Rezumat lucrare de doctorat staiculescu camelia

  • 3,072 views
Uploaded on

 

More in: Education
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
3,072
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1

Actions

Shares
Downloads
46
Comments
0
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. REZUMATUL LUCRĂRII: UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele EducaţieiTema lucrării: ŞCOALA ŞI COMUNITATEA LOCALĂ - parteneriat pentru educaţie – Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Păun Emil Doctorand: Stăiculescu CameliaCUPRINSUL LUCRĂRII:Motivaţia alegerii temei CAPITOLUL I - SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ I.I. ŞCOALA ŞI CONTEXTUL SOCIAL I.II. DELIMITĂRI CONCEPTUALE1. Şcoala – caracteristici generale2. Comunitatea2.1. Evoluţia conceptului de comunitate2.2. Comunitatea şi binele comun2.3. Spiritul comunitar în România I.III. PARTENERIATUL ŞCOALĂ COMUNITATE LOCALĂ1. Scurtă caracterizare a relaţiei de parteneriat2. Necesitatea parteneriatului şcoală – comunitate3. Caracteristici ale parteneriatului şcoală – comunitate4. Blocajele care pot interveni în relaţia de parteneriat dintre şcoală şi comunitate5. Managementul şcolii bazat pe comunitatea locală6. Probleme educative majore care pot fi abordate în parteneriatul şcoală – comunitate locală7. Concluzii CAPITOLUL II – ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI II.I ŞCOALA ŞI FAMILIA1. Caracteristici definitorii ale familiei2. Funcţii ale familiei3. Fenomene sociale care influenţează evoluţia familiei şi parteneriatul şcoală – familie4. Implicarea familiei în viaţa şcolii5. Educarea părinţilor pentru un bun parteneriat şcoală – familie6. Forme de organizare ale relaţiei şcoală – familie7. Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie8. Concluzii II.II ŞCOALA ŞI AUTORITĂŢILE LOCALE1. Instituţiile autorităţilor locale, rolul lor social, educativ şi responsabilităţi2. Parteneriatul şcoală – autorităţi locale din perspectiva respectării drepturilor copilului3. Instituţii ale autorităţilor administraţiei publice cu rol în parteneriatul şcoală – comunitate4. Modalităţi de colaborare ale autorităţilor publice centrale, judeţene şi locale II.III ŞCOALA ŞI POLIŢIA1. Roluri educative ale Poliţiei în comunitate
  • 2. 2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – Poliţie3. Programe educative comunitare desfăşurate de Poliţie II.IV ŞCOALA ŞI UNITĂŢILE SANITARE1. Tipuri de unităţi sanitare, roluri şi responsabilităţi educative ale acestora în comunitate2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – unităşi sanitare3. Parteneriatul şcoală – unitaţi sanitare din perspectiva relaţiilor cu părinţii4. Programe educative comunitare desfăşurate în parteneriatul şcoală unităţi sanitare II. V. ŞCOALA ŞI BISERICA1. Scurt istoric al parteneriatului şcoală – biserică2. Roluri educative ale bisericii în comunitate, domenii şi forme ale parteneriatului şcoală –biserică3. Programe educative desfăşurate de către biserică II.VI. ŞCOALA ŞI AGENŢII ECONOMICI1. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – agenţi economici II.VIII ŞCOALA ŞI ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE1. Legitimarea parteneriatului şcoală – organizaţii negunernamentale prin prisma axei public –privat2. Scurtă descriere a domeniului organizaţiilor neguvernamentale3. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – organizaţii neguvernamentale CAPITOLUL III. EDUCAŢIA ŞI EXTENSIA CÂMPULUI EDUCAŢIONAL DIN PERSPECTIVA PARTENERIATULUI ŞCOALĂ - COMUNITATE III.I FORME ALE EDUCAŢIEI 1.1 Educaţia formală 1.2 Educaţia nonformală 1.3 Educaţia informală III.II INTERACŢIUNEA FORMELOR EDUCAŢIEI DIN PERSPECTIVA PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ CAPITOLUL IV. ŞCOALA ŞI DEZVOLTAREA LOCALĂ IV.I. DESCENTRALIZAREA PREMISĂ A PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATELOCALĂ1. Premise teoretice ale descentralizării2. Domenii ale descentralizării3. Descentralizarea – şansă sau risc?4. Caracterizarea sistemului educaţional românesc din perspective descentralizării5. Impactul procesului de descentralizare asupra parteneriatului şcoală – comunitate locală6. Blocaje ale descentralizării în învăţământul românesc IV.II DEZVOLTAREA LOCALĂ ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA INSTITUŢIEI ŞCOLARE1. Dezvoltarea comunitară şi efectele ei asupra şcolii2. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară3. Propuneri de programe pentru dezvoltarea parteneriatului şcoală – comunitate locală –cercetare3.I Obiectivele cercetării3.II Ipotezele cercetării3.III Universul cercetării3.IV Metodede cercetare3.V Instrumente utilizate în cercetare3.VI Rezultatele cercetării4. Concluzii V. BIBLIOGRAFIE
  • 3. Motto: Omul sfinţeşte locul (proverb românesc) Motivaţia alegerii temei: Şcoala şi comunitatea sunt două aspecte care i-a preocupat în egală măsură pe pedagogi,sociologi, psihologi, filozofi, antropologi etc., fiecare încercând să surprindă aspectele ce contribuie lamecanismele de funcţionare ale acestora, agenţii implicaţi şi gradul de implicare al acestora înpromovarea educaţiei. Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent social care are în centrulsău comunitatea şi dezvoltarea sa. De cele mai multe ori, termenii şi expresiile folosite de practicieni,specialişti şi chiar oamenii de rând sunt confuzi, ne întâlnim cu o mare diversitate semantică înacestă problematică. Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice dar nu poatefuncţiona şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează. În acestă lucrare am încercat identificarea punctelor comune în valorile transmise de cătreşcoală şi comunitate, a unor puncte de dezvoltare comune în vederea creşterii gradului de educaţieal actorilor comunităţii (elevi, părinţi, diverse categorii sociale etc.). Lucrarea este structurată în patru părţi distincte:- Partea I a lucrării – Şcoala şi contextul social îşi propune o clarificare arolurilor sociale ale şcolii, o plasare a acesteia în contextul comunitar în care funcţionează,delimitaterea conceptelor utilizate în problematica abordată;- Partea a II-a a lucrării – Şcoala şi partenerii săi abordează într-o manierădescriptivă şi interpretativă parteneriatul dintre şcoală şi principalii agenţi comunitari identificaţi:părinţi, autorităţi locale, poliţie, biserică, unităţi sanitare, agenţi economici, organizaţiineguvernamentale;- Partea a III-a a lucrării - Educaţia şi extensia câmpului educaţional face oanaliză a modului în care cele trei forme principale ale educaţiei: formală, nonformală şi informală seîntrepătrund şi crează spaţiul necesar manifestării parteneriatului educaţional;- Partea a IV-a a lucrării – Şcoala şi dezvoltarea locală analizează aspectelecare fac posibilă dezvoltarea locală a şcolii, descentralizarea ca premisă a parteneriatului, factoriidezvolotării comunitare, modele de dezvoltare comunitare. În acestă parte sunt cuprinse şirezultatele demersului de cercetare realizat asupra a trei şcoli care funcţionează în contextecomunitare diferite şi sugestii privind dezvoltarea acestora. Motivaţiile alegerii temei sunt multiple: generozitatea teme, puţinele preocupări teoretice caresă ofere un tablou complet al parteneriatului dintre şcoală şi comunitatea locală în care funcţionează,asupra agenţilor comunitari locali, diversitatea semantică folosită atunci când se vorbeşte desprecomunitate şi dezvoltarea sa. Sperăm ca prin demersul întreprins, să fi clarificat măcar o parte din aspectele mai puţinabordate în literatura de specialitate iar sugestiile date reprezentanţilor şcolilor analizate să le fie defolos acestora. CAPITOLUL I - SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ Interogaţii pedagogice: Care este locul şcolii în contextul social în care funcţionează? Caresunt acceptiunile termenulului de comunitate? Cum poate fi caracterizată o relaţie de parteneriat?Care este specificul unui parteneriat educaţional? Este necesar parteneriatul dintre şcoală şicomunitate locală? Cine ar trebi să se implice în acest parteneriat, care sunt problemele educativemajore pe care se poate baza parteneriatul şi care sunt blocajele care pot interveni? Cuvintele/sintagme cheie: şcoala, comunitatea, comunitatea locală, binele comun,parteneriat, parteneriat şcoală – comunitate locală. I. I. Şcoala şi contextul social Abordarea temei „Şcoala şi comunitatea locală – parteneriat pentru educaţie” îşi găseştelegitimarea în tendinţele actuale ale extinderii câmpului educaţional de la organizaţia şcolară către alţiagenţi educaţionali. Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciu social, care este direct influenţatăde ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valori
  • 4. recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare, reproducepropriile norme şi valori, are propriul sistem de organizare. Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitatealcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şineguvernamentale, agenţi economici etc. care au la rândul lor o ofertă educaţională explicită şi/sauimplicită. Organizaţiile şcolare sunt astfel, supuse presiunii multiplilor factori: a grupurilor ideologicecare activează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a diverselor tendinţemanifestate în societate. Astfel, asupra şcolilor sunt manifestate influenţe de ordin: economic, politic,culturale şi ideologice. Şcolile depind de mediul în care funcţionează în ceea ce priveşte: obţinerearesurselor materiale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaţionale etc. Şcoala funcţionează într-un context social larg, complex alcătuit din societatea globală,constitută ca sistem social global (naţional, statal). Influenţele contextului social global asuprainstituţiilor de învăţământ se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şi obiective), conţinuturiale disciplinelor, modul de organizare al sistemului de educaţie şi al instituţiilor, reglementări de ordinjuridic şi administrative. Pe de altă parte, şcoala funcţionează într-un context social imediat, într-o comunitate localăşi zonală, care furnizează elevii dar care are un set de aşteptări cărora instituţia şcolară trebuie să lerăspundă. I. II. Delimitări conceptuale 1. Şcoala – caracteristici generale Şcoala este o organizaţie formală, care are ca scop furnizarea serviciului social de educaţieîn vederea educării, formării, socializării, profesionalizării tinerei generaţii. Şcoala funcţionează într-ocomunitate locală – dar are propriile reguli de funcţionare, prescrise, transmite valori acceptate local.Pe de altă parte – şcoala „prelucrează material uman” din comunitatea locală, cadrele didactice şielevii sunt persoane care trăiesc în comunitate şi suportă influenţele acesteia. 2. Comunitatea Abordările conceptuale ale termenului de comunitate au o lungă evoluţie în timp. Sintetizând diversele abordări putem extrage câteva caracteristici ale comunităţii:- comunitatea reprezintă o entitate socială globală în care legăturile dintre membri sunt foartestrânse, iar sentimentul de ingrup este foarte puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde;- comunitatea este o entitate supraindividuală care are întâietate în raport cu individul izolat învirtutea transcedenţei sale de ordin etic şi politic;- comunitatea este: depozitara unui bine comun, este element de referinţă morală pentruindivid, promovează valori de bază (prin legile şi tradiţiile sale) şi de referinţă pentru individ. În România comunitatea este percepută mai ales ca o noţiune geografică, ca un spaţiu fizicdelimitat. Deşi este un termen „la modă” şi se vorbeşte mult despre dezvoltarea comunitară ca soluţiela rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc se află, în cele maimulte cazuri, la începutul cristalizării. Comunităţile din România trebuie să facă efortul de a devenicomunităţi adevărate care să-şi descopere spaţiul comun în care oamenii trebuie să conlucrezepentru a identifica ce nevoi specifice au şi care sunt lucrurile pe care le preţuiesc cel mai mult. I. III. Parteneriatul şcoală comunitate locală Noţiunea de parteneriat are un câmp semantic vast. Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o înţelegere legală în care parteneriidefinesc împreună scopul general al parteneriatului. Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca omodalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilormanageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încâtsoluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat. Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivelcomunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare. Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiulcomplementarităţii serviciilor sociale oferite de către diversele organizaţii care activează încomunitate. Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii şicunoştinţe pe care părţile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească. Succesul parteneriatului şcoală – comunitate locală este bazat pe legătura permanentă,constantă între agenţii comunitari şi reprezentanţii şcolii. Se realizează astfel un echilibru întreschimbare şi continuitate, între specific şi global, între împlinirea individuală şi exigenţele de ordinsocial.
  • 5. Şcoala ca şi organizaţie, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoie de un sistem managerialadecvat definit prin funcţii specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare etc.Managementul şcolii trebuie să asigure funcţionarea şi dezvoltarea şcolii ca sistem deschis, aflat înrelaţie permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcţionează şi nu numai. Pentrua-şi realiza obiectivele propuse şcoala este nevoită să atragă, aloce, folosească o gamă diversă deresurse: materiale, financiare, umane, informaţionale şi de timp. CAPITOLUL II – ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI Interogaţii pedagogice: Care sunt agenţii comunitari cu rol educativ major? Cum poatecolabora şcoala cu: familia, autorităţile locale, agenţii economici, unităţile sanitare, poliţia, biserica,organizaţiile neguvernamentale? Cuvintele/sintagme cheie: parteneri ai şcolii, familia, autorităţi locale, agenţi economici,unităţi sanitare, poliţie, biserică, organizaţii neguvernamentale. II. I. Şcoala şi familia Parteneriatul şcoală – familie poate contribui la creşterea factorilor educogeni ai familiei, prinactivităţi specifice părinţii pot fi sprijiniţi să conştientizeze rolul pe care-l au în educaţia copiilor lor, săconştientizeze şi să îndrepte comportamente şi atitudini greşite în familie, să fie sprijiniţi să se impliceîn activităţi educative. Fenomenele sociale care influenţează evoluţia familiei şi parteneriatul şcoală – familie sunt:- evoluţia natalităţii;- divorţialotatea;- migraţia forţei de muncă;- trecerea de la familia comunitară la familia societală. Implicarea familiei în parteneriatul şcolii este condiţionat de gradul de interes al familieifaţă de şcoală. Acesta este crescut dacă familiile au copii care frecventează şcoala. Cu cât şcoala reprezintă o valoare a familiei cu atât gradul de implicare al familiei este maimare. Se constată că acei copii care sunt sprijiniţi de părinţi, care au în familie atitudini pro-şcoalăadecvate obţin performanţe şcolare ridicate şi au un grad de aspiraţie ridicat faţă de nivelul deşcolarizare pe care doresc să-l atingă. Atitudinea familiei faţă de şcoală se transferă şi copiilor şi semanifestă în gradul de interes faţă de activităţile şcolii, faţă de teme, faţă de rezultatele evaluării, faţăde aprecierile cadrelor didactice etc. Considerăm că şcolile din România nu sunt unitar dezvoltate în ceea ce priveşte colaborareaşcolii cu familia. Dacă pregătirea cadrelor didactice pentru a susţine o relaţie corespunzătoare cufamilia este abordată în programele de pregătire iniţială şi continuă a cadrelor didactice, colaborareaconcretă este diferită de la o şcoală la alta. Educarea părinţilor pentru un bun parteneriat şcoală - familie Educaţia părinţilor poate fi etapizată pe două paliere mari: - educaţia viitorilor părinţi prin: introducerea unor cursuri de educaţie sexuală, educaţiepentru viaţa de familie etc.; - educarea părinţilor care au deja copii în funcţie de nevoile acestora. Dacă pentru copiii micipot fi urmate cursuri privind îngrijirea şi dezvoltarea copilului mic, aspecte medicale, juridice etc.pentru părinţii copiilor adolescenţi pot fi introduse cursuri referitoare la caracteristicile psiholgice aleadolescenţilor, riscuri şi modalităţi de comunicare cu adolescenţii etc. Informarea şi formareapărinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel puţin, ca fiecare părinte săcunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, drepturile de care dispune pentru educaţiacopilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. Forme de organizare ale relaţiei şcoală – familie În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare aacestei relaţii sunt:• Şedinţele cu părinţii.• Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi.• Organizarea unor întâlniri cu părinţii• Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative• Voluntariatul• Asociaţiile de părinţi Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie Conform Regulamentului şcolar părinţii au dreptul de a alege unitatea şcolară.
  • 6. La nivelul şcolii, părinţii sunt implicaţi în mai multe tipuri formale de organizare:1. Consiliul reprezentativ al părinţilor / Asociaţia de părinţi2. Consiliul clasei3. Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în şcoală4. Comitetul de părinţi ai clasei Parteneriatul şcoală – familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către şcoală şi decare familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către şcoală sau înparteneriat cu alte organizaţii/instituţii. Aceste servicii pot fi: centre de consiliere, centre de sănătate, de practicare a diverselorsporturi, centre pentru supravegherea copiilor la teme după orele de curs (after-school) care pot aveaşi alte servicii incluse: predarea limbilor străine, sport, miniexcursii, teatre, spectacole, vizite îndiverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; cantine; seminternate etc. Oferta de servicii pentru familii prin intermediul şcolii reprezintă o strategie de întărire arelaţiilor şcoală familie. Părinţii capătă încredere în şcoală, instituţie care devine mai transparentă şimai apropiată de nevoile comunităţii. Un punct câştigat este coerenţa serviciilor, părinţii nu mai suntnevoiţi să caute prin mijloace proprii să beneficieze de diverse servicii, ei le găsesc în şcoală. Şcoalaca furnizor de servicii complexe va face trecerea de la educaţia instituţională, cu accent pe instituţie(care are un program, curriculum la care elevii trebuie să se adapteze) la şcoala centrată pe elev, penevoile acestuia şi pe ale comunităţii. II.II Şcoala şi autorităţile locale 1. Instituţiile autorităţilor locale, rolul lor social, educativ şi responsabilităţi Analiza responsabilităţilor principalilor reprezentanţi ai colectivităţii locale – primarul şiconsiliul local, ne arată faptul că aceştia sunt răspunzători de asigurarea unui climat de ordine şilinişte pe raza localităţii pe care o reprezintă, sunt cei care supervizează funcţionarea serviciilorspecializate destinate cetăţenilor, gestionează fondurile la nivel local, sunt răspunzători depatrimioniul local etc. Se ridică însă unele probleme legate de profesionalizarea administraţiei publice, deexercitarea influenţei politice asupra deciziilor, influenţa personală a leaderilor informali faţă dedeciziile consiliului local. Sub influenţa teoriei birocraţiei lui Weber este înlocuit sistemul administraţiei personale cuun sistem impersonal, bazat pe reguli, pe principii, care anulează arbitrariul în decizia administrativă. Teoriile clasice ale managementului (Weber, Taylor) introduc elemente menite să asigurecoerenţa unui sistem de management precum: specializarea sarcinilor, caracterul impersonal almuncii, realizarea şi utilizarea de manuale şi proceduri, accentul pe raţionalitate şi impersonalism. Începând cu anii 80 prinde contur un nou model managerial (cunoscut cu numele de„managerialism” sau „noul management public” - Hood, 1991) care pune un nou accent pe relaţiiledintre gestionarea sectorului public şi sectorul de afaceri precum şi cel neguvernamental. Nouaparadigmă pune accentul pe rezultate, pe satisfacţia cetăţeanului-client, consumator de serviciipublice. Dacă sistemul tradiţional îşi găsea legitimarea în soliditatea regulilor şi procedurilor,predictibilitate şi conformitate, noul sistem de management îşi găseşte legitimitatea în eficacitateaacţiunilor, în capacitatea sistemului de a-şi îndeplini sarcinile şi obiectivele, volorizează schimbarea,inovaţia, mobilitatea. În sistemul românesc este greu de precizat în acest moment, unde ne situăm. După o lungăperioadă în care deciziile erau centralizate şi supervizate de la un centru de putere s-a trecut ladelegarea responsabilităţilor la nivel local. Pe de o parte, structurile au trebuit să se adapteze dinmers, unele responsabilităţi au fost delegate, altele nu, pe de altă parte mentalitatea oamenilor seschimbă greu, aceştia învaţă greu să-şi asume responsabilităţile. Controlul cetăţenilor asupraautorităţilor publice este de cele mai multe ori inexistent. Organizaţiile neguvernamentale alecetăţenilor îşi exercită prea puţin influenţa asupra deciziilor administraţiei locale. În parteneriatul şcoală – autorităţi publice locale este de discutat şi relaţia dintrereprezentanţii autorităţilor şi şcolile de pe raza acestora de acţiune. Mai ales în oraşe, autorităţilelocale au în administrare şi trebuie să stabilească legături cu mai multe şcoli. Se ştie că, acestea aunevoi diferite (de amenajare, de salubrizare, de întreţinere curentă), sunt frecventate de populaţieşcolară diferită, din medii sociale diferite, cu nevoi sociale diferite. În acest context cum se asigură un echilibru în interesul manifestat de autorităţile locale faţăde nevoile specifice ale şcolilor? Managementul contextual în care resursa urmează nevoia ar puteafi un răspuns.
  • 7. Iniţiativa parteneriatului, deschiderea unor canale de comunicare între reprezentanţii şcolii şiai autorităţilor locale sunt de cele mai multe ori abordate de către şcoli. Se constată o situaţie bună înşcolile care şi-au formulat direcţii clare de dezvoltare, ai căror reprezentanţi (directori, cadredidactice) au luat iniţiative de comunicare, de iniţiere de parteneriate. Resursele sunt astfel orientatespre cei care îşi ştiu nevoile şi îşi promovează interesele. Şcolile, aflate în concurenţă pentrufurnizarea de servicii educaţionale de calitate, pentru aşi atrage elevi vor fi nevoite, din ce în ce maimult să dezvolte relaţii de colaborare cu autorităţile, cu părinţii, cu organizaţiile neguvernamentale, cuunităţile medicale şi alte entităţi reprezentative de la nivel local. 2. Modalităţi de colaborare ale autorităţilor publice centrale, judeţene şi locale cuatribuţii în domeniul educaţiei Analiza legislaţiei în vigoare ne indică direcţii de acţiune ale colaborării dintre autorităţilecentrale, judeţene şi locale cu atribuţii în domeniul educaţiei astfel:- în realizarea demersurilor pentru participarea copiilor la învăţământul preşcolar şiînvăţământul obligatoriu.- dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri.- organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerinţelorprogramei naţionale şi celor care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor şcolare.- organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liberşi odihnă.- realizarea sau iniţierea demersurilor necesare pentru prevenirea abandonuluişcolar din motive economice. II.III Şcoala şi poliţia 1. Roluri educative ale Poliţiei în comunitate În comunitate, Poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile Poliţiei în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii:- preventive;- de intervenţie în situaţii speciale. Parteneriatul dintre şcoală şi poliţie are la bază îndeplinirea obiectivelor comune. În comunităţi, întâlnim practici ale parteneriatului diferite de la o şcoală la alta. În esenţă,domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală – poliţie sunt următoarele:- Asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţii îngeneral;- Prevenirea delincvenţei juvenile şi a criminalităţii;- Violenţa în familie, stradală, în cadrul şcolii;- Prevenirea consumului, a traficului de droguri;- Educaţia rutieră;- Prevenirea prostituţie/proxenetism, pedofiliei;- Prevenirea cerşetoriei;- Prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;- Promovarea respectului faţă de lege;- Promovarea drepturilor omului şi ale copilului;- Promovarea unui comportamnet civilizat în societate;- Promovarea imaginii pozitive ale Poliţiei în comunitate şi creşterea încrederii în instituţie;- Culegerea de informaţii şi date de interes în cazuri speciale;- Menţinerea ordinii şi liniştii publice în unităţile de învăţământ, în afara acestora (perimetrulşcolii, traseul de la şcoală – acasă al elevilor), în comunitate;- Realizarea / proiectarea unor programe/proiecte de parteneriat;- Stabilirea identităţii persoanelor şi educarea copiilor pentru utilizarea actelor care atestăidentitatea;- Recrutarea viitoarelor cadre ale instituţiei. Şcoala prin reprezentanţii săi, cadre didactice, elevi, personal administrativ trebuie săidentifice problemele de comportament ale elevilor, să colaboreze cu poliţia în cazul copiilor infractorisau potenţial infractori. Desigur, nu numai şcoala şi poliţia trebuie să se implice în aceste situaţii, seimpune o colaborare cu reprezentanţii serviciilor sociale, cu asistenţii sociali, cu familia elevilor. Este de menţionat faptul că pregătirea elevilor trebuie să îmbrace forme diferite, în funcţie denivelul de vârstă, de înţelegere al acestora, de potenţialele riscuri ale grupelor de vârstă. Formele departeneriat sunt multiple şi implică nu numai şcoala şi poliţia, ci şi alţi actori comunitari cu roleducaţional: părinţii, organizaţiile neguvernamentale, autorităţile etc.
  • 8. II.IV Şcoala şi unităţile sanitare 1.Tipuri de unităţi sanitare, roluri şi responsabilităţi educative ale acestora în comunitate La nivelul comunităţilor locale, un rol important îl au unităţile sanitare. Şcolile pot desfăşuraparteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale şi fizice a copiilor şi afamiliilor acestora. Parteneriatul şcoală – unităţi sanitare poate fi analizat din prisma acestor responsabilităţicomunitare pe care unităţile sanitare le au. Unităţile sanitare reprezintă unităţile care asigură populaţiei asistenţă medicală, curativă şiprofilactică în sectorul public şi privat prin: spitale şi ambulatorii de spital şi de specialitate,dispensare medicale, policlinici, centre de sănătate, sanatorii TBC, centre de diagnostic şi tratament,ambulatorii de spital şi specialitate, preventorii, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice,laboratoare medicale, de tehnică dentară, cabinete medicale de specialitate, cabinete medicaleşcolare/studenteşti, laboratoare medicale, creşe, farmacii şi puncte farmaceutice, depozitefarmaceutice, unităţi medico-sociale, centre de diagnostic şi tratament, de specialitate, centre detransfuzie sanguină, sanatorii, preventorii etc. Rolul unităţilor sanitare este în principal acela de asigura sănătatea populaţiei. Fiecare tip de unitate sanitară are însă responsabilităţi diferite. 2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – unităţi sanitare În opinia noastră, cel mai mare rol educativ îl au medicii de familie şi cabinetele medicaleşcolare/studenţeşti. Medicul de familie este acela care, cunoaşte pacientul în complexitatea sa,cunoaşte familia de provenienţă, eventualele probleme genetice, evoluţia fizică şi psihică a copilui.Acesta poate recomanda familiei şi copilului un anumit tip de activităţi, sau pot informa asupraactivităţilor nerecomandate (ex. activitate sportivă), poate informa, respectând confidenţilitateadatelor şi drepturile pacientului, cadrele didactice despre problemele copiilor. În cazuri specialemedicii de familie pot recomanda părinţilor un anumit tip de şcoală (ex. şcoala de masă sau ceaspecială în cazul copiilor cu dizabilităţi) debutul sau amânarea şcolarizării, pot interveni în cazuri derefuz din partea şcolii, a cadrelor didactice, a părinţilor pentru a primi în şcoală/clasă un copil cudizabilităţi, sau boli cronice, pot da explicaţii, date despre riscuri, precizări privind comportamentul.Iniţiativa de a participa la acţiuni şcolare poate fi a medicului de familie, a părinţilor sau chiar a şcolii.De asemenea, medicul de familie trebuie să anunţe unitatea şcolară în cazul în care constată o boalăcontagioasă la un copil, la cadrele didactce sau personalul şcolii (hepatită, bolile copilăriei, TBC,gripă), care pune în pericol sănătatea colegilor, a cadrelor didactice, să anunţe alte unităţi sanitare curesponsabilitati specifice (Direcţia de Sănătate Publică) şi să intervină în colectivitate. Medicul de familie poate consilia şi orienta părinţii, atunci când constată probleme care potafecta activitatea şcolară a copiilor, spre alte servicii specializate (ex. cabinete oftalmologice,investigaţii şi intervenţii medicale de specialitate, unităţi sportive de practicare a diverselor sporturietc.). Medicii de familie pot iniţia sau pot participa la acţiunile iniţiate de şcoli, la activităţi educativepentru copii: educaţie pentru sănătate, educaţia reproducerii, prevenirea transmiterii bolilorcontagioase, siguranţa şi sănătatea alimentaţiei etc. Medicii de familie pot apela, în cazul sesizării unor situaţii de abuz asupra copiilor, la alţiprofesionişti din comunitate pentru a sesiza şi rezolva cazurile acestora: asistenţi sociali, poliţişti, alţireprezentanţi ai autorităţilor etc. Medicii pot sesiza abuzurile asupra copiilor, dar, cei care intră maifrecvent în relaţiile cu copii sunt cadrele dicatice. Relaţia de colaborare dintre aceştia este esenţială,personalul medical şi cadrele didactice trebuie să aibă informaţii despre semnele prin care potrecunoaşte un abuz, despre cum pot interveni în tratarea copiilor, consilierea familiilor sau să apelezela alţi specialişti din reţeaua comunitară. O situaţie de discutat este aceea în care, unităţile farmaceutice, sau mai exact mariiproducători de medicamente iniţiază acţiuni, campanii educative în şcoli, fie pentru că şi-auconştientizat rolul social pe care-l au, fie ca o formă mascată de publicitate. În aceste cazuri, seimpune o analiză a influenţelor educative, a consecinţelor acestor acţiuni de către reprezentanţiişcolii, părinţi şi copii şi să se decidă continuarea sau stoparea unor astfel de acţiuni. Activităţi educative şi de prevenţie pot fi desfăşurate în unităţile sanitare, în cabinetelemedicale dar şi în şcoli sau în alte medii nonformale. Un caz special este cel al copiilor care suferă de boli cronice şi care sunt nevoiţi să-şiîntrerupă şcoala. În cazul în care, copilul se află în îngrijirea familiei, personalul medical ar trebui săinformeze şcoala despre posibilitatea ca bonavul să fie şcolarizat acasă, care sunt riscurile dar şicapacitatea de efort a copilului. În cazul în care, copii bolnavi cronici trebuie să fie internaţi peperioade lungi de timp, unităţile sanitare trebuie să asigure posibilitatea copiilor bolnavi să-şi continuestudiile: să amenajeze spaţii corespunzătoare, să angajeze personal, să colaboreze cu inspectoratulşcolar pentru asigurarea personalului, a materialelor didactice, a manualelor etc.
  • 9. În toate informaţiile şi serviciile oferite copiilor trebuie să se ţină seama de vârsta copiilor, denivelul acestora de înţelelegere, de nivelul cunoştinţelor acestora. Temele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:- igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii, a mediului înconjurător;- acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;- educaţie sexuală şi de sănătatea reproducerii;- educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;- educaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi a accidentelor;- educaţia pentru practicarea sporturilor;- educaţia pentru organizarea timpului liber (timp de joacă adecvat, timp pentru sport, timpalocat televizorului şi calculatorului, etc.)- educaţie pentru consum alimentar sănătos etc. 3. Programe educative comunitare desfăşurate în parteneriat şcoală unităţi sanitare Formele generale adoptate pentru diseminarea cunoştinţelor se realizează prin campanii deinformare şi de prevenire. Contribuţia unităţilor sanitare şi a personalului medical la succesul acestoracţiuni are un rol decisiv. Personalul medical trebuie să depună eforturi pentru informarea părinţilor şia copiilor asupra diverselor probleme privind sănătatea şi alimentaţia copiilor, igiena şi salubritateamediului înconjurător, obiceiuri de viaţă sănătoase etc. Personalul medical poate oferi acesteinformaţii în incinta unităţilor sanitare sau în munca de teren. Programele educaţionale oferite de către şcoli pot atrage personalul medical să se implice în:cursuri privind igiena, primul ajutor, educaţia sexuală, sănătatea reproducerii etc. Pot fi organizateconcursuri pentru copii (de desen, de acordare a primului ajutor etc.) în care copiii să capeteinformaţii, deprinderi într-o manieră încurajatoare. II. V. Şcoala şi biserica 1. Scurt istoric al parteneriatului şcoală – biserică Una dintre instituţiile cu un mare rol comunitar este biserica. Şcoala şi biserica au colaboratîncă din cele mai vechi timpuri. Biserica a fost cea care a înfiinţat primele şcoli. Biserica a avut un rol important în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi înpromovarea educaţiei de tip moral – religios. 2. Roluri educative ale bisericii în comunitate, domenii şi forme aleparteneriatului şcoală – biserică În societatea contemporană rolul bisericii ca instituţie comunitară s-a diminuat mult. Cu toateacestea, putem identifica, pe o axă a influenţei valori diferite ale impactului bisericii în comunităţile încare funcţionează. Dacă în marile aglomerări urbane, influenţa bisericii este mult diluată,manifestările religioase ale credincioşilor sunt manifestate datorită voinţei persoanelor, în mediul ruralinfluenţa bisericii este semnificativă. Aici sistemul relaţiilor interpersonale este unul strâns, instituţiaeste vizibilă, păstrarea obiceiurilor şi a tradiţiilor religioase este mai evidentă. Cu toate acestea şi înmediul rural întâlnim influenţe diferite ale bisericii asupra comunităţii. Acestea, indiferent de mediul lacare ne raportăm, sunt puternic influenţate de persoanele implicate în instituţia bisericii, ţin de unanumit marketing comunitar de identificare şi implicare în problemele comunităii, de promovare aunei bune imagini a bisericii în comunitatea în care funcţionează. Trebuie făcută însă o distincţie între funcţionarea instituţiei bisericii la nivel comunitar şieducaţia religioasă realizată în şcoli. Pledăm pentru faptul că biserica şi religia au rol important în formare competenţelor şiatitudinilor moral – sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum: binele, responsabilitateafaţă de ei şi faţă de alţii, toleranţa, diversitatea şi acceptarea sa, respectarea drepturilor omului,umanismul, solidaritatea, libertatea, promovarea bogăţiei şi identităţii spirituale, binele comun, etc. Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:- organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări, expoziţii, spectacole etc.) cuocazia marilor sărbători creştine: Crăciun, Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;- participarea reprezentanţilor bisericii la manifestări organizate de către şcoală:deschiderea/închiderea anului şcolar, sfinţirea lăcaşului şcolii, lectorate cu părinţii, întâlniri alereprezentanţilor bisericii cu elevii;- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezăminte bisericeşti (mănăstiri, schituri);- participarea reprezentanţilor bisericii la campanii destinate eradicării: violenţei,comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii etc. O importantă misiune educativă şi filantropică o au preoţii parohi. Astfel, având în vederevalorile creşine pe care le promovează şi vocaţia lor umanitară, preoţii pot contribui la:
  • 10. - educarea cu privire la drepturile copilului şi la beneficiile pe care respectarea acestora leaduce întregii comunităţi;- identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi a situaţiilor de risc în care se pot aflaacestea;- îndrumarea, informarea şi orientarea către diverse servicii;- medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sau în vederea prevenirii abandonuluicopilului (mediere între mamă şi tată, copil şi părinţi, familie şi comunitate, mama singură şi familiaacesteia) prin promovarea reconcilierii şi a iertării greşelilor celorlalţi etc.;- sesizarea situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare;- implicare în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative;- mobilizarea comunităţii, pentru a sprijini familiile şi copiii aflaţi în nevoie;- implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii şi familii la nivelul comunităţii;- organizarea şi implicarea în manifestări culturale ale comunităţii şi ale şcolii. II.VI. Şcoala şi agenţii economici 1. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – agenţi economici În cazul parteneriatului dintre şcoală şi agenţii economici plecăm de la premisa care stă labaza lucrării de faţă, că implicarea comunităţii largi (părinţii, elevii, patronate, sindicate, autorităţipublice locale, sectorul non-profit, asociaţiile profesionale) în mecanismele decizionale şi deconsultare vor conduce la democratizarea sistemului educaţional. Implicarea cât mai multor factoriaduce inovaţia şi diversificarea ofertei educaţionale şi responsabilizarea celor implicaţi. În ce priveşte parteneriatul şcoală – agenţi economici acesta are efecte pe termen lung, înfuncţie de forma pe care o îmbracă astfel: o mai bună corelaţie dintre oferta şi cererea pe piaţamuncii (corelarea reţelei şcolare: structurată pe filiere, profiluri, specializări şi calificări profesionale înfuncţie de nevoile educaţionale locale şi naţionale), integrarea socială prin diferenţiere aabsolvenţilor, în funcţie de competenţe şi opţiuni, transmiterea unor valori precum responsabilitatea,respectul pentru muncă şi valorile produse de către aceasta etc. Toate acestea se pot realiza printr-obună corelare între sistemul economic şi social la nivelul macrosistemului şi a microsistemului. Din punct de vedere formal, conform cu legislaţia în vigoare, agenţii economici pot participala conducerea unei instituţii de învăţământ prin desemnarea de reprezentanţi în Consiliul deadministraţie al unei şcoli. Din punctul de vedere al parteneriatului raportat la ciclurile de şcolarizare activităţiledesfăşurate pot fi multiple:- pentru ciclul primar şi gimnazial: vizite la agenţii economici, lecţii deschise, sponsorizăriacordate de agenţii economici pentru diverse manifestări, participarea unor reprezentanţi ai agentiloreconomici la lecţii care să aibă ca obiectiv educaţia economică a micilor şcolari;- la ciclul gimnazial aceste activităţi pot fi diversificate prin implicarea elevilor în activităţiproductive care să pună în practică diverse cunoştinţe dobândite în şcoală, consiliere profesională,activităţi cu scopul orientării şcolare şi profesionale, prezentarea diverselor meserii etc.;- pentru ciclul liceal activităţile, pe lângă cele menţionate anterior, pot fi de practică despecializare în anumite domenii economice conform cu specializarea oferită de către şcoală.Parteneriatul în acest caz capătă un aspect formal, între unităţile de învăţământ, inspectorateleşcolare şi partenerii agenţi economici existând contracte de colaborare clare. Concret, şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:- asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor economice, acestlucru ducând la formarea deprinderilor profesionale ale elevilor;- angajarea absolvenţilor. Sunt agenţi economici care, selectează absolvenţi în vedereaangajării, unii chiar acordând burse elevilor cu rezultate bune condiţionând acordarea bursei deangajarea la agentul economic respectiv după terminarea studiilor;- organizarea de stagii de învăţare, de întâlniri cu persoane din structura de management acompaniilor, modele de succes profesional;- organizarea şi desfăşurarea de programe de formare continuă pentru angajaţi în şcoli saupentru cadre didactice în unităţi economice;- realizarea, în partenerait, a unor planuri de dezvoltare a resurselor umane;- organizarea unor târguri ale firmelor de exerciţiu, târguri de locuri de muncă pentruabsolvenţi;- furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru carieră elevilor. II.VIII Şcoala şi organizaţiile neguvernamentale
  • 11. 1. Legitimarea parteneriatului şcoală – organizaţii negunernamentale prin prisma axeipublic – privat Şcoala este o instituţie care funcţionează într-o comunitate, la intersecţia dintre o multitudinede alte organizaţii. Influenţele acestora pot fi unele directe sau indirecte asupra şcolii. Unele dintreorganizaţiile care-şi manifestă cel mai activ influenţa asupra şcolilor sunt organizaţiileneguvernamentale. Parteneriatul dintre instituţiile de învăţământ şi organizaţiile neguvernamentale poate fianalizat pe axa public – privat în oferirea de servicii sociale. Educaţia poate fi considerat unserviciu social de interes general, la fel cum şcoala poate fi considerată o organizaţie publică. Organizaţiile publice, printre care şi şcolile sunt aşteptate să devină, ca şi cele privateantreprenoriate, inovatoare şi eficiente, trebuie să răspundă unor sarcini din ce în ce mai complexe,în medii în schimbare. Schimbarea organizaţiilor publice este complexă: se produc schimbări înfuncţionarea lor, în structura de organizare, în tipurile de servicii oferite şi în modul în care suntoferite aceste servicii. Şcoala, alături de alte organizaţii publice, trebuie să facă faţă concurenţei, organizaţiile de tipprivat au început să ofere servicii similare cu cele publice ale şcolii, acestea având o dimensiune maimică sunt mai flexibile şi se pot adapta mai uşor contextelor şi cerinţelor, organizaţiile private potprelua chiar modelele de funcţionare, total sau parţial, de la organizaţiile publice. Influenţa este deci,una reciprocă. Graniţa dintre organizaţiile publice şi cele private este din ce în ce mai flexibilă, acestea intrăîn reţele adaptabile la probleme şi la nevoile reale ale beneficiarilor (clienţi, cetăţeni). Şcoala este o organizaţie publică, cu un tip aparte de management, cu roluri socialerecunoscute. Parteneriatul impune o schimbare managerială, o redefinire a rolurilor, adoptarea unornoi tipuri de servicii. Parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale poate fi legitimate de mai multe motive:- complementaritatea serviciilor oferite copiilor şi familiilor acestora;- crearea unei reţele de servicii care să răspundă nevoilor reale;- dezvoltarea profesională a celor implicaţi;- satisfacţia beneficiarilor: elevi, părinţi, comunitatea în ansamblu. Parteneriatul şcolii cu agenţii comunitari poate funcţiona în mai multe feluri:- punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,informaţionale etc.) pentru binele comun;- activităţi / proiecte / programe comune;- alocarea de resurse din partea agenţilor comunitari către şcoală;- voluntariat şi implicare în acţiuni la nivel comunitar;- testarea nevoilor locale;- formarea resurselor umane;- atragerea de resurse către comunitate etc. Este dificil să facem o descriere a tipurilor de parteneriat dezvoltate de şcoli cu organizaţiileneguvernamentale datorită marii diversităţi a acestor forme. Vom încerca o clasificare a organizaţiilorşi a tipurilor de servicii/proiecte derulate după mai multe criterii. Concret, organizaţiile neguvernamentale activează în:- furnizarea de servicii sociale către diverse categorii sociale de personae;- dezvoltarea comunitară: creşterea nivelului de dezvoltare socio-economică în zonele rurale şisemi-rurale, revitalizarea spiritului comunitar, implicarea cetăţenilor în activităţi/proiecte/programe dedezvoltare locală, dezvoltare personală;- advocacy şi influenţarea politicilor publice la nivel naţional şi local (promovarea unor iniţiativelegislative, a procedurilor de intervenţie în diverse cazuri, a drepturilor persoanelor etc.);- protecţia mediului: prevenirea deteriorării mediului, supravegherea calităţii mediului de carebeneficiază populaţia, educaţia privind protecţia mediului şi militarea pentru îmbunătăţirea acestuia;- parteneriate cu alte organizaţii (federaţii, coaliţii), cu organizaţii guvernamentale centrale şilocale, cu instituţii, cu alte organizaţii naţionale şi internaţionale etc. Influenţa organizaţiilor neguvernamentale asupra şcolilor se manifestă pe mai multe planuri:- iniţierea unor noi forme de organizare ale activităţilor educative: centre de zi pentru copiii cudizabilităţi cu servicii integrate (educaţie, socializare, recuperare), centre after school (pentru copiii aicăror părinţi sunt la muncă, provin din familii sărace etc.). Aici sunt organizate activităţi educative,sportive şi de recreere), clase integrate (copii fără dizabilităţi împreună cu copii cu dizabilităţi) etc.;- influenţe asupra curriculumului;- profesionalizarea şi/sau perfecţionarea cadrelor didactice;
  • 12. - implicarea cadrelor didactice / elevilor / părinţilor / reprezentanţilor organizaţiilorneguvernamentale în diverse activităţi;- realizarea unor studii, asimilarea rezultatelor în practicile / politicile educaţionale;.- influenţe asupra politicilor educaţionale;- contribuţii la îmbunătăţirea condiţiilor din şcoli;- promovarea unor modele de activităţi/proiecte/programe educaţionale inovatoare. Parteneriatul este benefic pentru ambele tipuri de organizaţii. Organizaţiileneguvernamentale îşi legitimează rolul social, îşi îndeplinesc misiunea pentru care au fost create,şcolile se dezvoltă, îşi completează aria de servicii oferite beneficiarilor: copii, părinţi, comunitate. CAPITOLUL III. EDUCAŢIA ŞI EXTENSIA CÂMPULUI EDUCAŢIONAL DIN PERSPECTIVA PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATE Interogaţii pedagogice: Cum poate fi dezvoltat parteneriatul şcoală – comunitate locală încadrul formelor educaţiei: formală, nonformală, informală? Care sunt interferenţele formeloe educaţieicare încurajează parteneriatul şcoală – comunitate locală? Cuvintele/sintagme cheie: educaţia formală, educaţia informală, educaţia nonformală,interacţiunea formelor educaţiei din perspectiva parteneriatului şcoală – comunitate locală. III. I. Forme ale educaţiei Parteneriatul şcoală – comunitate poate fi analizat şi din perspectiva relaţiilor dintre formeleeducaţiei: educaţia formală, nonformală, informală. Raportându-ne la gradul de organizare şi de oficializare ale formelor educaţiei, putemdelimita astfel trei mari categorii:- educaţia formală;- educaţia non-formală;- educaţia informală. 1.1 Educaţia formală tinde astăzi să depăşească graniţele clasice prin care aceasta deţinearolul prioritar. Şcoala trebuie să se schimbe şi să se deschidă în faţa problematicii lumiicontemporane. Parteneriatul şcoală - comunitate poate fi susţinut printr-o serie de măsuri concreteprecum:- descongestionarea programelor de învăţământ şi a materiei de studiu;- introducerea unor discipline/capitole care să vizeze viaţa comunităţii în care şcoala îşidesfăşoară activitatea care să abordeze aspecte ce ţin de dezvoltarea comunităii, istoricul acestei,valorizatea aspectelor pozitive ale comunităţii etc.;- susţinerea elevilor pentru a-şi manifesta talentele şi aptitudinile prin creşterea şidiversificarea ofertei de opţionale şi de alternative educaţionale (pachete de cursuri opţinale, alteservicii sociale dezvoltate în şcoală etc.);- oferirea unor şanse reale pentru fiecare unitate de învăţământ de a-şi determina propriulcurriculum (prin curriculum la decizia şcolii);- posibilitatea utilizării flexibile a segmentului neobligatoriu din programe în funcţie denevoile locale de educaţie şi formare;- asigurarea unei conexiuni adecvate între învăţarea formală, nonformală şi informală, însensul deschiderii şcolii înspre influenţele educative nonformale şi informale şi găsirea modalităţiloroptime de articulare între acestea;- armonizarea politicilor şi practicilor privind instruirea initială, şi continuă (asigurareacalităţii şi continuităţii prin conţinutul curriculum-ului, evaluare şi recunoaştere) şi regândirea tuturornivelurilor şi structurilor învăţământului din prespectiva educaţiei permanente etc. 1.2 Educaţia nonformală Educaţia nonformală care serveşte unei mari varietăţi de necesităţi educaţionale (mai ales latineri şi adulţi) se regăseşte sub mai multe forme: a) educaţia “complementară”, paralelă cu şcoala, întâlnită mai ales la elevi; b) educaţia “suplimentară, pentru cei care şi-au întrerupt prematur studiile; c) educaţia de “substituţie”, pentru cei care sunt analfabeţi.- o altă clasificarea a educaţiei nonformale poate fi făcută în funcţie de activităţiledesfăşuare. Astfel întâlnim: 1) activităţi extraclasă/extradidactice (cercuri pe disciline, interdisciplinare sau tematice,ansambluri sportive, artistice, concursuri şcolare, olimpiade, competiţii etc.); 2) activităţi de educaţie şi instruire extraşcolare, denumite paraşcolare şi perişcolare.- Activităţile paraşcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional specific: activităţi deperfecţionare şi de reciclare, de formare civică sau profesională.
  • 13. - Activităţile perişcolare sunt desfăşurate în mediul socio-cultural ca activităţi deautoeducaţie şi de petrecere organizată a timpului liber în cadrul universităţilor populare, al cluburilorsportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci publice, în excursii, acţiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul massmedia. Toate aceste activităţi folosesc predominant resurse locale. Obiectivele educaţiei nonformale sunt multiple şi specifice diverselor situaţii întâlnite.Totuşi putem sistematiza câteva dintre acestea: a) Perfecţionarea profesională/recalificarea persoanelor care au nevoie de acest lucru. b) Pregătirea cetăţenilor pentru a cunoaşte, folosi mai bine resursele locale c) Alfabetizarea Este cunoscut faptul că, analfabetismul este sursă de sărăcie, marginalizaresocială, conflicte sociale etc. d) Dezvoltarea unora dintre componentele educaţiei: morală, profesională, fizică, igienică,ecologică, pentru petrecerea timpului liber, interculturală, civică etc. e) Recreerea şi destindrea participanţilor şi petrecerea adecvată a timpului liber; f) Lărgirea şi completarea orizontului cultural al participanţilor la diverse activităţi; g) Exersarea şi cultivarea abilităţilor, aptitudinilor, talentelor, capacităţilor Educaţia nonformală este realizată de o serie de agenţi care acţionează la nivelul comunităţiilocale: familie, organizaţii nonguvernamentale, case de cultură şi tehnică, muzee, teatre, biserică,poliţie, unităţi sanitare, agenţi economici, cinematografe, biblioteci, universităţi populare etc. cât şiprin mass-media. Din punctul de vedere al parteneriatului şcoală – comunitate locală, educaţia nonformală esteimportantă pentru că:- fiind centrată pe cel care învaţă, dezvoltă capacităţi, competenţe aptitudini personale carepot fi utilizate în acţiuni la nivel comunitar;- răspunde promt şi adecvat unei nevoi concrete de formare acest lucru contribuind laformarea resurselor umane locale;- dispune de un curriculum la alegere, flexibil şi variat propunându-le participanţilor activităţidiverse şi atractive, în funcţie de interesele acestora, de aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor. Aşacum am mai arătat, acest curriculum poate viza, pe lângă aspecte de pregătire personală şi aspectecomunitare;- contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii generale şi de specialitate a participanţilor, oferindactivităţi de perfecţionare profesională, de completare a studiilor şi de sprijinire a categoriilordefavorizate sau de exersare a capacităţii indivizilor supradotaţi;- creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărinddestinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic, “supape” din acest punct de vedere pentru membriicomunităţii;- în cadrul său se pot organiza manifestări de promovarea a comunităţii locale, prin implicareamembrilor comunităţii conducând la creşterea coeziunii membrilor comunităţii;- asigură o rapidă actualizare a informaţiilor din diferite domenii;- menţine interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă şipregătirii lor profesionale etc. 1.3 Educaţia informală Din perspectiva parteneriatului şcoală – comunitate această formă de educaţie este deosebitde relevantă. Plecând de la premisa că educaţia informală se referă la experienţele zilnice ce nu suntplanificate sau organizate şi conduc către o învăţare informală, Sorin Cristea subliniază faptul căatunci când aceste ”experinţe sunt interpretate de către cei mai în vârstă sau de către membriicomunităţii ele se constituie în educaţie informală.” Educatorii informali sunt agenţii care acţionează la nivel comunitar în relaţiile interpersonaledezvoltate de membrii comunităţii şi pot fi: părinţii, prietenii, rudele etc. Interacţiunea este unacontinuă, copilul învaţă din aceste interacţiuni să se descurce în viaţa de zi cu zi. Deschiderea şcolii către comunitate vizează aspecte ce ţin de valorificarea experienţelorpozitive ale educatorilor informali, orientarea şi consilierea acestora. Îmbrăcând forme de educaţienonformală, au fost astfel create cursuri speciale pentru părinţi în care aceştia pot învăţa cum să-isprijine pe copii la lecţii, primesc informaţii despre psihologia vârstelor, sunt consiliaţi dar sunt şiconsultaţi în probleme care ţin de administrarea şcolii şi a comunităţii, realizarea programelor definanţare pentru şcoală şi comunitate etc. Învăţarea de tip informal este o învăţare cu caracter pluridisciplinar, informaţiile provenind dinvariate domenii, completându-le pe cele achiziţionate prin intermediul celorlalte forme de educaţie.Această situaţie îi conferă individului posibilitatea de a interioriza şi exterioriza atitudini,comportamente, sentimente etc.
  • 14. Parteneriatul şcoală – comunitate asigură puntea de legătură între cele trei forme deeducaţie. Agenţii implicaţi în educaţie sunt multipli şi au influenţe specifice celor trei forme deeducaţie. CAPITOLUL IV. ŞCOALA ŞI DEZVOLTAREA LOCALĂ Interogaţii pedagogice: Este descentralizarea o premisă a parteneriatului şcoală –comunitate locală? Cum influenţeză dezvoltarea locală instituţia şcolară şi parteneriatul şcolii cuagenţii comunitari? Au persoanele implicate în parteneriat percepţii diferite legate de parteneriatulşcoală – comunitate locală (părinţi, cadre didactice, elevi, poliţişti, agenşi economici, medici, preoţi,reprezentanţi ai autorităţilor, ai ONG-urilor etc.) Cuvintele/sintagme cheie: descentralizarea, dezvoltarea locală, direcţii de dezvoltare aleparteneriatului şcoală – comunitate locală. IV.I. Descentralizarea premisă a parteneriatului şcoală – comunitate locală 1. Premise teoretice ale descentralizării Descentralizarea sistemului educaţional este o opţiune de politică educaţională necesară dinperspectiva democratizării vieţii interne şi a eficientizării administraţiei serviciilor publice. Şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori deeducaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici,biserică, poliţie, unităţi sanitare etc. Pentru ca parteneriatul şcoală – comunitate locală să funcţionezeadecvat, descentralizarea este absolut necesară. Ea este inevitabilă. În esenţă descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de autoritate,responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar cătreunităţile de învăţământ şi comunitatea locală. Se crează astfel cadrul unei colaborări eficiente întreşcoală şi comunitate. Direcţia aleasă, pentru politica educaţinală din sistemul educaţional românesc, este cea adescentralizării. Analiza prevederilor legale şi a măsurilor adoptate în cadrul procesului de reformă,ne indică faptul că, cel puţin formal descentralizarea este soluţia aleasă. Descentralizarea în educaţie presupune:• redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţiieducaţionale specifice, de la nivel central către nivelul local ;• participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul de luare adeciziilor (părinţi, ONG, mediul de afaceri, asociaţii profesionale, parteneri sociali etc.).• transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale şi/sauorganizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie. Descentralizarea nu este un scop în sine. Este o opţiune de politică educaţională carese înscrie în strategia naţională de descentralizare. Succesul descentralizării se bazează în principal pe echilibrul între autoritate şiresponsabilitate pe de o parte, precum şi capacitatea resurselor umane şi fluxurile de informaţii, pede altă parte. Descentralizarea conferă şcolii rolul de principal factor de decizie, asigurând participarea şiconsultarea tuturor actorilor sociali interesaţi din perspectica dezvoltării durabile a comunităţii în carefuncţionează, pe de o parte, iar pe de altă parte din perspectiva globalizării educaţiei Descentralizarea este o politică intersectorială ce vizează şi celelalte componente alesocialului (politice, economice, culturale, administrative). 2. Domenii ale descentralizării 2.1 Domeniul legislativ – asigurarea aplicării măsurilor de descentralizare trebuie făcută înprimul rând prin prevederi legislative în care să existe o corelaţie între legislaţia specifică sistemuluide învăţământ şi celelalte domenii. 2.2 Sincronizarea descentralizării învăţământului cu celelalte procese similare în planpolitic, economic, administrativ Descentralizarea prin delegarea unor competenţe de decizie sporite în direcţia şcolii, apartenerilor sociali şi economici presupune realizarea unei reforme globale care afectează intregsistemul educativ. Formarea comunităţilor locale, cu o politică de dezvoltare locală coerentă şi solidăeste în măsură să încurajeze descentralizarea sistemului de învăţământ. Şcoala componentăesenţială a comunităţii locale trebuie să dezvolte astfel un parteneriat comunitar. Descentralizareaeste un proces desfăşurat în toate sectoarele sociale: servicii educaţionale, servicii sociale,administraţie publică, etc. Funcţionalitatea măsurilor de descentralizare este asigurată desincronizarea acestora în toate domeniile sociale.
  • 15. 2.3 Revizuirea şi reelaborarea structurilor de decizie în domeniul educaţiei Descentralizarea este un process realizat în etape cu o durată mare şi vizează atâtmecanismele sistemului cât şi schimbarea mentalităţilor. Realizarea unui plan al descentralizării,adoptarea unor strategii de acţiune pe termen mediu şi lung sunt condiţii esenţiale. 4. Caracterizarea sistemului educaţional românesc din perspectiva descentalizării În studiul de diagnoză menţionat în Strategia Naţională pentru DescentralizareaSistemului de Învăţământ Preuniversitar şi dat publicităţii în 2005, sunt menţionate următoareleconstatări referitoare la stadiul procesul de descentralizare:- Acţiunile guvernamentale iniţiate şi realizate în perioada 1997-2004 în vedereamodernizării învăţământului preuniversitar şi al compatibilizării acestuia cu sistemele de învăţământeuropene s-au materializat, între altele, în adoptarea şi aplicarea unui set de acte normative care auasigurat, parţial, transferul de la nivelul central la cel al unităţilor de învăţământ şi consiliilor locale alunor responsabilităţi şi atribuţii cu privire la conţinutul şi structura procesului de învăţământ, lareţeaua şcolară, la finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ şi la politicile în domeniulresurselor umane.- Deciziile privind descentralizarea nu au fost coerente şi consecvente în perioadamenţionată. În 2004, prin HG nr. 1942/2004 au fost desemnate 8 judeţe-pilot în care se aplicăprevederile Legii nr. 354/2004 de modificare şi completare a Legii învăţământului nr. 84/1995 şi Legiinr. 349/2004 de modificare şi completare a Statutului Personalului Didactic, cu privire ladescentralizarea sistemului de finanţare şi administrare a şcolilor.- Transferul de decizie de la nivelul central la cel local s-a desfăşurat în ritmuri diferite pediversele domenii ale sistemului – curriculum, resurse, administrarea unităţii de învăţământ, politici depersonal etc, într-un cadru legislativ în care persistă prevederi contradictorii, generând astfel uneleincoerenţe şi disfuncţionalităţi în sistem. 5. Impactul procesului de descentralizare asupra parteneriatului şcoală – comunitatelocală Impactul estimat al procesului de descentralizare vizează aspecte importante aleparteneriatului şcoală – comunitate şi anume: a) la nivelul şcolii:– democratizarea vieţii şcolii;– inovaţie şi diversificare a ofertei şcolare;– asumarea responsabilă a deciziilor privind calitatea procesului instructiv-educativ şi acondiţiilor de realizare a acestuia; b) la nivelul consiliului local:– implicarea reală şi efectivă în funcţionarea şi dezvoltarea serviciului educaţional;– asumarea de către autorităţile locale a responsabilităţii privind furnizarea de serviciieducaţionale;– dezvoltarea comunităţii prin transformarea şcolii în centru de informare şi dezvoltare pentrucomunitate; c) la nivelul societăţii:- corelarea mai bună dintre oferta şi cererea pe piaţa muncii;- integrarea socială prin diferenţiere a absolvenţilor, în funcţie de competenţe şi opţiuni;- promovarea valorilor autentice şi a tradiţiilor specifice. IV.II Dezvoltarea comunitară şi influenţa sa asupra instituţiei şcolare 1. Dezvoltarea comunitară şi efectele ei asupra dezvoltării şcolii Caracteristicile unei comunităţi dezvoltate Şcoala, alături de alte instituţii care funcţionează în comunitate este direct influenţată denivelul de dezvoltare comunitară. În esenţă dezvoltarea comunităţii vizează evoluţia acesteia, unproces de intervenţie complexă, planificată, care are ca scop creşterea capacităţii comunităţii de a-şipune în practică propria viziune de dezvoltare. Dezvoltarea comunitară urmăreşte, promovarea “binelui comun”, încurajează sentimentul deapartenenţă al individului la aceasta şi-l face responsabil de dezvoltare. În această perspectivă “dezvoltarea comunitară” poate fi definită ca un proces social princare indivizii dintr-o comunitate controleaza tot mai bine şi se adaptează tot mai bine la aspectelespecifice ale unei lumi în permanentă schimbare.
  • 16. Dezvoltarea comunitară este o evoluţie planificată în care aspectele economice, sociale,culturale, de mediu, administratice contribuie la realizarea unui mai “bine comun”, la bunăstareacomunităţii şi a oamenilor care fac parte din ea. Membrii comunităţii acţionează colectiv pentru asoluţiona problemele comunităţii, iniţiativele variind ca intensitate şi întindere de la iniţiative luate degrupuri mici până la iniţiative majore care implică întreaga comunitate. 1.3 Factorii dezvoltării comunitare Dezvoltarea comunitară este dependentă de o multitudine de resurse: naturale, umane,financiare, de infrastructură. Resursele naturale sunt cele furnizate de natură: pământul, apă, aer, minerale şi metale desuprafaţă/subteran, petrol şi gaze naturale, păduri, vegetaţie, viaţă sălbatică. O bună gestionare şiadministrare a acestora aduce bunăstare comunităţii şi membrilor săi. Resursele umane sunt deosebit de importante în dezvoltarea comunitară şi vizează: familii şistiluri de viaţă sănătoase, capacitatea de a construi, educa şi pregăti, planificarea carierei, valori şinorme etc. Resursele financiare sunt importante în dezvoltarea comunitară în măsura în care ele suntlocalizate, atrase şi cheltuite adecvat la nivelul comunităţii. Infrastructura este o parte necesară a dezvoltării comunitare. Aici putem include structuri şiconstrucţii fizice, transport, sisteme de comunicaţii, sisteme electrice, hidrotehnice, canalizare,încălzire, curăţenie şi gestionarea deşeurilor etc. Nu trebuie să facem însă abstracţie de istoria comunităţii, de contextul socio-economic şiistoric în care se dezvoltă o comunitate. În România dezvoltarea comunitară este diferită de la o regiune la alta şi este dependentă delocalizarea geografică, de nivelul dezvoltării economice şi sociale. 2. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară Dezvoltarea şcolii trebuie privită din cel puţin două perspective:- aceea a eforturilor depuse de către comunitate în ansamblu în scopul dezvoltării: autorităţiactive, oameni implicaţi, nivelul investiţiilor crescut, venituri bune pe cap de locuitor, investiţii îninfrastructură în general şi în infrastructura şcolii etc.;- eforturi depuse de către şcoală în scopul adaptării la cerinţele comunităţii: managementparticipativ, conlucrare cu autorităţile, părinţii, implicare a cadrelor didactice şi pregătirea adecvată aacestora etc. Dezvoltarea comunităţii în care funcţionează o şcoală o influenţeză decisiv pe acesta dinurmă. Fenomene precum: scăderea natalităţii, migraţia forţei de muncă tinere, îmbătrânireapopulaţiei, schimbarea structurii ocupaţiilor etc. influenţeză viaţa şcolii, mai ales a perioadei deşcolarizare obligatorie. Pe de altă parte, infrastructura nedezvoltată, accesul greu la unităţile şcolare,insuficienţa spaţiilor de învăţământ, lipsa spaţiilor de cazare pentru copiii ale căror familii locuiescdeparte de şcoală, lipsa de salubritate etc., influenţeză viaţa de zi cu zi a şcolii. Într-o comunitateinterdependenţa aspectelor sociale conduce la funcţionalitatea sa. Dacă de exemplu, autorităţile nuse preocupă pentru sporirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor (nu gestionează corespunzător:reţelele de apă şi canalizare, electricitate, managementul deşeurilor, nu întreţine reţeaua de străzi),locurile de muncă lipsesc etc. – tinerii sunt tentaţi să părăsească localitatea, natalitatea scade şiacest lucru poate duce la desfiinţarea unităţilor şcolare. Relaţia şcoală comunitate locală este influenţată de o multitudine de factori printre careputem enumera:- mediul social al comunităţii (rural, urban, mărimea comunităţii, întindere geografică etc.).- gradul de cultură, nivelul studiilor populaţiei care îşi trăieşte viaţa în comunitate – influenţezăşi viaţa şcolii. Modelul social al profesiilor de succes, modelele oferite de către cei apropiaţi copiilorinfluenţează şi gradul acestora de aspiraţii.- profesiile dominante în comunitate – pot deveni atât modele pentru copii dar pot dicta şi oanumită orientare a şcolii către pregătirea copiilor în domeniul profesiilor cerute de către comunitate,de agenţii economici activi;- dezvoltarea economică şi tehnologică a comunităţii;- reprezentările sociale, mentalităţile şi atitudinile privind educaţia copiilor, nivelul aspiraţiilorfamiliilor faţă de educaţia copiilor;- valoarea acordată studiilor şi profesiilor;- percepţia privind misiunea şcolii în comunitate;- componenţa demografică a comunităţii: ritmul creşterii demografice, structura pe vârste apopulaţiei, tipul de familii, structura ocupaţională a locuitorilor etc.
  • 17. Considerăm că o şcoală dezvoltată într-o comunitate este motorul dezvoltării comunitare.Iniţiativele parteneriatului vin de cele mai multe ori din partea şcolii. Parteneriatul şcolii cu alţireprezentanţi ai comunităţii se dezvoltă pe acele componente care au responsabilităţi, intereseprivind copiii şi familiile acestora. Parteneriatul produce efecte benefice atât pentru şcoală, copii,familii dar şi pentru comunitate. Şcolile care au acces la mai multe resurse ale comunităţii (umane,materiale, informaţionale, tehnologice) pot dezvolta forme de manifestare ale parteneriatului şcoală –comunitate diverse şi centrate pe nevoile comunităţii. Pe de altă parte, gestionarea optimă a problemelor educaţionale şi sociale identificate decătre şcoală este dependentă de gradul în care şcoala este responsabilă de propriul management.Prin descentralizarea unităţilor de învăţământ se încearcă sporirea ariei de responsabilitate a şcolii înprivinţa propriului management. Cu cât şcoala are responsabilităţi mai mari în ceea ce priveştepropriul management, cu atât parteneriatul este mai posibil. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară presupune un efort de voinţă din partea celorimplicaţi dar şi o opţiune mangerială. În opinia noastră nu putem vorbi de o dezvoltare adecvată aşcolii în context comunitar fără a ţine seamă de toate aspectele enumerate. Deşi investite cu aceleaşiroluri sociale, şcolile funcţionează în comunităţi diferite, gradul de dezvoltare al acestora estedependent de resursele comunităţii, de tipul de management adoptat de conducerea şcolii dar şi denevoile beneficiarilor de servicii educaţionale: copii, familii, adulţi etc. O şcoală dezvoltată este aceea care răspunde adecvat unei game cât mai mari de nevoi alebeneficiarilor săi, dispusă şi implicată în parteneriate, flexibilă şi cu oameni pregătiţi şi motivaţi.IV. II. 3 PROPUNERI DE PROGRAME PENTRU DEZVOLTAREA PARTENERIATULUIŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ În realizarea prezentei cercetări am plecat de la premisa că la nivel local, comunităţile sedezvoltă diferit, au caracteristici care le diferenţiază. Şcoala, ca instituţie centrală a comunităţii locale,se dezvoltă şi ea conform unor direcţii locale. În cercetarea noastră am încercat să aducemargumente care să certifice cele afirmate. I. OBIECTIVELE CERCETĂRII:1. Identificarea rolurilor agenţilor comunitari din perspectiva parteneriatului şcoală – comunitate;2. Descrierea factorilor care contribuie la creşterea coeziunii din cadrul parteneriatului şcoală –comunitate locală;3. Identificarea posibilelor forme de organizare a parteneriatului şcoală – comunitate locală.4. Identificarea blocajelor care pot apărea în parteneriatul şcoală – comunitate locală;5. Identificarea unor soluţii de optimizare a parteneriatului şcoală – comunitate. II. IPOTEZELE CERCETĂRII: Ip. 1 Dacă şcoala are iniţiativa organizării unor forme de parteneriat relevante pentrucomunitate atunci, este posibil ca diverşi parteneri să se alăture activităţilor iniţiate de cătreşcoală;Ipoteze de lucru:a. Parteneriatul se dezvoltă pe componentele comunităţii care au interes pentru copii;b. Dacă parteneriatul şcoală – agenţi comunitari există atunci, produce efecte beneficepentru ambele părţi. Ip. 2 Dacă şcoala are acces la mai multe resurse ale comunităţii (umane, materiale,informaţionale, tehnologice) atunci, formele de manifestare ale parteneriatului şcoală –comunitate sunt mai diversificate şi mai centrate pe nevoile comunităţii;Ipoteze de lucru:c. Cu cât şcoala are responsabilităţi mai mari în ceea ce priveşte propriul managementcu atât dezvoltarea parteneriatului este mai posibilă;d. Parteneriatul instituţional între şcoală şi agenţii comunităţii este mai prezent înmediul urban decât în mediul rural. III. UNIVERSUL CERCETĂRII Nu ne propunem ca prin cercetarea noastră să extragem date semnificative statistic la nivelnaţional. Aşa cum am mai afirmat, şcolile, din perspectiva parteneriatului cu comunitatea locală, sedezvoltă diferit. Fiecare şcoală funcţionează într-un context local diferit din mai multe puncte devedere: istoric, economic, al resurselor umane (demografie, structură etc.), al resurselor naturale, alperspectivelor de dezvoltare, culturale etc. De aceea, considerăm că, o analiză de tip statistic la nivelnaţional nici nu poate fi posibilă fără să ştirbim din specificul local, din „originalitatea” locului. În
  • 18. funcţie de acest specific, nevoile de dezvoltare instituţională locală ale şcolii sunt diverse. De aceea,pe baza analizei specificului local, utilizând instrumente de analiză proprii, vom creiona câteva direcţiide dezvoltare locală pentru fiecare din şcolile studiate. Analiza realizată a avut în vedere şcoli carefurnizează educaţie pentru nivelul de şcolarizare obligatoriu (şcoli generale). În cazul altor tipuri deinstituţii de învăţământ parteneriatul poate avea nuanţe diferite influenţate de obiectivele acestortipuri de şcoli, de caracteristicile populaţiei şcolare etc. Universul prezentei cercetării cuprinde mai multe domenii: - instituţional: şcoli, autorităţi, instituţii locale (unităţi medicale, poliţia, biserica), agenţieconomici locali, ONG-uri care au dezvoltat programe de parteneriat sau care ar putea fi interesatede astfel de programe. Instituţiile şcolare studiate sunt în număr de 3:- Şcoala cu clasele I – VIII din localitatea Puieşti de jos, com. Puieşti, jud. Buzău;- Şcoala cu clasele I - VIII, din comuna Băleşti, jud. Vrancea;- Şcoala cu clasele I – VIII, nr. 1 „Sfinţii Voievozi”, sectorul I, Bucureşti Motivaţiile alegerii celor 3 şcoli sunt multiple:- Comunităţile unde acestea funcţionează sunt diferite: o şcoală care funcţioneazăîntr-o comunitate teritorială întinsă, cu o unitate şcolară coordonatoare şi alte şcoli subordonate (7sate) - Şcoala cu clasele I – VIII din localitatea Puieşti de jos, com. Puieşti, jud. Buzău; o şcoală carefuncţionează într-o comunitate teritorială compactă, un sat comună - Şcoala cu clasele I - VIII, dincomuna Băleşti, jud. Vrancea; o şcoală care funcţionează în mediul urban - Şcoala cu clasele I – VIII,nr. 1 „Sfinţii Voievozi”, sectorul I, Bucureşti. Realităţile sociale din comunităţile studiate sunt diverse –structura populaţiei diferită, ocupaţii principale ale populaţiei sunt diferite, posibilităţi economice şi dedezvoltare diferite, resurse locale diferite, istoric specific pentru fiecare şcoală/comunitate etc.;- 2 şcoli sunt din mediul rural şi 1 din mediul urban;- şcoala din localitatea Băleşti, judeţul Vrancea funcţionează într-o comunitatecompactă, un sat comună, fiind singura unitate de învăţământ din comunitate care are arondată şi ounitate de învăţământ preşcolară;- şcoala din Comuna Puieşti are arondate mai multe şcoli mai mici aflate în satelecomunei. Comuna Puieşti are 7 sate iar unităţile şcolare sunt dispuse astfel: Şcoala cu clasele I – VIIINicoleşti (deserveşte satele Nicoleşti şi Dăscăleşti), Şcoala cu clasele I – VIII Puieşti de jos(deserveşte satele: Puieşti de jos – centru de comună, Puieşti de sus, Lunca, Plopi, Măcrina), Şcoalacu clasele I-IV Măcrina. Trebuie menţionat faptul că pe raza comunei funcţionează 5 unităţipreşcolare (în satele: Măcrina, Puieşti de jos, Puieşti de sus, Nicoleşti şi Dăscăleşti).- Diversitatea comunităţilor studiate ne va ajuta să creionăm o imagine complexă arelaţiei şcoală – comunitate în contexte sociale diferite.- uman: părinţi, elevi, cadre didactice, preoţi, medici, reprezentanţi ai agenţiloreconomici, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale (primar, viceprimari, consilieri locali), poliţişti;- informaţional: statistici, lucrări de specialitate, site-uri, documente administrative,monografii ale şcolilor, documente cu caracter istoric etc. 1. METODE DE CERCETARE În demersul de cercetare folosesc mai multe metode:- ancheta pe bază de chestionar;- observaţia;- monografia;- analiza documentelor sociale;- studiul de caz;- interviul structurat;- biografia socială. V. INSTRUMENTE UTILIZATE IN CERCETARE V. 1 Principalul instrument de cercetare utilizat a fost: grila de evaluare a şcolii prin prismaparteneritului şcoală comunitate şi a gradului de dezvoltare comunitară care a vizat analiza atrei paliere temporale:- trecut - dimensiunea istorică a şcolii şi comunităţii locale;- prezent – situaţia şcolii şi a comunităţii în prezent;- viitor – dezvoltarea şcolii în context comunitar local. Pentru obţinerea informaţiilor necesare completării grilei am utilizat toate metodele decercetare enunţate: ancheta pe bază de chestionar, observaţia, monografia, analiza documentelor
  • 19. sociale, studiul de caz, interviul structurat, biografia socială. Toate acestea ne-au ajutat să facem oradiografie a şcolilor şi comunităţilor în care acestea funcţionează. Instrumentul I: Grila de evaluare a şcolii (ANEXA I)a urmărit următoarele dimensiuni:1. Dimensiunea istorică a şcolii şi comunităţii2. Resurse locale de dezvoltare actuale3. Dimensiunea resurse umane4. Conducere şi management5. Resurse informaţionale6. Comunicare7. Cultură8. Resurse strategice9. Resurse materiale10. Resurse financiare11. Alte resurse12. Programe în parteneriat13. Disponibilitatea pentru parteneriat Instrumentul propune o posibilă grilă de evaluare a şcolii prin prisma partenerituluişcoală comunitate şi a gradului de dezvoltare comunitară. Această grilă nu este una exhaustivă,ea poate fi îmbunătăţită şi nuanţată. Rezultatele unei analize complexe, realizate prin aplicareacriteriilor acestei grile îi poate ajuta atât pe managerii şcolari cât şi pe ceilalţi reprezentanţi aicomunităţii să realizeze o strategie de dezvoltare a şcolii coerentă şi să o pună în aplicare. V.2 În cercetare Ancheta pe bază de chestinar este aplicată mai multor agenţi comunitaridin comunităţile studiate: elevi; părinţi; cadre didactice; primari şi viceprimari, consilieri locali; medici;poliţişti; preoţi; reprezentanţilor agenţilor economici. Instrumentul II: Chestionarul Pentru fiecare categorie de agenţi comunitari a fost elaborat un chestionar, urmărindvariabile comparabile, care cumulate, pot da o imagine asupra percepţiei şcolii şi a rolurilor acesteiaîn comunitatea locală precum şi posibilităţi de dezvoltare de parteneriate la nivel local. Chestionarul aplicat elevilor (Anexa II): Chestionarul a fost aplicat colectiv (în timpul orelor, cu sprijinul cadrelor didactice) şi acuprins 11 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau:- identificarea noţiunilor caracteristice ale şcolii, familiei şi şcolii/familiei (împreună) – (elevilor lise cerea să scrie primele trei cuvinte care le vin în minte atunci când aud aceste cuvinte);- percepţia copiilor despre implicare părinţilor în viaţa şcolii;- identificare activităţilor extraşcolare/extracurriculare care sunt organizate de către şcoală(aşa cum sunt ele percepute de elevi);- identificarea activităţilor extraşcolare pe care elevii le au. Chestionare aplicate părinţilor (Anexa III): Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 26 de întrebări (închise, deschise, mixte, cuvariante la alegere) care vizau:- identificarea noţiunile caracteristice ale şcolii, familiei şi şcolii/familiei (împreună) – (părinţilorli se cerea să scrie primele trei cuvinte care le vin în minte atunci când aud aceste cuvinte);- identificarea gradului în care părinţii sunt mulţumiţi de diferite aspecte ale şcolii;- Frecvenţa vizitelor la şcoală a părinţilor;- Identificarea persoanelor pe care părinţii le contactează atunci când vin la şcoală;- Implicarea şi disponibilitatea părinţilor în viaţa şcolii;- Procedurile de consultare cu părinţii folosite de şcoală (contactarea părinţilor, alegereaacestora în structurile representative, alegerea manualelor, a disciplinelor opţionale);- Percepţia părinţilor faţă de colaborarea dintre şcoală şi agenţii comunitari. Chestionare aplicate cadrelor didactice (Anexa IV): Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 12 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau:- climatul organizaţional al şcolii;- identificarea unor practici la nivelul şcolii care să ne indice tipul de management întâlnit înşcoală (identificarea elementelor de management participativ);- formele de perfecţionare continuă pe care le-au urmat cadrele dicatice (arată interesul dar şigradul de acces al cadrelor dicatice din mediul rural la activităţi de perfecţionare);- formele de parteneriat şi colaborare desfăşurate de către şcoală la nivel local şi percepţiacadrelor didactice faţă de acestea precum şi posibilităţile de dezvoltare în această direcţie.
  • 20. Chestionarul aplicat reprezentanţilor autorităţilor publice locale: primărie şi consiliulocal (Anexa V) Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 19 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau parteneriatul şcoală – autorităţi locale şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor autorităţilor locale faţă de rolurile pe care le îndeplineşte şcoala încomunitate;- percepţia reprezentanţilor autorităţilor locale faţă de rolurile pe care le îndeplinesc autorităţilelocale faţă de şcoală în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – autorităţi locale;- rolul autorităţilor locale în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – autorităţi locale;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – autorităţi locale şi posibile soluţii pentruîmbunătăţirea parteneriatului. Chestionarul aplicat agenţilor economici (Anexa VI): Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 11 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau parteneriatul şcoală – agenţi economici şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia agenţii economici faţă de rolurile pe care le îndeplineşte şcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – agenţi economici;- rolul agenţilor economici în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – agenţi economici;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – agenţi economici şi posibile soluţii pentruîmbunătăţirea parteneriatului. Chestionarul aplicat reprezentanţilor bisericii (preoţi) (Anexa VII) Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 15 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau parteneriatul şcoală – biserică şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor bisericii faţă de rolurile pe care le îndeplineşte şcoala încomunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – biserică;- rolul bisericii în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – biserică;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – biserică şi posibile soluţii pentruîmbunătăţirea parteneriatului. Chestionarul aplicat reprezentanţilor unităţilor sanitare (medici) (Anexa VIII) Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 15 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau parteneriatul şcoală – unităţi sanitare şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor unităţilor sanitare faţă de rolurile pe care le îndeplineşte şcoala încomunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – unităţi sanitare;- rolul unităţilor sanitare în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – unităţi sanitare;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – unităţi sanitare şi posibile soluţii pentruîmbunătăţirea parteneriatului. Chestionarul aplicat reprezentanţilor poliţiei (Anexa IX) Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 13 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variantela alegere) care vizau parteneriatul şcoală – poliţie şi evidenţierea următoarelor aspecte:- perceţia reprezentanţilor poliţiei faţă de rolurile pe care le îndeplineşte şcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – poliţie;- rolul poliţiei în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – poliţie;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – poliţie şi posibile soluţii pentru îmbunătăţireaparteneriatului. VI. REZULTATELE CERCETĂRII VI.1.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I – VIII Puieşti
  • 21. Analiza datelor rezultate din efectuarea cercetării ne relevă câteva concluzii cu privire lanivelul de dezvoltare şcolară şi direcţii de acţiune viitoare din perspectiva parteneritului. Datele adunate, în cazul şcolii Puieşti confirmă ipotezele cercetării. Şcoala s-a dezvoltat şi aevoluat o dată cu evoluţia comunităţii locale. Viaţa sa a fost şi este influenţă de ceea ce se întâmplăla nivelul comunei. Formele de parteneriat identificate sunt dezvoltate cu preponderenţă pe acelecomponente care au ca principal beneficiar elevul. Şcoala analizată este bine dezvoltată, recunoscută pe plan local ca o instituţie însemnată.Aceasta confirmă ipoteza conform căreia, accesul la resurse diverse ale comunităţii, a condus laexistenţa unei şcoli bine dezvoltate şi recunoscute la nivel comunitar. Buna colaborare cu autorităţile locale a făcut posibil ca şcoala, cel puţin din punct de vederematerial, să aibă o dezvoltare bună. Reprezentanţii primăriei şi ai consiliului local au conştientizat faptul că, investiţia îninfrastructura locală şi servicii este unul din motoarele dezvoltării, că locuitorii unei comune sunt cuatât mai motivaţi să rămână să locuiască, să muncească, să investească în plan local cu cât auacces mai mare la servicii şi utilităţi publice. Astfel, comuna a fost racordată la reţeaua de apă, s-auasfaltat căi de acces, a fost construită o sală de sport modernă, reconstruite / consolidate: clădirileprimăriei, 2 biserici, localurile şcolilor.Infuzia de fonduri în infrastructură conduce la creşterea motivaţiei atât pentru personalul didactic câtşi al elevilor, familiilor acestora, locuitorilor comunităţii. Comunitatea se prezintă ca una în plină dezvoltare, agenţii comunitari percep rolul pe care îlau în parteneriat cu şcoala, conştientizează efectele benefice ale parteneriatului asupra comunităţii şia reprezentaţilor acesteia. În privinţa şcolii, deşi sunt făcute eforturi permanente pentru întreţinerea / dotarea şcolii,acesta mai are o serie de nevoi materiale:- renovarea spaţiilor şcolilor comunei (în prezent este consolidat şi reamenajat localul şcolii dinPuieşti de jos). Existenţa mai multor localuri ale şcolilor şi unităţilor preşcolare pe raza comunei faceca şi efortul autorităţilor locale să fie mai mare. De asemenea, faptul că unele localuri ale şcolilor dinsatele unde nu mai pot fi organizate clase ca urmare a lipsei copiilor sunt dezafectate, impune unefort de conservare al localurilor sau o redistribuire a acestor spaţii pentru a fi folosite în alte scopuri;- dotarea şcolilor şi a unităţilor preşcolare cu materiale şi mijloace didactice moderne. Este onevoie resimţită de cadrele didactice şi care condiţionează în bună măsură oferirea unei educaţii decalitate;- dotarea şcolilor din satele Dăscăleşti şi Măcrina cu centrale pentru încălzire. Acestă dotare aroferi un plus de siguranţă şi confort copiilor şi cadrelor didactice dar ar crea şi necesitatea alocăriiunor resurse umane suplimentare care să se ocupe cu întreţinerea acestora;- primăria şi şcoala în analizele făcute în plan local semnalează necesitatea susţinerii activităţiide educaţie preşcolară prin construirea unui local adecvat pentru grădiniţa din Puieşti şi funcţionareaacesteia cu program prelungit. Acest lucru presupune un efort consistent din partea autorităţilorlocale: construirea spaţiilor, dotarea, angajarea de personal pentru susţinerea programului prelungitpentru pregătirea şi servirea mesei, supravegherea programului de somn. Tinând cont că multedintre femeile care au copii de vârste preşcolare sunt casnice, că în comunitate copiii mai sunt încăsupravegheaţi de bunici, se impune o analiză atentă a nevoilor pe termen mediu şi lung;- sporirea numărului de calculatoare şi conectarea acestora la reţeaua de internet. Acest lucruoferă copiilor posibilitatea să înveţe, le oferă copiilor şi cadrelor didactice posibilitatea de a aveaacces mai facil la informaţii. O posibilă soluţie la acestă problemă ar fi solicitarea unei sponsorizăridin partea agenţilor economici care oferă servicii de cablu la nivelul comunei. Acestă solicitare poateveni fie din partea reprezentanţilor şcolii, fie ai autorităţilor locale sau poate fi o cofinanţare a acestoraa costului de acces. În ce priveşte resursele umane pot fi desprinse mai multe concluzii:- în satele mai dezvoltate ale comunei rata natalităţii este relativ constantă ceea ce asigurăsustenabilitatea funcţionării şcolilor pe termen mediu. Şcoala şi autorităţile au identificat ca pe oameninţare faptul că populaţia comunei are tendinţe de îmbătrânire ceea ce conduce la scădereanatalităţii. Pentru asigurarea populaţiei şcolare o posibilă soluţie ar fi şcolarizarea copiilor de etnierromă, a căror natalitate este crescută. Problema care se pune este însă că familiile acestor copii nuvalorizează educaţia, abandonul şcolar întâlnit este în rândul acestor copii este mare. Se maiîntâlnesc încă practici de căsătorie a copiilor minori în rândul acestei populaţii. Şcoala şi autorităţile înacest caz trebuie să-şi unească eforturile. Şcoala, ca o posibilă soluţie la analfabetismul populaţiei deetnie rromă, îşi propune realizarea unor cursuri de alfabetizare pentru aceasta (majoritatea rromilorsunt analfabeţi). Sunt însă două probleme majore: motivarea populaţiei rrome de a participa la acestecursuri (nu le văd utilitatea) şi resursele financiare necesare unui astfel de program. Accesarea unor
  • 22. fonduri nerambursabile, fie în numele şcolii sau al autorităţilor locale, fie înfiinţarea unei organizaţiineguvernamentale care să poată accesa fonduri nerambursabile (asociaţie a comunităţii, asociaţiede profesionişti etc.) pot fi soluţii pentru finanţarea unor cursuri destinate adulţilor. În ce priveştemotivarea populaţiei adulte rrome pentru participarea la cursuri, poate trebuie făcută o consultare cureprezentanţii acestora. De asemenea, părinţii trebuie informaţi şi consiliaţi cu privire la efecteleabandonului şcolar, la căsătoria timpurie a copiilor. În comună populaţia de etnie rromă este foartesăracă, nu migrează, mijloacele de subzistenţă fiind asigurate de munca în agricultură, ca zilieri şiprin acordarea de ajutoare sociale de la primărie. Un alt fapt de menţionat este acela că în rândulacestei populaţii, mai ales în rândul bărbaţilor, este frecvent alcoolismul, combaterea şi prevenireaacestuia poate fi făcută prin acţiuni concertate ale autorităţilor, unităţilor sanitare, şcolii, poliţiei etc.;- o altă problemă sesizată este aceea a numărului mic de copiii la şcoala din Măcrina, care aimpus organizarea de clase cu predare simultană (a I - a cu a III-a şi a II-a cu a IV-a). Procesul deînvăţământ este astfel greoi, rezultatele şcolare ale copiilor sunt scăzute. Am identificat două posibilesoluţii: fie se fac demersurile necesare pentru aprobarea funcţionării unor clase cu efectiv redus, fie,copiii să fie transportaţi în şcolile din Puieşti de jos şi Nicoleşti;- în rândul copiilor întâlnim şi situaţii în care părinţii acestora sunt plecaţi la muncă înstrăinătate. Este necesară urmărirea mai îndeaproape a acestor copii, sesizarea situţiilorproblematice, care pot apărea, unităţilor de asistenţă socială precum şi consilierea şi informareapărinţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au faţă de copii;- în ce priveşte cadrele didactice, procentul mare de cadre didactice navetiste (40% din totalulcadrelor didactice ale şcolii) creşte riscul migrării acestora. Acest risc este dublat de procentulasemănător de suplinitori care, de asemenea, pot migra uşor. Din păcate, numărul de ore alocatpentru unele discipline nu asigură normarea în totalitate a unora dintre posturi. Accesul facil înlocalitate, prezenţa mijloacelor de transport în comun, a căilor de acces adecvate, apropierea de oraşa localităţii (la 14 km. de oraşul Râmnicu Sărat) fac însă ca naveta cadrelor didactice să fie uşoară,şcoala să fie atractivă pentru cadrele didactice din afara şcolii. Ca puncte bune în caracterizarea şcolii mai putem menţiona: faptul că toate cadrele didacticesunt calificate, multe cadre didactice sunt tinere şi numai un cadru didactic este pensionar.- o altă problemă pe care o semnalăm este aceea a implicării cadrelor didactice în activităţiextraşcolare şi extracurriculare. Deşi se declară deschise pentru implicare, motivaţia acestora poatefi fluctuantă. Activităţile de acest tip pot fi influenţate şi de faptul că mulţi profesori sunt navetişti.Valorizarea celor imlplicaţi, evidenţierea lor în diverse manifestări culturale, premierea celor curezultate pot fi căi de motivare a celor implicaţi;- analizând punctele strategice menţionate în documentele şcolii am întâlnit ca punct dereferinţă faptul că şcoala, ţinând cont de datele sale istorice (de faptul că a mai funcţionat o astfel deşcoală în localitatea Nicoleşti), să înfiinţeze în anul şcolar 2007 – 2008 o clasă specifică Şcolii deArte şi Meserii în care elevii să fie pregătiţi în meserii cerute pe piaţa locală de forţă de muncă: zidar,tâmplar, fierar, croitor etc. Acest lucru nu s-a realizat în perioada menţionată. Dacă acest dezideratva fi menţinut, şcoala şi autorităţile locale trebuie să identifice posibilităţlie legale pentru un astfel dedemers precum, logistica necesară şi sursele de finanţare aferente. De asemenea, se impune oanaliză a cerinţelor locale de forţă de muncă precum şi a aspiraţiilor copiilor şi a familiilor acestora. În strategia de dezvoltare a şcolii ca punct slab este menţionat faptul că unii copiiabandonează şcoala după cele 8 clase oferite în plan local. Din documentele şcolare rezultă că toţicei care absolvă cele opt clase merg mai departe cu pregătirea şcolară (liceu, şcoala de arte şimeserii). În cazul copiilor cu risc de abadon, şcoala, autorităţile, familiile trebuie să-şi uneascăeforturile, să consilieze familiile, să identifice surse pentru acordarea de sprijin material;- deşi cazurile de violenţă şcolară nu sunt foarte grave, cadrele didactice menţionează ocreştere a acesteia în rândul copiilor (din chestionare şi din planul strategic). Este o tendinţăsemnalată la nivelul întregii ţări. Consilierea copiilor (de către un specialist), informarea despreriscurile şi consecinţele unor astfel de manifestări, implicarea poliţiei, reprezentanţilor unităţilorsanitare, bisericii etc. în aceste activităţi pot fi soluţii pentru diminuarea violenţei;- ca şi manifestări de cultură organizaţională şcoala îşi propune reînvierea tradiţiilor culturaleprin desfăşurarea de activităţi extraşcolare şi extracurriculare prin organizarea de manifestăriprecum: hora satului (a fost organizată în colaborare cu Primăria), şezători, claca, urări de sărbătorietc. Aşa cum am văzut, aceste manifestări culturale există, sunt vizibile în comunitatea locală şiapreciate. Pentru întârirea imaginii şcolii şi marcarea specificului acesteia în comunitate şi regiunepoate ar fi indicat ca acesta să adopte un nume care să o diferenţieze de alte şcoli precum şi a uneizile a şcolii în care să fie organizate acţiuni comune cu actorii comunitari (părinţi, autorităţi, polţie,biserică etc.).
  • 23. Un alt punct strategic menţionat de către şcoală este realizarea unei monografii complete aşcolii. Este benefic un astfel de demers din perspectiva culturii organizaţionale a şcolii. Deasemenea, în demers pot fi implicate mai multe persoane: cadre didactice, copii, bătrânii satului,persoane reprezentative din comunitate etc.- dacă analizăm componenta informaţională constatăm că în curriculum la decizia şcolii ofertaeste puţin variată, unele dintre discipline sunt impuse pentru completarea normei unor cadredidactice. Atât copiii cât şi părinţii acestora propun ca părinţii şi elevii să se implice mai mult înalegerea manualelor şi a disciplinelor opţionale. Acest lucru presupune însă şi un comportamentadecvat din partea cadrelor didactice, o deschidere către comunicare, informarea şi consilieraepărinţilor, diversificarea ofertei educaţionale a şcolii;- În ce priveşte relaţia cu familia, şcoala îşi propune colaborarea mai strânsă cu părinţii pentruarmonizarea opţiunii acestora cu oferta educaţională a şcolii precum şi pentru diversificarea surselorde finanţare (nu se precizează cum), cuprinderea în Consiliul de Administraţie al şcolii a 1 - 2reprezentanţi ai părinţilor. Deşi formal, Comitetele de părinţi există, în plan operaţional acestea nusunt funcţionale în totalitate. Aşa cum am văzut şi din datele furnizate de chestionarea părinţilor, mulţidintre părinţi nu sunt foarte mulţumiţi de colaborarea cu şcoala, mai ales de modalităţile decomunicare cu acesta. Marea majoritate a părinţilor se declară deschişi colaborării. În opinia noastră,şcoala ar trebui să regândească procedurile de consultare cu părinţii, să organizeze mai des întâlniricu aceştia, să îi consulte nu numai în probleme care privesc situaţia şcolară a copiilor. Din analizasituaţiei prezente a şcolii, din opinia copiilor, reiese că şcoala desfăşoară multe activităţi extraşcolare,sportive, culturale, foarte apreciate de copii, dar care sunt puţin cunoscute de către părinţi. Şi dinanaliza altor date obţinute putem trage concluzia că şcoala este în continuare un spaţiu demanifestare al cadrelor didactice şi copiilor, familia fiind cea care colaborează mai degrabă tradiţionalcu aceasta (şedinţe, discuţii cu profesorii şcolii). Copii văd şcoala ca pe un loc în care socializează,învaţă dar şi ca pe un loc care provoacă stres, frustrare. În ce priveşte colaborarea cu familiile lor aşcolii, deşi doresc o mai strânsă colaborare, o implicare concretă a părinţilor (activităţi sportive,culturale) văd relaţia cu şcoala ca pe una stresantă. Acest lucru poate fi rezultatul practicilor decomunicare cu părinţii, aceştia sunt chemaţi la şcoală când sunt probleme, la şedinţe se discutărezultate şcolare, probleme de comportament ale copiilor. Părinţii de multe ori resimt ei înşişi acestărelaţie ca pe una frustrantă;- Ceilalţi agenţi comunitari, deşi au o bună relaţie de colaborare în plan local, aceasta ţine totde manifestarea unor roluri ale instituţiilor pe care le reprezintă. Este de apreciat însă, că întâlnim lanivelul comunităţii prezentate, multe practici de colaborare şi parteneriat, un climat adecvat şideschis;- Din analiza răspunsurilor la chestionarele aplicate consilierilor locali rezultă că aceştia au maidegrabă o idee vagă faţă de rolurile pe care le au de îndeplinit în raport cu şcoala, marea majoritatespunând că acesta trebuie să finanţeze şcoala. De aceea considerăm că, reprezentanţii şcolii trebuiesă facă lobby pe lângă consilieri, să-i atragă în activităţi;- Primăria, printr-un contract făcut cu agenţii economici care asigură transportul local,finanţează transportul copiilor din satele comunei la şi de la şcoală. Achiziţionarea unui mijloc detransport propriu pentru şcoală paote ar fi o soluţie mai bună; Analiza datelor furnizate din chestionareale aplicate ne arată că, cei chestionaţi identifică oserie de bariere care stau în calea unei mai bune colaborări dar şi posibile soluţii. În concluzie considerăm că, deşi parteneriatul şcolii cu agenţii comunitari în plan local estedestul de bine dezvoltat, eforturile pentru îmbunătăţirea acestuia trebuie să fie continue. VI.2.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I – VIII Băleşti Din cercetarea efectuată asupra Şcolii generale cu clasele I – VIII, Băleşti, putem tragecâteva concluzii cu privire la nivelul de dezvoltare şcolară şi direcţii de acţiune viitoare dinperspectiva parteneritului la nivel local. Realitatea comunităţii analizate ne confirmă ipoteza conformcăreia şcoala şi parteneriatul acesteia cu reprezentanţii comunităţii sunt dependente de nivelul dedezvoltare al comunităţii şi de specificul acesteia. În primul rând, şcoala funcţionează într-o localitate slab dezvoltată, atât în ce priveşteresursele cât şi serviciile locale. Comuna Băleşti este situată la graniţa judeţului Vrancea şi laaproximativ 19 km. de cea mai apropiată localitate urbană (Râmnicu Sărat). Până în anul 2008accesul în comună era dificil, între localitatea învecinată (Puieşti de jos) şi Băleşti, drumul de accesera dificil de accesat (drum de piatră). În anul 2008 acest neajuns a fost înlăturat. Accesul greoi,faptul că şcoala din localitate aparţine Inspectoratului Judeţean Vrancea, distanţa mare faţă de oraşulreşedinţă de judeţ (Focşani) fac şcoala neatractivă pentru cadrele didactice. Situaţia ocupării cupersonal didactic a şcolii (din totalul cadrelor didactice: 6 sunt navetiste, 4 necalificate, 2 pensionare,8 suplinitori (50%), 8 (50%) au vechime de peste 20 de ani în învăţământ) sunt riscuri majore pentru
  • 24. şcoală. Personalul şcolii este fluctuant ceea ce-şi pune amprenta asupra calităţii actului didactic. Laacestă situaţie se adaugă starea de conflict a primarului cu reprezentanţii şcolii (cadrele didactice audescris diverse situaţii conflictuale care au avut loc) care conduce la un climat tensionat. Acestăsituaţie însă poate avea rezolvare, primarul în funcţie la data realizării cercetării nefiind reales pentruun nou mandat (2008 – 2012). Calitatea scăzută a terenului arabil, lipsa serviciilor şi facilităţilor (comuna are reţea de apănefuncţională, nu are acces la internet, mijloacele de transport în comun ajung rar în comună,asistenţa medicală este redusă), slaba posibilitate de a obţine un loc de muncă la nivel local, aucondus la migraţia masivă a forţei de muncă tinere. Acest fapt are efecte directe şi asupra şcolii, dinelevii şcolii 13,5% au ambii părinţi emigranţi, 31,76% trăiesc în familii monoparentale. Acestă situaţieridică probleme şcolii: este o cauză a absenteismului ridicat (30%), 1/3 dintre elevii şcolii nu maiurmează nici o formă de şcolarizare după încheierea celor opt clase oferite de şcoală, unii copii ş-auîntors împreună cu părinţii din străinătate şi doresc reintegrarea şcolară. Pentru diminuarea efectelor acestei situaţii, la nivel local, şcoala, alături de alţi agenţicomunitari trebuie să acţioneze. Posibile soluţii pot fi:- să apeleze la specialiştii serviciilor sociale (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şiProtecţia Copilului de la nivel judeţean) pentru asistena copiilor cu probleme;- consilierea părinţilor care doresc să plece/au plecat în străinătate, informarea acestoradespre efectele acestui fapt asupra copiilor, în colaborarea cu autorităţile, DGASPC, Poliţia);- monitorizarea manifestărilor comportamentale ale copiilor în şcoală şi în afara ei şiintervenţia atunci când este nevoie;- asigurarea siguranţei personale şi a bunurilor familiilor şi copiilor etc. În comună întâlnim o formă de parteneriat şi de valorificare a resurselor umane locale caretrebuie continuată. Sunt copii care, din diverse motive nu urmează şcoala mai departe de cele optclase absolvite şi care învaţă meserii de la meşterii locali (lemnărie, fierărie). De altfel, meşterii localisunt recunoscuţi ca buni profesionişti în plan local. Analiza datelor obţinute prin realizarea cercetării ne arată că familiile sunt în mare măsurăsărace (în şcoală sunt oferite 140 de alocaţii complementare), au un nivel de educaţie scăzut (nivelmediu de 8 clase). Părinţii trebuie îndrumaţi, informaţi, consiliaţi şi sprijiniţi pentru a-i încuraja şitrimite pe copii să-şi continue şcoala. Şcoala are numeroase nevoi materiale: are calculatoare insuficiente, clădirea trebuieconsolidată (se realizează în acest moment), dotarea şi mobilierul sunt învechite. Pentruîmbunătăţirea bazei materiale eforturile trebuie făcute atât de către şcoală cât mai ales de cătreautorităţile locale şi judeţene. Numărul de copii relativ constant, natalitatea bună de 6‰ reduc riscul ca şcoala să devinănefuncţională prin număr insuficienmt de elevi. O problemă majoră este aceea a abandonului şcolar, mai ales în rândul copiilor de etnierromă şi frecvenţa redusă a acestora la şcoală. Această problemă este întâlnită şi în alte şcoli,posibilele soluţii ţin de informarea familiilor, de realizarea unor activităţi valorizante pentru toţi copiii.Este dificil de rezolvat o astfel de problemă în condiţiile în care susţinerea familiilor faţă de activitateaşcolară practic nu există, multe dintre acestea fiind analfabete. Ca formă de parteneriat local întâlnim colaborarea şcolii cu Asociaţia Saint Leonard – Băleşti(ONG cu personalitate juridică). În cadrul acestei colaborări au fost realizate schimburi de experienţăîntre localităţi (România – Franţa) la care au participat copii, cadre didactice, părinţi. Bibliotecacomunală a fost dotată cu cărţi. Din păcate acestă colaborare nu mai este activă de câţiva ani,cadrele didactice şi-au exprimat însă dorinţa de a o reactiva. Manifestările culturale sunt la nivel local destul de restrânse, serbări, obiceiuri de iarnă.Şcoala are şi o revistă proprie dar care apare destul de rar, în formă xerocopiată şi prin efortul unuiadintre învăţătorii şcolii. Şcoala nu sărbătoreşte o zi a şcolii şi nu are site propriu. Se impun realizareamai multor demersuri în vederea creşterii manifestărilor culturale ale şcolii analizate. Adoptarea unuinume propriu care să o diferenţieze de alte şcoli din zonă, adoptarea unei zile a şcolii, organizareaunor manifestări culturale cu prilejul zilei şcolii, adoptarea în cadrul orelor de curs a unor teme caresă abordeze istoricul local pot contribui, în opinia noastră la creşterea culturii organizaţionale a şcoliianalizate. Din datele obţinute în urma cercetării apreciem că atmosfera din şcoală permite realizarea departeneriate locale. De altfel, şcoala valorifică resursele locale existente, organizează manifestăriculturale împreună cu biserica, a beneficiat de sponsorizări din partea agenţilor economici, areproceduri de comunicare cu părinţii (lectorate, şedinţe) etc. Starea de conflict cu primarul comunei afăcut ca dorinţa de implicare a cadrelor didactice în parteneriate să fie destul de redusă. Noul primarales pentru periada 2008 – 2012 şi-a manifestat deschiderea faţă de şcoală. Un punct benefic este
  • 25. disponibilitatea la cooperare şi parteneriat a agenţilor comunitari, disponibilitate exprimată închestionarele cercetării. Copiii apreciază mult activităţile extraşcolare organizate de şcoală: concursurile, orele deeducaţie sanitară, activităţile sportive. Copiii din comunitate au posibilităţi extrem de reduse depetrecere a timpului liber în afara activităţilor organizate de către şcoală. Putem spune că, în cazulcopiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, şcoala este singura constantă din viaţa acestora.Motivarea cadrelor didactice să se implice mai mult, găsirea unor posibilităţi de finanţare a activităţilor(sponsorizări, proiecte cu finanţare externă), implicarea concretă şi punctuală a diverşilorreprezentanţi ai comunităţii în activităţi (reprezentanţi ai poliţiei, agenţilor economici, unităţilorsanitare etc.) pot fi posibile soluţii pentru îmbunătăţirea posibilităţilor oferite copiilor. Considerăm că şcoala trebuie să-şi realizeze un plan strategic de dezvoltare, cel puţin petermen mediu. Ca puncte de dezvoltare strategică planul poate viza: atragerea şi menţinereacadrelor didactice (asigurarea cazării acestora, decontarea transportului, acordarea de stimulentefinanciare din resurse locale), consilierea şi informarea părinţilor şi copiilor (de etnie rromă, caremigrează, care se întorc îmreună cu părinţii lor din străinătate), îmbunătăţirea relaţiei de comunicarecu autorităţile locale, îmbunătăţirea bazei materiale, sprijinirea copiilor cu dificultăţi materiale,diversificarea ofertei extracurriculare etc. De asemenea, acesta trebuie să identifice şi să valorificedisponibilitatea de parteneriat exprimată de agenţii comunitari, implicarea persoanelor resursă şi nuîn ultimul rând realizarea în cooperare, în urma unor dezbateri, analize ale planului strategic.VI.2.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I – VIII , nr. 1 “SfinţiiVoievozi” Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi” sectorul 1, Bucureşti, reprezintă din multe puncte de vedere unexemplu de bune practici în ceea ce priveşte parteneriatul şi formele de manifestare ale acestuia. Situată în mediul urban, posibilităţile de acces la servicii şi resurse diverse sunt foarte mari.Şcoala are acces la informaţii, situată într-o zonă accesibilă a capitalei este foarte atractivă pentrucadrele didactice şi părinţi, are o bună imagine în zona în care funcţionează şi printre celelalte unităţişcolare. Realitatea şcolii analizate confirmă ipoteza conform căreia accesul la resurse multiple alecomunităţii conduce la o mare diversitate a parteneriatului şi răspund unei mai largi palete de nevoiale elevilor, familiilor acestora, cadrelor didactice. Dincolo de toate acestea însă, managementul şcolii a făcut din aceasta un punct de referinţăpentru mulţi părinţi, cadre didactice, elevi, alte şcoli. Şcoala este foarte bine dotată (chiar supradotată cu echipamente uneori insuficient folosite)şi oferă servicii diverse copiilor şi familiilor acestora: semiinternat, logopedie, consilierepsihopedagogică, asistenţă medicală, cursuri de alfabetizare pentru copiii care au abandonat şcoalaetc. Unitatea de învăţământ are o imagine proprie promovată în comunitate, are un nume care odiferenţiază printre alte şcoli, organizează multe manifestări care ţin de cultura organizaţională aşcolii (ziua şcolii, festivalul primăverii, are revistă proprie, site etc.) Cu toate acestea, în şcoală întâlnim şi o serie de neajunsuri:- cadrele didactice din şcoală sunt foarte bine pregătite şi se constată o relativă stabilitate aacestora. Supracalificarea cadrelor didactice din ciclul primar (majoritatea sunt institutori), nivelul micde salarizare al cadrelor didactice, raportat la nivelul de salarizare mediu al oraşului, cresc riscul demigraţie al personalului didactic;- şcoala organizează multe activităţi extraşcolare, se implică în activităţi de parteneriat,proiecte. Acest lucru presupune un efort suplimentar din partea cadrelor didactice, care, de cele maimulte ori sunt puţin dispuse, în lipsa unei motivaţii corespunzătoare, să se implice;- activităţile extraşcolare şi extracurriculare sunt foarte apreciate de copii dar prea puţincunoscute de către părinţi, mulţi dintre cei chestionaţi declarându-se nemulţumiţi de acestea. Cutoate că părinţii sunt implicaţi, consultaţi în alegerea disciplinelor opţionale, activităţi extraşcolare(excursii, proiecte, spectacole, activităţi sportive), aceştia ar trebui mai des informaţi şi implicaţi înactivităţi diverse astfel încât să le cunoască şi să le aprecieze;- o altă problemă semnalată de către cadrele didactice o reprezintă copiii de etnie rromă,manifestările comportamentale ale acestora, abandonul şcolar, lipsa de cooperare cu familia.Apreciem pozitive eforturile şcolii de a oferi acestor copii şansa de a învăţa în limba maternă, efortulcontinuu de integrare al acestora. Dar şcoala nu poate face singură totul, se impune o strânsălegătură cu reprezentanţii serviciilor sociale, cu poliţia, cu organizaţiile neguvernamentale;- diversitatea parteneriatelor încheiate, activităţilor derulate în comun cu diverşi actoricomunitari este benefică, dar în opinia noastră, aceste colaborări ar trebui să fie triate, conform unor
  • 26. priorităţi identificate de către şcoală. Altfel, apar riscuri precum: suprasolicitrii cadrelor didactice,implicărea în activităţi nerelevante.- un alt punct benefic este oferta educaţională a şcolii. Şcoala are o ofertă bogată de disciplineopţionale, cadrele didactice pregătite, dotarea bună a şcolii fac posibile aceste lucruri. De asemenea,şcoala organizează clase cu preadre intensivă a limbii engleze, a informaticii;- Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi” se doreşte un centru de resurse pentru comunitate. Astfel,pentru a avea un spaţiu adecvat, a demarat demersurile pentru construirea unui corp de clădire încare să funcţioneze: cabinete (logopedie, consiliere, medicale), semiinternatul, o cantină şcolară.Şcoala este una dintre puţinele de la nivelul capitalei care a realizat un astfel de demers şi careastăzi oferă elevilor şi familiilor o paletă largă de servicii integrate;- Plasarea şcolii în mediul urban, într-un oraş cu multe posibilităţi, le dă copiilor şcoliiposibilitatea de a petrece timpul liber şi de a-şi dezvolta potenţialul. Mulţi dintre copiii chestionaţi audeclarat că profită de aceste oportunităţi. Apreciem că, dintre şcolile analizate, Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi”, este cea mai dezvoltatădin punctul de vedere al parteneriatului şi al dezvoltării instituţionale. Pentru contracararea punctelor slabe (identificate de şcoală şi rezultate din cercetare)recomandăm câteva direcţii de acţiune:- realizarea unei strategii de promovare a imaginii şcolii în comunitate. Deşi şcoala desfăşoarămultiple acţiuni benefice pentru şcoală, familii, comunitate în general, acestea sunt puţin cunoscute;- stabilirae unor priorităţi în ce priveşte realizarea activităţilor de parteneriat şi cooperare;- identificarea unor mecanisme de stimulare a cadrelor didactice care să se implice în activităţiextraşcolare şi extracurriculare. VI. 4 CONCLUZII Analiza datelor colectate în realizată vine să confirme ipotezele cercetării. Şcolile cercetate au un grad diferit de dezvoltare. Acesta este influenţat de contextualcomunitar în care funcţionează, de acccesul acestora la resurse şi, nu în ultimul rând, de calitatearesurselor umane, a managementului şcolii. Şcolile au relaţii de parteneriat cu diverşi actori comunitari locali: familiile elevilor, autorităţi,poliţie, unităţi sanitare, unităţi de asistenţă socială, biserică, agenţi economici, organizaţiineguvernamentale. Parteneriatul şi colaborarea sunt diferenţiate. Cele mai strânse relaţii sedesfăşoară cu cei care sunt cei mai interesaţi de binele copiilor, cu familiile acestora. Colaborarea cuceilalţi agenţi comunitari: poliţie, biserică, autorităţi locale, unităţi sanitare ţin pe de o parte deexercitarea obligaţiilor instituţionale ale acestor organizaţii şi pe de altă parte de calitatea resurselorumane, de motivaţia celor implicaţi, de conştientizarea rolului comunitar pe care îl au. Colaborările cu autorităţile, instituţiile, organizaţiile locale de orice tip ţin de cele mai multe oride manifestarea atribuţiilor legale ale acestora, de rolurile tradiţionale percepute de către cei dincomunitate. Manifestarea parteneriatului este dependentă de resursele umane implicate, de voinţa şidisponibilitatea acestora de a se implica, de a găsi resurse care să răspundă nevoilor comunităţii. Motivaţiile care stau la baza iniţierii parteneriatului sunt: rezolvarea unor problemeinstituţionale, administrative; rezolvarea unor probleme specifice beneficiarilor (elevi, părinţi, cadredidactice), promovarea rolului educaţional al şcolii, satisfacţia celor implicaţi, „binele comun” etc. Parteneriatul şcoală – comunitate locală se desfăşoară mai ales pe acele componente carevizează copiii: educaţie, sănătate, siguranţă, instruire, petrecere a timpului liber, administrareaspaţiului şcolar etc. În localităţile în care există o mai mare diversitate de instituţii, şcoala poate colabora cuacestea: biblioteci, palate ale copiilor, alte şcoli etc. Şcolile din mediul rural analizate au semnificativmai puţine forme de manifestare ale parteneriatului comparativ cu şcoala din mediul urban studiată.Şcolile din mediul rural desfăşoară parteneriate mai degrabă tradiţionale ca forme de manifestare, înşcoala urbană analizată întâlnim forme mult mai diverse şi creative. Din analiza datelor obţinute în urma cercetării putem trage concluzia că există două tipuri deiniţiative în ceea ce priveşte parteneriatul:- iniţiative ale şcolii care vizează mai ales părinţii, apoi autorităţile;- iniţiative ale celor interesaţi de programele educative ale şcolii: mai ales ONG-uri. Şcolile sunt cele care, de cele mai multe ori, au iniţiativa parteneriatului. Cu cât cei implicaţi sunt mai educaţi, au mai multe informaţii, au acces la mai multe resurse,cu atât parteneriatul şi formele de manifestare ale acestuia sunt mai diverse. Important este cafiecare dintre cei implicaţi să-şi conştientizeze interesele (personale sau instituţionale), să vadăavantajele parteneriatului. Acolo unde, şcoala vine cu oferte diverse pentru copii, familii, comunitate
  • 27. şi face cunoscute aceste oferte, comunitatea, reprezentanţii acesteia pot fi mai implicaţi şi maiconştienţi de avntajele parteneriatului. Cumulând datele obţinute şi comparând şcolile din mediul rural cu şcoala din mediul urbanstudiate putem concluziona:- şcolile din mediul urban funcţionează într-un context social larg, au înscrişi copii de pe odistanţă mai mare, copiii care o frecventază pot fi din cartiere / sectoare diferite;- cei care au influenţe asupra şcolii sunt cei care au interese directe legate de aceasta;- şcolile aflate pe raza de acţiune a unei autorităţi locale sunt într-o oarecare concurenţă,atragerea susţinerii pentru diversele iniţiative ale şcolii depinde de cele mai multe ori de abilitateaşcolii, a managerilor şcolari de a atrage sprijinul autorităţilor;- în mediul urban oportunităţile de care pot beneficia şcolile sunt mult mai mari decât cele dinmediul rural: şcolile au acces la mai multe informaţii, copiii pot beneficia de multiple forme deeducaţie nonformală, cadrele didactice sunt mai motivate să funcţioneze în şcoli urbane;- utilităţi şi serviciile din mediul urban sunt mult mai dezvoltate: şcolile sunt conectare lareţeaua de internet, la reţeaua de apă şi canalizare, la reţeaua de transport în comun. În mediul rural,managerii şcolari sunt nevoiţi să acopere nevoile de utilităţi, să manageriaze şi activităţi legate deasigurarea utilităţilor;- şcolile au imagini publice diferite, cele cu o imagine bună reuşesc să atragă elevi din familiicu interes pentru şcoală, au bază materială mai bună, oferă programe extraşcolare diverse, au cadredidactice pregătite şi cu rezultate etc.- relaţiile dintre diverşii reprezentanţi ai comunităţii (părinţi, autorităţi, poliţie, agenţi sanitarietc.) sunt mai formalizate în mediul urban decât în mediul rural unde relaţiile interpersonale sunt maifrecvente, locuitorii comunităţii se cunosc între ei;- şcolile din mediul urban sunt mai atractive pentru reprezentanţii organizaţiilorneguvernamentale pentru a desfăşura activităţi în parteneriat, în mediul rural acestea şi activitatelorlor sunt cvazinecunoscute, acestea au puţine proiecte/activităţi care se adresează mediului rural;- cadrele didactice din mediul urban au acces mai facil la programe de formare continuă, auposibilitatea să aleagă pe cele pe care le consideră cele mai potrivite;- în mediul rural, relaţiile dintre reprezentanţii agenţilor comunitar sunt de cele mai multe oriinformale, oamenii se cunosc între ei, în activitatea de colaborare cu şcoala sunt implicaţi mai alescei care au interes direct, au copii care urmează şcoala. În mediul urban, relaţiile sunt formalizate,relaţiile interpersonale sunt mai puţin întâlnite.- fiecare dintre agenţii implicaţi în actul educaţional direct (elevi, cadre didactice, părinţi) şiindirect (reprezentanţi ai autorităţilor, ai agenţilor economici, ai poliţiei, ai ONG-urilor, ai bisericii etc.)au imagini proprii despre rolurile şcolii (în cele mai multe din cazurile anlizate acestea suntconvergente), despre rolurile instituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă le are faţă de şcoală, debarierele şi soluţiile de optimizare a parteneriatului. Recomandăm managerilor şcolari crearea unuisistem propriu de consultare publică. Cei interesaţi îşi pot comunica mai bine părerile, pot găsi căi departeneriat şi colaborare. Managerii şcolari trebuie să în privinţa parteneriatului şcoală – comunitateşcolară şi să propună celor implicaţi forme viabile şi acceptate de către cei implicaţi în parteneriat.- şcolile au atribuţii relativ limitate în ce priveşte gestionarea propriilor resurse, depind deprimărie şi consiliu local în ce priveşte alocarea resurselor materiale, financiare, angajareapersonalului administrativ, de inspectoratul şcolar în ce priveşte repartizarea cadrelor didactice. Suntunele şcoli care au găsit modalităţi prin care să atragă resurse către ele (ex. Şcoala nr. 1 “SfinţiiVoievozi”). Plasarea acestora într-o comunitate dezvoltată a făcut posibil acest lucru. Unele şcoliînsă, sunt plasate în comunităţi sărace, cu slabe posibilităţi locale. Atribuirea diferenţiată a resurselornaţionale, în funcţie de necesităţile locale, poate fi o soluţie pentru acestă problemă.Descentralizarea resurselor, a managementului poate fi premisa unei bune dezvoltări a partenerituluilocal, de asemenea, atragerea de surse de finanţare la nivel local (mai ales din fonduri structurale).Toate acestea se pot realiza însă, cu o bună pregătire a resurselor umane. Pe fondul schimbărilor accentuate ale socităţii contemporane, educaţia, învăţământul, şcoalaeste principala instituţie care are rolul de refacere a identităţii sociale şi de valorizare a potenţialuluiuman. Considerăm benefic pentru toţi cei analizaţi dezvoltarea parteneriatului între şcoală şicomunitatea locală, ca răspuns la nevoi locale diverse. În concluzie, putem afirma că parteneriatul dintre şcoală şi comunitate locală trebuie să aibăîn vedere crearea unei reţele comunitare. Funcţionarea optimă a acestei produce efecte benefice atâtasupra celor educaţi cât şi întregii comunităţi locale.
  • 28. V. BIBLIOGRAFIE1. *** Autoritate Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor - Ordinul nr. 219 /2006 privindactivităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilorpe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate2. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului - Rolul şi responsabilităţileasistenţilor sociali în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti, Editura Trei, 20063. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului - Rolul şi responsabilităţilepoliţiştilor în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti, Editura Trei, 20064. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolul preoţilor în protecţia şipromovarea drepturilor copilului, Bucureşti, Editura Trei, 20065. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolul şi responsabilităţilepersonalului medical în protecţi şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti, Editura Trei, 20066. *** Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile - Catalogul Asociaţiilor şi Fundaţiilor dinRomânia, 19997. *** Guvernul României, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, ProgramulOperaţional Regional, 20078. *** Institutul de Ştiinte ale Educaţiei, UNICEF - Violenţa în şcoală, Bucureşti, 2005,http://arhiva.ise.ro/evaluare/VIOLENTA.studiu.TOTAL.FINAL.27.04.2005.pdf9. *** Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Strategia descentralizării învăţământului preuniversitar10. *** Programul de guvernare 2005-2008;11. *** Proiectul John Hopkins de Studiere Comparativă a Sectorului Nonprofit: GlobalizareaSectorului Nonprofit - o revizuire, Editura Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucuresti,199912. *** Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române13. *** Strategia actualizată a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţiapublică 2004-2006 ( H.G. nr.699/2004);14. *** Strategia post-aderare 2007–2013 a Ministerul Educaţiei şi Cercetării;15. *** Strategia privind Descentralizarea Sistemului Învăţământului Preuniversitar16. *** UNICEF - Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea Drepturile Copilului, Bucureşti, Vanemonde, 200617. Alexiu, Teodor, Mircea; Teodora, Anastăsoaei - Dezvoltare comunitară, Editura Waldpress, 200118. Ausubel, David; Floyd R. - Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 198119. Bandura, A., şi Walters, R. H. - Social learning and personality development, New York: Holt, 1963 în Davitz, J. R. şi Ball, S., Psihologia procesului educaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşt, 197820. Bauman, Zigmunt – Comunitatea Căutarea siguranţei într-o lume nesigură – Editura Antet, Bucureşti, 200121. Bădescu Ilie - Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galaţi, 199422. Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educaţie Familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis Print, Bucureşti, 200423. Bogard, G. - Éducation des adultes et mutations sociales. Rapport intérimaire (1989-1990). Strasbourg, Conseil de lEurope, Conseil de la Cooperation culturelle, 199124. Bolam, R., Wieringen, F., - Research on educational management in Europe, Waxmann MunsterNew York, Munchen, Berlin, 199925. Bontaş, Ioan - Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 199726. Bunescu, Gheorghe - Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html27. Cerghit, Ioan - Formele educaţiei şi interdependenţa lor, în Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, coord., Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 198828. Cerghit, Ioan - Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri si strategii, Editura Aramis, Bucuresti, 200229. Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr., coord. - Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 198830. Chiriac Dumitru, Stănculescu Manuela Sofia, Humă Cristina - Dezvoltarea comunitară rurală a zonei metropolitane Bucureşti, ICCV, Bucureşti, 2000 în www.iccv.ro31. Constituţia României, Secţiunea a 2-a, art. 119 publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 199132. Coombs, Philip, H. - La crise mondiale de l’education, Presses Universitaires de France, Paris, 1968
  • 29. 33. Cosmovici A., Iacob L. (coord) - Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 199834. Cozma, Teodor - Educaţia formală, nonformală şi informală, în Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iaşi, 199735. Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educaţional, Chişinău, 200236. Cristea, Sorin - Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199837. Dakova Vera, Dreossi Bianca, Hyatt Jenny, Socolovschi Anca - O prezentare a sectorului ONG românesc: Revigorarea strategiilor donatorilor, Septembrie 2000 în http://www.donorsforum.ro/fdr.php?b=Publicatii&lg=ro38. Delors, Jacques – Comoara lăuntrică. Raportul UNESCO al comisiei internaţionale pentru educaţie în secolul XXI – Iaşi, editura Polirom39. Diaconu Mihai, Sociologia educaţiei, Editura ASE, Bucureşti, 200440. Doise, W., Mugny, G. - Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 199841. Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Etitura Polirom, Iaşi, 200242. Fiszbein, Ariel – Descentralizing Education in Transition Societies. Case Studies from central and Eastern Europe, Washington, The World Bank, 200143. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Strategies of Community Organization44. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Tachtics and techniques of Community Practice – F. E. PEACOCK PUBLISHERS, INC., Ilasca, Illinois, 198945. Frege, X., - Descentralizarea, Editura Humanitas, Bucureşti, 199146. Georgescu, Marin – Monografia Şcolii Generale Nr. 1, Bucureşti, 1992 – 197247. Gheţău, Vasile, Scăderea numărului populaţiei şi îmbătrânirea demografică – una din marile sfidări ale României la începutul secolului XXI, „Populaţie & Societate”, supliment nr. 1, 2001.48. Guthrie, J., Garnes, W., Pierce, L., - School finance and educational policy, Second edition, Allyn and Bacon, 199849. Hotărârea de Guvern nr. 1942/2004, prin care au fost nominalizate 8 judeţe pilot (Brăila, Cluj, Dolj, Harghita, Iasi, Neamţ, Satu-Mare si Sibiu;50. Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004, privind aprobarea normelor metodologice de administrare si finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din judeţele pilot;51. Hotărârea de Guvern nr. 224/2005 privind numirea şi salarizarea directorilor şi a directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar;52. Hotărârea Guvernului României nr. 1488/200453. Hotărârea Guvernului României nr.1432/200454. Illich, I. - Une societe sans ecole, Edition du Seuil, Paris, 197155. Iosifescu, S. (coord.) - Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Bucureşti, ISE - MEC, 200156. Iosifescu, Şerban – Managementul în contextual descentralizării în Patru exerciţii de politică educaţională, Editura Educaţia 2000+, Humanitas Educaţional, Colecţia Politici Educaţionale, Bucureşti, 200657. Isopescu, V., Raduleac, E. - Concluziile studiului comparativ privind structurile de decizie din sistemul de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 199458. Ivan,G., Brâncoveanu, R. - Descentralizarea reformei învăţământului, Revista de pedagogie, nr. 9199159. Jinga Ioan, Istrate Elena - Manual de pedagogie, Editura All Educaţional, Bucureşti, 200160. Kant, Imanuel - Tratat de pedagogie, Iaşi, Editura Agora, 199261. Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204/23 aprilie 200162. Legea învăţământului nr. 84/199863. Legea nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) publicată în Monitorul Oficial nr. 27/6 feb. 192464. Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 200265. Legea nr. 246 din 18 iulie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, pubicată în Monitorul Oficial nr. 656/25 iul. 200566. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului67. Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;68. Legea nr. 349/2004 de modificare si completare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic;69. Legea nr. 354/2004 de modificare si completare a Legii învăţământului nr. 84/1995;
  • 30. 70. Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale71. Legea-cadru a descentralizării nr. 195/200672. Macbeth, Al., (coordonator) şi colaboratorii, Lenfant entre lécole et sa famille. Rapport sur les relations entre lécole et la famille dans les pays des Communautés Européennes. Bruxelles, Comisia comunităţilor europene, Colecţia Studii, Seria Educaţie, nr. 13, 198473. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Regulamentul şcolar74. Miroiu, A., (coord.) – Învăţământul românesc azi – studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iaşi, 199875. Mitrofan I, Ciupercă C, - Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei, Editura Edit Press, Bucureşti, 199876. Mitter, W., - The school in the local community: autonomy and responsibility, General raport, Concil for cultural cooperation Strasburg, 199377. Monteil, J.-M.- Educaţie şi formare, Editura Polirom, Iaşi, 199778. Neacşu, I., (coord.) – Şcoala românească în pragul mileniului trei, Editura Paideia, Bucureşti, 199879. Niel, Mathilda - Drama eliberării femeii, Editura Politică, Bucureşti, 1994,80. Novak, C., (coord.), - Cartea albă a reformei învăţământului, Ed. Alternative, Bucureşti, 199881. Oprea Crenguţa Lăcrămioara - Pedagogie. Alternative metodologice interactive interactive în http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf82. Ordin al Ministrului Educaţiei Nr.4496 / 11.08.200483. Ordin de ministru comun Ministerul Educaţiei si Cercetării (nr. 5004/31.04.2006) si Ministerul Administraţiei si Internelor (nr. 1423/31.08.2006), privind organizarea si derularea fazei-pilot a proiectului “Managementul financiar si administrativ al scolii într-un mediu descentralizat”84. Ordin de ministru nr. 157/15.01.2007, privind aprobarea Echipei de proiect la nivelul Ministerul Educaţiei si Cercetării si a Echipelor de coordonare la nivel de judeţ, precum si Planul de acţiuni al proiectului85. Ordin de ministru nr. 5671, privind numirea Grupului de Coordonare pentru organizarea si desfăsurarea fazei pilot „Managementul administrativ si financiar al şcolii într-un mediu descentralizat”;86. Ordonanţa de Guvern nr. 26 din 30 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 39/31 ian. 200087. Osterrieth, P., Copilul si familia, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 197388. Pârnuţă, Gh. – Istoria învăţământului şi gândirea pedagogică din Ţara Românească Secolul XVII – XIX, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 197189. Păun, Emil - Şcoala – o abordare sciopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 199990. Popescu, Ion; Bondrea, Aurelian; Constantinescu Mădălina – Dezvoltarea durabilă O perspectivă românească, Editura Economică, Bucureşti, 200591. Potolea Dan (coord.) - Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 200292. Rădulescu Eleonora, Tîrcă Anca – Şcoală şi comunitate Ghid pentru profesori, Colecţia educaţia 2000+, editura Humanitas Educaţional, Bucureşti 200293. Sandi, A., (coord.) - Analiza structurilor de decizie în vederea descentralizării sistemului românesc de învăţământ, Institutul de ştiinţele educaţiei, Bucureşti, 1992-199494. Sandu, Dumitru - Dezvoltare comunitară Cercetare Practică Ideologie, Editura Polirom, Iaşi, 200595. Sandu, Dumitru (coord.) – Practica dezvoltării comunitare, Editura Polirom, Iaşi, 200796. Simion Maria - Profilul demografic al României în http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2004.1-2.a03.pdf97. Stanciu, I. Gh. - Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX, Bucureşti, E.D.P., 199598. Stăiculescu, Camelia – Solicitarea cu success a fondurilor europene, Forum Media Publishing, Bucureşti, 200399. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – familie”, în volumul Managementul grupului educat, Editura ASE, Bucureşti, 2007100. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – organizaţii neguvernamentale, în volumul Schimbarea Paradigmei în Teoria şi Practica Educaţională, volumul II, Chişinău, Republica Moldova101. Stăiculescu, Camelia, Râşnoveanu Adriana - Managementul proiectelor cu finanţare externă în domeniul educaţional, în Pleşanu, T.,I., Kraft L. (coord.), Managementul cunoaşterii: proiecte, sisteme, tehnologii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007
  • 31. 102. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – comunitate, în Spaţiul sud-est european în contextul globalizătii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007103. Stăiculescu, Camelia - Premise teoretice şi practice ale descentralizării sistemului de învăţământ în Lefter V., Râpan F., Maloş G., Ciobanu O (coord.), Educaţie şi instruire - calitate, etică, descentralizare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I", Bucureşti, 2006104. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – familie în Jinga I., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, Bucureşti, 2006105. Stănciulescu, Elisabeta - Teorii sociologice ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 1996106. Străinescu, Ioan; Ardelean, Ben-Oni – Managementul ONG, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti 2007107. Toth Georgiana, Toth Alexandru, Voicu Ovidiu, Mihaela Ştefănescu - Efectele migratiei: copiii rămaşi acasă, www.soros.ro, Bucureşti, 2007108. Văideanu, George - Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1998109. Vlăsceanu Mihaela – Organizaţii şi comportament organizaţional, Editura Polirom, Iaşi, 2003110. Vlăsceanu Mihaela – Sectorul non-profit. Contexte, organizare, conducere, Bucureşti, Editura Paideea, 1996111. Voiculescu, Florea - Analiza resurse – nevoi şi managementul strategic în învăţământ, Editura Aramis, 2004112. Zamfir C., Vlăsceanu L. – Dicţionar de sociologie, Editura Babal, Bucureşti, 1993113. Zamfir Cătălin, Stănescu Simona (coord.) – Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2007114. Zani, Bruna; Palmonari Augusto (coordonatori) - Manual de psihologia comunităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Webgrafie:115.http://arhiva.ise.ro/evaluare/VIOLENTA.studiu.TOTAL.FINAL.27.04.2005.pdf116. http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC12/06%20beguni.pdf117. http://edu.ro118. http://ro.wikipedia.org/wiki/Natalitate119. http://www.1educat.ro120. http://www.afaceriagricole.net/localitate/2135-Balesti.html121. http://www.beclocale2008.ro/documm/122. http://www.brasov.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1012&lacas=true123. http://www.copii.ro/124. http://www.corectonline.ro/stiri.php?id_meniu=1&&id_stire=3515125. http://www.crestinortodox.ro/Festivalul_oratoric_Sf__Ioan_Gura_de_Aur_si_a_desemnat_ca stigatorii-135-6569.html126. http://www.donorsforum.ro/fdr.php?b=Publicatii&lg=ro127. http://www.edu.ro128. http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_8263/Dosar- Natalitatea-in-cadere-libera-in-Romania-si-in-lume.html129. http://www.europa.eu.int/comm/education/elearning/130. http://www.fundatia-smb.ro/gradinita-si-scoala.php131. http://www.guv.ro/obiective/mec/program-educatie-sanatate.pdf132. http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2004.1-2.a03.pdf133. http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx134. http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf135. http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/relatia_cu_ong_urile_2.html136. http://www.politiaromana.ro/Prevenire/programe_in_derulare.htm137. http://www.primariasector1.ro138. http://www.recensamant.ro/datepr/tbl6.html139. http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortodox/scurt-istoric-al-bisericii-ortodoxe-romane/biserica-din- tara-romaneasca-si-moldova-in-evul-mediu/140. http://www.see-educoop.net/portal/id_workshop_bukaresta.html141. http://www.unesco.org/education/portal/e_learning/index.shtml142. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf143. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf144. https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SAN101A145. www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=4564
  • 32. 146. www.fdsc.ro147. www.iccv.ro148.www.soros.ro