Uploaded on

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
383
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
5
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. HUTCHINSON MICROECONOMICS DAVE BLIGHT & TONY SHAFTO
  • 2. 2 1. PROBLEMA ECONOMICA 1.1 Activitatea economica Preocuparea fundamentala a stiintei economice este de a satisface nevoile umane, cu ajutorul productiei, folosind resursele disponibile. Aceasta exprimare simpla contine numeroase implicatii importante. Trebuie sa recunoastem ca nevoile indivizilor si ale comunitatilor sunt variate si probabil nelimitate, in timp ce resursele sunt finite si de asemenea cunostintele legate de modul de utilizare a resurselor disponibile este limitat. Stiinta economica nu poate pretinde sa rezolve principalul dezechilibru al productiei si cererii dar poate oferi un set de concepte, metode tehnice si analitice care pot clarifica probleme si pot aduce lumina in numeroase chestiuni care preocupa lumea moderna. Luand in considerare limitarea resurselor, putem clarifica deciziile fundamentale care trebuie luate in legatura cu ceeace ar trebui produs, in ce cantitate si in beneficiul cui trebuie angajate prioritatile de productie. In perfectionarea abilitatilor unui economist, rolul computerului este primordial. Acesta inlatura truda, erorile si temerile, care in trecut au reprezentat bariere in relatiile care pot fi exprimate in limbaj matematic. Acum avem posibilitetea obtinerii unor modele si simulari care sunt foarte apropiate de realitatea pe care cautam sa o intelegem. Calculul a devenit simplu, exact si rapid, mai important ca niciodata deoarece trebuie sa obtinem o intelegere clara a conceptelor si relatiilor pe care dorim sa le examinam. Revenind la afirmatia initiala, este necesar sa definim mai exact principalii termeni pe care ii contine. Dorintele Unii cercetatori prefera sa le numeasca nevoi. Noi vom folosi termenul de „dorinte“ deoarece noi vrem sa subliniem ideea ca dorinta economica nu implica o nevoie biologica. O dorinta exista daca oamenii sunt dispusi sa sacrifice o parte din resursele lor pentru a o satisface. Nu este nevoie ca aceasta sa fie necesara pentru existenta lor, nici chiar utila. Poate fi chiar periculoasa sau daunatoare. Economistul, ca atare, nu considera dorintele ca avand la baza judecati morale sau medicale si nici nu incearca sa le clasifice in ordinea valorii. Daca oamenii sunt dispusi sa renunte la unele din resursele lor pentru a obtine tabac sau heroina, atunci toate acestea sunt dorinte care pot fi masurate si analizate. Noi, in orice caz, clasificam dorintele si marfurile si serviciile produse pentru satisfacerea acestora, in mai multe moduri. Un mod foarte util este de a face distinctie intre:
  • 3. 3 1. Dorinte personale, abordate prin prisma satisfacerii dorintelor individoale sau ale unei familii, pentru bunuri, cum ar fi automobile personale, jocuri pe calculator, vacante in strainatate sau locuinte; 2. Dorinte ale comunitatii, reprezante de satisfacerea cerintelor comunitatii privind ridicarea nivelului de trai, prin actiuni profitabile cum ar fi: salubritate publica, pavarea drumurilor, iluminatul strazilor, protectia impotriva incendiilor si prvenirea criminalitatii si a bolilor contagioase si asa mai departe. Bunurile si serviciile produse pentru a satisface nevoi personale pot fi numite bunuri private. Cele care sunt produse pentru satisfacerea dorintelor comunitatii pot fi numite bunuri publice. Este nevoie de atentie pentru a identifica bunurile publice. De exemplu, unele bunuri sau servicii, cum ar fi centrele sportive si cursurile municipale de golf, puse la dispozitie de catre autoritatile locale in folosul public nu sunt cu adevarat bunuri publice. Acestea sunt disponibile pentru indivizi, pentru a le folosi daca doresc. Cei care nu o fac, nu obtin nici un beneficiu din aceste bunuri. Un exemplu de bun public veritabil il poate reprezenta un sistem de canalizare care ajuta la prevenirea izbucnirii unor boli infectioase. Intreaga comunitate beneficiaza de eradicarea si controlul bolilor cum ar fi holera si difteria. Resursele Principala resursa necesara pentru ca productia sa aiba loc, va ramane intotdeauna efortul uman, atat fizic cat si mental. In plus, oamenii au invatat sa foloseasca multe din resursele naturii, cum ar fi metalele, forta apei curgatoare, fertilitatea pamantului si altele. Ei au invatat de asemenea sa realizeze unelte, dintre care unele, cum ar fi roata, motorul cu aburi, motorul electric si computerul, care avusesera consecinte revolutionare pentru modul de viata al oamenilor. Aceste resurse -cunoscute ca si factori de productie- constand in munca, pamant si capital, sunt analizate mai atent mai tarziu. Productia Definitia economica generala a productiei include orice parte a activitatii totale sau lant de activitati intercorelate implicate in satisfacerea dorintelor personale sau ale comunitatii. Aceasta, asadar, include nu numai fabricare marfurilor -cum ar fi televizoarele-sau furnizarea de servicii -cum ar fi coafura sau antrenamentul sportivilor- ci si acele activitati necesare sa identifice dorinte si sa asigure ca bunurile si serviciile create ajung intr-adevar la oamenii care le doresc. Productia, in acest sens larg include marketingul si finantele, cercetarea si exploatarea, distributia marfurilor si munca organizatiilor cum ar fi Politia si autoritatile licentiare care regleaza si mentin ordinea si astfel fac alte activitati zilnice posibile. Observati ca productia implica transformarea resurselor naturale primare si energia umana intr-un obiect fizic sau activitate care satisface dorintele individuale sau ale comunitatii. Aproape toate formele de productie presupun folosirea de resurse si depunerea de efort uman. Orice avantaj, satisfactie a unei dorinte care este realizata fara acest efort poarta denumirea de bun liber. Ploaia care cade peste o gradina reprezinta un bun liber in acest sens dar apa de ploaie colectata intr-un rezervor si pompata prin conducte foloseste resurse si nu mai este gratuita dar este un bun economic normal. In mod similar, aerul pe care-l respiram intr-o plimbare la tara este bun liber dar aerul pompat intr-o mina sau aerul din cabina aflata sub presiune a unui avion presupune resurse si este un bun economic. Ca si economisti, trebuie sa avem grija sa nu cream impresia ca activitatea productiva este intr-un fel superioara oricarei alte activitati. Economistul poate indica daca anumite forme
  • 4. 4 de productie sunt capabile de a atinge anumite obiective stabilite. El poate calcula implicatiile folosirii resurselor intr-un anumit mod mai bine decat in altul. Acest lucru trebuie lasat la latitudinea institutiilor comunitatii, in cadrul carora, bineinteles, economistul joaca propriul sau rol, de a decide care sunt obiectivele si ce alegeri trebuie facute. Este esentiala o decizie politica, de exmplu, resursele sunt folosite fie pentru asigurarea apararii impotriva tarilor ostile, fie pentru furnizarea de manuale sau computere elevilor. Alegere si raritate Productia ofera o varietate de posibilitati. Daca aveti o seara libera, o puteti petrece mergand la cinema cu un prieten, jucand badminton, vizionand un program la televizor sau sa studiati stiintele economice. Trebuie sa alegeti intre aceste posibilitati concurente deoarece nu puteti sa le realizati pe toate in acelasi timp. In mod similar daca exista o parcela de pamant libera, in centrul orasului, autoritatile locale o pot folosi penrtu o parcare, o cladire cu birouri, o fabrica, o scoala, un bloc cu apartamente sau pentru un alt scop. Altii s-ar putea sa doreasca lasarea libera a terenului ca spatiu penrtu flori salbatice. Ceea ce este sigur este faptul ca terenul nu poate fi folosit pentru toate aceste scopuri impreuna, in acelasi timp. Toate tipurile de resurse sunt rare in in relatie cu dorintele care par sa fie de nesatisfacut deoarece, atunci cand orice resurse sunt folosite pentru actvitatea A, ele sunt refuzate de activitatiile B, C, D si asa mai departe. Daca resursele urmeaza sa fie folosite in totalitate atunci trebuie facute alegeri. Stiintele economice sunt in mod constant implicate in identificarea si masurarea alegerilor, in utilizarea cat mai eficienta a resurselor. Posibilitatile de productie Productia presupune contributia factorilor de productie. In orice comunitate o oferta data de factori de productie trebuie sa fie folosita pentru a furniza bunuri si servicii cerute de comunitate. Am recunoscut deja ca factorii folositi pentru a produce A nu pot, in acelasi timp sa fie folositi pentru a produce B. Trebuie realizate alegeri. Aceasta idee poate fi ilustrata mai departe daca simplificam problema si gandim in termenii produselor concurente sau numai a grupelor de produse. Tabelul care urmeaza arata productia posibila de combinatii variate de hrana si bunuri de folosinta indelungata ale unei comunitati, cu ajutorul nivelului existent al dezvoltarii tehnice. Hrana Bunuri de folosinta indelungata 1000 0 800 500 600 950 400 1180 200 1275 0 1320 Acest tabel reprezinta baza pentru curba posibilitatilor de productie din figura 1.1. Aceast curba reprezinta limita de productie a comunitatii care poate produce orice combinatie de hrana si bunuri de folosinta indelungata sau din interiorul ei. hrana
  • 5. 5 A 10 8 D 6 4 C 2 B O 2 4 6 8 10 12 14 bunuri Fig. 1.1. Curba posibilitatilor de productie Daca ea produce in cadrul curbei –sa presupunem combinatia C (400 milioane unitati de hrana si 800 milioane unitati de bunuri de folosinta)- comunitatea nu va folosi toate resursele de care dispune. Vor exista someri. Pe de alta parte, ea nu poate realiza combinatia D (800 milioane unitati atat de hrana cat si de bunuri de folosinta indelungata) pentru ca aceasta se afla in afara curbei si deci in afara capacitatilor de productie ale comunitatii, la nivelul actual al stocului de resurse si cu tehnologia actuala pe care o detine. Daca comunitatea doreste sa realizeze o combinatie aflata in afara curbei, ea trebuie sa castige mai multi factori si/sau sa-si dezvolte abilitatile si modalitatile de combinare a factorilor pentru a produce un volum mai mare de productie. Observati forma curbei si schimbarile pe care le descrie. Cand productia de hrana scade de la 1000mil. unitati la 800mil., pierderea de 200mil. unitati este inlocuita de 500mil. unitati durabile. Oricum in momentul in care 200mil. unitati de hrana sunt sacrificate, castigul de bunuri de folosinta indelungata este numai de 450mil. unitati. Privind intr-un mod diferit si incepind de la nivelul (0), nivelul productiei de hrana, fiecare 200mil. unitati de hrana castigate costa in mod progresiv mai multe unitati durabile. Implicatia aceasta demonstreaza ca este posibil sa fie transferati factori de la o forma de productie la alta dar nu cu rezultate egale. Forma curbei sugereaza ca primele resurse care trebuie transferate de la hrana la bunuri de folosinta indelungata, spre exmplu, sunt cele mai putin corespunzatoare pentru hrana si mai corespunzatoare pentru productia de bunuri de folosinta indelungata. Oricum, cu cat se transfera mai mult, reversul devine mai posibil. Costurile de transfer cresc. Putem spune, de fapt, ca principala presupunere referitoare la aceasta curba este aceea a cresterii costului de oportinitate. Termenul de „cost de oportunitate“ este explicat in sectiunea urmatoare. Exista cateva intrebari cu privire la curba posibilitatilor de productie in sectiunea 1 a intrebarilor de pe computer, iar jocurile (de pe computer) WELLAND si USSR sunt pe tema alegerii intre revendicari concurente pentru resurse rare. Cost Cand o alegere e facuta si resursele sunt angajate pentru o activitate anume, atunci, dupa cum am observat, activitatea are un cost. Acesta are doua forme, cost absolut si cost de oportunitate Costul absolut Putem masura costul absolut prin cantitatea de resurse folosite. De exemplu, puteti spune ca ati petrecut 2 ore din timpul dvs. jucand badminton. In mod similar, autoritatea locala poate spune ca a alocat o jumatate de hectar de pamant pentru construirea unui centru sportiv.
  • 6. 6 Costul de oportunitate O alta posibilitate este de a masura costul in termenii alegerii celei mai bune alternative urmatoare sau urmatoarea preferata fata de cea adoptata in prezent. De exemplu, ati putea spune ca jocul de badminton v-a costat sansa de a urmari un anumit program la televizor. Partidul din opozitie din cadrul autoritatilor locale ar putea sustine ca costul centrului sportiv a fost un bloc de apartamente care ar fi fost deja in folosinta comunitatii. Acest cost, masurat in termenii alternativei sacrificate, poarta denumirea de cost de oportunitate. Observati ca determinarea costului de oportunitate poate fi dificila si uneori controversata. De exemplu prietenul dvs. Poate aprecia costul (de oportunitate) partidei de badminton ca reprezentand vizita la cinema care nu s-a putut materializa. Un al treilea partid din cadrul autoritatiilor locale ar putea considera costul de oportunitate al centrului sportiv ca reprezentand o fabrica. Cu toate acestea, costul de oportunitate reprezinta un concept extrem de important. El se situeaza in spatele tuturor deciziilor guvernamentale, centrale si locale in ceea ce priveste utilizarea resurselor. Costul de oportunitate reprezinta acel cost care trebuie sa-l preocupe intodeauna pe manager atunci cand decide sa urmeze o anumita cale de actiune si cand isi dedica resursele unei anumite lini de productie. Remarcati ca nu am mentionat banii in nici o definitie a costului. Aceasta deoarece banii nu reprezinta ei insusi o resursa. Ei reprezinta oricum o unitate de masura si un mijloc de schimb. Ne ajuta deseori sa comparam costurile. Folosirea valorii banilor ne poate ajuta sa comparam o serie de resurse cu altele sau un castig cu altul. Totusi, utilizarea banilor, oricat de utila ar fi ea, nu trebuie sa ne impiedice sa observam adevarata natura a costurilor implicate. 1.2 Realizarea Cererii Daca deciziile economice implica de cele mai multe ori alegerea intre diferite alternative de folosire a resurselor, atunci inseamna ca trebuie sa existe un mecanism de efectuare a alegerii respective. Economistii sunt interesati sa cunoasca mecanismul de luare a deciziilor, nu atat din cauza proceselor implicate ci pentru ca natura mecanismului este posibil sa influenteze obiectivele sau avantajele si optiunile alese. Alegerea dvs. de a juca fie badminton fie a merge la cinema sau de a viziona un film la televizor sau de a studia, depinde de masura in care prietenul dvs. sau oricine alcineva in afara de dvs. insiva va influenteaza in luarea deciziilor. Pentru simplificare identificam 2 cai de luare a deciziilor economice. Acestea sunt reprezentate de: procesul politic de luare a deciziilor si alegerea individuala. Procesul Politic Cand mecanismul este controlat de procesul politic, institutiile guvernamentale detin sau contreoleaza factorii de productie si au puterea de a stabili directiile de angajare a factorilor in productie. Cei care controleaza institutiile publice aceia controleaza si economia. Daca institutiile sunt sensibile fata de opinia publica si presiunile posibile, atunci deciziile economice vor fi la fel de sensibile. Daca ele actioneaza dupa principiul puterii absolute atunci deciziile economice vor reflecta probabil prioritatile si obiectivele grupului aflat la putere, fara a face
  • 7. 7 referire la dorintele grupurilor lipsite de putere politica. Totusi cei care iau decizii se confrunta inca cu nevoia de a alege. Ei nu pot pierde din vedere realitatea resurselor limitate si a dorintelor nelimitate. Partidul National Socialist German a recunoscut acest lucru atunci cand, in 1930, oferea natiunii germane alegerea intre “arme si unt“. Alegerea care a fost luata a urmat sa aiba consecinte foarte departe de economia Germaniei. Un alt sistem politic ar fi putut sa realizeze o alegere diferita. Daca un sistem politic isi asuma raspunderea de a lua decizii economice atunci acesta va avea nevoie de aparatura tehnica adecvata pentru a culege informatii referitoare la resursele disponibile, utilizarile posibile ale acestora si unele mijloace de comensurare a costurilor si profiturilor. Va trebui sa ia decizii si sa le aplice. S-ar putea sa descopere faptul ca o cantitate considerabila de resurse trebuie sa fie angajata pentru a face operational mecanismul luarii deciziilor, inainte ca orice alta productie urmatoare sa fie realizata. In ciuda dificultatiilor multe societati rezerva, cel putin o parte din deciziile majore cu privire la resurse, mecanismului politic. Alegerea individuala Alegerea individuala actioneaza prin asa numitele forte ale ofertei si cererii care interactioneaza pe o piata. Aceste notiuni vor fi explicate in detaliu in capitolele urmatoare. La acest nivel e necesar doar sa cunoastem ca un sistem de alegere pe piata implica faptul ca cererea totala se formeaza prin combinarea deciziilor unui numar mare de cumparatori. Achizitionarea marfurilor si serviciilor finale, acelea care satisfac nevoi individuale sau ale unei comunitati, poarta denumirea de consum. Unitatea care ia decizia de consum este considerata a fi gospodaria (familia) dar pentru a evita necesitatea evitarii distinctiei intre gospodarii si membrii lor, putem folosi termenul general de consumator. Consumatorii sunt cei care decid ce sa se cumpere si ce sa nu se cumpere. In mod similar, cererea totala este formata din ansamblul deciziilor unitatilor de productie – pe care pentru simplificare, le putem numi firme – referitor la ce sa se produca si ce sa nu se produca. Aceste decizii sunt luate de proprietarii firmelor si de manageri. Aceste forte de consumatie si de productie – pe care le putem privi de asemenea prin prisma cererii si ofertei de bunuri si servicii – interactionaeaza prin intermediul preturilor pe care cumparatorii sunt dispusi sa le plateasca si producatorii sunt dispusi sa le accepte. Pretul reprezinta valoare resurselor pe care cumparatorii sunt dispusi si (in acelasi timp) capabili sa le sacrifice, pentru a obtine produsul dorit. Acesta reprezinta de asemenea recompensa pe care ofertantii o primesc in schimbul produselor oferite. Pretul este exprimat de obicei sub forma banilor dar poate lua si alte forme – de exemplu eforturile deosebite oglindite in note pe care candidatii la examen-ul de admitere in facultate, trebuie sa le “plateasa” pentru a obtine locurile pentru care au optat. Sistemele Economice Un sistem economic se refera la modul in care sunt controlate si alocate resursele necesare productiei si in acelasi timp modelul de productie care rezulta, respectiv combinatia de bunuri si servicii produse. Deasemenea acesta este legat si de standardele de distributie- cine primeste ceea ce se produce. Acestea sunt intrebarile la care ne-am referit mai devreme: Ce?,
  • 8. 8 Cat?, si Pentru cine? Exista cateva modalitati de clasificare a sistemelor economice. Una dintre acestea e de a le clasifica astfel: a) Proprietatea resurselor si cine controleaza mijloacele de productie si distributie b) Distributia productiei, indiferent daca distributia are loc prin intermediul proceselor politice sau prin mecanismul pietei. Resursele pot fi detinute si controlate de institutii politice ale Statului, de indivizi (particulari) sau de catre grupuri de indivizi care actioneaza impreuna in scopul intereselor comune. Distributia, dupa cum am constatat deja, poate fi controlate de instituitii politice sau de piata ghidata de preturi. Sistemele care sprijina controlul politic al resurselor au de asemenea tendinta de a favoriza controlul politic al distributiei, dar pot exista si exceptii. Sistemul National de Sanatate din Mrea Britanie este controlat prin mijloace politice iar serviciile sunt distribuite in principal pe baza principiului necesitatii si mai putin ca urmare a capacitatii sau acceptarii de a plati sau nu un pret. Serviciul medical normal din fiecare zi, este realizat de catre grupuri independente de medici practicanti (de medicina generala). Pe de alta parte in anul 1988 organizatiile producatoare de electricitate se aflau in proprietatea Statului dar electricitatea era distribuita prin mecanismul preturilor. Carbunele era extras de catre „British Coal“- organizatie aflata in proprietatea Statului – si furnizat gospodariilor particulare prin intermediul sistemului pretului. Intr-adevar Statul a folosit preturile pentru a influenta cererea de combustibil, de exemplu, prin cresterea pretului gazului metan la inceputul anilor 80 a redus cererea de combustibil si intensitatea de angajare a resurselor in productia de gaz. Sistemul de preturi Cand ne referim la un sistem de preturi, numit si piata sau economie neregulata de piata, avem in vedere faptul ca deciziile cumparatorilor sunt influentate de preturile de vanzare ale produselor pe diferite piete de desfacere. Cumparatorul individual nu e preocupat de modul in care sunt determinate aceste preturi – indiferent daca, spre exemplu, ele sunt fixate de un producator puternic sau prin interactiunea fortelor cererii si ofertei totale. Individul insusi nu poate face nimic pentru a schimba preturile, dar decizia lui - cu privire la ce sa cumpere, cat sa cumpere si ce combinatie de produse sa cumpere – va fi influentata de pret. Pentru individ, pretul reprezinta sacrificiul pe care trebuie sa-l accepte pentru a obtine produsul dorit si el poate realiza legatura intre sacrificiu si beneficiu pe care poate sa-l obtina. In acest sens, poate decide daca beneficiul merita acest sacrificiu. Cu tote ca, de obicei, nu suntem constienti de acest proces, acesta are loc atunci cand facem comentarii de genul: “Aceasta rochie nu merita 100 u.m.” sau “Nu sunt de acord sa calatoresc cu trenul de vreme ce calatoria cu autobuzul este mult mai favorabila “ La acest nivel putem face presupuneri generale cu privire la sistemul preturilor. Unele dintre acestea sunt examinate indeaproape mai tarziu. Presupunem ca: 1. Cantitatea cumparata dintr-un produs este mai mare daca pretul este mai mic, ceea ce implica faptul ca cu cat creste pretul unui produs, celelalte conditii ramanand neschimbate, cu atat scade cantitatea din acel produs, pe care oamenii doresc sa o cumpere. 2. Cand exista pe piate doua sau mai multe produse care ofera avantaje aproximativ egale,
  • 9. 9 oamenii vor prefera produsul care ii costa cel mai putin. 3. Trebuie sa observati ca noi ne referim la valoarea perceputa de diferiti cumparatori. Nu facem presupuneri cu privire la proprietatile fizice ale produselor alternative. Produsele A si B pot avea proprietati fizice aproape identice dar daca A este perceput de cumpararori ca fiind superior lui B – poate datorita reputatiei producatorului – atunci preferinta de a plati un pret mai mare pentru produsul A, este o dovada ca acesta ofera un avantaj mai mare pentru cumparatorul respectiv. Economistul adevarat nu judeca preferinta ci pur si simplu observa si interpreteaza. Analog, el nu judeca nici deciziile luate prin intermediul mecanismului politic. Economia Planificata La polul opus sistemului de preturi se situeaza economia complet reglata sau planificata. Aici, toate deciziile de alegere sunt luate de mecanismul politic al Statului, care este posibil, de asemenea, sa aiba in proprietate sau sa controleze resursele economice ale comunitatii. Statul, in consecinta, trebuie sa estimeze costurile si beneficiile diferitelor variante de alegere si sa ia deciziile in concordanta cu obiectivele sale politice, sociale si economice. Economia Mixta In practica, majoritatea sistemelor economice contin o combinatie intre pietele planificate si cele neregulate – chiar daca pietele nu sunt intodeauna recunoscute oficial de conducerea politica. Totusi atunci cand are loc o combinare substantiala si recunoscuta oficial, termenul folosit este cel de economie mixta. Economiile tarilor Europei de Vest reprezinta exemple elocvente de economii mixte, echilibrate. Gradul in care desfacerea libera si cea controlata de Stat sunt combinate, poate varia considerabil, de la o tara la alta. Aceasta reprezinta un domeniu predilect al controverselor politice si de obicei este dificil sa separam chestiunile economice de cele politice si sociale. Daca economistul isi aduce contributia sa de specialist la aceasta dezbatere el isi propune sa compare costurile si benficiile rezultate din diferitele sisteme de detinere a resurselor si luare a deciziilor. Comparatia Sistemelor Atunci cand caracterizam “eficienta” unui sistem economic in comparatie cu un alt sistem economic, trebuie sa fim foarte atenti sa evitam introducerea propriilor aprecieri sau judecati de valoare – termen obisnuit pentru opinii care exprima sau sugereaza valori relative. Trebuie sa judecam succesele si insuccesele oricarui sistem prin standardele si obiectivele sale proprii. Daca obiectivul unui sistem pare a fi acela de a produce o gama larga de bunuri de consum pentru un numar mare de consumatori potentiali, atunci acesta e criteriul de masure a succesului sau. Nu putem spune ca sistemul politic al unei tari pasnice a dat gres daca nu reuseste sa previna invazia respectivei tari de catre un vecin agresiv. Este dificil, in aceste conditii, pentru economist, sa compare eficienta sau gradul de succes al diferitelor sisteme. Trebuie sa recunoastem totusi ca sistemele dau gres uneori in realizarea obiectivelor declarate sau sugerate. De asemenea obiectivele nu sunt intotdeauna compatibile cu posibilitatea rezultatelor obtinute, avand in vedere resursele disponibile. Atunci cand comparam problemele care apar in fiecare din sistemele de Stat si de
  • 10. 10 distributie libera pe piata, observam ca acestea sunt deseori similare, cu toate ca simtomele pot fi destul de diferite. Multe probleme tind sa se inscrie in una din aceste categorii: 1. Modelul dorintelor este diferit de cel al productiei, dand nastere la un surplus de bunuri si servicii si la o lipsa a altora. 2. Oamenii incearca sa obtina mai multe bunuri si servicii decat se pot produce cu resursele disponibile. 3. Resursele existente nu pot satisface nevoile unui sistem de productie care se schimba astfel incat unele surse cautatoare de locuri de munca nu sunt capabile sa le gaseasca. Aceasta este binecunoscuta problema a somajului – care poate fi mai evidenta intr-un sistem de piata bazat pe alegerea individuala decat in unul controlat de institutii politice deoarece in cel din urma este posibila directionarea resurselor – inclusiv munca – spre activitati considerate indispensabile. Daca incepem sa consideram implicatiile muncii directionate, ne gasim in situatia de a trata chestiuni care depasesc scopul acestei carti. Intr-un sistem de preturi liber, care nu este reglat de exterior, se poate pretinde ca oferta egaleaza de obicei cererea pentru ca pretul se modifica cu scopul echilibrarii acestora. Ceea ce nu poate fi garantat este faptul ca echilibrul va fi intodeauna la nivelul cantitatii si pretului, care sunt acceptate de societate si in concordanta cu opiniile actuale despre ceea ce e corect din punct de vedere moral. Cand aceasta consideratie este luata in calcul, atunci societatea trebuie sa decida proportia in care e pregatita sa accepte reglementarea, pentru a atinge rezultatul dorit. De asemenea trebuie sa se asigure ca masurile luate de catre autoritati duc intr-adevar la atingerea obiectivului dorit. Economistul este capabil sa contribuie cu cunostintele pe care le detine cu privire la pietele si la procesele de luare a deciziilor – printre consumatori si producatori – pentru supravegherea acestor procese. Vom vedea mai tarziu ca politicile dezvoltate pentru a atinge problemele sociale dorite – cum ar fi asigurarea traiului in conditii adecvate – nu au intodeauna succes. Pe de alta parte, un sistem de preturi nu poate garanta ca dezechilibrul dintre consumul dorit si productia actuala nu va aparea niciodata. Productia de hrana este complet neprevazuta si aceasta reprezinta o alta problema pe care o vom examina mai tarziu atat in carte cat si in intrebarile de pe computer. Nu exista raspunsuri usoare nici dorinte magice pentru a ne asigura ca oferta si cererea se afla intodeauna la un nivel optim. Economistul nu poate oferi utopia dar poate oferi o intelegere a fortelor care actioneaza si poate spera sa ghideze pe cei care realizeaza politici si pe cei implicati in luarea deciziilor dificile cu privire la modalitatiile de satisfacere a dorintelor variate ale comunitatii avand la dispozitie resurse limitate. Exercitii cu privire la capitolul 1 1. Un economist renumit amintea odata ca atitudinile economice ale propriei tari produc “bunastare sociala “ si “mizerie publica “. Ce credeti ca dorea sa spuna prin aceste cuvinte? Care sunt posibilele consecinte ale “mizeriei publice” si ce masuri trebuie intreprinse pentru a le evita? 2. Discutati, cu exemplu, problemele posibile sa apara atunci cand incercam sa comparam performanta economica a 2 tari care sunt diferite din punct de vedere politic, social si cultural.
  • 11. 11 3. In tabelul de mai jos sunt prezentate incasarile si cehltuielile unui Consiliu Local in anul 1983/1984. Presupunem ca acest consiliu dorea sa-si mareasca cheltuielile proprii prin strangerea deseurilor. Ce posibilitati de actiune are? Explicati conceptele economice implicate. VENITURI mil. u.m. CHELTUIELI mil. u.m. Chirii (pentru casa) si taxe .7 Intretinerea caselor si serviciilor .7 Alocatii guvernamentale si subsidii .7 Recrearea, sporturi, parcuri, servicii culturale si funerare .9 Taxe generale si plati .6 Sanatate, strangerea deseurilor, curatenia strazilor, ocrotirea mediului .7 Taxe locale .6 Planificare, dezvoltare, parcari si alte servicii .3 TOTAL 8.6 8.6
  • 12. 12 2. PRODUCTIA In primul capitol, s-a discutat despre productia in termenii satisfacerii dorintelor prin intermediul bunurilor si serviciilor, proces care se numeste creare de utilitate. Acest termen general nu clarifica modul de obtinere a satisfactiei si nici felul satisfactiei obtinuta. De exemplu daca dl.Jones cumpara un automobil, s-ar putea sa faca acest lucru pentru ca doreste sa aiba un mijloc de transport spre serviciu sau pentru ca doreste sa-si impresioneze vecinii sau cu scopul de a beneficia de o excursie cu automobilul prin Europa. Toate aceste forme diferite de satisfactie pot fi grupate sub termrnul general de utilitate. 2.1 Factorii de Productie Productia este realizata prin utilizarea unuia sau mai multor factori de productie Munca Prin conventie s-a stabilit ca factorul de productie munca se noteaza cu simbolul L. Munca reprezinta intr-adevar factorul de baza deoarece nimic nu se poate realiza de la sine. Trebuie sa existe elementul uman care presteaza o activitate – fie fizica, fie intelectuala – si aceasta reprezinta de fapt factorul munca. Capitalul Cpitalul este termenul general folosit pentru a descrie aportul prin munca, al oamenilor la obtinerea productiei. Acesta este necesar chiar si pentru cele mai simple forme de productie sau pentru cel mai banal serviciu. Coafeza solicita cel putin o foarfeca; o gazda primitoare intr-un local are nevoie de o scena si un microfon. Aceste elemente care participa la productie, echipamentul, masinile, vehicolele si cladirile care ajuta oamenii sa creeze utilitate, sunt incluse in capital, care se noteaza de obiocei cu simbolul K. Se utilizeaza litera K nu litera C intrucat aceasta din urma este folosita pentru a nota consumul in procesul de utilizare a productiei. Observati ca am folosit termenul de capital pentru a face referire la bunurile fizice. Pentru a evita confuzia, putem accentua acest lucru utilizand notiuni cum ar fi capitalul fizic, capitalul real sau bunuri. Pot aparea confuzii intrucat oamenii, de obicei atunci cand vorbesc de capital se refera la mijloace financiare cedate pentru a obtine bunuri fizice. Aceasta reprezinta de fapt capitalul financiar sau banii. In practica, nu facem intodeauna foarte clar distinctia intre cele doua deoarece deseori este mai convenabil sa ne referim la capital in termeni generali decat la notiunile specifice de echipament sau bani. Resursele naturale si Pamantul Termenul general de pamant este deseori folosit cu un dublu inteles si anume atat cel de
  • 13. 13 spatiu necesar pentru desfasurarea activitatilor de productie, teren pentru fabrici, magazine etc. cat si cel de resurse ale naturii care pot fi folosite in productie si care pot fi extrase din pamant, apa sau aer. Este de preferat sa facem distinctie intre aceste doua sensuri deoarece pamantul ca si aria de localizare are trasaturi diferite de cele ale resurselor naturale cum ar fi minereurile, lemnul sau produsele chimice. Se utilizeaza ca simboluri S pentru asezare si R pentru resurse Intreprinderea In multe studii de specialitate, intreprinderea este considerata ca si factorul final esential. Proprietarul interprinderii este privit ca si principalul izvor al productiei, ca si antreprenor, care detine initiative, iai asuma riscurile si primeste recompensele productiei. Totusi exista dificultati in abordarea acestor concepte. In primul rand nu putem fi foarte siguri de intelesul exact al notiunii de intreprindere. De vreme ce o proportie foarte mare din incercarile de intemeiere a unei afaceri esueaza in primul an de viata, multe intreprinderi pot fi considerate mai degraba ca si incercari nesabuite. Dupa cum vom vedea in acest capitol, in mod normal ne asteptam sa existe o relatie clara si calculabila intre cantitatea dintr-un factor care alimenteaza o afacere – input-si volumul productiei obtinute – output. Nu exista nici o certitudine ca aceasta relatie depinde de intreprindere sau de asumarea riscului. Desigur ca exista riscuri care nu pot fi evitate in afaceri dar managerul afacerilor de succes reuseste sa reduca sau sa evite cresterea acestor riscuri. In ansamblul sau, ideea de a considera intreprinderea ca si factor de productie separat creeaza prea multe probleme si de aceea nu o includem in calculele noastre din aceasta arie de analiza. 2.2 Recompense aduse de factorii de productie Proprietarii factorilor de productie asteapta o plata in schimbul acordarii permisiunii de folosire a acestora in productie. Fiecare factor, prin urmare, are o rasplata corespunzatoare. Aceasta, dupa cum vom vedea mai tarziu, poate fi privita ca si un pret al factorului. La acest nivel identificam doar rasplata. Salariul Salariul esta folosit ca si termen general care sugereaza rasplata pentru factorul munca. El include toate formele de salarii, prime, comisioane, alte plati similare. Dobanda Dobanda reprezinta pretul folosirii capitalului. Dobanda nu poate fi ignorata nici in situatia in care capitalul este furnizat sau acumulat in cadrul afacerii. Daca nu este folosit de intreprindere, capitalul poate fi imprumutat altor organizatii in schimbul dobanzii. Amintiti-va de conceptul economic fundamental de cost de oportunitate. O firma care foloseste propriul capital acumulat nu trebuie sa piarda din vedere dobanda anterioara, costul de oportunitate de folosire a capitalului. Renta Renta este termenul general folosit pentru pretul folosirii pamantului. La fel ca si in cazul folosirii capitalului, firma care foloseste propriul pamant si pentru care nu plateste nici o renta la
  • 14. 14 momentul actual nu trebuioe sa ignore costul de oportunitate. Spatiul poate fi pus la dispozitie altora si in aceasta conditie are un pret. Proprietarii resurselor naturale in mod normal sunt platiti in schimbul acordarii dreptului de extractie a lor. Astfel de plati pot fi privite ca si o forma de renta, cu toate ca deseori sunt numite drepturi de autor. Profitul Profitul este un castig “rezidual” obtinut de o intreprindere. El reprezinta venitul care ramane dupa perceperea costurilor cu factorii de productie: pamant, resurse, munca si capital. In mod traditional se presupune ca acest “reziduu” reprezinta rasplata castigata de intreprinderile performante, de succes. Totusi noi ne-am confruntat deja cu problema tratarii intreprinderii ca si factor de productie separat. In plus exista in continuare dificultatea ca profitul castigat de o companie limitata apartine in mod legal actionariilor obisnuiti ai companiei si, in cazul companiilor mari, acesti actionari nu au nici un rol in conducerea curenta a afacerii. Aspecte noi ale profitului si ale modului in care acesta este definit si folosit de un numar de economisti de prestigiu sunt discutate in anexa la capitolul 8. Profitul, in consecinta, nu poate fi privit nici macar ca si rasplata a intreprinderii de succes si a asumarii riscurilor. Recompensele si riscurile speculatiilor de bursa sunt foarte diferite. In cazul companiilor solide riscurile asumate de actionarii initiali si de membrii fondatori ai afacerii nu sunt relevante in aceasta chestiune. Unii, in special adeptii Marxismului, sustin ca profitul rezidual apartine celor care isi asuma riscurile si muncesc in intreprindere. Ei vor pretinde ca profitul apartine muncii. Evident, profitul este un concept dificil si important si prezinta probleme, o parte din acestea fiind discutate ulterior. In acest stadiu, totusi, trebuie sa evitam controversele si sa recunoastem profitul ca si balanta a castigului obtinut de o firma dupa ce toate platile cu factorii de productie au fost efectuate. 2.3 Combinarea factorilor de productie Productia poate fi realizata doar in putine cazuri, prin contributia unui singur factor de productie. In mod normal, ea presupune combinarea factorilor de productie. O coafeza, de exemplu, are nevoie de un loc unde clientul sa se poata aseza (S), echipament (K) si de pricepere si propriul efort (L). O fabrica de taiat sticla – una din putinele organizatii moderne in care materiile primare intra in fabrica pentru a se transforma in bunuri de consum finale - solicita un teren S, materiile brute de baza folosite in fabricarea sticlei (R), gama de masini (K) si multi muncitori cu o inalta calificare (L). Putem spune, in acest sens, ca productia – pe care din acest moment va trebui sa o apreciem ca output- este rezultatul combinarii pamantului (S), capitalului (K), si muncii (L) si uneori, a resurselor de baza (R). Combinarea acestor factori reprezinta functia organizatiei de productie. Un pas mai departe, foarte important, este cel de a transpune in limbaj matematic si anume: Q =f (S, K, L, R) Aceasta ecuatie exprima faptul ca volumul rezultatelor produse - Q, sunt determinate de cantitatile de resurse enumerate intre paranteze. Daca cantitatile sau combinarea resurselor se schimba, atunci se va schimba si nivelul productiei. Relatia exacta care se stabileste intre
  • 15. 15 resursele folosite si productia obtinuta este foarte probabil sa fie diferita pentru fiecare bun. Prin urmare, simbolul general “f” este folosit ca si preferinta pentru un anumit termen. El reprezinta totusi un tip special de functie pentru ca presupune ca resursele sa fie combinate in cel mai eficient mod posibil, la nivelul actual al tehnologiei. Nivelul productiei (Q) este astfel cel mai ridicat posibil, in conditiile resurselor existente si tehnologiei disponibile. Aceast lucru sugereaza, de asemenea, faptul ca nivelul tehnologiei are o influenta considerabila asupra nivelului productiei si ca tehnologia (T) trebuie inclusa intre parantezele ecuatiei. In mod alternativ trebuie sa privim aceasta ecuatie prin prisma faptului ca afecteaza relatiile functionale dintre iesirile (output-uri) si intrarile (input-uri) de resurse . Daca sunt dezvoltate noi procese atunci se poate produce un volum mai mare al iesirilor din aceasi cantitate de intrari de materii prime. La acest nivel, totusi, tratarea matematica a tehnologiei nu este foarte importanta, dar este folositoare daca doriti sa intelegeti calculele din cadrul exercitiilor de pe computer, in special tabloul de productie care e folosit pentru unele intrebari referitoare la costurile pe termen scurt si cele pe termen lung. Unitatea de Productie Nevoia de a lua decizii si de a combina factorii de productie inainte de a produce implica necesitatea existentei unitatilor de organizare a productiei. Din cand in cand ne-am referit la firma in termeni generali iar acum trebuie sa examinam mai indeaproape unele aspecte ale acestor organizatii de afaceri. Firma in Sectorul Privat In vremurile de inceput ale activitatii industriale si comerciale, oamenii formau grupuri care urmareau anumite speculatii comerciale iar cand acestea se terminau, luau sfarsit si intelegerile incheiate anterior. In ansamblul sau, ritmul comertului si industriei s-a intensificat si intrucat industria s-a dezvoltat si a devenit dependenta de mori, fabrici si masini tot mai comlexe si mai scumpe, din ce in ce mai multe structuri organizatorice durabile si formale au devenit necesare. Oamenii se puteau inca intalnii pentru a incheia propriile lor acorduri personale sau prin autoritatea directa sau indirecta a Parlamentului, puteau sa formeze entitati economice separate numite companii sau corporatii, inzestrate sa respecte regulile stabilite de Parlament sau de organele similare (din afara Marii Britanii). Aceste 2 criterii mari exista inca in cadrul afacerilor moderne si in prezent. Noi avem sectoarele personal si asociat in cadrul general al activitatii economice care nu e obisnuita si controlata de stat si care e cunoscuta ca si sectorul privat al economiei Sectorul personal Acest termen este folosit in cadrul conturilor venitului national al Marii Britanii pentru a descrie acele firme care sunt constituite numai partial sau total din oameni care actioneaza pe cont propriu, ca si proprietari unici sau in calitate de unici comercianti si pentru care nu exista in cadrul firmei o separare reala intre proprietate personala si propritetea afacerii. Acest termen de sector personal are in vedere de asemenea, parteneriate care sunt formate din oameni care sunt de acord sa se implice impreuna in diverse activitatii economice pentru obtinerea obiectivelor comune. Cu toate ca un parteneriat presupune de obicei unele acorduri formale, totusi, nu exista
  • 16. 16 o totala separare legala intre proprietatea personala si cea a afacerii. Partenerii si proprietarii unici risca practic tot ceea ce detin atunci cand se angajeaza in afacere. Termenul de “ sector personal”, asa cum este folosit aici pentru organizatiile de productie nu trebuie confundat cu utilizarea lui din cadrul conturilor nationale care are in vedere consumul obisnuit al indivizilor si gospodariilor. In perioade de recesiune economica, sectorul personal tinde sa se extinda. Intre 1979 si 1987 anajarea proprie a crescut in Marea Britanie de la 1906000 persoane la 2861000 persoane. Cu toate ca aceasta sporire a fost generala, principalele cresteri au avut loc in sectorul serviciilor, in special serviciile bancare, financiare si de asigurari, dar si servicii de sanatate, recreative, culturale si cele personale. Intr-o singura industre si anume cea a constructiilor, angajarea propie a crescut cu toate ca angajarea totala a scazut. Unele din marile companii au preferat sa incheie contracte secundare de munca cu firme mai mici decat sa angajeze ele mai multi muncitori. Exista cateva diferenta regionale. In sud –vestul Angliei si Wales, angajarea personala a inregistrat 12% din forta civila de munca dar in nord cifra a fost in jur de 7.5% Sectorul asociat (corporatiile) Dezavantajele formelor personale ale structurii afacerii sunt evidente atunci cand este vorba de marile capitaluri angajate in afacerile moderne. Cea mai cunoscuta organizatie de afaceri in prezent, este compania limitata (limited company) sau echivalentul ei din celelalta tari. Compania reprezinta o entitate legala cu drepturi proprii si cu o identitate separata de membrii ei diferti. Capitalul companiei provine in parte din actiuni, detinatorii acestora fiind proprietarii legali ai companiei. Actonarii sunt rasplatiti cu un procent din profit numit divident. Alte capitaluri provin din obligatiuni care sunt imprumuturi constituite si transferate in mod similar cu actiunile. Mijloacele financiare suplimentare provin din orice alte imprumuturi pe care compania le poate contracta prin sistemul financiar. Companiile sunt controlate de directori, care sunt reprezentantii de actionarilor, si sunt conduse de manageri angajati in subordinea directorilor. Companiile pot fi foarte mici. In cadrul multor dintre ele, un sot si o sotie pot fi unici actionari, directori si manageri. De asemenea acestea pot fi foarte mari. Ele pot fi formate din intreprinderi multinationale gigant cum ar fi General Motors, IBM, ICI sau Unilever. Astfel de organizatii controleaza bugete de milioane de lire si angajeaza mii de muncitori. Daca o companie se declara a fi publica si e in conformitate cu legea, actiunile si obligatiunile sale pot fi oferite pe piata prin vanzare publica. Principalele piete pentru vanzare si transferul actiunilor si obligatiunilor aprobate sun bursele de valori existente in centre financiare intrenationale. Exista unele organizatii de afaceri- in special societati de constructii si cele cooperative- care nu se incadreaza exact in cele doua sectoare amintite. Cu exceptia statutului lor legal spacial care este similar cu cel al societatilor de caritate. Aceste organizatii incep sa fie tot mai asemanatoare cu marile companii de afaceri ale sectorului asociat (corporatiilor) Intreprinderea Publica Ideea conform careia guvernul ar trebui sa se implice foarte putin – sau chiar sa nu se implice deloc – in activitatiile de productie apartin secolului 19. Guvernele si sistemele de conducere anterioare erau deseori incantate de posibilitatile de producere a castigurilor in intreprinderile publice, chiar daca rolul lor era limitat la a vinde anumite monopoluri, un monopol reprezentand unicul drept de producere, distributie si import al unui produs. Secolul 20 cunoaste o extindere considerabila a productiei guvernamentale care ia forma producerii unei game largi de servicii sociale, educationale, de sanatate si ecologice si – in multe
  • 17. 17 tari – preluarea controlului direct si a proprietatii industriilor de baza – cum ar fi transporturile, producerea de combustibil si energie si unele industrii manufacturiere. Structura organizatorica actuala a sectorului public variaza foarte mult. Guvernul central national are o responsabilitate finala in multe cazuri, dar poate actiona prin – sau in cooperare cu – altii. Acestia sunt reprezentati, spre exemplu, de agentiile regionale, corpurile guvernelor locale si corporatiile publice intemeiate in Mrea Britanie pentru a conduce industriile nationale. Motivele extinderii sau reducerii proprietatii ”publice” sunt de cele mai multe ori politice sau ideologice, dar aceaste motive prezinta interes pentru economist, intrucat sectorul intreprinderilor publice dispune de o parte substantiala din resursele rare ale natiunii. El e responsabil de satisfacerea nevoilor in domeniul de baza cum sunt: educatia, activitatea sanitara, aparare, ocrotire si protectia bolnavilor, batranilor si nevoiasilor ca si prevenirea incendiilor, politie si alte servicii de protectie. Este dificil sa calculam proportia exacta in care activitatea economica nationala este controlata de guvern dar avand in vedere influenta considerabila a deciziilor guvernamentale asupra industriilor – cum ar fi constructia de locuinte, ingineria, industria electronica – aceasta proportie reprezinta in mod sigur peste 50%, daca nu chiar 66%. 2.4 Procesul de productie Izocuantele Productiei Acum trebuie sa avem in vedere cantitatea de output care variaza atunci cand exista schimbari in cadrul factorilor de productie angajati. In acest scop putem folosi cateva tehnici simple de analiza grafica. Probabil ca ati auzit de izobare si izoterme. “Iso” deriva din cuvantul grecesc “isos” care are sensul de “egal “. Din pacate economistii sunt cateodata vinovati de combinarea radacinilor grecesti cu cele latine si astfel termenul de izocuanta este folosit pentru a sugera o linie pe un grafic, care uneste puncte egale ca nivel al productiei totale ce se poate realiza prin diferite combinatii ale factorilor de productie. Intrucat un grafic normal este bidimensional, trebuie sa ilustram acest comcept prin intermedul a doi factori (cel putin) si cei mai reali si convenabili sunt capitalul(K) si munca(L). Functia noastra de productie devine astfel: Q=f(K,L) Forma exacta a izocuantei trebuie sa depinda de gradul de constituire a factorilor. Relatiile fixe (stabilite in timp) dintre factori Variatia proportiilor nu va schimba cantitatea pe care o putem produce. Aceasta e limitata de capacitatea celuilalt factor. De exemplu, daca avem o masina care nu se poate schimba in sensul marimii sau complexitatii, si care are nevoie de un operator, atunci nivelul posibil al productie este determinat de numarul de masini sau de numarul de operatori disponibili. Daca presupunem ca nu are sens sa avem mai mult de o persoana pentru o masina – sau mai mult de o masina la o persoana – atunci izocuanta este limitata la un singur punct pe grafic, corespunzator fiecarui nivel de productie. Putem contura o singura dreapta a productiei pentru a evidentia cresterile volumului productiei ca urmare a sporirii numarului masinilor si a celui de muncitori operativi angajati in proportiile constante dictate de conditiile tehnice de baza.
  • 18. 18 Acest grafic ilustreaza 3 drepte care reprezinta 3 combinatii posibile de muncitori si masini, respectiv munca(L) si capital(K). Consideram o metoda de productie reprezentata de dreapata B. Aceasta combina munca L si K in proportii egale si fixe. O unitate de capital si o unitate de munca produce 100 de unitati de output (Q)- astfel incat K=1 si L=1, rezulta in Q=100. Daca atat K cat si L sunt duble atunci vom obtine o productie Q=200 corespunzator lui K=2 si L=2. Aceasta reletie a proportiilor fixe este ilustrata in figura urmatoare: K 6 A 5 B 4 3 2 C 1 0 1 2 3 4 5 6 L Fig. 2.1. Dreptele productiei Acestea reprezinte diferite metode de productie folosind diferite combinatii de K si L. K L Q 1 1 100 2 1 100 3 1 100 1 2 100 1 3 100 2 2 200 3 3 300 4 4 400 Tabelul 1 Punctele sub forma de X marcate pe dreapta B evidentiaza aceasta relatie. Daca totusi cantitatea dintr-o resursa creste fara ca cealalta cantitate sa creasca in mod proportional, atunci volumul productiei este limitat de resursele care participa in cantitate mai mica. Daca K=3 si L=1 cantitatea de output nu poate depasii 100 si 2 unitati de capital sunt irosite. Fig. 2.2 ilustreaza o izocuanta pentru aceasta relatie de productie. Un nivel al output-ului de 100 poate fi realizat cu o unitate de capital si o unitate de munca. Cresterea cantitatiilor dintr- un factor nu duc la nici o crestere a cantitatii de output. Fig. 2.2 ilustreaza de asemenea o sectiune din harta izocuantei pentru aceasta metoda de productie. Ea indica diferite nivele de output care rezulta din diferite combinatii de capital si munca. Cu cat izocuanta e mai indepartata de origine cu ata e mai mare nivelul productiei. K B 4 3 300
  • 19. 19 2 200 1 100 1 2 3 4 L Fig.2.2 Izocuanta asociata cu dreapta productiei din fig. 2.1. Orice combinatie a factorilor de productie alta decat 1L+1K iroseste resurse Alte doua metode de productie sunt reflectate in Fig. 2.3. Metoda A presupune combinarea factorilor in nproportie de 2 unitati de K pentru fiecare unitate de L. Metoda C presupune 1K la 2 L. Un tabel coraspunzator pentru cele 2 metode, poate arata in felul urmator. Metoda A Metoda C K L Q K L Q 2 1 220 1 2 230 4 2 440 2 4 460 6 3 660 3 6 690 In acest exemplu se presupune ca productia e realizata folosind o singura metoda in acest scop. Alegerea a fost A, B sau C. Este posibila totusi, combinarea diferitelor metode de productie. In urmatorul exemplu, firma poate folosi oricare dintre cele 3 modele de productie reprezentate grafic prin dreptele X, Ysi Zsau oricare combinatie a acestora. In metoda X capitalul si munca trebuie sa fie utilizate in raport de 60 K la 1 L. Metoda Y presupune 20 K la 1L si metoda Z are nevoie se 10 K la 2L. Metoda X Metoda Y Metoda Z K L Q K L Q K L Q 30 0.5 100 20 1 100 10 2 100 60 1 200 40 2 200 20 4 200 90 1.5 300 60 3 300 30 6 300 Presupunem ca firma si-a dorit sa produca 300 unitati. Ea putea realiza acest lucru combinand metoda Y – pentru a obtine 200 unitati- si metoda Z – pentru a obtine alte 100 unitati. Aceasta presupne 40 K . Ea ar putea realiza acest lucru combinand metoda Y – pentru a obtine 200 unitati- si metoda Z – pentru a obtine alte 100 unitati. Aceasta presupne 40 K si 2L – folosind metoda Y – si 10 K si 4 L – folosind metoda Z – in total 50K si 4L. Pe grafic este evidentiat R – corespunzator celor 50K si 4L – siutuate pe izocuanta, intre cele doua metode de productie X si Y. Incercati si alte combinatii posibile, pentru dvs.. Veti observa ca fiecare izocuanta este formata dintr-o serie de segmente de linie dreapta, care reprezinta diferite combinatii de metode disponibile. Substituirea Continua a Factorilor
  • 20. 20 Daca la fig. 2.3. sunt adaugate mai multe metode de productie atunci numarul segmentelor la fiecare izocuanta, creste cu cat e mai mare numarul metodelor de productie, cu atat izocuanta ia forma asemanatoare unei curbe. K X 90 Y 80 70 60 50 R Z 40 30 300 20 200 10 100 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 L Fig. 2.3 Izocuantele care reprezinta substituirea limitata a factorilor Productia este realizata prin oricare din modalitatiile reprezentate de dreptele X, Y si Z sau o combinatie a acestora cum ar fi R K Q O L Fig. 2.4. Izocuantele care ilustreaza substitutia contiuna dintre munca L si capitalul K Raportul in care un factor poate fi substituit cu altul se numeste rata marginala de substitutie. Termenul de “marginal”, asa cum va fi aplicat in capitolul urmator, este un termen folosit frecvent in stiintele economice pentru a face referire le schimbarile de la margine sau dintr-o cantitate totala. Rata marginala de substitutie a muncii pentru capital, in aceste conditii, se refera la cresterea cantitatii de munca necesara pentru a inlocui reducerea de capital atunci cand nivelul productiei se mentine constant. In mod normal ne asteptam sa gasim o rata marginala de substitutie cat mai mica. Aceasta inseamna ca cu cat se angajeaza o cantitate mai mare dintr-un factor cu atat se diminueaza cantitatea necesara din celalalt pentru a realiza o substitutie adecvata. De exemplu, cu cat folosim mai multe masini, cu atat se reduce cantitatea de munca necesara pentru a compensa orice sporire viitoare de capital sub forma masinilor aditionale. Aici, presupunem ca toate celelalte influente –inclusiv nivelul tehnologiei- raman constante. Aceasta, dupa cum vom
  • 21. 21 explica in capitolul 3, este o conditie esentiala pe termen scurt. Principiul este ilustrat in fig 2.5.. Daca pe aceasta izocuanta, la doua unitati de capital deja angajate, se mai adauga o unitate de capital, atunci se va reduce numarul unitatilor de munca de la 11 ore pe saptamana la 8, dar in momentul in care capitalul angajat atinge 6 unitati, o unitate suplimentara inlocuieste numai o ora pe saptamana de munca. Productia totala ramane neschimbata intr-ucat toate aceste combinatii posibile de capital si munca se gasesc pe aceasi izocuanta. K 8 7 6 5 4 3 2 Q 1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 L Fig.2.5. Rata marginala de substitutie Cantitatea de munca L necesara pentru a inlocui 1 K scade pe masura ce creste K angajat 2.5 Resursele si modificarile productiei Variatia marginala A sosit momentul sa ne preocupam de schimbarile din productia totala si aceasta ne aduce in fata unuia dintre cele mai importante concepte din stiinta economica si anume marginea sau variatia marginala. O schimbare marginala reprezinta masura in care o cantitate totala dintr-o variabila este afectata de o modificare foarte mica – de obicei o singura unitate – a altei variabile. Termenul de “marginal “ este folosit pentru ca are in vedere miscari ce au loc la limita unui total. De exemplu, daca productia totala saptamanala a unei firme creste de la 500 la 600 unitati in cazul in care este angajat un muncitor in plus – aceasta inseamna ca productia marginala a firmei rezultata din angajarea muncitorului e de 100 unitati pe saptamana. Conceptul, de sigur, nu e intalnit numai in stiintele economice. Matematicienii vor recunoaste ca analiza marginala pune la dispozitia economostilor tehnici foarte puternice ale calculului diferential Produsul marginal si productia pe termen scurt
  • 22. 22 Schimbarea produsului total sau a productiei totale care are loc atunci cand modificam volumul unui factor de productie angajat –sau mai multi- poarta denumirea de produs marginal al factorului – sau mai corect- produsul fizic marginal al acelui factor (MPP –marginal physical product). Putem analiza, in primul rand, situatia in care cel putin un factor ramane constant si angajam in productie cantitati suplimentare dintr-un alt factor. Pentru a simplifica putin problema, putem considera cazul celor doi factori, capitalul si munaca, si presupunem ca volumul de munca este sporit iar capitalul este mentinut constant. Perioada in care cel putin un factor e mentinut constant e cunoscuta sub denumirea de termen scurt astfel incat acuma examinam modificarile pe termen scurt ale productiei. Consideram urmatorul tabel si graficul din fig.2.6. Munca Produsul fizic total al muncii (unitati) Produsul fizic marginal al muncii (unitati) 0 0 1 5 5 2 15 10 3 30 15 4 45 15 5 55 10 6 60 5 7 60 0 8 50 -10 Produsul fizic marginal al muncii (MPP) reprezinta castigul obtinut in produsul fizic total (TPP – total physical product) ca urmare a angajarii unei unitati de munca in plus. De exemplu, produsul fizic marginal realizat de a sasea unitate e egal cu produsul total fizic rezultat din angajarea a 6 unitati minus produsul total fizic realizat prin angajarea a 5 unitati. In acest tabel MPP= 60-55=5 MPP= TPP –TPP= 60-55=5 Fig.2.6. arata ca cresterile succesive ale unui factor (L) pot determina modificari ale TPP si MPP atunci cand ceilalti factori (K) sunt mentinuti constanti. Observati ca valorile marginale sunt evidentiate in punctele de mijloc ale fiecarei modificari unitare. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceste valori marginale au legatura cu modificarea de la o unitate la urmatoarea unitate. TPP 5 0 60 10 50 15 TPPL 40 -10 30 15 20 10 10 5 0 1 2 3 4 5 6 7 8 L
  • 23. 23 MPP 15 10 5 0 5 10 15 15 10 5 -5 1 2 3 4 5 6 -10 -10 MPPL Fig.2.6. Legea proportiilor variabile Fig:2.6.a. evidentiaza cresteri ale produsului fizic total rezultate din sporirea cantitatii de munca angajate in produs. Fig. 2.6.b ilustreaza produsul fizic marginal si sugereaza faptul ca MPP variaza ca rezultat al sporirii cantitatii de munca angajate, presupunand mentinerea constanta a celorlalti factori. Ne asteptam ca productia fizica marginala sa sporeasca in prima faza, apoi sa ramana constanta si in continuare sa se diminueze pana cand (TPP) productia totala atinge valoarea maxima. In acest punct, orice alte adaosuri de munca angajata vor reduce productia. MPP are in aceasta situatie o valoare negativa. Acesta este continutul asa numitei legi a proportiilor variabile. Aceasta lege nu sugereaza faptul ca muncitorii angajati mai tarziu sunt mai putin harnici decat ceilalti. Aceasta este rezultatul fizic al variatiei proportiei unui factor atunci cand celalalt este mentinut constant. De exemplu, daca o persoana ar fi angajata intr-un mic atelier ar trebui sa realizeze intreaga munca, sa aiba grija de echipament si sa aduca materiale necesare, sa pastreze curatenia si asa mai departe. Sosirea unui ajutor ar fi oportuna intrucat, astfel ar avea timp sa se ocupe mai mult de echipament. Fiecare muncitor s-ar putea specializa in diferite faze ale muncii si astfel ar creste nivelul de pricepere si indemanare. Doi muncitori ar putea in acest mod, sa produca mai mult decat dublul productiei realizata de unul singur. Totusi, incercarea de a angaja, sa presupunem, 4 muncitori in acelasi spatiu redus, cu acelas echipament si dotare ar putea cauza probleme. Esta posibil sa-si stea unul altuia in cale si chiar sa efectueze munci suplimentare neproductive numai pentru a se mentine in totalitate ocupati. Puteti sa va ganditi si dvs. La exemple si sa va imaginati ce implicatie ar fi avut angajarea unui numar mai mare de masini fara a spori numarul muncitorilor care sa le utilizeze. In practica, ne intereseaza mai putin, in mod normal, nivelurile foarte scazute ale productiei unde MPP este sporit, interes prezentand nivelurile mai ridicate cand acesta se diminueaza. In acest exemplu, produsul fizic marginal (MPP) al muncii se reduce de la angajarea celei de-a cincea unitati, evidentiind asa numita lege a diminuarii beneficiilor marginale ale factorului variabil. Munca e aici factorul variabil pentru ca schimbarile in productie sunt rezultatul modificarilor numarului de unitati de munca angajate. Nu ne asteptam, desigur, ca firma – judecand in mod rational- sa angajeze munca dincolo de punctul de nivel maxim al produsului total. Reducerea produsului fizic marginal al muncii angajate, va duce la sporirea produsului total, dar totodata volumul sporirilor succesive ale produsului se va diminua. Acest lucru e ilustrat in fig. 2.7. in care dreapta orizontala reprezinta cantitatea fixa de capital, unitatile de munca fiind situate pe pe axa orizontala, si izocuantele reprezinta cantitatiile totale ale productiei rezultate din fig.2.6.
  • 24. 24 K 60 55 45 30 0 1 2 3 4 5 6 7 L Fig.2.7. Diminuarea produsului fizic marginal al muncii Adaosurile constante succesive de munca, la un nivel constant al capitalului, duc la reducerea beneficiilor din produsul total Productia pe Termen Lung Pe termen scurt, cel putin un factor – de obicei capitalul – e mentinut constant. Pe termen lung toti factorii devin variabili si pot fi sporiti cu scopul obtinerii unor niveluri ridicate ale productiei. In aceasta perioada lunga factorii pot fi modificati in aceasi proportie sau in proprtii diferite. Studiile de la acest nivel in mod normal, se concentreaza asupra modificarilor in aceasi proportie a factorilor iar termenul de economie de scara se refera la productia sporita realizata in acest fel. Economiile de Scara Economiile de scara sunt sporirile productiei care rezulta din sporirea proportiilor tuturor factorilor angajati in productie. Acestea pot fi constante, in crestere sau in scadere. Economiile Constante de Scara In acest caz ne asteptam la o dublare a marimii productiei ca rezultat al dublarii imput- urilor. Totusi, daca facem apel la legile fizicii, vom observa ca aceasta relatie constanta intre input si output nu e totdeauna posibila. Economiile de Scara in Crestere Termenul de “productie de masa“ este unul familiar. El se refera la angajarea proceselor de productie care sunt disponibile numai pentru niveluri foarte ridicate ale productiei. Construirea unei linii de asamblare de motociclete – care costa milioane de lire – are sens doar daca exista o piata larga in aceasta directie. O data ce este realizat un anumit nivel de productie, acesta poate fi sporit prin adaugarea unor cantitati foarte mici de inputuri . Totusi e putin probabil sa se realizeze o injumatatire a productiei daca injumatatim imputurile angajate.
  • 25. 25 Dotarile tehnice de asemenea proportii – de cele mai multe ori- nu pot fi divizate. Managementul specializat detine, de obicei, aceleasi calitati indivizibilitate. Cu cat se realizeaza o implicare mai mare in activitatea acestor manageri, productia poate fi sporita mai mult decat proportional cu factorii angajati. Economiile de Scara in Scadere In timp ce managerul poate realiza economii sporite, exista si o cauza a economiilor reduse. Intrucat organizatiile se dezvolta, tind sa apara probleme de coordonare manageriala. Luarea deciziilor devine mai artificiala si sistemele comunicationale mai putin eficiente. Pot exista de asemenea, bariere fizice in fata sporirii contiunue a productiei prin cresterea cantitatii imputurilor (factorilor angajati). Ar trebui sa observam ca aceste economii de scara ale productiei sunt in totalitatea lor interne firmei. Acestea exista datorita proprietatiilor pe care le au instalatiile tehnice de productie. Alte caracteristici ale productiei la scara larga ale anumitilor factori externi posibili - impreuna cu influentele lor asupra costurilor- sunt examinate in capitolul urmator. Exercitii 1. Identificati factorii de productie care ar putea fi angajati de catre firme specializate in productia de mobila. Explicati beneficiile ce pot fi aduse de utilizarea acestor factori. Ce diferente posibile pot exista intre o organizatie mare si una mica? 2. Presupunand ca exista 3 metode posibile de productie pentru a fabrica un produs. O firma utilizeaza capital si munca in raport de 2:1 (unitati fizice), a doua in raport de 3:1 si a treia in raport de 4:1. Instalatiile tehnice sunt de asa natura incat nerespectarea raporturilor amintite duce la irosirea de resurse, dar exista posibilitatea angajarii celei de-a doua si celei de-a treia metode in aceasi fabrica. Trasati diferite forme ale productiei (drepte) si izocuantelor corespunzatoare acestui exemplu si aratati cum pot fi realizate doua niveluri diferite de productie. Completati urmatorul tabel: Unitati de munca Unitati din produsul fizic total Produsul fizic marginal 1 30 7 2 37 3 45 4 53 5 8 6 67 7 5 8 76 Ce lege economica este ilustrata de acest tabel? Ce conditii sunt necesare pentru a aplica aceasta lege? De ce nu posibila aplicarea ei pe termen lung?
  • 26. 3. COSTURILE DE PRODUCTIE 3.1 Costul pe termen scurt Costurile si productia In capitolul 2 am explicat notiunea de termen scurt ca fiind perioada in care unul sau mai multi factori de productie variaza ca si cantitate, in timp ce nivelurile de productie se modifica. Observati ca relatia importanta are in vedere mai degraba un sortiment de produse decat numai o perioada de timp, cu toate ca este probabil ca cele doua sa fie legate intre ele. Am sugerat faptul ca atat timp cat o serie de factori – sa spunem ca pamantul si capitalul – raman neschimbati, atunci e posibil ca producatorul sa obtina la inceput beneficii in crestere, apoi constante pentru ca in final acestea sa se diminueze. Aceasta inseamna ca o crestere constanta a cantitatii angajate dintr-un factor variabil va conduce la obtinerea, la inceput, a unei productii marginale in cerestere, apoi constante si in cele din urma in scadere. In loc sa privim acest lucru prin prisma modificarii produsului marginal, putem avea in vedere implicatiile asupra modificarilor costurolor atunci cand productia este sporita. In cap.2 am explicat faptul ca atunci cand o firma angajeaza factori de productie, ea va trebui sa plateasca recompensele corespunzatoare factorilor. Aceste plati reprezinta costuri asumate de firma pentru a realiza productia. O modificare a costului total, rezultata dintr-o schimbare a nivelului productiei totale reprezinta o modificare marginala. In consecinta, vom defini costul marginal ca fiind modificarea costului total rezultata dintr-o variatie foarte mica sau unitara a cantitatii produse. Observati, desigur, asemanarea cu produsul fizic marginal (MMP) definit in capitolul 2. Daca privim prin prisma unei sporiri constante a productiei, in aceasta situatie, costurile marginale – care implica realizarea productiei- trebuie sa depinda de cantitatea factorilor angajati necesari. Pentru a obtine beneficii marginale, e necesar ca intrariile sa fie in raport constant cu iesirile (proportie constanta). Costurile marginale, prin urmare, trebuie sa fie constante, de asemenea. Beneficiile sporite sunt rezultatul unei ceresteri mai mari a productiei (output) fata de cresterea resurselor angajate in vederea obtinerii ei, astfel incat costurile marginale trebuie sa scada atunci cand productia creste. Pe de alta parte, beneficiile in scadere au efect opus si trebuie sa atraga cresterea costurilor marginale. Un exemplu simplu e oportun in acest sens. Presupunem situatia unei organizatii in care capitalul si pamantul sunt mentinute constant iar singurul factor variabil este munca – o
  • 27. 27 organizatie de servicii, probabil- care nu foloseste resurse primare. Costurile factorilor mentinuti ficsi nu se vor schimba ca urmare a modificarii volumului productiei. Capitalul (K) si pamantul (S), vor da nastere costurilor fixe. Costul muncii(L), in orice caz, se va schimba atunci cand productia se modifica. Munca e factorul variabil si da nastere unor costuri variabile. Presupunem ca putem masura atat intrarile de munca cat si productia, in unitati. Daca vom sporii intrarile de munca cu o unitate, intr-un anumit interval de timp, rezultatul poate fi cel prezentat in tabelul urmator. Observati abrevierile folosite: L=unitati de munca TPPL= produsul fizic total rezultat din angajarea unei anumite cantitati de munca MPPL= produsul fizic marginal al muncii (unitati suplimentare de productie, produse de fiecare unitate succesiva adaugata de munca angajata) PL = pretul unitar al muncii MCP= costul marginal al productiei. Acesta reprezinta raportul dintre modificarea costului total si modificarea TPPL. El se poate determina prin impartirea pretului unei unitati de munca la (MPP) produsul fizic marginal al acelei unitati (PL/MPPL). Reprezinta prin urmare o medie si de asemenea, o aproximatie. 1 2 3 4 5 L TPPL MPPL PL MCP 2 4/3 unitati unitati unitati u.m. u.m. 0 0 1000 1 100 100 1000 10.0 2 233 133 1000 7.5 3 400 167 1000 6.0 4 600 200 1000 5.0 5 800 200 1000 5.0 6 100 200 1000 5.0 7 1150 150 1000 6.7 8 1200 50 1000 20.0 9 1225 25 1000 40.0 10 1255 0 1000 X Simbolul ∆ (literea greceasca) este frecvent folosit pentru a sugera “o schimbare in” si aici se refera la diferenta dintre un nivel al TPPL la altul. Observati ca intrucat pretul fiecarei unitati de munca, (ganditi-va la aceasta ca reprezentand “o multime“ de om-ore, daca doriti) ramane nemodificata, costul productiei adaugata de catre fiecare muncitor depinde de gradul in care contribuie la realizarea productiei suplimentare. O firma rationala nu va angaja cel de-al zecelea lucrator chiar daca acesta pretinde salariu minim posibil. Amintiti-va ca aceasta modificare a productiei obtinute per muncitor nu reprezinta o reflectare a calitatilor lui personale. Ea este o consecinta a legii proportiilor variabile explicata in capitolul precedent. Esta foarte util sa cunoastem implicatiile asupra costurilor ca urmare a angajarii suplimentare de muncitori. Deseori, dorim sa cunoastem, de asemenea si consecintele pe care le
  • 28. 28 are asupra costurilor, modificarea nivelului productiei. In acest scop, folosind acelasi exemplu, trebuie sa transformam prima coloana din unitati de munca in unitati de productie. Pentru a evita complicatiile si pentru a pastra datele simple, presupunem ca unitatile de munca sunt divizibile acolo unde nivelurile “intermediare” ale productiei trebuie sa fie estimate. Tabelul urmator, prin urmare, se bazeaza pe datele anterioare si utilizeaza abrevierile: Q = unitati de productie sau TPP AVC= costul variabil mediu, determinat prin impartirea costului unitatiilor de munca necesare pentru realizarea unui anumit nivel al productiei, la unitatile de productie la acel nivel. De exemplu 5 umitati de produs, fiecare unitate de munca costa 100 u.m., astfel: AVC=5000u.m./800= 6.25 FC= costul neschimbat al factorilor fixi capital si munca presupus a fi, in acest caz, in valoare de 2000u.m. TC= totalul costurilor fixe si variabile la nivelul relevant al productiei. ATC=TC+C Mc = costul marginal, care reprezinta variatia costului total provocata de modificarea cu o unitate a nivelului productiei. Ar fi bine sa comparati cele 2 tabele si sa observati faptul ca rezulta costuri marginale fixe, in mod direct, ca urmare a beneficiilor constante realizate de catre unitatile a patra, a cincea si a sasea, de munca care urmeaza a fi angajate. Intrucat productia creste de la 400 la 1000 unitati, atunci costurile marginale sunt de asemenea constante. Costurile medii si marginale Ambele tabele ne ofera o serie de concepte dar in particular ele introduc 2 etaloane de masurare a costurilor, foarte importante. Este esential sa intelegem foarte clar notiunea de costuri fixe si marginale. Costul mediu Acest termen e adesea folosit pentru a descrie de fapt termenul mai adecvat de cost total mediu. Aceasta se determina prin insumarea costurilor fixe (FC)- din coloana 3- si a costurilor variabile totale (TVC), respectiv produsul dintre AVC (coloana 2) si Q (coloana 1) – la un anumit nivel dat al productiei- si prin impartirea acestui total la productia (Q) de la acel nivel. Astfel: ATC=(FC+TVC)/Q 1 2 3 4 5 6 Q QVC FC TC ATC MC (1*4)+3 4/1 XTC/XQ Unitati u.m. u.m. u.m. u.m. u.m. 0 0 0 0 0 100 10.00 2000 3000 30.00 30.00 200 8.57 2000 3714 18.57 7.14 300 7.92 2000 4376 14.58 6.62 400 7.50 2000 5000 12.50 5.00 500 7.00 2000 5500 11.00 5.00 600 6.67 2000 6000 10.00 5.00
  • 29. 29 700 6.43 2000 6500 9.29 5.00 800 6.25 2000 7000 8.75 5.00 900 6.11 2000 7500 8.33 5.00 1000 6.00 2000 8000 8.00 5.00 1100 6.06 2000 8667 7.88 6.67 1200 6.67 2000 10000 8.33 13.33 Costul marginal Acesta reprezinta modificarea costului total care rezulta dintr-o mica modificare a nivelului productiei. In situatia in care productia se modifica, se modifica cu pasi mai mari – ca si in exemplul nostru- ceea ce este cu adevarat necesar este sa gasim modificarea medie a costurilor de la un nivel la celalalt (TC/Q). Atunci cand reprezentam grafic costul marginal, acesta se gaseste in punctul situat la mijlocul distantei dintre cele doua nivele ale productiei, deoarece aceasta reprezinta modificare de la un nivel la celalalt. Tabelele mai reprezinta de asemenea acest fapt. Matematicienii vor recunoaste costul marginal ca si prima derivata a costului total respectand modificarile productiei, si anume dC/Dq unde C= costul total si Q = productia totala. Fig.3.1. ilustreaza costurile totale medii si cele marginale in conformitate cu tabelul. Fig.3.2 prezinta formele normale ale tuturor curbelor costului mediu utilizate de economisti, impreuna cu curba costului marginal. Ati putea verifica forma curbei costului fix mediu pentru dvs. Faceti raportul dintre costurile fixe- 2000u.m. fiecare- si fiecare nivel al productiei de la 100 la 1200. Curba costului variabil mediu aproximeaza datele din coloana corespunzatoare a tabelului. Ar trebui, de asemenea, sa intelegeti relatiile diferite care exista intre aceste curbe. Observati faptul ca curba costului marginal intersecteaza intotdeauna curba costului total mediu si curba costului variabil mediu, in punctele in care acestea ating nivelul minim. Puteti verifica aceasta afirmatie pentru dvs.. Luati orice set de cifre, gasiti media simpla, adaugati inca o cifra si gasiti noua medie. Daca ultima cifra adaugata este mai mare decat prima medie, atunci a doua medie va avea o valoare mai mare decat prima. In cazul in care ultima cifra adaugata e mai mica decat prima atunci si a doua medie va fi mai mica. Numai in situatia in care adaugarea “marginala” are aceasi valoare cu prima medie, aceasta va ramane neschimbata si nici nu va creste si nici nu va scadea. C £ 30 25 20 MC 15 10 ATC 5 0 Q
  • 30. 30 2 4 6 8 10 12 14 00 Fig:3.1 Costurile totale medii si marginale Aceste curbe se bazeaza pe tabelul costurilor. Observati cum curba costului marginal (MC) intersecteaza curba costului total mediu in punctul minim al acestuia. C £ MC AFC ATC AVC AFC AFC O Q Fig.3.2 Modalitatea preferata de catre economisti, de a construi curbele costurilor. Sa ne intoarcem acum la tabelul costurilor. Daca va amintiti definitia noastra cu privire la productia pe termen scurt si cea pe termen lung, veti avea posibilitatea de a concluziona ca in tabel este evidentiata o conditie pe termen scurt. La un nivel al productiei de 1200 unitati, costurile marginale cresc vertiginos, reflectand reducerea la fel de puternica a productiei suplimentare obtinute ca urmare a cresterii volumului de munca angajata. La acest nivel, firma a atins in mod evident, limitele productiei fezabile ce se poate realiza cu ajutorul volumului fix existent de capital si pamant. 3.2 Costurile pe Termen Lung Sporirea factorilor ficsi Daca firma noastra imaginara fictiva doreste sa-si sporeasca in continuare productia, atunci ea trebuie sa angajeze un numar mai mare din factori ficsi. Ea poate decide sa realizeze acest lucru prin apelarea la utilajele tehnice suplimentare si astfel vor creste intrarile de capital fizic. Presupunerea ca firma procedeaza in acest fel la un nivel al productiei de 1200 unitati si, ca rezultatul isi va creste costurile fixe la 3000 u.m.. In acelasi timp, capitalul aditional ii promite sa puna in aplicare tehnici noi si mai eficiente, capabile sa reduca costurile variabile ale firmei la un nivel inferior celui realizat in conditiile costurilor fixe anterioare. Presupunem ca este capabila sa realizeze costuri variabile medii de 5 u.m. pe unitate de productie in conditiile in care productia realizata e mai mica de 1500 unitati, dar la un nivel superior acestei productii (de 1500 unitati) costurile variabile incep sa creasca din nou. Noua situatie este prezentata in tabelul urmator care utilizeaza coloane si abreviatii ca si tabelul precedent. Observati ca modificarea efectuata a dat firmei posibilitatea de a reduce
  • 31. 31 costurile totale medii sub nivelul realizat cu ajutorul unei unitati de productie mai mica. De asemenea, aceasta schimbare a facut posibila, pentru firma, reducerea costurilor totale medii si dupa cum vom vedea mai tarziu, aceasta valoare a costurilor totale medii este cruciala in alegerea celui mai profitabil nivel al productiei. In cazul in care numarul de factori ficsi angajati nu ar fi fost sporit, atunci costurile marginale si costurile totale medii ar fi crescut vertiginos si firma nu ar fi fost capabila sa-si extinda productia mai departe. Efectul modificarii cantitatii factorilor ficsi angajati, este ilustrata in continuare, pe graficul din fig. 3.3.Putem observa o reducere a costurilor medii urmata de o noua crestere intrucit beneficiile anterioare scazute incep sa reapara. C£ 20 10 ATC 5 0 Q 2 4 6 8 10 12 14 16 18 00 Fig.3.3 Costurile totale medii in situatia in care sunt sporite costurile fixe Acest grafic se bazeaza pe tabelul costurilor si sugereaza o crestere a costurilor fixe de la 2000 u.m. la 3000 u.m. 1 2 3 4 5 6 Q AVC FC TC ATC MC Unitati u.m. u.m. u.m. u.m. u.m. 1100 6.06 2000 8667 7.88 1200 6.67 2000 10000 8.33 13,33 1100 5.75 3000 9325 8.48 13,25 1200 5.50 3000 9600 8 2,75 1300 5.30 3000 9890 7.61 2,90 1400 5.13 3000 10182 7,27 2,92 1500 5,00 3000 10500 6,87 3,18 1600 5,00 3000 11000 6,87 5,00 1700 5,00 3000 11500 6,76 5,00 1800 5,25 3000 12450 6,92 9,50 1900 5,50 3000 13450 7,08 10,00 Sa presupunem ca firma continua “sa injecteze” cantitati suplimentare de factori ficsi. Pe termen lung costurile totale medii ale firmei pot arata intr-un mod asemanator celui din fig.3.4. Aceasta presupune o continuare a procesului ilustrat in fig.3.3 intrucat productia continua sa
  • 32. 32 creasca. Fiecare nivel la care curbele costului pe termen scurt se intersecteaza, reprezinta un stadiu in care firma trebuie sa ia decizia dificila de a extinde sau nu capacitatea de productie prin introducerea de noi inputuri sau de factori ficsi, cum este capitalul. C SAC LAC O Qa Qb Qc Qd Q Fig. 3.4.Curba costului mediu pe termen lung Intrarile permanente de factori de productie ficsi dau firmei posibilitatea sa continue sa reduca costurile totale medii Daca, pe baza presupunerii ca factorul fix – capitalul (K) – poate fi sporit in cantitati mici, netezim curba, asa cum indica si linia punctata, de obicei sub numele de curba costului mediu pe termen lung in forma de “L “. Aceasta -se sustine deseori- este mai semnificativa, mai practica pentru firma moderna spre deosebire de curba in forma de “U”, care e acceptata ca o descriere a termenului lung. De asemenea putem privi curba pe terme lung ca si un indicator al problemelor planificarii intampinate de firma. Firma trebuie sa decida daca cererea indreptateste sporirea instalatiilor tehnice. Amintiti-va ca o data ce costurile fixe suplimentare au fost asumate ele nu mai pot fi indepartate. Daca cererea scade firma trebuie sa produca la un nivel scazut – iar in fig, 3.4. apare o curba in crestere vertiginoasa, intre punctele Qa si Qb si de asemenea intre Qc si Qd. Intersectia curbelor alternative pe termen scurt sugereaza alegerea care trebuie facuta de firma la aceste niveluri critice al productiei. Forma generala a curbei presupune faptul ca firma este capabila sa obtina castiguri permanente prin introducerea unor masini perfectionate si a unor mijloace de productie imbunatatite si astfel aceasta reuseste sa invinga efectele diminuarii beneficiilor marginale pe termen scurt. Aceste beneficii sunt examinate amanuntit in capitolul urmator. 3.3 Economiile de scara pe termen lung Ideea ca firma ar putea face economii in utilizarea factorilor de productie – intrucat ea se dezvolta ca marime- a fost introdusa in capitolul precedent. A sosit momentul sa examinam chestiunea mai in detaliu. Exista doua tipuri de economii care pot fi realizate si anume: economii pecuniare sau monetare si economii reale.
  • 33. 33 Economii pecuniare Acestea reprezinta sume de bani puse deoparte prin achizitionarea de factori la un cost redus. Aceasta nu reprezinta o utilizare mai eficienta a factorilor, dar produc, desigur, o reducere a costurilor pentru firma. Firmele mari, spre exemplu, sunt deseori capabile sa utilizeze forta de piata cu scopul de a obtine discounturi de la furnizori. Muncitorii sunt de multe ori dispusi sa accepte un salariu mai mic de la o firma mare despre care se stie ca ofera securitate angajatilor si de asemenea, un grad de prestigiu social. Economiile reale Economiile reale se ofera la eficienta adevarata in folosirea factorilor de productie. Prin urmare, dintr-o anumita cantitate de factori se poate obtine o productie mai mare, intrucit capacitatiile tehnice de productie se dezvolta ca amploare si marime. A fost identificata o gama larga de astfel de economii. Principalele tipuri sunrt urmatoarele: 1. Economii de munca Ele rezulta din multimea oportunitatilor pentru diviziunea muncii care duce la sporirea priceperii fortei de munca, economiseste timp si permite o mecanizare mai inalta. La nivelul marginal, aceste procese au condus la automatizarea liniei de ansamblare pentru marfurile de masa produse si cresteri importante in productia care poate fi realizata de fiecare muncitor. 2. Economii tehnice Acestea rezulta in mare parte din folosirea echipamentelor de capital specilizat. In capitolul precedent am vazut cum indivizibilitatile unor echipamente de capital au facut posibile economiile productiei pe scara larga. Firmele mari sunt de asemenea capabile sa sprijine masini de rezerva pentru a evita problemele care pot sa apara ca urmare a defectiunilor. O firma mica care foloseste o masina, isi va dubla costul cu capitalul daca incearca sa aiba o masina de rezerva. O firma mare care foloseste 20 de masini nu intampina astfel de greutati daca isi pastreaza o masina de rezerva. 3.Economiile de marketing Sunt economii foarte substantiale in cadrul publicitatii pe scara larga. Un film publicitar de televiziune poate costa cateva mii de u.m. dar acestea pot fi vizionate in America, Marea Britanie, intr-o mare parte din Vestul Europei, poate chiar in tarile Orientului. Pentru companiile care isi permit cheltuielile initiale mari costul final (costul pe cumparatorul potential care urmareste reclama) este foarte mic. Companiile mari isi pot permite cercetari de piata de prima clasa si sa angajeze specialisti in marketing foarte priceputi, performanti. Rezultatul urmeaza sa asigure o mai mare siguranta in estimarea cererii, determinarea preturilor produselor, si in realizarea acelor produse care vor corespunde pietelor in schibare actuale. 4.Economii financiare Firmele mari au acces la surse de finantare care nu sunt acordate firmelor mici. Costurile administrative de obtinere a banilor de la populatie sunt foarte mari si pot fi justificate doar daca si cantitatea ce urmeaza sa fie colectata este si ea foarte mare. Cu toate ca aceste economii exista cu siguranta, trebuie sa fim constienti ca serviciile financiare disponobile firmelor mici s-au imbunatatit in perioada anilor 1970-80.
  • 34. 34 5.Economii de transport si distributie Firmele mari pot planifica localizarea depozitelor si distributia marfurilor astfel incat vehicolele sa fie folosite eficient si stocurile sa fie mentinute la nivele acceptabile. Planificarea retelelor de transport prezinta probleme matematice interesante dar numai firmele mari pot beneficia de economiile ce rezulta din gasirea solutiilor acestor probleme. 6.Economiile marginale Acestea se obtin prin angajarea de manageri specializati (specialisti in management) si prin mecanizarea comunicatiilor si a aspectelor de rutina din cadrul proceselor de luare a decizilor. Economiile manageriale sunt cele care au dat nastere celor mai multe controverse si discutii- in comparatie cu orice alt grup din cele amintite- iar unii autori sustin ca pentru firmele mari exista o posibilitate mai mare de a suferi in urma lipsei economiilor (“neeconomiilor”) manageriale decat sa beneficieze de economiile manageriale. Cativa economisti sugereaza ca in dezvoltarea firmei, exista un moment cand “ neeconomiile” manageriale si ineficientele vor depasi oricare alte economii. Alti autori nu sunt de acord cu aceasta parere. In timp ce nu exista nici un dubiu ca toate firmele mari sufera din cand in cand, ca urmare a problemelor manageriale, acestea pot fi depasite si reprezinta doar o verificare in cresterea continua (si la scara mai inalta) a economiilor. Economiile Externe Asa cum am amintit anterior economiile despre (toate economiile analizate) care am discutat sunt interne marilor firme si acestea le creaza avantaje asupra firmelor mai mici. Exista si alt tip de economii, si anume economiile externe firmei si care se realizeaza atunci cand o industrie dezvoltata sau cand firmele industriale formeaza o congregatie intr-o anume zona geografica. Economiile externe implica de obicei dezvoltarea seviciilor specializate in engineering, poate furniza forta de munca suficienta pentru a sustine una sau mai multe firme care produc unelte. Fiecare companie poate solicita un meserias specilaizat fara a fi nevoie sa suporte costurile ridicate in cazul solicitarii unui departament specializat. Daca, totusi, una sau doua dintre aceste companii se dezvolta foarte mult ele isi pot internaliza aceste economii prin dezvoltare de departamente care produc unelte. Companiile mici care incearca sa supravietuiesca s-ar putea sa nu reuseasca sa furnizeze munca suficienta pentru a sustine firmele specializate independenteiar firmele de engineering le ieste tot mai greu sa concureze cu companiile dominante. 3.4 Alegerea Factorilor si Costul Substitutia factorilor In capitolul doi am observat ca producatorul putea varia “amestecul” inputurilor- ingredientele produsului sau final- dar de asemenea, cantitatea tuturor factorilor angajati. O resursa poate fi inlocuita de o alta. Masele plastice pot inlocui metalele ; munca si capitalul pot fi
  • 35. 35 combinate in diverse moduri. Un exercitiu pe computer foloseste un exemplu simplu: lichidarea gropilor angajand diferite combinatii de capital si munca. Nu este greu sa ne gandim si la alte exemple. O firma de servici de secretariat – care progreseaza de la masini de scris manuale, la cele electrice si in final la cele electronice – isi va schimba in timp si raportul dintre factorii capital si munca angajati. Se spune ca isi va modifica si productia totala posibila. Managementul afacerilor este foarte interesat la toate nivelele de alegere “celei mai bune” combinari a factorilor de productie angajati. Daca stiinta economica studiaza toate aspectele legate de satisfacerea nevoilor umane prin alegerea resurselor rare (limitate), adecvate atunci trebuie sa privim analiza economica prin prisma faptului ca ne ajuta sa intelegem mai bine mecanismul luarii deciziilor, prin intermediul metodelor oferite (analiza economica ofera instrumente prin care putem intelege mai bine mecanismul luarii deciziilor). Trebuie sa recunoastem ca multe din problemele relevante pentru substitutia factorilor de productie sunt de asemenea foarte complexe si nu trebuie sa ne asteptam sa gasim un ghid complet de economie manageriala a afacerilor, in cateva pagini de exercitii pe computer. La acest nivel de invatare trebuie sa ne multumim cu dobandirea catorva concepte de baza. Stapanind aceste actiuni – oricat de indepartate ar parea ele de problemele practice care se ivesc in afaceri – ne vom asigura o baza riguroasa pentru studiul de mai tarziu si o intelegere mai profunda. Alegerea si Costul Daca producatorul poate decide cum sa obtina capitalul si munca – sau oricare alte 2 inputuri – in procesul de productie, exista totusi o problema care persista, si anume – cum sa aleaga cea mai buna combinatie. Analizam acum aceasta problema si presupunem in aceasta etapa ca scopul firmelor este de a realiza un anumit nivel de productie dorit cu cel mai mic copst posibil. Acesta, in schimb, va depinde de rata la care capitalul si munca se pot substitui reciproc indicata de forma izocuantei, dupa cum am explicat in cap. 2. De asemenea va depinde si de costurile fiecarui factor. Presupunem ca costul orar al muncii este de 6 u.m. si costul angajarii capitalului e de 1 u.m.. Bugetul disponibil pentru munca si capital e de 90 u.m.. Firma trebuie sa decida acum care este cea mai favorabila combinatie de munca si capital. Presupunem de asemenea ca cele 90 u.m. pot fi destinate in intregime muncii, in intregime capitalului sau orice alta combinatie posibila a acestora care se insumeaza 90 u.m. Nu veti fi surprinsi de faptul ca AB – care reprezinta toate combinatiile celor doi factori cu acelasi cost total – poarta denumirea de curba sau dreapta izocostului. Amintiti-va ca termenul matematic de “curba “ presupune linii drepte sau curbe “liniare”. K 90 A 78 P 60 120 110 30 100 B 0
  • 36. 36 2 5 10 15 L Fig: 3.5. Cea mai buna combinatie a factorilor de productie Avand in vedere costurile cu factorii, reprezentate de linia izocostului AB, cea mai buna combinatie este P(60K+5L) care corespunde nivelului de 110 unitati, al productiei. Dreapta AB arata ca daca firma si-ar destina intregul buget capitalului fizic (masini, echipamente) atunci ar cheltui 90 unitati de capital(K), iar daca si-ar dedica intregul buget muncii, ar cheltui 15 ore de munca. Fig. 3.5. ilustreaza de asemenea, si 3 izocuante care reprezinta niveluri de productie de 100, 110 si 120 unitati, de pe o posibila harta a izocuantelor. Trei ditre combinatiile posibile de capital (K) si munca (L) sunt reprezentate de grafic. Aceste sunt de 78K+2L; 30K+10L; si in final, punctul P, reprezinta 60K+5L.Toate aceste “combinatii de factori” au acelasi cost, 90 u.m., dar prima produce un nivel de productie de 100, in timp ce punctul P reprezinta punctul de tangenta a dreptei costului- AB- cu izocuanta de 100 unitati a productiei sporite. Un buget limitat la 90 u.m. nu va permite firmei sa atinga nivelul de 120 unitati al productiei. Presupunand ca firma doreste sa realizeze cel mai inalt nivel posibil al productiei, aceasta ar trebui sa utilizeze combinatia reprezentata de punctul P In orice situatie in care alegerea presupune 2 factori de productie la un anumit cost – iar conditiile de productie sunt de asemenea cunoscute – cea mai mare productie la un anumit cost dat – sau cel mai mic cost pentru a realiza un anumit nivel de productie – se va gasi in punctul in care curba izocostului este tangenta la izocuanta. Productia maxima, prin urmare va fi realizata in punctul in care o izocuanta si o dreapta a costului sunt tangente. In acest punct, raportul dintre produsul fizic marginal al muncii (MPPL) si pretul muncii (PL) este egal cu raportul dintre produsul fizic al capitalului (MPPK) si pretul ncapitalului(PK): Aceasta fraza e foarte importanta si de aceea trebuie sa o intelegem foarte bine. Am aratat deja faptul ca o izocuanta ilustreaza diferite combinatii de munca si capital, care pot produce acelasi nivel al productiei. Sa analizam ce se intampla daca ne deplasam de la un punct (A)la un altul (B) de-a lungul izocuantei. Acest lucru e reprezentat in fig. 3.6. Cateva implicatii ale analizei alegerii O asemenea deplasare din punctul A si B sugereaza reducerea volumului de capital folosit. Aceasta e reprezentata de ∆K. Simbolul grecesc ∆ este frecvent utilizat pentru a sugera “o schimbare in”. Daca reducem capitalul cu o anumita valoare data atunci va rezulta o pierdere in productie. Pierderea (sau castigul) care rezulta dintr-o reducere (sau sporire) a cantitatii de capital cu o unitate, reprezinta produsul fizic marginal al capitalului (MPPK). Astfel reducerea ∆K conduce la o pierdere in productie egala cu ∆K*MPPK. Prin deplasarea intre punctele A si B ale aceleiasi izocuante, nu reducem doar pe K ci il si inlocuim printr-o crestere a lui L, iar cantitatea de L necesara sa imbunatateasca situatia negativa a reducerii capitalului este ∆L. In mod similar, urmand acelasi rationament, ca in paragraful precedent, sporul de productie castigat din creasterea cantitatii de munca folosita (L) este ∆L*MPPL si, intrucat productia totala ramane neschimbata, aceasta (sporul de productie) compenseaza pierderea din reducerea capitalului. O schimbare pur si simplu o anuleaza pe cealalta. Aceasta poate fi exprimata foarte simplu, astfel: ∆K*MPPL+∆L*MPPL=0 Astfel putem determina panta izocuantei: ∆K /∆L =-MPPL /MPPK= PANTA IZOCUANTEI
  • 37. 37 K K D ? K ? L O E L O L Fig: 3.6. Deplasarea de-a lungul unei izocuante si cele mai bune conditii de productie. Deplasarea din punctul A in punctul B, in fig.3.6.b, presupune inlocuirea unei parti din capital (∆K) prin munca (L) astfel incat productia totala ramane neschimbata. In cel mai bun punct al productiei, dreapta izocostului din fig. 3.6.a este tangenta acestei izocuante. Examinam acum linia izocostului din fig. 3.6.a. Bugetul disponibil cheltuielilor cu munca si capitalul este C. Punctul D, in care tot bugetul este cheltuit pe capital K este desigur: C /PK (unde PK este pretul unitar al capitalului). In mod analog puncrul E este C/PL (unde PL este pretul unitar al muncii). Panta dreptei izocostului este urmatoarea: (C/PK)/ (C/PL)=-PL / PK In punctul de tangenta, cele 2 pante a izocuantei si a curbei izocostului trebuie sa fie egale. Astfel: MPPL/ MPPK=Pl / PK si MPPK / PK= MPPL / PL Aceasta sugereaza ca producatorul care urmareste un cost minim, va cauta sa se asigure ca ultima unitate monetara cheltuita pentru capital va putea rrealiza aceeasi productie suplimentara ca si ultima unitate monetara cheltuita pentru munca. Daca aceasta conditie nu este implinita, producatorul va modifica combinarea factorilor de productie, capital si munca. Daca produsul marginal al capitalului este mai mare decat cel al muncii astfel incat: MPPK/PK> MPPL/PL atunci, producatorul ar trebui sa-si sporeasca angajarea de capital si/sau sa reduca angajarea de munca pana cand produsul marginal al muncii creste suficient pentru ca relatiile sa ajunga la egalitate. Consideram urmatorul exemplu in care: produsul fizic marginal al capitalului =400, pretul unitar al capitalului =20, produsul fizic marginal al muncii=18, pretul unitar al muncii=1. Atunci: MPPK / PK=400/20> MPPL/PL=18/1 Ca urmare a reducerii beneficiilor marginale, producatorul trebuie sa-si sporeasca volumul de capital angajat si /sau sa-si reduca volumul de munca pana in momentul in care produsul marginal al capitalului scade si/sau produsul marginal al muncii creste suficient de mult pentru a aduce la egalitate cele doua relatii.
  • 38. 38 Sa presupunem ca transferam 20u.m. de la munca la capital. Vom pierde 360 unitati de productie de la munca (18*20) dar vom castiga 400 unitati rezultate din sporirea capitalului. Merita sa procedam in acest fel deoarece vom obtine un castig net de 40 unitati de productie. Continuam asadar sa substituim capitalul prin munca pana cand raporturile dintre produsele fizice marginale si preturi devin egale. Substitutia va modifica, desigur, produsele fizice marginale. Amintiti-va legea diminuarii beneficiilor marginale din capitolul 2. Cu cat angajam mai mult capital, cu atat va scadea produsul fizic al capitalului. Cu cat reducem cantitatea de munca angajata, cu atat va spori mai mult produsul fizic marginal. Poate veti privi aceasta analiza ca fiind una foarte teoretica si abstracta si va veti intreba ce fel de semnificatie practica ar putea avea. Totusi ar fi bine sa aveti in vedere urmatoarele afirmatii: 1. Intre 1975 si 1980, rata medie a salariilor in industria britanica a crescut mai repede decat productivitatea marginala a muncii astfel incat costul cu salariile pe unitate de produs fizic a crescut. 2. In aceasi perioada, au avut loc importante imbunatatiri ale tehnologiei si reduceri ale costului echipamentului electronic. 3. Incepand cu perioada anilor ’80, somajul a inceput sa creasca vertiginos in Marea Britanie Ar fi desigur lipsit de sens sa credem ca aceste afirmatii ne ofera explicatii riguroase a somajului anilor ’80. Dar la fel de gresit ar fi daca am ignora faptul ca producatorii trebuie sa aleaga cea mai buna combinatie a factorilor de productie si de asemenea, sa inlocuiasca un factor prin altul, urmarind schimbarile care au loc in costuri. O alta problema pentru care aceasta analiza este relevanta, este cea a distributiei industriei in diferite regiuni ale lumii. Costurile cu salariile si cu capitalul difera in diverse tari si aceste diferente ne ajuta sa intelegem deplasarea industriilor majore dintr-o tara in alta. Trebuie sa ne amintim, totusi, ca este important raportul dintre produsul fizic marginal si pretul factorului si nu doar pretul factorului singur. Salariile pot creste fara a provoca somaj daca produsul fizic marginal al muncii creste sufucient pentru a mentine, sau chiar imbunatati, raportul pe care il are cu productivitatea marginala a capitalului. Exercitii cu privire la cap. 3 1. Ce este costul marginal al muncii? Faceti referire la tabelul de la intrebarea nr.3 din capitolul 2. Daca presupunem ca fiecare unitate de munca costa 2000u.m., construiti o coloana suplimentara pentru a inscrie costul marginal al muncii calculate. 2. Definiti costul marginal al productiei. Cum difera aceasta de costul total al productiei? Folosind acelasi tabel ca si la intrebarea nr.1, mai adaugati o coloana pentru a evidentia costul marginal al productiei. Presupunand ca este un cost constant al capitalului de 5000u.m., calculati coloana costului total mediu. Construiti grafic cu ajutorul datelor din tabelul complet, urmatoarele curbe: a) curba costului total mediu b) curba costului total mediu c) curba costului marginal al productiei
  • 39. 39 Care este relatia dintre curba costului total mediu si cea a costului marginal al productiei. 3. Un celebru economist modern a afirmat ca functia managerului este de a „intinde curba in forma de U a costului” Expilicati riguros cum se poate realiza de catre manager, pe termen lung acest lucru. Cum ii va influenta succesul daca va proceda astfel? 4. Urmatorul tabel evidentiaza modalitati de combinare a muncii (L) si capitalului (K) pentru a obtine un produs (X) Nivelul productiei 700 unitati L(unitati) K(unitati) 11 3 9 4 7 5 6 6 4 9 3 12 Nivelul productiei 900 unitati L(unitati) K(unitati) 11 5 9 6 7 7 6 8 5 10 4 13 Avand in vedere un cost unitar al muncii de 4 u.m. si un cost unitar al capitalului de 3 u.m.si un buget disponibil de 48 u.m., care este nivelul productiei pe care dvs. Il sugerati spre realizare si ce combinatie de munca si capital ar trebui folosita? Argumentati raspunsul prin argumentare grafica. Care ar fi efectul cresterii costului unitar al capitalului la 4 u.m., celelalte conditii ramanand nemodificate?Argumentati raspunsul. 5. Va asteptati ca – in limina analizei izocostului/ izocuantei din cap. 2 – traile in curs de dezvoltare sa utilizeze tehnici de productie similare celor din tarile avansate din punct de vedere industrial atunci cand produc bunuri de natura masinilor agricole, spre exemplu?
  • 40. 4. FIRME, INDUSTRII SI OFERTA 4.1 Obiective orgazationale Organizatiile sectorului privat In capitolul doi am conturat o serie de structuri organizatorice diferite care impreuna alcatuiesc partea care produce intr-o economie. Ar fi surprinzator daca diferitele tipuri de producatori nu ar avea de asemenea obiective diferite. Aceasta poate parea o afirmatie stranie, avand in vedere ca teoria traditionala este des criticata pentru faptul ca presupune – pentru sectorul privat – existenta unui singur scop, adica maximizarea profitului. Trebuie sa fim atenti in a recunoaste ce implica acest fapt. Maximizarea profitului inseamna ca este cautat cel mai mare profit posibil. In teoria economica moderna exista des dezbateri in sensul ca nu trebuie sa privim maximizarea profitului ca fiind singurul sau cel mai important obiectiv, ci trebuie sa acordam atentie si altora. Aceasta disputa reprezinta mai mult decat o dezbatere academica. Obiectivele firmei influenteaza politica de pret, de investitii, de promovare precum si relatiile de munca. Aceste decizii influenteaza publicul direct in calitate de consumatori si indirect prin utilizarea sau abuzul se resurse limitate. De asemenea, ele ajuta la determinarea nivelului general si a modelului activitatii economice si interactioneaza cu politicile economice ale guvernelor. De aceea, fara o intelegere clara a obiectivelor intreprinderilor, orice studiu al economiei va fi afectat de neajunsuri majore. Acceptarea acestei perspective nu inseamna insa ca nu nu vom mai da atentie maximizarii profitului si nici ca vom abandona intreagul rationament analitic care s-a format in jurul principiilor maximizarii profitului. Cadrul traditional ramane important din cauza unor motive foarte importante: 1. Orice premisa care se bazeaza pe optimizarea sau maximizarea unui obiectiv duce ea insasi la analize matematice exacte si riguroase si ne ajuta sa controlam tehnici care sunt esentiale pentru studiul viitor al unor premise mai realistice si evident mai complexe.
  • 41. 41 2. Maximizarea profitului e deosebit de folositoare pentru ca ia in considerare atat costurile cat si incasarile si duce la investigatii mai ample. In particular, conduce la o analiza atenta a conditiilor marginale care joaca un rol important in luarea decizilor dintr-o intreprindere. 3. Chiar daca acceptam faptul ca in practica, firmele – in special marile trusturi – urmaresc alte tinte decat maximizarea profitului, trebuie sa existe o constientizare a managerilor in legatura cu sacrificarea profitului pentru atingerea acestor alte obiective. Observati cum tindem sa ne intoarcem la conceptul de cost de oportunitate. 4. In unele tipuri de piata – dupa cum vom vedea – maximizarea profitului poate deveni o conditie pentru supravietuirea firmei, indiferent daca patronii o urmaresc constient sau nu. Drept urmare, in conditii apropiate acestor structuri, patronul care intelege ce implica maximizarea profitului are sanse mai mari de succes. 5. Unele practici manageriale pot semana foarte mult – la o analiza mai atenta – cu aproximari practice ale maximizarii profitului. Daca managerii de succes maximizeaza profitul intamplator, s-ar putea ca ei sa aiba un succes mai mare daca ar fi constienti de regulile matematice sau stiintifice pe care le respecta fara vointa lor. In acest sens, ganditi-va la imbunatatirea performantelor sportive realizate prin aplicarea in antrenamentul individual a unor cunostiinte stiintifice perfectionate. Cel putin acest lucru sugereaza ca stiinta economica imbunatatita ar putea fi o completare la antrenamentul conducerii intreprinderilor. Totusi, daca luam in considerarre existenta altor obiective, atunci acestea trebuie identificate. O parte au fost deja enuntate. Pentru a urmari implicatiile unor asemenea obiective sunt necesare analize economice dincolo de nivelul studiilor introductive. La acest nivel vom enumera doar unele din cele mai importante. Maximizarea incasarilor Aceasta e una din cele mai simple asa numite teorii marginale ale firmei. Incasarile sunt vazute ca fiind o dovada clara a cresterii sau expansiunii unei firme. De aceea sunt considerate a fi obiectivul urmarit de managerii ”profesionali”. Cerintele necesare pentru realizarea unor icasari maxime precum si conditiile in care acestea pot aparea sunt examinate detaliat in capitolul 9. Intelegerea acestora e testata intr-un numar de exercitii pe computer in sectiunea ”Monopol si concurenta” si in jocul ”BOTCH UPS” Cresterea economica Aceasta nu reprezinta exact acelasi lucru ca si maximizarea incasarilor si nu duce ea insasi la analize atata de precise. Totusi, cresterea economica e o recunoastere a importantei expansiunii spre compania moderna. Ca si in cazul maximizarii incasarilor, cei care cred ca firmele urmaresc maximizarea cresterii sunt de acord ca managerii trebuie sa atinga si sa mentina un profit minim impus de piata financiara, inainte de a cauta cresterea. Utilitatea manageriala
  • 42. 42 Aceasta ar putea suna destul de vag dar – in fapt – ea are un inteles concret si precis si recunoaste faptul ca managerii obtin satisfactie din cresterea intreprinderii, din extinderea autoritatii lor asupra oamenilor, din profituri superioare minimului impus de piata financiara si din savurarea acelor castiguri suplimentare ale biroului managerial care sunt evidente pentru oricine calatoreste la clasa intai - cu trenul sau cu avionul. Satisfactia Acest cuvant nu foarte elegant recunoaste ca manageii s-ar putea sa nu fie in starea sa maximizeze nimic, dar sunt in intregime angajati in cautarea unor compromisuri pentru un set de obiective de lupta si dezvoltare. Cel mai bun lucru pe care un manager poate spera sa-l realizeze e de o masura acceptabila a concordantelor participantilor la piata aflati in concurenta dar care impreuna formeaza un tot unitar al intreprinderii moderne. In scrierile lui Simon si in teoria comportamentului firmei elaborata de catre Cyent si March perspectivei satisfactiei luarii deciziei manageriale i se da o expresie formala si importanta. Obiectivele organizatiilor sectorului public Clasificarea obiectivelor organizatiilor industriale si comerciale din sectorul public poate fi chiar mai putin sigura decat in cadrul sectorului privat. Studii introductive obisnuiau sa contina afirmatii ca efectul pe care industriile nationalizate intarzaiau sa il aibe asupra realizarii profitului, acestea fiind libere sa actioneze in ”interes public”. Din nefericire, asemenea afirmatii nu sunt foarte utile. Nu exista un singur ”interes public”, ci mai multe. Cei care folosesc serviciile publice doresc preturi scazute, muncitorii si managerii doresc remuneratii personale ridicate si libertate in actiunile din competitia economica. Managerii ar putea de asemenea sa urmareasca obiective precum crestera si consolidarea unui ”imperiu” asemanator cu omologii lor din sectorul privat. S-a afirmat ca managerii din anumite industrii nationalizate au castigat independenta fata de guvern si parlament in acelasi fel in care managerii din marile companii au obtinut libertate in fata controlului actionarilor. Guverne succesive din Marea Britanie au recunoscut problema si o serie de ordonante de guvern (”White Papers”) emise in 1961, 1967 si 1978 au incercat sa asigure companiilor publice care controlau industriile nationale obiective financiare si mai ferme. Nevoia de a se realiza un beneficiu financiar comparabil cu investitiile din sectorul privat – cu ajutorul resurselor limitate – a fost stabilita si transformata in obiectiv financiar fundamental. In acelasi timp, obiectivele financiare ale ordonantelor de guvern au fost insa zadarnicite in mod continuu de guverne care au folosit sectorul public ca vehicul al propriilor obiective economice si politice. In anumite momente aceste ordonante au impus preturile si salariile, restrictii la obtinerea creditelor si mentinerea locurilor de munca in regiuni sensibile din punct de vedere politic. Obiectivele economice si politice au fost astfel amestecate in cursul istoriei industriilor nationalizate. Cea mai noua incercare de a ”privatiza” (intoarcerea la sectorul privat) inteprinderile de stat nu pare a fi o solutie potrivita pentru multe domenii ale industriei. Putinti investitori privati doresc sa isi riste capitalul in sectorul public care e mult mai dificil si main putin profitabil decat sectorul privat. Acest lucru s-a vazut clar in esuarea guvernelor de a vinde actiuni ale Britoil la emisiunea acestora in 1982.
  • 43. 43 Totusi, obiective clare sunt mult mai importante pentru activitatile din sectorul public decat pentru cele din sectorul privat. Comportamentul unei forte politienesti al carei obiectiv ar fi sa ”previna crimele” ar fi diferit decat al unei forte care ar avea ca obiectiv ”prinderea criminalilor”. Puteti aplica un rationament asemanator in cazul servciilor de pompieri si ambulanta. De asemenea, ati putea intreba diferiti profesori care pot fi considerate obiectivele unei scoli sau universitati. 4.2 Firma si industria Firma si mediul pietei Firma nu exista in izolare. Ea produce bunuri si servicii satisfacand nevoi. Dorinta producatorilor de a oferi bunuri si servicii trebuie sa interactioneze cu vointa consumatorilor de a-si sacrifica resursele (reprezentate de bani) pentru a le obtine. Modul cum din aceasta interactiune rezulta sistemul pretului si sistemul pietei va fi examinat mai tarziu. La acest nivel recunoastem doar ca extinderea cererii consumatorilor trebuie sa influenteze volumul productiei care poate fi oferit pietei. De aceea, putem identifica o serie de factori care pot influenta volumul productiei oferit de firma. Acestia sunt: Dimensiunea pietei O piata poate fi definita ca fiind un spatiu in care cumparatorii si vanzatorii unui anumit ”bun economic” pot comunica si tranzactiona impreuna. Termenul ”bun economic” e potrivit atunci cand dorim sa il aplicam intr-un sens foarte larg. El include orice produs fizic, serviciu sau factor de productie al carui utilizare necesita o anumita plata in resurse economice rare. Dimensiunea oricarei piete depinde de intensitatea cererii – de exemplu, oamenii cumpara mai multa pasta de dinti decat periute de dinti – si de efectivitatea transportului si comunicatiilor. Cele mai multe piete de consum sunt acum internationale:in acest moment dvs desigur purtati cel putin un articol de imbracaminte fabricat in alta tara. Bariere tehnice in calea intrarii pe piata. Daca procesul de fabricatie implica o cheltuiala mare de capital sau daca productia la scara larga bazata pe un raport ridicat intre capital si munca permite ca productia sa aibe loc la un cost unitar (CTM) mult mai scazut decat in cazul productiei la scara mai mica – atunci e foarte probabil ca producatorii de pe piata sa fie firme mari. ”Costul intrarii” poate fi intr-adevar foarte ridicat pentru unele piete, ca de exemplu exploatarea si extractia petrolului, productia de automobile sau avioane. Atunci capitalul necesar e mult, curba costului total mediu (CTM) e puternic influentata de elementul cost fix mediu (CFM). Figura 4.1. arata cum evolueaza aceasta curba atunci cand costul total de 1000 u.m. e impartit succesiv la niveluri ale productiei intre 10 si 140 unitati. C £00 8 6
  • 44. 44 4 2 AFC 0 20 40 60 80 100 120 140 Q Fig 4. 1. Curba costului fix mediu. Curba rezultata la impartirea succesiva a CFM de 1000 u.m. la nivele ale productiei de la 10 la 40 unitati. Observati caderea abrupta a curbei atunci cand productia se ridica in jurul a 60-80 unitati. In conseciinta, reducerea costului mediu corespunzatoare cresterii productiei e foarte mica. Acest fapt sugereaza ca daca firma e capabila sa produca cantitati de 60 unitati atunci ea nu va fi in stare sa intre pe piata cu sperante de succes. Totusi, deasupra acestei limite a productiei reducerea costului datorata cresterii productiei nu e prea mare (presupunand ca toate firmele intampina costuri variabile similare. Am putea spune ca 80-90 unitati reprezinta nivelul minim eficient al productiei, o bariera pe care firmele trebuie sa o treaca daca vor sa intre pe o piata anume. In practica e adevarat – desigur – ca nivelurile productiei sunt influentate de CTM mai mult decat de CFM. Totusi, in productia moderna si capital-intensiva costurile fixe sunt extrem de importante. Numarul producatorilor ofertanti pe piata Daca nivelul minim eficient al productiei e ridicat in comparatie cu cererea totala de pe piata, atunci pot exista doar relativ putini ofertanti pe aceasta piata. Totusi, daca e scazut in comparatie cererea totala de pe piata aceasta nu insemna in mod necesar ca va exista un numar mare de ofertanti deoarece pot exista alti factori care tin numarul acestora scazut. Alte bariere Pe langa barierele enuntate mai sus e posibil ca firmele de succes sa manipuleze deliberat conditiile pietei astfel incat sa faca dificila intrarea pe piata a unor potentiali competitori. Ofertantii deja existenti si consolidati se vor bucura probabil de avantaje in ceea ce priveste costul in comparatie cu producatorii noi. Acest fapt creaza oportunitatea de a stabili preturile la un nivel care sa impiedice noi intrari pe piata dar care sa aduca profituri satisfacatoare. Acestia ofera deseori ceea ce practic reeprezinta acelasi produs insa sub diferite diferite marci pentru a da cumparatorilor iluzia de libertate in alegere si concurenta si pentru a face dificila consolidarea unor produse absolut noi. Promovarea greoaie sporeste de asemenea costurile pentru potentialii cumparatori si contribuie la impiedicarea intrarii pe piata. Cu toate ca uneori e ilegala, impartirea pietei e practicata de ofertanti. Pietele pot fi impartite intre producatorii consolidati in functie de aria de produse. Din aceste motive – dar si din altele – oferta de produse poate fi realizata de foarte putini producatori, chiar daca conditiile tehnice ale productiei ar fi trebuit sa favoriizeze o piata competitiva pentru firme mici. De exemplu, tehnic e posibil sa se produca detergenti la un cost redus intr-un laborator oarecare al unei scoli. Totusi piata britanica a detergentilor e dominata de doar doua firme puternice. Asadar e clar ca exista mai multi factori care
  • 45. 45 influenteaza structura unei piete decat costul productiei. Acum trebuie sa incepem sa analizam mai indeaproape influentele asupra ofertei. Se obisnuieste sa se foloseasca termenul ”industrie” pentru a descrie un grup de firma care formeaza oferta pentru un anumit produs si pentru o anumita parte a pietei. In acest sens larg ”industria poate fi reprezentata de productie, distributie siprestarile de servicii. Biroul Central de Statistica pregateste – in scopuri statistice sau din alte motive – o clasificare a industriilor britanice numita ”Clasificare industriala standard”. Astfel de institutii exista si in multe alte tari. Sa ne amintim ca o firma mare poate actiona in mai multe industrii si poate furniza produse pe piete si in tari diferite. Totusi cele mai multe se specializeaza intr-un sector destul de limltat al productiei si chiar si cele mai mari au un interes dominant intr-o anumita industrie sau intr-un grup de industrii asemanatoare. 4.3 Oferta Influente asupra ofertei In literatura de specialitate se explica modul in care se formeaza oferta industriala prin agregarea productiei realizata de toate firmele care opereaza in acea industrie. Apoi se sugereaza posibilitatea deducerii ofertei sau a productiei pentru fiecare firma in parte din conditiile de maximizare a profitului. In fapt – dupa cum vom arata mai tarziu in carte si in exercitiile pe computer – aceasta practica porneste de la premisa ca toate firmele cauta sa-si maximizeze profitul si ca actioneaza intr-o piata cu concurenta perfecta. Am abordat deja problematica maximizarii profitului care e doar unul din obiectivele posibile ale firmei. Dupa cum vom vedea mai tarziu – in economia reala – predomina formele de concurenta imperfecta. De aceea modul nostru de abordare a ofertei in aceasta carte porneste de la faptul ca oferta totala dintr-o industrie e rezultatul unei anume influente care afecteaza piata in intregime si ca firmele individuale trebuie sa ia propriile decizii in cadrul general al pietei In continuare vom analiza aceste influente. Sa ne amintim ca acestea nu vor afecta doar fiirmele care ofera bunuri (pt a simplifica exprimarea termenul ”bun” va fi folosit cuu sensul de bun si/sau serviciu) ci si firmele care dispun de posibilitatile productive pentru a realiza bunurile respective si ar putea sa le produca, daca ar dori-o. Pretul Productia insasi nu reprezinta un punct final. Firmele vor lua decizia de a produce pentru a-si realiza obiectivele. Va amintiti ca a existat un anumit dubiu asupra acestor obiective. Totusi, in toate teoriile actuale acestea sunt in principal fie profitul fie venitul. Atat profitul cat si venitul sunt direct dependente de pretul obtinut pentru bunuri. Vom presupune ca pe masura ce pretul creste, cantitatea pe care firmele sunt pregatite sa o ofere va creste si ea. Daca pretul scade atunci si cantitatea oferita va scadea. Costul factorilor
  • 46. 46 Ar trebui sa va amintiti acum functia generala a productiei introdusa in capitolul 2.Aceasta era: Q(N, C, L, R), sau daca includem nivelul de tehnologizare (T), avem: Q(N, C, L, R, T). La acest nivel ar trebui sa identificati cu usurinta factorii de productie notati simbolic intre paranteze (natura, capital, munca, resurse primare, tehnologie). Productia totala este dependenta de toate aceste intrari, iar fiecare firma cauta sa gaseasca cea mai buna combinatie de intrari conform cu preturile lor, cu eficienta relativa care contribuie la realizarea productiei. De aceea, oferta totala pe piata va fi influentata de disponibilitatea, de productivitatea si de pretul factorilor de productie. In general presupunem ca – atunci cand pretul scade sau cand productia ce poate fi obtinuta dintr-un volum dat de factori creste– cantitatea oferita de firma tinde sa creasca. Rationamentul e valabil si in situatia opusa. Nivel de tehnologizare Acesta poate fi considerat un factor separat al productiei sau una din influentele cele mai pregnante asupra relatiei intrari-iesiri (input-output). Pe masura ce nivelul de tehnologie creste cantitatea ce poate fi produsa cu un anumit volum de factori va creste. Alte posibilitati de productie Cele mai multe firme au posibilitati de productie in functie de resursele si abilitatile tehnice de care dispun. Daca conditiile dintr-o piata devin nefavorabile firmele pot trece la alta piata care le ofera sanse mai mari de a-si reliza obiectivele. De exemplu, un fermier poate opta intre a produce lactate sau mezeluri sau intre cresterea animalelor si cultivarea terenurilor - in functie de conditiile pietei. Desigur ca si preturile altor produse vor influenta posibilitatile de productie. Impozitarea Indiferent daca guvernul foloseste sistemul de impozitare deliberat pentru a influenta volumul sau structura productiei, toate impozitele vor avea un anume efect asupra deciziilor firmei. O analiza mai detaliata este cuprinsa in capitolul 7. Insa trebuie sa retinem ca sistemul de impozitare poate afecta: a. Preturile bunurilor– de ex. TVA este impusa producatorilor dar se adauga pretului de vanzare care e platit de consumatori. b. Preturile factorilor – de ex. TVA e impusa la toate stagiile productiei astfel incat pretutile factorilor sunt afectate de contributia salariatului la Casa nationala de asigurari si Pensia obligatorie, care pot fi privite ca fiind impozite asupra utilizarii factorului munca. c. Profiturile– unele impozite sunt impuse direct asupra profitului intreprinderilor ; propietarii si partenerii din sectorul ”Personal” platesc impozite pe profit ca venit normal ; companiile limitate platesc impozite de corporatie bazate pe profiturile companiei. Curba ofertei Influentele de mai sus asupra ofertei pot fi reprezentate prin urmatoare ecuatie generala:
  • 47. 47 Qo=f (P, C, T, A, I) Unde: Qo=cantitatea pe care firmele sunt pregatite sa o ofere intr-o perioada data de timp P=pretul unitar a bunului luat in considerare C=costul factorilor T=nivelul de tehnologizare A=alte posibiliati de productie, inclusiv pretul altor produse I=impozitele Economistii privesc in mod normal pretul produsului ca fiind cel mai important factor din cei enumerati mai sus. Adesea ei doresc sa examineze relatia pret-cantatate pornind de la premisa ca ceilalti factori sunt constanti. Atunci putem spune ca: Qo=f (P) cu toti celalti factori constanti Aceasta relatie ne determina sa realizam o schema a ofertei din care sa reiese cantitatile dintr-un bun pe care firmele sunt pregatite sa le ofere pe piata la un anumit nivel al preturilor. Pret unitar Qs (unitati in perioada de timp) 3 100 4 200 5 300 6 400 7 500 8 600 9 700 Daca survin schimbari la ceilalti factori de influenta atunci intreaga schema pret-cantitate se va schimba. Aceasta inseamna o mutare a intregii curbe a ofertei. De exemplu, o crestere cantitativa de 200 unitati la orice nivel al pretului determina o mutare a curbei ofertei dupa cum este ilustrat in Figura 4.2b. In scopul unor analize generale in curbele cererii se pot folosi si litere simbolice care vor inlocui cifrele. P £ P£ 10 10 S1 8 8 S1 6 6 S2 4 4 2 2 0 0 2 4 6 8 00 Q 2 4 6 8 00 Q
  • 48. 48 Fig. 4.2 (a, b) Curba cererii si deplasarea acesteia Figura 4.2.a arata o miscare dealungul curbei cererii la o crestere a pretului de la 6 la 8 u.m. si a cantitatii de la 400 la 600 unitati. Figura 4.2b arata o modificare a intentilor ofertantilor astfel incat la un pret de 6 u.m. acestia sunt pregatiti sa sporeasca oferta de la 400 la 600 unitati. Elasticitatea Nu este suficient sa cunoastem cum se modifica cererea. Trebuie sa putem masura precis si practic aceste modificari. pentru a trece peste problema ca orice masura a intensitatii unei influente asupra cantitatii oferite trebuie exprimata in 2 unitati de masura diferite ve trebui sa folosim raporturi sau modificari proportionale. Numai asa vom putea compara fractiile intre ele. Cand punem in legatura raportul modificarii cantitatii sau modificarea procentuala a cantitatii si raportul influentei considerata a sta la baza acestei modificari - atunci avem de-a face cu elasticiatea. Aceasta se aplica atat in cazul ofertei, cat si al cererii. In acest capitol ne vom ocupa cu oferta. Elasticitatea ofertei Asadar elasticitatea ofertei este raportul dintre modificarea proportionala sau procentuala a cantitatii oferite dintr-un produs pe o piata si modificarea procentuala sau proportionala a influentelor care cauzeaza aceasta schimbare. In practica trebuie sa ne ocupam doar cu efectul modificarii pretului, astfel incat avem: proportia (sau % ) de schimbare a cantitatii furnizate Es= proportia (sau % ) de modificare a pretului Elasticitatea ofertei unui bun economic in functie de pret =Modificarea proportionala (sau %) cantitatii oferite/Modificarea proportionala (sau %) a pretului. Acest raport poate fi exprimat si astfel: ∆Q/Q: ∆P/P sau ∆Q/Q * P/∆P unde ∆=delta, simbolul folosit pentru a exprima "modificarea", iar Q si P reprezinta cantitatea respectiv pretul bunului avut in vedere. S-ar putea sa nu fi observat ca avem o problema in legatura cu masurarea. Masuram modificarea proportionala dintre cantitatea si pretul initial sau final? Deoarece avem de-a face cu proportionalitati, alegerea noastra va afecta rezultatul obtinut. Numai daca luam in considerare un singur punct de pe curba ofertei si daca cunostintele noastre matematice sunt suficiente, putem utiliza calculul diferential. Problema apare atunci cand suntem preocupati de o miscare semnificativa de-a lungul curbei, adica un arc de cerc. O solutie mai buna si mai corecta care are o acceptanta mai generala, este de a folosi ceea ce in realitate este elasticitatea arc a ofertei, masurand in jurul centrului fiecarei modificari, astfel incat: Q=(Q1+Q2)/2 si P=(P1+P2)/2 ∆Q=Q1-Q2 si ∆P=P1-P2
  • 49. 49 Unde: Q1 si P1 sunt cantitatea si pretul inaintea modificarii, iar Q2 si P2 sunt cantitatea si pretul dupa modificare. Aceasta metoda ne permite sa realizam acelasi model pentru elasticitatea ofertei atat in cazul unei cresteri de pret cat si in cazul reducerii acestuia. Putem ilustra acest fapt intorcandu-ne la exemplul anterior unde erau oferite 400 unitati la un pret de 6 u.m. si 500 unitati la 7 u.m.: 100/450:1/6.5 = 10/45 * 65/10 = 1.44 Calculati singuri valorile elasticitatii pentru o crestere a pretului de la 1 la 6 u.m. si pentru o reducere a pretului de la 1 la 7 u.m. Revenind la calculul nostru, daca rezultatul este mai mare decat 1 spunem ca oferta este elastica in functie de pret ; daca este mai mic decat 1 spunem ca oferta este inelastica in functie de pret ; daca este egal cu 1 spunem ca oferta are elasticitatea unitara. In cazul ofertei presupunem ca directia in care se modifica pretul (crestere sau scadere) este aceeasi cu cea a modificarii pretului, asfel incat rezultatul obtinut pentru elasticitate ofertei in functie de pret va fi pozitiv (curba ofertei are o panta pozitiva). Curbele ofertei si elasticitatea Este foarte simplu sa observam daca o anumita curba a ofertei este elastica, inelastica sau are elasticitatea unitara. Pentru curbele liniare se aplica urmatoarele reguli: 1. O curba care (atunci cand este prelungita) trce prin punctul de origine are elasticitataea unitara. 2. O curba care (atunci cand este prelungita) trece prin axa verticala (axa pretului) este elastica. 3. O curba care (atunci cand este prelungita) trce prin axa orizontala (axa cantiatii) este inelastica. Pentru curbele neliniare se aplica aceleasi reguli asupra tangentei intr-un punct al curbei respective. Observati ca intreaga curba va fi elastica, inelastica sau cu elasticitate unitara. Aplicati aceste reguli asupra curbei ofertei din capitolul 6. Demonstratiile acestor reguli sunt date intr-o scurta anexa la sfarsitul capitolului. Oferta, elasticitatea si timpul Elasticitatea ofertei in functie de pret exprima masura in care producatorii sunt capabili sa raspunda la o modificare a pretului. O astfel de reactie implica luarea deciziilor pentru productie, cantitatile si proportile factorilor trebuiind schimbate iar marketingul si distributia reorientate. Aceste schimbari implica timp iar unii producatori vor fi capabili sa le indeplineasca mai repede decat altii. Oricum, toti producatorii trebuie sa parcurga acelasi proces de adaptare insa nu concomitent. De aceea, putem afirma ca cea mai mare influenta asupra elasticitatii ofertei o are timpul si ca oferta devine din ce in ce mai elastica, pe masura ce perioada de timp se prelungeste. Aceasta afirmatie este ilustrata in Figura 4.3. care arata cum se misca curba ofertei pe masura ce perioada de timp creste.
  • 50. 50 Exercitii la capitolul 4. 1. Cu ajutorul "Cartii albastre" (Blue Book) a venitului national sau echvalentul ei din tara dvs, stabiliti contributia sectorului public la PNB (produsul national brut) in decursul ultimului deceniu. Discutati: a) motivele evidente care determina un anumit trend in rezultatele gasite; b) argumentele pentru o extensie sau o contractie a cotei sectorului public in PNB. 2. 2.In ce masura difera obiectivele intreprinderilor din sectorul public de cele ale marilor corporatii din sectorul privat? 3. Alegeti un bun de consum oarecare. Identificati si discutati influentele asupra: a) ofertei; b) elasticitatii ofertei in functie de pret pentru acest bun economic, utilizand conceptele analitice din capitolul 4. 4. Obtineti bilanturile anuale si conturile a trei mari companii publice. Aratati - pornind de la acestea - care sunt obiectivele pe care le au aceste companii. P£ S Sa Sb P1 P0 O Q0Q1Q2 Q3 Q Fig. 4.3. Elasticitatea ofertei si timpul Pe termen foarte scurt oferta este inelastica. O crestere a pretului de la P0la P1 are ca efect cresterea cantitatii oferite de la Q0 la Q1. In perioade de timp succesive producatorii sunt capabili sa regleze productia iar curba ofertei se deplaseaza la Sa iar apoi la Sb, astfel incat cantitatea oferita creste la Q2 si Q3 pe masura ce oferta devine mai elastica. Anexa A: Nota asupra elasticitatii ofertei Analizati cu atentie Figura 4.4. care reprezinta o curba a ofertei incepand in punctul de origine al graficului. Consideram ∆P modificarea pretului care determina modificarea cantitatii ∆Q. Putem aplica acum unele reguli geometrice de baza. Elasticitatea ofertei este: ∆Q/Q: ∆P/P = ∆Q/∆P * P/Q, dar geometria ne spune ca: P/Q=tanθ ; de asemenea avem: tanθ=tanθ1=∆P/∆Q, iar ∆Q/∆P=1/tanθ si tanθ*1/tanθ=1.
  • 51. 51 Asadar, din definitia elasticitatii ofertei aceasta trebuie sa fie 1 indiferent de panta curbei, cand aceasta trece prin punctul de origine. Incercati sa va testati intelegerea acestei demonstratii utilizand aceeasi metoda pentru a demonstra ca atunci cand curba ofertei intersecteaza axa verticala, aceasta trebuie sa fie inelastica. Va va fi de ajutor sa prelungiti curba ofertei pana va intalni partea negativa a axei cantitatii - in primul caz - si partea negativa a axei pretului - in al doilea.
  • 52. 52 5. UTILITATEA SI CEREREA DE CONSUM 5.1 Utilitatea Ce este utilitatea? Pana la acest nivel am vazut cum productia foloseste factori pentru a satisface nevoi (dorinte) private si publice. Acum ne vom indrepta atentia asupra consumului si vom examina cum oamenii obtin satisfactie consumand bunuri si servicii. Bineinteles ca putem obtine satisfactie din "bunuri libere" - acele bunuri obtinute fara nici un sacrificiu de resurse limitate. Intr-adevar, nu am putea supravietui fara a respira aer. Oricum, ca economisti, interesul nostru principal il reprezinta alegerile pe care le facem intre diferitele "bunurile economice" - acele bunuri ale caror productie necesita un sacrificiu de resurse. Din motive explicate in capitolul 2 aceasta satisfactie este numita de catre economisti utilitate. In capitolul 2.productia era definita ca fiind "crearea utilitatii". Aceasta pare o idee destul de simpla dar ea este deasemenea baza a ceea ce se numeste "teoria cererii de consum". Utilitatea totala si utilitatea marginala Masurarea utilitatii a creat de mult timp probleme. Incercari de a-i atribui o masura definitiva, absoluta (cardinala) nu pot da rezultate satisfacatoare avand in vedere marea diversitate a nevoilor consumatorilor. Am putea inventa o masura a valorii - sa spunem un "util" - dar acesta ar avea un sens foarte abstract. Am putea incerca sa-i dam o valoare baneasca, dar aceasta ar putea fi confundata cu pretul. Ceea ce putem afirma este ca utilitatea obtinuta din achizitionarea unui anumit bun economic depinde de cantitatea pe care deja o posedam din bunul respectiv. Pe masura ce obtinem mai mult, utilitatea totala corespunzatoare tuturor achizitiilor impreuna poate sa creasca, dar masura in care utilitatea creste va scadea cu fiecare achizitie. Observati ca avem de-a face cu doua aspecte ale utilitatii: a. Utilitatea totala - obtinuta dintr-o anumita cantitate dintr-un bun economic b. Modificarea utilitatii totale - rezultata din modificarea cantitatii totale. Aceasta modificare a utilitatti totale este utilitatea marginala. Astfel putem defini utilitatea marginala ca fiind modificarea utilitatii totale rezultata din modificarea foarte mica sau unitara a cantitatii bunului economic consumat. Matematicienii vor recunoaste aceasta ca fiind derivata de ordinul intai a utilitatii totale raportata la cantitate, adica: dU/dQ, unde U reprezinta utilitatea totala iar Q cantitatea totala. Presupunerea logica este ca utilitatea marginala tinde sa descreasca pe masura ce bunul
  • 53. 53 este obtinut. In cele din urma, utilitatea totala va atinge un nivel maxim. De exemplu, orice familie tanara stie ca nu este confortabil sa ai o casa cu putina mobila. Insa pe masura trecerii timpului va fi achizitionata tot mai multa mobila si confortul va creste. Totusi, daca va avea loc o achizitie brusca de multa mobila (de exemplu de la o ruda), atunci cand casa este deja plina, acest lucru poate fi resimtit drept o povara si o parte din mobila veche - care a fost binevenita la un nivel mai scazut al posesiei - va trebui sa dispara. Aceasta presupunere cu privire la utilitatea totala si in special la utilitatea marginala descrescatoare este prezentata grafic in Figura 5.1. in care modificarea utilitatii totale pe masura cresterii cantitatii este conturata in "pasi" de-a lungul curbei. U 80 5 70 10 -5 TU 60 50 15 40 20 30 20 10 0 30 20 15 10 5 Q 1 2 3 4 5 -5 8 MU Fig. 5.1. Utilitatea marginala descrescatoare. Pasii descrescatori ai utilitatii totale sunt conturati cu ajutorul curbei utilitatii marginale. Observati marimea descrescanda a pasilor utilitatii totale pe masura ce cantitatea creste;de exemplu, consumul primei unitati aduce 30 de unitati de utilitate, al doilea 20 unitati, al treilea 15 unitati etc. Aceasta reflecta clar ideea de utilitate marginala descrescanda. Curba utilitatii marginale reprezinta relatia dintre utilitatea marginala si cantitatea (constanta) care se adauga succesiv. Aceasta la randul ei exprima relatia negativa dintre cantitate si utilitatea marginala. De exemplu, o crestere de la 3 la 4 unitati consumate aducea 10 unitati de utilitate totala iar in timp ce cantitatea consumata creste la 5, utilitatea marginala scade la 5 unitati. Utilitatea si pretul Daca introducem banii in consideratiile noastre, putem face niste observatii suplimentare. Banii insisi vor avea o utilitate deoarece pot fi folositi pentru a cumpara alte bunuri. Orice suma cheltuita pentru bunul A nu mai este disponibila pentru bunul B. Observati din nou conceptul de cost de oportunitate. Consumatorul rational va cheltui din banii sai pentru a achizitiona un bun doar atunci cand utilitatea suplimentara obtinuta prin achizitie este mai mare decat utilitatea banilor cheltuiti. Daca este vorba de cumpararea unui bun sau a unui tip de bunuri, atunci consumatorul rational va continua sa o faca pana cand cele doua utilitati vor fi egale, adica pana cand utilitatea marginala a ultimei unitati din bunul achizitionat este egala cu utilitatea marginala a banilor, inmultit cu cantitatea de bani necesara pentru a cumpara bunul. Punand acest rationament intr-o forma mai formala, putem spune ca un consumator rational este pregatit sa cumpere un bun economic (X) pana la nivelul cantitativ la care:
  • 54. 54 UM(X)=P(X)*UM(bani) unde: UM(X) - utilitatea marginala obtinuta prin achizitionarea ultimei unitati din bunul X P(X) - pretul unitar al bunului UM(bani) - utilitatea marginala a ultimei unitati monetare disponibila consumatorului P(X)*UM(bani) - cantitatea de bani necesara pentru a cumpara bunul X inmultit cu utilitatea marginala a banilor, mai exact utilitatea obtinuta prin cheltuirea banilor in situatia cea mai preferata. Aceasta reprezinta evaluarea monetara a consumatorului pentru utilitatea obtinuta prin achizitionarea ultimei unitati din bunul respectiv. Consumatorul este in echilibru numai atunci cand este atins acest nivel deoarece nu mai exista nici un stimulent care sa-l determine sa-si modifice nivelul de achizitie. Cele doua elemente concurente -banii si timpul - au pentru consumator valori marginale egale. Acest lucru poate fi exprimat si astfel: UM(X)/P(X) = UM(bani) (A) In mod normal exista desigur o alegere intre diferite bunuri si servicii si intre bunuri si bani. Problema care il preocupa pe consumator este de a repartiza banii disponibili intre bunurile concurente astfel incat sa atinga cel mai inalt nivel de utilitate. Asadar, actionand rational, consumatorul va face acest lucru astfel incat ultima unitate monetara cheltuita pe fiecare din bunurile disponibile ii va aduce aceeasi utilitate aditionala. Utilitatea marginala a fiecarei unitati monetare cheltuite va fi acum aceeasi pentru toate bunurile achizitionate. Daca se realizeaza acest lucru, atunci se instaleaza din nou o stare de echilibru pentru ca nici o modificare a structurii cheltuielilor nu mai poate duce la cresterea utilitatii. Utilitatea totala poate sa creasca numai atata timp cat exista posibilitatea alegerii unui alt bun a carui utilitate marginala per unitate monetara cheltuita sa fie mai mare. Cand toate utilitatiile marginale per unitate monetara sunt identice acest lucru nu mai este posibil. Aceasta conditie de echilibru, luand in considerare utilitatea marginala a banilor, poate fi exprimata formal astfel: UM(X)/P(X)=UM(Y)/P(Y)=….=UM(bani)/P(bani) Dar cum P(bani)=1 rezulta: UM(X)/[P(X)*UM(bani)]=UM(Y)/[P(Y)*UM(bani)]=1 Consumatorii doresc sa se foloseasca de un bun pana la punctul in care utilitatea sa marginala este zero. Aceasta ar duce la maximizarea utilitatii totale. Totusi acest lucru este imposibil. Vom arata de ce: ecuatia (A) de mai sus implica faptul ca utilitatea marginal a banilor trebuie sa fie de asemenea zero. Insa - din pacate - cei mai multi dintre noi nu avem venituri atat de mari pentru ca acest lucru sa poata avea loc. In consecinta, intotdeauna va exista o restrictie bugetara care ne va impiedica sa consumam intreaga cantitate dorita din fiecare bun. Chiar si atunci cand are loc aceasta restrictie, ea il va determina pe consumator sa aleaga acea forma a consumului in care: UN(X)/P(X)=UM(Y)/P(Y) Observati ca aceasta ecuatie este identica cu: UM(X)/UM(Y)=P(X)/P(Y)
  • 55. 55 ceea ce inseamna ca raportul dintre utilitatile marginale ale bunurilor X si Y este egal cu raportul dintre preturile lor unitare. Sa consideram urmatorul tabel care va contine utilitatile pentru bunurile X si Y, preturile acestora fiind 5 u.m. respectiv 6 u.m. X Y Unitati achizitionate Utilitate totala Utilitate marginala Utilitate totala Utilitate marginala 0 0 0 1 50 50 80 80 2 90 40 130 50 3 120 30 170 40 4 145 25 206 36 5 160 20 236 30 Presupunem: consumatorul cumpara 5X si 4Y. Raportul utilitate marginala-pret va fi: UM(X)/P(X)=20/5=4 UM(Y)/P(Y)=36/6=6 Utilitatea totala a acestei combinatii este 160X+206Y=366. Raportul utilitate marginala- pret este mai mare pentru Y decat pentru X astfel incat argumentul nostru si presupunerea privind utilitatea marginala descrescatoare arata ca - daca va cumpara mai putin din X si mai mult din Y - consumatorul va avea un beneficiu mai mare. Sa presupunem ca va modifica programul de achizitii astfel: 4X+5Y. Raporturile vor fi acum: pentru X 25/5=5 pentru Y 30/6=5 Utilitatea totala a acestei noi combinatii este 145X+236Y=381, ceea ce reprezinta o crestere a utilitatii totale cu 15 unitati, realizata prin cheltuirea unei unitati monetare suplimentare. Daca bugetul consumatorului este limitat la 50 u.m. aceasta va fi cea mai mare utilitate posibila. Exercitiile pe computer la capitolul Utilitate implica unele calcule simple bazate pe acest principiu. Cantitatea din oricare bun cumparat de consumator va fi determinata de restrictiile bugetare si de evaluarea bunurilor disponibile. Daca ne uitam din nou la conditia de echilibru UM(X)=P(X)*UM(bani). Atunci - presupunand o utilitate marginala constanta a banilor - este posibil sa identificam o relatie clara inte pret si cantitatea ceruta. MU P£ P£ 50 40 30 20 MU P0
  • 56. 56 10 0 1 2 3 4 5 Q O Q0 Q Fig. 5.2.Curba cererii Fig. 5.3. Surplusul consumatorului. Aceasta relatie este relevata de Figura 5.2.care se bazeaza pe utilitatea bunului X. Presupunand ca UM=P*UM(bani), consumatorul este pregatit sa plateasca 50 u.m. pentru prima unitate, 40 u.m. pentru a doua, 30 u.m. pentru a treia etc. De aici reiese relatia normala pret- cantitate de pe curba cererii in forma sa obisnuta. Surplusul consumatorului Graficul din Figura 5.2. ilustreaza faptul ca - pentru prima unitate - consumatorul a fost pregatit sa plateasca 50 u.m., doar 40 u.m. pentru a doua si 30 u.m. pentru a treia. Aceasta reiese din premisa utilitatii marginale descrescande. In mod normal, atunci cand cumparam produse platim acelasi pret pentru toate unitatiile achizitionate. Astfel, daca pretul este de 30 u.m. vom continua sa cumparam atata timp cat evaluarea noastra a produsului este mai mare sau egala cu pretul. In acest caz vom cumpara 3 unitati, deoarece evaluarea pentru a treia unitate este de 30 u.m. Observati insa ca suntem capabili sa cumparam a doua unitate cu 10 u.m. iar prima cu 20 u.m. mai putin decat am fi fost pregatiti sa platim. Aceasta diferenta dintre ceea ce suntem pregatiti sa platim pentru un bun si pretul pe care il platim in realitate se numeste surplusul consumatorului. In Figura 5.3. surplusul consumatorului este reprezentat de zona colorata dintre linia pretului pietei si curba cererii. Pana la acest nivel analiza utilitatii ne-a oferit cateva imagini asupra cererii dar s-ar putea sa aveti unele nelamuriri in legatura cu presupunerile facute. Sunt consumatorii intotdeauna rationali? Aceasta pare putin probabil insa trebuie subliniat ca am folosit termenul de "utilitate" intr-un sens foarte restrans - pentru a arata ca un consumator va cauta sa-si maximizeze utilitatea. Nu am analizat sensul, valoarea sociala si cat este de dezirabila utilitatea obtinuta. foarte importanta este presupunerea facuta in legatura cu utilitatea marginala a banilor. Am considerat ca aceasta ramane constanta, indiferent cat de multi sau cat de putini bani avem. Insa o teorie care afirma ca utilitatea tuturor bunurilor este descrescatoare - cu exceptia celui care ne permite sa cumparam altele - este afectata de o slabiciune evidenta. Ar fi mult mai bine daca am putea elimina din analiza noastra incercarea de a da utilitatii o valoare absoluta. Daca abandonam atribuirea de valori absolute sau cardinale utilitatii, va fi totusi posibila considerarea unor valori ordinale. Prin acestea intelegem ca putem atribui bunurilor o ordine a preferintei. Putem spune, de exemplu, ca pretuim bunul Y mai mult decat bunul X, fara sa definim valoarea lui X sau Y. Aceasta este presupunerea care sta la baza curbei indiferentei. 5.2 Curba indiferentei
  • 57. 57 Trasaturi generale ale curbelor indiferentei O curba a indiferentei consumatorului este o linie intr-un grafic care arata combinatii de bunuri sau "cosuri" de bunuri care aduc conumatorului aceeasi utilitate totala. Un exemplu este dat in Figura 5.4. Curba indiferentei arata ca un consumator ale carui preferinte sunt ilustrate de curba respectiva este satisfacut in aceeasi masura de urmatoarele combinatii ale bunurilor X si Y: 5Y+2X, 2Y+6X, 1Y+9X Observati schimbarea valorii relative ale lui X si Y sugerata de catre curba. Atunci cand consumatorul are numai o unitate din Y, el este pregatit sa renunte la 3 unitati din X pentru a obtine o alta unitate din Y. Astfel, la un nivel scazut al posesiei are loc relatia 1Y=3X, dar la un nivel mai ridicat al posesiei valoarea marginala a lui Y s-a diminuat astfel incat 1Y=1X. Acest principiu este cunoscut sub numele de rata marginala de substitutie descrescatoare. Daca acceptam acest principiu, atunci trebuie sa acceptam si ideea ca forma curbelor indiferentei va fi intotdeauna asemanatoare cu cea din Figura 5.4. - convexa in raport cu punctul de origine al graficului. Poate ati remarcat deja asemanarea dintre curba indiferentei si izocuanta din capitolele 2 si 3. Intr-adevar, daca folosim aceleasi argumente ca cele din capitolul 3, putem arata ca panta din orice punct al curbei indiferentei pentru X si Y este: -UM(X)/UM(Y) O curba arata un nivel al utilitatii totale. Cu cat curba este mai indepartata de origine, cu atat este mai mare nivelul de utilitate atins. Putem concepe o serie sau o "harta" a curbelor indiferentei care sa cuprinda nivelurile posibile ale utilitatii totale obtinuta din diferitele combinatii ale bunurilor disponibile. O parte dintr-o asemenea harta este prezentata in Figura 5.5. Termenul de curba a indiferentei indica faptul ca un consumator este indiferent sau la fel de satisfacut de diferitele combinatii ale bunurillor respective. Y 5 4 3 2 1 I 0
  • 58. 58 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 X Fig. 5.4. Curba indiferentei Consumatorul este satisfacut in mod egal si deci este indiferent in alegerea oricarei combinatii X-Y de pe curba I. Alegerea optima Pentru a putea gasi cea mai buna combinatie de bunuri care stau la dispozitia consumatorului trebuie sa cunoastem: a. Pretul unitar al fiecarui bun disponibil b. Venitul sau bugetul consumatorului, adica suma totala disponibila pentru achizitionarea bunurilor. Daca luam din nou in considerare doua bunuri, situatia este ilustrata in Figura 5.6. Sa presupunem ca bugetul nostru este de 36 u.m. si ca il vom putea cheltui pentru bunurile X si Y. Preturile unitare sunt 3 u.m. pentru X si 2 u.m. pentru Y. In Figura 5.6. AB reprezinta toate combinatiile posibile dintre X si Y care pot fi obtinute prin cheltuirea a 36 u.m. - cu conditia ca fiecare bun sa poata fi achizitionat in orice fractiune de unitate. Observati ca linia AB - pe care noi o numim linia bugetului - este asemanatoare curbei izocostului din capitolul 3. Din nou, folosind argumente din acel capitol putem arata ca panta liniei bugetului este: -P(X)/P(Y), unde P(X)=pretul lui X si P(Y)=pretul lui Y. Y I2 I1 I0 O X Fig. 5.5. Harta indiferentei. Cele 3 curbe ale indiferentei reprezinta 3 niveluri ale utilitatii totale care cresc odata cu distanta fata de punctul de origine al graficului. I2 reprezinta o utilitate totala mai mare decat I1, care la randul ei este mai mare decat I0. Y A 15 Z1 I2 9 I1
  • 59. 59 3 I0 0 B 2 6 10 12 X Fig. 5. 6. Optimul alegerii. Cea mai buna combinatie posibila dintre X si Y - data de linia bugetului AB si de preturile lui X si Y - este 6X+9Y, fiind in punctul in care linia bugetului atinge cea mai ridicata curba a indiferentei I1. Trei niveluri ale utilitatii totale sunt reprezentate de I0, I1 si I2.Unul reda un ansamblu de 10X+3Y (30 u.m. +6 u.m.) iar celalalt 2X+3Y (6 u.m. +30 u.m.). Fiecare dintre aceste ansambluri este posibil si fiecare asigura aceeasi utilitate I0. Este insa acesta cel mai bun rezultat pe care il poate realiza consumatorul? Figura 5.6. ne arata ca este posibila atingerea unei curbe a indiferentei superioare - I1. Linia bugetului atinge (mai exact: este tangenta) aceasta curba in punctul Z1 care asigura un ansamblu de 6X+9Y (18 u.m. +18 u.m.). O curba a indiferentei mai inalta nu pote fi atinsa (de ex. I2). Punctul Z1 reprezinta cel mai bun nivel al utilitatii care poate fi atins in conditiile date precum si ansamblul de produse pe care consumatorul rational il va alege. Atunci cand o linie a bugetului este tangenta la o curba a indiferentei, pantele lor vor fi egale. Astfel: UM(X)/UM(Y)=P(X)/P(Y) Aceasta se aseamana cu argumentul din capitolul 3 in care se precizeaza ca cel mai bun nivel al productiei se atinge atunci cand panta curbei izocostului este egala cu panta izocuantei. De asemenea putem face deductia ca un consumator rational care doreste sa realizeze cea mai buna combinatie de achizitii o va cauta pe aceea care determina: UM(X)/UM(Y)=P(X)/P(Y) sau UM(X)/P(X)=UM(Y)/P(Y) Observati ca aceasta ne aduce din nou la concluzia trasa din analiza utilitatii marginale, si anume ca un consumator va fi in echilibru si va utiliza cel mai bine posibil resursele sale limitate cand raportul dintre utilitatiile marginale ale bunurilor disponibile este egal cu raportul preturilor lor, astfel incat el va obtine aceeasi utilitate marginala per unitate monetara cheltuita pe ficare bun. Curbele indiferentei si modificarile venitului Daca are loc o modificare a sumelor pe care consumatorii le cheltuiesc, fara o modificare a preturilor unitare, atunci va exista o noua linie a bugetului paralela cu cea veche. In Figura 5.7. se presupune ca venitul a scazut de la 36 u.m. la 24 u.m. iar pretul lui X si al lui Y au ramas la acelasi nivel, si anume 3 u.m. si respectiv 2 u.m. Noua cantitate maxima din X ce poate fi cumparata a scazut la 8 iar cea din Y la 12 unitati. Miscarea liniei bugetului determinata de aceste schimbari va face ca aceasta sa fie tangenta la o curba a indiferentei I0 inferioara iar ansamblul de bunuri nou ales va fi 6Y+4X (12 u.m. +12 u.m.).
  • 60. 60 Y 18 12 9 Z1 I1 6 Z0 0 I0 4 6 8 12 X Fig. 5.7. Efectul modificarii venitului. Un venit inferior determina o noua linie a bugetului care poate atinge doar curba inferioara a indiferentei I0. Efectul modificarii pretului Curbele indiferentei pot fi de asemenea utilizate pentru a ilustra efectul modificarii pretului. Acesta este reprezentat in Figura 5.8. unde cea mai joasa curba a indiferentei I a fost lasata deoparte iar o a doua linie a bugetului AC a fost introdusa pentru a arata efectul reducerii pretului lui X la 2, 25 u.m. Cea mai mare cantitate din X ce poate fi cumparata (la nici un Y cumparat) creste de la 12 (36:3) la 16 (36:2, 25). Aceasta modificare a pretului aduce noua linie a bugetului AC tangenta in Z2 la curba superioara a indiferentei I2.Noul ansamblu este format din 6, 75Y+10X. Modificarea pretului a dus asadar la cresterea cantitatii cumparate din X - a carui pret a scazut - si la reducerea cantitatii cumparate din Y - a carui pret a ramas acelasi. Curbele indiferentei si curbele cererii. Curbele indiferentei ne ajuta sa deducem forma curbei cererii care releva relatia pret- cantitate pentru diferitele bunuri. Sa analizam din nou Figura 5.8. si ceea ce se intampla cu bunul X. La un pret de 3 u.m. cantitatea consumata - indicata de punctul Z1 - era de 6 unitati. Cand pretul a scazut la 2, 25 u.m. cantitatea consumata a crescut la 10 unitati. Aceasta schimbare este ilustrata de graficul din Figura 5.8. b. unde cantitatea este reprezentata pe axa orizontala iar pretul pe axa verticala. Y 18 9 Z1 6.75 Z2
  • 61. 61 B C 0 6 10 12 16 Fig. 5.8. a P £ 3 2.25 D O 6 10 X Fig. 5.8. b Cand pretul lui X scade, cantitatea consumata din X creste de la 6 la 10 unitati. Acest fapt este relevat de relatia pret-cantitate indicata de curba cererii D. Bineinteles, aceasta releva doar cantitatile pentru 2 niveluri de pret si avem evident nevoie de mai mult pentru a putea face o estimare realista a cererii. Totusi, daca acceptam faptul ca cerera pentru bunul X este liniara pentru un numar limitat de preturi, putem deduce cantitatile cerute la nivelul preturilor cunoscute - precum si in jurul acestor preturi. Acest fapt este sugerat de prelungiriile punctate ale liniei. Efectul de venit si efectul de substituire a modificarii pretului Sa analizam inca o data Figura 5.8. unde deplasarea liniei bugetului l-a determinat pe consumaror sa treaca de la ansamblul Z1 la Z2 si sa obtina o cantitate sporita de bunuri la noul nivel al utilitatii totale. Observati modificarea aparuta in consumul bunului X al carui pret a scazut. Cantitatea sporita din X este pe de-o parte rezultatul modificarii raportului dintre utilitatea marginala si pret - determinata de reducerea pretului. Acest fenomen se numeste efectul de substituire. Pe de-alta parte este rezultatul cresterii puterii de cumparare determinata de scaderea pretului. De exemplu, sa presupunem ca trebuie cumparam 50 litri de benzina pe saptamana pentru a ne deplasa la serviciu. Daca pretul benzinei scade cu 0, 10 u.m. per litru atunci vom avea in plus 5 u. m pe saptamana. Putem folosi acesti bani pentru a cumpara mai multa benzina destinata altor deplasari de placere. Deoarece venitul disponibil real a crescut, acesta se numeste efectul de venit. Putem identifica aceste efecte in Figura 5.9. unde echilibrul initial - inaintea modificarii pretului - este in A. Dupa modificarea pretului echilibrul este in B. Sa ne imaginam ca - dupa modificarea pretului lui X - venitul consumatorului a fost redus astfel incat a fost readus la curba indiferentei initiala I0, anuland astfel efectul de venit al modificarii pretului. Putem vizualiza aceasta presupunere desenand ceea ce se numeste linia compensatorie a venitului paralel la noua linie a bugetului astfel incat sa atinga curba indiferentei in punctul C. In acest punct vor fi cumparate Xc unitati din X. Aceasta indica faptul ca diferenta Xc-Xa reprezinta cresterea cantitatii care poate fi atribuita efectului de substituire prin deplasarea dealungul curbei indiferentei rezultata din modificarea relativa de pret. Cresterea cantitatii
  • 62. 62 consumate din X - Xb-Xc unitati - poate fi atribuita deplasarii la un nivel mai ridicat al utilitatii totale, adica efectului de venit. Observati ca in aceasta ilustratie exista de asemenea un mic efect al venitului asupra conumului lui Y, a carui cerere creste usor. Aceasta nu este neobisnuit. De exemplu, daca pretul benzinei scade putem folosi venitul suplimentar disponibil pentru a cumpara alte bunuri. Y P P1 A B C O Xa Xc Xb Q R1 R X Fig. 5.9. Efectul de venit si efectul de substituire. O reducere a pretului lui X deplaseaza linia bugetului de la PQ la PR, permitand consumatorului sa treaca din punctul A de pe curba indiferentei I0 in punctul B de pe curba superioara a indiferentei I1. O reducere compensatorie a venitului reprezentata de linia P1R1 determaina o deplasare de-a lungul curbei indiferentei initiale spre punctul C cauzata de modificarea pretului X si Y. A - C este efectul de substituire. C - B (de pe curba superioara a indiferentei) este efectul de venit. Insa trebuie ca efectul de venit si efectul de substitutie sa fie intotdeauna aceleasi? Efectele combinate ale celor doua vor determina intotdeauna modificarea cantitatii in sens opus celei determinate de modificarea pretului? Sa privim Figura 5.10. In aceasta ilustratie starea de echilibru initiala este din nou in A iar noua stare de echilibru care urmeaza dupa scaderea pretului lui X este din nou in B. Efectul de substitutie rezultat din miscarea de-a lungul curbei initiale a indiferentei I0 este in Xc dar acum efectul de venit determina o reducere a cantitatii dorite. Cantitatea Xb se afla la un nivel mai jos decat Xc, insa mai sus decat cantitatea initiala Xa. In acest caz, ori de cate ori echilibrul final se afla intre cantitatea initiala (Xa) si cresterea datorata modificarii raportului pretului (efectul de substitutie al Xc-Xa), bunul este descris ca fiind inferior. Aceasta din cauza ca o crestere a venitului a dus la reducerea cantitatii consumate. Aceasta tendinta - legata de dorinta de a opta pentru bunuri pe care consumatorul si le poate permite la noul nivel mai ridicat al venitului - este examinata indeaproape in capitolul 6. Sa analizam Figura 5.11. Din nou, linia bugetului initiala determina un echilibru in punctul A iar cantitatea dorita din bunul X este Xa. Pretul lui X scade iar consumatorul se
  • 63. 63 deplaseaza la curba superioara a indiferentei I1, noul echilibru insalandu-se in B. Totusi, in aceasta situatie cantitatea dorita scade la Xb. Efectul de substitutie (Xc-Xa) este insa tot pozitiv, dar este depasit ca importanta de efectul de venit, care este foarte puternic (Xc-Xb). Un astfel de bun este descris ca fiind un bun Giffen. Acest caz foarte rar in care o scadere de pret duce la o scadere a cantitatii consumate este de asemenea analizata detaliat in capitolul 6. Totusi, observati ca - cu toate ca efectul de venit poate conduce la o modificare pozitiva sau negativa a cantitatii consumate - efectul de substitutie are intotdeauna un efect negativ asupra cantitatii; intotdeauna va determina modificarea cantitatii in sensul opus modificarii pretului. Y P A B P1 C 0 Xa Xb Xc Q R1 R X Fig. 5.10. Efectul de venit si efectul de substitutie pentru un bun inferior. Modificarea pretului si a venitului sunt aceleasi ca si in Fig. 5.9. Insa aici efectul de venit al deplasarii la B pe curba superioara a indiferentei I1 este reducerea consumului bunului X de la Xc la Xb. Un bun al carui consum scade odata cu cresterea venitului se numeste bun inferior. Y P B A P1 C 0
  • 64. 64 Xb Xa Xc Q R1 R X Fig. 5.11. Efectul de venit si efectul de substitutie pentru un bun Giffen. Modificarea pretului si a venitului sunt aceleasi ca si in Fig. 5.10. Insa aici reducerea provocata de efectul de venit este atat de mare incat depaseste cu mult cresterea datorata efectului de substitutie iar consumul scade ca urmare a reducerii pretului. pentru un asemenea bun Giffen (rar intalnit) o crestere a pretului duce de asemenea la cresterea consumului. Exercitii la capitolul 5 1. Completati urmatorul tabel: Produsul A Produsul B Unitati achizitionate Utilitate totala Utilitate marginala Utilitate totala Utiliate marginala 1 100 80 2 160 60 50 3 210 170 40 4 45 195 5 295 15 a. Ce combinatie intre A si B ar cumpara un consumator rational daca prtetul unitar al lui A este 9 u.m., cel al lui B este 5 u.m. iar bugetul disponibil pentru a fi cheltuit pe cele doua bunuri este 60 u.m.? b. Care ar fi efectul reducerii pretului lui A la 8 u.m., toate celelalte conditii ramanand neschimbate? Justificati raspunsurile dvs folosind conceptele analitice explicate in capitolul 5. 2.Folosind propriile date si o hartie milimetrica, alcatuiti o curba a cererii cu ajutorul analizei curbelor indiferentei. 3. In Marea Britanie - intre anii 1955 si 1965 - venitul a crescut dar cantitatea de motociclete ceruta a scazut. Cum explicati acest lucru? Ilustrati si discutati acest efect cu ajutorul curbelor indiferentei. 4. Discutati si ilustrati efectul de venit si efectul de substitutie al modificarilor de pret. De ce sunt acestea importante pentru guverne atunci cand modifica impozitele pe consum?
  • 65. 65 6. CEREREA 6.1 Influente asupra cererii Analiza utilitatii a sugerat existenta a trei factori majori care influenteaza cererea pentru un produs. In capitolul 5 am aratat cum atat cererea pentru X cat si cererea pentru Y se pot modifica drept urmare a modificarii pretului lui X, demonstrand astfel ca cerera pentru un bun poate fi influentata atat de schimbari ale propriului pret, cat si ale preturilor altor bunuri. In capitolul 5 am aratat de asemenea cum modificari ale venitului disponibil pot afecta cererea. Acestea si alte influente asupra cererii necesita o examinare mai detaliata. Pana la acest nivel ne- am referit la consumator si la consumatori fara a face vreo diferenta intre cei doi termeni. Unele studii economice afirma ca cererea totala dintr-o piata este suma actiunilor tuturor cumparatorilor individuali sau agregatul preferintelor de consum individuale. Din punct de vedere matematic aceasta afirmatie este corecta, dar nu poate fi aplicata practic de catre economisti, care trebuie sa lucreze cu probabilitati mai complexe decat pot fi relevate de catre poftele si capricile indivizilor. Nu este posibila determinarea curbelor cererii prin identificarea si agregarea dorintelor indivizilor. Totusi este posibila si aplicabila la scara larga identificarea si inregistrarea actiunilor unor grupuri. De exemplu, un manager de magazin nu se poate referi la fiecare client in parte pentru a prezice ce va cumpara acesta. El poate insa sa prezica suma medie pe care fiecare 1000 de consumatori care trec prin magazinul sau o vor cheltui si poate repartiza cheltuielile acestora pe categorii de bunuri - cu o anumita exactitate. Functiile cererii care stau la baza luarii deciziilor de productie si de orientare a marketingului dintr-o firma sunt derivate din studiul unor grupuri identificabile de pe piata. Ne vom ocupa in continuare de cerere in acest sens. Pretul propriu al bunului si preturile altor bunuri Am aratat deja cu ajutorul unei demonstratii teoretice cum poate fi determinata o curba a cererii si ca aceasta ne arata ca - pentru un bun economic - cantitatea ceruta se misca in sens opus modificarii pretului acestuia. Acest fapt reflecta o relatie normala intre pret si cantitate pentru care exista o multime de dovezi practice. Efectul modificarii altor preturi va depinde de relatia existenta intre bunurile luate in considerarede.
  • 66. 66 Daca bunurile sunt substituibile si daca consumatorii doresc sa cumperere mai mult dintr- unul pentru a compensa lipsa celuilalt atunci ne putem astepta ca o crestere a pretului la unul din produse sa determine o crestere a cererii pentru celalalt. Exista o relatie pozitiva intre cantitatea cumparata din A si pretul lui B atunci cand A si B sunt substituibile. Carnea de vita si cea de oaie sunt exemple clasice ale acestei relatii dintre bunuri. Daca bunurile sunt complementare si legate astfel intre ele prin faptul ca utilitatea unuia depinde cel putin intr-o oarecare masura de disponibilitatea celuilalt - atunci o modificare a pretului unuia dintre ele va avea un efect asemanator cu modificarea pretului celuilalt. De exemplu, cei mai multi oameni fac fotografii atunci cand sunt in concediu. Daca pretul sejururilor scade si mai multi oameni vor profita de ele, atunci cererea pentru filme foto se poate spune ca va creste. Nu este intotdeauna necesar sa existe o legatura directa intre bunuri pentru ca schimbarea pretului unuia sa influenteze cererea pentru celalalt. Daca un bun este un element principal al cheltuielilor unei gospodarii, atunci o crestere a pretului acestuia va determina reducerea venitului disponibil pentru celelalte bunuri. Daca pretul benzinei creste, multi oameni nu vor reusi imediat sa diminueze cantitatea de benzina pe care o consuma. Este nevoie de timp pentru a readapta modul de viata si obiceiurile de cumparare, pentru a inlocui masina cu una mai mica sau pentru a se muta mai aproape de serviciu. In timpul acestei perioade de adaptare cererea pentru bunuri care nu sunt absolut necesare vietii de zi cu zi va scadea, chiar daca aceste nu au nici o legatura cu benzina si mijloacele de transport. Venitul In mod normal ne asteptam ca o crestere a venitului sa duca la o crestere a cererii pentru majoritatea bunurilor. Totusi, pentru a avea vreun efect venitul afectat de modificari trebuie sa fie acea parte destinata achizitionarii bunurilor examinate. Intotdeauna ne intereseaza venitul net care ramane dupa plata impozitelor si a "semiimpozitelor" (contributia la casa nationala de asigurari si pensia obligatorie). Chiar si o parte a acestui venit nu este cu adevarat disponibila odata ce s-a adoptat un anumit stil de viata. Cele mai multe gospodarii trebuie sa plateasca dobanda ipotecara sau chirie si alte cheltuieli precum combustibil si transport intre casa si serviciu. Suma din venit care ramane dupa efectuarea acestor cheltuieli (daca ramane ceva) se numeste venitul discretionar. O modificare a ratei ipotecare pentru o gospodarie poate duce la o modificare semnificativa a venitului discretionar al acesteia, influentand astfel cererea pentru o larga varietate de bunuri. Chiar daca in mod normal cererea se modifica in acelasi sens cu pretul bunului exista exceptii - dupa cum am vazut in capitolul 5. Atunci cand in Marea Britanie veniturile au crescut - intre anii 1950 si 1960 - cererea pentru motociclete s-a diminuat ca urmare a faptului ca oamenii au preferat masinile ca mijloace de transport. Astfel, motocicletele ar putea fi numite bunuri inferioare in comparatie cu masinile. Alcatuiti o lista cu alte exemple si discutati-le cu profesorul dvs. Acesta poate fi un aspect important al modificarii cererii dintr-o tara in curs de dezvoltare. Preferintele consumatorului Stim cu totii ca moda se schimba, uneori foarte repede -de exemplu pentru skateboarduri- alteori foarte incet - de exemplu pentru alimentele consumate la micul dejun. Unele schimbari precum purtarea unor haine mai putin formale si renuntarea la fumat reflecta mutatii profunde
  • 67. 67 ale atitudinilor si stilurilor de viata din societate. Altele pot reflecta doar mode trecatoare. Firmele trebuie sa fie constiente de aceste schimbari oricat de dificila ar fi prezicerera si masurarea lor. Marketingul si publicitatea Multi manageri si economisti nu ar fi de acord cu ideea ca firma exista numai pentru a satisface dorintele consumatorilor, adaptandu-se la modificarile preferintelor consumatorilor. Firma de asemenea stimuleaza si dezvolta aceste dorinte. O cale catre succes consta in abilitatea de a detecta dorinte latente si tendintele si apoi, producand bunuri potrivite si printr-un marketing viguros, sa le transforme in cerere. La acest nivel putem simplifica analiza noastra admitand faptul ca cererea va fi influentata de publicitate. pentru bunuri de pe piete cu concurenta puternica cererea nu va depinde atat de mult de volumul publicitatii ci mai degraba de modificari ale publicitatii in comparatie cu firmele competitoare. Daca firma A sporeste publicitatea cu 25% iar competitorii nu fac nici o schimbare, atunci ne asteptam ca firma A sa reuseasca o oarecare crestere a vanzarilor. Dimensiunea pietei potentiale Cererea totala realizata de o firma trebuie de asemenea sa depinda de numarul clientilor potentiali. Acest fapt este influentat atat de deciziile firmei, cat si de factori externi. De exemplu, o firma poate decide sa-si extinda operatiunile de marketing din Europa in Asia. Aceasta decizie poate avea la baza tendinta generala de extindere a retelelor de televiziune in marile orase din Asia, permitand firmelor sa foloseasca publicitatea intr-o masura mai mare. Schimbarile din domeniul telecomunicatiilor si transportului au jucat intotdeauna un rol important in determinarea dimensiunii pietei. Pe de-alta parte, unele schimbari nu cad sub sfera de influenta a firmelor. Modificarea structurii populatiei determinata de cresterea sau scaderea ratei natalitatii si a mortalitatii va afecta piata potentiala pentru o mare varietate de bunuri si servicii. Asteptarile privind viitorul Decizia unei persoane de a cumpara sau de a nu cumpara un bun depinde de reactia sa la variabilele subliniate mai sus si - in plus - de asteptarile priviind miscarile lor viitoare. Putem sa ne decidem sa cumparam o masina saptamana aceasta chiar daca pretul ei tocmai a urcat, in cazul in care credem ca pretul ei ar putea sa mai creasca luna viitoare. Daca facem o achizitie cu ajutorul unui credit care implica plati viitoare vom fi mai dispusi sa cumparam daca avem motive sa credem ca venitul nostru va creste in luniile urmatoare. Vom fi insa mai putin inclinati spre cumparaturi daca ne asteptam ca preturile sa scada sau daca este posibil ca patronul nostru sa efectueze niste concedieri in viitorul apropiat. Alte influente Influentele enumerate mai sus sunt considerate a fi cei mai importanti factori care influenteaza cererea. Insa exista desigur si altele. De exemplu, daca se imbunatateste calitatea
  • 68. 68 sau increderea intr-un produs autohton - cum ar fi masinile de spalat vase - atunci mai multi oameni vor dori sa il foloseasca. 6.2 Modificarile cererii Ecuatia cererii Putem rezuma influentele majore asupra cererii sub forma unei ecuatii generale, care se refera la o anumita perioada de timp. Daca dorim sa analizam cererea in perioade diferite de timp, atunci si aceasta variabila va trebui luata in considerere. Qd=f(P, P0, Y, G, M, D, V, Z) In aceasta ecuatie avem: Qd =cantitatea ceruta dintr-un bun pe o anume piata P =pretul bunului P0 =preturile altor bunuri Y =venitul disponibil G =gusturile sau preferintele consumatorilor M =marketingul respectiv publicitatea facuta D =dimensiunea pietei potentiale V =asteptarile priviind viitorul Z =alte influente nespecificate, ca de exemplu modificari ale perioadei de timp analizate sau starea vremii Functia f() indica faptul ca cererea depinde de influentele notate simbolic intre paranteze, dar ca nu dorim sa specificam forma exacta pe care relatia o ia in fiecare caz. O relatie posibila poate fi: Q=aP+bP0+cY+dG+gM+mD+pV Se poate discuta asupra faptului ca expresiile D si E pot fi lasate la o parte din ecuatie pornind de la constatarea ca acestea influenteaza valorile lui a, b, c si d. Matematic aceasta este procedura cea mai binevenita dar la acest nivel includerea lor in ecuatie subliniaza importanta lor. Aceasta ecuatie ne atentioneaza de asemenea asupra faptului ca diferitele influente pot actiona in sensuri diferite, in acelasi timp. Preturile ar putea sa scada, dar si veniturile iar asteptarile priviind veniturile viitoare pot fi pesimiste. Efectul cumulat al acestor influente ar pute fi reducerea cantitatii cerute; aceasta nu contrazice insa tendinta generala a oamenilor de a cumpara cantitati mai mari atunci cand preturile sunt mai mici. Asadar, modificarea cererii este conseciinta tuturor influentelor.
  • 69. 69 Acest tip de relatie arata clar ca exista numeroase influente asupra cantitatii cumparate dintr-un bun. pentru a intelege foarte bine cum sunt determinate preturile pietei putem modifica o variabila intr-o anumita perioada de timp, celelalte ramanand constante. Odata ce ne dam seama cum fiecare variabila poate influenta cererea, putem sa modificam doua sau trei simultan. Computerul ne ajuta foarte mult in acest sens. Curba cererii Ca si in cazul ofertei, factorul principal utilizat pentru a realiza curba cererii unui bun este pretul acestuia. Presupunand celelalte conditii ca fiind constante (regula ceteris paribus), putem realiza o schema a cantitatiilor cerute pentru diferite niveluri ale pretului si - pe baza acesteia - un grafic obisnuit. Figura 6. 1. reprezinta rezultata din tabelul sau schema de mai jos. O modificare a pretului de la 5 u.m. la 6 u.m. determina o miscare dealungul curbei cererii si o modificare a cantitatii cerute de la 700 la 400 unitati - intr-o anumita perioada de timp. Pret (u.m. per bucata) Q (unitati per perioada de timp) 3 900 4 800 5 700 6 600 7 500 8 400 O modificare a celorlalte influente - ca venitul, pretul altor bunuri, preferintele sau gusturile consumatorilor etc - determina o deplasare a intregii curbe a cererii, spre alte valori ale cantitatilor cerute la diferitele preturi. O asemenea modificare este ilustrata in Figura 6. 2.unde curba cererii se deplaseaza de la D la D1, avand ca rezultat reducerera cantitatiilor pe care consumatorii sunt pregatiti sa le cumpere la fiecare nivel al pretului. De exemplu, la un pret de 5 u.m. cantitatea ceruta scade de la 700 la 500 unitati. P£ P£ 8 8 7 7 6 6 5 5 4 4 3 3 D 2 D 2 D1 1 1 0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Q 1 2 3 4 5 6 7 8 Q Fig. 6. 1. Curba cererii Fig. 6. 2.Deplasarea intregii curbe a cererii Aceasta arata relatia obisnuita pret-cantitate. Modificarea pretului duce la o deplasare
  • 70. 70 dealungul curbei. Curba se deplaseaza de la D la D1 iar cantitatea pe care consumatorii sunt pregatiti sa o cumpere scade pentru fiecare nivel al pretului. Efectul Giffen Ideea despre efectul Giffen a fost introdusa in capitolul 5. Giffen a sugerat ideea ca ar putea exista exceptii de la aceasta regula generala. Giffen a observat ca in Irlanda - in timpul recesiunii - a crescut cererea pentru cartofi in timp ce pretul lor s-a majorat. El a argumentat ca oamenii au fost determinati de cresterea generala a preturilor sa renunte la alimentele de calitate superioara si sa-si concentreze atentia asupra cartofilor, care reprezentau alimentul cel mai raspandit al vremii. In anumite situatii oamenii au demonstrat existenta altor exemple ale asa- numitului efect "Giffen". Se spune, de exemplu, ca oamenii cumpara de obicei mai multe rosii la un pret mai mare iar cererea pentru locuri de studiu la scoli particulare scumpe este mai mare decat pentru cele mai putin costisitoare. Exista insa anumite indoieli cu privinta la originalitatea acestor bunuri "Giffen". Diferite stari ale bunurilor in cauza pot fi mai degraba privite ca fiind bunuri diferite avand curbe ale cererii diferite. 6.3 Elasticitatea cererii Deoarece am identificat principalele influente asupra cererii avem nevoie de instrumente precise de masurare a efectelor pe care fiecare dintre acestea le are asupra cererii. Aceasta masurare este posibila cu ajutorul conceptului de elasticitate. Aceasta reprezinta masura in care cererea se modifica ca urmare a influentelor care o afecteaza. Ea este modificarea proportionala (sau %) a cantitatii cerute / modificarea proportionala (sau %) a uneia dintre variabile Elasticitatea cererii in functie de pret Daca aplicam acest concept in cazul pretului bunului - care reprezinta una din cele mai importante variabile - atunci avem de-a face cu elasticitatea cererii in functie de pret. Raportand modificarile proportionale ale pretului la cele ale cantitatii si folosind ca simbol pentru elasticitatea cererii in functie de pret Ep, putem afirma ca: Ep=∆Q/Q: ∆P/P =∆Q/∆P * Q/P unde ∆ reprezinta modificarea Deoarece o crestere a pretului duce in mod normal la reducerea cantitatii cerute si vice versa, majoritatea bunurilor au o elasticitate a cererii in functie de pret negativa. In calcule oricare dintre cele doua variabile scade, aceasta va fi precedata de semnul minus. Elasticitatea va fi de asemenea negativa. Puteti sa va dati seama acum ca daca facem calculele in cazul unei cresteri a pretului vom obtine un rezultat diferit decat in cazul unei reduceri a pretului - pentru aceleasi niveluri ale cantitatiilor si preturilor. Aceasta din cauza ca modificarile proportionale vor fi raportate la valori
  • 71. 71 diferite ale pretului initial respectiv cantitatii initiale. pentru a trece peste aceasta problema vom utiliza ca valori pentru Q si P media modificarii, adica: Q=(Q1+Q2)/2 si P=(P1+P2)/2 unde Q1 si P1 reprezinta cantitatea si pretul dinaintea modificarii, iar Q2 si P2 cantitatea si pretul de dupa modificare. De exemplu, pretul lui X creste de la 2 u.m. la 3 u.m. iar drept urmare cantitatea ceruta scade de la 60 la 40 unitati pe saptamana. Aici P1=2, P2=3 si deci P=2, 50 si Q1=60, Q2=40 si deci Q=50. Astfel: Ed=-20/50: 1/2,5=-2/5*2,5/1 = -1 Calculele efectuate dupa aceasta metoda se refera la elasticitatea arc. Calculele care se raporteaza la valorile initiale ale cantitatii si pretului se refera la elasticitatea intr-un punct al cererii. Calculele intr-un punct al cererii le efectuam atunci cand dorim sa aflam elasticitatea pentru un anumit pret, adica intr-un anumit punct de pe curba cererii. Elasticitatea arc o vom utiliza atunci cand dorim sa aflam efectul unei modificari a pretului, adica atunci cand avem de-a face cu o miscare dealungul curbei cererii. In explicatiile urmatoare atunci cand avem de-a face cu valori negative vom lua in considerare valorile pozitive corespunzatoare acestora (matematic este vorba despre modulul unui numar). Daca analizam exemplul anterior din acest punct de vedere avem de-a face cu elasticitate a cererii unitara, modificarile proportionale fiind aceleasi. Daca modificarea proportionala a cantitatii este mai mare decat cea a pretului atunci spunem ca cererea este elastica in functie de pret. In caz contrar - atunci cand aceasta este mai mica decat modificarea pretului - spunem ca cererea este inelastica in functie de pret. Chiar daca am utilizat modulul valorilor in explicatia de mai sus vom continua sa spunem ca elasticitatea cererii in functie de pret este negativa. O alta caracteristica a elasticitatii cererii in functie de pret este faptul ca in majoritatea cazurilor - atunci cand curba cererii este liniara (adica o dreapta) - elasticitatea se modifica odata cu modificarea pretului. In mod normal ne asteptam ca cererea sa devina mai elastica pe masura ce pretul creste. Aceasta din cauza ca oamenii acorda o atentie sporita pretului atunci cand acesta este ridicat. Acest fapt este ilustrat in Figura 6. 3. unde cererea este elastica in punctul A de pe curba cererii, in punctul B ea are elasticitate unitara iar in punctul C ea devine inelastica. O exceptie interesanta de la aceasta regula este aceea unde modificarea proportionala a cantitatii cerute este egala cu modificarea pretului pentru o intreaga arie de preturi;cererea are elasticitate unitara pe aceasta arie, ceea ce determina curba P x Q = a, unde a este constant. Aceasta este ilustrata in Fig. 6. 4. unde produsul pret ori cantitate este 24 u.m. in fiecare punct de pe curba. Din punct de vedere matematic aceasta este o hiperbola dreptunghiulara. Aceasta conditie nu se va mentine pentru o arie extinsa de preturi si nici intr-o perioada de timp indelungata dar ea apare la mai multe bunuri pentru o arie restransa de preturi. De exemplu, pentru o familie care din obisnuinta plateste aceeasi suma pentru carnea consumata in weekend cu toate ca pretul ei s-a modificat cererea va fi de elasticitate unitara. Am vazut ca elasticitatea cererii in functie de pret se modifica odata cu pretul bunului - in afara de cazurile exceptionale. Ea creste pe masura cresterii pretului. Exista insa si alte influente. Una dintre acestea este pretul in relatie cu venitul. Este foarte probabil sa fim mai putin preocupati de o modificare a pretului unui bun care reprezinta o mica parte din venitul saptamanal decat in cazul unor bunuri foarte importante intr-o gospodarie ale caror preturi
  • 72. 72 reprezinta echivalentul venitului pe mai multe luni. Probabil vom cumpara bunul al carui pret a crescut dar este posibil sa amanam achizitia pentru mai multe luni ceea ce ar avea influente majore asupra cererii. S-au facut incercari pentru a distinge intre "necesitati" cu elasticitate redusa si "luxuri" cu o elasticitate a cererii in functie de pret ridicata. Insa unii analisti - inclusiv Lispey - au aratat ca exista putine justificari practice in acest sens. Trebuie de asemenea sa identificam cu precizie natura bunului in legatura cu elasticitatea. Detergentii, spre exemplu, au o elasticitate scazuta insa detergentul X "cu putere deosebita" s-ar putea sa aibe o elasticitate mai ridicata deoarece exista inlocuitori pentru el. Disponibilitatea inlocuitorilor sau a produselor substituibile se dovedeste a fi una din cele mai importante influente asupra elasticitatii cererii in functie de pret. P £ 20 18 A 14 B 10 C 6 2 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q Fig. 6. 3. Elasticitatea cererii in functie de pret si cererea liniara. In A Ed=-1/3: 2/14 = -7/3 = 2, 33 Ed>1 (elastica) In B Ed=-1/5: 2/10 = -5/3 = -1 Ed=1 (unitara) In C Ed=-1/7: 2/6 = -3/7 = -0, 44 Ed<1 (inelastica) In A modificarea proportionala a cantitatii este mai mare decat cea a pretului. In C modificarea pretului este superioara modificarii cantitatii iar in C elae sunt egale. Elasticitatea incrucisata a cererii O alta forma a elasticitatii care este relevanta in cazul cererii este elasticitatea incrucusata a cererii Ex. Aceasta exprima masura in care se modifica cererea pentru un anumit bun atunci cand are loc o modificare a pretului altui bun. Aceasta poate fi exprimata astfel: Ex A, B = ∆QA/QA: ∆PB/PB
  • 73. 73 P L 12 A 10 8 6 B 4 2 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Q Fig. 6. 4. Curba cererii cu elasticitate unitara constanta In A Ed=-1/3: 2, 67/8 = -1 si venitul total = 24 u.m. In B Ed=-1/6: 0, 67/4 = -1 si venitul total = 24 u.m. Modificarea proportionala a pretului = modificarea proportionala a cantitatii in toate punctele curbei P*Q=24. O mica rearanjare matematica duce la: Ex A, B = PB/QA *∆QA/∆PB Calculele se vor baza pe media valorilor modificarii si astfel vor reprezenta o forma a elasticitatii arc. Elasticitatea incrucisata a cererii va fi pozitiva (+) sau negativa (-) in functie de relatia dintre cele doua bunuri. Daca ele sunt substituibile atunci o crestere a pretului lui A va duce la sporirea cererii pentru B iar Ex va fi pozitiva. Daca bunurile sunt complementare (concedii in strainatate si filme foto) o crestere a pretului va determina scaderea cantitatii cerute iar Ex va fi negativa ca si in cazul elasticitatii cererii in functie de pret. Cu cat este mai mare gradul de substituibilitate sau complementaritate cu atat va fi mai mare valoarea elasticitatii incrucisate a cererii. Elasticitatea cererii in functie de venit Urmand aceeasi procedura putem sa definim elasticitatea cererii in functie de venit (Ey) ca fiind acea elasticitate care masoara modificarea cererii drept urmare a cresterii sau scaderii venitului net, disponibil. Ey=∆Q/Q: ∆Y/Y =∆Q/∆Y * Y/Q
  • 74. 74 Pt majoritatea bunurilor o crestere a venitului duce la o crestere a cererii iar valoarea lui Ey va fi pozitiva. Asemenea bunuri sunt considerate a fi "normale". pentru bunurile inferioare definite in capitolul 5 Ey va fi negativa. In acest caz trebuie sa folosim calculul elasticitatii arc. Bunurile mai scumpe si cele asociate cu cresterea niveluilui de trai vor avea valori mai mari pentru Ey. Asemenea bunuri sunt obiectele de uz caznic precum frigiderele sau serviciile din categoria concediilor in strainatate. Termenii inelastic, elastic si unitar se aplica in cazul elasticitatii incrucisate si elasticitatii in functie de venit atunci cand valoare acestora este mai mica decat 1, mai mare decat 1 si egala cu 1. In exercitiile de mai jos gasiti exemple concrete pentru elasticitatea in functie de pret, venit si incrucisata in cazul unor bunuri alimentare. Exercitii la capitolul 6 1. a. Identificati si discutati importanta relativa a difertelor variabile care influenteaza cererea pentru computere. b. Ce probleme apar in incercarea de a defini piata computerelor? c. Tinand cont de faptul ca un computer implica si cumpararea de software, aratati ce probleme apar in stabilirea "pretului" unui computer. 2.Discutati opinia ca nu exista bunuri Giffen. 3. Mai jos gasiti un tabel cu valori estimative pentru elasticitatea cererii in functie de pret in cazul unor bunuri alimentare pentru doua perioade. 1967-1974 1973-1980 Lapte sismantana -0, 16 -0, 09 Carne in carcasa -0, 60 -1, 23 Carne -0, 95 -1, 14 Peste -0, 92 -1, 09 Oua -0, 11 -0, 12 Cartofi -0, 18 -0, 18 Fructe -0, 57 -0, 75 Paine -0, 09 -0, 56 Racoritoare -0, 63 -0,43 Tabelul 2 a. Care considerati ca este caracteristica principala a acestor valori? b. Presupunand ca valorile sunt precise, cum explicati diferentele sau inexistenta acestora intre cele doua perioade? c. Utilizand datele din coloana 1973-1980, calculati efectul unei cresteri a pretului cu 10% asupra cererii de carne in carcasa, peste, oua si lapte - celelalte conditii ramanand constante. 4. Exercitiul acesta se bazeaza pe datele Comisiei Nationale de Supraveghere a Alimentatiei in privinta elasticitatii incrucisate pe perioada 1973-1980. a. Comentati valorile si identificati bunurile aparent complementare sau substituibile.
  • 75. 75 b. Calculati efectul unei majorari cu 20% a pretului carnii in carcasa asupra cererii pentru peste si a laptelui asupra painii. Elasticitatea incrucisata a cererii Carne carcasa alta carne 0,58 Alta carne Carne carcasa 0,51 Peste Carne carcasa 0,51 Oua Paine -0,13 Zahar si indulcitori Oua -0,13 Paine Lapte si smantana -0,28 5. In tabelul de mai jos gasiti date estimative pentru anumite elasticitati ale cererii in functie de venit pentru perioada 1975-1980. Elasticitatea cererii in functie de venit Produs 1975 1980 Lapte 0,02 0, 06 Branza 0,26 0,48 Vita 0,25 0,47 Oaie 0,21 0,19 Porc 0,39 0,44 Carnati -0,10 -0,27 Conserve -0,17 -0,27 a. Comentati datele si explicati-le b. Explicati urmatoarele date reprezentand elasticitatea cheltuielilor unei gospodarii pentru alimente: Tipul gospodariei 1975 1978 1980 2 adulti -0, 44 -0,09 -0,03 2 adulti si 3 copii 0,20 0,24 0,19 c. Luand in considerare datele de la acest exercitiu. care considerati ca sunt principalele influente asupra elasticitatii cererii in functie de venit?
  • 76. 76 7 PIATA, VENITUL SI PRETUL 7.1 Cererea si pretul Unul din motivele pentru care ne preocupa cererea este importanta sa pentru veniturile firmelor obtinute din vanzari. Orice modificare a cererii sau a cantitatii cerute va afecta veniturile ofertantilor pe piata. Studentii au adesea impresia gresita ca orice crestere a cantitatii vandute duce la cresterea veniturilor. Insa nu este asa. Trebuie sa examinam mult mai atenti efectele modificarilor survenite. Venitul total Venitul total obtinut la orice nivel al pretului sau al cantitatii vandute se calculeaza inmultind cantitatea vanduta cu pretul (VT=P*Q). In Figura 7. 1b. este prezentat venitul total corespunzator diferitelor niveluri ale pretului, care rezulta din curba cererii din Figura 7. 1a. Pret u.m. (£) Cantitate vandute unitati Venit total u.m. (£) 16 X 2 = 32 10 X 5 = 50 6 X 7 = 42 Modificarea pretului duce desigur la modificarea venitului total. Aceasta din cauza ca se modifica nivelul cantitatii vandute astfel incat pentru fiecare nivel al pretului vom avea un alt venit total. Acest fapt e ilustrat in Figura 7. 1. unde venitul maxim este atins la un pret de 10 u.m. si o productie de 5 unitati. Nici o alta combinatie pret-cantitate nu da un rezultat mai bun. Acesta este nivelul la care elasticitatea cererii din Figura 6. 3. este unitara. Dupa cum vom vedea, acest lucru nu este intamplator. Venitul marginal si venitul mediu Dupa ce ati luat la cunostiinta notiunile de utilitate marginala si cost marginal trebuie sa va dati seama ca venitul marginal se refera la modificarea venitului total ca urmare a modificarii vanzarilor - de obicei cu cea mai mica unitate identificabila. Din punct de vedere matematic, venitul marginal este derivata de ordinul intai a venitului total raportata la cantitatea vanduta: Vmg=δVt/δQ Unde Vt=venitul total si q=cantitatea totala vanduta. Utilizand datele de mai sus putem realiza un tabel pentru a ilustra venitul marginal pentru fiecare nivel al cantitatii saptamanale vandute - de la 1 la 10 unitati. Observati ca am notat
  • 77. 77 coloana pretului cu "venit unitar" pornind de la premisa ca toate unitatile sunt vandute la acelasi pret. Venitul total va fi astfel egal cu pretul inmultit cu cantitatea (Vt=P*Q). 1 2 3=(1x2) ∆3 Venit mediu u.m. (£) Cantitate Unitati Venit total u.m. (£) Venit Marginal u.m. (£) 20 0 0 18 1 18 18 16 2 32 14 14 3 42 10 12 4 48 6 10 5 50 2 8 6 48 -2 6 7 42 -6 4 8 32 -10 2 9 18 -14 0 10 0 -18 Venitul marginal a fost plasat intre cele doua valori ale modificarii cantitatii pentru a sugera faptul ca face legatura intre doua cantitati. In acest mod trebuie realizat si graficul venitului marginal. Priviti cu atentie tabelul si forma graficului din Figura 7.1 b. Ce puteti spune despre forma curbei venitului total? Daca nu stiti de ce urca pana la un anumit punct si apoi coboara consultati-va cu profesorul. Mai departe observati modificarile venitului marginal si mediu pe masura cresterii cantitatii vandute. Venitul mediu scade cu cate 2 unitati. Venitul marginal scade cu cate 4 unitati. Acest fapt arata ca curba venitului marginal va avea aceeasi forma ca si a venitului mediu si ambele vor porni din acelasi punct insa prima va avea o panta de doua ori mai abrupta. Aceasta reprezinta o regula importanta care trebuie memorata. Ea se aplica atunci cand curba venitului mediu este liniara. Aceasta aeste reprezentata in Figura 7. 2.Venitul marginal intalneste axa cantitatii la 5 unitati unde pretul este 10, exact la jumatatea nivelului cantitatii (10) unde venitul mediu este 0. Demonstratia acestui fapt nu presupune decat aplicarea unor reguli geometrice simple.Venitul total este egal cu venitul mediu inmultit cu pretul. pentru nivelul cantitatii 5 acest fapt este reprezentat in Figura 7.2.de dreptunghiul MQRO. Venitul total la acest nivel (5) este de asemenea suma veniturilor marginale de la 0 la 5 unitati (18+14+10+6+2=50). Drept urmare, ariile dreptunghiului si triunghiului LRO sunt egale. Deoarece aria marcata MRNO este comuna amandoura, aria celor doua triunghiuri dreptunghiulare LNM si NQR sunt egale. Geometria elementara dovedeste ce unghiurile acestor triunghiuri sunt egale. Asadar MN=NQ. Drept urmare curba venitului marginal trebuie sa intersecteze linia punctata a pretului. Aceasta este adevarat pentru fiecare nivel al cantitatii astfel incat venitul marginal va intersecat intotdeauna distanta orizontala dintre axa pretului si curba venitului mediu. Nivelul cantitatii unde venitul marginal este 0 are o semnificatie aparte. P a £ 20 TR = £16 x 2 = £ 32
  • 78. 78 16 12 TR = £10 x 5 = £50 8 TR = £6 x 7 = £ 42 4 0 D 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q TR L 50 40 30 20 10 TR 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q b Fig.7.1 a,b Relatia pret-cantitate din Figura 7.1a. duce la curba venitului total din Figura 7. 1b. Aceasta atinge nivelul maxim la jumatatea distantei dintre punctul de origine (0) si punctul in care cererea=0. Vt este maxim unde Vmg=0 si Ed=-1. Priviti din nou Fig. 6. 3. Elasticitatea pretului cererii pentru o modificare a pretului de aproximativ 10 u.m. s-a aratat a avea o valoare unitara. Aceasta nu este surprinzator. Daca venitul marginal in acest punct cantitativ este 0 atunci o schimbare de pret in jurul sau nu modifica venitul total. Astfel cand venitul marginal este egal cu 0, o modificare proportionala a pretului determina aceasi modificare in cantitate si elasticitatea pretului cererii este –1. Consecvent, venitul total ramane neschimbat si la marime maxima. Vedem deci de ce se acorda atata importanta nivelului pretului la care venitul marginal este 0. Acesta este nivelul unde venitul total este maxim si unde elasticitatea pretului cererii este –1. La un nivel mai mare a pretului cererea este elastica si o reducere a pretului va duce la cresterea venitului total. La un nivel mai mic al pretului, cerera e inalastica si o reducere a pretului va atrage dupa sine o reducere a venitului total. £ 20 L 15 M N Q 10 5 R AR 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
  • 79. 79 -5 MR Fig.7.2 P TR TR £ £ 20 40 15 30 P = AR = MR P = £10 10 20 Q = 4 TR = £10 x 4 5 10 = £40 0 0 1 2 3 4 5 Q 1 2 3 4 5 Q Fig.7.3a Fig.7.3b Pana acum am luat in considerare numai cazurile in care firma poate mari vanzarile prin reducerea pretului. Daca firma furnizeaza numai o mica parte din totalul ofertei care merge pe piata, atunci e putin probabil ca pretul sa fie afectat de orice schimbare a cantitatii vandute. Aceasta firma e capabila sa vinda tot ce poate produce la pretul pietei. Fiecare sporire canrititativa sucesiva cu cate o unitate, se vinde la pretul pietei care are, prin urmare, aceasi valoare ca si venitul mediu si marginal. Aceasta e reprezentata printr-o curba liniara paralela la axa cantitatii, conform Fig.7.3.a. Aceasta indica ca cantitatea vanduta nu depinde de pret si nici nu e o functie a pretului. Aceasta nu inseamna, bineinteles, ca pretul nu se modifica niciodata. Poate, si se modifica ca un raspuns la influentele mari care afecteaza conditiile ofertei si cererii pe piata in ansamblu. Date fiind cererea, pretul firmei si curbele venitului mediu si marginal conform modelului general din Fig.7.3a., atunci curba venitului total va continua sa creasca o data cu cresterea vanzarilor firmei. Va continua sa aiba o astfel de evolutie atata timp cat productia firmei nu afecteaza direct pretul pietei. De aici rezulta curba lineara a venitului total din Fig. 7.3.b. Conditiile descrise in Fig. 7.3. a si 7.3.b se aplica oricand firma e capabila sa vanda tot ce poate produce la pretul pietei predominant. De asemenea, se aplica oricand firma este cea care „accepta pretul“ dintr-o sursa externa, respectiv, cand pretul este stabilit de o firma mare, dominanta sau daca este controlat da un organ regulator al pretului condus de autoritatea unui guvern national sau un organism multinational precum Comunitatea Europeana (CE sau de obicei, EEC) Cererea industriala Pana acuma am considerat ca si cand relatiile cererii ar afecte firma si produsele firmei. Este nevoie sa deosebim cererea pentru un produs al firmei de cea pentru clasa generala a produsului disponibila cumparatorului. Putem indentifica cateva trasaturi diferite ale pietei. De exemplu putem discuta despre cererea pentru transportul personal, pentru masini private, pentru masini de productie britanica, pentru masini BL Maestro. Fiecare este subiectul unor influente similare largi, dar fiecare este
  • 80. 80 probabil afectata in mod diferit de aceste influente. Fiecare va fi subiectul unui pret care difera, interferentei (dintre cerere si venit), si elasticitatii cererii in functie de venit. Esta posibil ca cererea pentru masini in general sa creasca in timp ce cererea pentru masini BL sa scada. Firma trebuie sa fie constienta de conditiile cererii pentru industria in care isi desfasoara activitatea, si pentru propriile produse. Intr-adevar conceptul de cota de piata este bine cunoscut de managerii care adesea sunt tot atata de preocupati de aceasta cat sunt de volumul absolut al vanzarilor si nivelul venitului total. In unele cazuri firma poate avea putina putere sa influenteze cerera pentu produsele industriale privite in totalitatea lor, dar ar putea sa-si imbunatateasca cotele acelei cereri totale prin stategia totala de marketing, respectiv prin preturile produselor, publicitate si relatiile cu distribuitorii. Piata si pretul pietei Piata Economica Prin conceptul de piata ne referim la o arie in cadrul careia cei doritori sa cumpere un bun distinct pot efectiv comunica cu cei care sunt capabili sa ofere acel bun spre vanzare. Forta cererii este deci capabila sa interactioneze cu forta ofertei. Prin pretul pietei ne referim la pretul care rezulta din interactiunea tuturor influentelor care actioneaza asupra cumparatorilor si vanzatorilor pe piata. Nu exista o limita definita a marimii unei piete economice. Poate sa fie la fel de mica ca o camera sau la fel de larga ca lumea intreaga. Cerinta principala pentru ca o piata sa existe esta ca comunicarea sa aiba loc intre cumparatorii si vanzatorii actuali si potentiali. O piata economica ideala sau perfecta exista atunci cand exista o comunicare perfecta intre fortele ofertei si cererii si cand nimic nu impiedica interactiunea libera intre aceste forte. Ele, doar, determina termenii si conditiile in care bunul e schimbat intre ofertanti si cei care vor si sunt pregatiti sa sacrifice propriile resurse pentru a obtine bunul. Termenii perfecti sau ideali se refera numai la conditiile in care oferta si cererea interactioneaza. Ei nu implica nici o aprobare sociala sau morala a consecintelor. Intradevar este posibil sa nu gasim rezultatele din punct de vedere social acceptabile si s-ar putea sa ne dorim sa le modificam. Daca totusi dorim sa intervenim pe piata economica este de dorit pentru noi sa intelegem acesta interactiune. O piata economica perfecta este strans asociata cu o forma particulara a structurii pietei numita concurenta perfecta. Aceasta va fi analizata in Capitolul 8 si vom identifica atunci alte cateva trasaturi necesare unei piete pentru a putea fi inclusa in aceasta categorie. Echilibrul pietei Se spune ca o piata economica se afla in echilibru la un pret al pietei predomonant unde cererea pentru un bun este egala cu oferta acestui bun. In acest caz nu exista nici o forta care se tinda spre modificarea acestui pret. Daca privim din nou influentele atat asupra ofertei cat si asupra cererii vom vedea ca aceea variabila comuna amandorora este pretul bunului respectiv. Aceasta variabila serveste la aducerea cererii si ofertei in echilibru pe piata. Conceptul de echilibru presupune ca toate influentele non- pret care actioneaza asupra ofertei si cererii sunt
  • 81. 81 mentinute constant. Orice modificare in ceea ce le priveste care conduce la schimbare in una sau ambele planificari-cantitate, bineinteles ca va modifica echilibrul dintre pret si cantitate. O simpla ilustratie este oferita prin combinarea listelor ofertei si cererii folosite pentruFig. 4. 2.si 6. 1. in capitolele 4 si 5: Cantitatea (unitati / perioada timp)Pret unitar £ ceruta de cumparatori oferita de furnizori 2 1000 3 900 100 4 800 200 5 700 300 6 600 400 7 500 500 8 400 600 9 700 Acest tabel este reprezentat prin graficul din Fig. 7. 4. Ambele, atat tabloul cat si graficul arata clar ca exista doar un nivel cantitativ unde nevoile cumparatorilor coincid cu intentiile ofertantiilor. Aceasta este la un pret de 7 u.m. pe unitate unde cantitatea oferita este egala cu cantitatea ceruta si anume 500 unitati. Acestea sunt pretul de echilibru si nivelul cantitatii de echilibru. Acest echilibru este realizat printr-un proces plin de greutati si erori. Daca pretul se intampla sa sa fie 8 u.m. putem observa prin diagrama ca exista un exces de oferta de 200 bucati. Pentru a evita stocurile care se acumuleaza si care nu se pot vinde, firmele reduc pretul si ca efect fac sa ”alunece (in jos) curbele ofertei”. In masura in care preturile scad consumatorii fac sa alunece (in jos) curbele ofertei lor. Daca incepem de la un pret mai mic, de exemplu 6 u.m. are loc procesul opus. La acest pret cererea e mai mare decat oferta. Consumatorii vor fi dispusi sa plateasca mai mult iar ofertantii sa ceara mai mult si inca o data pretul tinde spre nivelul de echilibru. Sa presupunem ca o autoritate, fara sa ia alte masuri de influentare a dorintelor cumparatoriilor si a intentiilor ofertantiilor, incerca sa impuna un pret, altul decat 7 u.m. Daca stabileste un pret de 6 u.m., cumparatorii vor incerca sa cumpere 600 bucati pe saptamana pe o piata aprovizionata doar cu 400 bucati pe saptamana. Exista un deficit de 200 bucati sau un excedent de cerere de 200. Autoritatea va trebui sa decida cum sa aloce oferta disponibila si pe ce baza sa determine ce cumparatori vor fi dezamagiti. Daca, pe de alta parte, a incercat sa stabileasca un pret de 8 u.m. pe unitate ofretantii au sa incerce sa vanda 600 unitati unei piete dispuse sa cumpere numai 400 unitati. La acest pret exista un exces de oferta de 200 unitati. Autoritatea se confrunta din nou cu o problema de alocare de a decide ce sa faca cu cele 200 unitati pe care nimeni nu vrea sa le cumpere la pretul predominant. Ambele conditii conduc la probleme si distorsiuni. Daca cererea e mai mare decat oferta unii oamneni (aceia pentru care valoarea utilitatii marginale depasesta pretul curent) vor fi pregatiti sa ofere un pret mai mare chiar daca aceasta este impotriva legii. Daca oferta e mai mare decat cererea atunci surplusul trebuie sa fie distribuit cumva. Comunitatea Europeana stie sa transforme merele in vin al carui surplus se va transforma in otet. Surplusurile nu pot fi depozitate la infinit iar unele ar ajunge sa fie vandute la un pret mult sub echilibrul pietei. Ceea ce nu va dori sa faca autoritatea, daca din motive politice va dori ca preturile sa fie mai mari, va fi sa permita surplusului sa se intoarca pe piata unde va ajuta sa mentina dezechilibrul dintre cerere si oferta. Oricat de imoral ar parea, autoritatii ii este specific
  • 82. 82 sa incerce sa indeparteza complet surplusul de pe aria pietei, daca e necesar si prin distrugere. Sistemul comunitar care sustine fermele, se bazeaza pe stabilirea preturilor controlate care, in cea mai mare parte, se aplica atat ofertantilor cat si cumparatorilor. Putem compara aceasta cu un sistem alternativ care era, de fapt, in fata in Mrea Britanie inaintea intrarii in EEC. Acesta se bazeaza pe un pret garantat minim acceptat pentru producatori. Guvernul platea o subventie producatorilor unui produs agricol daca pretul pietei al acelui produs sacadea mai jos de nivelul minim garantat. Sistemul Comunitatii stabilea un pret controlat mai mare deca echilibrul pietei astfel incat, dupa cum s-a explicat mai sus, cererea e mai mica si oferta mai ridicata decat in cazul in care nu exista aceasta reglementare. Incurajeaza supra-productia iar consumul e descurajat de preturile mari. Fostul sistem britanic a permis stabilirea unui pret de echilibru pe piata si acesta, in cea mai mare parte, era pretul platit de consumator. Orice deficit intre pretul pietei si minimul garantat era platit producatorului sub forma subventiei. Acest sistem a creat mai putine deformari pe piata decat acelea produse de pretul de piata reglementat. Modificarile in Echilibrul Pietei Modificarea cererii si ofertei In capitolele anterioare am putut observa ca pot exista modificari in planificarile pret- canitate ale cererii si ofertei si, consecvent, modificari ale curbelor cererii si ofertei. Acestea pot apare datorita schimbarilor a oricarei dintre variabilele care afecteaza atat oferta cat si cererea sau din cauza schimbarilor preturilor altor bunuri. P S P 9 9 S £ £ 8 8 7 7 6 6 5 5 4 4 D 3 3 2 D 2 D1
  • 83. 83 1 1 0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q Fig. 7. 4. Pretul si cantitatea de echilibru Fig. 7. 5. O modificare a curbei si o schibare in petul de echilibru Numai la 7 u.m. intentiile ofertantilor Curba se modifica de la D la D1 si pretul de coincid cu cele ale cumparatorilor. echilibru scade de la 7 u.m. la 6 u.m Figurile 7. 5 si 7. 6 ilustreaza efectele unor asemenea modificari. Observati ca Fig. 7. 5. reprezinta o schimbare care reduce cererea. Aceasta, de exemplu, poate fi determinata de o scadere a venitlui, o crestere a pretului unui bun complementar sau simplu o schimbare de gust in defavoare produsului. Rezultatul, oricum, este ca cumparatorii vor dori sa cumpere mai putin din bun la orice pret. In masura in care planul ofertei ramane neschimbat, pretul de echilibru la care cantitatea oferita este egala cu cantitatea ceruta scade de la 7 u.m. la 6 u.m. Fig. 7.6. reprezinta o modificare in influentele asupra ofertei astfel incat oferetantii sunt de acord sa ofere o cantitate mai mare la orice pret. O astfel de schimbare ar putea fi rezultatul unei scaderi a preturilor factorilor, o scadere a unei taxe indirecta sau unele schimbari in conditiile de productie care fac mai putin profitabilproducerea unui produs alternativ. Plata unei subventii, asa cum este aratata in Fig. 7.7., are un efect similar. Modificarile echilibrului ilustrate in acest grafic presupun ca influenta cererii ramane neschimbata. Ar fi putut sa va treaca prin minte faptul ca miscarea pretului si cantitatii de echilibru depinde nu numai de masura in care cererea si oferta se schimba ci si de pantele curbelor. Experimentati cu o rigla si observati efectele schimbarii pantei curbei cererii in Fig. 7.6. si a curbei ofertei in Fig. 7.5. Ce puteti spune despre efectele asupra schimbarii cererii si ofertei, ca urmare a modificarii curbelor? Ce combinatie a conditiilor ofertei si cererii rezulta de obicei din cele mai largi si mai mici modificari a pretului de echilibru? P S P 9 9 S 8 8 7 7 6 6 5 5 4 4 D 3 3 2 2 D1 1 1 0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Q Fig. 7.6 Fig 7.7 Fig. 7.6. O modificare a curbei ofertei si o schimbare a pretului de echilibru Modificariile curbei ofertei de la S la S1 si pretul de echilibru scade de la 7 u.m. la 5 u.m. Cantitatea de echilibru creste de la 500 la 700. Fig 7. 7. Efectul unei subventii pe piata de echilibru O subventie pentru producatori modifica curba ofertei de la S la S1,
  • 84. 84 determinand o reducere a pretului de echilibru si o crestere a ofertei de piata Scopul interventiei pe piata In capitolul 1 am observat ca un sistem de productie bazat numai pe preturile pietei a avut de obicei defecte serioase si ca unele productii deveneau, de obicei, responsabilitatea directa a statului in numele comunitatii privita in ansamblul ei. In plus fata de unele deficiente in ceea ce se produce, o piata complet neregulata poate rezulta intr-un model de distributie de bunuri si servicii –care explica pentru cine este realizata productia – care nu concorda cu vederile predominante ale justitiei sociale si valorii sociale. O problema este faptul ca e putin probabil ca toti consumatorii sa aiba un vot egal in democratia pietei. Oamenii cu cele mai mari venituri vor influenta cel mai mult forta cererii si vor avea cea mai mare influenta asupra modului in care resursele economice rare sunt utilizate. Influentele celor mai puternici cumparatori de pe piata pot fi indreptate spre realizarea scopurilor pur egoiste, avand consecinte daunatoare pentru comunitatea privita in ansamblu. Nici o societate nu a reusit inca sa indeparteze toate neregularitatile consumului si nu toate ar fi de acord ca egalitatea totala este de dorit. Totusi, este dificil de justificat toate inegalitatile mari in consum, in care societatea considera ca bunurile si serviciile elementare ar fi locuinta, hrana, ocrotirea sanatatii si educatia. Nu e surprinzator, deci, ca multe guverne ar trebui sa caute sa asigure ca asemenea bunuri economice sa fie disponibile pentru o cat mai mare parte a populatiei. Formele interventiei pe piata Atunci care sunt optiunile deschise spre un guvern care considera ca piata libera sau nereglementata nu asigura cantitatea acceptabila din punct de vedere social pentru categoriile societatii? Am vazut ca reglementarea preturilor singura este de cele mai multe ori putin probabila pentru rezorvarea problemei. Guvernul, fie direct fie prin institutii aflate sub controlul sau, ar putea intra pe piata ca producator si astfel sa creasca oferta. Guvernul britanic, de exemplu, a furnizat servicii de sanatate si eductie si, prin autoritatiile guvernamentale locale, a asigurat locuinte. Ar putea incerca sa redistribuie venitul prin fisc si plati caritabile si astfel sa realoce “voturile consumatorilor” disponibile. Cele mai multe Guverne Europene din vest realizeaza plati din impozite catre someri, bolnavi cronici si batrani. Subventii Aceste masuri, oricum, ar fi insuficente sau nepotrivite pentru unele bunuri sau servicii. O alta posibilitate e sa influenteze oferta prin plati catre liferanti pe langa preturile platite de cumparatori. Aceasta e cunoscuta ca plata unei subventii acordate liferantilor sau producatorilor. Se presupune ca o subventie de 2 u. m pe unitate este platita liferantilor bunului reprezentat in Fig. 7. 4.. Subventia este un adaos la pretul pietei astfel incat atunci cand pretul pietei este 6 u.m. liferantii primesc 8 u.m., cand este 8 u.m. ei primesc 10 u. m, si asa mai departe. Curba ofertei se deplaseaza acum spre dreapta. La un pret subventionat de 5 u.m., liferantii sunt acum dispusi sa furnizeze cantitatea (500 unitati) pentru care anterior au avut 7 u.m. La un pret mai scazut 7 u.m., ei ofera cantitatea (700 u.m.) pentru care se cerea anterior 9 u.m.. Aceasta este aratata in Fig. 7. 7. Unii oameni care nu ar fi vrut sau nu ar fi putut cumpara la vechiul pret de echilibru de 7
  • 85. 85 u.m., ar putea deveni cumparatori acum cand pretul de echilibru scade. Presupunand ca intentiile cererii raman neschimbate – curba cererii ramanand aceasi asa cum este ilustrata in Fig. 7.4 - se ajunge la un nou echilibru la un pret redus de 6 u.m.. La acest pret nou de echilibru cantitatea pe care firmele vor sa o furnizeze egaleaza cantitatea pe care consumatorii doresc sa o cumpere la un nivel de 600 unitati. Cantitatea de fapt furnizata pe piata la pretul de echilibru se ridica astfel dela 500 la 600 unitati. Observati ca pretul de echilibru pe piata nu scade ca urmare a subventiei. Aceasta s-ar intampla daca curba cererii ar fi verticala sau daca curba ofertei ar fi orizontala. Pentru ca curba cererii va avea normal o panta negativa si curba ofertei una pozitiva, cantitatea modificarii subsidiare are de obicei atat un efect de pret cat si un efect de cantitate. Cu cat e mai abrupta panta cu atat mai mare va fi efectul asupra pretului. Ar trebui sa experimentati cu o rigla pentru a descoperii personal rezultatele posibile ale schimbarilor subventiei asupra produsului cu pante ale ofertei si cererii diferite. S1 P Tax P £ S £ 9 9 S1 8 8 Tax 7 7 S 6 6 5 D 5 4 4 3 3 2 2 D 1 1 0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Q Fig. 7. 8 Efectul unui impozit cheltuit asupra echilibrului de piata In fiecare caz producatorii platesc o taxa de 2 u.m. pe unitate si curba ofertei se modifica de la S la S1 indicand faptul ca producatorii sunt dispusi sa vanda mai putin la orice pret. In Fig. 7. 8. a pretul pietei se ridica cu 1 u.m. si oferta pe piata scade cu 100. In Fig. 7. 8. b panta curbei crerii este in asa fel incat pretul pietei creste cu 1. 50 u.m. si oferta pitei scade doar cu 50. Un guvern cautand sa apropie pietele taxelor pe venit mai mult de Fig. 7. 8. b decat de Fig. 7. 8. a Taxele pe cheltuieli Presupunem ca guvernul doreste sa reduca cantitatea unui bun care intra pe piata. Ar fi putut, poate considera ca bunul era periculos pentru sanatate sau indezirabil din motive sociale. In loc de a plati o subventie ar putea impune un impozit la un anumit moment al productiei sau distributiei. Efectul unui impozit ar fi opusul efectului subventiei si este ilustrata in Fig. 7.8., unde se presupune din nou o valoare de 2 u.m. pe unitate. Plata impozitului este ceruta de la producatorii sau furnizorii de pe piata si acestia acuma cer pretul plus valoarea impozitului pentru a fi dispusi sa furnizeze cantitatea anterioara. Curba ofertei se modifica acuma spre stanga si pretul de echilibru pe piata in Fig. 7.8. a creste la 8 u.m. la un nivel al cantitatii la care cantitatea ceruta egaleaza cantitatea oferita de 400 unitati intr-o perioada de timp. Din nou pretul de echilibru pe piata nu se ridica la valoarea totala a impozitului
  • 86. 86 pentru ca unii oameni nu sunt dispusi sa plateasca pretul mai mare si inceteaza sa cumpere produsul. De observat este ca pe aceasta piata, orice incercare de a pastra pretul neschimbat la 7 u.m. dupa impunerea impozitului ar reduce cantitatea oferita la 300 unitati. Daca, pe de alta parte, furnizorii incearca sa ceara un pret in care sa includa intreaga valoare a impozitului – 9 u.m. – atunci cantitatea ceruta va scadea si ar fi un excedent de oferta de 200 unitati in conditiile in care firmele ar continua sa ofere vechea cantitate de 500 unitati. Ar trebui sa consideram de asemenea implicatia impunerii acestui impozit. Am vazut ca, date fiind conditiile reprezentate de planurile cererii si ofertei exista o reducere in cantitatea ofertei pe piata. Aceasta ar putea reprezenta o problema pentru firme care anterior au operat cu limite mici ale profitului sau daca procesele lor de productie implicau in proportie mare costuri fixe. Reducerea productiei ar putea schimba profiturile in pierderi si unele firme ar putea fi fortate sa inchida cu pierderea posibilitatilor de angajare. Taxe de Consumatie, Veniturile si productia Guvernamentala Sa presupunem, totusi, ca Guvernul nu a vrut sa intervina necorespunzator in productie dar a vrut in continuare, totusi, sa impuna un impozit pentru ca, sa spunem, a avut nevoie de venituri suplimentare pentru a-si plati proprii angajati. Ar cauta un produs care nu a fost prea receptiv la schimbarile de pret, mai concret unul care a avut o inelasticitate mare a pretului. Reducerea cererii va fi atunci tinuta la un minim. O situatie posibila este ilustrata in Fig. 7.8. b: Atunci panta curbei este mult mai putin receptiva la schimbarile pretului. Curba ofertei inainte de impozitare este S, pretul de echilibru este 4 u.m. si cantitatea 400 unitati pe saptaman. Dupa impozitarea de 2 u.m. pe unitatea taxata, curba ofertei se muta in S1. Graficul ilustreaza faptul ca pretul de echilibreu creste cu aproape valoarea impozitului (de fapt la 5,50 u.m.) si exista doar o mica scadere a cantitatii (350 unitati pe saptamana). Guvernul obtine o crestere a venitului de 350 u. m * 2 u.m. = 700 unitati pe saptamana. Daca aceasta pare prea mica pentru a parea realista, ganditiva la ea ca si cum ar reprezenta milioane de u.m.. Oricum, ar proceda Guvernul corect in presupunerea ca a obtinut propriul venit cu foarte putina dereglare a productiei? Sigur ca exista o anumita pierdere in productia acestui bun dar trebuie sa privim putin mai departe la efectele impozitului. Cei 700 u.m. (sau 700 u.m. m) trebuie sa fie platiti din veniturile consumatorilor care altfel ar fi fost disponibili cheltuielilor pentru alte bunuri si servicii. Daca toate celelalte conditii raman neschimbate, pierderea venitului de cheltuit sau disponibil va reduce cererea pe pietele altor bunuri si reducerea va fi cea mai mare pentru acele bunuri cu elasticitatea cererii in functie de venit mare. Daca, pe de alta parte, oamenii rezista acestei reduceri a puterii lor generale de cumparare si, in absenta unui somaj ridicat, sunt capabili sa se straduiasca si sa obtina venituri compensand cresterile salariului, atunci costurile salariale ale producatorului sunt posibile sa creasca si aceasta va influenta intentia ofertei lor. Putem vedea apoi ca pot sa existe mai multe urmari a oricarei modificari a impozitarii si eventualele schimbari in venitul si in productia Guvernului ar putea fi greu de prezis cu mare exactitate.
  • 87. 87 Exercitii referitoare la capitolul 7 1. Alegeti un model de masina de productie curenta la scara larga si discutati cum cererea pentru acest model este posibil sa se deosebeasca de cererea pentru masini private in general. 2. Stabiliti obiectivele unui sistem de sustinere a agriculturii(d. ex. sistemul adoptat in EEC sau in SUA). Descrieti modelele lui de operare si discutati consecintele pentru preturile si taxele de consum. 3. Discutati cazul tratarii sangelui ca si bun economic normal, lasand oferta si cererea sa-i determine pretul pe piata. 4. Cumparati, folosind analiza economica, urmarile posibile ale inlocuirii subventiei unei productii alimentare cu un venit suplimentar pentru grupurile cu venituri mici. 5. “Intr-o piata libera, oferta va egala intodeauna cererea “. Discutati aceasta declaratie si examinati insemnatatea faptului ca reglementarea pretului pietei nu poate fi justificata. CAPITOLUL 8 8.1 Concurenta perfecta si monopolul Maximizarea Profitului In capitolul 4 am observat ca firma de afaceri moderna ar putea avea si alte scopuri altele decat maximizarea profitului. Ar trebui, oricum, sa nu abandonam acest obiectiv. Din contra, ramane punctul de pornire esential al analizei economice. Vom incepe analiza noastra asupra comportamentului firmei pe piata presupunand ca firma cauta sa realizeze cel mai mare profit posibil in timpul unei singure perioade de timp. Inainte de a putea actiona in acest mod trebuie sa ne asiguram ca intelegem conditiile care trebuie indeplinite pentru ca profitul sa fie maximizat. Importanta maximizarii profitului In capitolul 2 am definit profitul prin cei mai simpli termeni posibili ca balanta venitului firmei dupa ce s-au acoperit toate costurile. Deci pentru a putea maximiza profitul firma trebuie sa realizeze cea mai mare diferenta posibila intre venit si cost. Firma poate continua s-si mareasca profiturile prin dezvoltarea productiei atata timp cat venitul suplimentar se obtine din fiecare unitate succesiva de spor in productie care e mai mare decat costul productiei acelei unitati. Este simplu de spus ca firma va fi rasplatita daca largeste productia atat timp cat venitul marginal este mai mare decat costul marginal. Daca costul marginal este mai mare decat venitul marginal atunci firma va obtine un profit bun daca va reduce productia. Deci va trebui sa procedeze in acest mod pana cand venitul marginal va fi egal cu costul marginal. Aceasta este ilustrata foarte simplu in Fig. 8.1. unde firma este capabila sa vanda toata
  • 88. 88 productia pe care o poate realiza la pretul predominant (sau reglementat) al pietei. Un pret neregulat de piata este rezultatul interactiunii fortelor pietei asa cum s-a descris in capitolul 7. Un pret reglementat ar putea fi stabilit de un guvern sau de o autoritate a pietei care are putere legala sa procedeze in acest fel: Un exemplu ar fi preturile stabillite prin Politica Agricola Cooperatista (Common Agricultural Policy, CAP) a EEC –ului. Presupunand ca firma poate sa vanda produsul sau la acelas pret si ca pretul nu este influentat de nici o schimbare in productia sa, atunci venitul mediu este egal cu venitul marginal. Daca firmele produc la nivelul cantitatii Q1 atunci venitul marginal este in continuare mai mare decat costul marginal crescator si se merita sa se largeasca productia. P MC P0 AR = MR = D Q1 Q0 Q2 Q Fig. 8.1. Maximizarea profitului pentru cel care accepta pretul Numai la Q0, unde VM=CM nu se renteaza pentru firma sa modifice nivelul de productie. Profiturile, deci, sunt maximizate la Q0 Daca se produce la nivelul de cantitate Q2 costul marginal este mai mare decat venitul marginal si profitul va creste prin reducerea productie. Profitul va fi la nivelul maxim posibil sau, daca pretul e mai mic decat costul total mediu, pierderea va fi la nivelul sau minim posibil, cand venitul marginal egaleaza costul marginal la cantitatea Q0. Exact acelasi argument mntine bunul pentru firma insituatia ilustrata in Fig. 8.2.Aici, cererea variaza cu pretul cerut de firma. Daca firma reduce pretul produsului va fi capabila sa vanda o cantitate mai mare. Curbele venitului mediu si marginal launeca amandoua in jos asa cum s-a explicat ich capitolul 6. Amintiti-va ca am explicat, de asemenea, ca panta curbei venitului marginal a fost de doua ori mai abrupta decat panta curbei venitului mediu. Mximizarea profitului sau pierderea minima in cantitate este tot Q0, unde venitul marginal este egal cu costul marginal dar pretul la acest nivel este P0 asa cum a fost indicat in diagrama. In acest stadiu, ar trebui sa verificati daca a-ti inteles diferenta dintre profit si venit. Profitul, de asemenea, balanta venitului dupa ce s-au acoperit toate costurile. In Fig. 8. 2.nivelul cantitatii de maximizare a venitului este tot Q3 la pretul P3. Daca nu stiti de ce, ar trebui sa recapitulati capitolul 7 foarte atent. Ce puteti spune despre elastucitatea pretului cererii la preturile P0 si P3? Daca nu sunteti siguri de raspuns, recurgeti la capitolele 6 si 7 sau consultati-l pe profesorul dvs. Aceste puncte sunt complet recapitulate in exercitiile din computer, sectiunea 7 de pe disc. p
  • 89. 89 MC P0 P3 D 0 Q - Q1 Q0 Q2 Q3 MR Fig. 8. 2.Maximizarea profitului pentru cei care fac preturile Maximizarea profitului este obtinuta la Q0 unde VM=CM. Maximizarea venitului e obtinuta la Q3 unde VM=0 8.2 Concurenta Perfecta Conditiile concurentei perfecte Este o presupunere fundamentala in economie faptul ca comportamentul unei organizatii de afaceri va fi influentata de structura pietei pe care actioneaza. Prin structura ne referim in general de exemplu la orice influenteaza cumparatorii sau vanzatorii, masura concurentei prevazuta de alti ofertanti sau ofertanti posibili a bunului in studiu si relatia existenta intre ofertanti si cumparatori pe piata. Clar ca exista foarte multe structuri de piata posibile. La nivele introductive lae firmei, totusi, suntem normal preocupati de un numar limitat de structuri larg recunoscute, desi mai degraba stilizate. O forma extrema a structurii pietei este asa numita concurenta perfecta. Pentru ca aceasta sa existe trebuie indeplinite anumite conditii stricte. Acestea sunt urmatoarele: 1. Numarul ofertantiilor si a potentialilor ofertanti trebuie sa fie mare in raport cu cererea dar marimea ofertantilor individuali trebuie sa fie mica. Aceasta asigura ca nivelul posibil al productiei furnizat de orice ofertant individual nu este suficient de unul singur sa influenteze semnificant oferta totala de piata si, prin aceasta, pretul de echilibru. Este de asemenea necesar sa se stabileasca ca nu trebuie sa fie posibil pentru grupuri de ofertanti sa se uneasca cu scopul de a influenta pretul pietei. 2. Conditii similare celor stabilite pentru oferta la punctul 1 trebuie aplicate la cumparatorii potentiali pe piata. 3. Bunul trebuie sa fie perceput ca fiind acelasi bun cu aceleasi calitati, oricare ar fi sursa ofertei. Cumparatorii trebuie sa fie indiferenti in cea ce priveste sursa ofertei. Bunurile cu
  • 90. 90 aceasta caracteristica se spune ca sunt omogene. 4. Comunicarea in interiorul pietei trebuie sa fie perfecta. Nici o categorie a ofertei sau cererii nu trebuie sa aiba acces la informatii care nu sunt de asemenea imediat disponibile tuturor celorlalte categorii ale pitei. Transportul de asemenea se presupune a fi gratuit si bunul se presupune a fi accesibil in aceasi masura la tote nivelele din interirul pietei. Este o consecinta importanta a acestei presupuneri ca nici un ofertant nu dispune de superioritate tehnica sau de marketing asupra oricarui alt ofertant. 5. Motivatia cimparatorilor si vanzatorilor se presupune a fi pur economica. Aceasta “ motivatie economica “ este considerata a fi interes personal, exprimata ca dorinta de maximizare a profitului in favoarea organizatiilor ofertante si de a maximiza utilitatea in favoarea consumatoriilor sau gospodariilor consumatorilor. Nu exista nici o tulburare a motivelor “non-economice” cum ar fi dorinta de a servi publicul, patriotismul, simpatia pentru cei bolnavi sau ambitia pentru prestugiul social sau puterea publica. 6. Nu exista nici o bariera care previne intrarea pe sau iesirea depe piata. Amandoi, ofertantul si cumparatorul trebuie sa fie liberi sa intre si sa paraseasca piata asa cum doresc ei in concordanta cu propriile lor interese. Aceasta libertate a intrarii si iesirii trebuie de asemenea aplicata factorilor de productie angajati de ofertanti. Firmele nu sunt libere sa intre si sa iasa de pe piata numai daca sunt si ele capabile sa angajeze si sa concedieze factori de producrie, inclusiv muncitori. Aceasta, desigur, sunt conditii extreme care sunt improbabile a fi gasite in practica. Din acest motiv economistii sunt uneori criticati pentru ca continua sa mentina conceptul de concurenta perfecta. Oricum, prin stabilirea unui model idealist este posibil de studiat efectul “pur” al fortelor economice. Doar cand acestea sunt intelese cum se cuvine este posibil de identificat consecinte ale imperfeciunilor diverse gasite in lumea reala. Putem compara aceasta cu dorintele fizicienilor de a avea un laborator in spatiu unde experimentele pot fi dirijate in intregime liber de efectelul poluant al atmosferei terestre. Aceste experimente ii pot invata pe fiziceni multe despre influentele atmosferei terestre asupra comportamentului materialelor. Studiul economistului asupra concurentei perfecte il ajuta sa inteleaga efectele “poluarii” pe pietele actuale. 8.3 Firmele in concurenta perfecta Pe piata cu concurenta perfecta, firma trebuie sa accepte pretul pietei asupra caruia nu are nici o influenta. De asemenea trebuie sa accepte nivelul pietei, a tehnologiei si a costurilor factorilor (salarii, grade de interes, renta si pretul de intrare). Asa cum s-a presupus, obiectivul sau este de a maximiza profiturile, problema sa principala de decizie consta in alegerea nivelului optim de productie care va fi acolo unde costul marginal este egal cu venitul marginal care, aici, este de asemenea egal cu pretul. De asemenea consideram adaptarile de scurta durata in asa fel incat suntem preocupati de conditiile costului de scurta durata. Aceasta scurta durata -ar trebui sa va amintiti- este aceea peioada de timp cand nu este posibil sa se mareasca toti factorii de productie astfel incat cel putin unul sa ramana fix. P S0 S2 S1 P SMC
  • 91. 91 SAC P0 P= AR P2 C0 P1 =MR Q Q1 Q2 Q0 Q a b Fig. 8.3. Firma pe o piata perfect competitiva Numai la pretul de piata P2 cu oferta de piata la S2 exista echilibru cu costurile marginale de scurta durata ale firmei care sunt egale cu costurile medii de scurta durata si de asemenea egale cu pretul care aici este egal cu venitul mediu si marginal Fig. 8. 3. ilustreaza o piata unde cererea (D) interactioneaza cu curbele ofertei S0, S2 si S1 pentru a produce o varietate de preturi de echilibreu pe piata P0, P2 si P1. Echilibrul pietei a fost explicat in capitolul 7. Este definit ca conditie existenta cand pretul pe piata este la un nivel unde cantitatea oferita pe piata egaleaza cantitatea ceruta. Pretul de echilibru este de asemenea cunoscut ca si pretul la care oferta acopera cererea totala care exista pe piata (“pretul curat al pietei”), respectiv pretul la care oferta totala tocmai a fost acceptata de cumparatorii pe piata. Aceasta este relizata in Fig. 8.3.b care arata pozitia firmei individuale. Aici petul de piata initial este destul de inalt pentru a permite firmei sa asigure un profit superior recompensarii tuturor factorilor de productie. In acest stadiu ii vom atribui numele de profit super-normal dar vedeti anexa de la sfrsitul capitolului, Nota Despre Profit. Veti observa in Figura 8. 3. ca la pretul P0 firma va realiza productia Q0 si se va bucura de un profit super-normal de P0-C0 pentru fiecare unitate din bunul vandut. Profitul total, in acest sens, esta reprezentat de suprafata mai intunecata a Fig.. In analiza traditionala a concurentei perfecte, intreprinderea este considerata factor de productie si element al “profitului super-normal” ca plata catre intreprindere este inclus in cost. Astfel orice excedent al venitului mediu (pretul) peste costul mediu este considerat ca profit super- normal – un surplus apartinand intreprinzatorului. Daca firma poate castiga profit super- normal, presupunand existanta comunicarii perfecte, atunci si ceilalti il pot realiza. Existenta unei asemenea piete profitabile va atrage si alti producatori. Cresterea rezultata in oferta totala va modifica curba ofertei de piata spre dreapta si, presupunand ca cererea ramane neschimbata, pretul de echilibru va scadea. Daca pretul dempiata scade sup P2, respectiv P1, va fi sub costul mediu minim si firma individuala (si toti ceilalti pe piata) va suferi o pierdere de scurta durata. Firmele nu vor sta intr-o piata unde exista pierderi si aceia cu posibilitati mult mai rentabile in alta parte se vor deplasa in acel loc. Unii vor iesi cu totul din afacere. Rezultatul va fi o scadere in oferta totala de piata. Acest proces al modificarii ofertei ca continua pana cand firmele individuale nu vor mai realiza nici pierderi nici profituri curate. Oferta este in echilibru cand curba costului mediu este tangenta la pretul pietei asa cum a fost experimentat de firma individuala. Aceasta este la pretul pietei P2, pretul la care firma relizeaza cantitatea Q2.Deoarece profitul pur si pierderile au fost eliminate nu mai este nici un stimulent pentru firma de a intra sau parasi aceasta piata distincta. Aici se poate spune ca firma se afla intr-o pozitie de echlibru deoarece nu mai exista nici o influenta care sa-i modifice nivelul productiei. Profitul super- normal este eliminat si la nivelul de echilibru al productiei pentru firma
  • 92. 92 individuala, Q2, pretul pietei egaleaza venitul mediu al firmei. Este de asemenea egal cu venitul marginal, cu costul mediu si cu costul marginal. Firma, trebuie sa ne amintim, cauta sa-si maximizeze profitul si pentru a realiza aceasta, trebuie se produca la acel nivel al productiei unde costul sau marginal este egal cu venitul marginal care, aici, este pretul pietei. Daca nu puteti intelege de ce exista aceste egalitati ar trebui sa recapitulati foarte atent sectiunile capitolului 3.1 si 7.1 care trateaza costurile de scurta durata si venitul. Amintiti-va, costul mediu este la minimul sau si firma poate vinde tot ce poate produce la pretul pietei. Mai exista si o alta egalitate in aceasta pozitie de echilibru. Pretul rezultat din interactiunea fortelor pietei reprezinta echivalentul monetar a utilitatii ultimului consumator sau a consumatorului marginal- acela care cumpara ultima unitate a ofertei de piata. Putem spune atunci, ca pretul pitei egaleaza utilitatea marginala. Daca aceasta nu este destul de clar ar trebui sa revizuiti capitolul 5. Acum avem conditia unde echivalentul monetar al utilitatii marginale de asemenea este egal cu costul marginal. Vloarea stabilita a ultimei unitati oferite pe piata este egala cu costul producerii acelei unitati. Vom arata in Capitolul 11 ca aceasta este adesea privita ca o conditie de dorit din punct de vedere a bunastarii consumatorului Se considera, de asemenea, ca piata realizeaza o utilizare eficienta a resurselor de productie pentru ca firmele sunt fortate sa opereze la o productie unde costurile medii sunt cele mai mici. Aceasta, uneori, este denumita situatia optima a productiei, datorita utilizarii eficiente a resurselor – cel putin intr-o perioada scurta. Retineti ca in situatia de echilibru firma este obligata sa adopte un comportament de maximizare a profitului si sa caute sa egaleza costul marginal cu venitul marginal pentru ca orice alt nivel al productiei va conduce la o pierdere. Numai cand produce la Q2 in Figura 8. 3 poate sa supravietuiasca ppe piata. Oferta firmei in conditiile concurentei perfecte Analizele de mai sus pot de asemenea indica cum curba ofertei firmei individuale, care actioneaza in aceste conditii, poate fi obtinuta. Conditia esentiala pentru maximizarea profitului este aceea unde venitul marginal ar trebui sa fie egal cu costul marginal. Amintiti-va de asemenea, ca pe aceasta piata cu concurenta perfecta venitul este egal cu venitul marginal care este la randul lui egal cu pretul. Firma atunci isi va adapta productia la orice schimbare de pret in conformitate cu planul costurilor marginale. Priviti din nou Fig. 8.3. La pretul P1firma realizeaza productia Q1; la pretul P2 cantitatea produsa se ridica la Q2 si la P0 cantitatea este Q0. Daca ar fi sa reproducem aceasta lista pret-cantitate sub forma unei curbe a oferteipentru firma am reproduce simplu curba costului marginal. In mod normal suntem preocupati doar de varietatea preturilor si a cantitatii unde curba crescatoare a costului marginal este deasupra curbei costului variabil mediu. Este tehnic posibil sa avem o pozitie de echilibru unde curba costului variabil mediu descreste dar aceasta ar insemna ca pretul era mai mic decat costul variabil mediu si ar fi mai ieftin sa se inchida decat sa se continue productia. Daca nu sunteti siguri in legatura cu aceste relatii ale costului ar trebui sa recapitulati Capitolul 3.
  • 93. 93 Consecintele Concurentei Perfecte Oricat de dezirabila ar parea sa fie piata cu concurenta perfecta din punct de vedere a consumatorului sau a comunitatii, este o situatie extrem de neconfortabila pentru producator care trebuie sa ajusteze constant nivelurile de productie si propria sa cerere pentru afaceri. Fig. 8. 3 reprezinta doar un echilibru partial. Este o conditie unde nu exista nici o presiune sa se modifice oferta. Nu spune nimic desper cerere. O schimbare a cereri de catre oricare din influentele amintite in Capitolul 6 va tulbura imediat echilibrul pietei. Pretul va raspunde unei modificari in curba cereri pe piata si firmele pe piata sunt capabile sa realizeze profituri super-normale sau vor suferii inca o data pierderi. Noi va trebui sa precizam aceasta, urmarind o modificare a cererii si o schimbare in pretul pietei, procesul de adaptare a ofertei si pretul ilustrat in Fig. 8. 3. va incepe din nou. Deoarece pretul egaleaza venitul marginal si pentru ca supravietuirea pe piata cere firmelor sa caute nivelul productiei unde costul marginal este egal cu venitul marginal, fortand firmele cu putere a pretului sa modifice in continuare productia. Nu este surprinzator faptul ca cu cat piata se apropie mai mult de concurenta perfecta cu atat pretul este mai volatil. Bursa de Actiuni si Bursa de Marfuri din Londra sunt adesea mentionate ca exemplu de piete continand multe trasaturi ale concurentei perfecte. Pe aceste piete preturile sunt adesea fluctuante. Fabricarea moderna, care cere planificare de lunga durata si care implica costuri fixe foarte multe, gaseste foarte greu modul de a tolera preturile fluctuante. Daca pretul pietei cade sub nivelul costurilor medii, firmele, dupa cum am vazutsufera pierderi. Ele pot supravietui in timpul scurt atata timp cat pretul nu cade sub costul variabil mediu. Unele costuri fixe pot fi amanate pentru un timp si firmele pot fi capabile sa se foloseasca, intr-o anumita masura, de rezervele de capital. Oricum pe termen indelungat firmele nu pot supravietui daca nu sunt toate costurile acoperite, mai concret daca pretul nu e cel putin egal cu minimulcosturile totale medii, incluzand profitul “normal”. Intreprinzatorii, in special cei din productie, care actioneaza pe pietele care se apropie de concurenta perfecta, vor cauta sa schimpe structura pieteiprin toate mijloacele de care dispun ei. Existenta economiilor de scara interne, substantiale, dupa cum s-a explicat mai devreme in curs, au tentatia sa rezulte in industriile cu un numar limitat de ofertanti. Cele mai multe piete, deci, reprezinta niste forme ale “concurentei imperfecte”. Inainte de a examina acestea, oricum, este de ajutor sa apelam la cealalta extrema a pietei, cea a monopolului. 8.4 Monopolul Conditiile Monopolului Monopolul este conditia unde oferta de piata a unui bun este furnizata in intregime de o singura organizatie sau grup de organizatii care actioneaza conform unor reguli comune. Punctul de plecare a discutiei despre monopolului este, de obicei cel al modelului
  • 94. 94 traditional in care se presupune ca monopolistul urmareste un obiectiv al maximizarii profitului. Modelul este pentru un interval scurt de timp si descrie cresterea costurilor marginale. Este prezentata in graficul Fig. 8. 4. Firma monopolista In plus, fata de punctele au realizat deja trasaturile urmatoare ale acestui model ar mai trebui observat: 1. Firma trebuie sa fie capabila sa-si pastreze pozitia de monopol fata de potentialii noi veniti pe piata. Trebuie, deci, sa existe niste bariere efective pentru intrarile unor noi firme pe piata. Aceste bariere pot fi naturale sau artificiale. P MC P0 AC P1 P2 C0 D=AR + 0 - Q3 Q0 Q1 Q2 Q MR Fig. 8. 4. Monopolul presupund maximizare profitului Maximizarea profitului se obtine la productia Q0 unde profiturile sunt reprezentate de aria hasurata Q0*(P0-C0). Venitul e maximizat la Q1 si profiturile pot fi realizate la orice nivel de productie intre Q3 si Q2. Barierele naturale Acestea apar din conditiile de productie. De exemplu, capacitatea de a oferi un produs sau serviciu distinct poate depinde de posesia unui ingredient unic, analog o cunostinta sau indemanare. Productia alternativa presupune capital la o scara asa de larga incat resursele
  • 95. 95 financiare ale unei comunitati pot sa sustina numai un ofertant. Barierele artificiale Acestea pot avea o origine legala. Intodeauna guvernele au avut o puterea de a acorda monopoluri. Regii Angliei au privit intotdeauna aceasta putere ca o sursa importanta de venit Mult mai recent industriilor si serviciilor li s-au acordat monopolurile. Posta, de exemplu, are dreptul unic sa ofere cele mai multe forme de scrisori postale. Legile cu privire la patente acorda (de comun acord) detinatorilor acestora un monopol pentru o perioada limitata cu scopul folosirii unei anumite inventii. In acest caz monopolul este acordat in schimbul divulgarii cunostiintelor catre State. Alte bariere pot fi inaltate de monopolist, poate in complicitate cu alti producatori care sunt de acord sa imparta pietele astfel incat fiecare devine unic ofertant pe o parte a pietei. Satisfactia acelor economii de scara interne, identificate in capitolele anterioare, in special economiile de publicitate substantiale, permit unui producator sa extinda si sa conserve puterea monopolului. Unele dintre aceste bariere create de producator pot avea o remarcabila durata lunga in ciuda incercarilor oficiale de a le elimina sau de al le face ilegale. 2.Productia firmei este oferita total pe piata. Cererea pietei este de asemenea curba cereri pentru monopolist si se poata presupune ca are o panta descrescatoare asa cum s-a aratat. Presupunand ca toate unitatile la orice nivel al cantitatii determinate sunt vandute la acelasi pret, atunci curba cererii este de asemenea curba venitului mediu. In acest stadiu, ar trebui de asemenea sa notam ca exsistenta monopolului se leaga intotdeauna de o arie definita a pietei. Orice schimbare in marimea pietei, rezultand poate dintr-o schimbare in comunicare, poate ameninta monopolul. Un magazin dintr-un sat va pierde monopolul desfacerii locale cu amanuntul daca se realizeaza un serviciu de transport eficient spre un oras din apropiere. Un ofertant national al oricarui produs de consum pierde puterea monopolului daca importurile devin imediat disponibile si la moda. Firmele mari care actioneaza pe multe piete pot fi monopoliste in unele dar in altele infrunta o competitie dura. 3. Curba venitului marginal se afla sub curba venitului mediu si, cand e lineara, pantele sunt de doua ori mai abrupte. si, cand e lineara, pantele sunt de doua ori mai abrupte. 4. Nivelul productiei de maximizare a profitului, unde venitul marginal este egal cu costul marginal, este la productia Q0 si pretul de piata la care oferta acopera cerere totala pe piata este P0. 5. De asemenea este posibil pentru un monopolist sa sufere pierderi, mai ales in sectorul public unde obiectivele, alte decat profitul, pot fi importante, modelul presupune in mod normal ca monopolistul din sectorul privat nu va mentine un monopol daca acesta nu profitabil. Noi, in mod normal, aratam ca curba costului mediu se afla sub curba venitului mediu la nivelul productiei de maximizare a profitului. Pe aceasta se dovedeste ca monopolistul va face profituri super- normale reprezentate de aria hasurata formata din Q0*(P0-C0). Costul mediu sau pe unitate la nivelul C0 include profitul normal asa cum s-a definit anterior, astfel incat orice surplus al pretului pe unitate (P0) peste cost (C0) este egal cu profitul super-normal (P0-C0). Totalul acesteia va fi numarul unitatilor vandute (Q0)*(P0-C0). Ca si in cazul concurentei perfecte se presupune ca costurile cuprin recompensele tuturor factorilor de productie, incluzand un element al profitului normal ca plata pentru capacitatea organizationala si intreprinzatoare. Profitul super-normal este astfel un surplus care reiese din structura pietei monopoliste si mentinute atata timp cat barierele intrarii pe piata sunt conservate.
  • 96. 96 Oferta pe piata de monopol Chiar daca am presupune comportamentul maximizarii profitului nu putem sa identificam curba ofertei pentru un monopolist. Nu exista doar o singura relatie intre pret si cantitatea oferita asa cum este cazul concurentei perfecte. Productia de maximizare a profitului depinde de costurile marginale si venitul marginal si pozitia curbei venitului marginal dpinde de curba cerere- venit mediu. Pentru a prevedea productia trebuie sa stim atat curba cererii cat si curba costului marginal. Este posibil sa avem curbe ale cererii diferite unde acelasi pret este asociat cu diferite niveluri de productie ale maximizarii profitului sau unde acelasi nivel de productie este asociat cu preturile diferite. Ar trebui sa testati aceasta afirmatie desenand cateva curbe lineare ale cererii cu pante diferite si calculati preturile si nivelurile productiei ale maximizarii profitului. Amintiti-va ca curba venitului marginal taie axa cantitatii la mijloc intre origine si nivelul cantitatii unde venitul mediu (V marg= V mediu)=0 Consecintele monopolului Pe baza trasaturilor de mai sus monopolistii sunt frecvent acuzati de: a) realizarea profiturilor pe care nu le-au castigat b) cererea unor preturi care sunt peste costurile marginale Si cauzand o “pierdere in greutate a bunastarii” asa cum a fost explicat in Capitolul 11. Acestea sunt criticile principale pe care se bazeaza politica anti-monopol (cunoscuta si sub denumirea de anti-trust). Exista pledoarii impotriva acestor critici si cazul impotriva modelului monopolistic nu e in nici un sens concludent. Mai exact curba costului total mediu este desenata intr-un mod destul de arbitrar. Pozitia ei nu e obtinuta din curba costului marginal dar depinde de nivelurile costurilor fixe si de raporturile dintre fixe si variabile. Pentru ca monopolistul poate prefera economiile de scara ca rezultat al angajarii echipamentului de capital modern dand nastere costurilor fixe, acestea pot avea o legatura importanta cu orice comparatie a costului cu pietele competitive care nu au economii de scara. Ne vom intoarce la aceasta problema in Capitolul 11 cand vom examina politica publica in legatura cu monopolurile si firmele mari cu putere de piata semnificativa. Exista unele dubii in legatura cu presupuneri ca monopolistii vor cauta intodeauna sa-si maximizeze profiturile. In timp ce despre comportamentul de maximizare a profitului, indiferent daca firmele realizeaza aceasta sau nu, se poate spune ca este o conditie de supravietuire a concurentei perfecte dar aceasta nu este valabil pentru monopol. Monopolistul poate supravietui la orice nivel al productiei intre cele doua puncte unde costul mediu egaleaza venitul mediu, punctele Q3 si Q2 in Fig. 8.4.. Aceasta inseamna ca momopolistul mai poate realiza profituri daca decide sa creasca productia deasupra nivelului de maximizare a profitului Q0 la Q2. Aceasta ii da libertate sa urmareasca alte obiective – venitul, mai degraba decat maximizarea profitului, de exemplu. In modelul din Fig. 8.4. venitul este maximizat la productia Q1 si la pretul P1 unde venitul marginal e egal cu 0. Un asemenea obiectiv nu ar elimina criticile bazate pe modelul conventional al monopolului dar ar reduce forta lor. O productie de maximizare a venitului trebuie sa fie mereu mai inalta si pretul mai mic decat acela cerut pentru maximizarea profitului in afara de cazul cand costurile marginale sunt egale cu 0, o situatie putin probabila. Stabilitatea monopolului depinde de cum este conservata si de forta barirelor pentru intrarea pe piata. Daca monopolul a fost creat prin lege cum este cazul Postei sau al Consiliului National al Carbunelui atunci poate fi schimbat doar prin procese legale si politice. Un numar al monopolului sectorului public,
  • 97. 97 incluzand unele operate de Telecomul Britanic, au fost deschise competitiei sectorului privat in anii ’80. Legile referitoare la patente, care dau monopolului drepturi asupra anumitor procese pentru o perioada limitata, pot fi intodeauna schimbate de un proces guvernamental; in Marea Britanie aceasta inseamna printr-un act al Parlamentului. Un monopol al sectorului privat, depinzand de barierele intrarii pe piata, este stabil atata timp cat barierele raman eficace. In practica ele nu pot fi permanente. Daca stimulentul profitului este suficient de puternic, firmele vor cauta sa le submineze sau sa le ocoleasca intr-o varietate de moduri, inclusiv dezvoltarea produselor care sunt fizic diferite de cele oferite de monopolist dar care ofera utilitate similara; mai exact indeplinesc functii similare. Monopolurile sunt cele mai vulnerabile intr-o perioada a schimbarii tehnologice cand produsele si procesele noi sunt dezvoltate si cand barierele pietei sunt extinse prin dezvoltarile in transport si comunicatii. Traditional monopolurile au tins sa fie considerate in interiorul unui cadru al pietelor nationale. Astazi, desigur, trebuie sa recunoastem ca un numar crescator de piete sunt internationale sau se intind la grupuri transnationale cum este CE. Companiile multinationale foarte mari vor cauta probabil in continuare sa castige putere monopolistica in aceste arii extinse ale pietei. Aceste tendinte ofera economistilor probleme noi pentru examinarea pietelor si barierelor de intrare pe piata si de asemenea pun probleme in dezvoltarea legii in ceea ce priveste afacerile. Monopolul complet, implicand controlul total asupra ofertei pe o piata este obisnuit in sectorul privat si majoritatea pietelor se afla intre extremele concurentei perfecte si a monopolului. Aspecte ale acestor structuri ale pietei imperfecte sunt examinate in Capitolul 3 Exercitii la Capitolul 8 1. Explicati de ce o firma nu poate cere un pret la care cererea pentru produsul sau eate inelastica si in acelasi timp sa-simaximizeze profiturile. 2. De ce este concurenta perfecta o piata neconfortabila pentru producatori?Cum poate un producator incerca sa achizitioneze o structura a pietei mult mai confortabila? 3. Explicati cat mai concret, si cu ajutorul diagramelor, de ce nu e posibil sa se prezica o curba a ofertei pentru un monopolist. 4. “Publicitatea este un semn al concurentei sanatoase “. “Publicitatea este o forta puternica care protejeaza ofertantii existenti impotriva competitiei posibile”. Discutati aceste afirmatii aparent contradictorii.
  • 98. 98 Anexa: O Nota asupra Profitului Profitul este unul dintre acei termeni comuni care prezinta dificultati considerabile cand incepem sa-l analizam mai profund. La cel mai simplu nivel putem spune ca venit-cost=profit. Apoi trebuie sa definim costul si aici incep problemele noastre. Trebuie sa decidem daca vom include sau nu in cost si recompensa pentru un al patrulea factor de productie cum ar fi intreprinderea. Daca o vom face atunci trebuie sa decidem precis la ce ne referim prin intreprindere si ce constituie un beneficiu normal al acesteia ca un element in procesul de productie. J. Harvey pare a aborda aceasta problema de-a lungul acestor linii in lucrarea sa “Elemantary Economics” (“Economia Politica Elementara”). Harvey subliniaza ca o parte din cea ce numim in general “profitul” unui “intreprinzator” include venitul pentru activitatea sa. Orice surplus este format partial din profit normal pe care il defineste ca “ceea ce este tocmai suficient pentru a mentine intreprinzatorul in industrie” si partial din “profitul anormal” care e definit ca un adaos castigat ”pentru ca intr-o perioada scurta, alte persoane nu pot intra in competitie cu el“. O slabiciune majora al acestui mod de abordare al profitului anormal ca o rasplata pentru un fel de monopol temporal este in aparenta o neglijenta totala pentru profiturile comune. Cateodata, autorii de manuale folosesc termenul de super-normal in loc de anormal. F. Livesy, de exemplu, in opera sa Manualul Economiei Politice (Textbook of Economics) noteaza ca analiza marginala, de obicei, include in cadrul costului “un element al profitului (profit normal)” pe care nu-l defineste, dar continua sa spuna ca “orice surplus (al profitului) este anormal sau super-normal“. Acelasi scriitor realizeaza o definitie intamplatoare a profitului normal intr-o alta carte a sa, Economia Politica”, cand examineaza incercarile firmei de a cauta profituri “mai mari decat nivelul care ar fi considerat normal sau adecvat de majoritatea firmelor“. Livesey vede clar cautarea profitului super-normal ca o activitate de afaceri normala si obisnuita nu necesar relationata la monopol. R. G. Lipsey in larg utilizata sa “Introducere in Economia Politica Pozitiva“ (“Introduction to Positiv Economics”) foloseste inca un termen pentru profit pe langa cel normal si ofera mai degraba definitii diferite. Scrie de “profitul pur“ si-l defineste ca “orice exces al venitului peste toate costurile de oportunitate“. In analizele sale, profitul pur este ce ramane cand din venit este scazut “costul tuturor factorilor de productie altul decat capitalul“. Apoi deduce mai departe “beneficiul pur al capitalului si orice prima de risc necesara pentru a compensa detinatorii de capital pentru riscurile asociate utilizarii sale in aceasta firma sau industrie”. Aceasta este clar o interpretare mai adaptata intreprinderii comune si se misca dincolo de conceptul dificil al al intreprinzatorului. Profitul trebuie sa ocupe o pozitie legala in cadrul companiei care e “detinuta” de furnizorii de capital. Este dificil sa ne impacam cu realitatea unei piete de capital unde productia actiunilor obisnuite este adesea mai mica decat cea obtinuta pentru scopul fixat suportata de detinatorii capitalului imprumutat care nu au nici un drept de a detine sau impartii profitul. O discutie mult mai profunda asupra profitului este continuta in bine cunoscuta “Economics” a lui Samuelson. Samuelson pune inainte 6 “vederi” separate si recunoaste ca “profiturile statistice” (R-C) sunt un “amestec al unor elemente diferite”. Primul punct de vedere consta in “recompensele implicate”ale factorilor, mai bine spus costurile de oportunitate ale factorului, care este inregistrat mai de graba ca profituri decat ca renta, interes sau salariu
  • 99. 99 datorita capriciilor conventiilor prevazute. Al doilea punct de vedere este “ recompensa pentru intreprindere si inovatie” despre care se poate spune ca exista separat de managerul eficient chiar in corporatiile mari. Este o recompensa pentru monopolul temporal castigat de inovatorul plin de succes care reuseste pentru un timp sa fie in fata in afaceri. Al treilea punct de vedere trateaza profitul ca pe o rasplata pentru risc obtinuta pentru deciziile de afaceri luate. In practica, acest profit poate fi adesea negativ dar fara speranta realizarii profiturilor se poate considera ca proprietarii de afaceri mai degraba vor evita decat vor accepta incertitudinea si riscul. Al patrulea punct de vedere este o modificare a celui de-al treilea. Esta gandit sa se apeleze la activitatiile mult mai riscante unde costurile totale de lunga durata trebuie sa includa “un profit pozitiv ca premiu pentru a compensa aversiunea spre risc si sa elimine oferta de suportare a riscului (capitalul)”. Bancherii negustori vor recunoaste aici, profiturile aditionale pe care ei le cauta ca furnizori de “capital de risc”. Al cincilea punct de vedere priveste profitul ca un beneficiu “monopolist” care e interpretat ca o recompensa pentru “o raritate inventata sau artificiala”. Aceasta pare sa fie punctul de vedere adoptat de autorii multor manuale scolare care il imbina cu termenul mai degraba emotiv si discreditat al “profitului anormal”, un termen, intamplator, pe care Samuelson il evita. Al saselea punct de vedere recunoaste interpretarea marxiana a profitului ca surplus de valoare – bogatie creata de activitatea economica dar negata muncitorului de detinatorii de capital. Acest ultim punct de vedere deschide noi probleme si controverse care sunt dincolo de scopul acestei carti. Alizele atente ale lui Samuelson asupra diferitelor elemente continute in profit sunt mult mai exacte si mai realiste decat cele asupra distinctiilor simple, dar confuze intre “normal” si “anormal”, “super-normal” sau “profitul pur” predate in mod comun la nivelul introductiv al studiului. Am evitat deci acesti termeni in exercitiile computerizate dar am recunoscut utilizarea lor larga in prezentarea capitolului. Speram, oricum, ca aceste note vor incuraja profesorii si studentii sa acorde problemei mai multa atentie. De asemenea speram ca vor ajuta sa se depaseasca unele prejudecati impotriva intreprinderilor economice cautatoare de profit ca asemenea termeni ca “anormal” pot aparea.
  • 100. 100 9. CONCURENTA IMPERFECTA 9.1 Concurenta Monopolistica Trasaturi ale concurentei monopolistice Intre extremele concurentei perfecte si monopolului pur exista concurenta imperfecta. O posibilitate este ca o piata poate avea unele elementa ale concurentei perfecte si unele ale monopolului. Nu e surprinzator faptul ca aceasta a fost denumita concurenta monopolistica. Se spune ca o asemenea piata exista cand sunt multi ofertanti concurenti de bunuri esential similare dar fiecare ofertant a reusit in diferentierea produsului sau la un anumit grad. Urmatoarele conditii sunt, deci, necesare pentru structura de piata: 1. Produsele sunt similare dar nu homogene. Clientii observa diferenta si isi exprima preferinta pentru bunurile unor producatori distincti. Aceasta tendinta este probabil incurajata de ofertanti publicitate, accentuand diferente relative minore si superficiale, deseori ale ambalajelor, infatisarii sau prezentarii, si dezvoltand imagini distincte ale marcii cu implicarea ca fiecare marca are trasaturi unice. Este clar faptul ca un ofertant este un monopolist in oferta propriilor sale marci distincte. 2. Nici un cumparator, sau grup de cumparatori care actioneaza impreuna, nu trebuie sa se afle in pozitia de a influenta pretul prin simpla lor actiune si de asemenea cumparatorii observa diferentele dintre produsele diferitiilor ofertanti, ei privesc aceasta ca substitutori apropiati. Diferentele pretului sunt doar tolerate atata timp cat consumatorul e pregatit sa plateasca in plus pentru orice caracteristica adaugata, oferita sau asociata cu marca individuala. 3. Un timp ofertantul are o oarecare libertate in a stabili pretul propriei sale marci, aceasta actiune e foarte limitata pentru ca e restransa la un domeniu ingust in jurul pretului pietei pentru clasa produsului, si aceasta este determinata de interactiunea fortelor de pe piata ale cererii si ofertei. Sub concurenta monopolistics, se presupune ca nici un ofertant nu controleaza o cota a ofertei de piata suficient de mare satfel incat sa fie capabil sa influenteze pretul pietei. Ofertantul poate fi vazut ca un “ preluator de pret” modificat sau ca un “creator depret” limitat. 4. Comunicarea pe piata, un timp imperfecta, este buna, astfel incat ofertantii individuali nu pot realiza nici o superioritate tehnica sau de Marketing asupra rivalilor. 5. Concurenta monopolistica este similara competitiei perfecte in presupunerea ca motivatia este cautarea profitului maxim. 6. Se presupune de asemenea ca intrarea si iesirea de pe piata nu sunt limitate pentru firme si factori de productie. Nu exista, deci, nici o bariera efectiva pentru intrarea pe piata. Rezultatul pentru firma individuala in echilibru este aratata in Fig. 9. 1.. Situatia este esential similara acelei pentru concurenta perfecta cu exceptia faptului ca firma individualainfrunta o scadere usoara a curbei cererii individuale si venitului mediu. Competitia
  • 101. 101 monopolistica de asemenea presupune ca firmele au o intrare si o iesire nelimitata pe si de pe piata si ca ele toate trebuie sa accepte conditii de cost esentiale similare, mai bine spus nici o firma singura nu are o superioritate tehnica significanta asupra rivalilor sai. Piata privita in ansamblul ei este suficient de competitiva astfel incat sa produca un pret de piata general pe care nici o firma individuala nu este de una singura destul de puternica, sa-l modifice. Firma individuala poate sa se abata intr-o anumita masura de la acest pret general al pietei pentru propriul sau produs identificabil prin productia varibila. Pentru ca firma are acum o curba a venitului mediu descrescatoare, curba venitului marginal este de asemenea descrescatoare, dar de doua ori mai abrupta. Daca presupunem un obiectiv de maximizare a profitului firma produce cantitatea Q0 si cere un pret de piata de P0 la care oferta este capabila sa satisfaca cererea totala pe piata. R MC C AC P0 AR=D MR O Q0 Q Fig. Concurenta monopolistica in echilibru Maximizarea profitului este o conditie de supravietuire. Nu sunt posibile profituri super-normale. La productia Q0 ce maximizeaza profitul curba costului mediu continua sa scada astfel incat firma nu produce la cel mai mic cost posibil al resurselor. Daca, la acest profit firma e capabila sa realizeze profituri super-normale asa cum s-a definit in Capitolul 8, astfel vor reusi si alte firme. In conditiile concurentei monopolistice experienta firmei individuale este comuna concurentilor sai. Existenta acestor profituri va atrage oferta suplimentara si aceasta crestere in oferta pietei va tinde sa reduca pretul pietei. Daca oferta pietei continua sa creasca, pretul va scadea sub nivelul la care profiturile normale se pot realiza si firmele vor incepe sa paraseasca piata. Si in cazul concurentei perfecte, acestea sunt conditiile de dezechilibru. Piata poate realiza echilibrul ofertei daca nu exista stimulenti pentru firme sa intre sau sa paraseasca piata. Acesta se realizeaza cand profitul super-normal este eliminat si curba costului mediu e tangenta la curba venitului mediu al firmei. Aceasta este pozitia realizata in Fig. 9. 1. Pretul de echilibru e P0 la nivelul cantitatii Q0. In ceea ce priveste concurenta perfecta pretul de maximizare a profitului este un pret de subravieture pe piata. La orice pret sub curba costului mediu firma nu poate reliza profitul minim de care are nevoie sa supravietuiasca pe piata. In concurenta monopolistica, firma a realizat unele masuri mici de influenta asupra cererii si pretului dar nu suficiente sa se faca posibil ca ea sa poata realiza profituri super- normale si superioritate tehnica asupra competitorilor. Preturile vor continua sa fie fluctuante ca raspuns la schimbarile in cerere. Nu exista o piata confortabila pentru ofertanti care vor cauta in continuare putere de piata sporita.
  • 102. 102 9.2 Oligopolul Piata oligopolistica Oligopolul este numele dat acelor pite unde oferta este controlata de relativ putine firme – putine, inseamna, in rapor cu marimea pietei ca orice crestere a vanzarilor realizata de o firma are efect asupra vanzarilor celorlalti ofetanti. Exista deci, un grad inalt al independentei intre oligopolisti. In Mrea Britanie in 1980, oligopolul a devenit cea mai raspandita structura a pietelor nationale in fabricarea bunurilor si devenea tot mai predominanta in serviciile industriale importante inclusiv in serviciul financiar. Conditiile economice cele mai competitive pentru inceputul anilor ’80, cresterea unui grup al “tarilor nou industrializate”, in special acelea in Estul indepartat si suportului guvernamental si bancar tot mai mare pentru micile intreprinderi se considera ca au salabit unele oligopoluri. Oricum exista putine dovezi in privinta asta si unele sectoare, cum ar fi societi de constructii si societati specializate pe comert cu amanuntul au devenit mai oligopolistice. Aceasta tendinta a continuat in ciuda incercarilor oficiale de a le controla si limita. Politica publica si legislatia de obicei se refera la “monopoluri”. Desi este in mare masura recunoscut ca o descriere mult mai exacta este “oligopol”; Totusi, trebuie de asemenea sa se recunoasca ca politicile anti-monopoliste (oligopoliste) sau “anti-trust” – termen american- in cele mai multe tari, inclusiv in Marea Britanie, au fost inefective. Un motiv pentru aceasta ratare este ca teoria economica moderna nu contine nici un model general al oligopolului acceptat, capabil de orice, asemanator cu o explicatie completa a implicatiilor principale a acestei structuri de piata. Exista modele care explica anumite aspecte ale comportamentului si exista multe teorii si controverse, dar nu exista nici un model al oligopolului in sensul conceptului in mare masura acceptat al concurentei perfecte. Masurile oligopolului Un indiciu al puterii oricarui ologopol este dat de masurarea gradului in care oferta totala pe o piata data este concentrata in mainile unui numar limitat de firme. O masura este numita raportul de concentrare al pietei. Astfel un raport de concentrare a 5 firme egal cu 80 ar indica ca 80% (patru cincimi) din oferta de piata intrena era furnizata de cele mai mari 5 firme interne in aceea industrie particulara. Cifrele oficiale britanice a raporturilor celor 5 firme sunt publicate si acestea arata ca pietele oligopolistice exista in cele mai multe sectoare ale economiei. Aceste masuri, din pacate, nu indica gradul si consecintele importurilor straine, nici nu arata efectului celui ce se numeste “monopol vertical”. Aceasta se intampla cand piata pentru un produs este detinuta sau este controlata de un important imput al pietei sau o iesire cu amanuntul. De exemplu concurenta intre producatorii de dulciuri este limitata pentru ca pietele celor doua ingrediente principale ale dulciurilor faina si zaharul, sunt amandoua extrem de concentrate. Mai exista alte cateva unitati de masura ale concentratiei si toate acestea utilitati importante. Toate au de asemenea defectele lor astfel incat o masura singura, cuprinzatoare a oligopolului nu a fost inca dezvoltata. Ce
  • 103. 103 sugereaza toate aceste probleme este ca intelegerea noastra a oligopolului ar putea fi largita daca nu privim numai piata in general ci si structura si comportamentul firmei individuale. Dupa toate ne preocupam aici cu organisme de afaceri mari, adesea foarte mari. Acestea au de obicei o libertate considerabila pentru a stabili pretul lor propriu si nivele ale productiei. Daca, apoi, ne concentram analiza asupra firmei, putem spera sa castigam o imagine mai buna a caracteristicilor cu adevarat importante a pietei cum ar fi pretul, productia si utilizarea capitalului si a muncii. 9.3 Obiectivele Firmei Puterea marginala Daca firmele actioneaza in conditii care sunt asemanatoare conditiilor concurentei perfecte, nu trebuie sa ne preocupe obiectivele firmei pentru ca acestea sunt impuse de conditiile pietei. Am aratat mai devreme ca maximizarea profitului este o conditie de supravietuire pe aceasta piata. Cei care au supravietuit cu succes concurentei perfecte vor fi maximizatori ai profitului fie ca a fost sau nu in intentia lor. Pe pietele oligopoliste, oricum, firmele pot alege. Daca presupunem ca un oligopolist mare poate actiona in conditii asemenatoare conditiilor monopolistului si poate realiza profituri super-normale sas cum arata Fig. 8. 4, atunci aceasta firma poate alege orice nivel al productiei intre cele 2 puncte Q3 si Q2.Acestea sunt nivele productiei unde costul mediu este egal cu venitul mediu astfel incat sa existe o echivalenta intre venit si cost, avand un punct critic al rentabilitatii. cu costul in legatura cu care noi putem presupune ca include un element al “profitului normal” (vezi Anexa la Capitolul 8) suficient pentru a mentine firma pe piata. Nu trebuie sa maximizeze profitul. Aceasta independenta de nevoia maximizarii profitului ii permite sa urmareasca alte obiective. Daca luam in considerare natura organizatiei de afaceri mari, largi putem vedea ca urmarirea obiectivelor altele decat maximizarea profitului devine o posibilitate reala. Multi observatori au sustinut ca actionarii corporatiei de afaceri mari au pierdut controlul si puterea efectiva a trecut in posesia managerilor profesionisti care sunt capabili sa-si urmareasca propriile teluri. Aceasta afirmatie presupune de obicei “separarea dintre proprietate si control”. Nu sunt toti de acord ca o asemenea separare este raspandita si de asemenea trebuie sa ne amintim ca in anii recent trecuti au aparut sub forma fondurilor de pensii si alte “institutii financiare”: Nu putem sa ne implicam prea mult in aceasta controversa dar pana acum ati realizat ca sunt multe probleme relationate studiului oligopolului. Maximizarea Venitului Exista cateva trasaturi legate de natura acestor scopuri. Toate includ profitul intr-o forma sau alta dar trebuie sa ne amintim ca urmarirea profitului impreuna cu alte obiective este o problema foarte diferita de cea a maximizarii profitului. Exista productie, pret, cost si chiar implicatii investitionale destul de diferite care rezulta dintr-o presupunere a maximizarii profitului si care trebuie sa fie considerabil modificate o data cu abandonarea cautarii celui mai bun profit ca unic scop de afaceri Un economist american, Baumol, a sugerat o simpla alternativa la maximizarea
  • 104. 104 profitului. Presupunaand ca o firma mare a fost “ controlata marginal”, el a afirmat ca era mai potrivit sa se caute sa se maximizeze venitul o data ce un anumit profit minim a fost realizat. Profitul minim era necesar pentru a satisface actionarii si institutiile pietelor financiare a caror bunavointa era necesara cand firma cauta sa obtina fonduri de investiti. O data ce s-a castigat profitul minim, Baumol afirma ca managerii cauta sa obtina cel mai inalt nivel posibil al venitului obtinut din vanzari si ca erau pregatiti sa sacrifice din profit in urmarira venitului: Baumol a privit venitul ca fiind important pentru manageri deoarece foarte de prestigiul managerial si salariu erau mai degaraba dependente de el decat de profit. Teoria lui a inlocuit simplu interesul personal al actioanarilor cu interesul personal al managerilor. Daca ne referim inca o data la Fig. 8. 4. puteti vedea ca efectul asupra productiei si pretului cand un obiectiv al maximizarii profitului esta inlocuit de maximizarea venitului. Nivelurile productiei si a pretului necesar pentru a obtine cel mai mare profit posibil este de Q0 si respectiv P0. Acelea necesare producerii celui mai inalt venit sunt Q1 si P1. Productia de maximizare a venitului este acel nivel la care venitul marginaleste egal cu 0. Daca nu puteti intelege de ce, ar trebui sa recapitulati Capitolul 7. Putati sa va amintiti de asemenea de valoarea elasticitatii pretului cererii unde VM = 0 si cand venitul total este la maxim? Trebuie ca productia pentru maximizarea venitului sa fie intodeauna mai mare decat cea de care e nevoie pentru maximizarea profitului?Pentru ca cele doua sa fie egale ar fi necesar ca VM=CM=0;mai concret costul marginal sa fie 0. Aceasta e poate posibil la anumita nivele esentiale de productie unde economii de scara, respectiv de achizitionare pe scara larga, devin significante. Este oricum mai degraba neobisnuit. Int6otdeauna este posibil sa existe unele costuri ale inputului rezultand dintr-o crestere outputului. Daca, presupunem apoi ca CM >0 putem de asemenea presupune ca firma care maximizeaza venitul va tinde sa realizeze o productie mai mare la un pret mai mic decat sa cauta profitul cel mai mare posibil. Este, bineinteles, nevoie sa facem o calificatie. Firma trebuie sa detina unnivel minim al profitului inainte ca manageri sa fie liberi sa se concentreze pe venitul vanzatorilor. Cu cat e mai greu obtinerea acestui profit minim cu atat comportamentul se apropie de maximizarea profitului. Daca profitul actual scade sub nivelul minim atunci recuperarea profitului si presiunea achizitionariiprofiturilor maxime vor inlocui toate celelalte obiective. Cand “ teoriile marginale ale firmei” au fost dezvoltate in anii 1950 si 1960 cea mai mare parte a economiilor industriale a crescuit si a avut succes si scriitorii au putut presupune ca firmele mai oligopoliste erau capabile sa realizeze profituri fara dificultati. In conditiile mult mai severe si competitive ale anilor 1980 nu se mai poate face aceasta presupunere. Esta interesant de notat ca multe intreprinderi mari de productie din Britania si SUA au raspuns conditiilor schimbate prin reducerea marimii lor. Au vandut reprezentantele au iesit de pe pietele lor mai putin profitabile si au incetat a mai produce produsele lor mai putin profitabile. Aceasta reactie sugereaza ca expansiunea a fost favorizata de profituri din perioada anterioara. Alte Teorii ale Firmei Mximizarea venitului este probabil cea mai simpla teotie oferita ca un inlocuitor pentru maximizarea profitului. Alti scriitori au afirmat ca cresterea, care nu este neaparat acelasi lucru cu urmarirea venitului vanzarilor, este un obiectiv puternic si va fi urmarit pe cheltuiala pofitului atata timp cat aceasta nu ameninta securitate firmei (si echipa manageriala de conducere), poate prin permiterea ca pretul actiunilor sa scada pana la o limita astfel incat sa devina posibila. Unii scriitori au sugerat ca managerii pot fi influentati de cateva obiective astfel incat nici un obiectiv singur nu poate fi “maximizat” Din punctul lor de vedere, managerii cauta un nivel al
  • 105. 105 achzitiilor satisfacator. Comportamentul firmelor se spune a fi de satisfacere mai degraba decat de maximizare sau optimizare. Este dificil a gasi un inlocuitor pentru acest termen cam urat si trebuie sa se admita ca multe decizii ale marilor firme care sunt greu de explicat pe baza teoriilor economice traditionale sunt in conformitate cu explicatiile satisfacatoare. Complicitate oligopolistica Va fi acum vizibil ca exista multe controverse in legatura cu intregul subiect al oligopolului si nu e posibil sa se puna in fata un singur model general acceptat al acestui tip de pieta. Totusi, exista unele aspecte ale comportamentului care pot fi deduse din cele mai multe teorii principale si una dintre acestea este tendinta pentru oligopolist de a se uni, altfel spus de a urmarii politici si modele ale comportamentului foarte similare. Cele mai multe acorduri intre firme despre asemenea probleme cum sunt preturile, plata distribuitorilor si ate practici care limiteaza concurenta sunt acum interzise in SUA si in Europa prin legi anti-trust si de comert legal sau ale concurentei si regulamentele EEC. Putine dintre aceste legi par a avea efect asupra concurentei oligopoliste. Climatul economic dur al anilor 1980 probabil a facut mai mult sa creasca concurenta de afaceri adevarata decat toate legislatiile din ultimi 30 ani. Unele din incercarile anterioare de a analiza piatele ologopoliste au fost capabile sa arate ca firmele pot concura una cu alta. Gruparile formale sau simpla infranare a competitiei, va permite fiecarei firme sa ceara preturi mari si sa obtina mai mult profit Unele teorii moderne ale comportamentului au indicat ca o influenta puternica asupra firmelor o are dorinta de a evita, sau reduce, nesiguranta. Concurenta cresta nesiguranta si, de aceea, este evitata sau mentinuta intre anumite limite bine stabilite. Sensul comun sugereaza, de asemenea, ca daca firmele mari, folosind tehnologie similara, ofera produse similare pe aceasi piata, orice incercare a uneia de a reduce pretul va fi urmata de celelalte astfel incat toate vor ramane cu aceleasi cote ale vanzarilor totale pe pieta dar cu venituri si profituri reduse din acele vanzati. Similar ori ce incercare de a concura prin publicitate ridicata sau prin oferirea unei reducerio mai mari magazinelor care vand cu amanuntul va fi de asemenea urmata de actiuni similare din parte celorlalte firme. Din nou toti se vor confrunta cu costuri marite si profituri reduse. Suntem lasati sa tragem concluzia ca comlicitatea, si nu concurenta, este mai degraba un model al comportamentului care este asteptat de la o structura de piata ologopolisa. Firmele mari existente sunt cele care probabil cauta expansiunea prin fabricarea unor produse noi sau prin preluarea unor firme mai slabe pe piete noi apoi prin concurenta cu alte firme mari si bine stabilite. Beneficiile posibile care reies din aceasta compolicitate pot fi ilustrate prin urmatorul model foarte simplu apietei pe care pot fi doar doi ofertanti. Aceasta se numeste duopol. Sa presupunem ca cei doi ofertanti pe aceasta piata sunt Uniwash si Dazzlewhite. Fiecare firma ofera pe piata detergent de calitate asemanatoare. Cercetarea lor de piata indica ca un pachet de praf de detergent poate fi vandut la preturi de 1 u.m. sau 1. 50 u.m. Dazzlewhite crede ca profitul posibil pe care il poate obtine prin vanzarea detergentului la aceste preturi este reprezentat de urmatoarea matrice: Uniwash Pret £1 £1,50 £1 95 120Dazzlewhite £1,50 85 110
  • 106. 106 Astfel, daca Dazzlewhite cere 1 u.m. si Uniwash cere tot 1 u.m. atunci profitul este 95. Daca Dazzlewhite cere 1. 50 u. m si Uniwash cere 1 u.m. profitul sacde la 85 Pe de alta patrte Uniwash crede ca matricea profitului sau este: Uniwash Pret £1 £1,50 £1 95 85Dazzlewhite £1,50 120 110 Astfel daca Uniwash cere 1 u.m. si Dazzlewhite 1 u.m. atunci profitul sau este 95, dar daca cere 1.50 u.m. si Dazzlewhite 1 u.m. atunci profitul scade la 85. Privind mai atent cele doua matrice putem deduce ca, lasate pe cont propriu, cea mai sigura strategie pentru fiecare firma este de a cere 1 u.m. astfel incat fiecare obtine un profit de 95. Oricum, daca firmele se unesc si fiecare este de acord sa ceara 1. 50 u.m. atunci fiecare poate creste profitul la 110. In acelasi timp, vedem ca fiecare firma este tentata sa incalce in secret acordul. Chiar profituri mai mari de 1200sunt disponibile daca exista o reducere a pretului la 1 u.m. in timp ce cealalta firma ramane la 1. 50. Esta, desigur, neobisnuit ca reducerea secreta de pret sa ramana un secret pentru mult timp. Consecinta faptului de a fi descoperit prea repede tine de obicei pactul in forta. Totusi modelul simplu arata instabilitatea existentiala a complicitatii oligopoliste. Notati ca, poate, orice discutie despre oligopol ne obliga sa facem presupuneri asupra comportamentului si obiectivelor firmei oligopoliste. Este firma, deci, care tinde sa devina focosul atentiei si cand luam aceasta in considerare absenta unui model general al ologopolului apare mai putin semnificante. In acelasi timp trebuie sa se recunoasca ca majoritatea pietelor bunurilor si serviciilor in Marea Britanie au devenit acum oligopolistice si foarte concentrate, in sensul ca o proportie mare a productiei oferite pe o piata este justificata de reletiv putine firme. Un numar mare a industriilor in tarile industrial dezvoltate pot acuma sa fie corect descrise ca fiind oligopolistice si mult mai dominate de un numar foarte mic de firme mari a caror decizie afecteaza destinul firmelor mai mici, dependente. Aceasta ofera o importanta in plus intrebarii care se refera la comportamentul si obiectivele firmelor mari, un subiect introdus in Capitolul 4. In oligopol comportamentul firmei este esential acelasi ca si comportamentul unei industrii. Nu este surprinzator, deci, ca analiza moderna in economia industriala acorda o atentie considerabila obiectivelor, comportamentului si performantelor firmei mari individuale. In Marea Britanie, cifre oficiale sunt publicate in legatura cu raportul de concentrare a industriei bazat pe cele mai mari 5 firme din fiecare industrie. Astfel, daca cele mai mari 5 firme isi justifica 60%din productie atunci raportul raportul de concentrare este 60(cateodata este aratat sub forma 0.6). Unele raporturi de concentrare actuale sunt aratate in anexa de la sfarsitul capitolului. Exercitii la capitolul 9 1. Explicati de ce posibil de ce e posibil pentru un oligopolist sa urmareasca obiective de afaceri
  • 107. 107 altele decat maximizarea profitului 2. reclama pentru un tip de paine s-a bazat odata pe sloganul “ Nu spune Brrown spune Hovis”. Explicati scopurile acestei campanii cu ajutorulanalizei economice. 3. Ce firme pot avea o complicitate in afaceri? De ce pot oligopolistii sa se uneasca? De ce sunt acordurile complicitatii uneori instabile? 4. Din raporturile publicate si relatarile obtinute pentru intrebarea 5 din Capitolul 4 obtineti detalii despre structura proprietatii actiunilor pentru companii. Cat timp pot aceste cifre sustine declaratia ca exista o despartire intre control si proprietate a companiilor mari publice. 5. Identificati o industrie in care firmele mari predomina si alte unde exista multe firme mici. Discutati cat mai complet cauza aceste diferente. Anexa: Nivelul Concurentei in Industriile selectate din Marea Britanie Urmatoarele cifre sunt bazate pe Recensamantul Productiei din 1983 legate de intreprinderi. (O intreprindere poate fi definita ca o firma de afaceri sau grup de firme care opereaza o singura preluare chiar daca, totusi, ar putea contine multe companii si organizatii diferite si sa actioneze din multe locuri): Industria Numar in industrie % detinute de cele mai mari 5 Vanzari Angajari Zahar si produse din zahar 12 100 100 Fibre sintetice 20 93 93 Ciment, var, ghips 58 91 92 Automobile si motoarele lor 187 91 88 Productia si repararea echipamentelor aerospatiale 312 79 71 Industria chimica 827 59 53 Sticla, marfuri din sticla 567 48 55 Metale neferoase 591 44 44 Extractia pietrei, pamant, nisipului si pietrisului 497 39 36 Tiparire si publicare 10210 21 19 Zavoare, piulite, saibare, nituri, resorturisi lanturi nepretioase 1485 15 13 Aceste masuri sunr serios limitate. Se refera doar la productia din Marea Britanie si de obicei definesc industria in termeni de productie stricti, neluand in considerare sortimentul produsului asa cum este perceput de cuparatori. Considerati, de exemplu, produsele alternative puse la dispozitia unei persoane care doreste sa-si acopere podeaua bucatariei. A incerca, deci, a masura forta pietei simplu in acesti termeni poate oferii o imagine distorsionata. Bunurile importate, de exemplu, sunt o forta majora pe multe piete inclusiv autovehicolele si multe articole de echipament casnic. Intregul concept al ariei de piata se schimba adesea ca rezultat al ridicarii barirelor comertului national in interirul Comunitatii Europene in 1992. Totusi, in ciuda tuturor limitelor, masurile de concentrare care se refera la industriile clar definite sunt in continuare folosituare si furnizeaza un punct de plecare esential pentru studiul puterii pietei si concurentei in afaceri.
  • 108. 108
  • 109. 109 10. CONCURENTA SI RIVALITATE PE PIETELE IMPRFECTE 10.1 Atitudini Economice Fata de Concurenta Adesea se presupune ca economistii sunt superstitiosi in raport cumonopolul si tind sa favorizeze pietele care se apropie de concurenta perfecta. Aceste presupuneri si dezvoltarea politicilor publice fata de concurenta sunt examinate mai atent in capitolul 11. In acest stadiu vom privi mai atent concurenta. Pietele concurentiale nu sunt intodeauna bine venite pentru cei care trebuie sa actineze pe ele. Managementul de afaceri a fost descris ca fiind procesul in care se ieu hotarari in conditii de incertitudine. Cu cat e mai mare gradul de incertitudine cu atat e mai dificil luarea deciziilor corecte. Concurenta creste nesiguranta mediuluiin care actioneaza orice manager (de afaceri) si, deci, luarea deciziilor devine mult mai riscanta si rezultatele sunt mult mai dificile de perzis. Consecvent putem sa ne asteptam ca managerii de afaceri incearca sa reduca acest element al incertitudinii prin limitarea concurentei pe piata. Cand maximizam piete de afaceri foarte concentrate interesul nostru se extinde la 2 aspecte importante ale comportamentului in afaceri: a) modul in care firmele deja stabilesc in cercetarea pietei sa limiteze intrarea unor posibil noi competitori b) modul in care firmele existente se comporta una fata de alta facand fata conditiilor pietei unde nu exista o concurenta a pretului efectiva, dar unde ramane un grad considerabil a rivalitatii in afaceri intre ofertanti in efortul lor de a mentine sau obtine suprematia pe piata, sa asigure conducerea marcii sau sa se asigure impotriva luarii prin surprindere de actiunile rivalilor oligopolisti pe piata. Actiuni pentru Prevenirea Intrarii Noilor Competitori Aceste actiuni implica de obicei atat strategii ale pretului cat si strategii non-pret. Limita stabilirii pretului Aceasta sugereaza ca firmele sunt capabile sa stabileasca preturi care efectiv descurajeaza intrarea competitorilor. Se poate realiza un model pentru a ilustra aceasta problemja. Se presupune ca: 1. Firmele existente se bucura de avantajele costurilor negate celor mai multi noi intrati. Asemenea avantaje de cost reies de obicei din procese de productie, legaturi stranse cu distributorii si imagini ale marciicare au castigat acceptul raspandit al cuparatorilor. 2. Firmele existente vor continua sa produca la nivele anterioare cantitatii de intrare a unui nou
  • 110. 110 competitor. Aceasta este de obicei cunoscut sub numele de presupunerea lui Sylos dupa primul economist care a atras atentia asupra tendintei si a analizat implicatiile sale. Daca noii intrati, capabili sa realizeze marimea minima eficienta a productiei si curbele costului de lunga durata a firmelor existente, vinpe piata atunci oferta totala pe piata se va mari si pretul pitei va scadea. Consecintele acestori presupuneri sunt aratate in Fig. 10. 1. Daca firmele existenta cer preturi peste P0 ele risca intrarea. Daca cer sub P1 ele sacrifica profitul. Exista, astfel, o intelegere intre obtinerea stabilitatii curente cu sansa de a mentine profituri satisfacatoare de lunga durata, si cresterea profiturilor de scurta durata dar cu un risc mai mare a intrarii. Firmele capabile sa aleaga intre aceste 2 alternative sunt de obicei influentate de usurinta intrarii pe piata a noilor firme. Aceasta este acuma cunoscuta ca gradul la care pietele pot fi contestabile si contestabilitatea depinde de influente asemenea celor pe care le implica metodele productiei, de exemplu marimea investitiilor de capital au cerut sa se inceapa productia, marimea pietei potentiale si niveleul la care s-s ajuns in ciclul normal al vietii produsului – intrarea e mai usoara pe pietele care sunt in crestere decat pe cele care au atins nivelul de saturatie – Profitabilitatea firmelor existente si gradul satisfacerii clientului si distribuitorului in legatura cu produsele existente. Stabilirea prin forta a preturilor Modelul limitarii stabilirii pretului presupune ca firmele nu-si schimba comportamentul in fata amenintarii in credinta ca practicile actuale sunt o pierdere efectiva. Modelul stabilirii prin forta a pretului presupune ca firmele reactioneaza puternic fata de posibilitatea provocariidin afara pietei. P£ D P0 P1 LRAC d 0 q1 Q0 Q1 Q Fig. 10. 1 Aceasta se bazeaza pe barierele de intrare rezultat din economiile de scara, cel mai comun caz presupus. Cantitatea q1 este sacara minima eficienta a productiei. Intrarea este considerata in cazul firmelor capabile sa produca la acest nivel. Curba costurilor medii de lunga durata este comuna tuturor firmelor. D este cererea pe piata si se asteapta de la firmele existente sa mentina productia dupa intrare. Astfel, firmele existente realizeaza o productie Q0. Un nou intrat adauga productia q1 care creste oferta pietei la Q1(Q1-Q0=q1). Pretul dinaintea intrarii va scadea la P1 si aceasta descurajeaza efectiv intrarea. P0 este, deci, limita pretului. Un nou intrat poate fi fortat sa paraseasca piata prin practica cerintei unor preturi foarte mici, chiar cu costul ca firmele existente sa sufere pierderi. Firmele existente sunt de obicei destul de puternice pentru a stabili un grad mai inalt a puterii monopolului prin eliminarea rivalilor a caror practici le displac. Acest tip de comportament este mult mai potrivit a fi asociat
  • 111. 111 cu o piata in traditie decat cu un oligopol existent si foarte concentrat. Publicitatea Defensiva Publicitatea, mai ales cand e combinata cu multiple sortimente (marketing care este de fapt acelasi produs sub diferite si aparent rivale nume de marci) pot fi o bariera in fata competitorilor. Cand nu exista bariere serioase tehnice sau de cost al productiei pentru intrarea noilor firme pe o piata, un mod de a descuraja intrarea este de a creste costurile si a reduce rasplata potentiala a intrarii. Daca erau doar doua marci de detregenti casnici -de la fiecare dintre cele doua firme care domina pe piata- orice firma noua care ofera un al treilea va castiga repede o cota a pietei substantiala simplu prin oferta unei varietati consumatorilor plictisiti. De fapt sunt multe marci, unele dintre ele fiind constant sustinute de o publicitate foarte substantiala. O firma, in vederea patrunderii pe aceasta piata, va trebui sa cheltuie foarte mult pentru a egala aceasta publicitate si ar putea spera sa castige o cota mult mai mica deoarece se pare ca exista o varitate mare de marci, unele dintre ele fiind tinute in rezerva pentru a fi relansate ca “noi” daca se anticipeaza o concurenta serioasa. Semnale pentru potentialii intrati ca intrarii i se va opune rezistenta Oricare dintre potentialii intrati va considera posibilitatea intrarii cu succes, costurile intrarii si castigurile ulterioare ca se vor realiza ö. Toate tehnicile de limitare a intrarii considerate pana acum sunt proiectate pentru a ridica costurile sale si a reduce recompensle potentiale. Esta de asemenea posibil pentru ofertantii existenti sa semnalizeze ca au angajat resurse sustantiale pe piata si nu se vor retrage fara o lupta dura. Semnale de acest gen pot cuprinde: a) cererea unei capacitati mari astfel incat intarii sa i se reziste prin invadarea pietei si reducerea preurilor produselor. b) Obtinerea unor aparate inalt specializate fara nici un cost de oportunitate in afara acestei pieti particulare. Nevoia de a proteja aceste „costuri scazute”indica determinarea de a ramane pe piata. c) Un record din trecut al rezistentei cu succes impotriva intrarii, incercari si declaratii din partea superiorului executiv ca se va rezista intrarii. Comportamentul fata de rivalii oligopolisti Una dintre contributiile asa numitei scoli a economistilor din Austria a constat in a arata ca comportamentul competitiv exista in continuare, chiar si in interiorul pietelor pe care economistii traditionali nu le-au recunoscut ca fiind competitive. Scopul acestor comportamente consta in obtinerea unei securitati mai mari, prestigiu sau venit pentru manageri. Totusi dupa cum „scoala austriaca” a cazut de acord, rezultatul final este adesea producerea unor bunuri noi sau imbunatatite, ridicarea standardelor serviciilor, introducerea unor noi metode de distributie si marketing si in general sa se obtina suveranitatea marcii, altfel spus o piata sa recunoasca ca o marca particulara are cea mai mare cota a pietei. Realizand aceste obiective se obtin beneficii substantiale practice. Aceasta include accesul la cumparatori in comertul distributiv, alocarea spatiilor adecvate pe rafturi in magazine si abilitatea de a revendica cele mai atractive locuri pe rafturi si in expozitiile din magazine. Promovarea unor marci noi de producatorii marcii lider trebuie de asemenea luate in serios de catre cumoaratorii din magazine. Precis, pentru ca parteneriatul intr-o anumita marca este atat de dorit, marcilor existente li se permite rareori sa-si mentina pozitia fara provocari constante din partea marcilor rivale. Este, deci, impotriva acestui
  • 112. 112 cadru al competitiei pemtru favoarea cumparatorului ca noi sa cercetam comportamentul firmelor pe pietele oligopolistice. Segmentarea pietei Daca se rivalizeaza pe un front foarte mare firmele frecvent cauta sa obtina dominanta in sectoare particulare ale pietei. Inainte ca conditiile pietei sa fie transformate de electronice, tehnologie de informatii si intrarea ofertantilor puternici straini, piata britanica pentru cantare decimale casnice a fost divizata in 2. O firma domina oferta cantarelor decimale (majoritar catarele pentru bucatarie si baie) si rar se abatea la productia echipamentelor pentru organizatiile de afaceri. Alta firma nu realiza virtual nici un cantar casnic dar domina oferta echipamentelor de cantarit pentru firmele de afaceri. Divizand piata in acest mod se permite ofertantilor sa obtina un grad al puterii de monopol in sectorul lor particular in timp ce, in acelasi timp, oprind capacitatea de a provoca ofertantii din sectoarele invecinate ar trebui sa sugereze ca aceasta ar fi posibila si profitabila. Careodata este practicata segmentarea geografica. In ciuda practici comune in serviciile personale, pentru bunurile consumatorului, aceasta e mai degraba de gasit pe pietele nationale decat pe piata internationala; pe pietele nationale relativ mici asa cum sunt cele din MB. Ar trebui sa fiti atenti la dovezile acestei reactii la ce unii manageri de afaceri pot intelege prin „amenintarea” din partea concurentei ridicate si pierderea dominatiei pe pietele europene mai largi promise pentru 1992. Diferentierea produsului Aceasta e similara din multe puncte de vedere cu segmentarea pietei si poate fi indeaproape asociata cu ea Ideea diferentierii produsului este de a produce gama sortimentelor de produse astfel incat toate gusturile si nevoile pe piata sa fie acoperite, sa nu existe nici un gol evident care sa tenteze concurentii noi posibili si nici sa ofere oportunitati rivalilor sa-si creasca cota lor totala pe piata. O trasatura interesanta si oarecum enigmatica din practica este ca ripuri particulare a produsului tind sa devina asociate cu ofertanti particulari si incercarile rivalilor de a provoca marci existente si de succes prin substitute foarte apropiate sunt rar incununate de succes. Dezvoltarea industriei dulciurilor din MB in 1988 sugereaza ca e mai usor sa preiei o companie de productie de mult existenta decat sa lansezi marci noi ca sa provoci liderul pietei. Publicitatea Asa cum s-a mai precizat, publicitatea multa poate fi o forma de protectie impotriva intrarilor dar e de asemenea un instrument foarte puternic pentru a stabili imaginea marcii si loialitatea si pentru a cauta sa asigura o simnificanta, daca nu dominanta, cota pe piata. Uni observatoti sugereaza ca da impresia unei competitii cand de fapt nu exista, dar poate de asemenea fi vazuta ca o forma foarte importanta a rivalitatii prin care ofertantii concureaza pentru favoarea consumatorului si care ajuta sa se stabileasca realitatea suveranitatii consumatorului. Distributorii cred clar ca publicitatea produsului este importanta si lanturile de magazine mari nationale pot refuza acordarea spatiului comercial noilor marci daca nu obtin o asigurare ca marca va fi sustinuta de un volum garantat de publicitate Cand majoritatea sortimentelor erau sortimene fabricate, putine companii cu amanuntul se ocupau de publicitate pe scara larga in randul consumatorilor. O data cu dezvoltarea „sortimentelor proprii”ale producatorilor cu amanuntul publicitatea efectuata de acestia a luat amploare. Sortimentarea si publicitatea comunica si avanseaza impreuna
  • 113. 113 Fuziunile Acesta e un aspect al comportamentului oligopolistic care nu pote fi ignorat. Este ultima aparare imotriva concurentei si rivalitatii pe piata. Uni economisti sugereaza ca presiunea pentru fuziune creste alaturi de ostilitatea guvernamentala si actiunii impotriva complicitatii comerciale (practici comerciale restrictive). Oricum, sunt un element major in politicile publice impotriva concurentei si sunt examinate mai complet in capitolul urmator. Discriminarea preturilor Cu cat e mai mare gradul de putere obtinut de ofertanti, cu atata e mai mare abilitatea lor de a profita de caracteristicile diferite ale cererii in diferite segmente ale pietei totale a produsului. Discriminarea pretului este termenul folosit pentru a descrie practicile cererii unor preturi diferite pentru ceea ce e esential acelasi produs in conformitate cu diferite grupuri de cumparatori. Este, deci, o forma speciala a segmentarii pietei. Cand e posibila discriminarea preturlor Discriminarea preturilor e posibila cand o firma sau un grup de firme care actioneaza impreuna pot controla oferta pana la o limita pe piata pe post de vanzatori rivali si de asemenea sa evite resentimentele acelor cumparatori care nu sunt capabili sa obtina preturi preferentiale. Un grad al puterii monopolului este astfel esential pentru practica discriminarii pretului. Posibilitatea cererii preturilor discriminatorii creste pentru ca oamenii au utilitati marginale diferite pentru fiecare produs paticular si pentru ca sunt influentati la grade diferite de diversi factori care afecteaza cererea. Astfel, unii oameni sunt mai mult influentati de pret decat altii si o discriminare cu succes a pretului este o problema a exploatarii diferentelor utilitatii marginale si ale elasticitatii pretului cererii. Grade ale discriminarii preturilor Economistii de obicei se disting 3 grade ale discriminarii: 1.Primul Grad sau Discriminarea Perfecta Cel mai perfect nivel este cautat prin „tocmire”, prin care vanzatotul cauta sa ceara fiecarui client cel mai mare pret pe care el sau ea e dispus sa-l plateasca, altfel spus pana la utilitatea marginala a fiecarui cumparator. Sa presupunem ca un vanzator are 10 clianti potentiali pentru un produs, fiecare cu o evaluare diferita a utilitatii marginale. Impreuna acest grup comun formeaza ceea ce este efectiv curba cererii pentru produsul aratat in Fig. 10. 2, P£ 15 12 10 8 D
  • 114. 114 4 0 1 2 3 4 5 6 7 clienti Fig. 10. 2 Daca aceasta „tocmeala” se realizeaza cu succes si obtin vanzari pentru fiecare client la un pret egal cu valoarea utilitatii marginale a clientului, venitul total este mai mare si atunci poate fi obtinut la un pret unic intre 10 u.m. si 15 u.m. Un client e pregatit sa plateasca 15 u.m., al doilea 14 u.m., al treilea 13 u.m. si a, m, d,. Daca vanzatorul e pregatit sa vanda la orice pret pana la 10 u.m. dar nu mai jos de 10 u.m. tocmeala poate incepe pentru a incerca sa obtina maximul de la fiecare cumparator. Succesul va realiza un venit total de 75u. m (15+14+13+12+11+10) care e mai mare decat ce s-ar putea obtine prin vamzarea cantitatii intregi la orice pret unic pe curba cererii pietei (6*10 u.m. =60 u.m.). Tocmeala individuala poate fi foarte efectiva, prevazand ca vanzatorul este mult mai calificat decat cumparatorul si prevazand ca nu ridica costurile peste venitul aditional pe care il produce. Succesul, de obicei, depinde de vanzator care are un sprijin financiar in procesul afacerii. Nu este o practica potrivita pentru desfacere cu amanuntul de scara larga in care sunt implicati asistenti mai putin priceputi. 2. Al Doilea Grad al Discriminarii Aceasta practica apare cand vanzatorul nu incearca sa obtina un numar mare de preturi individuale dar e pregatit sa ofere concesiuni de preturi unor clienti selectati sau unui grup de clienti cu o putere de piata speciala. Pentru ca sa existe o discriminare reala, reducerea pretului trebuie sa fie mai mare decat poate fi justificata pe bazele cumpararii la scara mare si nu trebuie sa fie oferita gratis nici unui cumparator pregatit sa intalneasca conditiile unor comenzi mari. Osituatie este ilustrata in Figura 10. 3 unde pretul preferat al ofertantiilor este P0, pretul la care Q0 unitati se pot vinde. Acesta e pretul general cerut dear clientii favorizati au voie sa plateasca P1 si vanzarile aditionale la acest pret redus duce la cresterea venitului totala: (P0*Q0)+P1(Q1-Q0). P£ P0 P1 D 0 Q0 Q1 Q
  • 115. 115 Fig. 10. 3 Pretul normal e P0 si se achizitioneaza un venit total egal cu P0*Q0. Anumiti consumatori favorizati au cerut pretul P1, achizitionand un venit aditional egal cu aria colorata. 3. Al Ttreilea Grad al Discriminarii Aceasta se intampla ca vanzatorul e capabil sa identifice doua sau mai multe piete distincte cu diferite elasticitati ale pretului cererii la un nivel al pretului in interiorul caruia vanzariile sunt permise. Aceasta este ilustrata in Fig. 10. 4 care arata 2 piete separate (A si B) si piata combinata (A+B). Pentru a simplifica se presupune ca clientela nu face nici o diferenta la costuri astfel incat costul (Co) este la fel, indiferent daca discriminarea are sau nu loc consecvent. Curba CM arata costurile productiei pentru fiecare piata. Daca firma incearca sa maximizeze profitul poate sa faca aceasta prin preturi discriminatorii decit prin preturi uniforme. P£ P£ P£ Pierdere Cistig prin pret inegal Pa P0 P0 P0 MC C0 C0 C0 ARa+b 0 0 0 qa q1 MRa q2 qb MRb Qt MRa+b Q Fig. 10. 4 Fara discriminarea pretului, pretul pietei comun este P0 si cantitatea totala vanduta pe piata este Q: Presupunem ca costurile raman neschimbate, discriminarea pretului schimba cantitatea totala vanduta dar cresterea pretului pe piata A este mai mare decat scaderea pretului pe piata B. Venitul total castigat e mai mare decat pierderea totala din venit. Cum costurile raman neschimbate, profiturile cresc. Acest model presupune de asemenea maximizarea profitului ca un obiectv, prin stabilirea diferentiala a preturilor mai degraba decat prin stabilirea unui pret pentru toti cumparatorii. Daca firma stabileste un pret uniform va produce la un nivel al productiei la care costurile marginale (CM)= venitul marginal agregat (Vma*b). Curba VM agregat este derivata prin agregarea curbelor venitului marginal a pietei individuale. Efectiv, firma alocheaza productia pe piata care ofera cel mai inalt venit marginal. Firma va stabili pretul uniform P0 care satisface cererea totala pe piata cu vanzare totala Q. Acest total e alocat prin vanzarea luiq1 pe piata A si q2 pe piata B.. Firma ar putea sa-si creasca profiturile prin stabilirea unor preturi diferite pe fiecare piata. Realizeaza aceasta prin punerea in ecuatie a venitului marginal di fiecare piata cu costul marginal (C0) la nivelul productiei de maximizare a profitului de Q. Pe piata A firma va vinde qa iar pe piata B va vinde qb. Pretul de piata la care oferta satisface cererea pe fiecare piata sunt Pa si Pb. Acest rezultat in cresterea pretului pe piata unde cererea e mai putin elastica (A) ai scaderea pe piata unde elasticitatea pretului e mai mare (B): Cantitatea redusa in A se potriveste exact cu cresterea cantitatii in B. Deoarece, oricum, cresterea pretului in A > decat scaderea in B venitul
  • 116. 116 total creste. Cum costurile sunt neschimbate aceasta inseamna ca profitul total e mai mare decat discriminarea pretului este practica. Pentru a sintetiza, discriminarea pretului e posibila daca: a) firma are putere monopolistica significanta b) e posibil sa se indentifice si safie tinute separat cel putin 2 piete c) in regiunea pretului uniform al maximizarii profitului, elasticitatea pretului cererii pe fiecare piata separata este diferita. Cazul special al Capacitatii Suplimentare Mai exista o forma a discriminarii pretului care poate fi recunoscuta. Aceasta e decizia de a cere un pret special pentru a castiga o comanda aditionala cand firma are capacitatea de productie suplimentara. Firmele frecvent gasesc ca sunt capabile sa ofere comenzi lor „normale” si sa aiba in continuare masini si timp de munca care poate fi si mai complet utilizat. Ele de obicei stiu costurile medii ale productiei si nivelul lor normal de productiei si ele pot refuza sa accepte orice ordini aditionale in afara de cazul in care nu se pot intalni la un pret care acopera costul mediu si cantitatea asteptata a profitului. Acest refuz ar putea fi gresit. Considerati exemplu urmator: Firma A produce „suplimente” cu urmatorul model de costuri. (Productia sa normala este de 50000 unitati pe luna). £ Costuri fixe 10000 Costuri variabile unitare 1£ pe unitate astfel incat 50000@1£ 50000 Cost total 60000 Cost pe unitate este 60000 u.m. /50000 =1. 20 u.m. Firma obisnuieste sa produca un adaos comercialde 25% astfel incat pretul va fi compus din pret mediu (unitar) +0. 30 u.m. rezultand iun pret unitar de 1. 50 u.m. Venitul total, presupunand ca productia obisnuita lunara, este vanduta la pretul dorit, este: £ 50000@£1.50 75000 Costul total redus 60000 Profitul lunar 15000 Se presupune ca firmei i se ofera un contract aditional in valoare de 10000 unitati la un pret de 1. 10 u.m.. Managerul respinge cererea pentru ca ar reprezenta o pierdera. Are managerul dreptate? Raspunsul depinde de faptul daca contractul poate fi indeplinit fara ca costurile fixe sa sporeasca. Daca ar scade cantitatea atunci firma ar trebui sa actioneze astfel. Daca se poate, atunci noul sablon de costuri este dupa cum urmeaza:
  • 117. 117 £ Costuri fixe 10000 Costuri variabile 60000 (60000@1£) Costuri totale 70000 Venitul total la pretul oferit adaugat la contractele existente: £ 50000@£1.60 75000 10000@1. 10 £ 11000 Venitul total 86000 Cost total scazut 70000 Profit lunar 16000 Profitul va fi cu 1000 u.m. mai mare datorita contractelor, chiar daca pretul unitar este mai scazut decat costul total marginal. In aceste conditii, deci, si presupunand ca nu exista posibilitatea vanzarii catre nici unul din clientii existenti si nici nemultumiri din partea clientiilor existenti, atunci ar trebui acceptata. Putem dovedi de asemenea ca contractul aditional ar putea duce la o reducere de pret pentru clientii existenti daca ar putea fi valorificata la peste 1. 70 u.m. – noul cost total mediu pentru o productie ridicata de 60000unitati. La un pret mai mic decat acesta nici o reducere de pret nu ar fi justificata deoarece contractul nu va contribui in totalitate la costurile fixe. Argumentul ca profitul va creste daca se poate obtine un pret mai mare decat costurile variabile medii se foloseste de conceptul costului de oportunitate. Costul de oportunitate al utilizarii capacitatii suplimentare a masinilor sau a oamenilor nu reprezinta nimicsi nu trebuie, deci, sa fie adaugat la costul cresterii productiei. Daca, bineinteles, managerul considera ca era un pericol ca clientii exdistenti sa fie nemultuliti si sa reduca pretul cererii daca ar auzi de contractul incheiat la un pret mic, atunci refuzul ar fi justuíficat. De discriminarea pretului poate beneficia ofertantul doar atunci cand clientii pot fi tinuti separat si nu exista posibilitatea pierderii afacerilor existente ca rezultat al discriminarii. Instabilitatea in Oligopol Pe pietele oligopoliste existente, se presupune ca la baza comportamentului firmelor individuale exista 3 scopuri principale. Acestea sunt: 1. Exploatarea puterii pietei cu scopul de a creste profiturile. In acest scop al studiului se presiúpune in general ca exista un scop al maximizarii profiturilor dar in capitolele 4 si 9 s-a marit posibilitatea urmaririi altor obiective mai specific manageriale. Daca grupul care controleaza deciziile majore ale firmei urmareste, de fapt, alta tinta cum ar fi cresterea, atunci puterea pietei este folosita pentru a o realiza. 2. Obtinerea unui mod satisfacator de convietuire cu rivalii pe piata. Toata modelele de oligopol indica ca competitia continua non-pret si cea a pretului total pot conduce doar la profituri care scad si, in multe cazuri, la costuri care cresc. Creaza, de asemenea, un grad neacceptabil de incertitudine pentru luarea deciziilor manageriale. Atat in afaceri cat si in politica conflictul este nerealistic. Participantii trebuie sa stabileasca reguli scrise sau nescrise pentru
  • 118. 118 a putea convietui impreuna. Conflictul politic este reglementat prin conventii si intelegeri. Pare ciudat ca politicenii care inteleg acest mod de convietuire cu conflictele il gasesc intolerabil in afaceri unde un comportament similar precum complicitatea, este condamnat. Pe de alta parte, consumatorii pot suferii din cauza complicitatii de afaceri nerestrictionate. Desigur ca exista o linie foarte subtire intre acel comportament care reprezinta o metoda acceptabila de restrangere a conflictului distructiv si cel care dauneaza economiei prin restrictii nepotrivite aplicate asupra competitiei. 3. Prevenirea intrarii pe piata a noilor concurenti. Acesta e unul din aspectele comportamentului ologopolostic. Unul dintre cele mai serioase efecte a limitarii cu succes a intrariilor pe piata pentru o perioada lunga de timp este ca firmele existente isi pierd obiceiul de a concura si vor pierde teren foarte repede daca competitori puternici vor reusi sa intre pe piata. Nici un oligopol nu este complet sigur pe termen lung, totusi unele reusesc sa supravietuiasca pentru perioade lungi. Aranjamentele de complicitate, oricum, sunt adesea nesigure. Trebuie sa faca fata la 2 amenintari. Una este tentatia firmelor existente de a insela ; aceasta a fost sugeraqta in capitolul 9. Cealalta este aceea ca pe piata vor reusi sa intre noile firme care sunt ostile dificultatii patrunderii si aranjamentelor care duc la cresterea costurilor. Firmele care sunt predispuse sa reuseasaca sa intre pe piata sunt acelea care sunt deja mari si puternice pe pietele strans asociate, firme straine care doresc sa-si exstinda granitele geografice si firme care realizeaza un avans adevarat in tehnologia productiei sau in tehnicile marketinguluicare le permite sa realizeze reduceri semnificative in costurile unitare. Tehnologia noua, care a fost prea des ignorata de oligopolistii existenti care au rezistat schimbarilor, care au amenintat modelul familiar al comportamentului lor in afaceri, esta probabil cel mai puternic catalizator pentru schimbarile in structura pietei si natura concurentei pe piata. Importanta marilor depouri pentru distributia produselor de consum le-a permis mai usor marilor producatori sa treaca peste limitele pitei traditionale. Transportul modern si comunicatiile moderne si miscarea spre comertul liber, cel putin in cadrul Comunitatii Europene, exstind constant granitele geografice ale pietei si schimbarea tehnologica a devenit acum aproape o trasatura normala a vietii de afaceri. Toate aceste conditii presupun o amenintare pentru orice oligopol existent care incearca sa ramana imun la dezvoltariile din exteriorul pietei lor proprii. 10.2 Concurenta actuala si potentiala Chibzuilala asupra linistii sau altfel spus asupra intrarii pe piata de noi concurenti conduce la unele modificari a conceptiilor traditionale asuale concentratiei industriale si puterii monopoliste. Nu e suficient sa se numere ofertantii unui produs si sa se estimeze un raport de concentrare. Comportamentul ofertantiilor existenti va fi tot atat de mult influentat de estimarea pericolului cel reprezinta noii concurenti ca si de nevoia lor de a urmarii activitatiile rivalilor existenti pe piata. Aceasta, de fapt, este baza analizei economice moderne a competitiei folosind conceptul pietelor contestabile, un concept care datoreaza multe, muncii economistului american, W. J. Baumol care in trecut a jucat un rol important in dezvoltarea teoriilor marginale ale firmei schitate in Capitolul 4 al acestei carti.
  • 119. 119 Unele din nivelurile cele mai inalte ale concentratiei industriale se pot gasi pe pietele intermediare unde componentele sunt oferite altor intreprinderi. Inainte sa se presupuna ca acestea trebuie sa fie piete foarte necompetitive, trebuie sa ne amintim ca pe asemenea piete trebuie sa fie foarte usor sa se intre, atat pentru firme care au echipamente si abilitati foarte asemanatoare celor cerute pentru a produce produsul cat si oentru cumparatorii care au resursele de capital pentr a produce propria lor oferta daca considera ca este in interesul lor sa actioneze in acest mod. O intreprindere de hrana pentru animale va cumpara conservele din metal de care au nevoie de la un intreprinzator specializat in conserve de metal doar atata timp cat acasta este cea mai buna metoda de operare din punct de vedere al costului. Daca se suspecteaza ca ofertantul de conserve abuzeaza de puterea lui aparenta pe piata, fabricantul de hrana pentru animale poata sa- si stabileasca rapid propria instalatie tehnica pentru fabricarea conservelor. Aceasta nu ar elimina doar un important client ci va produce un nou ofertant competitiv. Este, de asemenea important sa se ia in considerare natura pietei. Limitele pietei existente se bazeaza pe conditii asa cum sunt, nu ce pot deveni urmarind schimbarea tehnica. In faza curenta a cunostintelor tehnice metalul poate fi modul cel mai sigur si mai ieftin de a ambala hrana pentru animale. Sa presupunem, totusi, ca un fabricant de materiale plastice ar produce un material care ar avea toate avantajele si calitatile metalului la doar o fractiune din cost. Fabricantii de conserve din metal sunt constienti de aceasta posibilitate si incearca sa impiedice oferind stimulente clientilor sa devina ofertanti rivali sau sa incurajeze poetentialii rivali in sectoarele materialelor plastice pentru a cheltui bani cu cercetarile care ar putea duce la inlocuirea ulterioara a metalului cu plastic. Aceste exemple sugereaza ca trbuie sa se aiba mare grija in definirea frontierelor pietelor si intra-devar in definirea limitelor in care concurenta actuala sau potentiala influenteaza comportamentul in afaceri. In cele din urma comportamentul firmelor lucrative este problema principala. Economistul incearca sa afle daca resursele sunt utilizate eficient, cauta sa imbunatateasca eficienta prin cercetare si avans tehnologic si daca puterea pietei este folosita in detrimentul consumatorilor. Acestea sunt intrebarile importante, desi trebuie admis ca sunt mai greu de definit prin conditii de raport decat sa se patrunda in temeliile controlului legal stabilit decat in masurile traditionale desi acum larg irelevante a puterii monopoliste. Exercitii la capitolul 10 1. Examinati si discutati notarea barierelor intrarii in relatie cu una dintre pietele urmatoare: asigurarea contra incendiilor si asigurarea automobilelor ; servicii legale, tururi si vacante in strainatate ; sapunuri si detergenti; zahar; industria aeronautica ; dulciuri, ciocolata si cofetaria. 2. Sugerati posibile schimbari tehnice viitoare care ar putea altera conditiile curente ale intrarii pe o piata aleasa de dvs. 3. Discutatii cu argumente pro si contra punctul de vedere ca publicitatea produsului de consum curent de scara larga este dovada clara ca pietele de consum sunt foarte competitive. 4. Examinati indicii de concentrare enumerati in anexa Capitolul 9. Cum justificati ultimele trei si primele trei figuri ale indedexului? Ce alte informatii ati mai cauta inainte de a comenta gradul competitiei caruia ii fac fata producatorii principali in aceste industrii? 5. La sfarsitul anilor 1930 companiile locale de autobuze in cele mai multe regiuni foloseau bilete “de intoarcere ale lucratorului” la preturi reduse pentru pasagerii care calatoreau
  • 120. 120 inainte de 9 a. m. in 1988 Caile Ferate Britanice au fost pregatite sa emita bilete la preturi reduse pasagerilor care calatoreau in afara timpului de munca normal variabil. Discutati cauza aceste schimbari in politica fata de costul de calatorie redus.
  • 121. 121 11. CONCURENTA, O STRUCTURA IDEALA A PIETEI? Am examinat diferite aspecte ale principalelor structuri ale pietei general recunoscute de economisti. Intrebarea care apare in mod frecvent este care dintre acestea este mai apropiata de o piata “ideala” din punct de vedere al consumatorilor. Conceptia obisnuita este de a compara cele doua extreme ale concurentei perfecte si ale monopolului iar apoi sa se considere implicatiile pentru conditiile mult mai comune ale concurentei perfecte si ale monopolului iar apoi sa se considere implicatiile pentru conditiile mult mai comune ale concurentei imperfecte. Putem incepe prin a lua in considerare avantajele concurentei perfecte. Inainte de a incepe, totusi, trebuie sa stabilim unele notiuni ca o baza pentru analiza. 11.1 Bunastarea consumatorilor Avem nevoie, bineinteles, sa intelegem clar la ce ne asteptam de la piata. Functiunea oricarei piete este sa aloce putine resurse asa incat o piata ideala este una care indeplineste un model ideal de alocare a reurselor. Aceasta ar fi de ajuns daca nu ar mai fi mai mult posibil sa se schimbe modelul in orice directie pentru a pune o persoana intr-o situatie mai proasta. Atata timp cat ramane posibilitatea de a sporii utilitatea totala simtita de o persoana, fara a reduce utilitatea simtita de ceilalti nu am atins idealul. Cu toate ca acest sistem este suficient de simplu de inteles, aplicarea lui prezinta destul de multe dificultati. Costul marginal si pretul O abordare a problemei se bazeaza pe egalarea costului marginal de productie cu pretul platit de consumatori. In capitolul 5 am dovedit ca, in conditiile de echilibru, un consumator ar cumpara un bun in masura in care evaluarea monetara a bunului, mai bine spus MU(banii) x MU(bunul) = pretul. Daca am lua acum in considerare curba cererii a bunurilor de pe piata, presupunand a fi totalul tuturor curbelor individuale, am putea spune ceva despre evaluarea bunului din punct de vedere a societatii. Fiecare punct de pe curba reprezinta evaloarea marginala a consumatorilor bunului. Daca pretul ar creste usor acest consumator marginal nu ar mai fi pregatit sa cumpere, pentru ca pentru el utilitatea ar fi mai scazuta decat pretul. Pe de alta parte o scadere usoara o pretului ar induce un cumparator aditional cu o evaluare a utilitatii potrivita de a intra pe piata. Astfel putem interpreta curba cererii a pietei ca o evaloare sociala a curbei marginale,
  • 122. 122 pentru ca orice punct inclus reprezinta evaluarea marginala a utilizatorului bunului. Din punct de vedere a ofertei pietei, curba costului marginal reprezinta costul de productie a oricarei unitati aditionale a bunului pentru piata. Curba costului marginal este la randul ei dependenta de pretul materilor prime si a factorilor de productie utilizati. Aceste preturi sunt, la randul lor, influentate de evaluarea societatii a celorlalte posibilitati de folosire a lor. Curba costului marginal poate fi interpretata atunci, ca curba costului de oportunitate a societatii sau ca, curba costului social marginal. Dand forma “normala” a acestei curbe, putem descrie situatia pietei pentru un posibil produs, spre exemplu automobile private, tratata in Fig. 11. 1. Daca productia totala de automobile se situeaza la Q1 valoare data de societate ultimului automobil produs, este mai mare ca cea a utilizarii productiei a resurselor utilizate in productia lui. Societatea va castiga transferand resursele din alte utilizari in productia mai mare de automobile. R C MC (cost social marginal) D O Q1 Q0 Q2 Q Fig. 11. 1. Eficienta alocativa Curba cererii poate fi privita ca o curba a evolutiei sociale marginale iar curba costului marginal ca curba costului social marginal. Numai la nivelul iesirilor Q0 acestea sunt egale. Daca totusi ptoductia de automobile private creste la Q2, atunci la acest nivel al iesirilor, evaluarea sociala pozitionata pe ultima unitate este mai inalta decat cea a altor unitati. Societatea va castiga producand mai putine automobile. Nivelul ideal al productiei de masini se situeaza in punctul Q0 unde societatea pune la fel de multa valoare pe automobilul marginal si pe posibilitatea utilizarii alternative a materiilor prime. Aceasta productie la care petul este egal cu costul marginal al productiei- costul productiei automobilului marginal. Daca acceptam acest argument, ar trebui sa fim apti sa oferim acelasi test tuturor produselor iar modelul ideal de alocare a resurselor va fi obtinut cand toate preturile vor fi egale cu toate costurile marginale de productie. Aceasta, bineinteles, priveste “eficienta” din punctul de vedere al alocarii bunurilor printre membri societatii. Este des numita – eficienta alocarii. Sunt luate in discutie, privind eficienta alocativa acele bunuri si servicii produse in prezent la cele mai inalte costuri posibile la nivelul actual al tehnologiei. In practica aceasta nu poate fi presupusa si exista o problema separata a eficientei tehnologice. Insuccesul din partea unei firme in a obtine eficienta tehnica in sensul realizarii fiecarui nivel de productie la cel mai mic cost posibil este adesea numit eficienta X. Ambele concepte sunt relevante pentru examinarea structurii pietei.
  • 123. 123 Acum, daca ne reamintim de modelele de piata examinate in capitolul anterior, si in particular, examinad Fig. 8. 3 si 8. 4, ne vom aminti ca numai concurenta perfecta creaza conditiile necesare firmelor de a atinge un nivel al productiei unde costul marginal este egal cu pretul pietei, aceasta fiind o conditie necesara pentru supravietuirea indelungata pe o piata concurentiala. Aceasta caracteristica a pietei cu concurenta perfecta este un motiv in plus pentru atractia sa continua pentru economsti, ca un ideal, in ciuda izolarii pretinse de realitatea moderna. In toate celelalte strcturi ale pietei examinate se observa tendinta firmelor de a produce la un nivel la care pretul se situeaza deasupra costului marginal, spre exemplu la Q1 in Fig. 11. 1, unde putine resurse sunt dedicate unei productii de produse solicitate de evolutia societatii. 11.2 Monopolul si pierderea bunastarii Posibilitatea de a obtine pozitia unde pretul este egal cu costul marginal, situatia ideala sugerata mai curand in acest capitol, sugereaza ca acolo poate apare o “pierdere a bunastarii” rezultata din alocarea resurselor pe piata. Urmariti acum Fig. 11. 2.Aceasta arata o intreprindere care, pentru simplitate, putem afirma ca are un “cost marginal de lunga durata”-“long-run marginal costs” (LRMC). Daca intreprinderea ar fi pur concurentiala pretul de echilibru ar fi Pc unde nu s-ar putea castiga profit peste cel normal. La acest pret aria consumatorilor aditionali cuprinde consumatorii din YBPc. Daca nu sunteti siguri ce inseamna consumatori aditionali revizuiti capitolul 5. Daca, peste noapte, intreprinderea ar fi transfarmata intr-un monopol ce-si maximizeaza profitul, pretul va creste la Pm iar aria consumatorilor aditionali va scade la YAPm. Producatorul monopolist, oricum se va bucura de un profit peste cel normal de PmAXPc. De notat ca acest surplus numit uneori surplusul producatorului si de care se bucurau inainte consumatorii a fost acum transferat actionarilor firmei de monopol. P Y Pm A B Pc LRMC X D MR O Qm Qc Q Fig. 11. 2. pierderea de bunastare O schimbare de la concurenta perfecta la monopolul de maximizarea profitului va reduce productia de la Qc la Qm si va creste pretul de la Pc la Pm. Surplusul de consumatori va scade la YAPm iar productia surplus la Pm AXPc. Aria triunchiului ABX arata pierderea atat a consumatorilor cat si a producatorilor si se numeste “pierderea baunastarii”
  • 124. 124 Aria triunghiului ABX nu este inclusa nici in surplusul consumatorilor sau a producatorului. Este o pierdere din parte amandurora si este cunoscuta sub denumirea de ” pierderea bunastarii”. Va puteti testa cunostintele pe acest argument si pe diferenta dintre profit si maximizarea profitului revazand Fig. 11. 2.aratand schimbarile in surplusul consumatorilor, al producatorilor si “ pierderea bunastarii” daca firma trece de la profit la obiectivul de maximizare a venitului. Gasiti de asemenea un numar de intrebari la acest subiect in exercitiile de pe computer, capitolul 7. Schimbari in randament Este des dovedit ca, concurenta furnizeaza un stimulent de crestere a eficientei din cauza presiunii asupra firmelor de a produce la cele mai scazute preturi ale resurselor. Aceasta le forteaza sa caute noi metode si noi utilaje si de a intreprinde adevarate cercetari si a le dezvolta cat se poate de rapid. Concurenta este vazuta ca o cale de reducere a X ineficientei asa cum a fost definita anterior in acest capitol. Acest argument este in conflict intr-o oarecare masura cu conditiile cerute de concurenta perfecta unde cerinta unei perfecte comunicari ar impiedica orice firma sa castige din punct de vedere tehnic, managerial sau al superioritatii pe piata in fata ofertantilor rivali. Este de asemenea sugerata necesitatea dobandirii unor profituri peste cele normale sau a unui stimulent de a obtine un asemenea profit in masura sa conviga firmele sa incerce riscul cercetarii si al inovatiei. Intre timp acceptand ca conditiile extreme ale concurentei perfecte poate nu incurajeaza firmele sa caute superioritatea tehnologica pe care ar fi incapabile sa o exploateze numai in beneficiul lor propriu, ramane o discutie importanta. Aceasta este intre toti cei care argumenteaza ca un anumit grad al puterii de piata si abilitaea de a obtine un profit peste cel normal incurajeaza cercetarea, inovatia si nivelul concurentei de pe piata, inclusiv concurenta preturilor forteaza firmele sa obtina o eficienta tehnologica maxima. In curand, se va putea sustine ca inovatia si eficienta tehnologica vor deveni conditii de supravietuire pe pietele concurentiale. Ca de obicei la acest gen de controverse se dovedeste sustinerea ambelor punte de vedere desi marea majoritate a parerilor printre economisti tinde sa fie in favoarea concurentei ca un indemn la eficienta tehnologica. Economiile de scara Este de asemenea necesar sa se tina cont ca firmele monopoliste actioneaza la o scara mai larga decat firmele relativ mici in interiorul pietei concurentiale. Pe masura ce marimea firmei sporeste ar trebui sa sporeasca avantajul acelei economii a sortimentului ce a fost identificata in capitolul 3. Aceasta este ilustrata in Fig. 11. 3. Daca operatia de crestere a sortimentului firmei conduce la economia sortimentului si are ca urmare reducerea costului unitar, atunci beneficiul asociat cu rezultatul economiei la resurse terbuie sa fie compensat de “ pierderea bunastarii” In Fig. 11. 3. costul marginal de scurta durata a unei intreprinderi concurentiale este reprezentat de curba SMCc, asa incat nivelul productiei intreprinderii de Qc iar pretul pietei de Pc. Daca intreprinderea ar deveni brusc monopol iar monopolistul se bucura de sortimentul economic atunci costul marginal de scurta durata scade la
  • 125. 125 SM Cm iar profitul maximizarii productiei se misca la Qm cu o tercere a profitului de piata la Pm. Urmarind din nou Fig. 11. 3. vom vedea ca o comparatie a nivelului preturilor Pm si Pc indica o arie a “ pierderii bunastarii” de ABX. Oricum, monopolistul realizeaza un nivel al productiei Qm la un cost unitar inferior celui ce poate fi obtinut de firmele concurente la acelasi nivel al productiei. Astfel economia la costul resurselor atinge punctul PcXGJ rezultata din economia sortimentului ce ar trebui sa fie asezat impotriva “pierderii bunastarii”. In multe cazuri am astepta ca economiile sa depaseasca pierderea. P A Pm X B Pc SMCc J SMCm G MR 0 Qm Qc Q Fig 11. 3. pierderea de bunastare si economia de scara Daca monopolistul se bucura de economia de scara si reduce costul marginal de scurta durata de la SMCc la SMCm se observa o economie la costul resurselor de PcXGJ ce ar trebui sa fie asezata impotriva si posibila depasirea “ pierderii bunastarii” Alte comparatii viitoare a concurentei perfecte si a monopolului Exista un numar de noi posibilitati de adaugare la cele deja elaborate, in relatie cu bunastarea argumentelor inconjuratoare concurentei perfecte si monopolui. Monopolul, este dovedit, evita dublarea resurselor, inevitabil cand numeroase firme concureaza pentru aceasi cumparatori si ofera produse foarte similare. Unul dintre organele de reglementare a pretului din anii 1960 a criticat aparenta risipa a resurselor implicata cand cateva dube de transport de paine se deplasau de-a lungul si de-a latul acelorasi strazi vanzand aproape aceasi paine. Pe de alta parte, aceasta critica priveste elementele deservirii consumatorilor conditionate de vanzatori competitivi care stiu ca, consumatorii nesatisfacuti ar putea trece rapid la un rival. Inca o data competitia dintre concurenta si monopol apare neconcludenta. Chiar si aparenta situatie de puternica bunastare, de obtinerea conditiilor la care pretul este egal cu costul marginal are anumite puncte critice. Este cunoscuta o teorie matematica a mainii a doua care sugereaza ca, conditiile ideale nu pot fi obtinute pe toate pietele si de a nu incerca obtinerea unor succese partiale. Deoarece eonomia moderna doreste limitarea monopolurilor, inclusiv cel din sectorul public, teoria pune la indoiala valoarea incercarii limitarii numarului intreprinderilor de a deveni perfect concurentiale.
  • 126. 126 Concurenta imperfecta Majoritatea analizelor din acest capitol au fost facute prin comparatie cu cele doua structuri extreme ale pietei. Am recunoscut mai inainte ca majoritatea pietelor moderne au posibilitatea de a cadea intre aceste extreme. Am observat ca, concurenta monopolistica are multe asemanari cu concurenta perfecta iar cea de oligopol tinde sa aiba multe trasaturi ale monopolului. Daca ignoram aceste trasaturi am putea spune de obicei, ca, cu cat este mai inalt gradul de concentratie a pietei comportamentul firmelor se va apropia mai mult de precizia monopolului. Intr-adevar, in astfel de imprejurari, oligopolistul de pe o piata cu concurenta ridicata poate trece la monopol prin acordul cu unele regiuni geografice sau prin oferta unor bunuri specifice. Oricum, daca analiza economica este incapabila sa ne conduca la definirea concluziilor disputei dintre concurenta perfecta si monopol este si mai putin probabil sa fie mai concludenta pentru concurenta imperfecta. Pe de alta parte, pare posibil ca unele forme ale concurentei imperfecte au posibilitatea de a arata trasaturi mult mai rele ale ambelor structuri. Concurenta monopolistica, spre exemplu, nu ofera economii semnificative in costul resurselor, iar modelul introdus in capitolul 9 sugereaza ca productia se va situa la un niivel mai inalt decat costul de scurta durata, minim si la un nivel al pretului deasupra costului marginal. Sunt observate multe incertitudini in analiza oligopolului dar am observat puternicele stimulente ale imprejurarilor. Putem deduce ca firmele sunt mai mult probabil sa se grupeze in interesul managerilor, a actionarilor si a sindicatelor mai degraba decat de a urmari interesele consumatorilor. De aceea, este evident ca teoria economica nu se identifica cu o structura ideala a pietei care ar fi: 1. posibilitatea aplicarii atat in sectorul privat cat si in cel public a economiei reale a lumii. 2. Interesele de lunga durata a membrilor firmei, altfel spus actionari, manageri si muncitori. 3. Interesele comunitatii care doreste utilizarea eficienta si cat mai redusa a resurselor in ambele sensuri, atat cel economic cat si tehnic. In absenta unei definitii clare a structurii pietei pe care un guvern ar putea-o promova ca un ideal, politica publica devine incerta si deschisa controverselor si intereselor conflictuale. 11.3 Bunastarea si politica publica Obiectivele politicii publice In ciuda aparentei lipse a firmelor de la linia indrumatoare a teoriei economice, guvernele nu au putut ignora efectele daunatoare ale practicilor de afaceri neconcurentiale. Trebuie amintit ca toate tacticile guvernamentale s-au format atat din motive politice cat si economice astfel
  • 127. 127 incat tacticile specifice guvernelor depind de obiectivele si convingerile lor politice. Este posibil, oricum, de a identifica un numar de tactici generale ce au avut frecvent o influenta importanta. (a) Dorinta de a proteja indivizii impotriva puternicelor interese de afaceri si recunoasterea desei nevoi de a da forta legii, necesitatea oferirii informatiilor, de a incheia acorduri cinstite si de a proteja indivizii impotriva bunurilor periculoase si a practicilor imorale. (b) Increderea ca profitul privat nu este cel mai bun sau eficient motiv pentru furnizarea anumitor bunuri si servicii pentru care sunt cunoscute nevoi individuale si comunitare si necesitatea folosirii anumitor resurse asa cum au fost planificate si indrumate de organul politic al statului. (c) Increderea ca indivizii si comunitatea sunt serviti cel mai bine de nivelul maxim al concurentei dintre intreprinderile de afaceri private operand pe piete economice nereglementate care, deci, trebuie sa fie protejate impotriva tendintelor monopoliste ale organizatiilor mari private sau ale organizatiilor sectorului public. Desi poate exista o intelegere substantiala asupra politicilor concepute pentru a verifica abuzurile de scurta durata, exista clar un conflict intre obiectivele b si c, astfel incat un guvern devotat economiilor de piata libere apropie, probabil, concurenta si politica monopolului din diferite puncte de vedere de unul dedicat exstensiei planificarii si controlului de stat. Diferentele in convingerile politice fundamentale care privesc relatiile intre indivizi si stat trebuie luate in considerare cand revedem orice politici ale tarilor asa cum se leaga ele de concurenta in afaceri si compotamentul pe piata. Dezvoltarea politicii in Regatul Unit al Marii Britanii Pentru a intelege situatia prezenta din Regatul Unit a Marii Britanii este de dorit a contura principalele evenimente asa cum au avut loc acestea de la functionarii de stat si ministri responsabili de coordonarea “ eforturilor razboiului” si organizarea productiei din timpul raszboiului, a devenit constient comlicitatea de afaceri raspandita si implicatiile asupra preturilor in timpul anilor 1940. 1940 –1973 Prima nevoie a fost increderea si echitabilitatea informatiilor asupra comportamentului monopolistilor si masura practicilor restrictive. Deci, o comisie a Monopolurilor si a Practicilor Restrictive a fost infiintata in 1948 iar acestea au elabrat o serie de rapoarte, confirmand raspandirea restrictiilor asupra concurentei si folosindu-le pe amandoua la stabilirea si sustinerea puterii monopolurilor in multe sectoare ale industriei. Nevoia actiunii guvernului a fost clara iar Curtea Practicilor Restrictive a fost infiintata de Actul Restrictiilor Practicilor Comerciale din 1956. Comisia devine Comisia Monopolurilor formata din cativa membri si cu puteri de investigatie limitate. Aceasta marcheaza o despartire politica intre politica de monopol ca atare si anume restrictii ale practicilor comerciale bine definite. Diviziunea a fost o atitudine oficiala cat si una institutionala. Fata de monopol politica guvernamantala ca atare, apare pentru a ramane in mare masura neutra si perocupat cu darea mai multor informatii despre anumite firme si intreprinderi. Pe de alta parte, legislatia din 1965 a introdus principiul ca, acordurile privind practicile de comert restranse realizate de firme in mod colectiv ar trebui sa se presupuna ca sunt impotriva interesului public, cu responsabilitatea demonstratiei ca orice acord particular restrictiv ar fi putut fi o exceptie inselatoare sigura pentru sustintorii acelui acord. In 1964 interesul s-a intors la intrebarea asupra monopolului, catre un cadru de fuziune, miscare care a fost semnificativa
  • 128. 128 pentru sporirea nivelului concentratiei pietei peste majoritatea sectiunilor industriei si comertului. Monopolurile si Actele Fuzinilor (1965) au dat Guvernului Britanic puterea de a controla fuziunile legate de Comisia Monopolurilor. Multe ratiuni au fost propuse pentru cresterea activitatiilor de fuziune din aceasta perioada. Una dintre propuneri a fost aceea ca practicile comertului limitate care pe vremuri permiteau firmelor mici sa supravietuiasca si limitau puterea firmelor mari si eficiente, sa rivalizeze. Aceste practici erau efectiv controlate astfel incat firmele mici isi pierdeau protectia si erau nerabdatoare sa ajunga sub umbrela organizatiilor mari, deoarece acestea foloseau fuziunea ca o metoda de recastigare a dominatiei asupra pietelor pe care anterior le manipulasera in cadrul acordurilor comerciale. O alta trasatura a acestei perioade a fost cresterea fuziunilor conglomerate, combinand companii de interese diferite si formand corporatii mari depasind frontierele traditionale ale industriei. Aceasta poate fi asociata cu convingerea ca esenta afacerilor si managementului financiar sunt aceleasi indiferent de natura activitatii de productie iar in unele cazuri din dorinta de a cauta securitate datorita varietatii, intr-o perioada a schimbarilor economice, in principal, sociale si tehnologice cand unele intreprinderi importante si existente de un imp indelungat decadeau sau se aflau sub amenintarea declinului. Experientele ulterioare au aratat ca multe dintre conglomerate care s-au format in decursul acestei perioade nu si-au indeplinit obiectivele declarate si au fost preluate la randul lor ssau “dizolvate in timpul anilor 1980. Principiile economice fundamentale ale specializarii au fost restabilite iar acum este intalnita o intelegere importanta, diferente manageriale importante intre productie si distributie sau inter bunurile de consum si prevederile serviciilor financiare. 1973 – 1988 Actul Comertului Liber din 1973 aduce la un loc politicile de monopol si practicile restrictive infiintand Biroul Comertului condus de un Director General al Comertului Liber, cu responsabilitati generale in recomandarile catre Guvernul Britanic pentru politica concurentiala si protectia consumatorului. Directorului General ii intra in atributii si responsabilitati directe pentru “Curtea Practicilor Limitate” devenind efectiv Arhivarul pentru Practicile Comerciale Restrictive cu puterea de a decide asupra practicilor provocate in Curte. Si-a castigat de asemenea puterea de a examina fuziunile si a decide care ar trebui recomandate responsabilitatilor Secretarului de Stat pentru investigare prin Monopolurile si Comisiile de Fuziune (MMC) redenumite si intarite. Conform Actului din 1973 si legislatiilor mai vechi, testul principal de a intelege puterea monopolista se baza pe nivele ale concentratiei orizontale a pietei. Firmele sau grupuri de firme care actioneaza impreuna, care controneaza cel putin 25% din oferta intr-o industrie nationala sau regionala, semnalizand precis pentru consideratie desi firmele pot fi luate de asemenea in considerare daca fuziunea lor implica averi peste o valoare standard. Consideratii speciale s-au acordat industriei deja foarte concentrata a ziarului. OFT si Securitatea Statului au castigat mai multa putere prin Actul de Competitie din 1980. Acesta a adus organizatiile sectorului public, cum ar fi autoritatiile care se preocupa de apa si industriile nationalizate, sub scrutin. Referente speciale “rapide” puteau fi cerute Comisiei sub forma unor practici “anti-concurentiale” larg definite sau fuziuni gandite probabil cu scopul sa rezulte in asemenea practici. Consecvent, aproape oricare dintre fuziuni poate fi referita Comisiei sub forma unuia sau altuia dintre aceste doua Acte daca Securitatea Statului dispune astfel. De fapt, in 1988, Secretarii de Stat succesivi au stabilit faptul ca pricipiile indrumatoare pentru referintele fuziuniii par ca afecteaza concurenta pe piata. Guvernul de asemenea a crezut ca, in cele mai multe cazuri, concurenta era, probabil, cea mai buna garantie a protectiei
  • 129. 129 consumatorului, dar de asemenea a recunoscut nevoia pentru masuri speciale pentru a proteja utilizatorii serviciilor financiare astfel incat o serie de consilii regulatoare au fost stabilite prin Actul Serviciilor Financiare (1987). 11.4 Dezvoltari politice posibile Criticile Politicii Britanice asupra Concurentei Cele mai multe comentarii asupra Concurentei Britanice au pornit de la credinta ca masurile luate intre 1948 – 1988 au fost cam ineficiente, de cand aceasta perioada a cunoscut o crestere aproape continua a nivelului concentratiei de afaceri in toate sectoarele vitale ale industriei si comertului. A cunoscut un numar de perioade cu activitate de fuziune intensa si prin 1988, aproape toate firmele britanice pareau a fi vulnerabile in fata amenintarii de o fi preluate. Criticile de afaceri aduse de politica britanica nu provoaca inefectivitatea sa dar afirma ca este imprevizibila. Desi foarte putine fuziuni sunt serios considerate referinta pentru Comisie mai putine sunt referite iar si mai putine sunt blocate de Secretarul de Stat la recomandarea Comisiei, cheltuiala si problemele cauzate celor destul de nenorocosi de a fi selectati sunt facute considerabile (in jurul la 0. 5 mil.u.m. in cel putin un caz iar intarzierea cauzata de referinta poate sa aiba consecinte financiare si de piata. Critici similare sunt nivelate impotriva politicilor monopolurilor. Aici exista mai putina intelegere, oricum, cu conceptia ca schimbarile in politica trebuie sa aiba loc. O scoala a gandirii doreste sa faca politicile mai sigure, cu conditiile in care fuziunile sunt permise clar de lege, cu fuziuni definite clar exprimate ca fiind impotriva interesului public si responsabilitatea demonstrarii acestei erori cu ajutorul companiiilor care credeau ca cazul lor este exceptional. In acest sens, politicile referitoare la fuziuni ar fi modelate pe baza aparaturii existente pentru practicile comerciale resprictive. Sustinatorii acestui punct de vedere citeaza politicile americane si vest germane ca exemple posibile de urmat. Oponentii acestui punct de vedere argumenteaza, ca, in practica, nici prevederile americane nici cele vest germane nu au avut mai mult succes in pastrarea competitiei adevarate decat masurile britanice iar politicile mult mai rigide furnizeaza oportunitati de imbogatire pentru avocati. Firmele care isi pot permite avocati suficient de inteligenti pot de obicei sa gaseasca metode de ocolire a anumitor legi astfel incat litera legii este respectata, dar intentiile ei contrazise. Oponentii masurilor legale cred ca ele nu sunt eficiente si ca vor duce la cresterea costurilor de afaceri si la complexitatea legala a fuziunilor. In lumina acestor critici exista cei care afirma ca practicile de afaceri nu sunt un subiect corespunzator pentru reglementarile guvernamentale si ca aparatele de investigare si reglementare dezvoltate incepand cu 1948 ar trebui sa fie date la o parte, astfel, lasand piata sa decida care firme sa fie preluate si care sa supravietuiasca si sa se dezvolte. Istoria, oricm, sugereaza ca pietele de afaceri, pe care guvernele semnalizeaza intentiile lor sa nu intervina, devin mai putin competitive si mult mai organizate sa aduca beneficii ofertantiilor la costuri substantiale pentru clienti. O nota la sfarsitul acestui capitol enumera unele Raporturi MMC semnificative, impreuna cu note asupra deciziilor pe care le contin aceste raporturi.
  • 130. 130 Cazul pentru si impotriva Fuziunilor Foaia balantei economice in relatie cu fuziunile poate fi sintetizata in urmatorul mod: 1. Amenintarea preluarii, care e de obicei in detrimentul carierelor si venitului managementului senior a victimei preluate, este un imbold puternic pentru utilizarea eficienta a resurselor de managerii existenti. S-a afirmat ca aceasta amenintare ofera o verificare semnificativa a ambitiilor mari a managementului si asigura caratele cresterii sa fie tinute intr-un raport rezonabil cu ratele profitului. Fara amenintarea preluarii nu ar fi existat nici un mod eficient de a asigura utilizarea eficienta a resurselor economice de catre industrie. De exemplu, in anii 1950 si inceputul anilor1960 industria de bere nu a reusit sa realizeze valoarea asezarilor orasenesti sarace, ocupate de casele licentiate cu profit scazut, pana cand berarii au inceput sa cada victima companiilor de dezvoltare a proprietatii. 2. Desi unele fuziuni au efecte economice folositoare de necontesta, motivul cel mai puternic pentru fuziune pare sa fie dorinta de a reduce concurenta prin eliminarea competitorilor. Aceast duce, destul de clar, la utilizarea mai putin eficienta a putinelor resurse economice si la comportamentul pe piata care favorizeaza producatorii in detrimentul consumatorilor. Aceasta, de fapt, opusul ideii suveranitatii consumatorului, care intotdeauna a fost pusa in fata ca unul dintre cele mai importante avantaje a economiei de piata libere. Recunoscand, ca nu totul a fost bine cu Politica concurentiala, Guvernul Bitanic, in 1988 a intreprins o trecere in revista cu scopul de a introduce noi legi. In general, guvernul si-a exprimat dorinta sa incurajeze pietele competitive in interesul consumatorilor si promovarea intreprinderilor de afaceri. Nici o schimbare majora nu parea a fi imaginata pentru principiile generale fundamentale politicilor de fuziune, dar Monopolurile si Comisia Fuziunilor trebuiau incurajate sa fie mai rapide si s-a propus o prevedere pentru companii ca sa-si declare intentiile la Oficiul Comertului Corect (OFT). OFT ar fi putut obtine sarcini proiectate sa inlature orice amenintare potentiala a competitiei si a obtine decizii de la Secretarul de Stat astfel incat companiile sa afle cat de repede posibil daca sunt sau nu se plateste ca ele sa fie subiectul investigatiei Comisiei. Guvernul planuia sa infraneze legea –practicile comertului restrictiv- si sa urmareasca in general legea Comunitatii Europene. A propus sa ofere mai multa putere Biroului de Comert Corect (Office of Fair Traiding) pentru a investiga intelegeri restrictive secrete si suspecte si sa impuna unele penalizari pentru intelegeri care sunt descoperite. Oricum la timpul cand se sciau aceste lucrari, se discutau inca schimbarile si ar trebui sa va asigurati ca sunteti la curent cu legea monopolurilor, furnizorilor si practicilor comerciale restrictive actuale. Desigur nevoia de a asigura armonia intre lege si procedurile britanice si cele europene a fost marcata de stanjeneala temporala suferita de Guvernul Britanic cand Comisia Europeana a criticat termenii fuziunii din 1988 intre Rover Group si British Aerospace. Exercitii referitoare la capitolul 11 1. Este competitia intotdeauna dorita din punct de vedere a bunastarii consumatorului? Sustineti raspunsul dumneavoastra cu ajutorul analizei economice. 2. In ce mod poate controla guvernul puterea oligopolistica? Este posibil pentru guverne sa reduca barierele de intrare pe piata?
  • 131. 131 3. Guvernul Statelor Unite, in contrast cu cele mai multe tari europene, a tins sa fie mai mult preocupat de ocazia impotriva puterii pe piata a grupurilor de afaceri mari. Discutati cauzele posibile ale acestor diferente in politica. 4. Discutati punctul de vedere ca politicile britanice ale monopolurilor si fuziunilor ar trebui sa fie modelate asemanator politicilor si practicilor oficiale apeland la practicile comertului resrictiv. 5. Sunt pietele produselor de consum nereglementate cele mai bune garantii ale suveranitatii consumatorului si cea mai buna protectie impotriva practicilor de afaceri anti-concurentiale? 6. Alegeti un raport a Comisiei Monopolurilor si Fuziunilor publicat incepand cu 1970. Subliniati problema investigata; comentati cu propriile cuvinte constatarile Comisiei. Comentati acestea in lumina oricarei dezvoltari ulterioare relationate cu firmele sau industrile investigate. De altfel luati in considerare si alte raporturi MMC a caror constatari par sa fie de acord sau sa contrazica cu cele din raportul pe care l-ati ales. 7. Discutati problema definirii unei piete potrivite pentru scopurile stabilirii limitelor competitiei, luand in considerare relaxarile barierelor comertului in cadrul Comunitatii Europene planuite pentru 1992. Anexa: Comisia Monopolurilor si Fuziunilor (MMC) In 1988 Comisia Monopolurilor si Fuziunilor a avut trei functii principale, pe care le-a exercitat la cererea Directorului General a Comertului Corect si Secretarului Statului pentru Comert si Industrie, actionand in cadrul puterii acordate de Actul Comertului Corect din 1973 si Actul Concurentei din 1980. Acestea erau: 1. Investigarea cazurilor comportamentului aparent neconcurential si abuzurilor posibile a puterii monopoliste de firmele dominatoare in cadrul industriilor specifice. 2. Investigarea fuziunilor propuse si a ofertelor de preluare care pareau ca rezulta in cazul restrictiei competitiei. 3. Investigarea aspectelor conductei si performantei anumitor organizatii din sectorul public. MMC-ului i se cer recomandari astfel incat orice restrictie a concurentei sau abuz a puterii monopolistesa fie eliminata sau evitata. In timp activitatea coimisiei a fost criticata, de obicei pe baza unuia sau mai multor din motivele urmatoare: (a) Lipsa rigorii analitice in unele di raporturile sale. (b) Lipsa consecventei in judecata. (c) Dispunerea de a accepta rate mari a profiturilor, care se spunea ca rezulta din eficienta superioara in afaceri. (d) Abnegatia luarii in considerare a structurii industriilor si pietelor si dispunerea limitarii atentiei sale asupra comportamentului firmelor. (e) Pregatirea de a accepta asigurari ale comportamentului schimbat ale firmelor. (f) Raporturi de preluare in timp a cheltuielilor firmelor implicate si contabilii. Luand in considerare durata timpului cat a functionat Comisia, numarul industriilor si firmelor investigate si mediul schimbator, economic si de piata in care a actionat, unele dintre
  • 132. 132 aceste critici nu sunt surprinzatoare. Este corect sa punctam ca exista de asemenea inconsecvente si dezacorduri printre economisti in evaluarea activitatii Comisiei si influenta ei asupra comportamentului in afaceri. Cei mai multi sunt de acord ca nu are virtual nici o influenta asupra structurii pietei. Comentarii si rezumate a raporturilor principale pot fi gasite intr-un umar de texte standard despre economia industriei sau manageriala. Raportul anual al Biroului Comertului Corect ofera detalii asupra problemelor recente si o analiza cuprinzatoare a politicii Monopolurilor si Fuziunilor din Marea Britanie realizata in Hartia Verde a guvernului. (O analiza a Politicii Monopolurilor si Fuziunilor, Cmnd 7198) din 1978. In timpul ce se scriau aceste lucrari, cel mai recent rezumat a propunerilor guvernamentale a fost continut intr-o Hartie Alba (DTI - Departamentul Intreprinderilor, Cmnd 278) publicata in ianuarie 1988, dar in acest timp alte Hartii Verzi au fost promise inaintea introducerii unei noi legislatii, promise in discursul Reginei in 1988. Studentilor li se recomanda sa studieze unul sau doua rapoarte pentru cunostintele lor. Toate acestea contin rezumate convenabile a constatarilor. Profesorii au probabil preferintele lor dar ce urmeaza este o selectie foarte scurta. A. Comportamentul monopolistic Anul Firme si piata Problema Constatari si Recomandari 1966 Kodak, filme color Profituri, strategii de marketing, limite de vanzare Reducerea pretului modificare marketingului, incurajarea competitiei 1970 Metal Box Metal containare Marketing, inghetarea competitiei Oprirea practicilor daunatoare 1973 Kelloggs Breakfast cereale Profit, Preturi Mentinerea sub control a preturilor si profitului 1976 Unilever alimente ingetate Discounturi speciale, intelegeri cu magazinele Oprirea practicilor daunatoare 1986 ICI si Staveley (sare Britanica) Lipsa competitiei & fixarea preturilor Oprirea limitarii preturilor si mentinerea controlului asupra industriei 1986 Pachete de vacante in strainatate Monopol complex si prevenirea agentilor de a face discounturi Acceptarea unei competitii a preturilor 1987 TWIL Ltd Steel sarma de gard Dominarea pietei, preturi prohibitive si restrictii discriminatorii de vanzare Nu abuza de puterea pietei ci imbunatateste comunicarea cu cumparatorii B. Fuziuni Anul Compania Industria Constatarile MMC-ului 1986 P&O European Bacuri de traver- Nu este impotriva intere- Ferries sare a canalului sului public (fuziune partiala) 1987 Trusthous Forte Hoteluri, autostr- Nici o reducere signifi- si Hanson Trust ada si margini de anta a competitiei, nu sosea (vanzari este impotriva interesu-
  • 133. 133 partialel) public 1988 Book Club Cluburi de carti Ar limita competitia. Per Associates& (vanzari partiale) mite subiectilor fuziunii Leisure Circle sa revizuie Concordatul Dintre vanzatorii de carti C. Sectorul Public Anul Organul Problema Constatari 1987 Caile navigabile Eficienta si Lipsurile marginale si britanice costuri necesitatea imbunatatiri- lor 1987 Electricitatea cen- Eficienta si Slabiciuner in marketing trala. Generating costuri control financiar si ma- Board nagement general; se Sugereaza imbunatatire 1987 Caile Ferate Eficienta si Imbunatatirea serviciilor Britanice (SE standardul dar nu satisfacator si im- Network) serviciilor potriva interesului public
  • 134. 134 12. PIETELE FACTORILOR DE PRODUCTIE 12.1 Pietele factorilor de productie. Generaliati Cateva caracteristici ale pietelor factorilor de productie In cadrul pietelor pentru factorii de productie organizatiile care apartin sectorului public sau privat al economiei, joaca rolul de cumparatori. Acest lucru implica urmatoarele: 1. Aceste piete tind sa fie mai bine organizate in comparatie cu pietele de consum, cu o incercare mai reusita de a nota “bunnul” care este oferit spre vanzare. Cumparatorii sunt mai bine informati si mai constienti in legatura cu calitatea produselor. 2. Cererea de factori deriva din cererea pentru produsul care utilizeaza factorii respectivi pentru a fi realizat. Intrebarile cu privire la legatura dintre cererea pentru un produs si cereea pentru un anumit factor sunt foarte importante in cadrul stiintelor economice. Daca luam in considerare faptul ca firmele angajeaza facftori cu scopul obtinerii profiturilor atunci cantitatea dintr-un factor angajat va depinde de contributia sa la realizarea profitului. Aceasta, la randul ei, va depinde de relatia dintre costul angajarii de unitati suplimentare de factori si recompensa in bani ca urmare a contributiei aduse firmei. Sa presupunem ca avem un exemplu foarte simplu bazat pe angajarea unor cantitati diferite dintr-un factor de productie variabil –sa spunem factorul munca- in timp ce ceilalti factori-sa zicem capitalul- ii mentinem constanti. De asemenea, presupunem ca produsul se vinde pe o piata cu concurenta perfecta, pe care firma este capabila sa vanda si sa produca la un pret pe care il poate dirija si influenta. Contributia pe care un factor poate sa o aduca firmei, este data de produsul fizic marginal (la diferite niveluri posibile de angajare) inmultit cu pretul produsului si care reprezinta de fapt venitul marginal al firmei. Acesta, reprezinta asadar modificarea productiei –generata de factorii suplimentari angajati-, inmultita cu venitul marginal al marfurilor vandute si poate fi numit si productie de venit marginal sau produs de venit marginal (MRP). O ilustrare, in acest sens, apare in fig 12.1a. Forma curbei presupune ca produsul fizic marginal al factorilor sugereaza o diminuare. W W SL
  • 135. 135 MRPL W0 MRPL O O L Q0 L a b Fig. 12.1. Cererea si oferta de munca Fig. 12.1a. ilustreaza cererea de munca a firmei. Fig. 12.1b. arata cererea firmei. La o anumita oferta data, cererea firmei se va baza pe productia sa de venit marginal al muncii (MRPL) si va necesita Q0 unitati de munca. Pana in acest moment, am avut in vedere doar cererea de munca a firmei. Cererea agregata a tuturor firmelor care sustin o anumita piata competitiva va depinde de curbele individuale ale cererii dar nu reprezinta rezultatul agregarii acestor curbe individuale. Cand oferta totala a unui produs creste, pe piata, atunci pretul pe piata al produsului va scadea si acesta se va reflecta in productia de venit marginal a firmei. Totusi, cererea agregata pe piata dapinde inca de contributia adusa de unitatile marginale de munca la venitul obtinut de toate firmele care producpe piata. Daca abordam ideea unei piete cu concurenta perfecta si presupunem ca curba cererii si cea a venitului marginal este descrescatoare, -ceea ce inseamna ca pentru a vinde o cantitate mai mare firma va trebui sa reduca pretul atunci, dupa cum am explicat in capitolul 7, pretul nu mai este acelasi cu venitul marginal. Totusi, contributia factorului adusa firmei, este reprezentata de productia de venit marginal care, pentru toate firmele care urmaresc maximizarea profilului, reprezinta baza de formare a cererii de munca. Curba productiei de venit marginal (MRP) ilustreaza cantitatile de munca pe care firma doreste sa le angajeze pentru a-si maximiza profitul, presupunand ca factorul capital este mentinut constant si de asemenea, sugereaza ca angajarea factorilor se datoreaza doar motivelor maximizarii profitului. In aceste conditii, putem gasi cantitatea de echilibru care va fi angajata, presupunand ca ne este cunoscuta curba ofertei de munca. Acest lucru este ilustrat in Fig. 12.1b. Renta economica Pretul pe piata al unuifactor de productie reprezinta rezultatul presiuniii fortelor pietei, respectiv al unei piete neregulate, al interactiunii dintre cereresi oferta pe piata. Pretul de chilibru al pietei este pretul la care factorul marginal in cantitatea Q1, din Fig. 12.2a., este dispus sa intre pe piata. Intrucat folosim exemplul muncii, in acest cazpretul pietei reprezinta salariul de pe piata. Existenta curbei ofertei presupiune ca exista cativa muncitori, cei care se situeaza pe curba deasupra de Q1, care vor pretinde un salariu mai mare decat W1, probabil ca urmare a faptuluica pot castiga pe alte piete un salariu mai mare decat W1. Pe de alta parte, exista un numar de muncitori care sunt situati pe curba sub Q1 si care ar accepta sa intre pe piata pentru un salariu mai mic decat W1. Totusi, intrucat pretul pietei este W1, ei vor primi acest salariu. Disponibilitatea de a intra pe piatala un pret mai mic sugereaza faptul ca pe alte piete nu se poate castiga un salariu mai bun. Salariul obtinut de unul din acesti muncitori, sa spunem Q2, prin urmare este format din doua parti. O parte este reprezentata de
  • 136. 136 pretul minim necesar pevtru a-l determina sa intre pe piata; acesta reprezinta castigul transferat (W2 din Fig. 12.2a.), pentru ca este cel mai bun castig disponibil din afara acestei piete. Cealalta parte reprezinta excesul peste castigul transferat (W1-W2 din Fig. 12.2a.) rezultat din nevoia de a stabili pretul pietei la un nivel suficient de ridicat pentru a atrage pe piata muncitori cu castiguri tansferate mai ridicate. Acest exces este renta economica. Numai castigul muncitorului marginal are o renta economica cu valoarea zero. Daca privim piata in ansamblul ei, putem face distinctie intre renta economica si castigurile transferate. Acest lucru este ilustrat in Fig. 12.2b., in care salariul de echilibru pe piata este W0, astfel incat renta economica e reprezentata de suprafata W0XM iar castigurile transferate de MXQ0O. In cadrul unei economii, in aceste conditii, nici un muncitor nu accepta sa lucreze pentru un salariu mai mic decat M. Veti gasi, in acest sens si exercitii pe computer (in sectiunea 8 de pe disc) W W S SL W1 W0 X renta renta W2 DL DL transfer M transfer O O Q2 Q1 L Q0 L a b Fig. 12.2.renta economica si castigurile transferate Fig. 12.2a. arata pozitia ocupata de firma. Fig. 12.2b. ilustreaza renta economica si gastigurile transferate de pe piata muncii. Conceptul original de renta economica se refera la pamant, intr-o perioada in care cererea de hrana, in crestere, a dus la angajarea unor suprafete suplimentare de pamant in circuitul agricol. Sporirea preturilor pentru alimente a dus la specularea acestui lucru astfel incat properietarii de pamant pretindeau rente ridicate pentru suprafete de pamant neroditoare. De asemanea, mosierii au putut obtine rente mai ridicate din pamantul care ar fi fost inca folosit pentru recolte alimentare, chiar daca preturile alimentelor si ale rentelor ar fi fost mai mici. Conceptul de renta economica arata ca rentele referitoare la pamant au fost rezultatul si nu cauza, preturilor ridicate ale alimentelor la acest moment de timp. Cvazirenta Cvazirenta este termenul folosit pentru a descrie o renta economica in crestere ca urmare a unei anumite situatii de pe piata. Sportul ne furnizeaza in acest sens un exemplu foarte clar. Sa presupunem ca un anumit program de televiziune, care are la baza un anumit sport se bucura in perioada anterioara de o audienta limitata.
  • 137. 137 Popularitatea sportului creste dintr-o data si putinii sportivi profesionisti, dintr-o data, se bucura de castiguri foarte mari si devin adevarate vedete. Chiar si jucatorii mediocri se pot bucura de venituri mari intrucat se pot angaja ca si antrenori. Totusi, castigurile mari atrag si alti oameni de sport. Amatorii talentati gasesc ca merita sa-si dezvolte aptitudinile din punct de vedere profesianol si astfel standardele incep sa creasca. Dupa un timp, numai cei foarte talentati sunt capabili de a obtine venituri ridicate. Cei care nu se ridica la nivelul lor, se lupta din greu pentru a supravietuii. Toate veniturile se intorc la venituri transferate sau raman pe piata in punctul cel mai de jos al curbei ofertei. La acest nivel, cvasirenta nu mai exista si numai o parte foarte mica din ei, reusesc sa obtina renta economica din oferta lor de monopol, de inalta pricepere si aptitudine. 12.2 Piata muncii Pietele imperfecte ale muncii Economistii sunt interesati de piata nationala sau de piata macroeconomica a muncii, in special in situatia dezechilibrului dintre cerere si oferta care poate duce la somaj pe scara larga. Aceasta problema macroeconomica, totusi, depaseste scopul acestui capitol care se ocupa mai mult cu pietele individuale ale anumitor industrii, ocupatii, respectiv cu aspectele microeconomice ale pietelor muncii. Majoritatea acestor piete sunt imperfecte. Aproape nici o conditie de existenta a pietelor cu concurenta perfecta, nu poate fi gasita in cadrul pietei muncii. Bunul nmit “munca“, este in foarte putine situatii omogen. Presupunerile sunt facute pentru a obtine cateva aptitudini ale muncii. Dactilografele, de exemplu, pot fi platite in functie de viteza cu care bat la masina de scris, dar foarte putini patroni vor pretinde faptul ca doua dactilografe sunt perfect identice. Oamenii se deosebesc intre ei prin calitatea muncii prestate si prin interesul manifestat pentru munca respectiva. Comunicatiile pe pietele muncii sunt adesea slab dezvoltate. Este posibil ca oamenii sa nu cunoasca oportunitatile de noi locuri de munca in cadrul firmelor care lucreaza iar cei care au o anumita slujba nu mai cauta, in mod constant, un nou loc de munca, mai avantajos, intr-o alta firma. Costurile de transport alaturi de alte costuri explica faptul ca salariul net disponibil al unui muncitor, difera de cel brut, pe care il plateste patronul. Forta de piata se gaseste atat de partea cererii cat si de cea a ofertei, in cadrul pietelor. Guvernul, intr-o forma sau alta, este cel care angajeaza un numar mare de muncitori, inclusiv profesori, electricieni si mineri. Exista inca destul de putine banci si companii de asigurari, astfel incat este posibil ca unii angajati din domeniul financiar sa fie preveniti sa nu-si schimbe locul de munca dupa o anumita varsta si calificare. Pe de alta parte, sindicatele si asociatiile profesionale pot fi capabile de a controla efectiv angajarile intr-o anumita profesie, prin examinari sau chiar prin intermediul unor conventii rigide incheiate cu angajatii. In unele cazuri, aceste intelegeri asigura controlul recrutarilor intr-o profesie, unui singur sindicat. Schimbarea unei operatii cu o alta, sau chiar deplasarea intre firme fara a schimba ocupatia, poate fi foarte dificila si uneori nu poate fi posibila peste o anumita varsta.
  • 138. 138 Oamnii nu lucreaza pur si simplu din motive economice. Exista presiuni sociale foarte puternice care ii determina pe oameni sa munceasca, iar consideratiile sociale influenteaza tipul de munca pe care oamenii aleg sa il pastreze. O ocupatie, cum ar fi spre exemplu tiparitul poate fi fascinant chiar daca salariile pot fi in general mai mici decat cele din sectorul industrial, mai putin atractive din punt de vedere social. Exista oameni care apreciaza inrt-o mai mare masura destinderea prin munca si capacitatea de a controla munca efectuata decat efectiv castigul care ar putea fi considerat de un alt angajat total inacceptabil. Exista de asemenea, un element de timp in cadrul rasplatirii muncii depuse, care este dificil de inclus in analiza simpla a ratelor de salarizare. Atat patronul cat si angajatul, trebuie sa priveasca contractul de munca prin prisma unei investitii din care fiecare asteapta sa obtina beneficii viitoare in schimbul sacrificiului prezent. Un muncitor poate accepta un salariu mai mic in primii sai ani de activitate in campul muncii, in schimbul antrenarii lui in cadrul unei firme cu o reputatie deosebita, care il va ajuta sa castige experienta si va deveni priceput in domeniul sau. Un patron poate plati un tanar muncitor peste valoarea produsului marginal, in speranta ca acesta se va imbunatatii in viitor. Cand conditiile economice fac acest lucru posibil, unii patroni vor fi dispusi sa-si plateasca o parte din vechii muncitori cu un salariu mai mare, ca si recunostinta pentru serviciile aduse de-a lungul timpului. Cu cat este mai priceput un muncitor si cu cat se implica mai mult in productie, cu atat va avea mai multe sanse ca in timp, sa fie mai bine platit. Diferentierile salariilor Ratele de salarizare si sumele de bani reprezentand salariile, difera deoarece exista foarte multe piete ale muncii, de o mare varietate, fiecare cu conditiile sale proprii de oferta si cerere. Este totusi, posibil de a identifica unele influente majore care tind sa dea nastere la rate de salarizare diferentiate: 1. Educatia In general, daca o munca pretinde un nivel de educatie relativ inalt, atunci ea va fi mai bine platita decat o munca fara o asemenea cerinta. Ca si o consecinta, este general cunoscut faptul ca in proportie cu marimea timpului rezervat primirii unei educatii corespunzatoare creste si capacitatea de castig prin munca a unui individ. Aceasta nu inseamna, desigur, ca o persoana care are o educatie deosebita, va putea obtine si cel mai mare venit posibil. Legatura dintre educatie si plata muncii reprezinta doar o tendinta generala, dar exista in acest sens numeroase exceptii. 2. Priceperea Muncitorii care depun o munca manuala vor primi un salariu cu cu atat mai mare, cu cat sunt mai priceputi. 3. Sexul Cu toate ca exista, de cativa ani, legi care prevad o recompensare egala a muncii femeilor si barbatilor, totusi castigurile prin munca ale femeilor sunt cuprinse intre doua treimi si trei patrimi, din cele ale barbatilor. Exista cateva motive in acest sens. Mai multe femei decat barbati lucreaza cu norma partiala. Femeile au tendinta de a se dedica familiei, intrerupandu-si cariera, chiar la varsta la care barbatii incearca sa promoveze si sa fie mai bine platiti. Din punct de vedere social, se asteapta din partea femeilor, ca acestea sa-si situeze viata de familie in fata carierei iar acest lucru inseamna ca femeile tind sa urmeze cariera sotilor lor mai degraba si asteptarile patronilor cu privire la prioritatile femeilor pot influenta judecata lor atunci cand recruteza sau iau decizii de promovare. 4. Geografia Exista inca diferentieri regionale cu privire la recompensarea indivizilor care au aceeasi profesie cu toate ca acestea nu mai sunt la fel de mari ca in trecut. Exista, de asemenea, diferente intre costurile locuintelor si cele ale calatoriilor de acasa la locul de
  • 139. 139 munca astfel incat tablourile salariilor brute si nete, difera pe regiuni. Salariul brut este cel mai mare in Londra, dar aici locuintele si transportul sunt de asemenea cele mai scumpe. Un functionar de banca care merge pe jos la servici, dintr-o suburbie a Londrei se poate bucura de un stil de viata net superior spre deosebire de colegul sau din Londra, al carui salariu desi este mult mai mare, dar acesta trebuie sa suporte costul transportului atat de ridictat. Tendinta la nivel national a patronilor si sindicatelor, de a stabili un nivel al salariilor la scara nationala, si de a reduce diferentele regionale ar putea avea ca rezultat cresterea disparitatilor reale nete in cadrul castigurilor prin munca si a standardelor de viata. 5. Industria Nu trebuie sa uitam faptul ca in ultima instanta cererea pentru munca deriva din cererea pentru produsul muncii. Cu cat aceasta prezinta o mai mare importanta pentru comunitate, cu atat este mai mare valoarea produsului fizic marginal al muncii, si acest lucru se va reflecta in venitul marginal al produsului muncii obtinut de firma. Daca o industrie prospera, atunci salariile corespunzatoare tuturor tipurilor de munca angajate in acea industrie vor fi cu siguranta mai mari decat salariile echivalente ale muncitorilor angajati in industrii aflate in declin. 6. Sindicatele Capacitatea muncitorilor de a se organiza si de a controla conditiile de angajare si relatiile de munca cu patronii, pot influenta ratele de salarizare. Este, totusi, usor sa subliniem rolul pe care il are sindicatul. Studentii citeaza deseori, exemplul minerilor care si- au imbunatatit salariile relative in anii 1970, in mod aparent printr-o actiune militara. Ei tind sa uite faptul ca sporirile masive ale pretului petrolului incepand cu anul 1973, au crescut valoarea carbunelui si a produsului marginal al muncitorilor din mine. S-ar putea ca salariile lor sa fi crescut chiar mai repede in conditii mai apropiate de concurenta perfecta. Intrucat chestiunea aceasta a influentei sindicatului asupra salariilor este atat de importanta, aspectul este tratat mai tarziu, in sectiunea urmatoare. Probabil ati observat faptul ca influentele amintite anterior, sugereaza tendinta de crestere a salariilor atunci cand cererea este relativ ridicata si consistenta si cand pare sa fie inelastica si limitata-fie de lipsa de calitati umane deosebite, rare, fie de restrictii artificiale impuse de catre sindicate sau asociatiile profesionale. In practica, in timp ce oferta si cererea sunt importante in determinarea salariilor, acestea reprezinta mai mult decat pretul muncii. Cercetari mai avansate si detaliate indica faptul ca exista multe forte economice si sociale care actioneaza asupra diferentierilor salariilor, unele dintre acestea au o istorie foarte lunga si nu sunt explicate in totalitate in termenii pietelor moderne ale muncii. Va prevenim asupra faptului ca acest capitol furnizeaza doar o introducere intr-o arie foarte ampla de studiu. Factori determinanti ai influentei sindicatelor Se considera de obicei, ca sindicatele vor putea foarte usor sa mareasca salariile membrilor lor fara a le sacrifica slujbele, atunci cand: 1. Cererea pentru munca nu depinde de salarii. 2. Costurile si dificultatile de organizare sunt mici. Urmatoarele conditii au posibilitatea sa faca salariile inelastice: a. Un grad scazut al elasticitatii pretului pentru produsul muncii. b. Putine posibilitati tehnice de substituire intre munca si capital sau alti factori de productie. c. Lipsa ofertei disponibile de factori substituibili. d. Cand costurile muncii reprezinta o proportie relativ mica din costurile totale.
  • 140. 140 Este explicabil astfel faptul ca, succesul unor sindicate abile care au reusit sa pastreze salariile membrilor lor la un nivel ridicat. Totusi, schimbarile care se petrec in tehnologie pot reduce barierele de intrare pe diferite piete si astfel se va diminua si puterea sindicatelor oricat ar fi de abile. Acest lucru a fost sesizat de tipografi in momentul in care au fost introduse metodele electronice moderne de tiparire. Costurile organizarii sindicatelor par sa fie scazute atunci cand urmatoarele conditii corespund fortei de munca: a. Stabilitatea si continuitatea muncii astfel incat muncitorii nu isi schimba locurile de munca in mod frecvent. b. Concurenta ridicata a muncitorilor in cateva firme si stabilimente de munca c. Un nivel ridicat de concentrare a muncitorilor in cateva zone de productie si arii geografice. d. Un grad de loialitate fata de principiile sindicatului si practicile acestuia si de asemenea identificarea obiectivelor personale cu cele ale sindicatului. Exista, in unele zone, sindicate de traditie, cu o istorie bogata. O alta apreciere, cu privire la aceeasi problema, este de a folosi analiza economica normala pentru a evidentia efectele modificarilor din structura pietei. In situatia in care, spre exemplu, patronii isi vand productia in conditiile asemanatoare concurentei perfecte, atunci analiza normala a ofertei si cererii, sugereaza ca un sindicat va avea dificultati in sporirea salariilor peste nivelul ratei de echilibru a pietei muncii, fara a sacrifica locurile de munca a catorva membrii. Pe de alta parte, un sindicat puternic care se confrunta cu un patron care detine monopolul produsului pe piata si probabil un cumparator de monopol dintr-o anumita categorie de muncitori, poate fi capabil sa creasca -fara a sacrifica locuri de munca- salariile si de asemenea poate spori chiar si numarul angajatiilor. Ceea ce urmareste sindicatul sa realizeze, este un profil de monopol corespunzator, al patronului in beneficiul membrilor. Evident ca exista o multime de chestiuni cu privire la acest aspect al pretului muncii, dar la acest nivel al studiului nostru, putem indica doar idei generale; va sugeram ca dumneavoastra sa urmariti mai atent o parte dintre ele. De asemenea, puteti sa va verificati daca ati inteles aceste argumente, prin consultarea exercitiilor de pe computer din sectiunea a opta. 12.3 Piata capitalului Cererea de capital Cererea de capital, in sensul masinilor productive si a echipamentului, deriva din cererea pentru produsul capitalului. La acest nivel, presupunem ca o firma este foarte posibil sa isi doreasca obtinerea de capital suplimentar daca ea crede ca reuseste sa isi dezvolte capacitatile de productie. Pentru firma, decizia de investire –respectiv decizia de a utiliza sau nu capitalul financiar in scopul de a achizitiona bunuri fizice- are la baza compararea costului capitalului necesar achizitiilor cu profitul viitor sporit anticipat ca rezultat al achizitionarii acestor bunuri fizice. Nu conteaza daca firma are deja capitalul financiar sub forma de rezerva sau daca ea trebuie sa-l imprumute sau sa il procure in alt mod. Oricare ar fi modalitatea de procurare,
  • 141. 141 capitalul sub forma de bani are intotdeauna un cost de oportunitate. In cazul in care sumele de bani se afla deja in conturile bancare ale firmei, costul de oportunitate exista totusi si se masoara in termenii celei mai bune posibilitati viitoare de investire. Introducere in evaluarea investitiilor Daca pesupunem ca este cunoscut costul proiectului de investitie propus – si anume un utilaj tehnic care costa 100 000 u.m. – problema care se pune este de a afla profitul suplimentar viitor care poate fi obtinut de firma sub forma unor fluxuri de fonduri care vor fi primite la intervale de timp, in viitor. Presupunem ca putem estima aceste fluxuri, cu o anumita siguranta. Presupunem ca fluxul anticipat are urmatoarea forma: Profitul suplimentar rezultat din investitia in noul utilaj tehnic in valoare de 100 000 u.m. La sfarsitul anului 1 25 000 u.m. La sfarsitul anului 2 40 000 u.m. La sfarsitul anului 3 40 000 u.m. La sfarsitul anului 4 45 000 u.m. Fluxul total de profit suplimentar este de 15 000 u.m. Putem spune atunci ca la sfarsitul celor 4 ani, investitia va aduce un castig de 50 000 u.m. Chiar daca suntem siguri de obtinerea viitoare a acestui castig proiectat, trebuie avute totusi in vedere doua aspecte importante: 1. 100 u.m. primite astzi nu sunt echivalente cu 100 u.m. primite peste un an. Banii aduc dobanda. Daca trebuie sa astept un an pentru a fi platit, pierd dobanda pe care suma respectiva de bani mi-o putea aduce in urma realizarii unui depozit bancar. Cu cat astept mai mult timp, cu atat pierd o suma mai mare a dobanzii si cu atat este mai mica valoarea prezenta a platii viitoare. 2. In momentul in care apreciem valoarea unui proiect posibil, trebuie sa avem in vedere si alte posibilitati disponibile. Trebuie sa decidem ce sacrificii trebuie sa facem daca dorim sa realizam achizitia in valoare de 100 000 u.m. Care este, de fapt, costul de oportunitate al sumei de bani angajata in proiectul de investitie? Primul punct ne avertizeaza ca trebuie sa avem in vedere capacitatea banilor de a aduce castig atunci cand calculam valoarea unui flux viitor de plati sau profituri. Vom actualiza asadar, platile viitoare cu scopul de a le actualiza, de a le educe la valoarea prezenta (VP) echivalenta. Valoarea prezenta a unei plati viitoare reprezinta prin urmare, acea suma care, daca este investita la o rata a dobanzii echivalenta cu rata de actualizare, va produce o suma echivalenta cu plata viitoare. Al doilea aspect arata ca daca rata de actualizare utilizata ca baza de evaluare ar trebui sa ia in considerare costul suportat de firma pentru capitalul angajat. Presupunand ca am reusit sa estimam fluxul de venituri (R) si costurile (C) posibile, generate de proiectul de investitii si de asemenea cunoastem rata corespunzatoare de actualizare (d) de-a lungul pierioadei de viata a proiectului, putem calcula valoarea prezenta (VP) a fluxului de venituri nete. In aceste conditii, in urma deducerii costului original suportat la inceputul proiectului, obtinem valoarea prezenta neta (VPN). VPN=(R0–C0)+(R1-C1)/(1+d)+(R2+C2)/(1+d)*(1+d)+.. . . . + (Rn-Cn)/(1+d)*n unde: (R0–C0) se refera la venitul net de la inceputul vietii proiectului
  • 142. 142 (R1–C1) si (R2–C2).. . . . . (Rn–Cn) se refera la primul an si la urmatorii pana la n “d” reprezinta rata de actualizare aleasa, exprimata in fractie zecimala, respectiv 15% = 0. 15 Putem observa acum si primele castiguri ce rezulta din investitia initiala de 100 000 u.m. Daca alegem o rata de actualizare de 10% pentru acea perioada, vom obtine tabelul urmator: Anul U. M. (mii) Factorul de actua- U. M. (mii) VP (R- C) lizare 0 -100 1 25 x 1/(1. 1) = 22.727 2 40 x 1/(1. 1)*2 = 33.058 3 40 x 1/(1. 1)*3 = 30. 053 4 45 x 1/(1. 1)*4 = 30. 736 Total VP = 116. 574 VPN (VP – C0) = 16. 574 Determinarea valorilor prezente se realizeaza mult mai usor prin folosirea tabelelor de actualizare. Presupunem ca rata de actualizare e de 16% si utilizam tabelele pentru a gasi factorul de actualizare (valoarea prezenta a unei u.m. platita peste “n” ani). Tabelul poate fi prezentat acum, astfel: Anul U. M. (mii) Factor de acualizare U. M. (mii) VP (R- C) 0 -100 1 25 x 0. 862 = 21. 55 2 40 x 0. 743 = 29. 72 3 40 x 0. 641 = 25.64 4 45 x 0. 552 = 24.84 VPN (total VP – C0) = 1. 75 NPV 50 40 30 20 10 0 -10 5 10 15 20 25 d% -20 NPV Fig. 12.3. Valoarea prezenta neta si rata interna de revenire Curba arata ca VPN la rate de actualizare cuprinse intre 0% - 25%. Rata interna de revenire pentru VPN = 0 este 16. 8%.
  • 143. 143 La aceasta rata de actualizare mai ridicata, VPN scade la 1750 u.m. Observati cum VP scade atunci cand rata de actualizare creste. Acest lucru, desigur, era de asteptat. Cu cat este mai mare costul de oportunitate al banilor investiti in prezent cu atat trebuie sa fie mai mare castigul viitor pentru a compensa sacrificiul actual. Aceasta relatie poate fi ilustrata grafic. Fig. 12.3. reprezinta baza exemplului nostru. Observati ca VPN scade la zero atunci cand rata este de 16. 8%. Acum rata de actualizare care aduce VP a unui flux viitor de plati la egalitate cu costul initial al investitiei, respectiv o VPN egala cu zero, se numeste rata interna de revenire (RIR). Firmele care se bazeaza, in luarea deciziilor de investire, pe RIR, isi stabilesc un cost al capitalului pe care investitiile propuse trebuie sa-l indeplineasca pentru a fi considerate ca si propuneri practice. Putem acum sa trecem in revista metodele de evaluare a proiectelor de investitii propuse, utilizand VPN si RIR: 1. Daca firma poate obtine oferta nelimitata de capital: a. Orice proiect cu o VPN > 0 ar tebui acceptat. b. Orice proiect cu o RIR mai mare decat costul capitalului permis de firma trebuie acceptat, deoarece acest cost se refera la un cost realistic de oportunitate al capitalului. 2. Daca oferta de capital este limitata: a. Trebuie alese proiectele cu cea mai mare VPN. b. Trebuie alese proiectele cu cea mai inalta RIR. Aceasta introducere simpla intr-un subiect atat de important cum este evaluarea investitiilor, nu poate include o discutie serioasa a problemelor actuale cu care ne confruntam in alegerea ratelor de actualizare si estimarea profiturilor viitoare. Totusi, la acest nivel, puteti deduce faptul ca atunci cand ratele de actualizare sunt foarte ridicate, valorile prezente (VP) sunt foarte mici si numai proiectele cele mai profitabile care aduc castiguri mari in primii ani de viata vor fi luate in considerare. Puteti concluziona, de asemenea, ca nesiguranta cu privire la cererea viitoare, ratele viitoare ale dobanzilor, sau masurile economice guvernamentale vor complica mai departe evaluarea proiectrelor si vor reduce numarul de proiecte posibil de acceptat. Nesiguranta este intotdeauna vazuta ca si dusmanul de temut al investitiilor in afaceri. Perioada de amortizare Firmele de obicei aplica pentru inceput un test simplu proiectelor, pentru a verifica daca merita sa realizeze in continuare alte calcule si investigatii. In acest sens, apreciaza perioada de timp care trebuie sa treaca pentru ca veniturile totale sa egaleze costul total initial al proiectului. Acesta este cunoscut sub denumirea de perioada de amortizare. Numai proiectele care corespund perioadei de amortizare acceptata de catre firma vor fi luate mai departe, in considerare. Aceasta metoda nu este potrivita ca si test final al proiectelor intrucat nu se bazeaza pe valori actuale si ignora fluxurile anticipate de bani care au loc dupa perioada de amortizare. Pe langa un numar considerabil de intrebari legate de aceasta chestiune, in capitolul 8 exista, de asemenea si un program de evaluare a investitiilor. Acest program va ofera posibilitatea de a testa proiecte proprii si calculeaza perioade de amortizare, PVN si RIR pe baza datelor furnizate de dumneavoastra. Cu ajutorul acestui program, puteti observa cu usurinta, efectul diferitelor rate de actualizare si al diferitelor perioade de viata ale proiectului. Acest program va usureaza intelegerea mai profunda a aspectelor referitoare la evaluarea investitiilor.
  • 144. 144 In acest capitol, ne-am referit la cateva caracteristici importante ale cererii de capital. Aspectele referitoare la modul in care cererea de capital si piata financiara afecteaza economia in ansamblul ei, sunt tratate in profunzime de macroeconomie. Exercitii referitoare la capitolul 12 1. De ce pietele muncii sunt considerate ca piete economice factoriale, in mod normal imperfecte? 2. De ce contabilii castiga de obicei mai mult decat secretarele lor? 3. Cum incearca sindicatele sa mareasca salariile membrilor lor? 4. Ar trebui sa se opuna sindicatele negocierii platii in functie de productivitate? 5. Utilizati programul de evaluare a investitiilor (de pe discul 2) pentru a raspunde urmatoarelor intrebari care se refera la proiectele A si B, de mai jos: A B Anul Venitul Anul Venitul 0 -10 000 0 -10 000 1 6 000 1 1 000 2 4 000 2 2 000 3 2 000 3 2 000 4 1 000 4 4 000 5 1 000 5 7 000 a. Presupunand ca o decizie de investire cu privire la alegerea unuia din cele doua proiecte (A sau B) urmeaza sa se bazeze numai pe VPN, care din cele doua proiecte va fi ales daca rata de actualizare este: i.) 6% ii.) 12%? b. Reprezentati grafic VPN pentru A si B la rate de actualizare cuprinse intre 0% si 15%. c. La ce rata de actualizare (celelalte conditii ramanand neschimbate) decizia ar fi favorabila atat pentru A cat si pebtru B – daca aceasta se bazeaza pe VPN? d. Daca o firma dispune de suficiente resurse financiare pentru a investii in ambele proiecte, care ar fi rata maxima de actualizare pentru care cele doua proiecte ar fi profitabil de realizat? e. Ce proiect ar fi ales daca se utilizeaza ca si criteriu de decizie, numai perioada de amortizare? f. Daca o decizie de investitii bazata pe RIR pare sa sugereze un rezultat diferit de cel al unei decizii bazate pe VPN, credeti ca managerii gresesc daca se gideaza dupa aceste metode? Justificati raspunsul. 6. Discutati efectele asupra investitiilor intr-o afacere in situatia: a. a.unei perioade prelungite de inflatie ridicata in care preturile produselor si costurile factorilor sunt in crestere. b. unei perioade in care conditiile politice si economice sunt nesigure.
  • 145. 145 13. CATEVA ASPECTE PRACTICE ALE STIINTELOR ECONOMICE 13.1 Stiintele economice si realitatea Majoritatea temelor tratate in aceasta carte s-ar putea sa creeze impresia unei legaturi nesemnificative cu lumea „reala“. Ati auzit probabil afirmatii de genul: „acest lucru, desi e corect din punct de vedere teoretic, nu poate fi util in practica“. Ati auzit probabil gluma referitoare la cei 6 economisti carora li s-a cerut sfatul intr-o anumita problema iar in final au venit 12opinii din partea lor. Au aparut si alte comentarii care au dat nastere la intrebare legata de modalitatea in care economistii isi dezvolta si testeaza teoriile. Ce este metodologia normala a stiintelor economice? Abordarea deductiva a analizei Economistii –in mod similar altor oameni de stiinta- utilizeaza de obicei o forma metodologica stiintifica, numita rationament deductiv. Aceasta presupune parcurgerea unor etape, in ordine cronologica: Pasul 1: Identificarea problemei sau a fenomenului care se doreste a fi explicat. Pasul 2: Identificarea acelor variabile care se presupune ca vor putea influenta problema. Acestea ar putea reprezenta rezultatul analizei teoretice sau a cercetarilor anterioare. Pasul 3: Selectarea acelor variabile care sunt considerate ca fiind cele mai importante sau determinante. Aceasta simplificare deliberata presupune respingerea unor anumite detalii de finete. Cat de departe va merge procesul de simplificare, este deja o chestiune de judecata. Daca respingem prea mult aceste detalii, ne vom indeparta de realitate; daca vom pastra prea multe variabile reale atunci o analiza satisfacatoare devine imposibila. Pasul 4: Combinarea intr-o maniera logica, a presupunerilor retinute, pentru a forma modelul sau teoria. Pasul 5: Folosirea modelului cu scopul de a genera unele predictii. De exemplu, putem avea modelul unei piete economice care afirma ca prin schimbarea unei variabile –sa spunem a
  • 146. 146 pretului- este influentata alta variabila –sa spunem soldul. Aceste predictii pot fi realizate fie prin rationament oral fie prin modelare matematica –mai des folosita astazi. Pasul 6: Colectarea de date referitoare la variabilele incluse in model. Pasul 7: Compararea predictiilor modelului cu experienta actuala. Aceasta poarta denumirea de testare a modelului. Daca cele doua se gasesc in concordanta, vom afirma ca teoria pe carese bazeaza modelul, a fost verificata. Aceasta nu inseamna ca este adevarata ci pur si simplu este sustinuta de datele pe care le-am folosit in comparatie. Daca, totusi predictiile modelului difera de datele reale atunci spunem ca teoria este incalcata. Aceasta presupune intoarcerea la pasul 2 si un nou inceput. Din cand in cand, economistii se pot confrunta cu un numar de modele si teorii care par sa explice la fel de bine, acelasi lucru. In aceasta situatie, se va alege acel model care foloseste cat mai putine presupuneri. Modelele sunt, in acest fel ajustate pana in momentul in care contin un numar minim de presupuneri necesare. Acesta este un proces logic si poate conduce la dezvoltarea unor teorii importante dar de asemenea, aceste teorii pot fi acuzate ca nefiind suficient de reale. Ajustarea modelelor in timp, combinata cu simplificarea chestiunilor de la pasul 2, expun economistul la criticile descrise la inceputul capitolului. Este intotdeauna foarte dificil sa ai o prajitura si sa o mananci in acelasi timp. In acest fel ajungem ajungem la urmatoarea controversa legata de modalitatea de testare a modeleleor. Ar trebui sa testam si presupunerile sau numai predictiile? Inca o data repetam faptul ca, nu este simpla solutia problemei si putem raspunde sincer ca aceasta depinde de obiectivele specifice. Daca ne intereseaza doar predictiile atunci nu trebuie sa ne facem probleme legate de presupunerile initiale atata timp cat predictiile sunt exacte si precise. Daca, pe de alta parte, dorim sa influentam performanta unei parti a economiei, este foarte important sa intelegem mecanismul prin care sunt generate predictiile. In acest scop avem nevoie de presupuneri reale. Profesorul Friedman afirma ca este posibil sa facem o predictie exacta cu privire la performantele unui jucator de biliard, pornind de la presupunerea ca el cunoaste foarte bine legile miscarii. Atata timp cat el joaca bine, nu conteaza daca detine aceste cunostinte sau daca joaca din instict foarte bine. Daca el incepe sa joace prost, totusi ar fi bine sa participe la niste cursuri pe tema legilor miscarii. 13.2 Abordari pozitive si normative Cea din urma chestiune metodologica pe care trebuie sa o avem in vedere, este diferenta dintre stiinte economice pozitive si cele normative. Modelele analizate in acest volum sunt in principal pozitive deoarece ele examineaza consecintele schimbarii unei variabile sau a mai multora, dintr-un model. Aceleasi concluzii pot fi trase de catre oricine porneste de la aceleasi presupuneri. Ele sunt rezultatul unor serii de deductii logice. In momentul in care consecintele unei modificari au fost prezise, este posibil sa se discute daca acestea sunt bune sau rele. Aceasta intrebare ne plaseaza in domeniul stiintei economice normative care studiaza ceea ce „ar trebui sa fie“. Stiinta economica pozitiva se ocupa cu „ceea ce exista“ fara a avea in vedere ceea ce este de dorit sa fie.
  • 147. 147 Urmatoarea precizare ar trebui sa clarifice diferenta dintre stiinta economica normativa si cea pozitiva. Anumiti proprietari de pamant din Anglia secolului 18, au descoperit faptul ca au inceput sa dispara pasari si animale de pe mosiile lor. In urma analizarii problemei, s-a ajuns la concluzia ca unii localnici vanau fara permisiune, ilegal, in acea zona. Solutia la care s-au gandit proprietarii a fost aceea d a monta capcane destinate oamenilor. Acestea actionau prin ruperea piciorului celui care calca in ele. Ulterior, generatiile care au urmat au interzis utilizarea unor astfel de metode de aparare de catre mosieri, pe motivul ca cruzimea fizica fata de fiintele umane reprezinta o crima mai mare decat furtul. Aceasta introducere a unei consideratii morale sau a unei judecati de valoare ne conduce in domeniul stiintei economice normative. Aceasta este preocupata de ceea ce este dezirabil si util pentru bunastarea comunitatii. Daca ignoram toate aspectele normative ale solutiei capcanei destinate oamenilor pentru vanarea fara permisiune, atunci singurele chestiuni care ne-ar preocupa ar fi efectivitatea lor si costurile relative ale pierderilor in comparatie cu costurile de montare a capcanelor. Acest exemplu radical int-un fel, ne ajuta de asemenea sa explicam de ce sase economisti pot avea mai mult decat sase opinii. Aceeasi problema poate fi privita din mai multe puncte de vedere. Pot fi facute presupuneri si interpretari diferite ale acelorasi fapte. In final, predictiile pot fi rationalizate din punctul de vedere al mai multor judecati de valoare. Aceasta, desigur, este o introducere foarte sumara cu privire la problemele metodologice asociate stiintei economice, dar ea va va ajuta sa intelegeti mai bine controversele actuale. Nu are nici o legatura cu introducerea a ceea ce vom discuta in continuare –si anume vom examina cum poate fi folosita optiunea de restrangere pentru a trata un model simplu bazat pe analiza din capitolul 6. Cererea de automobile Obiectivul pe care il urmarim este de a explica schimbarile care au avut loc in numarul total de automobile noi inmatriculate in Marea Britanie intre anii 1967 si 1978. Prin prisma capitolului 6, ar trebui sa asteptam ca o serie de variabile cum ar fi preturile pentru alte marfuri, venitul, publicitatea, costurile, pretul petrolului etc. sa influnteze cererea pentru automobile. Evident ca, numarul variabilelor este prea mare pentru a putea sa-l introducem intr-un simplu model, si de aceea e necesar sa le identificam pe acelea care le consideram a fi cele mai importante. La acest nivel, adoptam ipoteza ca cele mai importante sunt pretul si venitul, astfel incat modelul nostru devine: Q = f(pret, venit) Daca urmarim acum sa testam puterea statistica a acestor relatii, trebuie sa recunoastem ca multe variabile au fost neglijate si ca acestea vor afecta cantitatea vanzarilor. De aceea, vom introduce in modelul nostru, un termen de eroare „e“, referitor la variabilele neglijate. Modelul devine astfel: Q = f(P, Y, e) unde: Q = numarul automobilelor inmatriculate P = pretul automobilelor Y = nivelul de venit disponibil e = eroarea Daca am identificat corect cele mai importante variabile, atunci exista o probabilitate ridicata ca, de-a lungul perioadei de timp, termenii de eroare vor avea madia zero(0). Aceasta reprezinta o simpla medie aritmetica, la fel ca media scorului unui jucator de cricket, care este
  • 148. 148 totalul rezultatelor mai multor partide impartite la numarul de partide jucate. Aceasta sugereaza ca variatiile variabilelor neglijate sunt mici si se anuleaza una pe cealalta. Pentru a testa modelul, trebuie sa facem explicita relatia dintre variabile. Daca, pentru simplificare, presupunem ca relatia este lineara, atunci aceasta poate fi exprimata sub forma: Qd = a + bY + cP + e unde: Qd = numarul de inmatriculari de automobile noi Y, P, e = la fel ca mai inainte a = nivelul de inregistrari care ar avea loc chiar daca venitul si pretul ar fi zero b = intensitatea legaturii dintre inregistrari si venituri c = intensitatea legaturii dintre inregistrari si preturile automobilelor Aceasta inseamna ca o modificare cu o unitate a venitului va duce la schimbarea inregistrarilor cu 1xb unitati iar o modificare cu o unitate a pretului, va duce la o modificare a inregistrarilor cu 1xc unitati. Pentru a testa daca ati inteles influenta cererii, incercati sa raspundeti la intrebarea: ce semn (+ sau -) ar trebui sa aive valorile b si c?Sunt b si c sinonime cu elasticitatea cererii in functie de venit si de pret? Dupa formularea modeluluipe care dorim sa-l testam, urmatorul pas este de a strange date legate de cele trei variabile. Informatiile pe care le-am folosit in acest exemplu provin din trei surse: 1. O patrime din inregistrarile de noi automobile au fost obtinute din rapoartele anuale ale Societatii Producatorilor si Comerciantilor de Automobile. 2. Datele cu privire la venituri au fost obtinute din ziarul „Tendinte economice“ („Economic Trends“) si reprezinta venitul disponibil (venitul ramas dupa deducerea taxelor si a impozitului) ajustat de inflatie, in preturi constante (la nivelul anului 1970) 3. Seriile de preturi trebuie sa fie construite astfel incat sa ia in considerare diferentele dintre modelele de automobile si dintre preturile lor, mai putin comertul si alte discounturi, platite de fapt de cumparatori. Pentru a construi indexul pretului, modelul de baza al preturilor a fost luat de la compania „Autocar“. Ajustarile au fost facute apoi, astfel incat sa ia in considerare cotele de piata diferite ale modelelor si schimbarile din nivelul general al preturilor din acea perioada. Necesitatea de a construi o serie speciala de preturi de automobile, ilustreaza o problema comuna intampinata de economisti si anume aceea ca informatiile de baza reprezinta deseori o parte majora a oricarei incercari de testare a unei teorii. Grupele de date a cate 50 de patrimi au fost introduse in programul discului 2.Programul identifica valorile pentru a, b, si c care minimizeaza suma tuturor erorilor ridicate la patrat. Aceste valori formeaza linia celor mai mici patrate. Este necesar ca erorile sa fie ridicate la patrat pentru a elimina diferentele dintre erori care se afla deasupra (+) sau dedesuptul (-) liniei. Ridicand la patrat un numar negativ, desigur, acesta va deveni pozitiv si va putea fi utilizat alaturi de celelalte numere pozitive (ridicate si ele la patrat). Urmatorul exemplu ilustreaza acest principiu. El foloseste un model cu doua variabile astfel incat noi vom construi un grafic normal bidimensional. In acest model, vanzarile(Y) sunt considerate a fi o functie direct dependenta de venit(X). Relatia poate fi exprimata sub forma: Ý= a + bX Considerand pe axa verticala vanzarile iar pe cea orizontala venitul, putem marca cu un x nivelurile vanzarilor care corespund diferitelor niveluri de venituri. Astfel vom obtine Fig. 13.1a.
  • 149. 149 Programul celor mai mici patrate de pe discul 2 va genera o linie dreapta corespunzatoare ecuatiei Y = a+bX iar aceasta e ilustrata in Fig. 13.1b. Y x Y Ý=a+bX x x x Yp x x x Ýp x x x x Ýp Yp a (prezis) (actual) O X O X Fig. 13.1a. Diagrama norului de puncte Fig. 13.1b. Dreapta regresiei celor mai mici patrate Daca privim pe grafic patrimea notata cu p, nivelul actual al vanzarilor este Yp, in timp ce vanzarile previzionate cu ajutorul modelului au nivelul Ýp Simbolul ° este de obicei folosit pentru a semnifica un nivel previzionat. Diferenta dintre cele doua niveluri o reprezinta eroare, exprimata asfel: ep = Yp –Ýp. Dreapta celor mai mici patrate selecteaza aceste valori ale lui a si b care minimizeaza suma acestor erori ridicate la patrat. Pentru ca aceasta tehnica sa aiba o semnificatie statistica atunci termenul de eroare trebuie sa aive anumite proprietati, una dintre aceastea ar fi ca media aritmetica sa fie egala cu zero. Discutarea altor proprietati ale acestui termen depaseste scopul urmarit de aceasta carte, dar ele pot fi gasite in orice carte de statistica. Rezultatele care urmeaza au fost generate pe baza datelor detinute, prin programul de regresie. Media Deviatia standard Y 313.53 65.388 X1 8915.74 994.867 X2 111.13 37. 326 Coeficientii de corelatie Y X1 X2 Y1 0.485 0.246 X1 0.485 10. 83 X2 0.246 0.831 Dreapta regresiei Y = -117.112 + 0.59X1 – 0.88X2 t valori (-1. 231) (4.166) (-2.32) R2 = 0. 314 unde: Y = inregistrarile de automobile noi (mii) X1 = venitul real disponibil ajustat in preturi constante(1970)
  • 150. 150 X2 = preturile noilor automobile ajustate la preturi constante(1970) Cifrele arata ca, in medie, pentru cele 50 de patrimi care au fost examinate, numarul de masini vandute a fost de 313 530. Deviatia standard ofera informatii in legatura cu imprastierea valorilor in jurul mediei –aceasta reprezinta o forma a mediei deviatiilor valorilor de la medie prin utilizarea unei tehnici similare celei de ridicare la patrat pentru a combina semnele pozitive si negative dupa cum am explicat anterior. Cu cat e mai mare deviatia cu atat e mai mare imprastierea valorilor in jurul mediei. Valoare de 65 388 ne spune ca pentru doua treimi din timpul total, noile inregistrari variaza cu + sau –5 388 in jurul mediei vanzaruilor de 313 530. Matricea de corelatie furnizeaza o indicatie cu privire la gradul de asociere dintre perechile de variabile. Doua caracteristici ar trebui observate si anume semnul (+ sau -) si marimea valorilor obtinute prin ridicarea la patrat. Semnul pozitiv (+)sugereaza ca cele doua variabile cresc sau scad in acelasi sens, dar semnul negativ (-) sugereaza ca o crestre a unei variabile e asociata cu o scadere a celeilalte si o scadere a uneia cu cresterea celeilalte. Deci daca o variabila se modofica intr-un sens, cealalta se va modifica in celalalt sens. Patratul coeficientuluui de corelatie indica procentul din deviatiile unei variabile care se datoreaza schimbarilor celeilalte variabile. Coeficientul de corelatie dintre Y si X1 este +0. 485 si indica faptul ca atunci cand venitul creste, vor creste si noile inregistrari. Coeficientul de corelatie ridicat la patrat este egal cu (0.485)*2=0.235. Aceata sugereaza ca 23, 5% din modificarile veniturilor se datoreaza schimbarilor înregistrarilor. Trebuie sa ne amintim faptul ca coeficientul nu ne spune nimic despre cauzalitate. Într-adevar este posibil sa nu existe nici o relatie directa între doua variabile cu un coeficient înalt de corelatie. De exmplu, se afirma ca exista o buna corelatie între numarul berzelor care zboara deasupra orasului Lowestoft in fiecare an si numarul copiilor nascuti anual. Ecuatia regresiei ne spune ca daca venitul si pretul ar fi nule, ar fi realizate –117112 înregistrari. Aceste vanzari ar fi generate în practica, de factori care nu sunt influentati de pret sau venit ci de factori care ramân constanti la un anumit nivel. Coeficientul venitului de +0. 057 sugereaza faptul ca automobilele sunt un bun obisnuit asa cum am explicat în capitolul 6. Din fericire pentru teoria cererii normale, sau pentru calculele si programul nostru, semnul negativ (-0, 88X2) indica faptul ca o crestere a indicelui pretului este urmata de o scadere a inregistrarilor de noi automobile. Sugereaza faptul ca o modificare cu 1% a indicelui, va duce la o scadere a vanzarilor cu 880. Daca semnele sau marimea coeficientilor ar fi substantial diferite de cele asteptate, atunci validitatea modelului ar fi indoielnica. O data ce am considerat semnificatia economica a coeficientilor, trebuie sa examinam semnificatia statistica a termenului de eroare. E necesar sa cunoastem daca marimea coeficientului pretului (-0. 88) se datoreaza influentei pretului asupra inregistrarilor sau aceasta poate fi atribuita valorii intamplatoare generata de termenul de eroare, respectiv atribuita influentelor cererii pe care nu ne-am propus sa le analizam. Valorile t, scrise intre paranteze, sub valorile coeficientilor, reusesc intr-o anumita masura, sa rezolve problema. Daca coeficientii ar fi influentati numai de cauze intamplatoare atunci ar trebui ca asa numita eroare standard a coeficientului sa fie cuprinsa intre anumite limite, prin urmare, este impartit la eroarea sa standard si rezultatul este comparat cu un numar care ar fi obtinut daca ar fi considerate numai influentele intamplatoare. Raportul dintre coeficient si eroarea standard este cunoscut ca „valoarea t“. Valoarea t reala ar trebui comparata cu valoarea t standard pentru cei 50 de subiecti analizati, care poate fi gasita in tabelele statistice. Exista o conventie rezonabila potrivit careia valoarea t standard pentru un numar mai mare de 30 subiecti este aproximativ 2.Pentru mai putin de 30 de subiecti, valoarea creste iar pentru mai
  • 151. 151 mult de 30 aceasta scade, tinzand spre valoarea de 1. 96. In exemplul nostru, valoarea t pentru venit (X1) este 4.166. Aceasta este mai mare decat 2, deci putem deduce ca coeficientul de 0. 059 este mai mare decat ar fi de asteptat dintr-o variatie intimplatoare si modificarile veniturilor sunt legate de schimbarile ce au loc in inregistrarile de noi automobile. Daca acceptam presupunerea ca schimbarile venitului provoaca schimbari ale cererii de masini atunci putem spune, cu o probabilitate de 95%, ca venitul influenteaza puternic inregistrarile de noi automobile. O explicatie a acestei probabilitati de 95% poate fi gasita in orice carte de statistica. Pentru ceea ce ne-am propus in acest exemplu, putem afirma pur si simplu ca o probabilitate de realizare de 100% este imposibila in realitate si de aceea trebuie sa lucram cu grade acceptabile de probabilitate. Daca, totusi valoarea t ar fi mai mica decat 2, atunci coeficientul rezultat nu ar fi fost suficient de mare pentru a ne garanta faptul ca el nu este rezultatul unei variatii pur intimplatoare. Ar fi trebuit sa concluzionam ca adevaratul coeficient a fost zero (0), si ca variabila nu a explicat nici una din schimbarile pe care le studiem. Acesta, este de fapt cazul valorii noastre constante. In final, coeficientul de regresie (R2) arata proportia schimbarilor inregistrarilor (Y) care pot fi explicate de pret (X2), venit (X1) si constanta (a). Aceasta presupune, desigur, acceptarea presupunerilor subliniate in model, si anume ca preturile si veniturile determina cererea pentru masini. In exmplul nostru, ecuatia explica numai 31. 4% din inregistrarile de masini noi(din cele 50 observate). Acest lucru nu este cu adevarat impresionant si nu este suficient pentru a pretinde ca modelul a fost verificat. Acest program furnizeaza date care sugereaza ca atat pretul cat si venitul, reprezinta influente semnificative din punct de vedre statistic, asupra noilor inmatriculari de autoturisme, dar explica numai 31. 4% din modificari. Pe baza acestui rezultat, ar trebui sa respingem modelul nostru simplu si sa dezvoltam altul, in care sa includem una sau mai multe variabile suplimentare. Acest tip de rezultat nu este neobisnuit daca privim relatiile cererii. Y S1 S2 S3 S4 Y S1 S2 Ý D1 D2 D1 O X O X a b Fig. 13.2.Relatii stabile si instabile in timp Fig. 13.2a. arata o relatie stabila in timp a cererii. Numai curba ofertei se deplaseaza, iar curba cererii e usor de identificat. Fig. 13.2b. indica faptul ca atat cererea, cat si oferta se modifica iar linia regresiei (Ý= a+ bX) nu reflecta nici relatia cererii si nici cea a ofertei. Aceste relatii au loc de oarece pretul este rezultatul fortelor cererii si ale ofertei in egala masura, iar noi examinam numai o singura parte a relatiei. Problema de identificare ce poate aparea, este ilustrata in Fig. 13.2a. si 13.2b. care evidentiaza patru observatii posibile cu privire la pret si vanzari. In teorie, am spera ca relatia cererii a ramas constanta in decursul celor 4 ani in care sunt
  • 152. 152 facute cercetarile astfel incat acestea ofera informatii legate numai de modificarea ofertei. Aceasta este ilustrata clar in Fig. 13.2a. Din pacate, deseori ambele relatii se modifica in timp. Acest lucru este evidentiat in Fig. 13.2b. Ca urmare a acestor variatii, curba regresiei care rezulta nu reprezinta o reflectare totala a unei relatii cu privire la oferta sau cerere. Aceasta problema, asa numita problema de identificare, poate fi foarte greu de depasit si depaseste oricum scopul acestei carti. Cu toate acestea, ar trebui sa fie recunoscuta de ori-si-cine utilizeaza metoda regresiei. Concluzie Aceste 13 capitole prezinta notiunile si conceptele care furnizeaza samburele asa numitei teorii microeconomice. In acelasi timp, am evidentiat acea parte a teoriei care poate fi aplicata in lumea reala, in practica si am incheiat cu un exemplu ilustrand unele metode si dificultati intampinate atunci cand analiza economica este aplicata in conditiile actuale. Exercitiile si simularile de pe computar va ofera oportunitatea deosebita de a va testa intelegerea conceptelor si metodelor analitice introduse in aceasta carte. Evaloarea investitiilor si programelor de regresie ofera facilitati suplimentare pentru a experimenta si cu date furnizate de dumneavoastra si de asemenea pentru a analiza diferite informatii obtinute din sursele statistice disponibile acum. Consideram ca utilizarea cu inteligenta a discurilor si a acestei carti poate sa va asigure o intelegere a valorii si limitelor economice intr-un mod aparte, care nu este posibil de realizat cu manuale si carti obisnuite (standard). Exercitii referitoare la capitolul 13 Pentru acest capitol nu sunt date exercitii detaliate deoarece exista suficiente date disponibile care pot fi folosite de catre studenti. In acest sens sugeram ca studentii din Marea Britanie sa se familiarizeze cu seriile „Monitorul Afacerilor“ de statistica industriala si sa caute informatiicu privire la vanzari, de la firme si asociatii de comert.
  • 153. 153 CUPRINS HUTCHINSON .................................................................................................................................. 1 MICROECONOMICS......................................................................................................................... 1 DAVE BLIGHT & TONY SHAFTO...................................................................................................... 1 1. PROBLEMA ECONOMICA............................................................................................................ 2 1.1 Activitatea economica.................................................................................................................... 2 Dorintele............................................................................................................................................ 2 Resursele ........................................................................................................................................... 3 Productia ........................................................................................................................................... 3 Alegere si raritate................................................................................................................................ 4 Posibilitatile de productie..................................................................................................................... 4 Bunuri de folosinta indelungata ......................................................................................................... 4 Cost .................................................................................................................................................. 5 Costul absolut..................................................................................................................................... 5 Costul de oportunitate.......................................................................................................................... 6 1.2 Realizarea Cererii .......................................................................................................................... 6 Procesul Politic ................................................................................................................................... 6 Alegerea individuala............................................................................................................................ 7 Sistemele Economice........................................................................................................................... 7 Sistemul de preturi.............................................................................................................................. 8 Economia Planificata........................................................................................................................... 9 Economia Mixta ................................................................................................................................. 9 Comparatia Sistemelor......................................................................................................................... 9 Exercitii cu privire la capitolul 1..........................................................................................................10 2. PRODUCTIA ................................................................................................................................12 2.1 Factorii de Productie .....................................................................................................................12 Munca..............................................................................................................................................12 Capitalul...........................................................................................................................................12 Resursele naturale si Pamantul.............................................................................................................12 Intreprinderea....................................................................................................................................13 2.2 Recompense aduse de factorii de productie ......................................................................................13 Salariul.............................................................................................................................................13 Dobanda ...........................................................................................................................................13 Renta................................................................................................................................................13 Profitul.............................................................................................................................................14 2.3 Combinarea factorilor de productie .................................................................................................14 Unitatea de Productie..........................................................................................................................15 Firma in Sectorul Privat......................................................................................................................15 Sectorul personal...............................................................................................................................15 Sectorul asociat (corporatiile) ..............................................................................................................16 Intreprinderea Publica.........................................................................................................................16 2.4 Procesul de productie ....................................................................................................................17 Izocuantele Productiei ........................................................................................................................17 Relatiile fixe (stabilite in timp) dintre factori .........................................................................................17 Substituirea Continua a Factorilor ........................................................................................................19
  • 154. 154 2.5 Resursele si modificarile productiei.................................................................................................21 Variatia marginala ..............................................................................................................................21 Produsul marginal si productia pe termen scurt......................................................................................21 Productia pe Termen Lung...................................................................................................................24 Economiile de Scara...........................................................................................................................24 Economiile Constante de Scara............................................................................................................24 Economiile de Scara in Crestere...........................................................................................................24 Economiile de Scara in Scadere...........................................................................................................25 Exercitii............................................................................................................................................25 3. COSTURILE DE PRODUCTIE.......................................................................................................26 3.1 Costul pe termen scurt...................................................................................................................26 Costurile si productia..........................................................................................................................26 Costurile medii si marginale ................................................................................................................28 Costul mediu .....................................................................................................................................28 Costul marginal.................................................................................................................................29 3.2 Costurile pe Termen Lung..............................................................................................................30 Sporirea factorilor ficsi.......................................................................................................................30 3.3 Economiile de scara pe termen lung ................................................................................................32 Economii pecuniare............................................................................................................................33 Economiile reale ................................................................................................................................33 Economiile Externe............................................................................................................................34 3.4 Alegerea Factorilor si Costul..........................................................................................................34 Substitutia factorilor...........................................................................................................................34 Alegerea si Costul..............................................................................................................................35 Cateva implicatii ale analizei alegerii....................................................................................................36 Exercitii cu privire la cap. 3.................................................................................................................38 4. FIRME, INDUSTRII SI OFERTA ....................................................................................................40 4.1 Obiective orgazationale .................................................................................................................40 Organizatiile sectorului privat..............................................................................................................40 4.2 Firma si industria ..........................................................................................................................43 Firma si mediul pietei.........................................................................................................................43 4.3 Oferta..........................................................................................................................................45 Influente asupra ofertei.......................................................................................................................45 Curba ofertei.....................................................................................................................................46 Elasticitatea.......................................................................................................................................48 Elasticitatea ofertei.............................................................................................................................48 Curbele ofertei si elasticitatea ..............................................................................................................49 Oferta, elasticitatea si timpul...............................................................................................................49 Exercitii la capitolul 4.........................................................................................................................50 Anexa A: Nota asupra elasticitatii ofertei...............................................................................................50 5. UTILITATEA SI CEREREA DE CONSUM.......................................................................................52 5.1 Utilitatea......................................................................................................................................52 Ce este utilitatea?...............................................................................................................................52 Utilitatea totala si utilitatea marginala ...................................................................................................52 Utilitatea si pretul...............................................................................................................................53 Surplusul consumatorului....................................................................................................................56
  • 155. 155 5.2 Curba indiferentei.........................................................................................................................56 Trasaturi generale ale curbelor indiferentei............................................................................................57 Alegerea optima.................................................................................................................................58 Curbele indiferentei si curbele cererii....................................................................................................60 Efectul de venit si efectul de substituire a modificarii pretului..................................................................61 Exercitii la capitolul 5.........................................................................................................................64 6. CEREREA....................................................................................................................................65 6.1 Influente asupra cererii ..................................................................................................................65 Pretul propriu al bunului si preturile altor bunuri....................................................................................65 Venitul..............................................................................................................................................66 Preferintele consumatorului.................................................................................................................66 Marketingul si publicitatea ..................................................................................................................67 Dimensiunea pietei potentiale ..............................................................................................................67 Asteptarile privind viitorul ..................................................................................................................67 Alte influente.....................................................................................................................................67 6.2 Modificarile cererii .......................................................................................................................68 Ecuatia cererii....................................................................................................................................68 Curba cererii......................................................................................................................................69 Efectul Giffen....................................................................................................................................70 6.3 Elasticitatea cererii........................................................................................................................70 Elasticitatea cererii in functie de pret....................................................................................................70 Elasticitatea incrucisata a cererii ..........................................................................................................72 Elasticitatea cererii in functie de venit ...............................................................................................73 Exercitii la capitolul 6.........................................................................................................................74 Elasticitatea cererii in functie de venit ...............................................................................................75 7 PIATA, VENITUL SI PRETUL .........................................................................................................76 7.1 Cererea si pretul...........................................................................................................................76 Venitul total.......................................................................................................................................76 Venitul marginal si venitul mediu .........................................................................................................76 Cererea industriala .............................................................................................................................79 Piata si pretul pietei............................................................................................................................80 Piata Economica................................................................................................................................80 Echilibrul pietei.................................................................................................................................80 Modificarile in Echilibrul Pietei...........................................................................................................82 Modificarea cererii si ofertei................................................................................................................82 Scopul interventiei pe piata .................................................................................................................84 Formele interventiei pe piata................................................................................................................84 Taxele pe cheltuieli.............................................................................................................................85 Taxe de Consumatie, Veniturile si productia Guvernamentala...................................................................86 Exercitii referitoare la capitolul 7.........................................................................................................87 CAPITOLUL 8..................................................................................................................................87 8.1 Concurenta perfecta si monopolul...................................................................................................87 Maximizarea Profitului.......................................................................................................................87 Importanta maximizarii profitului.........................................................................................................87 8.2 Concurenta Perfecta......................................................................................................................89 Conditiile concurentei perfecte.............................................................................................................89
  • 156. 156 8.3 Firmele in concurenta perfecta........................................................................................................90 Oferta firmei in conditiile concurentei perfecte......................................................................................92 Consecintele Concurentei Perfecte .......................................................................................................93 8.4 Monopolul...................................................................................................................................93 Conditiile Monopolului.......................................................................................................................93 Firma monopolista .............................................................................................................................94 Barierele naturale ...............................................................................................................................94 Barierele artificiale .............................................................................................................................95 Oferta pe piata de monopol..................................................................................................................96 Consecintele monopolului...................................................................................................................96 Exercitii la Capitolul 8........................................................................................................................97 Anexa: O Nota asupra Profitului..........................................................................................................98 9. CONCURENTA IMPERFECTA.....................................................................................................100 9.1 Concurenta Monopolistica...........................................................................................................100 Trasaturi ale concurentei monopolistice ..............................................................................................100 9.2 Oligopolul.................................................................................................................................102 Piata oligopolistica...........................................................................................................................102 Masurile oligopolului.......................................................................................................................102 9.3 Obiectivele Firmei ......................................................................................................................103 Puterea marginala.............................................................................................................................103 Maximizarea Venitului......................................................................................................................103 Complicitate oligopolistica................................................................................................................105 Exercitii la capitolul 9.......................................................................................................................106 Anexa: Nivelul Concurentei in Industriile selectate din Marea Britanie ...................................................107 10. CONCURENTA SI RIVALITATE PE PIETELE IMPRFECTE.........................................................109 10.1 Atitudini Economice Fata de Concurenta......................................................................................109 Actiuni pentru Prevenirea Intrarii Noilor Competitori ...........................................................................109 Cazul special al Capacitatii Suplimentare............................................................................................ 116 Instabilitatea in Oligopol................................................................................................................... 117 10.2 Concurenta actuala si potentiala .................................................................................................. 118 Exercitii la capitolul 10..................................................................................................................... 119 11. CONCURENTA, O STRUCTURA IDEALA A PIETEI? .................................................................121 11.1 Bunastarea consumatorilor .........................................................................................................121 Costul marginal si pretul...................................................................................................................121 11.2 Monopolul si pierderea bunastarii................................................................................................123 Schimbari in randament ....................................................................................................................124 Economiile de scara.........................................................................................................................124 Alte comparatii viitoare a concurentei perfecte si a monopolului............................................................125 Concurenta imperfecta......................................................................................................................126 11.3 Bunastarea si politica publica......................................................................................................126 Obiectivele politicii publice...............................................................................................................126 Dezvoltarea politicii in Regatul Unit al Marii Britanii...........................................................................127 1940 –1973.....................................................................................................................................127 1973 – 1988....................................................................................................................................128 11.4 Dezvoltari politice posibile .........................................................................................................129 Criticile Politicii Britanice asupra Concurentei.....................................................................................129
  • 157. 157 Exercitii referitoare la capitolul 11......................................................................................................130 Anexa: Comisia Monopolurilor si Fuziunilor (MMC) ...........................................................................131 12. PIETELE FACTORILOR DE PRODUCTIE..................................................................................134 12.1 Pietele factorilor de productie. Generaliati....................................................................................134 Renta economica..............................................................................................................................135 12.2 Piata muncii .............................................................................................................................137 Pietele imperfecte ale muncii.............................................................................................................137 Diferentierile salariilor......................................................................................................................138 Factori determinanti ai influentei sindicatelor ......................................................................................139 12.3 Piata capitalului........................................................................................................................140 Cererea de capital.............................................................................................................................140 Introducere in evaluarea investitiilor...................................................................................................141 Perioada de amortizare......................................................................................................................143 Exercitii referitoare la capitolul 12 .....................................................................................................144 13. CATEVA ASPECTE PRACTICE ALE STIINTELOR ECONOMICE................................................145 13.1 Stiintele economice si realitatea ..................................................................................................145 Abordarea deductiva a analizei..........................................................................................................145 13.2 Abordari pozitive si normative....................................................................................................146 Cererea de automobile ......................................................................................................................147 Concluzie........................................................................................................................................152 Exercitii referitoare la capitolul 13 .....................................................................................................152 CUPRINS.......................................................................................................................................153