1. Dupa un articol de pe : http://problemelecopilului-meu.ro/index.php

2.  Preadolescenta sau pubertatea este perioada de
trecere spre maturizare biologica generala.
Schimbarile fizice si biologice creeaza uneori stari de
teama, frustrare sau din contra stari euforice. Copiii
sunt instabili afectiv in perioada de preadolescenta,
vulnerabili, sau irascibili si agitati.
 Din punct de vedere scolar, pubertatea situeaza
copilul in clasele gimnaziale si acesta trebuie sa se
adapteze trecerii de la un invatator la mai multi
profesori.
 Invatarea devine activitate fundamentala, cresc
cerintele si implicit responsabilitatile tanarului.

3.  Alaturi de modificarile scolare in
preadolescenta are loc si o
modificare a pozitiei tanarului in
familie: se reorganizeaza
programul, creste gradul de
independenta si de libertate.
 Pubertatea aduce si momente
tensionate in care tanarul se opune
parintilor. Este rebel, se simte mare,
simte maturizarea treptata si vrea
sa fie tratat ca adult.
Preadolescenta este o perioada
dificila care cere atentie din partea
parintilor, dragoste, intelegere, dar
si multa fermitate.
 Familiile bine organizate exercita
influente bune asupra acestei
perioade destul de agitate, se
preocupa sa pastreze comunicarea
si sa castige increderea creand
echilibru si tonus pozitiv, ajutand

4. De la copil la preadolescent

5.  La varsta de 9-10 ani copilul prezinta echilibru
fizic si psihic. Este o varsta care se desfasoara
fara prea mari probleme si nu produce in general
greutati de ordin educativ.
 Cerintele impuse de mediu corespund
posibilitatilor copilului, obligatiile scolare sunt
primite cu placere, interesele sunt orientate in
afara. Si-a insusit normele de viata in cadrul
familiei, nu este tulburat deoarece este orientat
spre prezent si nevoile imediate, este multumit si
linistit cu atotstiinta adultului.

6.  Viata intelectuala este axata pe receptie nu pe
creatie.
 Viata afectiva este orientata spre satisfacerea sau
nesatisfacerea unor dorinte. In joc ii este
indiferent daca sunt persoane de acelasi sex sau
de sex opus.
 Viata interioara proprie nu-l preocupa.
 Dupa trecerea acestei perioade se observa o
schimbare majora in comportamentul general al
copilului.

7.  Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de




armonie (maini mai lungi decat trupul, nas
disproportionat, etc). Vocea oscileaza ca
tonalitate. La fete apar dureri lombare si
articulare, crampe uterine.
Sunt primele semne de instalare a pubertatii.
Din punct de vedere psihic schimbarile sunt mai
acut receptate de parinti.
Copilul nu li se mai adreseaza cu aceeasi
incredere, parerile lor sunt puse la indoiala,
suporta greu autoritatea, sunt critici, apare spiritul
de contradictie si impresionarea prin lacrimi.
Manifesta interes pentru moda si bijuterii, alt gust
pentru imbracaminte si tunsoare, sunt foarte
preocupati de “cum arata”. Incep sa apara
sentimentele erotice.

8.  Fetele incep maturizarea mai devreme si ii
considera “copii” pe baietii de aceeasi varsta cu
care pana mai ieri se jucau.
 Uneori au atitudine negativa fata de familie si
obiceiuri pana la revolta. Au sentimentul ca nu
sunt intelesi, ca sunt persecutati si ca parintii se
opun afirmarii lor.
 Toate aceste framantari specifice preadolescentei
se amplifica in perioada adolescentei.
 Este nevoie de foarte mult tact si rabdare din
partea parintilor pentru a-i intelege si a-i ajuta in
modul in care ei “primesc” acest ajutor, acceptand
ca au nevoie de recunoasterea identitatii.
Responsabilitatea de “a-l tine pe drumul cel bun”
se imparte intre familie si scoala, dar as indrazni

9. Pubertatea
 Pubertatea numita si preadolescenta, cuprinde
perioada de varsta inte 10/11 si 14/15 ani. Vorbim de
scolarul mijlociu si de invatamantul gimnazial. Copilul
este pregatit din punct de vedere fizic si psihic sa faca
fata cerintelor in crestere ale scolii.
 Biologic inregistreaza modificari majore.
 Conduita lui, de multe ori caracterizata de revolta,
incearca cu stangacie sa-si afirme personalitatea.
Emotiile sunt foarte puternice si frustrarile multiple
creeaza adesea crize de personalitate.
 Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o
situatie ambigua. Neavand un statut precis este
nesigur in ceea ce priveste rolul sau. Daca incearca
sa se afirme personalitatea se loveste de adultii care
ii amintesc ca este inca copil, daca refuza
responsabilitati tot parintii ii reamintesc ca nu mai este
copil.

10.  In preadolescenta se produc numeroase restructurari





de personalitate.
Se dezvolta nevoia de cunoastere, dorinta de a se
informa. Capacitatea intelectuala cunoaste valente
noi. Opereaza cu notiuni abstracte.
Limbajul cunoaste o puternica dezvoltare si ca
achizitie si ca debit.
Viata emotionala se restructureaza. Se intensifica
trebuinta de afectiune care depaseste cadrul familiei.
Nevoia de independenta se afirma prin incercarile de
a se elibera de sub tutela parintilor. Incepe sa aiba
initiative personale, isi stabileste scopuri si isi
mobilizeaza fortele.
Sistemul de relatii este si el restructurat. Prieteniile si
grupurile exercita asupra preadolescentului o
influenta puternica. Reprezinta posibilitatea de a
satisface nevoia de socializare, de comunicare. Ii
place sa fie apreciat si evidentiat pentru calitatile lui.

11. Criza pubertatii
 Procesul de crestere si multitudinea schimbarilor in
plan fizic, psihic, social si afectiv produc o tensiune
maxima la varsta scolara medie.
 La nivelul subconstientului se produce un conflict intre
intensificarea maturizarii sexuale si interdictiile
morale. Maturizarea sexuala in preadolescenta trebuie
vazuta doar din punctul de vedere al transformarilor
inregistrate de sistemul endocrin si cel nervos. Puţine
perioade din evoluţia omului prezintă schimbări atat
de vizibile si dramatice.

12.  Pubertatea este perioada de ucenicie a omului in care
dobandeste capacitatea de a iubi si acţiona în raport cu
lumea. Maturizarea fizică si maturizarea sufletească au
ritmuri diferite. Copiii sunt chinuiti de intrebari, mirati
si bucurosi, plini de ei si speriati. Nu mai sunt copii, ei
simt si vad asta, dar nici adulti. Si pentru ei insisi ei
sunt o persoana straina.
 Dezvoltarea spirituală este independentă de cea
corporală. Decalajul dintre fizic si sufletesc duce la
tensiuni interioare si exterioare. Ca sa mascheze
nelinistile lor fac tot felul de lucruri care scandalizeaza
parintii: vorbesc urat, se imbraca si se tund ciudat, unii
scad randamentul la invatatura, sunt tafnosi, parca pusi
numai pe scandal. Sa stiti ca nici lor nu le este usor in
pielea lor.

13.  Criza pubertatii este caracterizata prin
dezechilibru.
 Acesta este mentinut si accelerat de
discontinuitatile de crestere, de modificarile
rapide din sfera personalitatii si de decalaje
intre viteza de dezvoltare a acestora. Aceasta
“criza” marcheaza de fapt trecerea de la
copilarie la adolescenta.
 Ca parinte vezi lucrurile din unghiul tau. Nu
intelegi ce s-a intamplat cu copilul, cand a
devenit “asa”, nu-l mai recunosti. Nici n-ai
cum, pentru ca este o alta persoana.

14. Schimbari
 A treia copilarie se incheie in jurul varstei de
10 ani. De acum copilul se pregateste sa
devina adult. Transformarile sunt mari, vizibile
si rapide.
 In plan fizic atat fetele cat si baietii parcurg o
evolutie biologica intensa. Interesul pentru
sexualitate si romantism se afirma sub
presiunile biologice. Maturizarea produce
uneori perturbari fiziologice care pot influenta
procesele psihice si poate crea probleme in
adaptarea sociala.

15.  Pentru tanar este o perioada destul de grea,
agitata. Poate deveni hipersensibil, instabil
emotional, pot aparea probleme de concentrare si
sustinere a efortului. Starile pot trece brusc de la
reactii impulsive, frustrare, nemultumire, la liniste,
acceptare si fericire.
 Dorinta de libertate, de afirmare, de a se simti
“mare” si de a fi tratat ca adult duce uneori la
situatii tensionate intre adolescenti si parinti. Cu
toate acestea adolescentul devine tot mai
responsabil desi nu accepta critica si este usor de
ranit.

16. Adolescentii si parintii
 Orice parinte de adolescent va spune un “of”!
 Este dificil. Uneori poti face mult rau desi intentiile
sunt bune. Chiar si asa e de preferat sa faci un
lucru gresit cu un aer de incredere, decat unul
presupus corect cu ezitare.
 Multi copiii au pus stapanire pe parinti desi ei nu
sunt inamici si in majoritatea timpului sunt
rezonabili.
 Schimbarile majore inregistrate in plan fizic,
psihic, afectiv si la care este supusa varsta
adolescentei, programele incarcate de studiu,
tangajul intre viata de copil si viata noua pe care
o descopera, fac din copilul tau o persoana
aproape necunoscuta tie. Este cand prea timid,

17.  E bine sa stii ca adolescentul are nevoie si
doreste sfaturile parintilor si chiar regulile lor, desi
acestea sunt de obicei subiecte de cearta.
Mandria nu-i lasa sa admita aceasta nevoie.
 Din dragoste, parintii doresc sa-i ajute sa
inteleaga diferite lucruri, sa evite situatiile
stanjenitoare care pot aparea, sa-i fereasca de
impresiile gresite si de necazurile de care pot da
datorita lipsei lor de experienta.
 Aceste lucruri nu le poti oferi daca esti prea
ingaduitor.
 Sa-ti exprimi parerea cu incredere este o obligatie
a ta, dar sa tratezi copilul de le egal la egal este o
necesitate a lui. Atitudinea parintilor trebuie sa
transmita increderea ca respectul si constiinta ii
va ajuta sa ia deciziile bune, deoarece in cea mai
mare parte a timpului nu sunt impreuna.

18.  Chiar daca tanarul sfideaza, retine sfaturile si de
cele mai multe ori tine cont de ele. Daca nu
asculta si ajunge in incurcaturi acest lucru va
creste respectul fata de parinti.
 Este natural ca tinerii sa aiba o atitudine usor
ostila in interior fata de adulti.
 Desi multe lucruri pot fi acceptate, pot fi lasate
“libere”, regulile de baza nu au voie sa fie
incalcate. Trebuie sa te astepti sa fie civilizati si
politicosi cu oamenii in general, atenti cu familia,
prietenii, profesorii si oamenii care ii servesc, sa
aiba obligatii serioase in familie, sa respecte
igiena, sa simta ca nu sunt de capul lor si ca
trebuie sa se subordoneze unor reguli
fundamentale ale familiei si societatii.

19.  Pentru parinti este foarte greu sa admita
un lucru evident: copilul lor nu mai este
copil. Toate metodele folosite pana
acum, modul de dirijare si impunere,
acceptarile tacite, trebuie ajustate dupa
noul om, dupa personalitatea agitata a
adolescentului pentru a avea rezultatele
cele mai bune in educatie.
 Daca faci cu hotarare ceea ce simti ca
este bine, vei depasi cu succes aceasta
perioada dificila in care de obicei te
indoiesti de tine sau de el. Vestea buna
este ca oricat de grea ar fi furtuna,
rasare soarele.

20. Ai fost si tu adolescent
 Haideti sa ne amintim cu sinceritate anii
propriei adolescente.
 Unii am dat batai de cap parintilor, altii nu, unii
ne amintim acea perioada cu placere, altii nu.
Este posibil sa fie diferit ce simteai tu atunci
de ce simte copilul tau acum sau sa constati
ca treceti aceleasi probleme in timpuri diferite.
 Este un exercitiu bun si deloc inutil sa
ordonezi amintirile dupa doua criterii in
relatiile cu parintii tai.

21. Alege raspunsul potrivit
 a) Ce iti facea placere ? Ce te motiva
?
 - libertatea de a face anumite lucruri
 - permisiunea de a purta tocuri / de a te
machia
 - comunicarea cu parintii sau cu unul
dintre ei
 - faptul ca erai consultat pentru anumite
decizii
 - posibilitatea de a alege

22.  - nu te certau in fata prietenilor
 - tatal te incuraja sa lupti pentru
convingerile tale
 - mama era intotdeauna dispusa sa te
asculte
 - gaseau modalitatea sa te implice in
diferite activitati
 - apreciau realizarile tale
 - te incurajau sa iei decizii si sa le pui in
aplicare

23.  b) Ce nu-ti facea placere ? Ce te afecta negativ










?
- lipsa de incredere a parintilor
- supravegherea excesiva
- interdictii pe care le considerai exagerate
- faptul ca nu gaseai intelegere
- te simteai singur si neinteles
- sfaturile sablon ale parintilor tai
- sublinierea lucrurilor negative
- discutiile care se reduceau la “pe vremea mea”
- nimic din ce faceai nu era suficient de bun
- iti induceau un sentiment de vinovatie

24.  - nevoile parintilor erau intotdeauna mai importante







decat ale tale
- iti transferau problemele lor
- ai fost prea protejat si dirijat si te-ai acomodat greu
la cerintele vietii
- parintii te sprijineau foarte putin desi aveai nevoie de
indrumare
- au fost prea ingaduitori, fara reguli si ai perceput
asta ca nepasare
- erau “stie tot” fara ca de fapt sa stie prin ce treceai
Sunt cateva exemple aproape comune. Daca ai
acorda atentie acestui exercitiu si ai face un efort de
memorie ti-ai realiza propria lista. De ce ai face-o?
Pentru ca vei recunoaste foarte multe din lucrurile pe
care le faci tu acum si astfel vei intelege mai bine ce
gandeste si ce simte adolescentul tau.
Continua rascolirea amintirilor si fa un efort de

25. 






Ce sentimente si ce temeri aveai?
- grija permanenta de a fi acceptat
- nemultumirea pentru aspect
- nepotrivirea hainelor
- efortul de a lega prietenii si suferinta destramarii lor
- presiunea unor “prieteni” de a face lucruri "interzise"
- confuzia de identitate (“Cine sunt? Sunt autentic? Ce
vreau? Incotro ma indrept?)

26.  Unii ne amintim adolescenta ca pe o perioada grea.




Ne doream sa se incheie. Altii am perceput-o extrem
de frumoasa si am suferit cand ne-am dat seama ca
am devenit adulti.
La tot ce faceai tu parintii tai aveau anumite reactii.
Unele ti le amintesti cu placere, altele te-au deranjat
profund.
Acum ca ti-ai amintit acei ani gasesti asemanari si
deosebiri intre adolescenta ta si cea a copilului tau?
Ca parinte iti doresti sa repeti experienta lucrurilor
bune si sa nu faci aceleasi greseli pe care le-au facut
parintii tai cu tine. Totusi ... te recunosti adesea in
locul lor. Esti ingrijorat de anumite atitudini ale
adolescentului tau. Poate consideri ca tentatiile de
astazi sunt mai mari decat cele din trecut.
Ai doar intentii bune si nu vrei sa gresesti fata de el,
dar nici nu stii cum sa reactionezi pentru ca iti faci griji
pentru el.

27. Ce poti sa faci?
 Haideti sa facem si aici liste. De ce? E mai usor cand
iti dai seama ca problema ta cu adolescentul tau nu e
ceva particular ci face parte dintr-o problematica a
adolescentei, mult studiata. Daca exista cai eficiente
de ce sa nu le cunoastem si sa nu le aplicam?
 Adolescentul simte nevoia afirmarii de sine, dar nu
stapaneste inca toate metodele corecte. Uneori imita
ce fac adultii, dar nu sunt deloc preocupati de
responsabilitatile adultilor, nu au experienta, nu
intrevad consecintele anumitor fapte.
 Cererile lor par adesea nerezonabile pentru parinti si
acestia reactioneaza cum cred ei ca este mai bine
pentru a-i proteja. Adolescentul percepe insa aceste
reactii ca afront si isi dezvolta abilitatea de a le
infrunta.
 Cum sa ii ajutam sa se maturizeze, sa devina
responsabili, sa aleaga singuri dintre valori si

28. Ce poti sa faci
 - poti sa creezi un climat prietenesc in
familie in care sa se simta liber sa-si
exprime sentimentele, sa-si doreasca sa
comunice
 - poti sa cresti sansa ca adolescentul sa
tina cont de perspectiva ta de adult
 - poti sa-l ajuti sa inteleaga necesitatea
regulilor
 - poti sa-l faci sa-si doreasca sa se
afirme ca o persoana matura in gandire
si actiuni

29.  Ce nu poti sa faci
 - nu poti sa-l salvezi de agitatia emotionala a





anilor de adolescenta
- nu poti sa-l protejezi de pericolele vietii
actuale
- nu poti sa-l feresti de mesajele nesanatoase
ale mass mediei sau ale unui tip de muzica
- isi doreste asa de mult sa fie acceptat incat
te temi sa nu faca orice pentru a deveni
popular
- nu poti sa rezolvi problemele lui
- nu poti sa traiesti in locul lui

30. Care sunt nelinistile tale ?
 - refuza sa traiasca dupa reguli
 - este preocupat doar de imaginea cool
 - consideri ca prietenii au o influenta negativa
 - lipseste mult de acasa
 - vine si pleaca cand vrea
 - nu comunica si nu asculta
 - te considera “depasit”
 - cheltuie prea multi bani

31.  - a uitat regulile de igiena / politete / bun simt
 - are o personalitate dubla
 - bea, fumeaza si nu esti sigur daca ...
 - nu esti de acord cu felul in care se imbraca /
se tunde
 - esti impotriva piercing-ului
 - activitatea scolara da de gandit
 Haideti sa studiem in continuare reactiile
parintilor, cele mai des intalnite. Cu siguranta
va veti recunoaste in unele situatii.
Cunoscand consecintele unor reactii puteti
alege metoda potrivita in functie de situatie.

32. Invata sa asculti
 Adolescentul nu vorbeste cand vrei tu, dar cand
vorbeste isi doreste sa fie ascultat.
 Probabil ai sa spui ca si tu iti doresti sa fii ascultat
si ai perfecta dreptate, dar tu esti cel care il educi,
tu ai nevoie de rabdare, tu faci compromisuri, tu
vrei sa obtii un rezultat din educatia pe care i-o
dai, tu ai perspectiva a ceea ce inseamna un om
implinit.
 Este o perioada pe care iti doresti s-o treci cu
bine. Nu este momentul sa te impui. Acum
pregatesti doar terenul pentru a fi ulterior auzit.
Dupa ce relatia dintre tine si copilul tau este
corecta poti sa-i transmiti cererile si valorile in
care crezi tu.

33.  Ai nevoie de multa diplomatie deoarece vrei din
toata inima sa-ti ajuti copilul.
 Adolescentul tau trece o perioada de negare, de
cautare a propriei identitati. Trebuie sa gasesti o
solutie de comunicare cu el, trebuie sa se simta
inteles, incurajat, iubit. Are nevoie sa te simta
aproape, sa-l indrumi fara sa-i impui, sa discute
cu tine din unghiul lui de vedere nu dintr-al tau, sa
simta ca ai incredere in el si sa vrea sa nu-ti
insele aceasta incredere.
 Majoritatea parintilor “sar” cu raspunsuri prin care
isi varsa nemultumirile si isi insira sfaturile ori de
cate ori adolescentul spune ceva. Te enerveaza
modul in care pune problema si reactionezi brusc.

34. Un exemplu de comunicare deficitara
Varianta 1
 - Ce ai?
 - Nimic.
 - Cum nimic? De trei zile ai ceva.
 - N-am nimic.
 - Ba ai!
 - Nu-i treaba ta!
 - Cum sa te ajut daca nu-mi spui despre ce este vorba?
 - Nu ti-am cerut ajutorul.
 - Dar ai nevoie de ajutor.
 - N-am nevoie de nimic!
 - Daca ai vorbi te-ai simti mai bine.
 - Lasa-ma-n pace!

35.  Varianta 2
 - Pari nefericita in ultimul timp. Orice ar fi te face sa te





simti rau.
- M-am certat cu X
Tentatia – sa o incurajezi, sa-i explici ca va avea alte
prietene, sa-i spui ca nici tie nu-ti placea si ca te
bucuri ca nu mai sunt impreuna.
Solutia – vorbeste despre sentimentele ei, nu de ale
tale, nu fa presupuneri si nu minimaliza gravitatea
daca tie nu ti se pare grav.
- Este neplacut sa afli ca o persoana in care crezi te
dezamageste. (etc)
Reactia - O va face sa se simta cu siguranta mai bine
si va povesti mai mult despre X si alte situatii similare
din clasa.

36. Formulari diferite – rezultate diferite
 Parintii sunt frustrati ca nu pot sa-si determine
adolescentii sa faca ce vor ei. Si-ar dori sa
obtina cooperarea lor, dar de cele mai multe
ori folosesc metode nepotrivite.
 Parintele s-a obisnuit inca din prima copilarie
sa supravegheze copilul. Urmarea atent sa
faca anumite lucruri (sa se spele pe maini / pe
dinti, sa vorbeasca frumos, sa puna jucariile la
loc etc) si sa-l fereasca de cateva lucruri (sa
nu se loveasca, sa nu se joace pe strada etc).

37.  Asteptarea parintilor este ca adolescentul lor sa fi
invatat deja aceste lucruri si sa le respecte de la
sine. Constata insa ca in destul de multe situatii
nu procedeaza dupa asteptarile lor si atunci reiau
frazele din copilarie “Strange-ti lucrurile”, “Spala-ti
parul”, “Schimba-ti hainele”, “Suna-ma cand intri
in casa”, “Fa ... / Nu fa ... / Nu uita sa ...”.
 Aceste lucruri se repeta zilnic. Te simti ca un
paznic si constati ca paza ta e ineficienta.
Reactiile adolescentului tau sunt aceleasi: “Nu
ma mai bate la cap”, “Mai spune si tu altceva”,
“Nu mai tipa la mine”, “Nu mai suport”, “Mereu
esti cu gura pe mine”, “Inteleg ca nu-ti place nimic
din ce fac. Lasa-ma-n pace”, “Nimic nu fac bine”,
“Nu stii nimic despre asta”, “Stiu eu ce fac”, “Iti
place sa ma faci sa ma simt vinovat”, “E vina ta”.

38.  Daca ai asculta ca un copil vorbele tale
de parinte s-ar putea sa intelegi ce-l
deranjeaza.
 Nu exista formule care sa functioneze
mereu. Tot ce trebuie sa facem este sa
respectam un principiu de baza:
respectul si limbajul cuviincios. Astfel
crestem sansele sa fim ascultati si sa
obtinem cooperarea adolescentului
nostru.
 Prin reprosuri, acuzatii, predici, morala,
comparatii, ironie, nu ajungem la sufletul

39. 1. Inlocuieste ordinul cu descrierea
situatiei
2. Inlocuieste atacul cu descrierea a ceea
ce simti
3. Inlocuieste reprosul cu informatii
4. Inlocuieste amenintarea cu posibilitatea
de a alege
5. Inlocuieste explicatiile lungi cu un
cuvant.
6. Inlocuieste critica cu asteptarile tale
7. Inlocuieste dezaprobarea cu o
provocare sau cu ceva neasteptat
8. Inlocuieste cicaleala cu un mesaj scris

40. Rezolvati problema impreuna
 Da, e greu pentru ca e nevoie de timp. In fuga si
printre usi, agitati si incordati nu putem fi constructivi.
 Ar mai fi un element esential – sa terenul pregatit,
adica sa ai bifati ceilalti doi pasi: adolescentul sa stie
ca il asculti si ca incerci sa-i intelegi sentimentele,
trairile, ratiunile. In caz contrar va percepe orice
incercare de a-l provoca la o discutie ca o noua
cicaleala si o va evita.
 Colaborand pe o problema, gasind mai multe metode
de rezolvare, facand mici compromisuri pentru a
petrece mai mult timp cu adolescentul si pentru a
intelege lumea lui, il determini treptat sa faca si el
compromisuri pentru a se apropia de cerintele tale.

41.  Sunt cativa pasi care pot fi parcursi in
functie de situatie, pornind de la primul
ca baza a discutiei:
 1. Incepe discutia cerand punctul lui de
vedere
 In general va fi surprins si iti va povesti
lucruri pe care in alt context ar evita sa ti le
spuna. Asculta, aproba si nu reactiona ca sa
nu opresti firul destainuirilor lui, indiferent cat
de greu ar putea sa-ti fie.
 2. Transmite-i punctul tau de vedere,
ceea ce simti si asteptarile pe care le ai.
 3. Scrieti pe o foaie solutiile care
va trec prin minte fara sa le triati,
indiferent cat de nastrusnice par.

42.  4. Alegeti ceea ce puteti pune in practica de
comun acord.
 Cu siguranta va veti simti mai bine, dispare
incordarea, obtii colaborarea adolescentului
tau si nu insisti doar sa impui niste reguli. Sa
amintim aici ca daca folositi o astfel de
metoda este posibil sa fiti si voi abordati cu ea
de catre copil. Asa cum copilul nu e “linistit”
cand ii spui “trebuie sa vorbim”, nici parintele
nu e. “Vreau sa vorbim” inseamna de cele mai
multe ori pentru copil “iar ma cicaleste”, iar
pentru parinte “iar insista si-mi aduce aceleasi
argumente”.
 Metoda functioneaza in ambele sensuri.

43. Sa analizam pedeapsa
 Daca ar fi sa ne amintim pedepsele primite de la
parintii nostri, am constata ca reactiile ar fi diferite.
 Unele persoane considera acum ca le-a prins bine o
anumita pedeapsa intr-un anumit moment, dar
contesta utilitatea altor pedepse.
 Altii considera ca pedeapsa i-a descurajat si i-a
transformat in persoane fara initiativa. Exista si pareri
ca in urma unei pedepse au fost atat de nemultumiti
incat au pastrat voit comportamentul pentru care au
fost pedepsiti, dar au avut grija sa nu mai fie prinsi.
 Parintii considera in general pedeapsa ca metoda de
disciplinare. Totusi intr-o relatie afectiva ar trebui sa
evitam pedeapsa si sa gasim pentru ea alternative.

44.  O solutie ar fi sa transmiti adolescentului tau ce
simti si ce astepti si sa-i dai posibilitatea sa-si
asume responsabilitatea pentru comportamentul
lui. Astfel pui din nou puterea in mana lui si nu
transmiti mesajul ca tu esti “stapanul”.
 - ... sunt suparat / ma nelinisteste / ma simt jignit
...
 - ... ma astept sa-ti revizuiesti prioritatile / sa fii
sincer / sa respecti ...
 Este o forma in care nu esti dur, nu te percepe ca
o persoana care i se impotriveste, dar exprimi
severitate si respect.

45.  Pedeapse e forma cea mai simpla, usor de
aplicat, uneori nedreapta datorita tensiunii create.
Te scapa de grija pe moment, dar nu ajuta ca
adolescentul sa-si corecteze greseala, sa-si
asume responsabilitati si nici sa mentii o relatie
buna cu el.
 Poti sa-l ajuti sa gaseasca puterea si modalitatea
de a cere scuze de la cineva. Oferndu-i o noua
sansa intr-o maniera discutata si argumentata
copilul va fi atent sa nu-ti insele asteptarile. Daca
o face din nou treci la actiune. Poti sa folosesti
conditionarea. “Daca antrenamentul iti ocupa tot
timpul de studiu ma vad nevoita sa te retrag din
echipa de volei. Vei reveni imediat ce vei putea
sa-ti imparti corect timpul intre sport si teme.”

46.  Spre deosebire de pedeapsa care nu lasa loc de
discutii, conditionarea da posibilitatea copilului sa
decida daca se conformeaza sau renunta. Astfel i
se permite sa invete din greseli si i se cere
responsabilitate.
 Un adolescent pedepsit nu gandeste pozitiv.
Crezi ca isi spune “Ce lectie buna am primit...Nu
mai fac.... “ In mintea lui apar idei de felul: “Sunt
nedreptatit. Sunt rai. Nu sunt corecti. O sa le arat
eu. Data viitoare nu ma vor prinde. Nici nu-i
intereseaza de ce am facut...” Pedeapsa ignora
greseala nu responsabilizeaza adolescentul.
 Unele probleme nu se rezolva foarte repede. Ele
pot fi mai complicate decat par si au nevoie de
mai mult timp si mai multe informatii, de un efort
comun parinte-adolescent pentru a rezolva
impreuna problema respectiva.