Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative       Facultatea de Comunicare şi Relaţii PubliceModelul tetradic în...
‐ 2 ‐ 
CuprinsLista tabelelor / 3Lista figurilor / 3Lista anexelor / 3Introducere / 4    1. Consideraţii teoretice / 5           ...
Introducere                                                  “Există o limită în făgăduinţele noilor tehnologii           ...
1.Consideraţii teoretice1.1.Despre Marshall McLuhan(n. 1911 – d. 1980)         Una dintre cele mai frumoase şi controversa...
după moartea sa, discipolii i-au împiedicat, demonstrând, nu numai măreţia savantului princontinuarea muncii sale, cât şi ...
când este suprasolicitat? Legile tetradei există simultan, nu succesiv sau cronologic şi permitcelui care le foloseşte să ...
istoric, particular în relaţie cu tehnologiile ce o preced. Ecosistemul actual, fiind el însuşi compusdin efectele tehnolo...
cotidian cât mai fidel, uneori alunecând voit sau involuntar către realităţi augmentate. Având oexpunere puternică şi cont...
1.4.Efectele paradigmei tehnologice         Parcurgem o perioadă de plină transformare socială din cauza evoluţiilor tehno...
Noii termeni ne pictează lumea cu totul altfel: “comunitate virtuală” şi “găştiinteligente” (Rheingold, 2002), “media mobi...
2. De la media la conţinut.Schimbarea atenţiei de la mijloacele de producţie către autoritate pe un anumit conţinut.     3...
9. De la linearitate la hipertext.     De la media temporal liniară ne îndreptam către spaţiul conţinutului non liniar, hi...
(Pentru o mai bună orientare în firul logic, vom nota enunţurile lui Orihuela de la p1 la p10)         Prin trecerea de la...
Din aceste îmbinări putem concluziona că noul mediu îmbunătăţeşte implicarea socială,amplifică importanţa sensului, parale...
Aşa cum s-a putut observa din tabelul precedent, majoritatea modelelor de comunicare şide funcţionare, aduc îmbunătăţiri f...
criteriilor expuse mai sus, am trecut la procesul efectiv de intervievare, verificând disponibilitateaşi cerând acordul pa...
Întrebare 6: Un grup mare de persoane din internet se poate constitui dreptcontrapondere unui organism de presă?         E...
cele două categorii, academici şi practicieni, sunt după cum urmează:         I. AcademiciDerrick de Kerckhove, Directorul...
Sanda Nicola, jurnalist şi trainer de televiziune.O vastă experienţa în televiziuni din România cum ar fi Antena 1, Realit...
interpretare, chestionând definirea importanţei; oarecum similar, I. Comănescu, considerăcomparaţia nefericită, admiţând t...
păstrează toate caracteristicile mediului.         Amplificarea importanţei sensului cu accentul pe credibilitate, poate f...
educaţie” şi pe cale de consecinţă „se presupune că ar avea o viaţă socială mai activă.”.         Printre puţinele nuanţăr...
măcar faptul că televiziunea are oarecum un efect hipnotic.         Întrebarea nr. 3: Putem spune că internetul are într-o...
mult mai multe funcţii cognitive decât televiziunea”. Mergând şi mai departe, spune: „Sunt înstare să pun pariu că activea...
din răspunsuri gen: „Această întrebare e neclară. Întrebi de opinia generală a oamenilor despreinternet, sau despre consen...
pe care îl introduce internetul.         În cazul întrebării/enunţului cu numărul cinci, ne aflăm în ipostaza de a remarca...
augmentează argumentaţia cu elemente noi, de un real folos pentru înţelegerea în profunzime atematicii în discuţie. El fac...
tensiunii sociale în timp real, este un sistem de reacţie instantanee la afecţiuni sociale şi un ideal– şi democratic – in...
comunicaţionale (Levinson, 1999) prin trecerea de la distribuţie la acces (p7), dar şi pericolulmediului unic, ale cărui l...
abordarea sa e faptul că nu vede nimic nou prin aceasta, menţionând faptul că: „s-a întâmplat lafel în primii ani ai ascen...
care interesează întreaga societate?         Enunţul nr. 8: Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Lev...
de pasiuni”, descriind această tendinţa până la nihilişti cu „alte pasiuni decât cele care privescsocietatea în general”. ...
şi la un nivel minimal, să zicem doar a răspunde la un e-mail, constituie un plus categoric pentruviaţa oricui”. Poate nu ...
Enunţul nr. 10: Educaţia continuă catalizată de faptul că noul ecosistem tinde către unspaţiu integral semantic, comunitat...
intelectuale. Noul spaţiu integral semantic facilitând meritocraţia intelectuală prin forţarea laînvăţarea continuă.2.4.In...
referă la enunţul potrivit căruia: (internetul provoacă) Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Levins...
3.Concluzii         În noul mediu, tehnologia devine din ce în ce mai puţin importantă, lăsând loc noilorcaracteristici na...
Simpla cuantificare a unor rezultate controlabile algoritmic ne poate induce în eroare şiface să acordăm prea multă atenţi...
4.Bibliografie(Beciu Camelia, 2002, Spaţiul public în societatea informaţională. Impactul noilor tehnologii decomunicare, ...
(Innis Harold, 1950, Empire and Communications, Oxford: Clarendon Press, Oxford)(Innis Harold, 1951, The Bias of Communica...
Anexa nr. 1Transcript interviuri:Derrick de Kerckhove1. În internet e mai importantă credibilitatea informaţiei decât aspe...
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
McLuhan in era New Media
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

McLuhan in era New Media

3,463 views

Published on

New Media Matrix - a conformity tool of the entities with the internet characteristics as a medium

Published in: Education
2 Comments
1 Like
Statistics
Notes
No Downloads
Views
Total views
3,463
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
65
Actions
Shares
0
Downloads
74
Comments
2
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

McLuhan in era New Media

  1. 1. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii PubliceModelul tetradic în analiza relaţiilor dintre media şi noile tehnologii de comunicare. McLuhan în era New Media Iulian Băsescu Bucureşti 2011
  2. 2. ‐ 2 ‐ 
  3. 3. CuprinsLista tabelelor / 3Lista figurilor / 3Lista anexelor / 3Introducere / 4 1. Consideraţii teoretice / 5 1.2. Despre Marshall McLuhan / 5 1.3. Modelul Tetradic / 6 1.4. Internetul, mediul tuturor media / 8 1.5. Efectele Paradigmei Tehnologice / 10 2. Implicaţii practice / 13 2.1. Matricea caracteristicilor “New Media” / 13 2.2. Prezentarea aplicaţiei – Testarea Matricei / 16 2.3. Analiza calitativă / 20 2.4. Interpretarea rezultatelor / 36 3. Concluzii / 38 4. Bibliografie / 40Lista tabelelorTabelul 1. Matricea Tetradelor “New Media” (p. 15)Tabelul 2. Harta răspunsurilor în formă tabelară (p. 36)Lista figurilorFigura 1. Diagrama goală a tetradelor (p. 7)Figura 2. Accelerarea inovaţiei în era electrică (p. 10)Lista anexelorAnexa nr. 1. Transcript interviuri (p. 42)Anexa nr. 2. Traducerea interviului în limba engleză (p. 59) ‐ 3 ‐ 
  4. 4. Introducere “Există o limită în făgăduinţele noilor tehnologii şi anume că nu pot substitui valorile umanităţii” Neil Portman (1931-2003) Din ce în ce mai multe organizaţii de media şi nu numai, încep sau au dezvoltat deja omultitudine de entităţi online, generând atât o inflaţie a conţinutului, cât şi o suprasolicitare aspaţiului public din punctul de vedere al instrumentelor de influenţare a agendei, atrofiind, prinpromovarea excesivă a progreselor tehnologice, elementul uman din această ecuaţie. În faţaacestei realităţi, omul contemporan resimte o alienare socială pentru care nu are încă antidot.Deşi majoritatea celor implicaţi în fenomen susţin că există o evoluţie şi perspectivele suntoptimiste, metodele socio-umane de măsurare efectivă a impactului au rămas în urma progreselortehnologice care au fost favorizate în detrimentul primelor deoarece aparatul teoretic a fostignorat nepermis de mult (E. Katz). Până în prezent, încercările de cuantificare a schimbărilor sociale s-au bazat mai mult pecercetările de tip cantitativ, augmentate fiind de mirajul atotputernicelor noi tehnici de calcul,defavorizând metodele de cercetare calitativă. Se măsoară accesul, consumul specific şicapacitatea de persuasiune al entităţilor în detrimentul analizei fenomenului de dispariţie abarierei dintre consumul şi producţia media (D. Gauntlett, 1995). În ultimul timp sunt propuse din ce în ce mai insistent metodele de cercetare calitativăsub forma unei combinaţii între cercetarea tradiţionala calitativă din sociologie şi teoriile derăspuns a cititorului aparţinând criticii literare. Studiile etnografice, interviurile şi observaţiaparticipantului se însumează într-o nouă metodologie întrezărita încă din anii 80 de către DavidMorley şi Michel de Certeau. Altfel spus, aceasta se bazează pe Teoria Subiectivismului,apartenentă curentului post structuralist (Ang, 1985) şi pe conceptul de Naştere a Cititorului(Barthes, 1968). Modelul tetradelor media poate constitui o metodă de validare a entităţilor online cafăcând parte din new media prin cercetare calitativă. În următoarele pagini voi propune şi susţineconstrucţia unui set de proprietăţi pe care orice entitate online trebuie să le respecte pentru aputea fi încadrata în media de tip nou. În sprijinul acestui demers voi folosi tehnica interviului. ‐ 4 ‐ 
  5. 5. 1.Consideraţii teoretice1.1.Despre Marshall McLuhan(n. 1911 – d. 1980) Una dintre cele mai frumoase şi controversate minţiale secolului XX, teoretician al celor mai puterniceinstrumente de influenţare socială: media, Marshall McLuhana lăsat în urma sa teorii şi concepte, care nici până astăzi, laaniversarea centenarului, n-au fost pe deplin descifrate însensul lor profund. Un om înaintea timpului său, McLuhan aanticipat efecte sociale ale unor mecanisme şi modele decomunicare ce nu fuseseră descoperite încă şi a definitsimultaneitatea în procesul cognitiv. Născut pe 11 iulie 1911, în Edmonton, capitala provinciei Alberta din Canada, a fost perând educator, filozof şi om de ştiinţa, profesor de literatură engleză, critic literar şi teoreticianmedia, moştenirea lăsata la dispariţia sa în ultima zi a anului 1980 incluzând şi sintagmelecelebre, precum “media este mesajul” şi “satul global”, recunoaşterea fiindu-i adusă în ani de lamoartea sa, fiind denumit “sfântul patron” al celebrei reviste Wired. Din lucrările sale merită amintite Mireasa mecanică: folclorul omului industrial (1951),Galaxia Gutenberg: apariţia omului tipografic (1962), Înţelegând media: extensii ale fiinţeiumane (1964), Mediul este masajul: un inventar al efectelor (1967), Război şi pace în satulglobal (1968) şi De la clişeu la arhetip (1970), în aceasta din urmă intersectându-se cultural şi cuRomânia prin Cântăreaţa cheală (1950) a lui E. Ionesco, definind clişeul spunând că “Ionescopune în gura personajelor sale clişee engleze, care rostite într-o franceză literară, evidenţiazăstrălucit absurditatea anglofonă.” (1970). Contestat pe parcursul vieţii, cât şi după dispariţie, Herbert Marshall McLuhan îşi ia oultimă revanşă în faţa adversarilor prin intermediul fiului său Eric McLuhan, care în 1988 publicălucrarea Legile Media, o încununare a viziunilor din întreaga sa existenţă, dezvăluindinstrumentul incontestabil al Tetradelor Media. Chiar dacă opozanţii săi au încercat să închidă institutul de cercetare ce-i purta numele, ‐ 5 ‐ 
  6. 6. după moartea sa, discipolii i-au împiedicat, demonstrând, nu numai măreţia savantului princontinuarea muncii sale, cât şi valoarea Şcolii de la Toronto ca punct de referinţă în domeniupentru că “promovează o perspectivă distinctă asupra comunicării, ceea ce este cunoscutîndeobşte sub numele de “determinism tehnologic”.” (Dobrescu, 2007). Importanţa Şcolii de la Toronto, începută cu Harold Innis, mentor a lui McLuhan şiiniţiatorul aplicării dimensiunilor temporale şi spaţiale în diverse media, certificată prin valoareaideilor emise de însuşi Marshall McLuhan, a continuat prin realizările diverşilor critici literari,gânditori şi teoreticieni media, discipoli ai acestuia, cum ar fi: Neil Postman, Camille Paglia,Timoty Leary, Terence Mckenna, William Irwin Thompson, Jaron Lanier, Douglas Ruskoff,Derrick de Kerckhove şi Paul Levinson, ultimii doi aducându-şi contribuţii substanţiale lainterpretarea şi sincronizarea conceptelor marelui vizionar conform realităţilor actuale.1.2.Modelul tetradic Teza lui McLuhan pare înşelător de simplă şi totuşi extrem de puternică: Toate creaţiilementale umane dezvăluie patru tipuri de efecte care împreună subsumează totalitateaconsecinţelor cu care intrăm în contact şi ne influenţează. Aceste patru efecte sunt: (1) Recuperarea – tot ceea ce e nou conţine elemente deja existente în inventarulcultural. (3) Îmbunătăţirea – noile raţionamente furnizează performanţe superioare celor vechi. (2) Învechirea – noile raţionamente desfiinţează raţionamentele vechi. (4) Inversarea – avem tendinţa de a suprasolicita noutatea până când îi epuizămbeneficiile şi îi descoperim defectele. În Legile Media (1988), publicată postum, McLuhan rezumă ideile sale despre mediaprintr-o concisă tetradă a efectelor media. Tetrada este un mijloc de examinare a efectelororicărei tehnologii (mediu) asupra societăţii prin împărţirea efectelor în patru categorii afişatesimultan. El a conceput tetrada ca un instrument pedagogic, formulând legile sale ca întrebări cetrebuie puse asupra oricărui mediu: Ce îmbunătăţeşte mediul? Ce învecheşte mediul? Cerecuperează mediul din ceea ce a fost învechit înainte? În ce se transformă (inversează) mediul ‐ 6 ‐ 
  7. 7. când este suprasolicitat? Legile tetradei există simultan, nu succesiv sau cronologic şi permitcelui care le foloseşte să exploreze “gramatica şi sintaxa” pentru “limbajul” unui mediu. El seîndepărtează de mentorul său H. Innis, sugerând că un mediu se “supraîncălzeşte” sau seinversează (transformă) într-o formă opusă când este împins către extreme. Vizual, o tetradă poate fi descrisă ca patru diamante grupate în formă de X cu numelemediului în centrul intersecţiei. Diamantele de la stânga tetradei sunt proprietăţile deîmbunătăţire şi recuperare ale mediului, amândouă proprietăţi ale figurii (formei). Cele douădiamante din dreapta tetradei fiind proprietăţile de învechire şi recuperare ale mediului, ambelefiind proprietăţi ale terenului (contextului).Fig. 1 Diagrama goală a tetradelor Exemplificând prin mediul radioului: • Îmbunătăţire (figură): Radioul amplifică ştirile şi muzica prin sunet. • Învechire (teren): Radioul reduce importanţa presei scrise şi a vizualului. • Recuperare (figură): Radioul readuce cuvântul vorbit în prim plan. • Inversare / Transformare (teren): Radioul acustic se transformă în televiziune. Marshall McLuhan a adaptat ideea figurii şi a contextului din psihologia Gestalt, caresusţine sensul sintagmei “mediul este mesajul”. El a folosit acest concept pentru a explica cum oformă de tehnologie a comunicării, mediu sau figură, operează obligatoriu prin intermediulpropriului context sau teren. McLuhan credea că pentru a înţelege pe deplin efectele unei noi tehnologii esteobligatorie examinarea combinată a figurii (mediului) şi a terenului (contextului), din moment ceniciuna nu este inteligibilă fără cealaltă. El susţinea că trebuie să cercetăm media în contextul ei ‐ 7 ‐ 
  8. 8. istoric, particular în relaţie cu tehnologiile ce o preced. Ecosistemul actual, fiind el însuşi compusdin efectele tehnologiilor precedente, potenţează apariţia de noi tehnologii, care au efectul de ainfluenţa pe viitor societatea şi indivizii ei. Mai mult decât atât, noile tehnologii conţin ele însele supoziţii proprii în legătura cutimpul şi spaţiul. Mesajul cu care mediul cade de acord nu poate fi înţeles decât dacă mediul şiecosistemul utilizării mediului, care, simultan, îl creează în mod efectiv, sunt analizate împreuna.El credea că examinarea relaţiei figură-teren poate oferi o perspectivă critică asupra culturii şisocietăţii.1.3.Internetul ca mediu al tuturor media Având în vedere că majoritatea noilor tehnologii au într-o măsură mai mare sau maimică legătură cu transmiterea datelor în format electronic (1 şi 0), putem spune că internetul adevenit mediul tuturor media şi că denumirea generică de internet că noul mediu permiteexprimarea în legătură cu efectele acestor media. Dacă acceptăm că mediul este mesajul “atuncinoua realitate configurează un alt rol pentru media” (Dobrescu, Revista română de comunicare şirelaţii publice, nr. 9/2007) O enumerare şi o succintă explicitare a tehnologiilor apartenente noului mediu poateajuta evidenţierea posibilelor efecte produse de acesta: a. Melanj (Aplicaţii Web hibride) Combinarea mai multor tehnologii şi tipuri de conţinut într-un singur spaţiu din mediulvirtual permite verificarea impactului comunicării în funcţie de mediu. b. Arta specifică Internetului Acea formă de artă generată cu ajutorul computerului (arta digitală) care datoritămijloacelor cu care e produsă poate simula toate formele de artă precedente dând naştere unor noiforme de exprimare emanate din sinteza acestora. Deseori se constituie într-un bazin de selecţiepentru orice producţie multimedia. c. Jocuri Video şi Lumi Virtuale (din perspectiva impactului lor asupra marketingului şia relaţiilor publice) Forma de distracţie modernă care de multe ori simulează virtual jocurile sau sporturileclasice, dar care propune şi forme fantastico-fictive. Lumile virtuale încearcă să recreeze spaţiul ‐ 8 ‐ 
  9. 9. cotidian cât mai fidel, uneori alunecând voit sau involuntar către realităţi augmentate. Având oexpunere puternică şi continuă la mesaje, ambele se pretează pentru campanii de fidelizare. d. CD-uri Multimedia Compilaţii de conţinut media produse special pentru stocări detaşabile, care au ca primscop accesul în zone capabile multimedia, dar cu o conectivitate redusă sau inexistentă. e. Software (generic) Totalitatea funcţiilor şi algoritmilor care “pun în mişcare” lumea digitală, pot constitui însine o formă de comunicare, artă sau mediu în sine. [ex. Softuri p2p care au generat o întreagacultură a pirateriei online] f. Situri Web, inclusiv cele tip broşură Forme devenite deja clasice ale diseminării informaţiei pe internet, sunt în continuareutile, însă din punct de vedere al comunicării digitale, s-au uzat moral. g. Bloguri şi Wiki (spaţii de editare colaborativă) Paginile web cu specific egocentric poartă denumirea de bloguri. Comunicarea prin elepoartă denumirea de “egocasting” şi sunt utile doar dacă producătorul conţinutului e activ şiprolific. Spaţiile wiki sunt unele dintre cele mai permisive construcţii din internet, transformânduserul în prodconsumer. Sistemele de reputaţie fiind monedă forte pentru utilizatori. h. Poştă Electronică şi ataşamentele ei Forma defazată a mesageriei clasice, care opţional poate purta şi rolul de transportator aconţinutului digital (ataşamente). Deşi digital, e considerat un mecanism perimat şi tinde săocupe cu timpul locul poştei clasice actuale. i. Chioşcuri electronice Puncte fizice de legătura a spaţiilor online şi offline, construite special pentru a facilitaaccesul rapid la informaţia dintr-o reţea sau internet oricărei persoane din apropiere care doreşteinformaţii. j. Televiziune Interactivă Servicii digitale asociate semnalului TV şi operabile prin butoanele aparatelor TV. k. Dispozitive Mobile Orice dispozitiv temporar autonom care are capacitatea de a se conecta şi de a prelucraseturi de date primare sau complexe. l. Podcasting Posibilitatea de a defaza şi disemina global conţinut audio/video cu eforturi şi costuriminime. ‐ 9 ‐ 
  10. 10. 1.4.Efectele paradigmei tehnologice Parcurgem o perioadă de plină transformare socială din cauza evoluţiilor tehnologice(Beciu, 2003). Noile progrese tehnologice schimbă comportamentul uman, iar acesta dă naşterela noi forme de comunicare. Toate acestea se întâmplă accelerat, posibilitatea unui şoc social nefiind exclus. Dacă ne-au trebuit 1900 de generaţii pentru a dezvolta limbajul, 300 scrisul şi 35 tiparul, au trecut doar 95de ani de când avem telegraful, 83 pentru telefon, 68 pentru radio, 53 pentru televiziune, 38pentru fax, 23 pentru PC şi doar 8 pentru Conectivitatea Continuă (de Kerckhove, 2008).Fig. 2 Accelerarea inovaţiei în era electrică, (de Kerckhove, 2008). Cumulul de schimbări ne-ar putea conduce către nevoia unui “nou mod de a gândi”(Rheingold, 2002) pentru că deşi tehnologia a evoluat exponenţial în ultimul timp, “există olimită în făgăduinţele noilor tehnologii şi anume că nu pot substitui valorile umanităţii”(Postman, 1996) ‐ 10 ‐ 
  11. 11. Noii termeni ne pictează lumea cu totul altfel: “comunitate virtuală” şi “găştiinteligente” (Rheingold, 2002), “media mobilă” (Levinson, 2004), “teleprezenţă” (Chambers,2006), formulări ce dezavuează limita dintre realitate şi literatura ştiinţifico-fantastică. Din moment ce “E. Katz – vădit înclinat să-l reabiliteze pe McLuhan în ipostaza deiniţiator al unei noi ere în gândirea comunicării de masă – declară că nu este absurd în a postulacă, codul alfabetic şi liniar introdus de tipar poate produce efecte ca: dezvoltă partea stânga acreierului care este orientată spre a raţiona în termeni de cauză şi efect; împiedica partea dreaptăsă caute satisfacţii imediate; atributele esenţiale ale unui media dominant pot influenţaorganizarea socială” (Drăgan, 1996, 249), putem considera că viitorul s-a întâmplat şi că epocaelectrică interpretată de McLuhan ne-a schimbat deja fundamental cultura şi societatea. În timp ce fosta eră a mecanizării a popularizat ideea de împărţire a fiecărui proces într-ofracţiune, aceasta a fost înlocuită de introducerea vitezei instantanee a electricităţii care a adussimultaneitatea. Acest fapt a produs schimbarea culturală de la abordarea centrată către “observareafragmentelor specializate” (adoptând perspectiva singulară), la aceea a “observării senzorialinstantanee a întregului”, atenţia pe “câmpul total”, un “simţ al întregii forme”. A devenit evidentşi prevalent simţul “formă şi funcţie ca unitate”, o “idee integrată a structurii şi configurării”. Tot din perspectiva paradigmei tehnologice, putem spune că “societăţile noastre sunt dince în ce mai mult structurate în jurul opoziţiei bipolare dintre Reţea şi Persoană” (Castells,1996). • Reţeaua însemnând noua formă de organizare prin legături ce înlocuiesc ierarhiile verticale integrate ca forma dominantă de aşezare societală. • Persoana, pe de altă parte, raportându-se la practici multiple prin care oamenii încearcă să-şi reafirme identitatea şi sensul în peisajul rapid variabil. Perspectiva holistică asupra fenomenelor a permis vizualizarea unor noi posibile modelede comunicare şi a câtorva întrebări ce le-ar putea fundamenta vis-a-vis de schimbările survenite.S-ar putea dezvolta de aici şi un întreg scenariu “new media” (Orihuela, 2003), care să cuprindăinclusiv un set de paradigme ale noului mediu: 1. De la audienţă la utilizare (utilizator). Utilizatorii nu sunt pasivi ca în modelul consumului de media unidirecţional, ci caută, produc şi controlează conţinutul. ‐ 11 ‐ 
  12. 12. 2. De la media la conţinut.Schimbarea atenţiei de la mijloacele de producţie către autoritate pe un anumit conţinut. 3. De la monomedia la multimedia.Capacitatea de a îngloba în aceiaşi (digital) media toate tipurile (text, audio, video) deconţinut generează o tendinţa de estompare a diferenţelor dintre ele. 4. De la periodicitate la timp real.Livrarea conţinutului trebuie să fie instantanee pentru supravieţuirea canalului, câştigând îndinamism şi colocvialitate, însă pierzând la capitolul reflecţie. Înlocuirea editării cu generareade nou conţinut stil erată. 5. De la raritate la abundenţă.Spaţiul media este înlocuit de timpul utilizatorului ca resursă limitată şi evitarea haosuluidevine prioritar în faţa autenticităţii conţinutului. 6. De la medierea prin editori la non-mediere.Reconsiderarea stabilirii agendei şi a filtratorilor ca paradigme din perspectiva naturiidescentralizate a internetului şi apariţia noilor factori nonmedia care influenţează. 7. De la distribuţie la acces (unu la mulţi către mulţi la mulţi).Paradigma comunicării de la unu la mulţi este înlocuita de accesul mulţi la unu şicomunicarea mulţi la mulţi datorită arhitecturii client server a internetului care a transferatdecizionalul către utilizatori.Paradigma accesului este complementară celei a centrării pe utilizator şi amândouă explicănatura profund interactivă a noului mediu. 8. De la uni-sens (consum pasiv) la interactivitate (prodconsumeri).În noul mediu, utilizatorului i se da posibilitatea de a alege atât opţiunile date de conţinut câtşi timpul de accesare al acestuia. Interactivitatea mai înseamnă şi modificarea acelui conţinut,producerea altuia nou specific unui sistem şi libertatea diseminării prin comunicarea directăcu alţi utilizatori. Ex: Blogosfera înseamnă comunitate şi conversare. ‐ 12 ‐ 
  13. 13. 9. De la linearitate la hipertext. De la media temporal liniară ne îndreptam către spaţiul conţinutului non liniar, hipertextul devenind gramatica lumii digitale, crearea şi folosirea legăturilor din internet propunând o nouă alfabetizare. 10. De la date la cunoaştere. Noul ecosistem tinde către un spaţiu integral semantic, comunitatea globală virtuală transformându-se într-o meritocraţie intelectuală. Aceste enunţuri nu se referă doar la reglementarea conţinutului, cât şi la modul defuncţionare al noului mediu. Utilizatorul devine axul central al procesului de comunicare,conţinutul generează identitatea media, multimedia devine noul limbaj, prezentul ajunge uniculspaţiu temporal, hipertextul este noua gramatică şi cunoaşterea ia locul informaţiei.2.Implicaţii practice2.1.Matricea caracteristicilor “New Media” Aşa cum în legătură cu telefonul mobil, studierea efectelor lui ca mediu relevă oîmbunătăţire a comunicării verbale, recuperarea ţipatului de copil, transformarea în lesă socială şidesfiinţarea cabinei telefonice (Constantineau & E. McLuhan, 2006), tot aşa pentru noul mediunumit internet pot fi identificate efectele sale de mediu. Vom lua pe rând fiecare efect şi vom încerca să-l identificăm în funcţie de noile modelede comunicare şi funcţionare propuse de Orihuela: • Ce îmbunătăţeşte internetul faţă de mediile preexistente? • Ce recuperează internetul din media veche? • Ce perimează internetul din ceea ce l-a precedat? • În ce se poate transforma (inversa) când este suprasolicitat? ‐ 13 ‐ 
  14. 14. (Pentru o mai bună orientare în firul logic, vom nota enunţurile lui Orihuela de la p1 la p10) Prin trecerea de la audienţă la utilizare (p1), internetul catalizează implicarea socială. El amplifică importanţa sensului prin schimbarea atenţiei de la mijloacele de producţiecătre autoritate pe un anumit conţinut (p2). Recuperează importanţa mediilor vechi, pentru că “orice mediu nou îl ia pe cel vechidrept conţinut” (McLuhan, 1988), prin disiparea diferenţelor şi poziţionărilor dintre ele prezenteîn era pre digitală (p3) prin egalizarea expunerii la efectele specifice, cum ar fi cel de hipnoză alteleviziunii (de Kerckhove, 2002). Paralelizează opinionarea prin concatenare - “caracter de simultaneitate” (McLuhan) –datorită trecerii de la periodicitate la timp real (p4). Spaţiul media este înlocuit de timpul utilizatorului (p5) ca resursă limitată şi evitareahaosului devine prioritar în faţa autenticităţii conţinutului, accentul cazând pe orientarea şiasocierea semiotică în oceanul informaţional. Întăreşte încrederea dintre indivizi prin socialbookmarking / tagging. Detronează controlul micro-sociogrupurilor din media clasică “modelul piramidal”, înfavoarea sociogrupurilor de dimensiuni mai mari determinate temporal, reconsiderând stabilireaagendei şi a filtratorilor ca paradigme din perspectiva naturii descentralizate a internetului şiapariţia noilor factori nonmedia care influenţează (p6). Apariţia nodurilor informaţionale infinite şi dispariţia marginalizării comunicaţionale(Levinson, 1999) prin trecerea de la distribuţie la acces (p7), dar şi pericolul mediului unic, alecărui legături cu utilizatorul pot fi întrerupte, cel din urmă putând experimenta o senzaţie de“închisoare virtuală”, socializarea fiindu-i interzisă. Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Levinson, 1999) printrecerea de la uni-sens la interactivitate (p8). Uniformizarea limbajelor prin trecerea de la media temporal liniară către spaţiulconţinutului non liniar, hipertextul devenind gramatica lumii digitale, crearea şi folosirealegăturilor din internet propunând o nouă alfabetizare (p9). Educaţia continuă catalizată de faptul că noul ecosistem tinde către un spaţiu integralsemantic, comunitatea globală virtuală transformându-se într-o meritocraţie intelectuală (p10). ‐ 14 ‐ 
  15. 15. Din aceste îmbinări putem concluziona că noul mediu îmbunătăţeşte implicarea socială,amplifică importanţa sensului, paralelizează opinionarea prin concatenare, mută accentul peorientarea şi asocierea semiotică, face trecerea de la voyeur-ism la rol activ, uniformizeazălimbajele şi generează educaţia continuă. În acelaşi timp, noul mediu, recuperează importanţa mediilor vechi prin egalizareaexpunerii la efectele specifice. Ceea ce învecheşte din mediile precedente aduce schimbări fundamentale jurnalismuluiprin detronarea modelului piramidal de construcţie a ştirilor şi a întregului spaţiu social prindispariţia marginalizării comunicaţionale. Pericolul la care este predispus acest mediu când este împins către extreme, esteinversarea (transformarea) lui într-un mediu unic, ale cărui legături cu utilizatorul pot fiîntrerupte, cel din urmă putând experimenta o senzaţie de “închisoare virtuală”, socializareafiindu-i interzisă. 7 1 2 1 imbunatateste recupereaza invecheste inverseaza p1 De la audienta 1 la utilizare De la media la p2 1 continut De la monome- p3 1 dia la multime- dia p4 De la periodici- 1 tate la timp real p5 De la raritate la 1 abundenta De la medierea p6 1 prin editori la non-mediere p7 De la distributie 1 1 la acces p8 De la unisens la 1 interactivitate p9 De la linearitate 1 la hipertextp10 De la date la 1 cunoastereTabel nr. 1, Matricea Tetradelor “New Media” ‐ 15 ‐ 
  16. 16. Aşa cum s-a putut observa din tabelul precedent, majoritatea modelelor de comunicare şide funcţionare, aduc îmbunătăţiri faţă de mediile preexistente şi propun schimbări sociale majore.Aplicarea matricei tetradelor pe relaţia dintre vechile şi noile media poate fi făcuta şi intersectândcele patru întrebări cu scenariul probabil al diferenţelor dintre mediile care i se pot subsuma şiinternet. Această metodă fiind totuşi mai laborioasă, necesitând combinaţii de zece luate câtepatru. Util ar mai fi şi un set de analize între tetradele new media şi subtehnologiile noului mediu.2.2.Prezentarea aplicaţiei – Testarea matricei Enunţurile matricei tetradelor “new media” necesită măcar o oarecare metodă de controla validităţii constructului logic şi această întreprindere ar putea fi realizată tocmai prin supunereaacestuia ochiului critic academic şi a celui practicant, atât din zona vechii media cât şi a celei noi.Mai aproape de tematica în discuţie, ar fi ca practicienii să aibă o expertiză combinată, atât înzona media clasică, cât şi în cea nouă. Revenind la zona academică, sita critică poate fi compilată, atât din experţii pe nişă, câtşi din alţi cercetători interesaţi de subiectul în cauză, dar oarecum nu la fel de concentraţi pemetoda propusă. Tehnica propusă pentru verificare urmează a fi cea a unui interviu aplicat în profunzime,cu întrebări semi-structurate. Mi-am propus ca pentru fiecare din cele zece enunţuri ale luiOrihuela la care am aplicat mecanismul tetradelor, să asociez câte o întrebare, care să nuinfluenţeze răspunsul intervievaţilor. Demersul logic ar fi ca, din moment ce răspunsurile laîntrebările asociate enunţurilor, vor urma o direcţie sau alta, construcţia finală să capete caracterde validitate sau falsitate. Respondenţii urmează să răspundă la zece întrebări, cu da sau nu,urmând să-şi justifice alegerea făcută. Algoritmul algebric de calcul al procentelor care vin în sprijinul instrumentului propus,sau împotriva lui, este unul minimal. Voi extrage caracterul de adevărat sau fals, precum şi cel deneutralitate rezultat din răspunsuri. Având în vedere că se vrea o cercetare de ordin calitativ maidegrabă decât una cantitativă, falsitatea sau veridicitatea strict matematica are mai degrabă rolulde orientare în procesarea răspunsurilor. În cazul neutralităţii răspunsurilor, voi recurge lacompararea per fiecare enunţ a acestora. Comunicarea cu subiecţii interviului este una mediatăprin e-mail, mesagerie instant şi reţele sociale. După constituirea listei cu respondenţi, conform ‐ 16 ‐ 
  17. 17. criteriilor expuse mai sus, am trecut la procesul efectiv de intervievare, verificând disponibilitateaşi cerând acordul participanţilor. Având acordul participanţilor, am transmis prin tehnologiile de comunicare menţionatemai sus, întrebările şi metoda de răspuns în forma: (Vă rog să răspundeţi cu da sau nu şi săexplicaţi, mai jos, alegerea făcută?) Voi enumera în continuare, întrebările şi enunţurile cărora acestea au fost asociate: Întrebare 1: În internet e mai importantă credibilitatea informaţiei decât aspectul subcare e redată/produsă, sau originea ei? Enunţ 2: El amplifică importanţa sensului prin schimbarea atenţiei de la mijloacele deproducţie către autoritate pe un anumit conţinut (p2). Întrebare 2: Este utilizatorul preponderent de internet mai activ în societate decât cel deteleviziune? Enunţ 1: Prin trecerea de la audienţă la utilizare (p1), internetul catalizează implicareasocială. Întrebare 3: Putem spune că internetul are într-o oarecare măsură efect hipnotic, precumcel al televiziunii? Enunţ 3: Recuperează importanţa mediilor vechi, pentru că “orice mediu nou îl ia pe celvechi drept conţinut” (McLuhan, 1988), prin disiparea diferenţelor şi poziţionărilor dintre eleprezente în era pre digitală (p3) prin egalizarea expunerii la efectele specifice, cum ar fi cel dehipnoză al televiziunii (de Kerckhove, 2002). Întrebare 4: Putem spune că în internet imaginea este mai degrabă o sumă de opinii? Enunţ 4: Paralelizează opinionarea prin concatenare - “caracter de simultaneitate”(McLuhan) – datorită trecerii de la periodicitate la timp real (p4). Întrebare 5: Creează internetul legături sociale mai puternice? Enunţ 5: Spaţiul media este înlocuit de timpul utilizatorului (p5) ca resursă limitată şievitarea haosului devine prioritar în faţa autenticităţii conţinutului, accentul cazând pe orientareaşi asocierea semiotică în oceanul informaţional. Întăreşte încrederea dintre indivizi prin socialbookmarking / tagging. ‐ 17 ‐ 
  18. 18. Întrebare 6: Un grup mare de persoane din internet se poate constitui dreptcontrapondere unui organism de presă? Enunţ 6: Detronează controlul micro-sociogrupurilor din media clasică “modelulpiramidal”, în favoarea sociogrupurilor de dimensiuni mai mari determinate temporal,reconsiderând stabilirea agendei şi a filtratorilor ca paradigme din perspectiva naturiidescentralizate a internetului şi apariţia noilor factori nonmedia care influenţează (p6). Întrebare 7: Lipsa accesului la internet poate da senzaţia de izolare socială? Enunţ 7: Apariţia nodurilor informaţionale infinite şi dispariţia marginalizăriicomunicaţionale (Levinson, 1999) prin trecerea de la distribuţie la acces (p7), dar şi pericolulmediului unic, ale cărui legături cu utilizatorul pot fi întrerupte, cel din urmă putând experimentao senzaţie de “închisoare virtuală”, socializarea fiindu-i interzisă. Întrebare 8: Este uşor pentru un utilizator de internet să se sustragă unei discuţii careinteresează întreaga societate? Enunţ 8: Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Levinson, 1999)prin trecerea de la uni-sens la interactivitate (p8). Întrebare 9: Este internetul o şansă în viaţă prin realfabetizare? Enunţ 9: Uniformizarea limbajelor prin trecerea de la media temporal liniară cătrespaţiul conţinutului non liniar, hipertextul devenind gramatica lumii digitale, crearea şi folosirealegăturilor din internet propunând o nouă alfabetizare (p9). Întrebare 10: Creează internetul o nouă ordine socială prin forţarea la învăţare continuă? Enunţ 10: Educaţia continuă catalizată de faptul că noul ecosistem tinde către un spaţiuintegral semantic, comunitatea globală virtuală transformându-se într-o meritocraţie intelectuală(p10). Deoarece respondenţii sunt de diferite naţionalităţi, a fost necesară şi traducereaîntrebărilor din limba română în limba engleză (prezentate în anexe) precum şi a răspunsurilordin limba engleză în limba română (transcript prezent în anexe). Pe întreg parcursul procedurii de intervievare, comunicarea cu respondenţii de altănaţionalitate decât cea romană, s-a efectuat în limba engleză. Participanţii la interviu, împărţiţi în ‐ 18 ‐ 
  19. 19. cele două categorii, academici şi practicieni, sunt după cum urmează: I. AcademiciDerrick de Kerckhove, Directorul Centrului McLuhan pentru Cultură şi Tehnologie din cadrulFacultăţii de Studii Informaţionale a Universităţii din Toronto, Canada.Este autorul multor titluri de specialitate, printre care: The Skin of Culture (Somerville Press,1995), Connected Intelligence (Somerville, 1997), The Architecture of Intelligence (Birkhäuser,2001).Paul Levinson, Conducătorul Departamentului de Comunicare şi Studii Media a UniversităţiiFordham din New York, Statele Unite ale Americii.Autor al titlurilor: Digital McLuhan: A Guide to the Information Millennium (Routledge, 1999),Cellphone: The Story of the Worlds Most Mobile Medium and How It Has TransformedEverything! (Palgrave Macmillan, 2004), New New Media (Penguin/Pearson, 2009).Michele Sorice, Directorul Centrului pentru Media şi Studii ale Comunicării “Massimo Baldini”din cadrul Universităţii Luiss din Roma, Italia.Autor, printre altele, al studiului: Mobile Audiences: Methodological Problems and NewPerspectives în Audience Studies (Transforming Audiences, E.C.R.E.A., 2007)Nico Carpentier, Vice Preşedinte E.C.R.E.A. (Asociaţia Europeană a Cercetării şi Educaţiei înComunicare), Codirector al Centrului de Cercetare CEMESO din cadrul Universităţii LibereBrussels, Belgia.Autor şi co-autor a mai multor titluri, printre care: Reclaiming the media: communication rightsand democratic media roles (ed.) (2007) II. PracticieniIulian Comănescu, probabil cel mai celebru analist media din România.Cu o carieră îndelungată şi diversă în media: ProTV (1996-1998), Unica (1999-2003), TVmania(2003), Realitatea TV (2004), Evenimentul zilei (2005-2006), etc.Autor al titlului: Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).În online, oferă consultanţă specifică şi întreţine blog-ul de analiză media www.comanescu.ro. ‐ 19 ‐ 
  20. 20. Sanda Nicola, jurnalist şi trainer de televiziune.O vastă experienţa în televiziuni din România cum ar fi Antena 1, Realitatea TV, Kanal D, etc.Colaborări cu televiziuni internaţionale prestigioase, printre care: Al Jazeera, France 24 şiChannel 4.În online se manifestă prin întreţinerea blog-ului www.sandanicola.ro şi a deţinut neoficial titlulde “Cel mai prietenos român de pe Facebook” (2010).Tiberiu Lovin, 17 ani de presă scrisă, unul dintre cei mai importanţi ziarişti de investigaţii dinRomânia. În cariera sa a trecut pe la Deşteptarea, Evenimentul zilei, Jurnalul Naţional, Cotidianulşi România Liberă, etc.În online a înfiinţat situl www.reportervirtual.ro, o sursă constantă de exclusivităţi.2.3.Analiza calitativă În încercarea de a înţelege cum se construieşte matricea „new media” în opinia unoradintre cei mai reprezentativi specialişti în comunicare online, mi-am propus să cartografiez celemai importante caracteristici menţionate în cadrul interviurilor realizate. Prima întrebare, ce vizează caracterul credibilităţii în internet vis-a-vis de aspectulproducţiei sau originii, corespunde tehnic celui de-al doilea enunţ, care susţine amplificareaimportanţei sensului prin mutarea atenţiei de la mijloacele de producţia către autoritatea unuimesaj. Întrebarea nr. 1: În internet e mai importantă credibilitatea informaţiei decât aspectul subcare e redată/produsă, sau originea ei? Enunţul nr. 2: El amplifică importanţa sensului prin schimbarea atenţiei de la mijloacelede producţie către autoritate pe un anumit conţinut (p2). Întrebând, dacă în internet este mai importantă credibilitatea decât originea informaţiei,respondenţii, au tratat oarecum proporţional caracterul de adevăr. În timp ce M. Sorice respingeafirmaţia, susţinând că aceasta (credibilitatea) are un caracter relaţional, N. Carpentier lăsă loc de ‐ 20 ‐ 
  21. 21. interpretare, chestionând definirea importanţei; oarecum similar, I. Comănescu, considerăcomparaţia nefericită, admiţând totuşi faptul că „originea informaţiei contează pentrucredibilitatea sa.”. De cealaltă parte, la modul aprobativ, s-a situat, T. Lovin, care considerăcredibilitatea mai importantă decât aspectul, dând ca exemplu unele bloguri, care în ciudaaspectului plăcut, prin lipsa conţinutului de calitate/credibil, eşuează la periferia atenţiei noastre.Pe aceeaşi lungime de undă se află şi S. Nicola, care îşi manifestă chiar îngrijorarea în legăturăcu acest aspect al coexistenţei informaţiilor false cu cele adevărate, punctând explicit zona celordespre sănătate şi nutriţie, care pot merge până la a afecta iremediabil sănătatea cuiva, posibil săcurme vieţi, dacă sunt urmate fără discernământ. Din zona academică, susţinătorii credibilităţii înaintea provenienţei sau formei, sunt P.Levinson, care merge până la a dezavua total o informaţie, dacă aceasta nu e credibilă şi că doaridentificarea sursei erorii ar putea face utilă cunoaşterea detaliilor de origine sau producţie şi D.de Kerckhove, care ne introduce într-o problematică şi mai extinsă în legătura cu acest subiect.Acesta din urmă promovează chiar şi un concept de „hypertinence” - hiper pertinenţă / pertinenţărapidă – „Pertinenţă maximă [...] este de dorit la cea mai mare viteză.”; informaţia fiind căutatădoar pentru a fi folosită, credibilitatea acesteia fiind esenţială pentru toate problemele urgente.Chiar şi când „căderea în eroare este la fel de necontrolabilă ca în oricare al mediu”, „în internetsunt suficient de multe voci diferite pentru a te face să te îndoieşti şi să testezi evidentul înacelaşi timp.” Astfel putem înţelege de ce D. de Kerckhove susţine această formulare a întrebării,spunând că: „Da, întotdeauna va fi prioritară.”. Mai mult decât atât, M. Sorice ne prezintă şi rezultatele unui studiu efectuat în legăturacu tinerii din Italia (iulie 2010), care „folosesc în primul rând internetul pentru informarepolitică, deoarece “au încredere” în sursele de pe internet mai mult decât în cele ale televiziunilorde ştiri.”. Să fie oare acestea unele dintre primele semnale cuantificate ştiinţific că, deşideocamdată doar pentru tânăra generaţie, informaţia din internet poartă cu ea un bagaj decredibilitate mai ridicat decât cel din media clasică? Avem de-a face, astfel cu aprobări care se întind de la pericole iminente pentru cazulcontrar, până la trecerea în cu totul alte registre de cercetare a semnificaţiei. Nu putem ignora,însa, nici caracterul relaţional al credibilităţii, mai ales când vine vorba de subunităţi ale aceluiaşicanal: internetul pe mobil e posibil să ne aducă mai repede informaţia, dar în acelaşi timp, avândîn vedere că sunt încă prea puţine entităţi de acest tip pentru a le considera masă criticăinformaţională, să nu transporte împreună cu informaţia şi maximul caracter de credibilitate alacesteia. Putem concluziona oarecum că avem validitate a constructului atâta timp cât se ‐ 21 ‐ 
  22. 22. păstrează toate caracteristicile mediului. Amplificarea importanţei sensului cu accentul pe credibilitate, poate fi indusă demutarea atenţiei dinspre mijloacele de producţie, către autoritatea veridicităţii mesajului. A doua întrebare, privind nivelul de activitate în societate a navigatorului de internet încomparaţie cu cel al telespectatorul, corespunde enunţului cu numărul doi, care conchide căinternetul catalizează implicarea socială prin trecerea de la audienţă la utilizare. Întrebarea nr. 2: Este utilizatorul preponderent de internet mai activ în societate decât celde televiziune? Enunţul nr. 1: Prin trecerea de la audienţă la utilizare (p1), internetul catalizeazăimplicarea socială. Trecând de la un sec nu al lui N. Carpentier la nuanţările şi aprobările celorlalţi, aceastăîntrebare pare mai degrabă subiect de controversă în funcţie de credinţele şi experienţelefiecăruia la nivel personal. S. Nicola susţine că e mult mai facil să te implici „cu un singur clickpe butonul I like” şi cu implicaţii mult mai extinse, „face asta într-un spaţiu public.”, în internetdecât „a sta în fotoliu şi a comenta cu familia despre ceea ce vezi la tv.”. Pe lângă faptul că oferă„unitate, comunitate mai mare [...]”, internetul lasă loc unui „dialog direct cu autorul”, încomparaţie cu faptul că „la televiziune sau pe ziar comentariile sunt ignorate de autori.”,conchide T. Lovin drept sursă a frustrării induse de media clasică în comparaţie cu forma nouădin online. Tot la baza unui da hotărât, stau şi afirmaţiile lui P. Levinson cum că internetul„presupune inevitabil a scrie, a da click, sau orice alt tip de manevră.”, deci implicare, încontrapartidă televiziunii care preponderent „presupune de abia a vizualiza”, inducândpasivitatea. Nuanţările pe acest subiect vin din partea lui I. Comănescu care consideră naivăcomparaţia în lipsa menţiunii de „separare între cei care sunt doar telespectatori pe de o parte şicei care sunt în acelaşi timp, telespectatori şi utilizatori de internet.”, aprobând totuşi pe de altăparte enunţul, susţinând că „internetul este „acţional”, televiziunea este pasivă.”. O altă nuanţare, prin logică segregării sociale, face şi M. Sorice, care nu întrevede „orelaţie de cauzalitate.” pentru acest efect, dar pe de altă parte îl vede logic pe baza simplului faptcum că cei care au acces la internet „dispun de resurse mai ridicate în termeni de bani, cultură şi ‐ 22 ‐ 
  23. 23. educaţie” şi pe cale de consecinţă „se presupune că ar avea o viaţă socială mai activă.”. Printre puţinele nuanţări în legătura cu aceste enunţuri, găsim de această dată poziţia luiD. de Kerckhove, care deşi admite că „internetul permite multe căi noi de implicare în activităţilesociale”, în acelaşi timp, oarecum necesar „diminuează disponibilitatea utilizatorului pentrucomunicarea faţă în faţă”. El împinge, suplimentar, cauzalitatea nuanţării către diferenţierea lanivel individual, susţinând că, „deşi “pe” internet, utilizatorul poate în acelaşi timp săinteracţioneze sau pur şi simplu să navigheze solitar.”. Ne putem gândi că însăşi conceptul de implicare socială, de a fi activ în societate epotenţat prin natura interactivă a internetului care ne permite, dacă subscriem în funcţie devalorile personale, să „fim prezenţi” la o demonstraţie chiar dacă nici n-am ieşit din casă. Paradoxal, implicarea socială creşte, în timp ce spaţiile publice/fizice destinate specialacestui lucru – agora – devin din ce în ce mai goale. Presiunea publică în aparenţă capătăcaractere obscure, care pentru un neiniţiat pot părea subversive sau minimale, când de fapt elesunt doar ca formă astfel, dar în esenţă fiind de fapt noul tip de participare publică la viaţa cetăţii. Pe de altă parte, noi forme de protest fizic iau naştere, sub forme pe care societatea pre-internet nu le-ar putea întreprinde sau măcar înţelege - flashmob – aglomerări urbane aparentinstantanee, cu durată fixă şi redusă, dizolvări organizate pe acelaşi principiu aparent alinstantaneităţii sincronizate. Totul a devenit posibil cu ajutorul comunicării şi organizării mulţi lamulţi, facilitate de noile mijloace tehnologice şi schimbărilor mentale cauzate de acestea. Putemvorbi şi de presiuni sociale latente care funcţionează pe baza conceptului bulgărelui de zăpada,menite doar a coagula cât mai rapid masa critică necesară trecerii la acţiunea fizică. În acelaşi timp nu trebuie să ignorăm faptul că totul se reduce la credinţele personale aleindivizilor şi că doar în măsura în care ele se modifică aceste aglomerări pot lua naştere într-odirecţie sau alta. Cum de la originea ei, omenirea s-a găsit mai mereu divizată tocmai pe bazaalegerilor personale, noutatea vine, poate, doar la nivelul creşterii frecvenţei de pierdere a acestuiechilibru. Schimbarea de efect a noului mediu, dinspre audienţă către utilizare, se constituie dreptnou motor al interacţionării sociale – catalizând implicarea. Unul dintre cele mai controversate enunţuri, respectiv întrebări ale acestui interviu, separe să fi fost cel potrivit căruia internetul păstrează efectul de hipnoză provocat de televiziune.Surprinderea maximă vine exact din faptul că mulţi respondenţi n-au acceptat/recunoscut nici ‐ 23 ‐ 
  24. 24. măcar faptul că televiziunea are oarecum un efect hipnotic. Întrebarea nr. 3: Putem spune că internetul are într-o oarecare măsură efect hipnotic,precum cel al televiziunii? Enunţul nr. 3: Recuperează importanţa mediilor vechi, pentru că “orice mediu nou îl iape cel vechi drept conţinut” (McLuhan, 1988), prin disiparea diferenţelor şi poziţionărilor dintreele prezente în era pre digitală (p3) prin egalizarea expunerii la efectele specifice, cum ar fi cel dehipnoză al televiziunii (de Kerckhove, 2002). Surpriza maximă vine din partea lui P. Levinson care neagă ferm acest efect spunând că„nici internetul şi nici televiziunea nu-s hipnotice”. El susţine că „putem oricând să nu le maifolosim, dacă dorim asta.”. Această declaraţie e cu atât mai surprinzătoare cu cât el însuşi este unmare susţinător al conceptului de Ecologie Media. Nici N. Carpentier nu sesizează un astfel deefect „la nivel personal”, dar, măcar el precizează că ar putea fi vorba totuşi de o „diversitate înutilizare.”. Din partea practicienilor cu opinie similară celor doi de mai sus, îl remarcăm pe I.Comănescu, care declară că: „nu mă simt hipnotizat de internet şi nici nu ştiu pe cineva care săfie.”. În contrapartidă, se declară susţinător al acestui enunţ, T. Lovin, care motiveazăprezenţa sa cu ajutorul imaginii şi sunetului în cazul televiziunii, suplimentar de „comunicareadirectă şi rapidă”, în cazul internetului, „ceea ce poate amplifica senzaţia”. S. Nicola plusează înceea ce priveşte acest efect pentru internet faţă de televiziune, considerând că „opţiunile suntnelimitate pe net”. M. Sorice acceptă conceptul de hipnoză din perspectiva faptului cădependenţa precede era televiziunii, stipulând că „multiple forme ale dependenţei sunt prezenteîn societăţile moderne încă de la începutul secolului XX”. Pe de altă parte, el restrângândoarecum arealul acestui efect în cazul internetului doar la zone specifice de utilizatori. După cum era şi de aşteptat, artileria grea în sprijinul acestui concept nu putea să vinădecât de la unul dintre cei mai mari promotori ai acestuia, D. de Kerckhove, care nu numai căaprobă cu tărie, dar ne şi oferă o întreagă pleiadă de accesorii. El ne relevă că internetul, ca şiteleviziunea, comportă un oarecare efect de hipnoză, oferindu-ne totuşi şansa de a „ne deşteptadin acest somn al transei hipnotice”. Diferenţa: „Internetul, spre deosebire de televiziune, nu e o formă de Nirvana (omagiuadus lui Hans Magnus Enzensberger, care în mod corect a identificat caracterul profundpacificator al televizorului).”. Motivează această diferenţa prin faptul că internetul „face apel la ‐ 24 ‐ 
  25. 25. mult mai multe funcţii cognitive decât televiziunea”. Mergând şi mai departe, spune: „Sunt înstare să pun pariu că activează mintea – până şi capacităţile critice ale ei – cu mult mai multdecât televiziunea”. În ciuda faptul că recunoaşte acest efect, ne dă totuşi o rază de speranţa, prevăzând că:„Mulţumită internetului, „leguma de canapea” s-a transformat în „rezistenţă din canapea”.” Cu toate că avem în această speţă o diversitate de opinii şi unele chiar contradictorii,putem merge pe validitate întrucât argumentele contra s-au arătat destul de personale sau în celmai bun caz ambigui. Dacă alegem să dăm încredere preceptului de hipnoză a mediului vechi şi observăm că-lregăsim şi în cel nou, putem accepta pe cale de consecinţa că internetul egalizează într-o oarecaremăsura expunerea la efectele specifice prin înglobarea mediilor vechi drept conţinuturi ale sale (ase vedea multele ore petrecute de cineva urmărind clipuri video pe YouTube cu aceeaşi fascinaţieprecum cea a urmăririi serialelor gen telenovelă pe televizor), însemnând că recupereazăimportanţa mediilor vechi. În acelaşi timp dă naştere unor noi forme de dependenţă, ca emanaţiiale amestecului unor medii vechi, ca în cazul jocurilor video, mai ales cele conţinând activităţisportive sau violente. Noile jocuri pe calculator, mai ales cele cu oponenţii umani, mediate cu ajutorulinternetului, recreează senzaţii oferite în trecut doar de prezenţă fizică în asemenea circumstanţe,gen război, fotbal, curse de maşini, etc. Aceste comparaţii le-am făcut cu îngăduinţa de aconsidera mediu orice artefact uman, incluzând aici telefonul, automobilul, etc. Vizual, putempotenţa acest principiu, asemănându-l întru câtva celui al vaselor comunicante în care indiferentde formă, lichidul se aşează la acelaşi nivel; similar, efectele în internet se egalizează pentruorice alt mediu care poate fi înglobat de acesta. Întrebarea cu numărul patru pare a fi una instrumentată oarecum confuz sau preageneralist din moment ce majoritatea respondenţilor s-au arătat în dificultate de a răspunde la ea. Întrebarea nr. 4: Putem spune că în internet imaginea este mai degrabă o sumă de opinii? Enunţul nr. 4: Paralelizează opinionarea prin concatenare - “caracter de simultaneitate”(McLuhan) – datorită trecerii de la periodicitate la timp real (p4). Această supoziţie, a dificultăţii de a răspunde la această întrebare, a reieşit destul de clar ‐ 25 ‐ 
  26. 26. din răspunsuri gen: „Această întrebare e neclară. Întrebi de opinia generală a oamenilor despreinternet, sau despre consensul inerent al imaginilor prezentate pe ecran?” (D. de Kerckhove). Pe de altă parte, unii răspund metaforic: „Nu – dacă pui o pastilă albastră într-o sticlă deapă, nu ai o sticlă de apă şi o pastilă albastră, ci o sticlă cu apă albastră.”, cum e cazul lui P.Levinson, completându-şi negarea prin faptul că: „opiniile pe internet sunt transformante nuadiţionale”. Tot de partea negării s-a aflat şi N. Carpentier, fără a mai şi justifica răspunsul. Departea aprobării ambiguii s-a aflat I. Comănescu, care a pus semnul egal la tot ceea ce poate finumit imagine. Tot oarecum ambiguu a răspuns şi T. Lovin, considerând că din moment cemajoritatea conţinutului de pe internet e constituită din opinii, atunci şi imaginile pot ficonsiderate opinii sau o sumă a lor. A ţinut, însă, să precizeze că „Există însă şi ştiri pur şisimplu, ceea ce justifică sublinierea „într-o oarecare măsură”.”. Cel mai complet răspuns în sprijinul acestui enunţ vine din partea jurnalistei S. Nicola,care observă că „Argumentele celor care exprimă opinii pe net conţin adesea informaţii foartevaloroase despre produs iar suma lor alcătuieşte o imagine destul de fidelă a produsului.”.Inspirat, nu uite să pondereze poziţia prin, „Un produs poate fi promovat sau discreditat la fel deuşor.”. Echilibrat, M. Sorice, la nivel personal, declară că: „Eu nu sunt atât de optimist înlegătură cu acest lucru, deşi este adevărat că web-ul permite un tip diferit de cunoaştereîmpărtăşită.”. În mod amuzant, neştiind cine sunt ceilalţi respondenţi, îl citează pe unul dintre eişi anume pe D. de Kerckhove, făcând apel la un concept promovat de acesta: „Unii autori (precum de Kerckhove) enunţa sintagma de „conştiinţa împărtăşită”, sau(precum Lévy), vorbesc despre „inteligenţa colectivă”.”. Meritoriu e faptul că dezvoltă oarecumsubstratul acestora, explicând: „O colecţie de opinii, diferită de suma lor (teoria Gestalt). Îninternet opiniile nu sunt numai însumate, ci sunt chiar interconectate.”. Această întrebare şi enunţ, numărul patru, a scos la iveală nu numai faptul că e oarecumun subiect lax, dar şi elementul uman al întâlnirii unor minţi în circumstanţe total nebănuite.Exact în acelaşi context un respondent simte mai multe variante, în timp ce un altul se duce pe osingură direcţie şi într-un mod total senzaţional îl citează pe primul. E poate unul dintremultiplele delicii ale cercetării socio-umane. Revenind la subiectul acestui enunţ, putem extrage măcar faptul că, cel puţin cei care aumarşat pe acelaşi sens cu autorul, au oferit perspectiva validităţii sale, mai ales în contextulconcatenării opiniilor simultan pe un anume subiect, drept efect al schimbării dinspreperiodicitate către timpul real, aplicat la o scară mult mai mare decât cea oferită de media clasică, ‐ 26 ‐ 
  27. 27. pe care îl introduce internetul. În cazul întrebării/enunţului cu numărul cinci, ne aflăm în ipostaza de a remarca omajoritate extinsă a susţinătorilor. Întrebarea nr. 5: Creează internetul legături sociale mai puternice? Enunţul nr. 5: Spaţiul media este înlocuit de timpul utilizatorului (p5) ca resursă limitatăşi evitarea haosului devine prioritar în faţa autenticităţii conţinutului, accentul cazând peorientarea şi asocierea semiotică în oceanul informaţional. Întăreşte încrederea dintre indiviziprin social bookmarking / tagging. Chiar dacă doi dintre respondenţi s-au manifestat echilibrat, restul au fost fermi în alsusţine. Dintre cei care au oscilat, îi avem pe M. Sorice şi pe N. Carpentier. Primul consideră căambele variante sunt posibile din moment ce „Nu există nici o dovadă în acest sens. Totuşi, nuexistă nici evidenţa contrariului.”; consideră internetul „un mecanism suplimentar pentru omulmodern de a dezvolta relaţii sociale.” şi că „e posibil să potenţeze crearea legăturilor sociale.”.Cel de-al doilea, chiar dacă declară că: „Comunicarea în sine are potenţialul de a creacomunităţi”, îşi manifestă neîncrederea în validitatea ideii de legături sociale mai puternice. Pleiada susţinătorilor fiind mai bogată în cazul acestui enunţ, voi parcurge răspunsurilede la simplu la complex, astfel: T. Lovin: „Da, evident, pentru că există comunicare directă.” –cu cât o relaţie e mai mult mediată, cu atât şansa de a se construi relaţia e mai mare; S. Nicola:„Da. Oamenii au posibilitatea să-i identifice relativ uşor pe cei cu preocupări similare, pot intraîn contact rapid şi pot cultiva relaţii benefice.” – existenţa filtrelor de profile psihologicefacilitează legăturile sociale; I. Comănescu: „Internetul creează legături chiar şi acolo unde nimicaltceva nu există. E un fel de proteză pentru simţurile noastre. Aş spune că mai degrabă creează„mai multe” legături, decât “mai puternice”.” – relaţionare fără precursor socializant şi caractermultiplicator – fără a fi obligatoriu mai profunde; P. Levinson: „Da. Legăturile sociale înflorescprin comunicare. Din moment ce internetul face orice tip de comunicare mult mai uşoară,întăreşte astfel legăturile sociale.” – similar lui Carpentier – comunicarea potenţează relaţionarea– internetul facilitează comunicarea – îmbunătăţirea comunicării întăreşte relaţionarea. În bună tradiţie cu care ne-a obişnuit pe durata acestui interviu, Derrick de Kerckhove, ‐ 27 ‐ 
  28. 28. augmentează argumentaţia cu elemente noi, de un real folos pentru înţelegerea în profunzime atematicii în discuţie. El face apel la Granovetter şi la conceptul legăturilor slabe introdus deacesta în ştiinţa sociologiei, contribuind personal, declarând că: „internetul ne face pe toţi să fimmai apropiaţi, mai legaţi unul de altul, cu mult mai multe şanse de a ne întâlni între noi, într-unfel sau altul, chiar şi cu cei aflaţi la 5 sau 6 grade depărtare socială de noi.”. În aceeaşi ordine deidei, el consideră că internetul, nu numai că întăreşte legăturile sociale, dar le şi „întăreşte pe celeslabe”. Această proprietate a sa, aplicându-se, atât relaţiilor îndelungate cât şi celor efemere.Dinamica relaţionării e în zona unor viteze mult mai mari decât cea din viaţa reală. Mai adaugă şifaptul că setul de norme în acest caz se apropie mai mult de liberul arbitru. Luând-o mai mult cao recomandare personală, tot aş menţiona că a ţinut să precizeze că: „Există foarte multe studiiinteresante pe această temă.”. E foarte dificil să adaugi judecaţi de valoare după ce ţi s-au împărtăşit atâtea bijuterii degândire provenite din zone atât de respectabile. Totuşi, întrucât subiectul acestei aplicaţii şilucrări e de a fundamenta propriile enunţuri, mă văd nevoit a conchide că din nevoia de a neorienta în oceanul informaţional, ne vom folosi din ce în ce mai mult de asocierea semiotică şiacest fapt va augmenta fiinţa noastră deja definită social. Dacă la întrebarea precedentă, numărul cinci, surprindeam o majoritate, laîntrebarea/enunţul cu numărul şase, înregistram de această dată, chiar unanimitate. Întrebarea nr. 6: Un grup mare de persoane din internet se poate constitui dreptcontrapondere unui organism de presă? Enunţul nr. 6: Detronează controlul micro-sociogrupurilor din media clasică “modelulpiramidal”, în favoarea sociogrupurilor de dimensiuni mai mari determinate temporal,reconsiderând stabilirea agendei şi a filtratorilor ca paradigme din perspectiva naturiidescentralizate a internetului şi apariţia noilor factori nonmedia care influenţează (p6). Fie doar şi pentru simplu fapt că au existat deja o multitudine de exemple concrete lanivel global care certifică acest construct, în lucrarea de faţă, răspunsurile contribuie totuşi cuelemente suplimentare. Inversez ordinea respondenţilor, pentru simplu fapt că Derrick deKerckhove relevă cel mai direct această realitate: „Da, a se vedea Revoluţia Twitter din Iran, sauRevoluţia SMS din Filipine.”. Mai mult, el denumeşte platforma Twitter: „drept barometru al ‐ 28 ‐ 
  29. 29. tensiunii sociale în timp real, este un sistem de reacţie instantanee la afecţiuni sociale şi un ideal– şi democratic – instrument de protest.”. Făcând o paralelă cu Marshall McLuhan şi P.Levinson, ţin să precizez că acesta din urmă îl denumeşte pe primul „microblogger” (Twitter:platformă de microblogging), punând şi titlul unui subcapitol aparţinând capitolului 8 cu numele„Twitter” din ultima sa apariţie editorială (New New Media, 2009, Pearson / PenguinAcademics). Revenind la răspunsul lui Derrick de Kerckhove pentru enunţul în discuţie, acestaprevede că din ce în ce mai multe platforme similare se vor naşte în perioada următoare. Făcând iar o întoarcere printre numele respondenţilor, îl găsim pe P. Levinson,certificând enunţul numărul şase, spunând că: „Da. Într-adevăr, cu cât oamenii produc mai multconţinut pe internet, cu atât mai puţin lipsite de importanţă devin organizaţiile media.” – maimulte surse, mai mult conţinut, mai multă relevanţă. Şi M. Sorice certifică enunţul exemplificândprin forme concrete: „prin jurnalismul cetăţenesc, prin organizaţiile independente, prin multipleleforme de creativitate colectivă.”. Nu se arată optimist în legătură cu acest fapt deocamdată, dardeclară că: „Presiunea de la bază către vârf, exercitată de diverse sociogrupuri, deşi poateconstitui o alternativă reală, are ca ţintă o arie mult prea mică (deocamdată).”. N. Carpentier acceptă, dar doar ca perspectivă. I. Comănescu aduce şi el în discuţieprecedenta, dar atrage atenţia şi că sensul poate fi denaturat, odată produsă distorsionarea, prinputerea dimensiunii aderenţilor poate fi foarte nociv şi „oamenii au tendinţa de a se coagula viralîn jurul unor astfel de lucruri.”. S. Nicola găseşte cele două lumi într-o contrapartidă echilibrată,atât timp cât grupul autonom din internet beneficiază de „vizibilitate semnificativă şicredibilitate”. În ceea ce-l priveşte pe T. Lovin, acesta identifică chiar un moment fix şi de datărecentă, cu prilejul alegerilor prezidenţiale din 2009, când, susţine el că: „blogurile cele maicunoscute au fost contra curentului în privinţa candidatului susţinut de trusturile de presă.”,rezultatul fiind influenţat de acestea şi demonstrând puterea de influenţare crescânda ainternetului. Problema izolării sociale, tot un subiect controversat, furnizează pe de o parte bias-ulexperienţei personale a respondentului şi pe de altă parte concepte extinse despre fenomen. Întrebarea nr. 7: Lipsa accesului la internet poate da senzaţia de izolare socială? Enunţul nr. 7: Apariţia nodurilor informaţionale infinite şi dispariţia marginalizării ‐ 29 ‐ 
  30. 30. comunicaţionale (Levinson, 1999) prin trecerea de la distribuţie la acces (p7), dar şi pericolulmediului unic, ale cărui legături cu utilizatorul pot fi întrerupte, cel din urmă putând experimentao senzaţie de “închisoare virtuală”, socializarea fiindu-i interzisă. N. Carpentier oscilează, dar în acelaşi timp oferă cea mai frumoasă alternativă acestuiconcept, dacă îi putem spune aşa. El acceptă că e posibil să fie resimţit un anumit grad de izolaresocială cauzat de lipsa conectivităţii la internet, dar apreciază întregul aspect a fi mult maicomplicat decât pare la prima vedere. Ceea ce aduce surprinzător şi oarecum estetic în acestpeisaj sumbru, e faptul că ceea ce am denumit izolare socială poate fi considerat în anumitesituaţii chiar libertate. Oscilant e şi I. Comănescu, dar într-un cu totul alt registru şi anume acela al neîncrederiiîn validitatea enunţului, cu rezerva că, în viziunea sa, ar fi aplicabil... dependenţilor, ceea ce edestul de greu de apreciat deocamdată ca fiind o deviaţie sau drept comportament identificabilprin criterii cuantificabile. T. Lovin, lasă şi el o urmă de îndoiala asupra caracterului general valabil pe care l-arputea emite acest enunţ, dar separă cazuistica pe criterii de frecvenţă a utilizării şi expunerea lainstrumentele de comunicare pe care probabil cineva le-ar folosi exclusiv pe internet. Amformulat intenţionat, exclusiv, pentru că aşa cum trimiţi un email, poţi să trimiţi şi o scrisoareclasică, numai că în acest caz, timpul de răspuns e considerabil mai mare, comunicarea nefiindsub niciun caz întreruptă, cauzând o oarecare urmă de izolare socială. S. Nicola acceptă ideea de izolare, totuşi cu o urmă de rezervă „depinde de fiecareindivid în parte, de gradul dependenţei faţă de net, de cât de activ social eşti în afarainternetului.”, menţionând că „nu e o regulă”. În sprijinul ideii, explică sub forma unui micscenariu, cum vede ea situaţia: „Odată ce te-ai deprins să accesezi instant informaţii care iţidetermină programul zilei, decizii de business sau de viaţă personală, absenţa internetului poategenera un sentiment de izolare socială.”. Observăm că original în motivarea ei, elementul destabilire a agendei zilnice... un fel de agenda setting indusă de internet fiecărui utilizator. P. Levinson aprobă cu o motivare destul de apropiată de a respondentului citat anterior,cu diferenţa că el pune condiţia de exclusivitate a interacţionării online: „când toţi prietenii şicolegii unei anumite persoane sunt online”. Oarecum similar celor doi de mai înainte, M. Sorice,identifică caracterul de exclusivitate a utilizării cu precizările practice: „dificultăţi de gestionare avieţii de zi cu zi, de la contul bancar până la problematica administrativă”. Diferenţa notabilă în ‐ 30 ‐ 
  31. 31. abordarea sa e faptul că nu vede nimic nou prin aceasta, menţionând faptul că: „s-a întâmplat lafel în primii ani ai ascensiunii televiziunii”. Să se fi referit oare la faptul că internetul acum,precum televiziunea în perioada de boom, stabilea noile standarde de incluziune şi excluziunesocială? Folosind teoria mulţimilor, Derrick de Kerckhove, aprobă şi justifică astfel enunţul:„orice membru exclus dintr-o reţea sau alta, se poate simţi indignat şi izolat”. În acelaşi timp neintroduce conceptul atât de drag analizelor sociale ale ultimilor ani de la nivel global şi anumeacel al Divizării Digitale, perceput de mulţi, mai mult ca o nouă modă, dar care în esenţa e unimpediment major în progresul omenirii: „Divizarea Digitală este exact acelaşi lucru, oamenicare sunt înăuntru sau în afara reţelei, fie ea socială sau tehnologică (N.P. infrastructurii).”. Oarecum vecin cu N. Carpentier din punct de vedere al abordării sumbre versusoptimiste, trece această problemă departe de registrul pesimist. El consideră aspectul drept fiindunul autonom pentru că „nu depinde gradual de bunăvoinţa morală din partea administraţiei sau asocietăţii în general.” şi dă un vot de încredere corporaţiilor care „au înţeles că viitorul lordepinde de multiplicarea accesului şi nu de privilegierea lui în aşa fel încât putem vedea Africade Sud aproape la fel de conectată ca America de Sud sau Europa.”. Ceea ce pare şi mai optimistşi oarecum şocant pentru mulţi literaţi e că el consideră că „până şi populaţiile slab educate suntacum capabile să contribuie prin şi la cultura digitală mult mai mult decât ar fi fost în culturatiparului.”. Din moment ce integrarea digitală pare un carusel de neoprit şi în pofida faptului că încămai sunt nuanţe de luat în calcul, internetul şi lipsa accesului la el poate genera stare de izolaresocială la care făceam referire în enunţ. Fiind o acţiune voluntară şi din ce în ce mai facilă, accesul a luat locul distribuţiei şimarginalizarea comunicaţională devine aproape eradicată. Singura problemă, dacă vom avea de aface cu un mediu unic, rămânând accesul, apartenenţa la el sau dimpotrivă. Implicarea socială, fie şi doar la nivelul de angajare într-o simplă discuţie / dezbatere, eun element fundamental în definirea rolului jucat de media pe frontul luptei pentru drepturi şilibertăţi cetăţeneşti. Sub acest aspect, întrebarea, cât şi enunţul cu numărul opt, căpăta o greutatesemnificativă. Întrebarea nr. 8: Este uşor pentru un utilizator de internet să se sustragă unei discuţii ‐ 31 ‐ 
  32. 32. care interesează întreaga societate? Enunţul nr. 8: Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Levinson,1999) prin trecerea de la uni-sens la interactivitate (p8). Ţin să precizez că întrebarea asociată enunţului numărul opt a fost formulată într-oformă oarecum răsturnată, ceea ce putea induce anumite confuzii în rândul respondenţilor. Din acest motiv, majoritatea răspunsurilor au fost neclare, cu excepţia celui dat deDerrick de Kerckhove, care a fost ferm intuind parcă enunţul din spatele întrebării. Acestasurprinde cu acurateţe determinarea temporală, menţionând că: „Da, dar doar pentru un timpscurt.”. Însemnând că eschiva cuiva din faţa unui subiect de interes general e de scurtă duratădeoarece presiunea exercitată asupra lui pe internet are o amplitudine atât de mare încât, maidevreme sau mai târziu, tot îl copleşeşte, transformându-l, uneori fără voia lui în participantactiv: „Când o anumită problemă devine presantă, e mult mai greu de ignorat pe internet decât înmedia convenţională, mai exact televiziuni, pentru că implică utilizatorul la nivel personal, chiardacă doar navighează şi prin asta este supus unor opţiuni specifice.”. Aşa cum orice pădure îşi are propriile ei uscăciuni, aşa şi societatea în ansamblul eiconţine indivizi total imuni la această presiune: „Bineînţeles că mereu se vor găsi şi din aceiacare vor ţine capul în pământ, precum struţii...”. Pe marginea acestui subiect, P. Levinson,remarcă, acceptând parţial conceptul, cum că ar fi posibil să se ignore, dacă: „utilizatorulrespectiv nu este deja interesat de subiect.”. Parcă vorbiţi unul cu celălalt, M. Sorice, precum side Kerckhove, împart cele două tabere pe considerentul diversităţii psihologice: „atât ceiinteresaţi de viaţa comunităţii cât şi egocentricii sunt parte a fiecărei organizări societale.”,atrăgând totuşi atenţia că, în ciuda acestui fapt: „internetul are o expunere mai mare, prin urmare,e mult mai greu ca cineva să scape de răspunderea socială” şi că pe de altă parte „nu întotdeaunase aplică”. N. Carpentier are iar o abordare foarte interesantă: „Tehnic da, cultural foarte greu.” –însemnând că în ciuda facilitaţii tehnice de a ignora conştient un anumit subiect din sfera atenţieipersonale, determinarea socio-culturală poate exercita o presiune atât de mare încât, sustragereanu mai e posibilă. Franc, I. Comănescu îşi declină opţiunea de a răspunde la această întrebareprintr-un simplu: „nu ştiu”. S. Nicola nuanţează prin da şi nu, motivând că în pofida uşurinţei cucare poţi alege doar anumite subiecte: „domeniile tale de interes sunt la un click distanţă”,bombardamentul informaţional face să fie „aproape imposibil să nu dai peste info de actualitate”.T. Lovin pune pe seama parti-pris-urilor această ignorare: „în funcţie de orientarea sa politică şi ‐ 32 ‐ 
  33. 33. de pasiuni”, descriind această tendinţa până la nihilişti cu „alte pasiuni decât cele care privescsocietatea în general”. Prin trecerea de la unisensul construit de media clasică, la interactivitatea generată deinternet, comportamentul de tip voyeur-ist al cetăţeanului se transformă în unul activ. Rolul formator al unui mediu, poate n-a mai fost atât de important din vremea apariţieitiparului, care a permis schimbările economice şi sociale care au urmat în întreaga Europă. Întimp ce televiziunea prin loisirul propus îndepărta indivizii de lectură şi radioul crea universuriparalele contrastante cu acumularea de informaţii şi deprinderi utile în marea masă a populaţiei,tiparul, aducând cartea şi ziarul, au potenţat progresul individual şi al societăţii. Am încercat,prin intermediul întrebării cu numărul nouă să văd, dacă internetul se apropie ca efect mai multde tipar, sau de media electronică clasică. Întrebarea nr. 9: Este internetul o şansă în viaţă prin realfabetizare? Enunţul nr. 9: Uniformizarea limbajelor prin trecerea de la media temporal liniară cătrespaţiul conţinutului non liniar, hipertextul devenind gramatica lumii digitale, crearea şi folosirealegăturilor din internet propunând o nouă alfabetizare (p9). Dacă T. Lovin dezaprobă enunţul făcând apel la intangibilitatea scrierii corecte şiconflictul acesteia cu reflexia ei în internet: „limba naţională este ciopârţită”, I. Comănescu punecapacitatea primară de comunicare prin scris înaintea oricărei metode formative: „Trebuie să ştiisă citeşti pentru a te descurca pe internet.”. S. Nicola susţine acest concept, declarând că: „Peprincipiul “informaţia înseamnă putere” e logic ca atunci când ai mai multe oportunităţi deinstruire şi informare creşte şi puterea individului asupra propriului parcurs în viaţă.” – principiulla care face apel, fiind creşterea oportunităţilor şi a volumului informaţional. N. Carpentieraprobă cu un sec: „da”. M. Sorice subscrie, dar păstrează rezerva posibilităţii: „Da, poate fi.”. P.Levinson de această dată e mai generos în explicaţii şi-şi justifică ralierea la concept astfel: „dinmoment ce internetul există primordial prin cuvinte, înseamnă că favorizează imensalfabetizarea.” – nevoia de orientare a individului în acest spaţiu îl forţează să se educe. Ceea ce punctual a fost surprins de ceilalţi, Derrick de Kerckhove duce la nivel deexplicaţie iluminantă. El ne explică cum că, chiar şi prin simpla interacţionare cu internetul, oanumită persoană poate evolua: „acumulând deprinderi de navigare, producţie şi distribuţie, chiar ‐ 33 ‐ 
  34. 34. şi la un nivel minimal, să zicem doar a răspunde la un e-mail, constituie un plus categoric pentruviaţa oricui”. Poate nu chiar scrierea unui email, dar cu siguranţa, simpla mişcare a unui mousepe ecran şi efortul de conştientizare poate genera gustul şi nevoia învăţării. Doar cine n-a pus unmouse în mâna unei persoane în vârstă pentru prima oară în viaţa sa, nu-şi poate imagina bucuriade a pătrunde într-o lume cu totul nouă şi complet fascinantă. Revenind la efectul formativ în ansamblul impactului său, el ne spune că internetul„creşte multiplicat practica cititului şi scrisului în rândul largii mase a populaţiei.”. Modificărileimperceptibile din exterior asupra individului se regăsesc în registrul unei forme „extinsă şimultiplicată a memoriei, imaginaţiei şi inteligenţei, web-ul augmentează oportunităţile de adiscerne şi judeca pentru fiecare dintre noi.”. Global, consideră că „nivelul inteligenţei mediiplanetare, în acest moment, este în creştere.”. Estimativ, ne asigură că în ceea ce priveşteinteligenţa planetară încă „nu şi-a atins [...] pragul de sus şi e dificil de prevăzut unde seîndreaptă, sau când îşi va atinge maturitatea, dar un fapt e sigur şi anume că, în afara uneicatastrofe politice sau de mediu, evoluţia se desfăşoară şi va include în agenda sa, protejareamediului, sustenabilitatea autentică şi practica responsabilităţii sociale.” În lumina celor relevate de răspunsurile intervievaţilor şi în mod special a celui luiDerrick de Kerckhove, pot considera că rolul formator pe care îl poate juca internetul esteincomensurabil ca direcţie pozitivă. Clar internetul e o şansa prin realfabetizare, mai ales că acestfapt se produce sub o formă cu totul nouă, precum un joc, prin uniformizarea limbajelor, ogramatică dinamică şi trecerea de la liniaritatea restrictivă la nonliniaritatea laxă şi motivantăprin aparenta simplitate. Mai mult, spre deosebire de alfabet, internetul nu restrânge dezvoltarea emisferică strictla doar un drum bătătorit, ales cu parcimonie încă de la începutul vieţii, în multe cazuri de altepersoane decât cea în cauză. E posibil astfel, ca internetul să constituie o şansă pentrudescoperirea şi utilizarea zonelor cerebrale închise deocamdată cogniţiei. Oarecum drept urmare firească a precedentei, întrebarea cu numărul zece, împingeefectele noului mediu către încă un nivel evolutiv şi anume acela al construcţiei unor noi clasesociale şi altor ierarhii. Întrebarea nr. 10: Creează internetul o nouă ordine socială prin forţarea la învăţarecontinuă? ‐ 34 ‐ 
  35. 35. Enunţul nr. 10: Educaţia continuă catalizată de faptul că noul ecosistem tinde către unspaţiu integral semantic, comunitatea globală virtuală transformându-se într-o meritocraţieintelectuală (p10). Comănescu nu este de acord cu enunţul pe partea de educaţie continuă: „Majoritateaactivităţilor online ale oamenilor nu constituie „învăţare”.”; admite că există anumite ierarhii îninternet, dar precizează că ele nu corespund cu cele din offline: „Vorbind despre ierarhii peinternet, ele există, dar nu corespund 100% cu ceea ce se întâmplă în viaţa reală.”. N. Carpentieracceptă enunţul, dar doar ca potenţial. T. Lovin e de acord cu ideea de noi ierarhii, dar nu şi cufaptul că ar exista educarea continuă: „Nu sunt sigur că învaţă încontinuu. Pentru că unii intrăpentru anumite obsesii sau pasiuni.”. S. Nicola aprobă enunţul, justificând prin faptul că” userulde net află mai repede, ştie mai multe, creşte fără să-şi dea seama.”. Ea mai introduce şi ideeademitizării în online a liderilor offline, precum şi efectul invers: „în virtual am văzut lideri care s-au demitizat / decredibilizat şi anonimi care au devenit lideri.”. Îşi întăreşte afirmaţiile printr-oultimă declaraţie: „Categoric, ierarhia se schimbă.”. Temporizând aplicabilitatea enunţului, M. Sorice, spune că nu e momentul: „Nu, nudeocamdată.”. Admite totuşi că e posibil să se întâmple: „S-ar putea constitui drept ocazie deinstaurare a unei organizări sociale bazată pe primordialitatea cunoaşterii” – chiar conform cuenunţul, drept meritocraţie intelectuală. Revenind în prezent, remarcă cu tristeţe că „din păcate,se pare că societăţile sunt încă dominate ferm de puterea economică şi cea coercitivă.”. Conchideprin a se arăta totuşi optimist în legătură cu viitorul: „Oricum, internetul poate reprezenta spaţiulpublic al dezbaterilor umane, depăşind graniţele statale şi diferenţele sociale” – cel puţin lanivelul spargerii graniţelor sociale, statale şi a discursului public. Lacunar, dar ferm şi la obiect, P. Levinson declară: „Da, internetul creează noi ierarhiisociale recompensând erudiţia”. Nuanţând în nota caracteristică, Derrick de Kerckhove, ţine săexcludă coerciţia ca opţiune pentru acest ţel şi aminteşte că internetul ale un fel al său propriu dea-şi selecta utilizatorii „prin faptul că-i atrage cu ajutorul unuia, altuia sau mai multor serviciioferite.”. Trece în revistă cazuistică câştigării reputaţiei pe internet, amintind metode ca:„menţinând un blog, fiind o referinţă pe Twitter, sau prin simplul fapt că eşti popular peFacebook” şi ţine să atragă atenţia că toate acestea nu valorează absolut nimic fără ocorespondenţă valorizantă în viaţa reală: „Asemenea incursiuni pe tărâmul faimei sau puterii suntreale, dar doar complementează ceea ce deja avem sau suntem.”. Majoritatea admit că vom avea ierarhii noi şi o parte din ei, că vor fi bazate pe merite ‐ 35 ‐ 
  36. 36. intelectuale. Noul spaţiu integral semantic facilitând meritocraţia intelectuală prin forţarea laînvăţarea continuă.2.4.Interpretarea rezultatelor Chiar dacă din punct de vedere strict algebric, în medie, majoritatea respondenţilor auaprobat cele zece enunţuri (DA - 41), aşa cum relevă şi tabelul de mai jos, un mare semn deîntrebare se ridică prin faptul că răspunsurile indecise (NE - 20) constituie totuşi un procentdestul de ridicat din total (TOTAL - 70). Nr. întrebare Ker. Lev. Sor. Car. Com. Nic. Lov. DA NU NE 1 da da nu da da 4 1 2 2 da nu da da 3 1 3 3 da nu da nu nu da da 4 3 0 4 nu nu da da 2 2 3 5 da da da da da 5 0 2 6 da da da da da da da 7 0 0 7 da da da da 4 0 3 8 da da 2 0 5 9 da da da da da nu 5 1 1 10 da da da nu da da 5 1 1 41 9 20Tabel nr. 2, Harta răspunsurilor în formă tabelarăAcest fapt poate avea două cauze şi anume, ori anumite întrebări au fost formulate neclar, orianumite enunţuri pot fi considerate deocamdată încă greu acceptabile. Revenind la componenta de cercetare calitativă a lucrării, observăm că, spre exemplu laîntrebarea numărul 8 (Este uşor pentru un utilizator de internet să se sustragă unei discuţii careinteresează întreaga societate?), numai doi respondenţi au fost decişi, restul ezitând. Aceasta se ‐ 36 ‐ 
  37. 37. referă la enunţul potrivit căruia: (internetul provoacă) Transformarea comportamentului voyeur-ist într-unul activ (Levinson, 1999) prin trecerea de la uni-sens la interactivitate (p8).Putem deduce, oare, din acest aspect, că impactul internetului asupra psihicului uman, în legăturăcu abstinenţa comunicaţională, nu e încă suficient conştientizat?Simplul fapt că la întrebarea numărul 6 (Un grup mare de persoane din internet se poate constituidrept contrapondere unui organism de presă?) absolut toţi intervievaţii au răspuns cu DA,marchează problematica contraponderii drept o bătălie câştigată de internet.Funcţiile educaţionale (9), socializatoare (5) şi de restructurare ierarhică (10), par a fi oarecumtendinţe favorizante pentru internet, fie şi doar pentru simplu fapt că s-au înregistrat 5 din 7voturi cu DA.Chiar dacă la paritate, aprobările şi dezavuările, pentru întrebarea numărul 4 (Putem spune că îninternet imaginea este mai degrabă o sumă de opinii?), tind să cred că din ambiguitatea formulăriiîntrebării s-au pierdut puncte în favoarea înclinării balanţei către DA.Deşi destul de controversate în rândul respondenţilor, întrebările 1 şi 3, au reuşit să înclinebalanţa de partea enunţurilor propuse, cu atât mai mult cu cât, nici răspunsurile afirmative n-aupărut prea hotărâte, ele fiind oricum destul de axate pe bias-ul fiecărui respondent în parte.Diversitatea răspunsurilor şi a explicaţiilor înregistrate în dreptul întrebării cu numărul 2, poatecel puţin să surprindă şi să ofere o punte de explorare a unui mediu cu totul nou, căruia internetulîi precede şi conform tetradelor media, urmează a fi el însuşi înglobat.Înregistrându-se diferenţe notabile între răspunsuri, dihotomia teorie/practică relevă un drum încăde parcurs pentru progres. ‐ 37 ‐ 
  38. 38. 3.Concluzii În noul mediu, tehnologia devine din ce în ce mai puţin importantă, lăsând loc noilorcaracteristici natural umane, dar augmentate cognitiv. Având în vedere că răspunsurile de lainterviul de testare a enunţurilor au fost în proporţie de peste 50% în sprijinul acestora, putemspune că gradul de utilitate al matricei „new media” este demn de luat în seamă. Cu ajutorulacestui instrument putem gestiona mult mai bine efectele dorite şi evită posibilele capcane. Dinpunct de vedere al neconformităţii la mediu pentru un instrument de comunicare, capcanaînseamnă să mizezi pe un efect inexistent (investind inutil), sau să nu foloseşti un anumit efectpentru simplul fapt că nu ştii de existenţa lui (pierzând astfel oportunităţi imense). Acest instrument ar putea fi considerat mai degrabă drept un „ghid turistic” al unuitărâm incomplet explorat, cartografiat sau îmblânzit... Ce e nou în această lume? Mai multă implicarea socială Sensul e din ce în ce mai important Suntem din ce în ce mai mulţi care gândim la fel Va trebui să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine Ignoranţa nu mai e o opţiune Vom şti/vorbi aceeaşi limbă Vom rămâne toată viaţa elevi Ce e autentic în această lume? Tot ce-i nou, a fost deja Ce lasă în urmă această lume? Pe cei ce au vorbit în locul tău Liniştea majorităţii Ce poate fi rău în această lume? Libertatea Izolarea Deconectarea ‐ 38 ‐ 
  39. 39. Simpla cuantificare a unor rezultate controlabile algoritmic ne poate induce în eroare şiface să acordăm prea multă atenţie metodelor de rezolvare a acestor ecuaţii în detrimentulcreativităţii care are potenţialul de a crea cu mult mai multă plus valoare decât o sarcinărepetitivă. Se poate spune şi că folosirea reţetelor în internet, similar cutumelor din media clasică,deşi cu rezultate notabile pe termen scurt, pot ruina definitiv fundamentele unei construcţii cupotenţial de dezvoltare. Fiind principala resursă a oricărei entităţi digitale, factorul uman nutrebuie minimalizat drept simplu manipulant al unor instrumente sau reţete scumpe, ci încurajatsă devină el însuşi o armă comunicaţională cât mai versatilă, pregătită să facă faţă diversităţiiprovocărilor cu care interacţionează. Dacă vorbim de marketing sau strategii cu interese vădite în capturarea unei felii cât maimari din atenţia noastră în mediul digital, atunci poate e demn de menţionat că empatia cu ceeace userul din internet simte, dar nu conştientizează încă, e mult mai de temut decât tomuri întregide strategii transportate din media clasică către noul ecosistem. Întorcându-ne la subiectul lucrării, simplul exerciţiu de navigare prin opiniilerespondenţilor după ce se „aruncă” întrebările potrivite, relevă raportări diverse ce pot constitui,dacă ne-am afla într-un mediu concurenţial, un instrument hermeneutic pentru planificări. Dupăfelul în care se raportează o persoană sau o organizaţie la un mediu, putem intui gradul decooperare sau de egocentricitate, ceea ce, în mod clar desenează viitorul tip de relaţie. A nu fideschis către internet în ziua de astăzi, e ca şi cum cineva nu s-ar fi lăsat fotografiat cu mai binede un secol în urmă de frică să nu i se fure sufletul. E din ce în ce mai greu să avem secrete şi pecale de consecinţa, din ce în ce mai scump să investim în această direcţie; tocmai de acea, atenţiaar trebui mutată către autodepăşire şi învăţarea continuă. În actualul context al crizei globale, cine nu conştientizează rapid nevoia de schimbare,îşi asumă fără voie marginalizarea viitoare. Lipsa unei cercetări calitative aplicate de acest genpoate duce chiar la pierderi financiare şi de imagine. În viitor această metodă ar trebui potenţatăşi cu mecanisme tehnice pentru a facilita înţelegerea ei. ‐ 39 ‐ 
  40. 40. 4.Bibliografie(Beciu Camelia, 2002, Spaţiul public în societatea informaţională. Impactul noilor tehnologii decomunicare, Academia Română, Bucureşti)(Castells Manuel, 2002, The Castells Reader on Cities and Social Theory, Blackwell PublishersLtd, Oxford)(Chelcea Septimiu, 2003, Metodologia elaborării unei lucrări ştiinţifice, Editura Comunicare.ro,Bucureşti)(de Kerckhove Derrick, 1998, Connected intelligence: the arrival of the web society, KoganPage, Londra)(Dobrescu Paul, Bârgăoanu Alina, 2007, Importanţa şcolii de la Toronto, Revista română decomunicare şi relaţii publice, numărul 9 din anul 2007, Editura Comunicare.ro, Bucureşti)(Drăgan Ioan, 2007, Comunicarea - paradigme şi teorii, Editura Rao, Bucureşti)(Drăgan Ioan, 1996, Paradigme ale comunicării de masă" - Casa de Editură şi Presă Şansa,Bucureşti)(Eco Umberto, 1977, Come şi fă una tesi di laurea, Editura Bompiani, Milano)(Gauntlett David, 2005, Moving Experiences: Understanding Televisions Influences and Effects,John Libbey Publishing, Eastleigh)(Gillmor Dan, 2004, We the Media: Grassroots Journalism by the People, for the People,OReilly Media, Sebastopol)(Guţu Dorina, 2007, New Media, Editura Antet) ‐ 40 ‐ 
  41. 41. (Innis Harold, 1950, Empire and Communications, Oxford: Clarendon Press, Oxford)(Innis Harold, 1951, The Bias of Communication. Toronto: University of Toronto Press,Toronto)(Levinson Paul, 2001, McLuhan în era digitală. Ghid al mileniului informaţiilor, Editura Antet,Bucureşti)(McLuhan Marshall Herbert, 1964, Understanding Media: The Extensions of Man, Ed. McGrawHill, New York)(McLuhan Marshall Herbert, 1997, Mass-media sau mediul invizibil, Editura Nemira, Bucureşti)(McLuhan Marshall Herbert and McLuhan Eric, 1988, Laws of media The new science,University of Toronto Press, Toronto)(McLuhan Marshall Herbert, 1997, 2006, Texte esenţiale, Editura Nemira, Ed. A2-a, rev,Bucureşti)(Moscovici Serge, Buschini Fabrice, 2007, Metodologia ştiinţelor socioumane, Polirom, Iaşi)(Orihuela José Luis, 2003, eCommunication: The 10 Paradigms of Media în the Digital Age,University of Navarra, Pamplona)(Postman Neil, 1993, Technopoly - The surrender of Culture to technology, Editura Vintage,New York)(Rheingold Howard, 2005, Găşti inteligente – următoarea revoluţie socială, Editura AndrecoEducaţional, Bucureşti)(Rheingold Howard, The Virtual Community: Homesteading on the Electronic Frontier, 1993,http://www.rheingold.com/vc/book/intro.html ISBN 0201608707) ‐ 41 ‐ 
  42. 42. Anexa nr. 1Transcript interviuri:Derrick de Kerckhove1. În internet e mai importantă credibilitatea informaţiei decât aspectul sub care e redată/produsă,sau originea ei?Da, întotdeauna va fi prioritară. Informaţia e căutată doar pentru a fi folosită. Pertinenţă maximă(eu o numesc „hypertinence” –> hiper pertinenţă –> pertinenţă rapidă) este de dorit la cea maimare vitează. Credibilitatea este esenţială pentru toate problemele urgente. Acestea fiind spuse,căderea în eroare este la fel de necontrolabilă ca în oricare al mediu. Diferenţa constă din faptulcă în internet sunt suficient de multe voci diferite pentru a te face să te îndoieşti şi să testezievidentul în acelaşi timp.2. Este utilizatorul preponderent de internet mai activ în societate decât cel de televiziune?Da şi nu. Internetul permite multe căi noi de implicare în activităţile sociale, dar concomitent înmod necesar, diminuează disponibilitatea utilizatorului pentru comunicarea faţă în faţă. E maiuşor - deşi nu neapărat - să privim televizorul “în familie” sau într-un bar, decât să intrăm peinternet. Diferenţa constă din faptul că deşi “pe” internet, utilizatorul poate în acelaşi timp săinteracţioneze sau pur şi simplu să navigheze solitar.3. Putem spune că internetul are într-o oarecare măsură efect hipnotic, precum cel al televiziunii?Da, dar ne sunt oferite mai multe şanse de a ne deştepta din acest somn al transei hipnotice.Internetul, spre deosebire de televiziune, nu e o formă de Nirvana (omagiu adus lui Hans MagnusEnzensberger, care în mod corect a identificat caracterul profund pacificator al televizorului).Internetul e foarte implicant şi face apel la mult mai multe funcţii cognitive decât televiziunea.Sunt în stare să pun pariu că activează mintea – până şi capacităţile critice ale ei – cu mult maimult decât televiziunea. Mulţumită internetului, „legumă de canapea” s-a transformat în„rezistenţă din canapea”. ‐ 42 ‐ 

×