• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Octavian Paler   Geniu Contemporan3
 

Octavian Paler Geniu Contemporan3

on

  • 3,573 views

 

Statistics

Views

Total Views
3,573
Views on SlideShare
2,390
Embed Views
1,183

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

7 Embeds 1,183

http://octavianpaler.ro 1141
http://www.comemorare.ro 35
http://beta.comemorare.ro 2
http://translate.googleusercontent.com 2
http://feeds.feedburner.com 1
http://www.slideshare.net 1
http://webcache.googleusercontent.com 1
More...

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Octavian Paler   Geniu Contemporan3 Octavian Paler Geniu Contemporan3 Presentation Transcript

    • Biografia unui geniu
    • "Biografia mea nu are nimic spectaculos. Poate doar faptul ca am trait usor somnabulic, intre realitate si vis, sa fie interesant”
    • ,,Nu m-am priceput sa calatoresc prin viata, nici sa iau din ea doar peronul” Scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana. Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor Dan Stanca Miercuri, 09 Mai 2007
    • S punea ca e un om care vine dintr-o lume care a apus din pacate o data cu valorile ei,valori care dadusera Romaniei identitatea sa.Il intrista sa vada ca omenia,bunul simt,onoarea au ajuns azi doar cuvinte goale…
    • Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926 în satul Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente Braşov.
    • “ N-am avut, cand eram mic, nici o jucarie. In Lisa nu functiona obiceiul ca  parintii sa le dea copiiilor jucarii. Singurul rasfat de care am avut parte se intampla dimineata cand tata isi aproipa obrazul de obrazul meu… ceeea ce ma facea fericit. ”
    • După absolvirea şcolii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din Bucureşti . În vara anului 1944,cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercaţie cu George Şerban-directorul şcolii ,care era chiar unchiul său (fratele mamei), şi este obligat să părăsească şcoala,mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraş (actualul Colegiul Naţional "Radu Negru" Făgăraş ,p entru a urma, în anul şcolar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a ,secţia literară.Aici s-a remarcat ,mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină
    • ,, Se discuta pe fata despre plecarea mea. Tata zicea  ca urma sa plec la un liceu, „Spiru Haret”. Pentru mine , seara aceea a fost cea care a pus capat copilarie mele si prima traita in sec XX. ” ,, Cei sapte ani cat a durat experienta mea contradictorie la „Spiru Haret”, mi-au influentat, probabil, decisiv caracterul. Ulterior, n-am mai putut indrepta nimic. Nici excesele din primul an de studentie nu mi-au fost de folos. ”
    • La terminarea ultimei clase de liceu,o clasă cu 44 elevi,a fost declarat Promovat cu laudă. Termină liceul din Făgăraş în anul 1945 susţinând examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi simultan şi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucuresti.
    • “ Ma revad intr-o odaie mica, saracacioasa, cu lut pe jos, cu o lampa de gaz pe o masuta ovala. Afara, noaptea cazuta peste periferiile cartierului Ferentari. Din cand in cand, loveam cu o lingura de lemn in palaria metalica a unui ceas desteptator, pentru a-mi birui somnul, neavand un resou la care sa-mi fac o cafea. Asa m i-am pregatit examenele, patru ani, la Litere, la Drept, la Filosofie.
    • “ In timpul anilor, cu exceptia dupa-amiezilor in care imi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibl i otecile, citind tot ce gaseam despre Evul Mediu. Scriam o „Reabilitare a Evului Mediu”, pe care o visam opera capitala, dar al carui manuscris l-am pierdut, din pacate, in toamna anului 1948. ”
    • Are un fiu ,care a absolvit cursurile universitare în anul 1974.
    • Este director general al Televiziunii Române (1965-1968). Activitatea politică 1974-1979 - Membru supleant al CC al PCR 1980-1985 - Deputat MAN de Vaslui 1965-1970 - Vicepreşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune
    • * 1958 debut publicistic in „Luceafarul“ * 1964 corespondent Agerpres la Roma * 1965-1968 director general al Televiziunii Romane
    • * 1968-1970 director general adjunct la Radio * 1972 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor * 1978 Premiul Academiei * 1970-1983 redactor-sef al ziarului „Romania libera“ * 1974-1979 membru supleant al CC al PCR * 1976 presedinte al Consiliului Ziaristilor * 1980 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor
    • *  1980-1985 deputat de Vaslui in Marea Adunare Nationala * 1989 devine director onorific la „Romania Libera“ * 1990 membru in conducerea revistei „Romania literara“ * 1990-2007 editorialist la cotidienele „Romania libera“, „Ziua“ si „Cotidianul“
    • Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale şi de critica la adresa PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. I se stabileşte domiciliul forţat şi i se interzic diferite activitaţi în lumea artistică.
    • Activitatea civică după 1989 După evenimentele din Decembrie 1989 fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, ş.a. Grupul de Dialog Social, care se evidenţiază prin poziţiile sale anti-comuniste.
    • Devine, pe rând, editorialist al ziarelor România liberă, Cotidianul şi Ziua . Rămâne un jurnalist şi comentator apreciat. În ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice româneşti
    • A încetat din viaţă pe 7 mai 2007 la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator . A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri .
    • Cărţi publicate
      • Umbra cuvintelor
      • Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
      • Drumuri prin memorie II (Italia)
      • Viaţa pe un peron
      • Scrisori imaginare
      • Apărarea lui Galilei
      • Aventuri solitare
      • Deşertul pentru totdeauna
      • Un om norocos
      • Mitologii subiective
      • Caminante, (2004)
      • Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
      • Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
      • Viaţa ca o coridă
      • Un muzeu în labirint
      • Eul detestabil
      • Vremea intrebarilor
      • Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
      • A debutat, în 1958, în revista "Luceafărul" cu poemul "Ulciorul", urmat de o schiţă şi de un reportaj literar. Editorial, a debutat mult mai târziu, în 1970, cu poemele din "Umbra cuvintelor. Definiţii lirice", după care s-a consacrat în exclusivitate prozei de idei, eseistice. După 1989, autorul şi-a regândit majoritatea cărţilor, publicând noi versiuni: "Scrisori imaginare" (1992, 1998), "Apărarea lui Galilei" (1997), "Drumuri prin memorie" (1999).
    • Viata pe un peron
      • Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.
      • Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
      • Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viaţă, nici să iau din ea doar peronul.
      • Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
      • Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.
      • Să aştepţi oricât. Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
      • Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
    • “ Rege Midas al reflexivitatii, tot ce atinge Paler se face eseu, si mai ales confesiune. Autorul rosteste ades cuvîntul ,,eu” si totusi aflam derutant de putin despre omul Paler. Tendintei de a se marturisi i se opune, în scrisul lui Octavian Paler, cea a ridicarii la concept, la arhetip sau, cel putin, de a se drapa în parabola.” (George Pruteanu)
    • Scrisori imaginare(1979)
      • Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.
      • Am înţeles de mult că nu eludam moartea nevorbind despre ea şi că nu iubim mai mult viaţa recunoscând numai sărbătorile ei.
      • Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui.
      • A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
      • Ştiind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi şi mai mult viaţa.
      • Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
      • În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera.
    • Octavian Paler vrea să spună în această carte de eseuri că nu în biblioteci a găsit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalităţi ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile şi obsesiile, ci pe stradă, pe ţărmul mării sau printre amintiri. În aceste texte mărturiseşte ce a aflat cu ajutorul inimii de la viaţă şi poate de aceea a simţit nevoia ca după fiecare eseu să aşeze câte o poezie. Printre acestea se află şi poezia "Avem timp", amintită de atâtea ori la moartea scriitorului.
    • AVEM TIMP
    • Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
    • Avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
    • Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
    • Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.
    • Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim.
    • Apărarea lui Galilei (1978)
      • A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.
      • Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj.
      • Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.
      • Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
      • Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise!
      • Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ţinem minte.
    • AVENTURI SOLITARE   Două jurnale şi un contrajurnal I nchin această carte părinţilor mei, care n-au văzut niciodată marea şi au cunoscut doar aventura sacrificiului, amintindu-mi că nu le-am spus, c a nd trebuia, c a t de mult i-am iubit.
    • * Vine o vreme c a nd oboseşti să te tot justifici. Mai ales că asta nu serveşte la nimic. Problema nu e dacă ai avut sau nu dreptate. Trebuie să-ţi sapi grădina p a nă la capăt, chiar dacă nu ‘ nfloreşte nimic i n ea . * De fapt, nu ştiu prea bine ce regret. Mulţi spun că dacă ar lua viaţa de la capăt ar trăi-o la fel. Sunt, probabil, mulţumiţi de ce au făcut. Eu recunosc că am motive serioase să mă tem că am fost, mai degrabă, "trăit" de i nt a mplări. Dovadă şi faptul că, acum, n-am nici un prieten apropiat, la care să ‘ ndrăznesc să sun n miez de noapte dacă aş simţi nevoia să mă sfătuiesc cu cineva. Să fie, oare, şi prieteniile o problemă de noroc?
    • Deşertul pentru totdeauna Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
    • ,, Infarctul mi-a lămurit, cel puţin, două lucruri. Pe de o parte, am înţeles că sunt împrejurări în care egoismul e firesc. De patru luni, mă gândesc doar la speranţa că voi depăşi cu bine această vară. Pe de altă parte, e prima oară, cred, că-mi înţeleg eşecurile. Până acum, n-am avut niciodată tăria de a recunoaşte că destinul meu a fost decis de defectele mele. ” ,, Există lucruri pe care le poţi avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greşeala să le cauţi, le pierzi ”’ " Cine ştie totul nu ştie nimic. Cine nu ştie nimic ştie totul" Octavian Paler
    • "Un om norocos" e o carte despre oameni care nu pot iubi fiindca au fost crescuti si educati prin ura. Oameni care isi constientizeaza tot timpul conditia dar le lipseste forta de a si-o depasi. Persoane care simt in anumite momente ca ar putea sa devina oameni in adevaratul sens al cuvantului dar nu o fac fiindca nu sunt dispusi sa renunte la placerile de moment oferite de razbunare. UN OM NOROCOS
    • " Un om norocos" este povestea lui Daniel Petric, un copil care nu se ridica la nivelul asteptarilor tatalui sau si care, in timp, ajunge sa il urasca pe acesta si sa faca tot posibilul ca si tatal sau sa il urasca, la randul lui. Intre cei doi incepe un adevarat razboi psihologic iar rezultatul este trimiterea lui Daniel la scoala de corectie si, mai tarziu, la spitalul de psihiatrie. Aceste experiente fac din Daniel Petric un adevarat maestru al manipularii oamenilor si il ajuta chiar “sa scape” de la spitalul de psihiatrie si sa se inscrie la Belle Arte. Dupa ce se angajeaza ca cioplitor de cruci, ajunge, printr-o intamplare, la un azil, pe malul marii unde este angajat sa ciopleasca in marmura cate o statuie pentru fiecare batran care moare. Insa azilul se dovedeste a fi un adevarat templu al urzelilor, un centru al raului, asa cum il vede Petric, unde toti batranii sunt “sub stapanirea” Batranului, o legenda despre care toata lumea stie ca exista dar nimeni nu are curajul sa il viziteze macar, chiar daca el nu si-a mai aratat fata de ani de zile. Toti se tem, mai putin Petric.
      • Omul a simţit todeauna nevoia să înalţe o credinţă în mijlocul întebărilor, un orgoliu în mijlocul greşelilor, şi să le apere...
      • Toate sunt întradevăr trecătoare.
      • ...există înfrângeri care nu coboară ci înalţă.
      • ...există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
      • Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta .
      Caminante Jurnal(şi contrajurnal)mexican. (1980)
    •  
      • Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe :
      • 1. Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar.
      • 2. Nu voi da sfaturi nimănui.
      • 3. Nu voi invoca mereu experienţa mea.
      • 4. Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru.
      • De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi.
      Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
      • ...e prea tarziu sa mai dau inapoi. Din moment ce am cedat vanitatii de a ma inchipui cu o muleta in mana, nu-mi ramane decat sa incerc sa nu renunt la iluzia ca as pute deveni intr-o zi cum mi-ar placea sa fiu acum.
      • Trebuie să ai libertatea să te aperi inclusiv de propriile tale cuvinte, deoarece câteodată reuşeşti să spui foarte puţin din ce ai dorit să spui. Omul e un zeu pe dos. Dacă zeii tac, el e osândit să vorbească, să aleagă sau să fugă de o alegere.
      Există ceva şi mai oribil decât moartea: transformarea agoniei în spectacol. Argumentul că există măcar şansa luptei pentru taur nu poate fi valabil întrucât acesta nu are habar de asemenea onoare, auzind în schimb doar urletele în timp ce este încontinuu hărţuit. Corida seamănă cu un anume gen de istorie care a silit oamenii să se ucidă între ei. Viaţa ca o coridă
      • Pornind de la autoportret, autorul analizeaza structura interioara a picturii marilor pictori. Octavian Paler reuseste sa creeze un „roman“ in care personajele sunt cativa din marii pictori ai lumii.
      • ,,Cand Columb a plecat in prima sa calatorie,singura lui sansa era sa se roage.Credinta in misiunea lui era singurul sprijin inainte de a descoperi America.In a doua calatorie n-a mai fost nevoie sa repete un lucru deja facut,busola a inlocuit rugaciunea.”
      • ,,Dar drumul spre noi insine e mai pretentios.El ne aduce aminte de Narcis?Nu,Narcis trebuie scos din cauza.El ar fi renuntat cu siguranta sa isi faca autoportretul daca ar fi fost artist”
      EUL DETESTABIL
    • Rugaţi-vă să nu vă creasca aripi(1995) ÎNTR-O GARĂ Dimineaţa e abia presimţită şi totuşi sunt destui călători care vin şi călători care pleacă. De ce vin? De ce pleacă? Dar e prea devreme să întreb. Filosofii, istoricii, profeţii şi toţi ceilalţi care se ocupă de sensul existenţei dorm încă. Au citit până noaptea târziu şi nu pot să-i trezesc la o oră atât de nepotrivită. Există şi călători care st a u şi aşteapt, bineânţeles în sala de aşteptare, cuminţi, dar şi pe peroane. Ce aşteaptă? Dorm însă şi psihologii sau cum se mai cheamă cei care ştiu câte lucruri poate să aştepte un om şi, în general, ce rol are aşteptarea în lume. Nici pe ei nu pot să-i trezesc. Sunt obosiţi, extenuaţi de probleme serioase, nu se cade să-i deranjez pentru un fleac, fiindcă eu în gara aceasta, în dimineaţa aceasta, care nu e încă dimineaţă, e jumate noapte, nu ştiu de ce stau oamenii prin sălile de aşteptare ale veacului. Unii au renunţat să aştepte. Au aţipit, pur şi simplu, între două ţipete de locomotivă. Au uitat de veniri, au uitat de plecări, au uitat de vacarmul din gara. E bine? E rău?
    • Nu ştiu. Cei care ne explică astfel de lucruri complicate dorm şi ei. E normal. Sunt din ce în ce mai multe întrebări şi ei trebuie să dea din ce în ce mai multe explicaţii în timp ce inexplicabilul creşte ca o noapte imensă sau ca o dimineaţă imensă. Încât, stau mai departe în această jumătate de mirare şi jumătate de spaimă, prudent, să nu fac o gafă care să atragă atenţia celorlaţi asupra mea. Ar întoarce toţi capu. Ce caută ăsta aici, într-o gară, cu întrebările lui? Aici nu e oracolul din Delfi. Aici oamenii vin şi pleacă, aşteaptă sau moţăie, dar nimeni, absolut nimeni nu-şi permite să pună întrebări. Deci, mă strecor din gară tiptil şi plec să umblu pe străzi. E mai bine. Singurul lucru care mă-ncurcă e că nu ştiu la ce oră se scoala filosofii, istoricii, profeţii, psihologii şi cei care ne explică lucruri complicate, prin urmare nu ştiu cât va trebui să umblu fără noimă pe străzi. Şi nu pot nici să întreb trecătorii. Risc să nimeresc vreunul dispus să mă ia peste picior şi să râdă: "Nu ştiai? Ne-am hotărât să venim, să plecăm, să aşteptam şi chiar să murim fără să ne mai punem întrebarea de ce. Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?" Mai bine nu întreb. Tac şi mă uit la ferestre.
    • Tu spui, liniştit: "adevăr". Ei se uită la tine şi tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oamnei educaţi întreabă: "Cât costă?" Tu le ar a ţi mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult şi, nedumeriţi, dau să plece. Tu alergi şi le spui: "speranţă". Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă încă o dată: "Cât costă?" Iar tu nu ştii ce valoare are spe r anţa. Şi taci. PERPLEXITATE
    • ,,E atata mitocanie, atata grosolanie incat ma simt descumpanit deseori. In Romania de astazi traiesti intr-o grava criza a valorilor. »
    • Astfel se incheie o conceptie mica a marii biografii OCTAVIAN PALER
    • ,,E foarte greu sa fii cu adevarat sincer pana la capat,sa nu-ti mai pese cum pari,sa refuzi sa pozezi. Poate ca mi-a trebuit mai mult decat altora sa imi risipesc rezervele de naivitate cu care am plecat la drum. ‘’