Judaica - STUDII DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EVREIASCĂ
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Judaica - STUDII DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EVREIASCĂ

on

  • 1,018 views

 

Statistics

Views

Total Views
1,018
Views on SlideShare
1,006
Embed Views
12

Actions

Likes
0
Downloads
14
Comments
0

1 Embed 12

http://messianicrestorer.wordpress.com 12

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft Word

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Judaica - STUDII DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EVREIASCĂ Judaica - STUDII DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EVREIASCĂ Document Transcript

  • JUDAICA – STUDII DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EVREIASCĂ Acest demers este rezultatul dorinţei de a pune la dispoziţia cititorilorelemente de antropologie culturală şi aspecte civilizaţionale care să-i ajute întrucunoaşterea fascinantului popor evreu şi spre o lecturare a Sfintelor Scripturi care săaibă un folos duhovnicesc sporit. Vom prezenta o serie de eseuri care vor anvizajaorizontul cronologic cuprins între anii 2.000 î.e.n., când YHVH l-a chemat pe Avramla monolatrie şi, astfel, a apărut monoteismul în lume, şi anul 135 e.n. când, în urmarăzboiului purtat de Şimeon bar-Kochba împotriva romanilor, cetatea Ierusalim a fostdistrusă, iar evreii au fost dispersaţi printre popoare. Vom examina următoarele aspecte ale vieţii cotidiene evreieşti: Naşterea, denumirea (şi circumcizia), familia şi genealogia, copilăria, adolescenţa, logodna, căsătoria, moartea şi riturile funerare; Hrana şi bucătăria; Îmbrăcămintea şi machiajul; Activităţile casnice şi profesiile; Habitatul: locuinţele, arhitectura, mobilierul; Viaţa rurală şi cea urbană; Ritualuri; Festivităţi şi praznice; Ospitalitatea; Instituţiile educative: şcoala, sinagoga, Templul, Sanhedrinul; Societatea şi guvernanţa. Să purcedem la drum! 1
  • „CREŞTEŢI ŞI ÎNMULŢIŢI-VĂ…!” – SARCINA, NAŞTEREA, STERILITATEA ŞI RÂNDUIELILE LOR În această primă lucrare vom trata perioada de sarcină ș i naşterea copiilor încadrul familiilor evreieşti anterior distrugerii totale din anul 135 e.n. a cetăţiiIerusalim/Yeruşalayim, precum şi rânduielile care trebuiau îndeplinite cu acesteocazii: anunţarea tatălui, a celorlalţi membri ai familiei şi a apropiaţilor acesteia şi,desigur, atribuirea numelor. Prevederi pentru perioada de sarcină Când vorbim despre societatea evreiască din vremurile biblice, trebuie săamintim un fapt care este bine cunoscut celor pasionaţi de studierea acesteia: evreiivalorizau la cote maxime viaţa umană; acest fapt este vizibil nu numai din legislaţiamozaică, ci şi din practica de fiecare zi. În consecinţă, nu este de mirare că evreicelegravide erau sfătuite să se ferească de tot ceea ce ar fi putut afecta sănătatea lor şi afeţilor lor. Astfel, ele evitau băile prea calde, consumul de verdeţuri sau de hranăsărată1 şi aici nu este vorba despre tabuuri pe care le-ar putea studia antropologia sauetnologia, ci de prevederi practice, care aveau menirea de a prezerva sănătatea îngeneral şi sarcina în special. Cu privire la sarcină şi la dezvoltarea fetusului, David, regele-psalmist, nedezvăluie că ea nu era rezultatul unei simple copulări, ci mai ales un cadoudumnezeiesc, dar nici aportul uman nu era deloc ignorat: 13 Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. 14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. 15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. 16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. Psalmii, 139:13-16.2 Naşterea unui copil evreu, o bucurie cu faţete multiple În vremurile biblice, naşterea unui copil în cadrul familiilor evreieşti induceamai multe sentimente, printre care prevala o bucurie care avea faţete multiple. Primafaţetă a bucuriei era determinată de conştientizarea faptul că au fost împlinite câtevarostiri biblice; a doua era marele eveniment al venirii pe lume a unui pui de om, motiv1 Ralph Gower, The New Manners and Customs of Bible Times, Moody Press, Chicago, Illinois, USA,1987, p. 62.2 Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament, în versiunea „Noua Traducere Română” (NTR),disponibilă pe http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmii139 2
  • de încântare a familiei şi a celor apropiaţi ei; iar a treia reflecta convingerea căoamenii pot „supravieţui” după moarte dacă au copii care să le ducă mai departenumele şi amintirea. Acum, desigur că, pentru evreii trăitori în acele vremuri, acestefaţete alcătuiau un întreg. Să examinăm, aşadar, prima dintre faţetele bucuriei menţionate mai sus, cea arostirilor biblice despre naştere. Prima poruncă pe care Sfintele Scripturi o menţionează ca fiind adresată deDumnezeu oamenilor apare în Genesa, 1:28: Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”3 Acest imperativ nu este numai o poruncă, ci şi un privilegiu şi obinecuvântare, şi în Biblie există mai multe istorioare legate de dorinţa de a îndeplinidirectiva aceasta. Atitudinea cuplurilor evreieşti era una de genul: „Vrem copii, câtmai mulţi copii, numeroşi şi sănătoşi, care să fie lângă noi când îmbătrânim, cărora săle lăsăm moştenire bunurile noastre şi să ne ducă numele mai departe”, şi chiar carteainaugurală a Bibliei, Genesa, descrie avatarurile bătrânului Avraham şi vârstnica sasoţie, Sarah, până când s-a născut Iţhaq, „fiul promisiunii”4, sau încercările prin caretrec Iacov şi Rahela până ce vor avea copii. Evreii considerau că aducerea pe lume a unui copil este un cadou dăruit lor deDumnezeu. Astfel, versetul 3 din Psalmul 127 spune: „Fiii sunt o moştenire de laDomnul, rodul pântecelui este o răsplată”5, iar următorul verset îi încredinţa pe evreică fiii făcuţi în tinereţe sunt „ca săgeţile în mâna unui viteaz.” Următorul psalm, 128, înfăţişează o frumoasă metaforă în care soţia care aadus pe lume mulţi copii este asemenea unei „viţe roditoare”, iar copiii înşişi sunt „calăstarii de măslin împrejurul mesei”.6 Acum se ridică întrebarea cum se desfăşura concret o naştere? Deşi, desigur,toate cazurile de naştere difereau între ele, există, totuşi, un set de acţiuni şi rânduielicomune acestora. Nu se cunoaşte precis dacă femeia care urma să nască adopta o poziţieghemuită sau se culca în pat. În cartea Exodul, 1:16, se vorbeşte despre un obnayim,un anumit „scaun” de naştere, probabil de piatră, dar lipseşte orice altă descriere aformei sale7 şi nici nu există dovezi că un asemenea scaun exista în fiecare aşezare aevreilor, la îndemâna femeilor care urmau să nască.3 http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/genesa/1/4 A se vedea Genesa, 15:4, 17:16-19, 18:10 etc.5 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmii1276 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmii1287 În ebraica biblică oben semnifică şi „disc, roată”, dar intrigă prezenţa pluralului, semnalat determinaţia „–im”. A se vedea şi Ieremia, 18:3, unde este vorba despre roata olarului. 3
  • În general, la naştere femeia era asistată de o moaşă experimentată, dar existauşi cazuri când femeia avea o naştere prematură sau departe de casă, şi atunci înfruntasingură această încercare extrem de dureroasă.8 Cum îşi explicau evreii durerile naș terii? Explicaţia pe care ei o dădeauacestor dureri era extrasă din cartea primordiilor, Genesa. După căderea în păcat acuplului primordial Adam şi Eva, Dumnezeu a rostit câteva blesteme, printre careunul şi la adresa femeii: Femeii i-a zis: „Îţi voi mări mult durerile naşterii; în durere vei naşte copii. Dorinţa ta va fi pentru soţul tău, iar el va stăpâni peste tine.9“ Genesa, 3:16.10 Aşadar, sarcina prelungită şi adesea riscantă a femeii, precum şi durerilenaşterii erau consecinţa căderii în păcat şi a blestemului dumnezeiesc rostit cu ocaziaacelui eveniment nefast.11 Şi, într-adevăr, după cum spun M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White,„durerile naşterii şi strigătele unei femei pe cale să nască erau frecvente într-un satevreiesc”. Într-o perioadă în care nu existau analgezice, aceste dureri erau grozave şiunii dintre marii profeţi, de genul lui Isaia şi Ieremia, le-au preluat şi întrebuinţat îndescrierea unor vremuri de dureri intense: 17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, DOAMNE. 18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii. Isaia, 26:17,18.12 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: „Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!“ Ieremia, 4:31. Mai sus am amintit de moaşe; ele erau femei cu experienţă, care ştiau ce tip deasistenţă era necesar, nu doar pentru că în cea mai mare parte a cazurilor ele înseleerau mame, şi încă multipare, dar şi pentru că asistaseră la multe naşteri în decursulvieţii. În plus, dată fiind valoarea pe care Biblia evreiască o acordă fiecărei fiinţeumane, este de presupus că ele procedau la tot ceea ce era necesar pentru a salva atâtviaţa mamei, cât şi a pruncului, şi aici nu ne referim numai la sfaturile pe care o8 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, Viaţa cotidiană în vremurile biblice, edit. Agape, Făgăraş,1997, trad. O. Cosma, p. 70.9 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur; sau: dar dorinţa ta va depinde de el; sau: Tu veidori să-ţi domini soţul, / dar el va stăpâni peste tine. N. tr.10 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Genesa311 A se vedea articolul „Naştere”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, edit. Hasefer, Bucureşti, 2000,trad. V. Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein, pp. 558-559.12 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Isaia26 4
  • moaşă i le dădea femeii care năştea, ci şi la încurajările şi consolarea pe care le aduceaprin vorbe. Astfel, atât în Genesa 35:17, cât şi în I Samuel, 4:20, moaşa spune femeiicare se afla în durerile naşterii ,,Nu te teme, căci (…) ai un fiu!” În altă ordine de idei, aceste două versete biblice mai au în comun încă douăfapte: ambele mame au mai apucat să dea nume bebeluşilor, iar apoi au murit dincauza unor complicaţii. Genesa, 38:28, înfăţişează naşterea unui prunc care producemamei sale o ruptură atât de semnificativă încât i se pune numele Pereţ, „Ruptură”,„Spărtură”. În cazul în care se năşteau gemeni, moaşa avea ca însărcinare şi desemnareaprimului şi celui de-al doilea născut, fapt important pentru stabilirea primogeniturii,cu tot ce presupunea acest statut.13 Să vedem puţin care era tratamentul aplicat nou-născutului. Autorii americanisus-amintiţi scriu: În epoca biblică, bebeluşul nu-şi începea viaţa într-un mediu spitalicesc steril. El se năştea în general în casă, în condiţii sanitare precare. Uneori se năştea pe pământ, sau în aceeaşi încăpere cu animalele. Apa întrebuinţată pentru a-1 curaţi era adesea poluată, iar ceea ce se folosea în chip de scutece era spălat în această apă impură. Muşte purtătoare de boli şi alte insecte zburau prin jur. Se poate presupune că grajdul în care S-a născut Isus nu era mai rău decât anumite case din Betleem.14 Desigur că în asemenea medii mortalitatea infantilă era foarte ridicată,atingând chiar 90% din cazuri15, aşa că, după ce tăia şi înnoda cordonul ombilical,moaşa executa anumite proceduri care se presupunea că măresc şansele desupravieţuire ale nou-născutului: concret, ea lua bebeluşul, îl îmbăia apoi îi frecatrupul cu sare şi cu ulei16, după care îl înfăşa strâns peste scutece, îl dădea mamei şi osfătuia să repete procedura tot la şapte zile până ce copilul împlinea 40 de zile.Înfăşurarea strânsă cu feşi înguste de 10-12 centimetri şi lungi de 5-6 metri se făceadatorită convingerii existente că în acest fel membrele copilaşului vor creşte drepte şiviguroase.17 Ultima acţiune pe care o mai făcea moaşa era aceea de a anunţa tatăl desprenaşterea bebeluşului său, dacă acesta era la lucru18, precum şi vecinii familiei. Pentrupărinţii israeliţi, vestea naşterii unui copil era o realmente o „bună-vestire”.19 Ajunşi în acest punct, trebuie să precizăm că, deşi o familie evreiască sebucura de venirea în lume a bebeluşilor, totuşi naşterea băieţilor era mai de dorit decâta fetelor 20 , datorită motivelor economic şi militar. Mai concret, băieţii urmau sărămână în casă, să muncească din greu – ceea ce, mai ales pentru o societate agrară,13 A se vedea Genesa, 38:28.14 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., loc. cit.15 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., p. 71.16 A se vedea Ezechiel, 16:4.17 Ralph Gower, op. cit., loc. cit.18 A se vedea Ieremia, 20:15.19 Pentru observarea cutumei acelor vremuri în privinţa anunţării veştii bune a naşterii unui copil, a sevedea Iov, 3:3 şi Isaia, 9:6.20 A se vedea, de pildă, Rut, 4:13,14 şi Ieremia, 20:15. 5
  • era un fapt semnificativ – urmau să aducă soţii şi să aibă copii care vor spori avereafamiliei şi, în plus, în vremuri zbuciumate, „omul care-şi umpluse tolba de săgeţi cufii şi avea vorbe cu vrăjmaşii săi la poartă urma să nu fie dat de ruşine”, pentru aparafraza Psalmii, 127:5. În ceea ce le priveşte pe fete, ele rămâneau în casă doar până la măritiş,ajutând cu ce se putea, după care taţii lor primeau forma de compensare denumitămohar, despre care vom avea ocazia să vorbim mai târziu. Numirea bebeluşului Sfintele Scripturi nu precizează în ce moment sau în ce zi trebuia cabebeluşului să i se dea nume. Mai sus am văzut că cele două mame muribunde auapucat să dea nume copiilor chiar în ziua naşterii micuţilor21, dar în timpurile celui de-al doilea Templu sau, mai concret, în perioada Noului Testament, copilului i se dădeanumele în ziua a opta, atunci când băieţeii erau circumcişi22. Important în actul denumirii bebeluşului nu era atât ziua când i se dădea unnume, ci semnificaţia pe care o avea numele respectiv. Tradiţia evreiască considera căatribuirea unui nume, actul denumirii, are o valoare esenţială,23 şi cunoscând numeleunei persoane cunoşti esenţa sa, sau măcar atributele sale caracteristice. Genesa,2:19,20, ne revelează faptul că primul lucru săvârşit de Adam a fost acela de a danume păsărilor şi animalelor create de Atoate-ziditorul, iar în următorul capitol omuldă nume şi soţiei sale: ea nu mai este işah, „femeie”, ci devine Chavah sau Eva,„Cauzatoarea vieţii”. „Majoritatea numelor din Biblie sunt teoforice, adică se adăugaun nume divin unui substantiv sau unui verb pentru a face o propoziţie completă”24,ne asigură autorii americani sus-menţionaţi. Astfel, se dădeau adesea nume careconţineau particula Yah (Obadiyah, Adoniyah, Yehoşua, românizat Iosua) sau El:Israel, Michael, Daniel etc. Eliyah, care, românizat, este Ilie, care semnifică„Dumnezeul meu este Yah (DOMNUL)” este un nume care conţine două particulecare desemnează Divinitatea. Cu certitudine, alegerea numelor pentru copii nu era limitată de posibilităţilede a introduce în ele particulele Yah sau El, ci această alegere era determinată şi decircumstanţele în care avusese loc zămislirea sau naşterea. Astfel, Iţhaq, „Râset”,primeşte nume datorită râsetului mamei sale, Şimeon „aude”, Levi „alipeşte”, iarYosef, „Adaos”, dezvăluie dorinţa mamei sale de a mai avea copii. Alte evreice aleg nume preluate din natură: Deborah ar putea indica dorinţamamei de a avea o fiică activă ca o albină, Tamar trimite spre palmier, iar profetulIona aminteşte de porumbel. Mai merită precizat aici că numele date copiilor evrei erau unice, ele nurepetau numele vreunui bunic decedat. Genealogiile biblice, care pot fi studiate cucâştig egal de către ştiinţele auxiliare ale istoriei, de către antropologie şi teologie,21 Ipoteză aparent susţinută şi de pasaje de genul Genesa, 21:3; 29:32,35; 30:6-8.22 Evanghelia după Luca, l:59; 2:21.23 A se vedea articolul „Nume”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, pp. 573-574.24 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., p. 73. 6
  • arată că, de pildă, în arborele genealogic al regelui David, „iubitul”, nici unul din cei21 de regi ai lui Iuda nu are un nume pe care să-l fi avut vreun strămoş de-al său.25 În ceea ce priveşte numele copilului, acesta era ales, în general, de unul dintrecei doi părinţi, dar şi rude sau apropiaţi ai familiei puteau veni cu sugestii. Ce se întâmpla atunci când un nume era mai „la modă” decât altele şi eraatribuit mai multor copii. O lectură a Bibliei evreieşti ne arată că cel puţin o duzină debărbaţi menţionaţi se numeau Obadia, „Slujitor al lui Yah”. Cum puteau fi aceştiadistinşi între ei?... Poate că aceasta ar fi fost o problemă pentru individualismul postmodernist,dar nu pentru iudaismul antic, care valoriza familia la cote maxime şi în moduri pecare civilizaţia euroatlantică pare să le fi dat uitării. Astfel, nu exista un Obadia caresă vieţuiască singur, ci exista un Obadia care era membru într-o familie, un Obadiacare era fiu al unui tată integrat în comunitate şi cunoscut de aceasta. De-aceea,copilul era Obadia ben Daniel, de exemplu, adică Obadia, fiul lui Daniel. Aruncând oprivire în Cartea Întâi a Regilor, versetul 8 din capitolul 22, vedem, de pildă, căprofetul Mica era Micaiah ben Imlah, unde ben semnifică „fiu”. Şi, în sfârşit, uneori oamenii erau distinşi după numele aşezării din careproveneau; astfel, tatăl lui David era cunoscut drept „Isai, betleemitul” (I Samuel,l6:l), iar gigantul pe care l-a omorât David era „Goliat din Gat” (I Samuel, l7:4).26 Despre cuplurile sterile După cum am scris mai sus, ultima faţetă a bucuriei aduse în mijlocul familieievreieşti de naşterea unui copil erau şlefuită de convingerea că, având copii care să leducă mai departe numele şi amintirea, părinţii săi vor „supravieţui” după moarte. Darcum stăteau lucrurile dacă un cuplu nu avea copii? Ce imagine aveau despre sine,despre viaţă, cum considerau că îi vede Dumnezeu şi cum îi vedeau ceilalţi?Fundamentul tuturor răspunsurilor care vor fi date acestor întrebări este prezentat într-o frază percutantă: israeliţii vremurilor biblice aveau convingerea că YHVH, Zeulsuprem, Se implică activ în toate treburile omeneşti şi binecuvântează femeileascultătoare de El cu mulţi copii şi invers, blestemă femeile neascultătoare de El custerilitate.27 Indubitabil, pentru cititorii contemporani această afirmaţie este dură; cu toateacestea, rolul pe care ni-l asumăm în acest demers nu este acela de a îndulciconcepţiile susţinute în acele vremuri, ci acela de a încerca să aruncăm o punte pestespaţiu, timp şi cultură, în aşa fel încât cititorii de acum şi de aici să înţeleagăconcepţiile de atunci şi de acolo în cadrul lor şi cât mai obiectiv. Nutrind convingerea de mai sus, evreii nu se sforţau să justifice acț iunile luiDumnezeu şi să elaboreze vreo teodicee, dar, după cum vom vedea mai târziu, îşidădeau toate silinţele să schimbe starea de lucruri.25 A se vedea Hayyim Schauss, The Lifetime of a Jew throughout the Ages of Jewish History, p. 12.26 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., p. 74.27 Pentru sterilitate, a se vedea Genesa, 16:2; 20:18; I Samuel, 1:5-7, iar pentru fertilitate, a se vedeaDeuteronom, 7:14, care este un verset paradigmatic. 7
  • Într-un cuplu lipsit de copii, frământările care încercau sufletele celor doi eraumultiple. Mai întâi de toate, se credea că soţia era cea care ar fi neroditoare şiincapabilă de a naşte un fiu pentru soţul ei, şi dacă Dumnezeu binecuvântacredincioşia faţă de El cu progenituri şi pedepsea păcatul cu sterilitate, atunci sufletulsoţiei se chinuia, ea fiind „suspectă din punct de vedere spiritual, dezonorată din punctde vedere social şi deprimată din punct de vedere psihologic.”28 Pe deasupra profundei mâhniri a soţiei, existau şi alte gânduri torţionare:cuplul cugeta la perspectiva unei vieţi de infertilitate, la o îmbătrânire lipsită deculoarea ș i sprijinul acordat de un copil, la inexistenţa unui moştenitor căruia să-i fietransmise bunurile şi averile familiei ș i la absenţa unor urmaşi. Ultima perspectivă,ș i poate cea mai întunecată, este transpunerea în formă negativă a afirmaţiei făcutemai sus că, având copii care să le ducă mai departe numele şi amintirea, părinţii săivor „supravieţui” după moarte, transpunere care rezultă că absenţa copiilor într-ofamilie, cauzată de sterilitate, urma să ducă la stingerea numelui şi alunecarea familieiîn uitare; or, din cele mai vechi timpuri atât evreii29, cât şi populaţiile înconjurătoarepriveau această stingere a numelui ca fiind un adevărat dezastru. Astfel, redăm mai jos câteva rostiri biblice exemplificative pentru groazaindusă de ideea stingerii numelui şi ştergerea amintirii oamenilor din lume: 18 Să nu existe printre voi nici un bărbat sau femeie, nici un clan şi nici o seminţie a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându-se să slujească zeilor acestor neamuri. Să nu existe la voi nici o rădăcină care produce otravă sau amărăciune. 19 Dacă cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, va invoca o binecuvântare asupra lui însuşi, zicând în inima lui: „Voi avea pace, chiar dacă mi-aş urma pornirile minţii mele, adăugând beţia la sete!”30, 20 pe acela Domnul nu va mai dori să-l ierte. Mânia şi gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el şi Domnul îi va şterge numele de sub cer. 21 El îl va despărţi de toate seminţiile lui Israel ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris în această Carte a Legii. Deuteronomul, 29:18-21. 21 Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu. Întâia carte a lui Samuel, 24:21. 4 Când femeia din Tekoa a ajuns31 la rege, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat. Ea i-a zis: – Ajută-mă, o, rege. 5 – Ce necaz ai? a întrebat-o regele.28 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., p. 64.29 A se vedea Genesa, 38.30 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; sau: „mele!” Aceasta va aduce dezastru, atât peste pământulfertil, cât şi peste cel uscat şi… N. tr.31 Multe mss TM, LXX, VUL, Siriacă; cele mai multe mss TM: i-a vorbit regelui. N. tr. 8
  • – Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soţul meu a murit. 6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp şi nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât. 7 Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care şi-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viaţa fratelui său. Îl vom nimici şi pe moştenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soţul meu fără nume şi fără moştenitor pe pământ. A doua carte a lui Samuel, 14:4-7.32 Prin urmare, o dată ce un cuplu conştientiza incapacitatea de a avea copii caresă fie urmaşi ș i moştenitori, ei simţeau asupra lor o povară imensă, denumită chiarmoarte. Începutul capitolului 30 din cartea Genesa prezintă un dialog paradigmatic: 1 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov: - Dă-mi copii, altfel voi muri! 2 Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns: - Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii? Genesa, 30:1,2. Un cititor neavizat ar fi tentat să creadă că în Rahela se oploşiseră sentimenteamestecate, de invidie pe sora ei cea fertilă, de oboseală pricinuită de aşteptarea de aavea copii, de mâhnire şi surescitare, un amalgam care o fac să reacţioneze exagerat şidisproporţionat şi să profereze ameninţări cu moartea, total nefundamentate înrealitate. Totuşi, citind rândurile de mai sus prin lentilele culturii respective, aşa cumreiese din groaza indusă de ideea stingerii numelui şi ştergerea amintirii oamenilor dinlume, înţelegem că nu este deloc o exagerare din partea ei. Care erau „leacurile” la care recurgeau israeliţii din antichitate pentru atămădui lipsa rodniciei? Acestea ar putea fi încadrate în patru categorii: spirituale,magice, legale. Le vom aborda pe rând. În primul rând, existau „leacurile” spirituale. Raţionamentul era următorul:dacă sterilitatea era pedeapsa divină pentru un păcat, atunci soluţia trebuia să fieîndreptarea morală şi reparaţia acelui păcat. Se întâmpla ca un cuplu steril să-şi petreacă o mare parte din timp examinând greşelile trecute ca să găsească printre ele un păcat nemărturisit. Cu lacrimi în ochi, soţia se pocăia de toate păcatele ei conştiente. Apoi soţul aducea o jertfă potrivită pentru ispăşirea oricărui păcat „inconştient” (Lev. 4:2). Sterilitatea devenea tema esenţială a rugăciunilor cuplului. Iată de exemplu cum L-a rugat Isaac pe Domnul să îngăduie soţiei lui să aibă un copil (Gen. 25:21). Ana a plâns înaintea Domnului şi I-a promis că dacă îi va da un fiu, îl va consacra în slujba Sa (l. Sam. l:ll).3332 Sublinierile de mai sus ne aparţin. N. a.33 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., p. 64. 9
  • Desigur, uneori Dumnezeu intervenea în mod miraculos, fapt care-l face pepsalmist să exclame: 4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, mai presus de ceruri este slava Lui. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Ce tronează din înălţime 6 şi totuşi Se apleacă privind spre ceruri şi spre pământ? 7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş, 8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său. 9 El îi dă celei sterpe o familie, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi-L pe Domnul!34 Psalmii, 113:4-9. Comentând despre sterilitatea iniţială a Saraiei, Rebecăi şi Rahelei, cele treimatriarhe ale poporului Israel35, conglăsuim şi noi în armonie cu o concluzie trasă înarticolul „Barren, barrenness”: Sterilitatea acestor mame ale naţiunii israelite este semnificativă prin faptul că, în cele din urmă, capacitatea de a zămisli copii este un semn al harului şi al favorii lui Dumnezeu faţă de poporul Său ales.36 În aceeaşi sferă a spiritualităţii, dar printr-o închinare adusă altor zeităţi decâtYahveh, se încadrează şi cultul zeiţei sumeriene Inanna şi a lui Dumuzi, paredrul său,zeul-păstor, care ajunseseră să fie cunoscuţi sub numele de Iştar/Aştoreth/Astarteea,respectiv Tamuz. În conformitate cu cartea profetului Ieremia, 7:18 şi 44:17-19, uneleevreice frământau aluat pentru turte, apoi aduceau libaţii de băutură şi ardeau tămâieînaintea „reginei cerului”, ca ofrande aduse zeiţei care cumula atributele dragosteisexuale, maternităţii şi fertilităţii, iar profetul Ezechiel menţionează despre bocirearitualică în onoarea lui Tamuz.37 În al doilea rând, cuplurile sterpe apelau la leacuri „magice”. În Genesa,30:14-16, Rahela a cerut surorii sale Lea să-i dea mandragore, plante mici, perene, curădăcină şi boabe comestibile, dar existau şi alte plante sau poţiuni despre care secredea că favorizează fertilitatea. Tot în categoria magică se situează şi utilizarea figurinelor de lut carereprezentau femei însărcinate: femeile sterile la păstrau în preajma lor şi le atingeau,nădăjduind că aceste gesturi le vor ajuta să rămână gravide, practicând, aşadar, un tipde magie pe care James George Frazer l-a denumit „magie simpatetică de tiphomeopatic sau imitativ”.38 Unele dintre aceste figurine sau alte amulete care ar fi34 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmii11335 A se vedea Genesa, 11:30; 25:21; 29:31.36 Art. „Barren, barrenness”, în Holman Bible Dictionary, Trent Butler (gen. ed.), Holman BiblePublishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991, p. 154. A se vedea şi art. „Barren”, în New IllustratedBible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, USA, 1995, p. 162.37 Ezechiel, 8:14.38 A se vedea James George Frazer, Creanga de aur, vol. I, edit. Minerva, Bucureşti, 1980, Prefaţă,Tabel cronologic şi traducere de Octavian Nistor, note de Gabriela Duda, pp. 30-33. 10
  • avut aceleaşi efecte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice moderne dinIsrael.39 În al treilea rând, sterilitatea şi efectele sale pe plan social, o anume cvasi-ostracizare, puteau fi rezolvate prin apelarea la mijloace legale. Aceeaşi carte aprimordiilor, Genesa, menţionează posibilitatea adoptării unei persoane mature(Genesa, 15:2), recurgerea la adopţia unui bebeluş preluat de la o mamă-surogat(Genesa, 16:1-4). Dacă după această adopţie cuplul reuşea să aibă un copil, acestadevenea „primul-născut”, iar cel adoptat trecea pe plan secund, după cum atestă şirelatarea din Genesa, 21:1-21 şi 25:5,6. În cazurile când un bărbat murea fără un moştenitor, exista ibum, străvecheainstituţie a leviratului: 5 Dacă fraţii locuiesc împreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, soţia celui mort să nu se mărite în afara familiei. Fratele soţului ei trebuie să intre la ea40 şi să se căsătorească cu ea, împlinindu-şi astfel datoria de cumnat faţă de aceasta. 6 Întâiul născut pe care ea îl va naşte, va purta numele celui mort pentru ca să nu i se piardă numele în Israel.41 7 Dacă bărbatul acesta nu va dori să se căsătorească cu soţia fratelui lui, atunci ea să se ducă la cei din sfatul bătrânilor, la porţile cetăţii şi să le spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice numele fratelui său în Israel şi nu doreşte să-şi împlinească datoria de cumnat.” 8 Cei din sfatul bătrânilor cetăţii să-l cheme la ei şi să-i vorbească. Dacă el refuză în continuare să se căsătorească cu ea, 9 cumnata lui să se apropie de el înaintea sfatului bătrânilor, să-i scoată sandala din picior, să-l scuipe în faţă şi să-i spună: „Astfel se face bărbatului care nu vrea să ridice un moştenitor fratelui său.” 10 Familia lui va fi cunoscută în Israel ca „familia celui descălţat”. Deuteronom, 25:5-10.42 Şi, ca un caz final şi aparte, care viza fiicele lui Ţelofhad, s-a ajuns la uncompromis „în care fiicele şi soţii lor au fost custozi temporari ai averilor caseipărinteşti până când un nepot a putut moşteni oficial pământul lor (Num. 36:2-12; Ios.17:3-6).”43 Acest eseu s-a dorit o privire de ansamblu asupra sarcinii, naşterii şi sterilităţiiîn iudaismul vremurilor biblice, dar nădăjduim că am putut comunica şi o parte, cât deinfimă, din aşteptările, speranţele şi bucuriile sau visurile destrămate şi mâhnirilefamiliilor trăitoare atunci şi acolo, pentru că, în definitiv, în toiul planurilor, a39 M.C. Tenney, J.I. Packer şi W. White, op. cit., loc. cit.40 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale. N. tr.41 Legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“) împiedica înstrăinarea posesiunii familiei şi îi asiguravăduvei un trai sigur şi liniştit. N. tr.42 A se vedea şi Genesa, 38 ș i Rut, 4:10.43 Art. „Family Relationships”, de Victor H. Matthews, în Dictionary of the Old Testament:Pentateuch, T. Desmond Alexander, David W. Baker (eds.), InterVarsity Press, Downers Grove,Illinois, USA, Leicester, England, 2003, pp. 291-299. 11
  • pregătirilor, a rânduielilor şi dincolo de acestea toate, palpita viaţa, cu bunele şi curelele sale. 12
  • RELAŢII FAMILIALE ŞI COMUNITARE: GENEALOGIILE În eseul anterior am făcut o incursiune în iudaismul vremurilor biblice şine-am emoţionat asistând împreună la naşterea unui copil evreu. Acum vedemforfotind în jurul bebeluşului copii, tineri şi maturi, rude, vecini şi cunoştinţe; venireape lume a puiului de om ne prilejuieşte observaţia că bebeluşul evreu a intrat într-oconstelaţie de relaţii, atât relaţii de familie cât şi comunitare, şi a fost amplasat şiamplasaţi cu fermitate în nişte cadre sociale, în contexte economice, politice,religioase şi aparţinând unui areal geografic. În acest eseu vom trata un singur aspectal acestor relaţii, şi anume genealogiile. Poate că aici un cititor european postmodern ar face observaţia că genealogiileaparţin de relaţiile de familie, relaţii private, şi au prea puţin de-a face cu relaţiilecomunitare, relaţii publice. Cititorul cu pricina ar comite o eroare: ar proiectagândirea sa (în acest caz, europeană postmodernă) asupra unei gândiri care semanifesta într-un areal geografic şi cultural total diferit, precum şi într-o perioadăistorică demult apusă (în cazul acesta, gândirea semitică străveche). Or una ca aceastapur şi simplu nu se poate face, fie şi datorită faptului că în societăţile tradiţionale,consemnările genealogice, orale şi scrise, posedau o importanţă extremă pentrudefinirea interacţiunilor sociale cotidiene. „Genealogiile, fie cele din Israel, Egipt,Mesopotamia, Fenicia sau Grecia nu sunt simple compilări de material tradiţional, cisunt aserţiuni privitoare la identitate, teritoriu şi relaţii. Numele strămoşilor, aleaşezărilor şi grupurilor aveau pentru scriitorii antici o relevanţă specială, întrucâtconexiunile lor genealogice defineau poziţia strămoşului, a aşezării sau a grupului înrelaţie cu ceilalţi.”44 Înţelegem, acum că atunci când vorbim despre relaţiile familialedin iudaismul antic trebuie neapărat să le legăm de relaţiile comunitare, spiritul defamilie şi cel de comunitate din iudaismul antic fiind foarte dezvoltat. La ce ne referim şi la ce nu ne referim atunci când spunem că spiritul defamilie şi cel de comunitate din iudaismul antic era foarte dezvoltat? Prin aceastădeclaraţie categorică înţelegem, mai întâi, că evreii erau familişti convinşi. Prinaceasta nu vrem să zicem numai că evreii ar fi fost foarte ataşaţi de soţii sau soţiile şicopiii cu care constituiau o familie nucleară. Nu, ci evreii erau ataşaţi de întreagafamilie, adică de mişpachah, care înseamnă familia extinsă, întregul clan format dinpărinţi, bunici, unchi, mătuşi, verişori şi verişoare, precum şi afini. Dar mai mult,evreii ataşaţi de mişpachah nu erau ataşaţi în mod abstract de rudele care o alcătuiau,ci de rude ca oameni. Altfel spus, evreul de rând nu era îndrăgostit de abstracţiuni degenul genealogiilor şi a gradelor de rudenie existente între rudeniile sale, tribul sauseminţia din care proveneau acestea, ci de chestiuni concrete, cunoştea foarte bine şiistoriile personale ale rudelor sale, cu succesele şi eşecurile lor, chiar şi cu întâmplăripicante. Într-o epocă în care lucrurile importante nu erau scrise, ci erau încredinţate44 Art. „Genealogies”, în Dictionary of the Old Testament – Pentateuch, T. Desmond & AlexanderDavid W. Baker, InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA, 2003, pp. 345-350. 13
  • memoriei, evreii putea povesti o oră întreagă despre ei şi rudele lor, fără a greşi sau ase repeta.45 Prin secolul al XIX-lea, psihologia a a făcut „marea descoperire” că individuldevinde „persoană” numai în cadrul relaţiilor interpersonale. 46 Pe această linie degândire, putem spune despre evrei că ei erau cât se poate de „personali”, adică eraupersoane integrate, integrate în primul rând în familie, având multe rude, dar fiind şiamplasaţi cu fermitate în cadre sociale, în contexte economice, politice, religioase şiaparţinând unui areal geografic.47 Dar oare ce nu înseamnă declaraţia categorică făcută mai sus, anume că laevrei spiritul de familie şi comunitate era foarte dezvoltat? Printre altele, nu înseamnăcă într-o familie extinsă, şi chiar şi într-o comunitate sătească, ar fi existat conceptulde viaţă privată sau intimitate, drag modernilor: în comunitatea familială şicomunitară toţi ştiau totul despre toţi. Din punct de vedere moral, evreul trăitor înantichitate nu avea cum să-şi ascundă păcatele... iar din punct de vedere social, el nuavea cum să-şi exagereze meritele sau să-şi camufleze lipsurile. Evreul integrat eratransparent şi, desigur, vulnerabil. Viaţa sa depindea de viaţa comunităţii, dar relaţiaera bilaterală, pentru că şi viaţa comunităţii depindea de viaţa fiecărei persoane.Evreul nu se gândeau la sine ca la un individ singular şi nu avea cum să trăiască astfel,ci el era un organ într-un trup, având locul, rolul şi funcţia sa, mai mare sau mai mică,dar importantă pentru întregul corp. Ochiul nu putea zice mâinii: „N-am trebuinţă detine”, şi nici capul nu putea zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”48 Înzestraţi cu aceste cunoştinţe preliminare, putem purcede la drumulcunoaşterii genealogiilor şi al semnificaţiilor lor, privindu-le prin ochii evreilortrăitori în vremurile biblice. Genealogiile, ca etimologie şi obiect de studiu În primul rând, pentru a discuta despre genealogii în general, şi despregenealogiile din iudaismul vremurilor biblice în special, trebuie să definim cesemnifică noţiunea „genealogie”. Acest termen provine din două cuvinte greceşti,genos, care înseamnă „generaţie”, şi logos, „cuvânt, învăţătură, ştiinţă” şi înseamnă„urmărirea sistematică a filiaț iei existente între membrii unei familii (marcante),făcută pentru a stabili originea ș i gradul lor de înrudire.”49 În al doilea rând, genealogiile sunt studiate de către specialiştii câtorvadiscipline: de către antropologi culturali, pentru care sistemul de înrudiri are o marevaloare; de către cercetători ai sacrului (rabini, teologi etc.); dar mai ales de cătreistorici, care consideră discursul despre genealogie ca făcând parte din disciplinele45 De fapt, arabii beduini sunt şi astăzi capabili de aceste fapte. A se vedea Art. „Genealogy”, în NewIllustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, USA, 1995,pp. 482-483.46 Aceasta a fost o descoperire numai pentru psihologie, Părinţii capadocieni ai creştinismuluirăsăritean afirmaseră aceasta în veacul al IV-lea e.n.47 Art. „Genealogy”, în Holman Bible Dictionary, Trent Butler (gen. ed.), Holman Bible Publishers,Nashville, Tennessee, USA, 1991, pp. 482-483.48 Întâia epistolă a apostolului Pavel către corinteni, 12:21.49 http://dexonline.ro/definitie/genealogie 14
  • auxiliare ale istoriei. Uneori, istoricii au de întocmit filiaţii şi legături pentru familiiimportante, nobiliare sau chiar domnitoare, şi atunci se apleacă asupra genealogiilorcu interes. Persoanele care stabilesc genealogii adună tradiţii orale, apelează laconsemnări istorice, registre de familie sau chiar analize genetice şi, adeseori, îşietalează descoperirile în formă de tabele („arbori genealogici”) sau le consemnează înformă narativă. O genealogie se poate cerceta analitic, metodă care se finalizează prinelaborarea unui tabel al ascendenţilor, sau sintetic, metodă care, finalmente, vaprezenta tabelul descendenţilor.50 Pentru a clarifica sintagma „tabelul ascendenţilor”, precizăm că acesta este untabel care constă dintr-o listă a persoanelor care se înrudesc, pornindu-se de la unindivid considerat rezultatul evoluț iei unei familii ș i urmărindu-i pe toț i antecesoriisăi. Tabelul se compune pe baze strict matematice ș i evoluează în progresiegeometrică prin puterile succesive ale lui doi51. Tabelul descendenţilor, pe de altă parte, reprezintă o listă a persoanelor care seînrudesc, pornindu-se de la un individ ș i urmărindu-se toț i descendenț ii săi. Acesttabel al descendenț ilor diferă de cel al ascendenț ilor prin faptul că nu este guvernatde o lege matematică, dar ș i numărul urmaș ilor din fiecare generaț ie creș te înprogresie geometrică.52 Apariţia discursului genealogic Când a apărut discursul despre familie şi înrudire? Întrebarea nu este delocretorică, ci îşi are importanţa sa, dar răspunsul nu poate fi dat cu precizie, ci poate fidoar încadrat într-o epocă, cea demult apusă a preistoriei, în care societatea umană eraformată din clanuri care aveau un strămoş comun din care descindeau şi, înconsecinţă, necesita cunoaşterea descendenţei fiecărui individ şi gradul de înrudire cuceilalţi membri ai clanului. Pentru a substanţia această afirmaţie, facem referire laListele regilor sumerieni53, care încep în felul următor: Când regalitatea a fost coborâtă din Cer, Regalitatea a fost coborâtă în Eridu(g). În Eridu, Alulim a devenit rege; El a domnit timp de 8 sars54. Alalĝar a domnit timp de 10 sars55. Doi regi; Ei au domnit timp de 18 sars56. Apoi Eridu a căzut, Iar regalitatea a fost dusă în Bad-tibira.5750 http://ro.wikipedia.org/wiki/Genealogie51 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabla_ascendenţilor52 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabla_descendenţilor53 A se vedea http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.1.1# sauhttp://www.annetteimhausen.com/handouts/Vorlesung-Handout-3.pdf54 Un sar este o unitate de măsură sumeriană egală cu 3.600. Sumerienii aveau nu numai sistemulzecimal, ci şi cel hexagesimal. Aici, 8 sars ar fi 28.800 de ani.55 Adică 36.000 de ani.56 Adică 64.800 de ani.57 A se vedea http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.1.1# sau 15
  • Stihul 39 încheie: „În cinci cetăţi, opt regi. Ei au domnit timp de 67 de sars58.Apoi a venit potopul.” Pentru cercetătorii care studiază evoluţia gândirii de la stadiul de mythos la celde logos, acest text este util pentru că decelează această trecere, vorbind despre niştedomnii fabulos de lungi ale unor regi (faza mitică), care s-au exercitat în aşezăriconcrete (Eridu, Bad-Tibira) şi s-au terminat din cauza unui potop (faza logică). Altfelspus, cercetătorii în cauză au în faţă un text mitic care se metamorfozează într-unulcronografic. Pentru studiul de faţă, însă, textul este relevant datorită unui eveniment, fie elşi catastrofal: potopul, indiferent de anvergura sa, reprezenta pentru contemporanii săiun reper temporal. Această afirmaţie este semnificativă pentru genealogii, întrucâtatunci când se povestea despre diferiţii membri ai familiei, uneori naratorii îşirelaţionau rudele la anumite evenimente cărora le fuseseră contemporani şi care nunumai că făceau parte din istoria personală a membrilor respectivi, dar şi ajutau laîncadrarea lor temporală în realitatea istorică concretă şi generală şi fusese conservatăde memoria socială. După preistorie şi faza textelor mitice şi cronografice, următorul pas importantîn istoria discursului despre familie şi înrudire apare în lumea elenistă: „genealogiştii”– dacă i-am putea denumi astfel – elenişti ne-au lăsat materiale istoriografice. Evreii şi genealogiile vremurilor biblice Evreii, un popor semit, nu se raportau la genealogii într-o manieră diferită desumerieni, un popor probabil hamit, ci şi ei relaţionau unii membri ai familiei şiistoria personală a acestora la unele evenimente încadrate temporal, fapt care poate fisesizat uşor din câteva versete care fac parte din discursul biblic din perioada pre-avrahamică: Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa. Aceasta a născut un fiu pe care l-a numit Set59, zicând: „Dumnezeu mi-a dăruit un alt urmaş în locul lui Abel, întrucât el a fost omorât de Cain.“ Genesa, 4:25. Aşadar, naşterea şi numirea lui Set este raportată la un eveniment care avuseseloc într-un cadru temporal, şi pe care contextul îl plasează ca având loc în Genesa,4:8. Sau, un pasaj şi mai elocvent: Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg60, pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan. Genesa, 10:25.61http://www.annetteimhausen.com/handouts/Vorlesung-Handout-3.pdf.A se vedea şi http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_king_list58 Adică 241.200 de ani.59 Lit.: o altă sămânţă; vezi nota de la 3:15. N. tr.60 Peleg înseamnă împărţire. N. tr.61 Noua Traducere Română, disponibilă pe http://www.bibleserver.com/text/NTR/Genesa10 16
  • Pentru tema acestui eseu nu contează să ştim precis despre ce împărţire apământului este vorba, dacă Pământul s-a divizat în continente sau dacă pământul afost împărţit oamenilor în ghivece, pentru a-şi sădi flori în ele, citatul doarsubstanţiază afirmaţia noastră făcută mai sus vizavi de istoria personală, care uneori,în naraţiunea genealogică, inserează evenimente pentru a le ancora mai bine înrealitatea istorică concretă şi generală. Încă din prima carte a Bibliei, Genesa, se vede imediat interesul sporit alevreilor faţă de genealogii, generaţii şi liste în general, dragostea pentru sistematizare.Este suficient aici să amintim de termenul tol(e)dot 62 şi ocurenţele sale. Numai înaceastă primă carte termenul tol(e)dot, care provine din verbul yalad, „a zămisli, a danaştere”, apare de unsprezece ori63, a cărui traducere se face destul de greoi, putându-se tălmăci drept „naşteri/ generări/ generaţii”. Acest interes sporit pe care evreii îl aveau faţă de genealogii răzbate şi dinfaptul că în această primă carte a Bibliei au fost consemnate liste genealogice care nuvorbeau numai despre Avraham, patriarhul întemeietor de etnie 64 , ci despreascendenţii săi, de la Adam până la Noe65, descendenţii lui Noe66 şi stirpea de la Şemla Avraham67. Regele David îşi putea trasa obârşia nu numai până la Pereţ, fiul lui Yehudah(Rut, 4:18-22) ci, implicit, până la Adam, iar primele nouă capitole din Cartea întâi acronicilor conţine o listă detaliată de oameni, de la Adam şi până la cei trăitori învremurile regelui Saul (cca. 1.000 î.e.n.). Scopurile narării genealogiilor Mai sus scriam că la naştere, bebeluşul evreu era deja amplasat ferm într-oconstelaţie de relaţii familiale, sociale, economice, politice, religioase, şi aparţineaunui areal geografic. Acestă situaţie dată nu era suficientă în sine însăşi, ci, în timp cecreştea, copilul trebuia să ajungă să cunoască toate acestea. Mai întâi, el cunoştea betab, casa sa părintească, sau bayit, „spiţa familiei”. Următorul nivel al sistemului socialbazat pe înrudire era mişpachah, rudele care constituiau familia extinsă sau clanulcopilului: nu numai că trebuia să cunoască despre ele, adică despre gradul de rudenieşi trecutul lor, dar, de-asemenea, trebuia să fie capabil să redea aceste lucruri 68 înfuncţie de dorinţa de a împlini anumite scopuri care apăreau în viaţă. Pe lângă toateacestea, un evreu provenea dintr-un trib (mateh sau şebet). Şi, desigur, când un insevreu reda o genealogie lineară sau una segmentară, conform trebuinţelor sale demoment, el se încadra în poporul său (’am) în triburile sau seminţiile lui Israel (şibteYisra’el) sau fiii lui Israel (bene Yisra’el).6962 Limba ebraică modernă (ivrit) nu pronunţă e-ul, acolo apărând un şvah mobile.63 A se vedea Genesa, 2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10,27; 25:12,19; 36:1,9; 37:2.64 A se vedea Genesa, 25:1-4.65 A se vedea Genesa, 4:1-2, 17-22, 25-26; 5:1-3266 A se vedea Genesa, cap. 10.67 A se vedea Genesa, 11:10-26.68 În conformitate cu procesul traditio – reditio, adică predarea de cunoştinţe şi redarea lor.69 Art. „Social Structure”, R.W. Younker, în Dictionary of the Old Testament – Pentateuch, pp. 783-787. 17
  • De exemplu, dacă el îşi afirma legitimitatea la o funcţie sau o poziţie socială,adică îşi revendica un drept anume, evreul se identifica social declarându-şigenealogia, fie cea ascendentă, care-l plasa la începutul înşiruirii spiţei sale, dupăcare-şi menţiona tatăl, bunicul, străbunicul etc. (fie paterni, fie materni), fie aminteadespre strămoşul care obţinuse primul privilegiul sau dreptul revendicat şi apoi coboralinear, din genereaţie în generaţie, până ajungea la sine. Genealogiile segmentare, pe de altă parte, stabileau relaţii între diferiţi inşi saugrupuri, clanuri. Care ar fi diferenţele dintre genealogiile lineare şi cele segmentare? Le vomtrece în revistă prin intermediul unui pasaj: Genealogiile lineare enumeră nume care conectează un individ la o rudă specifică dintr-o generaţie anterioară. În timp ce adâncimea genealogiilor lineare poate varia, lăţimea lor rămâne limitată la o persoană per generaţie. O genealogie segmentară are atât lăţime generaţională – mai mult de o persoană per generaţie – cât şi adâncime. O genealogie segmentară descrie relaţiile atât din cadrul unei generaţii specifice (adică, între fraţi, surori şi chiar şi verişori), cât şi de la o generaţie la alta (de exemplu, mamă-fiică). Genealogiile segmentare compun ceea ce cultura occidentală denumeşte „arbore genealogic”. (...) Distincţia dintre o genealogie lineară şi una segmentară nu trebuie împinsă la extreme: ambele pot apărea – şi chiar apar – în cadrul unor liste genealogice extinse. Când are loc aceasta, tranziţia de la o genealogie lineară la una segmentară (şi vice-versa) înseamnă semnificaţia relativă a unei generaţii particulare, sau lipsa semnificaţiei sale.70 După clarificările din citatul de mai sus merită să accentuăm încă o dată cănaratorii nu aduceau în discuţie toate rudele, ci numai cele semnificative pentru ţelullor. Membrii familiei insignifianţi pentru scopul narării unei genealogii nu erauamintiţi, iar uneori erau trecuţi sub tăcere şi membrii care prejudiciaseră şi ruşinaserăimaginea familiei. Aceste omisiuni nu erau considerate ca fiind vreo problemă. Având ca scop o anumită legitimitate, genealogiile aduceau în discuţie nunumai relaţii de rudenie, ci şi statuturi şi relaţii sociale, economice, religioase şipolitice, precum şi locuri geografice.71 În ceea ce priveşte menţionarea femeilor în relatările genealogice orale: într-osocietate patriarhală, femeile erau excluse din asemenea relatări. Dacă totuşi,ocazional, erau menţionate, femeile respective erau menţionate doar pentru a împlinianumite scopuri, cum ar fi împlinirea unor trebuinţe narative sau/şi ilustrarea unorînvăţături morale concrete (Genesa, 11:29-31; Exodul, 6:23,25). Funcţiile genealogiilor Care erau funcţiile genealogiilor? Ele sunt multiple şi variate:  Genealogiile demonstrau unitatea tuturor popoarelor (Genesa, cap. 10);70 Art. „Genealogies”, în Dictionary of the Old Testament – Pentateuch, pp. 345-350. Pentru genealogiistructurate fundamental linear, a se vedea Genesa, 5:1 – 6:8, iar pentru o genealogie strict segmentară ase vedea Exodul, 1:1-6.71 Art. „Genealogy”, în Holman Bible Dictionary, pp. 482-483. 18
  •  Genealogiile demonstrau relaţiile şi distincţiile dintre poporul evreu şi celelalte populaţii (Genesa, cap. 10);  Genealogiile demonstrau unitatea şi coeziunea israeliţilor (Exodul, 1:1- 5);  Genealogiile construiau o punte istorică ce lega Israelul în perioadele istorice pentru care avea disponibile puţine naraţiuni (I Cronici, 1-9);  Genealogiile asigurau un sentiment de continuitate naţională şi unitate în perioade de disperare naţională (I Cronici, cap. 5);  Genealogiile descriau funcţii militare (Numeri, 1:5-16);  Genealogiile îndrituiau o persoană sau un grup la o funcţie (I Cronici, 6; 24-26).72 Privind genealogiile din punct de vedere teologic, am mai putea adăuga şifuncţia de a fi un „semn” vizibil (‘ot), un indicator care arată înaintarea istoriei spreţelul lui Dumnezeu (Genesa, capitolele 4, 5, 11:11:10-32; I Cronici, 1-9).73 Nici acest eseu nu s-a dorit a fi exhaustiv74, ci doar o privire de ansambluasupra genealogiilor care, din câte s-a putut observa, circumscriau bebeluşul evreuîntr-o constelaţie de relaţii familiale şi comunitare, îl amplasau cu fermitate în niştecadre sociale, în contexte economice, politice, religioase şi-l făceau să aparţină unuiareal geografic.72 A se vedea şi perioada post-exilică, în care genealogiile ajutau la reconstruirea ordinii sociale aevreilor în timpul repatrierii din deportarea babiloniană, cartea Ezra, capitolele 2 şi 8.73 Art. „Genealogy”, în Holman Bible Dictionary, pp. 482-483.74 Pentru un eseu care frizează exhaustivitatea, a se vedea, de exemplu, articolul „Genealogies”, în TheInternational Standard Bible Encyclopedia, James Orr (ed.), Grand Rapids, Eerdmans, SUA, 1930,articol care are 60 de pagini. 19
  • CIRCUMCIZIA EVREILOR Din câte s-a văzut, eseul anterior trata genealogiile, ca aspect important alrelaţiilor familiale şi comunitare. Eseul acesta va continua studierea vieţii evreilor învremurile biblice, abordând, mai întâi, circumcizia în Orientul Apropiat Antic,prezentând actul propriu-zis al circumciderii, expunând semnificaţiile sale şi trecândîn revistă consecinţele circumciziei, pe diferite planuri. Înainte de a discuta despre circumcizie, trebuie să clarificăm faptul că aceastaera actul chirurgical al îndepărtării de jur împrejur a pielii în exces, a prepuţului pecare îl are la naştere un bebeluş de sex masculin.I. Circumcizia în Orientul Apropiat Antic (O.A.A.) Din punct de vedere cronologic, existenţa circumciderii este atestată în arealulgeografic şi cultural al Orientului Apropiat cel puţin încă din cel de-al treilea mileniuî.e.n.75 Erau circumcişi adolescenţi aparţinând unor populaţii semitice şi deopotrivănon-semitice, după cum urma să spună profetul Ieremia, menţionându-i printrepracticanţii acestui act pe egipteni, edomiţi, amoniţi, moabiţi şi arabii care trăiau îndeşert.76 Filistinii, asirienii şi neo-babilonienii sunt enumeraţi printre cei care nupracticau aceasta, iar despre canaaneeni nu avem vreo informaţie că ar fi practicat-osau nu.77 Care este motivul pentru care aceste populaţii practicau circumcizia? Nu sepoate răspunde cu certitudine, dar diferiţi cercetători au sugerat teorii care spun căcircumciziile erau făcute ca rituri bărbăteşti de fertilitate, practicate la vârsta pubertăţiisau în preajma nunţii, sau aveu scop igienic, sau erau „rituri magice, menite să-iprotejeze pe bărbaţi de mânia zeilor”78. Există chiar şi teoria că circumcizia ar fi fost o„ceremonie tribală de iniţiere şi semn de apartenenţă la un grup etnic anume” 79, darteoria cu pricina nu ni se pare că ar sta în picioare, pentru că dacă apartenenţa la ungrup etnic anume depindea de circumcizie, şi dacă circumcizia era practicată de maimulte grupuri etnice, atunci orice bărbat circumcis putea fi confundat oricând cumembrii altor grupuri care practicau circumcizia: ca atare, nu circumcizia estecriteriul de stabilire a apartenenţei la un grup.75 Art. „Circumcision”, de P.R. Williamson, în Dictionary of the Old Testament: Pentateuch, T.Desmond Alexander & David W. Baker (eds.), InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA,Leicester, England, 2003, pp. 122-125.76 A se vedea Ieremia, 9:25,26, şi a se compara cu Ezechiel, 32:17-32.77 Art. „Circumcision”, de R. Dennis Cole, în Holman Bible Dictionary, Trent Butler (gen. ed.),Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991, p. 262.78 Art. „Circumcizie”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, edit. Hasefer, Bucureşti, 2000, trad. V.Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein, pp. 159-161.79 Id., ibid. 20
  • II. Patriarhul Avraham şi circumcizia Pentru a înţelege circumcizia la evreii trăitori în vremurile biblice, trebuie, maiîntâi, să vedem modul în care s-a ajuns la practicarea acestui act în cadrului poporului.Redăm, aşadar, textul biblic fundamental, din Genesa, capitolul 1780: 1 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis: - Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic81. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult. 3 Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: 4 - În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam82, pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. 6 Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. 7 Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii83 tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. 8 Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale84 după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“ 9 Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: - În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. 10 Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. 11 Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12 În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. 13 Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu. Genesa, 17:1-14. Atunci când patriarhul Avraham primeşte porunca de a se circumcide, elînţelege despre ce este vorba, fapt pe care-l înţelegem nu numai uitându-ne la arealulgeografic şi cultural în care trăia, ci şi pentru că el nu întreabă ce semnificacircumcizia propriu-zisă şi cum se practica ea. Iar puţin mai jos, cartea Genesa nu uităsă amintească grabnica ascultare a patriarhului Avram faţă de rostirea dumnezeiască: 23 Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.80 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Genesa1781 17:1 Ebr.: El-Şadai. N. tr.82 17:5 Avram poate însemna Tată înălţat sau Tata este înălţat; Avraam sună asemănător cu expresiaebraică pentru tatăl unei mulţimi. N. tr.83 17:7 Vezi nota de la 12:7; şi în vs. 12, 19. N. tr.84 17:8 Vezi nota de la 12:7. N. tr. 21
  • 24 Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, 25 iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. 26 Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. 27 Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini. Genesa, 17:23-27.85 Aceste pasaje sacre vorbesc despre brit mila, adică despre „legământulcircumciziei”, şi pe ele se fundamentează alte pasaje importante, de genul celor găsiteîn Genesa, 34:13-24; Exodul, 4:24-26; Iosua, 5:2-8 etc.III. Modul de practicare a circumciderii şi beneficiarii săi Să vedem acum în ce mod se practica circumciderea şi cine erau beneficiariisăi. În primul rând, faptul că extrem de delicatul act al circumciziei este străvechi eatestat de enigmaticul pasaj Exodul, 4:24-26, din care reţinem versetul 25, care nespune că Ţiporah îl circumcide pe Moise, soţul ei, cu „o piatră ascuţită”, precum şi deIosua, 5:2,3, care pomenesc de cuţite de silex. Cuţitul (izamel), fie de silex, fie, mai târziu, de argint, era ascuţit pe ambelemuchii şi era manevrat de un bărbat priceput86, denumit mohel. Acesta decapişonacapul penisului (atara), secţiona prepuţul (orlah) şi lua o cantitate minimă de sânge(dam brit mila). Pentru a nu se pierde sângele, în care era viaţa87, mohel-ul avea grijăsă îl aspire. Porunca divină înfăţişată mai sus arată că beneficiarii circumciderii eraubebeluşii evrei care trebuiau circumcişi în cea de-a opta zi de viaţă. „Cînd această aopta zi cădea într-un sabat, circumcizia era totuşi efectuată, în ciuda numeroaselorreguli şi legi care cereau suspendarea activităţilor zilnice pentru a respecta sabatul.”88 Organismul uman produce vitamina K, vitamină care conţine protrombină,care este factorul coagulant al sângelui. Absenţa acestei protrombine duce la moarteaomului chiar şi din cauza unei banale sângerări, iar existenţa ei garantează coagulareaşi oprirea de la sine a sângerării. Cercetări medicale moderne au demonstrat faptul căîn cea de-a opta zi de viaţă protrombina este secretată la nivelul maxim din toată viaţaindividului uman, ea ajungând la 110%; altfel spus, o circumcizie efectuată în aceastăzi se vindecă extrem de repede.89 Cu toate acestea, Biblia înfăţişează nu numai bebeluşi, ci şi bărbaţi care autrecut prin circumcizie, şi aici nu ne referim numai la Avraham, Işmael sau Moise,amintiţi mai sus, ci la două categorii de bărbaţi: sclavii şi străini stabiliţi printre evrei.Versetele 12 şi 13 din Genesa, 17, vorbesc despre sclavii ne-evrei, care trebuiecircumcişi după cumpărarea lor, iar Exodul, 12:48, precizează situaţia gherim-ilor,adică a ne-evreilor care s-au stabilit printre evrei în calitate de „rezidenţi străini” şi85 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Genesa1786 Biblia menţionează că, la un moment dat, circumcizia a fost făcută şi de către o femeie, Ţiporah,soţia lui Moise, dar contextul din Exodul, 4:25, arată o situaţie de criză, bărbatul fiind pe moarte.87 A se vedea Leviticul, 17:11.88 M.C. Tenney, J.I. Packer, W. White, Viaţa cotidiană în vremurile biblice, edit. Agape, Făgăraş,1997, trad. O. Cosma, p. 77.89 Apud M.C. Tenney, J.I. Packer, W. White, op. cit., loc. cit. 22
  • voiau să se identifice cu poporul evreu şi să celebreze Paştele împreună cu poporul-gazdă: aceştia puteau celebra Pesach-ul numai după circumciderea lor.IV. Semnificaţiile circumciziei Textele sfinte ne dumiresc cu privire la faptul că, deşi circumcizia nu îşi areoriginea în cadrul poporului evreu, totuşi YHVH ia această instituţie culturală, careera ca o bucată de cărbune azvârlit în noroi, şi-i şlefuieşte faţetele, metamorfozând-oîntr-un diamant frumos tăiat. Faţetele acestui diamant sunt următoarele: faţeta etică,ritualică, etnică, metaforică şi teologică. Să le examinăm în lumina Cuvântului sacru. A. Faţeta etică a circumciziei Citind cartea Genesa cu atenţie, descoperim că YHVH a făcut un legământ cuAvraham expus în capitolele 12-22. Din capitolul 17 al cărţii reiese clar faptul căcircumciderea era obligatorie pentru includerea în legământul despre care vorbeşteacest capitol90, iar prima funcţie a circumciderii era cea etică: atunci când El-Şadai,Dumnezeul cel Atotputernic, i se revelează lui Avraham, în versetul 1 îi şi prezintăacestuia o cerinţă etică, aceea de a se supune şi a trăi înaintea lui YHVH într-un modcare poate fi încapsulat în termenul ebraic tamim, 91 adică „fără pată, fără prihană,desăvârşit”92. Aceasta este o condiţie sine qua non a instituirii legământului. Capitolul18, mai ales versetele 18,19 atestă că obligaţiile etice ale acestui legământ au fost şiele transferate asupra tuturor acelora care au acceptat semnul circumciziei. Astfel,circumcizia a fost mijlocul prin care privilegiile divine şi responsabilităţile privitoarela supunerea şi trăire curată au fost transferate de la o generaţie la alta. A existat încă de la început o legătură directă între circumcizia fizică şi cea „spirituală”, o legătură care, a fost instituită în Genesa şi pur şi simplu rostită şi aplicată de profeţi ulteriori, cum ar fi Ieremia şi Ezechiel (Ez. 44:7-9).93 B. Faţeta ritualică a circumciziei Faţeta ritualică a circumciziei este evidentă din faptul că Dumnezeu îi oferiselui Avraham posibilitatea de a intra într-un legământ particular (Gen. 17:11), iarcondiţia necesară ca acesta să fie primit în legământ era acceptarea unui semn vizibil(‘ot), circumcizia, ca un fel de rit de iniţiere. Îndepărtându-ne puţin de cartea Genesa, vedem că următoarea menţionare acircumciderii ca rit apare în pasajul Exodul, 4:24-26, despre care scriam mai sus căeste enigmatic. Acelaşi P.R. Williamson aduce la lumină dificultăţile textului: Aici circumcizia pare să aibă o conotaţie aproape magică, înrudită cu semnificaţia sa apotropaică din unele culturi, atât antice cât şi moderne. Dificultatea exegetică se iveşte din întrebuinţarea ambiguă a pronumelor evreieşti, fiind neclar cine întreprinde acţiunea asupra cărui obiect şi motivul pentru care face aceasta – singurul fapt indiscutabil fiind acela că Ţiporah şi-a circumcis soţul sau fiul pentru a evita uciderea de către YHVH. Este posibil ca Moise să fi fost în pericol de moarte, iar Ţiporah să-i90 A se vedea versetele 10, 14 din acest capitol 17.91 Termenul ebraic tamim a fost înseriat de savantul Strong cu nr. H 8549.92 A se vedea şi Genesa, 18:19.93 P.R. Williamson, op. cit., loc. cit. 23
  • fi atins „picioarele” (poate un eufemism pentru „organele genitale”) cu prepuţul lui Gherşom, fiul lor. Această acţiune a avut un efect ispăşitor, compensând pentru deficienţa lui Moise (se presupune fie că Moise nu era circumcis, fie că această circumcizie fusese făcută în stilul egiptean, în care, conform Iosua, 5:9, prepuţul nu fusese retezat total94). Inserarea acestui incident exact în acest moment al naraţiunii serveşte sublinierii afirmaţiei teologice că numai comunitatea de legământ – identificată prin semnul circumciziei prescris în legământ – va reuşi să scape judecăţii divine care tocmai fusese anticipată pentru egipteni (Ex. 4:23). Circumcizia ispăşitoare a lui Moise se poate să fi fost o măsură temporară, garantând că împlinirea din partea lui a însărcinării încredinţate lui de către YHVH nu poate fi întârziată necorespunzător. În orice caz, după cum demonstrează acţiunea Ţiporei (Exodul, 4:26), centrul de greutate al pasajului este reprezentat de supunerea faţă de semnul de legământ al circumciziei, adică alăturarea la comunitatea de legământ, care era condiţia necesară pentru a scăpa de judecata dumnezeiască. (În această lumină, nu este surprinzător faptul că circumcizia este prezentată şi ca o condiţie necesară pentru participarea la celebrarea pascală a izbăvirii aduse de YHVH, cf. Exodul, 12:44-49.)95 (...) Oricum, în orice mod ar fi înţelese detaliile, acest incident ilustrează grafic importanţa ritualică uriaşă pe care o avea circumcizia. Acum, o dată ce am lecturat acest citat, înţelegem mai bine ce înseamnă faptulcă în Iosua, 5:2-9, YHVH prăvăleşte ocara de peste israeliţi, care peregrinaseră înpustie fără a fi plăcuţi lui Dumnezeu, într-o perioadă 96 în care legământul eraconsiderat a fi suspendat iar circumcizia abrogată.97 Aici mai merită să amintim faptul că semnul legământului avrahamic estetransferat şi în aşa-numitul „legământ mozaic”: în ziua a opta, nou-născutului i sefăcea circumcizia, brit mila, şi era considerat ca acceptat în legământ. C. Faţeta etnică a circumciziei Partenerul divin al legământului îi face patriarhului câteva promisiuni, dintrecare una ne atrage atenţia pentru cazul de faţă, întrucât ea viza o „sămânţă” pe careurma s-o aibă Avraham: acesta urma să aibă descendenţi, iar pentru aceştia,circumcizia urma să aibă funcţia de „semn al legământului”. Altfel spus, pentru aceştidescendenţi, promisiunile divine erau valabile, iar de la ei se aştepta o trăirecredincioasă şi etică, de tip avrahamic, precum şi obligaţia de a săvârşi ritulcircumciderii (Gen. 17:10-12). După cum spunea P.R. Williamson, „prin intermediulacestui rit, promisiunile dumnezeieşti şi obligaţiile omeneşti erau transferate asuprageneraţiilor următoare.”98 Însă aici atragem atenţia asupra unui fapt de o importanţă majoră: promisiuneadivină că Avraham şi descendenţii săi vor binecuvântaţi nu este valabilă numai pentruaceştia. Genesa, 12:3, 17:4-6,12,13, 18:18, 22:18 afirmă categoric faptul călegământul făcut de YHVH cu Avraham nu avea un sens naţionalist exclusivist, ci înacest legământ şi în comunitatea de legământ întemeiată astfel puteau fi încorporaţi şiindivizi care nu descindeau biologic din patriarh. Acelaşi autor P.R. Williamsonspune:94 Din raţiuni pe care le vom expune mai jos, nu suntem de-acord cu această interpretare. N. ns.95 P.R. Williamson, op. cit., loc. cit.96 Conform Numeri, 14:34.97 Apud J.A. Motyer, art. „Circumcizie”, în Dicţionar biblic, J.D. Douglas (ed.), ed. Cartea Creştină,Oradea, 1995, trad. L. Pup, J. Tipei, pp. 234-235.98 P.R. Williamson ne spune că pentru partenerii umani ai legământului circumcizia urma să aibă „ofuncţie în mod primordial (deşi nu exclusiv) mnemonică”. 24
  • ...expansiunea foarte numeroasă anvizajată în Genesa, 17:2 includea „neamurile” despre care vorbea promisiunea (Gen. 17:4-6), neamuri care nu pot fi explicate pur şi simplu prin referirea la ismaeliţi şi la fiii Keturei (cf. Gen. 17:16). Creşterea fenomenală promisă lui Avraham urma să fie realizată nu prin expansiunea numerică a descendenţilor săi biologici, ci – fapt mai semnificativ – prin faptul că alte neamuri sau popoare se vor supune clauzelor legământului.99 Modul în care acele alte neamuri sau popoare, rezidenţi străini şi vizitatoritemporari, vor putea fi incluse în cadrul comunităţii de legământ, cu tot ceea cepresupunea aceasta, este marcat în acelaşi fel: prin circumcidere100, act care le garantaacceptarea la cel mai intim praznic ospăţ al evreilor şi anume Pesach-ul, Paştele(Exodul, 12:44,48). D. Faţeta metaforică a circumciziei Circumcizia are şi o faţetă metaforică. Astfel, termenul „circumcizie” estefolosit şi pentru alte organe anatomice, precum inima 101 şi buzele 102 , dar se poateaplica şi primelor recolte ale pomilor fructiferi103. P.R. Williamson clarifică metafora: În toate aceste conotaţii se pare că aveam de-a face cu ceva ce nu este potrivit pentru a împlini scopul pentru care este menit. Astfel, o inimă/gândire necircumcisă este incapabilă să înţeleagă şi, astfel, să împlinească cerinţele lui Dumnezeu. În acelaşi fel, buzele sau urechile necircumcise nu sunt medii bune pentru comunicare divină. În mod similar, rodurile necircumcise nu sunt potrivite pentru folosinţă (fie pentru sacrificiul adus lui Dumnezeu, fie pentru consumul uman). Acest concept metaforic de potrivire se poate presupune că se află în miezul circumciderii fizice; circumcizia a dat conotaţii ideii de potrivire pentru participarea la planul şi scopul lui Dumnezeu pentru poporul Său de legământ. Acest scop a început să-şi găsească împlinirea în viaţa lui Avraham numai după ce s-a supus ritului circumciziei. În mod semnificativ, Iţhaq, primul din spiţa promisă de descendenţi speciali, s-a născut numai după ce Avraham a fost circumcis, subliniind astfel faptul că circumcizia era o necesitate pentru a experimenta binecuvântările lui YHVH. Această explicaţie ne îngăduie un calambur: israelitul fie se potrivea, fie seîmpotrivea. De exemplu, în Leviticul, 26:40,41, inima necircumcisă înseamnămândrie, fărădelegi şi împotrivire, iar în Deuteronom, 10:16, Partenerul divin allegământului cere israeliţilor nu doar circumcizia inimii şi plecarea capului, cisupunere în faţa Sa, acceptarea potrivirii gândite de El, intrarea în planurile Sale.Această circumcidere a inimii va fi făcută, în mod ultim, de Dumnezeu Însuşi şi vaavea ca rezultat iubirea israeliţilor de Dumnezeu din toată inimă şi din tot sufletul, oiubire întru viaţă.10499 P.R. Williamson, op. cit., loc. cit.100 P.R. Williamson comenta: „O dată ce înţelegem situaţia în acest fel, scenariul înşelăciunii născocitde fiii lui Yakov în Genesa, 34 este cu atât mai respingător.”101 Leviticul, 26:41; Deuteronomul, 10:16; 30:6; conform Ieremia, 4:4 şi 9:25,26.102 Exodul, 6:12,30; conform Ieremia, 6:10, unde se aplică buzelor.103 Leviticul, 19:23.104 Deuteronomul, 30:6. 25
  • Profetul Ieremia a subliniat mai târziu că exista riscul ca un israelit să aibăprepuţul circumcis şi inima necircumcisă: 24 ...ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare105 şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.»“ 25 „Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab şi pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, care locuiesc în pustie106; căci toate neamurile sunt necircumcise şi toată casa lui Israel are inima necircumcisă.“107 Ieremia, 9:24-26. A avea prepuţul circumcis şi inima necircumcisă însemna a nu fi diferit depopulaţiile înconjurătoare care practicau doar circumciderea fizică.108 Pentru a rămâne în sfera potrivirii, vom încheia cu cuvintele alese potrivit de J.A. Motyer: Astfel, încă de la bun început, circumcizia copiilor a fost un obicei israelit şi nu a fost derivat din obiceiuri egiptene sau de altă origine şi este în contrast puternic cu ritualurile pubertăţii de la alte popoare: aceste ritualuri indică recunoaşterea socială a statutului de adult, iar circumcizia indică statutul înaintea lui Dumnezeu şi o lucrare a harului divin.109105 9:24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri(îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintreoameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referăla loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul,aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă depromisiunile legământului; peste tot în carte. N. tr.106 9:26 Sau: pe toţi cei de departe, locuitorii pustiei. N. tr.107 http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ieremia9108 P.R. Williamson, op. cit., loc. cit.109 J. A. Motyer, op. cit, loc. cit. 26
  • LĂUZIE ŞI RITURI DE PURIFICARE A MAMELOR ISRAELITE Acest eseu trebuie lecturat nu numai pentru ceea ce este el per se, adică uneseu care tratează lăuzia şi riturile de purificare a mamelor israelite din vremurilebiblice, ci şi datorită faptului că el pregăteşte calea pentru o altă temă majoră pe care ovom expune mai târziu, şi anume tema purităţii şi a impurităţii ceremoniale şi etice. Înainte de a vorbi despre tema de faţă, vom face unele precizări referitoare lapopoarele care înconjurau israeliţii. Aceste popoare din Orientul Apropiat Antic, fie că vorbim despre egipteni,canaaneeni, babilonieni, mezo-persani, arabi, aveau propriile lor convingeri privitoarela puritate şi impuritate, aveau cutume şi obiceiuri străvechi ale căror origini şi motivefuseseră de mult uitate, stabileau sisteme de sfinţenie şi de pângăriri pentru diferiteclase sociale, impuneau anumite tabu-uri. Torah, Învăţătura revelată şi normativă dată de YHVH lui Moise, prevede şiea anumite standarde de sfinţenie. Sintetizându-le110, putem spune că, în vremurilebiblice, toţi indivizii, fie bărbaţi, fie femei, erau consideraţi impuri din punct devedere ceremonial atunci când aveau scurgeri naturale (spermă, sânge menstrual,puroi 111 ), când aveau lepră 112 , când consumau alimente interzise 113 sau intrau încontact cu cadavre114. Cazuri speciale de impuritate erau considerate a fi următoarele: persoanele cudizabilităţi nu aveau voie să slujească la altar115, iar omuciderea nepedepsită116 şi înspecial idolatria117 pângăreau întreaga ţară. În acest eseu vom aborda legile purităţii ritualice în cazul lăuziei, stipulate clarîndeosebi în Leviticul, capitolul 12. Capitolul ne spune succint faptul că mama care năştea un fiu era considerată afi impură ritualic118 timp de şapte zile, ca în perioada în care avea sorocul ei, adicămenstruaţia119. În ziua a opta, nou-născutului i se făcea circumcizia, brit mila, şi eraconsiderat a fi acceptat în legământul avrahamic, atestând faptul că semnullegământului avrahamic este transferat şi în aşa-numitul „legământ mozaic”. În ceeace o priveşte pe mamă, ea era considerată impură ritualic încă 33 de zile, însumând,110 Apud Charles Feinberg, art. „Curat şi necurat”, în Dicţionar biblic, J.D. Douglas (ed.), ed. CarteaCreştină, Oradea, 1995, trad. L. Pup, J. Tipei, pp. 309-311.111 A se vedea Leviticul, capitolele 12 şi 15.112 Lepra, ţara’at, putea fi lepra oamenilor, a veşmintelor sau a casei. A se vedea Leviticul, capitolele13-14.113 Pentru liste de alimente interzise, a se vedea Leviticul, 11 şi Deuteronomul, 14.114 De exemplu, Numeri, 19:11-22.115 A se vedea Leviticul, 21:16-24.116 A se vedea Deuteronomul, 21:1-9.117 A se vedea Osea, 6:10.118 Impur din punct de vedere ritualic: tame‘ (ebr.).119 Pe lângă Sfintele Scripturi şi Halakha talmudică are reglementări multiple pentru cazurile descurgere menstruală, în tratatul Nidah. 27
  • aşadar, un total de 40 de zile.120 În acest timp îi era interzis să atingă obiecte sfinte sausă intre în incinta Templului. În privinţa mamei care năştea o fiică, perioadele se dublau: ea era consideratăa fi impură ritualic timp de 14 zile, iar după acestea încă 66 de zile – aşadar, în total80 – îi era interzis să atingă obiecte sfinte sau să intre în incinta Templului. Nu se ştiecu certitudine care este motivul pentru care, în cazul naşterii unei fetiţe mama aveanevoie de un timp de două ori mai îndelungat pentru a fi considerată pură ritualic. La sfârşitul acestor perioade, mamele trebuiau să se înfăţişeze „la uşa cortuluiîntâlnirii”, scrie Leviticul, 12:6. Desigur, mai târziu, o dată ce poporul evreu s-astabilit în Canaan şi a fost construit Templul, mamele se duceau la Templu. Ele seînfăţişau acolo pentru a aduce două tipuri de jertfe: ‘olah, adică arderea-de-tot,constituită din sacrificarea unui miel de un an, iar ca chata’ah, adică jertfa de ispăşire apăcatelor (neintenţionate), se sacrifica un pui de porumbel sau o turturea. În cazul încare mama era prea săracă pentru a sacrifica un miel, ea trebuia să dea preotului sprejertfire două turturele sau doi pui de porumbel: unul pentru arderea-de-tot, altul pentrujertfa de ispăşire a păcatelor (neintenţionate). Care era motivul pentru care se aduceau aceste sacrificii? În primul rând, săvedem care nu sunt motivele pentru care se aduceau asemenea sacrificii, aruncând oprivire peste notele de subsol a două Biblii de studiu, note scrise pe margineasubiectului de doi teologi creştini diferiţi ca background confesional. John F. MacArthur scrie: Deşi ocazia era una de bucurie, sacrificiile cerute urmau să imprime în mintea părintelui realitatea păcatului original şi faptul că bebeluşul moştenise o natură păcătoasă.121 Donald C. Stamps inserează şi el: ...scurgerile asociate cu naşterea (trebuiau) tratate ca necurăţie (15:16-19; Ex. 19:15; vezi nota următoare) şi simbolizau rezultatele căderii neamului omenesc (...). Se aplică aici cuvintele Psalmistului din Psalmul 51:5: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (2) De asemenea, copiii se confruntă cu realitatea morţii fizice (Gen. 2:16,17; 5:3) şi a posibilităţii morţii veşnice dacă ei nu acceptă răscumpărarea lui Hristos. (...) Necurăţia asociată cu naşterea exprimă adevărul că copilul nou-născut are nevoie de un Mântuitor. (3) Părinţii creştini, cunoscând tendinţele păcătoase cu care copiii lor sunt născuţi ar trebui să se roage cu râvnă ca ei să poată să-L accepte pe Hristos ca Domn şi să fie născuţi din nou, regeneraţi prin Duhul Sfânt (...).122120 De la această perioadă de 40 de zile limbile romanice au preluat termenul de quarantina, carantină.121 Nota de subsol pentru Leviticul, 12:6, în The MacArthur Study Bible, John F. MacArthur (author andgeneral editor) Thomas Nelson, Inc., Nashville, Tennessee, USA, 1997, p. 170.122 Nota de subsol pentru Leviticul, 12:2, în Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, Donald C. Stamps(ed. gen.), Life Publishers International, Springfield, Missouri, USA, 1996, trad. A. Marinescu, A.Mihalea, R. Mihăilescu, p. 163. 28
  • Mai întâi de toate, orice bărbat care aspiră la statutul de teolog creştin trebuiesă se fi trudit întru dobândirea unei cunoaşteri a teologiei sistematice iudaice, căciînainte de fi „Noul Testament”, a fost „Vechiul Testament”, şi înainte de a apăreacreştinismul, iudaismul fiinţa de vreo 2000 de ani şi era bine-mersi. Acestea zicând, vom aduce la lumină pentru cititori faptul că aceşti doi teologicreştini care, în alte contexte, au scrieri de valoare, se fac vinovaţi nu numai de faptulcă nu s-au ostenit să dobândească nici măcar o cunoaştere aproximativă a iudaismului,ci şi de faptul că îşi arogă libertatea de a proiecta convingerile lor creştine asupra unuitext al Tanakh-ului, un text care „vorbeşte tăcând”, şi ajung chiar să scrie şi să publicespeculaţii. Mai întâi de toate, nici Moise, nici iudaismul inter-testamentar nu au vorbitdespre „natura păcătoasă”. Rabbi Şa’ul, adică apostolul Pavel, a primit prin revelaţieînvăţătura aceasta şi a inserat-o în grandioasa Epistolă către romani (începând cu5:12), iar ulterior, în teologia creştină, ea a fost solid conceptualizată de FericitulAugustin. Părintele evreu, deci, nu avea habar de „natura păcătoasă”, nici atunci, niciacum. Hamartiologia rabinică este diferită, ea nu vorbeşte nimic despre „naturapăcătoasă” şi cu atât mai puţin despre „păcatul original”, sintagmă care nici măcar nuse găseşte în Biblie123. În consecinţă, diferită este şi soteriologia elaborată de rabini,lucru despre care am scris în articolul „Mesianism biblic versus iudaism rabinicversus creştinism”124. Iar Donald C. Stamps încurcă lucrurile şi mai tare, aducând în discuţie încădouă elemente care nu-şi aveau rostul acolo, nici din punct de vedere învăţătoresc,nici pastoral: pe de-o parte, copiii, pe de cealaltă parte, tendinţele păcătoase. În primul rând, copiii se confruntă cu realitatea morţii fizice, într-adevăr, darcare sunt pasajele sacre care spun că dacă un copil nu acceptă răscumpărarea luiHristos, el poate experimenta moartea veşnică?... Acest lucru nu există în SfinteleScripturi. Chiar şi în teologhisirea creştină se spune că, dacă mor, copiii şi cei slabi deminte sunt mântuiţi în mod suveran de Dumnezeu. Însă această notă de subsol pare săîndrepte lucrurile spre obligaţia serviciului de binecuvântare a copiilor (inexistent înSfintele Scripturi) şi spre o botezare a lor cât mai grabnică. Despre cunoştinţapăcatelor şi mai ales a naturii păcătoase şi a nevoii de un Mântuitor, pe care un copil opoate avea doar spre intrarea în adolescenţă, teologul penticostal nu spune nimic. În al doilea rând, copiii nu se nasc cu „tendinţe păcătoase”. Din nou, DonaldC. Stamps greşeşte amestecând doctrine rabinice şi creştine. Acestora le-am datrăspuns în acelaşi articol menţionat mai sus. Să revenim la motivele pentru care trebuiau aduse jertfele menţionate: textulbiblic nu ne spune de ce trebuiau ele aduse, iar acolo unde textul tace, nu putem noi sădogmatizăm. YHVH Însuşi stabilise că aceste sacrificii trebuie aduse în acest fel, fărăa clarifica motivele.123 De precizat că sintagma „păcat original” nu se găseşte scrisă în Biblie, dar, teologic vorbind,conceptul în sine există, totuşi.124 A se vedea categoria MESIANICA pe http://messianicrestorer.wordpress.com 29
  • Cu toate acestea, în perioada de după cel de-al doilea Templu, înţelepţii evreiau încercat să găsească o formulare a problemelor, spunând că Dumnezeu dădusechukim, precepte a căror motivaţie scapă raţiunii omeneşti, dar fiind acţiuni ritualice,obligatorii, făcute de om pentru Cel Omniprezent, şi mişpatim, legi raţionale carereglementează relaţiile omului faţă de aproapele său.125 În acest sens, în pasajul sacrudin Leviticul, 12, apar nişte chukim. Desigur, se poate deduce că sacrificiile serveau învederea purificării femeii şi în vederea obţinerii iertării pentru orice păcat săvârşit fărăintenţie în perioada sarcinii şi mai ales a naşterii, când, din cauza durerilor, seîntâmpla ca femeile să rostească cuvinte nepotrivite la adresa soţilor, sau a rostuluinaşterilor cu dureri, sau din orice altă pricină. Citite în acest fel, jertfele vorbeaudespre o purificare exterioară care o simboliza pe cea lăuntrică... Şi, cu certitudine,aceste jertfe mai exprimau şi recunoştinţa femeilor şi le făceau să simtă că, dincolo desarcină, de travaliu, de suferinţe, Dumnezeu veghease asupra lor şi le ajutase să aducăpe lume copilaşi.126 Desigur, o dată cu distrugerea Templului, această lege, la fel ca multe alteleprivind puritatea ritualică, a fost abandonată ca fiind perimată127, ea trecând, totuşi, încutumele bisericilor catolică, ortodoxe, şi chiar şi protestante şi neo-protestante.125 Art. „Porunci, Cele 613”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, edit. Hasefer, Bucureşti, 2000, trad.V. Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein, pp. 618-627.126 Nota de subsol pentru Leviticul, 12:6, în Spirit-Filled Life Bible, Jack W. Hayford (gen. ed.),Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991, p. 161.127 Art. „Puritate rituală”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, pp. 649-650. 30
  • PIDIYON HA-BEN – RĂSCUMPĂRAREA PRIMULUI NĂSCUT În drumeţia noastră care studiază modus vivendi al evreilor din vremurilebiblice este cazul să vorbim câte ceva despre ceremonia pidiyon ha-ben,„răscumpărarea primului-născut”, trecând în revistă semnificaţiile sale şi modul încare se oficia aceasta. Vom începe prin inserarea unui pasaj care, grosso modo, prezintă patru vârste: 1 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr- un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta; 3 dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi şaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de şecheli de argint, după şechelul Lăcaşului128. 4 Dacă este o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de şecheli129. 5 Dacă are între cinci şi douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de şecheli pentru un băiat şi de zece şecheli130 pentru o fată. 6 Dacă are între o lună şi cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci şecheli de argint pentru un băiat şi de trei şecheli de argint131 pentru o fetiţă. 7 Dacă omul are şaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece şecheli, iar pentru o femeie să fie de zece şecheli132. 8 Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot şi preotul să-i facă o altă evaluare; preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.133 Leviticul, 27:1-8. Potrivit acestui pasaj, în Israelul antic existau patru vârste: de la o lună la cinciani (v. 6); de la cinci la douăzeci de ani (v. 5); de la douăzeci la şaizeci de ani (v. 3) şi,în sfârşit, peste 60 de ani. Desigur că în urma lecturării acestui pasaj se ridică cel puţin două întrebări;prima întrebare: care este motivul pentru care evaluările pentru fete şi femei sunt lajumătatea cuantumului stabilit pentru băieţi şi bărbaţi? A doua întrebare: de ce setrece sub tăcere „valoarea” bebeluşilor sub o lună? Mai întâi schiţăm un răspuns la prima întrebare. Lecturând Biblia, ni se dezvăluie faptul că în societatea evreiască dinvremurile biblice structura de autoritate în cadrul familiei şi al clanurilor este ceapatriarhală. În repetate rânduri indivizii de gender masculin sunt puşi în prim-plan, întimp ce femeile şi copiii figurează în fundal. Pentru această afirmaţie, versetul 3 din128 27:3 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg; şi în v. 16. N. tr.129 27:4 Aproximativ 0,3 kg.130 27:5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat şi 0,1 kg pentru fată. N. tr.131 27:6 Aproximativ 50 gr pentru băiat şi 30 gr pentru fetiţă. N. tr.132 27:7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat şi 100 gr pentru femeie. N. tr.133 http://www.bibleserver.com/text/NTR/Leviticul27 31
  • Genesa, 49, este ilustrativ: „Ruben, tu eşti întâiul meu născut, puterea şi primul rod alvigorii mele, deosebit în demnitate şi în putere.”134 Aici mai trebuie să adăugăm faptul că Biblia ne mai revelează un principiucare spune că primele roade ( ) şi primii născuţi ai animalelor ( ) îi aparţineau 135lui YHVH. Pe parcursul acestei lucrări vom evidenţia câteva aspecte privitoare, pede-o parte, la relaţiile speciale existente între primogeniţii de gender masculin dinfamiliile evreieşti şi familiile acestora, precum şi, pe de altă parte, relaţiile specialeexistente între primogeniţii de gender masculin din familiile evreieşti şi Dumnezeu. Pentru a da răspuns la a doua întrebare enunţată mai sus, şi anume care ar fimotivele pentru care „valoarea” bebeluşilor sub o lună este trecută sub tăcere vomface apel la un comentariu: Dacă luăm în considerare proastele condiţii de viaţă, mortalitatea infantilă era probabil foarte ridicată. Studii demografice în Egipt şi în alte culturi antice indică faptul că procentul mortalităţii putea atinge 90%. Numeroasele cimitire de copii descoperite cu ocazia diferitelor săpături arheologice în Israel par să confirme această presupunere. Să nu uităm că ceremonia de răscumpărare a băiatului întîi născut nu se desfăşura decît atunci cînd el avea 30 de zile. Dacă supravieţuia primei luni, avea şanse apreciabile să ajungă la vîrsta adultă.136 Vom aborda acum evenimentul ceremonial prin care trecea primul-născut degender masculin din fiecare familie evreiască, şi anume „răscumpărarea” sa, pidiyonha-ben. Această cerinţă ceremonială este stipulată prima dată în cadrul grandioaseiieşiri a poporului evreu din Egipt, prezentată în cartea Exodul: 11 Când Domnul vă va duce în ţara canaaniţilor, aşa cum a jurat părinţilor voştri, şi are să v-o dea vouă, 12 să puneţi deoparte pentru Domnul pe toţi aceia care vor fi primul rod al pântecelui. Toţi întâii născuţi dintre vitele voastre să fie ai Domnului şi anume fiecare mascul. 13 Dar orice întâi născut al măgăriţei să-l răscumpăraţi cu o oaie 137 ; dacă nu-l răscumpăraţi, să-i frângeţi gâtul. De asemenea, să răscumpăraţi pe fiecare întâi născut dintre copiii voştri. 14 Când copiii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă aceasta?», să le răspundeţi: «Domnul, cu mâna Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei. 15 Când Faraon s-a încăpăţânat să nu ne lase să plecăm, Domnul le-a luat viaţa tuturor întâilor născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfim Domnului primul rod al pântecelui fiecărui animal şi răscumpărăm pe întâii născuţi dintre copiii noştri. 16 Faptul că Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică, este pentru noi ca un semn pe mână şi ca un semn pe frunte.»“ Exodul, 13:11-16.138134 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Genesa49135 A se vedea Exodul, 23:19; 34:26; Numeri, 18:15-18; Deuteronomul, 15:19-23; 26:1-4.136 M.C. Tenney, J.I. Packer, W. White, op. cit., p. 71.137 13:13 Pentru a nu se lăsa impresia că este sacrificat. N. tr.138 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Exodul13 32
  • Alte pasaje ulterioare stipulau de-asemenea faptul că primogeniţii de gendermasculin trebuiau dedicaţi lui Dumnezeu: 29 Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerişului tău şi a viei tale. 139 De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. Exodul, 22:29.140 Aşadar, primii născuţi de parte bărbătească Îi aparţineau într-un fel special luiYHVH, Dumnezeul evreilor. Aceşti primogeniţi erau dedicaţi sau consacraţi Lui. Cutoate acestea, ei trebuiau răscumpăraţi de către taţii lor. 20 Întâiul născut al măgăriţei să-l răscumperi cu un miel 141 , iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe toţi întâii născuţi ai fiilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale. Exodul, 34:20.142 La întrebarea „Care ar fi motivul pentru care se făcea o corelaţie între primeleexemplare fătate de animale şi primii băieţei născuţi de evreice şi care trebuiaurăscumpăraţi de taţii lor, articolul „Primul născut, răscumpărarea –lui” din Dicţionarulenciclopedic de iudaism scrie: „Caracterul tragic al acestei corelaţii reprezintă poateun ecou al practicii cananeene de sacrificare a fiilor întâi născuţi, de altfel violentdenunţată în Biblie.”143 Preţul de răscumpărare era stabilit în mod divin la 5 şecheli sau sicli de argint,după cum declară cartea Numeri, 3:11-13, 44-51, precum şi versetele 15,16 dincapitolul 18: 15 Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuşi atât pe întâiul născut al omului, cât şi pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să-l răscumperi. 16 Preţul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci şecheli 144 de argint după şechelul Lăcaşului (adică douăzeci de ghere). Numeri, 18:15,16.145 Totuşi, o dată ce primogeniţii de gender masculin urmau să fie răscumpăraţi,aceasta nu însemna că slujba dumnezeiască va fi neglijată. Primogeniţii urmau să fiesubstituiţi în slujba dumnezeiască de bărbaţii din tribul lui Levi, aşa-numiţii leviţi,despre care cartea Numeri menţionează în două rânduri:139 22:29 Sensul frazei ebraice este nesigur. N. tr.140 A se vedea şi Numeri, 3:13; 8:17.141 34:20 Vezi nota la 13:13. N. tr.142 A se vedea şi Exodul, 13:13b, precum şi Numeri, 18:15.143 Articolul „Primul născut, răscumpărarea –lui” din Dicţionarul enciclopedic de iudaism, p. 639.144 18:16 Vezi nota de la 3:47; aproximativ 10 gr. N. tr.145 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Numeri18 33
  • 11 Domnul i-a mai zis lui Moise: 12 „Iată că i-am luat pe leviţi din mijlocul israeliţilor, în locul tuturor întâilor născuţi care li se nasc israeliţilor. Leviţii vor fi ai Mei, 13 pentru că toţi întâii născuţi sunt ai Mei; când i-am lovit cu moartea pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi i-am pus deoparte pe toţi întâii născuţi din Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale; ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.“ 44 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: 45 „Ia-i pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai israeliţilor, iar turmele leviţilor în locul turmelor acestora. Leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. 46 Ca preţ de răscumpărare pentru cei două sute şaptezeci şi trei dintre întâii născuţi ai israeliţilor, care trec peste numărul leviţilor, 47 să iei cinci şecheli146 pentru fiecare în parte, după şechelul Lăcaşului (un şechel este douăzeci de ghere). 48 Să dai argintul acesta, cu care sunt răscumpăraţi cei ce trec peste numărul leviţilor, lui Aaron şi fiilor săi.“ 49 Moise a luat argintul pentru răscumpărare de la cei care erau peste numărul celor răscumpăraţi de leviţi; 50 a luat argintul de la întâii născuţi ai israeliţilor: o mie trei sute şaizeci şi cinci de şecheli147, după şechelul Lăcaşului. 51 Moise a dat argintul pentru răscumpărare lui Aaron şi fiilor săi, după Cuvântul 148 Domnului, aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise. Numeri, 3:11-13, 44-51. 16 Căci ei (leviţii, n.ns.) Îmi sunt daţi pe deplin din mijlocul israeliţilor; i-am luat pentru Mine în locul tuturor celor ce sunt primul rod al pântecelui, în locul întâilor născuţi ai israeliţilor. 17 Toţi întâii născuţi ai israeliţilor sunt ai Mei, atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Mie Mi i-am închinat în ziua în care i-am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului. Numeri, 8:16,17.149 Din câte se vede din textele de mai sus, cei cinci şecheli de argint trebuiauplătiţi iniţial lui Moise, urmând a fi daţi lui Aharon şi fiilor săi, apoi preoţilor. Biblia nu descrie actul efectiv al răscumpărării, dar în vremurile rabiniceexista următoarea procedură ceremonială: în a treizeci şi una zi de la naştereacopilului 150 , în cadrul căminului familial se afla micuţul, tatăl său, preotul şi alţiinvitaţi.146 3:47 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuride şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ 12 gr) şi cel al Lăcaşului(aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în diferite vremuri şi în diferite zone; aproximativ 50gr. N. tr.147 3:50 Aproximativ 13,5 kg. N. tr.148 3:51 Lit.: gura, glasul. N. tr.149 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Numeri8150 Dacă această zi cădea într-o zi de şabat sau de o sărbătoare nelucrătoare, ceremonia se amâna pentruseara următoare. 34
  • Tatăl îl punea pe bebeluş în braţele preotului, spunându-i că acesta esteprimul-născut al mamei sale, care trebuie răscumpărat, apoi recita versetele dinNumeri, 18:16 şi Exodul, 13:1,2: 16 Preţul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci şecheli 151 de argint după şechelul Lăcaşului (adică douăzeci de ghere). Numeri, 18:16.152 1 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Să-Mi pui deoparte orice întâi născut de-al israeliţilor, care este băiat; primul rod al pântecelui, atât dintre oameni, cât şi dintre animale, este al Meu.“ Exodul, 13:1,2.Apoi preotul lua cuvântul şi-l întreba pe tată ce preferă: să-i dăruiască lui fiul sau să-lrăscumpere. Tatăl răspundea că vrea să-l răscumpăre şi-i dădea preotului cei cincisicli, iar preotul declara „Fiul tău este răscumpărat!” şi rostea o binecuvântare asupracopilului.153 Următorul pas era acela în care tatăl recita două binecuvântări: prima sereferea la îndeplinirea poruncii pidiyon ha-ben, iar a doua fiind Şeehianu,binecuvântare care exprimă recunoştinţa faţă de Dumnezeu.154 După aceea, toţi ceiprezenţi participau la ospăţ, care, după William Robertson Smith, ar fi probabil un„sacrament de comuniune”, iar Arnold van Gennep l-ar denumi „comensualism”,ritul de a mânca şi de a bea în comun, considerându-l un rit de agregare.155Învăţaţii evrei stabiliseră şi rânduieli pentru situaţiile de excepţie: în cazul în caremama născuse un bebeluş mort sau pierduse o primă sarcină, al doilea fiu nu esteconsiderat întâi născut 156 , iar dacă bebeluşul era orfan din naştere, sarcinarăscumpărării revenea go’el-ului, ruda răscumpărătoare.151 18:16 Vezi nota de la 3:47; aproximativ 10 gr. N. tr.152 http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Numeri18153 Apud M.C. Tenney, J.I. Packer, W. White, op. cit., p. 77,78.154 În izvoarele antice, ceremonia exista atât în versiune ebraică, precum şi în versiune aramaică dar,treptat, de la sfârşitul Evului Mediu, s-a încetăţenit versiunea ebraică.155 A se vedea Arnold Van Gennep, Rituri de trecere, Polirom, Iaşi, 1996, trad. L. Berdan şi N.Vasilescu, pp. 36-37.156 Apud art. „Primul născut, răscumpărarea –lui” din Dicţionarul enciclopedic de iudaism, p. 639. 35
  • BIBLIOGRAFIE: TRADUCERI ALE BIBLIEI: Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, versiunea „NouaTraducere Română” (NTR), disponibilă pe http://www.bibleserver.com, editată deInternational Bible Society. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, versiuneaDumitru Cornilescu, 1923, disponibilă pe http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, Donald C. Stamps (ed. gen.), LifePublishers International, Springfield, Missouri, USA, 1996, trad. A. Marinescu, A.Mihalea, R. Mihăilescu. The MacArthur Study Bible, John F. MacArthur (author and general editor)Thomas Nelson, Inc., Nashville, Tennessee, USA, 1997. The Spirit-Filled Life Bible, Jack W. Hayford (gen. ed.), Thomas NelsonPublishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991. ARTICOLE: Articolele „Barren, barrenness”; „Birth”; „Birthstool”; „Circumcision”;„Genealogy”; „Mandrake” în Holman Bible Dictionary, Trent Butler (gen. ed.),Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991. Articolele „Barren”; „Genealogy”; „Mandrake” în New Illustrated BibleDictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, USA, 1995. Articolele „Circumcision”, de P.R. Williamson; „Family Relationships”, deVictor H. Matthews; „Genealogies”, de J.W. Wright; „Social Structure”, de R.W.Younker, în Dictionary of the Old Testament: Pentateuch, T. Desmond Alexander &David W. Baker (eds.), InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA, Leicester,England, 2003. Articolele „Circumcizie”; „Naştere”; „Nume”; „Porunci, Cele 613”; „Primulnăscut, răscumpărarea –lui”; „Puritate rituală”; „Sterilitate” în Dicţionar enciclopedicde iudaism, edit. Hasefer, Bucureşti, 2000, trad. V. Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein. Articolele „Circumcizie”, de J.A. Motyer; „Curat şi necurat”, de CharlesFeinberg, în Dicţionar biblic, J.D. Douglas (ed.), ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995,trad. L. Pup, J. Tipei. CĂRȚ I: Frazer, James George, Creanga de aur, vol. I, edit. Minerva, Bucureşti, 1980,Prefaţă, Tabel cronologic şi traducere de Octavian Nistor, note de Gabriela Duda. Gower, Ralph, The New Manners and Customs of Bible Times, Moody Press,Chicago, Illinois, USA, 1987. Schauss, Hayyim, The Lifetime of a Jew throughout the Ages of JewishHistory. Tenney, M.C., Packer, J.I., White, W., Viaţa cotidiană în vremurile biblice,edit. Agape, Făgăraş, 1997, trad. O. Cosma. 36
  • Van Gennep, Arnold, Rituri de trecere, Polirom, Iaşi, 1996, trad. L. Berdan şiN. Vasilescu. DICȚ IONARE: *** Dicţionar biblic, J.D. Douglas (ed.), ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995,trad. L. Pup, J. Tipei. *** Dicţionar enciclopedic de iudaism, edit. Hasefer, Bucureşti, 2000, trad. V.Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein. *** Dictionary of the Old Testament: Pentateuch, T. Desmond Alexander &David W. Baker (eds.), InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA, Leicester,England, 2003. *** The Holman Bible Dictionary, Trent Butler (gen. ed.), Holman BiblePublishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991. *** The New Illustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.),Thomas Nelson Publishers, USA, 1995. *** The International Standard Bible Encyclopedia, James Orr (ed.), GrandRapids, Eerdmans, SUA, 1930. SITOGRAFIE: http://dexonline.ro/definitie/genealogie http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_king_list http://etcsl.orinst.ox.ac.uk/cgi-bin/etcsl.cgi?text=t.2.1.1# http://ro.bibleserver.com/text/NTR http://ro.wikipedia.org/wiki/Genealogie http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabla_ascendenţilor http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabla_descendenţilor http://www.annetteimhausen.com/handouts/Vorlesung-Handout-3.pdf http://www.bibleserver.com http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu 37