Your SlideShare is downloading. ×
Preadolescenta
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Introducing the official SlideShare app

Stunning, full-screen experience for iPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Preadolescenta

1,634
views

Published on


0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
1,634
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
45
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Dupa un articol de pe : http://problemelecopilului-meu.ro/index.php
  • 2.  Preadolescenta sau pubertatea este perioada de trecere spre maturizare biologica generala. Schimbarile fizice si biologice creeaza uneori stari de teama, frustrare sau din contra stari euforice. Copiii sunt instabili afectiv in perioada de preadolescenta, vulnerabili, sau irascibili si agitati.  Din punct de vedere scolar, pubertatea situeaza copilul in clasele gimnaziale si acesta trebuie sa se adapteze trecerii de la un invatator la mai multi profesori.  Invatarea devine activitate fundamentala, cresc cerintele si implicit responsabilitatile tanarului.
  • 3.  Alaturi de modificarile scolare in preadolescenta are loc si o modificare a pozitiei tanarului in familie: se reorganizeaza programul, creste gradul de independenta si de libertate.  Pubertatea aduce si momente tensionate in care tanarul se opune parintilor. Este rebel, se simte mare, simte maturizarea treptata si vrea sa fie tratat ca adult. Preadolescenta este o perioada dificila care cere atentie din partea parintilor, dragoste, intelegere, dar si multa fermitate.  Familiile bine organizate exercita influente bune asupra acestei perioade destul de agitate, se preocupa sa pastreze comunicarea si sa castige increderea creand echilibru si tonus pozitiv, ajutand
  • 4. De la copil la preadolescent
  • 5.  La varsta de 9-10 ani copilul prezinta echilibru fizic si psihic. Este o varsta care se desfasoara fara prea mari probleme si nu produce in general greutati de ordin educativ.  Cerintele impuse de mediu corespund posibilitatilor copilului, obligatiile scolare sunt primite cu placere, interesele sunt orientate in afara. Si-a insusit normele de viata in cadrul familiei, nu este tulburat deoarece este orientat spre prezent si nevoile imediate, este multumit si linistit cu atotstiinta adultului.
  • 6.  Viata intelectuala este axata pe receptie nu pe creatie.  Viata afectiva este orientata spre satisfacerea sau nesatisfacerea unor dorinte. In joc ii este indiferent daca sunt persoane de acelasi sex sau de sex opus.  Viata interioara proprie nu-l preocupa.  Dupa trecerea acestei perioade se observa o schimbare majora in comportamentul general al copilului.
  • 7.  Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de     armonie (maini mai lungi decat trupul, nas disproportionat, etc). Vocea oscileaza ca tonalitate. La fete apar dureri lombare si articulare, crampe uterine. Sunt primele semne de instalare a pubertatii. Din punct de vedere psihic schimbarile sunt mai acut receptate de parinti. Copilul nu li se mai adreseaza cu aceeasi incredere, parerile lor sunt puse la indoiala, suporta greu autoritatea, sunt critici, apare spiritul de contradictie si impresionarea prin lacrimi. Manifesta interes pentru moda si bijuterii, alt gust pentru imbracaminte si tunsoare, sunt foarte preocupati de “cum arata”. Incep sa apara sentimentele erotice.
  • 8.  Fetele incep maturizarea mai devreme si ii considera “copii” pe baietii de aceeasi varsta cu care pana mai ieri se jucau.  Uneori au atitudine negativa fata de familie si obiceiuri pana la revolta. Au sentimentul ca nu sunt intelesi, ca sunt persecutati si ca parintii se opun afirmarii lor.  Toate aceste framantari specifice preadolescentei se amplifica in perioada adolescentei.  Este nevoie de foarte mult tact si rabdare din partea parintilor pentru a-i intelege si a-i ajuta in modul in care ei “primesc” acest ajutor, acceptand ca au nevoie de recunoasterea identitatii. Responsabilitatea de “a-l tine pe drumul cel bun” se imparte intre familie si scoala, dar as indrazni
  • 9. Pubertatea  Pubertatea numita si preadolescenta, cuprinde perioada de varsta inte 10/11 si 14/15 ani. Vorbim de scolarul mijlociu si de invatamantul gimnazial. Copilul este pregatit din punct de vedere fizic si psihic sa faca fata cerintelor in crestere ale scolii.  Biologic inregistreaza modificari majore.  Conduita lui, de multe ori caracterizata de revolta, incearca cu stangacie sa-si afirme personalitatea. Emotiile sunt foarte puternice si frustrarile multiple creeaza adesea crize de personalitate.  Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o situatie ambigua. Neavand un statut precis este nesigur in ceea ce priveste rolul sau. Daca incearca sa se afirme personalitatea se loveste de adultii care ii amintesc ca este inca copil, daca refuza responsabilitati tot parintii ii reamintesc ca nu mai este copil.
  • 10.  In preadolescenta se produc numeroase restructurari      de personalitate. Se dezvolta nevoia de cunoastere, dorinta de a se informa. Capacitatea intelectuala cunoaste valente noi. Opereaza cu notiuni abstracte. Limbajul cunoaste o puternica dezvoltare si ca achizitie si ca debit. Viata emotionala se restructureaza. Se intensifica trebuinta de afectiune care depaseste cadrul familiei. Nevoia de independenta se afirma prin incercarile de a se elibera de sub tutela parintilor. Incepe sa aiba initiative personale, isi stabileste scopuri si isi mobilizeaza fortele. Sistemul de relatii este si el restructurat. Prieteniile si grupurile exercita asupra preadolescentului o influenta puternica. Reprezinta posibilitatea de a satisface nevoia de socializare, de comunicare. Ii place sa fie apreciat si evidentiat pentru calitatile lui.
  • 11. Criza pubertatii  Procesul de crestere si multitudinea schimbarilor in plan fizic, psihic, social si afectiv produc o tensiune maxima la varsta scolara medie.  La nivelul subconstientului se produce un conflict intre intensificarea maturizarii sexuale si interdictiile morale. Maturizarea sexuala in preadolescenta trebuie vazuta doar din punctul de vedere al transformarilor inregistrate de sistemul endocrin si cel nervos. Puţine perioade din evoluţia omului prezintă schimbări atat de vizibile si dramatice.
  • 12.  Pubertatea este perioada de ucenicie a omului in care dobandeste capacitatea de a iubi si acţiona în raport cu lumea. Maturizarea fizică si maturizarea sufletească au ritmuri diferite. Copiii sunt chinuiti de intrebari, mirati si bucurosi, plini de ei si speriati. Nu mai sunt copii, ei simt si vad asta, dar nici adulti. Si pentru ei insisi ei sunt o persoana straina.  Dezvoltarea spirituală este independentă de cea corporală. Decalajul dintre fizic si sufletesc duce la tensiuni interioare si exterioare. Ca sa mascheze nelinistile lor fac tot felul de lucruri care scandalizeaza parintii: vorbesc urat, se imbraca si se tund ciudat, unii scad randamentul la invatatura, sunt tafnosi, parca pusi numai pe scandal. Sa stiti ca nici lor nu le este usor in pielea lor.
  • 13.  Criza pubertatii este caracterizata prin dezechilibru.  Acesta este mentinut si accelerat de discontinuitatile de crestere, de modificarile rapide din sfera personalitatii si de decalaje intre viteza de dezvoltare a acestora. Aceasta “criza” marcheaza de fapt trecerea de la copilarie la adolescenta.  Ca parinte vezi lucrurile din unghiul tau. Nu intelegi ce s-a intamplat cu copilul, cand a devenit “asa”, nu-l mai recunosti. Nici n-ai cum, pentru ca este o alta persoana.
  • 14. Schimbari  A treia copilarie se incheie in jurul varstei de 10 ani. De acum copilul se pregateste sa devina adult. Transformarile sunt mari, vizibile si rapide.  In plan fizic atat fetele cat si baietii parcurg o evolutie biologica intensa. Interesul pentru sexualitate si romantism se afirma sub presiunile biologice. Maturizarea produce uneori perturbari fiziologice care pot influenta procesele psihice si poate crea probleme in adaptarea sociala.
  • 15.  Pentru tanar este o perioada destul de grea, agitata. Poate deveni hipersensibil, instabil emotional, pot aparea probleme de concentrare si sustinere a efortului. Starile pot trece brusc de la reactii impulsive, frustrare, nemultumire, la liniste, acceptare si fericire.  Dorinta de libertate, de afirmare, de a se simti “mare” si de a fi tratat ca adult duce uneori la situatii tensionate intre adolescenti si parinti. Cu toate acestea adolescentul devine tot mai responsabil desi nu accepta critica si este usor de ranit.
  • 16. Adolescentii si parintii  Orice parinte de adolescent va spune un “of”!  Este dificil. Uneori poti face mult rau desi intentiile sunt bune. Chiar si asa e de preferat sa faci un lucru gresit cu un aer de incredere, decat unul presupus corect cu ezitare.  Multi copiii au pus stapanire pe parinti desi ei nu sunt inamici si in majoritatea timpului sunt rezonabili.  Schimbarile majore inregistrate in plan fizic, psihic, afectiv si la care este supusa varsta adolescentei, programele incarcate de studiu, tangajul intre viata de copil si viata noua pe care o descopera, fac din copilul tau o persoana aproape necunoscuta tie. Este cand prea timid,
  • 17.  E bine sa stii ca adolescentul are nevoie si doreste sfaturile parintilor si chiar regulile lor, desi acestea sunt de obicei subiecte de cearta. Mandria nu-i lasa sa admita aceasta nevoie.  Din dragoste, parintii doresc sa-i ajute sa inteleaga diferite lucruri, sa evite situatiile stanjenitoare care pot aparea, sa-i fereasca de impresiile gresite si de necazurile de care pot da datorita lipsei lor de experienta.  Aceste lucruri nu le poti oferi daca esti prea ingaduitor.  Sa-ti exprimi parerea cu incredere este o obligatie a ta, dar sa tratezi copilul de le egal la egal este o necesitate a lui. Atitudinea parintilor trebuie sa transmita increderea ca respectul si constiinta ii va ajuta sa ia deciziile bune, deoarece in cea mai mare parte a timpului nu sunt impreuna.
  • 18.  Chiar daca tanarul sfideaza, retine sfaturile si de cele mai multe ori tine cont de ele. Daca nu asculta si ajunge in incurcaturi acest lucru va creste respectul fata de parinti.  Este natural ca tinerii sa aiba o atitudine usor ostila in interior fata de adulti.  Desi multe lucruri pot fi acceptate, pot fi lasate “libere”, regulile de baza nu au voie sa fie incalcate. Trebuie sa te astepti sa fie civilizati si politicosi cu oamenii in general, atenti cu familia, prietenii, profesorii si oamenii care ii servesc, sa aiba obligatii serioase in familie, sa respecte igiena, sa simta ca nu sunt de capul lor si ca trebuie sa se subordoneze unor reguli fundamentale ale familiei si societatii.
  • 19.  Pentru parinti este foarte greu sa admita un lucru evident: copilul lor nu mai este copil. Toate metodele folosite pana acum, modul de dirijare si impunere, acceptarile tacite, trebuie ajustate dupa noul om, dupa personalitatea agitata a adolescentului pentru a avea rezultatele cele mai bune in educatie.  Daca faci cu hotarare ceea ce simti ca este bine, vei depasi cu succes aceasta perioada dificila in care de obicei te indoiesti de tine sau de el. Vestea buna este ca oricat de grea ar fi furtuna, rasare soarele.
  • 20. Ai fost si tu adolescent  Haideti sa ne amintim cu sinceritate anii propriei adolescente.  Unii am dat batai de cap parintilor, altii nu, unii ne amintim acea perioada cu placere, altii nu. Este posibil sa fie diferit ce simteai tu atunci de ce simte copilul tau acum sau sa constati ca treceti aceleasi probleme in timpuri diferite.  Este un exercitiu bun si deloc inutil sa ordonezi amintirile dupa doua criterii in relatiile cu parintii tai.
  • 21. Alege raspunsul potrivit  a) Ce iti facea placere ? Ce te motiva ?  - libertatea de a face anumite lucruri  - permisiunea de a purta tocuri / de a te machia  - comunicarea cu parintii sau cu unul dintre ei  - faptul ca erai consultat pentru anumite decizii  - posibilitatea de a alege
  • 22.  - nu te certau in fata prietenilor  - tatal te incuraja sa lupti pentru convingerile tale  - mama era intotdeauna dispusa sa te asculte  - gaseau modalitatea sa te implice in diferite activitati  - apreciau realizarile tale  - te incurajau sa iei decizii si sa le pui in aplicare
  • 23.  b) Ce nu-ti facea placere ? Ce te afecta negativ           ? - lipsa de incredere a parintilor - supravegherea excesiva - interdictii pe care le considerai exagerate - faptul ca nu gaseai intelegere - te simteai singur si neinteles - sfaturile sablon ale parintilor tai - sublinierea lucrurilor negative - discutiile care se reduceau la “pe vremea mea” - nimic din ce faceai nu era suficient de bun - iti induceau un sentiment de vinovatie
  • 24.  - nevoile parintilor erau intotdeauna mai importante        decat ale tale - iti transferau problemele lor - ai fost prea protejat si dirijat si te-ai acomodat greu la cerintele vietii - parintii te sprijineau foarte putin desi aveai nevoie de indrumare - au fost prea ingaduitori, fara reguli si ai perceput asta ca nepasare - erau “stie tot” fara ca de fapt sa stie prin ce treceai Sunt cateva exemple aproape comune. Daca ai acorda atentie acestui exercitiu si ai face un efort de memorie ti-ai realiza propria lista. De ce ai face-o? Pentru ca vei recunoaste foarte multe din lucrurile pe care le faci tu acum si astfel vei intelege mai bine ce gandeste si ce simte adolescentul tau. Continua rascolirea amintirilor si fa un efort de
  • 25.        Ce sentimente si ce temeri aveai? - grija permanenta de a fi acceptat - nemultumirea pentru aspect - nepotrivirea hainelor - efortul de a lega prietenii si suferinta destramarii lor - presiunea unor “prieteni” de a face lucruri "interzise" - confuzia de identitate (“Cine sunt? Sunt autentic? Ce vreau? Incotro ma indrept?)
  • 26.  Unii ne amintim adolescenta ca pe o perioada grea.     Ne doream sa se incheie. Altii am perceput-o extrem de frumoasa si am suferit cand ne-am dat seama ca am devenit adulti. La tot ce faceai tu parintii tai aveau anumite reactii. Unele ti le amintesti cu placere, altele te-au deranjat profund. Acum ca ti-ai amintit acei ani gasesti asemanari si deosebiri intre adolescenta ta si cea a copilului tau? Ca parinte iti doresti sa repeti experienta lucrurilor bune si sa nu faci aceleasi greseli pe care le-au facut parintii tai cu tine. Totusi ... te recunosti adesea in locul lor. Esti ingrijorat de anumite atitudini ale adolescentului tau. Poate consideri ca tentatiile de astazi sunt mai mari decat cele din trecut. Ai doar intentii bune si nu vrei sa gresesti fata de el, dar nici nu stii cum sa reactionezi pentru ca iti faci griji pentru el.
  • 27. Ce poti sa faci?  Haideti sa facem si aici liste. De ce? E mai usor cand iti dai seama ca problema ta cu adolescentul tau nu e ceva particular ci face parte dintr-o problematica a adolescentei, mult studiata. Daca exista cai eficiente de ce sa nu le cunoastem si sa nu le aplicam?  Adolescentul simte nevoia afirmarii de sine, dar nu stapaneste inca toate metodele corecte. Uneori imita ce fac adultii, dar nu sunt deloc preocupati de responsabilitatile adultilor, nu au experienta, nu intrevad consecintele anumitor fapte.  Cererile lor par adesea nerezonabile pentru parinti si acestia reactioneaza cum cred ei ca este mai bine pentru a-i proteja. Adolescentul percepe insa aceste reactii ca afront si isi dezvolta abilitatea de a le infrunta.  Cum sa ii ajutam sa se maturizeze, sa devina responsabili, sa aleaga singuri dintre valori si
  • 28. Ce poti sa faci  - poti sa creezi un climat prietenesc in familie in care sa se simta liber sa-si exprime sentimentele, sa-si doreasca sa comunice  - poti sa cresti sansa ca adolescentul sa tina cont de perspectiva ta de adult  - poti sa-l ajuti sa inteleaga necesitatea regulilor  - poti sa-l faci sa-si doreasca sa se afirme ca o persoana matura in gandire si actiuni
  • 29.  Ce nu poti sa faci  - nu poti sa-l salvezi de agitatia emotionala a      anilor de adolescenta - nu poti sa-l protejezi de pericolele vietii actuale - nu poti sa-l feresti de mesajele nesanatoase ale mass mediei sau ale unui tip de muzica - isi doreste asa de mult sa fie acceptat incat te temi sa nu faca orice pentru a deveni popular - nu poti sa rezolvi problemele lui - nu poti sa traiesti in locul lui
  • 30. Care sunt nelinistile tale ?  - refuza sa traiasca dupa reguli  - este preocupat doar de imaginea cool  - consideri ca prietenii au o influenta negativa  - lipseste mult de acasa  - vine si pleaca cand vrea  - nu comunica si nu asculta  - te considera “depasit”  - cheltuie prea multi bani
  • 31.  - a uitat regulile de igiena / politete / bun simt  - are o personalitate dubla  - bea, fumeaza si nu esti sigur daca ...  - nu esti de acord cu felul in care se imbraca / se tunde  - esti impotriva piercing-ului  - activitatea scolara da de gandit  Haideti sa studiem in continuare reactiile parintilor, cele mai des intalnite. Cu siguranta va veti recunoaste in unele situatii. Cunoscand consecintele unor reactii puteti alege metoda potrivita in functie de situatie.
  • 32. Invata sa asculti  Adolescentul nu vorbeste cand vrei tu, dar cand vorbeste isi doreste sa fie ascultat.  Probabil ai sa spui ca si tu iti doresti sa fii ascultat si ai perfecta dreptate, dar tu esti cel care il educi, tu ai nevoie de rabdare, tu faci compromisuri, tu vrei sa obtii un rezultat din educatia pe care i-o dai, tu ai perspectiva a ceea ce inseamna un om implinit.  Este o perioada pe care iti doresti s-o treci cu bine. Nu este momentul sa te impui. Acum pregatesti doar terenul pentru a fi ulterior auzit. Dupa ce relatia dintre tine si copilul tau este corecta poti sa-i transmiti cererile si valorile in care crezi tu.
  • 33.  Ai nevoie de multa diplomatie deoarece vrei din toata inima sa-ti ajuti copilul.  Adolescentul tau trece o perioada de negare, de cautare a propriei identitati. Trebuie sa gasesti o solutie de comunicare cu el, trebuie sa se simta inteles, incurajat, iubit. Are nevoie sa te simta aproape, sa-l indrumi fara sa-i impui, sa discute cu tine din unghiul lui de vedere nu dintr-al tau, sa simta ca ai incredere in el si sa vrea sa nu-ti insele aceasta incredere.  Majoritatea parintilor “sar” cu raspunsuri prin care isi varsa nemultumirile si isi insira sfaturile ori de cate ori adolescentul spune ceva. Te enerveaza modul in care pune problema si reactionezi brusc.
  • 34. Un exemplu de comunicare deficitara Varianta 1  - Ce ai?  - Nimic.  - Cum nimic? De trei zile ai ceva.  - N-am nimic.  - Ba ai!  - Nu-i treaba ta!  - Cum sa te ajut daca nu-mi spui despre ce este vorba?  - Nu ti-am cerut ajutorul.  - Dar ai nevoie de ajutor.  - N-am nevoie de nimic!  - Daca ai vorbi te-ai simti mai bine.  - Lasa-ma-n pace!
  • 35.  Varianta 2  - Pari nefericita in ultimul timp. Orice ar fi te face sa te      simti rau. - M-am certat cu X Tentatia – sa o incurajezi, sa-i explici ca va avea alte prietene, sa-i spui ca nici tie nu-ti placea si ca te bucuri ca nu mai sunt impreuna. Solutia – vorbeste despre sentimentele ei, nu de ale tale, nu fa presupuneri si nu minimaliza gravitatea daca tie nu ti se pare grav. - Este neplacut sa afli ca o persoana in care crezi te dezamageste. (etc) Reactia - O va face sa se simta cu siguranta mai bine si va povesti mai mult despre X si alte situatii similare din clasa.
  • 36. Formulari diferite – rezultate diferite  Parintii sunt frustrati ca nu pot sa-si determine adolescentii sa faca ce vor ei. Si-ar dori sa obtina cooperarea lor, dar de cele mai multe ori folosesc metode nepotrivite.  Parintele s-a obisnuit inca din prima copilarie sa supravegheze copilul. Urmarea atent sa faca anumite lucruri (sa se spele pe maini / pe dinti, sa vorbeasca frumos, sa puna jucariile la loc etc) si sa-l fereasca de cateva lucruri (sa nu se loveasca, sa nu se joace pe strada etc).
  • 37.  Asteptarea parintilor este ca adolescentul lor sa fi invatat deja aceste lucruri si sa le respecte de la sine. Constata insa ca in destul de multe situatii nu procedeaza dupa asteptarile lor si atunci reiau frazele din copilarie “Strange-ti lucrurile”, “Spala-ti parul”, “Schimba-ti hainele”, “Suna-ma cand intri in casa”, “Fa ... / Nu fa ... / Nu uita sa ...”.  Aceste lucruri se repeta zilnic. Te simti ca un paznic si constati ca paza ta e ineficienta. Reactiile adolescentului tau sunt aceleasi: “Nu ma mai bate la cap”, “Mai spune si tu altceva”, “Nu mai tipa la mine”, “Nu mai suport”, “Mereu esti cu gura pe mine”, “Inteleg ca nu-ti place nimic din ce fac. Lasa-ma-n pace”, “Nimic nu fac bine”, “Nu stii nimic despre asta”, “Stiu eu ce fac”, “Iti place sa ma faci sa ma simt vinovat”, “E vina ta”.
  • 38.  Daca ai asculta ca un copil vorbele tale de parinte s-ar putea sa intelegi ce-l deranjeaza.  Nu exista formule care sa functioneze mereu. Tot ce trebuie sa facem este sa respectam un principiu de baza: respectul si limbajul cuviincios. Astfel crestem sansele sa fim ascultati si sa obtinem cooperarea adolescentului nostru.  Prin reprosuri, acuzatii, predici, morala, comparatii, ironie, nu ajungem la sufletul
  • 39. 1. Inlocuieste ordinul cu descrierea situatiei 2. Inlocuieste atacul cu descrierea a ceea ce simti 3. Inlocuieste reprosul cu informatii 4. Inlocuieste amenintarea cu posibilitatea de a alege 5. Inlocuieste explicatiile lungi cu un cuvant. 6. Inlocuieste critica cu asteptarile tale 7. Inlocuieste dezaprobarea cu o provocare sau cu ceva neasteptat 8. Inlocuieste cicaleala cu un mesaj scris
  • 40. Rezolvati problema impreuna  Da, e greu pentru ca e nevoie de timp. In fuga si printre usi, agitati si incordati nu putem fi constructivi.  Ar mai fi un element esential – sa terenul pregatit, adica sa ai bifati ceilalti doi pasi: adolescentul sa stie ca il asculti si ca incerci sa-i intelegi sentimentele, trairile, ratiunile. In caz contrar va percepe orice incercare de a-l provoca la o discutie ca o noua cicaleala si o va evita.  Colaborand pe o problema, gasind mai multe metode de rezolvare, facand mici compromisuri pentru a petrece mai mult timp cu adolescentul si pentru a intelege lumea lui, il determini treptat sa faca si el compromisuri pentru a se apropia de cerintele tale.
  • 41.  Sunt cativa pasi care pot fi parcursi in functie de situatie, pornind de la primul ca baza a discutiei:  1. Incepe discutia cerand punctul lui de vedere  In general va fi surprins si iti va povesti lucruri pe care in alt context ar evita sa ti le spuna. Asculta, aproba si nu reactiona ca sa nu opresti firul destainuirilor lui, indiferent cat de greu ar putea sa-ti fie.  2. Transmite-i punctul tau de vedere, ceea ce simti si asteptarile pe care le ai.  3. Scrieti pe o foaie solutiile care va trec prin minte fara sa le triati, indiferent cat de nastrusnice par.
  • 42.  4. Alegeti ceea ce puteti pune in practica de comun acord.  Cu siguranta va veti simti mai bine, dispare incordarea, obtii colaborarea adolescentului tau si nu insisti doar sa impui niste reguli. Sa amintim aici ca daca folositi o astfel de metoda este posibil sa fiti si voi abordati cu ea de catre copil. Asa cum copilul nu e “linistit” cand ii spui “trebuie sa vorbim”, nici parintele nu e. “Vreau sa vorbim” inseamna de cele mai multe ori pentru copil “iar ma cicaleste”, iar pentru parinte “iar insista si-mi aduce aceleasi argumente”.  Metoda functioneaza in ambele sensuri.
  • 43. Sa analizam pedeapsa  Daca ar fi sa ne amintim pedepsele primite de la parintii nostri, am constata ca reactiile ar fi diferite.  Unele persoane considera acum ca le-a prins bine o anumita pedeapsa intr-un anumit moment, dar contesta utilitatea altor pedepse.  Altii considera ca pedeapsa i-a descurajat si i-a transformat in persoane fara initiativa. Exista si pareri ca in urma unei pedepse au fost atat de nemultumiti incat au pastrat voit comportamentul pentru care au fost pedepsiti, dar au avut grija sa nu mai fie prinsi.  Parintii considera in general pedeapsa ca metoda de disciplinare. Totusi intr-o relatie afectiva ar trebui sa evitam pedeapsa si sa gasim pentru ea alternative.
  • 44.  O solutie ar fi sa transmiti adolescentului tau ce simti si ce astepti si sa-i dai posibilitatea sa-si asume responsabilitatea pentru comportamentul lui. Astfel pui din nou puterea in mana lui si nu transmiti mesajul ca tu esti “stapanul”.  - ... sunt suparat / ma nelinisteste / ma simt jignit ...  - ... ma astept sa-ti revizuiesti prioritatile / sa fii sincer / sa respecti ...  Este o forma in care nu esti dur, nu te percepe ca o persoana care i se impotriveste, dar exprimi severitate si respect.
  • 45.  Pedeapse e forma cea mai simpla, usor de aplicat, uneori nedreapta datorita tensiunii create. Te scapa de grija pe moment, dar nu ajuta ca adolescentul sa-si corecteze greseala, sa-si asume responsabilitati si nici sa mentii o relatie buna cu el.  Poti sa-l ajuti sa gaseasca puterea si modalitatea de a cere scuze de la cineva. Oferndu-i o noua sansa intr-o maniera discutata si argumentata copilul va fi atent sa nu-ti insele asteptarile. Daca o face din nou treci la actiune. Poti sa folosesti conditionarea. “Daca antrenamentul iti ocupa tot timpul de studiu ma vad nevoita sa te retrag din echipa de volei. Vei reveni imediat ce vei putea sa-ti imparti corect timpul intre sport si teme.”
  • 46.  Spre deosebire de pedeapsa care nu lasa loc de discutii, conditionarea da posibilitatea copilului sa decida daca se conformeaza sau renunta. Astfel i se permite sa invete din greseli si i se cere responsabilitate.  Un adolescent pedepsit nu gandeste pozitiv. Crezi ca isi spune “Ce lectie buna am primit...Nu mai fac.... “ In mintea lui apar idei de felul: “Sunt nedreptatit. Sunt rai. Nu sunt corecti. O sa le arat eu. Data viitoare nu ma vor prinde. Nici nu-i intereseaza de ce am facut...” Pedeapsa ignora greseala nu responsabilizeaza adolescentul.  Unele probleme nu se rezolva foarte repede. Ele pot fi mai complicate decat par si au nevoie de mai mult timp si mai multe informatii, de un efort comun parinte-adolescent pentru a rezolva impreuna problema respectiva.