2. O armă nucleară, numită şi bombă atomică,
este o armă tehnicizată extrem de
distrugătoare care se bazează pe energia
eliberată prin următoarele procese fizice:
* la prima generaţie: bomba atomică: prin
fisiune nucleară (realizată iniţial în SUA
(1944) şi apoi în URSS)
* la a doua generaţie: (bomba cu hidrogen):
prin fisiune, urmată de fuziune nucleară
(realizată iniţial în URSS).

3. • Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră
explozivă energia nucleara produsă de o reactie in lant de fisiune, sau fisiune și fuziune.
• Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere in masa destinate
uciderii unui mare număr de oameni și/sau distrugerii structurilor construite de
om, sau biosferei în general.

4.  Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar
de două ori, şi anume în jurul încheierii celui de-al
doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o
singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor
japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Primul eveniment a
avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945, când
Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip
pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy” (Băieţelul),
asupra oraşului Hiroşima. Al doilea eveniment a avut
loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv
tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man” (Grasul),
a fost aruncat asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau
„ciuperca” acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18
kilometri deasupra hipocentrului exploziei

6. • Castle Bravo a fost primul test al unei bombe cu
hidrogen unde combustibilul pentru treapta de
fuziune nucleară era solid, spre deosebire de testul
precedent Ivy Mike. Testul a avut loc pe 1 martie
1954. A fost prima bombă cu hidrogen utilizabilă în
scopuri militare.
• Echivalent TNT: 15 megatone.

9.  Bomba țarului este numele dat de Occident celei mai
puternice arme nucleare construită și detonată vreodată. A
fost o bombă cu hidrogen în 3 stadii, fabricată de Uniunea
Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de cod
fiind Ivan. Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de
100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru
limitarea contaminării radioactive.

11. • Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta
și acoperit pentru protecție cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea
de 10500 m și a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a -i
încetini căderea s-a folosit o parașută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze
suficient (45 km). Comandantul misiunii și totodată pilotul bombardierului strategic a fost
maiorul Andrei Durnovțev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel și făcut erou al URSS.
Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat și înregistrat testul.
• Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei, la 55 km nord de localitatea Severny și la 250 km
nord de Belushya.
• Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a
fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un
diametru de 30–40 km. Toate clădirile din Severny au fost distruse. La sute de kilometri distanță
casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și
ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și
simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul
planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul
3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter.
Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4x1024 watt (5,4
yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
• SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile
sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.