Pane zarifopol pentru arta literara

861 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
861
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
5
Actions
Shares
0
Downloads
10
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Pane zarifopol pentru arta literara

  1. 1. BIBLIOTECA ªCOLARULUI Pane ZARIFOPOLPENTRU ARTA LITERAR{ LITERA CHIªINÃU 1998
  2. 2. CZU Textele au fost reproduse dup[: Paul Zarifopol, Pentru arta literar[, vol. I - II. Ediie ]ngrijit[, note, bibliografie =i studiu introductiv de Al. S[ndulescu. Editura Minerva, Bucure=ti, 1971. Coperta: Isai C`rmuISBN © «LITERA», 1998
  3. 3. TABEL CRONOLOGIC1874 30 noiembrie. A v[zut lumina zilei, la Ia=i, Paul, fiu al lui Paul Zarifopulo, mare proprietar ]n judeul Roman, =i al Elenei, n[scut[ Culiano. A studiat la Universitatea din Ia=i.1898 Paul Zarifopol a debutat, ]n “Arhiva” lui A.D. Xenopol, cu o dare de seam[ asupra lui A d’ Arbois de Jubainville (“A d’ Arbois de Jubainville, Deux maniéres d’ écrire l’ histoire, Critique de Bossuet, d’ Augustin Thiery et de Fustel de Coulanges”). La 29 septembrie =i-a luat licena. Cur`nd a plecat ]n Germania, s[ se consacre studiilor de filologie romanic[ =i germanic[.1904 Paul Zarifopol ]=i ia doctoratul, la Halle, cu ediia critic[ a poemelor trubadurului francez Richard de Fournival. Se stabile=te la Leipzig, unde ]ntre timp (1902) se c[s[torise cu +tefania Dobrogeanu-Gherea. Se ]mprietene=te cu Ion Luca Caragiale, aflat din 1904 la Berlin, de unde venea deseori la Leipzig.1908 — 1914 Paul Zarifopol public[ importante studii literare ]n revista münchenez[ “Stüddeutsche Monatshefte”.1915 Paul Zarifopol se ]ntoarce ]n Rom`nia, colaboreaz[ la “Cronica” lui Tudor Arghezi. Colaboreaz[ la “Viaa rom`neasc[“ =i la “Adev[rul literar =i artistic”.1924 Apare antologia de nuvele fantastice traduse =i prefaate de el — Vedenii.1926 Vede lumina tiparului prima carte original[ a lui Paul Zarifopol — culegerea de eseuri Din registrul ideilor ginga=e.1928 Apare culegerea sa Despre stil. !
  4. 4. 4 Paul Zerifopol1930 I se tip[re=te culegerea de eseuri Arti=ti =i idei literare rom`ne.1931 }i apare culegerea }ncerc[ri de precizie literar[. }ntocme=te ediia critic[ a “Operelor” lui Ion Luca Caragiale.1933 Paul Zarifopol este numit redactor-=ef al “Revistei fundaiilor regale”.1934 La 1 mai, la Bucure=ti, importantul critic literar =i eseist Paul Zarifopol se stinge subit din via[ (atac de cord), f[r[ s[-=i vad[ valorosul volum Pentru arta literar[, ap[rut la un scurt interval dup[ moartea autorului.1935 +erban Cioculescu scrie excelentul s[u studiu Corespondena dintre I. L. Caragiale =i Paul Zarifopol.
  5. 5. Din culegerea “DIN REGISTRUL IDEILOR GINGA+E” CLASICII Clasicii sunt nume proprii de literai =i arti=ti pe care le ]nv[[m]n =coal[ sau le afl[m mai t`rziu, din c[ri sau de la persoanefrumos cultivate. Numele acestea sunt ilustre =i vechi; ]n ele,f[r[ s[ fie ajutate de vreun alt cuv`nt, st[ acumulat[ o mareputere de sugestie. De aceea =i sunt o proptea folositoare pentruopiniile literare =i artistice; fiindc[ ]n orice domeniu, omului ]ivine comod s[ tr[iasc[ autoritativ. P`na la revoluia romantic[, numele vechi erau propteauaunic[ a gustulul public. Pe ]ncetul s-au strecurat =i modernii spretreptele de cinste, =i ast[zi sunt destui oameni care nu-i pomenescdec`t pe d`n=ii; a=a ]nc`t avem dou[ puncte de sprijin, de putereaproape egal[: numele cele mai vechi =i mai cunoscute — numelecele mai nou[, din ultima fascicul[ a celei mai moderne reviste.Dezvoltarea capitalist[ a culturii europene trebuia negre=it s[pun[ ]n valoare noutatea ca atare — lansarea de articole nou[este un caracter general al pieei de ast[zi. De unde vine totu=ic[ unii oameni se ]nchin[ celor mai vechi, alii celor mai nou[m[rfuri artistice, nu-i u=or de spus. Poi fi deopotriv[ elegant =icu anticii =i cu modernii, pentru c[ elegana conservatoare =i cearevoluionar[ sunt acum egal valabile. Dar constatarea c[ ar fiexist`nd spirite de la sine conservatoare, altele de la sinerevoluionare nu explic[ nimic. M[garul filozofului nu piere de #
  6. 6. 6 Paul Zerifopolfoame ]ntre cele dou[ banie egal pline, pentru c[ foamea, =i nuegalitatea banielor, ]l hot[r[=te: animalul ]ncepe s[ m[n`nce,indiferent de bani[. }n exemplul nostru, trebuina de a aveanumaidec`t o p[rere literar[ este motivul hot[r`tor; poate c[adeseori decizia vine ca ]n cazul m[garulul, indiferent de esteticaantic[ =i de estetica modern[. }n practica zilnic[, omul ine socoteal[ de gustul cercului ]ncare se g[se=te; se decide dup[ sfiala ori dup[ lipsa de consideraiepe care cercul i-o inspir[. Oricum, primul pas odat[ f[cut, pentruclasici ori pentru moderni, st[ruim de obicei pe drumul apucat,cu o ]nd[r[tnicie surprinz[toare. Ambiia consecvenei este oputere mare =i oarb[, chiar ]n lucrurile literare =i artistice. +iconsecvena este cu at`t mai feroce cu c`t mai neclare sunt ]ncon=tiina omului motivele specific estetice, dac[ cumva s-a]nt`mplat ca astfel de motive s[ intre ]n aciune. Dar interveniamotivelor de acest soi este cu totul nesigur[ =i rar[. Atitudinilecurente, ]n art[ =i literatur[, sunt nu de natur[ estetic[, ci social[:sunt rezultate din trebuina de a figura c`t mai patent ]n cerculsocial al c[rui prestigiu ne farmec[ mai mult. Cred c[, ]n general, ne-am ]neles. Acum s[ nuan[m puin. }n ciuda esteilor mofturo=i, trebuie afirmat c[ oricare cet[eanare, natural, trebuine estetice =i, prin urmare, un gust al luiadev[rat. Cet[enii dintr-un anume timp =i loc au cam acelea=itrebuine estetice =i acela=i gust. Dep[rtarea ]n timp =i deosebireade dezvoltare istoric[ sunt obstacole mari ]n calea ]nelegerii.Este dar, ]n principiu, puin probabil ca Eshil s[ vorbeasc[ unuiparizian de ast[zi a=a de clar ca Bataille ori Capus (f[r[ s[ inemseam[ de deosebirea de limb[), nici Knut Hamsun s[ impresionezepe un bucure=tean, m[car c`t de de=tept =i sensibil, ]n chip at`tde adecvat ca dl Radu Cosmin. Toat[ problema clasicilor serezum[ ]n aceste potriviri sau ]nstr[in[ri intelectuale, hot[r`tede timp =i de treapta istoric[. Bucure=teanul foarte cult are educaia intelectual[ =i artistic[ $
  7. 7. Pentru arta literar[ 7iminent =i actual parizian[. Prin urmare, suplimentele dramaticesau narative de la l’Illustration vorbesc viu =i direct sufletuluis[u, iar Shakespeare, ori chiar Ibsen, ]i sunt glasuri confuze, depe alt[ lume. +i ]n scurt, celebrit[ile artistice de care ne despartsute ori mii de ani ne sunt, obi=nuit, iremediabil str[ine, ]ntr-ungrad oarecare. Ele au un prestigiu savant: trebuie b[taie de capca s[ “]nelegi” asemenea lucruri, n[scute ]n =i pentru o lumemoart[ de veacuri. Frica s[ nu par[ ignorant =i dorina s[ treac[drept “cunosc[tor” ]l opresc de multe ori pe cet[eanul normals[ m[rturiseasc[ cinstit plictiseala imens[ ]n care-l ]neac[ paginilecele mai clasice. Ar fi preios =i amuzant s[ surprinzi exactsentimentele persoanelor culte, ale cunosc[torilor prin irezistibil[vocaie, la citirea corurilor lui Sofocle, a tiradelor lui Corneille,a paginilor de psihologie f[r[ alineate ale doamnei de Lafayette,a portretelor lui La Bruywère, pline de nume grece=ti, f[r[ noim[,=i de aluzii obscure, a versurilor de ne]ndurat[ =i adormitoaresenin[tate din Hermann =i Dorothea, ]n =f`r=it, a groaznicelordiscursuri dramatice ale lui Schiller. +i nu-i vorba de aceea c[ ladep[rt[ri de zeci de pagini ]nt`lne=ti un r`nd ori un vers care ]iirit[ o clip[ atenia, ci de opera toat[, ]ntocmai a=a cum ]i st[]nainte: Antigona =i Rodoguna, Georgicele =i Henriada, Ifigenia =iAndromaca, Tasso, Afiniiile elective =i (o groz[vie suprem[!)Wilhelm Meister, Wallenstein, Don Carlos, ]ntocmai, vers cu vers,r`nd cu r`nd =i — ce-i mai teribil — cuv`nt cu cuv`nt... O, Apolon,demon farsor, cel ce amee=ti at`i oameni cumsecade cu“modele” pe care dinadins le inspiri at`t de divers =i contrazic[tor,ajut[ =i lumineaz[ pe cititor ca s[ ]neleag[ ce-i spun =i s[ m[cread[ c`t suf[r pentru d`nsul, c`nd mi-l ]nchipui fa[ ]n fa[ cuoperele clasice, ]ntocmai a=a cum sunt, f[r[ sosurile de o mie deori ]ntoarse =i drese, ]n care le tot ]nc[lzesc criticii =i istoricii detoat[ m`na!... Cet[eanul =i capodopera, singuri-singurei: astavreau eu. Dar e un vis absurd. Timpul omoar[ orice creaie intelectual[, ]n total ori ]n parte. %
  8. 8. 8 Paul ZerifopolVe=nica tineree a eternelor modele este o fraz[ inept[, ie=it[din mini str`mte =i lene=e. Cine nu-i pedagog, guvernant[ sauministru de instrucie public[, =i are =i altfel mintea liber[ =itreaz[, i=i m[rturise=te cinstit plictiseala iritant[ care ii g`tuieatenia ]n faa multor dintre cele mai definitive pagini. Dar c`ioameni citesc, observ`ndu-se onest, dialogurile lui Platon, Iliada,pe Tit-Liviu, tragediile lui Racine, dramele istorice ale luiShakespeare, tragediile lui Schiller? Iar, de alt[ parte, care om]n stare s[ asculte =i s[ priceap[ nu ia seama c[ ]n muzica secoluluial XVIII-lea, consfinit[ ca absolut clasic[, se repet[ fastidios figurimelodice care pentru noi sunt cu des[v`r=ire moarte, fiindc[ lesimim automatice, scoase din unul =i acela=i sertar, trase peacela=i calapod — ornamente goale de orice ]neles =i funciuneestetic[, balast revolt[tor care ine ]n loc atenia f[r[ s[ osatisfac[? Care om ]n stare s[ vad[ estetic nu simte nepl[cutconvenionalul abstract =i, prin urmare, insuficiena vizual[ aat`tor irepro=abile buc[i de sculptur[ greac[ ori de pictur[ a luiRafael =i a posterit[ii lui exasperante? Cine, dac[ except[m cazulde cultur[ stupid unilateral[ sau de poz[, se poate entuziasmacinstit de “lirismul” corurilor lui Racine, d`nd cu piciorul ]nVerlaine? Dar pentru evaluarea clasicilor antici =i a celor neolatinia intervenit de c`teva zeci de ani, sub insuflarea peste tot nelipsit[a naionalismului cotropitor, un marafet nou: fraza latinit[ii —limpiditatea latin[, senin[tatea, simplicitatea, isteimea, delica-teea — =i c`te alte mirodenii latine. Un ad[post foarte binevenitpentru vanitatea minilor gelatinoase, c[rora li se istovise]ngrijitor repertoriul de platitudini estetico-culturale. Pentruclasicii francezi ]ndeosebi se ]ntrebuineaz[ mult =i un altingredient: ei sunt aristocratici absolut. +i superdelicaii junidemocrai =i june democrate (mai ales!) care orneaz[, neap[rat,saloanele de dup[ r[zboi, sunt fanatici ai literaturii elegante dela Versailles. Democraie cu latinitate =i ferven[ pentru artasubire. Le grand siècle — c’est du dernier chic1...
  9. 9. Pentru arta literar[ 9 Trebuie o fantezie neobi=nuit[, o cultur[ istoric[ tot astfelpentru a re]nvia ]n c`tva formele unei viei intelectuale de carete despart veacuri. Asta nu ]nsemneaz[ c[ istoricii de meseriesunt totdeauna eminent ]neleg[tori ai celor trecute. De obicei,ei se ]nchid numai, cu solemnitate erudit[, ]n admiraii ]nepenite=i necontrolate, refuz`nd cu suficien[ naiv[ =i obtuz[ oricenoutate: ei cunosc doar adev[rul =i frumuseea definitiv[.Admiraia curent[ pentru lucrurile vechi este un moft de educaie. Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sunt fenome-ne complexe. Gloriile trecute se ]ntunec[ =i se lumineaz[ capri-cios, =i forme vechi de art[ pot s[ re]nvie, ]ntr-o m[sur[ oarecare,]n fantezia arti=tilor. La ceilali, care nu-s dec`t public, simirea =ijudecata estetic[, ]n afar[ de gustul lor actual, adese nem[rturisit,sunt cu totul nestabile =i inconsistente. }n materie de art[, masaeste sugestibil[ aproape f[r[ margini. Arta, indiferent de materialul ]n care se manifest[, este grai.Ca =i graiul vorbit, ea ]=i schimb[ formele, pentru c[ se schimb[cuprinsul sufletesc care le-a z[mislit. Este totdeauna o doz[ destr`mb[tur[ s[ vorbe=ti ca oamenii de alt[dat[: aici e originea,aici e =i condamnarea grimasei clasiciste. Fiecare vreme vorbe=tepe potriva botului s[u, a minii sale. Pentru a ]nelege =i re]nviavorbirea, prin urmare sufletul vremilor de mult trecute, trebuieo virtuozitate curioas[, oarecum nefireasc[. +i sunt destuleforme care cu nici un pre nu pot fi re]nviate, =i nici o form[ nupoate ajunge a doua oar[ =i ]ntocmai la viaa pe care a avut-o]n sufletul care a creat-o =i ]n sufletele celor din vremea =i locullui. Cet[eanul normal n-are nici timp, nici alte mijloaceindispensabile pentru asemenea acrobaii estetice. Are ]ns[ totdreptul s[ consume ]n pace articole artistice proaspete, a=a cum]i sosesc — direct de la Paris.
  10. 10. 10 Paul Zerifopol ESTETICA UTIL{ +I CULTURAL{ La orice nedumeriri =i ]n orice controverse estetice, un prieten,iubitor de oameni =i de lini=te, m[ ]nt`mpin[ cu vorba c[ desprenici o lucrare de art[ nu se poate zice cu deplin[ hot[r`re c[-irea, fiindc[, oricum ar fi, ea place grozav cel puin unui om:aceluia care a f[cut-o. Se ]nelege c[, fa[ de aceast[ observaie,toate contest[rile bazate pe o pretins[ ierarhie de valori esteticesunt, ca =i nimicul fa[ de cel mai infim ceva: nule. At`t numaic[ practica vieii nu rabd[ astfel de ]nelepciune, a=a mult spiritconciliant c`t se arat[ ]n maxima prietenului. +i mi se pare c[aici, ca =i aiurea, practica are dreptate. C[ci pa=nica formul[este, ]n fond, diabolic[. Consecvent luat[ ea ar da roadele celemai pernicioase, ar duce la indiferen[ =i anarhie, care sunt,oric`nd =i oriunde, ]nceputul pierz[rii. Oamenii, simind c[ binele suprem este cetatea =i c[ binelecet[ii st[ ]n unitate, au c[utat ]nc[ din vechime s[ afle c`t maimulte =i mai sigure mijloace pentru unificarea sufletelor ]ntr-oordine durabil[. }ntre aceste mijloace unul este estetica. Din ea]nv[[m ce trebuie s[ ne plac[ =i cum s[ ne ]mb[t[m de volupt[ileartei, f[r[ s[ ne pierdem firea compromi`ndu-ne calitatea decet[eni serio=i. C[ci pl[cerile artei, mai mult ca altele, ascundsub o rafinat[ masc[ serioas[ infernalele primejdii ale frivolit[ii=i ale epicurismului. A fost un mare noroc pentru oameni c[estetica au f[cut-o filozofii, adic[ ]nelepii de profesiune, =i nucumva arti=tii. Cel puin a fost noroc mare c[ nu estetica arti=tilora fost luat[ ]n seam[, ci a filozofilor =i a celor inspirai de ei.Destul c[ ]n politic[ lumea, rea =i proast[ cum este, nu a vrut s[asculte de filozofi; ]n art[ m[car binele public a fost, putem zice,salvat. Platon a r[bdat ostenelile mai multor voiajuri ]n Sicilia, pentrua explica lui Dionis Tiranul, clar =i simplu, cum se poate organiza=i guverna perfect un stat. Dar tiranul, nepriceput =i ]nd[r[tnic,
  11. 11. Pentru arta literar[ 11i-a refuzat ]nelepciunile cu o nedelicatee despre care nu sepoate spune c`t de departe ar fi mers dac[ nobilul filozof n-ar fip[r[sit, m`ndru, dar repede, hotarele ingratulul domn. C`t apierdut atunci politica a c`=tigat pe urma estetica. Din scrisulminunat al divinului atenian dou[ mari =i scumpe adev[ruri s-aumo=tenit ]n teoria artei: 1) }ntr-un stat serios nu trebuie dat[prea mult[ stim[ arti=tilor; 2) Frumuseea unui obiect nu st[ ]nceea ce se vede sau se simte altfel din el, ci ]n ceea ce se g`nde=tedespre d`nsul. Nu impresia intereseaz[, ci definiia. C[ci, ]ndefinitiv, trebuie s[ spunem c[ impresia este ceva senzual, prinurmare grosolan, o brutal[ iritaie material[, mai mult dobi-toceasc[ dec`t uman[. Ar fi dar nepotrivit cu adev[rata ierarhiea intereselor ]nalt omene=ti s[ d[m prea mult din stima noastr[acelora care-=i trec viaa construind asemenea grosol[nii —arti=tilor. +i, ]n adev[r, cet[enii serio=i din toate timpurile s-auconformat, ]n moderaia =i rezerva lor fa[ de art[ =i arti=ti, sfatuluicuminte ]nsemnat sub nr.1; de multe ori, probabil, f[r[ s[-lcunoasc[, ceea ce arat[ ]n chip str[lucit c[ divinul atenian, cup[trunderea proprie geniului, n-a cerut bunilor cetaeni dec`t s[urmeze naturii lor intime. Atitudinea moral[ fa[ de art[ a fostastfel statornicit[ pentru toi oamenii cumsecade. Nu mai puin util[ este a doua ]nv[[tur[ platonic[ mai susar[tat[. Acea interpretare sublim intelectual[ a frumuseii este,mi se pare, cea mai solid[ baz[ pentru o estetic[ uniformobligatorie, iminent social[ sau civic[, dac[ pot zice. Impresiasensibil[ =i sentimentele legate de ea, inferioare =i brutale chiarprin materialitatea lor, ]nchid oarecum pe om ]n el ]nsu=i, tinds[-l dezbine de semenii lui, s[-l singularizeze; sau, ceva mai rar,]l ]ndeamn[ s[ recurg[ la o alt[ impresie sensibil[ pentru a t[lm[cipe aceea care-l preocup[, rein`ndu-l, =i prin aceasta, tot ]n sferainferioar[ a simurilor. Pe c`nd, dac[ esena =i valoarea frumuseiinu st[ ]n aceea ce se arat[, ci ]n ce se g`nde=te, ]n idee, o, atuncim`ntuirea este asigurat[. C[ci, ]n sf`r=it, ideea este cuv`ntul, =i
  12. 12. 12 Paul Zerifopolcuv`ntul este iminenta leg[tur[ dintre oameni. V[ ]ntreb la ce arfi bun[ frumuseea =i p[str[toarea ei, arta, dac[ nu ca s[ vorbimde ele? Arta orneaz[ pe om, ca =i cravata. Unui om serios nu i secade s[-=i bat[ prea mult capul cu alegerea cravatei, dar nici nupoate ie=i pe strad[ sau primi musafiri f[r[ leg[tura de g`t. Iardac[ at`rni ]n cas[ un tablou, el r[m`ne un monument mut =imort, dac[ nu poi spune prietenilor ceva despre el. Se poatezice c[ adev[rata existen[ a tabloului dureaz[ at`ta c`t vorbe=tide el, dup[ cum valoarea i-o simi bine numai atunci c`nd ]lpl[te=ti. Un om de bine are prea mult[ treab[ pentru ca s[ maipriveasc[ un tablou, odat[ ce l-a cump[rat =i at`rnat ]n salonsau ]n sufragerie. De altfel, chiar dac[-l prive=te, el nu se uit[ laculori =i linii, ci la sufletul tabloului, la sufletul artistului, la sufletulsociet[ii ]n care a crescut artistul. El prive=te oarecum dincolode tablou, dincolo de perete, pentru a contempla esena spiritual[,superioar[ =i etern[, ale c[rei ]nt`mpl[toare aparene sunt]n=el[toarele, trec[toarele =i grosolanele pete de culoare de pep`nz[. Tot astfel muzica trebuie ascultat[, poezia citit[ cu o nobil[distraciune, trec`nd u=or peste materialit[ile acustice, pestedetaliile plastice ale acordului, ale vorbei =i imaginii, pentru aprinde c`t mai direct ]nalta unitate, miezul ad`nc sufletesc allucr[rii. Prive=te =i ascult[ c`t de puin, g`nde=te c`t de mult —acesta-i imperativul adev[ratei contemplaiuni. De nu-l urmezi,te ]ncurci ]n mizerii tehnice, ca un simplu zugrav sau un vulgarcapelmaistru. }n art[, comuniunea c`t mai complet[ =i mai superioar[ ]ntremembrii cet[ii nu-i posibil[ dec`t pe calea ideilor. +i este, trebuies[ recunoa=tem, un noroc minunat =i de suprem[ utilitate, ]ncazul ce ne intereseaz[, c[ absolut orice lucru are ideea lui, canoiune =i ca prototip ]neleas[, =i c[ fiecare lucru are mai multdec`t una, deoarece poate fi definit =i clasat aproape la discreie.Unul =i acela=i exemplar zoologic uman poate fi definit ca:membru al unui partid politic, tat[, fiu, so, nepot, aleg[tor,
  13. 13. Pentru arta literar[ 13profesor, agent electoral, poet, prozator, consilier comunal,redactor de revist[, amant, so ]n=elat, exportator, importator,amator de tablouri, avocat — din vertiginoasa bog[ie de calit[iam enumerat c`teva din acele care se pot cumula f[r[ sup[rare.Apoi, afar[ de ideile lucrurilor, sunt ideile noastre despre lucruri,dogmele =i opiniile de tot felul. Acestea s-au ]nmulit, fire=te,enorm ]n lungul vremilor, cele vechi au luat forme noi, =i at`teaaltele necunoscute mai ]nainte s-au z[mislit ]n fierberile istorice;g`ndii-v[ la toate acestea =i admirai orizontul ce sclipe=te caun imens perete de diamante. Graie avantajelor specificeintelectului nostru, nimic nu-i mai u=or dec`t s[ introduci or`nduial[ folositoare ]n uimitoarea priveli=te. Dac[, vorbind depoezia sau de proza unui cet[ean, ]l consideri pe acesta, deexemplu, ca tat[ de familie sau ca aleg[tor ori, judec`ndu-ipledoariile =i discursurile, ]l ai ]n vedere ca autor dramatic saunuvelist, atunci procedarea d-tale este sintetic[ =i unitar[. Cinetinde la seriozitate trebuie s[ procedeze astfel: s[ in[ seam[adic[ de fundamentalul principiu c[ un om ori un lucru trebuiejudecat unitar =i valorificat ]n totalitatea lui. C[ci ]n ordinea ]naltsufleteasc[ se pot — preios privilegiu — aduna, nu ca ]nmatematic[, numai valori de acela=i fel, ci =i de cea mai variat[natur[: prozator, aleg[tor, tat[ de familie, profesor — =i suma ]id[ valoarea persoanei. Astfel ajungi s[ ]nelegi, aproape peneb[gatele de seam[, pentru ce proza lui te emoioneaz[. Unitatea este, ]n general, o chestie mare. Mai presus de orice, unitatea este idealul =i metoda, ambiiasuprem[ =i baza eleganei b[iatului cult. Dar ce este b[iatul cult? *** B[iat cult, om occidental, spirit european sunt trei ziceri foarteiubite ]n stilul rom`nesc public. O recomandaie bun[, de la un deputat c[tre un ministru, ori !
  14. 14. 14 Paul Zerifopolchiar de la o mijlocitoare matrimonial[ de calitate subire c[trepartida interesant[, nu este complet[ dac[ nu ]ncepe sau nusf`r=e=te cu una din cele trei formule. Cea dint`i este totdeaunapreferat[; probabil fiindc[ b[iat str[luce=te prin farmecul fragedal tinereii =i d[ nu numai valori actuale, ci sugereaz[ =i speranefrumoase. F[r[ limita riguroas[ de v`rst[, b[iat cult se nume=te acelacare, ]n afar[ de meseria pe care o practic[ din necesitatematerial[ ori din pure sentimente umane sau patriotice, seintereseaz[ st[ruitor de tot ce e frumos =i bun, cu deosebire dearte =i litere. S-ar putea zice c[ baiatul este cu at`t mai cult cuc`t ]=i trateaz[ slujba special[ cu o elegant[ neglijen[ =i se d[ cumai mult[ ardoare =i literelor. Un b[iat cult ideal ar fi, de pild[,un profesor de matematic[ care, ]ntr-un concediu perpetuu,viziteaz[ cet[ile artistice italiene =i festivalele muzicale germane. Muzeul =i sala de concert sunt ]ns[ mijloace prin ele ]nseleinsuficiente pentru a te informa despre art[. Mai ]nt`i, cu elepierzi prea mult[ vreme. Apoi, ]n muzeu =i ]n sala de concert nuafli de-a dreptul dac[ o lucrare de art[ trebuie s[-i plac[ ori nu.De aceea b[iatul cult are cartea =i, mai cu seam[, revista, cainstrument preferat de educaie estetic[. Revista este, dac[redacia are principii solide, =i spirit de disciplin[ ]n varietatea eibogat[, foarte unitar[. Din ea b[iatul cult ]nva[ a cunoa=te toateartele. Pe c`nd un artist m[rginit ]n tehnica lui consider[, deexemplu, muzica mai deosebit[ de pictur[ chiar dec`t proverbialascripc[ de proverbialul iepure, b[iatul cult, printr-o superioar[competen[, le ]mbin[ pe am`ndou[, fiindc[ le consider[ unitar=i sintetic ]n esena lor spiritual[. }n aceast[ operaie ]l lumineaz[mult criticul de art[. Criticul este un spirit ager =i profund. El observ[ numaidec`tdac[ o lucrare de art[ este vesel[, trist[ sau nici a=a, nici a=a,dac[ ]n ea se vorbe=te mai ales de o femeie sau mai ales deDumnezeu, de patrie, de [rani sau umanitate ]n genere, de
  15. 15. Pentru arta literar[ 15fericire universal[, de divor... Iar din asemenea observaiicriticul construie=te sintetic concepia general[ a artistului =i-ldefine=te: pesimist, optimist, cre=tin, p[g`n, socialist, poporanist,erotic, abstinent, umanitar, reacionar, care cum este dup[categoria lui — estetic[. Cu alte vorbe, criticul arat[ cum =i dece s-a emoionat artistul =i explic[, prin urmare, b[iatului cultpentru ce opera artistului ]l emoioneaz[ =i pe el. Lucru de luat]n seam[: acest b[iat se fere=te s[ zic[ altfel dec`t emoiuneestetic[; impresie sau atitudine estetic[ sunt vorbe prea slabe.}n faa artei el se emoioneaz[, fiindc[ e nu numai cult, ci =isimitor. Cu aceasta putem completa constat[rile de la ]nceput:estetica cultural[ se bazeaz[ mai ]nt`i pe ideile lucrurilor =i peideile noastre despre lucruri, iar apoi pe o emotivitate delicat[.Fiindc[ este emoie =i emoie. C`nd, ]ntors dintr-o lung[ c[l[torie prin [ri str[ine, treci hotarulpatriei =i ]i adie miros de ardei copt, de porumb fiert sau de cojocjilav, ai, desigur, o emoiune. Dac[, r[t[cind pe str[zile unui dep[rtatora= apusean, auzi deodat[ o zdrav[n[ ]njur[tur[ rom`neasc[,tresari — evident, de emoiune. Desigur c[ nici un om cult nu vanumi astfel de emoiuni — estetice. Sunt mult prea nedelicate...Un t`n[r =ade ]ns[, ]n amurg, pe cerdacul casei de la vie =i prive=tespre c`mp. Arbori, soare care apune, vaci, c`ini, fl[c[i, fete. T`n[rul]=i aduce aminte f[r[ ]ndoial[ de o domni=oar[ cu care a fostlogodit, sau aproape. O lacrim[. Emoiune! De ast[ dat[ hot[r`testetic[. Pentru moment, t`n[rul se consider[ ca un fin diletant,c[ruia soarta stupid[ i-a impus o carier[ prozaic[. Dac[, fereasc[Dumnezeu, domni=oara a murit, atunci lacrimile curg suficientc`teva minute, =i t`n[rul se simte artist prin fatal[ vocaiune. U=orde ]neles: ]n acela=i chip ]n care se concepe estetica cultural[ sena=te =i o art[ cultural[ care o satisface. Arta cultural[ se na=tedin emoiuni delicate sau tragice. Te emoionezi, s[ zicem, de[rani, de arenda=i, de domni=oare, de o nenorocire conjugal[ —=i emoiunea se face nuvel[, dram[, sonet, tablou, roman[, eseu #
  16. 16. 16 Paul Zerifopolde critic[ ]n stil poetic =i de intenie cultural[. }ntr-o societate european[ b[iatul cult nu poate fi f[r[ fat[cult[. Cine l-ar ]nelege c`nd vorbe=te ]nfocat despre art[ =ifrumos? Pentru cine scrisorile lungi, cu filozofie =i descrieripoetice, cu citate din Faust ori din Sully-Prudhomme? }n sf`r=it,ce sens ar mai avea cultura =i estetica b[iatului cult? Printr-oexplicabil[ indulgen[ lumea acord[, f[r[ nici o alt[ pretenie,titlul de fat[ cult[ oric[rei dame care a absolvit studii universitare.Totu=i, o fat[ se zice cu at`t mai cult[ cu c`t satisface mai completcondiiile care definesc pe b[iatul cult. Ca =i el, fata cult[, oricarei-ar fi ocupaia, iube=te fervent artele =i literele, cite=te mult =imulte reviste serioase =i cu doctrin[ sigur[. Abia cutez s[ adaugc[ aceast[ fiin[ este cu deosebire sensibil[. Vibreaz[ la tot ce efrumos, bun, nobil, la toate durerile omenirii. Fiind simitoare,are emoiuni frecvente. Din emoiuni rezult[ ]nt`mpl[ri, drame,]n sf`r=it complicaii diverse, psihologice, fiziologice, sociologice,de natur[ delicat[ sau violent[, dup[ om, mediu =i v`rst[. C[ci =ipentru fata cult[ v`rsta nu-i riguros delimitat[, =i cu dreptate:cultura =i, mai ales, estetica cultural[ sunt chestii de inim[, =iinima are, cum se =tie, o tineree cu deosebire durabil[. +i c`ndo fat[ a tr[it, a simit =i a citit, cum =i-ar putea pl[ti ea maifrumos datoria c[tre cultur[ dac[ nu printr-un roman (cel puinunul) — o, cu adev[rat tr[it, carne din carnea =i s`nge din s`ngeleei, cum se zice ]n stil cultural — sau un volum de versuri, oroman[ sau m[car un vals c`ntat? Fata cult[ confirm[ ]nc[ maienergic dec`t b[iatul cult adev[rul c[ arta nu-i dec`t “emoiune,iubire de via[, viaa ]ns[=i”. Atmosfera de vibrant[ sentimentalitate ]n care tr[i=te ]l facepe b[iatul cult, cu at`t mai mult pe fata cult[, s[ piarz[ fa[ deart[ =i arti=ti rezerva =i m[sura recomandat[, cu ad`nc[ ]nelep-ciune, de ]nsu=i p[rintele esteticii. Cultul pasionat al artei — lafata cult[ mai mult pentru arti=ti —este un fenomen moderncaracteristic. Pentru a preveni excesele, popoarele prudente au $
  17. 17. Pentru arta literar[ 17canalizat pe cale educativ[ entuziasmul cultural. Dou[ naii, rudede aproape, =i cu mult[ asem[nare ]ntre ele, deun[zi ]ndu=m[nitecu ]nver=unarea proprie rudelor dezbinate, exceleaz[ ]n organi-zarea pasiunilor estetice. Estetica Lehrerilor =i a pastorilor la germani, estetica fetelorb[tr`ne la englezi sunt formele cele mai instructive de organizareestetic[ a unei naii. Voiajul obligator ]n Italia, cu citiri hot[r`tedin Goethe, literatura cu probleme teologice, morale =i peda-gogice, peisaj =i psihologie c`t mai locale =i rurale, la nemi;roman ]n cel puin dou[ volume =i impresii de c[l[torie ]n celpuin trei, scrise pe mesele pensiunilor elveiene =i italiene,con=tiincios =i st[ruitor cum s-ar ]mpleti un ciorap de c[tre oMiss serioas[, plin[ de dragoste bine sistematizat[ c[tre toateartele =i de cuno=tine exacte =i folositoare, la englezi. Dar deam`ndou[ p[rile: totul e solid, util, cultural. De la Platon la fetele b[tr`ne englezoaice =i Lehrerii nemi...!Nu cumva st[ruind at`t asupra unit[ii m-am l[sat ]nsumiademenit de vrajele ei c[ut`nd, cu o consecven[ la care singurn-am luat seama, s[-mi dezvolt ]ntreg scrisul din ]nv[[tura unuisingur filozof? Dup[ Platon multe s-au schimbat. B[iatul cult de ast[zi dispunede o estetic[ nou[, =tiinific experimental[, psihologic[, socio-logic[. Acum nu se mai lucreaz[ cu definiii =i deduceri, sem[soar[ cu aparate =i se verific[ prin anchete, minuios =i obiectiv.Frumuseea se induce acum din statistic[. Distribui chestionarela o mie de persoane, indiferent de sex, v`rst[ =i profesie; numaiarti=tii trebuie exclu=i ca suspeci de subiectivism =i prejudec[iestetice =i tehnice. Apoi aduni voturile de apreciere estetic[, cumaduni orice alte voturi. Ai, ]n sf`r=it, ca mijloace noi de control,comparaia cu popoarele s[lbatice, cu copiii =i nebunii, studiibiografice asupra arti=tilor din multe timpuri =i locuri. Din at`teatoate trebuia s[ ias[ =i a ie=it o estetic[ nou[ sau mai multe. Darcomplicaia nu se opre=te aici. %
  18. 18. 18 Paul Zerifopol Arti=tii afirm[, cu dovezi, c[ nici din laboratorii =i nici dinanchete psihologice cet[enii culi n-au aflat sigur care oper[de art[ e bun[, care nu, =i chiar nici n-au nevoie s[ afle. C[ci,din punct de vedere artistic, toate teoriile sunt egal bune, adic[indiferente. Iar pentru b[iatul cult tot interesul se concentreaz[asupra mijloacelor de a conversa despre art[. }ns[ arti=tii denatur[ mai haps`n[ adaug[: c[ chiar acei b[iei culi care cultiv[ca specialitate estetica =tiinific[ tr[iesc ]n mobile =i cu tablouride cel mai prost gust burghez, =i sunt ]nc`ntai de ele, c[ sedesfat[ cu o literatur[ de cel mai mitoc[nesc sentimentalism,de=i ]n conferine =i alte manifest[ri publice citeaz[ numai clasici.B[iatul cult, zic unii, nu poate deosebi o pagin[ de Flaubert deuna a lui Bordeaux, dac[ i-ai pune sub ochi cartea f[r[ s[-iar[i numele autorului; =i nici o fug[ a lui Bach de o bucat[ debravur[ a lui Thalberg, dac[ demonul zearilor ar intervertinumele la tip[rirea programului. C[ci nici nu-i treaba cet[enilors[ fac[ asemenea distincii. Treaba lor e s[ cumpere c[rile =itablourile, s[ pl[teasc[ reprezentaiile =i producerile muzicale...Prin urmare, ]nc[ o formul[ de armonizare a raporturilor ]ntrecet[eni pe terenul artei, de ast[ dat[ una mizantropic[ =iaproape cinic[. Socotind bine lucrurile, =i pentru mine ]nsumi,trebuie s[ fiu, ]n definitiv, mulumit c[ am de ales. Pentru uzulsocial ]mi va fi comod s[-mi variez doctrina dup[ moment =ioameni. Destul ]mi e ca, r[mas singur, s[ zic r[spicat despreoricine are un gust prea deosebit de al meu: ce enorm dobitoc!+i apoi s[ r[suflu ad`nc =i lini=tit. STIL CLASIC Literatura francez[ clasic[ seaman[ curios cu viaa german[prusificat[. Raiune, ordine =i, prin urmare, claritate — a=a se numesc
  19. 19. Pentru arta literar[ 19idolii esteticii ]n tot timpul pe care francezii unanim l-au consacratca v`rsta lor clasic[. Sunt chiar virtuile rasei, se zice, care fatalau str[lucit =i au st[p`nit ]n toat[ vigoarea lor atunci c`nd spiritulnaional ajunsese la maximum de puritate =i plenitudine. Naio-nale ori ba, aceste calit[i au fost afirmate ]n teorie =i consacrate]n practica vremurilor acelora cu o consecven[ stra=nic[. Treioameni, serio=i, cumini, cumsecade =i cu carte, Malherbe,Vaugelas =i Boileau, au l[murit =i definit simpatiile literare aletimpului, pun`nd la cale versificaia =i retorica, gramatica =iprincipiile generale de judecat[ estetic[. Ace=ti vrednici jandarmiliterari au alc[tuit cu grij[ =i nestr[mutat[ credin[ canoaneleclasicismului. +i este de luat ]n seam[ c[ un drept-credincios caBrunetière accentueaz[ tare rolul teoriei =i al criticii ]n formareaartei clasice franceze. Cel mai frondeur dintre popoarele europenes-a l[sat aci mai str`ns strunit dec`t oricare altul; p`n[ ]ntr-at`t,c[ vreme de dou[ veacuri aproape chiar glasul scriitorilor cu celmai v[dit talent poetic, ca La Fontaine =i Racine, sun[ prozaicprin botnia clasicist[. Versuri frumoase ca proza — a fost o vorb[a veacului al XVIII-lea plin[ de concluzii. Generalitate =i abstracie, antipatie radical[ pentru individ, prinurmare pentru detaliul concret, pentru surprizele de linie =i culoare.Ca efect total: suprimarea liricii =i a pitorescului. Un stil dreptliniar,uscat, de o nemiloas[ =i istovitoare claritate, aspru =i cenu=iu; unstil numai din concepte scurse de tot sucul impresiilor =i strictlegate ]n definiii =i explicaii. N[scut din disciplin[ =i destinat s[disciplineze, stilul clasic a zidit acele construcii literare careaproape oric[rui om de ast[zi ]i r[m`n totdeauna ]ntru cevairemediabil str[ine. O stranie impresie fizic[ de usc[ciune =i duritatene las[ chiar cel mai simpatic exemplar de poezie clasic[ francez[.Pare c-ai avea nisip pr[jit ]n dini, cenu=[ sub unghii, =i te-ai fisp[lat pe obraz cu le=ie. Shakespeare =i-a pus pecetea lui fierbintepe sensibilitatea noastr[ literar[; =i tot ce a venit de atunci ]ncoace]n dezvoltarea artei care-=i merit[ numele poart[ ]ntr-un fel sau
  20. 20. 20 Paul Zerifopol]ntr-altul marca lui. Dac[ se zice c[ acea literatur[ “clasic[“ a fostun produs aristocratic =i curtean, caracterizarea aceasta trebuielamurit[. Publicul ]n care s-a n[scut era o aristocraie disciplinat[=i burghezit[, iar produc[torii acelei literaturi — burghezi curai,din na=tere, prin cre=tere =i caracter. Ce siècle de vile bourgeoisie2,zice feudalul Saint-Simon, care poate ]n vremile acele e singurul“artist” pe ]nelesul modern. +i n-o fi ]nt`mplare numai c[ aceaordine literar[ a fost r[sturnat[ mai cu seam[ de doi str[ini, plebeulRousseau =i cosmopolita baroan[ de Stael, =i de feudalul vicontede Chateaubriand. }n cultul regulii, al clarit[ii =i economiei, cudeosebire ]n apuc[tura ostentativ didactic[, vorbe=te ne]ndoiosgrijuliul, cumintele, practicul spirit al burgheziei. Preceptele de opoliieneasc[ siguran[ =i rigiditate ale unui Malherbe ori Boileau,tragediile =i odele ]ntocmite cu a=a clar[, economic[ =i prudent[gospod[rie, perioadele cump[tat dezvoltate =i f[r[ surprize, versuri,strofe =i tirade logic =i explicativ cimentate, =i at`t de frumos cur[itede orice imagine mai vie, nu seam[n[ ele sugestiv cu o ]ntre-prindere de industrie nemeasc[, cu stilul vieii municipalegermane, cu Rechts gehen — Links fahren =i Verboten3 ... mai alesVerboten? Totul prev[zut, totul socotit, cu neclintit[ siguran[ tras[deosebirea ]ntre permis =i nepermis: ]n scurt, triumful nediscutatal raiunii, al calculului, domnia disciplinei =i a prevederii. Scurt,curat =i practic. Ne]ndurat[ clasare ierarhic[ a genurilor literare,delimitare absolut[ =i disciplinar[ a competenei artistului,subordonare sever[ a individului c[tre gen, a impulsului ad`ncsubiectiv c[tre obiectivul general, a impresiei c[tre raiune, ]nFrana literar[ clasic[; aceea=i disciplin[, aceea=i g`tuire a indivi-dului prin obiectivitatea social[ ]n viaa Germaniei perfect indus-trializate de ast[zi. Imperiul instinctelor fundamental burgheze,literar ]ntr-o ar[, politic =i social peste grani[, la du=manulereditar. Burghez =i utilitar ]n literatura lui clasic[, francezul s-a ar[tatliric, nest[p`nit, izbucnitor romantic =i nepractic ]n luptele aspre
  21. 21. Pentru arta literar[ 21ale vieii naionale. De aici =i puternicul prestigiu istoric almersului acesteia. Istoria acestui popor este un lux str[lucitor, orisip[ romantic[ de fapte surprinz[toare, excesive, ceva deosebitde colorat, frumos =i emoionant. European judecat[ istoria politic[ =i social[ a Germaniei este,din contra, nul[, poate chiar negativ[: oamenii ace=tia au tr[it,politic =i social, numai lor ]n=i=i. Antipatia latent[ ori patent[ decare se bucur[ aceast[ ]nchis[ =i ]ntunecat[ gint[ la cele maidiverse popoare, u=urina cu care aceast[ antipatie se dezl[nuiefurios uneori se va fi sprijinind =i pe aceast[ obscuritate, pe acesttern egoism al istoriei sale. Este o fraz[, odinioar[ banal[ chiar la vecini, ]n tot cazulirevocabil consacrat[ de naionalismul nemesc: c[ germanul este,prin esen[, ad`nc sentimental, liric =i vis[tor. Germanul tipic te]nt`mpin[ invariabil cu acest c`ntec c`nd vine vorba de filozofatasupra raselor. Pe aceea=i treapt[ de banalitate se afl[ dogmaindividualismului german, la care se anin[ numaidec`t un micpanegiric al pornirii de nest[p`nit[ independen[, mai cu seam[moral[ =i religioas[ — cum se vede ]n Reform[ =i ]n filozofiaidealist[, eternele glorii ale neamului. Drept c[ nu numai germanii,ci ambele mari neamuri germanice au dat un tezaur de liric[intens[ ]n literaturile lor. Dar nu cumva s-a cheltuit tot indivi-dualismul lor ]n literatur[? +tiu bine c[, dac[ unui negerman ]ipare ciudat[ acea minunat[ libertate intern[ care se acomodeaz[a=a de bine cu tirania cant-ului englez, cu poliieneasca sugrumarea consistoriilor =i ortodoxa supraveghere a =colilor germane, i ser[spunde, cu un superior z`mbet, c[ un str[in nu poate p[trundead`ncimile sufletului germanic. Dar fa[ de fatala u=urin[ cucare oamenii de acest neam se grupeaz[ ]n Vereinuri4 =i secte neva face, pe noi toi, str[inii, s[ zicem totdeauna, cu tot respectul,dar =i cu hot[r`t[ credin[: “individualismul =i libertatea intern[“sunt fraze naionaliste. Nu =i-ar fi r`nduit germanul viaa at`t deperfect poliiene=te, n-ar fi putut fiecare englez face din el un
  22. 22. 22 Paul Zerifopola=a naiv =i ne]nduplecat instrument de poliie moral[ =i religioas[dac[ o docilitate natural[, un spirit de turm[ esenial =i de violentpracticism nu i-ar fi predestinat pentru acele forme de via[, ]ncare tr[iesc ca ]n fireasca lor piele. Anarhisme at`t de stridente ca al lui Stirner =i al lui Nietzschenu degeaba s-au ar[tat tocmai ]n mijlocul celor cu “libertateintern[“, adic[ ]ntr-o lume ]n care spiritul de turm[ este cudeosebit[ putere ]nr[d[cinat. Dar se poate zice c[ studiul raselorn-a sc[pat ]nc[ bine din m`inile diletantismelor ]ncep[toare;adeseori el nu e dec`t o pretins[ =i expeditiv[ filozofie pentrupatrioii care ambiioneaz[ teorii de efect. Clar r[m`ne ]ns[ faptulamintit, c[ ]n cultura germanilor lucrurile au mers pe dos dec`t]n cea francez[. +i se cuvine s[ amintim c[ acea domnie literar[,artist[, ]n scurt: teoretic[ a burgezismului ]n Frana, a creat,]ntre altele, o proz[ str[lucit[. Extrema disciplinare a n[scutrafinarea extrem[ a con=tiinei literare. Supunerea constant[ lareflecie, cerebralizarea lucr[rii artistice a moralizat excesivme=te=ugul scrisului, duc`nd sensibilitatea literar[ la o extrem[]ncordare. Numai ]n o a=a tradiie de ]nd[r[tnic[ prelucrare aunei limbi au putut s[ apar[ problemele artistice care l-au chinuitpe Flaubert; prin ea numai au fost posibile revoltele literaremoderne, prin ea literatura francez[ a c[p[tat caracterul deartistic[ maturitate care o distinge. Astfel spiritul burgez va ficontribuit — ciudat efect? — la cea mai deplin[ emancipare aartelor, la estetizarea cea mai complet[ a literaturii de p`n[ acum. Ce roade finale va da perfecta ]nflorire a aceluia=i spirit ]npractica vieii germane de ast[zi nu se poate ]nc[ bine imagina.Pentru moment, praktisch ori unpraktisch, cuvintele acestea desonoritate acr[ =i t[ioas[ sunt printre cele mai iubite celui mailiric dintre popoare. Ostwald chimistul, colegul vestitului Haeckel]n episcopia monist[, cel care l[murea ireplicabil popoarelorbalcanice cum toat[ ]ncurc[tura lor vine de acolo c[ n-au adoptatdin vreme limba universal[ propus[ de d`nsul, Ostwald chimistul
  23. 23. Pentru arta literar[ 23a organizat o respectabil[ societate, cu programul de a lucrapentru unificarea formatului c[rilor ]n Germania, dac[ se vaputea ]n lumea ]ntreag[, deoarece varietatea formatului este deun nepractic intolerabil. }nv[atul Joseph Bédier, cunosc[tor, ca muli din generaialui, a vieii germane, a scris memorabila vorb[: les Allemandsont l’art d’utiliser les imbéciles5. Aici st[ doar unul din marilesecrete ale concepiei burgheze. Economia e zeul. Cum s[ scoitoat[ valoarea din ciurucurile pe care, oarb[ =i nepractic[, learunc[ natura cu superb lux ]n via[? C[ci e vorba de muli, demult =i e vorba de repede, fiindc[ pentru muli. }ntr-o nimereal[aproape divin[ s-a ]nt`lnit dresura prusian[ cu idealul american;rodul este germanul de astazi. Este burghezul ajuns ]n culmeaspre care se ca[r[ de veacuri. Mecanizarea perfect[ a forelorcelor mai intim omene=ti, regulare cronometric[ a minilor =ivoinelor, roadere =i pilire a sinuozit[ilor individuale p`n[ lacontururi simplu geometrice, ]nlocuirea porsoanei cu o definiienumerotat[ =i absorbirea ei ]n comunitate, viaa redus[ la unimens =i continuu pensum, suprimarea neprev[zutului — Linksgehen, Rechts fahren — =i mai ales Verboten! Spectacol de ocurioas[ m[reie, ceva pe dos =i exotic pentru neamurile de mod[veche... Poate c[ acesta-i ]nceputul socializarii perfecte =i finale,inta oric[rei “societ[i”, prin esen[ =i definiie. Atunci ]n viaaaceasta de azi sufl[ aerul uniform =i fad al lumii viitoare. Neast`mp[rata persoan[ care a pus ]n circulaie vorba despreGermania vis[toare a observat c[ germanii sunt flatteurs avecénergie et vigoureusement soumis6. Iar Goethe confirm[ aceast[judecat[ scriind “Vrei s[-i dominezi naia, tu, scriitor german,]ncepe prin a o face s[ cread[ ca exist[ cineva care vrea s-odomine. Vor fi toi at`t de intimidai, ]nc`t lesne se vor l[sast[p`nii.” Mi se pare c[ nu se aminte=te destul de des practicismulhot[r`t a cel puin doi filozofi germani, Fichte =i Kant. Grija de anu atinge cumva fundamentele sfinte ale comunit[ii, de a nu le !
  24. 24. 24 Paul Zerifopolcerceta originile este at`t de v[dit[ peste tot la supusul, timidul=i prudentul funcionar prusian, ]nc`t se poate ]nelege de ceNietzsche l-a acuzat de superficialitate. +i e drept s[ zicem c[diplomatul Hume =i jurnalistul Voltaire au fost neasem[nat maiautentici, mai efectiv r[zvr[tii dec`t profesorul din Koenigsberg,c[rui unii oameni g[sesc original s[-i anine calitatea de revolu-ionar =i sf[rm[tor de idoli. +i iara=i prea mult se uit[ c[ Faust ]=i ]ncheie cariera, dup[r[zboaie =i cuceriri, deselenind p[m`nturi, t[ind canale, acope-rind m[rile cu flote. Timid la ]nceput, c`nd abia ridicase capuldin c[ri =i avea nevoie de tot ajutorul diavolului ca s[ ]ntoarc[minile unei fetie de mahala, ]ntreprinz[torul profesor sf`r=e=tecu imperialism de stil mare. Fiindc[ oric`t de variate t[lm[ciriar permite vastul carnet pe care Goethe =i-a ]nsemnat aproapetoate ]nt`mpl[rile sufletului =i minii sale, eroismul acela econo-mic d[ adev[ratul final capriciosului poem, nu canafurile misticecare-i at`rn[ la urm[. “Nu cred s[ existe spirit mai larg dec`tacel al unui mare negustor.” Bun[voin[ =i ]nelegere fa[ denegustori nu-mi ]nchipuiesc s[ fi ar[tat vreunul din marii poeide s`nge mai categoric de cum a ar[tat-o, prin vorbele aceste,fiul unui burghez din Frankfurt, ]ndr[gostitul de toate clasicis-mele, Wolfgang Goethe. NE}N|ELEGERI INOCENTE }NTRE PUBLIC +I ARTI+TI }mi povestea foarte vesel Panait Cerna, poetul, cum ni=teadmiratoare aprinse ale versurilor lui s-au sup[rat amar afl`ndc[ autorul e scurt de trup, gr[suliu, lat ]n spete =i rumen la fa[.A fost pentru ele o dureroas[ nedumerire: nu =tiau cum s[ ]mpacepoeziile cu chipul omului. Negri=it, erau ni=te biete fete, inimoase=i crude la minte. Exemplul e prea bun... Dar eu cred c[ muli
  25. 25. Pentru arta literar[ 25oameni, indiferent de v`rst[, sex =i calitale social[, poart[ ]nminte un tip al artistului, fizic =i moral, care aduce mult cu visulfetelor oarecare; le lipse=te celorlali numai ]ndr[zneala naiv[ca s[-l dea pe fa[ direct =i complet. De vreo sut[ de ani, artistul, pentru masa publicului european,trebuie s[ fie ]nalt, subire, cu obrazul lung[re, palid, cu p[rmult =i frumos — dac[ se poate ondulat. Adeseori, artistul poart[,chiar ast[zi ]nc[, o deosebit[ uniform[ — n-o mai descriu; preae cunoscut[. Pe urm[, trebuie s[ fie om tare simitor, cu nerviidelicai. Dac[ se poate chiar bolnavi. }n sf`r=it, i se cere s[ aib[multe ]nt`mpl[ri ]n via[, mai ales de dragoste — =i s[ fie omnepractic. F[r[ ]ndoial[, acest ideal nu-i creat din stricte observaiibiografice =i printr-o minuioas[ statistic[. A ie=it din capulliterailor romantici, care l-au v`r`t neap[rat ]n capul publicului.+i fabricarea acestui ideal s-a ]nt`mplat tocmai atunci c`ndartistul se emancipa printr-o zgomotoas[ r[zvr[tire contraburghezului. Burghezul a primit docil autoportretul naiv flatatal literatului — fiindc[, zvelt ori burtos, artistul, din punctul devedere al intereselor serios burgheze, r[m`ne un subiect secundar.C`teodat[ amuzant, decorativ =i instrument comod de satisfaciivanitoase. Felurite resturi de g`ndire primitiv[ fac pe omul de mijloc,cel cu intelectul slab difereniat, s[-=i ]nchipuie pe orice om vestitca un buchet ]n care sunt legate toate perfeciile. Evlavia maseipublice c[tre ceea ce se cheam[ art[ o formeaz[ ni=te rudimentede curiozitate admirativ[ c[tre persoana artistului, care e,adeseori, om cu vaz[. Arta ]ns[, pentru gelatinoasa g`ndirecomun[, este un fel de sport =i industrie sentimental[, produ-c[toare de obiecte consacrate, nu se =tie clar de ce, ca valoriornamentale de care educaia =i viaa negre=it trebuie s[ in[socoteal[. S[ ne amintim c[ pentru g`ndirea =i uzul comun, acestevalori privesc mai ales pe femei, cel mult pe oamenii tineri deambele sexe. B[rbaii maturi sunt, ]n principiu, scutii de a se #
  26. 26. 26 Paul Zerifopolinteresa de art[. }n liceele noastre, istoria artelor o ]nva[ numaifetele. +i muzica este, ]n practic[ =i dup[ ideile comune, maimult treab[ femeiasc[. Oamenii care au cercetat de aproape istoria artei =i naturatipului artistic =tiu c[ nu exist[ leg[tur[ ]ntre mutra, caracterulmoral =i talentul omului; c[ muli pictori, muzicani ori chiarpoei vestii sunt ori au fost cu des[v`r=ire lipsii de orice alt[form[ de “inteligen[“ dec`t acea a me=te=ugului lor; c[, ]ngeneral, talentul viguros este unilateral, =i numai ]n minteaceoas[ a diletantului “geniul” se prezint[ ca o ]ngheat[ cu filoanemulticolore =i cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul ]=i vedeatunci propriul lui spirit, inform =i difuz. Este o ]ntrebare pentrufilozofi, mai mult ]nc[ pentru pedagogi, s[ cerceteze ce partepoate, real, s[ ia omul de mijloc la viaa artistic[. Aceast[ via[este exclusivist[, ca orice domeniu de extrem[ difereniere. Arta]n ea ]ns[=i prive=te pe acei care-i dau na=tere. }n principiu, arti=tiio produc numai pentru d`n=ii. Ea este rezultatul unei experieneiminent subiective. De aceea, deopotriv[ nu are sens obligaiade a se supune unor postulate estetice pretins universale, =i nuexist[ nici un drept obiectiv de a interveni ]n judecarea lucr[rilorartistice. Arta izoleaz[ con=tiinele ]n grupe de tipuri natural]nrudite. Numai =tiina =i practica le leag[, prin obligaie raional[=i sil[ exterioar[, anul`nd asperit[ile iraionale ale experieneisubiective. Desigur, arta se poate interpreta =i ca vehicul pentruidei popularizabile. Astfel, ]n toate vremile, ea a slujit inteniireligioase ori altfel practice. Dar se ]nt`mpl[ c[ chiar oameni]truc`tva deprin=i s[ g`ndeasc[, confund`nd acest fel de a]ntrebuina arta cu existena =i natura ei specific[, ]=i ]nchipuiec[ arta implic[ obligaie pentru totalitatea cet[eneasc[ =i facdin cultivarea ei un paragraf de civism. Aici ]=i g[sesc neap[ratpunct de sprijin acele idei primare despre tipul fizic =i moral alartistului — artistul ca om mare ]n general =i, se ]nelege, ca]nv[[tor de lucruri mari =i nobile =i apostol-erou. Se poate zice $
  27. 27. Pentru arta literar[ 27sumar c[ toat[ teoria filozofic[ asupra artei e deformat[ deasemenea confuzii, c[ci, ]n mare parte, ea a rezultat din interesestr[ine artei =i artistului. Nu din studiul tipului artistic =i alexperienei sale specifice s-a scos teoria artei, ci din inteniisimpatice tipului filozofic. Drept vorbind, fetele care s-au nec[jita=a de r[u c[ Cerna era scurt =i gros se g[seau ]n ]nelegeredeplin[ cu tradiia filozofic[ care, din vechime, a pus ca idealsuprem un mozaic de perfecii naiv =i neverosimil. Filozofic ori popular ]mbr[cate, asemenea vis[ri despre opersonalitate perfect[ sunt, deopotriv[, numai jocuri ale diletan-ilor. Arti=tii sunt nevinovai de stupidit[ile sentimentale alefetelor, ca =i de postulatele solemne =i vagi ale filozofilor. Artistuleste un me=te=ugar; obligaiile =i prestigiul lui nu-=i pot aveaoriginea, nici raiunea dec`t ]n calit[ile lui special produc[toarede valori estetice. }n capul diletantului ]ns[ arta este un fel deelegan[ moral[ care duce la celebritate, =i ]ntotdeauna au fostdiletani care, ca oameni de bine, plini de excelente, dar l[tura-lnice, intenii, s-au amestecat unde nu le era locul =i au fabricatvalori pseudoartistice — marda estetic[ cu pretexte nobile.Acestor nepoftii le sunt natural simpatice =i stupidit[ilesentimentale ale fetelor, =i dezideratele pompos imprecise alemorali=tilor — =i ei fac ideile curente despre art[ =i arti=ti. Ar trebui mai des amintit c[ pictorii refuz[ lui Goethe aproapeorice pricepere ]n pictur[, cu toate c[ universala excelen[ s-aostenit foarte zelos s[ cocheteze cu aceast[ art[; c[ Whistler at[g[duit violent lui Ruskin =i lui Oscar Wilde orice competen[]n judecata artei sale. De la Delacroix p`n[ la Max Liebermann,arti=ti serio=i au scris lucruri de mare pre pentru a defini arta =ia o ap[ra de amestecul nechemailor de tot felul. +i oameninep[rtinitori =i pricepui dau dreptate pictorilor. Omnicompetena este o iluzie caracteristic[ literatului care,prin carier[ oarecum, este adus s[ vorbeasc[ despre orice. +i]nsu=i materialul de expresie al literatului, vorba, prin popu- %
  28. 28. 28 Paul Zerifopollaritatea ei, implic[ un diletantism esenial =i cronic. Ca materialpentru dezvolt[ri literare, este incomparabil mai avantajos, deexemplu, s[ ]n=iri generalit[i morale =i fizionomice desprepersoana unui artist dec`t s[ analizezi o lucrare a lui ]n ea ]ns[=i. Adoratoarele fragede ale lui Cerna luau, desigur, poeziile luidrept scrisori de dragoste adresate lor, =i de aceea ]nchipuiau peautor dup[ dorul inimii =i dup[ lecturile lor sentimentale. Poeziileerau pentru d`nsele pretext de literatur[ intim[. Cu alte forme =ialte intenii, dar tot at`t de str[ine vieii estetice, criticii =i sugestibiliilor cititori iau bucuros operele de art[ ca pretext de mahalagismepe seama artistului, deghizate literar. MECANIZAREA SCRISULUI Nu e vorba aici de scrisul cu sila. Despre cruzimea =i tristeeaconstr`ngerii sociale asupra scriitorului de meserie s-a risipit, ]ntimpurile noastre, destul patos, =i t`nguios =i indignat, de c[trespeciali=tii iubirii de oameni. Omul de condei e adeseori nevoia=. +i, dac[ cercet[m cu exact[curiozitate motivele scrisului, ajungem la un bilan trist humo-ristic... Dar eu vreau s[ vorbesc de scrisul f[r[ nevoie, chiar f[r[nevoia vanit[ii pure, de scrisul emancipat, ajuns tabiet, cum eigara, cafeaua, aperitivele sau bridge-ul. Exemplu bun este, cred,Goethe. Desigur, =i la aii risipitori de vorbe scrise, chiar dac[ aulucrat sub biciul nevoii, intervine, ]ntr-o proporie oarecare, =iscrisul tabiet. Astfel a fost cu putin[ chiar poezia liric[ numai catabiet. S[ nu amestec[m lucrurile. Altceva e moda care obliga odat[pe orice gentilom s[ =tie a “improviza” stihuri galante, =i altcevae stihuirea reglementar[ =i tacticoas[ pe care o am eu acum ]nvedere. }mi d[ ]n g`nd o presupunere: poate c[ versul este, caatare, o momeal[ deosebit[ pentru a face din scrisul literar o
  29. 29. Pentru arta literar[ 29activitate cronic[, un n[rav. Poate c[, ]n creier, calapoadele ritmicese ]nmulesc =i se ]nt[resc p`n[ a deveni o ma=in[rie tiranic[.Schiller a spus lucrul acesta foarte preios pentru psihologiapoetului: c[ el se pomenea cu scheme ritmice ]n minte, =ischemele cereau cuvinte, =i a=a se f[cea poezia. Dar despreputerea versului =tiu ceva mai bun dec`t cazul lui Schiller: cunoscun om =i prost =i detracat, care pasti=eaz[, f[r[ osteneal[, nicisocoteal[, stilul poeilor celor mai buni, ]n a=a fel ca s[ ]n=ele pecei mai =irei cunosc[tori. Scrisul ajuns tabiet face pe om nesimitor fa[ cu capitaluls[u de inventivitate natural =i adev[rat. Se plagiaz[ o via[]ntreag[ pe sine, adeseori cu deplin[, c`teodat[ cu mai puin[naivitate. Negre=it, fiindc[ ]i face mare pl[cere scrisul lui: pl[cereasemene unei sc[rpin[ri periodice, executate cu m[iestriamecanic[ a obiceiului organic. Cine =tie c`t la sut[ din literaturatoat[ se va fi n[scut din aceast[ stare intelectual[ inocent[ caree scrisul tabiet! Rémy de Gourmont admira glume cele 35 devolume scrise de Paul Adam ]n 17 ani. Dar puterea tabietului edoar relativ[; alii s-ar uita cu aceia=i ochi la raftul foarte lung ]ncare abia ]ncape Rémy de Gourmont. Fraii Goncourt, Rosny =iLéon Frapié au luat “boala” scrisului ca motiv de romane. Despaim[, probabil, =i din mustrare de cuget. Sl[birea ori chiar ruperea controlului propriu, care se ]nt`mpl[]n scrisul mecanizat, favorizeaz[ ]nd[r[tnicia stranie ]n privinadimensiilor pe care trebuie s-o aib[ pasta literar[. Astfel,dimensiile lucrurilor literare sunt rareori naturale. Nu din[untruse hot[r[=te ce =i c`t are s[ fie, ci din mersul cotidian =i oarecumrotativ al scrisului. A=a ]nc`t tabietul explic[ producia =i d[m[sura fecundit[i. +i e nedrept s[ d[m vina, pentru dimensiileunei opere, numai editorilor, regizorilor =i redaciilor carecomand[ pe m[sur[. }n aceast[ problem[ nu ajunge s[ avem ]n vedere numailungimea =i grosimea literar[. Cu toate c[ =i ele sunt lucruri de
  30. 30. 30 Paul Zerifopolad`nc[ ]nsemn[tate, =i e bine s[ lu[m seama c[ indicaia ]nkilometri pe afi=ele filmelor (]n Rom`nia, din motive de idealismexcesiv, nu s-a adoptat, mi se pare, felul acesta de ]nelegere]ntre artist =i public), zic: indicaia ]n kilometri a dat pe fa[ unmare secret din psihologia producei poetice a vremilor cu mult]naintea filmului, =i a celei de azi ]n afar[ de film. Dar nu trebuies[ r[m`nem la volumul absolut. Montaigne a scris, toat[ viaa, osingur[ carte. Tocmai de aceea e u=or de v[zut ]n ea tabietulscrisului, chiar dac[ altfel n-am =ti nimic despre regimul autorului.C[ci fa[ de inventivitatea propriu-zis[ (=i doar numai ea facecontrolul cu putin[) chiar cartea unic[ a acelui om se arat[ —prea mare. Unii oameni, ]ndr[gostii de h[rnicie palpabil[, au socotit caun mare noroc pierderea unei p[ri din literatura veche. Altmin-teri, zic ei, ap[sarea anticilor asupra modernilor ar fi fost preamare; le-ar fl sl[bit prea r[u curajul de a scrie. Asemenea oamenisl[vesc, desigur, activitatea =i voina mai mult ca orice ]n lucrurileintelectuale. Printre ei sunt, desigur, muli cititori cu orice pre.Fiindc[ cititul, ca =i scrisul, devine tabiet, funcioneaz[, prinurmare, cu o reducere ciudat[ a activit[ii propriu-zis intelectuale.Dac[ s-ar fi p[strat mai mult[ literatur[ veche, modernii n-ar fiscris mai puin. }ncurajarea la scris, deci =i scrisul-tabiet, ar ficrescut proporional cu doza scrisului mo=tenit. Gradul conta-gion[rii st[ ]n raport drept cu masa contagioas[. Cine cite=te f[r[ tabiet, dar cu b[gare de seam[, vreo oper[voluminoas[ =i celebr[ vede, aproape f[r[ excepie, s[r[ciajustific[rii interne a masei literare care-i st[ ]n fa[. Cea maiciudat[, poate =i cea mai instructiv[ prob[ o dau coleciile lirice,pentru c[ acolo caracterul intim personal, prin urmare spon-taneitatea =i accentul unic al fiec[rui r`nd e doar lege. Omulprins ]n tabietul scrisului uit[ periodic ce a scris el =i ce a citit laalii. +i a=a creeaz[ zilnic, ori de mai multe ori pe zi, dac[ eadev[rat harnic. F[r[ ]ndoial[, spiritul burghez apusean =i !
  31. 31. Pentru arta literar[ 31structura social[ corespunz[toare, cu tendina lor fundamental[de a preface ]n meserie absolut orice stare =i atitudine, c`t deinterioar[, a favorizat frumos scrisul tabiet. Opera lui Goethe d[un exemplu deosebit, tocmai pentru c[ la d`nsul inventivitateaexcepional[ face fond eminent, a=a ]nc`t ceea ce e scrisreglementar =i tabietliu s[ fie c`t mai vizibil ]n totalul operei. MOTIVELE SCRIITORULUI Onorarul =i gloria, mai ]nt`i. Situaia financiar[ a omului poateface ca unul din aceste dou[ motive grele de aciune scrii-toriceasc[ s[ c`nt[reasc[ mai mult dec`t cel[lalt. }n sufletulscriitorului tr[ie=te uneori foarte viguroas[ setea de putere. }nveacul XVI, Pietro Aretino avuse =tiina =i norocul s[ combinefrumos onorarul cu gloria =i puterea, c[ci el a descoperit =antajul(numit, la ocazii, =i schimb de bune procedee), lucru pentrucare a r[mas celebru, pe c`t[ vreme scrierile lui, ]nc[ de mult,nu mai sunt cunoscute dec`t erudiilor. +i adev[rat: cu ajutorulgenialei invenii a lui Aretino — era pe atunci tocmai epocamarilor descoperiri ]n toate direciile — un om de condei poateine piept chiar b[rbatului politic, adic[ ]nsu=i dein[torului puteriisupreme. Dar acest detaliu intervine relativ rar printre motivelecare pun condeiul ]n m`na omului. Schimbul acesta energic de bune procedee este limitat =iorganizat cu delicatee t[cut[, ]n anume sfere de interese =i aspiraiic`teodat[ de ordin ideal, c`teodat[ nu. Puterea pe care r[sp`ndireao d[ unor anume instituii de publicitate le impune inevitabil =ifoarte efectiv ateniei unor instituii cu caracter economic saumecenilor doritori de a procura glorie protejailor de ambe sexe,trec`ndu-i din salon ]n vaza publicului mare. Dar aceste sunt formeinstituionale ale meseriei scrisului organizate colectiv, =i eu am ]nvedere mai cu seam[ psihologia individual[ a scriitorului. !
  32. 32. 32 Paul Zerifopol Motivul onorarului este imediat, luminos =i simplu. Dar efectuldimensiilor unei opere, impuse de condiii financiare, poate mergep`n[ acolo ]nc`t s[ influeneze genul =i arhitectura, stilul =i chiarinspiraia produc[torului, care ajung astfel s[ depind[ de onorarulla care aspir[ artistul. Gloria se coloreaz[ ]ns[ variat, dup[ orientarea divers[ aambiiilor. Produc unii literatur[ numai pentru a fi luai ]n seam[de o femeie, alii ca s[-=i apropie numele de acel al unei celebrit[iori ca s[ p[trund[ ]ntr-un cerc social sau ]ntr-o literatur[ str[in[ilustr[. Au f[cut alii poezii =i nuvele pentru a-=i da ]n vileag cuzgomot fericiri intime, legitime ori nu, ori pentru ca s[ se publiceca martiri ai unor suferine tot at`t de intime =i casnice... }nsf`r=it, pentru a-=i fixa reputaie de oameni foarte sensibili,umanitari, milostivi, eroici =i alte caractere ]nsemnate la rubrica=tiut[ a lucrurilor bune =i mari. Nu vorbesc aici despre dreptul de a ]ntrebuina ca materialde art[ orice fel de ]nt`mplare tr[it[, ci de faptul c[ omul scrieliteratur[ anume pentru a trezi curiozitate admirativ[ saucomp[timitoare pentru persoana lui. Literatura este atunci unmijloc de poz[, pueril =i impudic. De partea lui publicul etotdeauna lacom dup[ persoana, cea neliterar[, a scriitorului.Negre=it, cele dou[ l[comii conspir[ cu aprindere. C`teodat[ =iliteraii devin public ]n aceast[ privin[. Pe Mirbeau l-a surprins=i ]nduio=at f[r[ m[sur[ jurnalul cus[toresei Marie-Claire. Omuncitoare care-=i scrie viaa e lucru nea=teptat =i emoionant;Mirbeau nu era numai artist, dar =i cet[ean combativ, capinflamabil foarte =i inim[ aprins[ pentru popor. Dar toate acestevirtui n-au a face cu valorile de art[, =i focul lui Mirbeau l-austins foile humoristice. Cazul lui Romain Rolland este =i maiexemplar, fiindc[ el ]nsu=i s-a permutat romancier =i membru alumanitarismului literar din curat =i eminent profesor de istoriamuzicii, cum era la ]nceput, =i din natur[ — un literat f[r[ motiveliterare, ci numai din bune =i umane intenii. +i astfel Rolland !
  33. 33. Pentru arta literar[ 33s-a entuziasmat “literar” de un proletar rom`n care a ]ncercat s[se omoare, a ]nv[at franuze=te =i are energia, adev[rat ]nduio-=[toare, s[ scrie ]n aceast[ limb[ at`t de inospitalier[ ]nc`tadeseori str[inii nici nu iau seama c[ truda lor pentru a fi primiide d`nsa e cu des[v`r=ire zadarnic[. }n estetica suburban[ se zice, cu ton satisf[cut =i rezolutiv, c[omul cu pricina scrie pentru c[ are ceva de spus. Eufemismdiplomatic, ca s[ nu zic[, f[r[ ]nconjur, c[ literatura e sat f[r[c`ini — idealul scump =i ascuns al diletanilor cu ambiie. Estefapt de experien[ banal[ c[, ]n literatur[, con=tiina artei =irutinei tehnice se escamoteaz[, cu deplin[ senin[tate, ]n favoareabunelor intenii. F[r[ ]ndoial[, formula e adus[ bine: ]ncearc[s[ dovede=ti c[ domnul de care-i vorba n-a avut ceva de spus!...}n domeniul literar, ma=in[ria elementar[, aparenele grosolaneale artei se imit[ repede. +i iat[ ]nc[ un motiv de producieliterar[: copierea simpl[ =i semiincon=tient[ a unor proced[ristilistice care sunt echivalente literare ale cravatelor =i man=etelordebitate prin b`lciuri. Ciudat r[m`ne dup[ toate aceste ]nsu=i prestigiul specific alpracticii literare. Oameni care altfel se bucur[ de glorii str[lu-citoare =i m[noase sunt ispitii s[ literarizeze — =i r[m`n realnelini=tii dac[ nu dau urmare ispitei. Hot[r`t, scrisul oarecumliterar orneaz[ =i pozeaz[ pe om, nu =tiu cum =i nu v[d clar dece. Este oare ]n joc vreun primat al inteligenei care se impunef[r[ excepie? Dar inteligena ]=i manifest[ deplin puterea =i aiureadec`t ]n literatur[. Iar popularitatea se obine mult mai intenspe alte t[r`muri. Ce complex obscur de prejudicii vechi =i comodevor fi oper`nd ]n con=tiina sutelor de mii de Bostandaki, laolalt[cu milioanele lor de admiratori invidio=i?... Motivul cel mai rar, poate, al activit[ii literare e talentul pur=i nevoia de expresie care-l ]nsoe=te, fiindc[ rar[ este potrivireafericit[ ]ntre talent =i voina brut[ neap[rat trebuincioas[realiz[rilor lui. !!
  34. 34. 34 Paul Zerifopol INTELECTUALUL lntelectual curat se poate numi, cred, numai omul obsedat deinteligen[: acela care, normal =i necesar, opune realit[iitrebuina =i capacitatea pur[ de a ]nelege, f[r[ nici un respectpentru orice alte interese pe care viaa, cu vigoarea ei indiscret[,le ]mpinge obi=nuit pe primul plan al sufletului. Atitudinea aceastaeste rar[ =i monstruoas[. Rar[, probabil fiindc[ un minimum delucrare intelectual[ este prea de ajuns pentru a realiza o adaptaredeplin pl[cut[ =i prielnic[ organismului; =i se cuvine s[ o numimmonstruoas[ dac[ ne uit[m numai o clip[ la cursul tipic al vieii,cu condiia ca, pentru acea clip[ m[car, s[ fim ]n=ine intelectuali]n ]nelesul stabilit mai sus. Montaigne, La Rochefoucauld, Anatole France sunt, printreoamenii vestii, exemple c`t se poate de complete, mi se pare,pentru tipul pe care-l avem ]n vedere. Toi trei s-au ar[tat ]nvremuri de mare fierbere istoric[, =i toi trei s-au dovedit st`ngaci=i inutili p`n[ la comic c`nd au ]ncercat s[ ia atitudini active,adic[ radical str[ine naturii lor intime. }n trecut era foarte primejdios s[ fii intelectual pe fa[; deaceea este adeseori greu de g[sit =i verificat realiz[rile istoriceale tipului. Descartes a fost poate un intelectual curat; oarecareconversaii ale lui, nu demult date la lumin[, te fac s[ crezi c[toat[ risipa lui baroc[ de argumente teologice a fost poate numaio pruden[. +i Kant poate =i-a ascuns intelectualismul radicalsub distincia ]ntre postulatele practice =i cele teoretice, asuprac[reia el st[ruie cu o grij[ care cam bate la ochi. Silina pe care opune omul acesta supraprudent pentru ca s[ ad[posteasc[ la locde respect idealurile consacrate are uneori un aer curios denaivitate =ireat[. Goethe, impecabilul poseur, ]=i f[cuse o a doua natur[ dinatitudinea lui prea bine susinut[ de critic universal aprobativ =ioarecum ex officio al tuturor celor v[zute =i celor nev[zute. Rolul !
  35. 35. Pentru arta literar[ 35acesta de prelat optimist panteist, pus s[ blagosloveasc[ regulatuniversul, coloreaz[ toat[ fiina intelectual[ a omului. Din aceast[atitudine de perpetu[ binecuv`ntare a scos Goethe regula de adezaproba ]n bloc orice negaie =i orice critic[, sub cuv`nt c[trebuie respectat[ absolut creaia, =i a condamnat absolut, depild[, arta caricaturii. Prin acest costum esut din superbeblagosloviri este greu s[ z[re=ti formele adev[rate ale acesteiinteligene excepional de intense, =i nu se poate hot[r] ]n cem[sur[ senin[tatea lui ceremonioas[ trebuie ]nscris[ la rubricaneeufemistic[ a unui je m’enfichisme7 simplu =i salubru. Nu sepoate =ti, prin urmare, ce atitudine real[ era sub aceast[ proteciea universului, care avea un aer foarte diplomatic. La Nietzsche,]n sf`=it, tot excesul de critic[ a fost numai un provizorat: el erade la ]nceput idolatrul zv[p[iat al unei umanit[i ]nchipuite dinvisuri literare =i din str[vechi dogme moralo-teologice. La cei trei dar, numii la ]nceput, ca unii ce mi se par a ficazurile cele mai unilaterale =i mai pure, rog pe cititor s[ seg`ndeasc[ ori de c`te ori voi scrie aici cuv`ntul: intelectual. Latoi trei g`ndirea plute=te ]ntr-un aer specific, rece =i tare, carestimuleaz[ f[r[ s[ osteneasc[ =i satisface f[r[ s[ sature. Dorinaliber[ =i curat[ de a =ti =i a ]nelege vibreaz[ neobosit[ ]n fiecarer`nd scris de d`n=ii. Montaigne =i La Rochefoucauld au ]ncetat,curat numai prin vechimea lor, de a mai fi sup[r[tori. Franceeste actual ]nc[ =i sup[r[. El a f[cut oarecum literatur[ imposibil[.Aluziile arheologice, jocurile ]nd[r[tnice de raionament, paro-diile istorice sunt ca o fars[ continu[ pentru cititorul mediu,domol la minte, =i a c[rui cultur[ este a=a de general[ ]nc`t sepierde aproape ]n total[ inconsisten[. S[ distingi fenomenele =i s[ le descrii cu b[gare de seam[, s[precizezi prudent — aceste sunt operaii prea obositoare =i devin]ndat[ nesuferite pentru mulimea oamenilor. Asemenea lucr[rimintale cer mult timp, dau adeseori concluzii negative, desfac =ileag[ ideile altfel dec`t cum sunt obi=nuit legate =i — ceea ce-i !#
  36. 36. 36 Paul Zerifopolmai r[u poate — dau impresia c[ operaia nu se poate sf`r=iniciodat[. De aceea ori de c`te ori omul neg`nditor se love=tedin gre=eal[ de sfera g`ndirii curate, el se sup[r[, fiindc[ simteacolo ceva care nu-i este de folos imediat, ceva foarte str[in =i,prin urmare, du=man. Peste toate aceste, omul neg`nditor simte]nc[, la caz de asemenea ]nt`lniri din gre=eal[ cu semnele g`ndiriistricte, c[ ]n aceste ciudate lucr[ri se arat[ o putere special[,care nu poate fi, cu oric`t necaz s-ar pune el ]mpotriva ei, nicianulat[ =i nici m[car vremelnic oprit[. +i aceast[ constatare ]lsup[r[ mai mult ca oricare alta, c[ci el vede atunci ]n faa lui ofor[ nu numai nel[murit[ =i str[in[, dar =i indestructibil[. }n forme felurite, voina impulsiv[ se zbate ]mpotriva miniicurate, care tinde s[ o subjuge =i s[ o des[lb[ticeasc[. Luptaaceasta este veche ca lumea, =i nu cred ca ar putea cineva anunacu hot[r`re cum se va sf`r=i. De zece ani acum voina triumf[ cuo incomparabil[ pomp[. Dar mai demult poeii ]i anun[ victoria,filozofii se ]ntrec s[ justifice smintitele ei obr[znicii, palavragiide toate culorile vars[ cu patos mofturi r[suflate peste ispr[vileei cele mai absurde. Iar prostimea din toate clasele ]nghitemulumit[ aceast[ atmosfer[ antiintelectual[ =i exact potrivit[intelectului acestei prostimi. }n orice autentic[ incarnare aspiritului comun, ]n orice grupare, cenaclu, sect[, partid, ceea celove=te =i amuz[ cu deosebire este silina fierbinte cu care secultiv[ lenea g`ndirii =i h[rnicia voinei. A zice scurt c[ cei mai muli oameni sunt pro=ti este unpseudoparadox vulgar =i simplist. Majoritatea speciei noastre pare, ]ntr-adev[r, c[ se compunedin imbecili de temperament, dar este b[nuial[ c[ solicit[rilepractice dezvolt[ at`t de tare lenea de a g`ndi, ]nc`t capitalulmanifest de inteligen[ s-ar putea s[ fie mult prea mic fa[ deacel latent. At`t interesele imediat practice, c`t =i vanitatea atotputernic[]mboldesc dr[ce=te pe om s[ ias[ ]n eviden[, prin urmare s[ !$
  37. 37. Pentru arta literar[ 37=tie ceva, s[ judece, s[ generalizeze, cum s-o putea, despre ces-o putea, repede, simplu, hot[r`t. Acest v[lm[=ag de neg`ndire este, fire=te, improductiv.Inventivitatea intelectual[ nu poate fi ]n saloane, ]n cafenele, ]ngoana publicisticii zorite; ea presupune elaborare ]nceat[, sedezvolt[ capricios =i greu. De la formulele autentice p`n[ lacirculaia vulgar foiletonistic[, produsele intelectuale se degra-deaz[ treptat. }n generaliz[ri stupide sau ]n ]mb[l[ri sentimentaledescoperim, cu ciudat[ surprindere, urmele schimonosite ale unordelicate =i dep[rtate g`nduri. Dar, se ]nelege: tocmai ]n zona cea mai de jos a foiletonuluiambiia inventivit[ii este puternic ]ncordat[. Acolo se ceart[oamenii cu deosebit[ vioiciune pe tema originalit[ii. Acolo seconstituie dogma eleganei u=oare, a inspiraiilor subite, atalentelor s[lt[ree, care din nimic scot pietre scumpe — o]ntreag[ estetic[ =i psihologie panglic[reasc[, bun[ s[ p[c[leasc[novici, c`t[ vreme n-au apucat s[ intre =i ei activ ]n ma=in[riaaceea viclean[ =i pueril[. }n aceste forme ale spiritului neg`nditor efortul intelectualeste un moft. Nu este nici n[scut, nici condus din pornireautentic[, ci un marafet pus la cale din necesit[i practice, fie eletrebuine imediate vitale, ori numai simpl[ vanitate. Totul esteaci nu s[ ajungi dup[ legile specifice ale intelectului la rezultatepur intelectuale, despre ale c[ror efecte practice s[ se avizezeulterior, ci numai de a ajunge repede, cu un minimum de efortintelectual, la efecte pur practice. Ast[zi lumea toat[ se g[se=te ]n stare de voluntarism acut.Intelectualii propriu-zi=i, dac[ mai sunt vizibili, sunt deopotriv[du=m[nii din dou[ p[ri: de lumea conservatoare, ca =i de cearevoluionar[. Ei sunt at`t de puintei =i de mititei, =i lumileaceste a=a de mari =i grozave, ]nc`t intelectualii la mijloc se arat[,iertai-mi vorba, destul de caraghio=i. }n general le trebuie mult tact intelectualilor ca s[ nu fie !%
  38. 38. 38 Paul Zerifopolcaraghio=i, c`nd se ]nt`mpl[ s[ fie aruncai ]n vreun scandal,indiferent dac[ e acela un r[zboi de cafenea ori r[fuiala unuicontingent ]ntreg. Intelectualului, autentic sau =i de simpluamatorl`c, nu-i =ade bine s[ stea au-dessus de la mêlée8, fiindc[=i a=a e mult prea aproape de d`nsa =i poate s[-l ard[, ci s[ sepoarte a=a ca =i cum la mêlée ar fi tocmai la dep[rtare potrivit[pentru ca s-o observe c`t mai limpede. Puin[ vreme dup[ armistiiu, un muzicograf util, care aresl[biciunea onest[ s[ se cread[ romancier filozof, ]mpreun[ cuun cvasi povestitor, au vrut ca, ]mpreun[ cu intelectualul purAnatole France, s[ organizeze un fel de opoziie universal[ =igeneroas[. France e acuma b[tr`n de tot =i a fost totdeauna rezervat =inonchalant. Nu =tiu anume ce s-a pus atunci la cale =i nici nu import[ preamult. Presupun c[ organizaia fiineaz[ onorabil =i se mi=c[domol, fiindc[ nici nu se poate altfel. Cred ]ns[ c[ intelectualiidin natur[ n-au de ce s[ se organizeze ca atare. Colaborarea lorse face f[r[ organizaie =i f[r[ premeditare, =i numai a=a poateavea specific[ valoare. Sindicalizarea inteligenelor este unnonsens. S[ fie, acel care are de la natur[ chemare, intelectualc`t mai competent pe seama lui — destul[ munc[ va avea pentruo via[ de om, f[r[ s[ se mai ]ncarce cu delegaii, congrese =imisiuni. Dar =i altminteri intelectualii, de orice specie, n-au nevoie s[se ]ngrijoreze special =i direct de soarta lumii. H`rtia tip[rit[este ]nc[ la pre bun. Orice t`n[r care se simte intelectual, a=aori a=a, ]=i poate realiza vocaia imediat ]n forma subzistenial[,numai condei iute s[ aib[ =i s[ ia bine seama la struna pe care=i-o alege, fiindc[ nu toate au r[sunet egal pe pia[. !
  39. 39. Din culegerea “ARTI+TI +I IDEI LITERARE ROM~NE” PUBLICUL +I ARTA LUI CARAGIALE Zia, t`n[r[ =i, cum sunt ]ndeob=te rom`ncele noastre, foartevioaie, a evoluat energic. Stimulat[ de ambiiile intelectuale alelui Ric[, ea a p[truns, prin Alecsandri =i Bolintineanu, p`n[ lac`teva romane franceze. Copiii =i mai ales copilele lor n-au maicunoscut dec`t literatur[ str[in[. Fetele chiar au suferit probabil,]n delicateea lor, pe urma “luptei pentru limba rom`neasc[“,dus[ acum dou[zeci de ani cu un neuitat brio patriotic, =i s-au]nchis, desigur, cu at`t mai ]nd[r[tnic ]n admiraia lor ginga=[pentru Bernstein-Bataille =i Prévost-Bourget. Iar nepoii particip[adesea activ la producia literar[ rom`n[, chiar c`nd sunt fii =ifiice de oameni cu stare; sau cel puin cunosc, urm[resc =i]ncurajeaz[ cum pot literatura rom`neasc[ produs[ de vreo dou[decenii ]ncoace. Totu=i, lecturile lor favorite =i inspiratoare suntHenri de Régnier, Samain, Verhaeren, Rachilde — ]n scurt:catalogul de la “Mercure de France”. La care se adaug[ pentrucel cu gustul grav =i puternice trebuine de idei: Barbusse =iRomain Rolland. Acum ]n urm[ de tot suntem, se-nelege,expresioni=ti. Astfel mi se arat[ publicul nostru literar de azi, considerat ]nelementele lui cele mai energice =i hot[r`toare. }n a=a situaie,Caragiale s-a ]nvechit grozav, disproporionat fa[ de timpul ]n care atr[it =i a scris. Dar de ]nvechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat. !
  40. 40. 40 Paul Zerifopol Sunt la noi clase de oameni la care se poate constata fa[ deopera lui Caragiale o nedumerire destul de st`ngaci ascuns[. Ei=tiu c[ pe vremuri acest scriitor a pl[cut unei elite intelectualecare se deosebea prin soliditatea culturii =i asprimea gustuluis[u; iar ]n opera ]ns[=i ]i love=te o lume brutal inferioar[, fa[ decare ideile comune asupra gustului =i delicateii literare cad ]ntr-oconfuzie destul de sup[r[toare. Ace=ti oameni sunt iritai deurm[toarea intim[ ]ntrebare: mai putem noi trece drept persoaneculte dac[ ne place Caragiale? Grija cu care va da soluie teoretic[=i practic[ acestei probleme imediat interesante de cultur[personal[ at`rn[ de am[nuntele situaiei sociale a omului. Cuc`t va fi el mai puin sigur c[ face parte din lumea subire, cuat`t mai puin liber[ va fi atitudinea lui fa[ de literatura luiCaragiale. Acest autor are ca modele muli mitocani =i scriecomic[rii, mai ales. Exist[ ]ns[ o venerabil[ ierarhie, care ]mparteproducerile intelecluale ]n grosolane =i delicate, ]n serioase =ineserioase. Aceast[ ]mp[rire are superioare foloase: estepedagogic[ =i civic[ prin esen[ =i din intenie. Astfel, este hot[r`tc[ stilul comic este radical inferior celui tragic =i epic. Cu comediinu se cl[desc state — zice ]nelepciunea respectiv[. +i chiar uncet[ean care nu ]nelege imediat c[ a cl[di state trebuie s[ fie oocupaie constant[ =i universal[, r[m`ne totu=i credincios acesteiidei simple =i de bun-sim: c[ ceea ce-i comic nu-i serios, =i cenu-i serios este frivol =i, prin urmare, inferior. Exist[ dar odepreciere tradiional[ =i oarecum public[ a comicului, =i arti=tiiacestui stil au avut destul a se pl`nge de aceast[ descalificare.Mi-aduc aminte c[ La Fontaine =i Lesage au vorbit despre aceasta;=i am`ndoi au lucrat doar pentru o societate destul de vesel[. Pe Caragiale l-a mustrat Dobrogeanu-Gherea c[ “r`de cu poft[=i nu se indigneaz[“ — o obiecie care constituie, mi se pare, unmonument enorm =i ciudat de moralism civic absolut. Fiindc[este doar evident c[ Gherea, vorbind astfel, cere de-a dreptulanularea comicului =i a r`sului ca atare, ceea ce este ori=icum
  41. 41. Pentru arta literar[ 41excesiv. Dar aceasta-i prea complicat poate ]n leg[tur[ cupsihologia =i estetica cet[eanului curent cititor =i spectator. Elvede bine at`t: c[ un foileton patriotic sau civic al lui Vlahu[ ]ipoate servi direct un material de idei — adic[ de fraze imediatutilizabile, c`nd vine vorba de cultur[ general[. Ceea ce d[ luiVlahu[ o superioritate sigur definit[. Dup[ om, foiletonul rom`nse completeaz[ sau chiar se ]nlocuie=te cu pagini alese dinJean-Christophe, roman pedagogic din care se pot imediat ]nv[adiverse idei =i fapte cultural trebuincioase; iar pentru spiriteeminent radicale, romanul profesorului de muzic[ r[m`ne mult]n urma operelor arz[toare ale lui Barbusse, ]n care se serve=tele dernier cri1 ]n bran=a umanitar[ =i sublim revoluionar[. Situaia literar[ a damelor este, din aceste puncte de vedere,cu mult mai simpl[: ele, chiar dup[ sf`r=itul glorios al “lupteipentru limba rom`neasc[“, n-au de fapt ]nc[ nici o obligaie c[treliteratura naional[; prin urmare, nici o ]ncurc[tur[ nu poate fipentru d`nsele ]n privina operei lui Caragiale, care, hot[r`t,este lipsit[ de orice material delicat, adoptabil =i adaptabilbunului-gust feminin. Un t`n[r, dar cu deosebire o t`n[r[, carecaut[ st[ruitor s[ dea a ]nelege c[ a fost crescut[ de o guvernant[scump[ (cu deosebire atunci c`nd ]n realitate n-a avut parte deasemenea educatoare subire), are mare greutate s[ m[rtu-riseasc[ c[ literatura lui Caragiale o amuz[. }n sf`r=it, partea cea mai energic[ a publicului cititor =i prinobligaie elegant de ast[zi este adesea prea legat[ de generaiiledin care =i-a luat Caragiale materialul s[u comic. }mprejurareaaceasta creeaz[ operelor lui un fel de actualitate, nedeclarat[,se-nelege, =i sup[r[toare; poate singura actualitate care a mair[mas acestei creaii de art[ mult prea =i nu destul de veche. Sunt, f[r[ ]ndoial[, oameni pentru care subiectele grosolaner[m`n simplu =i radical nesuferite, oricum ar fi ele exploatate.+i nu numaidec`t oameni care sunt neclintit credincio=i esteticiiguvernantelor — cu toate c[ aceast[ estetic[ este foarte viguroas[
  42. 42. 42 Paul Zerifopol=i bogat r[sp`ndit[; ci persoane care au curat[ =i naiv[ antipatiepentru orice-i violent =i brutal. Postulatul lui Boileau-Aristoteldespre “monstrul odios”, care se face pl[cut prin “imitaie”artistic[, este o vorb[ ]n v`nt; generalitatea oamenilor esteincapabil[ de asemenea excese contemplative: =i Boileau singurd[ probe str[lucite de c`t de puin ]i pas[ ]n detaliu de acest]nalt =i senin principiu, enunat doar a=a ]n general, cum obi=nuitse face cu principiile. Fiindc[ Boileau era ]nainte de toate =i vroias[ r[m`n[ om binecrescut. Sunt, apoi, destui oameni la care simul comic este obtuz:ace=tia simt greu =i imperfect ridicolul, la alii =i mai ales la d`n=ii.Aceast[ obtuzitate explic[, ]n parte m[car, persistena =i unifor-mitatea particularit[ilor ridicole chiar ]n cercurile unde oamenii]=i controleaz[, de altfel foarte mig[los, purt[rile. Aceast[categorie de oameni este fire=te gata s[ claseze stilul comicprintre formele estetice inferioare. Un prieten al meu, t`n[r cu o superioar[ cultur[ literar[, esteprofund sc`rbit c`nd cite=te cum un pop[ beat piseaz[ `ri cubustul lui Cicero, pe muchia unui birou elegant de avocatbucure=tean. Drept c[ spectacolul este ]n tot chipul revolt[torpentru un intelectual delicat. Acest pop[ este adev[ratul “monstreodieux” care prin fapta lui de grosolan[ =i dubl[ profanare —c[tre bustul clasic =i c[tre mobila graioas[ =i curat[ — trebuies[ dezguste iremediabil pe orice om cu fantezia binecrescut[.Iar ]n Caragiale se g[sesc destule altele mult mai rele dec`tconflictul, inocent p`n[ la un punct, dintre birou, `ri =i capulnobilului roman. Publicul, care acum patruzeci de ani a dat comediilor luiCaragiale succesul proasp[t =i autentic, ]l formau ori oameni care,prin educaia =i situaia lor, aveau fa[ de subiectele acestui teatrudistana estetic[: deci ]nelegerea =i r`sul lor erau libere de orice]ncurc[tur[ personal[; ori ]l forma ]ns[=i lumea acestor comedii:micul burghez, solid instalat ]n convingerea naiv[ c[ aluziile farsei
  43. 43. Pentru arta literar[ 43nu-l intesc individual, r`dea din toat[ inima de prostiile =inenorocirile bufone, pe care imediat le aplica vecinului. Acestdin urm[ fel de public este, mi se pare, singurul care a r[mas]ntreg credincios autorului. Cel de felul ]nt`i s-a risipit de mult;b[nuiesc c[ pe vremea c`nd ap[reau Momentele nu mai r[m[sesedin el dec`t admiratori sporadici, f[r[ putere de a mai constituiun public. *** Caragiale era un meridional lene=, ]nzestrat cu o inteligen[=i o fantezie hot[r`t supranormale. Toi acei care s-au priceputs[-l observe vorbesc, ]n aceast[ privin[, la un fel despre d`nsul:risipa fantastic[ de spirit =i imagini de care era capabil omulacela ar[ta ne]ndoielnic o via[ intern[ de o neobi=nuit[ inten-sitate. Neobosit la vorb[ — singura h[rnicie autentic[ a meri-dionalului — el suferea greu de criza persistent[ la care supunecompunerea scris[. Scrisul este munc[, =i munca-i lucru incomod;iar Caragiale ura incomodul cu cea mai senzual[ violen[. “S[stau ]n c[ma=[, cu picioarele goale, tol[nit ]ntr-un port dinmiaz[zi, =i s[ in trec[torii de vorb[ cu pove=ti”, l-am auzit zic`nd=i cred c[ ]nchipuirea lui era atunci, ca mai totdeauna, exact[.De porturi n-a avut parte, dar de cafenele destul. Pe deasupra, aapucat o societate rom`neasc[ patriarhal[ ]nc[, din care lipseauasprimile stricte ale vieii burgheze ori cel puin puterea lor deconstr`ngere era mult prea slab[. Lipseau =i condiiile care s[fac[ producia intelectual[ c`t de puin rentabil[. }ndemnul lascris era, dar, slab, din[untru =i dinafar[; Caragiale s-a cheltuit]n literatur[ vorbit[. Scrisul este lucru mut; =i-i mare canon pentru un meridionals[ lucreze pe t[cute. }mi vine a crede c[ tocmai necazul =i silaaceasta, du=man[ firii sale, dezl[nuie o energie particul[r[ ]nsufletul meridionalului constr`ns la munc[ t[cut[ =i-l face s[-=i !
  44. 44. 44 Paul Zerifopollucreze scrisul cu o trud[ ]nver=unat[, care explic[ destul debine mult citata perfecie stilistic[ a literaturilor sudice. Dar nutrebuie uitat aici c[ meridionalul este obsedat, =i c`nd tace, deefectele sentimentale =i estetice ale vorbei rostite ]n gura mare.Scrisul lui Caragiale ]=i are, cred, hot[r`t loc de cinste ]n aceast[tradiie, latin[, cum se zice, de scrupulozitate verbal[. Pentrucorectitudinea gramatical[ era, ca Malherbe =i Boileau, fanaticp`n[ la enormit[i: fastidios repeta, de pild[, c[ omul nu sufl[cu genele ]n lum`nare, cum pretindea el c[ zice cu neiertat[neglijen[ Eminescu, ]n versul cunoscut. }n general, Caragiale avea =i afecta un conservatism esteticviolent: “Sunt vechi, domnule” — era o formul[ favorit[, st[ruitorenunat[ =i destul de des aplicat[. Cred c[ acest conservatismferm, care izbucnea adesea ]n dispre agresiv pentru cele ce lui ise p[reau abateri obraznice =i proaste de la adev[rurile binehot[r`te, era mai ]nt`i un semn firesc al energiei talentului s[u,sigur pe ce apucase odat[ s[ =tie =i d`rz contra orice p[rea m[carumbr[ de obiecie la cele hot[r`te ca bune =i ]nv[ate ca atare.Dar era poate =i lenea care-l ]ndemna s[ fug[ de ostenealasup[r[toare legat[ de orice proprie revizuire intelectual[.Presupun, ]n =f`r=it, c[ aceste viguroase fatalit[i interne aleomului au fost ]nt[rite de o ]mprejurare exterioar[. Prin carierasa elegant[ =i sigur[ de elit[ triumf[toare, “Junimea” ]=i dezvoltaseo ]ncredere ]n sine foarte solid accentuat[. Aceast[ ]ncredere,at`t de pitoresc purtat[ de =eful politic al grupului, a avutincarn[ri diverse =i, se-nelege, inegal reu=ite. }ndeosebi la“Junimea” din Bucure=ti, dac[ nu se afirma categoric, se d[deacel puin clar a ]nelege c[, de pild[, Faust cu greu ar putea fi ]nvreun punct de pe glob at`t de adev[rat priceput =i exact preuitca ]n cercul Convorbirilor; iar cine trecuse pe la cursurilemaestrului unic Maiorescu era sigur c[ poate vorbi cu definitiv[indulgen[ de Oxford, Paris ori Goettingen. Se formase astfel ]ns`nul acelui cerc un extract concentrat de m`ndrie naional[,
  45. 45. Pentru arta literar[ 45monopolizat fire=te, pe seama grup[rii, =i cu care membrii separfumau cu at`t mai simitor cu c`t erau mai tineri. Fenomenulacesta nu-i rar, probabil, ]n civilizaiile ]ncep[toare: iar slabar[sp`ndire a unei limbi, ]n afar[ de hotarele poporaiei care ovorbe=te, ]nlesne=te considerabil autoadmiraia naional[. Ca-ragiale t`n[r a tr[it ]n acel aer =i se poate b[nui c[ natura luivioaie a adoptat cu exces acel optimism juvenil naionalist: u=or=i comod devenea pentru d`nsul moft =i gogom[nie orice eranou, str[in, =i mai ales de-a dreptul opus valorilor irevocabileconsacrate. Efectele cele mai frivole, poate, ale acestui optimism se potvedea ]n cele c`teva foiletoane unde, cu at`t de sigur[ elegan[,se pun la cale toate problemlele artei. Desigur, numai ]n dezbateride aperitive pot fi luate drept soluii estetice formule ca “]l prindesau nu-l prinde”, ori “expresiunea ]mbrac[ ori nu ]mbrac[ perfectinteniunea”. Dezvolt[rile amuzante din jurul acestor afirmaiifac s[ apar[ formula cu at`t mai copil[roas[ cu c`t este maiimperativ =i prestigios dictat[. Tehnica lui teatral[ este str[veche; ca om de teatru, Caragialest[p`nea cu virtuozitate ]ntreg procedeul anticelor paiaerii care,cu o tenacitate probabil unic[ ]n istoria tuturor formelor de art[,au servit s[ ]mbrace intenia dramatic[, de la grecii vechi p`n[la farsele lui Labiche. Caragiale iubea ad`nc farsa =i paiaeriatradiional[: fa[ de formele cele mai simple ale comicului,curiozitatea =i capacitatea lui de a se amuza nu cuno=teauosteneal[, nici saturaie. “Soitarii s[-mi ar[i; asta-mi trebuiemie.” Mult am umblat dup[ “soitarii”, ]n iernile lungi pe carele-am tr[it cu d`nsul; =i neuitat[ ]mi este atenia lui lacom[ =isubtil[ pentru caricatura scenic[. Cu nesaiu se absorbea ]ndetaliile jocului; cu mai mult nesaiu se cheltuia pe urm[ ]ncoment[ri exuberante asupra copil[riilor farsei =i ale clovnilor.Simul =i gustul comicului enorm — fundamentul ]nsu=i al tehniciisale teatrale — ie=eau atunci la iveal[ ]n elementar[ eviden[. #
  46. 46. 46 Paul Zerifopol Aceast[ tehnic[ veche s-a potrivit bine materialului comic allui Caragiale; dar, ]n afar[ de comedie, conservatismul esteticne]nduplecat nu-mi pare s[-i fi fost de folos. Monoloagele =i aparte*-le din N[pasta sunt printre cele mainenorocite efecte ale teatralismului tradiional. Cred c[ nic[ieri]n opera lui convenia r[suflat[ n-a anulat ]n a=a m[sur[ talentulartistului ca ]n aceast[ de tot regretabil[ melodram[. }n deli-ber[rile at`t de fade =i mol`i din monoloagele Ancei, ]n repliciles[race de temperament =i false ]n ton ale lui Dragomir oriGheorghe nu se mai afl[ urm[ de Caragiale. Iar pitoresculnebunului, singura substan[ artistic[ ]n aceast[ disperat[ ticluireteatral[, face o figur[ sup[r[tor absurd[, ]ncadrat[ cum este ]nintriga at`t de artificial[, cu evoluia =i concluzia ei exasperant[de juc[rie mecanic[. Presupun c[ aceleia=i ]nd[r[tnice sau lene=e supuneri laprocedee uzate se datoreaz[ penibila nulitate a episodului eroticde la ]nceputul P[catului =i finalul melodramatic al F[cliei dePa=te sau polemica strecurat[ f[r[ rost ]n c`teva alte povestiri;]n sf`r=it didacticismul prea gros care se ]nt`lne=te =i aiurea dec`t]n cele c`teva fabule. Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabileproducii ale lui Caragiale, nu le pot ]nelege dac`t ca simptomextrem de tradiionalism estetic ]ntins p`n[ dincolo de absurd. “...Vorbe?... }ncap vorbe?... Cum o femeie =tie alinta, cumdegetele ei delicate... Cu vorbe s[ le spun?... Astea se simt =i seg`ndesc...” +i aci, fa[ cu fraza lui de predilecie, venea a=a depotrivit: “}nchipuie=te-i ce sete mi-e de via[! ce dor ]mi era detine!” Care cititor, afar[ dac[ nu-i de tot aliterar, neprevenit c[isc[litura este a lui Caragiale, n-ar zice c[ vorbele alese aici dintr-opagin[ =i jum[tate la fel umplute sunt de stilul unui redactoroarecare de supliment literar de pe vremuri, tocmit s[ fie literatcu s[pt[m`na ori chiar cu ceasul?... O venerabil[ dogm[ de * Aparteurile. $
  47. 47. Pentru arta literar[ 47estetic[ narativ[ porunce=te povestitorului s[ goneasc[ c`t poatespre culminaie =i concluzie; restul trebuie r[fuit c`t mai scurt.Dar cititorul literar de ast[zi cere, din contra, ca ]ntreaga es[tur[s[ fie din impresii de valoare proprie, inegal[ numai ]n distribuirealor cantitativ[; dup[ cum ascult[torul muzical de ast[zi nu suport[a=a-numitele “dezvolt[ri” fabricate prin umpluturi gr[bite, nici“acompaniamente” ]n manier[ ghitaristic[. Caragiale a expediatepisodul secundum artem2 ]n stil de reportaj. Este lucru de ]nsemnat c[, la Eminescu, chiar articolul degazet[ a r[mas curat de jargonul jurnalistic al vremii; la Caragialeefectele acestui jargon au p[truns p`n[ ]n producia propriu-zisliterar[. Vorbirea aceea, proste=te franuzit[ de nesf`r=ii liceniai]n drept, era acum jum[tate de veac o putere de care un Eminescu,cu lecturile lui excepional de variate =i de intense, abia putea s[scape. +i apoi el era om de singur[tate, absoribit ]n reflecie =ivisare; Caragiale avea sociabilitatea excesiv[ a meridionalului:vorbirea lui este ]n total mult mai tipic[ dec`t a celuilalt =i sesupunea doar exclusiv idealului clasicist al corectitudinii absolute. }n P[cat, neologismul gazet[resc =i avoc[esc face tot felul depete dizgraioase =i absurde ]n povestire. “... Ce face at`tasensaie?... A f[cut o nepomenit[ sensaie popa... Mitu ]n hainelenou[ a f[cut sensaie... Succesul colosal =i spontaneu n-a afectat...C`nd sc[pat cu totul de vermin[ l-au ]mbr[cat ]n mintean... Popaa f[cut o elocvent[ ap[rare a cauzei sale... Cuv`ntul oratoruluic`=tigase pe asisteni... Tonul magistral =i sever trebuia s[ r[stoarneimpresia ce preotul obinuse cu elocvena-i sentimental[... Popa]nelese c[ inspiraia nu trebuie c[utat[ departe...” Acesteintervenii ale povestitorului, cu intenie interpretativ[, uneoriironic[, pline de exces neologistic, vin ca o grotesc[ parodie pefondul serios =i rural al povestirii. Aceea=i subiectivitate verbal[,naiv[ =i indiscret[ altereaz[ tonul povestirii =i ]n F[clia de Pa=te.Evident, scriitorul amestec[ povestirea propriu-zis[ cu reportajul.Efectele aceste ale stilului de jurnal au fost at`t de tari, ]nc`t %
  48. 48. 48 Paul Zerifopolp`n[ =i ]n Kir Ianulea, unul din cele din urm[ =i mai matureproduse ale artei lui Caragiale, ori ]n fragmentul de poveste care-iultima bucat[ r[mas[ de la d`nsul (am`ndou[ lucr[ri de hot[r`t[intenie arhaic[ =i popular[), te love=ti ]nc[ de modernismeenorme ca: “(daruri) preioase”, “credit”, “cazarm[“, “(m[ g`n-desc) la viitorul meu”, “(c`t ]i sunt de) recunosc[tor” sau chiarun franuzism patent ca acesta: “]mp[raii =i-au ridicat glasurilelor ]mpotriva apuc[turii lui Ro=u-]mp[rat, ]n care vedeau oameninare primejdioas[ pentru sigurana lor”. De la proced[ri din vechi consacrate ]i vine, cred, lui Caragialeideea rudimentar[ de a agrementa povestirea cu polemici =i altesuplimente artificioase, cum este pagina de ironii ]n care sunta=a de inutil pl[smuii =i distru=i cei doi studeni ]n F[clia dePa=te; ori, ]n P[cat, episoadele satirice, cu des[v`r=ire parazitare,cu judec[torul mituit de pop[ =i poliaiul care fur[ punga popiic[zut ]n le=in, sau parodia (minunat[ ]n ea ]ns[=i) aninat[ lasf`r=itul schiei Dou[ loturi. Apuc[tura general[ de a ]nsemna prea gros inteniile =iconcluziile, de a construi uneori prea logic =i a da tablourilor ogeometrie prea vizibil[ — toate aceste ]mi par s[ fie roade aleaceleia=i ]nd[r[tnice plec[ri c[tre o veche estetic[ naiv didactic[. G`ndindu-m[ la aceste negativit[i am scris adineaori c[publicul nu-i singur vinovat dac[ arta lui Caragiale este ast[zi]nvechit[. Trebuie luat seama numai c[ publicul care simte acestedetalii ur`te ale operei este altul, =i mult mai redus dec`t aceldespre al c[rui modernism am vorbit acolo. Singur acestui publicredus se adreseaz[ cele ce voi spune de aici ]nainte. *** “Simt enorm =i v[d monstruos” — zice Caragiale ]n chip deconcluzie, dup[ ce descrie exasperarea nervoas[ a nopii ]nGrand-Hôtel Victoria Rom`n[. Bucata ]ntreag[ are caracter hot[r`t
  49. 49. Pentru arta literar[ 49de reminiscen[ acut[, =i cine a cunoscut artistul se opre=te lacuvintele de mai sus ca la un deosebit semnal: ele nu sunt numaio formul[ ocazional[, ci rezum[ un temperament =i l[muresc ometod[ artistic[. }n general, acest om simea enorm; aparatuls[u psihic era oric`nd gata s[ interpreterze excesiv. Toat[producia lui m[rturise=te aceast[ pornire. }n grav ori ]n ridicol,construciile lui poart[ semn de fundamental[ violen[. Oricecaracter al lui este un exces, orice situaie o culminaie. Maniileverbale ale persoanelor nu sunt dec`t una din particularit[iletipice ale sistemului s[u natural. Astfel dispus =i ]ndreptat cudeosebire spre comic, talentul lui a fost inevitabil consacratcaricaturii. C`nd a vrut s[ arate cu un exemplu mecanismulartistic, Caragiale numaidec`t s-a dus cu g`ndul la metoda specificcaricaturist[ =i a descris pe =trengarul care reduce pe domnulprofesor la nasul =i la rigla lui, f[c`ndu-le at`t de comice, cumniciodat[ n-au putut fi ]n impresia direct[. S[ constai c[ o lucrare care poart[ cu enorm[ eviden[pecetea geniului caricaturist — exagereaz[, este, f[r[ ]doial[, deprisos. De aceea, probabil, nimic nu se obiecteaz[ mai des acestuiartist dec`t c[ exagereaz[. O caricatur[ poate fi, desigur, gre=it[,atunci c`nd autorul aga[ figurii detalii str[ine caracterului eiautentic, falsific`nd imaginea prin sporuri parazitare — cum s-a]nt`mplat cu republicanismul Miei, pe care-l tot constat[ cuneostenit[ satisfacie publicul critic. Dar trebuie o deosebit[sl[biciune de atenie pentru ca s[ tot descoperi, ]n general, c[ ocaricatur[ exagereaz[ impresiile normale. Cine nu prime=te c[ arta de care vorbim este esenial carica-tural[ poate ]ntreba, din principiu, “dac[ unele situaii =i expresiinu sunt exagerate din punctul de vedere al chiar realit[ii pecare vor s[ o reproduc[“ ori s[ regrete “lipsa aproape des[v`r=it[a p[rilor mai bune ale naturii omene=ti”. Dar este mai ]nt`i de]ntrebat dac[ opera aceasta vrea s[ reproduc[ o realitate. Fiindc[cele ce am spus implic[ un r[spuns negativ — caricatura nu

×