Your SlideShare is downloading. ×
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Pane zarifopol   pentru arta literara
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Pane zarifopol pentru arta literara

569

Published on

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
569
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
6
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. BIBLIOTECA ªCOLARULUI Pane ZARIFOPOLPENTRU ARTA LITERAR{ LITERA CHIªINÃU 1998
  • 2. CZU Textele au fost reproduse dup[: Paul Zarifopol, Pentru arta literar[, vol. I - II. Ediie ]ngrijit[, note, bibliografie =i studiu introductiv de Al. S[ndulescu. Editura Minerva, Bucure=ti, 1971. Coperta: Isai C`rmuISBN © «LITERA», 1998
  • 3. TABEL CRONOLOGIC1874 30 noiembrie. A v[zut lumina zilei, la Ia=i, Paul, fiu al lui Paul Zarifopulo, mare proprietar ]n judeul Roman, =i al Elenei, n[scut[ Culiano. A studiat la Universitatea din Ia=i.1898 Paul Zarifopol a debutat, ]n “Arhiva” lui A.D. Xenopol, cu o dare de seam[ asupra lui A d’ Arbois de Jubainville (“A d’ Arbois de Jubainville, Deux maniéres d’ écrire l’ histoire, Critique de Bossuet, d’ Augustin Thiery et de Fustel de Coulanges”). La 29 septembrie =i-a luat licena. Cur`nd a plecat ]n Germania, s[ se consacre studiilor de filologie romanic[ =i germanic[.1904 Paul Zarifopol ]=i ia doctoratul, la Halle, cu ediia critic[ a poemelor trubadurului francez Richard de Fournival. Se stabile=te la Leipzig, unde ]ntre timp (1902) se c[s[torise cu +tefania Dobrogeanu-Gherea. Se ]mprietene=te cu Ion Luca Caragiale, aflat din 1904 la Berlin, de unde venea deseori la Leipzig.1908 — 1914 Paul Zarifopol public[ importante studii literare ]n revista münchenez[ “Stüddeutsche Monatshefte”.1915 Paul Zarifopol se ]ntoarce ]n Rom`nia, colaboreaz[ la “Cronica” lui Tudor Arghezi. Colaboreaz[ la “Viaa rom`neasc[“ =i la “Adev[rul literar =i artistic”.1924 Apare antologia de nuvele fantastice traduse =i prefaate de el — Vedenii.1926 Vede lumina tiparului prima carte original[ a lui Paul Zarifopol — culegerea de eseuri Din registrul ideilor ginga=e.1928 Apare culegerea sa Despre stil. !
  • 4. 4 Paul Zerifopol1930 I se tip[re=te culegerea de eseuri Arti=ti =i idei literare rom`ne.1931 }i apare culegerea }ncerc[ri de precizie literar[. }ntocme=te ediia critic[ a “Operelor” lui Ion Luca Caragiale.1933 Paul Zarifopol este numit redactor-=ef al “Revistei fundaiilor regale”.1934 La 1 mai, la Bucure=ti, importantul critic literar =i eseist Paul Zarifopol se stinge subit din via[ (atac de cord), f[r[ s[-=i vad[ valorosul volum Pentru arta literar[, ap[rut la un scurt interval dup[ moartea autorului.1935 +erban Cioculescu scrie excelentul s[u studiu Corespondena dintre I. L. Caragiale =i Paul Zarifopol.
  • 5. Din culegerea “DIN REGISTRUL IDEILOR GINGA+E” CLASICII Clasicii sunt nume proprii de literai =i arti=ti pe care le ]nv[[m]n =coal[ sau le afl[m mai t`rziu, din c[ri sau de la persoanefrumos cultivate. Numele acestea sunt ilustre =i vechi; ]n ele,f[r[ s[ fie ajutate de vreun alt cuv`nt, st[ acumulat[ o mareputere de sugestie. De aceea =i sunt o proptea folositoare pentruopiniile literare =i artistice; fiindc[ ]n orice domeniu, omului ]ivine comod s[ tr[iasc[ autoritativ. P`na la revoluia romantic[, numele vechi erau propteauaunic[ a gustulul public. Pe ]ncetul s-au strecurat =i modernii spretreptele de cinste, =i ast[zi sunt destui oameni care nu-i pomenescdec`t pe d`n=ii; a=a ]nc`t avem dou[ puncte de sprijin, de putereaproape egal[: numele cele mai vechi =i mai cunoscute — numelecele mai nou[, din ultima fascicul[ a celei mai moderne reviste.Dezvoltarea capitalist[ a culturii europene trebuia negre=it s[pun[ ]n valoare noutatea ca atare — lansarea de articole nou[este un caracter general al pieei de ast[zi. De unde vine totu=ic[ unii oameni se ]nchin[ celor mai vechi, alii celor mai nou[m[rfuri artistice, nu-i u=or de spus. Poi fi deopotriv[ elegant =icu anticii =i cu modernii, pentru c[ elegana conservatoare =i cearevoluionar[ sunt acum egal valabile. Dar constatarea c[ ar fiexist`nd spirite de la sine conservatoare, altele de la sinerevoluionare nu explic[ nimic. M[garul filozofului nu piere de #
  • 6. 6 Paul Zerifopolfoame ]ntre cele dou[ banie egal pline, pentru c[ foamea, =i nuegalitatea banielor, ]l hot[r[=te: animalul ]ncepe s[ m[n`nce,indiferent de bani[. }n exemplul nostru, trebuina de a aveanumaidec`t o p[rere literar[ este motivul hot[r`tor; poate c[adeseori decizia vine ca ]n cazul m[garulul, indiferent de esteticaantic[ =i de estetica modern[. }n practica zilnic[, omul ine socoteal[ de gustul cercului ]ncare se g[se=te; se decide dup[ sfiala ori dup[ lipsa de consideraiepe care cercul i-o inspir[. Oricum, primul pas odat[ f[cut, pentruclasici ori pentru moderni, st[ruim de obicei pe drumul apucat,cu o ]nd[r[tnicie surprinz[toare. Ambiia consecvenei este oputere mare =i oarb[, chiar ]n lucrurile literare =i artistice. +iconsecvena este cu at`t mai feroce cu c`t mai neclare sunt ]ncon=tiina omului motivele specific estetice, dac[ cumva s-a]nt`mplat ca astfel de motive s[ intre ]n aciune. Dar interveniamotivelor de acest soi este cu totul nesigur[ =i rar[. Atitudinilecurente, ]n art[ =i literatur[, sunt nu de natur[ estetic[, ci social[:sunt rezultate din trebuina de a figura c`t mai patent ]n cerculsocial al c[rui prestigiu ne farmec[ mai mult. Cred c[, ]n general, ne-am ]neles. Acum s[ nuan[m puin. }n ciuda esteilor mofturo=i, trebuie afirmat c[ oricare cet[eanare, natural, trebuine estetice =i, prin urmare, un gust al luiadev[rat. Cet[enii dintr-un anume timp =i loc au cam acelea=itrebuine estetice =i acela=i gust. Dep[rtarea ]n timp =i deosebireade dezvoltare istoric[ sunt obstacole mari ]n calea ]nelegerii.Este dar, ]n principiu, puin probabil ca Eshil s[ vorbeasc[ unuiparizian de ast[zi a=a de clar ca Bataille ori Capus (f[r[ s[ inemseam[ de deosebirea de limb[), nici Knut Hamsun s[ impresionezepe un bucure=tean, m[car c`t de de=tept =i sensibil, ]n chip at`tde adecvat ca dl Radu Cosmin. Toat[ problema clasicilor serezum[ ]n aceste potriviri sau ]nstr[in[ri intelectuale, hot[r`tede timp =i de treapta istoric[. Bucure=teanul foarte cult are educaia intelectual[ =i artistic[ $
  • 7. Pentru arta literar[ 7iminent =i actual parizian[. Prin urmare, suplimentele dramaticesau narative de la l’Illustration vorbesc viu =i direct sufletuluis[u, iar Shakespeare, ori chiar Ibsen, ]i sunt glasuri confuze, depe alt[ lume. +i ]n scurt, celebrit[ile artistice de care ne despartsute ori mii de ani ne sunt, obi=nuit, iremediabil str[ine, ]ntr-ungrad oarecare. Ele au un prestigiu savant: trebuie b[taie de capca s[ “]nelegi” asemenea lucruri, n[scute ]n =i pentru o lumemoart[ de veacuri. Frica s[ nu par[ ignorant =i dorina s[ treac[drept “cunosc[tor” ]l opresc de multe ori pe cet[eanul normals[ m[rturiseasc[ cinstit plictiseala imens[ ]n care-l ]neac[ paginilecele mai clasice. Ar fi preios =i amuzant s[ surprinzi exactsentimentele persoanelor culte, ale cunosc[torilor prin irezistibil[vocaie, la citirea corurilor lui Sofocle, a tiradelor lui Corneille,a paginilor de psihologie f[r[ alineate ale doamnei de Lafayette,a portretelor lui La Bruywère, pline de nume grece=ti, f[r[ noim[,=i de aluzii obscure, a versurilor de ne]ndurat[ =i adormitoaresenin[tate din Hermann =i Dorothea, ]n =f`r=it, a groaznicelordiscursuri dramatice ale lui Schiller. +i nu-i vorba de aceea c[ ladep[rt[ri de zeci de pagini ]nt`lne=ti un r`nd ori un vers care ]iirit[ o clip[ atenia, ci de opera toat[, ]ntocmai a=a cum ]i st[]nainte: Antigona =i Rodoguna, Georgicele =i Henriada, Ifigenia =iAndromaca, Tasso, Afiniiile elective =i (o groz[vie suprem[!)Wilhelm Meister, Wallenstein, Don Carlos, ]ntocmai, vers cu vers,r`nd cu r`nd =i — ce-i mai teribil — cuv`nt cu cuv`nt... O, Apolon,demon farsor, cel ce amee=ti at`i oameni cumsecade cu“modele” pe care dinadins le inspiri at`t de divers =i contrazic[tor,ajut[ =i lumineaz[ pe cititor ca s[ ]neleag[ ce-i spun =i s[ m[cread[ c`t suf[r pentru d`nsul, c`nd mi-l ]nchipui fa[ ]n fa[ cuoperele clasice, ]ntocmai a=a cum sunt, f[r[ sosurile de o mie deori ]ntoarse =i drese, ]n care le tot ]nc[lzesc criticii =i istoricii detoat[ m`na!... Cet[eanul =i capodopera, singuri-singurei: astavreau eu. Dar e un vis absurd. Timpul omoar[ orice creaie intelectual[, ]n total ori ]n parte. %
  • 8. 8 Paul ZerifopolVe=nica tineree a eternelor modele este o fraz[ inept[, ie=it[din mini str`mte =i lene=e. Cine nu-i pedagog, guvernant[ sauministru de instrucie public[, =i are =i altfel mintea liber[ =itreaz[, i=i m[rturise=te cinstit plictiseala iritant[ care ii g`tuieatenia ]n faa multor dintre cele mai definitive pagini. Dar c`ioameni citesc, observ`ndu-se onest, dialogurile lui Platon, Iliada,pe Tit-Liviu, tragediile lui Racine, dramele istorice ale luiShakespeare, tragediile lui Schiller? Iar, de alt[ parte, care om]n stare s[ asculte =i s[ priceap[ nu ia seama c[ ]n muzica secoluluial XVIII-lea, consfinit[ ca absolut clasic[, se repet[ fastidios figurimelodice care pentru noi sunt cu des[v`r=ire moarte, fiindc[ lesimim automatice, scoase din unul =i acela=i sertar, trase peacela=i calapod — ornamente goale de orice ]neles =i funciuneestetic[, balast revolt[tor care ine ]n loc atenia f[r[ s[ osatisfac[? Care om ]n stare s[ vad[ estetic nu simte nepl[cutconvenionalul abstract =i, prin urmare, insuficiena vizual[ aat`tor irepro=abile buc[i de sculptur[ greac[ ori de pictur[ a luiRafael =i a posterit[ii lui exasperante? Cine, dac[ except[m cazulde cultur[ stupid unilateral[ sau de poz[, se poate entuziasmacinstit de “lirismul” corurilor lui Racine, d`nd cu piciorul ]nVerlaine? Dar pentru evaluarea clasicilor antici =i a celor neolatinia intervenit de c`teva zeci de ani, sub insuflarea peste tot nelipsit[a naionalismului cotropitor, un marafet nou: fraza latinit[ii —limpiditatea latin[, senin[tatea, simplicitatea, isteimea, delica-teea — =i c`te alte mirodenii latine. Un ad[post foarte binevenitpentru vanitatea minilor gelatinoase, c[rora li se istovise]ngrijitor repertoriul de platitudini estetico-culturale. Pentruclasicii francezi ]ndeosebi se ]ntrebuineaz[ mult =i un altingredient: ei sunt aristocratici absolut. +i superdelicaii junidemocrai =i june democrate (mai ales!) care orneaz[, neap[rat,saloanele de dup[ r[zboi, sunt fanatici ai literaturii elegante dela Versailles. Democraie cu latinitate =i ferven[ pentru artasubire. Le grand siècle — c’est du dernier chic1...
  • 9. Pentru arta literar[ 9 Trebuie o fantezie neobi=nuit[, o cultur[ istoric[ tot astfelpentru a re]nvia ]n c`tva formele unei viei intelectuale de carete despart veacuri. Asta nu ]nsemneaz[ c[ istoricii de meseriesunt totdeauna eminent ]neleg[tori ai celor trecute. De obicei,ei se ]nchid numai, cu solemnitate erudit[, ]n admiraii ]nepenite=i necontrolate, refuz`nd cu suficien[ naiv[ =i obtuz[ oricenoutate: ei cunosc doar adev[rul =i frumuseea definitiv[.Admiraia curent[ pentru lucrurile vechi este un moft de educaie. Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sunt fenome-ne complexe. Gloriile trecute se ]ntunec[ =i se lumineaz[ capri-cios, =i forme vechi de art[ pot s[ re]nvie, ]ntr-o m[sur[ oarecare,]n fantezia arti=tilor. La ceilali, care nu-s dec`t public, simirea =ijudecata estetic[, ]n afar[ de gustul lor actual, adese nem[rturisit,sunt cu totul nestabile =i inconsistente. }n materie de art[, masaeste sugestibil[ aproape f[r[ margini. Arta, indiferent de materialul ]n care se manifest[, este grai.Ca =i graiul vorbit, ea ]=i schimb[ formele, pentru c[ se schimb[cuprinsul sufletesc care le-a z[mislit. Este totdeauna o doz[ destr`mb[tur[ s[ vorbe=ti ca oamenii de alt[dat[: aici e originea,aici e =i condamnarea grimasei clasiciste. Fiecare vreme vorbe=tepe potriva botului s[u, a minii sale. Pentru a ]nelege =i re]nviavorbirea, prin urmare sufletul vremilor de mult trecute, trebuieo virtuozitate curioas[, oarecum nefireasc[. +i sunt destuleforme care cu nici un pre nu pot fi re]nviate, =i nici o form[ nupoate ajunge a doua oar[ =i ]ntocmai la viaa pe care a avut-o]n sufletul care a creat-o =i ]n sufletele celor din vremea =i locullui. Cet[eanul normal n-are nici timp, nici alte mijloaceindispensabile pentru asemenea acrobaii estetice. Are ]ns[ totdreptul s[ consume ]n pace articole artistice proaspete, a=a cum]i sosesc — direct de la Paris.
  • 10. 10 Paul Zerifopol ESTETICA UTIL{ +I CULTURAL{ La orice nedumeriri =i ]n orice controverse estetice, un prieten,iubitor de oameni =i de lini=te, m[ ]nt`mpin[ cu vorba c[ desprenici o lucrare de art[ nu se poate zice cu deplin[ hot[r`re c[-irea, fiindc[, oricum ar fi, ea place grozav cel puin unui om:aceluia care a f[cut-o. Se ]nelege c[, fa[ de aceast[ observaie,toate contest[rile bazate pe o pretins[ ierarhie de valori esteticesunt, ca =i nimicul fa[ de cel mai infim ceva: nule. At`t numaic[ practica vieii nu rabd[ astfel de ]nelepciune, a=a mult spiritconciliant c`t se arat[ ]n maxima prietenului. +i mi se pare c[aici, ca =i aiurea, practica are dreptate. C[ci pa=nica formul[este, ]n fond, diabolic[. Consecvent luat[ ea ar da roadele celemai pernicioase, ar duce la indiferen[ =i anarhie, care sunt,oric`nd =i oriunde, ]nceputul pierz[rii. Oamenii, simind c[ binele suprem este cetatea =i c[ binelecet[ii st[ ]n unitate, au c[utat ]nc[ din vechime s[ afle c`t maimulte =i mai sigure mijloace pentru unificarea sufletelor ]ntr-oordine durabil[. }ntre aceste mijloace unul este estetica. Din ea]nv[[m ce trebuie s[ ne plac[ =i cum s[ ne ]mb[t[m de volupt[ileartei, f[r[ s[ ne pierdem firea compromi`ndu-ne calitatea decet[eni serio=i. C[ci pl[cerile artei, mai mult ca altele, ascundsub o rafinat[ masc[ serioas[ infernalele primejdii ale frivolit[ii=i ale epicurismului. A fost un mare noroc pentru oameni c[estetica au f[cut-o filozofii, adic[ ]nelepii de profesiune, =i nucumva arti=tii. Cel puin a fost noroc mare c[ nu estetica arti=tilora fost luat[ ]n seam[, ci a filozofilor =i a celor inspirai de ei.Destul c[ ]n politic[ lumea, rea =i proast[ cum este, nu a vrut s[asculte de filozofi; ]n art[ m[car binele public a fost, putem zice,salvat. Platon a r[bdat ostenelile mai multor voiajuri ]n Sicilia, pentrua explica lui Dionis Tiranul, clar =i simplu, cum se poate organiza=i guverna perfect un stat. Dar tiranul, nepriceput =i ]nd[r[tnic,
  • 11. Pentru arta literar[ 11i-a refuzat ]nelepciunile cu o nedelicatee despre care nu sepoate spune c`t de departe ar fi mers dac[ nobilul filozof n-ar fip[r[sit, m`ndru, dar repede, hotarele ingratulul domn. C`t apierdut atunci politica a c`=tigat pe urma estetica. Din scrisulminunat al divinului atenian dou[ mari =i scumpe adev[ruri s-aumo=tenit ]n teoria artei: 1) }ntr-un stat serios nu trebuie dat[prea mult[ stim[ arti=tilor; 2) Frumuseea unui obiect nu st[ ]nceea ce se vede sau se simte altfel din el, ci ]n ceea ce se g`nde=tedespre d`nsul. Nu impresia intereseaz[, ci definiia. C[ci, ]ndefinitiv, trebuie s[ spunem c[ impresia este ceva senzual, prinurmare grosolan, o brutal[ iritaie material[, mai mult dobi-toceasc[ dec`t uman[. Ar fi dar nepotrivit cu adev[rata ierarhiea intereselor ]nalt omene=ti s[ d[m prea mult din stima noastr[acelora care-=i trec viaa construind asemenea grosol[nii —arti=tilor. +i, ]n adev[r, cet[enii serio=i din toate timpurile s-auconformat, ]n moderaia =i rezerva lor fa[ de art[ =i arti=ti, sfatuluicuminte ]nsemnat sub nr.1; de multe ori, probabil, f[r[ s[-lcunoasc[, ceea ce arat[ ]n chip str[lucit c[ divinul atenian, cup[trunderea proprie geniului, n-a cerut bunilor cetaeni dec`t s[urmeze naturii lor intime. Atitudinea moral[ fa[ de art[ a fostastfel statornicit[ pentru toi oamenii cumsecade. Nu mai puin util[ este a doua ]nv[[tur[ platonic[ mai susar[tat[. Acea interpretare sublim intelectual[ a frumuseii este,mi se pare, cea mai solid[ baz[ pentru o estetic[ uniformobligatorie, iminent social[ sau civic[, dac[ pot zice. Impresiasensibil[ =i sentimentele legate de ea, inferioare =i brutale chiarprin materialitatea lor, ]nchid oarecum pe om ]n el ]nsu=i, tinds[-l dezbine de semenii lui, s[-l singularizeze; sau, ceva mai rar,]l ]ndeamn[ s[ recurg[ la o alt[ impresie sensibil[ pentru a t[lm[cipe aceea care-l preocup[, rein`ndu-l, =i prin aceasta, tot ]n sferainferioar[ a simurilor. Pe c`nd, dac[ esena =i valoarea frumuseiinu st[ ]n aceea ce se arat[, ci ]n ce se g`nde=te, ]n idee, o, atuncim`ntuirea este asigurat[. C[ci, ]n sf`r=it, ideea este cuv`ntul, =i
  • 12. 12 Paul Zerifopolcuv`ntul este iminenta leg[tur[ dintre oameni. V[ ]ntreb la ce arfi bun[ frumuseea =i p[str[toarea ei, arta, dac[ nu ca s[ vorbimde ele? Arta orneaz[ pe om, ca =i cravata. Unui om serios nu i secade s[-=i bat[ prea mult capul cu alegerea cravatei, dar nici nupoate ie=i pe strad[ sau primi musafiri f[r[ leg[tura de g`t. Iardac[ at`rni ]n cas[ un tablou, el r[m`ne un monument mut =imort, dac[ nu poi spune prietenilor ceva despre el. Se poatezice c[ adev[rata existen[ a tabloului dureaz[ at`ta c`t vorbe=tide el, dup[ cum valoarea i-o simi bine numai atunci c`nd ]lpl[te=ti. Un om de bine are prea mult[ treab[ pentru ca s[ maipriveasc[ un tablou, odat[ ce l-a cump[rat =i at`rnat ]n salonsau ]n sufragerie. De altfel, chiar dac[-l prive=te, el nu se uit[ laculori =i linii, ci la sufletul tabloului, la sufletul artistului, la sufletulsociet[ii ]n care a crescut artistul. El prive=te oarecum dincolode tablou, dincolo de perete, pentru a contempla esena spiritual[,superioar[ =i etern[, ale c[rei ]nt`mpl[toare aparene sunt]n=el[toarele, trec[toarele =i grosolanele pete de culoare de pep`nz[. Tot astfel muzica trebuie ascultat[, poezia citit[ cu o nobil[distraciune, trec`nd u=or peste materialit[ile acustice, pestedetaliile plastice ale acordului, ale vorbei =i imaginii, pentru aprinde c`t mai direct ]nalta unitate, miezul ad`nc sufletesc allucr[rii. Prive=te =i ascult[ c`t de puin, g`nde=te c`t de mult —acesta-i imperativul adev[ratei contemplaiuni. De nu-l urmezi,te ]ncurci ]n mizerii tehnice, ca un simplu zugrav sau un vulgarcapelmaistru. }n art[, comuniunea c`t mai complet[ =i mai superioar[ ]ntremembrii cet[ii nu-i posibil[ dec`t pe calea ideilor. +i este, trebuies[ recunoa=tem, un noroc minunat =i de suprem[ utilitate, ]ncazul ce ne intereseaz[, c[ absolut orice lucru are ideea lui, canoiune =i ca prototip ]neleas[, =i c[ fiecare lucru are mai multdec`t una, deoarece poate fi definit =i clasat aproape la discreie.Unul =i acela=i exemplar zoologic uman poate fi definit ca:membru al unui partid politic, tat[, fiu, so, nepot, aleg[tor,
  • 13. Pentru arta literar[ 13profesor, agent electoral, poet, prozator, consilier comunal,redactor de revist[, amant, so ]n=elat, exportator, importator,amator de tablouri, avocat — din vertiginoasa bog[ie de calit[iam enumerat c`teva din acele care se pot cumula f[r[ sup[rare.Apoi, afar[ de ideile lucrurilor, sunt ideile noastre despre lucruri,dogmele =i opiniile de tot felul. Acestea s-au ]nmulit, fire=te,enorm ]n lungul vremilor, cele vechi au luat forme noi, =i at`teaaltele necunoscute mai ]nainte s-au z[mislit ]n fierberile istorice;g`ndii-v[ la toate acestea =i admirai orizontul ce sclipe=te caun imens perete de diamante. Graie avantajelor specificeintelectului nostru, nimic nu-i mai u=or dec`t s[ introduci or`nduial[ folositoare ]n uimitoarea priveli=te. Dac[, vorbind depoezia sau de proza unui cet[ean, ]l consideri pe acesta, deexemplu, ca tat[ de familie sau ca aleg[tor ori, judec`ndu-ipledoariile =i discursurile, ]l ai ]n vedere ca autor dramatic saunuvelist, atunci procedarea d-tale este sintetic[ =i unitar[. Cinetinde la seriozitate trebuie s[ procedeze astfel: s[ in[ seam[adic[ de fundamentalul principiu c[ un om ori un lucru trebuiejudecat unitar =i valorificat ]n totalitatea lui. C[ci ]n ordinea ]naltsufleteasc[ se pot — preios privilegiu — aduna, nu ca ]nmatematic[, numai valori de acela=i fel, ci =i de cea mai variat[natur[: prozator, aleg[tor, tat[ de familie, profesor — =i suma ]id[ valoarea persoanei. Astfel ajungi s[ ]nelegi, aproape peneb[gatele de seam[, pentru ce proza lui te emoioneaz[. Unitatea este, ]n general, o chestie mare. Mai presus de orice, unitatea este idealul =i metoda, ambiiasuprem[ =i baza eleganei b[iatului cult. Dar ce este b[iatul cult? *** B[iat cult, om occidental, spirit european sunt trei ziceri foarteiubite ]n stilul rom`nesc public. O recomandaie bun[, de la un deputat c[tre un ministru, ori !
  • 14. 14 Paul Zerifopolchiar de la o mijlocitoare matrimonial[ de calitate subire c[trepartida interesant[, nu este complet[ dac[ nu ]ncepe sau nusf`r=e=te cu una din cele trei formule. Cea dint`i este totdeaunapreferat[; probabil fiindc[ b[iat str[luce=te prin farmecul fragedal tinereii =i d[ nu numai valori actuale, ci sugereaz[ =i speranefrumoase. F[r[ limita riguroas[ de v`rst[, b[iat cult se nume=te acelacare, ]n afar[ de meseria pe care o practic[ din necesitatematerial[ ori din pure sentimente umane sau patriotice, seintereseaz[ st[ruitor de tot ce e frumos =i bun, cu deosebire dearte =i litere. S-ar putea zice c[ baiatul este cu at`t mai cult cuc`t ]=i trateaz[ slujba special[ cu o elegant[ neglijen[ =i se d[ cumai mult[ ardoare =i literelor. Un b[iat cult ideal ar fi, de pild[,un profesor de matematic[ care, ]ntr-un concediu perpetuu,viziteaz[ cet[ile artistice italiene =i festivalele muzicale germane. Muzeul =i sala de concert sunt ]ns[ mijloace prin ele ]nseleinsuficiente pentru a te informa despre art[. Mai ]nt`i, cu elepierzi prea mult[ vreme. Apoi, ]n muzeu =i ]n sala de concert nuafli de-a dreptul dac[ o lucrare de art[ trebuie s[-i plac[ ori nu.De aceea b[iatul cult are cartea =i, mai cu seam[, revista, cainstrument preferat de educaie estetic[. Revista este, dac[redacia are principii solide, =i spirit de disciplin[ ]n varietatea eibogat[, foarte unitar[. Din ea b[iatul cult ]nva[ a cunoa=te toateartele. Pe c`nd un artist m[rginit ]n tehnica lui consider[, deexemplu, muzica mai deosebit[ de pictur[ chiar dec`t proverbialascripc[ de proverbialul iepure, b[iatul cult, printr-o superioar[competen[, le ]mbin[ pe am`ndou[, fiindc[ le consider[ unitar=i sintetic ]n esena lor spiritual[. }n aceast[ operaie ]l lumineaz[mult criticul de art[. Criticul este un spirit ager =i profund. El observ[ numaidec`tdac[ o lucrare de art[ este vesel[, trist[ sau nici a=a, nici a=a,dac[ ]n ea se vorbe=te mai ales de o femeie sau mai ales deDumnezeu, de patrie, de [rani sau umanitate ]n genere, de
  • 15. Pentru arta literar[ 15fericire universal[, de divor... Iar din asemenea observaiicriticul construie=te sintetic concepia general[ a artistului =i-ldefine=te: pesimist, optimist, cre=tin, p[g`n, socialist, poporanist,erotic, abstinent, umanitar, reacionar, care cum este dup[categoria lui — estetic[. Cu alte vorbe, criticul arat[ cum =i dece s-a emoionat artistul =i explic[, prin urmare, b[iatului cultpentru ce opera artistului ]l emoioneaz[ =i pe el. Lucru de luat]n seam[: acest b[iat se fere=te s[ zic[ altfel dec`t emoiuneestetic[; impresie sau atitudine estetic[ sunt vorbe prea slabe.}n faa artei el se emoioneaz[, fiindc[ e nu numai cult, ci =isimitor. Cu aceasta putem completa constat[rile de la ]nceput:estetica cultural[ se bazeaz[ mai ]nt`i pe ideile lucrurilor =i peideile noastre despre lucruri, iar apoi pe o emotivitate delicat[.Fiindc[ este emoie =i emoie. C`nd, ]ntors dintr-o lung[ c[l[torie prin [ri str[ine, treci hotarulpatriei =i ]i adie miros de ardei copt, de porumb fiert sau de cojocjilav, ai, desigur, o emoiune. Dac[, r[t[cind pe str[zile unui dep[rtatora= apusean, auzi deodat[ o zdrav[n[ ]njur[tur[ rom`neasc[,tresari — evident, de emoiune. Desigur c[ nici un om cult nu vanumi astfel de emoiuni — estetice. Sunt mult prea nedelicate...Un t`n[r =ade ]ns[, ]n amurg, pe cerdacul casei de la vie =i prive=tespre c`mp. Arbori, soare care apune, vaci, c`ini, fl[c[i, fete. T`n[rul]=i aduce aminte f[r[ ]ndoial[ de o domni=oar[ cu care a fostlogodit, sau aproape. O lacrim[. Emoiune! De ast[ dat[ hot[r`testetic[. Pentru moment, t`n[rul se consider[ ca un fin diletant,c[ruia soarta stupid[ i-a impus o carier[ prozaic[. Dac[, fereasc[Dumnezeu, domni=oara a murit, atunci lacrimile curg suficientc`teva minute, =i t`n[rul se simte artist prin fatal[ vocaiune. U=orde ]neles: ]n acela=i chip ]n care se concepe estetica cultural[ sena=te =i o art[ cultural[ care o satisface. Arta cultural[ se na=tedin emoiuni delicate sau tragice. Te emoionezi, s[ zicem, de[rani, de arenda=i, de domni=oare, de o nenorocire conjugal[ —=i emoiunea se face nuvel[, dram[, sonet, tablou, roman[, eseu #
  • 16. 16 Paul Zerifopolde critic[ ]n stil poetic =i de intenie cultural[. }ntr-o societate european[ b[iatul cult nu poate fi f[r[ fat[cult[. Cine l-ar ]nelege c`nd vorbe=te ]nfocat despre art[ =ifrumos? Pentru cine scrisorile lungi, cu filozofie =i descrieripoetice, cu citate din Faust ori din Sully-Prudhomme? }n sf`r=it,ce sens ar mai avea cultura =i estetica b[iatului cult? Printr-oexplicabil[ indulgen[ lumea acord[, f[r[ nici o alt[ pretenie,titlul de fat[ cult[ oric[rei dame care a absolvit studii universitare.Totu=i, o fat[ se zice cu at`t mai cult[ cu c`t satisface mai completcondiiile care definesc pe b[iatul cult. Ca =i el, fata cult[, oricarei-ar fi ocupaia, iube=te fervent artele =i literele, cite=te mult =imulte reviste serioase =i cu doctrin[ sigur[. Abia cutez s[ adaugc[ aceast[ fiin[ este cu deosebire sensibil[. Vibreaz[ la tot ce efrumos, bun, nobil, la toate durerile omenirii. Fiind simitoare,are emoiuni frecvente. Din emoiuni rezult[ ]nt`mpl[ri, drame,]n sf`r=it complicaii diverse, psihologice, fiziologice, sociologice,de natur[ delicat[ sau violent[, dup[ om, mediu =i v`rst[. C[ci =ipentru fata cult[ v`rsta nu-i riguros delimitat[, =i cu dreptate:cultura =i, mai ales, estetica cultural[ sunt chestii de inim[, =iinima are, cum se =tie, o tineree cu deosebire durabil[. +i c`ndo fat[ a tr[it, a simit =i a citit, cum =i-ar putea pl[ti ea maifrumos datoria c[tre cultur[ dac[ nu printr-un roman (cel puinunul) — o, cu adev[rat tr[it, carne din carnea =i s`nge din s`ngeleei, cum se zice ]n stil cultural — sau un volum de versuri, oroman[ sau m[car un vals c`ntat? Fata cult[ confirm[ ]nc[ maienergic dec`t b[iatul cult adev[rul c[ arta nu-i dec`t “emoiune,iubire de via[, viaa ]ns[=i”. Atmosfera de vibrant[ sentimentalitate ]n care tr[i=te ]l facepe b[iatul cult, cu at`t mai mult pe fata cult[, s[ piarz[ fa[ deart[ =i arti=ti rezerva =i m[sura recomandat[, cu ad`nc[ ]nelep-ciune, de ]nsu=i p[rintele esteticii. Cultul pasionat al artei — lafata cult[ mai mult pentru arti=ti —este un fenomen moderncaracteristic. Pentru a preveni excesele, popoarele prudente au $
  • 17. Pentru arta literar[ 17canalizat pe cale educativ[ entuziasmul cultural. Dou[ naii, rudede aproape, =i cu mult[ asem[nare ]ntre ele, deun[zi ]ndu=m[nitecu ]nver=unarea proprie rudelor dezbinate, exceleaz[ ]n organi-zarea pasiunilor estetice. Estetica Lehrerilor =i a pastorilor la germani, estetica fetelorb[tr`ne la englezi sunt formele cele mai instructive de organizareestetic[ a unei naii. Voiajul obligator ]n Italia, cu citiri hot[r`tedin Goethe, literatura cu probleme teologice, morale =i peda-gogice, peisaj =i psihologie c`t mai locale =i rurale, la nemi;roman ]n cel puin dou[ volume =i impresii de c[l[torie ]n celpuin trei, scrise pe mesele pensiunilor elveiene =i italiene,con=tiincios =i st[ruitor cum s-ar ]mpleti un ciorap de c[tre oMiss serioas[, plin[ de dragoste bine sistematizat[ c[tre toateartele =i de cuno=tine exacte =i folositoare, la englezi. Dar deam`ndou[ p[rile: totul e solid, util, cultural. De la Platon la fetele b[tr`ne englezoaice =i Lehrerii nemi...!Nu cumva st[ruind at`t asupra unit[ii m-am l[sat ]nsumiademenit de vrajele ei c[ut`nd, cu o consecven[ la care singurn-am luat seama, s[-mi dezvolt ]ntreg scrisul din ]nv[[tura unuisingur filozof? Dup[ Platon multe s-au schimbat. B[iatul cult de ast[zi dispunede o estetic[ nou[, =tiinific experimental[, psihologic[, socio-logic[. Acum nu se mai lucreaz[ cu definiii =i deduceri, sem[soar[ cu aparate =i se verific[ prin anchete, minuios =i obiectiv.Frumuseea se induce acum din statistic[. Distribui chestionarela o mie de persoane, indiferent de sex, v`rst[ =i profesie; numaiarti=tii trebuie exclu=i ca suspeci de subiectivism =i prejudec[iestetice =i tehnice. Apoi aduni voturile de apreciere estetic[, cumaduni orice alte voturi. Ai, ]n sf`r=it, ca mijloace noi de control,comparaia cu popoarele s[lbatice, cu copiii =i nebunii, studiibiografice asupra arti=tilor din multe timpuri =i locuri. Din at`teatoate trebuia s[ ias[ =i a ie=it o estetic[ nou[ sau mai multe. Darcomplicaia nu se opre=te aici. %
  • 18. 18 Paul Zerifopol Arti=tii afirm[, cu dovezi, c[ nici din laboratorii =i nici dinanchete psihologice cet[enii culi n-au aflat sigur care oper[de art[ e bun[, care nu, =i chiar nici n-au nevoie s[ afle. C[ci,din punct de vedere artistic, toate teoriile sunt egal bune, adic[indiferente. Iar pentru b[iatul cult tot interesul se concentreaz[asupra mijloacelor de a conversa despre art[. }ns[ arti=tii denatur[ mai haps`n[ adaug[: c[ chiar acei b[iei culi care cultiv[ca specialitate estetica =tiinific[ tr[iesc ]n mobile =i cu tablouride cel mai prost gust burghez, =i sunt ]nc`ntai de ele, c[ sedesfat[ cu o literatur[ de cel mai mitoc[nesc sentimentalism,de=i ]n conferine =i alte manifest[ri publice citeaz[ numai clasici.B[iatul cult, zic unii, nu poate deosebi o pagin[ de Flaubert deuna a lui Bordeaux, dac[ i-ai pune sub ochi cartea f[r[ s[-iar[i numele autorului; =i nici o fug[ a lui Bach de o bucat[ debravur[ a lui Thalberg, dac[ demonul zearilor ar intervertinumele la tip[rirea programului. C[ci nici nu-i treaba cet[enilors[ fac[ asemenea distincii. Treaba lor e s[ cumpere c[rile =itablourile, s[ pl[teasc[ reprezentaiile =i producerile muzicale...Prin urmare, ]nc[ o formul[ de armonizare a raporturilor ]ntrecet[eni pe terenul artei, de ast[ dat[ una mizantropic[ =iaproape cinic[. Socotind bine lucrurile, =i pentru mine ]nsumi,trebuie s[ fiu, ]n definitiv, mulumit c[ am de ales. Pentru uzulsocial ]mi va fi comod s[-mi variez doctrina dup[ moment =ioameni. Destul ]mi e ca, r[mas singur, s[ zic r[spicat despreoricine are un gust prea deosebit de al meu: ce enorm dobitoc!+i apoi s[ r[suflu ad`nc =i lini=tit. STIL CLASIC Literatura francez[ clasic[ seaman[ curios cu viaa german[prusificat[. Raiune, ordine =i, prin urmare, claritate — a=a se numesc
  • 19. Pentru arta literar[ 19idolii esteticii ]n tot timpul pe care francezii unanim l-au consacratca v`rsta lor clasic[. Sunt chiar virtuile rasei, se zice, care fatalau str[lucit =i au st[p`nit ]n toat[ vigoarea lor atunci c`nd spiritulnaional ajunsese la maximum de puritate =i plenitudine. Naio-nale ori ba, aceste calit[i au fost afirmate ]n teorie =i consacrate]n practica vremurilor acelora cu o consecven[ stra=nic[. Treioameni, serio=i, cumini, cumsecade =i cu carte, Malherbe,Vaugelas =i Boileau, au l[murit =i definit simpatiile literare aletimpului, pun`nd la cale versificaia =i retorica, gramatica =iprincipiile generale de judecat[ estetic[. Ace=ti vrednici jandarmiliterari au alc[tuit cu grij[ =i nestr[mutat[ credin[ canoaneleclasicismului. +i este de luat ]n seam[ c[ un drept-credincios caBrunetière accentueaz[ tare rolul teoriei =i al criticii ]n formareaartei clasice franceze. Cel mai frondeur dintre popoarele europenes-a l[sat aci mai str`ns strunit dec`t oricare altul; p`n[ ]ntr-at`t,c[ vreme de dou[ veacuri aproape chiar glasul scriitorilor cu celmai v[dit talent poetic, ca La Fontaine =i Racine, sun[ prozaicprin botnia clasicist[. Versuri frumoase ca proza — a fost o vorb[a veacului al XVIII-lea plin[ de concluzii. Generalitate =i abstracie, antipatie radical[ pentru individ, prinurmare pentru detaliul concret, pentru surprizele de linie =i culoare.Ca efect total: suprimarea liricii =i a pitorescului. Un stil dreptliniar,uscat, de o nemiloas[ =i istovitoare claritate, aspru =i cenu=iu; unstil numai din concepte scurse de tot sucul impresiilor =i strictlegate ]n definiii =i explicaii. N[scut din disciplin[ =i destinat s[disciplineze, stilul clasic a zidit acele construcii literare careaproape oric[rui om de ast[zi ]i r[m`n totdeauna ]ntru cevairemediabil str[ine. O stranie impresie fizic[ de usc[ciune =i duritatene las[ chiar cel mai simpatic exemplar de poezie clasic[ francez[.Pare c-ai avea nisip pr[jit ]n dini, cenu=[ sub unghii, =i te-ai fisp[lat pe obraz cu le=ie. Shakespeare =i-a pus pecetea lui fierbintepe sensibilitatea noastr[ literar[; =i tot ce a venit de atunci ]ncoace]n dezvoltarea artei care-=i merit[ numele poart[ ]ntr-un fel sau
  • 20. 20 Paul Zerifopol]ntr-altul marca lui. Dac[ se zice c[ acea literatur[ “clasic[“ a fostun produs aristocratic =i curtean, caracterizarea aceasta trebuielamurit[. Publicul ]n care s-a n[scut era o aristocraie disciplinat[=i burghezit[, iar produc[torii acelei literaturi — burghezi curai,din na=tere, prin cre=tere =i caracter. Ce siècle de vile bourgeoisie2,zice feudalul Saint-Simon, care poate ]n vremile acele e singurul“artist” pe ]nelesul modern. +i n-o fi ]nt`mplare numai c[ aceaordine literar[ a fost r[sturnat[ mai cu seam[ de doi str[ini, plebeulRousseau =i cosmopolita baroan[ de Stael, =i de feudalul vicontede Chateaubriand. }n cultul regulii, al clarit[ii =i economiei, cudeosebire ]n apuc[tura ostentativ didactic[, vorbe=te ne]ndoiosgrijuliul, cumintele, practicul spirit al burgheziei. Preceptele de opoliieneasc[ siguran[ =i rigiditate ale unui Malherbe ori Boileau,tragediile =i odele ]ntocmite cu a=a clar[, economic[ =i prudent[gospod[rie, perioadele cump[tat dezvoltate =i f[r[ surprize, versuri,strofe =i tirade logic =i explicativ cimentate, =i at`t de frumos cur[itede orice imagine mai vie, nu seam[n[ ele sugestiv cu o ]ntre-prindere de industrie nemeasc[, cu stilul vieii municipalegermane, cu Rechts gehen — Links fahren =i Verboten3 ... mai alesVerboten? Totul prev[zut, totul socotit, cu neclintit[ siguran[ tras[deosebirea ]ntre permis =i nepermis: ]n scurt, triumful nediscutatal raiunii, al calculului, domnia disciplinei =i a prevederii. Scurt,curat =i practic. Ne]ndurat[ clasare ierarhic[ a genurilor literare,delimitare absolut[ =i disciplinar[ a competenei artistului,subordonare sever[ a individului c[tre gen, a impulsului ad`ncsubiectiv c[tre obiectivul general, a impresiei c[tre raiune, ]nFrana literar[ clasic[; aceea=i disciplin[, aceea=i g`tuire a indivi-dului prin obiectivitatea social[ ]n viaa Germaniei perfect indus-trializate de ast[zi. Imperiul instinctelor fundamental burgheze,literar ]ntr-o ar[, politic =i social peste grani[, la du=manulereditar. Burghez =i utilitar ]n literatura lui clasic[, francezul s-a ar[tatliric, nest[p`nit, izbucnitor romantic =i nepractic ]n luptele aspre
  • 21. Pentru arta literar[ 21ale vieii naionale. De aici =i puternicul prestigiu istoric almersului acesteia. Istoria acestui popor este un lux str[lucitor, orisip[ romantic[ de fapte surprinz[toare, excesive, ceva deosebitde colorat, frumos =i emoionant. European judecat[ istoria politic[ =i social[ a Germaniei este,din contra, nul[, poate chiar negativ[: oamenii ace=tia au tr[it,politic =i social, numai lor ]n=i=i. Antipatia latent[ ori patent[ decare se bucur[ aceast[ ]nchis[ =i ]ntunecat[ gint[ la cele maidiverse popoare, u=urina cu care aceast[ antipatie se dezl[nuiefurios uneori se va fi sprijinind =i pe aceast[ obscuritate, pe acesttern egoism al istoriei sale. Este o fraz[, odinioar[ banal[ chiar la vecini, ]n tot cazulirevocabil consacrat[ de naionalismul nemesc: c[ germanul este,prin esen[, ad`nc sentimental, liric =i vis[tor. Germanul tipic te]nt`mpin[ invariabil cu acest c`ntec c`nd vine vorba de filozofatasupra raselor. Pe aceea=i treapt[ de banalitate se afl[ dogmaindividualismului german, la care se anin[ numaidec`t un micpanegiric al pornirii de nest[p`nit[ independen[, mai cu seam[moral[ =i religioas[ — cum se vede ]n Reform[ =i ]n filozofiaidealist[, eternele glorii ale neamului. Drept c[ nu numai germanii,ci ambele mari neamuri germanice au dat un tezaur de liric[intens[ ]n literaturile lor. Dar nu cumva s-a cheltuit tot indivi-dualismul lor ]n literatur[? +tiu bine c[, dac[ unui negerman ]ipare ciudat[ acea minunat[ libertate intern[ care se acomodeaz[a=a de bine cu tirania cant-ului englez, cu poliieneasca sugrumarea consistoriilor =i ortodoxa supraveghere a =colilor germane, i ser[spunde, cu un superior z`mbet, c[ un str[in nu poate p[trundead`ncimile sufletului germanic. Dar fa[ de fatala u=urin[ cucare oamenii de acest neam se grupeaz[ ]n Vereinuri4 =i secte neva face, pe noi toi, str[inii, s[ zicem totdeauna, cu tot respectul,dar =i cu hot[r`t[ credin[: “individualismul =i libertatea intern[“sunt fraze naionaliste. Nu =i-ar fi r`nduit germanul viaa at`t deperfect poliiene=te, n-ar fi putut fiecare englez face din el un
  • 22. 22 Paul Zerifopola=a naiv =i ne]nduplecat instrument de poliie moral[ =i religioas[dac[ o docilitate natural[, un spirit de turm[ esenial =i de violentpracticism nu i-ar fi predestinat pentru acele forme de via[, ]ncare tr[iesc ca ]n fireasca lor piele. Anarhisme at`t de stridente ca al lui Stirner =i al lui Nietzschenu degeaba s-au ar[tat tocmai ]n mijlocul celor cu “libertateintern[“, adic[ ]ntr-o lume ]n care spiritul de turm[ este cudeosebit[ putere ]nr[d[cinat. Dar se poate zice c[ studiul raselorn-a sc[pat ]nc[ bine din m`inile diletantismelor ]ncep[toare;adeseori el nu e dec`t o pretins[ =i expeditiv[ filozofie pentrupatrioii care ambiioneaz[ teorii de efect. Clar r[m`ne ]ns[ faptulamintit, c[ ]n cultura germanilor lucrurile au mers pe dos dec`t]n cea francez[. +i se cuvine s[ amintim c[ acea domnie literar[,artist[, ]n scurt: teoretic[ a burgezismului ]n Frana, a creat,]ntre altele, o proz[ str[lucit[. Extrema disciplinare a n[scutrafinarea extrem[ a con=tiinei literare. Supunerea constant[ lareflecie, cerebralizarea lucr[rii artistice a moralizat excesivme=te=ugul scrisului, duc`nd sensibilitatea literar[ la o extrem[]ncordare. Numai ]n o a=a tradiie de ]nd[r[tnic[ prelucrare aunei limbi au putut s[ apar[ problemele artistice care l-au chinuitpe Flaubert; prin ea numai au fost posibile revoltele literaremoderne, prin ea literatura francez[ a c[p[tat caracterul deartistic[ maturitate care o distinge. Astfel spiritul burgez va ficontribuit — ciudat efect? — la cea mai deplin[ emancipare aartelor, la estetizarea cea mai complet[ a literaturii de p`n[ acum. Ce roade finale va da perfecta ]nflorire a aceluia=i spirit ]npractica vieii germane de ast[zi nu se poate ]nc[ bine imagina.Pentru moment, praktisch ori unpraktisch, cuvintele acestea desonoritate acr[ =i t[ioas[ sunt printre cele mai iubite celui mailiric dintre popoare. Ostwald chimistul, colegul vestitului Haeckel]n episcopia monist[, cel care l[murea ireplicabil popoarelorbalcanice cum toat[ ]ncurc[tura lor vine de acolo c[ n-au adoptatdin vreme limba universal[ propus[ de d`nsul, Ostwald chimistul
  • 23. Pentru arta literar[ 23a organizat o respectabil[ societate, cu programul de a lucrapentru unificarea formatului c[rilor ]n Germania, dac[ se vaputea ]n lumea ]ntreag[, deoarece varietatea formatului este deun nepractic intolerabil. }nv[atul Joseph Bédier, cunosc[tor, ca muli din generaialui, a vieii germane, a scris memorabila vorb[: les Allemandsont l’art d’utiliser les imbéciles5. Aici st[ doar unul din marilesecrete ale concepiei burgheze. Economia e zeul. Cum s[ scoitoat[ valoarea din ciurucurile pe care, oarb[ =i nepractic[, learunc[ natura cu superb lux ]n via[? C[ci e vorba de muli, demult =i e vorba de repede, fiindc[ pentru muli. }ntr-o nimereal[aproape divin[ s-a ]nt`lnit dresura prusian[ cu idealul american;rodul este germanul de astazi. Este burghezul ajuns ]n culmeaspre care se ca[r[ de veacuri. Mecanizarea perfect[ a forelorcelor mai intim omene=ti, regulare cronometric[ a minilor =ivoinelor, roadere =i pilire a sinuozit[ilor individuale p`n[ lacontururi simplu geometrice, ]nlocuirea porsoanei cu o definiienumerotat[ =i absorbirea ei ]n comunitate, viaa redus[ la unimens =i continuu pensum, suprimarea neprev[zutului — Linksgehen, Rechts fahren — =i mai ales Verboten! Spectacol de ocurioas[ m[reie, ceva pe dos =i exotic pentru neamurile de mod[veche... Poate c[ acesta-i ]nceputul socializarii perfecte =i finale,inta oric[rei “societ[i”, prin esen[ =i definiie. Atunci ]n viaaaceasta de azi sufl[ aerul uniform =i fad al lumii viitoare. Neast`mp[rata persoan[ care a pus ]n circulaie vorba despreGermania vis[toare a observat c[ germanii sunt flatteurs avecénergie et vigoureusement soumis6. Iar Goethe confirm[ aceast[judecat[ scriind “Vrei s[-i dominezi naia, tu, scriitor german,]ncepe prin a o face s[ cread[ ca exist[ cineva care vrea s-odomine. Vor fi toi at`t de intimidai, ]nc`t lesne se vor l[sast[p`nii.” Mi se pare c[ nu se aminte=te destul de des practicismulhot[r`t a cel puin doi filozofi germani, Fichte =i Kant. Grija de anu atinge cumva fundamentele sfinte ale comunit[ii, de a nu le !
  • 24. 24 Paul Zerifopolcerceta originile este at`t de v[dit[ peste tot la supusul, timidul=i prudentul funcionar prusian, ]nc`t se poate ]nelege de ceNietzsche l-a acuzat de superficialitate. +i e drept s[ zicem c[diplomatul Hume =i jurnalistul Voltaire au fost neasem[nat maiautentici, mai efectiv r[zvr[tii dec`t profesorul din Koenigsberg,c[rui unii oameni g[sesc original s[-i anine calitatea de revolu-ionar =i sf[rm[tor de idoli. +i iara=i prea mult se uit[ c[ Faust ]=i ]ncheie cariera, dup[r[zboaie =i cuceriri, deselenind p[m`nturi, t[ind canale, acope-rind m[rile cu flote. Timid la ]nceput, c`nd abia ridicase capuldin c[ri =i avea nevoie de tot ajutorul diavolului ca s[ ]ntoarc[minile unei fetie de mahala, ]ntreprinz[torul profesor sf`r=e=tecu imperialism de stil mare. Fiindc[ oric`t de variate t[lm[ciriar permite vastul carnet pe care Goethe =i-a ]nsemnat aproapetoate ]nt`mpl[rile sufletului =i minii sale, eroismul acela econo-mic d[ adev[ratul final capriciosului poem, nu canafurile misticecare-i at`rn[ la urm[. “Nu cred s[ existe spirit mai larg dec`tacel al unui mare negustor.” Bun[voin[ =i ]nelegere fa[ denegustori nu-mi ]nchipuiesc s[ fi ar[tat vreunul din marii poeide s`nge mai categoric de cum a ar[tat-o, prin vorbele aceste,fiul unui burghez din Frankfurt, ]ndr[gostitul de toate clasicis-mele, Wolfgang Goethe. NE}N|ELEGERI INOCENTE }NTRE PUBLIC +I ARTI+TI }mi povestea foarte vesel Panait Cerna, poetul, cum ni=teadmiratoare aprinse ale versurilor lui s-au sup[rat amar afl`ndc[ autorul e scurt de trup, gr[suliu, lat ]n spete =i rumen la fa[.A fost pentru ele o dureroas[ nedumerire: nu =tiau cum s[ ]mpacepoeziile cu chipul omului. Negri=it, erau ni=te biete fete, inimoase=i crude la minte. Exemplul e prea bun... Dar eu cred c[ muli
  • 25. Pentru arta literar[ 25oameni, indiferent de v`rst[, sex =i calitale social[, poart[ ]nminte un tip al artistului, fizic =i moral, care aduce mult cu visulfetelor oarecare; le lipse=te celorlali numai ]ndr[zneala naiv[ca s[-l dea pe fa[ direct =i complet. De vreo sut[ de ani, artistul, pentru masa publicului european,trebuie s[ fie ]nalt, subire, cu obrazul lung[re, palid, cu p[rmult =i frumos — dac[ se poate ondulat. Adeseori, artistul poart[,chiar ast[zi ]nc[, o deosebit[ uniform[ — n-o mai descriu; preae cunoscut[. Pe urm[, trebuie s[ fie om tare simitor, cu nerviidelicai. Dac[ se poate chiar bolnavi. }n sf`r=it, i se cere s[ aib[multe ]nt`mpl[ri ]n via[, mai ales de dragoste — =i s[ fie omnepractic. F[r[ ]ndoial[, acest ideal nu-i creat din stricte observaiibiografice =i printr-o minuioas[ statistic[. A ie=it din capulliterailor romantici, care l-au v`r`t neap[rat ]n capul publicului.+i fabricarea acestui ideal s-a ]nt`mplat tocmai atunci c`ndartistul se emancipa printr-o zgomotoas[ r[zvr[tire contraburghezului. Burghezul a primit docil autoportretul naiv flatatal literatului — fiindc[, zvelt ori burtos, artistul, din punctul devedere al intereselor serios burgheze, r[m`ne un subiect secundar.C`teodat[ amuzant, decorativ =i instrument comod de satisfaciivanitoase. Felurite resturi de g`ndire primitiv[ fac pe omul de mijloc,cel cu intelectul slab difereniat, s[-=i ]nchipuie pe orice om vestitca un buchet ]n care sunt legate toate perfeciile. Evlavia maseipublice c[tre ceea ce se cheam[ art[ o formeaz[ ni=te rudimentede curiozitate admirativ[ c[tre persoana artistului, care e,adeseori, om cu vaz[. Arta ]ns[, pentru gelatinoasa g`ndirecomun[, este un fel de sport =i industrie sentimental[, produ-c[toare de obiecte consacrate, nu se =tie clar de ce, ca valoriornamentale de care educaia =i viaa negre=it trebuie s[ in[socoteal[. S[ ne amintim c[ pentru g`ndirea =i uzul comun, acestevalori privesc mai ales pe femei, cel mult pe oamenii tineri deambele sexe. B[rbaii maturi sunt, ]n principiu, scutii de a se #
  • 26. 26 Paul Zerifopolinteresa de art[. }n liceele noastre, istoria artelor o ]nva[ numaifetele. +i muzica este, ]n practic[ =i dup[ ideile comune, maimult treab[ femeiasc[. Oamenii care au cercetat de aproape istoria artei =i naturatipului artistic =tiu c[ nu exist[ leg[tur[ ]ntre mutra, caracterulmoral =i talentul omului; c[ muli pictori, muzicani ori chiarpoei vestii sunt ori au fost cu des[v`r=ire lipsii de orice alt[form[ de “inteligen[“ dec`t acea a me=te=ugului lor; c[, ]ngeneral, talentul viguros este unilateral, =i numai ]n minteaceoas[ a diletantului “geniul” se prezint[ ca o ]ngheat[ cu filoanemulticolore =i cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul ]=i vedeatunci propriul lui spirit, inform =i difuz. Este o ]ntrebare pentrufilozofi, mai mult ]nc[ pentru pedagogi, s[ cerceteze ce partepoate, real, s[ ia omul de mijloc la viaa artistic[. Aceast[ via[este exclusivist[, ca orice domeniu de extrem[ difereniere. Arta]n ea ]ns[=i prive=te pe acei care-i dau na=tere. }n principiu, arti=tiio produc numai pentru d`n=ii. Ea este rezultatul unei experieneiminent subiective. De aceea, deopotriv[ nu are sens obligaiade a se supune unor postulate estetice pretins universale, =i nuexist[ nici un drept obiectiv de a interveni ]n judecarea lucr[rilorartistice. Arta izoleaz[ con=tiinele ]n grupe de tipuri natural]nrudite. Numai =tiina =i practica le leag[, prin obligaie raional[=i sil[ exterioar[, anul`nd asperit[ile iraionale ale experieneisubiective. Desigur, arta se poate interpreta =i ca vehicul pentruidei popularizabile. Astfel, ]n toate vremile, ea a slujit inteniireligioase ori altfel practice. Dar se ]nt`mpl[ c[ chiar oameni]truc`tva deprin=i s[ g`ndeasc[, confund`nd acest fel de a]ntrebuina arta cu existena =i natura ei specific[, ]=i ]nchipuiec[ arta implic[ obligaie pentru totalitatea cet[eneasc[ =i facdin cultivarea ei un paragraf de civism. Aici ]=i g[sesc neap[ratpunct de sprijin acele idei primare despre tipul fizic =i moral alartistului — artistul ca om mare ]n general =i, se ]nelege, ca]nv[[tor de lucruri mari =i nobile =i apostol-erou. Se poate zice $
  • 27. Pentru arta literar[ 27sumar c[ toat[ teoria filozofic[ asupra artei e deformat[ deasemenea confuzii, c[ci, ]n mare parte, ea a rezultat din interesestr[ine artei =i artistului. Nu din studiul tipului artistic =i alexperienei sale specifice s-a scos teoria artei, ci din inteniisimpatice tipului filozofic. Drept vorbind, fetele care s-au nec[jita=a de r[u c[ Cerna era scurt =i gros se g[seau ]n ]nelegeredeplin[ cu tradiia filozofic[ care, din vechime, a pus ca idealsuprem un mozaic de perfecii naiv =i neverosimil. Filozofic ori popular ]mbr[cate, asemenea vis[ri despre opersonalitate perfect[ sunt, deopotriv[, numai jocuri ale diletan-ilor. Arti=tii sunt nevinovai de stupidit[ile sentimentale alefetelor, ca =i de postulatele solemne =i vagi ale filozofilor. Artistuleste un me=te=ugar; obligaiile =i prestigiul lui nu-=i pot aveaoriginea, nici raiunea dec`t ]n calit[ile lui special produc[toarede valori estetice. }n capul diletantului ]ns[ arta este un fel deelegan[ moral[ care duce la celebritate, =i ]ntotdeauna au fostdiletani care, ca oameni de bine, plini de excelente, dar l[tura-lnice, intenii, s-au amestecat unde nu le era locul =i au fabricatvalori pseudoartistice — marda estetic[ cu pretexte nobile.Acestor nepoftii le sunt natural simpatice =i stupidit[ilesentimentale ale fetelor, =i dezideratele pompos imprecise alemorali=tilor — =i ei fac ideile curente despre art[ =i arti=ti. Ar trebui mai des amintit c[ pictorii refuz[ lui Goethe aproapeorice pricepere ]n pictur[, cu toate c[ universala excelen[ s-aostenit foarte zelos s[ cocheteze cu aceast[ art[; c[ Whistler at[g[duit violent lui Ruskin =i lui Oscar Wilde orice competen[]n judecata artei sale. De la Delacroix p`n[ la Max Liebermann,arti=ti serio=i au scris lucruri de mare pre pentru a defini arta =ia o ap[ra de amestecul nechemailor de tot felul. +i oameninep[rtinitori =i pricepui dau dreptate pictorilor. Omnicompetena este o iluzie caracteristic[ literatului care,prin carier[ oarecum, este adus s[ vorbeasc[ despre orice. +i]nsu=i materialul de expresie al literatului, vorba, prin popu- %
  • 28. 28 Paul Zerifopollaritatea ei, implic[ un diletantism esenial =i cronic. Ca materialpentru dezvolt[ri literare, este incomparabil mai avantajos, deexemplu, s[ ]n=iri generalit[i morale =i fizionomice desprepersoana unui artist dec`t s[ analizezi o lucrare a lui ]n ea ]ns[=i. Adoratoarele fragede ale lui Cerna luau, desigur, poeziile luidrept scrisori de dragoste adresate lor, =i de aceea ]nchipuiau peautor dup[ dorul inimii =i dup[ lecturile lor sentimentale. Poeziileerau pentru d`nsele pretext de literatur[ intim[. Cu alte forme =ialte intenii, dar tot at`t de str[ine vieii estetice, criticii =i sugestibiliilor cititori iau bucuros operele de art[ ca pretext de mahalagismepe seama artistului, deghizate literar. MECANIZAREA SCRISULUI Nu e vorba aici de scrisul cu sila. Despre cruzimea =i tristeeaconstr`ngerii sociale asupra scriitorului de meserie s-a risipit, ]ntimpurile noastre, destul patos, =i t`nguios =i indignat, de c[trespeciali=tii iubirii de oameni. Omul de condei e adeseori nevoia=. +i, dac[ cercet[m cu exact[curiozitate motivele scrisului, ajungem la un bilan trist humo-ristic... Dar eu vreau s[ vorbesc de scrisul f[r[ nevoie, chiar f[r[nevoia vanit[ii pure, de scrisul emancipat, ajuns tabiet, cum eigara, cafeaua, aperitivele sau bridge-ul. Exemplu bun este, cred,Goethe. Desigur, =i la aii risipitori de vorbe scrise, chiar dac[ aulucrat sub biciul nevoii, intervine, ]ntr-o proporie oarecare, =iscrisul tabiet. Astfel a fost cu putin[ chiar poezia liric[ numai catabiet. S[ nu amestec[m lucrurile. Altceva e moda care obliga odat[pe orice gentilom s[ =tie a “improviza” stihuri galante, =i altcevae stihuirea reglementar[ =i tacticoas[ pe care o am eu acum ]nvedere. }mi d[ ]n g`nd o presupunere: poate c[ versul este, caatare, o momeal[ deosebit[ pentru a face din scrisul literar o
  • 29. Pentru arta literar[ 29activitate cronic[, un n[rav. Poate c[, ]n creier, calapoadele ritmicese ]nmulesc =i se ]nt[resc p`n[ a deveni o ma=in[rie tiranic[.Schiller a spus lucrul acesta foarte preios pentru psihologiapoetului: c[ el se pomenea cu scheme ritmice ]n minte, =ischemele cereau cuvinte, =i a=a se f[cea poezia. Dar despreputerea versului =tiu ceva mai bun dec`t cazul lui Schiller: cunoscun om =i prost =i detracat, care pasti=eaz[, f[r[ osteneal[, nicisocoteal[, stilul poeilor celor mai buni, ]n a=a fel ca s[ ]n=ele pecei mai =irei cunosc[tori. Scrisul ajuns tabiet face pe om nesimitor fa[ cu capitaluls[u de inventivitate natural =i adev[rat. Se plagiaz[ o via[]ntreag[ pe sine, adeseori cu deplin[, c`teodat[ cu mai puin[naivitate. Negre=it, fiindc[ ]i face mare pl[cere scrisul lui: pl[cereasemene unei sc[rpin[ri periodice, executate cu m[iestriamecanic[ a obiceiului organic. Cine =tie c`t la sut[ din literaturatoat[ se va fi n[scut din aceast[ stare intelectual[ inocent[ caree scrisul tabiet! Rémy de Gourmont admira glume cele 35 devolume scrise de Paul Adam ]n 17 ani. Dar puterea tabietului edoar relativ[; alii s-ar uita cu aceia=i ochi la raftul foarte lung ]ncare abia ]ncape Rémy de Gourmont. Fraii Goncourt, Rosny =iLéon Frapié au luat “boala” scrisului ca motiv de romane. Despaim[, probabil, =i din mustrare de cuget. Sl[birea ori chiar ruperea controlului propriu, care se ]nt`mpl[]n scrisul mecanizat, favorizeaz[ ]nd[r[tnicia stranie ]n privinadimensiilor pe care trebuie s-o aib[ pasta literar[. Astfel,dimensiile lucrurilor literare sunt rareori naturale. Nu din[untruse hot[r[=te ce =i c`t are s[ fie, ci din mersul cotidian =i oarecumrotativ al scrisului. A=a ]nc`t tabietul explic[ producia =i d[m[sura fecundit[i. +i e nedrept s[ d[m vina, pentru dimensiileunei opere, numai editorilor, regizorilor =i redaciilor carecomand[ pe m[sur[. }n aceast[ problem[ nu ajunge s[ avem ]n vedere numailungimea =i grosimea literar[. Cu toate c[ =i ele sunt lucruri de
  • 30. 30 Paul Zerifopolad`nc[ ]nsemn[tate, =i e bine s[ lu[m seama c[ indicaia ]nkilometri pe afi=ele filmelor (]n Rom`nia, din motive de idealismexcesiv, nu s-a adoptat, mi se pare, felul acesta de ]nelegere]ntre artist =i public), zic: indicaia ]n kilometri a dat pe fa[ unmare secret din psihologia producei poetice a vremilor cu mult]naintea filmului, =i a celei de azi ]n afar[ de film. Dar nu trebuies[ r[m`nem la volumul absolut. Montaigne a scris, toat[ viaa, osingur[ carte. Tocmai de aceea e u=or de v[zut ]n ea tabietulscrisului, chiar dac[ altfel n-am =ti nimic despre regimul autorului.C[ci fa[ de inventivitatea propriu-zis[ (=i doar numai ea facecontrolul cu putin[) chiar cartea unic[ a acelui om se arat[ —prea mare. Unii oameni, ]ndr[gostii de h[rnicie palpabil[, au socotit caun mare noroc pierderea unei p[ri din literatura veche. Altmin-teri, zic ei, ap[sarea anticilor asupra modernilor ar fi fost preamare; le-ar fl sl[bit prea r[u curajul de a scrie. Asemenea oamenisl[vesc, desigur, activitatea =i voina mai mult ca orice ]n lucrurileintelectuale. Printre ei sunt, desigur, muli cititori cu orice pre.Fiindc[ cititul, ca =i scrisul, devine tabiet, funcioneaz[, prinurmare, cu o reducere ciudat[ a activit[ii propriu-zis intelectuale.Dac[ s-ar fi p[strat mai mult[ literatur[ veche, modernii n-ar fiscris mai puin. }ncurajarea la scris, deci =i scrisul-tabiet, ar ficrescut proporional cu doza scrisului mo=tenit. Gradul conta-gion[rii st[ ]n raport drept cu masa contagioas[. Cine cite=te f[r[ tabiet, dar cu b[gare de seam[, vreo oper[voluminoas[ =i celebr[ vede, aproape f[r[ excepie, s[r[ciajustific[rii interne a masei literare care-i st[ ]n fa[. Cea maiciudat[, poate =i cea mai instructiv[ prob[ o dau coleciile lirice,pentru c[ acolo caracterul intim personal, prin urmare spon-taneitatea =i accentul unic al fiec[rui r`nd e doar lege. Omulprins ]n tabietul scrisului uit[ periodic ce a scris el =i ce a citit laalii. +i a=a creeaz[ zilnic, ori de mai multe ori pe zi, dac[ eadev[rat harnic. F[r[ ]ndoial[, spiritul burghez apusean =i !
  • 31. Pentru arta literar[ 31structura social[ corespunz[toare, cu tendina lor fundamental[de a preface ]n meserie absolut orice stare =i atitudine, c`t deinterioar[, a favorizat frumos scrisul tabiet. Opera lui Goethe d[un exemplu deosebit, tocmai pentru c[ la d`nsul inventivitateaexcepional[ face fond eminent, a=a ]nc`t ceea ce e scrisreglementar =i tabietliu s[ fie c`t mai vizibil ]n totalul operei. MOTIVELE SCRIITORULUI Onorarul =i gloria, mai ]nt`i. Situaia financiar[ a omului poateface ca unul din aceste dou[ motive grele de aciune scrii-toriceasc[ s[ c`nt[reasc[ mai mult dec`t cel[lalt. }n sufletulscriitorului tr[ie=te uneori foarte viguroas[ setea de putere. }nveacul XVI, Pietro Aretino avuse =tiina =i norocul s[ combinefrumos onorarul cu gloria =i puterea, c[ci el a descoperit =antajul(numit, la ocazii, =i schimb de bune procedee), lucru pentrucare a r[mas celebru, pe c`t[ vreme scrierile lui, ]nc[ de mult,nu mai sunt cunoscute dec`t erudiilor. +i adev[rat: cu ajutorulgenialei invenii a lui Aretino — era pe atunci tocmai epocamarilor descoperiri ]n toate direciile — un om de condei poateine piept chiar b[rbatului politic, adic[ ]nsu=i dein[torului puteriisupreme. Dar acest detaliu intervine relativ rar printre motivelecare pun condeiul ]n m`na omului. Schimbul acesta energic de bune procedee este limitat =iorganizat cu delicatee t[cut[, ]n anume sfere de interese =i aspiraiic`teodat[ de ordin ideal, c`teodat[ nu. Puterea pe care r[sp`ndireao d[ unor anume instituii de publicitate le impune inevitabil =ifoarte efectiv ateniei unor instituii cu caracter economic saumecenilor doritori de a procura glorie protejailor de ambe sexe,trec`ndu-i din salon ]n vaza publicului mare. Dar aceste sunt formeinstituionale ale meseriei scrisului organizate colectiv, =i eu am ]nvedere mai cu seam[ psihologia individual[ a scriitorului. !
  • 32. 32 Paul Zerifopol Motivul onorarului este imediat, luminos =i simplu. Dar efectuldimensiilor unei opere, impuse de condiii financiare, poate mergep`n[ acolo ]nc`t s[ influeneze genul =i arhitectura, stilul =i chiarinspiraia produc[torului, care ajung astfel s[ depind[ de onorarulla care aspir[ artistul. Gloria se coloreaz[ ]ns[ variat, dup[ orientarea divers[ aambiiilor. Produc unii literatur[ numai pentru a fi luai ]n seam[de o femeie, alii ca s[-=i apropie numele de acel al unei celebrit[iori ca s[ p[trund[ ]ntr-un cerc social sau ]ntr-o literatur[ str[in[ilustr[. Au f[cut alii poezii =i nuvele pentru a-=i da ]n vileag cuzgomot fericiri intime, legitime ori nu, ori pentru ca s[ se publiceca martiri ai unor suferine tot at`t de intime =i casnice... }nsf`r=it, pentru a-=i fixa reputaie de oameni foarte sensibili,umanitari, milostivi, eroici =i alte caractere ]nsemnate la rubrica=tiut[ a lucrurilor bune =i mari. Nu vorbesc aici despre dreptul de a ]ntrebuina ca materialde art[ orice fel de ]nt`mplare tr[it[, ci de faptul c[ omul scrieliteratur[ anume pentru a trezi curiozitate admirativ[ saucomp[timitoare pentru persoana lui. Literatura este atunci unmijloc de poz[, pueril =i impudic. De partea lui publicul etotdeauna lacom dup[ persoana, cea neliterar[, a scriitorului.Negre=it, cele dou[ l[comii conspir[ cu aprindere. C`teodat[ =iliteraii devin public ]n aceast[ privin[. Pe Mirbeau l-a surprins=i ]nduio=at f[r[ m[sur[ jurnalul cus[toresei Marie-Claire. Omuncitoare care-=i scrie viaa e lucru nea=teptat =i emoionant;Mirbeau nu era numai artist, dar =i cet[ean combativ, capinflamabil foarte =i inim[ aprins[ pentru popor. Dar toate acestevirtui n-au a face cu valorile de art[, =i focul lui Mirbeau l-austins foile humoristice. Cazul lui Romain Rolland este =i maiexemplar, fiindc[ el ]nsu=i s-a permutat romancier =i membru alumanitarismului literar din curat =i eminent profesor de istoriamuzicii, cum era la ]nceput, =i din natur[ — un literat f[r[ motiveliterare, ci numai din bune =i umane intenii. +i astfel Rolland !
  • 33. Pentru arta literar[ 33s-a entuziasmat “literar” de un proletar rom`n care a ]ncercat s[se omoare, a ]nv[at franuze=te =i are energia, adev[rat ]nduio-=[toare, s[ scrie ]n aceast[ limb[ at`t de inospitalier[ ]nc`tadeseori str[inii nici nu iau seama c[ truda lor pentru a fi primiide d`nsa e cu des[v`r=ire zadarnic[. }n estetica suburban[ se zice, cu ton satisf[cut =i rezolutiv, c[omul cu pricina scrie pentru c[ are ceva de spus. Eufemismdiplomatic, ca s[ nu zic[, f[r[ ]nconjur, c[ literatura e sat f[r[c`ini — idealul scump =i ascuns al diletanilor cu ambiie. Estefapt de experien[ banal[ c[, ]n literatur[, con=tiina artei =irutinei tehnice se escamoteaz[, cu deplin[ senin[tate, ]n favoareabunelor intenii. F[r[ ]ndoial[, formula e adus[ bine: ]ncearc[s[ dovede=ti c[ domnul de care-i vorba n-a avut ceva de spus!...}n domeniul literar, ma=in[ria elementar[, aparenele grosolaneale artei se imit[ repede. +i iat[ ]nc[ un motiv de producieliterar[: copierea simpl[ =i semiincon=tient[ a unor proced[ristilistice care sunt echivalente literare ale cravatelor =i man=etelordebitate prin b`lciuri. Ciudat r[m`ne dup[ toate aceste ]nsu=i prestigiul specific alpracticii literare. Oameni care altfel se bucur[ de glorii str[lu-citoare =i m[noase sunt ispitii s[ literarizeze — =i r[m`n realnelini=tii dac[ nu dau urmare ispitei. Hot[r`t, scrisul oarecumliterar orneaz[ =i pozeaz[ pe om, nu =tiu cum =i nu v[d clar dece. Este oare ]n joc vreun primat al inteligenei care se impunef[r[ excepie? Dar inteligena ]=i manifest[ deplin puterea =i aiureadec`t ]n literatur[. Iar popularitatea se obine mult mai intenspe alte t[r`muri. Ce complex obscur de prejudicii vechi =i comodevor fi oper`nd ]n con=tiina sutelor de mii de Bostandaki, laolalt[cu milioanele lor de admiratori invidio=i?... Motivul cel mai rar, poate, al activit[ii literare e talentul pur=i nevoia de expresie care-l ]nsoe=te, fiindc[ rar[ este potrivireafericit[ ]ntre talent =i voina brut[ neap[rat trebuincioas[realiz[rilor lui. !!
  • 34. 34 Paul Zerifopol INTELECTUALUL lntelectual curat se poate numi, cred, numai omul obsedat deinteligen[: acela care, normal =i necesar, opune realit[iitrebuina =i capacitatea pur[ de a ]nelege, f[r[ nici un respectpentru orice alte interese pe care viaa, cu vigoarea ei indiscret[,le ]mpinge obi=nuit pe primul plan al sufletului. Atitudinea aceastaeste rar[ =i monstruoas[. Rar[, probabil fiindc[ un minimum delucrare intelectual[ este prea de ajuns pentru a realiza o adaptaredeplin pl[cut[ =i prielnic[ organismului; =i se cuvine s[ o numimmonstruoas[ dac[ ne uit[m numai o clip[ la cursul tipic al vieii,cu condiia ca, pentru acea clip[ m[car, s[ fim ]n=ine intelectuali]n ]nelesul stabilit mai sus. Montaigne, La Rochefoucauld, Anatole France sunt, printreoamenii vestii, exemple c`t se poate de complete, mi se pare,pentru tipul pe care-l avem ]n vedere. Toi trei s-au ar[tat ]nvremuri de mare fierbere istoric[, =i toi trei s-au dovedit st`ngaci=i inutili p`n[ la comic c`nd au ]ncercat s[ ia atitudini active,adic[ radical str[ine naturii lor intime. }n trecut era foarte primejdios s[ fii intelectual pe fa[; deaceea este adeseori greu de g[sit =i verificat realiz[rile istoriceale tipului. Descartes a fost poate un intelectual curat; oarecareconversaii ale lui, nu demult date la lumin[, te fac s[ crezi c[toat[ risipa lui baroc[ de argumente teologice a fost poate numaio pruden[. +i Kant poate =i-a ascuns intelectualismul radicalsub distincia ]ntre postulatele practice =i cele teoretice, asuprac[reia el st[ruie cu o grij[ care cam bate la ochi. Silina pe care opune omul acesta supraprudent pentru ca s[ ad[posteasc[ la locde respect idealurile consacrate are uneori un aer curios denaivitate =ireat[. Goethe, impecabilul poseur, ]=i f[cuse o a doua natur[ dinatitudinea lui prea bine susinut[ de critic universal aprobativ =ioarecum ex officio al tuturor celor v[zute =i celor nev[zute. Rolul !
  • 35. Pentru arta literar[ 35acesta de prelat optimist panteist, pus s[ blagosloveasc[ regulatuniversul, coloreaz[ toat[ fiina intelectual[ a omului. Din aceast[atitudine de perpetu[ binecuv`ntare a scos Goethe regula de adezaproba ]n bloc orice negaie =i orice critic[, sub cuv`nt c[trebuie respectat[ absolut creaia, =i a condamnat absolut, depild[, arta caricaturii. Prin acest costum esut din superbeblagosloviri este greu s[ z[re=ti formele adev[rate ale acesteiinteligene excepional de intense, =i nu se poate hot[r] ]n cem[sur[ senin[tatea lui ceremonioas[ trebuie ]nscris[ la rubricaneeufemistic[ a unui je m’enfichisme7 simplu =i salubru. Nu sepoate =ti, prin urmare, ce atitudine real[ era sub aceast[ proteciea universului, care avea un aer foarte diplomatic. La Nietzsche,]n sf`=it, tot excesul de critic[ a fost numai un provizorat: el erade la ]nceput idolatrul zv[p[iat al unei umanit[i ]nchipuite dinvisuri literare =i din str[vechi dogme moralo-teologice. La cei trei dar, numii la ]nceput, ca unii ce mi se par a ficazurile cele mai unilaterale =i mai pure, rog pe cititor s[ seg`ndeasc[ ori de c`te ori voi scrie aici cuv`ntul: intelectual. Latoi trei g`ndirea plute=te ]ntr-un aer specific, rece =i tare, carestimuleaz[ f[r[ s[ osteneasc[ =i satisface f[r[ s[ sature. Dorinaliber[ =i curat[ de a =ti =i a ]nelege vibreaz[ neobosit[ ]n fiecarer`nd scris de d`n=ii. Montaigne =i La Rochefoucauld au ]ncetat,curat numai prin vechimea lor, de a mai fi sup[r[tori. Franceeste actual ]nc[ =i sup[r[. El a f[cut oarecum literatur[ imposibil[.Aluziile arheologice, jocurile ]nd[r[tnice de raionament, paro-diile istorice sunt ca o fars[ continu[ pentru cititorul mediu,domol la minte, =i a c[rui cultur[ este a=a de general[ ]nc`t sepierde aproape ]n total[ inconsisten[. S[ distingi fenomenele =i s[ le descrii cu b[gare de seam[, s[precizezi prudent — aceste sunt operaii prea obositoare =i devin]ndat[ nesuferite pentru mulimea oamenilor. Asemenea lucr[rimintale cer mult timp, dau adeseori concluzii negative, desfac =ileag[ ideile altfel dec`t cum sunt obi=nuit legate =i — ceea ce-i !#
  • 36. 36 Paul Zerifopolmai r[u poate — dau impresia c[ operaia nu se poate sf`r=iniciodat[. De aceea ori de c`te ori omul neg`nditor se love=tedin gre=eal[ de sfera g`ndirii curate, el se sup[r[, fiindc[ simteacolo ceva care nu-i este de folos imediat, ceva foarte str[in =i,prin urmare, du=man. Peste toate aceste, omul neg`nditor simte]nc[, la caz de asemenea ]nt`lniri din gre=eal[ cu semnele g`ndiriistricte, c[ ]n aceste ciudate lucr[ri se arat[ o putere special[,care nu poate fi, cu oric`t necaz s-ar pune el ]mpotriva ei, nicianulat[ =i nici m[car vremelnic oprit[. +i aceast[ constatare ]lsup[r[ mai mult ca oricare alta, c[ci el vede atunci ]n faa lui ofor[ nu numai nel[murit[ =i str[in[, dar =i indestructibil[. }n forme felurite, voina impulsiv[ se zbate ]mpotriva miniicurate, care tinde s[ o subjuge =i s[ o des[lb[ticeasc[. Luptaaceasta este veche ca lumea, =i nu cred ca ar putea cineva anunacu hot[r`re cum se va sf`r=i. De zece ani acum voina triumf[ cuo incomparabil[ pomp[. Dar mai demult poeii ]i anun[ victoria,filozofii se ]ntrec s[ justifice smintitele ei obr[znicii, palavragiide toate culorile vars[ cu patos mofturi r[suflate peste ispr[vileei cele mai absurde. Iar prostimea din toate clasele ]nghitemulumit[ aceast[ atmosfer[ antiintelectual[ =i exact potrivit[intelectului acestei prostimi. }n orice autentic[ incarnare aspiritului comun, ]n orice grupare, cenaclu, sect[, partid, ceea celove=te =i amuz[ cu deosebire este silina fierbinte cu care secultiv[ lenea g`ndirii =i h[rnicia voinei. A zice scurt c[ cei mai muli oameni sunt pro=ti este unpseudoparadox vulgar =i simplist. Majoritatea speciei noastre pare, ]ntr-adev[r, c[ se compunedin imbecili de temperament, dar este b[nuial[ c[ solicit[rilepractice dezvolt[ at`t de tare lenea de a g`ndi, ]nc`t capitalulmanifest de inteligen[ s-ar putea s[ fie mult prea mic fa[ deacel latent. At`t interesele imediat practice, c`t =i vanitatea atotputernic[]mboldesc dr[ce=te pe om s[ ias[ ]n eviden[, prin urmare s[ !$
  • 37. Pentru arta literar[ 37=tie ceva, s[ judece, s[ generalizeze, cum s-o putea, despre ces-o putea, repede, simplu, hot[r`t. Acest v[lm[=ag de neg`ndire este, fire=te, improductiv.Inventivitatea intelectual[ nu poate fi ]n saloane, ]n cafenele, ]ngoana publicisticii zorite; ea presupune elaborare ]nceat[, sedezvolt[ capricios =i greu. De la formulele autentice p`n[ lacirculaia vulgar foiletonistic[, produsele intelectuale se degra-deaz[ treptat. }n generaliz[ri stupide sau ]n ]mb[l[ri sentimentaledescoperim, cu ciudat[ surprindere, urmele schimonosite ale unordelicate =i dep[rtate g`nduri. Dar, se ]nelege: tocmai ]n zona cea mai de jos a foiletonuluiambiia inventivit[ii este puternic ]ncordat[. Acolo se ceart[oamenii cu deosebit[ vioiciune pe tema originalit[ii. Acolo seconstituie dogma eleganei u=oare, a inspiraiilor subite, atalentelor s[lt[ree, care din nimic scot pietre scumpe — o]ntreag[ estetic[ =i psihologie panglic[reasc[, bun[ s[ p[c[leasc[novici, c`t[ vreme n-au apucat s[ intre =i ei activ ]n ma=in[riaaceea viclean[ =i pueril[. }n aceste forme ale spiritului neg`nditor efortul intelectualeste un moft. Nu este nici n[scut, nici condus din pornireautentic[, ci un marafet pus la cale din necesit[i practice, fie eletrebuine imediate vitale, ori numai simpl[ vanitate. Totul esteaci nu s[ ajungi dup[ legile specifice ale intelectului la rezultatepur intelectuale, despre ale c[ror efecte practice s[ se avizezeulterior, ci numai de a ajunge repede, cu un minimum de efortintelectual, la efecte pur practice. Ast[zi lumea toat[ se g[se=te ]n stare de voluntarism acut.Intelectualii propriu-zi=i, dac[ mai sunt vizibili, sunt deopotriv[du=m[nii din dou[ p[ri: de lumea conservatoare, ca =i de cearevoluionar[. Ei sunt at`t de puintei =i de mititei, =i lumileaceste a=a de mari =i grozave, ]nc`t intelectualii la mijloc se arat[,iertai-mi vorba, destul de caraghio=i. }n general le trebuie mult tact intelectualilor ca s[ nu fie !%
  • 38. 38 Paul Zerifopolcaraghio=i, c`nd se ]nt`mpl[ s[ fie aruncai ]n vreun scandal,indiferent dac[ e acela un r[zboi de cafenea ori r[fuiala unuicontingent ]ntreg. Intelectualului, autentic sau =i de simpluamatorl`c, nu-i =ade bine s[ stea au-dessus de la mêlée8, fiindc[=i a=a e mult prea aproape de d`nsa =i poate s[-l ard[, ci s[ sepoarte a=a ca =i cum la mêlée ar fi tocmai la dep[rtare potrivit[pentru ca s-o observe c`t mai limpede. Puin[ vreme dup[ armistiiu, un muzicograf util, care aresl[biciunea onest[ s[ se cread[ romancier filozof, ]mpreun[ cuun cvasi povestitor, au vrut ca, ]mpreun[ cu intelectualul purAnatole France, s[ organizeze un fel de opoziie universal[ =igeneroas[. France e acuma b[tr`n de tot =i a fost totdeauna rezervat =inonchalant. Nu =tiu anume ce s-a pus atunci la cale =i nici nu import[ preamult. Presupun c[ organizaia fiineaz[ onorabil =i se mi=c[domol, fiindc[ nici nu se poate altfel. Cred ]ns[ c[ intelectualiidin natur[ n-au de ce s[ se organizeze ca atare. Colaborarea lorse face f[r[ organizaie =i f[r[ premeditare, =i numai a=a poateavea specific[ valoare. Sindicalizarea inteligenelor este unnonsens. S[ fie, acel care are de la natur[ chemare, intelectualc`t mai competent pe seama lui — destul[ munc[ va avea pentruo via[ de om, f[r[ s[ se mai ]ncarce cu delegaii, congrese =imisiuni. Dar =i altminteri intelectualii, de orice specie, n-au nevoie s[se ]ngrijoreze special =i direct de soarta lumii. H`rtia tip[rit[este ]nc[ la pre bun. Orice t`n[r care se simte intelectual, a=aori a=a, ]=i poate realiza vocaia imediat ]n forma subzistenial[,numai condei iute s[ aib[ =i s[ ia bine seama la struna pe care=i-o alege, fiindc[ nu toate au r[sunet egal pe pia[. !
  • 39. Din culegerea “ARTI+TI +I IDEI LITERARE ROM~NE” PUBLICUL +I ARTA LUI CARAGIALE Zia, t`n[r[ =i, cum sunt ]ndeob=te rom`ncele noastre, foartevioaie, a evoluat energic. Stimulat[ de ambiiile intelectuale alelui Ric[, ea a p[truns, prin Alecsandri =i Bolintineanu, p`n[ lac`teva romane franceze. Copiii =i mai ales copilele lor n-au maicunoscut dec`t literatur[ str[in[. Fetele chiar au suferit probabil,]n delicateea lor, pe urma “luptei pentru limba rom`neasc[“,dus[ acum dou[zeci de ani cu un neuitat brio patriotic, =i s-au]nchis, desigur, cu at`t mai ]nd[r[tnic ]n admiraia lor ginga=[pentru Bernstein-Bataille =i Prévost-Bourget. Iar nepoii particip[adesea activ la producia literar[ rom`n[, chiar c`nd sunt fii =ifiice de oameni cu stare; sau cel puin cunosc, urm[resc =i]ncurajeaz[ cum pot literatura rom`neasc[ produs[ de vreo dou[decenii ]ncoace. Totu=i, lecturile lor favorite =i inspiratoare suntHenri de Régnier, Samain, Verhaeren, Rachilde — ]n scurt:catalogul de la “Mercure de France”. La care se adaug[ pentrucel cu gustul grav =i puternice trebuine de idei: Barbusse =iRomain Rolland. Acum ]n urm[ de tot suntem, se-nelege,expresioni=ti. Astfel mi se arat[ publicul nostru literar de azi, considerat ]nelementele lui cele mai energice =i hot[r`toare. }n a=a situaie,Caragiale s-a ]nvechit grozav, disproporionat fa[ de timpul ]n care atr[it =i a scris. Dar de ]nvechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat. !
  • 40. 40 Paul Zerifopol Sunt la noi clase de oameni la care se poate constata fa[ deopera lui Caragiale o nedumerire destul de st`ngaci ascuns[. Ei=tiu c[ pe vremuri acest scriitor a pl[cut unei elite intelectualecare se deosebea prin soliditatea culturii =i asprimea gustuluis[u; iar ]n opera ]ns[=i ]i love=te o lume brutal inferioar[, fa[ decare ideile comune asupra gustului =i delicateii literare cad ]ntr-oconfuzie destul de sup[r[toare. Ace=ti oameni sunt iritai deurm[toarea intim[ ]ntrebare: mai putem noi trece drept persoaneculte dac[ ne place Caragiale? Grija cu care va da soluie teoretic[=i practic[ acestei probleme imediat interesante de cultur[personal[ at`rn[ de am[nuntele situaiei sociale a omului. Cuc`t va fi el mai puin sigur c[ face parte din lumea subire, cuat`t mai puin liber[ va fi atitudinea lui fa[ de literatura luiCaragiale. Acest autor are ca modele muli mitocani =i scriecomic[rii, mai ales. Exist[ ]ns[ o venerabil[ ierarhie, care ]mparteproducerile intelecluale ]n grosolane =i delicate, ]n serioase =ineserioase. Aceast[ ]mp[rire are superioare foloase: estepedagogic[ =i civic[ prin esen[ =i din intenie. Astfel, este hot[r`tc[ stilul comic este radical inferior celui tragic =i epic. Cu comediinu se cl[desc state — zice ]nelepciunea respectiv[. +i chiar uncet[ean care nu ]nelege imediat c[ a cl[di state trebuie s[ fie oocupaie constant[ =i universal[, r[m`ne totu=i credincios acesteiidei simple =i de bun-sim: c[ ceea ce-i comic nu-i serios, =i cenu-i serios este frivol =i, prin urmare, inferior. Exist[ dar odepreciere tradiional[ =i oarecum public[ a comicului, =i arti=tiiacestui stil au avut destul a se pl`nge de aceast[ descalificare.Mi-aduc aminte c[ La Fontaine =i Lesage au vorbit despre aceasta;=i am`ndoi au lucrat doar pentru o societate destul de vesel[. Pe Caragiale l-a mustrat Dobrogeanu-Gherea c[ “r`de cu poft[=i nu se indigneaz[“ — o obiecie care constituie, mi se pare, unmonument enorm =i ciudat de moralism civic absolut. Fiindc[este doar evident c[ Gherea, vorbind astfel, cere de-a dreptulanularea comicului =i a r`sului ca atare, ceea ce este ori=icum
  • 41. Pentru arta literar[ 41excesiv. Dar aceasta-i prea complicat poate ]n leg[tur[ cupsihologia =i estetica cet[eanului curent cititor =i spectator. Elvede bine at`t: c[ un foileton patriotic sau civic al lui Vlahu[ ]ipoate servi direct un material de idei — adic[ de fraze imediatutilizabile, c`nd vine vorba de cultur[ general[. Ceea ce d[ luiVlahu[ o superioritate sigur definit[. Dup[ om, foiletonul rom`nse completeaz[ sau chiar se ]nlocuie=te cu pagini alese dinJean-Christophe, roman pedagogic din care se pot imediat ]nv[adiverse idei =i fapte cultural trebuincioase; iar pentru spiriteeminent radicale, romanul profesorului de muzic[ r[m`ne mult]n urma operelor arz[toare ale lui Barbusse, ]n care se serve=tele dernier cri1 ]n bran=a umanitar[ =i sublim revoluionar[. Situaia literar[ a damelor este, din aceste puncte de vedere,cu mult mai simpl[: ele, chiar dup[ sf`r=itul glorios al “lupteipentru limba rom`neasc[“, n-au de fapt ]nc[ nici o obligaie c[treliteratura naional[; prin urmare, nici o ]ncurc[tur[ nu poate fipentru d`nsele ]n privina operei lui Caragiale, care, hot[r`t,este lipsit[ de orice material delicat, adoptabil =i adaptabilbunului-gust feminin. Un t`n[r, dar cu deosebire o t`n[r[, carecaut[ st[ruitor s[ dea a ]nelege c[ a fost crescut[ de o guvernant[scump[ (cu deosebire atunci c`nd ]n realitate n-a avut parte deasemenea educatoare subire), are mare greutate s[ m[rtu-riseasc[ c[ literatura lui Caragiale o amuz[. }n sf`r=it, partea cea mai energic[ a publicului cititor =i prinobligaie elegant de ast[zi este adesea prea legat[ de generaiiledin care =i-a luat Caragiale materialul s[u comic. }mprejurareaaceasta creeaz[ operelor lui un fel de actualitate, nedeclarat[,se-nelege, =i sup[r[toare; poate singura actualitate care a mair[mas acestei creaii de art[ mult prea =i nu destul de veche. Sunt, f[r[ ]ndoial[, oameni pentru care subiectele grosolaner[m`n simplu =i radical nesuferite, oricum ar fi ele exploatate.+i nu numaidec`t oameni care sunt neclintit credincio=i esteticiiguvernantelor — cu toate c[ aceast[ estetic[ este foarte viguroas[
  • 42. 42 Paul Zerifopol=i bogat r[sp`ndit[; ci persoane care au curat[ =i naiv[ antipatiepentru orice-i violent =i brutal. Postulatul lui Boileau-Aristoteldespre “monstrul odios”, care se face pl[cut prin “imitaie”artistic[, este o vorb[ ]n v`nt; generalitatea oamenilor esteincapabil[ de asemenea excese contemplative: =i Boileau singurd[ probe str[lucite de c`t de puin ]i pas[ ]n detaliu de acest]nalt =i senin principiu, enunat doar a=a ]n general, cum obi=nuitse face cu principiile. Fiindc[ Boileau era ]nainte de toate =i vroias[ r[m`n[ om binecrescut. Sunt, apoi, destui oameni la care simul comic este obtuz:ace=tia simt greu =i imperfect ridicolul, la alii =i mai ales la d`n=ii.Aceast[ obtuzitate explic[, ]n parte m[car, persistena =i unifor-mitatea particularit[ilor ridicole chiar ]n cercurile unde oamenii]=i controleaz[, de altfel foarte mig[los, purt[rile. Aceast[categorie de oameni este fire=te gata s[ claseze stilul comicprintre formele estetice inferioare. Un prieten al meu, t`n[r cu o superioar[ cultur[ literar[, esteprofund sc`rbit c`nd cite=te cum un pop[ beat piseaz[ `ri cubustul lui Cicero, pe muchia unui birou elegant de avocatbucure=tean. Drept c[ spectacolul este ]n tot chipul revolt[torpentru un intelectual delicat. Acest pop[ este adev[ratul “monstreodieux” care prin fapta lui de grosolan[ =i dubl[ profanare —c[tre bustul clasic =i c[tre mobila graioas[ =i curat[ — trebuies[ dezguste iremediabil pe orice om cu fantezia binecrescut[.Iar ]n Caragiale se g[sesc destule altele mult mai rele dec`tconflictul, inocent p`n[ la un punct, dintre birou, `ri =i capulnobilului roman. Publicul, care acum patruzeci de ani a dat comediilor luiCaragiale succesul proasp[t =i autentic, ]l formau ori oameni care,prin educaia =i situaia lor, aveau fa[ de subiectele acestui teatrudistana estetic[: deci ]nelegerea =i r`sul lor erau libere de orice]ncurc[tur[ personal[; ori ]l forma ]ns[=i lumea acestor comedii:micul burghez, solid instalat ]n convingerea naiv[ c[ aluziile farsei
  • 43. Pentru arta literar[ 43nu-l intesc individual, r`dea din toat[ inima de prostiile =inenorocirile bufone, pe care imediat le aplica vecinului. Acestdin urm[ fel de public este, mi se pare, singurul care a r[mas]ntreg credincios autorului. Cel de felul ]nt`i s-a risipit de mult;b[nuiesc c[ pe vremea c`nd ap[reau Momentele nu mai r[m[sesedin el dec`t admiratori sporadici, f[r[ putere de a mai constituiun public. *** Caragiale era un meridional lene=, ]nzestrat cu o inteligen[=i o fantezie hot[r`t supranormale. Toi acei care s-au priceputs[-l observe vorbesc, ]n aceast[ privin[, la un fel despre d`nsul:risipa fantastic[ de spirit =i imagini de care era capabil omulacela ar[ta ne]ndoielnic o via[ intern[ de o neobi=nuit[ inten-sitate. Neobosit la vorb[ — singura h[rnicie autentic[ a meri-dionalului — el suferea greu de criza persistent[ la care supunecompunerea scris[. Scrisul este munc[, =i munca-i lucru incomod;iar Caragiale ura incomodul cu cea mai senzual[ violen[. “S[stau ]n c[ma=[, cu picioarele goale, tol[nit ]ntr-un port dinmiaz[zi, =i s[ in trec[torii de vorb[ cu pove=ti”, l-am auzit zic`nd=i cred c[ ]nchipuirea lui era atunci, ca mai totdeauna, exact[.De porturi n-a avut parte, dar de cafenele destul. Pe deasupra, aapucat o societate rom`neasc[ patriarhal[ ]nc[, din care lipseauasprimile stricte ale vieii burgheze ori cel puin puterea lor deconstr`ngere era mult prea slab[. Lipseau =i condiiile care s[fac[ producia intelectual[ c`t de puin rentabil[. }ndemnul lascris era, dar, slab, din[untru =i dinafar[; Caragiale s-a cheltuit]n literatur[ vorbit[. Scrisul este lucru mut; =i-i mare canon pentru un meridionals[ lucreze pe t[cute. }mi vine a crede c[ tocmai necazul =i silaaceasta, du=man[ firii sale, dezl[nuie o energie particul[r[ ]nsufletul meridionalului constr`ns la munc[ t[cut[ =i-l face s[-=i !
  • 44. 44 Paul Zerifopollucreze scrisul cu o trud[ ]nver=unat[, care explic[ destul debine mult citata perfecie stilistic[ a literaturilor sudice. Dar nutrebuie uitat aici c[ meridionalul este obsedat, =i c`nd tace, deefectele sentimentale =i estetice ale vorbei rostite ]n gura mare.Scrisul lui Caragiale ]=i are, cred, hot[r`t loc de cinste ]n aceast[tradiie, latin[, cum se zice, de scrupulozitate verbal[. Pentrucorectitudinea gramatical[ era, ca Malherbe =i Boileau, fanaticp`n[ la enormit[i: fastidios repeta, de pild[, c[ omul nu sufl[cu genele ]n lum`nare, cum pretindea el c[ zice cu neiertat[neglijen[ Eminescu, ]n versul cunoscut. }n general, Caragiale avea =i afecta un conservatism esteticviolent: “Sunt vechi, domnule” — era o formul[ favorit[, st[ruitorenunat[ =i destul de des aplicat[. Cred c[ acest conservatismferm, care izbucnea adesea ]n dispre agresiv pentru cele ce lui ise p[reau abateri obraznice =i proaste de la adev[rurile binehot[r`te, era mai ]nt`i un semn firesc al energiei talentului s[u,sigur pe ce apucase odat[ s[ =tie =i d`rz contra orice p[rea m[carumbr[ de obiecie la cele hot[r`te ca bune =i ]nv[ate ca atare.Dar era poate =i lenea care-l ]ndemna s[ fug[ de ostenealasup[r[toare legat[ de orice proprie revizuire intelectual[.Presupun, ]n =f`r=it, c[ aceste viguroase fatalit[i interne aleomului au fost ]nt[rite de o ]mprejurare exterioar[. Prin carierasa elegant[ =i sigur[ de elit[ triumf[toare, “Junimea” ]=i dezvoltaseo ]ncredere ]n sine foarte solid accentuat[. Aceast[ ]ncredere,at`t de pitoresc purtat[ de =eful politic al grupului, a avutincarn[ri diverse =i, se-nelege, inegal reu=ite. }ndeosebi la“Junimea” din Bucure=ti, dac[ nu se afirma categoric, se d[deacel puin clar a ]nelege c[, de pild[, Faust cu greu ar putea fi ]nvreun punct de pe glob at`t de adev[rat priceput =i exact preuitca ]n cercul Convorbirilor; iar cine trecuse pe la cursurilemaestrului unic Maiorescu era sigur c[ poate vorbi cu definitiv[indulgen[ de Oxford, Paris ori Goettingen. Se formase astfel ]ns`nul acelui cerc un extract concentrat de m`ndrie naional[,
  • 45. Pentru arta literar[ 45monopolizat fire=te, pe seama grup[rii, =i cu care membrii separfumau cu at`t mai simitor cu c`t erau mai tineri. Fenomenulacesta nu-i rar, probabil, ]n civilizaiile ]ncep[toare: iar slabar[sp`ndire a unei limbi, ]n afar[ de hotarele poporaiei care ovorbe=te, ]nlesne=te considerabil autoadmiraia naional[. Ca-ragiale t`n[r a tr[it ]n acel aer =i se poate b[nui c[ natura luivioaie a adoptat cu exces acel optimism juvenil naionalist: u=or=i comod devenea pentru d`nsul moft =i gogom[nie orice eranou, str[in, =i mai ales de-a dreptul opus valorilor irevocabileconsacrate. Efectele cele mai frivole, poate, ale acestui optimism se potvedea ]n cele c`teva foiletoane unde, cu at`t de sigur[ elegan[,se pun la cale toate problemlele artei. Desigur, numai ]n dezbateride aperitive pot fi luate drept soluii estetice formule ca “]l prindesau nu-l prinde”, ori “expresiunea ]mbrac[ ori nu ]mbrac[ perfectinteniunea”. Dezvolt[rile amuzante din jurul acestor afirmaiifac s[ apar[ formula cu at`t mai copil[roas[ cu c`t este maiimperativ =i prestigios dictat[. Tehnica lui teatral[ este str[veche; ca om de teatru, Caragialest[p`nea cu virtuozitate ]ntreg procedeul anticelor paiaerii care,cu o tenacitate probabil unic[ ]n istoria tuturor formelor de art[,au servit s[ ]mbrace intenia dramatic[, de la grecii vechi p`n[la farsele lui Labiche. Caragiale iubea ad`nc farsa =i paiaeriatradiional[: fa[ de formele cele mai simple ale comicului,curiozitatea =i capacitatea lui de a se amuza nu cuno=teauosteneal[, nici saturaie. “Soitarii s[-mi ar[i; asta-mi trebuiemie.” Mult am umblat dup[ “soitarii”, ]n iernile lungi pe carele-am tr[it cu d`nsul; =i neuitat[ ]mi este atenia lui lacom[ =isubtil[ pentru caricatura scenic[. Cu nesaiu se absorbea ]ndetaliile jocului; cu mai mult nesaiu se cheltuia pe urm[ ]ncoment[ri exuberante asupra copil[riilor farsei =i ale clovnilor.Simul =i gustul comicului enorm — fundamentul ]nsu=i al tehniciisale teatrale — ie=eau atunci la iveal[ ]n elementar[ eviden[. #
  • 46. 46 Paul Zerifopol Aceast[ tehnic[ veche s-a potrivit bine materialului comic allui Caragiale; dar, ]n afar[ de comedie, conservatismul esteticne]nduplecat nu-mi pare s[-i fi fost de folos. Monoloagele =i aparte*-le din N[pasta sunt printre cele mainenorocite efecte ale teatralismului tradiional. Cred c[ nic[ieri]n opera lui convenia r[suflat[ n-a anulat ]n a=a m[sur[ talentulartistului ca ]n aceast[ de tot regretabil[ melodram[. }n deli-ber[rile at`t de fade =i mol`i din monoloagele Ancei, ]n repliciles[race de temperament =i false ]n ton ale lui Dragomir oriGheorghe nu se mai afl[ urm[ de Caragiale. Iar pitoresculnebunului, singura substan[ artistic[ ]n aceast[ disperat[ ticluireteatral[, face o figur[ sup[r[tor absurd[, ]ncadrat[ cum este ]nintriga at`t de artificial[, cu evoluia =i concluzia ei exasperant[de juc[rie mecanic[. Presupun c[ aceleia=i ]nd[r[tnice sau lene=e supuneri laprocedee uzate se datoreaz[ penibila nulitate a episodului eroticde la ]nceputul P[catului =i finalul melodramatic al F[cliei dePa=te sau polemica strecurat[ f[r[ rost ]n c`teva alte povestiri;]n sf`r=it didacticismul prea gros care se ]nt`lne=te =i aiurea dec`t]n cele c`teva fabule. Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabileproducii ale lui Caragiale, nu le pot ]nelege dac`t ca simptomextrem de tradiionalism estetic ]ntins p`n[ dincolo de absurd. “...Vorbe?... }ncap vorbe?... Cum o femeie =tie alinta, cumdegetele ei delicate... Cu vorbe s[ le spun?... Astea se simt =i seg`ndesc...” +i aci, fa[ cu fraza lui de predilecie, venea a=a depotrivit: “}nchipuie=te-i ce sete mi-e de via[! ce dor ]mi era detine!” Care cititor, afar[ dac[ nu-i de tot aliterar, neprevenit c[isc[litura este a lui Caragiale, n-ar zice c[ vorbele alese aici dintr-opagin[ =i jum[tate la fel umplute sunt de stilul unui redactoroarecare de supliment literar de pe vremuri, tocmit s[ fie literatcu s[pt[m`na ori chiar cu ceasul?... O venerabil[ dogm[ de * Aparteurile. $
  • 47. Pentru arta literar[ 47estetic[ narativ[ porunce=te povestitorului s[ goneasc[ c`t poatespre culminaie =i concluzie; restul trebuie r[fuit c`t mai scurt.Dar cititorul literar de ast[zi cere, din contra, ca ]ntreaga es[tur[s[ fie din impresii de valoare proprie, inegal[ numai ]n distribuirealor cantitativ[; dup[ cum ascult[torul muzical de ast[zi nu suport[a=a-numitele “dezvolt[ri” fabricate prin umpluturi gr[bite, nici“acompaniamente” ]n manier[ ghitaristic[. Caragiale a expediatepisodul secundum artem2 ]n stil de reportaj. Este lucru de ]nsemnat c[, la Eminescu, chiar articolul degazet[ a r[mas curat de jargonul jurnalistic al vremii; la Caragialeefectele acestui jargon au p[truns p`n[ ]n producia propriu-zisliterar[. Vorbirea aceea, proste=te franuzit[ de nesf`r=ii liceniai]n drept, era acum jum[tate de veac o putere de care un Eminescu,cu lecturile lui excepional de variate =i de intense, abia putea s[scape. +i apoi el era om de singur[tate, absoribit ]n reflecie =ivisare; Caragiale avea sociabilitatea excesiv[ a meridionalului:vorbirea lui este ]n total mult mai tipic[ dec`t a celuilalt =i sesupunea doar exclusiv idealului clasicist al corectitudinii absolute. }n P[cat, neologismul gazet[resc =i avoc[esc face tot felul depete dizgraioase =i absurde ]n povestire. “... Ce face at`tasensaie?... A f[cut o nepomenit[ sensaie popa... Mitu ]n hainelenou[ a f[cut sensaie... Succesul colosal =i spontaneu n-a afectat...C`nd sc[pat cu totul de vermin[ l-au ]mbr[cat ]n mintean... Popaa f[cut o elocvent[ ap[rare a cauzei sale... Cuv`ntul oratoruluic`=tigase pe asisteni... Tonul magistral =i sever trebuia s[ r[stoarneimpresia ce preotul obinuse cu elocvena-i sentimental[... Popa]nelese c[ inspiraia nu trebuie c[utat[ departe...” Acesteintervenii ale povestitorului, cu intenie interpretativ[, uneoriironic[, pline de exces neologistic, vin ca o grotesc[ parodie pefondul serios =i rural al povestirii. Aceea=i subiectivitate verbal[,naiv[ =i indiscret[ altereaz[ tonul povestirii =i ]n F[clia de Pa=te.Evident, scriitorul amestec[ povestirea propriu-zis[ cu reportajul.Efectele aceste ale stilului de jurnal au fost at`t de tari, ]nc`t %
  • 48. 48 Paul Zerifopolp`n[ =i ]n Kir Ianulea, unul din cele din urm[ =i mai matureproduse ale artei lui Caragiale, ori ]n fragmentul de poveste care-iultima bucat[ r[mas[ de la d`nsul (am`ndou[ lucr[ri de hot[r`t[intenie arhaic[ =i popular[), te love=ti ]nc[ de modernismeenorme ca: “(daruri) preioase”, “credit”, “cazarm[“, “(m[ g`n-desc) la viitorul meu”, “(c`t ]i sunt de) recunosc[tor” sau chiarun franuzism patent ca acesta: “]mp[raii =i-au ridicat glasurilelor ]mpotriva apuc[turii lui Ro=u-]mp[rat, ]n care vedeau oameninare primejdioas[ pentru sigurana lor”. De la proced[ri din vechi consacrate ]i vine, cred, lui Caragialeideea rudimentar[ de a agrementa povestirea cu polemici =i altesuplimente artificioase, cum este pagina de ironii ]n care sunta=a de inutil pl[smuii =i distru=i cei doi studeni ]n F[clia dePa=te; ori, ]n P[cat, episoadele satirice, cu des[v`r=ire parazitare,cu judec[torul mituit de pop[ =i poliaiul care fur[ punga popiic[zut ]n le=in, sau parodia (minunat[ ]n ea ]ns[=i) aninat[ lasf`r=itul schiei Dou[ loturi. Apuc[tura general[ de a ]nsemna prea gros inteniile =iconcluziile, de a construi uneori prea logic =i a da tablourilor ogeometrie prea vizibil[ — toate aceste ]mi par s[ fie roade aleaceleia=i ]nd[r[tnice plec[ri c[tre o veche estetic[ naiv didactic[. G`ndindu-m[ la aceste negativit[i am scris adineaori c[publicul nu-i singur vinovat dac[ arta lui Caragiale este ast[zi]nvechit[. Trebuie luat seama numai c[ publicul care simte acestedetalii ur`te ale operei este altul, =i mult mai redus dec`t aceldespre al c[rui modernism am vorbit acolo. Singur acestui publicredus se adreseaz[ cele ce voi spune de aici ]nainte. *** “Simt enorm =i v[d monstruos” — zice Caragiale ]n chip deconcluzie, dup[ ce descrie exasperarea nervoas[ a nopii ]nGrand-Hôtel Victoria Rom`n[. Bucata ]ntreag[ are caracter hot[r`t
  • 49. Pentru arta literar[ 49de reminiscen[ acut[, =i cine a cunoscut artistul se opre=te lacuvintele de mai sus ca la un deosebit semnal: ele nu sunt numaio formul[ ocazional[, ci rezum[ un temperament =i l[muresc ometod[ artistic[. }n general, acest om simea enorm; aparatuls[u psihic era oric`nd gata s[ interpreterze excesiv. Toat[producia lui m[rturise=te aceast[ pornire. }n grav ori ]n ridicol,construciile lui poart[ semn de fundamental[ violen[. Oricecaracter al lui este un exces, orice situaie o culminaie. Maniileverbale ale persoanelor nu sunt dec`t una din particularit[iletipice ale sistemului s[u natural. Astfel dispus =i ]ndreptat cudeosebire spre comic, talentul lui a fost inevitabil consacratcaricaturii. C`nd a vrut s[ arate cu un exemplu mecanismulartistic, Caragiale numaidec`t s-a dus cu g`ndul la metoda specificcaricaturist[ =i a descris pe =trengarul care reduce pe domnulprofesor la nasul =i la rigla lui, f[c`ndu-le at`t de comice, cumniciodat[ n-au putut fi ]n impresia direct[. S[ constai c[ o lucrare care poart[ cu enorm[ eviden[pecetea geniului caricaturist — exagereaz[, este, f[r[ ]doial[, deprisos. De aceea, probabil, nimic nu se obiecteaz[ mai des acestuiartist dec`t c[ exagereaz[. O caricatur[ poate fi, desigur, gre=it[,atunci c`nd autorul aga[ figurii detalii str[ine caracterului eiautentic, falsific`nd imaginea prin sporuri parazitare — cum s-a]nt`mplat cu republicanismul Miei, pe care-l tot constat[ cuneostenit[ satisfacie publicul critic. Dar trebuie o deosebit[sl[biciune de atenie pentru ca s[ tot descoperi, ]n general, c[ ocaricatur[ exagereaz[ impresiile normale. Cine nu prime=te c[ arta de care vorbim este esenial carica-tural[ poate ]ntreba, din principiu, “dac[ unele situaii =i expresiinu sunt exagerate din punctul de vedere al chiar realit[ii pecare vor s[ o reproduc[“ ori s[ regrete “lipsa aproape des[v`r=it[a p[rilor mai bune ale naturii omene=ti”. Dar este mai ]nt`i de]ntrebat dac[ opera aceasta vrea s[ reproduc[ o realitate. Fiindc[cele ce am spus implic[ un r[spuns negativ — caricatura nu
  • 50. 50 Paul Zerifopolreproduce realit[i, ci le supune la un maximum de stilizare —obieciile lui Maiorescu citate aici pierd orice ]neles. Dar, ]n privina raportului construciilor artistice cu “realitatea”au spus alii, vorbind de Caragiale, lucruri care mi se par cudeosebire stranii. Gherea “constata” urm[torul neajuns al Nopiifurtunoase: “analiza psihic[ a tipurilor nu-i destul de ad`nc[...Ad`ncile mi=c[ri suflee=ti, care caracterizeaz[ mai ales pe om,ori lipsesc, ori sunt f[cute cu mai puin[ m[iestrie dec`t carac-terizarea tipului exterior.” Nici ]n Scrisoarea pierdut[, adaug[Gherea, “analiza sufleteasc[ a eroilor nu-i destul de ad`nc[“.Purtat, cum cred, de aceea=i psihologie optimist umanitar[,Ibr[ileanu ]ntrece, pare c[, pe Gherea, c`nd ]ntreab[: “OareMiticii, George=tii, Protopope=tii n-au nimic omenesc ]n ei?” Nu-mi pot ]nchipui cum vedea Cherea, ]n fantezia lui, pe Zia,pe Dandanache, pe Catindatul ori pe cine vrei, “ad`ncii” prinanaliz[ psihic[; =i deloc nu pot ]nelege p`n[ unde =i cum vreaIbr[ileanu s[ fi fost ]ntinse biografiile figurilor din care =i-aconstruit Caragiale tablourile. M[ g`ndesc dac[ am`ndoi ace=tiinterprei sociologi, ]n argumentarea lor, admit c[ acele figuri“ad`ncite” =i completate dup[ dorina criticii urmeaz[ s[ fie]ntrebuinate de acela=i artist, ]n acelea=i funciuni estetice? Dara=a ceva nu se poate. Dac[ ad`nce=ti psihicul lui Spiridon sau alDidinei =i cercetezi cu larg[ simpatie umanitar[ faptele =i]nt`mpl[rile doamnei Mia Georgescu ]n afar[ de excursiuneade la Sinaia, suprimi piesa, schia =i pe artistul Caragiale =iimaginezi altceva ]n loc. Ce? Tot a=a ai putea s[ ]ntrebi ce mutr[ vor face ]n biseric[sau pe patul de moarte [ranul acesta care vars[ dup[ beie, ]ntabloul olandez pe care-l am acum dinaintea ochilor, sau lans-quenetul care, ]n gravura de al[turi, tulbur[ din toat[ inimafustele unei burgheze vesele. }n evul mediu se zugr[vea uneori]n acela=i cadru o figur[ ]n situaii diverse, dup[ v`rst[, ocupaii=i atitudini; poate c[ procedarea aceasta r[spunde consecvent #
  • 51. Pentru arta literar[ 51cerinelor de art[ instructiv[ =i moralizatoare care se ascund ]nobieciile cu aparen[ psihologic[ ale celor doi literai cu carem[ cert aici. Perspectiva deschis[ de asemenea postulate estehaotic[, cum neap[rat trebuie s[ se ]nt`mple c`nd ]ncerci s[compari un lucru empiric determinat — aici: opera ]n toatedetaliile pozitive ale structurii sale — cu ceea ce acest lucru nueste. }ntreprinderea e f[r[ cap[t posibil. De la saloanele arhisen-timentalului Diderot p`n[ mai deun[zi, era obi=nuit s[ imaginezi,duios ori patetic, biografia figurilor, s[ dezvoli consideraiiistorice =i poetice asupra peisajelor. Cu c`t s-au deprins oameniia deosebi mai limpede arta =i impresia specific estetic[ de altecomplexe psihice, cu at`t s-a v[zut mai clar caracterul rudimentar=i bogat ]n confuzie al acestor exerciii moralo-literare. Negre=it, orice scriere este un pretext nesecat de asociaii:cele c`teva mii de cuvinte care o formeaz[ le poate fiecare cititor]ntrebuina astfel. Cuvintele sunt ni=te imperative pe care, cu]nelegerea =i fantezia lui, fiecare le execut[ divers. Exploatareaunui produs artistic ca izvor pentru istoria social[ este nediscu-tabil legitim[. Dar pentru buna reu=it[ ]ns[=i a unei asemenea]ntrebuin[ri istorice, trebuie mai ]nt`i determinat[ structuraspecific[ a lucr[rii =i, din aceasta, felul de obligaii intelectualecontractate de artist prin sistemul de forme pe care ni-l ofer[. Se pare c[ ]n faa operelor de art[ asociaiile cele mail[turalnice n[v[lesc cu o grab[ singular[, ca =i cum mintea caut[cu toat[ puterea pretexte pentru a sc[pa de atitudinea specificestetic[. Valorile estetice sunt cele din urm[ difereniate ]ncon=tiina civilizat[; aceast[ difereniere este adesea nestabil[,=i arta-i lesne confundat[ cu tot felul de pretinse rude ale ei. *** Caricatura ]n opera lui Caragiale este ]ndeob=te eminentamuzant[. Caragiale a fost un demon al veseliei. Gherea pare s[ #
  • 52. 52 Paul Zerifopolfi simit aceasta, c`nd ]l acuza c[ r`de cu poft[. Se ]nelege c[acest neobosit moralist porne=te de aici numaidec`t un planpentru un Caragiale cum ar fi trebuit s[ fie: s[ simt[ am[r[ciune,s[ se revolte, s[ r`d[ cu ad`nc[ seriozitate; =i arat[ c[ acestautor a fost cum nu trebuia s[ fie, pentru c[ n-avea “idealultrebuincios”. Cherea era foarte t`n[r c`nd g`ndea acestea; ]nanii lui de plin[ maturitate se eliberase, desigur, de multe dinortodoxismele inutile =i naive ale tinereii. Dar citatul din urm[ilustreaz[ str[lucit efectele ciudate ale interpret[rii literare prinasociaii absolut moralistice, =i trebuia s[-l adaug celorlalte pentrucompletarea scurtului meu referat asupra acestei metode. +i aicidiscipolul ajunge mult mai departe dec`t ]nv[[torul: din toat[producia lui Caragiale, Ibr[ileanu scoate cu hot[r`re informaiac[ scriitorul trebuie s[ fi fost un om foarte r[u, nesimitor chiarla dr[g[l[=iile neast`mp[rate ale celor mai inoceni copii, =i c[prigonea chiar c[eii c`nd ]i b[nuia c[ nu in, prin educaie =i dintot sufletul, de partidul conservator. Ast[zi, ]n faa operei ispr[vite, doar spirite prea zelos politicemai perchiziioneaz[ poate dup[ intenii de partid. Raoul =i “leGénéral Grégorachko”, Gudur[ii, Edgar Bostandaki, StasachePanaiatopolu =i tot neamul nu sunt ]nsemnai prin culoare departid; doar despre cele dou[ grupe de la ]nceput a= zice c[ suntconservatoare. Dar avea culoare de partid Guvidi, contemporanullui Zibal =i al popii Ni[? +i de unde-i sigur c[ partidul cucoaneiJoiichii nu-i conservator? Agami[ cel puin este categoric“rum`nu imparial!”; =i-i lucru ]nsemnat c[ acest triumf[torcumuleaz[ superior calit[ile lui Caavencu cu ale lui Farfuride.Dandanache este o concluzie de geniu. Caragiale povestea adesea]n ce trud[ de nedumerire ]l inuse lung[ vreme contrastul dintrecele dou[ eminene: Farfuride-Caavencu, =i ce violent[ satisfaciel-a cuprins c`nd i-a izbucnit ]n minte soluia str[lucitoare a figuriiculminante. S[ l[s[m dar partidele: “materialul este al naiunii!” #
  • 53. Pentru arta literar[ 53 “Naiunea” nu-i poporul rom`nesc, ci acea societate or[=e-neasc[ care se afirm[ purt[toare a unei con=tiine de cultur[nou[, indiferent de calitatea ei rudimentar[ ori nu. Aceast[naiune este de caracter hot[r`t meridional, =i prin aceasta ea afost un excelent stimul pentru instinctul caricaturist =i verva vesel[a lui Caragiale. }ntre apuc[tura artistului =i caracterele cele maiv[dite ale societ[ii ]n care a lucrat s-a stabilit o fericit[ colaborare.Vioiciunea sudic[ este un reactiv energic, care face s[ apar[ridicolele ]n forme cu deosebire tari. Prostia care st[ latent[ ]ntr-omas[ uman[ nordic[, flegmatic[, t[cut[, se degajeaz[ viu =icolorat ]n focul exuberanei meridionale. Orice rom`n care atr[it mai lung[ vreme ]n mijlocul vreunui neam nordic a trebuits[ constate aceast[ deosebire. }ntr-o societate meridional[ atenia]i este numaidec`t lovit[ de num[rul mutrelor excesiv accentuate,la psihic, ]n atitudini =i costum, mutre care neap[rat provoac[intenia caricaturist[. Vanitatea, puternic manifestat[ la toisudicii, a fost, =i este ]nc[, la noi, considerabil sporit[ prinaccelerarea anormal[ a str[mut[rii indivizilor dintr-o sfer[ social[]ntr-alta prea dep[rtat[. +i trebuie amintit c[ asemenea str[mut[rin-au fost numai ]n[untrul societ[ii, ci aceast[ societate, ]n total,a f[cut saltul violent, lumea aceasta ]n ]ntregul ei a trebuit s[ fieo parvenit[ fa[ de cultura european[ spre care a fost ]n scurtaruncat[. C`nd Caavencu ip[: “Nu voi s[ =tiu de Europa; eu=tiu numai de Rom`nia mea” — el nu arunc[ numai o hiperbol[demagogic-patriotic[, ci rezum[, grosolan, dar adev[rat, st[risentimentale care circulau, mai bine ori mai slab ascunse, prinsufletele multor b[rbai emineni ai [rii, indiferent de culturasau culoarea lor politic[. Cu at`t mai iritat[ trebuia s[ fie vanitateasocial[ =i naional[, cu at`t mai bogat[ recolta de comic ]n lumeaaceasta silit[ la adapt[ri multiple =i repezi, expus[, prin urmare,la toate st`ng[ciile fatale acestor adapt[ri. Din materialul acesta, preg[tit cum era de necesit[ile istorice, #!
  • 54. 54 Paul Zerifopols-au impus cu deosebire geniului caricaturist acele care naturalerau mai gros accentuate. Potrivit predileciilor sale pentru vechimetode dramatice ori narative, Caragiale a dat adeseori figurilorlui mecanism de marionete, dar excepionala lui capacitate deobservare le-a f[cut s[ fie p[pu=i de caracter, dotate, printr-ostrict[ ]ngrijire artistic[, cu o minunat[ putere de exact[ evocare.Comicul acestor figuri este iminent vesel. +i ]n aceast[ privin[temperamentul artistului a fost special favorizat de anume calit[iale modelelor. Lumea aceasta, de care se ]ngrozesc at`ta judec[torii mora-lice=ti ai lui Caragiale, ]mi pare mie c[ se deosebe=te printr-ovast[ lips[ de perversitate. Vorbesc de modelele reale, nu depreparatele artistului. }n societatea nou[ rom`neasc[ tic[lo=iilede orice fel poart[ aproape constant semnul inocenei; ace=tioameni fac r[u f[r[ s[ p[c[tuiasc[. Perversitatea, viciul adev[rat=i tragic nu sunt cu putin[ dec`t acolo unde, printr-o ]ndelungat[=i profund[ constr`ngere moral[ =i religioas[, s-au putut formaacele duplicit[i =i conflicte din care se na=te cuno=tina complicat[a binelui =i r[ului moral. O lume care s[ fie mai ignorant[ ]naceast[ =tiin[ dec`t lumea ]n mijlocul c[reia a creat artistulCaragiale ar fi, cred, greu de g[sit ]n tot cuprinsul societ[iloristorice. Ace=ti rom`ni or[=eni ]mi par deopotriv[ de candizi, ]nbine ori ]n r[u. De aceea teatrul nordic, poate cel mai specificextract artistic din torturile intime ]ntreinute prin veacuri deconfesionalul catolic =i apoi de morala protestant[, se prezint[obi=nuit cu o esenial[ =i uneori grotesc[ falsitate pe scenarom`neas[, ]n jocul candizilor no=tri actori; pentru d`n=iicuprinsele suflete=ti pe care se bazeaz[ acel teatru nu pot s[ fiedec`t o cimilitur[ indiferent[. A=a pot ]nelege de ce figurile lui Caragiale sunt at`t de radicalamuzante, =i c[ acest artist at`t de sigur s-a ferit s[ “ad`nceasc[“psihologia persoanelor dup[ formule luate de aiurea. #
  • 55. Pentru arta literar[ 55 *** Un sentimentalism gros umfla literatura care se fabrica ]njurul lui Caragiale. }n c`teva parodii, care ar putea servi minunatpentru educaia stilistic[ ]n =coli, maestrul caricaturist a preparat=i demonstrat aceast[ manier[ cu luminoas[ exactitate. De dou[secole sentimentalismul este baza cea mai comun[ a esteticiimajoritare. Acum ]n urm[ am avut operete umanitare, cu greve=i conflicte de interesant[ psihologie, care procur[ micilorreporteri =i voiajorilor de comer momente de neuitat[ ]n[laresufleteasc[. Dar metoda sentimental[ are efecte mult mai subtile,care se strecoar[ ]n producia artistic[ sub forme variate, nutotdeauna u=or de identificat. Este o constatare de tot comun[ c[ ]n special oameni de celmai aspru practicism, de la directorul de banc[, cu elegana luimai mult ori mai puin autentic[, p`n[ la c`rciumarul proasp[tmilionar, ador[ cu absolut[ necesitate romana, cromolitografia=i drama, adic[ filmul pe motivele cele mai generoase, cu figurilecele mai trandafirii posibile. Originea istoric[ sau motivelepsihologice ale fenomenului nu m[ intereseaz[ acum; n-amnevoie de asemenea elemente pentru ca s[ constat urm[torulefect: afirmarea gusturilor sentimentale este un mijloc simplu =ipopular, pentru a prezenta celorlali o idee foarte favorabil[despre propria ta persoan[. Acest mijloc serve=te deopotriv[autorilor =i consumatorilor literaturii corespunz[toare. De aceeaeste cu deosebire imprudent pentru un produc[tor de art[ s[renune cu totul la ingrediente sentimentale. Primejdia este at`tde mare, ]nc`t chiar un admirator adev[rat =i priceput l-a declaratpe Caragiale om r[u; =i faptul s-a ]nt`mplat ]n cuprinsul uneiserioase analize istorice. Ce fel se judec[ ]n sfere profane, =i dince ]n ce mai profane, se poate ]nchipui ]ndat[ =i u=or constata.Prin eliminarea sentimentalismului, Caragiale =i-a asigurat uncapital solid de antipatie, uneori declarat[, mai adesea mascat[; ##
  • 56. 56 Paul Zerifopol=i c`teodat[ e o distractiv[ operaie s[ surprinzi variet[ile acesteiantipatii. Povestea lui C[nu[, catastrofa casierului Anghelache, tabloulde c`rcium[ ]n Ultima emisiune ]mi par cele mai categorice cazuri]n care se poate vedea felul cum se p[ze=te Caragiale, cu simullui artistic ferm =i curat, de orice abatere sentimental[, tocmai]n situaii pe care debitanii de literatur[ generoas[ le-ar n[cl[iinevitabil ]n siropuri de cofet[rie suburban[. }nt`mpl[rile b[iatului C[nu[ sunt triste =i amare, inimabunic[i este, fire=te, plin[ de duioas[ durere pentru nepotul care,tocmai ]n noaptea c`nd ]mpline=te treisprezece ani, b[tut =idegerat, pl`nge pe marginea l[zii =i se =terge cu c[ciula la ochi;sf`r=itul lui nenea Anghelache este o tragedie stranie =i exas-perant[, iar grupul cer=etorilor, at`t de semnificativ ]mplinit cuapariia popii, el ]nsu=i un tip deosebit de cer=etor al ora=elornoastre, este o cadr[ str`ns umplut[ cu mizerie concentrat[. Toateaceste “subiecte” sunt o colecie aleas[ de pretexte pentrudezvolt[ri duioase =i comentarii emoionate; cu at`t mai tare sevede, ]n tratarea pe care le-a dat-o Caragiale, respectul strict =iconsecvent, simul delicat al artistului pentru obligaiile pe carele-a luat fa[ de atenia =i fantezia cititorului. Aceste obligaii autorul le execut[ de obicei dramatic =ipitoresc, dou[ elemente care, ]mpreun[ cu fundamentala luipornire caricaturist[, formeaz[ temelia metodei sale artistice.Actul al treilea din Scrisoarea pierdut[ Caragiale ]l condamna cao gre=eal[ ce, de hat`rul pitorescului, stric[ mersul dramei pure,judecat[ unde se arat[ iar[=i respectul vechi al omului c[tredogma clasicist[, care prescrie drame geometrice cu accelerareabsolut[ a intrigii. Dar asemenea simpatii teoretice sunt f[r[putere fa[ cu necesit[ile interne ale talentului, ca =i fa[ cucele istorice. De dou[ secole aproape a=a-numitul pitoresc a ajunsdin ce ]n ce mai constitutiv ]n toat[ arta; iar Caragiale prin natur[a fost condamnat la observarea detaliului plastic. +i apoi, el vedea #$
  • 57. Pentru arta literar[ 57scenic, prin urmare cu at`t mai inevitabil plastic, fiindc[ aceaviziune a lui era doar modern[, =i nu clasicist[, cu voia ori f[r[voia lui. Dovezi imediat izbitoare despre aceast[ vedere plasticscenic[: afacerea cu spierul povestit[ de Iordache, raportul luiGhi[ despre ]ntrunirea de la Caavencu, ]nt`mplarea lui Jup`nDumitrache cu amploaiatul Ric[ — toate m[rturisesc o insisten[pitoreasc[, ce nu pare comun[ ]n teatru. Trebuina ]ns[=i de a]ncepe dezvoltarea dramatic[ prin asemenea concentrare de relief=i culoare narativ[ este simptomatic[: Caragiale construia naturaldin valori perceptuale, ca tip eminent estetic. Cu vremea, relieful =i culoarea s-au accentuat tot mai mult ]narta povestitorului. Dezvoltarea aceasta este cu deosebire vizibil[]n paginile de poveste, cele din urm[ r[mase de la d`nsul: aicinumai tonul exterior este ]ntruc`tva acel obi=nuit ]n pove=tilepopulare, iar structura schematic[ esenial[ stilului acestora este]nlocuit[ cu detalii de roman istoric =i fantastic. Mai puinaccentuat[, dar tot at`t de incontestabil[ se arat[ procedareaplastic scenic[ chiar ]n Povestea mai veche a celor trei feciori de]mp[rat ]ndr[gostii de sora lor de suflet: dar ]n aceast[ scurt[istorie intereseaz[ mult mai tare tonul humoristic cu care e]nveselit motivul popular. F[r[ ]ndoial[, humorul primeaz[ ca mijloc pentru a fixa =imenine distana estetic[. Metoda apare clar ]n felul cum sea=eaz[ =i se ]mbin[ am[nuntele posomor`te ori jalnice ]n schemaaproape caricatural[ a soartei =i caracterului lui C[nu[. Maicomplex[ este procedarea ]n cazul lui nenea Anghelache. Oriceeventuale pretexte de sentimentalit[i sunt prevenite =i oprite]ntre violenele at`t de judicioase ale casierului, care de la ]nceputdau ]ntregului tablou un ton definitiv serios =i barb[tesc, =iapariia, ]n chiar inima dramei, a camaradului ]nepenit pe scaunulcafenelei ]n paroxismul beiei, amestec`nd maniac zah[rul ]ncea=ca cu cafea. Prin aceast[ figur[ de diversiune se opre=te cum[iastr[ b[gare de seam[ orice orientare unilateral[ a interesului, #%
  • 58. 58 Paul Zerifopol=i atenia este fixat[ ]n echilibrul specific contemplativ. Deosebit ]ntre toate compoziiile acestui artist este acordulde tonuri poetice =i fantastice cu un comic prin excelen[=treng[resc ]n Calul Dracului. Aici contrastele, gradaiile, modu-l[rile sunt de o virtuozitate unic[ chiar la acest devotat al ]ngrijiriiartistice. }n lini=tea somnoroas[ a tabloului de sear[ se porne=tedialogul viu ]n care fiecare replic[ este esen[ de exactitatehumoristic[. Baba e mai ]nt`i iscoditoare =i plin[ de ateniematern[ c[tre b[iatul drume. Printr-o schimbare diabolicsurprinz[toare a tonului, scena se face grotesc erotic[. Trecerea]ntre aceste accente a=a de violent opuse este superior realizat[prin scena cu somnul b[iatului: cu m`na bl`nd[ =i curioas[ babadescoper[ unul dup[ altul atributele de satir t`n[r ale ador-mitului. Apoi, nou[ schimbare de ton =i perspectiv[: baba sepreface ]n z`n[; perechea batjocoritor grotesc[ face loc unuigrup erotic ]n toat[ str[lucirea prestigioas[ a tinereii. La urm[,c`ntecul babei cer=etoare iar ]ncepe; dar acum, dup[ ce s-audezvelit comorile =i farmecele sale diavole=ti, milogeala ei peltic[are o surprinz[toare =i misterioas[ rezonan[: la ]nceput simpluhumoristic[, figura se arat[ acum ]ntr-un acord ]n care r[sun[cu straniu farmec amintirea frumuseilor ei fantastice, ]nchis[ ]ncomic[ria viclean[ de la ]nceput. Motivul acesta a fost tr[tat deGogol ]ntr-o poveste foarte lung[. Comparaiile literare suntadesea o proast[ =i stearp[ ocupaie; pentru Calul Draculuipovestirea lui Gogol ar putea cel puin s[ arate complet =ielementar cum se manifest[ ]n stilul narativ un talent fundamentaldramatic ca al lui Caragiale, =i c[ Gogol este, probabil, unul dincei mai ]ncei povestitori ]ntre acei ce mai pot fi citii ast[zi f[r[prea mare ner[bdare. Forma vorbirii ]n Caragiale este cu deosebire dictat[ deorientarea dramatic[ a fanteziei sale: scurtimea lui mult citat[,cu replicile indicate adesea numai prin pauze, exclamaii ori]ntreb[ri acumulate, este rezultatul exasperat al unei viziuni #
  • 59. Pentru arta literar[ 59interne extrem de vii. Artistul nu =tie cum s[ scape de vorb[, cas[-=i arate c`t mai direct figurile care debordeaz[ ]nceteneala =iusc[ciunea abstract[ a cuv`ntului. N[scut[ din astfel de porniri =i format[ cu acest sistem deproced[ri estetice, care toate se ]ndreapt[ spre detaliu concret =isunt menite s[ ajung[ la relief =i culoare, opera aceasta trebuias[ fie esenial variat[. Nici pentru comedii nu mi se pare dreapt[observaia lui Maiorescu, care vorbe=te de “oarecare monotonie”a figurilor. Numai dac[ ridici aparenele vii la definiii =i scheme,=i constai, de exemplu, c[ ]n toate trei piesele se g[se=te aceea=itreime: b[rbat—soie—amant, poi vorbi de monotonie. }n felulacesta ]ns[ toat[ arta se poate monotoniza ]n c`teva duzini defiguri =i situaii. Este o gre=eal[ tipic filozofic[ cu care ne ]nt`lnimaici, ca =i ]n lauda adus[ de acela=i critic filozof F[cliei de Pa=te,c`nd scrie c[ Zibal nu-i un ovrei oarecare, ci ovreimea, =i afirm[energic c[ aici st[ valoarea estetic[ a figurii. Este explicabil cafilozoful s[ simt[ o deosebit[ satisfacie c`nd poate clasa impre-siile dup[ specii; dar a scoate din acest sentiment, propriu unuianume tip intelectual, norme estetice generale arat[ numaiperplexitatea spiritului abstract fa[ cu iraionalul specificformelor autentic estetice, care nu se nasc din definiii, nu tindla concluzii, n-au nici un ]neles conceptual. *** }n proiectul de comedie r[mas de la Caragiale se afl[ schiat[o persoan[ foarte elegant[, care se nume=te Pulcbérie. Este, ce-idreptul, fiica lui Chiriac, fostul tejghetar al lui Dumitrache Titirc[— dar: automobil, Riviera, rallie-papiers, garden-parties... Cuiertarea cititorului, adaug eu la notele date de autor ]nc[ una:judec`nd c[ de un sfert de secol societatea bucure=tean[ estecompact format[ din cunosc[tori hot[r`i =i consumatori febrilide pictur[, pot fi sigur c[ acea persoan[ ador[ =i cump[r[ tablouri #
  • 60. 60 Paul Zerifopolf[r[ preget. Mai ales ea negre=it trebuie s[ =tie, fiindc[ de at`teaori a citit ]n franuze=te c[ tablourile olandeze sunt opere deart[ superioare, oric`t de triviale ori brutale ar fi motivele ]naceste lucr[ri, a c[ror valoare este, de altfel, definitiv garantat[prin preul lor pe piaa lumii. }n sf`r=it, aceast[ dam[ cunoa=teperfect principiul c[ adev[rata putere a talentului artistic se arat[tocmai prin aceea c[ ]nvinge =i domin[ orice subiect. Cu nici unchip ]ns[ nu cred c[ am putea-o ]ndupleca s[ aplice aceste ideiestetice largi lucr[rilor lui Caragiale; un resort tainic =i delicat oopre=te strict s[ str[mute principiul de la Amsterdamul secoluluial XVII-lea la Bucure=tiul de la anii 1880 =i urm[torii. Persoane mai putin cultivate dec`t Pulchérie refuz[ total s[numeasc[ estetic[ o imagine oarecare, literar[ ori figurativ[, dac[nu ]nchipuie=te siluete de o anumit[ elegan[; pentru acestepersoane, estetic, neap[rat, ]nsemneaz[ binecrescut, ori cuv`ntuln-are nici un ]neles. Vizualitatea =i-o cultiv[ zelos aceast[ clas[de oameni cu numere din Femina =i din La vie au grand air3.Asemenea public este, dac[ se poate, =i mai ne]nduplecat dec`tPulcherie, fa[ cu tardivit[ile lui Caragiale. R[m`n dar s[ sebucure, ]n chip demn =i adecvat, de operele acestuia, numai aceice din ad`nc[ pornire natural[ le vor aplica principiul pe carefiica lui Chiriac ]l cunoa=te bine din franuze=te, dar numai cuexclusiv[ aplicaie la mae=trii olandezi. Pentru un autor rom`naceasta ]nseamn[ dezastru absolut. POEZIE FILOZOFIC{ Cu puine ceasuri ]nainte de a muri, regretatul Panait Cerna,poetul, ]mi repeta am[r`t vorba aceasta a lui Titu Maioresu: inder Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding4... Familiar[ =isentenioas[, fraza nemeasc[ o auzise el odinioar[ sun`ndindulgent =i rece, ca o sentin[ ce-i era cu totul nea=teptat[; =i ]n $
  • 61. Pentru arta literar[ 61luciditatea exagerat[ a frigurilor celor din urm[ Cerna =i-oamintea chinuit ]nc[ de neast`mp[rul surprinderii amare care-llovise cu ani ]n urm[ — o impresie ce p[rea c[ niciodat[ nu]ncetase de a-i fi actual[. A fost o ]nt`mplare lamentabil[ =i ciudat[. Cerna ie=ise ]n lume, cu versurile lui entuziaste =i oneste, ]ntr-ovreme de mare fierbere cultural[, c`nd oameni =i grupuri literarese b[teau cu o aprindere ]n care se re]nnoiau timpii celui dint`i=i celui mai simplu naionalism literar rom`n. Trebuiau gloriiliterare nou[ =i mari, cu orice pre. Atunci manifest[ri de talentec`t de puin convenabile erau ]n[late hiperbolic la rang defenomene epocale; critici =i =coli se sf[deau de la descoperirealor sau ]=i f[ceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaii,onorabile, dar p[tima=e. S-ar p[rea c[, o clip[, ]nsu=i minunat cump[nitul Maiorescua gre=it la fel, de=i nu ]n aceea=i m[sur[ ca ceilali, ]n privina luiCerna. Peste puin, agerul =i recele om a trebuit s[ se reg[seasc[pe sine, =i atunci, neap[rat, de la el a venit vorba care trebuia: inder Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!... Aceasta, desigur,]nsemneaz[ nu doar c[ g`ndirea abstract[ nu poate fi, ca =i oricealt cuprins intelectual, material de art[ literar[, ci numai c[ felulacela de g`ndire ajunge mai lesne tiranic dec`t un altul, =iimperios d[ la o parte arta, socotind c[ o ]nal[ deosebit prinprestigiul pompos al filozofiei sau al religiei. }n Germania, Cerna g[sise o hran[ hipertrofiant[ pentruaceast[ prejudecat[ a unei estetici specific neartistice. Literaturaclasic[ =i postclasic[ a nemilor e ]mbibat[ de “poezie” filozofic[,=i asupra acestui soi de poezie ei au =i teoretizat din bel=ug.“Gedankenlyrik” e termenul ]n care se rezum[ simptomatic aceast[predilecie sau sl[biciune literar[; cuv`ntul =i ideea au dat titlu=i cuprins tezei de doctor a lui Cerna. De multe ori mi se pl`ngeael c[ studiile acestea ]l ab[teau de la poezie p`n[ la complet[izolare de d`nsa. Cred mai degrab[ c[ desfacerea lui de poezie $
  • 62. 62 Paul Zerifopolera un proces fatal. Poezia lui nu fusese dec`t produsul aceluifrecvent entuziasm tineresc din care se nasc at`tea diletantismeserioase, ce nu se pot rezolva dec`t ]n decepii. Tristeile =inelini=tile lui nu erau dec`t semnul unei dezorganiz[ri care]ncepea atunci s[ i se deslu=easc[. O ]mprejurare agravant[ pentruacest [ran, at`t de de=tept, inimos =i curat la suflet, a fost c[vanit[ile curioase, de altfel naive =i ele, ale unor t`rgovei ]nceart[ mare pe glorie cultural[, l-au cufundat cu exagerare ]nacea tinereasc[ am[gire. *** Poezia filozofic[ reprezint[ ]nc[ pentru muli c[rturari,]ndeosebi pentru oamenii de =coal[, valoarea literar[ cea mai]nalt[. Acest fel de poezie este serios, =i superior instructiv; =ifoarte muli profani de tot felul sunt totdeauna gata s[ profeseze,c`nd vine vorba de literatur[, evlavia filozofic[ a oamenilor de=coal[. F[r[ ]ndoial[, nu mai sunt numero=i cei ]n stare s[preconizeze agricultur[ sau zootehnie ]n versuri =i cu stil figurat;]ns[ nici acest gust chiar nu a pierit p`n[ ]n zilele noastre. }n 1915 s-a premiat nu =tiu cu ce premiu un poem al fizio-logului Charles Richet ]n onoarea lui Pasteur, =i acolo se g[se=tepoezie de felul acesta: “Comme un fauve assoupli sous la main du dompteur, Le microbe féroce obéit á Pasteur. O nature, o splendeur! Il protège, il vaccine: Ce mal, c’est le charbon, et ses causes: un bacille” 5. Aceste sunt totu=i rarit[i, sau r[m`n t[inuite, ca opuri literareale medicilor, inginerilor sau magistrailor trecui la pensie, prinarhivele ateneelor de provincie. }n vremurile vechi de tot ale culturii europene, pe c`nd ]nc[nu se l[muriser[ domeniile vieii intelectuale, ]=i scriau oamenii $
  • 63. Pentru arta literar[ 63filozofia, adic[ =tiina lor de pe atunci, ]n versuri. Dar acea filozofieera ]n bun[ parte mitologic[; stilul ei era esenial =i natural poetic,pentru c[ g`ndirea de-abia c[uta s[ se desfac[ de imagine. }nc[de pe vremea lui Aristotel ]ns[ aceast[ stare de lucruri trebuie s[fi fost, pentru unii oameni ]nv[ai cel puin, de mult trecut[.Filozoful acesta, unul din ]ntemeietorii =tiinei =i creator alpropriului stil =tiinific, critica astfel confuzia pe care o f[ceauprofanii ]n ]ntrebuinarea cuv`ntului poet: “adev[rat c[ pe aceice trateaz[ ]n versuri vreo parte din medicin[ sau din fizic[ lumea]i nume=te poei; dar Homer =i Empedocles nu au nimic comundec`t versificaia; de aceea e drept s[-l numim pe cel dint`i poet,pe al doilea naturalist mai degrab[ dec`t poet”. Iar patru secolemai t`rziu, Plutarh refuz[ poemului filozofic al lui Parmenidescalitatea poetic[, fiindc[, zice el, poezie f[r[ “mituri” nu se poate.+i “mituri” traducem ast[zi potrivit cu “imagini”. }ns[ didactismulliterar nu a ]ncetat atunci; departe de asta! Clericii din evul mediu, umani=tii =i neoclasicismul din veacu-rile urm[toare Rena=terii au fost st[p`nii de ideea c[ poeziaeste un fel de =tiin[ — o discipin[ academic[ =i un me=te=ugc[rtur[resc. Pentru toate acele vremi poezia didactic[ era ungen literar de o calitate superioar[, mai cu seam[ dac[ era scris[]n latine=te. Romantismul a r[sturnat multe din credinele neoclasice, ]ns[pe poet l-a proclamat profet =i mag; =i prin aceasta el a datnumai o formul[ nou[ didactismului mo=tenit din vechi. Parnasienii =i naturali=tii, ]mb[tai de splendoarea =tiinelor]n secolul XIX, au primit ]n estetica lor dogma “adev[rului”, arigorii =tiinifice; s-au socotit adic[ magi =tiinifici, =i unii dintred`n=ii au ]nepenit ]ntr-o atitudine solemn[ de lumin[tori aimaselor, de umanitari pozitivi=ti, incarnare nou[ =i curioas[ aclericilor c[rturari de alt[dat[; de=i pe de alt[ parte =i parnasienii=i naturali=tii chiar preg[teau energic emanciparea artei de toatevechile ei tutele. }nc[ nu demult, searb[dul duhovnic al saloanelor $!
  • 64. 64 Paul Zerifopolpariziene de acum patruzeci de ani, Paul Bourget, care cumula oestetic[ de coiffeur-confident cu una de profesor de psihologie,judeca poezia cu filozfic[ asprime: “]n faa poeilor, a celor maitineri dintre ei chiar, se pune ]ntrebarea: cum judec[ ei oareviaa? ce soluie aduc problemei despre menirea noastr[ ]n lume?Despre acestea poeii trebuie s[ aib[ o idee. Ceea ce m[ irit[ laHugo =i la Gautier e c[ ei nu v[d aceast[ idee. N-au o filozofie =i,credei-m[, nimic nu-i adev[rat dec`t filozofia.” Mai st[ruitor ap[ruse didactismul cel nou la J.M.Guyau,literato-filozoful ale c[rui voluminoase foiletoane le sorbeatineretul, totodat[ umanitar =i sl[vitor de =tiin[, care incarnaentuziasmele inevitabile pe la anii 90 ai veacului trecut. Guyau afost, incomparabil, omul diletanilor. G`ndirea lui era o gelatin[trandafirie: Arta este Viaa. Arta este iubire, este simpatiauniversal[ — Morala este Viaa =i celelalte — Iubirea este Viaa,Iubirea este +tiina — Iubire, Art[, Via[, totuna, un Tot sublim.Aceast[ manier[ generoas[ de a filozofa pl[cea pe atunci lanebunie. Unii dintre noi ]=i mai aduc aminte, probabil, teza dedoctorat ]n care Jean Jaurès, tribunul dulce =i sonor de mai t`rziu,rezolva cu umanitar av`nt problema existenei lumii exterioare,invoc`nd tocmai fericita ]nt`mplare c[ oamenii se iubesc a=a defrumos unii pe alii. Guyau respinge hot[r`t poezia care nu vrea s[ fie dec`t “unjoc de imaginaie =i de stil”, “es[tur[ str[lucit[ de ficiuni caren-ar avea nimic a face cu =tiina =i filozofia”. O asemenea ideedespre poezie “r[pe=te artei orice seriozitate”, o face incapabil[“s[-=i in[ rangul ]n faa =tiinei”... Vorbind a=a, el spune tot cetrebuie spus. Nu toi cei ce f[ceau teoria despre art[ au vorbittot at`t de pe fa[ ca Guyau; =i ]nc[ mai puin acei care au venitde atunci ]ncoace. Curajul de a evalua arta numai din punct devedere pedagogic sau civic a sl[bit =i sl[be=te continuu ]n zilelenoastre. De la o vreme, arta nu mai vrea s[ =tie de nici un jug, =i toate $
  • 65. Pentru arta literar[ 65silinele arti=tilor tind fatal s[ dovedeasc[ specificitatea =iindependena ei fa[ de rudele care au epitropisit-o p`n[ deun[zi.Dar cet[enii care fac teorie =i critic[ de art[ au r[mas, ca deobicei, ]n urm[; =i ast[zi, cu o grimas[ st`ngaci ]ndulcit[, ]=ir[sucesc ochii spre aceast[ valoare nou[, care numai din inutilitate=i frumusee ]=i face prestigiu suficient =i propriu. Ei simt, braviicet[eni, c[ acum obieciile vechi =i comode sunt ]n pericol s[apar[ imediat neinteligente; totu=i, inima nu le d[ drumul s[desfac[ arta de “marile probleme ale soartei omului” (Guyau),de “Adev[rurile mari”, ]n sf`r=it, de “seriozitate”; Guyau a f[cutfapt[ binecuv`ntat[ spun`nd cuv`ntul, pe c`nd ali muli, cunedumeririle lor =irete sau naive, ]ncurc[ numai lumea, ]ncur-c`ndu-se deplorabil =i pe d`n=ii. }n fond, discuiile =i expunerile de principii pe tema artei, a=acum le fac criticii obi=nuii sau ali cet[eni de pe dinafar[ deart[, sunt adeseori numai ni=te justific[ri sau consol[ri pentrudiletanii lipsii de elegana judicioas[ a renun[rii. Pentru ca ideea salvatoare s[ nu pluteasc[ ]n indeciziileabstraciei =i s[ r[m`n[ cumva f[r[ efect, Guyau a dat el singurmostre de poezie serioas[. +i, de ex.: se ]ntreab[ cu frumoas[claritate: “Quel est donc ce caprice étrange, ô ma pensée, De quitter tout à coup les grands chemins ouverts Et de venir ainsi, palpitante et froissée, T’enfermer dans un vers?”6 Adev[rat: pe filozof ]l cuprinde uneori nelini=te de poet.Atunci el ]=i pierde senin[tatea superb[ a savantului, =i Guyaupune aceast[ constatare ]n versuri: “Le savant, lui, n’a point de ces troubles; tranquille, Ignorant le pouvoir du vers, ce grand charmeur... Il règne en souverain sur son esprit docile... Moi, je vous ai perdus et parfois vous regrette, O calme du savant, sereine liberté”7... $#
  • 66. 66 Paul Zerifopol ...Pentru a da soluie acestui dulce conflict, ]ncheie graios: “...ô Poésie, Si je m’abandonnais sur ton sein sans retour?”8 Iar trecerea de la starea de spirit a savantului la acel “troublevague et doux”9, care pentru Guyau constituie o imediat[ obligaiede a practica poezia, o g[se=te el, dup[ at`i alii, deci cu onealterabil[ siguran[, ]n — Iubire: “...ô Poésie, Une chose ressemble à ta douce harmonie, Je crois que c’est l’amour.”10 Din acest rar tezaur de versuri (Vers d’un philosophe, ]n adev[r)mai dau c`teva probe, ]n ideea c[ cititorii de ast[zi au pierdut dinvedere acest volum foarte instructiv, oricum l-am lua: “— Vérité je voulais être digne de toi! — Pour pouvoir quelque chose, il faut toujours vouloir Plus qu’on peut; il faut se leurrer et poursuivre Ce qu’on n’atteindra pas... Tout ce qui tombe en moi s’y réfracte, je vois Se deformer soudain tout ce que je perçois. — Vouloir, illusion! aimer, illusion! Rien d’absolument vrai... — Le prix d’un but s’accro]t des efforts qu’il réclame. — Chaque progrès, au fond, est un avortement, Mais l’échec même sert... — J’étais presque indigné de me sentir si peu Et de ne pas pouvoir m’enfermer en moi-même. — Vibrant avec le Tout, que me sert de poursuivre Ce mot si doux au coeur et si cher: Liberté! J’en préfère encore un; c’est: Solidarité.”11 }ns[ dispreul pentru “artificial”, pentru “jocul” frivol cuimagini poate fi lesne o c[l[uz[ tr[d[toare; c[ci poezia e terenalunecos tocmai pentru oamenii serio=i. C`nd Guyau cade ]n ispitade a vrea s[ fie liric sau imaginativ, obine efecte ca aceste: $$
  • 67. Pentru arta literar[ 67 “Sur une feuille posée Par la Nuit dans son sommeil, Une goutte de rosée Se trouvait loin du soleil.” Sau: “Sur un vieux pont nous nous ass]mes; Un ruisseau chanitait au-dessous; Un vent frais balançait les cimes Des oliviers penchés sur nous.”12 Asemenea poezie nu mai e serioas[, ci, cum se zice la noi:p[cate de tineree. C`nd un om serios se ceart[ cu seriozitatea,rezultatele sunt r[t[ciri puin graioase. Cu aceast[ ocazie, sepoate vedea, ]ns[, c`t[ “artificialitate” trebuie pentru ca omul s[fie sigur c[ nu va face versuri de album, dac[ nu =i mai r[u. Totu=i, pe un om ca Cerna — ]l pomenesc iar[=i, pentru c[ eun scriitor cunoscut nou[ tuturor, =i era om de=tept =i luminat —ei, pe Cerna ]l fermeca prestigiul “poetic” al lui Guyau. Se-nelege,nesf`r=itele poeme =i poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilornemi, ale bl`ndului matematic Sully-Prudhomme, ale nevinovateide orice poezie Madame Ackermann ]l ]nfierb`ntase p`n[ lafanatism des[v`r=it. }i era cu neputin[ s[ ]neleag[ c[ ideilefilozofice, tot at`t de puin ca oricare altele, nu implic[ nici osuperioritate estetic[. Moralism, profetism, poezie se amestecaupentru el, ca pentru at`ia alii, ]ntr-o nebuloas[ sublim[ =ipompos r[sun[toare. De aceea se ]nc`nta el (=i, suflet sincer, se]mb[ta, desigur, pe sine ]nainte de a se g`ndi la efect asupraaltora) cu: “Noi pream[rim umana-nelepciune +i care-i este rodul? Ce-i moartea? Pentru ce ]mp[r[e=te? ...Ca un artist de-a pururi nemulumit de sine De mii de ani natura, ]n setea de mai bine ...Noi ne-am cuprins de-o flac[r[ curat[ Ce niciodat[ n-are s[ apuie — $%
  • 68. 68 Paul Zerifopol }mbr[i=[m p[m`ntul, lumea toat[.” ....................... El nu lua seama c[ patosul care se presar[ prin lecii dedeschidere, prin eseuri de filozofie popular[, ori prin scrisorilede dragoste ale candidatelor =i candidailor la licen[ nu are nimica face cu ceea ce se poate numi poezie filozofic[. C`nd Eminescuscrie: “Te-a= blestema pe tine, Zamolxe, dar[ vai! De tronul t[u se sfarm[ blestemul ce visai. }nva[-m[ dar vorba de care tu s[ tremuri, Sem[n[tor de stele =i-ncep[tor de vremuri!”,norodul crede c[ valoarea superioar[ a versurilor vine de acoloc[ poetului i-a dat ]n g`nd ideea sublim[ despre ]nceputurilelumii; =i nicidecum nu simte sonoritatea nou[ =i rafinat[, nicisclipirea izbitoare a imaginii ]n care se str`nge bog[ia incompa-rabil[ a impresiilor. Cosmogonic, comic sau erotic, cuprinsul intelectual nu creeaz[ierarhie estetic[. Distihurile filozofice ale lui Schiller sunt un jochibrid, ast[zi =i anacronistic, ]n tendina lui de a re]nvia vecheapoezie gnomic[ greceasc[: sunt des[v`r=ite nonvalorl estetice;iar un superaristofanic Paralipomenon al lui Goethe (nr. 45,pentru Walpurgisnacht), cu ne]nfr`nata lui obscenitate =i diavo-le=tile lui batjocuri, este la locul =i ]n felul s[u un tablou de orar[, dac[ nu unic[, des[v`r=ire ]n arta literar[ toat[, c`t[ auf[cut-o oamenii de c`nd sunt. C`nd a tradus pe Macbeth, Schiller a g[sit de cuviin[ s[]nlocuiasc[ lirismul fantastic din c`ntecele vr[jitoarelor cu ni=teexplicaii morale. Pe Cerna l-am sup[rat p`n’ la furie, obser-v`ndu-i c[ o asemenea falsificare =i ur`enie, din bune inteniimoralistice, este o grosol[nie ce abia s-ar putea ierta unui dasc[lstr`mt la minte =i str`mb la gust. $
  • 69. Pentru arta literar[ 69 *** }nelegem c[ poezia de cuprins filozofic place cu deosebireOberlehrerilor, docenilor de pretutindeni =i altor oameni pe caremeseria ]i face s[ se ]nt`lneasc[ cu literatura poetic[, cu carealtminteri n-au nimic a face. Dasc[lul de literatur[, oric`t demodern, ]ntreab[ mai ]nt`i dac[ poetul are o concepie unitar[de via[, =i obi=nuit r[m`ne lipit de aceast[ ]ntrebare. Se ]nelegec[ poeziile filozofice, unde “concepiile de via[“ se afl[ afi=ategata, sunt pentru dasc[li un deliciu. Poezia, ca =i toate artele, Dumnezeu =tie de ce, are prestigiucultural, =i de aceea irit[ ambiiile naive ori vanitoase alediletanilor. Astfel, c[rturarii vor uneori s[ fie =i poei. E frumos,nu =tiu de ce, c`nd e=ti om ]nv[at, s[ fii =i poet pe deasupra. Darc[rturarii =i filozofii sunt adeseori oameni lipsii de via[ estetic[,lipsii, prin urmare, =i de ]nelegere artistic[. Ei nu-=i dau seamade originea =i de calitatea proprie a con=tiinei artistice, nici nu-=ipot ]nchipui justificarea ei specific[. +i ei sunt acei care ]ntreinconfuzii diletantice ]n domeniile deosebite ale spiritului. F[r[ ]ndoial[, arta didactic[ =i estetica respectiv[ au ojustificare; aceasta o probeaz[ ]ns[=i durata lor. }ns[ e simpl[dreptate ca acea art[ =i acea estetic[ s[ se declare totdeaunadrept ceea ce sunt, =i s[ fie ]ntoarse =i ]nchise ]n ocolul lor, ori dec`te ori se n[pustesc afar[ din el. GENIUL NEPRIH{NIT Se t`nguiesc iar[=i editorii c[ nu se v`nd c[rile. Se t`nguiescpeste m[sura v[ic[relilor dinadins stereotipate pentru a fi zilnicservite scriitorilor ]nc[rcai de manuscris =i fometo=i de onorare...Eminescu, Vlahu[, Caragiale, marii scriitori ]n via[ nu se desfacdec`t foarte domol, dac[ nu sunt chiar scandalos neglijai pe pia[. $
  • 70. 70 Paul Zerifopol S[r[cia, concurena din partea spiritului sportiv, ]n[lareageneral[ a voinei ]n dauna inteligenei — de toate acesteexplicaii ni s-au ostenit de mult urechile, ni s-a plictisit capul.Sunt ]nelese =i admise f[r[ rezisten[. Criza libr[reasc[ ne poate]ns[ aduce aminte o alt[ ]ntrebare, de care nu se pomene=teadesea, de=i are interesante leg[turi cu chestia cititului: c`t citescliteraii de meserie ei singuri, =i ce fel de lectur[ ]=i aleg? *** Era odat[, aici la noi, de =ic consacrat, ca literaii s[ citeasc[puin =i pe apucate. Literaii ]n ]neles restr`ns, adic[ poei,povestitori, autori dramatici. Se ziceau ei pe atunci =i “auto-didaci”, cu o ]ntrebuinare cam liber[ a cuv`ntului — =i aceastaconstituia ca un fel de diplom[ special[ scriitorilor literari. Astaera mai cu seam[ pe vremea lui Caragiale-Vlahu[-Delavrancea.Eminescu, ]n aceast[ privin[, a fost un izolat, cu dragostea luiaprins[ =i serioas[ de ]nv[[tur[. Cu ajutorul unor sofisme foarte puin rafinate se imaginase oireductibil[ opoziie ]ntre geniul artistic =i ]nv[[tura sistematic[:se pierdea din vedere c[ autodidactul, ]n ]nelesul cel strict alcuv`ntului, poate foarte bine s[-=i dea o astfel de ]nv[[tur[, darmai ales se arunca potop de sarcasme ]n capul titrailor cu =tiin[de carte, identific`ndu-i, f[r[ distincie =i ]n frivol[ batjocur[, cupedanii stupizi. E de ]neles c[ insuficiena multor titrai de aino=tri trebuia s[ irite r[u =i s[ provoace toat[ cruzimea unuiCaragiale. Dar reacia aluneca u=or ]n exagerare, =i iritaia seav`nta ]n doctrin[. Acele categorisiri ale c[rturarilor, ingrediente hot[r`toare ale=icului literailor no=tri de pe vremuri, erau, desigur, luate deaiurea — localiz[ri naionale ale unor confuze idei despre geniulartistic din romantismul francez. Localiz[rile forau, fire=te, nota,cu un curaj =i, cum se zice, cu o genialitate proprii caracterului %
  • 71. Pentru arta literar[ 71juvenil al culturii noastre de pe atunci. +i se ascundea, cred, subacel dispre pentru carte, un fel de m`ndrie naional[: rom`nule de=tept, =tie, ]nelege =i imagineaz[, ]n spontaneitatea lui focoas[=i sprinar[, tot ce alii, cu greoaie osteneal[, au str`ns ]n c[ri,bune doar pentru cei grei de cap. F[r[ ]ndoial[, Caragiale ]nelegea deplin arta lui Eminescu, =ipoezia lui o iubea ]n accese de cea mai fervent[ admiraie. Totu=i,nu rareori l-am auzit zic`nd: Eminescu era prost. +i am temei s[cred c[ aceast[ copil[roas[ taxare o provocaser[ ezit[rile subtile,rezerva =i scrupulul pentru nuane pe care lectura =i refleciabogat[ le dezvoltaser[ ]n spiritul at`t de viguros =i de ad`nc alpoetului. }n schimb Cerna, vorbind de Eminescu (=i socotindu-se,desigur, continuator perfecionat al acestuia), ]mi spunea, cufanatic[ =i dogmatic[ aprindere, c[ arta lui Caragiale e productde “observare =i copiare” ale m[runi=elor vieii, =i ca atareesenial inferioar[ poeziei lirice =i — mai ales —celei “deconcepie”... }nsemn al[turi cele dou[ necump[nite evalu[ri, cas[ nu ]nnegresc pe dispreuitorii de carte ]n dauna celor camsperiai de ]nv[[tur[. Momentul de copil[rie “autodidact[“ alui Caragiale =i momentul de nerozie academic[ a lui Cernaformeaz[ un superb =i instructiv contrast. *** }n realitate, partizanii geniului pur =i neprih[nit tr[iau regimul]ntelectual al reporterilor m[runei: schimb de idei la cafenea,ziare, =i volume de literatur[ dup[ capriciile libr[riei, combinatecu sugestiile prietenilor proasp[t ]ntor=i din str[in[tate. Este fantastic cu ce abunden[, cu c`t av`nt =i, mai ales, cuc`t[ u=ur[tate se puneau =i se rezolvau, ]ntre halbe =i ce=ti decafea, probleme din orice =tiin[, tehnic[, art[, ]n scurt din oricemeserie ai fi poftit. Un general, ofier eminent =i om de multduh, ]mi povestea c[-=i f[cuse o distracie regulat[ =i savuroas[, %
  • 72. 72 Paul Zerifopolprovoc`nd pe Delavrancea s[ vorbeasc[ strategic =i ]ntreinindu-ipornirea cu pref[cut[ mirare fa[ de originalitatea soluiilormilitare ale marelui orator. +i cred c[ cine a auzit vreodat[ peCaragiale vocifer`nd “=tiin[“ social[, laolalt[ cu Stere sau cuGherea, nu va uita ]n veci =tiina =i logica at`t de amuzante, destranii =i de inocente cu care neast`mp[ratul artist ]i asalta [...]. *** E hot[r`t: inspiraie liric[ nu se scoate din c[ri. Totu=i tehnicaliric[, a povestirii sau a teatrului evolueaz[ ]n form[ de tradiie,ca orice alt[ tehnic[ =i ca orice sistem intelectual. Originalitateanu se afirm[ ]ntreag[ dec`t prin opunere fa[ cu o tradiie, =iaceast[ opunere trebuie s[ se fac[ ]n c`t mai deplin[ cuno=tin[de cauz[. Nu-mi ]nchipui c[ poate fi indiferent pentru un artist,oricare i-ar fi capacit[ile, s[ cunoasc[ numai dramaturgia luiLabiche sau numai lirica lui Schiller: producia lui nu poate s[nu sufere din faptul c[ el, cu ]nd[r[tnic =i u=uratic dispre pentru“nout[i”, se ]nchide ]n marginile unei prea s[r[c[cioase tradiii. Spre b[tr`nee curiozitatea literar[ a lui Caragiale crescuse.Desp[rirea de cafeneaua bucure=tean[ ]i eliberase gustul =ir[bdarea cititulul. Kir Ianulea =i pove=tile de la sf`r=itul vieii nusunt trepte neglijabile ]n dezvoltarea acestui talent, ale c[ruiposibilit[i erau surprinz[toare =i mult mai diverse dec`t ar fil[sat s[ se presupun[ naivul =i suficientul romantism ]n care-ifusese prins[ tinereea. A mijlocit, ]n sf`r=it, =i simpla lene, oriental[ =i patriarhal[,ca s[ se adopte =i s[ se practice at`t de zelos oroarea de carte, s[se exalte f[r[ discreie slava inculturii pure. Aceast[ glorioas[ lene ar putea fi ]nc[ acceptabil[, dac[poeii — poeii mai ales — n-ar avea at`t de des ambiie deg`nditori =i n-ar r`vni s[ fac[ poezie “de concepie”, ]nchi-puindu-=i c[ aceasta implic[ superioritate artistic[. %
  • 73. Pentru arta literar[ 73 E teribil de ingrat[ ]ncercarea de a face pe un poet “deconcepie” s[ priceap[ c`t de neadmisibil banale =i fle=c[ite sunt“g`ndirile” ]ntreinute din filozofia popular[ a scribilor subalternidin toate [rile =i vremile, ciugulit[ la ]nt`mplare prin nout[ilelibr[riei curente sau din schimb de idei la cafenea. MINULESCU POVESTITOR “...C`nd n-ai voie s[ vorbe=ti dec`t cu tine ]nsui, ]i pare c[ai r[mas singur pe lume, c[ nu e=ti dec`t semnul de ]ntrebareal celui care ai fost sau c[ tr[ie=ti ]ntr-o lume de surdomui, cucare — ceea ce este =i mai trist — nu poi comunica nici m[carprin semne... De cele mai multe ori sonoritatea verbal[ ]i ]nc`nt[auzul, =i minciuna cocheteaz[ cu adev[rul dup[ dispoziia urechii,nu a raiunii. Lini=tea =i atitudinea static[ ]ns[ m[resc =i maimult temerea de necunoscut... Zgomotul este mult mai umandec`t lini=tea... Un concurs ]nscris te re]ntoarce fatal la haosulinform dinainte de creaia lumii” (Ion Minulescu, Corigent lalimba rom`n[, Bucure=ti, “Cultura naional[“, pag. 101-102).Practica literar[ confirm[ deplin psihologia =i estetica implicate]n aceast[ marturisire. Povestirea lui Minulescu este vorbit[. }ntrefelul cum vorbe=te omul, =i metoda dup[ care ]=i scrie istorisirileartistul Minulescu nu intervin atitudini, nici de parad[, nici deatelier. Prin ]nconjurul unor lungi =i solide exerciii cu sonorit[ile=i cu substana poetic[ a cuvintelor, acest scriitor a ajuns, cum sezice, s[ scrie cum vorbe=te. Abundena comparaiilor apare pealocuri prea puin controlat[, totu=i comparaia ca procedeugeneral corespunde aici unei trebuine normale =i constante dea-=i face g`ndirea palpabil[ continuu. Astfel, ]n total, fa[ decititori vorbirea lui Minulescu nu-i alt[ dec`t vorbirea lui cu sine]nsu=i, cu acei pe care viaa ]i i-a scos ]n cale =i care alc[tuiescesutul ]nsu=i al povestirii. }n sfera =i la nivelul care i-au fost %!
  • 74. 74 Paul Zerifopolsortite, artistul ]=i prezint[ amintirile din copil[rie =i tineree cuo naivitate =i simplicitate de vorb[ echivalente povestirii luiCreang[. Simbolistul de at`tea ori categorisit ca deznaionalizatprin excelen[ este aici, prin excelen[, scriitor rom`n local. *** Se =tie c[ unii din cercul “Junimii”, superginga=i, nu f[ceaudeloc haz [de] “[r[niile” lui Creang[. Rezistena aceasta, dinpunctul de vedere al unui gust cum am zice “distins”, s-a trezit s[pozeze =i ]mpotriva povestirilor lui Minulescu, dup[ ce, ]ntretimp, ea se exercitase a face nazuri severe “mitoc[niilor” luiCaragiale. E simptom al unui soi de estetic[ pedagogic[ =i“distinguee”, prin care anume p[ri ale publicului rom`nesc literarcred de trebuin[ s[ se manifeste =i s[ se defineasc[ insistent.Pentru arta literar[, fenomenul e neglijabil cu des[v`r=ire. “+tia mama s[ fac[ multe de toate, +TIA S{ FAC{ +I COPII” —zice, dup[ cum mi s-a spus, textul original al lui Creang[. Pentrutipar, cuvintele subliniate aici au fost condamnate —”Junimea”le judecase prea ]ndr[znee. Exemplul acesta ]l dau pentru ca s[amintesc c`t mai accentuat c[ =i ]n literatura [r[neasc[ — ceasuprem s[n[toas[ =i curat[, v[ rog —erotica nu e excomunicat[.Amintirea aceasta a unui fapt de experien[ extrem de elemen-tar[ trebuie f[cut[, fiindc[, prin prostii diverse, pedagogicsentimentale, se caut[ a se uita am[nuntul patent c[ ]n folclor,literatura erotic[, de grad obscen clar, umple capitole de consi-derabile dimensii. Creang[ ]nsu=i a colecionat ]n acest domeniu.Se admite totu=i, ca articol obligator capital, c[ unica muz[ aesteticii rurale este o Rodic[ pur liric[ =i candid[, mironosi[tricolor[ neatins[ de g`nduri lume=ti, ne=tiutoare de vorbe tari.Dar Creang[, [ranul s[n[tos care ne poveste=te — cu m`na lagur[, fire=te, =i cu z`mbetul iste — cum Mo= Nichifor c[uta, la %
  • 75. Pentru arta literar[ 75vreme de noapte, lupul ]n p[dure, foarte de aproape cu t`n[ra =irotunda jup`neas[ Malca din T`rgul-Neamului, ]=i aduce amintesavuros de c`nd, copilandru, i se duceau ochii, la sc[ldat, dup[picioarele goale ale unor fete care cl[teau p`nza, absolut ]ntocmaicum ]=i aduce aminte =i Minulescu, omul stricat al ora=elor. Pe vremuri, criticii patrioi nemi aveau aceste dou[ formule:senzualitate ordinar[ (gemeine Sinnlichkeit) pentru romanelefranceze, senzualitate s[n[toas[ (gesunde Sinnlichkeit) pentruromanele naionale ale lor. F[r[ ]ndoial[, formula se aplic[totdeauna patriotic, chiar dac[ ]n cartea franuzeasc[ erotica era,evident, foarte modest[, iar ]n cea german[ te izbea o groas[porc[rie. Asemenea metod[ de evaluare, a=ezat[ =i practicat[de dragul unor idealuri, nu-i monopolul acelor critici nemi. Nici Creang[, nici Minulescu nu puteau trata erotica a=a cumcere filozofia moral[ a guvernantelor =i cum prescriu autorit[ile,sociale sau intelectuale, care, din interese felurite, recurgocazional la acea filozofie moral[. Creang[ a fost cenzurat;Minulescu, nu. Acestui din urm[ i s-a ]nt`mplat s[ scrie muli anidup[ ce Pierre Louys, Anatole France, Henri de Régnier, =i c`ialii, modificaser[ ireversibil paragraful care fixeaz[ limiteleeroticii ]n codul moral-estetic al publicului mare ]nsu=i. Fiindc[ piaa noastr[ literar[ ine pasul strict cu Parisul,suntem dispu=i ast[zi, ]n literatura rom`na, cu am[nunte detehnic[ erotic[ servite cu patos suculent, hran[ dinadins pentruun public adolescent =i r[scopt; ]n comparaie, textul lui Minulescue de o inocen[ care va decepiona pe liceeni =i liceene, pepedagogi =i pedagoage deopotriv[. Notez toate aceste pentru c[ lui Minulescu i se caut[ cusur =ipricin[ cu orice pre — =i negre=it, tactica bine ]ntemeiat[ prevedes[ dai ]n sarcina unui autor, ]nainte de orice, p[catul cel grozaval imoralit[ii. %#
  • 76. 76 Paul Zerifopol *** }n Corigent la limba rom`n[, ca =i ]n Ro=, galben =i albastru,autorul ne joac[ marionete, c[ror le c`nt[ pe un ton de humorrece aproape continuu. C`nd pomene=te de lacrimi, Minulescuare grij[ nu numai s[ le usuce repede: le =i anuleaz[ revenind,printr-o original[ modulaie aspr[, la tonul blagueur, care r[sun[]n povestirea ]ntreag[. Marionetele aceste sunt tipuri schematice,v[zute dup[ ni=te norme, pe care le putem numi clasice, alefanteziei humoristice proprii or[=eanului rom`n. Gazdele senti-mentale, dar nedelicate la socoteli, ministrul z[p[cit =i totu=iimpertinent, =eful de cabinet =trengar =i genial ]n ]nv`rteli,ziaristul transilv[nean egal devotat Siguranei generale rom`ne=i celei austro-ungare, sora de caritate rusoaic[, exaltat[ =idr[coas[ [...] din primul roman, ca =i dasc[lii, directorii =i liceenii,popii, cus[toresele =i ofieresele, ca =i fetele disponibile dintr-ostrad[ a Libert[ii din Pite=ti sau veri=oarele accesibile; ca =iMarele Duce rus care protejeaz[ pe o Lizic[ evadat[, tot dinPite=ti, la Paris, din romanul ap[rut deun[zi, sunt schemeamuzante, cuprinse ]ntr-un sistem popular de a imagina; e unteatru de p[pu=i al humorului =i al satirei rom`ne=ti t`rgovee.Minulescu literarizeaz[ un material consacrat, de exempleformale din reflecia psihologic[ popular[, de inte pentru gluma=i spiritul popular. Fiecare sfer[ social[ ]=i instituie o experien[intelectual[ =i estetic[, ]n sisteme de tipuri =i scheme. Este bunuldrept al artistului s[ le utilizeze, ca orice alt cuprins de experien[,individual[ sau de grup. Printr-o vulgar[ sc[pare din vedere,publicul sau criticii uit[ acest drept al artistului =i judec[ operadup[ capricioasele lor impulse =i tendine, pozitive sau negative.Romanele acestui poet au avut soarta s[ fie condamnate str`mb,pe baza unor asemenea sc[p[ri din vedere. Diverse clase de public, cu criticii lor, opereaz[ =i ele cuscheme, f[r[ s[-=i dea seama de acest apriorism. Public =i critici %$
  • 77. Pentru arta literar[ 77viseaz[ anume [rani, preoi, doamne elegante; anume scene =iatitudini de amor sau altfel pasionale; anume ideologii =ipsihologii, rural candide sau rural violente, ginga= sau gravboiere=ti, cu parfum delicat tradiional sau cu arom[ iuterevoluionar[ — de exemplu. Asemene public =i asemene criticise ]ntreab[ dac[ teatrul de marionete al lui Minulescu “exprim[“serios “realitatea” psihic[ =i social[ construit[ ]n fantezia senti-mental[, ]n tot cazul evident exclusivist[, a domniilor lor. Astfelteatrul de marionete se afl[ ]nfierat ca literatur[ “neserioas[“ =ide un gust inelegant. Se ajunge pe aceast[ cale la concluzia —bine-g`nditoare, cum se crede, — c[ Minulescu bagatelizeaz[realitatea rom`neasc[. +i a=a se d[ cet[ii o larm[ salvatoare. Fenomenul e vechi =i ]nd[r[tnic: ]n critica ce se nume=teliterar[ energia se cheltuie=te mai ales ]n afar[ de chestiune.Este, se pare, fapt[ de o ciudat[ greutate, a r[m`ne ]n chestie,c`nd e vorba de art[. F[r[ s[-=i dea seama, publicul pleac[ dela sentimentul c[ arta nu-i materie care, de sine, s[ poat[ fiacceptat[ ]n ordinea cultural[: ea trebuie ]mpopoonat[ cuelegane sau cu ni=te bune intenii, pentru a deveni prezentabil[oamenilor — ah! — serio=i. Pentru a lini=ti cugetul cititorilor care nu sunt ]nc[ aprin=i deperfectul fanatism al seriozit[ilor diverse, se poate aminti c[tipuri =i scheme amuzante, ca ale lui Minulescu, nu pot fipl[smuite altfel dec`t prin interpretarea unei realit[i: ele senasc din stilizarea cu care spiritul popular opereaz[ asupra unordate empirice. Altfel ele n-ar fi inteligibile, deci nici valabile.Greutatea mare se ridic[ atunci c`nd cititorul critic se sup[r[, cuimportana cuvenit[, c[ marionetele n-au elegana =i ad`ncimeapsihologic[ a personajelor din societatea bun[ sau din [r[nimeagrav[ =i tragic[, a=a cum aceste lumi sunt prealabil imaginate decititorul ]nsu=i. N[scut[ dintr-o nepricepere, greutatea aceasta einsolubil[. Lumea v[zut[ la nivelul boier[na=ului ruralo-suburban =i %%
  • 78. 78 Paul Zerifopollumea v[zut[ la nivelul bucure=teanului din cafenea sunt, capuncte de plecare pentru elaborarea estetic[, egal valabile. +iboier[na=ul cu apuc[tur[ literar[ poate face, din cel mai duios =imai serios material rural, boieresc =i semiboieresc, o oper[ perfect]n gustul frizerilor estei, iar st`lpul de cafenea, dac[ e artist, varealiza art[ exploat`nd cele mai “frivole” viziuni de trotuar. Dac[ originea =i natura figurilor este astfel cum am scris aici,lesne se ]nelege metoda =i tehnica artistului. Marionetele trebuiejucate repede, =i ]n mi=c[ri scurte: ]n acest joc Minulescu emaestru. Povestirea lui d[ impresia acceler[rii continue, ca ]ncomedia popular[ italian[. E =i tempo natural al omului de ora=.Totul e schiare =i generalit[i. “Subdirectorul pensionului estelung =i subire, cu obrajii m`ncai de v[rsat negru =i cu barban[cl[it[ =i retezat[ scurt ca o bidinea de spoit latrinele. Poart[cizme, dantur[ de aur, ochelari negri pe dup[ urechi, p[l[riemoale cu borduri late” — reprezint[, de exemplu, un maximumde insisten[ pitoreasc[; =i at`t ajunge pentru ca fanto=a s[ fie]ntreag[ pentru mi=c[rile ce are s[ le execute. Comparaiile se revars[ cu exces, tot a=a cum, la Creang[,citarea de zic[tori populare opre=te ]n loc la tot pasul cu o nelipsit[“vorba ceea”. +i comparaiile unuia, =i “vorba ceea” a celuilaltsunt uneori abuzive: ]ntreruperile aceste ar c`=tiga ]n efect dac-arfi r[rite. }ns[ am`ndou[ proced[rile imprim[, deopotriv[,diciunii caracter popular. Am`ndou[, acumulate f[r[ m[sur[,apar deopotriv[ sup[r[tor artificiale. A compara de dou[ ori cuBetleemul locul de ]nt`lnire pentru afaceri sexuale nu e numaiinutil ireverenios, ci =i radical fals — simplu =i regretabil simptomal grabei de a compara. Orientarea =i planul de situaie al povestirii autorul le anun[ingenios =i clar: povestea ]ncepe, propriu-zis, dup[ ce “lumeabasmelor a fost anexat[ la rubrica faptelor diverse”. “Amintiriletrecutului (astfel completeaz[ mai departe eroul povestitor) ]nceps[ evadeze din sufletul celui care a devenit b[rbat, ca ni=te %
  • 79. Pentru arta literar[ 79pu=c[ria=i printr-o sp[rtur[ secret[ a zidului... P[tuiagul ]n carecitisem pe Werther =i pe Manon Lescaut ]mi pare nacela unuibalon captiv, care ]n loc s[ m[ ]nale, m[ coboar[ spre p[m`nt.”Ajuns ]n Bucure=ti, b[iatul e lovit de o “noutate” total[. “Noiuneaexact[ a cuv`ntului noutate abia acum o cap[t =i eu.” Acumobiectul e desf[=urat ]ntreg. }nelegem c[, =i de acum ]ncolo ca=i pentru trecut, lucruri =i oameni ne sunt ar[tai de un bucu-re=tean care-=i trece bacalaureatul u=urel fabricat la unul dinpensioanele ilustre pe vremuri pentru asemenea operaii, de unbucure=tean tipic, cu tipic[ via[ de student rom`n petrecut[ laParis, f[r[ ambiii =i griji academice, =i ]ntoars[ la tipica perspec-tiv[ de intelectual din Cafeneaua “Kübler”. “Voi construi ceva numai pentru mine =i pentru cei c`ivavagabonzi care vor avea curajul s[ se ad[posteasc[ sub acoperi=ulfanteziei mele”... Din presimirile energice care ]ncep cu vorbeleaceste ]mi pare realizat cel puin at`t: c[ Minulescu =i-a ]mplinitideea, a lui cu totul, de a ne prezenta, ]n cadrul =i sub normeleunui teatru de tipuri, o viziune me=te=ugit animat[, extras[original din experiena vioaie a bucure=teanului =i ]ndeob=te aor[=eanului rom`n dispus s[-=i savureze, ]n presto humoristic, olume schematizat[ potrivit curiozit[ilor originale ale spirituluis[u. }ntru aceasta, opera lui este eminent local[. Simbolistulfranuzit a scris, ca intelectual bucure=tean, dou[ c[ri populare=i foarte literare. Punctul de plecare fiind astfel, artistul a ]nchis u=a, din capullocului, oric[rei tentaii de “stil frumos”; ceea ce d[ povestiriisale farmecul unei proaspete =i vii simplicit[i. Evitarea stiluluifrumos merge p`n[ la neglijen[. Minulescu scrie ]ntr-un loc “eu]nsu=i”; ]n c`teva locuri scrie pe groaznicul Or la ]nceput depropoziie, acel or francez v`r`t grosolan ]n rom`ne=te de avocaii=i gazetarii franuzii =i inculi de acum =aizeci de ani; iar ]n dou[r`nduri d[ unui subiect plural verb la singular. M[ tem totu=i c[acest vulgarism valaho-oltean va ]nvinge la urma urmelor: se %
  • 80. 80 Paul Zerifopolface din ce ]n ce mai obraznic. A=a: dac-ar fi vorba curat numaide “limba rom`n[“, nu =tiu dac[ m-a= putea hot[r] s[ dauautorului not[ mare. De trecere, ]n tot cazul. }ns[ pentru artaliterar[ cred tare c[ nu pe nedrept o autoritate examinatoarerespectabil[ i-a dat premiu frumos. ROMANUL DLUI MINULESCU Pe Ahil ]l ]mbr[case maic[-sa ]n haine femei=ti =i-l inea ascunsprintre fete ca s[-l scape de mobilizare. }n vremea aceea de vitejiecronic[ =i general[ s-a g[sit, dar, cel puin o mam[ care s[ puiemai presus viaa dec`t gloria militar[ a fiului s[u. B[iatul ]ns[avea vocaie. C`nd Odiseu, ]mbr[cat ca negustor, i-a ar[tat de oparte arme, de alta podoabe femeie=ti, Ahil s-a repezit drept lasuli[. }n el, vitejia era geniu. +i a=a Omer a avut pe cine s[ c`nte=i s[ ]ncredineze dasc[lilor =i =colarilor, spre milenar[ admiraiegramatico-moral[. Dar acest erou-model a spus, dup[ moarte,foarte am[r`t, c[ mai bine s[ fii r`nda= ]ntre vii dec`t om ilustrupe lumea cealalt[. Poetul Minulescu c`nt[ pe acei care nu s-au apropiat de spatelefrontului nici m[car p`n’ la Coofene=ti. }n textul simfoniei saletricolore cuv`ntul “la=itate” r[sun[ ca motiv fundamental, cu oconsecven[ superwagnerian[. Dac[ =i-ar fi adus aminte de vecheapruden[ a z`nei Thetis =i de scepticismul postum al fiului ei, arfi privit mai indulgent poate la=itatea modern[. Mie, cel puin,acum ]ndat[ dup[ lectur[, z`mbetul ]n care-i inut ]ntreg romanul]mi pare, pe alocuri, p[truns de oarecare asprime... +i alt cusurnu g[sesc ]n aceast[ carte splendid[ =i diavoleasc[. Dar nu-i adev[rat: acele tonuri surde de asprime satiric[ sunt,desigur, scrise dinadins, acolo unde trebuie, pentru ca s[ fieimediat dizolvate ]n armonia voioas[ care domin[ tabloul ]ntreg— sunt condimentele acestei armonii.
  • 81. Pentru arta literar[ 81 Materialul acestui poem umoristic este universal uman — esteomenirea dind[r[tul fronturilor de r[zboi, prezentat[, se ]nelege,cu nuane =i accente naionale. Cu privire ager[ =i sigur[,Minulescu a p[truns esena p[catelor noastre: nevinov[iarom`n[ ]n materie de moral[. Cer iertare c[ am uitat numelecuget[torului patriot care a spus c[ rom`nii sunt incapabili s[fac[ r[u; numai str[inii izbutesc s[-i arunce ]n ispit[. Romanullui Minulescu este ilustrarea poetic[ a acestui aforism: singurultic[los propriu-zis ]n toat[ cartea este un armean, singurul careface moarte de om (pe vreme de r[zboi, m[ rog!), un rus, ]ncolo:bl`ndeea, tolerana, dragostea se arat[ s[ fie bog[ia noastr[naional[ cea mai necontestabil[. Cu simul sigur al perfectului artist, poetul =i-a potrivit punctulde vizare cu acest caracter fundamental al materialului s[u: umorcontinuu, cu neistovit[ verv[, colorat de sc`nteierea comparaiilorcare amuz[ irezistibil atenia =i surprind fantezia cu perspective=i ecouri comic poetice de o curioas[ splendoare. }n acest comicpoetic, construit cu ager[ reflecie din o rar[ bog[ie de impresii=i susinut cu m[iastr[ ]ndem`nare, st[, mi se pare, sensul estetical lucr[rii. Viu =i repede, ca =i sclipirea imaginilor scurte =i totu=isaturate de form[ =i culoare, alearg[ povestirea =i ne fur[ cu eaf[r[ s[ prindem de veste. E graba ]ns[=i, e nesigurana, alarma =ianxietatea vremii, tempo prestissimo al r[zboiului. De mi=careaaceasta s-a p[truns artistul =i a transpus-o ]n melodie umoristic[. }n vis. Concert la Ateneu. B[taia ]nt`ia a simfoniei a V-a (num[rhot[r`t inevitabil ]n programele concertelor noastre serioase; ]nGermania a trecut, ]n sf`r=it, cu drept cuv`nt, =i la pianelecinematografelor). Fantezia celui care doarme, liber[ de fr`neletreziei, transform[ ]n banal[ reminiscen[ muzical[ b[taia ]n u=[a gazdei alarmate de zgomotele neobi=nuite din strad[. Poliiastr`nge =i rupe tricolorele arborate de negustori ]n urma uneive=ti de victorie a noastr[ care s-a dovedit neautentic[. Pe urm[,un atac de aeroplane neme=ti anuleaz[a scurt scena tumultuoas[
  • 82. 82 Paul Zerifopol=i penibil[. A=a ]ncepe povestirea cu o combinare abil[ deelemente pe care vremea r[zboiului ni le-a ]ntip[rit ca banalit[iur`te =i depline. La acest nivel de banalitate perfect[ =i local[este meninut materialul ]ntreg al acestei minunate cronicipitore=ti. +eful de cabinet, metresa lui, ziaristul transilv[neancare sluje=te imparial birourile neme=ti =i ohrana ruseasc[ [...],armeanul cafegiu, tren de evacuare, Ia=ul uluit sub n[vala ru=ilor=i a bucure=tenilor, istoria fabuloas[ a spitalului de la Coofene=ti— toi =i toate sunt des[v`r=it locale, tipice p`n’ la schem[, marf[omeneasc[ curent[, plin[ de ]neles prin ]ns[=i mediocritatea ei.Valorile aceste reci =i cenu=ii dau fondul de exactitate realist[ pecare se desf[=oar[ povestirea at`t de vesel =i risipitor colorat[.Ca un ingredient de stranie savoare ]n totalul acesta de persiflaj,indulgent, dar st[ruitor, se strecoar[ ]n preludiul =i finalul buc[ii,schiat cu graie fugar[, chipul unei fetie serios sentimentale =iserios senzuale care, singur[, scap[ din cadrul ironic unde stau]nchise celelalte figuri radical frivole =i p[trunse de vulgarelevanit[i =i l[comii. }n acord cu acest tipism aproape clasicist al figurilor st[simplicitatea diciunii. Nici moft sintactic, nici pomp[ pueril[ devocabular. E o carte literar[ rom`neasc[ de superb[ puritate.Vorbire elegant[, ]n curgere limpede =i sonor[, de o repezimerafinat[ care, ea singur[, d[ ]ntregului un farmec cu totul rar. Strofele pentru z[pad[ ale lui Minulescu, Prinesa Limonada adlui Adrian Maniu, Vraciul dlui Arghezi sunt pentru mine, dinliteratura rom`neasc[ nou[, lucrurile pe care le recitesc. }n art[sunt creaii care ]i plac a=a c[ ori ai vrea s[ nu vorbe=ti niciodat[de ele, ori ai vrea s[ vorbe=ti prea mult — care ]i trebuie, decare ]i spui repetat c[ sunt anume f[cute pentru tine. Acum amrecitit o carte ]ntreag[. Tablourile, ]mpreunate cu ad`nc[virtuozitate ]n aceast[ str[lucitoare cronic[ a vieii sedentarilortricolori, alc[tuiesc cea ]nt`i carte rom`neasc[ ]ntreg =i purartistic[.
  • 83. Din culegerea “}NCERC{RI DE PRECIZIE LITERAR{“ MAHALAGISM +I CRITIC{ DE ART{ Libr[ria parizian[, deci numaidec`t =i cea bucure=tean[, ofer[de c`teva luni mald[re de biografii. Cu deosebire ispititoare esteacum istorisirea ]nt`mpl[rilor amoroase ale r[posailor saur[posatelor ilustre: la vie amoureuse de1... este titlul unei delicioaseserii care las[ gura ap[ cititorilor =i cititoarelor foarte tinere =i,se ]nelege, celor sur le retour2. De vreo dou[zeci de ani, c`iva literai curio=i, dar serio=is-au ]nver=unat asupra vieii lui Sainte-Beuve, cu nemiloas[atenie pentru capitolul erotic al existenei criticului. Era deprev[zut. Maestrul care consacrase ]n chip exemplar indiscreiabiografic[, trebuia s[ pl[teasc[ odat[ posterit[ii cu propria luibiografie inaugurarea metodei. Pe c`t =tiu, familia Sainte-Beuvee ast[zi stins[; despre partea aceasta scrut[torii aveau dar libertatef[r[ margini. Nu tot a=a st[ lucrul cu familia Hugo, a=a ]nc`t departea aceasta cercet[rile au trebuit ]nfr`nte. Totu=i, s-a aflatdestul pentru ca s[ fie mulumii =i cei mai lacomi de “psihologia”iatacului. }nc[ de mult, de la publicarea corespondenei luiFlaubert, mai ales din scrisorile lui c[tre =i de la George Sand, seaflase c[ Sainte-Beuve fusese un vajnic v`n[tor de fuste, p`n[ ladizgraiozit[ile senile care ]ncoroneaz[ clasic asemenea cariere.Frumoas[ nu e biografia lui amoroas[; divulgarea ei d[ ]ns[, mise pare, o satisfacie logic[ celor care g[sesc oarecare cusururimetodei sale de studii literare. !
  • 84. 84 Paul Zerifopol *** Rena=terea adusese o via[ literar[ de o vigoare nepomenit[]n cet[ile europene medievale. Concurena literar[ se f[cea, peatunci, lesne violent[; rivalitatea era adesea brutal[, =i eruditulCharles Nisard a str`ns ]n dou[ considerabile volume buc[i alesedin injuriile pe care =i le aruncau umani=tii c`nd se certau de laexplicarea unui vers latin sau pentru fixarea unei date istorice.+i, f[r[ ]ndoial[, batjocurile loveau, f[r[ omenie sau scrupul logic,viaa privat[ a adversarului. Sub influena curilor =i a saloanelor,tonul polemicii, ca =i al ]ntregii producii literare, s-a temperat =isubiat. Dar trebuie inut minte c[, din invectiva grosolan perso-nal[ ]n maniera vechilor umani=ti, se v[d ]nc[ urme destule laBoileau =i la Voltaire; =i p`n[ la sf`r=itul epocii clasice certurileliterare nu uit[ de tot violenele barbare de la origini. Al[turi =i, ori=icum, deasupra injuriei =i a mahalagismuluinecump[nit se n[scuse din doctrina umanist[ o critic[ estetic[,pueril pedant[ la ]nceput, mai pe urm[ inteligent[, de=i tot=col[re=te str`mt[, a=a cum o vedem la Boileau, la continuatoriilui francezi =i la imitatorii din celelalte [ri europene. }ns[, naivdogmatic[ cum era =i cu ]nguste idei estetice, critica aceasta aveatotu=i justificarea inteligent[ =i onest[ c[ trata opera de art[ caoper[ de art[ ori cel puin cuprindea ]n ea statornica indicaie c[arta trebuie s[ fie ]nt`i de toate considerat[ ca art[. Acestuidogmatism estetic i-au pus cap[t romanticii, sub steagul =i ]ninteresul c[rora s-a popularizat a=a-numita metod[ istoric[.Formele de art[ aveau de acum ]ncolo s[ fie tratate relativist =iexplicate prin caracterul etnic sau istoric al naiunilor =i socie-t[ilor respective. C`t n-a d[r`mat istorismul romantic din vecheateorie =i critic[ estetic[ a ispr[vit s[ ruineze naturalismul. }neleg:spiritul =i metoda =tiinelor naturale. Astfel s-au n[scut “fizio-logiile” ]n disciplinele morale: fiziologia artei, a literaturii, ageniului, a liricii... Se ]nelege c[ biografia arti=tilor cap[t[ atunci
  • 85. Pentru arta literar[ 85o ]nsemn[tate exagerat[: viaa ajunge s[ mascheze opera. Opera,s-a zis, e totdeauna o confesiune deghizat[ pe care criticul ares-o descifreze raport`nd-o c`t mai am[nunit la viaa particular[a scriitorului. Sainte-Beuve s-a f[cut maestrul biografiei psihologice, al“fiziologiei spiritelor”. Taine, inspirat de glorio=ii Hegel =iStendhal, pe care cu veneraie ]i m[rturise=te ca ]nv[[tori, dar=i de obscurul =i romanticul istoric al picturii olandeze =i flamande,Alfred Michiels, pe care nu-l m[rturise=te, ajunge reprezentantulilustru =i popular al explic[rii operei de art[ prin “mediul” etnic=i istoric ]n care a luat na=tere. Aceste nout[i prin excelen[“=tiinifice” ]nflorir[ neap[rat ]n dauna oric[rei ]ncerc[ri deanaliz[, clasificare =i teorie specific estetic[. “Estetica” ajunge uncuv`nt =i o idee compromis[ =i compromi[toare. Sainte-Beuve invoc[ pentru critic dreptul “de a introduce]ndr[zne, de=i cu discreie, scalpelul” pentru a cerceta persoanaarti=tilor =i a-i da pe fa[ sl[biciunile. “Va pierde oare literatura,se ]ntreab[ maestrul, prin aceast[ procedare? Se poate; dar =tiinamoral[ va c`=tiga. }ntr-acolo mergem fatal. Chestiunea de gustnu se mai poate pune izolat.” “Dac[ a= avea vreo deviz[, apoin-ar putea fi dec`t adev[rul, singur adev[rul. Frumosul =i bineles[ ias[ la capat cum vor putea.” Nu cred c[ este exagerat s[zicem c[, adeseori, sub cuv`nt de “istorie natural[“ =i “fiziologie”a spiritelor =i talentelor, neobositul iscoditor de viei (=i cu at`tmai mult nenum[ratele =i m[runtele sale maimue) a f[cutmahalagism distractiv, c`teodat[ poate instructiv, nu totdeaunadiscret pe socoteala scriitorilor, =i cu l[comie manifest[ pentruviaa sexual[ a celor pe care binevoia s[-i disece... Avea sl[biciunemare pentru acest paragraf, ]n toate direciile. Nu rareoribiograful fiziolog diseca viaa oamenilor pe care-i frecventaseintim: cartea lui despre Chateaubriand =i grupul s[u literar fuseseun ]nceput caracteristic =i spinos. E meritul ca =i p[catul “psiho-logilor” s[ comit[ nedelicatee cu mai mult[ sau mai puin[ graie #
  • 86. 86 Paul Zerifopol=tiinific[; =i, romancier, critic ori poet, psihologul opereaz[bucuros prin aluzie =i e totdeauna ]n risc s[ scrie c[ri cu cheie,adic[ mahalagism cu t`lc, agrementat prestigios cu generalit[i“=tiinifice”. }n zilele noastre Sainte-Beuve a fost =i continu[ a fitratat dup[ metoda ilustrat[ de d`nsul — =i urma=ii dovedesc c[au ]nv[at-o serios... E ciudat =i hazliu de v[zut c[, acum =aizecide ani, Taine, admirator respectuos al lui Sainte-Beuve =i al=tiinificelor =i necru[toarelor metode, s-a sup[rat ca o cucoan[nervoas[ pentru ni=te inocente indiscreii “=tiinifice” ale frailorGoncourt care aveau numai neajunsul c[ ]l priveau pe Tainepersonal. Metoda psihologic-biografic[ =i cea istoric[, numit[ mai t`rziu(=i cu deosebire ]n [rile latine) sociologic[, au exercitat autoritateglorioas[ =i absolut[. Ele au vulgarizat un nou dogmatism: s-ahot[r`t, ca de la sine ]neles, c[ opera de art[ ]n ea ]ns[=i efenomen secundar, =i nu import[ dec`t ca document biograficsau de istorie social[. S-a suprimat analiza structurii artistice;sau asemenea analiz[ a fost categoric condamnat[ ca procedare]nvechit[, ne=tiinific[, inutil[, frivol[. Serios =i =tiinific e s[ aflibine-bine c`te amante a avut omul-poet, =i care, =i cum, =i c`nd,=i unde, =i de c`te ori, =i c`t timp... Sau s[ vezi cum se potrivescsau nu se potrivesc figurile ]nchipuite de literat cu oamenii =i curegimul societ[ii respective, s[ g[se=ti oarecum cheia istoric[ aoperei. }n chipul acesta s-a ]ntronat o grosolan[ confuzie ]nprivina obiectului specific, al teoriei =i istoriei artei, =i s-a ajunsa nu se mai ]ntreba ce e opera de art[, a nu se mai simi structuraei distinctiv[: a fost o vreme de obtuzitate estetic[ remarcabil[,=i un paradis f[r[ gard, nici paznici pentru diletanii care ]=i]nchipuiau c[ au via[ =i mai ales amoruri interesante. Curentul istoric =i psihologic a fost at`t de uluitor, ]nc`t lung[vreme a uitat lumea s[ ]ntrebe: de ce adic[ ar fi numaidec`tfrivol =i inutil s[ caui a ]nelege cum e f[cut[ o lucrare de art[ ]nea ]ns[=i, s-o clasezi =i s-o judeci ]n leg[tur[ cu instinctele propriu $
  • 87. Pentru arta literar[ 87artistice, cu mijloacele pe care le-a l[sat tradiia genului =i cuparticularit[ile talentului pe care-l avem ]n vedere?... +i de undeurmeaz[ c[ evaluarea estetic[ e o procedare definitiv ]nvechit[sau poate chiar inferioar[? E cumva absolut mai u=or, =i decifrivol, s[ analizezi o procedare artistic[ a lui Eminescu dec`t s[aduni citate pentru a ar[ta — ce vede orice prost — c[ Eminescue pesimist, =i a combina explicaii din mahalagisme biografice =ibanalit[i istorice? }nainte de a c[uta explic[ri unei opere de art[ n-ar fi r[u,desigur, s[ ar[t[m ce e acea oper[, cum e f[cut[, din ce ]nteniiartistice e n[scut[, cu ce mijloace artistice e realizat[, ce e ]n ea,ca art[, individual =i ce e tradiional. C[ci nu melancolia, nu“ideile reacionare”, nu femeia “cu brae subiri =i reci”, nicibudismul, nici dragostea de trecutul naional sunt arta luiEminescu. Domni=oara Mia =i domnul Mitic[ sunt singurele tipuride cititori c[rora li se poate ierta asemenea confuzie din topor;totu=i, prestigiul metodelor =tiinifice, ori istorice, ori psihologicea fost at`t de orbitor, ]nc`t au f[cut-o posibil[ la cititori care nuerau nici domni=oara Mia, nici domnul Mitic[. +i at`t de puinsensibil[ e ]nc[ lumea la tot ce e intenie =i procedare specificartistic[, ]nc`t s-au ]ntrebat oamenii dac[ Ro=, galben =i dibastrusau Manechinul sentimental sunt ori nu izvoare utilizabile pentruistoria societ[ii rom`ne=ti, =i s-au sup[rat chiar, mi se pare, c[operele acele nu trateaz[ serios realitatea istoric[, sufleteasc[,uman[, naional[ etc. C`t[ vreme opera de art[ nu e l[murit[ ]n structura ei specific[,“explicaiile” care se vor da nu explic[ o oper[ de art[, ci uncuprins ideologic =i sentimental. E simplist =i e din topor s[ iei]nt`mpl[torul cuprins — pesimism, erotic[ bolnav[, idei conser-vatoare... sau orice alte necazuri sau bucurii ale unui cet[ean,oricare ar fi el =i oricum vei fi aflat d-ta de ele, — drept oper[ deart[. E ]n adev[r un minimum de ]nelegere care se cere aici: s[deosebe=ti instinct, intenii =i structur[ artistic[ ]n mijlocul unor %
  • 88. 88 Paul Zerifopolcomplexe intelectuale, s[ le deosebe=ti prin natura =i dispunereasimboalelor ]n care i se prezint[ acele complexe; s[ prinzi deveste, ]n sf`r=it, c[ un r`nd, o strof[ de Eminescu se deosebe=tedoar (=i d-ta, dac[ ]i bai puin capul, trebuie s[ simi c[ sedeosebe=te) de o piftie oarecare de idei pesimiste, chiar dac[ celce i-o ofer[ cunoa=te ]nelepciunea lui Buda ]nzecit mai completdec`t Eminescu. Altfel r[m`ne numai at`t: fiindc[, din ]nt`mplare,unul Eminescu a scris pe rom`ne=te idei pesimiste, conservatoare=i a=a mai departe, atunci ai d-ta document scris despre pesimismulrom`nesc, =i exploatezi documentul cum ]i convine. Dar aceasta]nseamn[, mi se pare, c-ai trecut mult prea distrat pe l`ng[ poezialui Eminescu, c[ mintea d-tale prea se risipe=te lacom dup[ idei=i deosebe=te foarte slab lucrurile unele de altele. F[r[ ]ndoial[, metoda istoric[ =i psihologic[ sunt abuzive,probabil prin exces de popularizare. Aplic[rile acestei metodeau ajuns s[ escamoteze =i arta, =i teoria artei. +i, dup[ cum eralogic, arti=tii au refuzat s[ accepte atotputernicia acelor proced[ri,au denunat aplicaiile lor deplasate =i obtuze, au dat chiarexemplu de analiz[ specific estetic[. Flaubert =i a=a-numiii “arti=tiliterari”, Fromentin =i c`iva pictori impresioni=ti, dramaturgulOtto Ludwig, pictorul Whistler =i sculptorul Hildebrand, arhitectulGodfried Semper, muzicantul Hanslick au clarificat energicspecificitatea artei, ar[t`nd c[ ea trebuie ]neleas[ =i judecat[ ]nmod propriu, hot[r`t de propria ei natur[. +i istoricii, =i criticiide art[ au sf`r=it prin a ]nelege. Publicul ]nc[ n-a ]nceput s[ ia bine seama. E adev[rat c[analiza estetic[ poate fi o lucrare subtil[ =i aduc[toare de ideiingenioase, dar greu poate fi amuzant[. E deci nepopular[ prinnatur[. Analiza estetic[ este me=te=ug ingrat. Multor arti=ti le efoarte antipatic, din motive diverse, s[ li se cerceteze marfa lalaborator; ar vrea, poate, oamenii s[ o strecoare f[r[ vam[. Iarpublicul se amuz[ numai dac[-i bai joc cu haz de persoanaartistului, =i nu vrea s[ fie ]ncurcat =i obosit cu vreo cercetare
  • 89. Pentru arta literar[ 89atent[ a operei, adic[ a tehnicii sale. Din contra, dac[ lunge=tivorba despre cerul Greciei, despre Versailles =i viaa de curte,despre [ranii, boierii, arenda=ii =i micii burghezi rom`ni, despreamantele lui Goethe, despre “les petites femmes”3 ale lui Sain-te-Beuve, despre ce se ]nt`mpla ]ntre neistovita idealist[ GeorgeSand =i solidul doctor Pagello ]n c[m[rua de l`ng[ odaiabolnavului Musset — poi fi sigur c[ cititorul, oricare =i c`t maioricare, te va binecuv`nta c[-i dai informaii profitabile culturiisale personale =i c[ ai f[cut s[-i sticleasc[ ochii de omenesc apetitpentru cele omene=ti. BIOGRAFIE, IAR{+I +I }NTRUNA Viaa tragic[ =i romantic[ a lui Eminescu......Titlul acesta, afar[ de numele propriu al poetului, este otraducere din franuze=te, =i-i con=tiincioas[ perfect. Fa[ de multem[rfuri str[ine, rom`nii st[ruie ]ntr-o docilitate impresionant[,=i textualitatea ]n unele domenii pare s[ fi ajuns o tehnic[naional[. Suntem, aici, fideli cu abuz: Frana, de=i sor[ latin[ =igeneroas[, s-ar putea pl`nge de noi, dac[ amintim c[ chiar la]mprumuturile ]n familie se cuvine o discreie oarecare; =i putem]nelege c[, acum at`i ani, Neculai Iorga, c`nd se g`ndea lamijloace drastice pentru ap[rarea cititorului rom`n de c[ristr[ine, el contribuia, implicit, s[ stabileasc[ raporturi mai decente]n familia literar[ pe care Rom`nia, oricum, o formeaz[ cu Frana.}n adev[r, e o puerilitate dizgraioas[ cu totul ]n n[ravul acestade a copia pe geam, la iueal[, ideile altora, presupun`nd chiarc[ str[mutarea lor ar fi imediat salutar[. Au trecut totu=i treisferturi de veac de c`nd pe Costachi Negruzzi ]l scotea din r[bd[rifranuzomania.
  • 90. 90 Paul Zerifopol Deloc nu judec aici cuprinsul ]n am[nunt al proaspetei istorisiria vieii lui Eminescu. Singur titlul =i programul ]nchis ]n el ]midau ocazia urm[toarelor observaii. Posibil este c[ autorul acestuiroman biografic s[ se fi supus, ]n alegerea titlului, editorului s[udoritor s[-=i ad[posteasc[ marfa la umbra unui succes negustorescfrancez. Fapta e scuzabil[; p[c[tosul este totdeauna editorul;]ns[ noi, ]n tot cazul, nu putem zice dec`t: cu at`t mai r[u. Cititorul de c[ri se prezint[ ast[zi lacom de biografie. O sum[de decenii, burghezilor europeni li s-a b[tut capul, din =coal[]nc[, prin gazet[ =i ]n salon, c[ personalitatea este binele suprem.Cercetarea personalit[ii a devenit manier[. Pe urm[, snobismulajung`nd acut, burghezul a imitat febril aristocraimea istoric[,=i s-a apucat, cu n[du=eli, a-=i urm[ri spia neamului, c`t se putea;c`t nu, se ]mplinea cu imaginaia, terenul fiind docil foarte. Ocriz[ de genealogism, care, pare-se, e ]nc[ ]n plin foc. Este frumosde constatat c[ =i ]n burghezimea american[, cu at`t de multc`ntata ei m`ndrie de a fi de la sine purceg[toare, a izbucnitfurios zelul de a-=i scormoni str[mo=i printre episcopi ai bisericiiengleze sau baronei de mult r[posai. Curiozitatea adorativ[ de personalit[i a stimulat, f[r[ ]ndoia-l[, fabricarea de marf[ biografic[. Desigur, exist[, ]n afar[ deaceasta, =i un spirit de mahalagism, absolut =i ]nn[scut, ]n toatesociet[ile cultivate; probabil =i ]n acele pe care le numims[lbatice. O fat[ se ]ndr[goste=te de un poet, ]n al c[rui superior talentcrede cu aprindere. }n realitate, talentul lipse=te, =i c[sniciat`nje=te ]n stearp[ am[r[ciune. Dar femeia crede, =i ajunge s[-=i]nchipuie c[ b[rbatului nu-i lipsesc dec`t impresiile puternicedinafar[, care s[-i desc[tu=eze geniul. Ca s[-l slujeasc[ cu totdevotamentul, se ]mbrac[, ]ntr-o sear[, cu hain[ alb[ de mireas[,=i-=i spintec[ inima cu un pumnal frumos pe care b[rbatul i-ld[ruise ]n ziua nunii —o pompoas[ idee de poet tragic. Femeia=i-a g[sit lini=tea de care avea evident[ nevoie; v[duvul, fire=te,
  • 91. Pentru arta literar[ 91a r[mas tot f[r[ talent, =i f[r[ adoratoarea neobosit[. O asemeneacurioas[ ]nt`mplare d[ fiori voluptuo=i multor cititori, multorcititoare =i-i face s[ viseze dulce. Dar un astfel de caz, rar cumeste, nu poate avea nici pentru istoricul moravurilor =i al ideiloro semnificaie esenial[. Gloria literar[ a smintit p`n[ la imbeci-litate capul, slab din fire, al unei femei ]ndr[gostite idiot, camulte altele, de un incapabil vanitos. Pentru interpretarea vieiiintelectuale a unei epoci, am[nuntul acesta dramatic nu-i de niciun folos. E un ornament foarte colorat, bun s[ animeze ateniapopular[. Tot at`t de puin folositor pentru ]nelegerea poezieilui Byron este s[ cuno=ti biografia pe care i-a f[cut-o iubita luiveneian[, contesa Guiccioli, de=i poate fi distractiv s[ vezi cume ]mp[rit[ cartea dup[ virtuile r[posatului erou, s[ cite=ti cu cegrij[ dovede=te ]nc`nt[toarea contes[, aduc`nd m[rturiilecizmarului din Londra, c[ poetul nu era =chiop, cum se zicea, cinumai c[lca mai tare cu un picior dec`t cu celalt, =i ca s[ nu secread[ cumva c[ Byron ]ncepuse a cheli; ]i pl[cea ]ns[, de la untimp, s[-=i rad[ capul pe unelocuri. Oric`t s-ar silui pretinsa unitate a formelor deosebite de via[istoric[, ea rezist[ ironic s[ se dovedeasc[, ]n ciuda diver=ilorfilozofi ai culturii. +i viaa de din dos a oamenilor celebri refuz[cu esenial[ ]mpotrivire s[ dea luminile superioare pe care lea=teapt[ =i le promit biografii care se zic psihologi. Silineleacestora izbutesc s[ arate numai dorina inocent[ sau incon=tient[de a solemniza academic apetitul originar de mahalagism. +i dac[ cel puin ar fi biografia totdeauna istorisire exact[!Acum ]ns[ e moda s[ se romaneze vieile oamenilor ]nsemnai.Aceast[ industrie nu se arat[ recomandabil[. Cititorul, str[in dematerie, nu =tie la urm[ ce a fost istorie =i ce roman ]n lecturalui. Chiar f[r[ acest mi=ma= actual, capul oamenilor cultivai eraplin de anecdote ridicole =i de erori neroade ]n domeniulbiografic. Noul gen de hagiografie laic[ va defigura ]nc[ mai r[ucuno=tinele istorice ale publicului. }n sf`r=it, e o nes[rat[ idee
  • 92. 92 Paul Zerifopols[ imaginezi dialog =i fapte pe seama unor oameni care au tr[itdeun[zi o via[ a c[rei realitate merit[ respectat[ a=a cum e.Nu-i putem cunoa=te toate am[nuntele dramatice? Pentru aceast[lips[, surogat nu exist[. +i nu-i frumos, de altminteri, s[-i curg[balele curiozit[ii ochind pe fereastr[ ]n casa omului, nici s[-idesfaci toate cutele rufelor dedesubt; =i-i ]nc[ mai ur`t, poate,s[-i miro=i toate sl[biciunile private ale sufletului. Biografia oamenilor c[ror spiritul lor le-a dat putere extraor-dinar[ de a tr[i mult peste marginile funciunilor de nutriie =ireproducie =i dincolo de vanit[ile sl[b[nogilor comuni, se cuvinea fi redus[ la faptele care, ]n strict ]neles, lumineaz[ activitatealor superioar[. Anecdota dichisit[, cu accente v[dit ]ngro=ate,este ingredient pentru sec[turi. Dar acestora trebuie s[ le fie deajuns romanul de colportaj =i filmele suburbane. E p[cat s[dezvelim, de hat`rul curiozit[ii nesp[late, s[r[cia =i sifilisuloamenilor f[r[ pereche sau s[ amplific[m, cu Dumnezeu =tie cefantezii, necazurile lor de toate zilele. “KREUTZER-SONATE” SAU ARTISTUL F{R{ VOIE Cu dou[ citate din Evanghelie, puse ca epigraf, =i un comentarpublicat deosebit, autorul a explicat de ajuns morala povestiriisale celebre. }n 1890, c`nd apare nuvela aceasta, ]n care cei maimuli n-au v[zut dec`t o alarm[ violent[ contra impurit[iisexuale, Tolstoi era convertit de mult. Lumina i se f[cuse deplin:alte valori nu mai existau pentru d`nsul ]n afar[ de morala =ireligia elementar[; cu nici un pre n-ar mai fi vrut s[ treac[ ]nochii semenilor lui drept povestitor, adic[ drept simplu artist.Dar pornirile ad`nci =i oarbe ale naturii sunt mai tari dec`t voinacugetat[, oric`t de ]nd[r[tnic s-ar proclama ea. Tolstoi ram`neartist f[r[ s[ vrea, =i ]n aceast[ privin[ istoria literar[ poate s[-lpomeneasc[ aproape ca pe o curiozitate unic[. E cu putin[ s[ fi
  • 93. Pentru arta literar[ 93fost oarecare poz[ rafinat[ ]n convertirea lui; atitudinile acelede mujic umilit =i pravoslavnic le va fi savurat el, poate, ]n oglindavanit[ilor celor mai ascunse care ]n nici un suflet de om nulipse=te — =i din acest punct de vedere a f[cut, ]ntre alii,Merejkovski c`teva presupuneri inteligente =i verosimile; totu=i,numai un scepticism prea simplu =i de prost-gust ar putea clasape un om ca acesta printre obi=nuiii cabotini ai vieii artistice =iliterare. }n asemenea tipuri cu instincte, cu sensibilitate =i fanteziesupranormal[, poza =i voina autentic[ ]ncap bine, f[r[ ca unas[ altereze pe cealalt[. Ca =i Rousseau, Tolstoi era un bolnavsuperior; la astfel de oameni poza nu e simpla =i vulgara grimas[a mediocrilor, ci joc, copil[resc poate, dar de bun[-credin[, alunui suflet hipertrofic. Putem crede c[ dorina lui Tolstoi de anu fi artist, ci numai apostol, era curat[, =i c[ lupta cinstit s[ selepede de lume, prin urmare =i de art[... Dar a r[mas artist p`n[la moarte: Hagi Murad, P[rintele Serghie, Diavolul, Cadavrul viustau dovad[ ve=nic[ de puterea ne]nvins[ a vocaiei. }ns[ Kreut-zer-Sonate are o valoare deosebit[, tocmai pentru c[ Tolstoi crede=i afirm[ at`t de hot[r`t c[ aceast[ povestire e o fabul[ depropagand[, =i fiindc[ cititorul obi=nuit a primit-o din capullocului ca o tez[ moral[, =i altceva n-a mai v[zut ]n ea. E drept c[ ]n aceast[ nuvel[ morala vine ]naintea faptului,a=a ]nc`t atenia cititorului comun r[m`ne definitiv acaparat[de moral[. Dar tocmai la structura literar[ a acestei prime p[ri“moralizatoare” trebuie luat seama cu deosebire. S-ar putea crede c[, pentru a da maximum de putere tezeisale, Tolstoi a imaginat un nebun ca Poznicev =i l-a ]ns[rcinattocmai pe d`nsul s[ o susie. Dar pornirea artistic[ a fost maitare dec`t intenia moral[; efectul estetic primeaz[ cu orice pre.Prin tehnica lui des[v`r=it realist[, aplicat[ cu o virtuozitate caredescurajeaz[ analiza, Tolstoi d[ at`ta lumin[ =i relief figuriinebunului, ]nc`t aceast[ figur[, =i nu teza pe care o debit[, ocup[inevitabil atenia cititorului literar. “Doctrina” nebunului se !
  • 94. 94 Paul Zerifopolabsoarbe ]n desenul figurii, =i e distribuit[ a=a ]nc`t s[-i ad`n-ceasc[ =i s[-i coloreze caracterizarea. Iat[, ]n colul ]ntunecat al vagonului, un om scurt de stat,c[runt, cu un palton vechi, cu o vest[ ordinar[ dedesubtul c[reiase vede o c[ma=[ ruseasc[ brodat[. Are mi=c[rile scurte =i iui.“O alt[ ciud[enie a personajului” e c[, din timp ]n timp, scoateun sunet curios, ca un fel de tuse, de sughi sau de r`s ]n[bu=itpe loc. Omul se fere=te s[ intre ]n vorb[ cu ali c[l[tori. C`nd ]l]ntreab[ cineva, r[spunde scurt =i brusc. Cite=te, fumeaz[, beaceai, prive=te pe geam: ]n tot ce face e nelini=te continu[. +i, caun motiv muzical, revine aproape ]n fiecare paragraf r`sul sausughiul acela bizar. P`n[ la sf`r=it, Tolstoi ne reaminte=te, ]nr[stimpuri minunat calculate, glasul sugrumat sau iritat, mi=c[rileagitate, suspinele sau r`sul amar al c[l[torului tragic. Evident, Tolstoi caut[ ca figura, cu ticurile ei stranii, s[ neobsedeze. Prin aceasta efectul estetic ni se sap[ tot mai ad`nc ]nfantezie; figura se ]ntrege=te halucinatorie. “Domnul nervos”, “domnul cel izolat” “strig[ tare, furios”,ochiil ]i ard, mu=chiul unui obraz ]i tresare spasmodic,dintr-odat[ simte c[-l sup[r[ lumina, iute se urc[ pe canapea =itrage perdelua l[mpii, gr[bit soarbe, cea=c[ dup[ cea=c[, unceai negru ca cerneala; a=a ne urm[re=te chipul omului ]n tottimpul povestirii, iar ]ntre ideile v[rsate pe ner[suflate =i]nf[i=area exterioar[ acordul e deplin: ideile sunt a=a cumtrebuie s[ fie la un apucat ca acesta. *** Poznicev e inteligent =i smintit. Raioneaz[ ca un filozof iste,dar observ[ =i conchide unilateral ca un maniac. Impuritatea fundamental[ a vieii sexuale, aceasta e “ideea”lui Poznicev. Nu e vorba de a ]nnobila, cum se zice, dragosteafizic[: trebuie suprimat[, fiindc[ ea e r[ul radical. Judecata e
  • 95. Pentru arta literar[ 95simpl[ =i luminoas[: sau viaa n-are ]neles, nici scop, =i atuncilogic se impune s[ o neg[m a=a cum cer budi=tii, Schopenhauer=i Hartmann; sau are un scop, =i atunci e clar c[ ea va trebuis[ ]nceteze ]ndat[ ce acest scop va fi atins. +i care poate fiscopul vieii? Desigur: bun[tatea =i iubirea de oameni. Ceputeri stau ]mpotriva acestui scop? Patimile noastre. +iPoznicev nu st[ o clip[ la ]ndoial[: cea mai tare, mai rea, mai]nd[r[tnic[ dintre patimi este dragostea sexual[. }n aceast[privin[ sigurana lui e deplin[: =tie c[ a=a e, fiindc[ el,Poznicev, a suferit grozav din pricina dragostei fizice — =i ecunoscut c[ “sigurana” care se cap[t[ prin mare suferin[ etare ca granitul. C`nd suferina se preface ]n teorie general[,nu mai poate fi sc[pare. }nt`mpl[rile grave ale vieii omul legeneralizeaz[ f[r[ scrupul, =i ]mpotriva “filozofiilor” n[scutedin p[anii proprii leac nu exist[. Obiecia cea mai pa=nic[ ]lexaspereaz[. Cel ]ncercat nu r[spunde dec`t cu r`s amar, saucu m`nie celor care ar vrea s[-i critice convingerile. Oric`t de scurt schiate, figurile celorlali c[l[tori apar totat`t de ]ntregi =i viu caracterizate ca =i figura central[. Avocatul=i doamna cea cu idei moderne, negustorul cu idei ruginite =icomis-voiajorul care n-are nici o idee =i caut[ s[ apuce c`nduna, c`nd alta — ]mplinesc cu puternic relief tabloul ]n juruldramaticului erou. Hainele, mutrele =i ]ntreg stilul exterior, felulcum ]ncep vorba, cum se ]ntrerup, cum nu se ]neleg =i, ner[b-d[tori de a se asculta, se reped s[ r[spund[ la afirmaii penedreptul atribuite adversarului... ]ntreaga babilonie a discuiilorobi=nuite, cu absurdit[ile lor tipice =i comice, o fixeaz[ Tolstoicu acea rar[ m[iestrie realist[ care-l st[p`ne=te ca o fatalitatesuprem[. El vede artistic, necontenit, ]n ciuda zelului moralistic,c[rui vrea s[-=i ]nchine toat[ voina =i destoinicia. }ntre autorii vestii care au ]ntrebuinat dialogul pentru a dacadru viu unor idei generale, Tolstoi ]mi pare s[ fi ]mp[cat celmai bine relieful artistic al persoanelor cu limpezimea ideilor #
  • 96. 96 Paul Zerifopolcare-=i stau ]mpotriv[. }n Platon, interlocutorii rareori sunt altcevadec`t ecouri simple =i monotone ale lui Socrat. La Renan,parizianul consacrat atenian prin formula obi=nuit admis[, figurapersoanelor (]n “dramele” filozofice nu mai puin dec`t ]nDialoguri) nu exist[: sunt nume proprii scrise ]n capul unorparagrafe, care n-au ce face cu aceste palide sonorit[i decorative.Multe pagini din Anatole France nu sunt dec`t dialog filozofic.Desigur, plasticitatea persoanelor lui (Coignard =i unele figuridin Histoire contemporaine) e adeseori abil susinut[; dar]ncercarea de a fixa realistic capriciile unei conversaii odat[ cufizionomia vorbitorilor, de pild[ ]n primele capitole din Le lysrouge, d[ efecte artificiale =i =terse, fa[ cu introducerea, foarteasem[n[toare ca intenie tehnic[, mult mai scurt[, dar cu at`tmai plin[ =i vie, din nuvela lui Tolstoi. +i aici, ca ]n orice form[]nrudit[ cu dialogul filozofic, una din figuri cre=te excesiv fa[cu celelalte, =i convorbirea e cur`nd ]nlocuit[ de monolog. Darla Tolstoi, monologul, oric`t s-ar dezvolta, nu ]nceteaz[ de acaracteriza persoana care-l debit[. La fiecare capitol se adaug[semne noi ale detrac[rii personajului. *** Poznicev e chinuit de gelozie sexual[ ]n a=a grad c[, p`n[ =ipe medici — tic[lo=ii, =arlatanii, cinicii de medici! —]i ]neac[ ]ninjurii furioase, “fiindc[ dezbrac[ =i pip[ie peste tot nevesteleoamenilor”. Alt potop de oc[ri =i blesteme, pe ]mbr[c[minteafemeilor, cu deosebit[ st[ruin[ asupra felului neru=inat de apune ]n valoare frumuseile c[rnoase de dind[r[tul corpului. Eraun punct cu deosebire sensibil ]n sufletul acesta at`t de tragic:chiar pe rivalul s[u, pe elegantul viorist, ]l batjocore=te cu grozav[ironie, pentru c[ i se p[rea c[ seam[n[, la contur, cu femeilehotentote — Poznicev are o oroare special[ =i curioas[ decallipygie. Dezgust[torul viorist mai are ]nc[ =i “ceva parizian” $
  • 97. Pentru arta literar[ 97]n persoana lui; =i Poznicev zice curent: “maimuele =i parizienii”,pentru a exprima ]n dou[ cuvinte cea mai abject[ stric[ciune.Foarte tare ]l irit[ de asemenea ghetele cu nasturi ale t`n[rului. Cu toat[ logica susinut[, la un anume loc izbucne=te dintr-oda-t[ incoerena constitutiv[ a dezechilibratului: dup[ ce ar[tase,]n culori de o fioroas[ violen[, ura s[lbatic[ ]n care se zbat, dela ]nceputul c[sniciei, el =i soia, ne love=te (la sf`r=itul capitoluluiXXI) exclamaia nea=teptat[: “trebuia s[ conduc p`n[ la u=[ pedomnul acesta, venit s[ tulbure pacea, s[ zdrobeasc[ fericireaunei familii ]ntregi”. P`n[ aici fusese vorba numai de lupt[ pemoarte =i de cea mai cumplit[ mizerie casnic[; acum, deodat[,ni se pomene=te de pacea =i fericirea c[minului. F[r[ ]ndoial[,omul nu e ]ntreg la minte; g`ndurile lui se dau peste cap,ghiontuite de impulsuri furioase. +i Poznicev jur[, fire=te, c[nou[zeci =i nou[ la sut[ din oamenii ]nsurai tr[iesc ]ntr-un iadca acela ]n care tr[ise el. Cei mai muli n-au curaj s[ dea lucrulpe fa[, tot astfel cum n-au curaj s[ strige ]n gura mare c[ lunade miere e numai murd[rie, ru=ine, sc`rb[, chin sau plictiseal[.Cu ]nd[r[tnicie de posedat, el refuz[ s[ admit[ c[ ]ntre soi poateexista, ]n adev[r, altceva dec`t turbare sexual[ =i ur[ de moarte,alternativ, sau, poate, chiar confundate ]ntr-un amestec ciudat =ivirulent. Pentru c[, dup[ ce f[cuse =i al[ptase o cas[ de copii, femeia,istovit[, vrea s[ se odihneasc[, b[rbatul face, pe loc, aceast[]ncheiere, pe care o crede cu deosebire “dreapt[“: s-a lep[dat dedatoriile ei de mam[; atunci, desigur, tot a=a de u=or ]=i va c[lcadatoria de soie. +i apoi copiii, cine =tie cu ce lachei au fostf[cui?... }n sf`r=it, ce mai at`ta vorb[? Doctorii =i muzica, iat[cauzele celor mai multe adultere. Din ]nt`mplare, doamnaPoznicev f[cea muzic[, =i pe aceast[ particularitate cl[de=teingeniosul ei so o ]ntreag[ =i amar[ filozofie... Muzica ar trebuicontrolat[ de autorit[i, ca =i sugestionarea hipnotic[. Presto dinKreutzer-Sonate se c`nt[ ]n saloane pline de cucoane decoltate, %
  • 98. 98 Paul Zerifopol=i nimeni nu strig[ ]mpotriva acestei neru=inate provoc[ri...?! Edrept c[, ]n mijlocul acestei izbucniri despre muzic[, a c[reiputere o proclam[ “grozav[“ =i “sp[im`nt[toare”, Poznicev areclipe de reinere lucid[, =i, ]n dou[ r`nduri, observ[ c[ vortbe=tenumai “despre d`nsul”, oprindu-se astfel ]n loc, ]n faa proprieisale ciud[enii. *** Dup[ astfel de preg[tiri, care cititor capabil de atenie estetic[,de ]nelegere specific literar[ se va mai putea ocupa de “doctrina”nenorocitului acestuia care, evident, purta ]n el din na=tere soriiunei existene catastrofale? }ntregul tablou e lucrat astfel, ]nc`t figura s[ ne captiveze, =inu cuprinsul brut al vorbelor care i se atribuie: “ideile” suntculori =i linii ale figurii. Avem ]nainte un nebun, ]nf[i=at cu orar[ capacitate artistic[. +i se poate un material mai favorabilpitorescului literar dec`t nebunul? Cum se vor fi luptat sau ]mp[cat, ]n sufletul autorului, inteniapur artistic[ cu voina de a moraliza, nu putem =ti; =i nici nuimport[. Ne]ndoielnic r[m`ne, cred, c[ intenia artistic[ atriumfat de la un cap[t p`n[ la altul al lucr[rii. }n aceast[ privin[France prezint[ un contrast foarte instructiv cu Tolstoi: la celdint`i, g`ndul abstract =i intenia teoretic[ sunt adeseori multmai tari dec`t impresia plastic[, care numai cu anevoie ]=i faceloc, sau este chiar cu totul pierdut[ din vedere; din contra, laTolstoi instinctul artistic, ]n chip fatal, pare c[ f[r[ =tirea =iosteneala autorului subjug[ intenia didactic[. De c`nd ]ncepe criza =i p`n[ la uciderea femeii, dezechilibratulPoznicev se arat[ nu numai inteligent, dar =i maestru observator=i artist rafinat. C[l[toria ]n tr[sur[ =i apoi ]n tren, zbuciumulg`ndurilor, lini=tea =i tulburarea care-l st[p`nesc pe r`nd, ]n sf`r=itacumularea precipitat[ a faptelor la sosirea acas[ ]n puterea
  • 99. Pentru arta literar[ 99nopii; furia suprem[ st[p`nit[ cu ultimele puteri, ca s[ poat[surprinde c`t mai viclean pe vinovai, alegerea pumnalului ac[rui teac[ alunec[ dup[ o sofa — =i Poznicev “se g`nde=te” c[pe urm[ va trebui s[ o caute acolo, dup[ cum “se g`nde=te” c[ arfi ridicol s[ alerge, f[r[ ghete ]n picioare, dup[ complicele soieivinovate — rezistena corsetului sub cuit =i apoi ]nfundareacuitului ]n carnea moale, toate am[nuntele, ]n sf`r=it, care lovesc=i minuneaz[ prin exactitatea lor stranie =i imperioas[. Poznicevle justific[ spun`nd c[ e fals[ cu des[v`r=ire afirmaia celor carepretind c[ nu-=i aduc aminte nimic din ce au f[cut ]n accesele lorde furie. “Eu ]mi aduc aminte tot, =i nici o clip[ n-am ]ncetats[-mi aduc aminte. }n fiecare secund[ =tiam ce fac. De faptul]nsu=i al omorului mi-am dat seam[ cu o minuiozitate extraor-dinar[... +i cuitul l-am scos pe loc din carne, cu dorina s[ reparceea ce f[cusem”. Dar “minuiozitatea extraordinar[“, at`t de caracteristicpomenit[ de eroul povestirii, este viziunea artistic[ ]ns[=i. Peerou l-a imaginat Tolstoi, l-a ]ncadrat =i l-a inspirat s[ vorbeasc[cu “minuiozitate extraordinar[“. +i tot ce e perceput =i exprimat“minuios” devine irezistibil estetic, impune contemplare. }n acestcaz trebuie s[ fie cu des[v`r=ire obtuz cititorul care e ]n stare s[se opreasc[ la ]ntrebarea bleag[, scump[ autorilor de bro=urelemorale: are sau n-are Poznicev dreptate, =i ce m[suri sunt indicatepentru ca sexele s[ tr[iasc[ ]n dulce armonie, iar scandaluri saucrime pasionale s[ nu mai fie? TOLSTOI +I PROUST De demult se glorifica literatura francez[ cu descrierea =iexplicarea vieii suflete=ti. }n teatru, ]n povestiri sau, maide-a dreptul, ]n aforisme =i portrete, a=a-numita analiz[psihologic[ s-a cultivat ca unul din cele mai fire=ti roduri ale
  • 100. 100 Paul Zerifopolspiritului franuzesc. O adev[rat[ virtuozitate naional[;aproape un monopol. }nc[ din veacul XII, cel mai ilustru autor de romane bretoane,Chrétien de Troyes, e — “psiholog”. }nv[aii nemi, din ambiienaionalist[, au vrut s[ infirme aceast[ glorie medieval[ adu=manului ereditar. C`nd un Wolfram von Eschenbach, unGotfried von Strassburg sau =i alii, mai obscuri, traduc =i prefacromane franceze, critica nemeasc[ revendic[ pentru d`n=ii, ]nspecial, ad`ncirea psihologic[ a textului str[in. “Die psychologischeVertiefung”4 ajunsese, ]n istoriografia literar[ german[, o formul[stereotip[, care se ]ntrebuineaz[ poate =i ast[zi ]nc[. Darobieciile filologilor nu se iau ]n seam[. Astfel, dogma francez[r[m`nea nesup[rat[; =i a=a de perfect era ea ]ncheiat[, ]nc`tShakespeare, de pild[, este u=or =i simplu trecut cu vederea deopinia franuzeasc[ c`nd e vorba de psihologie literar[. Laconnaissance du coeur humain5, cum zice formula =colar[, a r[masconsacrat[ ca vocaie francez[ definitiv[. Ru=ii ]ns[ au pus cap[t monopolului francez. Vreau s[ zic:ru=ii s-au impus =i ateniei francezilor. Cu toat[ mizeria tradu-cerilor; cu toate c[ limba =i cultura ]ntreag[ a francezilor suntfoarte neprimitoare, iar limba =i viaa ruseasc[, mai ales, trebuiaus[ le par[ lor lucruri de pe alt[ lume. E drept c[, pe atunci,situaia literar[ ]n Frana, tocmai ]n punctul ]n care ne intereseaz[,era a=a, ]nc`t Paul Bourget trecea drept marele maestru pour laconnaissance du coeur humain6. Cel puin pentru oficialitatealiterar[ =i publicul ei. Cred c[ aceast[ m[iestrie a lui Bourget, peatunci nediscutat[ =i nediscutabil[, arunc[ ast[zi ]ntr-o sup[-r[toare perplexitate pe toi acei al c[ror sim literar nu-i paralizatprin anume =icuri politice sau religioase care se poart[ acum, caultim[ elegan[, à Bucarest tout comme à Paris7. Un om curat deasemenea =icuri, dac[ reu=e=te s[ citeasc[ r[bd[tor AndréCornelis, Le Disciple, sau oricare din romanele psihologuluiabsolut admirat la anii 80 =i c`iva, se ]ntreab[ de ce critica de
  • 101. Pentru arta literar[ 101pe vremuri a dat acestor grosolane foiletoane rang mare tocmaipentru “analiza psihologic[“, =i nu pentru pitorescul mobilieruluiori pentru cine =tie ce alt agrement din acele pe care cititorul“comme il faut” le cere de la orice carte serioas[ =i instructiv[.De la un cap[t la altul, romanele lui Bourget sunt acela=i magazinde galanterie pentru trebuine =i ambiii suburbane. Pe mulimea cititorilor europeni o interesau ru=ii exclusiv camaterial exotic =i sensaional. Capacitatea lor pentru studiul vieiiinterioare =i tehnica lor ]n acest studiu nu le-au luat ]n seam[dec`t literaii de meserie. Este interesant c[ Mérimée, primulintroductor celebru al ru=ilor ]n Frana, mustr[ pe Turgheniev,adic[ pe cel mai puin adev[rat dintre ru=i, pentru “minu-iozitatea” lui excesiv[. Obiecia era caracteristic francez[: toiamatorii profani, de educaie clasicist[, o au gata. Oroarea pentrudetalii “curioaze” =i cultul generalit[ilor de bun-sim alc[tuiescdoar gustul pur clasic. +i Melchior de Vogüé, p[truns de aceea=iestetic[ a temperanei elegante, este, dintru-nt`i, nemulumitde “confuzia” micrologic[ a artei ruse=ti. Dar, fiindc[ avea ]naintepe Dostoievski =i pe Tolstoi, numaidec`t m[rturise=te: “noussommes séduits par la subtilité de l’analyse psychologique; noussommes émerveillés par une compréhension totale de l’hommeintérieur que nous n’avions jamais rencontrée.” 8 Astfel, vorbahot[r`toare era spus[: valoarea nou[, chiar pentru un francez,st[tea ]n tratarea vieii suflete=ti. Zola a judecat pe Stendhal c[ ]=i face personajele princonstrucie logic[, =i nu din observaie. Judecata ]mi paredreapt[. +i dac[ e dreapt[ despre acel care e socotit ca modern=i inovator ]n psihologia literar[, ea se aplic[ =i mai deplin celorvechi, ]n parte chiar celor mai interesani =i mai “moderni” dintreei: lui Marivaux — romancierul, nu dramaturgul care a r[masom vechi, — =i lui Laclos. }n materie de analiz[ moral[, literatura francez[ greu avea s[se elibereze de tehnica maximei =i a portretului.
  • 102. 102 Paul Zerifopol Evident, Proust e inovatorul; iar inovaia este de a=a putere,]nc`t opera lui devine cel mai considerabil fenomen literar alvremii actuale. }n 1910, prin urmare ]n plin[ maturitate =i ]n momentulproductivit[ii celei mai intense, Proust scrie unui prieten: “Eciudat c[, ]n toate genurile cele mai felurite, de la George Eliotla Hardy, =i de la Stevenson la Emerson, nu este literatur[ cares[ aib[ asupra mea o putere asemenea celei engleze=ti =i ame-ricane. Germania, Italia, adeseori Frana m[ las[ indiferent. }ns[dou[ pagini din Moara de pe Floss m[ fac s[ pl`ng.” Al[turi cuaceast[ influen[ proclamat[ de d`nsul, ceilali au numit peBergson ca inspirator decisiv al artei lui Proust. Iar Thibaudet,c[ut`ndu-i loc ]n tradiia franuzeasc[, propune s[ se deschid[ ocategorie deosebit[ numai pentru Saint-Simon =i Proust; dar ]lapropie =i de Montaigne, pentru “mobilitatea” imaginilor. Apoirecurge la ingredientul at`t de inevitabil ast[zi al filozofiei raselor,=i creeaz[ un “doublet franco-sèmitique”, reprezentat de Montaig-ne, Bergson =i Proust. Fiindc[ toi trei sunt pe jum[tate evrei, =i“mobilismul” — a=a hot[r[=te, nu =tiu de ce, dar cu des[v`r=it[siguran[, Thibaudet — este caracterul distinctiv al “dubletului”evreo-francez. E greu de crezut c[ un literat din generaia lui Proust ar fiputut s[ nu cunoasc[ pe ru=i. Minuiozitatea psihologic[ a luiDostoievski, din Crim[ =i pedeaps[, mai ales, ori din Krotkaia, nuanun[ metoda din À la recherche du temps perdu9? Trebuie luatseama c[ voluminoasa istorie a lui Raskolnikov expune doar ocriz[ foarte scurt[, =i aceast[ restr`ngere a dramei ]n timp faceposibil[ cobor`rea ]n am[nunimile vieii interioare cu o inten-sitate aproape necunoscut[ literaturii anterioare. Ru=ii au ar[tatviaa sufleteasc[ ]n mi=carea ei imediat[, =i devenirea real[ aacestei viei au adus-o ei ]n locul caracteriz[rii prin definiii =ischeme generale, ]n locul rezumatelor =i surogatelor logice uzate]n psihologia literar[ veche, cu deosebire ]n cea franuzeasc[.
  • 103. Pentru arta literar[ 103 Dar se g[se=te ]ntre Proust =i un rus celebru o coinciden[precis[ vrednic[ de luat ]n seam[. Tolstoi a tratat de multe ori, ca maestru, problema morii.Nic[ieri cu at`ta virtuozitate ca ]n Moartea lui Ivan Ilici. Psihologiabolnavului f[r[ sc[pare, pe urm[ a omului care trage de moarteface din povestirea aceasta un unicum literar. }n La fin de lajalousie10, ultima nuvel[ din Les Plaisirs et les jours11, Proust ia =iel ca tem[ g`ndurile unui muribund. +i omul lui, ]ntocmai ca allui Tolstoi, se chinuie=te cu ]ntrebarea: cum se poate c[ moartea,pe care de at`tea ori, pe care acum c`teva zile o v[zuse, lini=tit,av`nd a face cu alii, s[ aib[ acum a face cu d`nsul? Exist[ ocopil[rie primitiv[ pe care toi, probabil, o purt[m ]n noi: c[moartea, pe care o ]nregistrez cu a=a s`nge rece ]n raport cualii, nu m[ prive=te pe mine. Este un refuz stupid =i vital alminii de a lega, cu total[ =i adev[rat[ convingere, moartea depropria persoan[. Tolstoi a fost poate cei dint`i om, desigur celdint`i artist, care, cu o claritate sp[im`nt[toare, a p[truns =i adat pe fa[ aceast[ bizarerie normal[ a sufletului. La Proust,delaliul este pus ]n valoare exact ca la Tolstoi, cu mai slab reliefnumai; expunerea lui r[m`ne ]n general mai schematic[ dec`t arusului. +i apoi, ]n am`ndou[ povestirile, oamenii, care au tr[itp[m`nte=te, mor cre=tine=te. Volta brusc[ c[tre ]nv[[tura cre=tin[poate c[ e un fenomen destul de comun ]n ceasul din urm[.Adev[rat, aceast[ ]nv[[tur[ este o doctorie ]neleapt[ pentrusituaia final[; un subterfugiu folositor fa[ cu radicalismul absolutal morii. Cu ajutorul carit[ii cre=tine, oamenii se ameesc, poate,]ntr-at`t, ca s[ subtilizeze ideea groaznic[ a deposed[rii totale =iirevocabile. Normal, omul tr[i=te cu tranzacii =i a=tept[ri demai bine, iar ideea cre=tin[ este un leac de cas[, naiv, dar eficace,cum se pare, contra intransigenei sf`r=itului absolut. “Et Honorés’aperçut que l’amour, pur de tout égoïsme, de toute sensualité,qu’il voulait si doux, si vaste et si divin en lui, chérissait les vieuxparents, les domestiques, le médecin lui-meme, autant que !
  • 104. 104 Paul ZerifopolFrançoise, et qu’ayant déjà pour elle l’amour de toutes lescréatures à qui son `me semblable à la leur l’unissait maintenant,il n’avait plus d’autre amour pour elle.”12 }ntocmai a=a li sedezvele=te, in extremis, lui Ivan Ilici =i lui Vasile Andreici dinSt[p`n =i slug[, rostul “adev[rat” al vieii. Numai c[ Proust,credincios ]nc[ simplific[rii tipic franuze=ti, a redus =i concentrattotul ]n erotic[ =i gelozie; cu d`nsele numai are de luptat caritateacre=tineasc[. Iar Tolstoi a cl[dit contrastul pe bilanul unei viei]ntregi, =i tabloul lui e de o bog[ie uria=[. Dar, ]n tema astfelrestr`ns[, Proust =i-a dat prima lui oper[ de maestru. Honoré,b[iat t`n[r, e a=a de fericit ]n dragoste, ca =i ]n toate, ]nc`t ]ncepes[-=i doreasc[ rele care s[-l trezeasc[ din binele perfect ]n carearome=te. +i soarta ]l sluje=te f[r[ ]nt`rziere. Cu obi=nuita]ng`mfare =i lips[ de scrupule a b[rbailor, ni=te prieteni comen-teaz[ femeia care-l iube=te, a=a ]nc`t t`n[rul se ]mboln[ve=te decea mai ]nveninat[ gelozie. Din dragostea lor de copii r[sf[ai,voioas[ =i sigur[, Honoré =i Françoise sunt aruncai ]n chinurileru=inoase ale geloziei erotice. Iar ]n mijlocul acestei crize ur`te,]i love=te o catastrof[ stupid[: pe t`n[r ]l calc[ ]n picioare un calsperiat =i-i r[ne=te de moarte. +i, ]n friguri, el aiureaz[ a=a: “Jeveux que tes yeux brillent aussi, je veux te faire plaisir comme jene t’ai jamais fait... je veux te faire... je t’en ferai mal... Je voisbien pourquoi tu ne veux pas, je sais bien ce que tu t’es fait fairece matin, et où et par qui, et je sais qu’il voulait me faire chercher,me mettre derrière la porte pour que je vous voie, sans pouvoirme jeter sur vous puisque je n’ai plus mes jambes, sans pouvoirvous empêcher, parce que vous auriez eu encore plus de plaisiren me voyant là, pendant.”13 Cu o rar[ grij[ artistic[ trece povestirea de la m`ng`ieri naive=i copil[resc dr[g[la=e ale celor doi tineri la uriciunea haps`n[ ascenelor de gelozie care se adun[, monstruoas[ de adev[r, ]ndelirul agoniei. Soluia cre=tin[ ]ns[, ]n am`ndou[ povestirile pecare le compar, ]mi pare c[ are ceva de consolaie artificial[. La
  • 105. Pentru arta literar[ 105Tolstoi, poate, intenia propagandistului e mai indiscret[ dec`t]n nuvela francezului. Finalele aceste apar ca o piedic[ ]n caleaminunatului “naturalism” psihologic pe care-l cerem noi, cei deast[zi, pe care ni-l =i dau, de altfel, cei doi autori ]n corpulpovestirii. Numai c[ reducerea dramei la dragoste =i lovituracatastrofal[ ]n plin[ str[lucire a unor viei tinere d[ nuvelei luiProust tonalitatea ]ntruc`tva teatral[; pe c`t[ vreme situaia laTolstoi r[m`ne, cu excepia unor elemente ale finalului, strictrealist[. }ns[ de aceea e drept s[-i inem lui Proust socoteal[deosebit[ de valori ca acestea: “ses yeux suivaient une mouchequi s’approchait de son doigt comme si elle voulait le toucher, etpuis s’envolait et revenait sans le toucher pourtant; et comme,ranimant son attention un moment endormie, revenait le nomde Françoise de Gouvres, il se dit qu’en effet peut-être il laposséderait et en même temps il pensait: Peut-être la moucheva-t-elle toucher le drap? non, pas encore; alors se tirantbrusquement de sa rêverie: Comment? l’une des deux choses neme para]t pas plus importante que l’autre! Gouvres possédera-t-ilFrançoise, la mouche touchera-t-elle le drap?”14 Simul pentruvaloarea detaliului material, c`t de m[runt sau grotesc, ]n raportcu viaa interioar[ se dovede=te aici cu str[lucit[ virtuozitate.Francezul a r[sturnat conveniile vechii sale psihologii literare.Iar tehnica rus[ are parte hot[r`toare ]n aceast[ revoluie. Psihologia din literatura clasicilor francezi =i anexele ei dinvremi mai nou[ ]=i are originea ]n saloane, unde oamenii sep`ndesc ]n concuren[ monden[. Aceast[ origine social[ a datacelei psihologii caracter unilateral, simplist =i uniform. Observaiaeste redus[ la suprafa[, prin urmare la generalit[i. Din contr[,psihologia literar[ modern[, ]ndeosebi cea ruseasc[, se na=tedin meditaie solitar[, din ]nsu=i excesul vieii interioare. De aceeaeste ea subtil[ =i minuioas[, preuie=te cele mai absurde, maiascunse =i mai fugare mi=c[ri ale sufletului. André Gide d[ vina lui La Rochefoucauld c[ literatura francez[ #
  • 106. 106 Paul Zerifopola r[mas simplist[ =i dogmatic[ ]n cercetarea sufletului. LaRochefoucauld, crede Gide, a impus egoismul ca singur resort alma=inii psihice. Nu cred. “Moralistul” acela, care inspir[ groaz[etern[ pedagogilor =i altor ideali=ti de meserie, nu a spus c[amorul propriu este unicul mobil care se g[sa=te ]n om. El adescris numai reaciile imediate =i inevitabile ale egoismuluiconstitutiv; a ar[tat cum aceste reacii nu pot s[ lipseasc[ dinnici o dispoziie a sufletului, acord`nd categoric realitate egois-melor =tiute =i consacrate ]n toate vremile. Nu La Rochefoucauld,cel unic ]n agerime =i ad`ncime ]ntre toi psihologii vechi, ciplatonismul =i stoicismul =col[resc, r[mase de la umani=ti =ilocalizate ]n spiritul burghez al scriitorilor care au f[cut clasicismulfrancez, ele au stat ]n calea psihologiei literare, =i au deformat-ode dragul trebuinelor pedagogice ori chiar al celor de simpl[tactic[ monden[. $
  • 107. [INTRODUCERI LA EDI|IA CRITIC{ I.L.CARAGIALE, “OPERE”] INTRODUCERE* “Sunt vechi, domnilor” — era vorba favorit[ a lui Caragiale,c`nd se certa cu prietenii pentpu idei, pentru idei de art[ mai cuseam[. P[rerea popular[ atribuie arti=tilor ca atare un conser-vatism din na=tere. Nu intereseaz[ aici s[ verific[m principiulacestei generaliz[ri curente, ci numai ]ntruc`t acea coinciden[e, ]n anume caz, evident[, s[ c[ut[m a preciza condiiile ]n careea se arat[ acolo. Caragiale avea un spirit de o rar[ mobilitate;prefacerea simpatiilor lui intelectuale ]n antipatii era fenomencronic, de care prietenii lui toi erau deprin=i a se amuza. Totu=i,e adev[rat c[ simpatia lui pentru ceea ce e vechi, ]n art[ celpuin, era oarecum sistematic[. Cred c[ acest conservatism ferm,care izbucnea numaidec`t ]n dispre agresiv pentru orice i sep[rea abatere obraznic[ =i proast[ de la adev[rurile binehot[r`te, era, probabil, mai ]nt`i un semn firesc al energiei unuitalent care se simea sigur pe ce apucase odat[ s[ =tie =i refuzacu superb[ ]nd`rjire orice i se p[rea m[car o umbr[ de obieciela cele hot[r`te ca bune =i ]nv[ate ca atare. Era poate =i lenealui de oriental adev[rat care-l ]ndemna s[ fug[ de ostenealasup[r[toare, inevitabil[ ]n orice revizuire serioas[ a ideilornoastre cele mai confortabil fixate. Presupun, ]n sf`r=it, c[ aceste * La Opere — I.L.Caragiale, vol. I, ediie ]ngrijit[ de Paul Zarifopol, Ed. Culturanaional[, 1930. %
  • 108. 108 Paul Zerifopolviguroase fatalit[i interne ale omului au fost ]nt[rite de o]mprejurare exterioar[. Prin cariera sa elegant[ =i sigur[ de elit[triumf[toare, “Junimea” ]=i dezvoltase o ]ncredere ]n sine foartesolid accentuat[. Aceast[ ]ncredere, cu deosebire pitoresc purtat[de =eful politic al grupului, a avut incarn[ri diverse =i, se ]nelege,inegal reu=ite. }ndeosebi la “Junimea” din Bucure=ti, dac[ nu seafirma categoric, se d[dea cel puin a ]nelege, ]ntre membriitineri, c[, de exemplu, Faust cu greu ar putea fi ]n vreun altpunct de pe glob at`t de adev[rat priceput =i exact preuit ca ]ncercul Convorbirilor; iar cine trecuse pe la cursurile maestruluiunic Maiorescu r[m`nea sigur c[ poate vorbi cu definitiv[indulgen[ despre Oxford, Paris ori Goettingen. Se formase astfel,]n s`nul acelui cerc, un specific extract concentrat de m`ndrienaional[,monopolizat, fire=te, pe seama grup[rii, =i cu caremembrii ei se parfumau, negre=it, cu at`t mai simitor cu c`terau mai tineri, dar care f[cea, putem crede, atmosfer[ general[pentru toate v`rstele. Caragiale t`n[r a tr[it ]n acel aer, =i e deb[nuit c[ natura lui vioaie a adoptat cu personal exces optimismulacela juvenil =i naionalist: u=or =i comod devenea, pentru d`nsul,moft =i gogom[nie orice era nou, str[in de valorile irevocabilconsacrate, ori, mai cu seam[, de-a dreptul opus lor. }ns[, negre=it,trebuie aici s[ ne amintim ]ndat[ c[ inovaiile specific rom`nepe care le zeflemisea “Junimea” cuprindeau esenial comori decomic[rie. Natura talentului lui Caragiale =i conservatismul“Junimii” s-au ]nt`lnit pentru o colaborare eminent[. At`ta numaic[ inovaiile rom`ne au compromis, ]n ochii lui Caragiale,noutatea ca atare. P`n[ ]n anii din urm[ ai vieii, el persifla oriinvectiva, pe necitite =i nev[zute, teatrul lui Ibsen ori al luiStrindberg, aproape ca =i cum ar fi fost, =i ei, ni=te st`lpi aiprogresismului rom`n de la 1860. Era o obstinaie ce nu se maipoate ]nelege ca rezisten[ a cunosc[torului de meserie. A=a s-af[cut ca arta lui s[ fie ]n adev[r o art[ veche. Unele p[ri dinpublicul rom`nesc actual se gr[besc a o numi —]nvechit[. Aceast[
  • 109. Pentru arta literar[ 109grab[ e un simptom bun pentru caracterizarea acelui public.Pentru Caragiale ea probeaz[, cred, numai c[ fondul =i direciasatirei sale irit[ foarte r[u, e deci ]nc[ foarte vie. E greu totu=i a t[g[dui c[ proced[rile lui artistice sunt adeseavechi, ]n ]nelesul de: perimate. Socotesc c[, printre oameniiast[zi ]n via[, sunt unii tocmai astfel a=ezai ]n timp ca s[ poat[simi viu opera lui Caragiale =i, ]n aceea=i vreme, s[ poat[ imaginarelativitatea ei istoric[. Pentru filologii viitorului dep[rtat, c`ndse vor sili, dup[ cum le e meseria, s[ ]nchipuie, ]n scheme =ifantasme fragmentare, ceea ce tr[im noi ast[zi =i am tr[it ieri =ideun[zi, consemnarea g`ndirii =i simirii noastre, a acestora caream fost contemporani maturi ai lui Caragiale =i suntem =i aigeneraiilor tinere de care opera lui ]ncepe acum a se ]ndep[rta,va fi un material ce, mai ad`nc poate dec`t oricare altul, valumina =i va colora viziunea lor istoric[ despre vremile noastre. Calendarul Claponului, pe anul de la Mahomet 1295, de laHristos 1878, este dedicat “cocoanelor =i demoazelelor din toatemahalalele, fund[turile =i marginile Bucure=tilor, precum =i tutulormon=erilor, becheri =i famili=ti”. A=a ]ncepe t`n[rul scriitor:amuz`nd mahalaua, ca s[ o studieze. “Gogo=ile” din Claponul,anecdote, dialoguri, schie =i calambururi groase revin =i st[ruie]n Moftul rom`n. Amuzarea =i persiflarea mahalalei au mers mult[vreme ]mpreun[. }n germene, ]ns[, apar, ]n Claponul, =i Momen-tele. Sunt acolo trei schie de ]ncornorai, preg[tiri semnificativepentru figurile de soi blajini sau comozi din Diplomaie, din Trende pl[cere, din Lun[ de miere, din Cadou; iar una din acele schieale ]ncep[torului — istoria cetaeanului Ghi[ Calup — a intratde-a dreptul ]n Noaptea furtunoas[. }ns[ cu deosebire simpto-matice pentru orientarea artistului sunt tipurlle dezvoltate, ]nfoia umoristic[ din 1877, sub titlurile +otrocea =i Motrocea* =iLeonic[ Ciupicescu, retip[rite cincisprezece ani mai t`rziu ]n Moftulrom`n, unde +otrocea =i Motrocea se prefac ]n definitivii Lache=i Mache, pe c`nd Leonic[ Ciupicescu era din capul locului un
  • 110. 110 Paul Zerifopolnume creat artistic, primul de felul acesta ]n colecia clasic[ a luiCaragiale. E un nume care nu mai e f[cut dup[ vechea procedarea aluziei naive la caracterul personajului. Lui Caragiale ]i pl[cea s[ repete c[ Momentele au fostprecedate, ]n chip determinant, de Copiile de pe natur[. Dl IacobNegruzii ]=i luase motto din Boileau: “La nature, féconde en bizarres portraits. En chaque âme est marquée à de différents traits, Un geste la découvre, un rien la fait paraître...”1 — iar ]n Prolog domnia-sa zicea: “Eu am privit ]n juru-mi l-a noastr[ omenire, La num[r f[r[ margini, cu g`ndul m[rginit...” }mi pare ne]ndoielnic c[ Vespasian =i Papinian, Ghi[ Titirez,donjuanul de la Arhiv[ =i Tache Zimbil[ prvestesc figurile destudeni naionali=ti =i carieri=ti, de politicieni f[r[ obraz, defuncion[ra=i =i crai suburbani ai lui Caragiale, a=a cum cuconulPantazachi =i cuconul Manola= din Un drum la Cahul ne preves-tesc, pare c[, provincialii cinstii, =i neadaptai, p`n[ la tragic, aidlui Br[tescu-Voine=ti, sau comic nenorocii ai dlor Bassarabescu=i P[tr[=canu. }n afar[ de ]nrudirea ideologic[ — la Caragiale, ca=i la dl Negruzzi, micii-burghezi sunt v[zui cu optica boiereasc[— procedarea artistic[, clasic tipizant[, e aceea=i. Dar unde lavechiul =i spiritualul junimist era notare diletantic[, adesearudimentar[, e, la Caragiale, execuie artistic[: de la schiele dinClaponul apare caracterizarea intens[ prin dialog, care d[povestirii relieful =i iueala aceea unic[. Pe Caragiale l-am auzitadesea clas`ndu-se printre “morali=ti”, ]n ]nelesul pe care cuv`ntul]l are ]n uzul francez: constructor adic[ de tipuri =i portrete, =i esigur c[ versurile lui Boileau din fruntea Copiilor de pe natur[cuprind o caracterizare exact[ a metodei sale. Din metoda clasic[ * Corect: Smotocea =i Cotocea.
  • 111. Pentru arta literar[ 111face parte =i construirea nu rareori c[l[uzit[ de intenii didactice,viz`nd ceea ce numea el, la b[tr`nee: ]nelepciunea pove=tilor=i proverbelor orientale. Din cea dint`i tineree, Caragiale s-ainteresat cu dragoste de Anton Pann. Construirea tipului se exagereaz[ uneori p`n[ la mecanizare=i, negre=it, excesul acesta e cu deosebire vizibil la ]ncep[tor.+otrocea =i Motrocea din Claponul sunt doi automai preadinadins ar[tai ca atare: artistul vrea tot timpul s[ simim c[cele dou[ p[pu=i nu se deosebesc una de alta dec`t pentru c[ elvrea s[ trag[ acum o sfoar[, acum alta. }ndeosebi Leonic[Ciupicescu, ]mpietrit ]n ]ncerc[rile lui de c[s[torie periodice, ne]nt`mpin[, familiar, cu ticul s[u verbal — lac s[ fie, broa=te destule— ca figur[ deplin caragialian[. }n acela=i an, 1880, apar, ]n Convorbiri literare, Amintirile dincopil[rie ale lui Creang[ =i Amintirile din teatre ale lui Caragiale.Zece ani mai ]nainte se publicase ]n aceea=i foaie F[t-Frumos dinlacrim[. Un ]nceput de vreme literar[ nou[ se afirma astfel cumnu se poate mai hot[r`t. Liric[ =i romantic[, pe alocuri p`n[ last`ng[cie poate, viziunea fantastic[ a poetului, cu splendidul eipitoresc =i mitologic, =i cosmic, cu mi=carea m[re ]nceat[ afaptelor, e, poate, mai aproape de naraiunea pur[ dec`t scenelestr`nse sub accente scurte ale celorlali doi. Cu toate deosebirile,povestitorul Creang[ e aproape tot at`t de dramatic c`t Caragiale,cel predestinat teatrului. Dialogul lui Creang[, cu indicaiile demi=c[ri =i atitudini, ]n Amintiri, dar nu mai puin ]n Soacra cu treinurori sau ]n Mo= Nichifor Cocarul, sunt f[cute ca s[ creeze intensfigurile; iar mersul ]nt`mpl[rilor e continuu ]ndreptat astfel cas[ culmineze ]n crize. Amintirile din teatre sunt ]ns[, propriu-zis, tablouri sclipitoarede comedie. Anecdota e aleas[ =i stilizat[ teatral; personajele,oric`t de fugitiv schiate, devin, ]n c`teva replici, tipuri =icaractere. +i, ca ]n povestirile de mai t`rziu, Caragiale arat[ =iaici puterea lui excepional[ de a ]ncadra aciunile ]n evoc[ri
  • 112. 112 Paul Zerifopolfulger[toare de vremi =i locuri. Solomonescu, care e =i c`nt[rela Biserica dintr-o zi =i artist dramatic, nu pronun[ niciodat[curat numele proprii str[ine =i neologismele; grecul creditorturbat, care umbl[ s[-l ]mpu=te pe Millo, iar c`nd ]l ]nt`lne=te, ]lmai ]mprumut[ cu “zece galbeni”, c[ altfel “n-ave e muncaast[zi”; p[c[leala cu chinoroz a ilustrului Pantazi Ghica, la unchef dinadins pus la cale de farsorul neobosit Iorgu Caragiale;tristeea comic[ a teatrului gol din B`rlad la reprezentaia “deadio” a lui Millo; telegrafistul care, amorezat de domni=oaraHenriette, c[l[rea[ de ]nalt[ =coal[, strig[ r`nda=ilor circului,care-l t[v[lesc ]n pumni =i palme prin gunoi: “nu dai, m[, c[v-aprindei!... nu dai, gogomanilor, c[ fac explozie!” — suntesen[ concentrat[ a vieii de Bucure=ti =i de provincie rom`neasc[de p`n[ acum c`teva zeci de ani ]n urm[. Dar amintirile sufleorului Caragiale au =i o semnificaie maigeneral[: ]n ele apar, monumental, veselia unei rase —Caragia-le=tii au fost o dinastie de oameni cu geniul r`sului. UnchiiCaragiale, Iorgu =i Costache, ca =i nepotul lor Ion Luca, ca =icopiii acestuia, au r`sul ]n structura intim[ a spiritului. Sarcasmstudiat =i savurat, ca la dl Matei Caragiale, sau persiflaj izbucnitor=i irezistibil vesel ca la regretatul Luca Ion, la sora, la p[rintelelor =i, cum se pare, la cei doi unchi ai acestuia. Cine a frecventatfamilia lui Caragiale a cunoscut, ]n caz excepional, ce este vocaiar`sului ca art[ =i simul comicului ca instinct fundamental. Dreptzicea Gherea: Caragiale r`de cu poft[. Vlahu[, gre=it, scrie:“Un om foarte trist. E mult[ durere sub glumele, lui”; Vlahu[aplic[ lui Caragiale formula prin care unii romantici sentimentalidin Apus crezuser[, pe vremuri, c[ ridic[ valoarea lui Cervantessau, lui Molière. C`nd colegii dezolai, ]n c[utarea lor zadarnic[ dup[ neneaAnghelache casierul, trec, din ]nt`mplare, prin faa morgii =i v[dc[rua funebr[, povestitorul zice: “un nou oaspete a venit, s[tulde c[ldurile vieii, s[ coboare ]n r[corosul otel”. Nu rabd[ Caragiale
  • 113. Pentru arta literar[ 113s[ nu sublinieze clipa jalnic macabr[ cu o sclipire de viguros humor. Amintirile din teatre cad ]n pauza dintre cele dou[ perechi decomedii, ]ntre Conul Leonida =i Scrisoarea pierdut[. Prin coninutullor ele se a=eaz[ logic ]n miezul epocii teatrale a produciei luiCaragiale. Dup[ D-ale carnavalului (1885), alt[ pauz[: sepreg[te=te acum explorarea tragicului. }n acela=i an al Convor-birilor (1889—1890) se tip[resc N[pasta =i O f[clie de Pa=te; iaral[turi de aceste icoane mari, =i ]n ton ]ntunecat, o reminiscen[din provincie: Grand Hôtel Victoria Rom`n[. Linia umoristic[continu[, pe l`ng[ =irul acesta de vedenii negre sau cenu=ii, numaicu schia 25 de minute, prima din grupul Telegrame, High-life, Ozi solemn[ =i Monopol (din Schie nou[), un adev[rat ciclu ]ncare verva lui Caragiale, pornit[ asupra comicului provincial,arde cu cea mai vesel[ str[lucire. Doi ani mai t`rziu, apar cele dou[ nuvele tragice, P[cat =i Of[clie de Pa=te, nu prin vreo logic[ literar[, ci foarte probabilprin constr`ngerea editorului, combinate ]n acela=i volum cuschia Om cu noroc, prima din seria portretelor de soi comple-zeni, =i cea mai rudimentar[. }n aceea=i vreme, =i sub silaacelora=i nevoi, cred, sunt retip[rite, foarte amestecat, GrandHôtel Victoria Rom`n[ =i 25 de minute, printre foiletoane =i schiecritice, =i cu Amintirile din teatre. S[ observ[m numaidec`t cum]n P[cat =i ]n F[clia de Pa=te p[trunde irezistibil suflul satiric alartistului. Procurorul care vine s[ ia minorul “secvestrat” de popaNi[, =i poliaiul care, mai t`rziu, fur[ portofelul p[rintelui, le=inat]n casa prefectului, ne sunt figuri familiare de comedie dincompania Caavencu =i tovar[=ii; iar studenii care, ]n faa luiZibal ]ngrozit, dezvolt[ teorii lombrosiene ar fi alc[tuit o pagin[mai mult ]n Momente, dac[ ar fi vrut Caragiale s[ dea c`ndvasubstan[ concret[ schemei moftangiului “Savant”. A=a cum sunt]nf[i=ate ]n cele dou[ nuvele, cu un exces de subliniere, figurileacestea apas[ prea greu, form`nd ]ntruc`tva corp str[in ]nsubstana, cu totul ]n alt ton, a tabloului. !
  • 114. 114 Paul Zerifopol Leiba Zibal este ovreimea — a zis Maiorescu. Nu-mi este clar]ntru c`t asemenea definiie sluje=te la interpretarea =i valori-ficarea unei figuri din punct de vedere artistic. }nclin a crede c[generaliz[ri de acest fel constituie o incursiune a unui principiude =tiin[ ]n planul artei; =i mi se pare c[, oric`t de ad`ncexploatat[, asemenea extragere a tipului dintr-un complex deimpresii preparate cu intenie artistic[, ea r[m`ne esenialinformativ[ =i se supune ca atare unui interes teoretic. Caragialene spune ]nt`mpl[rile unui evreu din Ia=i care, ajuns c`rciumarla ar[, cade ]n primejdie s[ fie ucis de un argat, =i arat[ cumfrica insufl[ evreului puteri de ap[rare diabolic desperate.Cruzimea ingenioas[ a omului smintit de fric[: acesta-i motivulcentral al dramei lui Zibal. “Simt enorm =i v[d monstruos”, zice Caragiale ]n chip deconcluzie, dup[ ce descrie exasperarea nervoas[ a nopii petrecutela Grand Hôtel Victoria Rom`n[. Bucata are, ]ntreag[, caracterde reminiscen[ acut[, =i cine l-a cunoscut bine pe Caragiale seopre=te la cuvintele de mai sus ca la un semnal deosebit: ele nusunt numai o formul[ ocazional[, ci rezum[ un temperament =il[muresc o metod[ artistic[. Sensibilitatea “enorm[“ =i viziunea“monstruoas[“ au imprimat artei sale caracterul excesiv: ]n comic,stil caricatural; ]n tragic, forme de groaz[ =i de tortur[ extreme. }nc[ de copil ]ncepe Zibal cariera fricii: le=in[ de spaim[ pentruc[ a v[zut pe un hamal izbind la p[m`nt pe altul =i umpl`ndu-lde s`nge. Acest fricos prin esen[ nimere=te s[ ajung[ c`rciumarla un han a=ezat singuratic, ]n vecin[tatea unui sat cu oameni]nr[ii de mare s[r[cie; =i tocmai unul din cei mai deocheai,ursuz =i brutal foarte, se tocme=te argat la d`nsul. FiorosulGheorghe, dat afar[, pleac[ m`r`ind la urechea lui Leiba ostra=nic[ ameninare, cu ]nt`lnire hot[r`t[ ]n noaptea }nvierii.Abia pleac[ Gheorghe, =i vin s[-l caute ni=te c[l[ra=i pentru opricin[. Subprefectul, c`nd ]l roag[ ovreiul s[-l apere, ]l ia ]nr`s, ba ]i =i complic[ spaima sf[tuindu-l serios s[ se p[zeasc[ de
  • 115. Pentru arta literar[ 115a da s[r[cimii din Podeni, prin frica lui imprudent dezvelit[,g`nduri prea rele. +i pe c`nd, peste groazele astea toate, ]l chinuietocmai fierbineala frigurilor de balt[, sose=te diligena cu oamenicare spun cum la tactul de mai sus al po=tei au m[cel[rit hoii pehangiu =i ai lui “cu o absurd[ s[lb[ticie”. Dup[ ]ngr[m[direaaceasta me=te=ugit enorm[ a motivelor de groaz[ dinafar[,]ndoite cu visele ]nsp[im`nt[toare ale omului ]n delir de friguri,se preg[te=te cititorului o clip[ de contrast: chipurile de comedieale studenilor care se lumineaz[ ]ntre ei =i, mai cu seam[,lumineaz[ pe conductorul diligenei, despre Darwin, atavism =itoat[ filozofia, de ultim tiraj pe atunci, a criminalului n[scut.Intermediul acesta, ap[sat p`n[ la disonan[, face, ]n definitiv,ca Leiba s[ r[m`n[ =i mai ]ngrozit de cum ]l g[sise sosireadiligenei. Frica e la paroxism. C`nd sosesc hoii, Zibal e gata cao bomb[ cu fitilul pus: sigur, e “]ngheat =i aiurit”, pe c`nd lucreaz[hoii la poart[, dar de aici ]ncolo va fi =i din ce ]n ce mai lucid. }nfric[ se infiltreaz[ de acum tot mai tare desperarea rece. R[utateahoului a p[truns =i germineaz[ febril, prin strict[ logic[ interpsi-hic[, ]n sufletul celui ce st[ s[ fie victim[. }n conducerea acestor mi=c[ri interioare, virtuozitatea artistu-lui este, cred, la limita de sus a posibilit[ilor literare; exacta]nl[nuire a termenilor progresiunii e condus[ cu o vigoare =iminuiozitate f[r[ clip[ de sl[bire — te g`nde=ti la rabinul dinLa Torture par l’espérance2 a lui Villiers de l’Isle-Adam, cu rafinatacl[tinare ]ntre n[dejde =i pierzare; ]mi pare ]ns[ c[, aici, artificialulconstruciei totale, prea aparent, sl[be=te ]ntruc`tva verosimilul;schema prea vizibil voit[ a unei probleme r[ce=te impresia devia[ imediat[. Din absorbirea lui boln[vicioas[, de animal ]n primejdiesuprem[, ]l treze=te pe Zibal v`rful sfredelului care a str[punspoarta =i-l ]neap[. Hoii lucreaz[ cu un fer[str[u =i un sfredel,am`ndou[ simboluri clasice de cazn[ s[lbatic[ =i prelung[;a=teptarea sugrum[ pe Zibal, alternativ, sub h`r=c`iala fer[str[ului #
  • 116. 116 Paul Zerifopol=i sub roaderea haps`n[ a sfredelului. }n sf`r=it, v`rful r[sucit ]l]mpunge: a=teptarea trece ]n realizare, cu durerea fizic[ imediat[,=i nimice=te brusc g`ndul de sc[pare. Este aici, ]n dispunereaimaginilor de chinuri =i moarte, ]n ]mbinarea brutalit[ilorpalpabile cu zguduirea din[untru, o ridicare la culme excepionalm[iestrit[ a mi=c[rii de rafinat[ preg[tire, pe care caut s[ ointerpretez. +i e, deosebit, o abilitate suprem[ ]n felul cum Zibale adus ca, din ]nt`mplare, s[-i vie ideea de a pr[ji braul hoului.+i cu ce minunat[ siguran[ se d[ povestirii mers moderat, ]ndat[ce ]ncepe cazna sub ochii lini=tii, ]n sf`r=it, ai ovreiului: savoareatorturii st[ ]n ]ncetineal[. Finalul e tradiional melodramatic. Unteatralism vechi, ast[zi sup[r[tor tare, biruie adesea chiar simulat`t de sigur al acestui maestru. Despre finalul F[cliei de Pa=te aspus Gherea de mult tot ce trebuie. Metodei acesteia de art[ scenic[ ]nvechit[, aplicat[ pe tempe-ramentul dramatic al lui Caragiale, s-ar putea atribui nu numaiprisosurile declamatorii: “Da! s-o intuiasc[ pe loc... +i r[maset`mp cu ochii holbai pe lumina de la fereastr[... C`teva momenteel stete astfel ]ncremenit pe alt[ lume, dar deodat[: Da, repet[el sur`z`nd cu o clipire fioroas[; da! s-o intuiasc[ pe loc!” —dar =i interveniile explicative ale povestitorului. }n subiectivismulacesta se vede apuc[tura omului de teatru, a regizorului se poatezice, care, dac[ nu-=i prezint[ ficiunile de-a dreptul pe scen[,simte neap[rat trebuina s[ conduc[ ]ntruna =i spectacolul =i pespectatorul implicai ideal ]n con=tiina povestitorului care nu sepoate opri de a imagina teatral... “A! e cu mult mai mic[deosebirea ]ntre soare =i cea mai de nimic sc`nteie dec`t ]ntreaceasta =i ]ntunericul orb!” explic[, de exemplu, Caragiale, dup[ce ne-a dat, clar[, impresia direct[ a l[mpii cu fitilul l[sat jos detot, ]n dugheana unde tremur[ Leiba ]n a=teptarea hoului. Sau:dup[ ce evreul se de=teapt[ ]nfiorat de ]nep[tura sfredelului, =idup[ ce s-a spus cum, ]n fantezia nenorocitului, unealta luase“dimensii nemai]nchipuite, ]nv`rtindu-se mereu la infinit”, se mai $
  • 117. Pentru arta literar[ 117]ntinde comentariul astfel, =i deplorabil: “Ceea ce se petrecea ]nacel creier ie=ea din sfera g`ndirii umane: viaa se ridicase la otreapt[ de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pip[iauenorme, de proporii haotice”. }ntr-o pagin[ cu es[tura str`ns[extrem, asemenea retoric[ face goluri; stricteea reliefului sealtereaz[ prin aceast[ verbozitate, care ]n=eal[ atenia cititorului. Maniera ar[tat[ ]n exemplul din urm[ se exagereaz[ ]n P[cat,acolo unde autorul vrea s[ descrie ]nceputul dragostei furioase aseminaristului cu t`n[ra v[duv[: “Vorbe?... ]ncap vorbe?... Cumo femeie =tie alinta...” =i celelalte, =i celelalte. Pentru ]nelegereaacestor asperit[i ur`te, ]mi pare c[, pe l`ng[ graba, fireasc[temperamentului dramatic incomodat oarecum de restr`ngerilece i le impune situaia de pur narator, e nevoie s[ ne g`ndim =i laaciunea scrisului gazet[resc asupra celui literar. Care cititor,neprevenit c[ isc[litura e a lui Caragiale, n-ar crede c[ “vorbele”din citatul al c[rui ]nceput l-am dat nu sunt ale unui redactoroarecare de supliment literar de pe vremuri? }n P[cat, reporta-jul,cu neologismele sale dizgraios masate, ]ntinde ca o parodiegrotesc[ pe fondul serios =i rural al povestirii: “Ce face at`tasensaie?... A f[cut o nepomenit[ sensaie popa... Succesul colosal=i spontaneu n-a afectat c`tu=i de puin... C`nd sc[pat cu totul devermin[, l-au ]mbr[cat ]n mintean... Revoltat c[ vrea s[-i ia b[iatul,preotul a f[cut o elocvent[ ap[rare a cauzei sale. Cuv`ntuloratorului c`=tigase aproape pe asisteni... Tonul magistral =i severtrebuia s[ r[stoarne impresia ce preotul obinuse cu elocvena-isentimental[... Chiar pentru o fapt[ sau numai pentru o demons-traie — el se repezi =i lu[ pu=ca... Popa ]nelese c[ inspiraia nutrebuie c[utat[“... De neologism, ca obicei r[u, nu scap[ Caragialenici ]n cele de pe urm[ pagini ale sale de poveste. E aproape denecrezut c[, ]n Abu-Hassan, ]n Kir Ianulea =i ]n ultimul text r[masde la el: ]n fragmentul de Poveste, toate buc[i de ton arhaizant=i popular, artistul care altfel ]=i ]ngrijea scrisul cu o fric[ fanatic[a putut l[sa str[inisme moderne at`t de izbitoare ca: “(daruri) %
  • 118. 118 Paul Zerifopolpreioase”, “cazarm[“, “credit”, “(m[ g`ndesc la) viitorul meu”,“(c`t ]i sunt de) recunosc[tor”, “(]n fiecare zi) regulat”, “fii sigur”,te “asigur”, “raportul” (e vorba de un calif care prime=te “raportul”vizirului), “om preios”, “ruptur[“ (cu ]nelesul francezuluirupture), “]mp[rai (din poveste) care vedeau o ameninarepentru sigurana lor”. Deprinderile ziaristului bucure=tean au f[cuts[ adoarm[ uneori cu totul p`n[ =i atenia excepional veghetoarea acestui artist: un exemplu tipic de ce poate mediul, ]n aciunealui neobservat[, dar sigur[, ca p[trunderea unei boli lungi,ascunse=i f[r[ leac. Acea expunere unde e povestit[ dragostea lui Ni[ cu v[duvabogat[ nu e concis[, ci aruncat[ ca de m`ntuial[. Dar maestrulse ridic[ din nou ]n toat[ stralucirea puterilor sale, de la primultablou al dramei: apariia copilului pierdut =i tic[lo=it ]n faacafenelei =i intervenia indignat[ a preotului. Petrecerea aceastaincon=tient neomeneasc[, ]n mijlocul t`rgului, ne duce brusc ]nplina dezolare a vieii de provincie. Accentul violent al acestui]nceput e ]nsu=i fiorul perfectei exactit[i artistice. Privim aceea=iesen[ de mizerie care ne ]nt`mpin[ ]n Grand Hôtel VictoriaRom`n[: c`inele pe care, acolo, ]l dau ]n t[rbac[, p`n[-l ucid,m[tur[torii, pentru petrecerea unor suflete atrofiate de omonotonie t`mpitoare =i aproape sinistr[, =i fata public[ ]nc[ma=[, izbit[ peste gur[ de pumnul gardistului, sunt figuri dinaceea=i familie cu Mitu Boieru, stranii unelte vii de distraciepentru primitivele trebuine ale unor nenorocii de abrutizai. }nP[cat, figura central[ a tabloului, copilul m[sc[rici, nu e tratat[episodic, ci dezvoltat[ progresiv ]n vederea crizei imediate:preotul trebuie s[ descopere acum ]ndat[ rodul blestemat alp[catului din tineree. C`nd cafegiul l-a f[cut s[ ]neleag[ cuprisos cine e copilul dezm[at, preotul r[m`ne ]necat de sudoare,cu coatele pe mas[, str`ng`ndu-=i t`mplele ]n pumni, “cu ochiiintii la o musc[ ce umbl[ m[runel pe tabla de marmur[ alb[“.+i acum ni se arat[ mi=c[rile insectei ca =i cum, dintr-odat[, ea
  • 119. Pentru arta literar[ 119ar fi personajul principal ]n aciune: “ce socoteal[ s-o fi f[cut ]ncapul cel mic c`t un bob de mac nu se poate spune: destul c[musca stete pe loc, ]=i dezmori labele de dinapoi ]mpleticindu-leuna de alta, ]=i netezi frumos must[ile cu labele de dinainte,apoi deodat[ se-n[l[ =i pieri”. }ndat[ dup[ asta: “Omul, de=teptat,se ridic[ de pe scaun =i ie=i”. At`t. Despre zguduirea =i clocotuldin sufletul lui, nici o vorb[. Aceast[ ]nl[turare a oric[rei analizedirecte, mascarea deplin[ a unei sm[cin[ri interioare ]n culmeaei, prin desf[=urarea unor m[runte imagini exterioare, ]nsemnao ]mbog[ire ad`nc[ a artei literare rom`ne=ti. Judecat numai din punctul de vedere al ]naint[rii dramatice,conflictul dintre procuror =i preot ar putea p[rea de prisos; dar]n aceast[ ]nt`lnire se l[muresc, ]ntregi, firea aprins[ a popiiNi[, care ]n scurt se repede s[ ia pu=ca, =i cuminenia r[bd[toare=i istea[ a cumnatu-s[u Cuiteiu. Cuiteiu este prima figur[neconvenional[ de [ran ]n literatura noastr[. A=a schiat scurtcum este, primarul din Dobreni ne r[m`ne, de la prima citire, oamintire ]ntreag[, pentru totdeauna vie =i familiar[. Trei pagini=i jum[tate de format obi=nuit ne las[ Caragiale s[ auzim st`ndde vorb[ pe Cuiteiu cu popa Ni[, =i at`t ajunge ca s[-l pomenimpe primarul ca pe cele [unul dintre] mai ilustre chipuri dinromanele =i dramele lumii ]ntregi. S-ar putea zice c[ fatalitatea e acumulat[ cu exces ]n povestireaaceasta. }n casa prefectului, preotul ]ncremene=te ]n faa unuiportret — e tocmai dragostea lui de acum c`iva ani, iar soiaprefectului e fiica iubitei de mult pierdute: preotul ne aparedobor`t de lovituri prea multe =i prea grele, care colaboreaz[pare c[ ]ntr-o prea evident[ sistem[. }n F[clia de Pa=te bog[iamotivelor e concentrat[ cu economie bine socotit[, ]n vedereaefectului principal: ridicarea fricii p`n[ la o smintire care serezolv[ ]ntr-o luciditate grozav[; dincoace, ]nt`lnirea cu portretuliubitei =i hidosul acces de isterie al fiicei acesteia exaspereaz[inutil suferinele preotului: greutatea motivelor e hot[r`t[ ]n
  • 120. 120 Paul Zerifopolalt[ parte. Cuminenia de prisos a lui Cuiteiu, ]ncercareaneizbutit[ pe l`ng[ prefect las[ loc celor dou[ fiine necump[nite,preotului =i fiicei sale, s[ se lupte cum vor =ti. Catastrofa e, deacum ]ncolo, sigur[: Mitu, b[iatul bun =i slab, va fi atras ]ntr-]nsa=i zdrobit, numai de puterea femeii. Peripeiile din urm[ —rug[minile dezn[d[jduite ale tat[lui c[tre fiu-s[u, turbarea femeiicare se vede p[r[sit[ =i frenezia revederii, goana preotului dup[]ndr[gostii =i ]mpu=area — se urmeaz[ cu o precipitare savant[proprie viziunii dramatice. }n jurul zbuciumului acestuia demoarte, liniile statornice ale lumii de toate zilele: “o spr`ncean[alburie se ive=te pe coama dealului de c[tre r[s[rit... Pe l`ng[crucea din r[sp`ntie sc`r`ie roatele c[ruelor ce pleac[ din vremes[ nu le ajung[ z[duful pe drum... Spr`nceana alb[ cre=te, =i alteroate venind din deal la vale se aud apropiindu-se... o doin[ dinfrunze, c`ntec de drume f[r[ griji... =i vorb[...” Dar cu ce straniead`ncire a impresiei de sat de la noi ]ncunun[ ]ntunecata]n`mplare cuvintele minunate: “cele trei clopote mici =i s[race sepornesc deodat[ s[ ipe =i s[ se vaite cu o jale nebuneasc[“! Pe timpul compunerii celor dou[ nuvele (1889-1892) Cara-giale scrie cele trei amintiri despre Eminescu =i c`teva foiletoanecritice (A zecea muz[, Tem[ =i variaiuni, Norocul culeg[torului)=i retip[re=te Amintiri din teatre. Aceste din urm[, cu schiele 25de minute =i Om cu noroc, continu[, singure ]n acel moment,seria portrelelor =i povestirilor umoristice ale debutantului dinClaponul. 25 de minute arat[ ]n plin[ maturitate pe autorulMomentelor, printre care bucata a =i fost a=ezat[ mai t`rziu.Provincialii la gar[, primind pe m[riile-lor ]n trecere, sunt primulmotiv asupra c[ruia verva miraculoas[ a lui Caragiale se]nver=uneaz[ cu o l[comie superb me=te=ugit[. Un comic enorm,a=a cum ]l iubea Caragiale, e acumulat aici; dar distribuirea lui eat`t de sigur economisit[, ]nc`t concentrarea excesiv[ ni seimpune, fermec[tor, ca o viziune normal[. Caricatural, dar exactverosimil: acesta-i semnul lui Caragiale. Din schia de care vorbim
  • 121. Pentru arta literar[ 121se vede, des[v`r=it, cum dispunerea am[nuntelor care specific[figurile, lumea =i chiar materialitatea vieii lor ]ntreine =iaprofundeaz[ treptat impresia acelei realit[i care e fondulexperienei noastre locale rom`ne=ti. }n anul urm[tor public[rii schielor de care am vorbit ]ncepeprima serie a Moftului rom`n (1893), aduc`nd ca substan[ nou[comic[ria ardelean[ =i pedagogic[ a scenelor rostog[nene. Ca ]nJustiie =i ]n Art. 214, suntem =i cu tablourile din +coala rom`n[— cum e titlul general sub care apar dialogurile lui Rostogan ]nMoftul rom`n — ]n plin teatru. Art. 214 a fost tip[rit ]nt`i cusubtitlul: “comedioar[ ]n trei scene”. Neap[rat ne g`ndim lamimiambii lui Herondas: acelea=i cadre, aproape acelea=iproporii, =i acela=i material: aciuni scurte =i vii din viaamahalalei, cea bogat[ ]n certuri =i scandaluri grabnice, ca =i ]nnaive ]mp[c[ri — la vechiul mimograf alexandrin, ca =i labucure=teanul nostru dramaturg. Mahalaua e dramatic[; maha-lagiii sunt copii ai naturii, iritai de vecin[tatea unei lumi caretr[i=te ]n str[lucire. +i o mahala meridional[ e, se-nelege, ]ndoitdramatic[. Suburbanii Bucure=tiului au colaborat, natural =iinvoluntar, cu geniul ]nn[scut al lui Caragiale. Comicul dialectal este o form[ popular[ a c[rei vigoare, egal[prin toate vremile, nu va putea sl[bi dec`t odat[ cu anulareatreptat[ a diversit[ii graiurilor. Cine ]nclin[ a sublinia prea ap[satlipsa de originalitate a tehnicii lui Caragiale ar trebui s[-=i aduc[aminte c[, ]n Alecsandri, de exemplu, ridicolul lingvistic estepaia[re=te redus la strop=irea vorbirii str[ine la ]nt`mplare, pec`nd fiece replic[ a lui Rostoganu zugr[ve=te toate elementeletipului, =i c[ deosebirea e considerabil[. “Nu de dragul cuvinteloram c[utat anume s[ v[ n[scocesc o povestire. Eu de hat`rulpovestirii caut ]ntr-adins cuvinte”, spune Caragiale undeva. }ncazul de care vorbim, preceptul ]=i afl[ aplicare textual[, =i numai puin ilustratoare pentru metoda artistului =i pentru nivelulartei sale. Prin cascada de ardelenisme amuzante, cu neclintit[
  • 122. 122 Paul Zerifopolsiguran[ psihologic[ alese, se ]ntrupeaz[ un chip de dasc[l, at`tde vanitos c`t de m[rginit, aspru din fireasc[ mojicie, bl`nd dinprescripie pedagogic[ ori din servilism, plin de naiv[ ambiiepentru renumele =colarilor s[i, =i lichea c`t vrei, din colecia delichele a lui Caragiale, poate cea mai simpatic hazlie. }n prima serie a Moftului rom`n (1893), buc[ile pur narativesunt rare. }n afar[ de Rostogan numai scena la judec[toria deocol (Justiie din Momente). Notia critic[ =i parodistic[ primeaz[]n anii aceia (Statistic[; O invenie mare, Sm[r[ndia), =i ]ncepReminiscenele: Entuziasm =i hot[r`re (dezvoltat mai t`rziu subtitlul Jertfe patriotice) =i Reform[, amintire despre Kog[lniceanu,publicat[ ]n Vatra ]n 1894. Dar ]n acela=i an ]n Vatra, Caragialepublic[ prima lui Poveste, cu subiect luat de la favoritul sau AntonPann. Cui n-a luat ]n seam[ grija extrem[ care, de la ]nceput,c[l[uzea scrisul lui Caragiale, p[rea surprinz[toare ]n ultimulgrad sigurana ]n tratarea unor forme de stil deosebite cum nuse poate mai mult. Sigur, e o poveste glumea[; schimbul devorbe ]ntre b[iei =i p[rini, apoi ]ntre tat[ =i mam[ fac o clip[str[lucit[ de comedie. Dar iat[ altceva: “+i numa-ntr-o liveder[coroas[, c`nd se opresc s[ mai r[sufle caii de at`ta urcu=, audni=te miorl[ituri, s[ fi zis c[ e vreun cotoi s[lbatic ori cine =tie celighioan[. Au ]nceput s[ sfor[ie caii =i s[-=i ciuleasc[ urechile]nspre partea de unde venea zgomotul. }mp[ratul zice: Ce s[fie? —c[ nu se vedea nici o mi=care ]n iarba ]nalt[ a paji=tii =imiorl[iturile ]i d[deau zor ]nainte. Un curtean t`n[r, mai]ndr[zne, zice: Nu dai drumul c`inilor! — sare jos de pe cal =i,p`=-p`= prin iarb[, merge bini=or cu arcul gata c[tre locul b[nuit.Aproape de tot se opre=te =i-ntinde arcul... Alt[ miorl[itur[...trage, s[geata v`j`ie =i se pierde ]n desi=ul ierbii, care se clatin[]ncet din v`rf... }n sf`r=it, v`n[torul mai face un pas, doi, se uit[bine =i r[m`ne ]ncremenit.” E o icoan[ plastic des[v`r=it[, =ip[truns[ de mi=care, ca pentru strofa unei balade epice. Apoi,discret strecurat[, o comparaie, una singur[: “parc[ era, c`nd
  • 123. Pentru arta literar[ 123s-ar[ta ]n faa b[tr`neilor lor, ca un luceaf[r sc`nteietor =i vesel]n faa unui drume ostenit”. Irezistibil, Caragiale scurteaz[ =iiue=te mi=carea c`t poate. Aplecarea fireasc[ spre schia drama-tic[ nu se dezminte nici aici; iar nevoia de dialog st[p`ne=tep`n[ ]ntr-at`t, c[ sf`r=itul pove=tii e o dezbatere ]ntre cititorul]nchipuit de fa[ =i povestitor. }n acela=i an 1894 a tradus Caragiale R[zbunare, o nuvel[ deCarmen Sylva. Cruzimea fireasc[ =i logic[ a ruralului atr[gea peartistul care, nu demult, ]nchipuise pe Ileana din P[cat =i aerul]mb`csit de tortur[ al F[cliei de Pa=te. Poate c[ tragicul acesta, cusuflu preistoric, ]l atr[gea pe Caragiale =i prin contrast, s[tul,cum desigur trebuia s[ fie, de mediocritatea caraghioas[ amahalalei. Traducerea din Carmen Sylva e cu deosebire instruc-tiv[ prin felul autocratic ]n care trateaz[ Caragiale originalulromanticei diletante: pagini ]ntregi de dialog f[r[ caracter, depitoresc dezl`nat cu descrieri de costum =i citaii de doine, letaie traduc[torul, reduc`nd povestirea la proporiile unei dramepline de am[nunt viu, colorat[ sobru =i exact. Tot astfel scurteaz[el, ]n ultimii ani al carierei sale literare, nuvela vechiuluiCervantes, Curiosul pedepsit, cu nesf`r=itele ei scrisori =i soneteintercalate, nuvel[ pe care, ]n teorie, o admir[ nem[surat; eamuzant de tot c[ din cele 117 pagini ale originalului, Caragialep[streaz[ 23. Numai cu asemenea reduceri sunt, de altfel, valabilemai toate admiraiile ]ndr[gostiilor absolui de frumusei trecute,cu deosebire ]n ce prive=te genul narativ. Dar chiar textul luiPoe-Baudelaire ]i pare lui Caragiale prea lung; =i nu e de mirare:propriul lui scris, ]n form[ definitiv[, cu greu se putea hot[r] s[nu-i par[ prea lung... “La r[sp`ntia unei mahalale m[rgina=e”:deschiz`nd o dat[ la ]nt`mplare exemplarul meu (Momente, pag.247, Socec, 1901), Caragiale s-a oprit la acest ]nceput de schi[=i a ]nceput s[ strige: “dar asta nu se poate! Nu vezi ce lung e,cum m[ ine-n loc? !” — =i a ]ndreptat ]ndat[: “La o r[sp`ntie demahala” etc. Scrie =i subliniaz[ ap[sat Caragiale, pe o foaie a !
  • 124. 124 Paul Zerifopolcelui din urm[ manuscris al lui: “Cu mare b[gare de seam[ la totce se poate suprima — c`t de mult”. Este ]nsu=i imperativul moraleilui de artist. P`n[ la sf`r=itul anului 1897 urmeaz[, ]n Epoca, =irul notielorcritice, sau literare sau politice, =i al Reminiscenelor. O excepiecurioas[, ]n r[stimpul acesta, ca =i ]n toat[ opera, e schia }ntredou[ povee (]n Literatura =i arta rom`n[, revista lui N.Petra=cu,=i apoi ]n Epoca), o bucat[ f[cut[, pare c[, pe prinsoare, =i undedin Caragiale nu v[d s[ mai fi r[mas altceva dec`t corectitudineagramatical[. Cur`nd dup[ seria notelor critice =i a Reminiscenelor, apar ]nGazeta s[teanului: C[nu[, om sucit, La Hanul lui M`njoal[, Dou[bilete pierdute (mai t`rziu: Dou[ loturi), }n vreme de r[zboi.Primele trei au fost retip[rite ]n Momente; evident, numai ceadin urm[ e la locul ei ]n galeria portretelor =i scenetelor comicebucure=tene. Materialul acelui volum nu pare str`ns dup[ o norm[mult mai riguroas[ dec`t alte colecii ale scriitorului; s-ar puteazice totu=i c[ La Hanul lui M`njoal[, C[nu[, om sucit, La conac,c[ror se pot ad[uga Inspeciune =i Ultima emisiune, contribuie aface din acel volum ca un manual de exemple al artei narativecaragialiene aproape complet. C[nut[, om sucit e schiarea ]n negru a unei viei =i a unuicaracter de or[=ean, om ciudat din na=tere, =i ciud[enia lui d[un relief aspru mizeriilor tipice ale clasei sale. E un umor tristp`n[ la sinistru ]n soarta acestui icnit, ]n care =i mintea =i simireasunt p[trunse de o cinste grozav[, totdeauna ]ndreptat[de-a-ndoaselea. C[nu[ nu-=i afl[ pereche, ]n Caragiale, dec`tpe nenea Anghelache, casierul: raionamentul acestuia, paradoxal=i furios, ]mpotriva inspectorilor care-l las[-n pace fiindc[ e“cinstit” l-ar fi putut zbiera, ]ntocmai, =i C[nu[ din ad`ncul fiineisale de maniac virtuos. }nt`mpl[rile b[iatului C[nu[ sunt triste=i amare; inima bunicii este, fire=te, plin[ de duioas[ durerepentru nepotul care, tocmai ]n noaptea c`nd ]mpline=te treis-
  • 125. Pentru arta literar[ 125prezece ani, b[tut =i degerat, =ade pl`ng`nd pe marginea l[zii =ise =terge la ochi cu c[ciula; sf`r=itul lui nenea Anghelache este otragedie exasperant[ =i stranie, iar grupul cer=etorilor, ]n Ultimaemisiune, at`t de semnificativ ]mplinit cu apariia popii, el ]nsu=iun tip specific de cer=etor ]n ora=ele noastre, formeaz[ o icoan[str`ns umplut[ de mizerie concentrat[. Toate aceste “subiecte”compun o colecie aleas[ de pretexte pentru dezvolt[ri duioase=i comentarii emoionante: cu at`t mai tare se vede, ]n realiz[rilelui Caragiale, respectul strict =i consecvent, simul delicat alartistului pentru obilgaiile pe care le-a luat dintru ]nceput fa[de atenia =i fantezia cititorului. Orice eventuale pretexte desentimentalit[i sunt prevenite =i paralizate prin violenele ciudate=i totu=i logice ale casierului Anghelache, care, de la ]nceput,dau ]ntregului tablou un ton definitiv serios =i b[rb[tesc; iarapariia, ]n chiar inima dramei, a camaradului ]nepenit despreziu[, ]n paroxismul beiei, z`mbind t`mpit pe c`nd amestec[automatic zah[rul ]n cafea, opre=te orice orientare unilateral[ ainteresului =i menine atenia ]n echilibru specific de contemplare.Figura aceasta de beiv ]n extaz e o diversiune surprinz[toare,prin naturalee =i ca str[lucire de efect. La conac este o replic[ palid[ a motivului cu diavolul din Hanullui M`njoal[. P[catele t`n[rului agiamiu la conac, unde cade subtoate ispitele clasice ale dracului, sunt cuprinse, foarte neobi=nuitpentru Caragiale, ]ntre o introducere =i o ]ncheiere — care-i orepetare ]n chip de refren a introducerii — ,am`ndou[ cu ointenie pitoreasc[ =i poetic[, care nu cade ]n gama, oric`t ar fiea de bogat[, a scriitorului. Totul r[m`ne ]n stare de schem[, d[impresie de ]ncercare, de exerciiu pare c[. }n Hanul lui M`njoal[parfumul local =i vechi e tot at`t de magistral concentrat ca ]nKir Ianulea sau ]n Calul Dracului. Localizarea e pregatit[ cu unsim al culorilor =i accentelor care minuneaz[ la fiecare cuv`nt,c[ci fiecare, ori ]n dialog, ori ]n descriere, detaliaz[ contururile=i ]nt[re=te culorile. Caragiale a l[sat exemple rare de c`t[ bog[ie #
  • 126. 126 Paul Zerifopol]n efecte se poate obine prin sobrietate rafinat[. Totdeauna teg`nde=ti la sosirea pe-nserate la han, la chirigiii de pe l`ng[ focuri,la iganii care `rl[ie oltene=te, la odaia alb[ cu miros de mere =igutui, dar ]mi pare c[ te opre=ti deosebit la Gheorghe Nutr[,care p[ze=te la coceni. Numele lui, locul =i momentul c`nd ]l]nt`lne=ti, cum vorbe=te cu capra =i cum r[spunde celui care-lstrig[ s[-l ajute, sunt a=a pare c[, ]nc`t, din pricina lui Nutr[]ndeseosebi ]i aduci aminte de Hanul M`njoloaei =i de toat[povestea ca de o ]nt`mplare a ta. Dintre toate, cea mai uitat[ — poate =i cea mai puin cunoscut[pe vremea ei — a fost p`n[ acum nuvela }n vreme de r[zboi.Caragiale nu a retip[rit-o; publicul =i critica au r[mas s[ sepasioneze de N[pasta, de P[cat, de F[clia de Pa=te, lucruri nunumai frumoase, dar =i deosebit senzaionale =i cu pricin[ deprelungiri ideologice. Se ]nt`mpl[ destule =i tot ]nt`mpl[ri tari]n acea lung[ povestire, r[mas[ at`ta timp pierdut[ ]n Gazetas[teanului de unde a scos-o la iveal[, cel ]nt`i, Luca Ion Caragiale.Nenea Stavrache, c`rciumarul, om cu stare frumoas[, are norocs[ mai mo=teneasc[ =i pe frate-s[u, pop[ cu avere mare =i vajnicc[pitan de hoi, a c[rui band[ tocmai fusese prins[. Mai multcrede c[-l are nenea Stavrache norocul acesta, dec`t ]l areadev[rat; fiindc[ popa, ascuns printre voluntarii din 77, =i acumdat ca mort, i se tot arat[ prin vis, c`teodat[ =i ]n trezie, =i-lnec[je=te r[u p`n[-l sminte=te de tot. C`nd, ]n sf`r=it, fostul pop[vine ]ntr-o noapte, ]n carne =i oase, =i-l roag[ cu lacrimi s[-l]mprumute numaidec`t cu c`teva mii de lei, c[ se gre=ise omulcu casa reghimentului, pe nenea Stavrache ]l apuc[ nebunia mare,cu furii, iar celalt r[m`ne cu ochii la d`nsul, ]n pierzare. Esteadic[ istoria bucuriilor, grijilor =i spaimelor treptate ale unuic`rciumar, p`n[ la ]nnebunire deplin[, pentru o pricin[ de averemare. Gustul lui Caragiale pentru situaii extreme =i coincideneciudate apare =i aici slujit de aceea=i virtuozitate ca ]n cele dou[nuvele mari dint`i. “Afar[ plou[ m[runel, ploaie rece de toamn[, $
  • 127. Pentru arta literar[ 127=i boabele de ap[ preling`ndu-se de pe stre=ini =i pic`nd ]n cliperitmate pe fundul unui butoi dogit, l[sat gol ]ntr-adins laumezeal[, f[ceau un fel de c`ntare cu nenum[rate =i ciudate]nelesuri. Leg[nate de mi=carea sunetelor, g`ndurile omului]ncepur[ s[ sf`r`ie iute ]n cercuri str`mte, apoi ]ncet-]ncet serotir[ din ce ]n ce mai domol, ]n cercuri din ce ]n ce mai largi, =itot mai domol, =i tot mai larg. C`nd cercul unui g`nd ajunse-nfine a=a de larg ]nc`t con=tiinei ]i era peste putin[ din centrus[-l mai urm[reasc[ din ce se tot dep[rta, omului i se pare c-audeafar[ un c`ntec de tr`mbie...” Transcriu acest exemplu lung,pentru c[ ]n el se vede at`t de frumos cum preg[te=te scriitorulpe hangiul lui pentru vedeniile grozave care-l a=teapt[, dar =i dehat`rul celor care au spus, ori mai spun chiar, c[ scrisul luiCaragiale nu cunoa=te dec`t stilul “telegrafic”. }n desf[=urareaviselor ur`te artistul introduce diversiunea urm[toare: “Era ozloat[ nepomenit[: ploaie, z[pad[, m[z[ric[ =i v`nt vr[jma=, denu mai =tia vita cum s[ se ]ntoarc[ s[ poat[ r[sufla. De=i aproapede n[miez, ]n tot satul era ast`mp[r des[v`r=it ca-n putereanopii; ba nici glas de c`ine nu se mai auzea, cine =tie ]n cead[posturi se odihneau paznicii curilor. Drumul parc[ era pustiu...Domnul Stavrache ]ncuie cicmigeaua, pe urm[ pr[v[lia, =i trece-nodaie, la c[ldur[... Dup[ ce se dezmore=te bine domnul Sta-vrache la gura sobei, iac[-te, pe-nserate, c[ bate cineva la u=[.“Care-i acolo?” ]ntreab[ hangiul. “Eu, domn’ Stavrache, r[spundeun glas slab de copil[... Deschide.” Hangiul trage veriga. V`ntulde-afar[ duhne=te pe u=[, arunc`nd ]n[untru o feti[ foarterebegit[. Copila d-abia poate vorbi; f[lcile ]i sunt ]nepenite defrig, de=i, pe potriv[ de copil s[rac, e destul de bine ]mbr[cat[:are peste c[m[=u[ minteanul lui tat[-s[u; pe picioarele goaleni=te cizmulie vechi ale m[-sii, =i pe cap un testemel. “Ce vrei?”“M-a trimis maica, s[-i dai de un ban gaz, =i taica de doi baniuic[.” +i fata scoate de sub mintean cu b[gare de seam[ dou[clondire. “Da’... zice s[ nu pui gaz ]n a de uic[ =i uic[-n a de %
  • 128. 128 Paul Zerifopolgaz, ca alalt[ieri, c[ iar m[ bate... =i... s[ m[sori bine”... “Da’bani ai adus?” “Ba!... zice ca s[ scrii.” “Iar s[ scriu?... Scrie-v-arpopa s[ v[ scrie de p`rlii?” }n pr[v[lie d-abia se mai vede. Fetia,apropiindu-se de domnul Stavrache, care-i toarn[ uic[, r[m`necu ochii pe un covrig stingher, uitat pe tarab[. Hangiul s-apleac[sub tarab[ s[ ridice tinicheaua cu gaz; ]n clipa aceea, fetia ]ntindem`na, ia covrigul =i d[ s[-l v`re iute sub mintean; dar domnulStavrache se ridic[. O fi tras cu coada ochiului, ori =tia c[ fuseseun covrig pe tarab[ =i acu pierise? c[, f[r[ vorb[, lip! o palm[peste obrazul ]ngheat. “Las[ covrigul, hoao!... De mici v[-nv[aila furat, fire-ai ai dracului!” Fata a l[sat covrigul =i a pus m`nape obrazul ]nc[lzit. Apoi a luat cuminte sticlele, le-a ascuns submintean =i a pornit afund`ndu-se ]n negura nopii viscoloase.”Cu acest exemplu, mai lung ]nc[ dec`t celalt, ]ncerc a ademenilumea s[ citeasc[ toat[ povestirea, at`t de puin cunoscut[. }nafar[ de aceasta, trebuia ar[tat[ ]ntreag[ aceast[ ]ntrerupere aviselor chinuitoare ale domnului Stavrache, cu at`t de minunat[art[ odihnit o clip[ prin aceste irit[ri u=oare care-l ]ntorc lainteresele lui s[n[toase de negustor. }mi spunea Caragiale c[, ]n urma unei lungi dezbateri cu ni=teprieteni, despre noroc =i nenoroc, i-a dat ]n g`nd aceast[ culmede nenoroc: s[ nimere=ti dou[ bilete de loterie cum le-a nimeritdomnul Lefter din poveste. Lui Caragiale ]i pl[cea s[ imaginezecazuri unde hazardul seam[n[ a voin[ r[ut[cioas[, c`nd fata-litatea cap[t[ fizionomie perfid[, cum se vede ]n povestirearezumat[ mai sus, ]n aceasta de care vorbim acum, ]n P[cat, ]nacumularea motivelor de groaz[, ]n acela=i ceas, pe capul luiLeiba Zibal. E clar c[ anume dispunere a fatalit[ii, ]n tragic =i ]ncomic (vedei coincidenele de soart[ ale b[ieilor de pr[v[lieMache =i Lache ]n schia La Pa=ti sau cazul excesiv schematic allui Ghi[ =i Ni[ la concursul de caligrafie, ori mai ales “fata-lit[ile” din Tren de pl[cere, aici ]n armonie deosebit de intim[ cupsihologia personajelor), poate favoriza acumularea de culmin[ri
  • 129. Pentru arta literar[ 129dramatice. Mecanismul acesta, care ar putea sup[ra prin simpli-tatea lui, st[ bine ascuns sub pitorescul vieii dlui Lefter, cuconsoarta =i amicii s[i, cu chivuele farfurigioaice, cu feelepoliiene=ti =i cu dl =ef de la minister. Iar invectivele de la bancherdau unul din cele mai des[v`r=ite finale din ]ntreg Caragiale: uncapitol mare din ideologia micului-burghez e str`ns acolo ]n cincir`nduri de adev[r monumental. Iritat prea mult de sentimentalismul gros, care, pe atunci,umfla literatura ce se fabrica ]n jurul s[u, Caragiale anin[ buc[iiperfect ]ncheiate o digresie literar[: parodie de intenie polemic[.Accidentul se datore=te, cred, unei lipse de st[p`nire momentaneasupra c[reia n-a mai vrut s[ revie, dar poate =i faptului c[ nulua destul de des condeiul ]n m`n[, pentru a face polemicii locdeosebit =i unde trebuie. Anii 1899-1900 sunt anii Momentelor. “Negre=it c[ Momentele=i alte nuvele =i schie nu se pot compara cu scrierile cele dint`i”,scria domnul Iacob Negruzzi la moartea lui Caragiale; iarGheorghe Panu, ceva mai ]nainte, zisese, ]n treac[t, dar sigur:“Caragiale de aproape dou[zeci de ani n-a mai scris altceva dec`toarecare siluete =i tipuri pentru Universul”. Dl Negruzzi judeca,cred eu, mai ales din p[rerea de r[u pentru dep[rtarea luiCaragiale de Convorbiri; iar Panu a fost, ]ntre oamenii no=tricunoscui, cel mai impresionant exemplu de nepricepere literar[.D.C.Ol[nescu, ca raportor pentru premiere la Academie, arecomandat volumul: “castigat ridendo mores3 — bine alc[tuite=i cu o a=a de graioas[ discreiune subliniate — slobod[ veselie,cea at`t de binef[c[toare traiului =i s[n[t[ii, — interesant studiude n[ravuri”. Cum am zice: c[lduros prietene=te, dar cam str[in=i evaziv; fiindc[, chiar ca “]ndep[rtat[ r[sfr`ngere”, apropierea“p[rii fantastice =i p[rilor descriptive” din Hanul lui M`njoal[de “umbrele lugubre ale lui Edgar Poe” implic[ o ciudat[ neateniedin partea ilustrului referent. Despre formula obi=nuit[ c[ producia lui Caragiale e mic[ =i
  • 130. 130 Paul Zerifopoluniform[, ]mi spunea odat[ Vlahu[ c[ e de mirare cum oameniinu iau seama la bog[ia de figuri =i ]nt`mpl[ri c`t[ e numai ]nMomente. Constatarea lui Vlahu[ ]mi pare capital[, =i cu at`tmai mult c`nd o raport[m, cum se cuvine, la ]ntreaga oper[. DarVlahu[ evalua ca artist, atent la detalii; publicului nu i se poatecere aceast[ b[gare de seam[, =i nici criticilor totdeauna. }ntr-onoti[ sobr[ =i plin[, dl Ibr[ileanu, singur, a luminat cum se cuvineacest adev[r esenial despre Caragiale. E de g`ndit dac[ nu cumva unor dintre cititori sau literaitip[rirea ]n foileton de gazet[ popular[ nu crea, ea singur[, oprevenire defavorabil[ scriitorului. Pe un bucure=tean intelectuall-am auzit zic`nd, pe c`nd ]nc[ mai tr[ia Caragiale, c[ sunt ]ncapitala noastr[ o sum[ de b[iei spirituali, gata s[-i fabriceoric`nd m[runi=uri amuzante ca ale lui Caragiale. +i =tiu binec[ p[rerea aceasta nu era a unui izolat: omul acela f[cea partedintr-un public ]ndeosebi iritabil fa[ de scrisul lui Caragiale —era un vechi socialist de Bucure=ti, pe atunci chiar asimilat demult partidelor de ordine. Arta lui Caragiale de povestitor se ar[tase, hot[r`t[ ]n toateelementele ei, ]nainte de seria Momentelor: de aci ]ncolo avea eas[ se exemplifice, ]nc[ o dat[, ]ntr-un material de cea maisavuroas[ varietate. Ridicolul ideilor la pro=ti (Situaiunea, Olacun[) =i la lichele (Atmosfer[ ]nc[rcat[, Tempora, Greu de azipe m`ine), ridicolul vanit[ii politice =i sociale (Amicul X), ridicolulpueril al provinciei (Telegrame, O zi solemn[, Tardiv, Monopol),]ncornoraii cu =tire =i f[r[ (Mici economii, Diplomaie, Cadou,Lun[ de miere), mondenitate mitoc[neasc[ de Bucure=ti =i deprovincie (Five o’clock, High-life), mamiici ambiioase cupui=orii lor, ]n toate stadiile unei educaiuni de bun[ familie(Domnul Goe, Vizit[, Bubico — c[elul e numai o alt[ prob[ dedomn Goe — Bacalaureat, Lanul sl[biciunilor), petreceri reu=ite,sau contrariate (La Mo=i, Tren de pl[cere, La Pa=ti), presacaraghioas[ (Reportaj, Ultima or[, Boris Sarafoff, Groaznica !
  • 131. Pentru arta literar[ 131sinucidere, Duminica Tomii, Cronica de Cr[ciun, Cronica de joi)sunt ]mp[riri care se formeaz[ de la sine ]n amintirea cititorului. Cele dint`i observaii fixate de Caragiale, ]n schiele dinClaponul, pomenite mai sus, au ]nf[i=are de p[pu=i schematice.+i fiindc[ aceste scheme au fost reproduse, aproape ]ntocmai, =i]n Moftul rom`n; fiindc[ aceea=i procedare, de=i sub forme multmai bogate, revine ]n dou[ schie de mai t`rziu (La Pa=ti, Triumfultalentului); ]n sf`r=it, pentru c[ Lache, Mache, Mitic[ =i Costic[sunt nume adesea repetate de Caragiale, se aude nu rareorigeneralizarea gre=it[ c[, ]n acest scriitor, primeaz[ schema. Nu egreu de probat statistic gre=eala acestei judec[i, recitind, ]n =ir,tot materialul narativ al lui Caragiale; sau, mai simplu, dar totat`t de sigur, recitind Momentele. Pe observatorul Caragiale, dincapul locului, l-a impresionat slaba difereniere a omeniriimahalalelor; =i aceast[ constatare =i-a l[murit-o el energic ]nschiele de la ]nceput. Trebuie luat aminte c[ acei mici-burghezibucure=teni erau creaturi ce se supuneau, proste=te imitatoare,unor mode =i atitudini fixate a c[ror tiranie, exagerat[ de propriavanitate simplist[ a imitatorilor, contribuia cu deosebit[ puteres[-i uniformizeze. Iar abundena ticului verbal, care e =i ea unelement de schematizare, nu decurgea cumva din vreo apuc[tur[absurd[ a caricaturistului cu orice pre, ci e, ]n realitate, oapuc[tur[ a p[turilor populare urbane de aici =i, poate, din toate[rile dinspre miaz[zi. Adesea ticul verbal e, probabil, un simpluefect al vioiciunii =i abundenei ]n expresivitate, un fel de gestlexical; mai ]n ad`nc, ]ns[, se va fi ascunz`nd sub el =i o inocent[vanitate de a-=i sublinia debitul cu ]nelepciuni, atunci mai alesc`nd cuvintele corespunz[toare se bucur[ tocmai de prestigiulmodei. De aici trebuie ]neleas[, cred, valoarea deosebit[ aformulelor =i ticurilor verbale ]n crearea ]ns[=i a figurilorcaragialiene. }ncerc[rilor din Claponul le urmeaz[ foarte deaproape Amintirile din teatre: aici nu mai sunt scheme, ci stof[concret[, relief, culoare. Ochiul omului n[scut pentru teatru vede !
  • 132. 132 Paul Zerifopolneap[rat pitoresc: observaia inteligent[, care schematizeaz[ =idefine=te ]n spiritul exactit[ii raporturile dintre datele empirice=i viziunea pitoreasc[ a figurilor, ]n am[nuntul lor iraional ce seimpune sensibilit[ii artistice numai prin existena sa viu afirmat[,s-a combinat cu misterioasa perfecie a proporiilor ]n arta luiCaragiale. Trei prieteni stau de vorb[, t`rziu noaptea, ]ntr-o ber[rie.F[r[ s[ poat[ spune de ce, toi trei, deodat[, se g`ndesc la Costic[Panaite, un amic al lor din tineree, disp[rut acum ]n provincie.“C`t[ vreme nu vorbesc, g`ndurile lor umbl[ departe pe c[r[rilepe care ei le-au b[tut odinioar[ ]ntov[r[=ii de Costic[; =i cu c`tmai mult umbl[ acele g`nduri, cu at`t le re]nviaz[ ]n fa[, din ce]n ce mai palpabil[, figura vechiului prieten, cu toate atributeleei caracteristice. C`nd figura amicului Costic[ s-a ]ntrupat ]ntreag[]n imaginaia lor, toi trei ]i z`mbesc cu dragoste, =i unul dup[altul: — Ei! a=! — Parol? — Ce! e=ti copil! ?” Caragiale pare c[d[ pe fa[ aici modul ]n care se formau figurile ]n fantezia lui]ns[=i. Ticul verbal, ]n cazul acesta foarte dezvoltat — e din treiformule — d[ lumina, pare-se, decisiv[ chipului. }n fond, celetrei exclam[ri nu sunt dec`t un semnalment amuzant =i prinaceasta un firesc auxiliar mnemotehnic ]n mintea amicilor. PeCostic[ ]ntreg ]l vom vedea de acum ]ncolo. Mai ]nt`i ]l cheam[Panaite; e, ce mai vorb[? Costic[ Panaite, care face, de opt ani,“agricultur[ de f`n =i prune” la o mo=ie a unui unchi, sus lamunte. Aici m-a= mira foarte de cititorul rom`n care n-ar simicel mai delicios fior de adev[r la cuvintele: “a sosit ast[-sear[ cuun tren ]nt`rziat, s-a suit ]n tramvai, a mers p`n[-n col la MatacheM[celaru, acolo s-a dat jos, s[ ia un mezelic la o b[c[nie ]n col,a-nt`lnit ni=te prieteni care beau must... Ai la o must[rie, frate...Acu e vremea de bere?... N-au [=tia un mezelic, ceva? niic[pastram[?” Sosirea pe sear[ ]n Bucure=ti, pe vremea culesului,cu un tren ]nt`rziat, oprirea ]n col la Matache M[celaru. “Ai la omust[rie, frate”: se poate pomeni un col =i o clip[ de Rom`nie !
  • 133. Pentru arta literar[ 133voioas[ =i tihnit[ mai adev[rate dec`t ]nt`lnirea asta cu dl Costic[Panaite, prin bun[tatea luminat[ a lui Caragiale? E lucru ]nsemnat, desigur, c[ pe Costic[ ]l cheam[ Panaite.Dar =i pe Nae, din Situaiune, =i pe Lache, din O lacun[, ]i =tiu tota=a de bine: pe Nae, fiindc[ ]i cunosc vorba, c`nd se pasioneaz[de politic[ p`n[ la ziu[, la deschiderea simigiriilor, =i fiindc[ a=ae el: n-are lini=te =i e pesimist ]n privina viitorului [rii, de c`teori nevast[-sa e ]n dureri de facere; iar pe Lache ]l =tiu c[, pentruo idee, e ]n stare s[ uite =i cas[, =i mas[, =i tot. Le zic scurt Nae =iLache, fiindc[ a=a cere dispunerea =i punctul de plecare alpovestei: sunt prieteni de la cafenea, vorbim cu d`n=ii =i de d`n=ii]n fiecare zi. Iord[chel =i Cost[chel Gudur[u, Raul Gregora=cu =iunchiul s[u generalul, c[pitan Pavlache de la intenden[, Anto-nache Pamfil, avocatul Statului, Edgar Bostandachi, cronicarulhigh-life, =i dl maior Buzdrugovici, care-l p[lmuie=te, sunt, toi,persoane implicate ]n situaii critice foarte speciale, =i tocmaidin fundul Moldovei. Trebuie spus numele lor ]ntreg. Asta nu-ischimb[ nici social, nici moral, nici intelectual, =i nici nu]nsemneaz[ c[ pe Lache, pe Mache =i pe Nae vreau s[-i ]njosesc,s[-i cufund ]n anonimat umilitor dac[-i chem numai pe numelede botez. Ajunge c[, dac[ i-am vorbit c`t =i cum trebuie ded`n=ii — mai drept: i-am l[sat s[ vorbeasc[ =i s[ se poarte — i-iaduci aminte ]ntocmai ca =i mine, sau aproape, fiindc[ e=ti deaici de la noi, cum ]i aduci aminte ]nt`mpl[rile blajinei coaneiAnichii =i ale nervosului s[u ginere Mihalache, la Sinaia, saudimineaa ]n care madam Caliopi Georgescu te-a luat pe sus ]nbirj[, s[ te duc[ la profesorul de filozofie, ca s[-i ceri un 6 lamoral[ pentru fiu-s[u, fiindc[ nu poi uita cu c`t temperamenti-a spus cazul: c[ Ovidiu al ei a luat un 3 la examen, =i c`t deindiferent e Georgescu tat[l cu copiii, =i c`t de simitor e b[iatul;nu poi uita nici energia umbreluei dumisale, c`nd conducebirjarul: “love=te ]n dreapta, love=te ]n st`nga, iar ]n st`nga, =i]nfige cu putere v`rful umbreluei ]n spinarea birjarului”. !!
  • 134. 134 Paul Zerifopol “Uite-i ce dr[gui sunt!” — zicea Caragiale de oamenii lui. +iadev[rat: satira propriu-zis[ e rar[, iar schiele respective(Atmosfer[ ]nc[rcat[, Tempora, Mici economii) sunt printre celemai palide; r`sul voios, orientat spre bufon, domin[. C`ndconfereniarul se d[ jos de pe tribun[ s[ arate de aproapecucoanelor din “Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane”ghetele noi de lac, c`nd b[ieii de pr[v[lie, ]n petrecere de Pa=ti,]=i in ghetele care-i str`ng pe mas[, fiindc[ la ber[ria ailalt[c`inele dresat al unui ofier le luase de jos =i f[cea sluj cu ele ]ngur[, ]n mijlocul gr[dinii — imaginaia bufon[ uzeaz[ de celedin urm[ libert[i. }ns[, f[r[ gre=, observaia exact[ =i din plinnu sl[be=te, oricare ar fi, pe alocuri, excesele caricaturii. Petre-cerea de Pa=ti e stricat[ de ghetele care str`ng, a=a cum se stric[excursia dlui Mihalache la Sinaia fiindc[ persoanele din familiadumisale, ca at`tea altele din libera Rom`nie, sunt specialnedisciplinate =i prea greu disciplinabile. }n schimb, coana Luxia,moa=a, petrece la Mo=i stra=nic, =i spre deosebita bucurie aprietenilor ei. Nu e bine dar s[ zicem de Caragiale c[ se]nver=uneaz[ asupra unei clase ]ntregi, =i c[, de exemplu, vreanumai, cu ur[ teribil[ pe micul-burgez, s[ ne v`re ]n cap, ca unpunct adic[ de propagand[, c[ acei oameni sunt at`t de grozavidioi, ]nc`t nu =tiu s[ pun[ la cale o petrecere c`t de simpl[. Scria Caragiale lui Gherea (octombrie 1906): “Drag[ Costic[,scriu o pies[ ]ntr-adins s[-i plac[ ie: art[ cu tendin[ de hat`rult[u, =i art[ pentru art[ de hat`rul ei”. N-a avut parte, =i noi n-am avut noroc, s[-=i ispr[veasc[ piesaCaragiale; r[m`ne s[ ne m`ng`iem cu informaia aceasta, d`ndu-isemnificarea general[ care i se cuvine. Caragiale d[ la o partetotdeauna hat`rul tendinei, pentru a face loc hat`rului celuilalt. Dup[ opt ani de odihn[, se porne=te Caragiale la lucru: ]nUniversul, ]n Viaa rom`neasc[, ]n Opinia din Ia=i, ]n Rom`nuldin Arad, ]n Lupta din Budapesta apar notie critice, parodii,“momente” =i pove=ti, originale =i traduceri. Parte din acestea !
  • 135. Pentru arta literar[ 135le-a str`ns Caragiale ]n Schie nou[ (1910), cea din urm[ colecie]ngrijit[ de d`nsul; altele au fost retip[rite de fiul s[u Luca. O Poveste lung[ a r[mas neispr[vit[. Pe o foaie, Caragialenoteaz[ c[ povestea aceasta nu se poate ispr[vi, c[ din ea, chiara=a, neispr[vit[, se ]nva[ acest adev[r: mai mult sunt coroanelepentru capete dec`t capetele pentru coroane. Evident, Caragialescria astfel, fiind ]n dispoziii tendenioase; cu alte cuvinte,artistului ]i era lene. Pe alte foi, ]ns[, face planuri diverse =iam[nunite pentru urmarea =i sf`r=itul povestei: “Arta pentruart[“ nu-l l[sa ]n pace. }n fragment, a=a cum este, se g[se=te,c[tre sf`r=it, o lung[ digresiune de critic[ literar[, unde ajungela insistena lui favorit[, c[ povestirea e “me=te=ug”; =i compar[me=te=ugarul prost cu omul =a=iu care-i arat[ drumul: nu =tii, s[mergi ]ncotro te ]ndreapt[ cu m`na, sau ]ncotro se uit[? Omul=a=iu e o traducere popular[, dar curios exact[, a formulei art[cu tendin[. }ntreruperile =i anexele teoretice ]n povestirile luiCaragiale vorbesc de tehnic[ literar[, niciodat[ de altceva. “Povestea” e o istorisire artistic[; tonul ei se poate numipopular, ]ntr-at`t c[ se fere=te de neologisme =i caut[ vorba veche,unde =i c`t trebuie. Cu totul altceva dec`t poveste popular[:sunt chipuri =i fapte de dram[ istoric-legendar[. Conflicte politice=i lupte de caractere fac tot fondul. Singure numele oamenilor,[rilor =i m[n[stirilor sunt nume din poveste. Fantasticul, chiaracolo unde e introdus direct, ]n Hanul lui M`njoal[, ]n Kir Ianulea,]n Calul Dracului, funcioneaz[ numai ca element de motivare;nu e exploatat ca viziune, ci apare ca ciud[enie u=oar[ — =iexplicabil[ raional! — cum e cotoiul =i c[pria M`njoalei, sau eun fel de joc de cuvinte echivoc, cum e coada lui Prichindel ]nCalul Dracului. Caragiale transpune, c`t poate, fantasticul ]nnormalitate uman[. De Kir Ianulea a spus dl Ibr[ileanu c[ e adev[rata nuvel[istoric[ rom`neas[. Clasarea aceasta ]mi pare necontestabil[.Curtea fanariot[, curtea banului din Craiova, negustorimea de !#
  • 136. 136 Paul Zerifopolpe vremuri dau ]nt`mpl[rii atmosfera istoric[ ]n linii largi =i juste.Cu impresionant[ gradaie prind corp figurile =i lumea lor, mai]nt`i ]n povestirea lui Kir Ianulea c[tre Kera Marghioala, expunereexecutat[ cu aceea=i neistovit[ putere de captivare ca =i expu-nerile din cele trei comedii. Coana Acrivia, familia ei, traiul =icerturile cu Ianulea formeaz[ o bucat[ de pur[ mahala, poateprea puin deosebit[ de orice alt[ bucat[ de mahala din Caragiale.}ns[ c`t[ substan[ =i culoare ]n poznele pe care le dau ]n vileagfetele inspirate de Aghiu[, =i c`t de savuroas[, ]n capacitatea eide localizare, este apariia lui Negoi[ (cu nume cu tot!), c`nd,dup[ fuga “pe sub Mitropolie la st`nga, c[tre c`mpul Filaretului,suind la deal, prin dreptul Cuitului-de-Argint”, Kir Ianulea seopre=te “]n faa vii=oarei unui m[rgina= bondoc =i ]ndesat, caretocmai se sp[la pe ochi de diminea[ la soare ]n prispa cramei”! Deosebit[ ]ntre toate compoziiile lui Caragiale este potrivireade tonuri poetice =i fantastice cu un comic prin excelen[=treng[resc ]n Calul Dracului. Aici contrastele, gradaiile =imodulaiile sunt de o virtuozitate rar[, chiar la acest devotat al]ngrijirii artistice. }n lini=tea somnoroas[ a serii se porne=te dialogul viu, ]n carefiecare replic[ este un extract rafinat de exactitate umoristic[.Baba e mai ]nt`i iscoditoare =i plin[ de atenie matern[ pentrub[iatul drume. Pe urm[, printr-o schimbare diabolic surprinz[toarea tonului, scena se face grotesc erotic[. Trecerea ]ntre acestetonalit[i, violent opuse, e superior realizat[ prin episodul cusomnul b[iatului. Apoi o nou[ schimbare de ton =i perspectiv[:baba se preface ]n z`n[, perechea batjocoritor grotesc[ de adineaoriface loc unui grup erotic ]n toat[ str[lucirea tinereii =i frumuseii.La urm[, iar c`ntecul babei cer=etoare; dar acum, dup[ ce s-audezvelit comorile ei diavole=ti, alt[ rezonan[ are milogeala eipeltic[: la ]nceput umoristic realist[, figura se arat[ acum ]ntr-unacord unde r[sun[ cu straniu farmec amintirea fantasticelor eifrumusei, ]nchise numai ]n comic[ria viclean[ de la ]nceput. !$
  • 137. Pentru arta literar[ 137 Introducerea aceasta prive=te, mai ]nt`i, pe cei care au cititmult pe Caragiale; puin ori nicidecum pe cei care nu l-au cititdeloc. Mai mult dec`t oric[ror altora, ea ar putea fi de foloscelor care l-au auzit =i v[zut pe artistul acesta cre`nd, ]n vorb[vie, figuri =i scene. Arta lui e art[ vorbit[ =i mimat[. Unii diletani pretind s[ trat[m operele celebre a=a cum“mamiele” din mahala ]=i r[sfa[ “pui=orii”, ascunz`nd poznele=i defectele acestora. Pentru cine nu are logica mamielor, o bucat[ rea nu scadevaloarea unei buc[i bune din aceea=i oper[; o bucat[ bun[ nuajut[ nimic celei rele; =i tot astfel nu se compenseaz[ am[nunteleinegal reu=ite din aceea=i scriere. Vrem s[ =tim cum a fost. +i autoriimari n-au trebuin[ de precauiile protectoare ale fanaticilor maimult ori mai puin pricepui, mai mult ori mai puin sinceri. INTRODUCERE * Vorbind de buc[ile pe care avea s[ le adune ]n volumul Schienou[ (1910), Caragiale scria doctorului Urechia: “nu le-a= dapentru tot ce am scris” (Din Berlin, 14 februarie 1909). G[sim, ]n volumul numit: schie humoristice de felul Momen-telor (Antologie, Greu de azi pe m`ine, Monopol, Cronic[ deCr[ciun, Duminica Tomii, |al, Repaosul duminical), o anecdot[oriental[ (Pastram[ trufanda), dou[ satire literare (Ion, Parteapoetului) =i — dac[ l[s[m la o parte traducerea din Perrault =ic`teva buc[i ce par neglijabile, ]n general — trei pove=ti: KirIanulea, Mam[, Calul Dracului, care desigur dau colecei noutateamare. Aceste trei din urm[ erau cele cu mult preferate deCaragiale. Din felul cum le cita, din intenia de a lucra mai departe * La Opere, I.L.Caragiale, vol. II, ediie ]ngrijit[ de Paul Zarifopol, Ed. CulturaNaional[, 1931. !%
  • 138. 138 Paul Zerifopol]n acela=i gen, de multe ori rostit[ =i cur`nd realizat[ ]nAbu-Hassan =i ]n fragmentul de Poveste, se poate ]nelege c[, ]naprecierea comunicat[ doctorului Urechia, acele buc[i trebuies[ fi avut partea cea bun[. Conservatismul artistic al lui Caragialese ar[tase eminent prin supunerea lui statornic[ ]naintea unornorme de art[ clasic[: corectitudine gramatical[ p`n[ la fanatism,compunere de o transparen[ extrem[, cu expuneri, culminaii=i ]ncheieri accentuate aproape didactic, sacrificarea am[nuntului]n favoarea tipului =i a inteniilor generale, iar, prin aceasta, oreducere simitoare a pitorescului =i, ]n proporie, concentrareainteresului asupra energiei =i a motiv[rii aciunilor. Aici ]ns[, ]npovestirile din urm[, ambiia lui Caragiale de “a fi vechi” se puteadesf[ta ]n ]ns[=i savoarea popular[ =i arhaic[ a materialului, ]n]nelepciunea b[tr`neasc[ a pove=tilor. +i artistul care inea mults[ fie socotit “moralist”, adic[ observator de tipuri =i caractere,purta o dragoste, ]n cele din urm[ tot mai st[ruitor afirmat[,pentru un didactism pe care ]i pl[cea lui s[-l califice: “veche]nelepciune oriental[“. S[ nu se uite: epoca pove=tilor de carevorbim a fost =i epoca fabulelor =i a traducerii Curiosuluinepriceput, un fel de fabul[ amplificat[. }n alt[ parte am amintit (Introducerea volumului I al ediieide fa[ * , pag. XLII), cum ]n notele pentru urmarea Povesteir[mase fragment, Caragiale noteaz[: “chiar a=a neispr[vit[,povestea ne ]nva[ adev[rul c[ mai mult sunt coroanele pentrucapete dec`t capetele pentru coroane”. }ns[ aceast[ concluziemoral-didactic[ e oarecum dezminit[ prin numeroasele proiectede continuare, unde am[nuntul pitoresc tinde vizibil s[ acopere,ori s[ ]n[bu=e chiar, morala aceea de fabul[. Contrazicerea estepreioas[ prin excelen[. Caragiale, artistul curat, a r[mas maitare dec`t orice cochetare cu tendine de dogmatizare moralistic[. * Paul Zarifopol se refer[ mereu la volumele pe care le-a ]ngrijit el ]n seria Opere deI. L. Caragiale, I (1930), II (1931). !
  • 139. Pentru arta literar[ 139Printr-o fatalitate de acela=i fel, pitorescul a triumfat =i a cuceritteren ]n arta lui narativ[, ]n ciuda canoanelor clasice. A=a auvoit, deopotriv[, =i puternica lui vizualitate, =i orientarea arteiliterare ]n general. Atenia tot mai mare acordat[ dezvolt[rilor prin imaginisensibile caracterizeaz[ modific[rile hot[r`toare ale artei luiCaragiale ]n maturitatea ei. +i desigur c[ povestea =i legenda, cumaterialul lor fantastic, favorizau aceast[ evoluie. Iar logicainterioar[ a dezvolt[rii acestui talent suprem dramatic ]nt[rea =imai mult acea transformare, viziunea dramatic[ implic`ndneap[rat evocare sensibil[. Prin ]ndemnuri prudente, Luca Ion, fiul, =i autorul acestorr`nduri reu=isem a seduce pe ]nd[r[tnicul Caragiale s[ citeasc[La Rôtisserie de la Reine Pédauque, Les contes de Jacques Tourne-broche4, Clio =i alte c`teva colecii de povestiri ale lui France.Lectura umanistului arhaizant, ]n care pitorescul e condus cumintede prudene clasiciste, nu putea s[ scandalizeze, nici s[ irite pe“moralistul” rom`n: aceast[ lectur[ a =i operat ca o provocarerodnic[ asupra celui preg[tit de alte motive, mai hot[r`toare,desigur, pentru a-=i deschide c`mp nou de lucru artistic. Paragrafele disciplinei clasice le p[zise Caragiale cu sf`nt[strictee, de la cele dint`i ]ncerc[ri ca povestitor; de o perfec-ionare ]n sensul acelei discipline abia poate fi vorba. Preferinapentru povestirile din urm[, entuziast rostit[, se adresa, vr`nd-ne-vr`nd, unor elemente de art[ realizate dincolo de granielestrictului clasicism. +i dac[, prin ]nc[p[`nare doctrinar[, Cara-giale era totdeauna gata a t[g[dui, ]n principiu, valoareapitorescului, tot el ]i evoca, ]n cuvinte =i mimic[, pe Kir Ianulea,pe baba din Calul Dracului, ca =i pe Jérôme Coignard sau peMosaïde, cu un relief =i o culoare ce dovedeau c`t de tiranic ]lobseda =i ]l ]nc`nta imaginea plastic[ =i colorat[ a figurilor. }n sf`r=it, aceste modific[ri ale artei sale au, toate, acest]neles definitiv, c[ el se f[cea din ce ]n ce mai povestitor: !
  • 140. 140 Paul Zerifopolscurtimea =i precipitarea dramatic[ cedeaz[ treptat uneiexpuneri largi =i potolite, cu atenie la detaliul concret, ce-=iare valoarea lui constructiv[, f[r[ a fi silit s[ ]nsemnezenumaidec`t o culminaie sau s[ prepare crize. Stilul curat narativse dezvolta acum liber, sc[pat de orientarea, ce fusese ori=icumexcesiv[, a stilului de teatru clasic. *** “Natura nu lucreaz[ dup[ tipare, ci-l toarn[ pe fiecare dup[calapod deosebit. Unul e sucit ]ntr-un fel, altul ]ntr-alt fel, fiecare]n felul lui, ]nc`t nu te mai saturi s[-i vezi =i s[ faci haz de ei” —spunea Caragiale lui Slavici (vezi Amintirile acestuia, Bucure=ti,1924, pag. 173). Caragiale vedea “sucitura”, =i din c`teva “sucituri” f[ceadesenul tipului. Este de meditat afirmarea lui c[ natura nulucreaz[ dup[ calapoade; aceast[ afirmare ne ]ndeamn[ s[ facemaceast[ deosebire: figurile lui Caragiale sunt tipuri ]n ale c[rorcontururi nu se simte calapodul. Un tic sau o manie indivi-dualizeaz[ totdeauna figurile principale, adesea pe cele secun-dare. “Simt enorm =i v[d monstruos” e o notaie incidental[, pecare arta lui Caragiale ne ]nva[ a o interpreta ca o m[rturisire a]ntregii sale organizaii artistice. Viziunea “enorm[“ era, la el, caricatural[ ]n primul loc —”nute mai saturi s[ vezi sucitura”, explica el singur — =i, ]n general,pornit[ spre excesiv. O schi[ din cele mai scurte, ast[zi cunoscut[ numai biblio-grafilor, uitat[ tu totul de ]nsu=i Caragiale (]n volumul acesta,pag. 418) ]mi pare un specimen curios de complet al arteicaragialiene. Se prezint[ ca notarea modest[ a unei amintiri =ise dovede=te a fi o impresie elaborat[ cu des[v`r=it[ art[. Unschit pierdut ]n mijlocul unor dealuri p[duroase; un =ipot ]n vale;un p`rleaz care e intrarea principal[. Locuitorii: trei c[lug[ri
  • 141. Pentru arta literar[ 141b[tr`ni =i un igan. Acesta e figura principal[: “mut =i palavatic— =i are =i boala copiilor — un zaplan grozav de nees[lat: barba=i pletele ]nc`lcite: picioarele goale, ni=te labe noduroase;]mbr[cat numai cu o pereche de iari ce putrezesc pe trupu-i, cuo gheb[ pe piele, l[s`nd s[ se vaz[ pieptul jupuit de sc[rpin[turi,=i ]ncins cu un cr`mpei de fr`nghie... Mutul e acum ]n toanerele. Umbl[ foarte ]nd`rjit de colo p`n[ colo prin curte; se batemereu cu pumnul ]n piept, scr`=nind dinii, bolborose=te =i nuvrea s[ fac[ nici o slujb[.” Stareul, bolnav de podagr[, st[ cubl[nuri pe picioare, ]n je. Ceilali doi c[lug[ri sunt b[tr`ni sf[to=i;mai ales unul, Ieronim, e chiar limbut: om umblat pe la Ierusalim=i Sf`ntagora, =tie multe, =i spune =i mai multe — ]n tinereefusese b[rbier. La mas[, se dau musafirilor ni=te mere minunate,dintr-un pom din curtea schitului — Schitul M[rului! P[rinteleIeronim ofteaz[: “Ei! pomul ar fi bun, dac[ n-ar fi t`lharul”.T`lharul e un urs care vine regulat de fur[ mere p`n’ se satur[.Ieri, mutul a vrut s[-l goneasc[; ursul i-a dat una peste ceaf[ =il-a tr`ntit la p[m`nt. De aceea iganul e, azi, a=a de sup[rat.Abia ispr[vesc masa, =i se aude ursul. Oamenii se z[vor[sc ]ncas[ =i privesc de la fereastra cu z[brele. Mare mirare: mutul, cuun par ]n m`n[, st[ pitit l`ng[ gard. Cei din[untru ]i fac semnedesperate. Mutul se ]ncrunt[ la ei =i-i amenin[ cu parul. Se audebine morm[iala. Capul fiarei se ]nal[ de dup[ gard, dar... abia]=i ]ntoarce ochii spre fereastr[, =i mutul a =i plesnit-o drept ]nfrunte. Se aude o icneal[; ursul se clatin[ =i dispare dup[ gard;dincoace, iganul cade lat pe spate =i r[m`ne nemi=cat. C`nd,]ntr-un t`rziu, cei din cas[ merg s[ vad[ ce e, g[sesc pe iganmort, cu o spum[ ro=ie la gur[ =i la nas, iar, peste gard, ursul cucapul cr[pat. “}ntr-o singur[ lovitur[, mutul =i-a cheltuit toat[rezerva de energie; dar cel puin a sp[lat ]n s`nge ofensa dinajun.” Ceasul vecerniei. P[rintele Ieronim, dup[ ce a aprins olum`nare mortului, ]ncepe a trage clopotul. Un singur clopot areschitul, dar sunetul lui limpede ]l ]nmiesc dealuirile =i v[ile. “C`nd
  • 142. 142 Paul Zerifopolsunetul acioaei porne=te limpede s[ rup[ nem[rginita t[cere aacestei s[lbatice singur[t[i, sute de alte glasuri, unul dup[ altul,]nviaz[ ]n toate dealurile, ca s[ r[spund[ pe-ntrecute, =i c`nd s-astins sunetul din urm[ ]n curtea chinoviei, =i c`nd limba clopotuluis-a oprit inert[ din leg[natul ei, ]nc[ tot se mai aud r[spunsurijalnice sting`ndu-se unul dup[ altul ]ncet-]ncet ]n dep[rtatelead`ncuri p[duroase.” Un igan mut, t`mpit, epileptic, ofensat de un urs, crap[ capulfiarei, =i cade el ]nsu=i mort, de fric[ sau de pl[cerea s[lbatic[ dea fi pl[tit cu prisos r[ul ce i s-a f[cut. Un c[lug[r limbut, plimbatpe la Sf`ntul Munte =i pe la Ierusalim — fost b[rbier. O dram[primitiv[ =i bizar[ ]ntre o bestie =i un mut idiot; o figur[secundar[, ]n care, din fug[, e concentrat[ o at`t de nostim[ =icomic[ ciud[enie: b[rbier c[lug[rit — el, ]n lini=tea solemn[ aserii de munte, st`rne=te cu clopotul r[spunsurile frumoase =itainice ale v[ilor =i p[durilor. Iar ]mprejur, ]n c`teva linii sclipitorcolorate =i cu m[iastr[ siguran[ trase, pitorescul din plin al unuischit m[runel pierdut ]ntre dealuri. La un loc, =i ]ntr-un spaiuredus cu virtuozitate, avem: tipul excesiv =i drama extraordinar[p`n[ la ciud[enie; iar, ]n m[nunchi str`ns, impresii de natur[fixate ca de un puternic acvafortist. Vocaia lui Caragiale pentruextraordinar ne ]nt`mpin[ aici ]n toat[ puterea ei. O reparaieeste titlul schiei, =i ]n el e ]nchis[ o idee capital[ din sistemulliterar al scriitorului. }n vechea tehnic[ dramaturgic[ existaparagraful capital al a=a-numitei justiii tragice. Prin tempera-ment, probabil, prin o trebuin[ irezistibil[ de ]ntreag[ desc[rcarea unei iritaii date, de echilibru simplu, de ]ncheiere absolut[ aconflictului odat[ deschis, artistul acesta, ad`nc meridional, erast[p`nit de o adoraie intim[ pentru vechiul postulat dramaturgical r[spl[ii de istov. Setea cu care e aruncat din tren c[elulnesuferit Bubico, satisfacia final[ at`t de tare punctat[ ]n schiediverse ca Luna de miere, Accelerat nr. 17, Amici, Infamie, oric`tar diferi ele calitativ ]ntre d`nsele, sunt forme din acela=i tipar
  • 143. Pentru arta literar[ 143ca =i finalul din F[clia de Pa=te, din P[cat, din N[pasta, undemetoda, consecvent[ p`n[ la absurd, duce la un rezultat copil[rosprin naivitatea lui de ma=in[rie logic[. Caragiale a =i schiat c`ndvateoria acestui clasicism, s[ zicem, din temperament. “Eu voi s-auzpocnetul paharului spart ]n capul lui Paul!” (vezi Notie =ifragmente literare, Bucure=ti, 1897, pag. 56), strig[ Caragialecriticul, exasperat de povestirea pe care el singur o pocise dedragul exemplific[rii. De=i acolo el urm[re=te s[ ]nfiereze ni=tedezvolt[ri intempestive, ni=te umpluturi neroade ]n povestire, =imai ales ]n dram[: din felul cum ]=i construie=te exemplul, cerinaaceea de concluzie violent[, at`t de semnificativ formulat[, nedescoper[ delpin mecanismul psihic ce determina metoda decompunere despre care vorbim. }nrudit[ cu acest gust de a accentua soluiile conflictelor esteinsistena asupra unora =i acelora=i motive fundamentale. C[nu[,om sucit este, ]n privina aceasta, cazul monumental. C[nu[ serepede ]n lume c`teva clipe ]nainte de sosirea moa=ei. C[nu[rabd[ s[ fie de dou[ ori cufundat ]n ap[ rece f[r[ a deschidegura, ]ns[ a treia oar[ se smulge din m`inile popii =i e gata s[se-nece. C[nu[ rabd[ o b[taie stra=nic[ de la st[p`n, dar sesup[r[ =i fuge c`nd acesta ]l trage de ureche. C[nu[ se alipe=tede guvern c`nd acesta st[ s[ cad[ =i p[r[se=te poziia imediat]nainte ca s[ vie la c`rm[. C[nu[ se sup[r[ =i nu prea c[-l ]n=eal[nevasta, dar foc se face =i divoreaz[ c`nd femeia a gre=it de i-auscat prea mult un pe=te la cuptor. C[nu[ moare pentru c[ unprieten, pe care-l ajutase mult, nu vrea s[-l ]mprumute cu c`ivalei. C[nu[ e ]ngropat de viu, ]n catalepsie; la =apte ani, c`nd ]ldezgroap[, ]i g[sesc oasele cu dosul ]n sus. “Sfinia-ta, nu l-aicunoscut pe r[posatul C[nu[... Om sucit!” zice v[duva, dintr-unexcesiv spirit de explicaie =i definire. Substana cu care e ]mbr[cat acest schelet at`t de simetriceste, negre=it, lucrat[ cu m`n[ de maestru: C[nu[, ]ntors, ]nputerea nopii geroase, la bunic[-sa, b[tut =i degerat, pl`ng`nd !
  • 144. 144 Paul Zerifopolcu c[ciula la ochi, ]nt`lnirea la dentist cu femeia de care s-adesp[rit sunt realiz[ri de o rar[ des[v`r=ire ale clasicismuluinaturalist, care, pentru a ne rezuma ]n formul[, era arta luiCaragiale. Dar C[nu[, om sucit este totu=i o demonstraie:insistena asupra motivului fundamental devine aici ]nver=unare,figura se str`nge ]n schem[ ilustrativ[. Precizarea unor asemenealimite se impune oricui ]ncearc[ a studia, cu liber[ judecat[, otehnic[ artistic[. Caragiale iubea tot ce poart[ accent ap[sat. }l amuza f[r[]ncetare enigma pe care a l[sat-o sinuciderea casierului Anghe-lache. “De ce s-o fi omor`t Anghelache? Nici eu nu =tiu”, spuneael de nenum[rate ori, cu o satisfacie aproape copil[reasc[.Aceast[ “pointe” ]n chip de ghicitoare ]l desf[ta tot at`t de multca =i ]ntrebarea tachinant[ dac[ Trahanache =tia ori ba c[ Zoe eamanta lui F[nic[. Consecvena deplin[, ]n acest sens, era opredilecie esenial[ pentru anecdot[: povestirea schematic[av`nd concluzie simplist instructiv[. Schiele: Identitate, Povestede contraband[ sunt construcii specific anecdotice; iar metodadomin[ ]n compunerea Reminiscenelor, ca =i ]n unele buc[i dinMomente (Reportaj, Succes) sau din Schie nou[ (Pastram[trufanda). Printre tot ce se poate socoti prin excelen[ memorabil ]nscrisul lui Caragiale, Ultima emisiune ]mi pare cu deosebire curat[de specificul abuz de intenie pe care l-am analizat. Maidanul demahala ]n seara de zloat[, ferestrele luminate ale c`rciumii =iinteriorul ei, sosirea persoanelor, inaugurat[ de domnul IancuBuc[tarul, ]ncheiat[ de p[rintele Matache, rebegit =i mofluz =iel, ca =i cer=etorii, biografia coanei Zamfira, a domnului Ioni[ =ia domnului Iancu dau, cu bog[ia lor at`t de ingenios organizat[,icoane unice, ca vigoare halucinant[, ale vieii noastre suburbane:tablou ]ntunecat pe dinaintea c[ruia ne poart[ humorul artistului,care, aici, cu excepional[ delicatee, cump[ne=te sur`sul u=orcu cel amar.
  • 145. Pentru arta literar[ 145 *** Aflarea primului manuscript al nuvelei P[cat ne d[ putina =ine oblig[ s[ urm[rim asupra unui exemplu de valoare deosebit[,lucrarea artistic[ la Caragiale. Nuvela aceasta a fost cea dint`ide dimensiuni mari =i, totodat[, prima lui ]ncercare ]n tragic. }n redactarea aceasta de cur`nd descoperit[ (vezi ]n volumulacesta, pag. 384) tot ]nceputul povestirii, p`n[ la reg[sireacopilului (f0 1-5 din manuscrisul original; aici pag. 384-390), eprezentat ca o aducere-aminte a preotului Ni[: “treizeci =i cincide ani =i mai bine erau de atunci...”. Asupra acestei fix[ri ]n timpautorul a stat la ]ndoial[; la sf`r=itul introducerii acesteia (pag.390, r. 42) citim: “Trecuser[ opt ani de c`nd se sf`r=ise aceadulce =i trist[ istorie din copil[rie. Ni[ era preot ]n Dobreni.” }nplanul primitiv nu se prevedea o deosebit[ dezvoltare a episoduluicu g[sirea =i cre=terea lui Mitu (numit Nic[ ]n manuscris), =idatarea amintirii preotului cu treizeci =i cinci de ani ]n urm[arat[ c[, dup[ acea rememorare introductiv[, drama ]ncepea ]nplin[ criz[: acum Mitu este de mai muli ani ]nv[[tor ]n satulunde tat[l s[u era preot. Astfel, precipitarea dramatic[ ]=i d[deaplin curs, ]n aceast[ ]ncercare dint`i a unei compuneri narativede dimensiuni mai largi. }ns[ reg[sirea b[iatului, cre=terea, luptacu autorit[ile care vor s[ i-l ia, erau elemente puternice pentrucaracterizarea dragostei pasionate a preotului c[tre copilulz[mislit ]n focul tinereii sale, =i apoi, pentru economia psiho-logic[ a dramei, nu era de prisos s[ ni se arate, de mici copii, pecei doi pe care patima avea s[-i omoare. Cei “treizeci =i mai binede ani” din prima redactare s-au pref[cut ]n opt, ]nlocuii apoicu zece, ]n textul tip[rit: dramaturgul se ]ndura astfel s[ se fac[povestitor, =i materialul ]nsu=i ]i impunea puncte de privire =iforme altele dec`t acele pur dramatice. Fire=te, trebuina deaciune vie persist[ ca un imperativ natural, =i spre binelepovestirii: spectacolul dinaintea cafenelei, popa ]n c[utarea #
  • 146. 146 Paul Zerifopolb[iatului, conflictul cu procurorul, care-l ]mpinge pe popa Ni[s[ apuce pu=ca din cui, caracterizarea Ilenei =i uciderea vieluluisunt dram[ pur[, aproape continu[. Cititorul modern va da aicidreptate lui Lessing, care, de pe atunci, sugerase c[ drama inspir[=i normele bunei povestiri. }n compunerea acestei introduceri, pare ciudat, din partealui Caragiale, felul de a prezenta pe popa Ni[ vis`ndu-=i patimiletinereii: b[tr`nul =ade m`hnit dinaintea casei, ]n amurg, privindpeste v[ile ce se-ntunec[; iar pe genunchii s[i st[ o carte deschis[,=i pe carte, prins[ cu un ac de un petic de h`rtie, o garoaf[strivit[. Imaginea pare a fi captivat pe autor: mai jos, acolo undepovestirea, dup[ intercalarea episoadelor, nareaz[ dragosteadintre Nic[, ajuns ]nv[[tor ]n Dobreni, =i Ileana, motivul cugaroafa revine ]n dou[ locuri: “+i de aceea, cu ochii pe garoafauscat[...” — =i: “Omul care ]nv[ase at`tea pl`nge pe garoafauscat[...” (vezi pag. 400, r. 10, 27). Ciudat pare =i un am[nuntde vocabular din acela=i paragraf: garoafa =i biletul de care eprins[ sunt, scrie Caragiale, “dou[ at`t de puerile =i nevinovatesuvenire”, iar mai jos: “era o alt[ suvenire de la acea femeie care-lf[cea s[ pl`ng[, era Ion, ]nv[[torul din sat”. “Suvenire” constituieo st`ng[cie clasat[, chiar pe vremea c`nd au fost scrise r`ndurileacele, la rubrica mahalagismelor lexicale. De la 1830 la 1860vor fi ]ntrebuinat cuv`ntul =i unii scriitori rom`ni cu renume;]ns[, chiar din prima arunc[tur[, cuv`ntul ]nsemna, sub condeiullui Caragiale, o ]nt`rziere condamnabil[, ca =i numele Lucia, datfetei numit[ apoi, cu numele bun, Ileana. }ntr-o tragedie s[teasc[,Lucia era imposibil[. Caragiale a suprimat, cum nu se putea altfel,=i garoafa, =i biletul, =i lacrimile popii asupra lor, =i “suvenirele”,=i pe Lucia. Le-am semnalat numai pentru a ar[ta cum, ]ntre-prinz`nd prima lui nuvel[, scriitorul a avut de luptat cu deosebitenesigurane”. Despre efectele stilistice ale acestor nesiguraneam vorbit =i ]n alt[ parte.* }n manuscrisul prim insuficienele * Vezi Introducerea vol. I al acestei ediii, pag. XXIV-XXV =i cartea mea Arti=ti =i ,idei literare rom`ne, pag. 18 =i urm. (n.a.). $
  • 147. Pentru arta literar[ 147sunt, natural, mai izbitoare dec`t ]n textul tip[rit. “Vorbe?... ]ncapvorbe?” }n jurul expedientului nenorocit, care ]n textul definitivsun[ “Vorbe?... ]ncap vorbe?”, se ostene=te Caragiale ]n manuscrisf[r[ a se putea izb[vi de el: “Vorbe? Se poate cu vorbe spune haosul ]n care se zb[teatrupul =i sufletul...” “Cu vorbe s[ spui...” “Vorbe de=arte =i goale...” “E de prisos s[ caui a spune lucruri...” “+i vorba trebuie s[ le ia ]ncet pe r`nd.” “Se pot spune astea cu vorbe? Vorbe zadarnice =i goale.” “Cu vorbe nu se pot spune...” “S-ar putea toate astea spune cu vorbe?...” (Vezi mai jos, pag.388, 389). Am ]n=irat textual aceste repetiii, pentru a face c`t maipalpabile st`ng[ciile caracteristice ]n care se ]ncurca scriitorulacesta at`t de scrupulos, =i nenorocirea revine, ]n forme =i maigrave, acolo unde se ]ncheie, ]n redactarea prim[, amintirilepreotului (vezi mai jos, pag. 390): “Toate astea, ]n=irate aici a=ade nesuficient =i de inform, treceau acum ]ntregi =i clare pring`ndul omului ]mb[tr`nit”. Evident, Caragiale, scriind astfel, uit[c[ aici el avea de spus cele ce treceau prin mintea preotului.Formula: “nu se poate spune cu vorbe”, ale c[rei variet[i le-amdat mai sus pe toate, este cu des[v`=ire inadmisibil[, odat[ ce]ntregul capitol e prezentat ca amintirea, at`t de subliniat[emoional, a unui biet preot de ar[. }n genere, formula implic[un nonsens estetic: ]n arta cuv`ntului nu ]ncape scuza c[ “nu sepoate spune cu vorbe”. Ea este o deplorabil[ invenie de diletant.}ntr-o simpl[ anecdot[ chiar (de exemplu, ]n volumul acesta,pag. 422, r. 47), un “nu se poate spune” ofenseaz[ c`nd ]l]nt`mpini ]n sensul unui artist; scrisul pentru gazet[ explic[,probabil, nenorocirea; dar explicaia nici nu atenueaz[ dup[ cumnici nu ]nt[re=te calitatea, negativ[ ori pozitiv[, a vreuneirealiz[ri oarecare. %
  • 148. 148 Paul Zerifopol Formula a trecut ]n textul tip[rit. Ea, ]mpreun[ cu acumulareade neologisme, cu refleciile satirice sau altele, gros ap[sate,altereaz[ povestirea aproape la tot pasul. Intervenia aceastasubiectiv[ constituie un disparat permanent: tragica ]nt`mplare[r[neasc[ pare a fi povestit[ de ]nsu=i procurorul elocvent, ]nstil de liceniat ]n drept care d[ la ziare proz[ frumoas[. Este deinut minte c[, ]n convorbirea dintre preot =i Cuiteiu, unde acestadin urm[ are primul rol, scrisul lui Caragiale curge sigur, manu-scriptul arat[ aici un minimum de =ters[turi: observatorul maestrual vorbirilor avea ]n minte vorba [r[neasc[ cea adev[rat[.Nehot[r`rile au operat numai acolo unde Caragiale, el ]nsu=i,trebuie s[ scrie despre [rani. De=i neologismele nepotrivitepersist[ p`n[ la sf`r=itul carierei povestitorului (vezi Introducereavolumului I, pag. XXV), Caragiale, opt ani dup[ ce publicaseP[cat, ne poveste=te ]n Hanul lui M`njoal[ =i }n vreme de r[zboi]nt`mpl[ri de la ar[, cu o a=a ]ndem`nare ]n am[nuntele vorbirii=i ale faptelor, ]nc`t el ocup[ locul de maestru ]ncep[tor al genului.E drept c[ Slavici vorbise despre [rani =i [r[ne=te mai exact =imai armonic dec`t, ]n general, o f[cuse Caragiale ]n P[cat; ]ncur`nd, ]ns[, Caragiale l-a l[sat ]n urm[: Slavici n-a putut sc[pade sentimentalismul =i de conveniile banale de care se izbisevechea Dorfgeschichte5 nemeasc[. }n P[cat Caragiale ]ncerca ]nt`iaoar[ s[ trateze un motiv ]n cadru larg de povestire. Spontan =ine]nc[rcat de lectur[ cum era, el a f[cut ]ncercarea f[r[ ajutoareliterare. Pe Slavici, care ar fi putut fi pov[uitorul, Caragiale parea-l fi l[sat la o parte ca povestitor. St`ng[ciile din P[cat sunt,credem, rezultatul spontaneit[ii care nici nu se g`nde=te m[carla ajutoare str[ine, cu primejdia chiar de a r[m`nea, ]n plin[tragedie [r[neasc[, ]ncurcat ]n procedee de autor comic =i satirical vieii de mahala sau chiar de strad[ principal[. S[ not[m ]nc[ aceast[ particularitate: P[cat =i O f[clie de Pa=te,ca =i Moara cu noroc sau O via[ pierdut[, sunt pronunatmelodramatice: patimi grozave, r[utate diavoleasc[, v[rs[ri de
  • 149. Pentru arta literar[ 149s`nge =i dare de foc din bel=ug. Nu cred c[ violena proprie vieiirurale poate explica =i justifica ]ndeajuns acest caracter alliteraturii de care vorbim. Trebuie s[ ne g`ndim =i la puterea=abloanelor literare =i dramaturgice c[rora erau expu=i cei doitineri scriitori: aplicarea acelor =abloane ]n tratarea artistic[ avieii noastre de ar[, desigur, nu era absolut o gre=eal[, ]ns[, laanume grad, procedeul d[ na=tere unor artificialit[i naive. Tot din noutatea ]ncerc[rii a rezultat, cred, faptul c[, ]n P[cat,textul e, ]n at`t de mare m[sur[, mai mult indicaie dec`tpovestire. Punctele de suspensiune, care taie expunerea la totpasul, ]nlocuiesc adeseori arbitrar o punctuaie mai lini=tit[.Nervozitatea acestor prea frecvente suspensii nu e ]ntotdeaunaa personajului sau a situaiei; e a povestitorului. Nevoia desuspensiune nu se ]nelege ]n locuri ca acestea, luate dintre multealtele: “Ofier, m[! nu pop[!... N-are friguri, p[rinte... altcevaare b[iatu. A, ce prostie =i =colile astea ]nchise... S[-i dai drumulb[iatului s[ se plimbe mai des” (mai jos, pag. 387). “La prefectulera lume mult[... preotul voia s[ fie primit singur... =i a=tept[ ]nsal[... D-abia se a=ezase etc.” (pag. 408). “S[ fie b[rbatu-s[uacas[... Nu era probabil... c[rua nu era ]n curte... ]n grajd nici omi=care... nu venise ]nc[... La fereastr[ =tergarul ]nnodat... =tiac[ era a=teptat... Inima ]n dini =i frec[ cu palma pe u=[ foartediscret... Un ip[t ]n[bu=it etc. Ileana stinse lum`narea =i ie=i...Tremura scuturat[ etc.” (pag. 413). Suspensiile abuziv numeroasen-au fost, poate, la origine, dec`t o notaie a scriitorului pentrud`nsul, ]n fuga punerii pe h`rtie, sub imboldul temperamentuluis[u dramatic: Caragiale r[m`nea, =i ]n povestire, regizorul care-=itrimite actorii ]n scen[; =i notarea a r[mas obicei =i elementconstitutiv al stilului, trec`nd, cu exces, ]n textul definitiv. O deosebire notabil[ ]ntre manuscriptul prim =i textul tip[ritnu mai ]nt`lnim dec`t la capitolul audienei preotului la prefect.}n manuscript, bucata e ]nceput[ de dou[ ori. }n prima ]ncercarenu se descrie casa prefectului, nici apariia prefectoresei ]n criz[
  • 150. 150 Paul Zerifopolde isterie; nu e vorba nici de portretul soacrei prefectului, nicide le=inul preotului. Convorbirea se prelunge=te ]ns[ cu ocercetare minuioas[ din partea prefectului ]n privina ]nv[[-torului: a f[cut armata? unde era c`nd a ]mplinit dou[zeci =iunu de ani? ce a f[cut p`n[ s[ fie mutat ]n Dobreni? Fragmentulse opre=te asupra acestor ]ntreb[ri; situaia nu putea da vreosoluie de efect. A doua ]ncercare e dus[ p`n[ la cap[t, dar altfeldec`t ]n textul tip[rit. Ironia asupra fostului pre=edinte e mai]ngro=at[ (“el [preotul] ]=i aducea aminte c`t de bun fuseset`n[rul procuror odinioar[ cu el, cu c`t[ graie l[sase s[ i sesmulg[ o concluzie binevoitoare ]ntr-un faimos proces-verbal” etc.);salonul e numit “un cuib” =i “un petit coin exquis”6; “de multpopa nu mai v[zuse at`ta m[tase, at`tea oglinzi, at`tea draperii=i tablouri” =i preotul nu le=in[, ci, aiurit de vederea portretului,pune ma=inal pe mas[ cinci h`rtii de banc[, dar nu poate spunenimic prefectului. Acesta nu ]nelege, ]nt`i; ]ns[ mai apoi,constat`nd c[ popa e om cu dare de m`n[, opre=te dou[ biletedin cinci, pentru un orfelinat ce se va ]nfiina eventual ]n capitalajudeului. Toat[ pagina e anulat[, iar pe margine ]nseamn[Caragiale: Poliaiul ]ngrijitor subtilizeaz[. I se p[ruse =i lui c[oprirea unei sume relativ modeste de c[tre un domn prefectfoarte bogat este de un adev[r satiric exagerat, =i a trecut p[catul]n seama subalternului. Alte deosebiri ]ntre redacia prim[ =i cea definitiv[ sunt doaracelea ce rezult[ din tendina fundamental[ de a scurta. }nca-dr[rile ]n stil corect de reportaj trec, totu=i, inapreciabil reduse,]n textul tip[rit, unde, din nenorocire, “cinele tainice” dinmanuscript devin “libaiuni”. A condamnat Caragiale, fire=te,insistenele nea=teptat de patetice asupra c`ntecului Ilenei: “...olume ]ntreag[ de ]nelesuri, vaiet de descurajare, pl`nsuri deresemnare... =i multe, =i multe, pe care toate numai graiul mameimele =tie s[ le spuie cu o vorb[: dorul. Dorul!... E o v[paie (unfoc nestins), ne]nchipuit[ ]n simpilicitatea acelui c`ntec, c`nd #
  • 151. Pentru arta literar[ 151zice dorule! dorule! — acum domoale =i parc[ sfinte, acumrepezite =i puternice, ]nfrico=ate, acum se stingea glasul, r[sunacu o tremur[tur[ nervoas[. }n melodia simpl[ =i suav[ era (unpl`ns) at`ta ]neles...” Anulat[, se-nelege, =i exclamaia inferiorteatral[ a preotului: “Mi-am ]mpu=cat copiii, ce frumo=i erau(Uite ce frumo=i sunt!)” (vezi mai jos, pag. 415). }ns[ ce splendid[apare sigurana viziunii ]n “moralistul” Caragiale, c`nd, pemarginea filei de la sf`r=it, simind golul care, ]n fuga scrisului, ]isc[pase din vedere, noteaz[ cu grij[: “Dar Cuiteiu?” *** Este bine cunoscut[ vorba lui Caragiale: nu pot s[ v[d figurap`n[ ce nu-i =tiu numele. Precizia =i fineea fanteziei sale verbale se ]nvedereaz[ str[lucitla capitolul numelor proprii. Repertoriul alfabetic este o deplin[oper[ de art[. Net[g[duit, Farfuridi, Trahanache, Br`nzovenescu=i Caavencu chiar sunt nume inspirate ]nc[ de legea numelordin vechiul vaudeville; dar Leonida (cel adev[rat sun[: ConuLeonida!), Titirc[ =i Ipingescu sunt nume reale, care pot denumicu drept cuv`nt oameni dup[ clas[ sau dup[ categoria profe-sional[, f[r[ aluzii puerile ]n silabele lor. Exist[ o poem[ satiric[despre birocrai, odinioar[ destul de cunoscut[ ]n Germania: DerStaatshaemorrhoidarius. C`nd a auzit Caragiale, ]nt`i, titlul acesta,numaidec`t a ]nceput s[-l trateze, entuziast, pe rom`ne=te: repedea dat la o parte formaiile Tr`njescu, Tr`njeanu, =i, ]nc`ntat, s-aoprit la — Tr`njovici: domnul asesor Tr`njovici, domnul =ef demas[ Tr`njovici, domnul director Tr`njovici. }n adev[r, ]nrom`ne=te (poate mai mult ]n p[rile moldovene) terminaiaruseasc[ sun[ curios a cinovnic. Rar[ =tiin[ avea Caragiale ]nderivarea artistic[ a numelor. }n repertoriul alfabetic, ]ntre literele V =i Z, Caragiale a introduso grup[ de nume sugestive: Paragrafescu, judec[tor; Articoleanu, #
  • 152. 152 Paul Zerifopolavocat; N[scoceanu, reporter; Opinianu, ziarist; Krupescu, ofierde artilerie; Torpilorian, c[pitan de marin[; Scenescu, autordramatic. Pentru ce =i din ce epoc[ ]=i rezervase Caragiale acestecopil[roase construcii nu se poate =ti sigur: caietul e nedatat =inedatabil. Am auzit ]ns[ de multe ori pe Caragiale b[t`ndu-=ijoc de asemenea nume de comedie: lista lui ar putea foarte bines[ fi fost o ironie. Enormitatea ]ns[=i a deriv[rii ]nt[re=te aceast[presupunere. Corpul principal al repertoriului constituie un des[v`r=it tezaurartistic. Aici fiecare nume, aproape, r[sun[ infinit, dezl[nuindtumultuos =i totu=i organic impresii ce stau ascunse, neconcre-tizate, saturate de substan[ vie. La citirea acestor Momente ]nc`teva silabe, fantezia se agit[, ]nc`ntat[ =i nemulumit[, ]ntrelumina brusc[ a numelui plin de putere evocatoare =i regretuldup[ tot ce n-a mai putut scrie Caragiale. Pentru cine e p[trunsde scrisul s[u, r[sfoirea dicionarului de nume r[m`ne, oricum,un joc fermec[tor, m[car c[ ]ntrerupt de p[reri de r[u ce izbucnescla tot pasul. Caragiale evit[ sistematic adunarea sau construirea de numecu terminaiile -escu =i -eanu, ast[zi paralizate ]n puterea lor deexpresie. Principalele clase de nume le dau terminaiile str[ine,grece=ti =i bulg[re=ti mai cu seam[, apoi numele de mahala ]nmare parte n[scute din dezmierdarea glumea[ sau r[ut[cioas[,=i, ]n sf`r=it, numele rurale. Sonoritatea prin ea ]ns[=i comic[(Chirchirizopol, Colochitachi, Papaluhidi, Titirizopol, |imbanaki)e rareori c[utat[ de Caragiale. El respect[ modul real al numelor,dup[ clase =i categorii sociale: |ap[, |urc[, Boblete, Bod`rlete,Boantea, Culea, Cl[buc, F`[, Fi=c[lie sunt irepro=abil rurale,f[r[ aluzie, sau cu aluzia tocit[ aproape total, libere de vulga-rizarea destructiv[ a lui -escu =i -eanu. }n Brobonel, B[ncu[,B[nu[, Cov[=el, Gogonel z`mbe=te dr[cos mahalaua. }ndeob=te,Caragiale caut[ sau construie=te numele f[r[ semnificare obie-ctiv[, pentru ca exprimarea lor pur[ s[ funcioneze c`t mai liber: #
  • 153. Pentru arta literar[ 153Lera, Leva, Oproiu, N[tru, Negoi[, Sulea, Spatiu. O dat[ el nu se poate opri s[ nu precizeze ]ntrebuinareaunui nume, alipindu-i o categorie social[: Paftali (dl c[pitan).Izolate sunt combinaiile calamburiste, ca Lovelake (Lake), marecrai, =i cele dou[ ciud[enii scatologice: Bravul Cufurenko =iM[cufurescu. Cu special[ dragoste =i ]n enorm[ veselie este ]ntocmit grupultransilv[nenilor: Tarquinius Fri=c[ (probabil Priscus), TarquiniusFudulu, Numa Pompic, Cicerone Maz[re, Marius Sulea (dinMarius =i Sulla), Ve=pazian Piicl[, Horaiu Flea=c[ (Flaccus),Ovidius a Tomiii etc. — onorai cu acest comentar magistral:“doispreace apostoli, m[! zic zeu lui D-zeu! toi la VindobonaeUniversae Medicinae, m[!... oezofagu m`ni-sa =i sfincterult[tini-seu... morii tei! no! meri numa!” Dl Ibr[ileanu a aprofundat din punct de vedere psihologic =isocial capitolul numelor proprii la Caragiale. Studiul s[u (]n Studiiliterare, Bucure=ti, 1930, pag. 72 =i urm.) nu are nevoie nici de]ndreptare, nici de completare. #!
  • 154. Din cartea “PENTRU ARTA LITERAR{“ OMUL C{R|ILOR Cel mai simpatic dintre autorii instructivi, poetul z`mbitor albibliofililor, bibliotecarilor, filologilor =i altor eroi inofensivi a]mplinit ]n aprilie trecut =aptezeci de ani, =i istoricii literari l-au=i luat serios ]n lucru. +i cu o serioas[ antipatie. Fiindc[ despreAnatole France, ca =i despre Socrat, pot zice st`lpii [rii sale c[nu recunoa=te zeii la care se ]nchin[ statul =i introduce ali zeistr[ini, c[ lucruri drepte le face nedrepte =i corupe tineretul.Mai cu seam[ unii profesori de la Universitatea din Paris au maregrij[ ca nu cumva junii =colari s[-=i strice sufletul lor ginga= =ineprih[nita lor fantezie urm`nd vorbelor acestui primejdiosprofet. Cu vreo zece ani ]n urm[, ]nt`lneam ]nc[ studeni francezicare spuneau pe dinafar[ buc[i ]ntregi din France; acum el are,se zice, muli admiratori ]n America de Sud, dar acas[ la d`nsuleste pus, dup[ o formul[ cunoscut[, printre acei care au f[cutcel mai mare r[u patriei franceze. +i aceasta e tot o exagerare,ar putea zice Daudet aici, cum zice la sf`r=itul epopeii saletarasconeze! Toate aceste nu ne privesc poate prea mult pe cititoriimei =i pe mine. Am vorbit de ele numai pentru cazul c`nd cuivai-ar c[dea ]n m`n[ scrierile acelor profesori *, pentru ca s[ aib[ * M[ g`ndesc la Georges Michaut: Anatole France, étude psychologique, 1913, =ila Victor Giraud: Anatole France, ]n colecia “Les ma]tres de l’heure”, seria II, 1914,pag. 179-310 (n.a.). #
  • 155. Pentru arta literar[ 155]n vedere substratul sentimental ce se ascunde, sub impu-n[torul material erudit, ]n lucr[rile acelea. *** }n gr[mada de maniere spasmodice, iritate, n[valnice, pateticzgomotoase sau grave =i ]ntunecate, care fac actualit[ii noastreliterare o fizionomie str`mb[cioas[ =i neuropatic[, stilul lui Francese deosebe=te printr-o lini=te statornic[ =i multilateral[. Scrisuls[u nu comite gafe, nici m[car intenionate, =i niciodat[ nu facegrimase. Stilul s[u este lini=tit, cum i-a fost lini=tit[ =i viaa —a=a vorzice, probabil, ]n chip de explicaie, istoricii viitorului, ca unii cevor cunoa=te de aproape din viaa omului multe care nou[ nesunt ]nc[ ascunse. El singur =i-a descris copil[ria aproape numai]n culori luminoase =i voioase: o idil[ parfumat[ cu trandafir =izaharisit[, care impresioneaz[ cam straniu din partea unui spiritat`t de critic. Sigur este c[ a crescut ]n mijlocul c[rilor. Tat[l s[uera librar, =i pare totu=i s[ fi iubit c[rile. Copil de zece ani,privea cu nesaiu pe un b[tr`n colecionar de c[ri =i alte vechituri,=i g`ndea c[ nu se poate ceva mai frumos pe lume dec`t s[ facicataloage. +i c`nd, treizeci de ani mai t`rziu, noteaz[ amintireaaceasta, France adaug[: “cu toate c[ ideile mele s-au corupt puinde atunci ]ncoace, credina mea nu s-a schimbat a=a de mult c`ts-ar putea crede”. Un bibliofil, dar =i un mare cititor, ]n aceea=ipersoan[. Desigur, trebuie s[ fi iubit mult c[rile =i cititul pentrua scrie vorbe ca acestea: “Cartea este opiul Occidentului. Carteane devor[. Va veni o vreme c`nd toi vom ajunge bibliotecari.C[rile ne omoar[. Credei-m[ pe mine, care m-am ]nchinat, m-amdat lor cu totul. Avem prea multe c[ri =i de prea multe feluri.” Un demon ironic =i exemplul r[u l-au blestemat ]ns[ ca s[ maisporeasc[ =i el enorma comoar[ cu vreo patruzeci de volume ]nc[. At`t de credincios a r[mas c[rilor, ]nc`t sentimentul locului ##
  • 156. 156 Paul Zerifopolde na=tere, care-i a=a de puternic la d`nsul, se ridic[ la lirismtocmai atunci c`nd vorbe=te de cheiurile pariziene cu anticarii =ic[rile lor vechi. Mai t`rziu a fost lector la editorul Lemerre,unde se adun[ =i discut[ parnasienii, apoi funcionar la BibliotecaSenatului, unde ]nt`lne=te pe Leconte de Lisle, coleg superior ]ngrad. Astfel niciodat[ nu s-a ]ndep[rtat prea mult de c[ri =i ac[zut tot mai tare la patima aceea care mai mult se potrive=tenaturilor lini=tite. Acum vreo treizeci de ani, un prieten descriape France astfel: “Nu cunosc om mai puin f[cut pentru aciune,=i nici mai bine ]nzestrat pentru exerciiul regulat al g`ndirii,pentru cunoa=terea =i ]nelegerea lucrurilor. Indolena luiesenial[ se zugr[ve=te pe faa lung[rea[ =i pa=nic[, ]n fizionomialui cam nehot[r`t[, ]n privirea lui extrem de lent[, distrat[ =ibl`nd[, ]n vorba lui ]ng[imat[ =i indecis[.” Acest om a=a de potolita fost totu=i gata s[ aib[ un duel, =i chiar cu Leconte de Lisle,maestrul iubit =i sever, c[rui odat[ ]i dedicase volumul de poezii.Un duel, se-nelege, tot din pricina c[rilor. Ori din cauza uneirecenzii? Prin urmare, tot pentru c[ri. Erudiia ]l atr[gea tare, fire=te. Din tineree s-a familiarizatcu metodele exactelor studii istorice: ediiile sale de clasicifrancezi nu sunt simple lucr[ri de amator; iar biografia Ioaneid’Arc a avut aprobarea multor ]nv[ai, cu tot necazul diver=ilorferveni improvizai =i al cre=tinilor chic, cu care ]ncearc[ s[ sedecoreze, st`ngaci =i pretenios, burgezia european[ de vreoc`teva decenii ]ncoace. O bucat[ de vreme s-a ocupat dearheologie preistoric[ =i de filologie, a frecventat =i un institutbiologic. Astfel a ajuns s[ cunoasc[ =tiina =i maniera =tiinific[;=tiina =i dorul de a cunoa=te nu l-au mai p[r[sit. France punemare pre pe vorbele unui autor vechi care zice: de orice seostene=te omul, numai de dorina de a cunoa=te =i a ]nelege,nu. +i singur pomene=te odat[ despre “ce besoin de logique etde clarté qui me dévore incessamment”1. “Eram frivol odat[, zice Gaetan d’Esparvieu ]n La révolte des #$
  • 157. Pentru arta literar[ 157anges2, =i m[ ocupam de metafizic[. Citeam pe Kant =i pe Hegel.Cu v`rsta m-am f[cut serios =i nu m[ mai interesez dec`t deformele sensibile, pe care ochiul =i urechea le poate prinde. Artaeste omul ]ntreg.” Poate c[ France, ca =i unchiul Gaetan, p[r[sisede mult metafizica; totu=i, o puternic[ =i frivol[ dragoste de]nelegere =i ]nv[[tur[ ]l st[p`nea ]nc[ str`ns c`nd =i-a scrisultima carte. +i oare, ]ntr-adev[r, arta cuprinde omul ]ntreg?...Oricum, puini arti=ti au afirmat at`t de mult =i a=a de multe,puini au discutat =i judecat ca acest sceptic; puini au povestitat`tea parabole =i exemple ca acest estet. A=a a vrut natura, a=aa vrut cre=terea de care avusese parte. A=a a vrut, poate, ]ngeneral, epoca lui. +tiina ajunsese, tocmai pe la mijlocul secoluluitrecut, la cea mai ]nalt[ consideraie, chiar ]n ochii publicului detot soiul, chiar la acei c[rora =tiina le era departe. Superbas[rb[torire a cuno=tinelor exacte, pe care naturalismul literarle c`nta pe tonuri tot at`t de ]nalte c`t erau de false, a sedus =ipe France, l-a sedus cel puin indirect =i numai ca atmosfer[general[: ]n sensul acela c[ =i el, cu tot scepticismul mizantropic,nu a sc[pat de dorina de a instrui, de a r[sp`ndi, cum se zice,lumin[ =i adev[r. Astfel arta lui s-a f[cut savant[ =i instructiv[,cu toate c[ el singur inea de r[u pe naturali=ti, fiindc[ voiau, cuteoriile lor sumare =i superficiale, s[ ]nlocuiasc[ arta prin =tiin[,cu toate c[ tot el judeca arta pur[ ca fapta superioar[ a omului,=i cu toate c[, logic lu`nd lucrurile, punctul de vedere estetic artrebui s[ fie ]ncheierea inevitabil[ a scepticismului c`t prive=tecomunicarea de la un spirit la altul. }n prefaa la dramele sale filozofice, fade, profesorale =i inutiledialoguri, propune Ernest Renan generaiilor viitoare un programde art[ filozofic[, pe care o boteaz[: drama aristocratic[ — ospecie de art[ pentru publicul cu educaie =tiinific[, care vasatisface cerinele unei a=a-numite intelectualit[i superioare. Unparfum de pedantism =i parventism literar, un aer greu de om decarte, de “om cult” à la David Friedrich Strauss, se ridic[ din #%
  • 158. 158 Paul Zerifopolvorbele aceste. }mi ]nchipuiesc c[ Anatole France, care a vorbitat`t de inteligent =i de poetic despre teatrele de marionete, n-acitit cu prea mult[ pl[cere preteniile aceste estetice ale filologuluiliterat. +i totu=i, ceva din spiritul pedant al vorbelor lui Renanpare s[-l fi st[p`nit, ]n ascuns, =i pe d`nsul. Un scientism preaaccentuat, o tendin[ prea marcat[ de a instrui intervine uneoridizarmonic ]n structura artisticelor sale c[ri. Mi se pare c[superbul =i elegantul s[u je-m’en-fichisme, c[ruia i s-a zis “scep-ticism”, s-a ]ndreptat mai mult, ]n fond, asupra artei dec`t asuprafilozofiei. France este prea mult om de reflecie, de g`ndiregeneralizatoare, instinctul cauzalit[ii este prea puternic dezvoltat]ntr-]nsul, pentru ca s[ fi putut r[m`nea simplu artist. Nu-i onatur[ esenial contemplativ[, ]ntre francezii de ast[zi, cum esteHenri de Régnier, de exemplu. Ce-i dreptul, France are aerul s[preuiasc[ contemplarea mai presus de orice; aciunea n-ostimeaz[ prea mult, pe marii c[pitani =i oameni de stat ]idispreuie=te adesea din inim[, =i bucuros d[ a ]nelege c[aciunea puternic[ nu-i posibil[ f[r[ un grad oarecare de prostie.Totu=i, exact lu`nd lucrurile, un om ca France este tot a=a deactiv, de exemplu, ca Napoleon I. }n puterea =i valoarea raiuniiel crede tot at`t c`t credea Bonaparte ]n armatele sale =i ]nvaloarea r[zboiului. +i ce minunat[ oaste sunt cele treizeci =ic`teva volume, ce tactic[ genial[ ]n aranjarea argumentelor, ceatacuri rafinat pl[nuite, ce surprinz[toare manopere! Dac[mi-aduc aminte c[ France se pl`ngea de lipsa lui de hot[r`re,m[ ]ntreb ]nfiorat, ce nes[ioas[ poft[ de b[taie trebuie s[ fidominat pe acest pur intelectual? Omul uit[ prea lesne c[ cea mai simpl[ formulare de judecat[este ceva stra=nic de — activ. Dar ]nc[ s[ judeci faptele =ig`ndurile oamenilor, iar asemenea judec[i s[ le scrii =i s[ le daila tipar* , campanii pe care, fire=te, le poi duce ]n toat[ lini=tea. Cartea nu-i doar lucru de glum[. Cartea-i literatur[, adic[:idei =i ]nelepciune ori, mai exact: ]nelepciuni, fiindc[ pluralitatea #
  • 159. Pentru arta literar[ 159este aici tocmai lucrul interesant. Ca umanist serios =i pasionat,France a f[cut cuno=tin[ cu multe din acele ]nelepciuni literare,pe care unii oameni le numesc: filozofie — le-a cunoscut ]nenorma lor varietate, ]n contrastele lor insolubile =i descura-jatoare. +i aceasta s-a ]nt`mplat tocmai ]n vremea c`nd =tiineleistorice aruncau lumina cea mai tare asupra ]mpestriatei mulimia ideilor =i faptelor speciei noastre. Ce-i de mirare c[ o minteextraordinar de subire, un spirit ve=nic =i minuios ]ntreb[tor aajuns la aceea ce Nietzsche a numit nihilism modern? At`t numaic[, pentru aceasta, francezul cuminte nu a c[zut ]n patosuldesper[rii, ci, cu un z`mbet de mil[ =i de u=or dispre, s-aemancipat de orice exaltare, ca =i de orice melancolic[ descu-rajare. Astfel, ]n cazul lui France, asist[m, pare c[, la un fel dedescompunere a str[vechii gospod[rii a literaturii: de ]nelep-ciunile literare nu se poate l[sa, dar nici nu le mai poate daserioas[ crezare. Din “t[cutele orgii ale g`ndirii” (un cuv`nt favorit al luiFrance) s-a n[scut ]ns[ un lucru nou =i multora nea=teptat.Plimb`ndu-se omul at`t de st[ruitor printre p[reri politice,morale, religioase, a=a de numeroase =i variate, fatal trebuia s[se opreasc[ mai mult la unele din ele; ori, mai drept poate: seopresc p[rerile la om. Chiar numai din faptul de a fi stat ]n str`ns[,continu[, de=i oarecum numai contemplativ[, leg[tur[ cu d`nsele.}ntr-o ar[ latin[ =i democratic[ este greu ca un literat, un omcare are deci mult a face cu toate ideile posibile, s[ nu ajung[odat[ =i la tribun[. Aceasta s-a =i ]nt`mplat lui France; =i aceast[ * Dou[ luni dup[ ce scrisesem acestea, Anatole France se oferise de bun[voie pentruserviciul militar; =i ]ntr-o scrisoare deschis[ zicea c[ ar muri de durere dac[ nu vor vreas[-l ia la oaste. M[rturisesc c[ aceast[ manifestare a ]ntrecut toate ]nchipuirile mele;totu=i, cred c[ pot revendica textului meu un oarecare sens profetic. +i mi-aduc aiciaminte c[ unul din acei profesori care au cenzurat sever pe literatul France hot[r`se c[omul acesta nu-i f[cut cu adev[rat pentru cariera literar[. Poate c[, de data aceasta, acel]nv[at b[rbat va fi fost de p[rere c[ b[tr`nul France ]=i aflase, ]n sf`r=it, adev[ratavocaie, f[c`ndu-se militar (n.a.). #
  • 160. 160 Paul Zerifopolnou[ activitate a practicat-o cu acela=i aer cu care le practic[ petoate: totdeauna oarecum pe de l[turi =i ]n toat[ lini=tea. Dup[cele ce am spus, manifestarea politic[ a lui France corespunde]n totul naturii sale; =i constatarea aceasta va mulumi, cred, petoi acei care ]=i g[sesc o suprem[ satisfacie ]n descoperireaconsecvenei =i a unit[ii. *** Orice se ]nt`mpla ]ns[, stilul ]=i p[stra lini=tea lui superb[.Chiar ]n discursurile =i bro=urile politice, lipse=te aproape oriceurm[ de patos. Cartea despre stat =i biseric[ are elegana deosebitde sobr[ a celei mai nobile proze clasice. Fapte =i argumentealunec[ unul dup[ altul cu siguran[ rece, cu str[lucitoareclaritate, ]n fraze egal lini=tite, ca, de exemplu, ]n discursul luiPlaton pentru Socrat. Pe alocuri, crezi c[ ai ]nainte traducereaperfect[ a unui text antic. Este de mirare ca ast[zi un literat s[scrie, despre lucruri actuale chiar, ]ntr-o form[ at`t de minunatneactual[, f[r[ s[ fie m[car o dat[ ispitit a ]mbr[ca a=a-numitulstil frumos. Aproape peste tot la Anatole France, tonul este st[p`nit =idiscret, detaliile cu mult[ moderaie introduse; aceasta d[ uneoricuprinsului artistic o palid[ =i rece ariditate; iar din claritateaegal susinut[ se ridic[, ]n r[stimpuri, o u=oar[, binecrescut[ =ielegant[ plictiseal[. }ns[ capacitatea fanteziei lui, discret[, dar intens[ =i original[,o surprindem numaidec`t, c`nd nu ne l[s[m prea tare du=i deegalitatea continu[ =i potolit[ a vorbei sale. Ce delicat[, darteribil[ senzualitate se insinueaz[ cu ciudat farmec ]n vorbeledespre Lucile de Chateaubriand: “cette jeune fille avait les genouxfrileux d’une amoureuse”3! — ce diabolic[ =i profund[ comic[riec`nd obrazul ro=covan =i pudrat al unei solemne =i sentimentaledame ]l aseam[n[ cu zmeura t[v[lit[ ]n zah[r! Curioase, splendide=i enorme efecte umoristice izbucnesc c`nd France aplic[, cu $
  • 161. Pentru arta literar[ 161superb[ =i viclean[ lini=te, diciunea homeric[ pentru a descriedezastrele casnice ale doamnei Bergeret; iar c`nd becisnicul =isperiosul bibliotecar Sariette, al c[rui suflet mititel este prins tot]n furia de a nu l[sa s[ se scoat[ nici o singur[ carte din bibliotec[,ajunge s[ asasineze, ]nnebune=te =i arunc[ vulcanic, de peacoperi=, vrafuri =i busturi de autori, o bufonerie unic[, stranie=i lugubr[ se ]nal[ prin aceast[ nea=teptat[ =i splendid[ cre=terede imagini. “Alkestis =i Antigone mi-au dat cele mai frumoase visuri pecare le-a avut vreodat[ un copil. Cel mai frumos lucru din lumeeste spiritul atic, nimic nu-i mai bun pentru formarea spirituluidec`t studiul anticilor dup[ metoda vechilor umani=ti francezi.}nc[ de la v`rsta de cincisprezece ani simeam frumuseea limbiilatine=ti =i a celei franceze; =i gustul acesta nu l-am pierdut niciast[zi, cu toate sfaturile =i exemplele contemporanilor mei mainoroco=i.” Aceste vorbe le scria France la patruzeci de ani, =ispre b[tr`nee le-a repetat, ]nt[rindu-le. Pentru ca s[ explicetitlul coleciei de prefee pentru ediiile sale clasice: Le génielatin, scrie France urm[toarele: “Este o fapt[ de credin[ =i dedragoste c[tre tradiia greac[, care toat[ se rezum[ ]n raiune =ifrumusee; ]n afar[ de d`nsa, totul este r[t[cire =i confuzie.Filozofie, art[, =tiin[, drept, tot datorim Greciei =i cuceritorilors[i pe care ea i-a cucerit.” Cam ]n acela=i timp =i din aceea=ipornire de inim[ izbucne=te entuziasta apostrof[ c[tre Racine*,]n care, zice France, a c[utat din tineree =i aproape zilnic secretulg`ndurilor juste =i al vorbelor clare. Acolo, binecrescutul poetde curte, lustruit =i ]nstrunat, cap[t[ titlul de “maestru sublim, ]ncare se cuprinde tot adev[rul =i toat[ frumuseea — Racine esteviaa =i natura ]ns[=i — femeile lui Sofocle =i ale lui Shakespearenu sunt dec`t p[pu=i pe l`ng[ ale lui Racine”. Pe ton at`t deextrem n-a vorbit omul acesta de multe ori. Aceasta-i cea maipur[, ori, mai exact, cea mai ]ntunecat[ ortodoxie. Asemenea * }ntr-o amintire din copil[rie publicat[ ]n L’homme libre, ast[zi reprodus[ ]n Lepetit Pierre (n.a.). $
  • 162. 162 Paul Zerifopolevlavie clasicist[ arat[ o lips[ de m[sur[ cu totul neclasic[. }n Larévolte des anges, adoraia anticit[ii cre=te p`n[ la absolut: Francepare s[ fi uitat vorba cuminte cu care alt[dat[ ar[tase a=a deiste puerilitatea prejudec[ilor =col[re=ti: “toute époque estbanale pour ceux qui y vivent”4. Se poate zice c[ dorul dup[ oanticitate, pe care el o ]nchipuie=te ca o s[rb[toare =i veseliecontinu[, este un sentiment mult prea romantic. +i acest dorapare tocmai ]ntr-o carte unde st[ scris: romantismul =i r[zboiulsunt dou[ groaznice nenorociri. De data aceasta ]nelepciuneapare pierdut[ cu totul. +i de fapt fusese o nem[surat[ ]ncumetares[ vrei s[ ]nelegi =i s[ iube=ti tot, s[ te pierzi ]ntr-o universal[bl`ndee =i o toleran[ absolut[. A=a ceva numai la Dumnezeudoar de va fi cu putin[; ]ns[ putem b[nui c[ nici el n-a pusvreodat[ ]n practic[ aceast[ capacitate, care numai a lui poates[ fie. Anatole France a spus singur de multe ori: omul nu poatecu nici un pre ie=i din el ]nsu=i. Pentru o creatur[ at`t de radicalm[rginit[, se poate o mai de=art[ =i absurd[ dorin[ dec`t s[vrea a fi bl`nd, tolerant, =i, mai ales, de toate ]neleg[tor? Nu numai bibliofilia =i erudiia, ci =i apuc[tura specificumanistic[ se vede ]n faptul c[ autorul acesta, ca artist literarchiar, se serve=te bucuros de c[ri. Pentru unele din operele luiau =i ]nceput de acum cititorii ]nv[ai s[ le caute izvoarele, =ile-au =i g[sit, mai ales atunci c`nd el singur le-a indicat sausugerat, ca ]n La rôtisserie de la Reine Pédauque*. Evident, cartea este pentru d`nsul oarecum =i instrument, =i * Dedic[m aici o scurt[ noti[ c[ut[torilor de izvoare. R[scoala ]ngerilor n-a fostoare inspirat[ din acel loc, ]n dramele filozofice ale lui Renan, unde arhanghelul Gabrielpoveste=te foarte entuziast Domnului despre frumuseea femeilor pariziene, iar Atotpu-ternicul ]i r[spunde: “Gabriel, dac-ai fi scris romane, le-ai fi f[cut foarte necuviincioase”.Ar fi numai de notat c[ Anatole France ]nsu=i indicase mai demult tema ]ntr-o povestirefilozofic[: L’humaine tragédie. +i apoi, c`t de sugestiv descrie Michelet aerul grav =iuman al pinguinilor! }n sf`r=it, c[ut`nd bine, poi g[si ast[zi c[ ori=ice a mai fost scrism[car o dat[, ]n c[ri mai vechi. Ideea principal[ din Histoire comique, spaimasuperstiioas[ a actriei, este, cred, o adaptare din Memoriile vestitei La Clairon. Dar ce]nseamn[ toate aceste pentru judecarea execuiei artistice? (n.a.). $
  • 163. Pentru arta literar[ 163material artistic; prin aceasta echilibrul tehnicii sale a fostc`teodat[ tulburat. “Din toate simurile, v[zul ]mi d[ impresiilecele mai tari =i mai ad`nci”, zice placidul artist filozof. Ar fi oironie ieftin[ s[ explic[m c[ vorbele aceste se aplic[ cititului,c[ci omul acesta avea o natur[ eminent estetic[. Dar, cu toatec[, ]n felul oamenilor Rena=terii, el declar[ c[ iube=te viaa =inatura mai presus de orice, adeseori viaa pentru d`nsul, ca =ipentru acei oameni, se confund[ cu cartea. Se poate zice c[ ]nunele opere ale lui cartea este oarecum =i peisaj =i figur[; iarbibliotecile =i bibliotecarii se pot num[ra printre f[pturile salecele mai vii. *** “Cu toate feluritele distracii care par s[ m[ atrag[, viaa mean-are dec`t un scop: este ]nchinat[ atingerii unei mari inte. Scriuistoria Pinguinilor.” A=a se spune ]n prefaa celebrei travestiri, =i,mai departe, se pomene=te acolo de un oarecare Jacquot filozoful,care a compus un fel de “istorie moral[“, unde feluritele fapteale oamenilor sunt povestite ]n chip comic =i amestecate cu]nt`mpl[ri din istoria patriei sale. Despre aceast[ “histoirecontrefaite”5 credea Jacquot c[ ar putea fi de ajutor compa-trioilor s[i, pentru a-i ]nv[a s[ se judece mai bine =i, poate, s[ajung[ mai ]nelepi. Mi se pare c[ putem ]nelege lucrul a=a:France este, ]n fond, optimist; altfel n-ar fi cultivat cu a=a st[ruin[poezia instructiv[. Oricum, cartea aceasta —de altfel plin[ deingenioase =i ad`nci idei asupra originii =i constituiei statelor —care ironizeaz[ istoria oficial[ a Franei ]n aluzii at`t de artisticcolorate, este, dup[ toat[ structura ei, poate cea mai caracteristic[pentru maniera estetic[ a lui France. Travestire, fabul[, parabol[ — aceasta ]nseamn[ un gustarhaizant, umanistic erudit, a=a cum inevitabil este gustul omuluide carte. }n leg[tur[ cu acest caracter esenial didactic s-ar putea $!
  • 164. 164 Paul Zerifopolg`ndi cineva poate =i la faptul c[ Frana este singura ar[european[ unde un fabulist a devenit mare clasic numai ca atare.Aceasta ar putea fi ]ns[ o inutil[ =i riscat[ generalizare. JulesLema]tre, un francez ]ntre francezi, se ]ntreab[ odat[, cu toat[admiraia lui pentru La Fontaine: dar de ce oare omul acesta ascris fabule? Se ]nelege, la France totul nu-i poezie didactic[.Dar, precum favoritul s[u Bergeret preface anecdote ]n nuvele,pentru c[ s[-=i probeze tezele pesimiste, tot astfel Anatole Franced[ povestirilor sale o pointe foarte vizibil[, care le preface ]nexemple. Fiindc[ nu pare doar foarte probabil ca Pilat s[ fi uitatcu totul, dintre toate afacerile evreie=ti din timpul proconsulatuluis[u, tocmai procesul lui Isus; =i tot a=a de puin probabil pare caHomer s[ fi fost at`t de pacifist, ]nc`t s[-=i fi curmat zilele dinprea mare dezgust pentru brutala poft[ de ceart[ a rege=tilor s[iprotectori. Dar aceste povestiri foarte stilizate, asemenea exem-plelor din anticele =coli retorice, nici nu trebuiau s[ fie verosimile,ci numai frapante; prin transparena lor trebuia s[ str[luceasc[s`mburele unul adevar. Foarte caracteristic e c[ povestea moral[cu c[ma=a fericitului a fost dezvoltat[ de France cu at`ta dragoste.Cu deosebire i se poate aplica lui o veche glum[ franuzeasc[:literatul este om care ia din c[ri tot ce-i trece prin minte. Dar el ]nsu=i la ce va fi inut oare mai mult? La poveste orila adev[r? Eu am dat a ]nelege c[ soarta lui a fost s[ fie]ndr[gostit de adev[ruri; o dragoste nenorocit[, fiindc[ adeseoriau fugit adev[rurile de d`nsul, =i mai de multe ori, poate, afirm[el c[ nu poate crede ]ntr-]nsele. O tragedie dar — care pe Francenu l-a costat nici viaa, nici sufletul. Ori=icum, fa[ de o povestefoarte estetic executat[, admiraia se clatin[ pare c[, =i te ]ntrebicu oarecare necaz: de ce a trebuit s[ fie povestea aceasta ofabul[? Nu =tii bine dac[ trebuie s[ exclami: p[cat de poveste,ori p[cat de ]nelepciune? Aceasta, se-nelege, numai atuncic`nd cititorul a pierdut puterea de a se bucura naiv de fabule =ide alte forme ale aluziei literare ca atare; =i c`nd ]ncercarea de $
  • 165. Pentru arta literar[ 165a se bucura artificial de asemenea lucruri nu mai corespundegustului s[u autentic. C`nd o fabul[ este estetic[ =i destul de lung[, poi uneori uitac[ ai ]n fa[ o asemenea oper[ de intenie oarecum dubl[; acestnoroc nu-i rar ]n lectura lui France. Tonul fundamental alcreaiilor sale are ]ns[, oricum, ceva prea tare instructiv =i plinde =tiin[. Acesta-i poate singurul lucru pe care l-a= putea spune,]n general, despre partea intern[ a c[rilor lui. Cu observaiaaceasta se potrive=te =i impresia total[ a vorbirii lui: lini=tea egal[,pe alocuri adormitoare, despre care am vorbit mai sus. Vorba lui este cu totul subieciv[; rar numai se coloreaz[ eape potriva persoanelor. }n ritm, proza lui poate c[, dintr-odat[,nu pare at`t de variat[ ca la ali mari arti=ti francezi. Dar s[citeasc[ cineva cu glas tare una din puinele descrieri de natur[]n Thaïs, ]n Balthasar sau ]n primele trei p[ri din Istoriacontemporan[, =i va auzi c`t de rafinat =tie France s[ difereniezesonorit[ile. Pentru rest, artistul acesta este, fa[ de el ]nsu=i, divers c`t sepoate. Din aceasta i s-a =i f[cut, mi se pare, mare imputare;fiindc[ ]n estetic[, ca =i ]n alte departamente filozofice, a=a-numitaunitate a devenit de mult[ vreme un fel de superstiie numeral[.}n sf`r=it, el s-a servit de metodele cele mai variate. Jean Servien,de exemplu, aceast[ Education sentimentale in tempo allegro, cucapitolele sale scurte, cu mersul dramatic =i f[r[ episoade, estefoarte strict compus; tot a=a sunt multe din nuvelele istorice =i,mai ales, Thaïs, unde p[rile, ]n dispoziie triptihic[, se echili-breaz[ aproape exact chiar prin num[rul paginilor. Mai adeseori]n=ir[ Anatole France lucrurile capricios; ca =i Heine, a f[cutc`teodat[ din capriciu sistem[. Dar poate nu p`n[ ]ntr-at`t caHeine, care cu mai mare regularitate vorbe=te tocmai desprealtceva dec`t despre ce-i vorba, =i caut[ s[ p[streze doar un tonfundamental cu ajutorul acelora=i rechizite: amante moarte, roze=i privighetori. $#
  • 166. 166 Paul Zerifopol Aceast[ procedare bogat complicat[ se opune cu totul metodeidreptliniare a lui Voltaire, de exemplu, pe care unii vor s[-lprezinte ca model absolut al lui France. Humorul cu totul originalal acestuia datore=te ]n parte acestui capriciu sistematic surprin-z[toarea sa bog[ie de forme. De multe ori crezi c[ =i aici l-ac[l[uzit o intenie arhaizant[, dorina de a ne reda carteavremurilor vechi, ]n care cele mai felurite lucruri stau nesup[rateal[turi, ca la adun[torii de anecdote din epocile din urm[ aleliteraturii grece=ti, ca ]n Talmud =i ]n alte c[ri de ]nelepciuneoriental[; ]n sf`r=it, ca ]n splendidul =i graiosul lui str[bun,Montaigne. Desigur, dialogul =i discursul sunt, din punct de vedere estetic,formele cele mai indiferente, dar pentru literatura instructiv[cele mai naturale. Nu trebuie uitat ]ns[, pentru aceasta, cedes[v`r=ite sunt creaiile curat estetice ale lui France, undesituaiile sunt redate numai ]n impresii, unde cele mai fugitiveam[nunte ale vieii reale, nu ale celei g`ndite, se arat[ cu unrelief astfel c[ orice asperitate c[rtur[reasc[ dispare... Anatole France s-a numit odat[ el singur: un c[lug[r filozof.Este drept s[ zicem, cred, c[ acest c[lug[r, c`nd vrea, ]=i ilustreaz[discursurile =i dialogurile sale ]nelepte cu cele mai m[iestreminiaturi, iar alteori zugr[ve=te chiar tablouri de o pur[ =iabsolut[ via[, f[r[ text savant. NERVOZIT{|ILE }N JURUL LUI ANATOLE FRANCE Zece ani dup[ moartea lui Sainte-Beuve, publica A.J. Pons,unul din secretarii disp[rutului, o colecie de mahalagismesavuroase, cu titlul de perfid[ modestie: Sainte-Beuve et sesinconnues6. Toate m[runtele glorii =i profite sexuale, pe care $$
  • 167. Pentru arta literar[ 167disciplina burghez[ le categorise=te ca inavuabile, erau concen-trate aici, cu o solicitudine demn[ de metoda nemilos curioas[ ar[posatului ]nsu=i — un Sainte-Beuve en pantoufles7, care ascandalizat c`t trebuie =i a f[cut fericit un public ce se credea,mai mult dec`t cel de ast[zi, obligat s[ manifeste pudoareofensat[, =i avea, prin urmare, cu at`t mai mare aptitudine de asorbi, ]n ascuns, suculena ve=nic[ a sugestiilor literare pe tem[de realit[i erotice. Dar secretarii de la anii 80 se ]mpiedecau ]noarecare delicatee: a=teptau s[ se r[ceasc[ bine mortul ]naintede a v[rsa ]n public mizeriile lui ascunse: zece ani ]nseamn[ c[Pons avea un tact r[bd[tor perfect elegant. +i apoi ]ntreaga trataree de o maliiozitate foarte politicos reinut[. Este evident ]ns[c[, pe c`nd Anatole France tr[gea de moarte, devotatul s[uJean-Jacques Brousson trebuia s[ fi ispr[vit aproape corecturile.C`teva s[pt[m`ni dup[ ]ngroparea eroului, cartea izbucnea, =i ocelebritate groas[ era garantat[ secretarului pentru un an de zile. Literaii de ast[zi n-au pasiunea st[p`nit[. C`nd un parodistcunoscut a publicat un à la manière de Brousson, secretarul, aprinsde proasp[t[ glorie, s-a ]nfuriat ca un tiran oriental. Literaii deast[zi au personalitatea suveran iritabil[. Pe urma biografuluiscandalist, care-l dezgolea pe France ca simplu maimuoi priapic,diver=i tineri de temperament au anulat, ]n lapidare bro=uri,valoarea lui literar[, impacientai evident chiar de durataindiscret[ a ]ns[=i persoanei scriitorului. Tinerii trebuie s[ seagite: contrariul ar fi boal[ sau poz[ naiv[ ori pervers[. Tineretulfrancez de ast[zi, care se agit[ mai mult, pirueteaz[ ]n sensconservator: e monarhist, catolic, aristocrat, patriotard — pentrua da figur[ actual[ trecutilui, cel puin ]n forma unor eleganeagresive. Acest tineret se irit[ contra lui France pentru opiniisociale, mai exact, poate: din juvenil[ neurastenie politic[. Bernard Fay, pamfletar posomor`t =i ciudos, constata, acum]n urm[, c[ la=itatea a fost calitatea “esenial[“ a vinovatului decare vorbim. Prin la=itate, Fay pare c[ ]nelege o lene vast[ =i $%
  • 168. 168 Paul Zerifopolprofund[ a ]ntregii fiine, ]n conspiraie cu o senzualitatecotropitoare. Pentru a descoperi acest fond hidos al lui France,criticul t`n[r s-a inspirat din amintirile de cur`nd publicate aledoamnei Pouquet, fiica vitreg[ a doamnei Caillavet... Ce ar fifost France f[r[ aceast[ prieten[ autoritar[? Fay, ajutat dedoamna Pouquet, r[spunde f[r[ greutate: pentru Crinul ro=u —“ce roman qui n’est pas l’un des moindres, ni des moins typiquesdans l’oeuvre du romancier”8 — doamna Caillavet a dat lui France=i intriga, =i principalele incidente. Aici chiar ]ncepe numaidec`tne]nelegerea: noi, cititorii b[tr`ni, d[m ]n general la o parteaceast[ istorie de salon; o socotim “tipic[“ nu pentru France, darfoarte “tipic[“ pentru romanele banale mondene. Este logic, =ipreios din punct de vedere teoretic, faptul c[ acest roman a fostscris sub speciala st[ruin[ a unei doamne. }n art[, gustul care se nume=te feminin este anticamerasuspect-elegant[ a gustului prost. }n cazul care ne intereseaz[, se poate face o special[ verificare:pe doamna Caillavet nu o satisf[cuse magistratura de inspiratoare,at`t de scump[ vanit[ilor feminine; ea a confecionat un roman=i l-a publicat, ascunz`ndu-=i numele cu stra=nic[ grij[ =i neso-cotind dezaprobarea, complet[ =i cordial[, a artistului careavusese, de data aceasta el, rol consultativ. Trebuie s[ fieconsiderabil[ iritaia tinerilor, de vreme ce unul din cei mair[s[rii, cum e Fay, se ostene=te s[ treac[ la activul unei diletantemeritele artistului, at`t c`t binevoie=te s[ i le acorde. S[ lu[mseama. Fay e plin de bun[tate matern[ pentru romanele, f[r[]ndoial[ perfect mondene, ale lui Bourget... Acei care nu suntemagitai de pasiunile literailor tineri, socotim mai profitabil s[ nebucur[m c[ France a fost ]n stare s[ se apere de esteticasaloanelor dec`t s[ calcul[m efectele terapeutice ale zeluluifeminin asupra lenei acestui artist. Se vede c[ Fay a simit singurexcesele ardorii sale ]n favoarea femeii inspiratoare, deoareceg[se=te de cuviin[ s[ cheme ]n ajutor alte dou[ z`ne din trecutul $
  • 169. Pentru arta literar[ 169literaturii franceze: pe doamna de la Sablière, care purta grij[de masa =i ]mbr[c[mintea lui La Fontaine; pe doamna de laFayette, care “]mbl`nzea =i umaniza verva prea bogat[ =i preaaspr[“ a lui La Rochefoucauld — pentru a ne explica mai puterniccum, f[r[ doamna Caillavet, France n-ar fi fost ]n stare s[descopere ]n fiina lui “prea fin =i prea s[rac ]nzestrat[ singurelecalit[i care puteau s[-i procure un vast auditoriu”. Fay se arat[ cavaler irepro=abil, dup[ vechea =i nobila tradiiefrancez[. Istoria literar[, mai flegmatic[, r[m`ne refractar[acestui cavalerism care aminte=te pe Victor Cousin, adoratorulpostum, de umoristic[ memorie, al doamnelor de pe vremeaFrondei, =i va clasa fenomenul printre efectele bizare indirecteale unei antipatii simple =i totale pentru ideile lui France. Darmai bizar[, poate, dec`t aceast[ necump[nit[ preuire a influeneifeminine este urm[toarea concluzie: “France este produsul uneioarecare culturi universitare =i al unui oarecare mediu monden”.Pentru Dumnezeu! Care scriitor parizian nu este produsul uneioarecare culturi universitare =i al unui oarecare mediu monden?...F[r[ ]ndoial[, antipatia, ca =i simpatia de altfel, poate duce peun om de=tept la cele mai neprev[zute distracii. Dar Fay nu nelas[ s[ respir[m. El st[ruie astfel: “cartea doamnei Pouquet ne arat[ c[ ]nc[din timpul gloriei complete =i al maturit[ii lui France, spiritevirile =i libere, ofensate de atitudinea lui, se dep[rtar[ de d`nsul”.Aceasta se dovede=te, crede Fay, din scrisorile “admirables ettouchantes”9 ale lui J.M.Coulangheon. Cine a fost J. M. Cuolan-gheon? A fost un “noble jeune homme”10; =i Fay exprim[deosebit[ recuno=tin[ doamnei Pouquet pentru a fi pomenitcum se cuvine pe acest “precursor al posterit[ii”. Cel ]nt`i t`n[rcare s-a sup[rat pe Anatole France!... Desigur, sunt tot felul deglorii; e sigur, tot at`t, c[ =i proclamarea lor at`rn[ de ciudatecombinaii de cauze =i motive. Gloria lui J.M.Coulangheon, de exemplu, pe care acum o $
  • 170. 170 Paul Zerifopol]ntemeiaz[ Fay cu ajutorul delicat al doamnei Pouquet, n-ar fideplin asigurat[ f[r[ concursul postum al lui France ]nsu=i. Tinerii, printre cei din frunte aprigul =i inteligentul Fay, auf[cut bine s[ denune, chiar cu asprime, c`t de orb a fost Francefa[ cu originalitatea unor mari arti=ti din vremea lui. Totu=i,aceast[ judecat[ e necomplet[, dac[ nu ne amintim c[ artistulacesta a respins categoric obligaia de imparialitate la care pretindsau la care sunt impu=i criticii declarai la rubrica acestei meserii.Sainte-Beuve beneficiaz[ de reputaia unei inteligene literareincomparabil ml[dioas[. A fost cumva acest critic, predestinat =iconsfinit, m[car at`t de drept =i de inteligent fa[ cu Balzac, cuFlaubert, cu fraii Goncourt, c`t a fost France cu simboli=tii?}ntrebarea mea nu are alt scop dec`t s[ arate c[, p`n[ acum,zgomotul ostil al tinerilor nu-i dec`t semnul unei iritaii ideo-logic-sentimentale, din care lipsesc doar numai motivele curatlitarare. Dar s-a rostit =i universitatea asupra mortului acestuia tulbur[tor.Profesorul Giraud de mult ]nc[ scrisese despre France — cu maimult[ chibzuin[, fire=te — toate negaiile pe care tinerii ledescoper[ ast[zi cu exagerat[ indignare. Deun[zi, acest profesorf[cea socoteala glasurilor care s-au ridicat, dup[ moarte, contrasau ]n favoarea omului mai mult dec`t a scriitorului. F[r[ s[ uitedezaprob[rile moralistice =i politice cu care-l ]nt`mpinase ]n via[,profesorul ]=i accentueaz[ acum mai tare admiraia literar[:“farmec subtil, indefinibil — darul stilului, =i acest dar e aproapetot ]n literatur[ — dac[ stilul s[u e adeseori pasti=, trebuie s[m[rturisim c[ pasti=ul dus la o astfel de perfecie aparinegeniului, Anatole France este incomparabil ]n arta, bine cunos-cut[ clasicilor, de a topi ]n propriul s[u stil forme ]mprumutatede la alii”. Giraud, criticul r[u dispus de alt[dat[, repet[ ast[zilaudele admise totdeauna de universitari, ca =i de publiculfavorabil autorului. Aceste judec[i sunt aproape tot at`t de uzateca =i fraza c[ Anatole France e sceptic =i discipol al lui Renan — %
  • 171. Pentru arta literar[ 171formul[ pe veci a celor cu totul de pe dinafara literaturii. E totu=iutil s[ se noteze c[ ast[zi un profesor, care altminteri se apropie dedu=m[niile tinerilor — ale tinerilor pe care i-a d[sc[lit poate —,consimte s[ laude astfel. Exist[ un fel de comic, placid =i care abia pare c[ vrea s[ fieobsrevabil: acest comic este una din nout[ile cu deosebire sigure=i solide ale artei lui France. E altceva dec`t tradiionala ironiefin[ a francezului — tradiional[ p`n[ la banalitate: este o distan[estetic[ nou[, de unde agresivitatea este exclus[; ridicolulimplicat, iar nu scos cu zgomot la iveal[. Inovaia este consi-derabil[ ]n estetica rizibilului. Dar aceste sunt am[nunte pe carecei agitai contra lui France nu le pot lua ]n seam[. Maicaracteristic[ e neatenia acestora pentru imparialitatea luiartistic[. Clerici, militari, evrei, aristocrai, financiari, profesori,servitoare, regali=ti, francmasoni, mame de familie, fete publicecamuflate, parlamentari, escroci, vagabonzi, procurori — Franceni-i prezint[ cu neobosit[ ]ng[duial[, cu o distribuie de lumin[=i umbr[ at`t de atent[ =i dreapt[, ]nc`t e de b[nuit c[ tocmaiaceast[ anormal[ ]nelegere =i toleran[, aceast[ suprem[ noutatea artistului este unul din motivele care, nem[rturisit, sup[r[ cudeosebire mulimea oamenilor pe care-i m`n[ pornirea simplist[de a l[uda =i ponegri, de a detesta sau iubi figuri literare tot at`tca =i pe cele reale. Prin diversitatea tipurilor din aceea=i categorie social[ —preoii, militarii, evreii din Istoria contemporan[ cu deosebire —Anatole France a ]nf[i=at, cu excepional[ lini=te artistic[, lumeade mijloc, a realizat natural =i subtil promisiunea at`tor =coli sauindividualit[i literare de a reprezenta viaa de toate zilele f[r[intrig[ teatral[, f[r[ catastrof[ enorm[. Acest artist “de s[rac[]nzestrare” =i “lipsit de imaginaie” ne-a dat pitorescul istoric,at`t de splendid ]n eleganta lui autenticitate, din Komm l’Atrébate,din La rôtisserie de la Reine Pédauque, din Viaa Ioanei d’Arc. F[r[ ]ndoial[, France a f[cut multe mofturi ]n arta lui, mai %
  • 172. 172 Paul Zerifopolpuin ]n atitudinile lui politice. Dar nu de aici e g`lceava. +ipoate nici chiar de la persiflajul lui st[ruitor — poporul s[u epreg[tit ca nici un altul pentru farmecul neg[rii iscusite —, cibog[ia de raionalitate neobosit[ pe care a rev[rsat-o pestestupidit[ile patetice =i autoritare sperie f[r[ sc[pare mulimeacapetelor seci, exaspereaz[ pe infirmii inteligenei, ironic dotaide natur[ cu temperamente excesive. E p[cat c[ oamenii ca Fayajung s[ fac[ jocul Trublionilor. Dar situaia nu e grav[. +efii adorai ai tineretului, Maurras =iDaudet, acord[ maestrului hulit o consideraie deplin admirativ[.Ei simt doar c[ arta lui France este un capital cu deosebire solid]n tezaurul de glorie al spiritului =i, deci, al patriei franceze. %
  • 173. DIN PERIODICE a) DESPRE SCRIITORI ROM~NI “CREA|IE +I ANALIZ{“ Cu r[bdare profesoral[, cu fin[ p[trundere =i inteligent[cump[tare, define=te =i explic[ dl Ibr[ileanu, ]n 32 de paragrafesubstaniale, caracterul =i proced[rile literare a 22 de scriitori.Pentru a da o idee despre varietatea exemplelor cercetate,aleg c`teva nume: Gide, Ionel Teodoreanu, Dostoievski, MarcelPrèvost, Br[tescu-Voine=ti, Proust, Spiridon Popescu, LaRochefoucauld, Ag`rbiceanu, Tolstoi... }n faa vieii literare,dl Ibr[ileanu a avut totdeauna o cuminenie senin[ de biolog.De aceea, tot ce scrie el odihne=te de impresionismul iritatcare ne domin[ cu exces, =i c[rul nimeni, cred, nu i-a rezistatat`t de bine ca d`nsul. Odihna aceasta e salutar[; ea d[ ocaziespiritului =tiinific s[ tempereze subiectivismul literar. Nu-ivorba s[ reabilit[m de mult trecuta critic[ „=tiinific[“ curigidit[ile el naive, ci numai de obligaia ne]nl[turabil[ de ane clarifica impresiile, =i a ne completa ]nelegerea princomunicare cu sensibilitatea =i fantezia altora. Cultivareaimpresiei ]n ea ]ns[=i, f[r[ a c[uta s[ o determin[m cu ajutorulunor elemente intelectuale, nu-i dec`t o treapt[ preg[titoare]n teoria literar[; iar negarea radical[ a oric[rei teorii este oatitudine de un impresionism ast[zi perimat. Poi s[ nu cultiviteoria — aceasta e o chestie cu totul particular[. Trebuie =tiut]ns[ c[ teoretizarea este, ]n general, inevitabil[ spiritului uman. %!
  • 174. 174 Paul ZerifopolOrice formulare implic[, ]ntr-un grad oarecare, teorie — =iformularea, adic[ expresia, e peste tot fatal[ spiritulul nostru. Procedarea dlui Ibr[ileanu este rezultatul ultim la care tindeorice nevoie =i orice ]ncercare de clarificare ]n materie literar[. *** }n prefaa romanului Pierre et Jean, Maupassant descrie dou[metode de povestire: accea prin analiz[ psihologic[ =i aceea aexpunerii dinafar[ =i prezent[rii dramatice a persoanelor =i]nt`mpl[rilor. Dl Ibr[ileanu deosebe=te aceste metode subnumirile: analiz[ =i creaie. Cuv`ntul creaie nu-l mulume=te,dar se hot[r[=te pentru el fiindc[ e cunoscut =i familiar. Analizaajut[ creaia, zice d-sa; cei doi termeni nu se opun radical unulaltuia. Pe mine, cuv`ntul creaie m[ mulume=te cu deosebire,fiindc[ obi=nuit anali=tii nu izbutesc s[ justifice pretenia lor dea imagina figuri ]n stare s[ „concureze registrele st[rii civile”. DlIbr[ileanu ]nsu=i spune categoric acest adev[r capital pentruinterpretarea =i clasarea operelor literare: „creaia e superioar[analizei. Art[ literar[ f[r[ analiz[ se poate. F[r[ creaie nu.Cuv`ntul creaie precizeaz[ excelent aceast[ superioritate.Adeseori anali=tii sunt tipuri hibride: figurile pe care le ]ncearc[nu izbutesc, n-au justificare solid[, fiindc[ nu figuri, ci st[risuflete=ti l-au obsedat pe autorul psihologizant. Analistul promitefanteziei cititorului realiz[ri de care singur nu-i capabil, =i acestepromisiuni, de=arte =i repetate, irit[ =i plictisesc atenia, d`ndu-inecontenit orient[ri false. Anali=tii sunt oameni care sufer[ dedragoste nenorocit[ pentru creaie. Este de luat aminte c[fraciunile de arti=ti =i diletanii sunt, de obicei, anali=ti. Taine eaici exemplu eminent: Graindorge, Etienne Mayran sunt ]ncerc[ride invenie literar[ complet nereu=ite, scheme f[r[ justificareinterioar[. Locul analistului este ]n aforism, ]n portret moralabstract, ]n eseu psihologic. Diletantul face, ]n mod firesc =i fatal, %
  • 175. Pentru arta literar[ 175autobiografie, dezvolt[ mahalagisme avantajoase despre sufletullui — face adic[, de bine de r[u, analiz[. Aici, cu deosebire,devine preios cuv`ntul creaie, a=a cum l-a ]trebuinat dl Ibr[i-leanu: el arat[ ]n ce direcie trebuie c[utat[ una din deosebirilefundamentale dintre artist =i diletantul literar. E de folos, cred,s[ amintim c[ psihologizarea are =i o cot[ social[ interesant[: seconsider[ semn de „distincie” =i de „modernitate” s[ analizezist[ri suflete=ti =i, mai cu seam[, s[ te analizezi. De aceea, ]njudecata vulgar[, „psihologia” e socotit[ ca o superioritate literar[absolut[. Din exemplele =i discuiile dlui Ibr[ileanu reiese o critic[solid[ =i complet[ a acestei prejudec[i comune =i puternice. *** Psihologismul literar poart[ cu sine o puternic[ tentaie de aface =tiin[; c`teodat[, se-nelege, el e un simplu pretext pentruatitudini =tiinifice. Pentru studiul psihologiei literare, materialul cel mai complet=i mai original ]l d[ astazi Proust. Dl Ibr[ileanu ]l caracterizeaz[,dup[ terminologia d-sale, scurt =i exact: analiza lui Proust estecreaie. }n adev[r, acest autor a obinut un pitoresc psihologicnou, fix`nd am[nunte suflete=ti la care poate nici un literat, p`nala d`nsul, n-a luat seama, detalii dintre acele peste care trecemiute, uneori numai cu o u=oar[ mirare, socotindu-le puerile =ibizare. Proust ]ntrebuineaz[ reminiscene =i asociaii m[runte=i ciudate; omul comun, matur =i practic, simte un fel de jen[ s[le ie minte, se fere=te s[ le formuleze, ]i e fric[ s[ nu-=icompromit[ seriozitatea spiritului, d`nd atenie unor astfel deciudate m[runimi. }n lucrurile suflete=ti, ca =i ]n cele exterioare,atenia obi=nuit[ a literailor, cu at`t mai mult a cititorilor, eatras[ numai de senzaional. Proust „creeaz[” tocmai cu ajutorul„nimicurilor” bizare; =i fiindc[, cel puin ]n p[rile de la ]nceputuloperei, el nu sacrifica nicidecum detaliul exterior ]n favoarea %#
  • 176. 176 Paul Zerifopolcelui pur psihic, figurile lui sunt str[lucit create. Mai pe urm[,atitudinea =tiinific[ invadeaz[; figurile se desfac ]n grupe degeneralit[i, detaliile nu mai apar localizate =i concrete, ci devinexemple care, oric`t ar fi de ingenios extrase, nu mai pot operaefect artistic. Astfel, opera lui Proust indic[ prin excelen[ descompunerearomanului: ]n locul acestei forme de art[, vom avea carnetul denote „interesante” =i variate f[r[ margine. Acum vreo =aizeci deani, Edmond de Goncourt, ]n prefaa la Chérie, f[cea romanuluica gen obiecii, cer`nd ]nlocuirea lui cu informaia conform[lucrurilor ]nt`mplate adev[rat, liber[ de orice preparaie artistic[.De acum ]ncolo cartea va trebui deci s[ fie pur autobiografic[;de cerinele „estetice” pe care le satisf[cea romanul va purta degrij[, probabil, numai cinematograful. *** Dl Ibr[ileanu crede c[ rareori tipurile principale dintr-unroman „r[m`n ]n minte at`t de conturate ca cele secundare”, =iexplic[ aceasta prin ]ns[=i mulimea imaginilor ]n care ni seprezint[ figurile principale. Aceast[ mulime ]ns[=i ]mpiedic[,zice dl Ibr[ileanu, s[ se formeze o „imagine cuprinz[toare”. Lafel se ]nt`mpl[ ]n via[: „Aceast[ infirmitate, crede dl Ibr[ileanu,e general[. Sunt tineri care, spre nenorocirea lor, in mai bineminte figura b[rbierului dec`t pe a iubitei lor.” Nu admite dlIbr[ileanu c[ sunt oameni destui cu vizualitate intens[, care reinnatural multe imagini ale aceleia=i figuri, foarte diverse =i totu=ienergic conturate =i colorate? Eu, cel puin, nu pot subscrie lageneralizarea d-sale. Proust d[ un exemplu perfect, ]n sensuldlui Ibr[ileanu: spune c[ i se ]nt`mpla s[ nu-=i aduc[ amintefigura Gilbertei, cu toate c[ o vedea zilnic =i era ]ndr[gostit ded`nsa. Aceasta ]nseamn[, cred, c[ Proust avea vizualitatea slab[;lucrurile vizibile ]l captivau numai ca semne de st[ri psihice, =i %$
  • 177. Pentru arta literar[ 177]n acest caz, desigur, le vedea cu o rar[ inteligen[. De altfel, elm[rturise=te categoric c[ nu era vizual. Despre Gilberta spunec[-i uita figura fiindc[ toat[ atenia lui era fixat[ lacom asupravorbelor fetei. +i aici Proust se ]ncumet[ s[ scrie on ]n loc de je:on attend la parole qui accordera ou refusera un rendez-vous.1At`t de greu e, chiar pentru un observator mare, s[ reziste ispiteide a imagina majoritatea oamenilor dup[ tipul s[u personal.Proust era un groaznic tiran pentru sufletul amantelor =i priete-nilor s[i, =i, potrivit cu aceast[ orientare a intereselor salesentimentale, imaginile vizuale r[m`neau palide =i secundare.Ali oameni ]ns[, din contr[, sunt fericii sau sufer[ de imaginilevizuale multe =i tari, care alterneaz[ ]n mintea lor f[r[ a seconcura =i a se reduce una pe alta. „Imaginea cuprinz[toare” de care vorbe=te dl Ibr[ileanu nupoate fi, cred, dec`t o schem[, clar[, dar f[r[ via[ plastic[, de=i,probabil, cu mult[ via[ sentimental[. Generaliz[rile ]n aceast[privin[ sunt totdeauna riscate. Lucrul ]nsu=i are mare ]semn[tatepentru ]nelegerea metodelor de creare, ca =i a felurilor de aprimi arta literar[. Nu ]neleg bine de ce crede dl Ibr[ileanu c[ din voluntarism=i din concepia energetic[ actual[ rezult[ condamnarea doctrinei„art[ pentru art[”, pe care d-sa o nume=te „un corolar al rea-lismului”. Arta este expresie, =i orice expresie e disciplinare. Faimoasa„impasibilitate”, de care s-a pomenit at`t de mult =i at`t deconfuz, nu ]nseamn[ nimic alta dec`t supunerea inevitabil[ a„torentului” sufletesc c[tre un sistem de expresie pe care l-aiales. „Torentul” ]nsu=i e inexpresibil. Arta e, cum e =i =tiina, „unlangage bien fait”2; =i nici un limbaj nu poate rezulta direct dinimpulsuri subiective, ci numai printr-o intelectualizare a lor, ]nconcepte sau imagini. Limbajul odat[ ales impune ascultare, =iaceast[ ascultare constituie ceea ce se poate numi obiectivitate.Arta pentru art[, formul[ care, dup[ cum cred, nu din vina ei a %%
  • 178. 178 Paul Zerifopolprodus mult[ iritaie, postuleaz[ tocmai acest fel de obiectivitate.Energetismul modern poate el emancipa cu totul atitudinileintelectuale — arta, =i de ce nu =i =tiina?...deoarece totul zace]n unul =i acela=i „torent” de energie — de acest postulat care se]ntemeiaz[ pe anume legi ale vieii spiritului, astfel ]nc`t „torentul”s[ se reverse ]n toat[ tumultuoasa =i confuza lui splendoare?Presupunerea ]mi pare exagerat[, =i justificarea ei nu ]mi e clar[. *** Cu nem[rginit[ mulumire am citit ce spune dl Ibr[ileanudespre Tolstoi — „Rusul genial”. Rareori am simit c[ ]neleg oimpresie literar[ at`t de complet, din ad`ncul experienei proprii,ca acea cuprins[ ]n fraza d-sale: „am luat, dup[ R[zboi =i pace,pe Fort comme la mort al lui Maupassant, care-mi pl[cuse ladou[ lecturi anterioare. Mi-a fost mil[ =i sc`rb[ de Maupassantcu pictorul lui =i cu doamna lui care nu vrea s[ ]mb[tr`neasc[.” Se poate altfel? Maupassant, ]n romane mai cu seam[, lucreaz[pentru chic. Adev[rul artistic e ]nlocuit cu un ideal de distincie=i de elegan[ combinat din estetica profan[ a oamenilor — cudeosebire a femeilor de lume — =i din visele actorilor, regizorilor,sau poate chiar a cus[toreselor sentimentale... Nu sup[r preamult, cred, pe dl Ibr[ileanu, dac[ spun c[, pentru mine, =iTurgheniev se afl[ uneori foarte aproape de aceast[ estetic[: =iel confecioneaz[, destul de des, modele chic. Despre inferioritatea femeilor ca produc[toare de art[ =idespre figurile de femei ]n romane, dl Ibr[ileanu dezvolt[ingenios o sum[ de adev[ruri preioase. Cred numai c[ aceledeosebiri, ]ndeosebi inferioritatea artistic[ a femeilor, suntparticularit[i trec[toare. Femeile sunt silite s[ fie mult preapractice; de aceea r[m`n, obi=nuit, secundare ]n activit[ile delux. Nu sunt diferene naturale ]n joc, ci istorice. Femeilor li s-aimpus o estetic[ deosebit[ ]n orice manifestare a vieii, =i aceast[ %
  • 179. Pentru arta literar[ 179estetic[ este fundamental contrarie adev[rului artistic. Dar ]naceast[ privin[, transformarea a ]nceput. Ar putea dl Ibr[ileanuspune hot[r`t c[ Voica Henriettei Stahl e scris[ de o femeie,dac[ i s-ar prezenta cartea f[r[ nume de autor? *** Am adnotat o mic[ parte din cele scrise de dl Ibr[ileanu.Articolul d-sale e neobi=nuit de bogat ]n sugestii diverse =iputernice. Trebuie citit ]ndelung =i recitit, ]n doze mici, cu]nd[r[tnic[ atenie. E prea serios lucrat pentru a fi tratat altfel. G. IBR{ILEANU: „STUDII LITERARE”(„Creaie =i analiz[” — „Caragiale” — „I. Al. Br[tescu-Voine=ti” —„Th. Hardy” — „M Sadoveanu” — „Otilia Cazimir” — „Panait Istrati” — „K. Michaëlis” — „Voica” — „Eminescu”). Bucure=ti, Editura „Cartea Rom`neasc[“, 1930. „Cu r[bdare profesoral[, cu fin[ p[trundere =i inteligent[cump[tare, define=te =i explic[ dl Ibr[ileanu, ]n 32 de paragrafesubstaniale, caracterul =i proced[rile literare a 22 de scriitori...}n faa vieii literare, dl I. a avut totdeauna o cuminenie debiolog. De aceea tot ce scrie el odihne=te de impresionismul iritatcare ne domin[ cu exces, =i c[rui nimeni, cred, nu i-a rezistatat`t de bine c[ d`nsul... Procedarea dlui I. este rezultatul ultimla care tinde orice nevoie =i orice ]ncercare de clarificare ]nmaterie literar[.” Cuprinsul r`ndurilor de mai sus, scrise de mine (]n Adev[rulliterar din 1926) la apariia studiului Creaie =i analiz[ ]n aceast[revist[, mi se accentueaz[ mie ]nsumi =i mai mult acum, c`ndam recitit bucata ]mpreun[ cu celelalte str`nse ]n volumul pecare-l anun[m. }nconjurate de at`tea exemple, ideile discutate]n Creaie =i analiz[ se valorific[ intens. %
  • 180. 180 Paul Zerifopol Este ]n spiritul domnului I. o minunat[ combinare de r[bdarecu vioiciune. Argumentarea lui e =i clar[, =i subtil[; concluziilesunt, nu =tiu cum, at`t de frumos r[spicate f[r[ a fi vreodat[prea simple. Maniera lui este un didactism superior rafinat; e ]nel o capacitate surprinz[toare de a prevedea =i dezvolta toatepunctele unui subiect, f[r[ a-l ]ntuneca =i f[r[ a obosi interesulcititorului. S[ fii absolut clar, f[r[ a fi prolix, este taina dlui I. Aceast[ putere de a cerceta lini=tit, de a desface cu r[bdare =ia generaliza f[r[ prevenire se dovede=te eclatant chiar prindiversitatea aproape paradoxal[ a exemplelor cercetate unull`ng[ altul: Tolstoi, Ag`rbiceanu, Dostoievski, Br[tescu-Voine=ti,Proust, Marcel Prévost... Este obiectivitatea ]n plin, sau, cu uncuv`nt mai potrivit ]n materie: e un amestec fericit de generozitatecu dreptate. Mie, cel puin, ]mi pare indispensabil[ o generozitatenesecat[, pentru a prepara un a=a de substanial exemplu, cumface dl I. cu perechea Irina—Litvinov a lui Turgheniev. AcestuiFeuillet-Bourget rusesc, cum e Turgheniev ]n Fum — =i ]n altele!— dl I. trebuie s[-i d[ruiasc[ din fantezia lui prea binevoitoare,pentru a putea obine apoi din el at`t de frumoase exemple spreilustrarea artei psihologice. Dac[ Taine a zis vreodat[ textual, ]n formul[ at`t de simplupopular[, c[ „de la tragicii greci n-a mai existat scriitor c[Turgheniev”, nu r[m`ne dec`t s[ not[m aceast[ memorabil[ciud[enie. De altfel, ]mi pare c[ istoria literaturii ruse a casat demult formula indistinct[ pe care o repetam aproape toi acumpatruzeci de ani: Turgheniev-Tolstoi-Dostoievski. }n fond, Tainen-a acceptat niciodat[ pe Flaubert, de exemplu... De ce oare, ]nnecrologul asupra marelui critic, Anatole France a scris vorbele:]l n’avait pas l’esprit literaire1? Memoriul acesta introductiv al dlui I. nu e de citit, ci de studiat.}n el e dezvoltat unul din cele mai fundamentale capitole dinteoria artei literare; este ]n definitiv un magistral tratat de metod[.}mpreun[ cu nota, at[t de complet[, despre numele proprii ]n
  • 181. Pentru arta literar[ 181Caragiale, =i cu minunatele observaii asupra versificaiei luiEminescu, studiul despre Creaie =i analiz[ ine mai mult dec`tjum[tatea volumului. Aceste trei buc[i dau c[rii substanahot[r`toare. Dl I. este, mi se pare, cel dint`i ]ntre ]nv[aii no=tri care s-aspecializat ]n studierea unui scriitor: un „Eminescu-Forscher”2 ]ncea mai apusean[ semnificare a cuv`ntului. +i filologic, =i literar,dl I. e aici autoritate. }n dou[ foarte deosebite feluri se studiaz[ versificaia. Celmai vechi =i mai obi=nuit const[ ]n inventarierea curat fonetic[ astructurii versurilor. A=a fac filologii de c`nd lumea: pe d`n=ii ]iintereseaz[ doar gramatica; =i versul este pentru ei un izvor alistoriei sunetelor, =i at`t. A=a se ]nva[ =i ]n =coal[, a=a-numita metric[; ca =i cum versuls-a n[scut dinadins pentru c[ s[ aib[ gr[m[ticii de unde s[ maistudieze sunetele. Este drept c[ ]n vremea veche, formele versuluierau strict impuse dup[ genuri; dar posibilit[i de a difereniaexpresivitatea au existat, ]n deosebite grade, oric`nd. Boeckh, maistrul filologilor moderni, a numit, semnificativ,metric[ „gramatical[” inventarierea mecanic[ a regulilor versi-fic[rii. Totu=i grecii din vremea de plin[ productivitate poetic[au =tiut doar bine ce este expresivitatea versului, =i au =i numit-ocu un cuv`nt deosebit: „ethos”. Numai studierea versului dinacest punct de vedere intereseaz[ interpretarea =i istoria pro-priu-zis[ literar[. Cealalt[ prive=te numai pe gr[m[tici. Cerce-tarea caracterului „etic” al metrilor este centrul de greutate almetricii, c[ci prin aceasta numai metrica intr[ ]n cuprinsulstilisticii — zice Boeckh. „Patruzeci de ani am studiat metrica =imuzica veche — spune Théodore Reinach ]n prefaa manualuluis[u de muzic[ greac[ — =i nu =tiu s[ scandez adev[rat o od[ alui Pindar sau un vers al lui Bacchylides.” A scanda „adev[rat”,]nelegem: a-=i da seama de frumuseea versului, adic[ a actualizavaloarea lui muzical[, deci expresiv[. Poate c[ aici, c[ =i ]n alte
  • 182. 182 Paul Zerifopolp[ri ale studiului limbii, literaturile vii vor aduce servicii pecare nu le-au putut aduce cele moarte. Dl I. ne d[ un exemplu rar =i preios de asemenea cercetare aexpresivit[ii versului, descoperind o sum[ de am[nunte ]n]ntrebuinarea m[surilor =i ]n dispunerea accentelor, ]n leg[tur[cu cuprinsul reprezentativ sau afectiv al versului. Cine va al[turastudiul lui Alexandru Bogdan despre metrica lui Eminescu (]nAnuarul institutului de limba rom`n[ din Lipsca, 1904) cu noteledlui I. va avea ]n fa[ exemple, nu se poate mai clare, de metric[gramatical[ =i de metric[ literar[. }n cursul anului acestuia se va publica, probabil, Dicionarulnumelor proprii r[mas de la Caragiale. Publicarea nu va puteadec`t s[ ilustreze analiza dlui I. asupra numelor proprii cunoscutedin comedii =i nuvele. Dicionarul pare a cuprinde at`t not[ri c`t=i construcii de nume. Caragiale construia nume, plin de respectscrupulos c[tre realitatea social[ care-i st[tea model — =i, fire=te,acest respect a crescut cu maturitatea lui literar[. Numele proprii sunt caracteristice nu numai pentru indiviziicare le poart[, ci =i pentru metoda dup[ care se dau, deci pentrugustul =i cultura claselor sociale corespunz[toare. La noi vanit[ilepuerile ]nc[ nu s-au lini=tit ]n aceast[ privin[. Sunt clase c[roraNapoleon Br[nz[u sau Ricard Dascalovici le sun[ elegant foarte.Nume de tipul acesta am fi g[sit neap[rat ]n Caragiale, dac[ ar fiapucat s[ scrie isloria copiilor =i nepoilor lui Jup`n Dumitrache. Dup[ nota dlui I., m[ ]ntreb, ]ngrijorat, ce mi-ar mai r[m`nede spus despre Dicionarul numelor proprii mie, ]n a c[rui sarcin[cade editarea lui. M[ g`ndesc ]ns[ c[ mi-e comod =i pl[cut, ]ndefinitiv, s[ m[ ]ndatorez la dl I. E om care are de unde.
  • 183. Pentru arta literar[ 183 CARAGIALE +I DOMNUL X „Ah! Domnule X... cine e=ti? ...D-ta trebuie s[ fii un om sever, a=a-mi ]nchipuiesc eu; c`nd]i cade ceva scris ]n m`n[, trebuie s[ ii spr`ncenele ta-re-ncruntate... D-ta e=ti un om nu numai ]nv[at, dar =i cult...D-ta, afar[ de prodigioasa noastr[ literatur[ naional[, trebuies[ mai cuno=ti din literatura universal[, m[car pe cea european[.D-ta trebuie s[ fi av`nd gust subire =i simire ad`nc[... D-ta,a=a-mi ]nchipuiesc eu, trebuie s[ fii mai-nainte om =i pe urm[rom`n (c[ se ]nt`mpl[ uneori =i alminterea); prin urmare, d-ta,rom`n fire=te, trebuie rom`ne=te s[ judeci omene=te.” Da, f[r[ ]ndoial[: Caragiale r`de de Domnul X, ]nc[rc`ndu-lcu at`tea daruri; totu=i, nu e de loc glum[ c[, pe Caragiale,Domnul X totdeauna l-a tratat foarte sever =i de sus. „Hm! ce at`ta vorb[ pentru ni=te comedioare...!” — am auzitzic`nd, acum dou[zeci de ani, pe unul dintre junii eroi aidemocraiei, cum se zice, rom`ne, care pe atunci se umfla ]ntr-onou[ ]nflorire, elegant[ =i important[. Era un om cu deosebireiritabil t`n[rul care descoperea cu superioar[ siguran[ infe-rioritatea lui Caragiale. Cine =tie cum ]l sup[rase vreodat[scriitorul de comedioare! }n adev[r, Caragiale avea o deosebit[capacitate de a lovi f[r[ s[ glumeasc[, c`nd incarn[rile diverseale Dlui X ]l plictiseau peste m[sur[. Pe c`t era uneori de u=oar[cordialitatea lui meridional[, pe at`t de aspru respingea autorulde comedioare pe domnii care-l n[p[deau cu o intimitatenepoftit[. Erau destui Domni X, care umblau s[ se ]mpodobeasc[afi=`nd ner[bd[tor o prietenie, c[reia c[utau s[-i dea, nelipsit,aer de protecie. }nelegi d-ta: venea frumos pentru un june b[rbatde stat s[ bat[ pe um[r pe Caragiale, ]n col la „Gambrinus”. Prejudiciul antic asupra arti=tilor lua, fire=te, la noi, formepuin delicate. Un b[rbat politic, m[ rog, ]=i datore=teelementar s[ nu trateze pe literai altfel dec`t cu superioritate !
  • 184. 184 Paul Zerifopolptotectoare; =i atunci este inevitabil s[-=i viseze cu vremeasuperioritate absolut[ fa[ cu scriitorul; ]l critic[ =i-l ]nva[cum trebuie s[ fac[. „Dintr-o bani[ plin[ cu m[rgelu=e de toate colorile ]nchipuite,un me=ter mozaist poate scoate o minunat[ icoan[; un om der`nd ca mine, f[r[ mare me=te=ug, nici idei ]nalte, numai cur[bdare, a=ez`nd m[rgelu=e potrivit dup[ dou[ colori poate facepe mas[ figuri raionale. +i d-ta, Domnule X, oric`t de sever,trebuie s[ recuno=ti c[ — dac[ intenia mea n-a fost alta dec`ts[-i fac[ pe un c`mp ro=u o cruce alb[ —, ]ntruc`t aceast[ intenieeste la limit[ ]ndeplinit[, precum eu nu am pretenie c[ i-amzugr[vit o Maica Precista, a=a =i d-ta, sever, dar drept, s[ n-aipretenie a obine de la mine dec`t ce am ]ncercat cinstit s[-idau. Tot m[ g`ndesc: oare s[ fi a=ezat eu m[rgelele cum se cuvinedup[ umila mea intenie? Nu cumva =i eu, om b[tr`n, s[ fi luatca un copil u=uratic un pumn de m[rgele din bani[ =i, arun-c`ndu-le impertinent pe o foaie de h`rtie, s[-i zic ]n b[taie dejoc: Uite, D-le X..., cum eu, dintr-o arunc[tur[ pe neg`ndite, amnimerit s[-i fac pe Mihai-Viteazul c[lare, fiindc[ te =tiu patriotc[ =i mine!” Toat[ ne]nelegerea ]ntre arta lui Caragiale =i Domnul X esteaici str[lucitor simbolizat[; adev[rat, Domnul X, oriunde =i oric`nd,cere artistului un Mihai-Viteazul oarecare. Domnul X nu-=i poate]nchipui alt[ estetic[ demn[ de domnia-s[ dec`t estetica format[din asemenea postulate eminent serioase. Mai ales c[ Domnul X,al nostru, cel rom`nesc, este prin excelen[ b[rbat de stat; =i prinurmare nu poate uita c[ prin comedii nu se ]ntemeiaz[ state. +iDomnul X nu poate admite s[ fie ]ntrerupt cumva de la aceast[superioar[ activitate a domniei-sale. A crezut Domnul X, ]n judecatalui totdeauna grav[, c[, ]n scrierile lui Caragiale, nu se d[ respectulcuvenit cet[enilor serio=i, nici principiilor ]nalte, care dau trup =isuflet statelor. A=a s-a organizat o opoziie literar[, cum s-ar zice,fa[ de opera acestui autor de farse =i comedioare.
  • 185. Pentru arta literar[ 185 Cum era firesc lucru, Domnul X a fluierat teatrul lui Caragiale. }ndat[ dup[ prima reprezentare a farsei D-ale carnavalului,Maiorescu primise o scrisoare anonim[ care zicea a=a: „Domnule Maiorescu, — Te sciam om literat =i ]nv[at =i c`ndam vedut c[ acea batjocur[ de pies[ D-ale carnavalului a fostcitit[ ]n cerculu D-tale am credut c[ are s[ fie ceva =i m-am duss-o vadu cu familia mea. Ei bine, nu me a=teptam la at`tadecepiune =i batjocur[. Nu te felicit c[ i-ai dus fata s[ vad[ oasemenea fars[ care este de o degradare a teatrului naional =icare abia se poate juca la t`rgu Mo=ilor. Acèsta se chiam[ NouaDireciune!” Indignarea civic[ din care porne=te acest document o cunoa=teistoria literaturii rom`ne din alte diverse izvoare, cu prestigiumult mai ]nalt dec`t simpla anonim[; ceea ce ne arat[, foartepreios, cum literaii care denunau =i sf`=iau noua direcie erauuna la suflet — c`teodat[ =i la stil — cu „naiunea”, a=a cum eani se arat[ ]n pateticul text unde cet[eanul anonim mustra cusuprem[ indignare pe ]nsu=i maistrul =colii nenorocite. Sunt curioase de tot, uneori, surprizele progresului. Farselelui Molière sunt desigur mai ofensatoare mult pentru moralaconsacrat[, dec`t ale lui Caragiale; dar Ludovic XIV avea deo-sebit[ sl[biciune pentru farsele lui Molière =i cerea adeseori s[-ifie jucate la curte. Severitatea Domnilor X din Bucure=ti e ]nc[ mai teribil[ atuncic`nd se combin[, cum zice Caragiale, cu un „gust subire =i simiread`nc[”. Aici e un punct esenial, unde estetica lui Ludovic XIVeste categoric negat[ de estetica Domnului X, ]n anii 1885 =iurm[torii, la Bucure=ti. Comparat cu Ludovic XIV Domnul X are, ,]n materie de art[ =i gust, le point d’honneur stra=nic de sensibil— are un fel de al =aselea sim, mai delicat dec`t toate celelalte:simul cultural naional. Domeniul acestui sim este domeniulpasiunilor celor mai vehemente ale domnului X. Ca toate pasiunile, chiar cele mai nobile, =i pasiunile acestea, #
  • 186. 186 Paul Zerifopolcaracteristice Domnului X, ]l fac pe acest domn s[ gre=easc[. Deexemplu, ]n rezistena lui d`rz[, naional-cultur[l[, fa[ cu r`sulartistului Caragiale. Domnul X nu vede c[ e imprudent s[ arateat`ta sup[rare, =i c[ se face suspect. Sup[rarea lui permanent[sluje=te s[ confirme mai tare dec`t orice c[ autorul de farse r`decu bun[ dreptate. +i apoi sup[rarea Domnului X e at`t denem[surat[, ]nc`t el nu mai vrea s[ cunoasc[ opera lui Caragialep`n[-n cap[t. Deoarece sufletul Domnului X e al unei majorit[i, el arenorocul s[ p[trund[, ]n fug[ =i vremelnic, chiar prin capete bune.A=a a fost cu putin[ ca Gheorghe Panu s[ isc[leasc[ aceste vorbeciudate: „Caragiale, de aproape dou[zeci de ani, n-a mai scrisaltceva dec`t oarecare siluete =i tipuri penru Universul”. Printre acele „oarecare siluete =i tipuri” se afl[ figurile straniu]ntunecate cum sunt casierul Anghelache, C[nu[ om sucit =itipurile de cer=etori, de un a=a curios humor posomor`t, ]n Ultimaemisiune; se afl[ =i Hanul lui M`njoal[, o poveste care ar fi trebuit,pare c[, s[ de=tepte atenia chiar a celor mai convin=i =i zelo=iDomnul X. De ce, v[ rog mult, uit[, acum ca =i ]ntotdeauna, at`t desistematic Domnul X, pe Popa Ni[ din Podeni =i pe Cuiteiprimarul, uit[ impresiile de natur[ din povestea hanului M`n-joloaiei; de ce uit[ pe Kir Ianulea, pe Ianuloaia =i pe Negoi[, pedomnul Stavrache c`rcimarul din }n vreme de r[zboi =i pe frate-s[upopa, houl de cai? Cum se poate s[ nu-=i aduc[ aminte Domnul X de at`tea icoanepline cu v`rf de viaa rom`neasc[ adev[r[t[; cum, tocmaiDomnul X, naional-culturalul, poate s[ uite toate astea =i s[ nevorbeasc[ numai =i numai de farsele lui Caragiale? N-am ce face: Domnul X ]mi e suspect. El poart[ necaz otr[vitlui Caragiale, din pricina lui Coriolan Dr[g[nescu, din pricinadomnului Nae Caavencu, a t`n[rului Ric[, a lui Madam Pisco- $
  • 187. Pentru arta literar[ 187pesco... Pe Domnul X ]l b[nui c[ e grozav de pestri la mae =iine minte unde l-a ars, f[r[ s[-i pese nici de adev[r, nici deart[ — nici m[car de arta rom`neasc[. „PRIVIND VIA|A”* „}n scrisul t[u destinat publicului, pune ideile tale, darniciodat[ sentimentele tale, adic[ partea ]ntim[ a personalit[iitale, niciodat[ imaiginaia ta, adic[ produsul imediat al perso-nalit[ii tale”. Radicalismul acestui sfat care propune — nici mai mult, nicimai puin — suprimarea poeziei, ]nseamn[ o anticipare ad`ncoriginal[ asupra viitorului ]ndep[rtat al scrisului literar. Nu este exclus, cred, ca pudoarea sentimentelor =i a imagi-naiei s[ evolueze astfel, ]nc`t „produsele imediate ale perso-nalit[ii”, deci lirismul =i plastica poetic[ ]ntre altele, s[ nu maifie publicizate. Printr-o delicatee sever[, nou[ =i cu totul aleas[,experiena personal[ va r[m`ne ]nchis[ ]n m`ndria tainelorintime. Rezultatele ultime ale elabor[rii ideologice, r[cite defierberile experienei interioare =i turnate ]n forme prin carecuriozitatea vulgar[ nu poate p[trunde, vor fi, singure, datemulimii necunoscute. Atunci nu se va mai pl`nge poetul: MeinLied ertönt der unbekannten Menge1. Dar p`n’ atunci? Vine greu cititorului s[ nu trateze coleciile de maxime cani=te memorii suflete=ti ale autorului. }ns[ celui care vorbe=te ]npublic despre o carte de maxime a unui contemporan ]n via[, ise impune, credem, s[ fac[ abstracie de acest caracter liric almaximei, care necontenit te ademene=te a reconstitui biografiaunui suflet, =i s[ respecte acele formul[ri abstracte a=a cum i se * G. Ibr[leanu — Privind viaa. Bucure=ti, 1930, Cultura Naional[ (n.a.) %
  • 188. 188 Paul Zerifopolofer[. „Delicateea, zice dl Ibr[ileanu, este calitatea suprem[ =icea mai rar[ a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toatecelelalte.” E desigur foarte greu a tr[i =i a lucra conform acesteiierarhii a calit[ilor. De exemplu: „uneori, din exces de discreie,subliniem prin rezerva noastr[ ceea ce cel[lalt credea c[ treceneobservat, =i devenim indiscrei”. +i de loc nu-mi pare excesivc`nd dl Ibr[ileanu spune c[ cine nu e politicos chiar cu animalele,nu are sufletul sus pus. }ntre puinele achiziii ale civilizaiei, decare se poate mira orice pesimist, trebuie negre=it s[ a=ez[m, cape una din cele mai admirabil paradoxale, =i delicateea, ceaat`t de rafinat subliniat[ de dl Ibr[ileanu. „O opinie contrar[este o ofens[ zice d-sa. }ns[ totu=i, dup[ at`t de lungi =i curioasesiline, pitecantropul nu se dezminte: ]n sarcasm se perpetueaz[evident ar[tarea caninilor. }n mersul ei fatal =i nep[s[tor, natura e aceea=i, ]n piatr[, ]narbore, ]n om, ]n toat[ materia. Pentru om, legile naturii sunt c[ ni=te curse complicate =ineprev[zute, printre care trebuie s[-=i strecoare cele c`tevakilograme de materie ce-i sunt ]mprumutate vremelnic. Princrearea civilizaiei omul n-a obinut dec`t s[ ]nlocuiasc[ instin-ctele cu inteligena; =i inteligena nu ajunge s[ ]mplineasc[ ceeace, f[r[ osteneal[, realizau instinctele. }n adev[r, inteligena nuera n[scut[ dec`t pentru o adaptare incomplet[ a unui organismprea puin complicat la un prea puin variat mediu. Singurulorgan care a crescut, ]n evoluia omului, este creierul. Exist[oare un alt animal c[ruia s[ se fi ]nt`mplat aceea=i nenorocire?Iar aceast[ nenorocire a omului cuprinde =i o batjocur[: nu„generosul =i obiectivul elefant”, ci „isterica =i libidinoasamaimu[” a avut creierul mai dezvoltat. Omul, lumin`ndu-se, a ajuns doar s[ descopere ideea demoarte, s[ se ]nscrie pe sine ]n seria zoologic[, s[ priceap[ c[p[m`ntul e un vremelnic fir de [r`n[ ]n infinit, s[ piarz[ credina]n Dumnezeu. }n centrul acestei dezvolt[ri complete st[ „crima
  • 189. Pentru arta literar[ 189fundamental[ a naturii ]mpotriva omului”: con=tiina unui Kants[dit[ ]ntr-un mamifer supus „legilor stupide ale materiei”, adic[distrugerii totale. Icoanei totale a distrugerii, singure „imaginile amorului,antidotul morii, ]i pot ine piept”. F[r[ ]ndoial[, manejelerafinate dintr-un roman de Bourget au aceea=i ]ncheiere ca „unanumit capitol” din Descendena omului de Darwin. Totu=i, oric`t te-ai am[r] constat`nd c[ oamenii sunt gorilestupide, oric`t te-ai dezgusta de om compar`ndu-l cu str[mo=ulpitecantrop, oric`t agerimea ta de observator te face s[ descoperi,]n st[rile suflete=ti superioare, pe cele primitive =i inferioare, nupoi s[ nu admiri „fantastica feerie cl[dit[ de sufletul omenescpe instinctul cel at`t de van”, chiar =tiind c[ „cele mai sublimestrig[te ale poeziei nu sunt dec`t exprimarea ritmat[ a chinurilorprovocate de o celul[, ]n r`vna ei nesatisf[cut[ de a se ]nt`lni cuo anumit[ alt[ celul[”. A=a se face c[, din cele dou[ sute zece maxime ale dluiIbr[ileanu optzeci =i dou[ vorbesc de dragoste =i de femeie.Se-nelege c[ nu e prea mult, dac[ e vorba de antidotul unic almorii, =i dac[, precum spune autorul, „literatura, aproape ]n]ntregime, nu-i dec`t zugr[virea afacerilor amoroase”. Desigur,cu toat[ poezia sublim[, este ]n dragoste, ca pretutindeni, mult[am[r[ciune; fiindc[ =i dragostea tr[ie=te sub regimul r[zboiuluigeneral, agravat prin faptul c[ femeia nu e numai fenomenul celmai deosebit de b[rbat, ci ]nsu=i „contrariul lui”. Filozoful care a zis: homo homini lupus nu =tia sau uitase c[lupii nu se m[n`nc[ ]ntre d`n=ii, dec`t la ultima extremitate; acalomniat adic[ lupii. Numai la mare nevoie se ]nt`mpl[ s[ sepotriveasc[ lupilor formula lupus lupo homo. „Nu uita nici unmoment c[ ]n orice raport cu oamenii e=ti ]n stare de razboi: cudu=manii, cu prietenii, cu cunoscuii, cu str[inii, cu femeia, cuiubita.” „Dac[ e=ti sincer ]nseamn[ c[, ]n r[zboiul tuturora contratuturora, i-ai uitat zalele acas[.”
  • 190. 190 Paul Zerifopol Prima victorie a omului asupra animalului este ipocrizia: astfel]ncepe st[p`nirea de sine. }n afar[ de forma special[ a ipocriziei,st[p`nirea de sine este o achiziie foarte nestabil[. Sub ]nveli=ul=ubred, s[lb[ticia st[ gata s[ izbucneasc[. Dup[ cum de mult s-aobservat, dac[ oamenii =i-ar p[trunde g`ndurile unul altuia, s-arpiti fiecare ]n vreo ascunz[toare neb[nuit[. Omului g`nditor, neb[nuit de vanit[ile valorific[rii exterioare,]l este rezervat[ o deosebit[ pl[cere, „divin[“ =i „subtil[”: „a exultade orgoliu =i a purta ]n acela=i timp masca celei mai des[v`r=itemodestii, a=a ca s[ poi mistifica pe ceilali p`n[ acolo, ]nc`t s[se poarte cu tine condescendent =i protector; a fi simplu, modest,naiv, supus, prevenitor, a avea aerul c[ ]nelegi puin sau nimicdin ceea ce i se spune, dar ]n acela=i timp a ]nelege tot =i a privitotul cu deta=are =i cu o lini=tit[ ironie; a te ar[ta mic =i umilit,cu sentimentul distanei dintre tine =i ceilali”. }ntruc`t, vorbind despre asemenea priviri asupra vieii, e locs[ pomenim de izvoare, se poate spune, cred, c[ Schopenhauer=i pozitivismul au fost educatorii pe care dl Ibr[ileanu i-a verificat,]n experien[ proprie, cu o deosebit[ p[trundere =i delicatee desimire. }n cartea aceasta ne reapare lumea g`nditorilor =i apoeilor din a doua jum[tate a veacului trecut. O surprinz[toareabatere de la ideile pozitiviste ne ]nt`mpin[ ]n aforismul carespune: „Timpul nu iart[. Cu fiecare clip[ ]n copilul acesta candidse tot aprinde con=tiina, flac[ra palid[ =i rece, dar care ve=teje=te=i usuc[”. Despre „candoarea” copilului, pozitivismul g`nde=tealtfel. Denunarea aceasta rousseauistic[ a con=tiinei careve=teje=te =i usuc[ nu mi-o pot clarifica. Ceea ce mai ales face, probabil, c[ atitudinea fa[ de via[,ap[rut[ =i fixat[ ]n intelectualii europeni de pe la 1850 ]ncoace,nu mai este a generaiei actuale, este c[ ]n ea nu mai primeaz[intelectualii excesivi cu am[r[ciunile lor caracteristice. Aceast[generaie vrea s[ tr[iasc[. Pentru d`nsa „problema cea mare avieii” nu mai poate fi moartea. For`nd ]nelesul, putem spune
  • 191. Pentru arta literar[ 191c[ acum, nu numai „]n lume”, ci =i ]n ideologie, „prioritatea” oare „prostia”. +i dl Ibr[ileanu pare a se adresa deosebit acestor tineri deast[zi, =i cu totul ]n sensul lor, c`nd, ]n ultimele r`nduri ale c[riisale, spune: „nu te certa cu viaa, nu face pe cimpanzeul abstract”.Nu e aici ca o amend[ onorabil[ a unei generaii? Dar nu las[ dlIbr[ileanu pe tineri numai cu at`t. }n faa „fantasticei feerii” cl[dite pe instinctul cel „at`t devan”, pesimistul idealist nu uit[ unele adev[ruri vitale =i agrea-bile. De exemplu, zice el a=a: „Printre pisici, cunoscute prin]ndelungatele lor maneje preliminarii ]n amor, sunt unele care,ca =i oamenii lipsii de prejudec[i ]nt`rziate, suprim[ oricepreludii =i merg drept la scop”. Aceasta e desigur o ]nelepciunez`mbitoare. Iar dac[ „amorul, ca =i soarele, e un singur momentla zenit: ]n momentul primului da”, atunci dl Ibr[ileanu poate ficonsacrat ca un delicat =i magistral inspirator de donjuanism.Este foarte probabil c[ citind: „Fat[, pe care ai iubit-o laoptsprezece ani =i n-ai mai v[zut-o de atunci, o iube=ti toat[viaa”, un t`n[r de ast[zi va str`nge din umeri, va sur`de =i se vadep[rta repede de aceast[ observaie stranie; dar i se va luminafaa v[z`nd c[ =i intelectualii mai mult ori mai puin certai cuviaa te fac s[ crezi c[ cea mai bun[ ]nelepciune ]n dragosteeste s[ caui a trece c`t mai des prin „zenit”. „POPI”* 42 de grade la umbr[ — cer de sticl[ sinilie — lumin[ crunt[pe ziduri =i pe ulie albe — obraze =i brae m[slinii =i ochi at`tde negri ]nc`t irisul se confund[ cu pupila cu priviri continuuintense ce obosesc „ca spectacolul unui bra dureros de ]ncordat” * Teodor Scorescu: Popi. Bucure=ti, 1930, Cultura Naional[ (n.a.)
  • 192. 192 Paul Zerifopol— praf de marmur[ peste tot — dar peste toate: politic[. Politicae mai tare chiar dec`t flirtul cu romane, ce formeaz[, cum s-arfi zis alt[dat[, „subiectul” povestirii domnului Teodor Scorescu. Popi — amuzant nume, de copil sau de p[pu=[. }n perfect[armonie cu bisilabul acesta infantil, este nasul lui Popi — „nasnaiv, puin ridicat; nas pueril, de nevinovat[ =treng[rie”. Popis-ar rezuma, pare c[, ]n desenul acestui nas simpatic de nespus,dac[ n-am =ti-o ]ntreag[, ]n toat[ dr[g[l[=enia de baby ]nc`nt[tor.„Priveam picioarele mici ale lui Popi, refugiate l`nga peretelevagonului, se vede cu scopul de a demonstra atenienilor lipsaoric[rei intimit[i cu vecinul lor. Piciorul, u=or cambrat, se terminaprintr-un genunchi rotund ca un m[r domnesc, dezgolit de rochiascurt[. Coapsele ample, arcuite cu graii de lir[, contrastau cuumerii mici care d[deau o impresie nea=teptat[ de fragilitate”.Ajunge ]ns[ o roman[, c`ntat[ ]nfocat, cu zdr[ng[n surd deghitar[, =i bébé-ul se preface ]n grande amoureuse: „cu ochiidilatai, cu gura ]ntredeschis[, cu pumnii str`n=i, Popi privea peSpyros”. Totu=i nu ]n braele c`nt[reului cade frumoasa carfiot[.Ea e constantinist[: c`nt[reul, venizelist. C`nt[reul, domnulSpyros Valaginos, un refugiat din Smyrna, unde =i-a l[sat cas[ =iavere prad[ curzilor =i soldailor lui Kemal, este un levantinperfect, cu buzunarul plin de paspoarte de diverse naionalit[i,dar gol de orice alte valori. Pentru dou[ sute de drahme pe sear[,c`nt[ romane sub fereastra lui Popi, ]n favoarea t`n[rului str[in,neexercitat la canto, dar gata s[ piar[ de insolaie ]n a=teptareaunui ceas p[storesc. Domnul Spyros, cum se ]nt`mpl[ oric`nd ]nasemenea jocuri, se ]ndr[goste=te pe cont propriu de simpatriotasa fragil[ =i ardent[; =i neap[rat ]i dest[inuie=te ]ndat[ c[ el ec`nt[reul de sub fereastr[ =i nu t`n[rul str[in care-l pl[tea. }ns[dac[ domnul Spyros are glas frumos, t`n[rul str[in e b[iat foartede duh. P[trunz`nd ]n casa lui Popi, tocmai c`nd norocul st[ s[z`mbeasc[ foarte de aproape c`nt[reului levantin, t`n[rul,ar[t`nd pe Spyros, exclam[ viclean: „Recunosc c[ acest ]nfocat
  • 193. Pentru arta literar[ 193regalist a fost mai tare ca mine!” Levantinul e supralicitat, iarPopi e biruit[ de blufful politic... Pentru a-l convinge s[-i ]nchiriezeglasul =i ghitara, str[inul minise energic lui Spyros c[ persoanaeste =i ea venizelist[. Fiindc[ smirniotul pusese condiie din capullocului:„Vreau s[ =tiu care e culoarea politic[ a casei”. Putereamagic[ a politicii nu se opre=te aci. Popi r[m[sese mut[ =i rece,dup[ plecarea lui Spyros: fusese prea greu lovit[, =i dublu:ghitaristul conspirase cu str[inul, ca s-o joace, =i era =i venizelist.Iat[ ]ns[ c[, de departe, se aud ]n noapte glasuri piig[iate decopii strig`nd nu se =tie ce. Glasurile se apropie. Sunt copiii carese ]ntorc de la locul de execuie al mini=trilor gunari=ti — =istrig[ de v`nzare oscioare f[r`mate din easta unuia dintre]mpu=cai. A trebuit s[ le=ine fata, =i, dup[ toate bunele reguli, ofat[ nu poate r[m`ne le=inat[ prea mult. „Gemu u=or, =i ]=i ]ntinsebraul pe l`ng[ g`tul meu, cu o mi=care de vis”. Putem c`nta ca]n La Belle Hélène: „Puisque ce n’est qu’un rêve...1” Popi, divorat[dup[ doi ani de c[snicie cu un egoist, pasionat de afaceri =icartofor, zisese hot[r`t: „Vreau s[ fiu iubit[”. Cu toate acestet`n[rului ea ]i vorbe=te mult, =i f[r[ cochet[rie, de durerile eipolitice; i se d[, ]n sf`r=it, zdrobit[ de ceea ce ]n mintea ei este ogrozav[ catastrof[ a patriei eline. Iar dragostea vulcanic[ a luiSpyros pe loc se preface ]n sc`rb[, c`nd afl[ c[ femeia e gunarist[,=i dezgustat ]i ]ntoarce spatele zbier`nd: Zito Venizelos! }n 1862, Emile Gebhart, proasp[t sosit ]n capitala Greciei caelev al =colii franceze din Atena, d[ peste o revoluie —r[sturnarea regelui Oton. Zito i Elefteria! Zito i Dimocratia!Muzici. Marseilleze pocite. Soldai bei. Cu zece ani ]nainte,Edmond About se f[cuse celebru cu pamfletul lui despre Greciacontemporan[. About incarna, ]n sumara lui satir[ burghez[,reacia contra filoelenismului romantic. Cartea e plin[ cugeneraliz[ri de reporter gr[bit. Bine ]nchis ]n bunul-sim francez,t`n[rul normalian era izbit de p[catele unei lumi cu totul str[ine— lumea unor robi seculari ai turcilor — =i n-a v[zut dec`t p[cate !
  • 194. 194 Paul Zerifopol=i uriciuni. Multe din acestea le-a v[zut bine. Gebhart confirm[foarte plauzibil pe About, =i acum Teodor Scorescu pe Gebhart,tot at`t de plauzibil. Amintim aceasta, pentru c[ Popi va st`rni,mai ]nt`i =i irezistibil, curiozitatea cititorilor prin partea eiinformativ[. Adic[: pe care cititorul ]n general binevoie=te s[ oconsidere ca informativ[. }ns[ aceasta e o confuzie. Arta nuinformeaz[. C`nd nu e pur fantastic[, ea, inevitabil, opereaz[ =icu date sau imagini care, ]n experiena noastr[ practic[, suntfire=te localizate ]n timp =i ]n spaiu. Dar, pentru c[ artistul animerit s[ treac[ prin Atena, o nuvel[ lucrat[ din impresii deacolo nu devine cu nici un pre colecie de generalit[i despreviaa greceasc[. Este vorba numai de motive ce au a figura ]ntr-oconstrucie artistic[. „Sub soarele amiezii... Marea Egee, cu albastrul ei violet =icompact... se str[duia s[ intre ]n cadrul unei cromolitografii.”„Ora=ul str[lucea, alb, at`t de alb ]nc`t p[rea c[ pozeaz[ lamagnezium pentru un film f[r[ sf`r=it.” „Limpezimea f[r[ seam[na cerului atic scotea din fiece nuan[ o lic[rire delicat[ =i precis[,=i ]ntregul peisaj str[lucea ca imaginea proasp[t[ a unui apibild”.„Noaptea nu era dec`t o zi mai u=oar[, mai pur[, mai albastr[,]n care umbrele de cerneal[ ale copacilor, t[iate de un foarfeceexact, se lipeau pe f[=ia alb[ a =oselei.” }n sistemele aceste de imagini, asemenea unor desene mu-zicale, t`n[rul maestru povestitor ne d[ calitatea vizual[ alumii ]n care ne va face s[ tr[im. }n acord cu peisajul de crud[lumin[, el face ca lumina aceasta s[ ne ard[: „aerul ]nfierb`ntat]nv[luia trec[torul ]ntr-un giulgiu de foc — pe trotuar m[]nghii cuptorul orbitor al str[zii — simeam pe ceaf[ ni=tepl[ci de metal ro=it — m[ trezi un strop de sudoare care mi seprelinse brusc pe b[rbie”. Printre aceste icoane de ar=i[ =ilumin[ pedepsitoare, sunt a=ezate contrastele care vin s[]mplineasc[ volumul impresiei totale. Popi spune: „dorm pe osaltea, ]n vestibul, unde marmura ine r[coare. M[ plimb ]n
  • 195. Pentru arta literar[ 195lung =i ]n lat ]n c[ma=a prelung[... cu picioarele goale pelespedea r[coritoare.” Imaginea aceasta, robitoare pentru povestitor, ]l cuprindehalucinant[ atunci c`nd, „]nf[=urat ]n cear=afurile clocotite aleaerului de afar[”, a=teapt[ ]n faa casei lui Popi: „vedeamvestibulul de marmur[ ]n care ea se plimba noaptea cu picioarelegoale pe lespedea rece”. Apoi o vede cu ochii, pe fereastr[, vr[jit[]n faa c`nt[reului, „st`nd ]n picioare ]ntr-o c[ma=[ de noapte,roz[, care se cobora p`n[ la p[m`nt, at`rnat[ la piept de dou[inte. Picioarele ei goale, albe, ap[reau pe marmura lucie, t[iatede marginea c[m[=ii.” Este vizibil cum efectele aceste de contrast, pe l`ng[ func-iunea lor plastic[, accentueaz[, prin insistena lor de leitmotiv,r[sunetul erotic al tabloului. +i este vizibil c[ aceast[ histoired’une bonne fortune2, ]n cadru grecesc, este o superioar[ comedie.F[r[ ]ndoial[, violena =i comic[ria sunt dou[ elemente tradiional]nregistrate de literaii europeni din viaa neogreceasc[, de lamoartea romantismului naiv ]ncoace. Aceast[ curioas[ coin-ciden[ de elemente, comic =i violen[, Scorescu ne-o prezint[]ntr-o concentrare artistic[ ce nu =tiu s[ fi reu=it ]nc[ egal vreunuialt me=ter. }n aceast[ compoziie at`t de armonic[, el dovede=teinstinctele artistului de energic[ vocaie, siguran[ de virtuozdeplin rutinat. Prezentarea ingenioas[ a motivelor, amplificarealor prin insistene savante, abilitatea ]n tranziii =i contraste,echilibrul delicat ]ntre plastic =i dramatic, unitatea ]n care suntat`t de corect inute culori =i desene, =i, peste tot st[p`nitoare,sobrietatea elegant[, ]nscriu povestirea lui Teodor Scorescu laloc bun ]n inventarul artei narative europene. Ca orice maestru, cu drept numit, Scorescu modific[ tonali-tatea fixat[ de literaii trecutului ]n tipul convenional al grecului.Acest artist =tie s[-=i domine ironia; comicul s[u e de bun-gust,ce opre=te orice pas spre vodevil =i vulgara caricatur[. Ne poate ]nveseli ]nc[ uneori ofierul elin al lui Edmond About, #
  • 196. 196 Paul Zerifopolmust[cios cavaler muiat ]n fireturi care, duhnind a usturoi,suspin[ ]n mijlocul balului: Zé souis céri des damouselles3. }ns[p[pu=a ne ]nvesele=te acum numai prin puterea amintirii unuir`s de alt[dat[. „PARADISUL SUSPINELOR”* Mi-ar p[rea nepotrivit a vorbi cititorului curios de frumuseeliterar[ despre poetul Vinea, f[r[ a-l preveni c[ arta acestuia edintre acele care impune modific[ri ]n metoda obi=nuit[ acititului. „Povestesc doar pentru mine, de bun[ seam[, dar =i pentruun cititor ideal, care ar g[si c[ sunt un interesant caz de uma-nitate”. Cuvintele eroului (paginile Paradisului suspinelor) suntc`nd memorii ale eroului, c`nd istorisire despre erou. S[ nu segr[beasc[ cititorul a-=i fixa apetitul pe dezvelirea „unui cazinteresant de umanitate”. Substana fermec[toare e ]n alt[ parte. Adnotatorul memoriilor lui Darie ]nseamn[: „Sensibilitateadureroas[ a eroului s-a l[sat desigur condus[, ]n povestire, maimult de acuitatea impresiilor coninute, dec`t de ordineacronologic[ =i de logica expunerii”. Deci, ziceam drept: nu lacazul interesant de umanitate, ci la expunere s[ lu[m seama. „}nt`mpl[rile somnului nu sunt f[r[ ]nsemn[tate. Adev[rullor nu e mai puin veridic dec`t al orelor de veghe... Imagini,senzaii, emoii, somnul ofer[ de toate, asemenea vieii pe carene-am deprins a o considera ca propriu-zis[. Realitatea lui e maide pre, c[ci e mai expresiv[.” S[ ]nsemne cititorul bine: e viaa somnului. }nelege =i nuuita. Dac[ uii, ai s[ te superi, =i te vei apuca s[ aperi logica,intempestiv =i comic. „Dle Rosenthal, amator de rou[, cu pantofi * Ion Vinea, Paradisul suspinelor, Bucure=ti, 1930, Cultura Naional[ (n.a.) $
  • 197. Pentru arta literar[ 197de lac, pe paji=te, la ora asta? 0 tromp[ de automobil: la o parte,la o parte. Tropicele ]=i reiau abluiunile toreniale, argint viu pearipile verzi ale ferigilor uria=e. Rochii roze. Aurelia =i copilulcare nu mai doarme de focul bijuteriilor de strass. Maestrul Fascolidezmiard[ o elev[. 0 frunz[ traverseaz[ oglinda moart[... +isomnul =i-abate ciocanul de puf.” Dup[ refleciile despre relativitatea spaiului =i a timpului, cucare ]ncepe S[rmanul Dionis, Eminescu are grij[ s[ scrie c[cititorul va cl[tina din cap... Genialul adolescent se simea]ncep[tor al unui scris de tot nou. +i oamenii au cl[tinat din cap.Unii s-au =i sup[rat; cel cu mai mult bun-sim =i cu mult[ carte— de exemplu Gheorghe Panu, publicistul, om cu diverse idei=tiinifice despre literatur[, =i foarte sever poeilor, ]n numele=tiinei. Socot posibil[ primejdia ca, ]n ultimul meu citat din poetulVinea, un cititor s[ nu prind[ de veste vorbele din urm[; „+isomnul =i-abate ciocanul de puf”. +i cititorul se va sup[ra deincoerena textului =i-a=a mai departe. „De bun[ seam[ sunt prea singur... =i acest sunt sun[ a pustiu...Singur[tatea, ca o cutie de violoncel, geme. Printr-]nsa viaaimperceptibil[ ascuns[ ]n lucruri se revel[.” Al[turi cu visul,tovar[=a lui preioas[, singur[tatea... De aici critica =tiinific[poate porni o sistematic[ plimbare prin aleile explic[rilorsociologice — cum adic[ omul a ajuns ast[zi atomizat, ]=i simtetare singur[tatea, care va s[ zic[; sau o =i caut[, c`nd se ]nt`mpl[.E a=a, e =i altfel: o mulime de actuali — =i ce actuali! — scriufoarte sociabil. C`nt[rei de cor, supu=i, abili, arti=ti practici.Atunci trebuie ]nc[ o alt[ explicaie, contrar[, dar tot frumossociologic[. Toate astea sunt treburi foarte =tiinifice; dar camgr[bite. +i n-au a face. Cartea de care scriu aci este un exemplubun, cred, c[ — n-au a face. „...Cine sunt eu? ]ntrebarea cobora ca ]ntr-un pu. Ciutura numai sp[rgea suprafaa-oglind[, s[ se umple de ea ca ]nainte. %
  • 198. 198 Paul ZerifopolCine sunt eu, eu Darie, eu... =i m[ crispai cu dezn[dejde desilabele numelui de=ert =i care nu mai corespundea nici uneirealit[i intime. Vrui s[ strig, dar ]mi fu team[ de zgomot, team[s[ aflu c[ glasul putea s[ nu fie al nim[nui din clipa ]n care numai avea nici un sens s[ fie al meu.” Este risipirea fiinei, a=a cum se face ea ]n vis =i ]n singur[tate.+i risipirea aceasta e poezie =i e frumusee. }n aceast[ risipire,fatal, impresiile se ascut. Aceasta e logica acestei arte. S[ nu neirit[m, ci, ]nelept, s[ ne preg[tim pentru pl[ceri =i ]nelegerinou[. Artistul Vinea ne vorbe=te de „dificultatea de a smulge =i a]nchega ]n potriviri de cuvinte, ]n ciuda =erpilor sintaxei, fermecaicu degete =i desc`ntece de maestru”. +i scrisul s[u echivaleaz[str[lucit delicateea con=tiinei sale de art[. Desigur, cititorul a ]nceput, pe aici, s[ ia seama c[ nu analizez,nu rezum, nu transpun. Arta de felul acelei pe care o face Vineanu se atinge cu asemene operaii. }ns[ rup ce str[luce=te maimult, =i ar[t. „U=a locuinei mele are usc[ciunea icoanelor. Se deschide pescara pe care at`rn[, ca =oaptele, umbra.” „Molii ]=i iau zborul lor de flanel[ prin amurgirea st[t[toare.” „...sub cadrul oval, la care se absenta, ]n palori inalterabile =inep[s[toare, portretul bunichii. Acvarium de priviri st[t[toare,]n care sunetele urcau lin ca margelele, cu aer, lichide, sprenemi=carea suprafeei. Asemenea apelor =i privirilor, suneteleiau forma vasului care le conine.” Ne-am ]neles: nu v[ agitai a=tept`nd, logic =i cronologic, cese va ]nt`mpla =i cum se va sf`r=i. Aci fabula =i, cu at`t maispecial, intriga anecdotic[ sunt, din principiu, detronate. }ntreacuitatea imaginilor pe care le na=te singur[tatea, ]mpreunat[cu visul, =i fabula sistematizat[ este o relaie r[sturnat[. Concu-rena nu se poate soluiona dec`t printr-un sacrificiu. Orice art[nu e posibil[ dec`t cu acest pre. A=adar: congediarea fabulei,
  • 199. Pentru arta literar[ 199]ndeosebi a anecdotei punctate, este cuv`ntul unei alte enigme aartei, asupra c[reia st[m s[ ne ]nelegem. }n schimbul fabulei,poetul ]nt`rzie, =i sap[, =i ciople=te. A=a poezia lui devine —studiu; =i cititorul e rugat atunci s[ fie serios, s[ renune la politic[=i la interesele gospod[re=ti ale sufletului s[u duios sociabil. +i Vinea e moderat =i, am zice: prudent. La el fabula e destulde aparent[; mai aparent[ dec`t inteniile fundamentale aleartistului. }nc[! F[r[ ]ndoial[: ]n acea s[pare studioas[ a impresiei st[,implicat[, congediarea fabulei. „T[cerea n[=tea ca un fream[t ]n urechile ei =i umplea casapustie. }nfrico=at[ totu=i, ]=i urm[ pa=ii pe treptele trosnitoarep`n[ jos, trase drugul =i deschise poarta sonor[ pe l`ng[ caretrecea noaptea m[rea[ din curte... Sub lespedea neagr[ a ceruluijos, ]=i r[spundeau greieri, esetori subtili ai visului =i ai lini=ii.”(Vinea, ]n placheta: Desc`ntecul =i Flori de lamp[). La aceste desene at`t de delicate =i intense, trebuie o stra=nic[rea-cre=tere literar[ pentru ca, trec`ndu-le ]n fug[, s[-i ]ne-pene=ti ochii spre: acum ce mai vine? Ca s[ d[m acestei introduceri elementare ]ncheierea poantat[care se cere — cine =tie cine o cite=te! — mai spunem =i acestea. Exist[ cumva vreun imperativ, inteligent fondat, care s[ neopreasc[ de a scoate pl[ceri artistice din relativa „incoeren[” avisului, din „exagerarea” impresiilor, din subtila „g`ndire” ]n pureimagini? Altminteri, r[m`n`nd ]n totul respectat gustul de a c[utavolupt[i literare — sau cine =tie cum altfel — ]n scrierea, lapidar[sau l[t[rea[, dar negre=it logic[ =i cronologic[, a dramelor dintrearenda=i =i [rani, femei distinse =i mo=ieri s[lbatici, boiern[=isensibili =i or[=ence perverse, ]n scurt a ceea ce se petrece, serios,]n r[runchii naiunii.
  • 200. 200 Paul Zerifopol ART{ +I VIRTUOZITATE Note elementare „}ntre r[zoare de spanac, / Varz[ ro=ie =i ardei... / Ascult unc`ntec de pitpalac, / V[d focul sub c[ldare la bordei. / V[d =i=anurile ]n lung =i lat / }n care argintul apei seac[, / Tot cerul eun argint viu picurat. / Luna st[ ]ntre cer =i o creac[, — / Unfluier se ]ng`n[ cu pitpalacul / +i un greier se ]ntrece ]ntr una. /Ce e mai frumos e spanacul / +i pe urm[ luna.” Se vede u=or: ]n aceste strofe sunt o sum[ de idei nepermise.Zarzavaturile =i, mai ]nt`i, tocmai spanacul; apoi varz[ ro=ie, ]nsf`r=it, ardei. }n versuri, toate astea. }ns[ c`ntecul de pitpalac cese ]ng`n[ cu fluierul, pe-nserate, ]n peisaj potrivit, e f[r[ nici o]ndoial[ poetic. Asemenea „argintul apei”, „cerul argint viupicurat”. +i luna — neap[rat. Dar: „Ce e mai frumos, e spanacul=i pe urm[ luna” — asta ce e? R[spunde =tiina literaturii: aceastae intervenie ironic[, fars[, atitudine antiliric[. Vezi bine. Totu=i, e permis a b[nui c[ intenia ironic[, atitudineaantiliric[, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute=i ve=nice; nici m[car ]n versuri. S[ fie morala versurilor maidefinitiv[ dec`t celelalte morale? Cel puin poezia vremii noastrenu pare deloc respectuoas[ de asemenea definitivat; =i aceasta]nc[ de la vechiul Heine. Numai severit[ile =tiinei literare suntpuintel mai definitive, poate. Aceasta nu le spore=te farmecul;nici m[car prestigiul... +i dac[ Adrian Maniu a vrut s[ fac[ unscurt poem didactic-satiric (vorbim astfel, pentru a ]ncerca relaiibune cu =tiina lilerar[), o epigram[ cumva adresat[ unor sistemede frumusee literar[ ajunse la b[tr`nei putrede? Noi ]nl[tur[mbucuros aceast[ presupunere. Simplu: artistul era dispus peintervenie ironic[. Sau, ]n sf`r=it, r[zoarele de spanac, varz[ro=ie =i ardei; argintul apei ]n =anuri; argintul viu al cerului;luna — s-au nimerit a fi ]mpreun[, ]n o clipit[ a ve=niciei. Atunci
  • 201. Pentru arta literar[ 201ironic e, dac[ vrem, Atotputernicul; el a p[strat aceast[ ironiepentru a o descoperi unui poet european din veacul XX de laHristos. Astfel ]i place Creatorului s[ opereze: pe r`nd numai nearat[ el faptele lui neprev[zute de mintea muritoare. Doar pecel cu g`ndul prea mic ]l las[ a vedea lumea ispr[vit[, tocmaibun[ de cenzurat =i clasat definitiv. Maniu are m[iestria cochetului. +tie, cum puini au =tiut,fermec[toria jocurilor de contrast, ]n idei, ]n imagini, ]n accenteemoionale. Exemplu des[v`r=it ]mi par cele trei strofe copiatela ]nceput. Vizualitate =i humor: adic[ Adrian Maniu. Cu ce delicat[ ingeniozitate e construit ritmul larg, mi=carearallentando, ]n perechile de versuri care ]ncheie primele dou[strofe =i ]n prima pereche a strofei din urm[! E lini=tea seriirurale; e =i calmul humorului, care ne a=teapt[ ]n cele dou[r`nduri finale, din ce ]n ce mai scurte =i mai uscate. Spanac —rezonan[ metaforic[ persiflant[; sonoritate coluroas[, seac[,]n finala cu m[c[it batjocoritor: aci e maximum de contrast custrofa central[, neumoristic[. Virtuozitatea c[reia i-a reu=it aceast[construcie nu e obi=nuit[. Economia interioar[: fiecare r`nd —o enunare vizual[ aminte=te pe cea a poeziei chineze. E aceea=isimplicitate ]n transmiterea pitorescului prin cuvinte. Fiecare r`ndechivaleaz[ o arunc[tur[ de ochi. Comentariul despre frumuseeaspanacului „mai ]nt`i” =i „pe urm[” a lunii cade dulce =i vicleanpe o suprafa[ de impresii at`t de pa=nic[, ]nc`t nici nu viseaz[c[ ar putea fi tulburat[. Un sur`s brusc pe o figur[ de om cep[rea a privi lumea f[r[ g`nduri... Iar peste vremuri, istoriciiliteraturii vor consemna, cu interes respectuos, o fapt[ rom`-neasc[ din lupta care s-a dus, ]ntre mijlocul veacului XIX =i alcelui urm[tor, contra unor materiale =i dogme literare istovitemilenar. Ca s[ vedem puin minuiile ]n lucrarea unui virtuoz: tema eluna — „e mare ca o pat[ ro=ie”, e „pat[ de s`nge”, „uria=[ boab[de m[rgean”, „o h`rc[ de mort pe o pern[ de catifea aurie”,
  • 202. 202 Paul Zerifopol„luna e un solz de pe=te”, „luna e pe smaraldul cerului ca un arcf[r[ s[geat[, de culoarea cuprului odat[ argintat...”, „luna nou[:bra de lir[ sf[r`mat[”, „un parantez deschis ]n infinit”. „Lipsalunii: prin vran[ se uit[ cineva”. Atitudinile principale ale artistului Maniu: pitoresc pur —interpretare („parantez deschis ]n infinit”) — analogie umoristic[(„prin vran[ se uit[ cineva”). +i aceasta: „Pe=tii s[rind pe ap[ ]n amurg — Bob`rnacemelancoliei”. Aci ingeniozitatea devine profunzime; ceea ce sepoate verifica divers ]n opera lui. Critica nemeasc[ - =i, din ea,mai departe — zice de un poet sau artist oarecare, c[ e geistreich1,=i prin aceasta roste=te o condamnare numaidec`t. Se observ[,]n aplic[rile acestui paragraf penal literar, c[ cenzorii poeziei nuiart[ arti=tilor s[ fie geistreich, dec`t prin idei nes[rate. Cuprocedarea aceasta a fost strivit, p`n[ deun[zi, Heine. „ Cuminte, Clatin[ urechile ]nvechite, Ca dou[ limbi de ceas potrivite, S[ foarfece timpul zbieratului. +i seara cade. }nainte Pe marginea satului Casele se fac o clip[ ro=ii. Pentru c[ soarele s-a t[iat ]n spini”— este qeistreich, desigur. +i care animare poetic[ nu e —geistreich? A=a, orice poezie, care nu copiaz[, e geistreich. Ca s[ g[se=ti: „Amurg. Dama cu camelii a scuipat s`nge.” „Toamna. C`mpuri verzi, luminoase, a=a cum descriu literaiiprim[vara.” „Opalul. Lapte stricat.” trebuie s[ dispui de aptitudini ce, la un loc, se numesc,convenabil, spirit. „Poetul ]ns[ ar fi vrut s[ scrie cu miresme de culori.Dar culori
  • 203. Pentru arta literar[ 203=i miruri se pref[ceau ]n cuvinte negre, la fel cu toate civintele.+i ]ntreba pe Cel-ce-toate-le-a-f[cut de ce nu i-a l[sat =i lui darulcel mare: ]nsemnarea frumuseii.” Dar ni se spune =i de „un mutcare voia s[ t[lm[ceasc[ prin semne zugr[veala unui altar”, =i de„un dasc[l care ad[uga ]neles semnelor prin care cel mut dinna=tere ar[ta necontenit spre icoan[ =i spre gura lui. Poate ]ns[c[ pentru ceea ce voia s[ ne spun[ acum ]i fusese luat graiul din]nceput.” Maniu vorbe=te din p[timirile sale artistice de vizualblestemat. Poezia st[ ]ntre zugr[veala mut[ =i cuvintele negre.E me=te=ug iritant ca nealtul. C`ntecul vorbelor — c`nteculfizic — e o sc[pare. Dar nu e toat[ sc[parea. „Muzica suie totmai sus, geometria g`ndului r[m`ne ]n urm[, ciudat[ ca r`pileoarecum simetrice pe o planet[ moart[... Trebuie s[ vie —spiritul. Astfel: „Avuzul. Copilul bolnav face gargar[, scornind din boala lui ojuc[rie nou[.” Schem[ spiritual[ a unui poem care s-ar putea s[fie extrem de geistreich, =i de loc s[ nu supere pe nici un om debine. Se mai poate b[nui =i a=a: c[ acea iritare, c[reia mai alestrebuie s[-i fie simitor un om ce vede at`t de mult =i ascuit, ]laduce pe Maniu s[ soluioneze, uneori, prin intervenie ironic[. 0 citire ]n Cea=ca de cafea: „Fir subire, un drum lung =i =erpuitse arat[. Treci peste o ap[ ]ntunecat[, str[bai limanuri pustii cese pr[v[lesc ]ntr-o pr[pastie ]n fundul c[reia joac[ bani. Dar zidulcu metereze greoaie =i pori ferecate p[ze=te toate intr[rile... Uitejos, codri ]ndesai =i ]ntrecui peste muni. Uite doruri blestemate,p[reri de r[u, nenoroc, z[d[rnicii =i semne de moarte. R[sp`ntiar[t[cirilor f[r[ sc[pare... =i singur[t[i ce tot nu aduc lini=te p`n[la urm[. Un stol mic de corbi poate c[ se mai r[suce=te deasupraunei sp`nzur[tori — a=a e scris! — altceva ce s[ fie?... +i nimic nuse mai vede ]n cea=ca de cafea. Cred c[ era drojdle mult[.” Finalulcade ghilotinant, ca pentru a pune cap[t unei impaciene intime ame=terului de cuvinte ]n plin[ generare de imagini. !
  • 204. 204 Paul Zerifopol *** Maniu are o naivitate de simuri tot at`t c`t nu are — noroc!— naivitate de spirit. Se vede aceast[ putere naiv[ =i ]n efectelede percepere pur[, =i acolo unde impresia simpl[ se amplific[prin ]nrudiri sau contraste: „Cad stelele, fiindc[ ]n [ri ]ndep[rtate mor ]mp[raii — te-aia=tepta s[ auzi un zgomot ca al boabelor de sticl[, =i se scutur[roua pe crengi.” „}n ]ntuneric, omizi brune se desprind, se]ncovoaie, se ridic[ tremur`nd, pip[itoare, =i ]ncle=t`ndu-se seaga[ ]naint[toare, =i vibrarea lor e cu toat[ odaia, ]n tot]ntunericul... O m`n[, cinci omizi unite de acela=i g`nd. +i vibrarealor solfegiaz[ ]n noapte. Fiecare deget soarbe sprijinul ]n zid =isuie urmat de nenum[rate.” „A pierit luna, f[r[ s[ lase vreunsemn g`ndului. Acum nu se mai simte dec`t st[p`nirea =uieratului]ntunecat, iar sus ]n t[rie o stea tremur[ at`t de chinuit[, parc[ar purta grij[ pentru soarta ce se sf`r=e=te. }nc[ un suflet rece, =ilum`narea din ceruri s-a stins pentru veci.” Dup[ acestea — =i de nu avei timp (ceea ce e totdeaunap[cat, dac[ e vorba), citii, ]ntreg, =i f[r[ grab[ m[car Ciobanulb[tr`n. „}ntre cimitirul vechi =i sat. / Mai st[ bordeiul jum[tated[r`mat, / Coperit cu stuf, cu g[uri de un cot. / Dar ]nflorit curapi[ galben[ de tot. / Cu noaptea ]n cap, f[r[ s[ mai ia nimic]n gur[, / Gata de drum cu o ]njur[tur[, / Mo=ul alb m`n[ oilesatului la p[scut / Nu pe drumul sur spre ora= pierdut, / Ci pemiri=ti epoase, din care sar prepelie grase, / +i prin ar[turi ]ncare urme de coceni sunt r[mase, / Floarea tutunului roz[ r[m`ne]n urm[, / Fluierul tremur[, c`ntecul se curm[, / Din mersul]ncet, dup[ iarb[ mare, / Satul se mic=oreaz[ ]n dep[rtare...” +idac[ nu v[ intereseaz[ am[nunte, cum, de exemplu, ]n acestpitoresc strict, apare, pe alocuri schimbare brusc[ de acord,metafora cu farmecul ei de apropieri subtil senzuale ]n sonorit[ica =i ]n icoana vizual[ („Ploaia ese eap[n argint =i m[tase”) =i,
  • 205. Pentru arta literar[ 205numaidec`t, ]ntoarcerea la impresia direct[ („Ploaia r[p[ie pespin[ri aplecate. / P[trunde prin saci =i se scurge pe spate”), v[vei da seama, cel puin, c[ ai dob`ndit o impresie naional[curat. C`=tig frumos, ]ntre toate. Pe deasupra, putem ]nregistra,noi, care avem obligaii =i mai generale =i mai precise: at`tavedere, at`t abuz, asemene mi=care, trecute ]n vorbe, cu l[comiesavant[ de a apuca am[nuntul, cu sim at`t de sigur al valorilor,cu o atenie c[reia nu-i scap[ nici un accent perceptual, ne fixeaz[o m[rturie =i de vigoare artistic[ =i de virtuozitate, ce ]nfru-museeaz[ eclatant scrisul rom`nesc. Posibilit[ile toate de artist =i virtuoz — senzualitatea energic[=i delicat[, gama intelectual[ at`t de bogat[ ]n analogii =icontraste, de la ]ntunecat =i violent p`n[ la enormitate comicpoetic[ =i la pozna=, o con=tiin[ rafinat[ de valorile acustice alegraiului rom`nesc — le g[se=te cititorul bine deprins ]n oriceduzin[ de pagini scrise de Maniu; ]ns[ mai sigur, cred, ]n afar[de unele tablouri din Jup`nul care f[cea aur =i din L`ng[ p[m`nt(}n z[voiul piticului, Drumul de noapte, F`nt`na p[r[sit[, Vedeniede toamn[, }nnoptare, Glum[ de toamn[, M[garul, Povestea dinsat), ]n Pove=tile necuviincioase =i ]n }ntunecatele din volumul,aproape de neg[sit acum: Din paharul cu otrav[. *** E o virtuozitate care face ce vrea. +i ca alii, cum se poatevedea ]n perfecta aplicaie tradiionalist[ din primele buc[i ]nL`ng[ p[m`nt. Maniu se joac[ de-a Alecsandri, sau chiar de-aEliade R[dulescu („...+i focuri blestemate scot limba pe comori”...„Unde-i fi tu acuma, copil[ de-alt[dat[...”), sau =i de-a Eminescu(„}n inel de piatr[ sur[, ape cercuie=te unde”). Dar, iat[, indepen-dent de orice joc ]n felul altora: ]nc`ntarea prin nea=teptat schimbde tonalitate, tempo =i figur[ ritmic[ ]n Salomeea — „Iese lunaargintie ca un fulg de p[p[die. / Scutur[-te lun[-n nori =i #
  • 206. 206 Paul Zerifopol]ns[m`neaz[ stele. / C`nd o fi la c`nt[tori...” „}n cire=ul dingr[din[ greierul c`nta. / Venea mierla — =i, blajin[, ]l m`nca —=i fluiera”; rime populare ce izbucnesc printre versuri libere, libere]n ritm =i ]n substana lor intelectual[. Poemul Salomeei str[luce=tede frumusee nou[. Cu deopotriv[ putere =i finee se ]ntreesespirit =i simuri ]n aceast[ visare superb lucid[ a unui deplinartist. *** Arta lui Maniu s-a prezentat ca una din acele inactuale. I s-aaruncat, prin urmare, „praful din hala aprecierilor vechi”. El s-aspovedit: „trebuie s[ g[sim de fiecare dat[ noul”, fiindc[ „exist[o ru=ine =i mai mare dec`t aceea de a vrea s[ fii original, ru=ineas[ nu vrei =i s[ nu poi s[ fii”. A=adar, asupra lui, oficialitatea literar[ s-a ]ncruntat sau astr`ns buzele a dispre. Pe urm[ a avut =i vorbe bune, c`nds-a p[rut c[ artistul ajungea, ]n sf`r=it, la naturalul str[mo=esc.Poet-privighetoare, ]n trei culori. S[ not[m: cele trei strofepuse ]n fruntea celor scrise aici sunt ap[rute dup[ ce pe artist]l considerau ie=it la limanul obligator. Nu sunt naturalstr[mo=e=ti, mi se pare; sunt ]ns[ natural ale lui Maniu. Cinenu se bucur[ c[-l avem a=a cum este, comite, ne temem,ingratitudine de ordin patriotic. 0 BIOGRAFIE, }N SF~R+IT G. C[linescu: „Viaa lui Mihai Eminescu” De c`iva ani biografia e ]nn[molit[ ]n o situaie delicat[.Oamenilor cu spirit delicat, adic[, ea li se arat[ ]n primejdie de adeveni o specie literar[ inferioar[. Cu puterea deosebit[ pe carele-o d[ momentul de fa[, romanul prost =i melodrama felurit $
  • 207. Pentru arta literar[ 207deghizat[ au tras biografia ]n jos, spre treapta =i teapa lorgrosolan fals[ =i de gust mitoc[nos. Fusese lung[ vreme mod[ serioas[ printre literai =i arti=ti,chiar de bun[ calitate, s[ dispreuiasc[ batjocoritor pe erudii =imetoda lor ]n ]ntregime; acum, ]n zilele noastre, acest dispre afost pedepsit, ironic, prin invazia biografiilor romanate. Pare,ori=icum, c[ a preg[ti meticulos un memoriu pentru a fixa datana=terii unui om considerabil, z[mislirea unei opere, vicisitudinileunui capitol sau ale unei strofe este o ]ntrebuinare mai demn[ aputerilor mintale, mai istea[, =i ]n care e loc =i pentru bunul-gust,pentru tactul =i fineea istoric[, dec`t a petici discursuri sauscrisori, a ]ng[la dialoguri de dragoste pe seama poeilor, arti=tilorsau personajelor politice considerabile. Erudiii au fost constant recuzai pentru lips[ de congenialitate=i de sim artistic; =i cei mai nesp[lai dintre diletani s-au n[pustitla aceast[ formul[ de descalificare a ]nv[ailor, r[corindu-=i astfelinima de acrelile neputinei lor eseniale. Spre umilirea =iluminarea, nu a diletanilor, incurabili =i neglijabili, ci a literailor=i arti=tilor autentici, ]ns[ orbii tocmai pentru c[ sunt =i ei tipuriad`nc specializate, s-a ]nfiinat, ca o dinadins batjocur[, camlotaparodistic[ a biografiei romanate, cu genialitatea ei de cafenea,cu fantezia din topor =i toate celelalte simulacre de talent careconstituie pe scribul de calitate joas[. 0 mas[ european[ c[zut[p`n[ la un nivel intelectual =i estetic american a format terenulunde a putut germina =i ]nflori acest product de pia[ =i caricaturalal spiritului istoric. Orice om care socote=te divagaia drept infirmitate =i respingeorice metod[ vulgar avoc[easc[, ]nelege c[ nici un fel deinterpretare, psihologic[, estetic[ ori filozofic[, nu poate avealoc ]nainte de a se fi dus p`n[ la cap[t cunoa=terea am[nunit[,subtil[ =i elementar[ a obiectului. Pe artist, deprins cu viziunitotale =i ca unul ce nu ia seama la elabor[rile care preced aceleviziuni =i le fac posibile, lesne ]l sup[r[ proced[rile ]nv[atului, %
  • 208. 208 Paul Zerifopolcare, tocmai, sunt desfaceri =i prepar[ri con=tiente ale com-plexelor realit[ii. Lesne vede artistul ]n procedarea erudit[ oprofanare stupid[. Iar eruditului, neap[rat, i se ]nt`mpl[ s[ ajung[a nu mai vedea dec`t h`rtia =i slova, =i el consider[ ca reproducere]ntocmai a realit[ii ceea ce, inevitabil, implic[ mult[ construciemintal[; eruditul se imagineaz[ adic[ mai perfect eunuc dec`tpoate fi ]n adev[r. Net[g[duit, adeseori erudiii au o foarteneroad[ idee despre obiectivitate. }n zorul practicii, oamenii care fac munc[ spiritual[ nu iauseama c[ orice cunoa=tere se compune din percepere =i inter-pretare. Astfel cearta =i dispreul dintre erudii =i arti=ti se mi=c[]mprejurul unei ne]nelegeri tipice. Calea cea mai sigur[ de]mp[care ne-o arat[ constatarea c[, ]ndeob=te, cerinele diverseale spiritului nu pot fi satisf[cute ]ntreg dec`t prin colaborare;rar nimere=te natura s[ ]nchid[, ]n pielea unuia =i aceluia=i individ,un artist =i un ]nv[at. C`nd se ]nt`mpl[ aceasta, ne g[sim ]n faaunei armonii excepional preioase: ni se ofer[, ]n un asemeneaspirit cu posibilit[i at`t de diverse, un aparat de deosebit[delicatee ]ntru cunoa=terea lumii. }nelegeam mai sus, sub numelede ]nv[at, capacitatea de a observa realit[i =i a verifica obser-vaii; sub numele de artist, talentul de a le interpreta. Acei care, ]mpreun[ cu mine, simt c[ biografia este acum ]ncriz[ de declasare, au ast[zi prilej de rafinat[ satisfacie: o carterom`neasc[ ce ne vorbe=te despre Eminescu =i care este o fapt[eminent[ pentru realizarea biografiei ca atare. Norocoas[ superb este ]nt`lnirea, ]n acela=i om, a tinereii cuvirtuozitatea rutinat[. Fizionomia istoricului literar G. C[linescu]nvioreaz[ nea=teptat aspectul studiilor istoric-estetice ]n aranoastr[. T`n[rul de care vorbesc ni se arat[ cercet[tor =i interpretcu ]nzestr[ri excepionale. Viaa lui Eminescu este un caz ales de cercetare =i de recons-truire, laolalt[ — un material, ca dinadins, pentru a stimulavocaia de o rar[ des[v`r=ire a istoricului C[linescu. Discuia
  • 209. Pentru arta literar[ 209informaiilor este scrupulos erudit[; reconstituirea istoric[ o]nal[, cu p[trundere de artist, un spirit care nu face un pas f[r[controlul delicat, precis, de izvoare. Cum era de a=teptat, mahalaua literailor =i semiliterailor a]mb`csit amintirea lui Eminescu, nu numai cu interpret[ri vulgar=i str`mb pioase, ci =i cu elementare neadev[ruri. Aspru =i ager ar[z[luit dl C[linescu aceste necur[enii; =i, ]n marginile m[rtu-riilor minuios judecate, ne poveste=te faptele =i ]nt`mpl[rile,sigure sau probabile, care au alc[tuit viaa lui Eminescu. Iar din]ncheierile pe care le impun faptele ]nchipuie, cu o imaginaiede rar[ exactitate, portretul intelectual =i moral al omului. Liber[de r[ceala seac[ a ]nv[atului ca =i de fierbineala copil[roas[ aapologetului, istorisirea e minunat de vie =i minunat de prudent[.R[m`n, cred, definitiv ]nl[turate naivele scheme ale criticilorsociali=ti ca =i explic[rile extrem idealiste, cum am zice, ale luiMaiorescu. }n general preioas[ =i nou[ ]mi pare evaluarea luiMaiorescu, ]n aceast[ at`t de ]ngrijit[ scriere: egal de drept ni searat[ felul oarecum abuziv de a proteja, pe care criticul ]l aplic[poetului, dar =i speciala, aproape unica, ]nelegere a superiorcultivatului Maiorescu pentru g`nditorul Eminescu. De Maiorescusingur, Eminescu nu avea nevoie s[ se apere cu ironic amabilaformul[: „Asta-i o teorie care-i greu de ]neles” — cu care s-ascuturat de antiliterarul =i antifilozoficul Panu =i de ceilali. 0 ]ntrupare de rare daruri: contemplativ =i activ; nesupus, cuo pornire supranormal[, constr`ngerilor superficiale =i practice;fantast =i tumultuos, punctual =i scrupulos; fanatic =i deplin liber]n inteligen[ =i ]n gust, boala singur[, ca o diabolic[ perfidie, l-aoprit de a culmina astfel, ]nc`t faima lui s[ r[sune =i puterea luis[ lucreze mult peste marginile [rii sale. Boala, poate, l-a =irestr`ns mai mult ]n contemplare: „Pove=ti sunt toate pe lumeaasta”. Ce s-a pierdut ]n el a fost prea mare. Un torso omenesc, deo nesf`r=it[ melancolie. Nu e totdeauna at`t de logic[ istoria, ]nc`t unei a=a minuni
  • 210. 210 Paul Zerifopolde om s[-i trimit[ ]n urm[ un vrednic povestitor. Aceast[Via[ a lui Mihai Eminescu ]mi pare, ]n spirit cercet[tor =i]nv[[tur[, ]n p[trundere artistic[ =i talent literar, una dincele mai reu=ite c[ri rom`ne=ti. PROZA LIRIC{ Grigori Sturdza: „Pygmalion”, Bucure=ti, 1932 Asupra cuv`ntului „roman” sunt ]nc[ iritabili profesorii deliteratur[ =i criticii cu apuc[tur[ =colar[. Ei cred a =ti precis ce eun roman, dup[ num[rul de pagini =i dup[ natura cuprinsului;prin aceast[ credin[ situaia lor este, astazi, paradoxal[. }n voialumii =i a timpurilor cuv`ntul acesta =i-a l[rgit cu mare libertate]nelesul. Colecii de scrisori =i memorii; dialoguri politice,filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii =i povestiridramatic str`nse ]ntr-o sut[ de pagini, abundente expectoraiunilirice — se numesc, acum, lini=tit, ]n subtitlu: romane. Uzul adev[rat ne arat[ c[ acest cuv`nt, dup[ ce va fi concuratsinonimic, destul[ vreme, cuv`ntul foileton, se va ]ndrepta s[]nsemne poate: carte, simplu — o ]nt`mplare simetric[ celei acuv`ntului grec cu care europenii au ajuns a numi Sf`ntaScriptur[; numai c[, la roman, mi=carea se face ]n sens opus, dela o semnificare special[ spre una general[. Romanul este carteafavorit[, e breviarul vremilor noi — cum se vede =i din formatchiar. Sup[r[rile profesionalilor oficiali ai literaturii =i obieciilelor sunt acum de mult al[turi cu drumul. Romanul este cartea ]ncare se g[se=te una din materiile (obi=nuit: mai multe, amestecat)rezervate subsolului ziarelor: Filozofie; Religie; Moral[; Psiho-logie intim[, sau naional[, sau social[; Politic[; Erotic[; Satir[social[, naional[, literar[ — uneori satir[ asupra unui singurom; Istorie v[zut[ pitoresc sau interpretat[ filozofic ori psihologic;Impresii de c[l[torie =i orice fel de mulumiri sau nemulumiri,
  • 211. Pentru arta literar[ 211cet[ene=ti, domestice ori din viaa ad`nc personal[. Se ceretotu=i, cu oarecare st[ruin[, pentru a corespunde titlului de„roman”, ca acest material s[ se prezinte, sau sub form[ denaraiune oarecum anonim[, sau sub form[ de scrisori, de jurnal,de amintiri proprii ale povestitorului, care, ]n acest caz, ni seangajeaz[ direct autobiografic. Este fatal ca, ]n materie de art[, termenii generici s[ devin[tot mai de prisos; =i artistul =i opera vor s[ fie fenomene din ce]n ce mai ]nver=unat individuale. P`n[ la definitiva sa uitare,cuv`ntul roman figureaz[ ca un jeton comod pe tabla jocurilorliterare. Am notat acestea pentru a preveni, ]n cazul lui Pygmalional lui Grigori M. Sturdza, obi=nuita ]ntrebare, cu pretenii critice:e sau nu e roman ceea ce avem dinainte? Dac[ au curs de romandialogurile de tradiie platonic[ ale lui France =i autoevlaviile luiBarrès... Romanul personal a crescut prin colaborarea energic[ afemeilor: un costum literar favorit al apologeticii feministe ]nveacul XVIII, =i ]n general o form[ de degajare mai mult sau maipuin discret[ — „la femme ne se déguise jamais, mais elle sevoile toujours”1, zicea cu subtilitate suspect[ Madame de Genlis— a oprimailor de diverse calit[i, cum au fost p`n[ nu demultfemeile, sau unii b[rbai care s-au n[scut cu virtui consacrate cafeminine. Naturile unde voina e ]n dezacord cu elementele realproductive ale spiritului; suflete arse de ambiii violente =iimprecise, de porniri care, cu acre zg`nd[riri se urc[ p`n[ aproapede bordul hot[r`tor al faptei expresive =i ve=nic alunec[ ]nd[r[t,re]nghiite ustur[tor. Astfel, fire=te, romanul personal e, adesea,accident de adolescen[ =i forma literar[ preferat[ a timidit[iisau mai mult poate a orgoliului pudic =i iritabil care o ]ntov[r[=te. Romanul personal este neap[rat o form[ literar[ dintre celemai ospitaliere; dar analiz[ psihic[ =i lirism i se cere, ]n oricecaz. Proza liric[ s-a desf[cut uneori din cadrul romanului personal=i a plutit de sine, vag imn autobiografic, ca ]n Orphée =i la Vision
  • 212. 212 Paul Zerifopold’Hébal ale lui Ballanche, ]n Centaurul lui Maurice de Guérin. Este de notat c[, la Grigori Sturdza, romanul personal e redusla lirism cu o consecven[ aproape fanatic[. Avem aci ]ncercareade a p[stra puritatea strict[ a unei forme. Prin aceasta carteaobine o savoare veche, curioas[; dar nu numai prin aceasta. Sturdza fixeaz[, ca izvor`tor al acestui debit pur liric, o figur[de diletant absolut. Perfecia desenului merge p`n[ aproape demarginile autoironiz[rii, at`t de scrupulos a inventariat autorulcaracterele tipului. Ficiunea primordial[: „Scriu numai pentru mine paginileaceste. E numai pentru mine tot ce voi scrie” — ne ]nt`mpin[ cusur`s de sacrificiu literar de b[tr`nel, c[zut ]n copil[rie. Ca =iSainte-Beuve, care, la 22 de ani, ]n Joseph Delorme, scria serios:„C’est sur le passé que je me rejette”2, liricul din Pygmalioncocheteaz[ intens cu farmecele dulci-amare ale trecutului. +iiara=i: „C`nd eram t`n[r, scriam numai pentru mine”. Acum, ]nmaturitate, dup[ ce a dat la lumin[ o sum[ de c[ri, ]ntre careun Cesar Borgia (=i ]n oglind[, liricul ]=i ]ncearc[ delicat asem[narefizionomic[ cu acel prestigios specialist al voinei), revine ]ntreac[t la scrisul „pentru sine”. „M[ plimb =i acum ]n p[durea scump[ copil[riei mele... Acumminunea se desprinde la fiecare pas sub ]ndemnul privirii melecreatoare... Artistul a r[scump[rat cu prisos dezam[girile vieii”.Artist din „dezam[girile vieii” e un alt simptom decisiv al naturiidiletante. }n sf`r=it, culminaia: „m-am ]ntrebat, ca de pe hotarul adou[ lumi contradictorii, care e lumea ad[postitoare a adev[ruluive=nic, ]n care trebuie s[ g[sesc calea ce m[ va duce spre des[v`r=ireape care o r`vnesc”. C[utarea deliberat[, din capul locului con=tient[,a „des[v`r=irii”: iat[, ]n complet, metoda himeric[ a diletantului.„Des[v`r=irea”, cel mai imprecis dintre idoli, narcotic perfid alinstinctului =i al s[n[toasei l[comii de a f[ptui... „Voiam s[ scriu o carte =i am ]neles cur`nd c[ nu era dec`t]nceputul unui =ir nesf`r=it de lucr[ri, piatra fundamental[ a unei
  • 213. Pentru arta literar[ 213opere vaste =i neb[nuite”... Proiecte imense, a=teptare, viitor,a=a se numesc diavolii sub gheara c[rora se alint[ dureros — totdiletantul! „Mi-am f[cut idoli din zdrenele neputinei mele... =i caut,caut ]ntruna, =i parc[ nu mai =tiu ce-am pierdut”... astfel seamplific[ p`n[ aproape de m[reie icoana sl[biciunilor chin-teseniale cu care se joac[, din care se adap[, cu acr[ poft[,diletantul. Diletantismul nu e fatalitate, numaidec`t; din fericire, el poatefi numai stadiu, una dintre bolile de formaiune care se pot socotisalutare. }n aceast[ form[ de criz[ pur juvenil[, Sturdza ]lschieaz[ astfel: „St[team ceasuri ]ntregi cu u=a ]ncuiat[ ]nuniversul meu miraculos. La ad[postul g`ndurilor mele ]ncre-z[toare, fiina mea p[m`nteasc[ ]=i f[urea o lume exterioar[,mai bl`nd[, mai r[bd[toare, ]n care sufletul meu se simeam`ng`iat.” Diletantul este un fals izolat. El se joac[ de-a singur[tatea, caun copil care, s[tul de r[sf[uri, se sup[r[ pe mama =i nu vrea s[vie la mas[. }n beiile sale de vis[ri imprecise, ]n indolena carefuge de forma hot[r`t[ =i responsabil[, diletantul se deprinde avedea fals. „Dorurile necunoscute, ]ndemnurile unei viei noi,ne]nchipuite” ]i apar, deodat[ =i din fug[, ca „forme viguroase”pe care „mintea sa le blagoslove=te cu duh ]nsufleit”, =i spiritulnehot[r`t se leag[n[ agreabil ]n urzeala „g`ndurilor bogate”.Diavoleasca mreaj[ ]n care se r[suce=te diletantul: imprecizia,copilul lenei de a-=i ]ncorda la maximum puterile spiritului, ]lsmome=te sa simt[ bog[ii pip[ite acolo unde nu sunt dec`tposibilit[i difuze, roditoare sau ]n=el[toare. Spiritul diletant esteo fredonare. La c`ntarea adev[rat[ el nu ajunge; p`n[ acolodrumul e prea inconfortabil. }i place s[ ]nt`rzie pe treptelesentimentului pur, acolo unde, prin excelen[, se opereaz[ mirajulpernicios al unei „mini prea ]nc[rcate”, al unei himerice abun-dene. Lumea de perpetue avorturi, opac[ =i dispneic[ a dile- !
  • 214. 214 Paul Zerifopoltantului, cu nimicurile ei enorme, cu vagul pr[p[stios, ]n jurulc[rora se ]ntind dezvolt[ri diluate — Sturdza ne-o expune =iminuios, =i amplu. Vorbirea la ]nt`ia persoan[ =erpuie=testatornic, ]ntre poetic =i elocvent, se abate armonic =i tradiional]n form[ de scrisoare sau de povestire autobiografic[ a iubitei =iajunge a ridica tonul p`n[ la imn. }ns[ ]n jurul acestei substanediletantice =i a formei sale adecvate e desenat un cadru artistic:peisajul psihic al pic[turilor de ploaie. Prin ]ncadrarea aceastatabloul cap[t[ distana estetic[: grosul expunerii, cu monotoniainevitabil[ genului, ni se prezint[ cu un caracter de studiu binesusinut. S[ subliniem tare o pagin[ de virtuozitate discret[, darde excelent[ calitate: jocul de imagini interioare =i externe pecare le proiecteaz[ c[l[reul, ]n trecerile sale periodice, pe aceea=ic`mpie, prin aceea=i p[dure. Abilitate sau numai ]nt`mplare?Masa cea mare a textului e de o vechime curioas[: e un fel de azice care, adesea, ne duce, peste proza liric[ a lui Eminescu,p`n[ aproape de romanele lui Bolintineanu; iar alteori ne lovimde neao=ia calculat[ =i de solemnitatea retoric[ a lui Vlahu[. CARAGIALE, PE SCURT Dou[zeci de ani de la moartea lui Nu toi oamenii sunt egal de vii. Niciodat[ nu am simit at`tde tare acest fapt, cum l-am simit la moartea lui Caragiale. Nevoits[ petrec ]n locuina lui a doua noapte dup[ acea ]n care murise,am vegheat decusear[ p`n[ la ziu[ f[r[ s[-mi pot lua ochii de ladraperia care ascundea o jum[tate a camerei de cealalt[.Draperiile pot fi mult mai rafinat perfide dec`t pereii sau u=ile;se pot mi=ca u=or. Nu am nici cea mai mic[ vocaie pentru ]nregistrarea supra-naturalului; ]ns[ anularea unei fiine cu vitalitate excepional[este, la ]nceput, ad`nc neverosimil[. E o r[sturnare violent[ a
  • 215. Pentru arta literar[ 215unei experiene prea bogate, ale c[rei elemente poart[ accenteputernice de sentiment, anume acordate =i sistematizate. E un]nv[ greu. Nu se putea s[ nu a=tept, noaptea ]ntreag[, s[ ias[Caragiale de dup[ covorul care-mi at`rna ]n fa[ =i s[ vorbeasc[.}ndeosebi, cu t[cerea definitiv[ a lui Caragiale nu vroiau s[ mise deprind[ a=tept[rile urechii =i a=tept[rile spiritului. C`i ]lcuno=team de aproape, =tiam bine c[ omul nu mai avea mult detr[it. Dar ce putere au asemenea convingeri abstracte fa[ deperturbarea brusc[ a unei experiene perceptuale neobi=nuit deintense! Medicul care, din oficiu, a f[cut autopsia, ]mi spunea c[ ]nc[nu v[zuse creier at`t de frumos dezvoltat; ]ns[ nu v[zuse nici oarterioscleroz[ at`t de perfect[, ]nc`t aproape nu se ]nelegeacum putuse ma=ina s[ nu se opreasc[ ]nc[ de mult. Puini dintreprietenii lui Caragiale rezistaser[ ispitei naive de a interveni cusfaturi, ca s[-l hot[rasc[ a tr[i, ]n sf`r=it, mai igienic... Faptepioase, perfect inutile. }nelegeau oamenii, la urm[, c[ unasemenea predestinat exist[ cu preul cu care este, a=a cum e.Caragiale fumase ]n ultima dup[-amiaz[ a vieii sale optzeci deig[ri. A murit, foarte probabil, ]n unul din groaznicele accesede tuse tabagic[, care, ]n fiecare noapte, r[sunau p`n[ departede camera lui de culcare. S-a ]nt`mplat aceasta ]n noaptea de 21spre 22 iunie 1912, ]n Berlin-Schöneberg, Innsbruckerstrasse,nr. 1. S-a ]ntrebat adesea lumea noastr[ de ce se a=ezase Caragiale]n Berlin? Din trebuin[ de ordine =i de confort, pot spune eu,dup[ c`te am auzlt de la d`nsul. Confortul era deplin, =i, peatunci, mai ieftin mult dec`t ]n orice alt ora= mare european,inclusiv Bucure=tiul. Iar ordinea ]l ]nc`nta pe Caragiale, pur =isimplu. }n adev[r, gospod[ria prusian[, public[ =i particular[,trebuia s[ fie ca un delicios r[sf[ omului care ]mb[tr`nise ]n oar[ ce, ]n acest punct, contrasta eclatant cu Prusia. }ns[, de la ]nceput, cumintele Gherea ]i repetase lui Caragiale #
  • 216. 216 Paul Zerifopolc[ Bucure=tiul =i Rom`nia au s[-i fie, acolo, foarte de lips[; =i peCaragiale ]l irita semnificativ acest pronostic pe care-l respingeaaproape indignat. S-a v[zut apoi c[ fiecare ocazie — mai drept:orice pretext — ]l era bun ca „s[ se repeaz[ pentru o zi, dou[,trei, =apte — la Bucure=ti. Totu=i l-am g[sit, ]ntr-o var[, laFriedrichroda, ]n inima P[durii Turingiene, popular cum ar fifost ]n Bra=ov sau la Sinaia. }n piaa minuscul[ a t`rgu=oruluigerman, ]l interpelau, pe ]ntrecute, zarzavagioaicele, ceasornicarul=i librarul, =i aproape ]l aclamau, at`t de mult suplinea cu puterealui de comunicare, cu humorul =i fantezia lui, slaba sa cunoa=terea limbii germane. Fusese mult adev[r ]n precizarea lui Gherea,dar =i ]n pornirile instinctivului Caragiale. Dac-ar fi fost vorba de cuminenie pur[, Caragiale nu se]nd[r[tnicea s[ r[m`n[ p`n[-n cap[t scriitor rom`n. „}nelegi tuc[, dac[ societatea nemeasc[ ar fi fost ca cea rom`n[, Wagnermurea prim-procuror la Breslau.” F[r[ supunere consecvent[ la viaa politic[ =i f[r[ vreo carier[civic[ din acele prin care tot politica opereaz[, viaa lui n-a pututfi bine a=ezat[ =i pl[cut[ dec`t pe apucatele. Pe atunci, artistul,=i mai ]nt`i acel literar, era ]nc[, aici ]n ar[, fenomen intempestiv.}ns[ orice talent bine hot[r`t ]nseamn[ un grad mare de fatalitate;individul care-l poart[ este, ]n o m[sur[ oarecare, un sacrificat.Pe Eminescu =i pe Caragiale ]i numea deun[zi: ni=te simpli ratai— un b[rbat politic proasp[t, plin de zgomot =i de succese.Desigur ratai, ]ns[ nu chiar simpli: e obiecia unic[ pe care oputem ridica sentinei omului politic, ]n aceast[ materie. Obi=nuit,are dreptate omul de pia[, c`nd judec[ pe oricine vrei dinpunctul de vedere al pieei. Destul de curios e c[ oamenii depia[ se amestec[ a judeca pe arti=ti, de exemplu, =i din punctulde vedere al artei respective. Acesta e, probabil, efectul unuiobicei propriu vocaiei politice, al c[rei nerv este, hot[r`t, numai]ndr[zneala, nu totdeauna de calitatea cea mai fin[. Se zice c[ $
  • 217. Pentru arta literar[ 217odat[, pe c`nd se discuta ]n o comisiune a Camerei o legeindustrial[ plin[ cu am[nunte de specialitate, un politician,cunoscut ca ]ntrerup[tor hazliu, a aruncat, de ast[ dat[ serios, oobservaie asupra materiei ]n dezbatere. Un coleg plictisit ]i t[ievorba: — Bine, omule, nu vezi ce prostie spui? — Ba v[z; dar dece s[ n-o spun? r[spunse omul cu eterna lui prezen[ de spirit.Acum omul nu fusese spiritual numai: fusese =i profund: formu-lase filozofia ]ntreag[ a politicianului din statele ]nc[ crude. Caragiale trebuie s[ fi sup[rat pe mult prea muli oameni nunumaidec`t de pia[, ci =i mai m[runi, ]ns[ ]n care practicismulse lupt[ complicat cu vanit[i prea dep[rtate, de exemplu cuvanitatea de a avea p[reri despre art[. Prea am ]nt`lnit, =i]nt`lnesc ]nc[, lume care nu vrea s[ vorbeasc[ dec`t desprecusururile lui comun umane. Avem rom`ni care-l judec[ peCaragiale cu o asprime minunat calvinic[, =i absolut ca =i cum ]nomul acela natura n-ar fi pretins a realiza dec`t un slujba= model=i un impecabil om de afaceri. Pe asemenea cet[eni severi nuface s[-i ]ntrebi, ca cel de adineaori: „nu vezi, omule, ce prostiispui”? — fiindc[ pe acest fel de oameni niciodat[ nu-i poi faces[ vad[ c[ au spus o prostie. Sunt virtuo=i, ]nd[r[tnici =i foartem]ndri. Sunt =i aceia ce s-a admis a se numi oameni folositorisociet[ii. Caragiale a fost artist cu orice pre, =i, precum am observat,]nt`mplarea aceasta, la locul =i timpul dat, era intempestiv[. Fixaiasupra acestei relativit[i istorice, ar fi potrivit s[ nu se mai m`r`iedup[ fiecare constatare a unei vocaii at[t de evidente, ci, sau s[se condamne ]n general acest tip de activitate, ca atare, sau s[ne rezerv[m a o ]nelege =i a-i clasa manifest[rile numai cu bun[cuno=tin[ a lucrului, f[r[ priviri =a=ii c[tre imperativul categoriccare, nu =tiu cum, ]n lumea sud-est-european[ se prezint[ ]nerupii adev[rat curioase. %
  • 218. 218 Paul Zerifopol LITERATURA POLITIC{ A LUI CARAGIALE D`nd drumul unui n[duf, ce ar putea p[rea vechi =i ad`nc,scrie Caragiale doctorului Urechia, cu data de 27 decembrie 1907,urm[toarele: „Intrarea ]n viaa public[ mi-a fost p`n-acuma ]nchis[ de boierii=i de ciocoii no=tri pe simpla b[nuial[ instinctiv[ c[ n-a= fi amantuldestul de fidel al sacrei noastre Constituiuni. De ce adic[ ast[zi,la b[tr`nee, s[ nu fiu leal, s[ nu le dau dreptate oamenilor,arat`nd pe fa[ de ce sentimente sunt animat fa[ de actualaorganizare de stat? De ce s[ nu ar[t lumii cum am v[zut eu]mprejur[rile sociale =i politice la care am asistat =i ca istoric, nunumai ca simplu comediante. +i de=i mameluc[rimea m[ vahuidui ]n unison, poate s[ am norocul ca ]n mulimea lumiicinstite, inteligente =i dezinteresate, s[ g[sesc c`teva aprob[ri,care s[ m[ pl[teasc[ cu prisos de necazurile ]nlungatei meleproscripiuni.” }n o scrisoare precedent[ c[tre acela=i (9 decembrie 1907),Caragiale anunase intenia de a scoate o foaie s[pt[m`nal[ ]nsensul bro=urii 1907, cu ]ncrederea c[, acum, scrisul s[u,dezvelind tic[lo=ia politicienilor, ]i impresioneaz[ mult pe ace=tia,]n z[p[ceala ]n care se g[sesc; =i adaug[, despre Constituia deatunci, c[ e pe moarte =i c[ va mai dura poate c`t va tr[i regeleCarol, sau poate el ]nsu=i, om cuminte, o va schimba. Cum toiprietenii s[i =tiu, Caragiale vroia atunci s[ fie deputat =i, un timp,nici nu s-a ]ndoit de aceasta. A participat foarte viu la campaniapartidului conservator-democrat; a inut discursuri =i ]nchinattoasturi. Se f[cuse soldat politic deplin disciplinat. Mai t`rziu, ]n26 ianuarie 1911, Caragiale, refuz`nd a protesta ]n publicitatecontra expulz[rii doctorului Rakowski, cum ]l rugase AlexandruDobrogeanu, r[spunde acestuia astfel: „Te ]n=eli crez`ndu-m[absolut independent. }n viaa profesional[, ca literat =i eu, c`tine ciurul ap[, oi fi; dar ]n viaa public[ nu sunt deloc: sunt
  • 219. Pentru arta literar[ 219absolut legat pe cuv`ntul de onoare s[ nu fac un pas f[r[ ordinulexpres al =efului conservatorilor-democrai.” Totu=i deputat nu s-a ales. Cred c[ aceasta l-a am[r`t, deocamdat[ cel puin, destul de r[u. Din vremea c`t a lucrat Caragiale ]n redacia Timpului, numi-a fost cu putin[ s[ identific nici un articol politic al s[u. Oamintire despre Eminescu ]n ziarul numit, o alta la fel ]nConstituionalul: at`t e tot ce am g[sit din acea vreme; am`ndou[buc[ile retip[rite de c[tre autor ]nsu=i, ]n 1892. Spre sf`r=itul anului 1895, g[sim pe Caragiale la un ziar liberal,Gazeta poporului, scoas[ de Gheorghe Palade: notie polemice— una ]ndeosebi contra „Junimii” — contra conservatorilor,contra Epocii, ]n special. Memorabil cu deosebire este schimbulde lovituri ]nveninate dintre Caragiale, de la Gazeta poporului, =iAnton Bacalba=a, de la Epoca. }n o cronic[ sub titlul Gr[m[tici =im[sc[rici, aruncase Caragiale ni=te aluzii drastice lui Bacalba=a.F[r[ a-l numi, ]l asem[nase cu acei inferiori oameni de condei =ifarsori, care slujeau du=m[niile boierilor de alt[dat[. Replicafieros spiritual[ a lui Bacalba=a provoac[ un r[spuns al luiCaragiale — c[tre „socialistul =tiinific de la Epoca” — r[spunslucrat cu o r[utate f[r[ rezerv[. }n februarie 1897 public[ Epoca un toast al lui Caragiale labanchetul dat ]n cinstea lui Nicolae Filipescu: este un discurs]ntreg ]n care trateaz[, f[r[ glume, raporturile literaturii cupolitica. Subiectul se impunea: literatul se las[, ]n momentulacela, ademenit de politica cea mai propriu-zis[: politica colorat[hot[r`t. }nc[ din noiembrie 1896 Caragiale publicase ]n Epoca articolepolitice. Seria s-a continuat ]n 1897 =i a rezultat astfel ]n acei anicea mai compact[ mas[ de ziaristic[ politic[ a dramaturgului,care, =i ca atare, f[cuse destul s`nge r[u unui anume partid. }nacea serie se g[sesc portretele politice ale lui Dimitrie Sturdza,Al. Lahovari, Lascar Catargiu; apoi: O lichea (tot Dimitrie
  • 220. 220 Paul ZerifopolSturdza), Caradale =i Budanale, Cabinetul Hagi T[nase, R[runchiiNaiunii =i multe altele. }ntre timp Caragiale publicase ]n Ziua, ziar scos de GheorghePanu, o serie de articole sub titlul Culisele chestiei naionale. Esteexpunerea luptelor lui Aurel Popovici cu Brote =i Slavici, ]n jurulTribunei din Sibiu =i asupra tacticii politice a rom`nilor dinUngaria. Expunerea e f[cut[ din punctul de vedere al lui Popovici,cu material dat, evident, de el ]nsu=i. Acele articole le-a str`nsapoi Caragiale ]n bro=ur[, prezent`ndu-le acolo ca simplu„reportaj”. El pomenea cu o deosebit[ satisfacie aceast[ publi-caie a sa; tot astfel vorbea, mai t`rziu, cu o v[dit[ m`ndrie debro=ura 1907. }n iunie 1897 apare ]n Opinia din Ia=i un elogiu foarte fierbinteal lui Take Ionescu de Caragiale, elogiu plin de preziceri str[lu-citoare: „Take Ionescu va fi fost o adev[rat[ glorie pentru vremea=i ara lui”. Textul acesta l-a reprodus dl Romulus Sei=eanu, ]nvolumul s[u Take Ionescu (1930). }n ziarul vienez Die Zeit, din 3 aprilie 1907, pe prima pagin[,coloana a II-a =i urm[toarele apare un articol: RUMÄNIEN, WIEES IST — Von einem rumaenischen Patrioten, cu aceast[ not[ aredaciei: „Expunerea de mai sus este datorit[ unuia dintre ceimai ]nsemnai publici=ti rom`ni. Ea d[ o imagine nefardat[ ast[rii de lucruri din Rom`nia, care a provocat grozavele mi=c[ri[r[ne=ti. Dac[ pe unelocuri autorul, ]n critica sa, trece marginea,trebuie s[ ]nelegem c[ durerea e aceea care pune ]n gurapatriotului acele cuvinte aspre”. Articolul se ]ntinde pe aproapepatru coloane. }n h`rtiile lui Caragiale se afl[, tip[rit[ ]n =palturi,o traducere ]n rom`ne=te a articolului din Die Zeit. La sf`r=it,aceast[ traducere are c`teva paragrafe care lipsesc ]n articolulgerman. Cum a utilizat Caragiale acea traducere nu =tiu. Articolului german =i bro=urii din 1907 le urmeaz[ cronologicde aproape, dar nu prea de aproape ]n spirit, discursurile =itoasturile din campania conservator-democrat[. Mecanismul
  • 221. Pentru arta literar[ 221oligarhiei, pe care-l demontase cu frumoas[ verv[ articolul dinDie Zeit =i bro=ura, se remonta acum avantajos. Takismul venises[-l ]mbog[easc[. Universul de la 1 ianuarie 1910 public[ un articol abil al luiCaragiale despre o absurd[ arestare a dlui Oct. Goga de c[trepoliia din Budapesta. Anul 1910 este anul Schielor nou[, despre care a spusCaragiale odat[ c[ „nu le-ar da pentru tot ce a scris”. }n omtriumfa iar[=i artistul literar. Politica fusese, ]n fiecare r`nd, numaiincident =i, ]n definitiv, pacoste — ]ns[ nu de tot. }ntors din primasa c[l[torie conservator-democrat[, Caragiale mi-a spus: „M[,=tiu c-am avut de ce r`de!” +i aceast[ formul[ rezumativ[ a revenitpe urm[, ani de zile, ]n gura lui Caragiale. Sub perturb[rile desuprafa[, dup[ ce i se potolise groaza din luna r[scoalelor[r[ne=ti =i se consolase de decepii, politica rec[dea, fatal, pentrud`nsul, sub categoria pe care i-o fixase ]n Moftul rom`n. RECREA|IA CRITICULUI* }nt`i: ce ]l obose=te mai r[u pe critic? Vorba banal[. Graiul, fire=te, ]ncearc[ a fi c`nd algebr[, c`ndmuzic[, c`nd evocare de viziuni sau alte diferenieri ale pip[ituluioriginar, ale c[rui ]nfior[ri vibreaz[ ascuns ]n toate simurile.Dar acestea sunt excese minunate. }n curs obi=nuit, graiul esteimperativ sec. Cei ce n-au talentul graiului, =i se fac scriitoriadic[, nu se pricep dec`t s[ agrementeze acel imperativ sec,anonim =i uniform, prin construcii de analogii pe care le cred,ei, plastice sau poetice. Prin aceast[ aplicare dinadins, nepu-tincio=ii graiului devin taii fecunzi ai banalit[ii. }ns[ acei ce au talentul graiului net pronunat scriu, de exemplu, a=a: * Drago= Protopopescu — Iarmarocul metehnelor, Bucure=ti, Cartea rom`neasc[ (n.a)
  • 222. 222 Paul Zerifopol „Noaptea era rece ca o cas[ nou[.” „Cu aceast[ ]mp[care de mine r[m`neam dus cu g`ndul peuscatul care se dovedea ]ncet ochilor mei de o culoare cenu=ie.Un fel de le=ie secat[, pe faa c[reia cineva cur[ase de cur`ndbroa=te estoase.” „Numai c[ rictusul lucra tot mai ad`nc ]n colul gurii, iarexuberana animal[ — tot mai stins[ — ]i l[sa un chip care, maimult dec`t cu un faun beat, sem[na cu profesorul universitar dlDr[ghiescu.” „Lisandru ]=i citea ]n cioar[... tot norocul cu care micadobitoac[ f[cuse din viaa lui, ca un accent circonflex pe o liter[,un sunet nea=teptat.” Arta e stare suprem[ de atenie. Cuvintele pe care le-am copiatte seduc s[ iei seama cu voluptate; desigur pentru c[ cel care mile spune a luat ]nsu=i seama a=a cum nu poate s[ ia seama literatulcel dinadins =i din r[u obicei. E oboseal[ ur`t[ s[-i arunci m[carochii pe o pagin[ a unui om care scrie dintr-un vanitos r[u obicei.0 mulime de scriitur[ e produs de viciu contractat prin exempluprost (]ns[ rentabil, poate). Spun numaidec`t, aci, c[ cele 265 de pagini ale dlui Drago=Protopopescu m-au odihnit, m-au recreat, m-au consolat deoboseala ur`t[ din r[sfoirea a duzini de c[ri, de felurite limbi,z[mislite din rele obiceiuri =i ambiii dezorientate; prudena pecare mi-a dat-o v`rsta =i o oarecare rutin[ literar[ nu ajunge s[m[ apere destul de asemenea oboseli. A=adar: ]nt`i vorbele. F[r[ ]ndoial[, la vorbe tocmai nu seg`ndesc acei care scriu din r[u obicei. Ace=tia sunt oameni cuidei; =i, pentru idei, ei caut[ (dar nu g[sesc) imagini, cum sezice. De aci deriv[ alte oboseli ale criticului. Atitudinea neliterarilor e sentimental[. La ei, motivele scrisuluisunt dorinele =i treburile lor particulare; acestea le sunt inspi-raia. Este ]n joc o subiectivitate inferioar[. Inspiraiile tipuluineliterar sunt neonestit[i candide. A=a se ]nt`mpl[ c[, precum
  • 223. Pentru arta literar[ 223actorii nepricepui ]i prezint[ mici-burghezi de Bucure=ti crez`ndferm a-i ar[ta lorzi =i marchize, tot astfel omul neliterar ]i facefiguri =i drame mitoc[ne=ti, ]n ideea c[ te ferice=te cu cuno=tinaunor intelectuali de suprem[ distincie. De aci neap[rat rezult[ne]nelegere exasperant[ ]ntre scriitor =i cititorul critic, iarne]nelegerea se rezolv[, pentru acest din urm[, ]n renunare =it[cere umoristic[. Povestirile dlui Drago= Protopopescu sunt capricii de surprin-z[tor farmec; lucru de scrupuloas[ iscusin[, de gust sigur, de ofantezie cu tonuri minunat variate. Istorii extraordinare, f[pturide art[ de o ciud[enie ]n care amuzarea =i ]nc`ntarea fac un jocliric =i dramatic de o tachinant[ m[iestrie. }n fiecare povestestau, abil ]nvelite, ]nt`mpl[ri violente: un asasinat din gelozie; or[nire crunt[ ]ntr-un viol; omorul ridicol al unui b[rbier care nuvrea s[ rad[ pe un mo=neag ]nt`rziat ]n pr[v[lie de ajunulCr[ciunului; moartea curioas[ a unui beiv care-=i urm[re=teumbra ]n valurile m[rii. Apoi istoria unui cioban z[natic, careajunge slujba= la o c[pit[nie de port =i moare de inim[ rea,amorezat de o cioar[... }n jurul acestor drame, simple sau bizare,se ]nf[=ur[ o ]mpletitur[ savant[ din toate firele imaginabile alehumorului =i fanteziei; =i, de exemplu, ]nt`mplarea lui Mo= Fan[Tomoiag[, care taie beregata b[rbierului Eftimiade — La BriciulIndependenei — e ]ncadrat[ =i comentat[ ]n compania c`torvaenglezi, ]ntr-un col din Kent, iar asasinarea lui Tudor de Reske,ilustru poet ungur =i mare crai, e strecurat[ printr-o satir[ aTekirghiolului savuros nuanat[. Ca s[ se vaz[ bine cum sunt spuse acestea, mai transcriu, spredesf[tarea cititorului bun, =i urm[toarele: „C[tre sear[ marea g`f`ia aburi ca un postav imens c[lcat deun croitor afar[... Vara era ]n toi pe mare, ]nfierb`ntat[ decaloriferele de dedesubt ale curenilor. Soarele se ]ntrecea cu ei.B[tea de la =apte dimineaa la =apte seara, cu o exactitate dedactilograf. Cu fiecare ]nep[tur[, o nou[ alarm[ se mi=ca ]n !
  • 224. 224 Paul Zerifopolmasa inform[, ajuns[ acum mai mult o ap[ puhav[, dormit`ndca o conspiraie sub crusta livid[ =i perfid[ de la suprafa[.” Mi se pare c[ excelentul artist se explic[ deplin zic`nd astfel:„Un scaun-rulant e lumea ]mp[cat[! Un mod de a privi orizontul,contemplativ. Clasicismul nu s-a n[scut dintr-un fotoliu? Poziia]ndreapt[ asperit[ile, aipe=te valorile. +i oglinde=te lumea ca]ntr-un lac.” Lucrurile frumoase din pur[ contemplare, numai, se fac; deci,din vedere dreapt[, din „aipirea valorilor”, a celor practice,se-nelege. Astfel artistul ne odihne=te, ne recreeaz[, ne con-soleaz[ de acei ce ne exaspereaz[ masc`ndu-=i banal m[runteleaventuri private, =i ne pretind s[ lu[m mojicime spilcuit[ dreptseniori, =i mici-burghezi cu ceva =tiin[ de carte drept elit[ finintelectualizat[. Am avut o presimire abil[, c`nd mi-am rezervat s[ cunoscde aproape ]n ceasuri s[rb[tore=ti cartea at`t de autentic artistic[a Iarmarocului metehnelor. ALEXANDRU PHILIPPIDE „A= vrea s[ mor de dou[ ori, zisese nu demult AlexandruPhilippide: dup[ ]nt`ia moarte s[ m[ scol o clip[, ca s[ m[ bucurc-am murit.” Socrat spunea prietenilor s[ jertfeasc[, dup[ ce-o muri, uncoco= lui Asclepios. Voia s[ zic[ ]neleptul acela c[ viaa ar fi oboal[: pentru sf`r=itul ei trebuie mulumit ]ndeosebi zeuluivindec[rilor. Pesimist de vocaie des[v`r=it[ a fost Philippide. Un mizantrop]n iritare permanent[. Nu cred c[ a cunoscut vreodat[ dispreullini=tit. Era omul indign[rii cronice, ca Gustave Flaubert. L[comia de studiu, desigur, era patima lui dint`i =i din urm[. Sugestibil =i inflamabil, ca orice violent candid, putea fi prad[
  • 225. Pentru arta literar[ 225u=oar[ ]n m`na celor ce n-au dec`t patimi de pia[. }ns[ la urmatoat[ Philippide din toat[ inima d[dea dracului, ]n g`ndul s[uori =i ]n gura mare, tot ce =i pe oricine ]l sup[ra de la lucru. Dragostea de adev[r, ca =i de frumos, ]ntr-un suflet pesimistimplic[ f[r[ ]ndoial[ contrazicere. }ns[ nu de contraziceri nevom mira doar ]n faa unei firi aprinse ca filologul mort acum. }n liceu, ne f[cea apologia omului cu s`nge rece, =i mareprigoan[ ducea ]mpotriva poeziei, pe care o numea tulburare aminii. }ns[ =tiu c[ ]n biblioteca lui c[rile de poezie — acele depoezie elin[ mai ales — aveau marginile pline de exclamaiientuziaste. Vorbea cu groaz[ de imagini; leciile lui mi=unau de metafore,de comparaii, de ironii =i hiperbole. Nu cred s[ se poat[ ]nsufleimateria filologic[ mai captivant dec`t o f[cea Philippide. Natur[ combativ[ la extrem; natur[ oratoric[, poate =i poetic[,]ndreptat[ cine =tie de ce ]n carier[ de erudit. Pesimistul ve=nic iritat, mizantropul acesta suspicios, haps`n=i ar[gos din patim[ pentru adev[r, era un om de un rar farmec;vorb[re, entuziast, u=or la r`s, de=i aduc`ndu-=i pare c[ totdea-una aminte c[ omul trebuie s[ fie fiin[ posomor`t[. A fost,probabil, regretul ascuns, fundamental, al vieii sale, c[ naturanu-l f[cuse om cu s`nge rece =i f[r[ fantezie. Cump[tare nu putea s[ aib[ un om f[cut astfel. Pe muli i-anec[jit, sau i-a ofensat r[u, f[r[ bun[ dreptate. Dar ]n cugetcinstit a ie=it din gura ori condeiul s[u oricare vorb[, c`t de reas[ fi fost. Iar om mai curat de lingu=ire dec`t acesta nu amcunoscut. }n clasele de liceu citea elevilor din Moftul rom`n; ]l recoman-dase, de la ]nceput, ca cel mai serios ziar rom`nesc. A =i fost du=man instinctiv al mofturilor, p`n[ la ferocitate.Ura lui de minciun[ =i de frivolitate nu avea margini. Asupra operei lui de ]nv[at trebuie a=teptat s[ aleag[ vremea.Philippide a st`rnit prin apuc[turile lui prea multe du=m[nii. #
  • 226. 226 Paul ZerifopolSenin nu-l pot judeca colegii contemporani pe un om ca acesta. Pentru noi ace=tilali, care l-am cunoscut ca om =i dasc[l, e ostrict[ datorie de respect s[ nu rostim despre d`nsul nici o vorb[care s[ sune a sentimentalism sau, mai cu seam[, a patos. DELICATE LUCRURI VECHI Not[ despre romanul domnului Ibr[ileanu* Un fin studiu moldovenesc, alc[tuit din nuane savant =terse. Ni se arat[ ]nt`mpl[rile curioase ale unor suflete ce au fost =icare, c`t au fost, st[teau ]nv[luite sub rafinate esuturi desusceptibilitate, orgoliu, dominare de sine, discreie =i politee.Am numit „curioase” ]nt`mpl[rile acelor suflete: cuv`ntul l-amluat din ]ns[=i cartea dlui Ibr[ileanu. C`nd, la desp[rirea final[,femeia ]ntreab[ pe adoratorul care, cu nici un chip, nu a vrut s[i se m[rturiseasc[ de ce natur[ e sentimentul lui pentru ea,b[rbatul r[spunde: „e un sentiment foarte curios”. Femeia ]ncheie,fire=te, aproape ofensat[: „Adic[ bun de pus la muzeu”. Adev[rat, jurnalul doctorului Emil Codrescu d[ impresiadelicat[ a unui capitol de arheologie sufleteasc[. De optzeci de ani viaa societ[ii rom`ne=ti curge ]n prestissimo.Totul ]n ea se ]nveche=te cu o iueal[ straniu distrug[toare devalori. Iar Moldova a r[mas p`n[ azi, poate numai p`n[ ieri,provincia conserv[rii elegante. Sfioasele umbre ce joac[ ]n romanul acesta ne apar desigurfamiliare nou[, moldovenilor; ne apar ]ns[ ca amintiri de demult,tot a=a cum de demult ne sun[ numele eroinei — Adela! Locale =i trecute, figurile acestea =i mi=c[rile lor captiveaz[ prinun farmec amestecat din r[sfr`ngerile unui vechi pitoresc psihologic,cu via[ cald[ ]nc[; cald[, cel puin pentru cei care-=i mai aduc aminte. * G. Ibr[leanu, Adela, Editura Adev[rul (n.a.) $
  • 227. Pentru arta literar[ 227 Deoarece m[ aflu printre ace=ti din urm[, ]ncerc a explicageneraiilor ultime de tineri, ]ndeosebi celor nemoldoveni,substana acestei c[ri, care — lor — le poate ap[rea ermetic[. *** Me=te=ugit se contureaz[ filigrana psihologic[ a dlui Ibr[i-leanu. Avem ]n fa[ iscusina pe care numai maturitatea des[-v`r=it[, nutrit[ ]n pasionat[ meditare a scrisului literar, o poateaduce. Jurnalul lui Emil Codrescu este de un microscopism p`nditor,implacabil, care surexcit[ atenia p`n[ la culmi boln[vicioase.Dl Ibr[ileanu este un teribil am[nunitor al vieii interioare. }nscrisul literar rom`n, cu ce alt[ carte ar putea fi grupat romanuls[u? Drama, psihologizat[ extrem, este ]nchis[ ]n sobru cadru depeisaj =i de pitoresc social abia estompat. „Luna r[s[rea greoaie =i ro=ie, ca =i ]n noaptea aceea ]nde-p[rtat[, c`nd se ]mbulzea pe poarta jit[riei, gata s[ dea pestenoi — =i at`t de nea=teptat[ era apariia ei, abia r[s[rit[ acolo ]npoart[, ]nc`t femeia cu care c[utam singur[tatea c`mpiei f[cuun gest de ap[rare cu am`ndou[ m`inile =i scoase un strig[tu=or de surpriz[”.... „Luna transfigureaz[ totul. Gardurile str`mbe, =andramaleled[r[p[nate, b[l[riile din maidan, at`t de ur`te ]n lumina soareluianalist =i veridic, adinioarea ]n b[taia lunii erau frumoase...Soarele realist =i unul ca =i adev[rul...” S[ lu[m seama la tratarea interpretativ[ a naturii, ]n acesteexemple, nu numai pentru frumuseea ei ingenioas[, ci pentruc[ aceast[ tratare este profund caracteristic[ constituirii generalea c[rii. Jurnalul lui Emil Codrescu este f[cut din not[ri de o]nver=unat[ analiz[; ]ntr-un asemenea fanatism al subiectivit[ii, %
  • 228. 228 Paul Zerifopolnatura cosmic[ ]ns[=i e fundamental raportat[ la dispuneriumane, =i supus[ criticii psilhologice. Pur =i minunat artistic[ este reminiscena, independent[ defr[m`ntarea dramatic[: „nopile veneau din p[dure ude, cu mirosde ferig[...”, impresie saturat[ de exactitate poetic[. }n acela=i plan de interpretare ca =i natura este tratat, ]n subtil[simbolizare, mecanismul ceasornicului: „angrenaj de fore, leciede determinism — cu sistemul lui de sori str[lucitori, cu palpitulspiralei nel[murit =i sur ]nchipuind o nebuloas[, cu preteniacoardei de perpetuum movens al rotaiei dintre cele dou[ capace— e un univers ]n miniatur[, pe care maistrul ]l descompuneprin analiz[ =i-l recompune prin sintez[.” Emil Codrescu este un maistru ceasornicar, aplecat cu ]nd[-r[tnicie asupra sistemelor chinuitoare din care-i este alc[tuitsufletul. At`t de complet[ ]i este expunerea, ]nc`t u=or se poatedemonstra cuprinsul intim al c[rii prin citate textuale. M[ tem]ns[ c[ deloc nu-mi va fi u=or a manopera potrivit lumina, pentrua ]nf[i=a cititorilor situai ]n o prea exclusiv[ actualitate pers-pectiva valorilor suflete=ti din care se ese drama. }n adev[r num[ pot desface de convingerea c[ aceast[ dram[, pur interioar[,este =i istoric[. Dar felul acesta de greut[i face cu at`t mai ispititoare]ncercarea. *** Emil Codrescu, medic =i om de cultur[ general[ neobi=nuit[,trebuie s[ fi fost t`n[r de tot prin anii c`nd se a=ezase binest[p`nirea poeziei lui Eminescu. Lectura de baz[ a generaieisale o formau neap[rat Schopenhauer =i Darwin. }n vocabularuldoctorului, „geniul speciei” =i „seleciunea” sunt cuvinte rituale. }n vehementa (=i altfel destul de naiva) polemic[ a lui
  • 229. Pentru arta literar[ 229Schopenhauer contra femeilor, pe temei =i cu ornament defilozofare biologic[, aflau, probabil, tinerii intelectuali moldovenidin timpul acela, un fel de r[zbun[toare consolare, speculativ[,pentru st`ng[ciile lor complicate fa[ cu sexul blestemat, st`ng[ciiat`t de bogate ]n efecte dureroase. R[zbunare de intelectualisuperdelicai, ]nfundat[ =i indirect[. Sfiiciunea =i politeea acelor tineri aveau o natur[ =i grade cepar tineretului actual paradoxal neverosimile. S[ te culci cufemeia pe care o „iube=ti”, constituia, chiar numai ]n intenie, osuprem[ impolitee; iar fapta ]ns[=i, o s[lbatic[ profanare, deneg`ndit ]n planul acelor mult delicate spirite. Ca s[ vedei unde ajungea, ]n vremile acelea, oroarea deorizontalitate ]n situaii intens sentimentale, v[ pomenescurm[toarele: prin f`na, se plimb[ cei doi, care cu nici un chipnu pot deveni pereche. Fire=te, Adela culege flori. Dar el?„Spectator neocupat, mi=c`ndu-m[ f[r[ rost ]ncolo =i ]ncoace(]n faa unei femei nu pot s[ m[ ]ntind pe iarb[, singura soluieonorabil[ a problemei), situaia mea e dificil[...” Auzii difi-cultate?! Noroc c[ Adela, precum crede Emil, „nu observ[ nimic”. Lucrul ni se l[mure=te =i prin o formul[ generalizatoare despreo dragoste din copil[rie: „E singurul t[u amor curat, pentru c[n-a fost amor, pentru c[ n-ai fost niciodat[ pe punctul de a muride pofta celor c`teva kilograme de materie organic[, pe carefata cu p[rul pe spate le extr[gea din elementele brute alenaturii”. }n treac[t not[m faptul curios, dar ad`nc fondat ]nconcepia ]ntreag[ a doctorului Codrescu, c[ meritul fetei de aextrage „din elementele brute”... aceea ce extrage, ]i pare, lui,neglijabil. Dar subliniem mai tare contrastul dintre asprimeaterminologiei pedante cu „kilogramele de materie organic[”, =iging[=ia eterat[ a ideii de „amor curat”: avem aci manifestareaunui principiu din structura ]ns[=i a lamartinianului scho-penhauerizant, trecut prin pozitivism. Doar acela=i doctor ne]nc`nt[ cu suave explicaii asupra epitetelor „floare” =i „]nger”,
  • 230. 230 Paul Zerifopolce s-ar fi potrivind uneori at`t de exact femeilor. De aceealeg[tura, din trecut, ]ntre Emil =i o femeie cu carne frumoas[ =iapetituri ]ntregi, se nume=te „demen[ stupid[” =i „epoc[ cinic[”;=i ]nelegem ce rezonan[ ]nfior[toare vor fi avut pentru mediculliterat cuvintele: „Un amant este o realitate teribil[. Incomparabilmai ]ngrozitoare dec`t un so.” Noteaz[ doctorul: „}ntotdeauna mi-a venit greu s[ schimbapelativul Domni=oar[ ]n Doamn[. Mi se pare o imixtiune ]n lucruriprea intime, mi se pare c[ iau act cu brutalitate de fapte care num[ privesc =i nu-i decent s[ m[ priveasc[.” Iat[ documentareamonumental[ a unei superlative discreiuni, dar, ]n acela=i timp,=i a unei alarmante obsesiuni. Normal, apelativele acelea lesubstituim, ]n semnificare social[, f[r[ a ne preocupa de realit[ilesexuale ce le corespund; ]ns[ doctorul Codrescu ia lucrurilealtminteri: el se g`nde=te la preciziuni anatomice =i fiziologice,=i-i e infinit ru=ine s[ zic[ luni dimineaa Doamn[ unei tinerefete c[reia p`n[ s`mb[t[ seara ]i zicea Domni=oar[. Este aci unexces de pudoare ce pare c[ nu s-ar putea ivi dec`t ]n fanteziaunui rafinat jouisseur. }n adev[r, deloc pudoarea nu ]nseamn[,imediat, castitate. Neap[rat, pe asemenea culmi ale pudorii ne]nt`lnim cu cele mai stricte postulate ascetice. „Foamea selectiv[de femeie, numit[ impropriu =i aproape ]n der`dere iubire, este]ntoarcere la animalitate, este, g`ndind bine, o impulsie sinistr[. Orice declaraie de amor, oricum ar fi exprimat[, tacit sau princuvinte, este, ]n esena ei, o cer=ire a corpului, considerat[ defemeie, fie c[ consimte sau nu, ca o propunere ru=inoas[.” +i oroarea ascetic[ pentru realit[ile sexuale o exprim[des[v`r=it vorbele doctorului despre [ranca pe care o vedetrec`nd repede spre un fl[c[u: o nume=te „pas[re r[pitoare” =i„femel[ teribil[”. Dar numaidec`t tonul acesta de invectiv[aproape ezechielian[ face loc unui ton altfel ]nfierb`ntat: femeia,„cu s`nii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale”. }n spirituldoctorului Codrescu stra=nic se bat g`ndurile. !
  • 231. Pentru arta literar[ 231 }n ]nsemn[rile lui, s`nul Adelei, de exemplu, este tratat cu oimpresionant[ atenie. Ceva mal slab, =oldurile =i umerii. De tottulbur[toare pare a fi importana piciorului, precis: a botinei, av`rfului botinei. Despre rolul rochiilor lungi, gelos acoperitoare,]n psihologia =i istoria dragostei europene, a f[cut domnulIbr[ileanu, =i ]n unele publicaii ale sale de ordin teoretic, refleciifine =i ad`nci. }n acest punct Adela se supune disciplinei clasice...„Am ]ntins pelerina la picioarele unui mesteac[n, care a servitAdelei de speteaz[. Sprijinit[ de copac, botinele ]i ie=eau de subrochie, ca dou[ fiine mici =i impertinente. Dar Adela ]=i acopericu rochia p`n[ =i v`rful botinelor.” +i motivul revine. Iar c`nd evorba de atingerea picioarelor, toate c[tu=ele politeii =i alepudorii se ]ncordeaz[ exasperat. „Pe sc[una=ul de dinainte, ]ntr-otr[sur[ mai str`mt[ dec`t a lui Badea Vasile, trebuia s[ fiu mereucu ochii ]n patru ca s[ nu ating picioarele tovar[=elor mele (Adela=i Doamna M., maic[-sa)...” Evident, c`nd Adelei, urc`ndu-se pecapra tr[surii „rotunzimea de z[pad[ ]i sidefeaz[ o clip[ voalulnegru al ciorapului”, doctorul Codrescu renun[ a mai nota cesimte. E paroxismal. }ns[ diavolul nu se odihne=te. Adela se lovisela un picior. Doctorul trebuie s[ o examineze, =i groz[via se]nt`mpl[: ]i vede piciorul gol. „De azi ]nainte demena mea aintrat ]n o alt[ faz[”, consemneaz[ jurnalul, nu f[r[ spirit deanaliz[. Acum cititorului, chiar c`t de str[in de lumea =i timpuldoctorului Codrescu, i se va fi deschis, credem, drumul limpedepentru a simi accentele =i valorile acestui roman de analiz[,at`t de minuios =i at`t de delicat. Cadrilul acesta pasional, cu doi pa=i ]nainte =i opt ]napoi, esteplin de farmecul lucrurilor care au fost. Asupra figurilor din trecutne ]nduio=[m ]n felul ]n care ne ]nduio=eaz[ copiii; cu o u=oar[tristee ]n plus. Trecutului ]i atribuim naivitate =i inocen[ —]nocena a ceea ce a devenit inefectiv. }n cazul de fa[ acestsentiment ni se precizeaz[, de exemplu, =i a=a: pe doctorul !
  • 232. 232 Paul ZerifopolCodrescu ]l st[p`ne=te frica de a tr[i. De aceast[ fric[, tineretulactual este mai str[in ca de orice. +i acel darwinist tr[ie=te sub oprejudecat[ popular[, foarte naiv[ =i foarte trecut[ =i ea:prejudecata perfeciei =i a eternit[ii fericirii. Ideea lui de fericireeste extensiv[. Voina =i puterea de a ad`nci secundele nu-i suntcunoscute. Codrescu este de tipul adolescentului perpetuu. E cuat`t mai remarcabil c[ resortul central al dramei sale sentimentaleconst[ ]ntr-un conflict oarecum cronologic: are patruzeci de ani— „patruzeci de ani! ce ur`t, ce vulgar sun[ cuvintele astea! cedospit!” — iar Adela dou[zeci. Cu aceast[ deosebire de v`rst[ elnu o mai iart[ pe fat[; i-o repet[ p`n[ ce o exaspereaz[. +i doarfata, c`t era de pudic[ =i de bine crescut[, face =i spune tot ceera posibil pe acea vreme, ca s[-l fac[ a pricepe c[ b[rbatulacesta, ]n v`rst[ „dospit[”, ]i place ca nici un altul, c[ ea =tie c[ elo iube=te. }ns[ doctorul Codrescu — nimic! El — face analiz[. 0face p`n[ la deplorabila ]ncheiere: „am pentru dumneata unsentiment curios.” Delicios de ging[=ie este acest flirt moldovenesc de pe vremuricu mata =i cu duduie. Este aici prilej de a regreta ]nc[ o dat[aplatizarea acestor ad`nc expresive moldovenisme la gradul devocative fixate ]n auzul telefoanelor rom`ne. Adela e paralela rom`neasc[, istoric[ =i psihologic[, la celedoua nuvele de dragoste veche ale lul Francis Jammes. Figuralul Emil Codrescu ]=i g[se=te rude =i prin unele romane ale luiHenri de Régnier. Lamartinianul moldovean e colorat de Schopenhauer =i deevoluionism. Acesta e caracterul specific ]n pitorescul s[upsihologic =i istoric. Domnul Ibr[ileanu l-a ]nf[i=at cu o elegant[=i istovitoare erudiie de moralist observator. Drama ]n care ne eprezentat tipul ]nainteaz[ ]n mi=c[ri oarecum micrometrice,conduse cu o virtuozitate ce ]nvedereaz[ singulara =i bine-cuv`ntata ]nt`lnire a unui talent cu subiectul s[u. !
  • 233. Pentru arta literar[ 233 DESPRE IDEOLOGIA LUI EMINESCU* Se acumuleaz[, ]n sf`r=it, studiile asupra operei lui Eminescu. Dl Cezar Papacostea cerceteaz[ urmele de filozofie antic[; dlMur[ra=u, naionalismul; Cora Valescu, pesimismul; Iuliu Iura,mitul; iar acum ]n urm[, G. C[linescu, ]n primul volum consacratOperei lui Eminescu, expune =i examineaz[ filozofia teoretic[ =ipractic[ a acestuia. P`n[ se va scrie un referat am[nunit despreEminescu. Dup[ ultimele publicaii d[m aci c`teva ]nsemn[ri dinlectura acestei din urm[, ca una ce trateaz[ ]n cadru larg g`ndireatotal[ a p[rintelui literaturii noastre moderne. Cu scrisul s[u agreabil popular, Schopenhauer s-a interpus]ntre Kant =i mulimea amatorilor de filozofie. Zeci de ani aumers a=a lucrurile printre literaii europeni cu ambiie de filozofie;sumedenie dintre ace=tia au tr[it =i au scris ]n convingerea c[mijlocul eminent pentru a cunoa=te filozofia lui Kant este r[sfoirealui Schopenhauer. Doar acesta ]nsu=i se afirm[ cu abil[ naivitateca porte-voix autentic al celui ce ]ntemeiase idealismul critic.Fire=te, aceast[ mod[ dogmatic[ a trecut =i pe la noi; =i la noi s-azis: Kant, adic[ Schopenhauer. Apoi ]n detaliu c[, ]n Eminescu,de exemplu ]n S[rmanul Dionis, ]nv[[m filozofie kantian[. Cuexactitatea r[bd[toare ce-l caracterizeaz[, C[linescu ]ndreapt[aceast[ fundamental[ gre=eal[ referitoare la ideologia lui Emi-nescu. Schopenhauer era om de temperament, ]nainte de a fig`nditor filozofic; apriorismul timpului se pref[cuse la el ]n „dieWesenlosigkeit der Zeit”1, — ceea ce-i trebuia lui pentru a negaistoria =i a se putea ]nver=una asupra nimicniciei vieii. F[r[]ndoial[: „Eminescu ]nelegea cum trebuie pe Kant”; ]ns[ aceastanu are a face: acolo unde Eminescu ]=i nutre=te poezia din filozofie,el opereaz[ cu elementele unui „panteism spiritualist”, care neaminte=te de Spinoza, de idealismul lui Fichte, de ideologii * G. C[linescu, Opera lui Eminescu, vol. I, Cultura Naional[ (n.a.) !!
  • 234. 234 Paul Zerifopolmagice, de credine ]n revenirea acelora=i forme fenomenale =i]n metempsihoz[. Eminescu a definit doar poezia: voluptuos joccu imagini. Din filozofie, ca =i din orice alt izvor, Eminescu ]=i opreaimaginile care-l fermecau mai ]nt`i pe el ]nsu=i. „Vis al nefiinei”e „universul cel himeric.” Vis al nefiinei este un fel de nonsens,pentru cine ar vrea s[ ia vorbele acestea drept formul[ filozofic[.Dar vis =i nefiin[ in de acela=i coninut, =i ambele funcioneaz[ca imagini ale unui acela=i complex: irealul — poate ni=te reflexedin nihilismul budist: poetului ]i trebuia acumulare de imagini,pentru a da substan[ c`t mai dens[ unui acord de tonuriafective, pentru a ]nscrie cu o ap[ tare c`t mai concentrat[sentimentul irealului. O poem[ nu e o expunere coerent[ deteoria cunoa=terii. Judicios ]ncheie C[linescu: „cuno=tinele demai t`rziu =i poate chiar ]nr`uririle, pe care nu suntem ]n stares[ le dovedim, fiindc[ templul a r[mas cu zidurile retezate,n-au alterat schopenhauerismul profund al lui Eminescu”; ]nadev[r: „cu oric`te abateri, filozofia lui este, ]n esena ei, ovariant[, uneori =i mai mult, un comentariu al filozofiei luiSchopenhauer”. }n total, filozofia teoretic[ a lui Eminescu esteeclectic[. Evident, interesul s[u pentru metafizic[, =i prin eanumai, =i pentru teoria cunoa=terii, era considerabil. Fragmentefilozofice ]n versuri =i ]n proz[, din materialul manuscris,]nt[resc destul acest fapt pe care-l ar[tase, din capul locului,textul poeziilor publicate. }ns[ filozofia teoretic[ a fost pentrud`nsul, pe de o parte, izvor de imagini; fundament pentru omoral[ =i o politic[, pe de alt[ parte. F[r[ interes, desigur, nueste o cercetare — at`t de minuios lucrat[ — ca a dlui Al.Dima, a urmelor de idei =i terminologie hegelian[ la Eminescu(]n Viaa rom`neasc[ din 15 februarie 1934), fiindc[ Eminescutrebuie s[ fie, pentru noi, rom`nii, subiect eminent de studiu;=i ]ndeosebi preioas[ e apropierea pe care o face dl Dima ]ntremonarhismul lui Eminescu =i acel al lul Hegel. Hot[r`t r[m`ne !
  • 235. Pentru arta literar[ 235]ns[ c[, ]n „atitudinile strict ideologice, filozofia lui Scho-penhauer reprezint[ un punct de plecare” (C[linescu, pag. 93). Gre=it[ din principiu este orice ]ncercare de a descoperi unsistem riguros ]n g`ndirea teoretic[ a lui Eminescu. Originalitateasa ca g`nditor st[ ]n chipul cum din aceast[ g`ndire r[sarpropoziiile g`ndirii practice (pag. 89). O instructiv[ ilustrare a acestei gre=eli de metod[, careconsist[ ]n a str`nge de aproape textele poetice pentru a scoatedin ele o filozofie unitar[ precis[, ne d[ Calinescu ]n analizaLuceaf[rului — „poemul socotit de toi ca inima g`ndirii poetului”.Dup[ ce enumer[ ]n treac[t c`teva din cele mai impresionanteexplic[ri propuse de zelo=i comentatori —- Luceaf[rul estearhanghelul Mihail =i Eminescu e un mistic care practic[ postul=i preveste=te mi=carea ortodoxist[ contemporan[; Luceaf[ruleste Neptun st[p`nind fundul apelor, un demon acvatic carepractic[ vr[ji venerice; Luceaf[rul este o combinare de Satan-Lu-cifer cu Orfeu; Luceaf[rul este Logosul creator; Luceaf[rul estep[m`ntul rom`nesc, iar C[t[lina e naia rom`n[ — C[linescu nepune sub ochi singura explicare „plauzibil[”, pe a lui Eminescu:„]nelesul alegoric ce i-am dat este c[, dac[ geniul nu cunoa=tenici moarte =i numele lui scap[ de simpla uitare, pe de alt[ parte]ns[, pe p[m`nt, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de afi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.” Despre consacratul „pesimism” al lui Eminescu, autorul nepropune formula c[ „]n poezie pesimismul este invers propor-ional cu v`rsta”. Tocmai ]n tineree, „c`nd poetul se agita cuat`ta frenezie naionalist[ ]n vederea serb[rii de la Putna”, =i pec`nd s[n[tatea ]i era ]nc[ bun[, pesimismul s[u ]=i d[ „cea maicomplet[ =i mai grandilocvent[ expresie”. }nelegem a=a: cu c`t]nainta ]n v`rst[, cu c`t Eminescu ]=i consacra mai mult energiileg`ndirii sale asupra eticii =i politicii, cu at`t, fire=te, pesimismuldevenea pentru el mai neglijabil =i mai neglijat. }n Cezara,ascetismul budist al lui Schopenhauer este uitat, ]n folosul unui !#
  • 236. 236 Paul Zerifopolepicureism s[dit ]n primitivitate: pustnicii s[i, ca =i Cezara, ser[sfa[ goi, ]n valuri, =i ]=i afund[ trupul in ierburi =i flori. Dinprimatul schopenhauerian al instinctului, Eminescu scoate oconcluzie r[sturnat[, hedonistic[. }n primatul instinctului ]=i fundeaz[ Eminescu =i ideile politice.+i aici, con=tiina =i raionalitatea sunt r[ul, sunt avocaii diavo-lului. Modelul e statul „natural” al albinelor. Potrivit ierarhieinaturale a instinctelor, politica lui Eminescu se cl[de=te pe unmaterialism — sau cel puin un realism — economic. }n statulcon=tient, raional =i „contractual”, triumf[ minciuna, falsa via[de stat =i falsa cultur[. }n cazul Rom`niei, aceast[ minciun[ seincarneaz[ ]n liberali, ]n greco-bulg[rime, „hibrizii” sterpi =ipernicio=i, fiine dezagregate =i c[zute ]ntr-un individualismdistrug[tor de state; sau, cu o frapant[ formul[ de spirit regionalmoldovean: „masa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare onumesc munteni”. „Ia un b[iat de bulgar, trimite-l la Paris =irezultatul chimic e un june rom`n.” Acestei p[turi suprapuse se opune naiunea autentic[ cu voinaei oarb[ de a tr[i. P[tura suprapus[ este inventatoarea formelorgoale de cultur[, necesare parazitismului s[u esenial, ap[s[toare=i distrug[toare pentru singura clas[ pozitiv[ a societ[ii rom`-ne=ti, pentru [r[nime. Astfel se precizeaz[, ]n esen[ etnic[,pentru Eminescu, discrepana dintre form[ =i fond, semnalat[ =icriticat[ de „Junimea”, cu Maiorescu ]n frunte. „De la anul 1848]ncep`nd, scrie Eminescu, rom`nii au pierdut simul istoric.Cuvinte nou[ f[r[ cuprins, oameni noi f[r[ trecut =i f[r[ valoare,o limb[ p[s[reasc[ ]n locul vrednicei limbi a str[mo=ilor,instituiuni nepotrivite cu trebuinele modeste ale [ranuluidun[rean, au ]n[bu=it frumoasele =i spornicele ]nceputuri aleunei literaturi ]ntr-adev[r rom`ne=ti, ale unui naionalism, nude fraze banale, ci de un cuprins real.” Eminescu ]=i ]ndreapt[ deci polemica ]mpotriva tuturor mani- !$
  • 237. Pentru arta literar[ 237fest[rilor parazitare or[=ene=ti: excesul funcion[resc, „prole-tariatul condeiului”, literatura fals[ franuzit[, ]nstr[inat[ defrumuseea limbii =i a poeziei populare — pe care, toate, el lealipe=te regimului nefiresc al formelor de stat liberale. P[str[toare ale spiritului naional au fost, singure, vorba, =ipoezia popular[, =i biserica ortodox[. Dar ]n biseric[ poetul nu vede numai o p[str[toare a spirituluinaional =i a limbii str[mo=e=ti: ea e =i puterea principal[ ]ntruarmonizarea claselor, armonie care era s[n[tatea societ[iirom`ne=ti ]n trecut. Regenerarea =i m`ntuirea se vor g[si, prin urmare, ]n m`n-tuirea de liberalism, ]n ap[rarea [rii de industrializare =i decapitalism apusean, ]n eliminarea intermediarului comercialparazitar, ]n specie a evreului, ]n degrevarea statului de excesulfuncion[resc, ]n revenirea la mica industrie din trecut, ]n totaldeci, autarhie economic[ ]n marginile unui stat agrar. }n Opera lui Eminescu, reg[sim pe ]nv[atul =i omul de gustcare ne-a dat acum trei ani Viaa lui Eminescu. Am scris atunci: „norocoas[ superb este ]nt`lnirea, ]n acela=iom, a tinereii cu virtuozitatea rutinat[. Fizionomia istoriculuiliterar G. C[linescu ]nvioreaz[ nea=teptat aspectul studiiloristoric-estetice ]n ara aceasta. Aceast[ Via[ a lui Eminescu ]mipare, ]n spirit cercet[tor =i ]nv[[tur[, ]n p[trundere artistic[ =italent literar, una din cele mai reu=ite c[ri rom`ne=ti.” Ast[zi,C[linescu urmeaz[ cum a ]nceput. Aceea=i atent[ informaie,aceea=i fericit[ ]mbinare de agerime judicioas[ cu subtil[ inge-niozitate, acum ca =i atunci. Cititorii de lucruri bune r[m`n pl[cut]ndatorai, ]nc[ o dat[, lui G. C[linescu =i editorului s[u. !%
  • 238. 238 Paul Zerifopol POEZIA ROM~NEASC{ }N EPOCA LUI ASACHI +I ELIADE Simul nostru literar actual ne face s[ gust[m unele versuridin Psaltirea lui Dosoftei nu numai ]n savoarea lor de trecutdep[rtat; ci g[sim ]n ele =i o frumusee direct[: arhaismul lor e]n acord cu sentimentul nostru viu al trecutului. Din contr[: poezia de la sf`r=itul veacului XVIII =i ]nceputulveacului trecut, de la V[c[re=ti prin C`rlova =i Hrisoverghi, p`n[la Asachi =i Eliade R[dulescu, ne insufl[, ]n definitiv, o atitudinedezaprobatoare. Pentru gustul cititorului de ast[zi, acele ]ncerc[ripoetice sunt valori mai mult s[u mai puin degradate, =i nu simplu]nvechite. }n mare parte, acea poezie ne apare, cum at`t de exactspune dl profesor Densusianu despre V[c[re=ti — ca poeziel[ut[reasc[. }n adev[r pentru noi acea literatur[ a c[zut ]n bun[parte la nivel suburban. }n ea noi nu afl[m parfum de arhaism,ci aer de semicultur[. }ns[, desigur, au r[mas din acea epoc[ versuri ]n care se]nvedereaz[ o poezie nou[, o poezie ]n continuitate vie cu poeziade ast[zi. }n asemenea margini putem recunoa=te ]n acea literatur[]nceputurile poeziei noastre moderne. E greu, ori e de-a dreptul imposibil, a justifica ]n ]ntregime,pentru vreunul din poeii de pe atunci, calificativul de primulpoet rom`n modern; ]ns[ versuri se g[sesc, desigur, la acei scriitori,versuri pe care le putem numi ]nt`ile versuri rom`ne=ti moderne.Dac[ ar fi s[ pomenesc o bucat[ ]ntreag[ care s[ o putem a=ezape cea dint`i foaie a poeziei rom`ne=ti moderne, a= numi baladaAndrei Popa a lui Alecsandri: „Cine trece-n Valea-Seac[ Cu hangerul f[r[ teac[ +i cu pieptul dezvelit? Andrei-Popa cel vestit. !
  • 239. Pentru arta literar[ 239 ................... Zi =i noapte de c[lare Trage bir din drumul mare, +i din ar[ peste tot Fug neferii c`t ce pot... ................... Andrei fuge f[r de-o m`n[, Prinde murgul la f`nt`n[, D[ piepti=, sare pe =a +i din gur[ zice a=a: . . . . . . . . . . . . . . . . . . .” }n 19 strofe, datate din 1843, de la Ocna, tonul =i ritmulpopular ni se arat[ pentru ]nt`ia oar[ asimilate de un poet artist,cu un gust deplin sigur de sine — afar[ doar de acel: „Ura! Vulturul ]n nori R[cni falnic de trei ori”din strofa final[, ce pare r[t[cit acolo din vreun mar= patrioticcum se obi=nuiau pe atunci, =i unde ne =i ]nt`mpin[, neap[rat,epitetul falnic, acel trocheu pompos, de genul pe care francezii ]lnumesc pompier, epitet ajuns apoi inevitabil la Alecsandri =i laalii; un adev[rat recvizit nenorocit din acele care fac mod[ =idureaz[ ]n des[v`r=it[ banalizare. Altminteri, Andrei Popa este obucat[ ce poate fi pomenit[ ca prim monument al poeziei rom`nede sine st[t[toare. Pentru a reprezenta viu distana istoric[ ]ntre generaiilede poei — problema generaiilor preocup[ cu drept cuv`ntmult ast[zi pe istoricii literari — pentru a ne da seama decaracterul unei adev[rate inovaii artistice =i a clarifica totrelieful baladei citate din Alecsandri, s[ ne amintim de poeziilelui Conachi. Conachi scrie p`n[ pe la 1848, iar Andrei Popa alui Alecsandri este din 1843; ]ns[ Conachi, p`n[ la urm[, nuiese din stihurile lui c[tre „Catinci, Casandre, Marghioale”,din Logodna Prohiriei, din: !
  • 240. 240 Paul Zerifopol „Ah! ochi=orii vii Cam negri c[prii”sau Ah! nurule ]mp[rate al podoabelor fire=ti,sau ]nc[: „Doi ochi pori Ce fac mori Ca ni=te gelai +i arunci Tot ]n munci Pre amorezai.” La Conachi, diversitatea ritmului e variaie pur superficial[.}ntru nimic ea nu corespunde diversit[ii tonului interior albuc[ii. Versul de 15 silabe, cu mersul s[u potrivit pentrupovestire sau pentru apostrofa solemn[, Conachi ]l ]ntrebuineaz[indiferent, ca s[ jeleasc[ moartea prietenului Basilic[ Bal=, ca =ipentru a c`nta u=urel, de ex.: Iubitul =i Ur`tul: „}ntr-o zi de prim[var[ umbl`nd pe c`mp, Aglaé V[zu din n[stav Amoriul culeg`nd flori l`ng[ ié”sau a interpela pe Dumnezeu sf`ntul, precum urmeaz[: „Ce putere, Doamne sfinte, ai s[dit ]n ochii verzi!” Cu acest boier c[rturar r[m`nem p`n[ la sf`r=it ]n poeziatabietlie, care se explic[ prin scripca =i oftatul l[utarului. Pentru a l[muri prin contrast ceea ce aminteam la ]nceput, c[de versul lui Dosoftei ne simim, pe unele locuri, literarice=teaproape, citez c`teva din versurile lungi — de 16 silabe — dinpsaltirea b[tr`nului mitropolit: „Blagoslovi-voi pre Domnul, toat[ vremea =i-n tot ceasul, Laud[ lui este-n rostu-mi s[-i c`nt c`t ]mi poate glasul. ...Venii aproape de d`nsul, =i s[ v[ luai lumin[ Ca s[ fie faa voastr[ luminoas[ =i senin[.”
  • 241. Pentru arta literar[ 241 Este evident c[ pentru ]nelegerea =i simul literar al cititorululde ast[zi, ceea ce se poate numi poezie biblic[ ni se arat[ deplinintegrat[ ]n aceste versuri ale lui Dosoftei. Estetice=te, ele ne sunt perfect actuale. Nici prin vocabular,nici prin ritm, nici prin ideaie ele n-au suferit, de atunci =i p`n[azi, nici o devaluare. }ns[ iat[ numaidec`t, pentru a face c`t maipalpabil[, ]nainte de orice analiz[, ]n ce fel de degrad[ri literareni se prezint[ originile poeziei rom`ne celei noi, iat[ c`teva dina=a-numitele versuri biblice (tot din psaltire) de ale lui EliadeR[dulescu: „Dreapta ta, Doamne, se glorific[ ]n fortitudine, Dreapta ta, Doamne, ]nfr`nge inamicul. Trimis-ai spiritul t[u, Doamne, +i marea ]i acoperi, Ca plumbul apuser[ ]n apele vehemeni.” }ntr-adev[r, ce o fi vrut s[ ]nsemne Eliade R[dulesccu princuv`ntul a ]ntr-aduce nu-mi dau bine seama: „}ntr-aduce, o Potente, }mpl`nt[ pe d`n=ii, }n muntele eredit[ii tale }n locul, preparat locuinei tale, o Eterne, }n sanctuarul, Doamne, edificat de m`inile tale.” Aceste versuri, Eliade R[dulescu le d[ ca mostr[ =i model ]ncursul s[u de poezie, dup[ ce polemizeaz[ contra limbii nero-m`ne=ti a g`sc[narilor — adic[ a limbii cu slavonisme =i grecisme— =i recomand[ limba V[c[re=tilor, care prin rime regulate (prinrime, Eliade R[dulescu ]nelege aci versuri) se exprim[ ca s[priceap[ toi =i s[ plac[ tuturor. }nainte de a ar[ta, prin exemple, ]nf[i=area originilor poezieirom`ne=ti celei noi, epoc[ pe care am intitulat-o cu numele luiAsachi =i Eliade R[dulescu, trebuie s[ pomenesc doi versificatori:pe boierul Alexandru Beldiman =i pe c[rturarul Budai-Deleanu,autorul poemei eroicomice |iganiada. Am`ndoi ace=tia bene-
  • 242. 242 Paul Zerifopolficiaz[, prin sinceritatea scrisului lor, de aceea=i situaie fa[ decon=tiina literar[ actual[ ca =i vechiul Dosoftei. St`ng[ciile acestor doi nu sunt dizgraioase; Beldiman nuviseaz[ a fi literat inovator, iar Budai-Deleanu e un c[rturar debun[ calitate, =i ]ncercarea lui de „a obi=nui — precum ]nsu=ispune — a obi=nui =i ]ntru limba rom`neasc[ aceea=i poezie,mai ridicat[ =i subire cum se afl[ la alte neamuri” nu cadeniciodat[ ]n prosteasc[ imitaie. Din Budai-Deleanu =i din Beldiman se pot cita versuri ]n care]=i afl[ glas, original pentru ]nt`ia oar[, verva satiric[ ]n poezianoastr[. La Budai-Deleanu cu o muzicalitate surprinz[toare, laBeldiman cu o violen[ de limbaj superb familiar[, ne ]nt`mpin[,]nt`ia oar[, pe rom`ne=te, invectiva ]n form[ artistic[. Budai-Deleanu apostrofeaz[ astfel pe rom`nul ajuns, dinv`njos ce era pe vremea lui |epe=-vod[, sl[b[nog cu totul, ]nfaa str[inilor ]n a c[ror m`n[ ]nc[puse: „Venetici fl[m`nzi de prin ostroave, Greculei din Anadol, din Pera, |i-au r[pit venituri, cu hrisoave; Tu le zici: Arhonda, kalimera! +i te ]nchini cu mult[ plec[ciune Crez`ndu-le toate ce vor spune...” Beldiman ]ns[ ]i ia, pe fiecare dup[ nume, cum ]i cuno=teadin ochi sau din auzite, =i-i ]nseamn[ cu epitete ce sun[ din plina neao=[ lovitur[: „}ntre ei mai era ]nc[ un curbet posomor`t, Un Levidis Nikulaki, suflet sc`rnav =i ur`t, Cel[lalt e Flore=teanul, viclean ademenitor, Ipocrit de cei de frunte =i de [ri v`ntur[tor... ...+i Romandi p`rc[labul, un giugea, un om pocit; O st`rpitur[ greceasc[, ie=it dintr-un vas clocit.” Insistent atrag ateniunea asupra frumuseii emistihului: „+ide [ri v`ntur[tor”, cu inversiunea lui plin[ de arhaic[ savoare =i
  • 243. Pentru arta literar[ 243cu superba lui amploare ritmic[; =i tot a=a asupra cuvintelorpierdute ast[zi: curbet =i giugea; curbet ]nseamn[ pe turce=te:camarad de pederastie, iar giugea ]nseamn[ pitic — am`ndou[elemente a c[ror moarte e cu totul regretabil[, at`t pentrusonoritatea c`t =i pentru funciunea lor lexical[. Urm`nd a aminti scriitorii aceia ]n care, precum am amintitla ]nceput, o poezie nou[ apare, trebuie s[ amintesc pe IancuV[c[rescu, ultimul din celebra formaie de poei. }n treac[t, pomenim c[ acest V[c[rescu a scris =i sonete —Eliade R[dulescu noteaz[ ]n cursul s[u de poezie general[ c[ nucunoa=te dec`t 3 sonete ]n limba rom`n[, =i anume de IancuV[c[rescu — =i acest am[nunt ne arat[ clar c[, ]n acest membrual familiei, ne g[sim ]n faa unei generaii literare cu totul nou[. Interesant e, de asemenea, c[ la acest poet ]nt`lnim, ]n poeziaCaleidoscopul, strofa Luceaf[rului lui Eminescu: „...C`te dureri pricinuie=ti, Ce lacrimi de-ntristare La toi: ce mult nenoroce=ti Prin mica-i dep[rtare. Iar iubitoare-aievea-n vis Voind a fi ]n via[, Ca liliacul cel ]nchis Albul c`=tig[ fa[. Dar duhul t[u eu socotesc C[ i-ar da mii de fee, Prin acei ochi ce mult vorbesc; +i poate mult s[-nvee. +i-albu-i arat[-n adev[r Acum pe nea=teptate Cadre de raze cum r[sar Din doru-i, minunate. !
  • 244. 244 Paul Zerifopol }n c`te chipuri g`ndu-i schimbi, Oric[t vei fi departe Oriunde stai, unde te plimbi F[-n g`ndu-i s[ am parte.” Asemenea g[sim ]n Iancu V[c[rescu strofa din Pajul Cupidon=i alte buc[i ale lui Eminescu. De exemplu: „N-am s[ scap, ]n piept port dorul Peste ape, peste muni; V[d c[ peste m[ri amorul C`nd o vrea ]=i face puni.” }n 1829, Iancu V[c[rescu scrie un Mar= pentru oastea naional[atunci ]nfiinat[: „Slava str[mo=ilor vestii }n cale v[ a=teapt[, La r`nd, rom`nilor, ie=ii! Mergei pe calea dreapt[!” }l amintim aici mai cu deosebire pentru a semnala o ciud[eniea istoriei noastre literare. Acest mar= al lui Iancu V[c[rescu, at`t de bine susinut ]n tonb[rb[tesc =i ]n ce prive=te accentul, ca =i ]n vocabular, ar fi deajuns, credem, pentru cine vrea numaidec`t s[ fixeze un primpoet rom`n modern, un poet care, cum spune un admiratorabsolut al lui C`rlova, „sparge formulele unei tradiii”, ar fi deajuns, zicem, ca s[-i acord[m lui Iancu V[c[rescu acest loc. Dar=i prin alte versuri ale sale, acest poet se arat[ c[ a trecut departepeste „c`ntecele l[ut[re=ti =i improvizaiile anacreontice, pestepoezia u=oar[, sentimental[ =i senzual[”. Este ciudat[, ]n adev[r, insistena de a vedea tocmai ]n C`rlovape acel inovator, ]n C`rlova care ]n Mar=ul s[u c[tre oastearom`n[, scris ]n 1831, doi ani dar dup[ al lui V[c[rescu, scrie,de exemplu:
  • 245. Pentru arta literar[ 245 „Acea arm[ ruginit[ =i ascuns[ ]n morm`nt Braurile s[-nfierb`nte; ias[ iar[=i pe p[m`nt Tinerimea s-o-ncunune Cu izb`nde foarte bune, Pe ea fac[ jur[m`nt.” }ntreaga bucat[, inut[ ]n aceast[ mole=it[ formul[ de aluatnecopt, e o manifestare izbitoare de obtuzitate poetic[, =i ca]neles =i ca muzicalitate. Aceea=i mole=eal[, aceea=i statornic[fadoare ne ]nt`mpin[ peste tot, ]n cele c`teva pagini ale tristuluiC`rlova. C`rlova scrie (]n Ruinele T`rgovi=tei): „Dar ]nc[, ziduri triste, avei un ce pl[cut, C`nd ochiul v[ prive=te ]n lini=tit minut...”sau (]n P[storul ]ntristat): „P-acea pl[cut[ vreme, ]n ast[ trist[ vale...”sau (tot ]n aceea=i bucat[): „}ncet, ]ncet =i luna, vremelnic[ st[p`n[, Se urc[ pe orizont c`mpiile albind, +i plin[ de pl[cere, c-o frunte mai blajin[ }=i caut[ de cale adesea mulumind.” Mai trebuie s[ amintesc didactismul deplorabil din Rug[ciunea,care ar fi fost s[ fie un fel de elegie patriotic[? „A ta putere nem[rginit[ }n veci urmeaz[ a fi pornit[ Spre u=urin[ =i spre folos. ................... V`ntul ]i sufl[ tot nepl[cere Norii ]i plou[ nem`ng`iere — De flori nu gust[ pl[cut miros.” C`rlova a avut o soart[ jalnic[ =i a fost un t`n[r plin de inim[.Dar este evident ]n dauna isloriei literare a face din el un inovator=i un „sp[rg[tor de tradiii”, cum scrie un editor al poeziilor sale. #
  • 246. 246 Paul Zerifopol Dac[, din epoca considerat[ ca acea a ]nceputurilor unei poeziinoi, a fost un scriitor din care nu e aproape nimic de pomenit ]nistoria literar[, desigur acela e C`rlova. }n adev[r, deloc nu e deajuns tema patriotic[ =i tema melancolic[, pentru a ne ]ndrept[is[ dat[m epoci artistice; nicidecum lipsa sau raritatea relativ[ agrecismelor =i slavonismelor nu e motiv pentru a fixa date deistorie propriu-zis[ literar[, ci numai de istorie a limbii literare. Un caracter de ordin exterior istoriei literare, =i totu=i nuindiferent pentru mersul ei, e, cum cred, calitatea social[ a celordoi autori ale c[ror nume le-am legat pentru intitularea uneiepoci. Asachi =i Eliade R[dulescu nu sunt boieri; sunt — ca s[]ntrebuin[m terminologie apusean[, care la noi nu se puteaaplica pe atunci cu aproximaie, — sunt mici — burghezi =i oamenide =coal[, ca atare ei nu erau simpli amatori de literatur[ ]nceasurile slobode, sunt scriitori cu ambiie propriu-zis literar[. Asachi a avut parte de o cultur[ =i variat[ =i sistematic[. LuiEliade R[dulescu i-a r[mas p`n[ la urm[ un aer de semicultur[:cei 10 ani de exil =i r[t[ciri prin [ri str[ine par s[ nu fi avut niciun efect asupra lui ]n aceast[ privin[. Agitaiile lui linguisticeni-l fixeaz[ ca incurabil dasc[l ce nu parvine a-=i forma deplinsimul literar. }nc[ din 1859, anul ]ntoarcerii sale din exil, luiEliade R[dulescu i se zice, ]n ziare, „celebrul nostru literator” —„ilustru autor al Mihaidei” — ]n sf`r=it =i mai cu seam[, i se zice:„ilustru fundator al literaturii rom`ne”. A determina „fundatori” de literatur[ este o veche naivitate=col[reasc[, ce dispare, cum cred, p`n[ =i din manualele ele-mentare. Eliade a fost un foarte energic animator al vieii intelectuale,un pedagog prin excelen[ folositor literaturii. Era unul din aceice au darul de a contribui puternic la formarea unui public — =iaceasta, desigur, nu e capitol neglijabil ]n istoria literar[. Am v[zut cum Eliade R[dulescu ]nelege a face poezie biblic[pe rom`ne=te. Adaug aici un exemplu din versurile pe care elle-a numit Sapphice: $
  • 247. Pentru arta literar[ 247 „Bariothron[, — immortal — Aphrodit[, Fiia lui Joe, deh! — lasu-m[ ie. Nu m[ condamna-n doruri, nu ]n chinuri Prad[ urgiei. ...................................... Mi adoarme chinul, propiie div[, Ruga-mi ascult[, =i f[ s[ r[suflu; Fii aliata-mi!” Desigur, lipsa de gust, implicat[ deopotriv[ ]n orice estetic[de dasc[l ca =i ]n orice timp de nesiguran[ literar[, a fost p[catulcel mare al lui Eliade-R[dulescu =i al lui Asachi. R[dulescu a suferit poate mai greu dec`t Asachi de acest p[cat,din pricina nenorocitelor sale ambiii de a fabrica limb[ literar[— Eliade a cedat ]ntru aceasta sistemei ardelene. Pe Asachi l-asc[pat de asemenea r[t[ciri, mai r[u dec`t ciudate, un sim alvorbei vii, mult mai solid, sim care se pare a fi fost totdeaunamai energic ]n societatea moldoveneasc[. S[ nu uit[m ]ns[ c[ zelul literar =i patriotismul, ardoarea de acontribui s[ dea patriei o literatur[ l-au adus pe Eliade p`n[acolo ca s[ scrie dou[ buc[i care, aproape ]ntregi, stau ]ncontinuitate cu poezia nou[ — Zbur[torul =i O noapte pe ruineleT`rgovi=tei. Multcitatele versuri din Zbur[torul sunt aceste: „}ncep a luci stele, r`nd una c`te una, +i focuri ]n tot satul ]ncep a se vedea; T`rzie ast[-sear[ r[sare acum luna, +i cobe, c`teodat[, tot cade c`te o stea. T[cere este totul =i nemi=care plin[, Un c`ntec sau desc`ntec pe lume s-a l[sat; Nici frunza nu se mi=c[, nici v`ntul nu suspin[ +i apele dorm duse, =i morile au stat.” Versuri ca cele de mai sus sau ca aceste dou[ din O noapte peruinele T`rgovi=tei: %
  • 248. 248 Paul Zerifopol „+i seara g`nditoare sub fiecare st`nc[ +i-ntinde a sale umbre cutez[toare- n sus”ne oblig[ s[ uit[m c[ ]n aceste buc[i se mai g[sesc ]nc[ groaznicepedantisme ca belic[ ardoare, eroic[ valoare, debila mea fiin[.Descrierea serii ]n sat din Zbur[torul anticipeaz[ cu deplin[demnitate peisajele lui Co=buc. Necontestat ]mi pare c[ ]n cazullui Eliade ni se prezint[ un exemplu eminent ce ne arat[ cum unliterat plin de zel reu=e=te a fi c`teva ceasuri ]n viaa lui poetadev[rat, numai prin silitoare =i entuziast[ exercitare scrii-toriceasc[. Lui Asachi nu i-au reu=it dec`t sporadic versuri interesante caelement muzical =i ca imagine, dar nici o singur[ bucat[ poetic[]ntreag[. „Muni de unde peste unde, Marea unind cu Orizonu”sau „A lui Joe cert[torul fulgere tun[toare”sau „Fundul volburei ad`nce, peste-a apelor c`mpie”sau =i mai eminescianul vers: „A=a mintea v`nturat[ de ideile de=arte.” Asemenea versuri sunt ]nt`mpl[ri, probabil; ]nt`mpl[rileacestea anun[, dac[ nu capacit[ile deosebite muzicale =i vizualeale lui Asachi, posibilit[i ale limbii noastre, care t`rziu numais-au dezvelit ]n toat[ str[lucirea geniului artistic al lui Eminescu.N-a fost poet nici Asachi; cum n-a fost poet nici Eliade; a fost]ns[, ca =i acesta, un superior animator literar, =i versurile sale— ]n afar[ de acelea ]n felul celor citate — cuprindeau ]n ele,pentru scriitorii ce aveau s[ vie, un puternic ]ndemn de a secultiva prin studiul poeziei str[ine. }n prefaa la poeziile luiHrisoverghi, Kog[lniceanu condamn[, sumar, poezia lui Asachi,ca simpl[ imitaie de forme str[ine pentru abuz de mitologie.Judecata lui Kog[lniceanu e nedreapt[ ast[zi; pe atunci ea era o
  • 249. Pentru arta literar[ 249polemic[ folositoare. }ns[ chiar de la Kog[lniceanu, apare ]ncritica noastr[ eroarea de a considera numaidec`t ca poet noupe acei ce ]ncepeau, cum foarte simptomatic scrie Kog[lniceanu,a scrie „dup[ gustul naional!” ALECSANDRI Cu generaia lui Alecsandri, occidentalizarea societ[ii =i aliteraturii rom`ne=ti se modific[: tineretul moldovean, cultivat]n Apus, ]ncepe a critica ]ns[=i influena aceasta apusean[. }lcuprinsese grija de a nu fi dec`t imitator. E preocupat de a seemancipa de Apus, cum se emancipase de Orient; =i bucuros arfi adoptat formula naionalist[ din timpurile noastre: prin noi]n=ine! Alecu Russo, unul dintre prietenii de aproape ai lui Alecsandri=i insufl[tor de idei al acestuia, formuleaz[ precis simptomulnou ce caracteriza tinerimea intelectual[ de la 1848. El zice:„oamenii de ast[zi uit[ c[ nu au avut tineree. }n ziua r[s[ririilor, pe la 1835, cel mai t`n[r din ei era mai b[tr`n ]nc[ dec`t celmai b[tr`n din b[tr`ni. }ntr-un curs de 20 de ani, mai mult atr[it Moldova dec`t ]n cele de pe urm[ dou[ veacuri. }nt`mpl[rilelumii de primprejur mureau la grania [rii; v[lm[=agul veacului]i g[sea =i-i l[sa lini=tii. Ei au deschis ochii ]ntr-un leag[n moalede obiceiuri orientale; noi am r[s[rit ]n larma ideilor nou[ ochii=i g`ndul p[rinilor se ]ndrept[ la R[s[rit, ai no=tri ochi stauintii spre Apus! nimic nu mai leag[ Moldova de ast[zi cutrecutul, =i f[r[ trecut societ[ile sunt =chioape. Naiile care aupierdut =irul obiceiurilor p[rinte=ti sunt naii f[r[ r[d[cin[,nestatornice, sau, cum zice vorba cea proast[, nici turc, nicimoldovean...” Russo d[ aci elementele unui program nou decultur[. Prin aceasta ]ns[=i, el =i cei de generaia lui se prezint[ca un exemplu deosebit de viu pentru iueala cu care pornise a
  • 250. 250 Paul Zerifopolse mi=ca societatea rom`neasc[. Abia dezbr[case haina veche, =iiat[ c[ se =i g`ndesc tinerii no=tri la ]ntoarcere spre trecut.}ntoarcerea spre trecut nu cumva dup[ metoda latini=tilortransilv[neni; contra acestora curentul nou, =i Russo ]nainte detoi, porne=te r[zboi; „}n mine vei g[si un rom`n, ]ns[ niciodat[p`n[ acolo ca s[ contribuiesc la sporirea romanomaniei, adic[mania de a numi romani” —- spune t`n[rul profesor Kog[lniceanu]n discursul introductiv la cursul de istorie naional[, 1843. Oameniiace=tia vorbesc despre romanomanie — vedei ce repede mergeaulucrurile ]n societatea rom`n[. +i preios este c[ nu erau numaivorbe: romanomania ajunge de prisos =i ridicol[, fiindc[ sen[scuse o cultur[, cel puin o literatur[ rom`neasc[, ce nu maiera nici produs de simpl[ imitaie, nici ciud[enie arhaizant[ s[ulatinizant[. Alecu Russo laud[ o poezie a unui obscur oarecare, D[sc[lescu,cu vorbele acestea: „Poezia asta e rom`n[ p`n[ ]n cap — =i nuvrea s[ fie alta, nici lamartinian[, nici byronian[, nici hugolian[,de aceea e frumoas[ ca limb[, limpede ]n idei =i ad`nc[ de g`ndirefolositoare, precum ]nelegem =i este de dorit s[ fie tot ce sescrie =i se cuget[ la noi”. Este, putem zice, aproape programulpoeziei lui Alecsandri. Zicem: aproape programul poeziei luiAlecsandri, fiindc[ poezia acestuia este, ]n bun[ parte, lamar-tinian[ =i hugolian[. Totu=i Alecsandri are grij[ totdeauna alocaliza frumos modelele sale str[ine. Totdeauna poezia lui sun[rom`ne=te. Scriitorul acesta a avut darul deplin de a produce ceera atunci de nevoie. Caracterul rom`nesc, naturaleea poezieilui Alecsandri se datore=te, cum =tiu toi, faptului c[ ]nt`ia oar[,din ]ndemnul, mai cu seam[, =i cu ajutorul lui Alecu Russo, elcaut[ ]n poezia popular[ ajutorul literar trebuincios pentru]nfiinarea unui stil literar liber de orice artificialitate pedant[. Pentru c[ vorbim tocmai de formarea unui stil literar rom`n,este locul s[ pomenim aici vestita poem[ ]n proz[ C`ntareaRom`niei, despre al c[rei autor s-a disputat destul ]ntre istoricii #
  • 251. Pentru arta literar[ 251no=tri literari, cu rezultatul c[, pe c`t pot judeca, poemul r[m`nefoarte probabil ]n seama lui Alecu Russo. Originalul era ]n limbafrancez[ =i s-a pierdut. Textele rom`ne=ti sunt dou[: unul publicatde B[lcescu, care spune c[ nu =tie cine e autorul; cel[lalt text l-apublicat Alecsandri, care-l atribuie sigur lui Russo. Cele dou[texte rom`ne difer[. }=i va fi aruncat poate =i Alecsandri condeiul]n redactarea pe rom`ne=te. Intenia fusese de a face propagand[rom`n[ ]n o form[ care ne impresioneaz[ =i literarice=te. Pentruistoria literar[, poema aceasta ]n proz[ este interesant[ tocmaipentru caracterul curat rom`nesc al graiului ]ntrebuinat acolo.Modelele literare ale C`nt[rii Rom`niei sunt, evident, psalmii =iprorocii, apoi proza patetic[ a lui Chateaubriand, Lamenais =iMichelet. }ns[ transpunerea este f[cut[ ]n o rom`neasc[ exactechivalent[ originalelor. Acum sentimentul unei limbi literareeste sigur la scriitorii rom`ni: ei — Russo =i Alecsandri ]ndeosebi— au gust literar =i judecat[ literar[ matur[: sunt oameni care=tiu ce pot =i ce vor s[ extrag[ din cultura apusean[, astfel ca s[poat[ crea un stil propriu al culturii noastre ]n general =i un stilcomun literar. }n C`ntarea Rom`niei, se zice, de pild[, a=a: „Lumea ]ntreag[are tot o poveste... str`mb[tatea care se l[come=te la bunul altuia=i s[rmanul care sfar[m[ funia ce-l str`nge. Grea e str`mb[tatea...+i r[splata ei cumplit[ este... Viscolul pustiirii a suflat pe acestp[m`nt... s`ngele p[rinilor ]n vinele str`mte ale str[nepoilor asecat... Trist e c`ntecul ]n s[rb[torile satului... Doina =i iar doina!...suntem pribegi ]n coliba p[rinteasc[.” Acel ce a construit asemeneatext avea evident un auz literar rafinat, pentru valoarea voca-bularului rom`nesc avea un sim de o siguran[ cu totul nou[ -ambele aceste daruri scriitorul le pune, cu perfect[ con=tiin[, ]nslujba inteniei de a f[uri o proz[ poetic[ cu sonoritate ar-haic-religioas[, ]ns[ care s[ fie imediat ]neleas[ de cititorulcontemporan. Capacitatea literar[ a limbii rom`ne apare veri-ficat[ p`n[ ]n cap[t ]ntr-un text ca acel pe care l-am citat. }ns[ #
  • 252. 252 Paul Zerifopoliat[, tot ]n C`ntarea Rom`niei, citim: „Jalnic e c`ntecul t[u,Rom`nc[ copili[... Auric[ copili[ — c`nt[ frunza verde, c`nt[floarea c`mpului, c`nt[ floarea muntelui...” — =i aceste r`ndurine trimit la maniera popular[ a lui Alecsandri ]n ce are ea maiu=uratic =i de gust mai ]ndoielnic. Acest Auric[ copili[ =i Rom`nc[copili[ formeaz[ un curios disparat ]n corpul poemului, acordat]n ton de imn sau de lamentaie biblic[. Ce caut[ aci acesteingrediente ale lirismului l[ut[resc pe care, urm`nd mai vechideprinderi, Alecsandri l-a perpetuat cu un fel de u=uratic[insisten[ prin lirica lui de album? Acest disparat pare c[ simbolizeaz[ schematic, dar complet,figura literar[ ]ns[=i a lui Alecsandri. Alecsandri a fost adev[rat omul a dou[ lumi. S[ ne amintimaci hot[r`rea lui Alecu Russo, pomenit[ adeseori: Russo vreareluarea firului tradiional pentru a m`ntui cultura rom`neasc[de schimonosirile cu care o desfigurase, =i o mai desfigura,pedantismul primitiv al ]ncep[torilor. }n aceast[ mi=care denaionalizare inteligent[, f[cut[ ]n spirit critic, Alecsandri neapare ca un adev[rat Ianus bifrons: el a scris ]n felul vechiipoezii tabietlii — =i ]nc[ l[ut[re=ti —, a scris =i o poezie cutotul nou[, care ]n o parte a ei este localizare de modele str[ine,]ns[ aproape totdeauna localizarea e des[v`r=it[; vor fi Lamar-tine =i Hugo la mijloc, ]ns[ c`ntai pe rom`ne=te a=a ]nc`t tiparulstr[in deloc nu se simte sup[r[tor ]n confecia rom`neasc[.Cine dore=te s[ m[soare drumul literar str[b[tut de Alecsandri,s[ compare traducerile din Lamartine sau Hugo, ale lui Hriso-verghi, ale lui Negruzzi sau Grigore Alexandrescu, s[ le comparecu inspir[rile franceze ale lui Alecsandri, pe care at`t de minuiosle-a dezv[luit, ]ntr-o serie de excelente studii, dl profesor Ch.Drouhet, =i-=i va da seama clar ce ]nsemneaz[ c`nd spunem c[Alecsandri a creat o poezie rom`neasc[, ]n felul cum o ]nchipuiadesigur =i o dorea Alecu Russo. Dup[ etichete, zestrea literar[ a lui Alecsandri seam[n[ mult #
  • 253. Pentru arta literar[ 253]n parte cu a lui Bolintineanu: romane de dragoste =i poezii dealbum, legende =i balade naionale, legende =i balade orientale,ode de ocazie patriotice. }n roman[ =i ]n poezia de album,asem[n[rile moldoveanului cu munteanul nu sunt numai desuprafa[: am`ndoi au avut, din n[scare, aceea=i teribil[ u=urin[,aceea=i teribil[ abunden[ de elocuiune. S[ d[m exemple: „Superb[, maiestuoas[, te simi ca o regin[, C[ci fruntea i se-nal[ c`nd lumea se ]nclin[ +i imnul omenirii, un imn de adorare Ajunge p`n’la tine ]n slab[ suspinare... Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire S[-=i schimbe nemurirea pe-o via[ de iubire, Ar stinge-a sale raze pe inima-i de ghea[. Nici o m`ndrie mare nu-ntrece-a ta m`ndrire, Nici spada nu ]ntrece cumplita-i nesimire!” Observai c[ un vers ca: „Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire...”ne duce ]nd[r[t p`n[ la st`ng[ciile unui C`rlova, =i mai observai]ntrebuinarea abuziv[ a infinitivelor substantivate — mai cuseam[ ]n rim[: este un inocent obicei r[u al epocii — lesneprinseser[ de veste gr[biii no=tri poei de pe atunci c[ infinitivelesubstantivate furnizeaz[ rime u=or, la infinit. Tot astfel, pentru ni=te versuri ca cele ce urmeaz[, s-ar putea]ntreba oricine cu drept cuv`nt: sunt de Alecsandri? sunt deBolintineanu? „Pl[cut[, simitoare, ]n toat[ graioas[ E=ti dulce ca seninul de zi prim[v[roas[... Tu poi s[ dai c-un z`mbet, c-un singur s[rutat O patrie iubit[ la tristul exilat.” Alecsandri scrie, ]n loc de cuv`ntul bun prim[v[ratic[, odeplorabil[ pl[smuire verbal[: prim[v[roas[ — ]ns[ rima o obine #!
  • 254. 254 Paul Zerifopol=i poetul urmeaz[ mulumit =i s[lt[re, p`n[ ce ]=i ]ncheiedeclaraia de album ]n acel grotesc amestec de patriotism cuerotic[: „tu poi s[ dai c-un z`mbet, c-un singur s[rutat, o patrieiubit[ la tristul exilat”. G[sim ]n acest vers =i faimosul dativ cu prepoziia la („dai opatrie iubit[ la tristul exilat”), poate cea mai pueril[ dintre toatetraducerile textuale din uzul limbilor occidentale (din cea francez[mai ]nt`i), pe care le-au practicat, ]n zelul lor nest[p`nit, primiino=tri poei de inspiraie apusean[. Versurile citate p`n[ aci sunt scoase din dou[ buc[i, ambelepurt`nd titlul Portret. Sunt tipice pentru poezia pe care putem s[o numim: poezie de album. Era ]n natura lui Alecsandri s[ produc[ acel fel de poezie care]n teoria literar[ se nume=te poezie ocazional[ —- ]ns[ nicidecum]n ]nelesul, foarte deoseibit de cel uzual, ]n care a ]ntrebuinatcuv`ntul acela Goethe, care spunea c[ toate poeziile sale suntfragmente ale unei mari spovedanii =i ]n acest ]neles sunt poeziiocazionale. Alecsandri trebuie s[ fi fost un minunat improvizator; era detipul celor care oric`nd pot scrie poezie, o scriu oarecum imediat=i ca de la sine. Imaginaia lor e plin[ de formule poetice, derime gata sau de scheme pentru rime. Alecsandri — de exemplu— avea diminutivele, avea o sum[, nu prea mare, dar bun[, deepitete din poezia popular[, avea formule de admiraie, desalutare =i complimentare gentile sau spirituale. Originalitateaimaginii ca =i originalitatea leg[turii ideilor ]n funciune deexpresie a sentimentului sunt, ]n acest fel de a proceda, sacrificatespontaneit[ii, sau cum se zice ]nc[: sunt sacrificate stiluluicurg[tor. Spontaneitatea aceasta e, desigur, mai mult aparent[: e denatur[ esenial mnemotehnic[. E o incontestabil[ frivolitate ]n acest fel de poezie de societate,pe care am numit-o poezie de ocazie. Chiar dac[ nu era totdeauna #
  • 255. Pentru arta literar[ 255practicat[ la faa locului, ]n salonul plin de cucoane, cu albumul pebrae, sau ]ntr-un salona= de la Castelul Pele=, acest fel de a construipoezie formeaz[ un stil de care poetul numai cu greu scap[. Iat[ patru versuri din epoca plinei maturit[i: „}ntindere alb[strie, Nem[rginit safir O! mare scump[ mie, Eu ve=nic te admir.” Primele dou[ versuri pornesc pictural, par a promite o viziunevie =i, pe c`t se poate, o viziune foarte proprie a m[rii. }n loc deaceasta, intervine ]n o intrare cvasi comic[, poetul albumurilor: „O! mare scump[ mie, Eu ve=nic te admir.” Acest distih este formul[ de bilet c[tre o artist[ dramatic[sau o stea de balet. Alecsandri l-a aplicat m[rii, f[r[ nici o grij[. Alecu Russo scrisese urm[toarele: „Pentru odihna sufletului s[u n-a= dori s[ mai vie +tefan-vod[,chiar =i de ar fi cu putin[. Ce ar face el pe un p[m`nt unde n-amai r[mas urme de umbra lui m[car?... Vorba lui nu mai estelimbajul nostru... Str[nepoii Ureche=tilor, ai Movile=tilor i-arzice ]n versuri, ]n ode =i ]n proz[: Eroule ilustru! trompeta glorieitale penetr[ animile bravilor rom`ni de admir[ciune glorioas[ =inedefinisabil[...” Alecsandri, desigur, nu era un pedant ca acei la care seg`nde=te Russo; totu=i, ar fi fost =i el, cred, neinteligibil lui+tefan-vod[, =i verbal, =i ideologic: „Prin negura trecutului O! soare-nving[tor, Lumini cu raze splendide”(„lumini cu raze splendide” — „lumini”? adic[: luminezi —-Alecsandri inventeaz[ o form[ a verbului =i m[sura versului e gata!) ##
  • 256. 256 Paul Zerifopol „Lumini cu raze splendide Prezent =i viitor }n timpul vijeliilor Cuprins de — un sacru dor Visai unirea Daciei Cu — o turm[ =i — un p[stor.” (Din imnul lui +tefan cel Mare, scris pentru serbarea de laPutna ]n 1871.) Cu aceea=i ocazie, Alecsandri scrie =i un imnreligios care ]ncepe a=a: „Etern, Atotputernic. O! Creator sublime...” Cred a fi ar[tat ]n ce fel a fost Alecsandri poet de ocazie =icum stilul poeziei de ocazie l-a urm[rit =i acolo unde nu era bines[-l urm[reasc[. Este lucru absolut admis, pentru c[ e lucru evident, c[ valoareaartistic[ suprem[ a lui Alecsandri st[ ]n pitorescul s[u, ]nimpresiile de natur[. Pastelurile au r[mas partea cea mai vie dintoat[ producia sa poetic[. „}n p[duri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit, Stelele par ]ngheate, cerul pare oelit. Fumuri albe se ridic[ ]n v[zduhul sc`nteios, Ca ]naltele coloane unui templu maiestos, +i pe ele se a=eaz[ bolta cerului senin[ Unde luna ]=i aprinde farul tainic de lumin[.” Vedei ]nceputul acesta de poezie plastic[, =i uitai o clip[comparaia f[cut[ cam la ]nt`mplare a sulurilor de fum din satcu coloanele unui templu maiestos, uitai =i pleonasticul far delumin[ — pentru a simi cu at`t mai violent erupia ]n totulregretabil[ a poetului de ocazie ]n peisajul de iarn[: „O! Tablou m[re, fantastic...” Indiscret[ stra=nic e aceast[ intervenie care exclam[ inter-pretativ =i — neap[rat — ea distruge tabloul. #$
  • 257. Pentru arta literar[ 257 Distrus[ la fel este impresia din pastelul intitulat Viscolul, prinstrofa final[, domestic[ =i consolatoare: „Fericit acel ce noaptea r[t[cit ]n viscolire St[, aude-n c`mp l[trare =i z[re=te cu uimire O c[su[ dr[g[la=[ cu ferestrele lucind, Unde dulcea ospeie ]i ]nt`mpin[ z`mbind!” Vreau s[ amintesc =i aceast[ strof[ din pastelul care senume=te Mandarinul: „Ea (adic[ soia mandarinului) Ea se duce-n galerie s-o dezmierde mandarinul...! Graioas[, p`nditoare sub umbrela-i de atlaz, }i invit[ cu ochirea, cu sur`sul, cu suspinul, Ca s[ guste voluptatea amorosului extaz.”— „s[ guste voluptatea amorosului estaz” pare o transpuneredin Conachi f[cut[ la iueal[. Alecsandri a fost un poet nou, dar a c[rui inim[ =i mai ales alc[rui gust privea prea des ]napoi. A fost omul a dou[ generaiicare, dezbinate ]n suprafa[, se iubeau =i se topeau ]nc[ una ]nalta, poate mai ales ]n ce prive=te gusturile estetice. Pentru aceeaAlecsandri a fost adorat imediat. Era doar incarnarea unui norocistoric. El ]mplinea trebuina ]nc[ vie pe atunci de a umpleacadrele cerinelor estetice ale unei societ[i ]n mare transformare.Alecsandri a scris o adev[rat[ enciclopedie poetic[: liric, epic,descriptiv, dramaturg, povestitor de c[l[torii. Nivelul ideologic al scrisului s[u este mijlociu; se inspirarepede =i g`ndea totdeauna foarte accesibil. Versul s[u e convor-bire elegant[, e extrem de sociabil =i distractiv: „Totul e ]n neclintire, f[r[ via[, f[r[ glas; Nici un zbor ]n atmosfer[, pe z[pad[ nici un pas.” Ce sunt acestea altceva dec`t vorbele unui amabil causeur carede la fereastr[ face conversaie cucoanelor de la masa de ceai? #%
  • 258. 258 Paul Zerifopol Tot Alecu Russo zice despre generaia celor care, cu d`nsul,fuseser[ tineri de tot pe la 1835, c[ „generaia noastr[ e poso-mor`t[... Bucuriile =i necazurile oamenilor trecui nu le ]nelegem.Petrecerea noastr[ nu-i veselia, caii, vinul, femeile =i zgomotul;petrecerea noastr[ e g`ndul posomor`t. Dac[ vrem c`teodat[ s[iubim (atunci) facem o experien[... un studiu al inimii... Socie-tatea educat[ a Moldovei seam[n[ a fi o colonie englez[ ]ntr-oar[ a c[reia nici limba, nici obiceiurile, nici costumul nu le-arcunoa=te.” M[rturia lui Russo sun[ paradoxal, sun[ a Confession d’unenfant du sièle. A fost scris[ poate ]n o clip[ de umoare foartesubiectiv[. }n orice caz, nu e aceasta societatea lui Alecsandri — societateape care o amuzau vodevilurile lui, monoloagele lui comice, pecare o ]nc`nta: „Tu, care e=ti pierdut[ ]n neagra ve=nicie” sau: „Era graioas[, T`n[r[, frumoas[, Vie parizian[ cu mii de-nc`nt[ri...” +i ]nc[ mai puin ]nelegem pe Russo c`nd citim: „La Moldova cea frumoas[ Viaa-i dulce =i voioas[! L-al Moldovei dulce soare Cre=te floare l`ng[ floare! Multe p[s[rele-n zbor Fur[ mini cu glasul lor!”— fiindc[ a=a o aduce bardul vesel c`nd c`nt[ pe coarda poetuluipopular. +i lumea se minuna, se ]nc`nta, =i f[cea un haz nespusde lirica sau de comic[riile lui. A fost o rar[ armonie ]ntre acestpoet =i publicul s[u. Russo, ]n clipe negre, a vorbit de o minoritate neglijabil[ =i ageneralizat gre=it. Primele poezii ale lui Alecsandri au fost scrise ]n franuze=te #
  • 259. Pentru arta literar[ 259— sunt lamartiniene, =i una din buc[i este ]nchinat[ lui Lamar-tine. }ns[ primele lui versuri rom`ne, ap[rute peste un an saudoi, sun[ a=a, de exemplu: „Bahlui, loca= de broa=te, r`u tainic f[r[ maluri, Ce dormi chiar ca un pa=[ pe malul t[u de glod...”sau, cu totul ]n alt ton: „Cine trece-n Valea Seac[, Cu hangerul f[r[ teac[ +i cu pieptul dezvelit? Andrei Popa cel vestit.” }n versurile ]nchinate Bahluiului g[sim un humorist fin =i cuverv[. }n balada banditului Andrei Popa, Alecsandri, dintru ]nceput,arat[ ce avea de f[cut un poet de mare talent cu poezia popular[. Mai pe urm[ au venit pastelurile =i frumuseile descriptivedin legende. }ns[ nevoile momentului i-au impus astfel de comenzi, ]nc`tpoetul de album, poetul de romane, poetul chiar de huzur =itabiet dup[ moda veche s[ c`nte, spre paguba artistului descriptiv=i a poetului narator, a c[ror str[lucire curat[ trebuie s[ o c[ut[m,nu f[r[ mig[leal[, ]n desimea de poezie ocazional[ pe care atrebuit s[ o produc[ inventatorul stilului poetic nou ]n literaturanoastr[. DIN ISTORIA POEZIEI ROM~NE+TI Alexandrescu - Bolintineanu Cu ace=ti doi poei munteni, prin excelen[ a=ezai ]ntre clasiciino=tri =col[re=ti, st[m ]n plin[ influen[ a poeziei franceze. Pe Alexandrescu ]l cunoscuse Ion Ghica elev la Sf`ntul Sava,b[iat m[ricel — ]ncepea s[-i mijeasc[ mustaa — b[iat m[ricel #
  • 260. 260 Paul Zerifopolcu memoria plin[ de versuri din clasicii francezi. }mi pare c[epistolele, satirele =i fabulele formeaz[ inventarul bun al luiAlexandrescu. Orientarea lui natural[ a fost clasicist[. Melancolia]ntruc`tva insistent[, sentimentalism pe tema ruinelor, a fanto-melor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literaturaapusean[ pe atunci. S-a observat, cu dreptate, c[ adoptarea unorteme ca aceasta nu ne permite a vorbi hot[r`t de un romantismrom`n. Rom`nii care c[utau a face poezie ]n anii 30 p`n[ la 40luau ce g[seau pe piaa literar[ francez[. Romantic[ era poeziaaceasta francez[ la ea acas[, ]n Bucure=ti =i ]n Ia=i ea nu eraromantic[, era poezia nou[ din Apus, poezia pe care tineriirom`ni aveau a o pune ]mpotriva poeziei de imitaie neogreac[.Romantism nu puteam avea, pentru c[ nu avusesem clasicism. }n poezie, ca =i ]n alte domenii ale vieii, rom`nii trebuiau s[croiasc[ pe de-a-ntregul. Era vorba de umplut cadre, date de ocultur[ nou[, impus[, prin fatalitate istoric[, dinafar[. Pe poeiidin jum[tatea ]nt`i a veacului XIX se cuvine dar s[-i judec[m,mai ]nt`i, ca pe ni=te diletani de mare bun[voin[, plini de r`vn[patriotic[. Animai, ]n primul r`nd, de a da substan[ unei vieiintelectuale naionale care, c`t de c`t =i c`t mai iute, s[ ]nceap[a lua loc ]n tabloul european. }ns[ Grigore Alexandrescu se deosebe=te =i ne intereseaz[prin aceea c[ spiritul s[u se sile=te a fi critic. }n prefaa la culegerea sa de Poezii din 1847 (prefa[ retip[rit[=i ]n ediiile ulterioare) citim lucruri ca acestea. Pomenind de un„b[rbat de spirit =i de gust” care, ]ntrebat de ce nu-=i public[scrierile, r[spunde: „M-am speriat de c`nd am v[zut at`ia poei”,Alexandrescu continu[ astfel: „Negre=it, niciodat[ nu am avutmai mult[ ]ndestulare, nu zic de poezie, ci de versuri. De undevine aceasta? Poate ]n parte din gre=ita idee c[ arta poetului ar fimai u=oar[ dec`t a prozatorului — dup[ cum socotim cei maimuli, atunci c`nd intr[m ]n cariera literar[ cu toat[ ]ncredereajuneii.” $
  • 261. Pentru arta literar[ 261 Iat[ excesul diletantismului literar, clar formulat de GrigoreAlexandrescu ]n anul 1847: pletor[ de poei pe piaa literar[, =iacest exces explicat prin convingerea comun[ c[ arta poeziei eu=oar[. Poezia era sport obligator al b[ieilor cu =tiin[ de carte.Ion Ghica, care l-a cunoscut pe Alexandrescu din prima tineree,noteaz[ ca o curiozitate — „mania” poetului de a tot ]ndrepta =i=terge tot timpul c`t scria. Lui Ghica, ]ngrijirea literar[ a colegului]i p[rea — manie... Alexandrescu ]nsu=i g`ndea astfel. }n prefaapomenit[, el urmeaz[ a=a: „cu c`t arta e mai frumoas[, cu at`teste mai anevoie; cu c`t sunt mai rari poeii care au l[sat numelelor la secoli, cu at`t mai numero=i aceia care s-au pierdut ]nad`ncul uit[rii. Faimosul Béranger, puternicul liric al timpilormoderni, poet popular cu aristocratice forme, =i unul din capetelecele mai judicioase ale Franei, zice c[ multe din c`ntecele salemici l-au costat dou[ =i trei s[pt[m`ni de lucru; m[rturisire cedovede=te c`t[ str[=nicie trebuie s[ aduc[ un autor la compunereascrierilor sale; c[ci arta este a=a de ]ntins[ =i variat[, frumosulare at`tea nuane delicate =i fugitive, lucr[rile imaginaiei at`tatrebuin[ de ale judec[ii ca s[ poat[ ajunge inta lor, ]nc`t nueste de mirare dac[ des[v`r=irea lipse=te la muli, c[rora ]nc[ nule lipse=te talentul, =i dac[ literatur[ noastr[ nu se compuneap`n[ ]n anii din urm[ dec`t din ni=te balade tradiionale, inspiraiinecultivate ale suferinei =i ale naturii s[lbatice, nu este, zic, demirare dac[ literatura noastr[ nu a dat ]nc[ nici un cap de oper[care s[ poat[ sluji de model net[g[duit: acelea nu ies dec`t ]nliteraturile formate =i ]n limbile statornice, dup[ cum o =tiu maicu deosebire toi acei care scriu =i, prin urmare, cunosc influenace are limba asupra stilului.” A=a judec[ Alexandrescu situaia poeziei rom`ne. S[ nu nemir[m auzindu-l zic`nd c[ Béranger este „puternicul liric altimpilor moderni”; s[ ne amintim mai bine c[ Goethe avea despreacum uitatul chansonnier aproape p[rerea lui Alexandrescu, =is[ facem partea cuvenit[ schimb[rilor ciudate ale gustului literar. $
  • 262. 262 Paul Zerifopol Ceea ce e cu deosebire preios ]n judec[ile lui Alexandrescue insistena ]mpotriva ideilor =i a practicii diletante. El simiseexact p[catele amatorl`cului literar. +i putem crede c[ nu e simpl[=i banal[ formul[ de modestie, c`nd Alexandrescu, tot ]n prefaadin care am citat, atribuie succesul versurilor sale persecuiilorpolitice care f[ceau persoana lui foarte interesant[ =i simpatic[publicului pentru care scriau pe atunci tinerii rom`ni. Foarte de ]nsemnat e =i tonul ]n care vorbe=te Alexandrescude poezia popular[ — „de inspiraiile necultivate ale naturiis[lbatice”, cum zicea d`nsul. Era de a=teptat ca un scriitor carepreuia at`t de mult stricteea stra=nic[ ]n execuia artistic[, s[fie nemulumit de incorectitudinea at`t de frecvent[ ]n versurilepopulare. Alexandrescu judec[ poezia popular[ ca un elevp[truns de ]nv[[turile lui Boileau. Ciud[enia sau necorecti-tudinea facturii literare ]l face pe Alexandrescu s[ nu vorbeasc[dec`t ironic de vechii poei ca Pralea, traduc[torul Psaltirii ]nversuri, sau Paris Momuleanu. Critica lui Alexandrescu se rezum[ =i se precizeaz[ astfel ]nurm[toarele versuri din epistola c[tre Voltaire: „A= vrea s[ poi s[-nviezi, o zi numai s[ tr[ie=ti, Parnasul nostru s[-l vezi, apoi s[ ne mai vorbe=ti. Unul iscoditor trist, de termeni ]ncornorai, Lipsii de duh creator nume=te pe toi ceilali, Se pl`nge c[ nu-neleg acei care ]l ascult, }n vreme ce ]nsu=i el nu se-nelege mai mult. Altul, strig`nd furios c[ suntem neam latinesc, Ar vrea s[ nu mai avem nici un cuv`nt cre=tinesc, +i lumii s[ ar[t[m c[ nu am degenerat; Altul, ce scrie pe =leau ca preotul de la sat, Zice c[ e deslu=it, se crede simplu, iar eu M[ trag d’oparte, privesc =i scriu cum d[ Dumnezeu. Cu toate acestea lu[m titluri de mari autori, D[m sfaturi =i os`ndim, ne facem legiuitori, Ne credem pe c`t putem ai lui Apollon nepoi, R`dem de unii c`iva, =i publicul de noi toi.” $
  • 263. Pentru arta literar[ 263 }n Alexandrescu afl[m un scriitor rom`n, om matur pe la anii40, pe care lupta pentru naionalitate nu-l ]mpiedica de a fi lucidliterarice=te. Spiritul s[u era prin excelen[ didactic. C`nd Alexandrescuspune: „sunt din num[rul celor care cred c[ poezia, pe l`ng[neap[rata condiie de a pl[cea, condiie a existenei sale, estedatoare s[ exprime trebuinele societ[ii =i s[ de=tepte sentimentefrumoase =i nobile, care ]nal[ sufletul prin idei morale =i divine”,el nu repeta simplu o formul[ a doctrinei clasiciste, ci ]=im[rturisea ]nsu=i temperamentul s[u literar. P`n[ =i ]n eroticalui, altminteri neglijabil[, el strecoar[ bucuros idei generale. }nfaimosul vers: „S[ st[p`nim durerea care pe om supune” Alexandrescu a dat, f[r[ s[ vrea, formula firii sale ]ntregi. Afost un st[p`nit =i, probabil, st[p`nirea ]i era lucru firesc; totscrisul s[u e st[p`nit, vorba lui e ]ntotdeauna clar construit[;lirismul aproape nul; iar singurul sentiment de care nu se sfie=tea se l[sa st[p`nit e ]ndeosebi acela al umorului. Atitudinea lui eindulgent ironic[, =i-i e firesc a vedea ]n uriciunile omene=ti parteapozna=[. Ca material ideologic, contribuia lui Gr. Alexandrescu maiaduce =i un pesimism, acordat, ]n tonul decepiei; la d`nsulevocarea trecutului este accentuat[ melancolic. A=teptarea unuiviitor mai bun e la Alexandrescu mai slab pronunat[ dec`t lacontemporani, cu at`t mai mult dec`t la predecesorii s[i.Aceasta schimb[ =i nuana naionalismului s[u, care nu mai eelementar =i candid, cum era la mai toi literaii de=tept[riirom`ne=ti. Iar ]n celebra satir[ adresat[ Spiritului s[u,Alexandrescu ia hot[r`t poziia intelectualului modern, ]ndezbinare, sau chiar ]n revolt[, fa[ de banalii care formeaz[publicul. La Alexandrescu auzim chiar pe cucoana mare =optindvecinei, la masa de whist: „A! ce nenorocire — ma chére, ce $!
  • 264. 264 Paul Zerifopolidiot!” Iar spiritul poetului, calificat de idiot pentru ignoranalui cartoforiceasc[, ]i r[spunde consolator: „Dar c[rile cu mine nu pot s[ se ]mpace, Mai lesne pot a spune hoiile urmate La zece tribunale sub nume de dreptate, Mai lesne pot s[ num[r pe degetele mele C`i sfini avem pe lun[ =i c`te versuri rele” Alexandrescu ]=i face, cum vedei, bucuros ocazie de a lovi =imediocritatea literar[ a timpului s[u. Silii suntem a nota c[ el ]nsu=i, cu toate c[, ]n teorie, pledacu cea mai sincer[ convingere pentru o tehnic[ literar[ sever[,]n practic[ d[ drumul multor versuri necorecte. La d`nsul, ca latoi ]nainta=ii, contemporanii =i muli din urma=ii s[i ]n poezie,p`n[ t`rziu, se ]nt`lne=te mai mult dec`t trebuie incorectitudinearitmic[, cu obi=nuitele eliziuni, contraciuni =i sinereze arbitrare.+i la d`nsul, arhitectura buc[ilor e adesea defectuoas[; =i el nu=tie sau neglijeaz[ a grada impresiile, =i lui ]i scap[ franuzismulur`t. Insuficiena lui liric[ face c[ imaginea e obi=nuit palid[,dac[ este; iar spiritul s[u didactic ]l duce adeseori prea departe,spre platul prozaism, =i reu=e=te ]n tonul solemn =i elocvenaneted[. Nici ca muzicalitate, nici ca imagini, ]n scrisul s[u nug[sim versuri de pomenit, pentru c[ ar dep[=i ceea ce, ]n sensulde care vorbim, realizase Eliade sau, mai rar, chiar =i Gh. Asachi. De fabulele lui Alexandrescu nu e locul s[ pomenim aici. Pentrudezvoltarea de fa[, avem ]ns[ nevoie a cita aici, din fabulaDervi=ul =i fata, versurile urm[toare: „Se poveste=te cum c[ odat[, Un dervi= pustnic, om cuvios, S-amorezase, v[z`nd o fat[ Cu trup subire, cu chip frumos. Dintr-una-ntr-alta vorba aduse +i ]n stil neted patima-=i spuse Zic`nd: «Ascult[, eu te iubesc, $
  • 265. Pentru arta literar[ 265 +i pentru tine mult p[timesc”. Stilul acesta, adev[rat, Nu mi se pare prea minunat; Dar pentr-un pustnic tr[it departe De ale lumii valuri de=arte, Putem s[ zicem c[ nu e prost.” Astfel ironizeaz[ Alexandrescu stilul obi=nuit al poeziei dedragoste de pe atunci. Numaidec`t trebuie s[ cit`m din poeziilelui de dragoste, pentru a verifica gradul de emancipare al acestuicritic de erotica vulgar[: „Adio! n-am cuvinte S[-i ar[t tot ce simte }n astfel de minuturi m`hnit sufletul meu. E o durere mare, +i suferini, pe care A le simi pot numai, a le descri mi-e greu.” Cum vedem, nici Alexandrescu nu scap[ de oarecare platitu-dine =i are =i norocul deplorabil de a uza de comodul paradox alcelui mai inferior diletantism — cu „n-am cuvinte” =i „a le descrimi-e greu”. „N-am cuvinte” este, ]n vorbirea literar[, o intolerabil[infirmitate. Alexandrescu mai poate zice =i a=a: „Dar ]ns[ suvenirul fiinelor iubite Va fi al meu suflet etern ]nf[i=at.” Pentru dar ]ns[ Alexandrescu are o curioas[ predilecie. Sau, astfel, sau tot at`t de plat prozaic: „Negre=it c[ Elisa de sine ]nc`ntat`, V[z`ndu-=i ]n f`nt`n[ at`tea frumusei...”sau: „O v[z ziua =i noaptea, seara =i dimineaa; Ca un r[nit de moarte simt ]n piept un fier greu; $#
  • 266. 266 Paul Zerifopol Voi s[-l trag, fierul iese, dar ]ns[ cu viaa, +i cu sufletul meu.” Dar ]ns[ =i fierul greu (de ce greu? dec`t pentru rim[, epitetales la ]nt`mplare =i nepotrivit) =i fierul care iese cu sufletul =i cuviaa — sunt evident efectele unei neglijene ce deloc nu sepotrive=te cerinelor superioare ale criticului Alexandrescu. „+i v`n[torul ce imiteaz[ Pe frunzuli[ un glas str[in De vicle=ugu-i se ]ng`mfeaz[, De bucurie el este plin”sunt versuri pe aproape de muzicalitatea celor de pl[cint[ — dealtminteri ca =i urm[toarele dou[: „C`nd pierzi o fiin[ obiect de iubire, O lung[ via[ e nenorocire.” +i parc[ ne cuprinde un dor pervers dup[ versurile dervi=ului: „Ascult[, eu te iubesc +i pentru tine mult p[timesc” —versuri ce ne duc ]napoi p`n[ la Neculai V[c[rescu =i care, dealtfel, se afl[ aproape textual ]n P[storul ]ntristat al lui C`rlova,ni se face dor de asemenea naive platitudini vechi, c`nd ne cad]nainte platitudini pretenioase ca: „Omul este o tain[ care-o =tie morm`ntul, Femeia e un ]nger, viaa-i un suspin.” +i odat[ cu acest dor, un dor din necaz, ne cufund[m ]ntr-operplexitate melancolic[, aduc`ndu-ne aminte c[ Eminescu —Eminescu, conduc[torul frumoasei limbi vechi rom`ne=ti, —a=eaz[, cu un procedeu regretabil sumar, tot scrisul din vremealui Alecsandri =i Bolintineanu ]n „Veacul de aur al scripturilorrom`ne”, pe c`nd e doar de prima eviden[ c[, pentru Eminescu,ca =i pentru acei dintre noi c`i iubesc trecutul f[r[ rezerv[, $$
  • 267. Pentru arta literar[ 267„Veacul de aur al scripturilor rom`ne” ]l umplu at`t de frumosDosoftei, Costin =i Neculce. }l mustra odat[ Eliade pe Alexandrescu c[ nu urmeaz[ regulatcursurile. Alexandrescu ]i r[spunse c[ lui ]i trebuie filozofie, =ia=a ceva nu se afl[ la Sf. Sava. }n adev[r, al[turi de exigenascrupuloasei corectitudini artistice, Alexandrescu a iubit =ifilozofia, ca s[ zicem a=a. Silinele sale ]n aceast[ direcie ]ns[,nu trec dincolo de vagi tristei asupra scurtimii vieii p[m`nte=ti,asupra r[ut[ii nepedepsite a oamenior, =i de acea religiozitatelamartinian[ nebuloas[ =i inconsistent[ cu suprafaa sonor[ =icu un foarte anemic fond de imaginaie =i de pasiune. G`ndirealui Alexandrescu r[m`ne mediocr[. Ca toat[ grupa ]ncep[torilorno=tri, el era prea puin cuget[tor, prea puin c[rturar. R[m`n]ns[ cel puin aceste dou[ cerine ca nout[i preioase: scru-pulozitatea artistic[ =i nevoia de a ]mbog[i cu fond serios poeziace se n[=tea, prin silinele lui =i ale altora. +i ]n privina luiAlexandrescu dar, r[m`ne s[ ne mulumim, ]n definitiv, cu ocontribuie valoroas[ la formarea limbii literare, s[ ne mulumimcu un scris liber de str[inismul tradiional, ca =i de comic[riilepernicioase ale latini=tilor. *** }n poezia M`ng`ierea, dedicat[ Unei tinere femei, Alexandrescuscrie astfel: „Sub degetele tale, ]n sunete argintoase Clavirul c`nd r[sun[, c`nd dulce preludezi, De=tepi ]n al meu suflet acorduri fioroase, A patimelor stinse cenu=e ]nviezi.” Trebuie s[ presupunem c[, prin acorduri fioroase, Alexan-drescu vrea s[ spuie: acorduri care-l ]nfioar[ — fiindc[ dac[pianista preludeaz[ dulce, cum zice versul, e de ne]neles ca $%
  • 268. 268 Paul Zerifopolsufletul poetului s[ r[spund[ cu acorduri fioroase. E o mareviolen[ de vocabular, care trebuie semnalat[: =i la acest iubitoral corectitudinii, sentimentul vorbei materne e nesigur, =i el cadeprad[ arbitrarului. Dar citatul l-am f[cut de dragul clavirului.Istoria clavirului ]n literatura noastr[ ar putea da un paragrafsavuros. Clavirul a fost un element de modernism ]n poezianoastr[ de dragoste; Catincile, Marghioalele, Ruxandrele =icelelalte amante, acum cu totul dezafectate, nu fuseser[ pianiste.Ca =i amanii lor, poei, ele ]=i comunicau sentimentele pro-nunate, de preferin[ prin l[utari. Nu aveau, probabil, ]nc[,sufletul prea artistic. Era ]n veacul de aur al eroticii f[r[complicaii. S[ trecem ]ns[ la Bolintineanu. Bucata e intitulat[ Evelina —=i este a doua cu acest titlu —, iar versurile cu clavirul suntacestea: „Ea zice =i, pe fa[ trec`nd bucle de fir, Se scoal[ =i s-a=eaz[ s[ c`nte la clavir... Sub degete de purpur octavele d-ivor Inton[ un aer dulce, suav, desf[t[tor. E sufletul ei t`n[r, plin de melancolie, Ce cur[ ]n torente de-amor =i armonie...” }mpreun[ cu clavirul, numele Evelina e un mare simptom demodernizare. }n colecia poeziilor din tineree (nepublicate ]nc[),cum explic[ titlul, pe care Bolintineanu le tip[re=te ]n 1869, deci]n plin[ maturitate, sunt multe buc[i intitulate cu nume de femei.Avem, de exemplu: Lilia, Dilica, Aleiza, Dora, Tecla, Elia, Milia,Tilia, Zilia, Virginia, Amelia, Dilia, Binica, Flora, Lucia, Tedica,Helisa, Lusica, Ada, Adica — ]n sf`r=it Evelina, pianista citat[mai sus. Evelina revine de trei ori ]n titlu: „Sunt gelos, o, Evelino, Idol dulce =i rebel.” +i totu=i, numele acestea =i clavirul semnaleaz[ o revoluie ]n $
  • 269. Pentru arta literar[ 269poezia rom`n[ de dragoste. Toate numele acestea, ca =i instru-mentul de muzic[, sunt rechizite occidentale. S-a ispr[vit eroticaoriental[, ]n =alvari de m[tase =i papuci c[lcai. Totu=i, ciudat am[nunt, =i probabil o simpl[ sc[pare din vederea poetului. }n prefaa acestei colecii, Bolintineanu spune a=a:„Aceste poezii, scrise ]n frageda tineree, nu au nici un raport cuviaa autorului. Ele sunt o vibraiune hymnurilor greci =i latini,care fac =i ast[zi literatura =i poezia tuturor naiunilor Europei.Faptul imaginaiunii, =coala elegant[ amoroas[ ]n care au str[lucitSapho =i Horace (a=a scrie Bolintineanu, à la française, Horace,Catulle, Properce =i alii...). Rom`nii, dominai de limba, de datinile grece, ]n mijloculsuferinelor =i aspiraiunilor c[tre un viitor rom`n, cugetau =ivisau ca poeii antici amoro=i =i graio=i, ]n acea poezie delicat[=i suav[ prin care Anacreon venea s[ ia locul lui Homer sub alt[faz[. Astfel era =coala unde V[c[re=tii, Conachii ]mpleteau perozele Greciei crinii Carpailor, c`nd venir[ =i ali poei, spre ada mai mult[ vigoare nervelor acestei poezii. Sub impresiunea=colii antice, scrisesem cele mai multe din aceste poezii, pe carenu le-am publicat niciodat[. Aceast[ carte este o cestiune decuriozitate. Aceast[ =coal[ nu mai este de timp. Cat[ a se c`ntaeroii, faptele lor str[lucitoare, durerile =i aspiraiunile naiunii.” Bolintineanu p[c[tuie=te aci prin modestie, sau marea luispontaneitate ]i ascundea lui ]nsu=i meritele lui ca r[sturn[tor aleroticii V[c[re=tilor =i a lui Conachi. El a dat hain[ occidental[poeziei rom`ne de dragoste. +i nici nu e exact c[ aceast[ poezie,anacreontic[ cum o judec[ el, ar fi r[mas, pentru d`nsul, ocuriozitate. Fiindc[, de=i aproape nici una din buc[ile aceleicolecii a poeziilor din tineree n-a trecut ]ntocmai ]n culegereaPoeziilor „ordinat[ de chiar autorul” =i tip[rit[ sub priveghereaminuioas[ a lui Gh. Sion, stilul a r[mas acela=i. A r[mas acela=i,=i ]n buc[ile eroice, ]n poezia de genul nou, care va s[ zic[. Prefaa din care am citat este un monument al superbei $
  • 270. 270 Paul Zerifopolneglijene, care a caracterizat toat[ cariera literar[ a lui Bolin–tineanu. Iat[ un om care deloc nu se g`ndea la greut[ile arteiliterare, cum f[cea Alexandrescu. Bolintineanu este un fel dereproducere ]n negativ a acestuia — =i s-ar zice uneori: ocaricatur[ a lui. Bolintineanu a fost un scriitor de pur[ bun[voin[. Un preazelos umplutor de cadre, =i ca atare istoria literar[ nu-l poatetrece cu vederea. A scris de toate, cu o fertilitate inocent[,nep[s[toare. }n vremile acele, poligrafia masiv[ opera ca puteresolicitatoare a ateniei publicului, =i ca stimul pentru ]ncep[tori.Stimul adesea de o valoare cam dubioas[, dar ]n sf`r=it: un stimul. }n colecia pomenit[, poezia Mihai la C[lug[reni ne aduceversurile acestea: „Cerul, c`t vederea poate s[ z[reasc[, Nu-nvele=te ]nc[ tab[ra turceasc[. Dar Mihai ]n cortu-i nu se odihne=te, Cheam[ c[pitanii =i astfel le vorbe=te: Turcii ne ]ntrece prin num[rul lor, Batori refuz[ al s[u ajutor. Ce credei a face? - ne vom bate oare? Toi exprim mirarea de-a se ap[ra... Dar Mihai r[spunde: Domnul ce nu are suflet a muri, Pentru tron =i ar[ nu merit[ a fi! A fugi de lupt[, nu e demn de noi, Sunt rom`n, rom`nul moare ca eroi.” Acesta-i Bolintineanu, din tineree p`n[ la b[tr`nee. O egal[=i senin[ insensibilitate pentru raportul ]ntre ritm =i ideaie,pentru vocabular, ca =i pentru imagine. Peste tot: aceea=i candid[=i monoton[ neglijen[ literar[. Prea puine reu=ite, convenabile la limit[, la ]nt`mplare, apar]n aceast[ mas[ literar[ ie=it[ din o u=oar[ =i neobosit[ bun[-voin[. %
  • 271. Pentru arta literar[ 271 Ast[zi, Bolintineanu apare ca autor vesel f[r[ voie. }n acestsens, sunt mai ales de recomandat romanele, cu deosebire acelintitulat Manoil, ]n ]ntreag[ aceast[ producie aproape pa-rodistic[. b) DESPRE SCRIITORI STR{INI FLAUBERT +I ANATOLE FRANCE „R[zboiul =i romantismul, aceste dou[ mari blesteme” — scrieAnatole France ]n La Révolte des Anges. Despre r[zboi, pretindunii c[ vestitul pacifist ar fi zis mai t`rziu a=a: „dac[ suprimivirtuile militare, toat[ societatea se surp[”. Dar lucrul nu-i sigur.Surprinz[tor n-ar fi, fiindc[ France de mult s-a declarat pentruinconsecvena elegant-sistematic[. Antipatia pentru romantism,]ns[, pare s[ se fi p[strat statornic, de c`nd f[cea cronici literare]n Le Temps p`n[ la romanul din care am citat mai sus, scris lab[tr`nee. Flaubert era, negre=it, greu ]mpov[rat de p[cate romantice;France le-a ]nsemnat ]n dou[ lungi foiletoane, cu st[ruina solid[pe care o inspir[ antipatia, o antipatie, ce-i dreptul, bine st[p`nit[=i binecrescut[. Flaubert a fost „romantic din suflet — apulisp[=itor al nebuniilor romantice — dobitocul ales ]n care auintrat toate p[catele poporului de genii — romantismului dato-re=te el cele mai str[lucite absurdit[i, la care s-au adaus, desigur,=i altele, din fondul lui propriu — divagaiile din scrisorile =iconversaiile lui sunt prodigioase”. +i spre mai bun[ l[murire,France ]l compar[ cu o paia[, foarte admirat[ de d`nsul ]ncopil[rie la teatrul de p[pu=i: un soldat care, pe c`nd juca, serisipea ]n toate p[rile — cap, picioare, brae, trunchi, lulea,tichie zburau =i se prindeau la loc; la urm[, capul disp[rea =i dintichie ie=eau broa=te. „Figura aceasta exprim[ perfect eroica %
  • 272. 272 Paul Zerifopoldizarmonie care st[p`nea toate facult[ile intelectuale =i moraleale lui Flaubert.” Ca =i Don Quichotte, omul acesta „dislocat”avea o „excesiv[ capacitate de entuziasm =i de simpatie. De acceaera totdeauna furios.” Am`ndoi, Don Quichotte =i Flaubert, eraubuni la inim[. Din mare dragoste de dreptate =i de frumos,cavalerul a spart capul unui [ran =i a str[puns oi nevinovate.Tot a=a, artistul romantic m[cel[rea, ]n halat =i ]n papuci, zeci demii de burghezi. Flaubert, omul acesta „care avea taina vorbelorinfinite, nu era inteligent, debita teorii obscure, aforisme inepte,=i ideile lui literare nu se pot susine”. France are, negre=it, =i laude pentru romanticul dislocat:„marele Sf`nt Cristofor, care a trecut literatura de pe malulromantic pe cel naturalist, f[r[ s[ =tie ce ducea, de unde venea =i]ncotro mergea”. }l venereaz[, ]l admir[ =i-i respect[ opera.„Bunul Flaubert”, cel mai „harnic muncitor literar” (pierdea preamult[ vreme ca s[ se informeze, fiindc[ n-avea critic[, nicimetod[), om excelent, absurd =i plin de geniu — „ce pauvregrand ecrivain”1! Dezaprob[rile le-am raportat pe scurt; inven-tarul laudelor l-am f[cut complet. Bilanul poate s[-l ]ncheiecititorul. Situaia pe care o face France lui Flaubert, ]ntre scriitorii [riisale, ]mi pare destul de clar[; acea a lui France ]nsu=i fa[ deFlaubert cere, cred, oarecare explicaii. Pentru aceasta, trebuies[ ne ajute domnul Henri Laujol. Cine este domnul Henri Laujol?Anatole France ]l recomanda, cu mult[ simpatie: „un très aimablefonctionnaire de la rèpublique”2, autor de nuvele =i de criticiliterare „remarcate”. }n paginile domnului Laujol, „cultul artei seamestec[ cu grija de realit[ile vieii, care arat[ pe omul deexperien[”. De pild[, ]ntr-o nuvel[ „du meilleur style”3 Don Juanm[rturise=te c[ fericirea se g[se=te numai ]n c[s[torie =i ]n viaaregulat[. Hot[r`t, dl Laujol nu era romantic, ci, cum v[ spun,om de experien[ =i de bun-sim, avea, pe deasupra, =i cultulartei, era, prin urmare, un om cum nu se poate mai bine. Totu=i, %
  • 273. Pentru arta literar[ 273echilibrat a=a cum ]l vedem, =i-a pierdut s`ngele rece c`nd a cititcorespondena lui Flaubert; fiindc[, zice France: ideile luiFlaubert trebuie s[ ]nnebuneasc[ pe orice om de bun-sim. Laujolscrie: s[ reu=e=ti ]n via[ e =i asta o capodoper[. S[ lupi, s[speri, s[ iube=ti, s[ te ]nsori, s[ ai copii, s[-i nume=ti chiar Totor,]ntru c`t e aceasta, ]n ochii Atotputernicului mai prost dec`t s[]nsemnezi negru pe alb =i s[ te bai nopi ]ntregi cu un adjectiv? Trebuie s[ spun ]ndat[ c[ France g[se=te aici pe Laujol camexagerat: dac-am zice ca d`nsul, frumuseea, geniul, g`ndirean-ar mai fi nimic. Dar, ]n fond, se ]nvoie=te c[lduros cu acestcritic, care ataca at`t de vioi =i de serios romantismul descreierat.Ideile lui Laujol sunt clare =i s[n[toase. La d`nsul nu se afl[nimic din inconsecvenele =i entuziasmele nes[buite ale epilep-ticulul Flaubert; frumosul =i arta stau ]n perfect[ armonie cuviaa domestic[. +i tocmai aici ]l preuie=te France mai cu seam[.Flaubert nu ]nelesese c[ „poezia trebuie s[ se nasc[ din via[,natural, ca arborele, ca floarea, ca fructul, ca nuvelele domnuluiLaujol, care nu exagera nimic, nu «muncea ca un bou» numai =inumai la literatur[, nu asuda c[ut`nd adjective potrivite, nu aveaspirit «greoi =i confuz» ca Flaubert, «qui sua lentement sessuperbes livres»4.” Echilibrul =i bunul-sim sunt valori invul-nerabile, desigur; ele garanteaz[ omului mulumiri curate =ipotolite. +i totu=i!... S[ acuzi, cu a=a st[ruitoare strictee, pe unom c[ e inconsecvent =i lipsit de m[sur[ — ]n ce? }n cores-pondena lui intim[ =i ]n conversaie cu prieteni! Nu-i asta ostra=nic[ lips[ de m[sur[, dictat[ de o oarb[ antipatie? „Numesc burghez, scrie Flaubert, pe acel care g`nde=te josnic.”Iar ideile specifice burgheziei, cu care se lupta artistul „romantic”,el le rezum[ astfel: de la orice actri[ au ajuns a cere s[ fiemam[ bun[; artei i se cere s[ fie moralizatoare; filozofia s[ fiepe ]nelesul tuturor, =tiina popular[ =i viciul decent. Iat[ o g`ndirecare nu-mi pare nici incoeren[, nici istorie fals[. +i c`nd Flaubertcere artistului s[ fie liber de idei religioase ori sociale, trebuie, %!
  • 274. 274 Paul Zerifopoldesigur, o exagerat[ rea-voin[ pentru a nu ]nelege c[ e vorbanumai ca lucrarea artistului s[ nu fie c`t de puin stricat[ ]nstructura ei specific[ de apuc[turile =i interesele neartistice aleomului. Lupta artistului contra burghezului nu a fost o copil[rieridicol[ a unui nevropat, ci un fenomen istoric general. Burghezulera agresiv =i ap[s[tor =i se amesteca ]n toate... Foarte distrat =ipasionat de ur[ antiromantic[ trebuie s[ fi fost France, ca s[uite cu totul c[, mult dup[ moartea lui Flaubert, l-a v[zut peburghez triumf`nd superb ]n g`ndirea =i ]n arta lui Georges Ohnet. Hot[r`t, exasperarea este un p[cat care se ine ne]ndurat deoameni, p`n[ =i de cei absolut inteligeni =i cu cel mai limpedebun-sim. France ]=i bate joc f[r[ cruare de Flaubert care, ]ntr-oconversaie particular[, ar fi zis c[ viaa, pe vremea lui Homer,era mai puin banal[ ca ast[zi, =i-i aminte=te iste c[ orice epoc[e banal[ pentru cei care o tr[iesc. Treizeci de ani mai t`rziu,France ]nsu=i c`nt[ ]n zeci de pagini, oarecum lirice, din La Révoltedes Anges, minunea unic[ a vieii grece=ti, c`nd nu era dec`tflori, lapte, vin parfumat =i c`ntece — un chef delicat =i ne]ntre-rupt. Pe France l-a biruit exagerarea la b[tr`nee. }n tinereescria poezii lirice inteligente =i f[r[ exager[ri — de exemplu:„car son `me confuse et vaguement ravie / a dans les jours depaix goûté la douce vie./ Au sein des bois sacrés... / la peur estignorée et la mort est rapide; / aucun être n’existe et ne périt envain. / L’amour, l’amour puissant... / Voilá le dieu qui créeincessament le monde...”5. +i multe alte g`ndiri ca aceste, frumosechilibrate. Fa[ cu un suflet at`t de perfect logic =i bine ]ncheiat,]nelegem c[ trebuie s[ fi inut din toat[ inima la poezia luiCoppée, la romanele lui Feuillet =i ale lui Bourget. +i a=a era, ]nadev[r. Ideile lui France despre lirica modern[ de la Verlaine ]ncoacenu sunt trecute, c`t prive=te bunul-sim, dec`t de ale lui JulesLema]tre care, execut`nd pe Verlaine =i Rimbaud, arunc[ acest %
  • 275. Pentru arta literar[ 275precept minunat cump[nit: este adev[rat c[ cea mai frumoas[poezie e f[cut[ din imagini, ]ns[ din imagini explicate. Ce pl[cut c[ mai exist[ =i altceva dec`t incoeren[ =i exagerareromantic[! UNUL CARE A LUPTAT CONTRA PROSTIEI Ur`t[ deosebit este moartea oamenilor veseli. Nu toi suntem deopotriv[ vii; cei veseli sunt mai vii dec`tceilali. Moartea lor ne love=te cu revolt[ =i cu sc`rb[, ca paradoxeleunui r[ut[cios stupid. Partea cea mai bun[ din viaa lui Anatole France a fost lupta]mpotriva prostiei; =i el a dus-o a=a cum trebuie: vesel. Insistenapatetic[ sau elegiac[ asupra morii lui, ]ns[, pare fapt[ deprost-gust =i p[cat contra sf`ntului duh. Moartea celui vesel teface doar ursuz. Literar, France a murit acum zece ani, cu La Révolte des Anges.Un neast`mp[r senil l-a ]mpins s[ l[easc[ deplorabil amintiriledin copil[rie =i a servit doar s[ arate categoric =i prelung c[sf`r=itul era deplin. De la ]nceput chiar, amintirile acele se ar[taua fi ]n contrazicere cu spiritul =i talentul s[u. Pierre Nozière =i LeLivre de mon ami sunt fabricate regretabile, care ne explic[ numaiadmiraiile lui nea=teptate pentru visurile de guvernant[ ]nmenopauz[ ale lui Feuillet, pentru lirismul de cinovnici bine-crescui al lui Sully-Prudhomme =i Coppée. Fire=te, spre optzecide ani a reap[rut, ]n forme mult mai terne, mai insipide =i mol`i,]ncercarea debutantului de a-=i desf[=ura copil[ria ]n manier[oarecum englezeasc[, ]ndulcit[ =i dreas[ cu sentimentalismparizian, burghez =i bulevardier. Aici se afl[ Anatole France multmai neautentic =i mai dizgraios dec`t ]n unele excursii ale lui ]npolitica practic[. „De vei lua bine seama, toat[ viaa mea a fost ]nchinat[ istoriei %#
  • 276. 276 Paul ZerifopolPinguinilor.” France ]nsu=i ne arat[ astfel care este cartea ]ntrec[ri. S[ nu lu[m ]ns[ vorba lui numai ca o aluzie la istoria satiric[a Franei. L’]le des Pingouins este enciclopedia humoristic[universal[ a celor mai fundamentale, mai obraznice, mai pom-poase prostii, ]n care indispensabil dospe=te piftia nedifereniat[a speciei, homo stupidus et sollemnis, primatul deformat, care,suficient =i caraghios, se trude=te s[ stea pe dou[ labe =i s[priveasc[ ]n sus. A fost chemarea natural[ a lui France s[urm[reasc[, cu r`sul ne]nvins al inteligenei, moftul isloric, grav=i autoritar, moftul de stat =i de templu; grimasa schiload[ =ivomitiv[ a ipocriziilor moralistice. Acest om era complet =i unilateral inteligent. Era obsedat deinteligen[ pur[. Aici e semnul =i valoarea lui distinctiv[ pentruistoria spiritului european. De aceea, abaterile lui literare ]ndomeniul sentimental sf`r=esc ]n str`mb[turi. Literatura francez[ este cea mai bogat[ poate ]n oameniunilateral =i splendid inteligeni. Montaigne, Rabelais, La Roche-foucauld, Voltaire formeaz[ trupa de care ve=nic nu se va lini=tinici m`ng`ia oastea compact[ a pro=tilor, a celor gravi ca =i acelor sentimentali, a celor blajini =i one=ti, ca =i a celor vicleni =ivenino=i. Pe France l-a format critica istoric[ =i filozofic[ aveacului XIX: cea mai iconoclast[ criz[ din c`te a ]ncercat spirituleuropean. Pe urma ei n-a r[mas glorie istoric[ neciuntit[, niciidee venerabil[ nechemat[ la r[spundere =i neumilit[, f[r[cruare. De aceea, r`sul lui France e complex =i ad`nc, concluziaartistic[ a vremii celei mai frumoase de inteligen[ curat[ =ine]ndurat[. Acum inteligena s-a atacat, cu boln[vicioas[ ciud[enie, peea ]ns[=i. Ce c`=tig =tiinific va putea l[sa pe urma ei aceast[critic[ filozofic[ a inteligenei nu se poate hot[r] acum. S[constat[m numai c[ sec[turile triumf[ ]mb[tate de perspectivacare se deschide f[r[ margini balivernei sentimentale sauobraznice. Neputina intelectual[ =i ignorana semianalfabet[ a %$
  • 277. Pentru arta literar[ 277literailor de cafenele =i r[sp`ntii ejaculeaz[, f[r[ fric[ =i pudoare,marda clocit[ la ad[postul intuiionismului. Sub masca subti-lit[ilor pseudopoetice, lenea mintal[ =i stupiditatea radical[,ajunse libere =i independente, ]=i vars[ pe culoarele literaturiieuropene duhorile groase amestecate cu miresmele r`ncede alemisticismelor r[suflate =i nemuritoare. Misticism indic, mustit ]ncreieri fle=c[ii de practicile erotice ale Kamasutramului, sau=amanism analfabetic de fakiri =i piei-ro=ii, sleite ]n sosul=arlatanismului =i al pozei vulgar-europene. Ceasul morii lui France se potrive=te semnificativ cu unmoment de mare triumf al prostiei ad`nci, s[rb[torit de o straniealian[ a prozaicei imbecilit[i europene cu isterica idioieasiatic[. CENZURAREA LUI ANDERSEN Pove=tile pastorului danez sunt parabole sentimentale, dresecu umanitarism =i cu puin[ satir[ social[. Aceste istorioare, fabricate de un predicator plin de buneintenii =i cre=tine =i, cum am zice, ]naintate, ]nc`ntau burghe-zimea liberal[ de acum jum[tate veac. P[rinii d[ruiau copiilorcartea, plini de dulce ]mp[care ]n cugetul lor de oameni iubitoride progres moral =i social. Citind-o, guvernantele =i copiii seamuzau totdeauna cu profitabil[ ]nduio=are. Prin haina cupretenii de naivitate a povestei, mintea copilului descoperea cudulce desf[tare idei =i simiri ]n[l[toare. Copilului bogat i se]nmuia inima de comp[timire; inima celui s[rac tres[rea desperan[ ]n bun[tatea lui Dumnezeu, pe ici-pe colo chiar =i ]nacea omeneasc[. Asta era pe atunci. Ast[zi, ]ntre toate ideile comune cu carese ]mpodobea sufletul burgheziei liberale =i se ]mb[ta uneori =iinima proletarului de pe vremuri, nici una nu-i at`t de compro-mis[ ca ideea umanitar[. Clasele sociale dac[ nu sunt ]n fiecare %%
  • 278. 278 Paul Zerifopolmoment ]nc[ierate, ]=i arat[ colii f[r[ ]ncetare, =i, aproapeindiferent de v`rst[, indivizii sunt ]n stare de r[zboi perpetuu.S[racii nu mai vor s[ =tie de milostenie =i bun[voin[. Ei vor s[r[peasc[ =i s[ st[p`neasc[ cu pumnul. Bogaii, de groaz[, s-auf[cut a=pri; sunt furio=i de ingratitudinea s[racilor, care nurecunosc binefacerile =i nu mai zic: S[rut m`na! Predicatorulumanitar nu mai are public. }n cartea lui r[m`n doar dou[-treipove=ti, de inspiraie adev[rat popular[, ca istoria lui Claus celmare =i a lui Claus cel mic, unde triumf[ realistic isteimeapractic[ =i cruzimea cu s`nge rece; acolo distrugerea du=manuluie o fapt[ absolut pl[cut[ =i humoristic[. Istoria pe care am citat-oe, aproape ]n toat[ cartea, singura care nu sun[ fals. Ideile dinpove=tile lui Andersen sunt ast[zi deopotriv[ mincinoase pentrus[rac =i pentru bogat. Cred c[, pentru oamenii foarte lucizi, tonulgeneral =i intenia c[rii au fost totdeauna de o nepl[cut[dulceg[rie. }n sentimentalismul burghezesc care o inspirase, exista]n fond o radical[ str`mb[tur[, mai puin vizibil[ =i poate maipuin resping[toare dec`t ]n miile de pove=ti de Cr[ciun alescribilor tocmii s[ fac[, la s[rb[torile de iarn[, umanitarism legat]n marochin =i muiat ]n poleial[. Dar genul ]nsu=i era din capullocului mincinos. Este folosul cel mare al crizelor sociale de a da pe fa[ adev[rulascuns altfel ]n frazeologia debitanilor literari de a=a-numitaarmonie social[ =i naionalism trandafiriu. Ast[zi, piaa lumii, lipsit[ ori s[rac[ de multe lucruri pl[cute,e cel puin frumos ]nc[rcat[ cu marf[ de adev[ruri sociale. Foarteamar[ la gust, ea poate fi salutar[, dac[ ciocnirea violent[ aacestor adev[ruri nu va ]nsemna cumva, ]n practic[, ]ntoarcerela st[ri primitive ]n care se vor na=te adev[rate pove=ti populare,iar nicidecum idile =i parabole pentru pomul de Cr[ciun alburgheziilor umanitare din vremea lui Andersen. Dac[ vremile sunt a=a, trebuie s[ tragem concluziile =i pentruliteratura copiilor. Cred c[ totdeauna lecturile sentimentale au %
  • 279. Pentru arta literar[ 279fost o literatur[ proast[ din punct de vedere pedagogic. Proast[ca gust =i ca intenie moral[. E de prost-gust s[ inventezi oamenibogai, a=pri la suflet, care se convertesc =i devin umani-tari-trandafirii la vederea unei r`ndunele moarte sau a unuifluture cu aripioarele sf`r=iate. +i e fapt[ de prostie voit[ s[fabrici literar paiae cu figur[ de ]nger =i s[ le ar[i copiilor caimagini adev[rate ale vieii. S-a fabricat astfel o literatur[ proast[=i de prisos. Pove=tile populare nu sunt sentimentale. Acolo personajelese bat =i se trag pe sfoar[ frumos, a=a cum cere viaa ]n care tr[ia=i pe care o vedea artistic povestitorul popular. Duplicitatesentimental[ nu se pomene=te ]n pove=tile populare. Fabricantulde pove=ti umanitare ]=i str`mb[ totdeauna un ochi spre a=a-nu-mite ideale. Rezultatul trebuie s[ fie str`mb; ]n privina literar[ca =i ]n cea moral[. +i str`mb[tura sentimental[ nu poate fi maiinactual[ dec`t e ast[zi, c`nd ciomagul, dinamita =i ]nchisoareacu cazne sunt mijloacele de comunicare cele mai caracteristice]ntre clasele sociale. Adev[rul suprem pe care ]l d[ pe fa[ ceasul de ast[zi estelupta f[r[ preget =i ]ndurare ]ntre popoare, clase =i indivizi.Pove=tile construite pe acord de armonie ]ntre oameni =i clasesunt acum complet caraghioase. D[nil[ Prepeleac =i Soacra cu trei nurori sunt dou[ pove=tiexemplare: superbe de adev[r =i str[lucitoare de pitoresc. }l rog pecititor s[ le revaz[ ca s[ ]neleag[ c`t mai bine cele ce i-am spus. „POEZIA PUR{” }ntre p[rintele Bremond, membru al Academiei Franceze, =iziaristul Paul Souday s-a iscat ceart[, toamna trecut[, de ladefiniia poeziei. Pentru obi=nuita lectur[ public[ ]naintea celorcinci secii ale Institutului, preotul literat a ales s[ vorbeasc[ %
  • 280. 280 Paul Zerifopoldespre poezia pur[, =i ]n cuv`ntarea lui avusese mai ales grij[ s[dea a ]nelege c[ poezia nu se poate defini. Tocmai acest lucrupare s[ fi sup[rat mai mult pe Paul Souday. Probabil, ca francesde veche observan[ =i ca ziarist, el nu rabd[ obscuritatea, oric`tar fi de prestigioas[, =i s-a nec[jit r[u c`nd Bremond a spus c[poezia n-are a face cu raiunea. Souday s-a gr[bit s[ ]neleag[ —=i aici pare c-a fost nedrept — c[ Bremond consider[ poezia caun fel de divagaie absolut certat[ cu mintea s[n[toas[. Se poatezice =i aceasta despre poezie, dar ]n cazul special nu se zisese. Cearta s-a ]nd[r[tnicit asupra unui vers celebru din Racine:la fille de Minos et de Pasiphaé.1 Souday e sigur c[ frumuseeaversului st[ ]n ]neles: Minos, judec[tor ]n infern. Pasiphaé,amanta unui taur divin. Fedra, biruit[ de o grozav[ ereditate:numai pentru cine =tie toate astea, versul poate fi frumos. IarBremond spune hot[r`t c[ valoarea versului aceluia — exemplurar de „poezie pur[” — nu depinde nicidecum de ]nelesul s[uverbal. }n general, ideile, sentimentele =i imaginile nu sunt poezie,de=i poezia se serve=te de d`nsele. Dup[ un lung =ir de l[muriripolemice, academicianul ajunge s[ identifice poezia cu rug[-ciunea: starea pur poetic[ e una =i aceea=i cu starea mistic[.Concluzie foarte frumoas[ =i potrivit[ pentru un preot care inemult la poezia modern[. De aceea, unii colegi serio=i l-au ]ntrebatdac[ e dadaist. }n adev[r, ]nelesul cuv`ntului poezie e greu de aflat ast[zi,=i-i foarte explicabil c[ oamenii se ceart[ asupra lui. Desigur,nu-i f[r[ interes s[ c[ut[m a ne ]nelege c`t mai bine c`ndvorbim, m[car dac[ nu e ]n discuie dec`t un subiect a=a depuin vital ca teoria poeziei. Poezia este un cuv`nt foarte vechi,=i lesne se ]nt`mpl[ ca ]nelesul cuvintelor care dureaz[ preamult, care trec adic[ peste marginile ]n timp ale societ[ii ]n cares-au n[scut, s[ se ]ncurce astfel, ]nc`t l[murirea lor s[ ajung[obiect de ceart[ ]ntre ]nv[ai. G`ndii-v[ la ]nelesul cuvintelorfilologie, filozofie, literatur[...
  • 281. Pentru arta literar[ 281 }n cazul de fa[, m[ impresioneaz[ mai ]nt`i c[ literaii francezis-au oprit iar[=i asupra acelui vers din Racine. Foarte de demulte admis, ]ntre francezi, c[ „la fille de Minos et de Pasiphaé” esteo frumusee poetic[ f[r[ pereche. Pierre Mille povestea deun[zic[ a citit versul ]nt`ia oar[ c`nd ]nc[ nu ]mplinise doisprezeceani, =i c[ a simit o mare zguduire („un transport singulier et jele crains, presque charnel — un tremblement voluptueux de toutmon être — un enthousiasme ou se confondait le plus troublantmélange de langueur et d’énergie” 2). Nu cred c[ muli copiifrancezi s[ fie tot at`t de sensibili la farmecul acestui alexandrinextraordinar; dar, desigur, toi francezii se conving, p`n[ s-ajung[la maturitate, de frumuseea lui unic[. Iar str[inii, pe c`t se poate,nu r[m`n nesimitori la muzicalitatea acestor dou[sprezece silabe.Este u=or de v[zut c[ ]n versul acesta vocalele vin a=ezate a=a,]nc`t s[ formeze o melodie foarte marcat[. }n primul emistih,dup[ cei doi i, cel din fille (acest din fille e =i foarte lung) =i celdin Minos, urmeaz[ o din acela=i cuv`nt. I este vocala cea mai desus, o este o vocal[ de bas, care aici e =i accentuat[ =i prin urmarelung[ =i inut[, iar sonoritatea ei scoas[ deosebit ]n eviden[prin cezur[. I-I-O formeaz[ o melodie descendent[, comparabil[unei cobor`ri de la notele de sus ale viorii spre cele de jos, poatechiar p`n[ c[tre registrul violoncelului. Muzica emistihului aldoilea st[ toat[ ]n cuv`ntul Pasiphaé, unde a-i-a-é dau hot[r`tefect de fanfar[ — parc-ar fi claxonul automobilelor curiiregale... Aceast[ melodie a versului, elementar[ =i evident[, osimte numaidec`t oricare ureche normal[. De accea versul s-afixat at`t de bine ]n memoria oamenilor. E sigur, pe de alt[ parte,c[ oamenii pot asculta cu pl[cere versuri f[r[ s[ ]neleag[ nimicdin ce se spune ]n ele, chiar c`nd cuprinsul =i construcia acelorversuri sunt complet logice. Este probabil c[ muli oameni, c`nd citesc sau ascult[ versuri,iau seama numai la ]nelesul acelora care enun[ foarte energic=i foarte simplu „idei frumoase”. Pe celelalte le ascult[ pur
  • 282. 282 Paul Zerifopolmuzical, adic[ b[t`nd tactul versului ]n g`nd, c`teodat[ chiarcl[tin`nd ritmic capul, =i nu se g`ndesc la nimic, ci numai ici-colo]i treze=te doar c`te un cuv`nt cu ]neles „poetic”. }n adev[r, nutrebuie uitat c[, pentru mulimea oamenilor, cuvintele se ]mpart,=i azi, ]n poetice =i nepoetice. O anchet[ ar dovedi u=or c[ floare,stea, zefir, adie, Dumnezeu sunt unanim admise ca vorbe poetice.Desigur, vocabularul poetic se schimb[ cu vremea. Succesulinovaiilor depinde de preg[tirea sentimental[ a publicului.Cuv`ntul glie a avut un succes monstru, din cauza aureolei[r[niste =i patriotice ]n care a fost numaidec`t ]ncadrat de sufletulpublic, =i din cauza sonorit[ii sale dulci =i lipicioase. C`ndMinulescu a scris ]ntr-un vers cuvintele „maladii molipsitoare”,era sigur de ilaritatea dezaprobatoare a oamenilor de bun-sim=i cu normal[ dragoste de poezie, adic[ de cuvinte poetice.Publicul nu admite poezie f[r[ cuvinte poetice, puse cu delicat[chibzuin[ din loc ]n loc ]n corpul poemului, ca cire=ele zaharisitepe faa unui tort. Cred c[ dac[ p[rintele Bremond, ]nainte s[-=i dea pe fa[ideea lui mistic[ despre poezie, ar fi avut ca mine r[bdare s[cerceteze ce este poezia pentru majoritatea oamenilor, Souday=i ceilali ziari=ti, care s-au pornit contra lui, l-ar fi ]neles maibine, de=i tot furio=i ar fi r[mas pe d`nsul. Alexandrinul celebru, la fille de Minos et de Pasiphaé, ]l ascult[poate muli francezi f[r[ a se g`ndi la nimic. Totu=i, cred c[ ceimai muli nu pot ]mpiedica s[ li se trezeasc[ asociaii ]n felulacesta: Infern — Minos, tiran mitic care procrea numai mon=tri— fatalitate veche =i ]ntunecat[, blestem misterios =i divin —erotic[ monstruoas[ =i ne]neleas[ ]ntre un taur =i o regin[ dinpove=ti. }n tragedia francez[ toat[, acest vers este poate singurulmisterios =i catastrofal... Dar vorba era s[ =tim dac[ =i de ce epoetic, de ce e „poezie pur[”. Dicionarele sunt descurajate =i descurajatoare ]n privinacuv`ntulul poezie. Larousse m[rturise=te c[ e unul din cuvintele
  • 283. Pentru arta literar[ 283cele mai greu de definit. Littré se mulume=te mai ]nt`i, simplude tot, cu ideea =colar[: l’art de faire des ouvrages en vers3. Dar ]nexplicarea sensurilor, ajunge la aceast[ formul[: se dit de tout cequ’il y a d’élevé, de touchant, dans une oeuvre d’art, dans le caractèreou la beauté d’une personne et même dans une production naturelle4.Vedem bine la ce stare de confuzie interesant[ a ajuns cuv`ntul„poezie” ]n vorbirea uzual[: e l[sat, c`t se poate, prad[ discreieivorbitorului. Michelet, cel totdeauna pornit la vorb[ =i la g`nd,ne d[ un exemplu cu deosebire luminos prin ]ns[=i violena lui:Tout est poésie dans la femme, mais surtout cette vie rythmique,harmonisée en périodes réguliêres et comme scandée par la nature5.A=adar: menstruaia, fenomen pur „poetic” prin ritmul perio-dicit[ii sale. Desigur, ]n strict[ teorie nu-i nimic de obiectat laaceast[ splendid[ extindere a cuprinsului poeziei, odat[ ideeaajuns[ la acest grad de elasticitate. Totu=i, vorbirea, ]n chip firesc,tinde la precizie, =i o reacie trebuia s[ se produc[ ]n sensulacestei tendine. }ncercarea lui Bremond de a determina din nou,=i pentru noi, modernii, ]nelesul poeziei, este justificat[ deplin. Fa[ cu mulimea cititoare, situaia omului care ]ncearc[ s[determine o idee e totdeauna ingrat[. Cu c`t mai nel[murit[ =ianarhic[ este ]ntrebuinarea unei idei, prin urmare a unui cuv`nt,cu at`t mai ]nd[r[tnic =i mai neinteligent, fire=te, rezist[ publiculla critica acelei st[ri de confuzie, pe care el n-o simte ca atare.C`nd Bremond vorbe=te de poezie pur[, el vrea mai ]nt`i s[defineasc[ nu un gen ori stil literar, ci o stare interioar[ specific[.El caut[ s[ explice ce fel de stare a sufletului este aceea din careia na=tere expresia pe care teoria literar[ sau vorba de toatezilele o nume=te poetic[. Asemenea cercet[ri trec mult pestecapacitatea de abstracie =i distingere a g`ndirii publice, =i suntantipatice acestei g`ndiri. Publicul este empirist: el se ]ntreab[,de ex., numai dac[ textul care material ]i st[ ]nainte trebuie s[se cheme poetic sau prozaic, =i nu vrea s[ =tie c[ realiz[rileempirice nu sunt =i nu pot fi, fa[ de precizia excluziv[ a ideilor !
  • 284. 284 Paul Zerifopol(=i singure ideile pot fi astfel precise), dec`t ni=te aproximaiiinfinit variate. Dar la aceast[ greutate esenial[ de a comunicaabstracii precise celor nedeprin=i cu g`ndirea propriu-zis[,Bremond a ad[ugat, din vina lui mi se pare, alte cauze aduc[toarede confuzie. Fiindc[, ]n c[utarea poeziei, el se opre=te la stareamistic[ =i spune c[ „experiena poetic[” este „o ]nt`lnire cuDumnezeu — o atingere, incon=tient[ ori nu, dar real[ =i fecund[cu Dumnezeu”. Preotul literat las[ astfel ideea poeziei pureconfundat[ ]n ideea experienei religioase. A=a ]nc`t tot nu afl[mce e specific propriu atitudinii poetice, independent de oricerealizare expresiv[. Teologul mistic a pierdut din vedere c[ maimult poate dec`t cuv`ntul poezie, cuv`ntul Dumnezeu trebuie s[despereze pe autorii de dicionare care, pe l`ng[ inteniile practicempirice sau istorice ale oric[rui lexicograf, mai au =i scrupuleinteligente. S[ introduci pe Dumnezeu ]n definiia poeziei]nseamn[ s[ prelunge=ti o confuzie =i a=a destul de regretabil[.}n atitudinea mistic[, astfel cum o arat[ Bremond, ]ncape muzicamult mai potrivit dec`t poezia. Preotul spune: acea ]nt`lnire cuDumnezeu e cele mai de multe ori obscur[. Obscur[, se ]nelege,desigur, din punctul de vedere al intelectului =i al logicii; =i f[r[]ndoial[ c[ aceast[ obscuritate este perfect[ tocmai ]n muzic[.Un glume a spus c[ Bergson a gre=it spun`ndu-=i filozofia ]nvorbe: trebuia s-o scrie de-a dreptul ]n muzic[. +i asta e maimult dec`t o glum[. Filozofia aceasta e doar, ]n fond, o c[utare aatitudinii mistice. }n cursul certei literare de la care am pornit, un literat, PaulTuffran, a scris lui Bremond m[rturisirea urm[toare: poezia num[ impresioneaz[ dec`t atunci c`nd seriile pe care ea le desf[-=oar[ — serii de idei, de sentimente, de imagini —- r[m`ndeschise. Aceasta ]nseamn[ c[ poezia are puterea special[ de ane l[sa sufletul sub impresia c[ ar putea continua nem[rginitceea ce i se ofer[ ]n forme inevitabil m[rginite. Psihologii auatras de mult atenia asupra acelor momente stranii ]n care
  • 285. Pentru arta literar[ 285sufletul simte ca o porunc[ s[-=i aduc[ aminte, dar[ f[r’ s[izbuteasc[ a =ti anume ce. Asemenea st[ri, care la unii oamenise intensific[ p`n[ la penibil[ anxietate, ne pun ]n prezena unorasociaii care s-ar putea numi, dup[ vorba bine aleas[ a luiTuffran, asociaii deschise. Observaia arat[ uneori c[ acelea=ilocuri, anotimpuri sau ceasuri din zi, aceea=i stare atmosferic[dezl[nuie ]n acela=i om impulsul misterios de a se g`ndi nu se=tie la ce. Dar vreo calitate particular[ care s[ explice de ce dinacele situaii, =i nu din altele, pornesc asemenea asociaii deschisenu se poate descoperi. Tot astfel nu se poate spune de ce un =irde vorbe e provocator de asociaii deschise, altul nu. Cel mult arfi de amintit aici c[ ritmul material al versului sl[be=te constr`n-gerea logic[ =i ]nlesne=te divagaia. Despre asemenea ]nclinaretainic[ a con=tiinei, deasupra ]ntunericului care o ]mprejmuie,pare c[ vorbe=te Tuffran ]n m[rturisirea lui asupra impresieipoetice. Fagus, poetul, bun prieten de idei cu Bremond, define=tepoezia: arta =i =tiina de a exprima raporturile fiinelor =ilucrurilor. Dac[ m[rginim domeniul poeziei la acele raporturicare se rezolv[, cu special[ energie, ]n asociaii deschise, definiialui Fagus e cu deosebire util[. }n forma prea general[ pe care i-adat-o el, definiia se poate aplica =tiinei tot at`t c`t poeziei.Drept e c[ Fagus nume=te poezia o „metamatematic[”; atunciideea de raport cap[t[ o justificare ceva mai bun[ ]n definiiapoeziei, f[r[ ]ns[ ca ]nelesul „raporturilor” poetice s[ devie precisfa[ cu raporturile matematice. Cred c[ vorba lui Paul Valéry: ]nvers tot ce trebuie spus este aproape cu neputin[ de spus — nuse refer[ dec`t la aceea=i capacitate a poeziei de a determinaasociaii deschise =i la incapacitatea oric[rei teorii de a hot[r]cum poezia obine acest efect. Poezia, prin urmare, ne impunesentimentul c[ e necesar =i c[ putem s[ prelungim infinitactualitatea sufleteasc[ ]n care ne g[sim, mulumit[ tocmai formeipoetice concrete, dar f[r[ s[ ni se arate spre ce anume g`nduri, #
  • 286. 286 Paul Zerifopolsentimente, imagini are s[ se ]ndrepte acea prelungire. De aceea,Bremond =i acei care in cu d`nsul declar[ c[ idei, sentimente,imagini sunt anexe prozaice de care poezia se serve=te: poeziapur[ ]ns[ „e t[cere, ca =i mistica, ea n-are nimic de spus, nuspune niciodat[ nimic”. Bergson a criticat teoria tradiional[ despre asociaia st[rilorde con=tiin[. Dup[ credina lui, nu asem[narea, nici ]nt`mpl[-toarea ]nt`lnire ]n experien[ a unor date psihice reguleaz[leg[tura lor, ci ]ntre tot ce se g[se=te =i s-a g[sit vreodat[ ]ntr-ocon=tiin[ exist[ variate =i infinite leg[turi, a=a ]nc`t orice poateaduce aminte de orice. +i atunci, dac[ are dreptate filozofia nou[,dac[ orice element din con=tiint[ e asociat cu oricare altul,urmeaz[ c[ absolut toate asociaiile sunt asociaii „deschise” celpuin ]ntr-o direcie, iar „]nchiderea” lor ]n alt[ direcie at`rn[numai de situaia practic[ a subiectului, =i ]n ]neles bergsonianorice expresie artistic[ este un sacrificiu adus practicii. Expresiapoetic[ este impur[ prin definiie, ca orice expresie. Atunci, ]nadev[r, poezia pur[ e „t[cere”. Orientarea mistic[ ]n psihologie=i ]n teoria cuno=tinei nu poate duce dec`t la t[cere. Din acestpunct de vedere, cercetarea lui Bremond =i-a atins perfect inta.Acolo unde a ajuns el nimic nu se mai deosebe=te de nimic, citoate se confund[ ]n Dumnezeu. Extazul, stare f[r[ idei, imaginisau sentimente, e le=in pur. Din experiena le=inului nu se afl[,cred, s[ se fi adus, p`n[ ]n prezent, ceva utilizabil omene=te. Este elementar c[ nu putem distinge ]n cuprinsul sufletescdec`t ceea ce, din masa nep[truns[ =i nespus[ a „t[cerii”, s-alimitat ]ntr-o expresie: cuv`nt, ton muzical, linie, culoare sauimagine din fantezie. De aceea, chiar p[rintele Bremond nu poater[m`ne la poezia-extaz, ci se simte ]ndemnat s[ recurg[ la formula„ritmului interior”, pentru a ne spune c`t mai bine ce e poeziapur[. Negre=it, „ritm interior”, f[r[ alt[ explicaie, e ceva iar[=imisterios. At`t numai pare c-am putea spune, c[ „ritm” nu maipoate fi „t[cere”. Cu ideea de ritm p[r[sim numaidec`t sfera $
  • 287. Pentru arta literar[ 287t[cerii sublime, astfel c[ ritmul constituie o inconsecven[ grav[.}n adev[r, nu numai poezia pur[, ci =i teoria poeziei pure artrebui, dup[ metoda mistic[, s[ fie tot — t[cere. De la Mallarmé incoace, poezia francez[ s-a pasionat furios =icategoric de muzicalitate. Eu cred c[ ne afl[m aici ]n faa uneireacii literare specific franceze. Monotonia f[r[ seam[n aversificaiei lor, „prozaismul” groaznic al alexandrinului, incurabil]n ciuda ostenelii gr[m[ticilor patrioi =i a poeilor de a inventagraii variate acestui vers prin excelen[ mnemotehnic — explic[acea desperat[ n[pustire a literailor francezi ]n muzicalitate.Revolta, concentrat[ ]n Mallarme =i urma=ii lui, a mers p`n[ lasacrificarea total[ a ]nelesului cuvintelor. Muzic[ =i alt nimic.Inovaia era enorm[, =i totu=i nu era de ajuns: s-a oprit la cuv`nt=i ar fi trebuit s[ mearg[ p`n[ la silab[. Versul pur muzical trebuief[cut din silabe lipsite de orice ]neles. E destul de ciudat c[inovatorii au pierdut din vedere asociaia indisolubil[ a cuv`n-tului cu ]nelesul. Maestrul a zis: cuvintele vor face ce vor putea.Cuvintele ]ns[ ar putea face orice, numai s[ se despart[ de]nelesuri nu vor putea, nici chiar ]n capul celui mai liber =i maimuzical poet. Cuvintele vor r[m`nea totdeauna impure; versulf[cut din cuvinte nu poate fi niciodat[ pur de orice ]neles. „Suger[rile” lui Bremond despre poezia pur[ sunt, evident,f[cute din =i pentru poezia francez[ modern[, sub auspiciibergsoniene. }ncercarea merit[ s[ fie f[cut[, pentru c[, desigur,lucruri noi s-au ]nt`mplat ]n poezia =i g`ndirea francez[. Delocnu vreau s[ dau a ]nelege c[ discuia r[m`ne un simplu paragrafde istoria literaturii franuze=ti. Dar iar[=i e sigur c[ Bergson aavut, ]n alte [ri, predecesori decisivi, care vor fi descri=i la timp,a=a cum un francez descrie acum pe morali=tii literaturii sale caizvoare decisive ale lui Nietzsche. Iar despre poezie trebuieamintit c[ alte popoare n-au suferit de monotonia muzical[ ]ncare poezia francez[ a fost ]nchingat[, vreme de trei secole, dec[tre mae=trii s[i burghezi. Penru unele lucruri au venit =i francezii %
  • 288. 288 Paul Zerifopol]n urma altora, =i nici c[ se poate altfel. Fagus strig[ foarte aprinsc[ nu exist[ alt[ „poezie” dec`t cea francez[. Vorba aceasta n-aredec`t valoare exclusiv patriotic[. Dar profitul teoretic pentru noi ceilali?... Poezia pur[ semanifest[ impur (fiindc[ altfel nu se poate) ]n serii de cuvinte(fiindc[ altfel nu se poate), care reprezint[ asociaii „deschise”(=i toate asociaiile sunt deschise), =i prin aceste asociaii ni seporunce=te s[ vis[m mult, mult, nu se =tie la ce.
  • 289. Pentru arta literar[ 289 TRADUCEREA EXPRESIILOR +I CITATELOR DIN LIMBI STR{INE DIN REGISTRUL IDEILOR GINGA+E1 Marele secol — tot ce poate fi mai elegant!2 Acest veac de abject[ burghezie!3 Pietoni, inei dreapta! Automobili=ti, inei st`nga! Interzis!4 Asociaii.5 Germanii cunosc arta de a-i folosi pe imbecili.6 Germanii m[gulesc energic =i se supun cu vigoare.7 Nep[sare.8 Deasupra ]nv[lm[=elii ARTI+TI +I IDEI LITERARE ROM~NE1 Ultimul strig[t, ultima mod[.2 Dup[ toate regulile artei.3 Viaa ]n aer liber.4 }n poezie, g`ndirea e un lucru al dracului.5 Asemenei unei fiare ]mbl`nzite de m`na dresorului, S[lbaticul microb ascult[ de Pasteur —O, natur[, o, splendoare! El ap[r[, vaccineaz[: Aceast[ maladie este buba neagr[, iar cauza ei: un bacil!6 O, g`ndire, care este oare acest ciudat capriciu Care m[ ]ndeamn[ dintr-odat[. s[ p[r[sesc drumul larg deschis Pentru a te ]nchide astfel ]ntr-un vers, tremur[toare =i strivit[?7 Savantul nu este prad[ acestor tulbur[ri; calm, Necunosc`nd puterea versului, a acestui mare seduc[tor, El st[p`ne=te, atotputernic, asupra spiritului s[u docil...
  • 290. 290 Paul Zerifopol Eu v-am piedut =i, c`teodat[, t`njesc dup[ voi; O, lini=te a savantului, senin[ libertate!8 ...O, poezie, S[ m[ culc pe veci pe s`nul t[u?9 Bl`nd[ =i abia deslu=it[ emoie.10 ...O, poezie, E ceva ce seam[n[ cu bl`nda-i armonie, Eu cred c[ este dragostea.11 — Adev[r, voiam s[ fiu demn de tine! — Pentru a putea, trebuie s[ vrei mai mult dec`t poi: Trebuie s[ ne am[gim =i s[ alerg[m Dup[ ceea ce nu vom atinge. Tot ceea ce se pr[bu=e=te se r[sfr`nge ]n sufletul meu. Eu v[d c[ ceea ce-mi cade sub simuri numaidec`t ]=i stric[ forma. — Voin[ — iluzie! Dragostea — iluzie! Nimic nu este absolut adev[rat. — Valoarea unui el e mai mare cu c`t cere mai multe str[danii. — Orice progres, de fapt, este un insucces, Dar ]nsu=i e=ecul ne este de folos... — Eram aproape indignat c[ m[ simt at`t de mic, +i c[ nu m[ pot ]nchide ]n mine ]nsumi. — Vibr`nd cu toat[ firea, la ce bun s[ alerg dup[ acel cuv`nt At`t de m`ng`ietor =i de drag inimii: Libertate! Exist[ un altul pe care ]l prefer: Solidaritate!12 A=ezat[ Noaptea pe o frunz[ Pe c`nd dormea, O pic[tur[ de rou[ Se afla departe de soare. Ne a=ezar[m pe un pod b[tr`n, Un r`u c`nta sub noi, O adiere r[coroas[ leg[na cre=tetele M[slinilor ]ncovoiai peste noi.13 Povestiri caraghioase.14 Lucruri de spus numai ]ntre b[rbai.15 B[rbatului, intuiia ]i este o cale interzis[... la femeie, dimpotriv[, al treilea ochi, organul ei intuitiv este implacapil aintit asupra nenum[ratelor obiecte ale pasiunii sale.16 Femeia este altruist[ sau, mai precis, altero-centrist[, ]n sensul c[ ea ]=i
  • 291. Pentru arta literar[ 291 fixeaz[ centrul pl[cerii nu ]n ea ]ns[=i, ci ]ntr-o alt[ fiin[ pe care o iube=te. Ea se enerveaz[, se exalt[ sau se chinuie=te, dup[ cum faptul exist[, sau nu exist[, sau dup[ cum ea a=teapt[ ca el s[ fie. }NCERC{RI DE PRECIZIE LITERAR{1 Viaa amoroas[...2 Celor ce ]mb[tr`nesc.3 Metresele.4 Ad`ncimea psihologic[.5-6 Cunoa=terea sufletului omenesc.7 La Bucure=ti ]ntocmai ca la Paris.8 Suntem cucerii de subtilitatea analizei psihologice; uluii de o ]nelegere total[ a omului l[untric, pe care n-o cunoscusem niciodat[.9 }n c[utarea timpului pierdut.10 Sf`r=itul geloziei.11 Desf[t[ri =i zile.12 Honoré ]=i d[du seama c[ iubirea, ne]ntinat[ de egoism, de senzualitate, pe care o dorea at`t de bl`nd[, de vast[ =i de divin[ ]n firea lui, ]l f[cea s[ ]ndr[geasc[ pe b[tr`nii p[rini, slugile, pe ]nsu=i medicul, nu mai puin pe Françoise, =i c[, ajung`nd s[ resimt[ pentru d`nsa iubirea tuturor fiinelor de care ]l lega acum sufletul s[u asem[n[tor cu al ei, el nu mai avea alt[ dragoste pentru ea.13 Vreau ca =i ochii t[i s[ str[luceasc[, vreau s[-i fac pl[cere cum nu i-am f[cut niciodat[... Vreau s[-i fac... Am s[-i fac r[u... V[d eu de ce nu vrei, =tiu eu ce i s-a f[cut azi-diminea[, =i unde, =i de c[tre cine, =i =tiu c[ voia s[ trimit[ dup[ mine, s[ m[ a=eze dup[ u=[, ca s[ v[ v[d f[r[ a m[ putea n[pusti asupra voastr[, fiindc[ nu mai am picioare, f[r[ a v[ putea ]mpiedica, deoarece ai fi gustat pl[ceri =i mai mari v[z`ndu-m[ acolo ]n timpul acesta.14 Privirea lui urm[rea o musc[ ce se apropia de deget ca =i cum ar fi vrut s[- l ating[, =i apoi zbura mai departe =i revenea, f[r[ a-l atinge totu=i; iar numele Françoisei de Gouvres ]i revenea =i, rede=tept`ndu-i atenia, o clip[ adormit[, el ]=i spuse c[ poate, ]ntr-adev[r, o va poseda, dar totodat[ g`ndea: Musca oare va atinge cear=aful? Nu, ]nc[ nu; atunci, smulg`ndu-se din visarea lui: Cum? Una din aceste fapte nu mi se pare mai ]nsemnat[ ca cealalt[! Gouvres o va posedea pe Françoise, musca va atinge cear=aful?
  • 292. 292 Paul Zerifopol [INTRODUCERI LA EDI|IA CRITIC{ I. L. CARAGIALE, OPERE]1 Natura, bogat[ ]n portrete ciudate, Este zugr[vit[ ]n orice suflet cu tr[s[turi deosebite, Un simplu gest o dezv[luie, o nimica toat[ o face s[ apar[.2 Chinul prin speran[.3 Biciue=te moravurile r`z`nd.4 Birtul “La regina Pédauque”, Povestirile lui Jacques Tournebroche.5 Povestire s[teasc[.6 Un coli=or delicios. PENTRU ARTA LITERAR{1 Acea nevoie de logic[ =i de limpezime ce m[ roade necontenit.2 Revolta ]ngerilor.3 Aceast[ fat[ avea genunchii friguro=i ai unei femei n[scute pentru dragoste.4 Orice epoc[ este banal[ pentru cei care o tr[iesc.5 Poveste falsificat[.6 Sainte-Beuve =i necunoscutele sale.7 Un Sainte-Beuve “]n papuci.”8 Acest roman, care nu este unul din cele mai ne]nsemnate, nici din cele mai puin tipice ]n opera romancierului.9 Admirabile =i ]nduio=[toare.10 Un t`n[r cu suflet ales. „CREA|IE +I ANALIZ{”1 A=tepti vorba care-i va oferi sau ]i va refuza o ]nt`lnire.2 Un limbaj bine compus. G. IBR{ILEANU: „STUDII LITERARE”1 Nu avea mentalitatea unui literat. 2 Cercet[tor al lui Eminescu. „PRIVIND VIA|A”1 Durerea mea este c`ntat[ muiimii necunoscute. „POPI”1 Deoarece nu este dec`t un vis...2 Povestea unei cuceriri (amoroase).3 Sunt ]ndr[git de domni=oare. [Pronunare defectuoas[.]
  • 293. Pentru arta literar[ 293 ART{ +I VIRTUOZITATE1 Spiritual. PROZA LIRIC{1 Femeia nu se traveste=te niciodat[, dar se ascunde sub un v[l totdeauna.2 M[ ]ntorc ]nspre trecut. DESPRE IDEOLOGIA LUI EMINESCU1 Irealitatea timpului. FLAUBERT +I ANATOLE FRANCE1 Acest biet mare scriitor!2 Un foarte amabil funcionar al republicii.3 Cel mai bun, cel mai rafinat stil.4 Care tot n[du=ind ]=i secreta ]ncet minunatele-i c[ri.5 C[ci sufletul s[u ]nv[lm[=it =i vag vis[tor S-a dedulcit ]n timp de pace la viaa pl[cut[ }n mijlocul sfintelor p[duri... Frica este necunoscut[ =i moartea fulger[toare; Nici o fiin[ nu vieuie=te =i nu piere ]n zadar. Iubirea, puternica iubire, Iat[ zeul care creeaz[ lumea e]ncetat... „POEZIA PUR{“1 Fiica lui Minos =i a Pasifaeii.2 O pornire ciudat[ =i m[ tem c[ aproape senzual[ — un tremur voluptuos ]n toat[ fiina mea, un entuziasm ]n care se contopea amestecul cel mai tulbur[tor de dulce mole=eal[ =i vigoare.3 Arta de a face lucr[ri ]n versuri.4 Se zice despre tot ceea ce este nobil =i emoionant ]ntr-o oper[ de art[, ]n caracterul =i frumuseea unei persoane =i chiar ]ntr-o creaie a naturii.5 }n femeie totul e poezie, dar mai ales acea via[ ritmat[, armonizat[ ]n perioade regulate, parc[ scandate de natur[. !
  • 294. 294 Paul Zerifopol APRECIERI Paul Zarifopol a fost ]n c`mpul criticii =i al prozei noastre de idei spiritulcel mai radical, mai frondeur =i mai iconoclast. Inaderent la opiniile generaladmise, ne]ncrez[tor ]n puterea modelelor, ve=nic iritat de banalitatea curent[,el s-a g[sit adesea ]n situaia de a contesta valori consacrate =i unanimrecunoscute pe plan universal. A detestat impostura =i diletantismul, grimasacultural[, snobismul pedant =i servil. Definind esteticul ca domeniu autonomcu o stringen[ comparabil[ cu a lui Titu Maiorescu, Zarifopol, de=i absolu-tiz`nd lucrurile, a militat pentru art[ ca fenomen difereniat de moral[,filozofie, religie etc., av`nd legile sale specifice, “tehnica” sa. De aici opoziiafa[ de critica istoric[, psihologic[, sociologic[, adic[ fa[ de sistemele care]ntr-o mai mare sau mai mic[ m[sur[ confundau literatura cu disciplineleale c[ror metode le ]mprumutau, aplic`ndu-i criterii str[ine de esena ei. A=a cum s-a observat ]nc[ ]n epoc[, Paul Zarifopol e un raionalist, unironist sceptic din familia lui Caragiale, ap[r`nd primatul inteligenei cultivate,specializate, ]mpotriva filozofiilor intuiioniste =i instinctualiste, a impreciziei=i improvizaiei; criticul, ]n mod paradoxal, e un inflexibil adversar alclasicismului, curent prin excelen[ raionalist, =i, ]n acela=i timp, o sensibilitatemodern[, manifest`ndu-=i simpatia =i interesul pentru romanul proustian =igidian, pentru poezia “pur[“ =i literatura fantastic[. Sigur c[ g`ndireaeseistului prezint[ c`teva dominante, ]ns[ ele cunosc uneori fr`ngeri, capabiles[ schimbe fundamental sensul orient[rii iniiale. At`t raionalismul, c`t =icritica estetic[ pe care o profeseaz[ nu r[m`n principii imuabile, uniform =iomogen aplicate. Paul Zarifopol respinge intuiionismul bergsonian, dar seentuziasmeaz[ de literatura inspirat[ de o asemenea filozofie, contest[ dreptul=i eficiena criticii istorico-biografice, dar uneori apeleaz[ la serviciile ei... Paul Zarifopol se ]nscrie ]n istoria criticii =i esteticii rom`ne=ti poate ca cel
  • 295. Pentru arta literar[ 295mai fervent partizan al autonomiei esteticului, al specificit[ii =i independeneiartei. Niciodat[ el n-a ]ncetat s[ argumenteze ideea, ]n fond maiorescian[, aartei pentru art[, cu o fermitate =i consecven[ de neclintit. Privit[ cususpiciune, f[r[ a fi examinat[ mai ad`nc, formula a fost clasat[ ca “esteti-zant[“, cuv`nt care ]ntr-o vreme c[p[tase o accepie de-a dreptul peiorativ[.Estetismul era numai respins, nu =i analizat. “Arta pentru art[“ a p[rut unoraori o frivolitate, ori o diversiune, iar teoreticienii ei discutai mai mult pentruneajunsuri dec`t pentru merite. }n ceea ce-l prive=te pe Zarifopol, va trebui s[observ[m c[, susin`nd punctul de vedere estetic, el se bizuie at`t pe o judecat[de constatare, =i anume c[ arta are un domeniu al ei, difereniat de domeniile]nvecinate (filozofia, istoria, politica, morala etc.), c`t =i pe o judecat[ devaloare izvor`t[ din permanenta lui repulsie fa[ de inautenticitate =iimpostur[. Neobositul critic al diletantismului nu poate suporta situaiileconfuze, aproximaiile, generalit[ile, evitarea ignar[ a esenialului — de aceeaideea de specificitate artistic[ ]n concepia lui se une=te cu aceea de tehnic[,de specializare... C[ut`nd mereu imaginea artei autentice, ca suficient[ sie=i, scoas[ dincontingenele oric[rei utilit[i, Zarifopol detest[ poezia “filozofic[“, senti-mental-pedagogic[, literatura umanitarist[, profetic[, tendenionismul politic,dezaprob[ amestecul filozofilor ]n domeniul esteticii =i ]n primul r`nd pe Kant.}n aciunea aceasta negatoare, de at`tea ori justificat, criticul nu e ferit deexager[ri, de regretabile parti-pris-uri. El are tendina de a reduce pe anumiiscriitori la o singur[ tr[s[tur[: “sentimentalul Maupassant”, “maestrulbiografiei psihologice Sainte-Beuve, care a f[cut mahalagism distractiv”,“incomparabilul caz de bovarysm Stendhal”, umanitaristul Cehov, ceea cetrebuie s[ recunoa=tem c[ e destul de puin conving[tor. Din salutar[, metodasa devine excesiv[, mai ]nt`i pentru c[ arta nu poate fi independent[ ]n modabsolut, ea cuprinde implicit valori etice, psihologice, sociologice, =i apoi pentruc[ respinge ca antiestetice o serie de genuri, aplic`nd un criteriu pur tematic=i ]ntorc`nd astfel asupr[-=i propria arm[. Dac[ e adev[rat c[ nu “cuprinsulintelectual, cosmogonic, comic sau erotic” st[ la baza ierarhiei estetice, e tota=a de adev[rat c[ nu ideile filozofice, umanitariste, profetice =i politicedetermin[ nonvaloarea literaturii respective. Criticul pornea, ]ntr-adev[r, dela deform[ri flagrante ce caracterizau sistemele dogmatice =i manualul =colar,dar ajungea prea repede la absolutiz[ri. Potrivit acestui criteriu, cum ar ficomentat el oare Memento mori, Scrisorile =i Glossa lui Eminescu (=i filozofice=i politice), cum ar fi interpretat poezia mesianic-profetic[ a lui Goga? Spirit disociativ prin excelen[, Paul Zarifopol =tie s[ detecteze punctele #
  • 296. 296 Paul Zerifopolnevralgice, s[ pun[ diagnosticul unor fenomene cu precizie, chiar dac[ uneoriel e cam panicard =i exclusivist. Deosebirea net[ a artei literare de “literatur[“,necesitatea criticii “tehnice”, profesate de cunosc[tori ]n materie, ]nl[turareacriteriilor extraestetice =i a confuziilor create de metodele psihologic[ =isociologic[, respingerea sentimentalismului =i promovarea unei critici lucide,ca act de cultur[ difereniat, reprezint[ c`teva din semnal[rile cele maiimportante ale lui Paul Zarifopol... Al. S{NDULESCU, Prefa[. — }n cartea: Paul Zarifopol, Pentru arta literar[, vol. I, Bucure=ti, Ed. Minerva, 1971, p. V-VI, XV XVII-XVIII. , Paul Zarifopol este un critic al culturii, dar defectele, contradiciile deatitudine, formulele pe care prezentul le mo=tene=te f[r[ control de la trecutsunt observate de obicei ]nl[untrul structurii unui anumit tip omenesc, pecare el ]l despic[, ]l urm[re=te ]n jocul motivelor lui, ]l demasc[ cu persiflajuls[u. Zarifopol este un om de formul[ burghez[ =i liberal[, un intelectual caredore=te ]ntre oameni raporturi bazate pe sinceritate =i luciditate, un promotoral omului “tehnic”, adic[ al insului orientat c[tre creaia social[, prin urmare=i al artistului =i al cercet[torului =tiinific, pe care el ]i opune tipurilor arhaice,crescute din instincte =i pasiuni obscure. }n materie literar[ nu se sfie=te s[preconizeze o literatur[ “distractiv[“, ]mpotriva tuturor conveniunilorgustului =i ]n special al conveniei clasice. Cunosc[tor erudit al mai multorliteraturi vechi =i moderne, Zarifopol va denuna ceea ce i se pare a fiprejudecata clasic[, cu o libertate de spirit =i, uneori, cu un elan iconoclast,care egaleaz[ libert[ile criticii sale sociale. Din unghiul acestei atitudinitrebuiesc ]nelese toate particularit[ile stilistice ale scrisului lui Zarifopol.Criticul acerb, mare prieten al lui Caragiale, va manevra arma ironiei, vorbindcu patos simulat =i cu pref[cut respect despre lucruri pe care ]n realitate ledispreuie=te. }n seria eseurilor =i portretelor sale morale, pe care ]ncepe a lepublica ]nc[ din 1915 ]n “Cronica” lui Tudor Arghezi, cu ale c[rei intempes-tivit[i ale vocabularului maniera sa prezint[ unele ]nrudiri, Zarifopol va folosiadjectivul tare, c`nd indignarea sa nu se st[p`ne=te, sau pe acela familiar =iinsinuant, atunci c`nd se ascunde sub masca ironiei. Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Casa de editur[ Litera, Chi=in[u, 1997, p. 260. $
  • 297. Pentru arta literar[ 297 Zarifopol a dus impresionismul critic, relativismul estetic, concepiaautonomiei artei =i preocuparea de stil la ultima expresie. Puin productiv (cuexcepia primei =i ultimei c[ri, celelalte sunt ni=te bro=uri), nimeni, afar[ deMateiu Caragiale, n-a acordat at`ta str[danie ca el construciei frastice,“scriiturii” ]n totalitate. El nu s-a vrut “estet”, “caligraf”, produc[tor de “écritureartistique”, “calofil” (=i a protestat, c`nd Camil Petrescu, altfel admirator als[u, i-a atribuit asemenea ]nsu=iri), dar, ]n voina de “precizie”, =i-a formatun stil elaborat la maximum. Adopt`nd un limbaj pseudooral, de o spon-taneitate factice, eseistul a dus la perfeciune stilul livresc, artificios, cu aparenaneg[rii livrescului. }n planul ideatic, scrisul s[u se distinge primordial prinafi=area ostentativ[, ]nc[ din titluri, a concepiei autonomiste, estetizante,prin persiflarea crud maliioas[, p`n[ la reducerea la absurd, ]n prefee, =i nudoar acolo, a concepiilor contrare (“e normal =i oarecum obligatoriu s[interpretezi arta mai ]nt`i estetic, s[ o judeci dup[ norme artistice, fiindc[ eart[, =i nu de alta”). Statu`nd drept unic criteriu de estimare a valorii pl[cerea(cea de natur[ estetic[, bine]neles), Zarifopol radicalizeaz[ opinia potrivitc[reia nu pot fi receptate adecvat dec`t opere din vremea noastr[. Cu toatec[ poseda o cultur[ clasic[ robust[ (doctor ]n filologie romanic[ la Halle),clasicii =i scriitorii din trecut, ]n genere, nu-l entuziasmau, ba chiar ]lindispuneau (...) Acest fapt legitimeaz[ avansarea opiniei c[ judec[ile salecritice nu trebuie luate ad litteram. Scriind critic[ de gust, Zarifopol formuleaz[impresii de lectur[ momentane, ]n special reacii spontane ale sensibilit[iiultragiate, aprecieri asupra unei componente, unor detalii, =i nu neap[ratasupra unor opere ]n totalitate. N[zuind la “precizie”, el nu condamn[ ]n]ntregime =i definitiv opera unui scriitor; denun[ doar, oriunde le-ar g[si,felurite abateri de la bunul gust, ca sentimentalismul, sf[to=enia h`tr[,l[b[rarea, “str`mb[turile”, “mofturile”. Cu toate ciud[eniile =i capriciile ei,eseistica lui Paul Zarifopol poate deveni, dac[ e citit[ ]n spiritul, =i nu ]n literaei, o real[ calilogie. Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol.II, Editura Iriana, Bucure=ti, 1995, p. 243-244. %
  • 298. 298 Paul Zerifopol CUPRINS Tabel cronologic .............................................................................................. 3 Din culegerea“DIN REGISTRUL IDEILOR GINGA+E” CLASICII ......................................................................................................... 5 ESTETICA UTIL{ +I CULTURAL{ .................................................................. 10 STIL CLASIC ................................................................................................. 18 NE}N|ELEGERI INOCENTE }NTRE PUBLIC +I ARTI+TI ................................. 24 MECANIZAREA SCRISULUI ........................................................................... 28 MOTIVELE SCRIITORULUI ........................................................................... 31 INTELECTUALUL .......................................................................................... 34Din culegerea“ARTI+TI +I IDEI LITERARE ROM~NE” PUBLICUL +I ARTA LUI CARAGIALE ............................................................. 39 POEZIE FILOZOFIC{ .................................................................................... 60 GENIUL NEPRIH{NIT ................................................................................... 69 MINULESCU POVESTITOR ........................................................................... 73 ROMANUL DLUI MINULESCU ...................................................................... 80Din culegerea“}NCERC{RI DE PRECIZIE LITERAR{“ MAHALAGISM +I CRITIC{ DE ART{ ............................................................ 83 BIOGRAFIE, IAR{+I +I }NTRUNA .................................................................. 89 “KREUTZER-SONATE” SAU ARTISTUL F{R{ VOIE ....................................... 92 TOLSTOI +I PROUST ................................................................................... 99[INTRODUCERI LA EDI|IA CRITIC{ I.L.CARAGIALE, “OPERE”] INTRODUCERE* ......................................................................................... 107 INTRODUCERE * ........................................................................................ 137
  • 299. Pentru arta literar[ 299Din cartea“PENTRU ARTA LITERAR{“ OMUL C{R|ILOR ....................................................................................... 154 NERVOZIT{|ILE }N JURUL LUI ANATOLE FRANCE ............................................................................... 166DIN PERIODICE a) DESPRE SCRIITORI ROM~NI ..................................................................... 173 “CREA|IE +I ANALIZ{“ ............................................................................... 173 G. IBR{ILEANU: „STUDII LITERARE” .......................................................... 179 CARAGIALE +I DOMNUL X ......................................................................... 183 „PRIVIND VIA|A”* ...................................................................................... 187 „POPI”* ...................................................................................................... 191 „PARADISUL SUSPINELOR”* ...................................................................... 196 ART{ +I VIRTUOZITATE ............................................................................. 200 0 BIOGRAFIE, }N SF~R+IT .......................................................................... 206 PROZA LIRIC{ ............................................................................................ 210 CARAGIALE, PE SCURT .............................................................................. 214 LITERATURA POLITIC{ A LUI CARAGIALE ................................................. 218 RECREA|IA CRITICULUI* ........................................................................... 221 ALEXANDRU PHILIPPIDE ............................................................................ 224 DELICATE LUCRURI VECHI ........................................................................ 226 DESPRE IDEOLOGIA LUI EMINESCU* ........................................................ 233 POEZIA ROM~NEASC{ }N EPOCA LUI ASACHI +I ELIADE ......................... 238 ALECSANDRI .............................................................................................. 249 DIN ISTORIA POEZIEI ROM~NE+TI ............................................................ 259 b) DESPRE SCRIITORI STR{INI ...................................................................... 271 FLAUBERT +I ANATOLE FRANCE ............................................................... 271 UNUL CARE A LUPTAT CONTRA PROSTIEI ................................................ 275 CENZURAREA LUI ANDERSEN .................................................................... 277 „POEZIA PUR{” .......................................................................................... 279 TRADUCEREA EXPRESIILOR +I CITATELOR DIN LIMBI STR{INE ................... 289 Aprecieri ..................................................................................................... 294
  • 300. 300 Paul Zerifopol BIBLIOTECA +COLARULUI Pa u l Z e r i f o p o l PENTRU ARTA LITERAR{ Ap[rut: 1998. Coli tipo: Coli editoriale: GRUPUL EDITORIAL LITERA str. B. P Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova . Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: ____________ Tehnoredactor: Vitalie E=anu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comerul cu C[ri !
  • 301. Pentru arta literar[ 301 !