Your SlideShare is downloading. ×
Cosmologie sumeriana
Cosmologie sumeriana
Cosmologie sumeriana
Cosmologie sumeriana
Cosmologie sumeriana
Cosmologie sumeriana
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Cosmologie sumeriana

959

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
959
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
17
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. COSMOLOGIE SUMERIANĂ – „…PRECUM ÎN CERURI, AŞA ŞI PE PĂMÂNT…” Astăzi, civilizaţiile edificate de europeni, adică civilizaţia europeană propriu-zisă,cea americană şi cea australiană, par să trăiască într-o lume din care sacrul a fost izgonit,iar zeii au devenit pluriformi, având numele „ştiinţă”, „tehnologie”, „confort”, „distracţie”,„sport”, „ideologii politice”, „averi”. Acestea sunt apariţii destul de recente pe scenagândirii, avându-şi rădăcinile în Renaştere şi în umanism, dar făcându-şi simţită prezenţa odată cu deismul secolului al XVII-lea, prin iluminismul de veac XVIII şi mai ales prinideologia comunistă a secolelor XIX şi XX. Emergenţa acestor idei au dus la spargereamentalităţii religioase existente anterior, în Evul Mediu. Acest eseu nu va aborda mentalitatea religioasă a Evului Mediu, care nu era defeluna monolitică (a se vedea diferitele mişcări şi secte religioase), ci va păşi într-un „tunel altimpului şi spaţiului” care ne va purta până în Sumerul mileniilor IV-III î.e.n. Ajunşi acolo,vom face cunoştinţă cu un Weltanschauung mesopotamian care afirma unitatea lucrurilordin cer cu cele de pe Pământ, concepţie denumită „omologie”, şi cu viaţa trăită înconformitate cu această concepţie. Atunci când vorbim despre Sumer, vorbim despre arealul geografic și civilizaționalal sudului Mesopotamiei, din perioada cuprinsă între începutul perioadei Uruk (4.100î.e.n.) şi 1.960 î.e.n., când ceea ce mai rămăsese din civilizaţia sumeriană s-a prăbuşit înfaţa năvălirii elamiţilor veniţi din est.1 „În termenii politici, această perioadă ar trebuiprivită ca fiind o unitate, etalând aceleaşi caracteristici de bază pentru întreaga sa durată.” 2 În această perioadă, Weltanschauung-ul sumerian, concepţia sumerienilor desprelume şi viaţă era modelată de preoţi. Ei erau aceia care, în general, elaborau diverse mituridespre originile lumii sau apariţia unor instituţii, facilitând trecerea de la o religiozitateîndreptată spre totemurile familiei extinse sau ale ginţii la o religiozitate mai lărgită,îndreptată spre divinitatea tutelară a aşezării sau spre panteonul acesteia. Un „meta-mit” – dacă-l putem denumi astfel – elaborat de sacerdoţii sumerieni, oamplă concepţie mitologică absolut definitorie pentru membrii acestei civilizaţii, şi care a1 Marc Van De Mieroop, A History of the Ancient Near East, ca. 3000 - 323 BC, Blackwell Publishing,Oxford, UK, second edition, 2007, pp. 41,42 şi http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Sumer2 Marc Van De Mieroop, op. cit., p. 42. 1
  • 2. influenţat profund iudaismul, creştinismul şi islamismul, este omologia. Simplu spus,această omologie înseamnă credinţa că între planul fizic și cel metafizic, cel divin-cosmic,cel natural şi cel socio-uman există corespondenţe. Sumero-akkadienii şi, mai târziu, asiro-babilonienii şi populaţiile vechi din această regiune, credeau în unitatea lumii, convinşi căceea ce exista în Ceruri se reflecta pe Pământ. Este posibil ca, ideatic vorbind, obârşiastihului evanghelic „…precum în Ceruri, aşa şi pe Pământ”3 să se afle aici. Ce înseamnă, mai concret, unitatea lumii? Vom da răspunsul prin cuvinteleistoricului Lucian Boia: Unitatea. Acest arhetip încearcă să supună lumea unui principiu unificator. Omul aspiră să trăiască într-un univers omogen şi inteligibil. Religiile, gîndirea magică, filozofiile, ştiinţele, interpretările istoriei, ideologiile încearcă, fiecare în felul său, să ofere un maximum de coerenţă diversităţii fenomenelor. (…) Unitatea se manifestă la toate nivelurile, atît în sens cosmic (legi care guvernează Universul, integrarea omului în Creaţie, corespondenţe între microcosm şi macrocosm), cît şi la scara comunităţilor umane, cărora o întreagă serie de mituri şi de ritualuri trebuie să le asigure coerenţa (din timpurile primitive pînă la ideologiile naţionale moderne).4 Mircea Eliade face chiar afirmaţia îndrăzneaţă că, în Mesopotamia, concepţiafundamentală era aceea a unei totale omologii între Cer şi Lume. Ilustrul savant scrie5: Asta înseamnă nu numai că tot ce există pe Pământ există într-un anumit fel şi în Cer – dar că fiecărui lucru de pe Pământ îi corespunde cu precizie un lucru identic în Cer, după al cărui model ideal s-a realizat. Ţările, fluviile, oraşele, templele – acestea din urmă fiind (…) imaginea însăşi a Cosmosului – toate există real în anumite niveluri cosmice (…) pe Pământ aflându-se numai imaginea lor, palidă şi imperfectă.6 Iar în altă parte, savantul român subliniază: „Lumea se dezvăluia, aşadar, ca fiindînzestrată de structuri şi guvernată de legi.”73 Evanghelia după Matei, 6:10b.4 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, edit. HUMANITAS, Bucureşti, 2000, trad. T. Mochi, p. 32.5 Mircea Eliade, Cosmologie şi alchimie babiloniană, Edit. Moldova, Iaşi, 1991, ed. a doua, pp. 16,17.6 Ion Banu îl contrazice, a se vedea Sensuri universale şi diferenţe specifice în filozofia Orientului antic, Edit.Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, vol. I, p. 67. A se vedea şi p. 48.7 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I: „De la epoca de piatră la misterele dinEleusis”, edit. Universitas, Chişinău, Moldova, 1992, trad. C. Baltag, p. 87. Subl. aut. 2
  • 3. Omologia sumeriană a zămislit rodnic în cosmologia, „teologia”, antropologia,cultura şi societatea sumeriană. Inserăm aici o reprezentare sumeriană a lumii, după care vom furniza explicaţiilenecesare comprehensiunii sale. Reprezentarea sumeriană „din lateral” a Universului, preluată integral de babilonieni.8 În reprezentarea de mai sus, ceea ce pentru un postmodern este un simplu ou, pentruun sumerian religios ar fi o întreţesere a cosmologiei cu teogonia, o „cosmo-teogonie”,pentru că el ar identifica nişte zei: mai întâi, pe Zeiţa-Mamă Nammu, sau oceanul cosmicformat din apă sărată primordială; prin partenogeneză, ea a dat naştere zeului uranian An(cerul sau firmamentul domului reprezentat mai sus), şi zeiţei Uraş, denumită mai târziu Ki(Pământul). Împreună, An-Ki formează Cosmosul vizibil, înconjurat de oceanul cosmic.9 Din îmbrăţişarea zeului An (Cerul) cu Glia Ki s-a născut Enlil, zeul care simbolizavăzduhul. El separă şi totodată uneşte Pământul cu Cerul. (Aşadar, aici apar pentru primadată elementele Cosmosului, adică apa, cerul, pământul şi aerul.) Ulterior, Enlil, zeul văzduhului, născut din îmbrăţişarea zeului ceresc An cu zeiţapământească Ki, îşi va fecunda mama (glia Ki) şi va da viaţă lumii.10 În ceea ce priveşte regiunea abisală, la început se considera că aceasta era o extensiea lui Ki, dar mai târziu s-a elaborat conceptul de Kigal, Infernul.118 Ion Banu, op. cit., p. 65.9 Art. „Nammu”, în Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică,Bucureşti, 1989, p. 413.10 Art. „Mitologii din Mesopotamia”, în Victor Kernbach, op. cit., p. 390. 3
  • 4. Pornind de la aceşti zei, pe parcurs, panteonul s-a îmbogăţit continuu, cu zei de primrang (Enki, Damgalnuna, Inanna/Iştar), de rang secund (cei şapte Igigi) sau inferior (ceicincizeci de Anunnaki). O dată ce au apărut şi alţi zei, şi unele aşezări sumeriene, sate simple, au început săse pretindă a fi sub protecţia unei anumite zeităţi şi să construiască temple, schimbărilesurvenite au fost dramatice: nu numai că apare urbanismul (sub forma fie a oraşelor-templu, fie a cetăţilor-state hieratice), nu numai că aparatele sacerdotale genereazăbirocraţia angajând funcţionari în templu, dar şi organizează categoric lumea din jurul lor:zeii, după ce s-au înmulţit, au ales să locuiască nu numai în sălaşurile lor, ci şi pe Pământ,şi nu în într-un loc oarecare, ci chiar în „centrul lumii”, în mijlocul sau „buricul”Pământului, care era reprezentat de templul construit şi dedicat lor şi care, pentrusumerieni, era, desigur, propria lor regiune geografică. Or, pe plan teantropic avem de-aface cu o „cosmo-geografie”; pe plan pur geografic, centrul Pământului, reprezentat detemplu, care organizează automat lumea din jurul său, conturează o nouă hartă, iar pe planfilosofic obţinem o imago mundi. Templele poartă cu ele un simbolism bogat; doi erudiţi francezi, Jean Chevalier şiAlain Gheerbrant ne spun următoarele: Templele sunt replici pământeşti ale arhetipurilor cereşti, ca şi imagini cosmice. Cosmologia şi teologia devin astfel solidare în mintea oamenilor, ca şi în lucrările închinate zeilor. Universul însuşi este conceput ca un templu…12 Autorii sesizează foarte subtil întrepătrunderea dintre cosmologie, teologie şidoxologie, adică slăvirea zeilor şi închinarea adusă lor, fapte care, în Sumer, nu mai au locîn cadrul gentilic, ci în cel al con-cetăţenilor, modelând gândirea întregii comunităţii. În concepția sumero-akkadiană, „templul scund”, construit direct pe pământ,„templul înalt”, construit pe o terasă de temelie şi ziqqurat-ul, consecinţa dezvoltării„templului înalt”13, semnificau în primul rând Lumea. Etajele sale simbolizau diviziunileUniversului, care, la fel ca mai târziu în concepţia creştină, era văzut ca având trei niveluri:infern, pământ, firmament/cer, cum am arătat şi mai sus. Mircea Eliade dezvoltă ideea de mai sus:11 http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_mythology12 Art. „Templu”, în Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. 3, edit. Artemis,Bucureşti, trad. L. Zoicaş et al., p. 347.13 Sabatino Moscati, Vechile civilizaţii semite, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1975, trad. E. Costescu, p. 90. 4
  • 5. Ziqqurat-ul este de fapt lumea, întrucât el simbolizează Muntele Cosmic, iar Muntele Cosmic nu este decât o perfectă imago mundi. (…) Muntele sacru este adevăratul tron, căci acolo domneşte zeul, stăpânul şi creatorul Universului. „Tron”, „templu”, „munte cosmic”, nu sunt decât formule sinonimice ale aceluiaşi simbolism al Centrului, pe care le vom întâlni necontenit în cosmologia şi arhitectura mesopotamiană. (…) Templul, aşadar, participa la un altfel de „spaţiu”: spaţiul consacrat, singurul pe care culturile arhaice îl considerau „real”.14 În altă parte, acelaşi savant comentează: …Construirea templelor (…) era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul — „palatul” zeului — reprezintă prin excelenţă o imago mundi. Ideea este arhaică şi abundent răspândită. (…) Conform tradiţiei sumeriene, după facerea omului, unul din zei a întemeiat cele cinci cetăţi; el „le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume şi le-a desemnat drept centre de cult”15. Mai apoi, zeii s-au mulţumit să comunice direct suveranilor planul cetăţilor şi al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeiţa Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) şi pe un zeu care îi revelează planul templului 16. Modelele templului şi cetăţii sunt, s-ar putea spune, „transcendentale”, căci ele preexistă în Cer. Cetăţile babiloniene îşi aveau arhetipurile în constelaţii: Sippar în Cancer, Ninive în Carul Mare, Assur în Arcturus etc.17 Această concepţie este generală în Orientul antic.18 Însă, dacă vorbim despre un centru, vorbim automat şi despre o periferie, şi se parecă sumerienii sunt primii care au gândit faptul că sacrul îşi are forţa maximă în centru şislăbeşte pe măsură ce se îndreaptă spre periferie, Templul în care sălăşluieşte zeul având ofuncţie sacral iradiantă, cum ar spune Ştefan Borbely19. În concluzie, pornind de la închipuiri ale minții, de la elaborarea unor mituri, înspecial de factură cosmogonică, sumerienii au ajuns să organizeze mediul lor ambiant şivieţile lor, ca o materializare a stihului sus-amintit „…precum în Ceruri, aşa şi pe Pământ”.Rămâne, probabil, ca o lucrare viitoare, să schiţăm modurile în care sumerienii, oameniextrem de inventivi, descoperitori ai sistemelor zecimal şi hexagesimal, zămislitori ai14 M. Eliade, Cosmologie şi alchimie babiloniană, pp. 21, 22.15 Cf. textul tradus de S, N. Kramer, From the Tablets, p. 177. N.a.16 E. Burrows, „Some Cosmological Patterns in Babylonian Religion”, pp. 65 sq. N.a.17 Cf. E. Burrows, op. cit., pp. 60 sq. N.a.18 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, pp. 63,64.19 Ştefan Borbely, Mitologie generală, edit. Limes, Cluj-Napoca, 2004, p. 68. 5
  • 6. rudimentelor multor ştiinţe, au conştientizat faptul că trăiau într-un Univers deschis, şi aupurces la răsturnarea stihului în „…precum pe Pământ, aşa şi în Ceruri”…BIBLIOGRAFIE: 1. Art. „Mitologii din Mesopotamia”, în Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 390. 2. Art. „Nammu”, în Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 413. 3. Art. „Templu”, în Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, vol. 3, edit. Artemis, Bucureşti, trad. L. Zoicaş et al., p. 347. 4. Banu, Ion, Sensuri universale şi diferenţe specifice în filozofia Orientului antic, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, vol. I. 5. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, edit. HUMANITAS, Bucureşti, 2000, trad. T. Mochi. 6. Borbely, Ştefan, Mitologie generală, edit. Limes, Cluj-Napoca, 2004. 7. Eliade, Mircea, Cosmologie şi alchimie babiloniană, Edit. Moldova, Iaşi, 1991, ed. a doua. 8. *** Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I: „De la epoca de piatră la misterele din Eleusis”, edit. Universitas, Chişinău, Moldova, 1992, trad. C. Baltag. 9. Moscati, Sabatino, Vechile civilizaţii semite, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1975, trad. E. Costescu. 10. Van De Mieroop, Marc, A History of the Ancient Near East, ca. 3000 - 323 BC, Blackwell Publishing, Oxford, UK, second edition, 2007.SITOGRAFIE 1. http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Sumer 2. http://en.wikipedia.org/wiki/Sumerian_mythology 6

×