamaPentru a celebra două secole de la independenţa celordouă ţări, organizatorii vor da startul chiar pe1 ianuarie 2010, din Buenos Aires, după care vaurma un traseu în lungime de 8.600 kilometri, dincare 5.200 km vor reprezenta probe speciale.Traseul din 2010, care va fi o buclă în sens invers acelorde ceas, va demara în trombă spre nord: prima parte vaavantaja piloţii care preferă solul solid. După traversareaAnzilor, caravana va avea de înfruntat Deşertul Atacamadin Chile - cea mai aridă regiune de acest fel -, undevor fi programate cinci speciale printre dune, fără preamulte tronsoane de legătură şi un drum lung până laIquique. Returul spre capitala Argentinei va experimentao diversitate de zone muntoase, relief care va testarezistenţa sportivilor şi a echipamentului de concurs.13 ianuarie 2009. Americanul ROBBY GORDONşi Hummer-ul său în timpul celei de-a 11-a etape araliului Dakar 2009, în apropiere de Copiapo, Chile.
  10. 10. REGINA BALULUIS-A ÎNTORSSe numără zilele până la pri-mul serviciu de la AustralianOpen, nu doar pentru că e întâiulmare turneu al sezonului, ci mai ales pen-tru că e turneul la care lumea tenisului vaafla ce înseamnă de fapt revenirea în circuita belgiencei Justine Henin. După ce pe 14mai 2008 îşi anunţa retragerea, justificatăde pierderea pasiunii pentru tenis, fostullider al ierarhiei mondiale n-a mai surprinscând, la jumătatea lunii septembrie, a spuscă se întoarce. Lumea se aştepta la asta, eradoar o chestiune de timp. Şi cum revenisedeja Kim Clijters, care a şi învins la US Open,anunţul făcut de Justine n-a luat pe nimenipe nepregătite. Chiar dacă, ea însăşi a de-clarat: „E surprinzător, pentru că pe 14 mai2008 am pus capăt definitiv carierei mele.Apoi a urmat o lungă călătorie personală.Şi apoi flacăra despre care crezusem că s-astins a reapărut.”O flacără cu cel puţin două motivaţii dejarecunoscute de jucătoare: câştigarea turne-ului de la Wimbledon, unde nu s-a impusniciodată şi a pierdut două finale, şi câştiga-rea titlului olimpic la Londra, în 2012.Au trecut 16 luni fără Justine în circuitulprofesionist. Un circuit care şi-a căutat înzadar o nouă regină, niciuna dintre celelaltejucătoare nereuşind să egaleze rezultatele,carisma şi influenţa pe care le avusese bel-gianca. Până în momentul retragerii fusese117 săptămâni – cumulat - lider al ierarhieimondiale, adunând 61 consecutive pe 14mai 2008. După ea, ierarhia a cunoscut 6lideri diferiţi, în 11 rânduri modificându-senumele primei clasate.Serena Williams a câştigat bani impunân-du-se în turnee majore, dar americanca aevitat ostentativ concursuri minore, aşa căa ajuns pe locul unu mondial abia la sfâr-şitul acestui an. Dinara Safina, din contră,a jucat multe turnee de categoria a douaşi a treia, a adunat puncte şi a ajuns nu-mărul unu, dar a clacat în turneele impor-tante. Armada rusă, sârboaicele Ivanovicşi Jankovic - au excelat prin inconstanţă.Nimeni după Justine Henin n-a reuşit săse impună atât de categoric cum o făceabelgianca. Tocmai de aceea, revenirea eie extrem de aşteptată. Practic, există dejaprima miză pentru 2010!Cât de mult va putea Justine să ofere,comparativ cu succesul pe care îl are KimClijters de când s-a întors? Şi cât de tareva domina duelurile cu adversarele ei tra-diţionale, exceptând-o poate pe AmélieMauresmo, care este încă în circuit şi arerezultate notabile?Organizatorii de la Australian Open, turneucare va debuta pe 18 ianuarie, speră săprofitelamaximdepeurmaacesteireveniri.Mai mulţi spectatori, sponsori mai darnicişi televiziuni interesate de eveniment. Aşacă s-au grăbit să-i ofere lui Justine un wildcard, la o lună după anunţul revenirii. Maiales că ultima prezenţă la Melbourne n-afost chiar fericită, fiind eliminată, în 2008,în sferturi, de Maria Şarapova. Înainte deprimul turneu de Mare Şlem al anului,belgianca a ales să joace două turneedemonstrative, la Charleroi şi Dubai, pentruca în ianuarie să revină oficial în circuit, laBrisbane, acolo unde de asemenea a primitun wild card. Nimeni nu poate prevedeaRoland Garros l-a avut pe Roger Federer, în sfârşit, câştigător. Tot pe el a mizat şi turneul de laWimbledon, unde elveţianul a egalat recordul de victorii în concursuri de Grand Slam. La US Opena fost Del Potro, dar şi Kim Clijters. Australian Open, ediţia 2010, avea nevoie de un eveniment pemăsură pentru a concura celelalte trei turnee. Aşa că JUSTINE HENIN şi-a anunţat revenirea!însă care va fi nivelul de joc la care se vaafla în ianuarie fostul lider mondial.Nimeni nu ştie dacă lovitura sa de revercu o singură mână, considerată cea maibună şi mai curată din lume, e la fel deeficientă. Sau dacă serviciul e la fel de pu-ternic şi de precis. Obişnuia să serveascăregulat cu peste 185 km la oră. Sunt mul-te necunoscute legate de ea la AustralianOpen, un turneu pentru care, indiscutabil,cuvântul cel mai potrivit pentru a-l de-scrie înainte de start ar fi nerăbdare. Şi nudoar nerăbdare legată de Justine Henin.Mai e şi Kim Clijters, care acum 6 ani pier-dea aici o finală contra lui Henin, sunt su-rorile Williams, Serena începând anul peprimul loc mondial, e Dinara Safina, me-reu suprinzătoare, la fel ca şi sârboaiceleJankovic şi Ivanovic.Concursul masculin de la antipozi e celpuţin la fel de interesant precum cel alfetelor. Rafael Nadal are de apărat titlulcucerit anul trecut, când în finală l-a învinspe Roger Federer. Un Federer care n-a maicâştigat la Melbourne din 2007, elveţianulfiind eliminat în semifinale în 2008 decătre învingătorul acelei ediţii, NovakDjokovic. Desigur că titlul şi-l doreşte şisârbul, fără altă victorie de Grand Slam înpalmares până acum. Pe lista scurtă apretendenţilor s-a înscris şi Juan Martindel Potro, argentinianul care l-a învins peFederer la US Open în finală. Poate şi AndyMurray va emite pretenţii, britanicul fiindunul dintre protagoniştii importanţi aicircuitului masculin.La 27 de ani, Justine Henin revineîn circuitul profesionist feminincu două mari obiective: săcâştige turneul de laWimbledon,singurul de Grand Slam care-ilipseşte din palmares, apoiJocurile Olimpice de la Londra,din 2012. Belgianca a anunţatcă, după întrecerea olimpică dincapitala Marii Britanii de pesteaproape trei ani intenţionează săse retragă definitiv
  11. 11. F1: radiografiacutremuruluiDupă doi ultimi ani plini de convulsii în plan„politic”, Max Mosley a părăsit preşedinţia FIA lafinele sezonului trecut. Ocazie excelentă pentru actorii din Formula 1 să lase definitiv în urmăun conflict chinuitor şi să privească spre viitorul disciplinei. Dar în mai puţin de un an, Honda,BMW şiToyota au părăsit rând pe rând Formula 1, în timp ce unicul manufacturier de pneuri,Bridgestone,şi-aanunţatretragerealafinelelui2010.Unexodanticipat,alcăruipretextideala fost criza economică globală.Puzderia de schimbări de regulament şi un scandal sexual i-auşubrezitautoritatealuiMAXMOSLEYînultimasaperioadăpetre-cută în fruntea FIA. Căderea a venit logic.COVER STORY
  12. 12. Din 1979, anul declanşării primuluiconflict pentru drepturile comer-ciale ale Formulei 1, 14 ani le-aluat echipelor de Formula 1 până în mo-mentul debarcării lui Jean-Marie Balestre.Simbol al despotului conservator deve-nit persona non-grata, fostul preşedinteal Federaţiei Internaţionale a SporturilorAuto (FISA) şi, din 1986, a FederaţieiInternaţionale a Automobilului (FIA) a ce-dat puterea lent, dar sigur. Mai întâi prinAcordurile Concorde, semnate într-o pri-mă versiune în 1981, atunci când echipe-le – reprezentate de Bernie Ecclestone şiAsociaţia Constructorilor din Formula 1(FOCA) – intrau în sfârşit în posesia uneipărţi din veniturile generate de disciplinape care o alimentau. Avea să fie începutulsfârşitului pentru Balestre, convins de MaxMosley – preşedinte al FISA în 1993 - săcontopească FISA şi FIA, apoi să renunţela cârma forului auto, pentru o poziţie devenerabil implant ornamental în frunteaSenatului FIA. Între fostul preşedinte şi suc-cesorul său, diferenţele erau flagrante. Totcum astăzi apar diametral opuse finalurilede domnie.Cu Mosley, totul s-a petrecut rapid.Tumultuos. Aproape violent. În decursde numai un an şi jumătate, fostul avocatde succes şi-a văzut viaţa sexuală târâtădin mocirla tabloidelor, trecând prin pad-dock-urile de Grand Prix, până în mijloculAdunării Generale a FIA. La 68 de ani, bri-tanicul a mai găsit puterea să-şi înălbeascăonoarea în instanţele civile, apoi să-şi joaceultima carte de pe poziţia – de-acum impo-sibil de menţinut dincolo de mandatul ce-iexpira în octombrie anul următor – de pre-şedinte al forului mondial.În primul său interviu acordat după scan-dalul celor cinci prostituate, Mosley a fostîntrebat dacă bănuieşte că i-a înscenatcineva întreaga poveste: „Ei bine da, Bernie(n.r. - Ecclestone) mi-a dat un nume”, decla-ra boss-ul FIA în paginile săptămânalului„Autosport”. Un nume „nu fără legătură cuFormula 1”. „Nu ştiu încă sigur cine a fost şinu voi învinovăţi pe nimeni până când nuvoi fi sigur”. Cât despre mijloacele de retor-siune, „totul va depinde de poziţia respec-tivilor, dar mă voi gândi la ceva”, a indicatMosley.Sigur, „Mad Max” şi-a făcut de-a lun-gul vremii inamici redutabili. De la JackieStewart, la Ron Dennis, fostul preşedinteFIA a avut parte de o opoziţie forte – nunumai în plan verbal – de-a lungul man-datului. Însă decizia sa de a reforma dintemelii Formula 1 cu numai un an înaintede finalul mandatului nu poate fi pusă peseama vreunui exces de zel. Sigur, trecereala pneuri slick, adoptarea sistemului de re-cuperare de energie KERS, plus reducereaapăsării aerodinamice a monoposturilor înbeneficiul creşterii ponderii apăsării meca-nice se aflau deja de ani buni în proiecteleoficialului federal. Însă rapiditatea aplicăriilor – într-un an şi jumătate de la constitui-rea Grupului Tehnic condus de Ross Brawn- şi impermeabilitatea bruscă vizavi de ori-ce negociere ulterioară cu echipele au lă-sat să se întrevadă şi o cu totul altă raţiunea demersului lui Mosley. O motivaţie abiavizibilă doar spre jumătatea sezonului,atunci când cifrele au început să luminezetabloul.Introducerea ansamblului de reguli noipentru 2009 marca o turnantă în istoriacontemporană a Formulei 1: era primaoară când regulamentul tehnic fusesemodificat în intenţia clar exprimată de acreşte numărul de depăşiri şi de a ameli-ora spectacolul în curse. Până la MarelePremiu al Germaniei însă, progresul eraunul palid: 67 de depăşiri pe pistă uscatăîn 2009, faţă de doar 58 la aceeaşi dată, însezonul 2008. O creştere, nicidecum însă orevoluţie. Dacă mai punem la socoteală şiun final de sezon cu destule curse soporifi-ce la nivelul depăşirilor (Singapore, Suzukaor chiar etapa terminală de la Abu Dhabi),progresul s-a diluat totalmente spre sfârşi-tul stagiunii.Trei raţiuni pentru această evoluţie întrustagnare. Prima ţine de faptul că reducereaapăsării aerodinamice a fost neutralizatăde ingeniozitatea echipelor. Până la unanumit punct, reacţia promptă a ingineri-lor era una de aşteptat, ba chiar inevitabilă.Ceea ce părea mai puţin probabil însă, eraca echipele să recupereze 85-90% din ni-velul de apăsare al anului 2008. Cauza seregăseşte parţial la nivelul regulamentuluiflu, care a autorizat utilizarea difuzoruluidublu.Al doilea motiv îl reprezintă sistemulKERS de recuperare a energiei cinetice peperioadele de frânare. Dispozitivul a avutmai puţine efecte pozitive asupra perfor-manţelor monopostului decât sperau echi-pele care şi-au pierdut timpul investindtimp şi găleţi de bani în dezvoltarea siste-mului. Efectele negative ale KERS asuprarepartiţiei maselor interne şi a utilizării efi-cace a pneurilor au neutralizat beneficiile.Nu în ultimul rând, diferenţele reduseîntre plajele de uzură ale celor două tipuride pneuri propuse de Bridgestone pentrufiecare Grand Prix nu le-au permis piloţilorsă forţeze depăşiri. Uzura constantă şi lentăa ambelor tipuri de anvelope a nivelat per-formanţele pe durata cursei.Or Bridgestone - în calitate de manufac-turier unic – n-avea nici un interes să pluse-ze la capitolul cercetare-dezvoltare pentrua oferi pneuri cu un vârf de performanţăapreciabil sau cu degradări mai puţin linea-re. De altfel, efortul financiar important dea furniza un întreg platou şi beneficiile deimagine reduse prin prisma statutului demanufacturier unic au împins Bridgestonela singura decizie logică în actualul contexteconomic: retragerea din F1 la finele sezo-nului viitor.În fine, ultimul factor al scăderii număru-luidepăşirilorpemăsuraevoluţieisezonului„Dacă Flavio Briatore este cumva prietenul meu? Ei bine,asta e ceea ce pretinde doar el...”(Bernie Ecclestone)EUROSPORT24 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 25EUROSPORT9 iulie 1989: Şeful FISA, Jean-Marie Balestre discută la GrandPrix-ul din Le Castellet cu şeful FOCA, Bernie Ecclestone. Transfe-rul puterii şi al banilor din Franţa în Anglia, în Formula 1, era dince în ce mai clar. Ecclestone a supravieţuit până în prezent
  13. 13. DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 27EUROSPORTa ţinut chiar de bunăvoinţa piloţilorde a se angaja în depăşiri. În momen-tul în care pitstopurile în cursă oferăo oportunitate gratuită de a câştigapoziţii, nu puţini au fost cei tentaţi desoluţia expectativei: Sebastian Vettelşi Jenson Button la Abu Dhabi, or ca-zul flagrant al lui Kimi Raikkonen – laSilverstone – când finlandezul ştia căNakajima urma să se oprească la boxeînaintea sa.Presiunea luiMax MosleyPoate şi de aceea, Max Mosley a in-sistat şi a obţinut în ultimul său an demandat interzicerea realimentărilorîn cursă, cu începere din 2010. Acolounde a dat greş însă, a fost în impu-nerea unui plafon bugetar pentruechipe. Sub pretextul crizei mondialeşi a unui sport nesustenabil în pla-nul raportului beneficii – cheltuieli,Mosley a dorit să impună echipelorun buget de 30 de milioane de lire(33 de milioane de euro) cu începeredin 2010, în schimbul unor libertăţitotale în plan tehnic. Reacţia echi-pelor grupate în Formula One TeamsAssociation (FOTA) nu s-a lăsat aştep-tată: „Echipele sunt cele care inves-tesc în Formula 1. Noi trebuie să fimaşadar singurii responsabili pentru adetermina cea mai bună metodă dereducere a costurilor”, susţinea aus-tralianul John Howett, boss-ul ToyotaF1 şi totodată vicepreşedinte al FOTA.Ulterior, plafonul a fost ridicat la 50de milioane de euro, însă chiar şi aşa,prea mulţi amatori nu s-au găsit. Nude alta, dar până şi modesta ToroRosso a afişat anul trecut un bugetde 130 de milioane de dolari, pen-tru rezultatele pe care le cunoaştemdeja. „Am sentimentul că Max ar fifoarte fericit dacă toată lumea sem-nează pentru 55 de milioane de liresterline”, spunea în primăvara trecutăFrank Williams, preluat de publicaţiaF1 Racing. „Max ar câştiga pe douătablouri, căci sângele proaspăt e oprioritate în Formula 1, dar nu în de-trimentul echipelor deja existente”.Până la urmă, doar Williams şiForce India aveau să accepte ofertalui Mosley. Celelalte team-uri au înţe-les pericolul şi au preferat să rămânăunite în cadrul FOTA. O asociaţie curol de contrapondere atât la nivelpolitic (acolo unde FIA reprezintăautoritatea supremă a F1), cât şi lanivel comercial (unde Formula OneManagement – controlată de BernieEcclestone - face legea).Ori în acest triunghi de putere po-ziţia lui Mosley – omul care impunearegulile jocului în plan tehnic şi spor-tiv - devenise tot mai radicală, de-alungul ultimului an. De ce? „Dacă nuschimbăm regulile, cei care au celemai multe mijloace vor câştiga me-reu”, spunea recent Tony Purnell, fos-tul director tehnic Jaguar reconvertitîn consultant tehnic al FIA. Văzută subacest unghi, poziţia preşedintelui FIAavea un iz de revanşă. O părere îm-părtăşită şi de alţi observatori ai fe-nomenului. „Adevărul e că Max voiasă-şi regleze conturile cu cei care l-aucondamnat fără vreo altă formă deproces. Aduceţi-vă aminte de comu-nicatul comun semnat de Mercedes şiBMW, cei care s-au ofuscat de moralaprezidenţială, sau de luarea de pozi-ţie lipsită de nuanţe a constructorilorjaponezi Honda şi Toyota”, opina re-cent belgianul Pierre Van Vliet, fostpilot şi team manager, actualmenteconsultant GM Europe angajat în eva-luarea participării Chevrolet în WTCC.Răzbunare ratatăOrgoliul vexat al lui Mosley a re-distribuit cărţile la nivelul sezonului2009. Însă britanicul pregătea loviturade graţie foştilor actori de talie din F1pentru anii ce urmează. Adoptarea atrei echipe noi, plafonului bugetar caavantaj acordat team-urilor mărunteşi a unor controlori financiari man-dataţi de FIA risca să distrugă forţafinanciară a marilor constructori im-plicaţi în F1. „Max Mosley a fost foartenaiv crezând că vom accepta acestprincipiu al plafonului bugetar”, asunat replica vicepreşedintelui FOTA,John Howett, citat de revista F1i. „Nici“Bernie mi-a dat un numepentru omul din spatelescandalului. Un nume nu fărălegătură cu Formula 1. Nu ştiuîncă sigur cine a fost şi nu voiînvinovăţi pe nimeni pânăcând nu voi fi sigur”.MaxMosley
  14. 14. nu încape vorba ca societăţile noastre, înmarea lor majoritate filiale ale marilor com-panii multinaţionale, să permită acestorcontrolori accesul la conturi”.În schimb, FOTA s-a declarat gata să ini-ţieze o reducere a resurselor utilizate, încadrul unui plan unic pentru toată lumeaşi articulat în jurul unei implementări gra-date, pe mai multe sezoane. O oportunita-te de care a profitat nu Mosley, ci al treileaelement al triunghiului, Bernie Ecclestone.Patronul comercial al Formulei 1 a pro-fitat pentru a semna – la finele lui iulie- noile Acorduri Concorde, ce gestioneazăraportul financiar dintre sport şi echipe.În schimbul renunţării la sistemul KERS cuîncepere din sezonul viitor şi a adoptăriiplanului echipelor de reducere a costurilorcu începere din 2011, Bernie Ecclestone şi-aasigurat viabilitatea comercială a competi-ţiei până la finele lui 2012. Acordurile suntsecrete, însă FOM – se pare - va dirija camjumătate din veniturile Formulei 1 cătreechipe, în schimbul libertăţii de a impunecalendarul şi de a percepe taxe organiza-torilor. În plan financiar, echipele par a nufi câştigat faţă de precedentele Acorduri,ce au expirat în 2007. Însă şi-au consolidatpoziţia la nivel politic în peisajul F1 şi şi-auasigurat viabilitatea, în proprii termeni, peurmătoarele sezoane.Chiar şi aşa, Mosley n-avea însă să plecedin fruntea FIA fără a avea ultimul cuvânt.Altfel e greu de explicat de ce, abia laaproape un an după consumarea victorieitrucate de Renault în ediţia inaugurală aMareleui Premiu de la Singapore, preşedin-tele FIA a decis să acţioneze şi să convoa-ce o Adunare Extraordinară a ConsiliuluiMondial al Sporturilor cu Motor. Desprefaptul că Flavio Briatore împreună cu di-rectorul de inginerie Renault Pat Symondsi-au sugerat lui Nelson Piquet Junior să-şiîncheie cursa în zid, în turul 14 al cursei asi-atice – totul spre a provoca apariţia SafetyCar-ului şi a declanşa strategia de cursă vic-torioasă a coechipierului Fernando Alonso-, oficialii FIA ştiau de destulă vreme. Încădin octombrie 2008, în weekendul MareluiPremiu al Braziliei, Nelson Piquet Seniorl-a informat pe directorul de cursă al FIA,Charlie Whiting, despre adevărata faţă aevenimentelor, relatată de junior, în acelGrand Prix din Singapore.Or Mosley – informat de mâna sa dreap-tă, Charlie Whiting – n-a părut să aibă vreoreacţie în cele şase luni ce au urmat inci-dentului. Abia în vara lui 2008, scandalul acăpătat proporţii epice, o dată cu concedi-erea lui Piquet Jr. de la Renault.Businessman versat, deţinător al uneiafaceri de miliarde de dolari în domeniultransporturilor transcontinentale, PiquetSr. nu face parte din tagma guralivă a co-mentatorilor din F1. Din contră. Bun prie-ten cu Bernie Ecclestone, alături de carea câştigat două titluri mondiale în 1981 şi1983, la Brabham, Piquet ar fi putut proce-da ca şi până acum: să tacă şi să facă astfelîncât să-i relanseze cariera juniorului. Darn-a fost cazul. Piquet a dat telefoanele, l-apus pe junior să dea declaraţii şi – o datăgarantată imunitatea lui Nelsinho de forulmondial – a contribuit la excluderea peviaţă din motorsport a fostului directorRenault F1, Flavio Briatore. Întâmplător saunu, Don Flavio nu era unul dintre prieteniilui Mosley. Dimpotrivă. Şeful FIA n-a ezitatsă-l catalogheze drept „nebun” pe excen-tricul soţ al Elisabetei Gregoracci.După două decenii de loiale servicii înF1, Briatore n-a putut fi salvat nici măcarde bunul său partener de afaceri, BernieEcclestone, cel care a ţinut recent, în pa-ginile F1 Racing, să-şi delimiteze dimensi-unile amiciţiei ce-l leagă de coacţionarulQueen’s Park Rangers: „Dacă Flavio e prie-tenul meu? Asta e ceea ce spune el...”Avea să fie ultima consecinţă cu greuta-te a preşedinţiei Mosley. Una în care – dinins provenit din F1 şi dedicat cauzei echi-pelor – britanicul a sfârşit prin a-i deveniadversar înverşunat. Poate şi de aceea,atunci când şi-a anunţat preferinţa pentrusuccesorul său, în persoana fostului direc-tor sportiv Peugeot şi Ferrari, Jean Todt(63 de ani), rezervele emise de reponsabiliiechipelor de F1 n-au ezitat să apară. Şi astapentru că francezul – care a împins spreperfecţiune, de-a lungul deceniilor petre-cute în motorsport, zelul fundamentalist alcelui pentru care scopul scuză mijloacele –riscă să reprezinte doar o altă faţă a acelu-iaşi regim. Antipatia sa faţă de Ron Denniseste arhicunoscută. Iar animozitatea faţăde fostul boss McLaren nu e singura creatăîn cele două decenii şi jumătate petrecutede Todt ca responsabil în motorsport.Lesne de ghicit însă, Todt îşi are însă pro-priile argumente ca proaspăt preşedinte alFIA. După spusele sale, „conducere puter-nică, muncă de echipă, pasiune, loialitate şiimplicare totală în priorităţile noastre la ni-vel politic”. „În zece ani alături de Jean, unsingur lucru am ajuns să înţeleg despre el:că pune întotdeauna accentul pe o abor-dare nebeligerantă, fără conflict deschis”,susţinea de curând fostul său director teh-nic de la Ferrari, Ross Brawn, citat de pu-blicaţia britanică Autosport. „Întotdeaunapune accentul pe compromis pentru agăsi soluţii. A apărat mereu poziţia Ferraripână în pânzele albe, însă era întotdeaunainteresant, în culise, să-l vezi cum găseştecompromisuri tacite, soluţii tacite, cum în-curaja dialogul discret pentru a găsi soluţii.E foarte bun la aşa ceva. Cred că va face otreabă excelentă”.Todt a anunţat deja că nu-şi doreşte sărevoluţioneze întregul mecanism al FIA şia făcut - încă din campanie - un număr depropuneri interesante pentru motorsport.Sugestia cea mai notabilă a fost de a creaun post de comisar pentru fiecare dintremarile discipline patronate de FIA. Caz încare preşedintele forului mondial i-ar cedacomisarului gestiunea cotidiană a respec-tivului campionat.După aproape trei decenii de loialeservicii aduse celor de la Peugeot şi,ulterior, Ferrari, JeanTodt s-a regăsitpropulsat în fruntea FIA pentru urmă-torii patru ani. Francezul nu şi-a propussă revoluţioneze, ci doar să cizeleze unsistem al cărui exponent este.EUROSPORT28 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  15. 15. Altă măsură interesantă, Todt a propusînfiinţarea unui grup de supervizare a comi-sarilor, pentru a studia ameliorările ce pot fiaduse unui sistem care de-a lungul vremii aavut darul să enerveze prin inconsecvenţadeciziilor aplicate. Ideea unui nou comi-tet disciplinar a fost şi ea avansată, pentrua conduce anchetele în caz de infracţiu-ne serioasă şi de a recomanda ConsiliuluiMondial penalizări în consecinţă.În fine, francezul a promis să continueeforturile de reducere a costurilor, pen-tru a îmbunătăţi rentabilitatea şi totodatăaccesibilitatea diverselor discipline dinmotorsport.Dacă echipele sunt într-o oarecare ex-pectativă în acest început de mandat de 4ani (reînnoibil o singură dată), Ross Brawnpare unul dintre partizanii declaraţi ai nou-lui preşedinte. „Unul dintre lucrurile pe careJean le face foarte bine e dezvoltarea unuispirit de echipă. A făcut-o la Ferrari şi credcă o va face din nou la FIA. Am avut un an2009 un pic traumatizant, dar cred că Jeanva face lucrurile diferit de-acum înainte.Sunt destul de entuziast la începutul uneinoi ere şi abia aştept să lucrăm de-acumîncolo cu FIA”.Final de erăCu trei constructori şi un manufacturierde pneuri anunţându-şi retragerea într-uninterval mai mic de un an, Formula 1 a cu-noscut o hemoragie fără precedent în isto-rie. O avalanşă de dezertări pe măsura unuiplatou bine garnisit în cursul acestui dece-niu. Căci niciodată în istoria sa de peste ojumătate de veac, Marele Circ n-a mai tra-versat o perioadă în care a reuşit să regru-peze şase mari constructori de automobile– majoritatea cu echipe complete, fabri-cante de şasiuri şi motoare deopotrivă.Este finalul unei epoci demarate în2000, atunci când preşedintele Ford MotorCompany, Jacques Nasser, a văzut în achi-ziţionarea echipei lui Jackie Stewart ocaziaideală de a beneficia de un excelent vehi-cul promoţional pentru modelele sportJaguar. Aşa s-a născut Jaguar Racing şi,în aceeaşi perioadă, Renault a procedatîntocmai cumpărând echipa Benetton.Toyota alesese poate calea cea mai com-plicată: a unei echipe dezvoltate pe contpropriu, de la zero, în centrul său europeande motorsport de la Köln. Honda şi BMWau procedat conform modelului Jaguar,achiziţionând mini-structuri deja existen-te, pentru a evita covârşitoarea birocraţieimpusă de Formula One Administration,organizaţia lui Bernie Ecclestone.Pentru orice constructor la acel mo-ment, capacitatea de atracţie a Formulei1 era clară. Competiţia aborda noile pieţedin Extremul Orient şi revenea – după oabsenţă de aproape un deceniu - în StateleUnite. Altfel spus, F1 se constituia într-uninstrument de marketing global, în caresuccesul se traducea prin competenţa teh-nologică a respectivului constructor şi prinsuperioritatea imediată, uşor de constatatdin faţa micilor ecrane, asupra prestigioşi-lor rivali de pe piaţa auto, acum jucători înlumea închisă a Marelui Circ.Nu-i greu de ghicit că marii producă-tori de automobile au fost primiţi în F1cu braţele deschise. Aduceau noi sponsorisau îi făceau să revină pe cei vechi, dornicide asociere cu nume sonore ale industrieiauto. VIP-urile – de asemenea - au începutsă umple selectul Paddock Club, gestionatCa motorist, BMW a obţinut un titlu mondial la piloţi (1983) alături de Nelson Piquet şi Brabham. Dinpostura de constructor însă, bavarezii au progresat constant din 2005 încoace, însă au ales sa tragăcortina la chiar primul lor sezon dificil.EUROSPORT30 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 31EUROSPORT
  16. 16. de Bernie Ecclestone. Spre exemplu, doarîn sezonul 2009, Toyota a adus, în medie,100 de invitaţi în Paddock Club, şi a plătitpentru fiecare 4000 de dolari pe cursă. Sprecomparaţie, Force India – echipa indepen-dentă a miliardarului indian Vijay Mallya - aadus în total, de-a lungul întregului sezon,doar 30 asemenea invitaţi VIP!Cu bugete de ordinul sutelor de milioanede dolari pe stagiune, „cursa înarmărilor”fusese lansată.Principalul interes al unui manufacturierindependent este de a-şi menţine echipaîn viaţă, prin intermediul sponsorilor atraşide la un an la altul de departamentul demarketing. Ca mare constructor proprietaral unei echipe, grijile de recrutare a spon-sorilor dispar. Consiliul de Administraţieeliberează bugetul şi fixează obiectivele.O cu totul altă constrângere intervine însăaici. Constructorul e – prin natura investiţiei- şi sponsor principal al echipei. Or implica-rea sa depinde de rezultatele şi expunereamărcii. De aceea, o echipă independentăpoate pierde un sponsor ca urmare a unuisezon modest în planul rezultatelor, însă ostagiune delicată a unui constructor riscăsă compromită total viitorul echipei sale.Aşa s-a întâmplat cu Honda - care la capătula două sezoane catastrofale (2007 şi 2008)a decis să scoată ştecherul din priză - şi cuBMW, bavarezii nemaiaşteptând măcar fi-nalul acestui singur sezon în care au gâfâit.Pretextul crizei economice mondiale apicat bine pentru toţi aceşti constructori.Toyota solicita companiei-mamă bugeteanuale în jurul a 400-500 de milioane dedolari, în condiţiile unor clasări în afaraTopului 4 la final de sezon. Atunci cândBernie Ecclestone şi-a vândut 80% dindrepturile comerciale ale Formulei 1 celorde la CVC Capital pentru 1,5 miliarde de do-lari, devenise limpede că bula financiară aFormulei 1 avea să se spargă. Or, limitareaprogresului tehnologic (dezvoltarea mo-toarelor a fost îngheţată, prin regulament),împreună cu dezertarea pieţelor clasice,atractive, ale Formulei 1 (Statele Unite,Canada, Franţa, unul dintre cele douăGrand Prix-uri germane) şi orientarea sprecircuitele aseptice din Orientul Mijlociu şiîndepărtat, unde ponderea în materie devânzări auto pentru marii constructori estede ordin liliputan, a deschis uşa către exod.Pentru Bridgestone, asemănarea cu ca-zul retragerii Renault în 1997 e izbitoare.Unic manufacturier de pneuri al Formulei1 din 2007, producătorul nipon nu s-a maiaflat – de atunci încoace - în centrul aten-ţiei decât atunci când anvelopele sale aufost citate drept cauzele vreunui dezastru.Altfel, cu dezvoltarea tehnologică în ma-terie de pneuri îngheţată, Bridgestone atrebuit să suporte dificultatea financiară afurnizării unui întreg platou, cu o expuneremăruntă pentru efortul furnizat.În aşteptarea deciziei celor de la Renault,care şi-au amânat pentru sfârşitul anuluihotărârea de a continua sau nu, Formula 1se pregăteşte să păşească într-o nouă fază.Cea a revenirii la sistemul tradiţional al con-structorilor independenţi şi a motoriştilormulti-furnizori. 2010 începe aici.EUROSPORT32 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  17. 17. Pe unii, poate că vestea i-a luat prinsurprindere. Alţii o aşteptau. Cert estecă într-o zi din septembrie 2009, BodeMiller a anunţat că va reveni să se pregăteascăşi să concureze cu lotul american, în speranţacă va avea încă o şansă la Jocurile Olimpicedin februarie 2010.„Îl înţeleg perfect pe BrettFavre” - a spus Miller la conferinţa de presă dinLos Angeles, apelând la exemplul dat de cele-brul conducător de joc din fotbalul american.“Îţi dedici viaţa sportului şi vezi că ar fi frumossă renunţi şi să încerci altceva, nou. Pleci, apoite trezeşti cu o ditamai gaura în viaţă, acolounde înainte era sportul, mai ales în cazul meu,deoarece aceasta este principala mea formă deexprimare.’’Ruptura se produsese în toamna lui 2007,când, sătul de conflictele cu oficialii americani,Bode decisese să concureze pe cont propriu.Şi-a înfiinţat şi finanţat propria echipă. Cel maide succes schior din istoria Statelor Unite, cudouă medalii olimpice de argint, două marigloburi de cristal şi patru titluri de campion allumii, nu se împăca în niciun fel cu constrânge-rile impuse de pregătirea centralizată. Era ne-mulţumit de condiţiile oferite. Şi-a spus că îi vafi mai bine dacă va trăi şi va concura în propriulsău sistem. A devenit vedeta Circului Alb, cupropriul motorhome, care îl plimba prin staţi-unile Europei, deoarece îi plăcea să doarmă înpatul său şi nu în cele de hotel. Avea propriulpersonal de pregătire.Cu excepţia celui de-al doilea trofeu în CupaMondială la general, câştigat în 2008, rezultate-le nu s-au ridicat însă la înălţimea aşteptărilor.După startul bun din sezonul 2008-09, cu douăclasări pe locul secund în primele cinci săptă-mâni, Miller a avut mari probleme. A arătat căeste ieşit din formă la Campionatele Mondialedin Franţa 2009, când nu a încheiat trei dincele cinci curse la care a participat, iar cel maibun rezultat a fost locul opt la coborâre. BodeMiller se află în prezent în situaţia ingrată de anu fi câştigat nici o medalie în cele 15 concur-suri programate la cele trei competiţii majore -Campionate Mondiale sau Jocuri Olimpice - dinultimii patru ani.La 32 de ani, schiorul din Franconia, NewHampshire a renunţat să mai participe în ulti-ma lună a sezonului trecut din Cupa Mondială,pentru a-şi regândi viitorul. Echipa se destră-mase la finele iernii trecute. Mulţi au consideratcă Bode este terminat. Anunţul din 24 septem-brie semnifică reîntoarcerea fiului risipitor, pen-tru a încerca încă o dată să-şi treacă în palmaressingura victorie care-i lipseşte - cea olimpică.Comportamenul său la ediţia anterioară aJocurilor Albe, la Torino 2006, a scandalizat na-ţiunea de peste Atlantic. A recunoscut şi el căsuccesul a venit mai degrabă la petrecerile pre-lungite până târziu în noapte decât pe pârtie.Acolo unde mărturisise că a schiat sub influen-ţa alcoolului.Evident, medaliile aşteptate au refuzat săapară. În 2009, Miller l-a sunat pe preşedinteleComitetului Olimpic, Larry Probst şi i-a promiscă va face tot posibilul pentru ca faptele dinDacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşa însă, Bode Miller este oadevărată mană cerească pentru jurnalişti. Performanţele sale de pe pârtie suntcompletate de conferinţele de presă spumoase şi de escapadele nocturne.CEL CE DĂCULOARE ZĂPEZIIPiemont să nu se repete la Vancouver. Şi sistemull-a primit înapoi cu braţele deschise.Întrebat dacă exprimarea unor regrete sau scu-ze pentru faptele sale din februarie 2006 ar aveavreun efect pozitiv, Miller a spus că „oricine poateprivi înapoi, la anumite vorbe şi întâmplări, pe caresă le aprecieze în alt mod. Nu cred că este locul po-trivit pentru a-mi cere scuze. Totul va veni natural,de la sine. Faptele mele de-acum înainte vor vorbimult mai bine decât cuvintele pe care le-aş spu-ne acum. Acesta este unul din lucrurile nefericite,în cazul scuzelor. Dau impresia că vrei să calmezisituaţia. Ceea ce nu este cazul. De-acum înainte,simt că mă îndrept în direcţia potrivită. Însă astarămâne de văzut.’’Miller a recunoscut că nu e suficient de binepregătit pentru a participa la prima etapă a nouluisezon, în uriaşul de la Soelden şi că intenţioneazăOriginar din Franconia, New Hampshire, o localitatedin Munţii Apalaşi, BODE MILLER a copilărit într-ocabană fără electricitate şi instalaţii sanitare.Aînceputsăjoacetenisşifotbal,laacademiabunicilordin partea mamei şi a debutat în Cupa Mondială laschi alpin în 1996, la 18 ani.să-şi facă revenirea în Cupa Mondială mai târziu, laLevi, în Finlanda.Americanilor le plac poveştile de succes, întoar-cerile spectaculoase, de după perioadele de căde-re în viaţă, acele exemple care dau optimism.Depinde doar de Bode ca Hollywood-ul să pregă-tească un nou scenariu cu final fericit.
  18. 18. În căutarealânii de aurCu excepţia Rusiei şi, poate, a Suediei,Europa îşi trimite la Mondialele din Africade Sud cam tot ce are mai bun în momen-tul de faţă. Artileria grea, adică Germania,Spania, Italia, Anglia şi Franţa conduc pluto-nul care va încerca să câştige pentru primadată în istorie titlul mondial pe un alt conti-nent decât cel european.Dusă pe parcursul a mai bine de un an,lupta pentru calificare s-a încheiat cu play-off-ul de la mijlocul lui noiembrie, în carecele mai bune opt locuri doi din cele nouăgrupe preliminare s-au înfruntat în dis-pute directe. Barajele au oferit o singurăsurpriză, calificarea mereu surprinzătoareiSlovenii în dauna maicii Rusia, astfel că ve-detele Arshavin, Pavlyucenko, Zhirkov darşi antrenorul Guus Hiddink – aflat la primulrateu la cârma unei echipe naţionale – vorvedea competiţia din vara anului viitordoar la televizor.Franţa nu s-a dezminţit nici în baraj. Chin,chin şi iar chin. După 1-0 la Dublin, gol no-rocos Anelka, sărbătoarea programată pen-tru returul de pe Stade de France era să setransforme în coşmar. Robbie Keane a mar-cat pentru britanici în timpul regulamentarşi meciul părea să se îndrepte către lovitu-rile de departajare. Noroc însă cu bătrânulGallas, care a salvat Franţa şi pe Domenechîn minutul 103, atunci când uriaşă arenăpariziană se transformase într-un imens corde fluierături la adresa favoriţilor.Portugalia, fără Cristiano Ronaldo, a tre-cut cu ceva emoţii de Bosnia-Herţegovina.Două victorii scurte au fost suficiente. Înschimb, luptă surdă între Grecia şi Ucraina,două echipe ultradefensive, iar cei care sevor deplasa în Africa de Sud vor fi elenii.Forul de la Atena trebuie să ia serios încalcul ideea de a-i ridica o statuie lui OttoRehaggel, antrenorul fără de care Grecia arfi rămas pe veci doar cu imaginea de ţarăturistică.În ce priveşte grupele propriu-zise decalificare, nouă la număr, mai peste tot va-loarea s-a impus. În grupa I, Danemarca aimpresionat prin regularitate. Grupa a II-aa trimis la Mondiale Elveţia, ţara lui Blatter!Situaţie comică în grupa a III-a, unde favo-ritele Cehia şi Polonia parcă n-au vrut săse califice! Şi atunci „de ce nu?” şi-a spusSlovacia, debutantă la un Mondial. În gru-pa IV-a Germania a călcat totul în picioare,iar campioana europeană Spania a defilatprin grupa a V-a, unde a obţinut maxi-mum posibil: 30 de puncte din 30 posibile!Situaţie aproape similară în grupa a VI-a, cuAnglia în rolul Spaniei. Insularii au pierdutun singur meci, penultimul, în Ucraina, în-tr-un moment în care erau deja calificaţi.Întâmplător sau nu, înfrângerea respectivăle-a dat ucrainenilor şansa de a merge labaraj în dauna Croaţiei, adică echipa careeliminase Anglia de la Euro 2008. Cum se-nvârte roata vieţii!Poate cea mai mare surpriză a prelimi-nariilor – judecând măcar prin prisma fap-tului că acolo se afla Franţa – a fost califi-carea Serbiei din grupa a VII-a preliminară.Sosirea lui Radomir Antici pe banca tehni-că a adus ordine şi disciplină în sânul uneiechipe care niciodată n-a dus lipsă de maritalente. România? A terminat grupa pelocul 5, adică imediat deasupra InsulelorFeroe! Restul e tăcere.Italia şi Olanda au dominat clar grupeledin care au făcut parte, a opta, respectiva noua, calificarea venind aproape dininerţie.Diego, nebunul!America de Sud trimite 5 echipe la tur-neul final mondial, chiar dacă a avut doarpatru locuri direct calificante. A cincea cla-sată, Uruguay, a jucat baraj cu reprezentan-ta CONCACAF, Costa Rica, a câştigat cu 2-1dubla manşă, şi va fi prezentă în Africa deSud. Alături de Brazilia, Chile, Paraguay şiArgentina.Tot sângele clocotind al Argentinei s-astrâns sub treningul de antrenor al lui DiegoCupa Mondială merge pentru prima oară pe Continentul Negru, în Africa de Sud.Nulipseştedepetabloulparticipantelorniciunadintrefostelecampioaneşiniciunadintre favorite. AmaZulu, „oamenii din rai” în traducere, urmaşii războinicilorbăştinaşi vor purta tricouri de fotbalişti, vor merge la meci şi se vor „virusa” demicrobul fotbalului. Calificările recent încheiate merită o trecere în revistă.AmaZULUDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 37EUROSPORTGallas salvează Franţa şi scaunul lui DomenechTorres e un candidat serios la titlul de celmai bun jucător a Cupei Mondiale
  19. 19. Maradona, care a dinamitat preliminariiledin America de Sud trăind periculos şi vo-ciferând zgomotos împotriva contestatari-lor. Cu el pe bancă, albi-celeştii s-au chinuitpână în ultimul meci de calificare şi au atrastoate privirile, punând în umbră celelaltecalificate şi în general cam toate evenimen-tele din preliminarii. Maradona a captatîntreaga atenţie, oferind, în altă gamă, ace-laşi spectacol magnetic ca pe vremea cândjuca. Argentina a început perfect campaniacu Alfio Basile pe bancă, câştigând prime-le trei meciuri cu 7 goluri marcate şi fărăsă primească vreunul. În octombrie 2007 apierdut în Columbia, iar în următorul joc, îniunie 2008, a făcut egal acasă cu Ecuador.Încă un egal peste trei zile, în Brazilia, apoi1-1 acasă, în septembrie, cu Paraguay, ur-mat, tot la trei zile, de un egal, tot 1-1, peterenul ultimei clasate, Peru. Abia în octom-brie, după un an, argentinienii au reuşit săcâştige din nou, acasă cu Uruguay, dupăcare a urmat înfrângerea din Chile, 0-1, pri-ma în istorie în faţa vecinilor de dincolo deAnzi, şi demiterea lui Alfio Basile. Echipa erape cinci, după zece meciuri în care pierdusede două ori, câştigase de patru ori şi făcusealte patru egaluri.Maradona a fost soluţia pentru înlocuirealui Basile. Diego ajunsese selecţioner, ceeace visase întotdeauna. A debutat oficial pe28 martie, cu un succes categoric, 4-0 aca-să, cu Venezuela. Dar pe 1 aprilie Argentinaa pierdut 1-6 în Bolivia, egalând recorduldiferenţei de goluri într-o înfrângere din is-toria naţionalei. A fost un dezastru.A mai urmat unul, pe 10 iunie în Ecuador,0-2. Iar în septembrie, al treilea: Brazilia acâştigat la Buenos Aires cu 3-1. Dar n-a fosttotul, la trei zile distanţă, şi Paraguay a în-vins Argetina, la Asuncion, cu 1-0. Astfel, cudouă runde înainte de finalul preliminarii-lor, pentru a se califica, formaţia antrenatăde Diego trebuia să câştige şase puncte.Presa îl desfiinţa deja şi îi cerea demisia,sau demiterea, iar el răspundea pe măsu-ră, în stilul caracteristic, jignind în stângaşi-n dreapta. Pe 10 octombrie, la BuenosAires, Martin Palermo a înscris în minutul92 golul victoriei, 2-1, cu Peru, ultima cla-sată. Presiunea era imensă! Peste patruzile, pe celălalt mal al estuarului La Plata,la Montevideo, Argentina juca împotrivaUruguay-ului meciul al cărei câştigătoareobţinea ultimul loc direct calificant. A fostvictorie Diego, la limită, 1-0. Şi apoi dez-lănţuirea de la conferinţa de presă, când aadresat cuvinte obscene jurnaliştilor care-lcriticaseră încontinuu. FIFA l-a suspendatdouă luni, dar Diego rămâne neschimbat.A calificat Argentina la turneul final şi caantrenor! Are cineva vreo îndoială că nu sevisează campionul lumii în 2010!?Zgomotul şi tămbălăul făcut deMaradona a oferit Braziliei linişte şi, parcăpe nesimţite, fotbaliştii cariocas au câştigatpreliminariile. Carlos Dunga şi-a văzut te-meinic de treabă, a întinerit echipa şi maiales a oferit o altă faţă a celei mai eferves-cente formaţii din lume: o defensivă cruntăşi neiertătoare, din 18 meciuri Selecao pier-zând doar două şi primind doar 11 goluri.Asta fără să uite de atac, înscriind cele maimulte goluri, 33, dintre cele zece echipeparticipante la întrecere.Personaj principal al preliminariilor poa-te fi considerat însă şi Marcelo Bielsa, se-lecţionerul argentinian al reprezentativeistatului Chile. S-a retras în 2004 de la cârmanaţionalei Argentinei spunând că renunţădefinitiv să mai antreneze. După trei ani, fe-deraţia de la Santiago l-a convins să revină.A calificat echipa de pe locul al doilea, a în-vins prima oară în istorie Argentina, primaoară în istorie Uruguay-ul la Montevideo.E un erou deja pentru fotbalul chilian şi untehnician iubit la fel de mult în Argentina.ReabilitareaNordului beligerantPreliminariile africane ne-au oferit spec-tacol, culoare, atitudine, dar şi multă în-crâncenare, pe parcursul a doi ani de com-petiţie. Pare a se fi consumat o eternitate dela startul primei faze a calificărilor africanepână la succesul în adversitate al algerieni-lor, în barajul de la Khartum.Ca să fim mai precişi, prima minge lo-vită în preliminariile africane a fost înMadagascar, pe 14 octombrie 2007. Totula început cu această aventură malgaşă, înEUROSPORT38 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Messi trece de paraguayanul Haedope Monumental Stadium darrezultatul final a fost 1-1. Argentinamai avea de luptat pentru calificare.
  20. 20. 40 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010ca în antichitate, pe aeroportul din capi-tala egipteană, transformată în teatru derăzboi. Patru zile mai tărziu, filmul eveni-mentelor a continuat cu disputa decisivă,pe teren neutru, în Sudanul eminamenteanti-egiptean. În fostul condominiu anglo-egiptean, dintre cele două Niluri, Algeria acăştigat, galvanizată şi de asistenţă. Uniculgol al meciului a fost marcat de omul luiBochum, Antar Yahia.Migraţiacontinentelor43 de echipe naţionale s-au aliniat lastartul preliminariilor asiatice pentruCampionatul Mondial de anul viitor. DacăLaos, Brunei şi Filipine nu s-au înscris, iarTimorul de Est a luat pentru prima datăparte la calificări, totuşi cea mai mare sur-priză a reprezentat-o intrarea în competi-ţie a Australiei, o ţară-continent care pânăatunci participase la întrecerile din Oceania.Sigur, în fotbal sunt şi alte anomalii geo-grafice. Spre exemplu,. Israel şi Kazahstan,state asiatice, joacă în preliminariile euro-pene. Dar aceste excepţii au conotaţii po-litice, pe când Australia a sfidat geografiadin motive pur sportive. Oceania nu aveagarantat un loc la Mondial, câştigătoareapreliminariilor urmând să mai dea un baraj.Şi chiar dacă australienii au obţinut califi-carea la ultimul Mondial, Germania 2006, înurma unui astfel de baraj cu Uruguay (no-roc cu Hiddink!), Federaţia de la Sydney aluat decizia mutării din câteva motive clare:preliminariile asiatice primesc 4 locuri laMondiale, confruntările cu Japonia, Coreeade Sud sau Iran pot contribui la progresulfotbalului australian într-o mai mare măsu-ră decât cele cu Tonga, Fiji sau Vanuatu iarechipele de club pot participa la competiţi-ile intercluburi asiatice.Având în vedere că Australia venea cucea mai bună performanţă de la Mondialulprecedent, optimi de finală, ConfederaţiaAsiatică a trecut-o cap de serie numărul 1 înpreliminariile pentru Africa de Sud, măsu-ră care a generat câteva proteste ale celorcare o doreau pe ultimul loc fiindcă era onou venită. Miza era participarea în tururile1 şi 2 de la care primii 5 capi de serie erauexceptaţi.Până la urmă Australia, Coreea de Sud,Arabia Saudită, Japonia şi Iran au jucatdirect în turul 3. Australienii şi-au câştigatgrupa cu Qatar, Irak şi China şi au dovedit cămeritau locul din frunte. Împreună cu alte 9formaţii s-au calificat pentru grupele finale.Două a câte 5 echipe, primele două clasa-te urmând să meargă direct la Mondial, întimp ce locurile 3 dădeau un baraj care sta-bilea cine merge la baraj cu câştigătoareadin Oceania. Complicat, nu-i aşa?Australia şi Japonia s-au clasat pe pri-mele două locuri în grupa A, iar cele douăCorei au dominat grupa B. Surprinzător,Iran n-a prins nici măcar locul la baraj, undes-au calificat Bahrein şi Arabia Saudită. Celedouă formaţii arabe au oferit o dublă nă-ucitoare. A fost 0-0 la Manama, iar la Riad,după 90 de minute era 1-1. Bahrein era ca-lificată datorită golului marcat în deplasarecând Al Montashari a marcat pentru saudiţi.Stadionul luase foc, toată lumea sărbătoa-rea calificarea formaţiei antrenate de JosePeseiro şi nimeni nu l-a mai luat în seamăpe Abdullatif, care a adus golul egalării şicalificării Bahreinului în minutul 90+3.Bahrein ratase participarea la ulti-mul Mondial după un baraj dramatic cunaţiunea-insulă şi s-a încheiat pe 18 noiem-brie, doi ani mai târziu, în Sudan, cu “războ-iul” algero-egiptean. Întâmplător sau nu,experienţa africană a fost polarizată cum-va. Primul meci s-a jucat la Antananarivo,în emisfera sudică a continentului, acolounde două treimi din populaţie trăiesc lalimita subzistenţei şi s-a incheiat la celălaltcapăt al spectrului geografic, într-o altărealitate culturală, economică şi socială, înSudan, cel mai mare stat african, ca arie,o ţară cu cifră octanică ridicată, din toa-te perspectivele, una dintre locomotivelecontinentului.Preliminariile pentru „Cupa Mondială” aucontat şi pentru „Cupa Africii pe Naţiuni”2010. În acest context, gazda mondialuluidin vara anului următor a intrat în calificări,lucru care nu se mai întâmplase din 1934,atunci cînd Italia a trebuit să joace devre-me pentru mondialul de casă. Preliminariileafricane au fost gândite pe trei faze de con-curs. La început scena a fost rezervată pen-tru naţiunile mici; Swaziland şi Seychellesau fost „granzii” momentului, într-o urnă cucele mai modeste zece federaţii africane. Înfaza a doua a turneului au intrat şi „greii”, cuNigeria, Ghana, Côte d’Ivoire sau Camerun„tête de la course”. Ţările-gazdă ale celordouă competiţii majore amintite mai sus,Africa de Sud şi Angola, au fost eliminateprematur. Organizatoarea mondialului afost dominată de Nigeria şi nu va fi la CupaAfricii, în ianuarie, în timp ce Angola nu vajuca la „Mondial”, fiind scoasă din competi-ţie de Benin.În ultimul cerc al Africii, cel de elită, auintrat 25 de echipe pentru cinci locuri la„Mondial” şi 15 la „Campeonato Africanodas Nações”, din Angola. Repartiţia s-a fă-cut uniform, pe cinci grupe de concurs.Prima serie a fost dominată cu autoritate deCamerunul lui Eto’o, care s-a impus in faţaGabonului. Nigeria a terminat cu un punctpeste Tunisia, în grupa B, configurată ierar-hic în urma ultimelor jocuri: Kenya – Nigeria2-3 şi Mozambic – Tunisia 1-0.În grupa D, Ghana şi-a asigurat prezen-ţa la „Mondial” şi implicit la „Cupa Africii”,cu două etape înainte de final. În grupa E,Côte d’Ivoire a dat o reprezentaţie de forţă,cu cinci succese în şase jocuri. „Elefanţii” şi-au reafirmat statutul de lideri pe continentşi sunt pentru mulţi favoriţii africanilor laMondiale.Nu întâmplător am lăsat grupa C la final.Acolo, Algeria şi Egiptul s-au angajat dinstart în stare de conflict. Cu o rundă înain-te de final, Algeria avea trei puncte pesteadversarul direct. „Faraonii” aveau nevoiede victorie la cel puţin trei goluri diferen-ţă pentru a merge direct la turneul final.În condiţiile în care algerienii câştigaserămeciul tur, de pe „Mustapha Tchaker”, dinBlida, cu 3-1, un succes al egiptenilor ladouă goluri ar fi rezervat un al treilea jocdirect. Aşa s-a şi întâmplat, Moteab punc-tând în minutul patru al prelungirilor, pestadionul internaţional din Cairo, pentruo victorie cu 2-0 a oamenilor lui HassanShehata. Meciul a fost, însă, perecedat deun spectacol trist, algerienii fiind lapidaţi,Echipele calificateEUROPADanemarcaElveţiaSlovaciaGermaniaSpaniaAngliaSerbiaItaliaOlandaFranţaPortugaliaSloveniaGreciaAMERICA DE SUDBraziliaChileParaguayArgentinaUruguayAFRICACamerunNigeriaAlgeriaGhanaCôte d’IvoireASIA/OCEANIAAustraliaJaponia Coreea de SudCoreea de NordNoua ZeelandăCONCACAFStatele UniteMexicHondurasDECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 41EUROSPORTJoshua Kennedy şiTim Cahillsperă să înscrie pentru Australiaşi la turneul final din 2010Pe 14 noiembrie Nuoa Zeelandă înscrie,prin Rory Fallon împotriva Bahreinului şiîşi asigură excursia în Africa de Sud
  21. 21. EUROSPORT42 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010Trinidad-Tobago. Acum urma să dea pieptcu Noua Zeelandă, care câştigase grupaprincipală de calificare din Zona Oceania,în care întâlnise Noua Caledonie, Fiji şiVanuatu. A fost un baraj urât şi zgârcit îngoluri: 0-0 la Manama şi 1-0 pentru neozee-landezi la Wellington. Autorul golului, RoryFallon, provine de la modesta divizionarăsecundă engleză Plymouth Argyle. Tatălsău, Kevin Fallon, a fost unul dintre asisten-ţii selecţionerului John Adshead la CupaMondială din 1982, ultima la care NouaZeelandă luase parte.Şi dacă până acum Oceania nu trimi-tea nici o reprezentantă la CampionatulMondial, acum are chiar două în Africa deSud. Una oficială, Noua Zeelandă, şi unavopsită, Australia.Honduras,după 28 de aniEste singura noutate pe frontul Concacaf,zona unde Statele Unite şi Mexicul sunt se-natoare de drept. Cele două puteri regio-nale vor fi prezente pentru a cincea ediţieconsecutivă a Cupei Mondiale. Euforia din2006, când Confederaţia era reprezenta-tă de un număr record de participante laturneul final (patru) a dispărut. La fel ca înFranţa 1998 şi Asia 2002, de când sunt ad-mise 32 de echipe, Concacaf va fi prezentăcu trei naţionale. Cum ocupantele a douădintre locuri erau lesne de ghicit, lupta pen-tru cea de-a treia poziţie direct calificantă afost aprigă.Dramele fac parte din viaţa AmericiiLatine. După ce a condus mult timp gru-pa preliminară a zonei Americii de Nord,Centrale şi a Caraibelor, Costa Rica s-a vă-zut pusă în situaţia ingrată de a rata cali-ficarea directă la Cupa Mondială, ulteriorunui gol primit în cel de-al patrulea mi-nut din prelungiri. S-a întâmplat în ultimaetapă, la Washington DC, când naţionalaStatelor Unite, echipă având deja asiguratebiletele pentru Africa de Sud, a egalat la 2selecţionata Ticos prin reuşita lui JonathanBornstein.De nefericirea costaricanilor au profitatLos Catrachos. Hondurasul a revenit în eli-ta fotbalului internaţional la 28 de ani dela prima (şi singura) participare, cea dinSpania. S-a întâmplat în urma victoriei lalimită din San Salvador, datorată lui CarlosPavon (36 de ani). Cele trei puncte câştigateîn faţa salvadorienilor, coroborate cu remi-za de la Washington DC, au făcut ca echipasă egaleze la puncte Costa Rica şi să o tri-mită în barajul cu Uruguayul, la golaveraj.În Africa de Sud 2010 vor fi prezentedouă monumente ale fotbalului hondu-rian. Selecţionerul columbian ReinaldoRueda îi va avea la dispoziţie pe căpitanulAmado Guevara, decanul de selecţii (130),şi pe Pavon. Acesta din urmă va face cel maiprobabil pereche în atac cu un alt veteran,David Suazo - jucătorul lui Inter Milano.Altfel, nimic nou în regiune. Statele Uniteau trecut peste înfrângerea suferită pe te-ren propriu, în finala Gold Cup (5-0 pentruMexic) şi i-au devansat cu un punct pe veci-nii de la sud de Rio Grande, în clasamentuldin preliminarii. Finalistă în vară, la CupaConfederaţiilor, când a învins campioanaEuropei în semifinale şi a pierdut doar înfaţa Braziliei, selecţionata americană şi-apropus să repete cel puţin performan-ţa din Asia 2002, când a fost la un pas desemifinale.Cu Bob Bradley pe banca tehnică, ame-ricanii au consacrat vedete ca DaMarcusBeasley de la Glasgow Rangers sau BennyFeilhaber, fost la Derby County, actual-mente la Aarhus. Portarii reprezintă unpunct forte. Tim Howard (Everton), MarcusHahnemann (Wolverhampton) sau chiarKasey Keller (Seattle Sounders) sunt tot atâ-tea certitudini.Mult timp singura purtătoare de stindarda regiunii, Mexicul a rămas aceeaşi ţarăunde fotbalul stârneşte pasiuni extraordi-nare. În două rânduri sfertfinalişti, de fieca-re dată la ediţiile organizate pe teren pro-priu, Los Aztecas n-au mai ratat prezenţa laCupa Mondială din Italia 1990, şi atunci dinmotive independente de performanţeledin teren. Ca de obicei, schimbările de pebanca tehnică s-au succedat în ritm latin.Hugo Sanchez a lăsat locul interimaruluiJesus ‚Chucho’ Ramirez. Adus cu surle şitrâmbiţe, Sven Goran Eriksson a fost înlocu-it după doar zece luni de Javier ‚El Vasco’Aguirre, selecţionerul care a ghidat echipaîn Coreea de Sud şi Japonia. Vedetele suntRafael Marquez (Barcelona), Carlos Salcido(PSV Eindhoven), Pavel Pardo (revenit înţară, după trei sezoane la Stuttgart) şiRicardo Osorio, rămas la echipa germană.Material realizat de: Ioan Viorel, CosminStăniloiu, Cristi Petre, Emanuel Terzian,Alexandru GheorghiaşCarlos Pavon înscrie pentru Hondurasprilejuind veteranului Amado Guevarabucuria calificării la final de carieră
  22. 22. În 1994, imediat dupămoartea lui Ayrton Senna,Frank Williams a fost între-bat de ce a preferat să angajeze untânăr scoţian, pe atunci în vârstă de23 de ani, în locul unei puzderii depretendenţi cu firmă. „Pentru căare o prietenă care arată senzaţio-nal”, a replicat Old Papa Frank, sprestupoarea asistenţei. Ceea ce voiaînsă să spună bătrânul Williams eracă David Coulthard avea tot pache-tul – incluzând aici partenera deviaţă - necesar unui pilot de succesîn Formula 1.Coulthard este omul cu cele maimulte Mari Premii (246) disputa-te din istoria Formulei 1. Veritabilexemplu de profesionalism, scoţi-anul avea să-şi croiască o reputaţiede referinţă în plan tehnic. La nive-lul carierei însă, a avut neşansa dea-ificoechipierluiMikaHakkinenînanii de glorie ai celor de la McLaren,înainte ca Michael Schumacher să-şi pună definitiv amprenta asupraistoriei Formulei 1. Astfel se face căDavid nu se poate lăuda decât cu opoziţie de vicecampion mondial, în2001, la capătul unei cariere în care a strâns62 de podiumuri, dintre care 13 victorii pecele mai prestigioase circuite: Monaco,Silverstone, Monza sau Spa.- După 15 ani ca pilot de Formula 1,e greu să redevii un om cu preocupăriobişnuite?- E greu să înlocuieşti adrenalinape care ţi-o procură Formula 1. Acumnu mai am acea presiune ca pilot deGrand Prix. Pot vorbi mai mult cu oa-menii din jurul meu. Înainte, eramfoarte zăpăcit. Mă oprea cineva înpaddock, trebuia să vorbesc. Ai atâtde multe surse de confuzie, de distra-gere a atenţiei ca pilot şi un orar atâtde strâns ... Astăzi, de exemplu, ştiucum să mă comport în paddock. Nu-ideranjez pe piloţi, nu-i ţin din trea-bă. Oricum, ceea ce am de făcut astăzisunt obligaţiile mele faţă de Red Bullşi faţă de teste.- Te-a încercat vreun sentiment deosebitîn acest an, în dimineaţa Marelui Premiu alAustraliei?- Nu prea. Ştiam că nu mai sunt pilotde Grand Prix. A fost mai ciudat anultrecut, în dimineaţa Marelui Premiu alBraziliei, pentru că am plecat de la ho-tel ca pilot de Grand Prix şi am revenitla hotel ca un om obişnuit, pe jos. Nusunt genul de om care să regrete zilelede altădată. Cred că ziua de azi poate fiexcelentă, iar cea de mâine – fantastică.Asta e filosofia mea. Încerc să dau me-reu ce e mai bun, indiferent de situaţieşi de vremuri.- Te tentează o aventură în alte competi-ţii motorizate?- Poate că Le Mans n-ar fi o idee rea,deşi am mai participat acolo (n.r. –Coulthard a rulat în 1993, la clasa GT,pentru TWR Jaguar). Am avut vreo douăoferte să rulez la Le Mans şi anul aces-ta. Le-am respins însă, pentru că suntatât de ocupat cu obligaţiile mele lacare m-am angajat în acest an. De douăluni şi jumătate n-am mai avut un we-ekend liber şi n-am mai ajuns pe-acasă.Am un băiat, logodnica mea are şi ea ofetiţă, iar eu nu sunt niciodată acasă,pentru că fie sunt la un Grand Prix, fieDAVIDCOULTHARD„Nu sunt genul de omcare să regretezilele de altădată”La 38 de ani, David Coulthard este astăzi un liniştit tată de familie. Consilier al celor de laRed Bull Racing, dar şi expert-comentator la BBC sau recent participant în Cursa Campionilor,scoţianul a colindat planeta, în 2009, din postura unui veritabil pensionar de lux.“Poate că Le Mans n-ar fio idee rea, deşi am maiparticipat acolo. Am avutvreo două oferte să rulezla Le Mans şi anul acesta.Le-am respins însă, pentrucă sunt atât de ocupat cuobligaţiile mele la care m-amangajat în acest an.”EUROSPORT44 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 45EUROSPORTINTERVIU
  23. 23. într-o operaţiune de promovare, fiecălătoresc cu diverse afaceri. Suntdeja departe de familie, iar dacă aşfi spus „Da” unei propuneri gen LeMans, ei bine, asta ar fi implicat săfiu acolo măcar o săptămână, şi aşamai departe. Nu poţi face de toate.Trebuie să-ţi stabileşti priorităţile. Iaratunci când am acceptat propunereaRed Bull şi cea de colaborator TV (n.r.– Coulthard comentează din posturade expert, pentru BBC, Marile Premiide Formula 1), trebuie spus că ele nuimplicau participarea mea la compe-tiţii, din postura de pilot. Sigur, am38 de ani şi, pentru un an sau doi, încăvoi mai avea energia necesară pentrua lua parte în curse. Aşa că nu se ştieniciodată.- Ce alte competiţii urmăreşti?- Evident, frecventez Grand Prix-urile, urmăresc şi seria Grand Prix 2 şi,prin intermediul revistelor de motor-sport, Formula 3 Euroseries, Formula3 britanică...- Crezi că sunt prea multe formule depromoţie?- Da, sunt mult prea multe. Şi e foartegreu pentru piloţii care câştigă să vadăcapătul tunelului, chiar şi din postura decampioni.- Sunt sustenabile toate competiţiileacestea?- Fiecare îşi poate crea genul de com-petiţie pe care şi-o doreşte. Putem în-fiinţa mâine o competiţie... să-i zicemFormula România! (râde). Da, absolut.Nimeni nu ne poate opri s-o numimaşa. Dacă e vreo cerere în acest sens,atunci e sustenabilă. Altfel însă, nu vafuncţiona.- Astăzi avem parte de o mulţime decompetiţii de promoţie: formule mono-marcă, Formula 2, seria Grand Prix 2 etc.Ca să ajungi în Formula 1, tu a trebuit sătreci prin Formula Ford, apoi Formula 3şi Formula 3000. Ai putea face o compa-raţie cu actuala structură de promovarespre Formula 1?- Cred că pe vremea mea era maisimplu. Atunci când mi-am începutcariera, ştiai mult mai bine paşii pecare-i aveai de făcut pentru a ajungeîn Formula 1. Astăzi sunt atât de mul-te competiţii de promoţie! Cred căFormula 2 are un concept foarte bun.Nu e aşa de scumpă, dar seria GrandPrix 2, de exemplu, costă un milionşi jumătate de euro pe an. E bugetulnecesar unui pilot pentru un sezon.Sunt o grămadă de bani necesari unuipilot care vrea să ajungă în Formula 1.Aşa că, una peste alta, cred că e o ideebună ca organizatorii să ţină costurileîn frâu.- Ce a însemnat pentru tine trecerea de laWilliams la McLaren?- Le datorez celor de la Williams opor-tunitatea de a fi devenit pilot titular înGrand Prix. Am început să pilotez pentruei imediat după ce Ayrton (n.r. - Senna) amurit. Putea să fie oricine altcineva, darau decis să mă ia pe mine. Din punctulmeu de vedere, a fost o greşeală să plecde la Williams şi să merg la McLaren în1996. Dar e uşor să realizezi aposteri-ori că ai comis o greşeală. La vremearespectivă e întotdeauna dificil, atuncicând trebuie să iei o decizie de genulacesta. Pe de altă parte, am plecat dela Williams, dar am avut o carieră lun-gă alături de McLaren. Aşa că trebuiecântărite corect plusurile şi minusurile.Am însă tot respectul pentru Williamsşi Frank Williams, pe care îl sărbătorimanul acesta, când împlineşte patru de-cenii în motorsport.- Din punctul tău de vedere, care a fostcea mai dură cursă a carierei tale?-CredcăMalaezia,prinprismacălduriişi umidităţii ambiante. Ajungi să pierziacolo 3-4 kilograme din cauza dezhidra-tării. E absolut ridicol... Apoi din punctulde vedere al muşchilor gâtului, poate căBrazilia reprezintă o provocare uriaşă,din cauza forţelor exercitate şi a sensu-lui invers acelor de ceasornic. Iar în ceeace priveşte concentrarea pe durata uneicurse, cea mai dură mi se pare Monaco.- Cum îţi organizai zilnic pregătirea fizică?- Când eram pilot, încercam s-o împartîn şedinţe separate. Dimineaţa făceampregătirea cardio, alergam în aer libersau pe bandă. O oră de efort intens. Apoifăceam sală seara, pentru a lucra muş-chii gâtului, umerii, spatele şi condiţiafizică generală. Acum, că nu mai pilotez,fac totul într-o singură şedinţă: pregăti-re aerobă timp de o oră, apoi sală de for-ţă. Programul ăsta era permanent, fărăa ţine cont dacă eşti în perioada de testedin pauza de iarnă sau în plin sezon.- În 2009 ai început să comentezi pentruBBC. Care au fost principalele provocări dinaceastă nouă postură?- Să înţeleg şi să respect indicaţiileregizorului de emisie. Ţi se vorbeşte încăşti constant. Asta a fost cel mai di-ficil. De asemenea, timing-ul. Ştiţi, eunu realizez comentariul propriu-zis. Eucontribui doar la avancronică şi la anali-za calificărilor şi a cursei. Dar pe durataunei ore şi jumătate de transmisie nuvorbeşti în continuu. Mai ai câte-o case-tă cu un material, aşa că vorbeşti 5 mi-nute, apoi ai materialul, după care mai“Le datorez celor de laWilliams oportunitatea dea fi devenit pilot titular înGrand Prix. Am început săpilotez pentru ei imediatdupă ce Ayrton a murit.”Dimineaţa făceampregătirea cardio, alergamîn aer liber sau pe bandă.O oră de efort intens. Apoifăceam sală seara, pentrua lucra muşchii gâtului,umerii, spatele şi condiţiafizică generală.EUROSPORT46 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
  24. 24. ai un minut în care trebuie să vorbeştişi tot aşa. E un sistem foarte sincopat:start/stop, start/stop.- Pe o scară de la 1 la 10, cât de stresan-tă e postura asta?- Nu e stresantă deloc. Cel mai răulucru pe care îl pot face e fie să nuspun nimic, fie să spun „fuck”. Atâtatimp cât spun ceva şi nu e o înjurătură,e ok.- În toţi aceşti ani petrecuţi în Formula1, ţi-ai construit o reputaţie de exce-lenţă la nivelul tehnic, ingineresc, la ni-velul validării reglajelor optime pe unmonopost. Ai luat vreodată în calculideea de a-ţi înfiinţa propria echipăde F1 şi nu numai?- Nu, dar asta nu înseamnă că n-os-o fac la un moment dat. Ca pilotde Formula 1 eşti implicat în atâtde multe lucruri. Eu, de exemplu,în ultimii 4 ani alături de Red Bull,nu numai că am pilotat, dar i-amajutat la nivelul structurii echipei,am adus oameni noi la echipă, i-amajutat în plan tehnic. Sunt bucuroscă se bucură azi de succes, pen-tru că mi-am pus şi eu amprentaasupra acestor performanţe. Pede altă parte, recunosc, împreunăcu un prieten am discutat în iarnatrecută oportunitatea de a preluaechipa Brawn GP, în momentul încare Honda s-a retras din Formula1. Eram deja implicat în alte proiec-te şi am renunţat.- Cât de mult crezi că poate pilotultrage după el o echipă? Mă refer înspecial la expertiza tehnică pe careun pilot o poate aduce unei echipe.- Depinde de pilot. Cred că dacăvii dintr-o echipă câştigătoare eun plus. De asemenea, există pi-loţi care au calitatea naturală de aidentifica punctele slabe ale uneiechipe în plan tehnic sau ale unuimonopost. Alţi piloţi nu sunt inte-resaţi de aşa ceva. Kimi Raikkonen,bunăoară, e un pilot incredibil detalentat şi de rapid, dar nu credcă e interesat să umple goluriledin cadrul unei echipe. Lasă astaîn seama tehnicienilor. El a luatremarca asta ca pe o critică dură,când de fapt, e o simplă observaţiepe care mi-am permis-o.- Ultima întrebare: care e următoa-rea prioritate din viaţa ta?- Următoarea prioritate s-a în-tâmplat deja: e fiul meu. Să fiu tată e oexperienţă atât de uimitoare şi plinăde satisfacţii, încât pe de o parte măsimt aiurea că sunt aici, alături de voişi nu acasă, alături de el, iar pe de altăparte dacă aş fi acasă aş fi cu totulschimbat, un alt individ. Aşa că încercsă găsesc un echilibru.EUROSPORT48 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010

×