• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Basarabia istorie
 

Basarabia istorie

on

  • 2,160 views

 

Statistics

Views

Total Views
2,160
Views on SlideShare
2,160
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
30
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Basarabia istorie Basarabia istorie Document Transcript

    • Analele Universităţii Spiru Haret SERIA ISTORIE Nr. 14, 2011EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE BUCUREŞTI
    • COLEGIUL DE REDACŢIE:Academician Dan Berindei, Academia RomânăAcademician Florin Constantiniu, Academia RomânăAcademician Dinu C. Giurescu, Academia RomânăProf. univ. dr. Jean Louis Courriol, Université Lyon 3 Jean Moulin, FranţaProf. univ. dr. Ion Eremia, Universitatea de Stat din Republica MoldovaProf. univ. dr. Vladimir Iliescu, Universitatea din Aachen, GermaniaProf. univ. dr. Ioan Scurtu, Universitatea Spiru HaretCOLECTIVUL DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:Prof. univ. dr. Constantin Buşe, Universitatea BucureştiDr. Ioan Chiper, Institutul de Istorie Nicolae IorgaProf. univ. dr. Marian Cojoc, Universitatea Ovidius, ConstanţaProf. univ. dr. Piotr Dyczek, Universitatea din Varşovia, PoloniaProf. univ. dr. Peter Kopecky, Universitatea Comenius, Bratislava, SlovaciaProf. univ. dr. Corneliu Lungu, Universitatea din CraiovaProf. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia, TârgovişteProf. univ. dr. Nicolae Postolache, Comitetul Român de Istorie şi Filozofia Ştiinţeişi Tehnicii al Academiei RomâneCOLECTIVUL REDACŢIONAL:Prof. univ. dr. Alesandru Duţu – redactor şefProf. univ. dr. Ştefan Lache – redactor şef adjunctLector univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu – secretar de redacţieConf. univ. dr. Mihail Andreescu, conf. univ. dr. Doru Bratu, conf. univ. dr. MirceaNegru, conf. univ. dr. Rodica Ursu, conf. univ. dr. Mihail Opriţescu – membrii Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii. Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor. Editura Fundaţiei România de Mâine, 2011 ISSN 1454-5918
    • CUPRINS SESIUNE ŞTIINŢIFICĂ Prof. univ. dr. Alesandru DUŢU, Concepţia strategică pentrueliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei în 1941 5 Prof. univ. dr. Ştefan LACHE, Marile Puteri şi suveranitateaRomâniei la Dunărea maritimă în perioada interbelică (1919-1939) 11 Prof. dr. Constantin OLTEANU, Particularităţi ale aplicăriiprincipiului separaţiei puterilor în stat în România în perioada 1944-1947 25 Conf. univ. dr. Doru BRATU, 1961 - 2011. 50 de ani de la stabilirearelaţiilor diplomatice româno-cubaneze la nivel de ambasadă 46 Conf. univ. dr. Mihail ANDREESCU, Studiu introductiv - o problemăde genealogie – familia Geanoglu 65 Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU, Mitul eponim al sciţilor întresursele scrise şi reprezentările iconografice 84 Conf. univ. dr. Mircea NEGRU, G. MIHAI, Cercetări arheologicepreventive la Reşca-Romula. Campaniile din perioada 2007-2010 94 Marius ARDELEANU, Schimbări politice şi interferenţeetnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a.Chr. – III p.Chr.) 111 James MAYFIELD, Constructed, changing, and dictated frameworks 130of identity under italian fascism: a microcosm for a broader europeanphenomenon VARIA Dr. Vlad D. GHIMPU, Menţiuni ale habitatului românesc în CnezatulNovgorodean 151 Aurel V. DAVID, Fapt istoric şi memorie socială (cazuistică oferităde destinul unor personalităţi ale istoriei românilor) 169 Lector univ. dr. Anton CARAGEA, Nurmuhammet Andalyp and thenational renaissance of Turkmenistan (1660-1740 ) 179 Lector univ. dr. Elena Iuliana LACHE, Mişcarea de nealiniere;constituireaşi afirmarea în arena internaţională 183 Lector univ. dr. Teodora STĂNESCU-STANCIU, Ideea Europeiunite în dezbaterile politice dintre cele două războaie mondiale. 196 Drd. Nicolae N. IORGA, Istoricul implementării ajutoarelorregionale la nivel european 207 Drd. Petru CONSTANTIN, Pagini din istoria pompierior militari(Military fireman pages in history 220 3
    • Drd. Fănică BOB, Maghiarii din România (1945 – 1946) 232 CRONICA VIEŢII ŞTIINŢIFICE Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU 243 RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ 255 Elena Iuliana Lache, Relatii internationale în perioada RăzboiuluiRece, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureşti, 2009 (asist. Univ.Dr. Oana PANAIT) 256 Fahri Balliu, Sinistra doamnă. Văduva dictatorului albanez EnverHoxha, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009 (lector univ. Dr. TeodoraSTANESCU-STANCIU) 257 Richard Gott, CUBA. Una nueva historia, Ediciones Akal, Madrid,2007 (conf. Univ. Dr. Doru BRATU) Alesandru Duţu, Constantin Olteanu, Războiul de 2194 de zile (1septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), Editura Tritonic, Bucureşti,2011, 479 p. (prof. univ. dr. tefan Lache) 258
    • SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ A CADRELOR DIDACTICE DE LA SPECIALIZAREA ISTORIE (25 MAI 2011) CONCEPŢIA STRATEGICĂ PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI ŞI A NORDULUI BUCOVINEI ÎN 1941 Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU1 Cuvinte cheie: România, Germania, Uniunea Sovietică, Basarabia, Bucovina, IonAntonescu, Adolf Hitler. Keywords: Romania; Germany; Soviet Union; Bessarabia; Bukovina; Ion Antonescu,Adolf Hitler. Rezumat: Concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şi nordulBucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941) a aparţinut germanilor (nu românilor) alecăror trupe au avut o contribuţie importantă la obţinerea succesului. Fărăsprijinul germanilor reîntregirea teritorială a Romîniei la graniţa de est nu s-ar fiputut realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolul esenţialîn angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participând efectivla conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4române. Abstract : Strategic concept of liberating campaign of Bessarabia and NorthernBukovina (June 22-July 26, 1941) belonged to the Germans (not Romanian) whosetroops had an important contribution to success.1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 5
    • În pofida a ceea ce s-a scris multă vreme în istoriografia română şi străină,obiectivul principal al angajării României în război acum 70 de ani, la 22 iunie1941, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice, l-a reprezentat reîntregireateritorială. Prin urmare actiunea românească nu a avut un caracter expansionist şirevizionist, aşa cum a fost cazul în situaţia aliatului său mult mai puternic, deoarecelovitura cea dintâi a fost dată în iunie 1940 de Uniunea Sovietică. Dacă nu avealoc incalificabilul rapt sovietic, urmat de rapturile asemănătoare săvârşite deUngaria şi Bulgaria în toamana aceluiaşi an (cu sprijin sovietic şi german) nu seproducea nici acţiunea militară românească din 1941, căci România nu avea nici orevendicare teritorială faţă de statele vecine, cu atât mai mult faţă de colosulsovietic. În acest context, misiunea principală a noii conduceri a ţării – asumată la 6septembrie 1940 de Ion Antonescu (cu un evident sprijin german) a devenit aceea arefacerii integrităţii şi unităţii naţionale. Intuind planurile germane, Ion Antonescua decis singur angajarea României în război de partea Reich-ului, declarând căpoporul român nu l-ar ierta “dacă ar lăsa armata română cu arma la picior, întimp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”. Cu toate acestea conducerea românească nu a elaborat o concepţiestrategică eficientă (în mai multe variante chiar) pentru repunerea graniţei la loculei (pe Nistru), Ion Antonescu exprimându-şi doar (cu fermitate şi în numeroaseprilejuri) hotărârea de a acţiona pe toate căile pentru reîntregirea teritoriuluinaţional. În acest scop a adoptat unele măsuri pentru întărirea statului şi armatei,nefinalizate însă din varii motive (de ordin intern şi extern), cu toate că dinoctombrie 1940 armata română a beneficiat, într-o oarecare măsură, de sprijinuloferit de Misiunea Militară Germană. Ca urmare, în vara anului 1941, cândRomânia a intrat în război pentru eliberarea teritoriului străbun, armata română nupregătită temeinic pentru război, după planuri judicios şi din timp concepute, caresă prevadă cu claritate (pentru cei în măsură să cunoască acest lucru, evident),dispozitivul de luptă, misiunile, etapele îndeplinirii lor etc. Acest lucru era foarte bine cunoscut de către germani. Ca urmare, prinDirectiva nr. 21, Hitler a stabilit (decembrie 1940) a armatei române o misiunesecundară, de imobilizarea a forţelor sovietice la flancul sudic al frontului pentru anu permite pătrunderea acestora spre zona petroliferă căreia Führer-ul îi acorda oimportanţă deosebită. Referindu-se la slaba capacitate de luptă a armatei române,în unele cercuri militare germane se aprecia că aceasta ,,nici nu putea ficonsiderată ca armată”. Pe aceleaşi coordonate de apreciere, generalul FranzHalder, şeful Statului Major General al Armatei de Uscat germane, concluziona că,,forţele armatei române, în majoritate, nu sunt indicate pentru misiuni de luptăindependente”. Informat despre acesta, Hitler a modificat (17 martie 1941) planul de atacal Grupului de armate ,,Sud” hotărând ,,să se renunţe deocamdată la un atac pestePrut” şi să se înainteze în această zonă numai cu forţele care ,,sunt necesare pentruimobilizarea inamicului”, luându-se toate măsurile necesare pentru a se împiedicao eventuală pătrundere a forţelor sovietice spre zona petroliferă. La 30 martie1941, Führer-ul şi-a manifestat din nou neîncrederea în capacitatea de luptă aarmatei române declarând: „Cu românii nu se poate face nimic. Poate că, în
    • spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolounde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit armata, în loc de a o reduce şi îmbunăţi.Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţaunităţilor române”. Ascunse românilor şi înfăţişate exclusiv drept măsuri deprevedere faţă de o eventuală agresiune din partea ruşilor au fost şi redislocările deforţe şi constituirea de comandamente germane pe teritoriul României. Referindu-se la aceste măsuri şi la indicaţiile primite de la Berlin, generalul Erik Hansen,şeful Misiunii Militare Germane în România, conchidea: ,,Românii se vor amuza.Chiar atât de naivi nu sunt”. Ca urmare, Marele Stat Major român nu a avut posibilitatea să pregăteascădin timp campania eliberatoare, mai ales în condiţiile în care cuvântul ,,mobilizare”nu a fost pronunţat nici la 26 mai 1941, când generalul Erik Hansen a transmisgeneralului Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Stat Major, dorinţa germanilor de acompleta efectivele trupelor din Moldova şi de a duce în zonă rezerve, şi nici la 28mai 1941, când trupele germane au primit ordinul pentru definitivarea pregătirilorîn vederea decanşării planului ,,Barbarossa”, deşi acesta preciza şi misiuniletrupelor române. Ignorarea României în problemele de fond ale pregătirii războiului a fostrecunoscută până şi de Ion Antonescu în timpul anchetei care a precedat procesuldin primăvara anului 1946, când a declarat că Killinger l-a informat despre ataculce urma să aibă loc la 22 iunie 1941, abia la 9 iunie, la Predeal. ,,Timpul trecând -declara mareşalul la 26 aprilie 1946 în faţa acuzatorului public Dumitru Săracu -am fost nevoit să chem pe domnul Killinger şi să-l previn că este neapărat necesarsă fiu prevenit cu cel puţin 10 zile înainate de data începerii acţiunii militare,fiindcă alfel voi fi surprins cu armata nemobilizată. La 9 iunie, la Predeal, domnulKillinger, într-o întrevedere pe care i-am acordat-o, la cererea sa, mi-a spus,ferindu-se chiar de domnul Mihai Antonescu şi de domnul Steltzer, care asistau laîntrevedere: ,,Mi-aţi cerut o dată”. Şi cu creionul a însemnat 22 iunie pe o foaie dehărtie. Mi-a trecut hârtia şi mi-a spus: ,,Aceasta este data”. A doua zi am trecut lamobilizarea armatei, care s-a făcut în modul cel mai discret posibil” Liniile directoare ale colaborării germano-române în plan militar aveau săfie stabilite abia la 12 iunie 1941, în timpul întrevederii pe care Hitler a avut-o cuIon Antonescu la München, fără a se fi realizat nici atunci o alianţă scrisă sau vreunplan concret de acţiune, ci doar o înţelegere principială în ceea ce priveştemisiunile defensive ce trebuiau întreprinse în Moldova în cazul unei agresiunisovietice. Cu discreţie şi tact, Hitler şi-a impus punctele de vedere în ceea cepriveşte adoptarea deciziilor de importanţă strategică. La 12 iunie 1941, el i-aprecizat, deschis şi clar, lui Ion Antonescu că ,,intenţionează să-l lase să apară înfaţa poporului român drept comandantul suprem în acest spaţiu”, un stat major delegătură, condus de generalul von Schöbert, urmând a se îngriji de respectarealiniilor directoare operative generale. Ignorând, precizarea expresă făcută de Hitlerîn privinţa aparenţei conducerii supreme româneşti, Ion Antonescu a răspuns că,,acceptă cu plăcere această propunere de a fi comandant suprem, nu de dragul 7
    • faimei”, promiţând că va face totul pentru ,,a îndeplini cu succes misiunile ce îirevin”. La 18 iunie 1941, Hitler a făcut cunoscută şi decizia de a concentraconducerea războiului într-o ,,singură mână”, care nu putea fi, evident, decât a sa.Asigurându-l că va avea grijă ca ,,independenţa şi prestigiul personalităţilorconducătoare ale aliaţilor noştri faţă de poporul îi armata lor să fie respectate încel mai înalt grad”, Führer-ul ,,îl ruga” pe generalul Ion Antonescu să-i îngăduiesă-i transmită ,,din când în când”, dorinţele referitoare la armata română a cărorexecuţie în scopul desfăşurării unitare a operaţiilor militare trebuia considerată ,,caabsolut necesară”. Dorinţele sale urmau să fie transformate ,,în ordine militare”de către generalul Eugen von Schöbert, comandantul Armatei 11, ceea ce însemnainterpunerea a încă unui eşalon german până la Ion Antonescu. În cazul în caredeciziile erau ,,esenţiale”, acestea trebuiau difuzate sub semnătura conducătoruluistatului român. Prin modul în care a realizat structura de comandament şi funcţionarearelaţiilor germano-române, Hitler a asigurat generalului Eugen von Schöbertatribuţii mult mai mari decât cele impuse de funcţia de comandant de armată,subordonat, aşa cum se prevăzuse, generalului Ion Antonescu. Mai mult, faptul căArmata 11 germană primea ordine şi din partea feldmareşalului Gerd vonRundstedt, comandantul Grupului de armate ,,Sud”, făcea ca cel puţin în uneledocumente germane Grupul de armate ,,general Ion Antonescu” să apară ca fiindsubordonat acelei structuri germane de comandament. În pofida acestor limitări, categoric este faptul că existenţa Grupului dearmate ,,general Antonescu” la flancul sudic al frontului germano-sovietic a fost orealitate evidentă, care a contribuit din plin la realizarea unuia din obiectiveleprincipale ale intrării României în război: eliberarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei ocupate de Uniunea Sovietică în 1940. Rolul lui Ion Antonescu nu poatefi pus sub semnul îndoielii, chiar şi în condiţiile în care a acţionat în cadrulconcepţiei strategice germane. În cadrul concepţiei generale germane de desfăşurare a operaţiilor militarela flancul sudic al frontului est-european, Hitler a stabilit (în scrisoarea trimisăgeneralului Ion Antonescu la 18 iunie 1941) şi ,,misiunea iniţială” a forţelorgermane şi române, care consta în apărarea teritoriului românesc ,,contra invazieiforţelor ruseşti”. Chiar şi atunci misiunile Armatei 4 române singura armate pecare avea s-o conducă nemijlocit Ion Antonescu până în octombrie 1941, nu eraucunoscute de Înaltul Comandament român. Luând în calcul varianta rezistenţei forţelor sovietice dislocate în Basarabiaşi în nordul Bucovinei, Înaltul Comandament German a decis (20 iunie 1941) săpregătească operaţiile ofensive în două ipoteze: 1. ,,Nachtoss” - urmărire energică,imediat ce forţele sovietice ar fi părăsit poziţiile de pe malul estic al Prutului, subpresiunea indirectă a trupelor care acţionau în Galiţia; 2. ,,München” – atacareapoziţiilor deţinute de sovietice pe Prut, în cazul în care acestea ar fi intenţionat săreziste. Ordinul a fost transmis prin generalul Eugen von Schöbert şi retransmis,aşa cum se stabilise, ţinând seama de importanţa lui, sub semnătura generalului IonAntonescu. În conformitate cu această concepţie generală germană, generalul Ion
    • Antonescu, comandantul forţelor româno-germane, a sintetizat (22 iunie 1941), înordinul nr.28, misiunile iniţiale ce trebuiau îndeplinite: ,,Armatele aliate germano-române din România au deocamdată misiunea de a constitui pivotul manevreistrategice şi a fixa maximum de forţe inamice. În cazul în care forţele inamice depe frontul român ar încerca retragerea, armatele germano-române le vor urmăricu vigoare în scopul de a dezorganiza manevrele de retragere ale inamicului şi dea nimici cât mai multe forţe inamice, înainte ca ele să treacă la est de Nistru, aîmpiedica instalarea inamicului pe Nistru şi a trece acest râu odată cu inamicul”. Această concepţie de desfăşurare a acţiunilor militare i-a fost reamintităgeneralului Ion Antonescu de Hitler în scrisoarea din 29 iunie 1941 prin careFührer-ul cerea, sub formă de rugăminte (ca de obicei) să pună ,,sub ordinele”generalului Eugen von Schöbert diviziile române prevăzute şi să întreprindă cucelelalte forţe româneşti ,,o ofensivă care să aibă drept scop siguranţa spre sud-est a flancului ca şi protecţia României de sud, inclusiv a teritoriului petrolifer”.Cu acelaşi prilej, invocând necesitatea punerii de acord a ofensivei Armatei 11germane ,,cu ansamblul operaţiunilor” desfăşurate de Grupul de armate ,,Sud”,Hitler a mai precizat că feldmareşalul Gerd von Rundstedt trebuia să emită ,,cuoarecari condiţiuni, în termenul cel mai scurt, directive generale”. Încercând săevite o eventuală reacţie din partea lui Ion Antonescu, Führerul a trasmis că,,dorinţele” feldmareşalului von Rundstedt fuseseră, în prealabil, aprobate de el şiîl ruga, prin urmare, să la dea curs ,,în interesul unei conduceri unitare şienergice”. Cu acelaşi prilej el transmitea că nu se hotărâse încă ,,momentul precisşi direcţia atacului ce se va da din România” (deşi războiul începuse de osăptămână). Prin urmare, atât concepţia de ansamblu cât şi misiunile concrete alearmatelor române au aparţinut Înaltului Comandament german, generalul IonAntonescu, comandantul frontului româno-german, şi generalul AlexandruIoaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, intervenind împreună cu generalulEugen von Schöbert, comandantul Armatei 11 germană, doar pentru transpunereaîn practică a directivelor lui Adolf Hitler. În acest context, pregătirea militară a României în vederea angajării înrăzboi nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare. Factorul surpriză, vizat de germani,nu a compensat total neajunsurile provocate de lipsa de informare a conduceriisupreme româneşti în legătură cu obiectivele şi misiunile concrete care trebuiauîndeplinite de armatele române. Realizarea dispozitivului iniţial de luptă s-a făcutpentru varianta apărării, în cazul unui atac sovietic, apreciat ca iminent, ceea ce aprovocat neajunsuri în faza ofensivă a acţiunilor militare. Ca urmare, consecinţelenegative asupra desfăşurării operaţiilor militare s-au făcut facă simţite încă dinprimele zile de război. Realitatea câmpului de luptă, pierderile mari de la Ţiganca(şi apoi de la Odessa) au fost concludente în acest sens. Aceasta nu înseamnă însăprincipala vină a aparţinut germanilor. Responsabilii principali au fost conducătoriiRomâniei şi cei ai armatei, inclusiv din perioada care a precedat războiul, care nuau luat măsurile necesare pentru instruirea şi pregătirea temeinică a armatei pentrurăzboi. 9
    • Prin urmare, concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şinordul Bucovinei a aparţinut germanilor (nu românilor) ale căror trupe au avut ocontribuţie importantă la obţinerea succesului, fără germani reîntregirea teritorialăneputându-se realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolulesenţial în angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participândefectiv la conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4române.Bibliografie: *** Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite, 1940-1944,Editura Cozia, Bucureşti, 1991. *** Eliberarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei, 22 iunie – 26iulie 1941 (coordonatori dr. Alesandru Duţu, dr. Mihai Retegan), Editura FundaţieiCulturale Române, Bucureşti, 1999. Alesandru Duţu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie. Relaţii decomandament româno-germane şi romîno-sovietice (1941-1945), EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2000. Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. Relaţiileromâno-germane. 1938-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
    • MARILE PUTERI ŞI SUVERANITATEA ROMÂNIEI LA DUNĂREA MARITIMĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. 1919-1939 Prof.univ.dr. Ştefan LACHE1 Rezumat Studiul analizează acţiunea politico-diplomatică desfăşurată de Româniapentru dobândirea suveranităţii la Dunărea maritimă (cursul fluviului de la Brăilala vărsare în Marea Neagră), în perioada interbelică. Ca rezultat al unor negocieridificile, bi- şi multilaterale, în 1939, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial,România a reuşit să obţină, prin acte internaţionale, modificarea regimuluianacronic de navigaţie pe Dunăre, stabilit de marile puteri europene încă de laînceputurile epocii moderne, îndeplinindu-şi, totodată, o datorie de intereseuropean: libera navigaţie pe Dunărea românească. Abstract The study analyses the politico-diplomatic action developed by Romaniafor obtaining the sovereignty on the maritime Danube (the course of the river fromBraila to its flowing into the Black Sea), during the inter-war period. As a result ofbi- and multilateral difficult negotiations, in 1939, in the eve of the Second WorldWar, Romania succeeded to obtain, through international documents, themodification of the anachronic navigation regime on the Danube – a regimeestablished by the great powers form the very beginning of the modern era – thus,at the same time, fulfilling a duty of European interest: the free navigation on theRomanian Danube. Cuvinte-cheie: regimul Dunării; navigaţie; riveran; suveranitate;negociere; Dunărea maritimă; Comisia Europeană a Dunării. Key-words: Danube’s regime; navigation; riverain; sovereignty;negotiation; maritime Danube; Commission of the Danube River. Dunărea – dată fiind marea ei însemnătate economică, politico-strategică,militară – a constituit, de-a lungul istoriei, îndeosebi începând cu epoca modernă,subiect de negocieri internaţionale, marcate de confruntări, dar şi de compromisurinecesare reglementării regimului său de navigaţie. Rivalităţile dintre marile puterieuropene, riverane şi neriverane, au făcut ca principiul libertăţii de navigaţie pemarele fluviu european2, corolar al libertăţii comerţului, să fie greu de pus înaplicare de către statele riverane mici şi mijlocii, cum este şi cazul României.1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 2 Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi debit, după Volga. Ea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Schwarzwald) şi străbate, de la Vest la Est, partea de Sud a Germaniei, traversează apoi zona regiunea de Nord-Est a Austriei, după care formează, pe o porţiune, graniţa dintre Slovacia şi Austria, parcurge apoi Sud- 11
    • În acţiunea sa politico-diplomatică pentru reglementarea regimuluiDunării, România s-a prevalat, înainte de toate, de poziţia sa geografică, fiind statulcu cel mai lung parcurs al fluviului: 1.075 de km, adică o treime din totalul de2.860 km, câţi sunt de la izvoarele sale, până la vărsarea în Marea Neagră; deasemenea, România ocupă 221,7 mii km pătraţi, ceea ce reprezintă 27% dinîntreaga suprafaţă, de 817 mii km pătraţi, a întregului bazin hidrografic dunărean.La acestea se adaugă faptul că România deţine Gurile Dunării, prin care se deschidcăile maritime ale lumii, interesul său fiind identic cu acela al tuturor riveranilorfluviului, de a naviga nestingheriţi spre Marea Neagră, apoi spre Strâmtorile Bosforşi Dardanele, putând astfel să ajungă pe pieţele din Orientul Mijlociu, AsiaCentrală şi de Sud etc. Transformarea Dunării în cale fluvială mondială de comerţ a devenitpentru România, precum şi pentru alte ţări europene, o problemă de progres şicivilizaţie. De fapt, cum se ştie foarte bine, de Dunăre, ca şi de Carpaţi şi de MareaNeagră, se leagă întreaga viaţă a poporului român. Într-un discurs celebru, rostit înParlamentul României, la începutul lunii mai 1882, omul politic şi istoricul MihailKogălniceanu arăta că „de la moşi şi strămoşi, există în poporul român instinctul căfără Dunăre, România nu poate fi, şi nu ar avea raţiunea de a fi! Dacă românii au omisiune providenţială de îndeplinit, aceasta nu poate fi decât aceea de a fi păzitoriiDunării”1. Combătând pretenţiile marilor puteri de dominaţie asupra Dunării pînăla Gurile ei, Mihail Kogălniceanu atrăgea atenţia că „această pretenţiune odatăîmplinită, România, în prima linie avea a fi lovită în suveranitatea ei cîştigată cupreţul a şiroaie de sânge, cu preţul a atâtor alte dureroase sacrificii!” Aşadar –sublinia Kogălniceanu – românii aveau „dreptul de a vorbi şi de a fi ascultaţi, cumai multă tărie şi cu prioritate asupra tuturor celorlalte state, fie riverane, fieneriverane! Europa ne va asculta! Însă trebuie să-i spunem franc ce ne doare şi cevoim... Suntem datori de a apăra libertatea Dunării ca un interes european; numaiaşa ea va rămânea Dunăre română.”2. În 1936, revenind asupra însemnătăţii Dunării în istoria românilor, juristulNicolae Daşcovici aprecia că România depinde atât de mult de marele fluviu şi denavigaţia pe el, încât el reprezintă o garanţie a viitorului, după cum în trecut, s-aconstatat „că forţa de ocrotire, de renaştere şi apoi de consolidare a naţiei române a Vestul Slovaciei, făcând graniţa cu Ungaria. După ce separă Munţii Pilis prin defileul Porţile Višegrád-ului din Nordul Ungariei, îşi schimbă brusc cursul către Sud, drenând partea Central-Vestică a Ungariei, apoi formează graniţa dintre Croaţia şi Iugoslavia şi intră pe teritoriul românesc la Baziaş. În continuare, Dunărea face graniţa României cu Iugoslavia până la râul Timok, iar de aici, până în dreptul localităţii Silistra, formează hotarul cu Bulgaria. De la Silistra până la confluenţa cu Prutul, formează graniţa cu Republica Moldova şi Ucraina. Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei guri principale – Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, care formează Delta Dunării. Dunărea este navigabilă de la Ulm (Germania) până la vărsare în Marea Neagră. 1 Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Volum alcătuit de: Dan Berindei (coordonator), Leonid Boicu, Nicolae Ceachir, Matei Ionescu, Dan Simionescu, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 341. 2 Ibidem, p. 337-341.
    • fost aceeaşi Dunăre străbună, ca şi interesul european al navigaţiei care coincideacu interesul nostru cel mai bine înţeles”1. Într-adevăr, România şi-a înţeles misiunea ce-i revenea la Dunăre şi şi-aapărat cauza cu argumente temeinice; în anumite momente, însă, ea s-a lovit deinterese unilaterale ale marilor puteri europene care au urmărit să-şi asigure, prindiverse acţiuni politice sau tehnice, scopuri exclusiviste, neluând în considerareinteresul comun al tuturor riveranilor – acela al unui regim de libertate a navigaţieipe acest mare fluviu internaţional care să nu omită însă principiul referitor ladreptul statelor de a-şi exercita controlul şi jurisdicţia asupra activităţilordesfăşurate pe teritoriul lor2. Evenimentele politico-militare din timpul Primului Război Mondial auinfluenţat într-o măsură însemnată regimul navigaţiei pe Dunăre. Marile puteriînvingătoare au supus, încă din toamna anului 1918, controlului lor, întregul curs alDunării. Fluviul este împărţit în două sectoare, primul, în amonte de Porţile de Fier,fiind sub influenţa Franţei, iar al doilea, în aval de Porţile de Fier, sub influenţaMarii Britanii. Aceste sectoare au fost puse sub controlul Comisiei Interaliate aDunării, cu sediul la Budapesta, măsură care leza suveranitatea statelor riveranemici. Tratatele de pace cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919), cu Austriade la Saint Germain-en-Laye (10 septembrie 1919), cu Bulgaria de la Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919) şi cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920) conţineaudouă categorii de prevederi referitoare la Dunăre: cele prin care erau restabilitenormele anterioare, încălcate de puterile învinse în război, exprimând de faptrevenirea la vechiul regim internaţional al Dunării; cele care puneau bazele uneinoi reglementări a regimului Dunării axate pe stabilirea principiilor fundamentaleale noii reglementări şi a cadrului pentru elaborarea statutului definitiv al Dunării.Tratatele de pace înscriau drept clauze principale privitoare la regimul de navigaţiepe Dunăre: fluviul era declarat internaţional de la Ulm până la vărsare în MareaNeagră; extinderea libertăţii de navigaţie la întreaga reţea fluvială a Dunării.Comisia Europeană a Dunării, care funcţiona încă din 1856, se compunea, cu titluprovizoriu, din: Marea Britanie, Franţa, Italia şi România. Statele învinse –Germania, Austria, Ungaria şi Turcia, ca, de altfel, şi Rusia Sovietică, erauînlăturate din componenţa Comisiei. Divergenţele din cadrul Conferinţei de pace de la Paris din anii 1919-1920între marile puteri neriverane şi aliaţii riverani au impus un regim provizoriu –convocarea unei conferinţe având drept obiect elaborarea regimului definitiv alDunării ce urma să fie formată din: Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Marea Britanie şiRomânia; Austria, Germania, Bulgaria şi Ungaria aveau numai dreptul să asiste lalucrări şi obligate să recunoască regimul Dunării elaborat de Conferinţă. Liga 1 Nicolae Daşcovici, Dunărea noastră, Fundaţia Culturală „Principele Carol”, Bucureşti, 1936, p. 119. 2 Ciprian-Beniamin Benea, Dunărea. Geopolitică si negociere. Studiu de caz, Institutul European, 2009, pp. 37-38. 13
    • Naţiunilor dobândea jurisdicţia pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din obligaţiastatelor riverane de a asigura circulaţia pe partea internaţională a fluviului1. Conferinţa internaţională, menită să stabilească regimul juridic al Dunăriidupă Primul Război Mondial, şi-a început lucrările la 1 august 1920, la Paris. LaConferinţă au luat parte miniştrii plenipotenţiari ai celor opt state aliate, desemnatede Conferinţa de pace, ca fiind în mod special interesate de problema Dunării:Franţa, Marea Britanie, Italia, Belgia, România, Regatul sârbo-croato-sloven,Cehoslovacia şi Grecia. Statele Unite ale Americii au declinat invitaţia departicipare la lucrările Conferinţei. Poziţia SUA se poate explica, pe de o parte,prin faptul că Senatul american nu ratificase tratatele de pace, iar pe de altă parte,prin împrejurarea că interesele statelor neriverane în reglementarea regimuluiDunării era asigurată în mod evident de Franţa şi Marea Britanie. Statele ex-inamice riverane Dunării – Germania, Austria, Bulgaria şi Ungaria – au fost admisela lucrările Conferinţei cu titlu consultativ. Rusia Sovietică n-a fost invitată laConferinţă sub nicio formă, deşi normele internaţionale îi recunoşteau acest drept.Rusia fusese parte la conferinţele anterioare care au stabilit regimul Dunării, avândstatutul de riveran. Delegaţia română a fost alcătuită din Toma Stelian, ConstantinConţescu, Gheorghe Popescu şi V. Atanasiu. Lucrările Conferinţei au durat un an şi s-au desfăşurat în două sesiuni: 2august – 16 noiembrie 1920, 5 aprilie – 21 iulie 1921, până s-a ajuns la redactareastatutului definitiv al Dunării. Preşedintele Conferinţei a fost ales plenipotenţiarulfrancez Albert Legrand, iar plenipotenţiarul român, Toma Stelian, a fost alesvicepreşedinte. La cea de-a doua sesiune, România a fost reprezentată de ministrulplenipotenţiar Constantin Conţescu2. Cu toate că principiile generale ale libertăţii navigaţiei dunărene şi aleegalităţii tuturor pavilioanelor fuseseră acceptate, stabilirea noului regim alDunării, în locul celui instituit prin Tratatul de la Paris din 1856, care a pus capătRăzboiului Crimeii3, a ridicat mari dificultăţi, identificarea unor soluţii acceptabiletuturor participanţilor la Conferinţă, impunând negocieri anevoioase. 1 Dr. Carmen Atanasiu, Problema suveranităţii României la Dunăre şi „Navigaţia Fluvială Română” (1919-1945), Bucureşti, 2003, pp. 88-92. 2 N. Daşcovivi, op.cit., p. 75. 3 Tratatul de pace de la Paris din 30 martie 1856 a fost semnat de reprezentanţii Imperiului Otoman, Marii Britanii, Austriei, Franţei, Prusiei şi Sardiniei, pe de o parte, şi ai Rusiei, pe de altă parte. Tratatul obliga Imperiul Rus sa nu mai aibă flotă de război şi arsenale militare navale în Marea Neagră şi să retrocedeze Moldovei regiunea de Sud a Basarabiei limitrofă Dunării – judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad. Astfel, Rusia înceta să mai fie stat dunărean. Marea Neagră era neutralizată, căci Turcia se obliga să nu mai întreţină flotă de război şi arsenale militare în Marea Neagră. De asemenea, prin hotărârile Congresului de la Paris, principiile libertăţii de navigaţie pe fluviile internaţionale, prevăzute de Congresul de la Viena din 1815, au fost extinse şi asupra Dunării de Jos. Astfel, navigaţia pe Dunăre era declarată liberă de orice taxe sau obstacole. (La Commission Européenne du Danube et son oeuvre de 1856 à 1831, Imprimerie Nationale, Paris, MCMXXXI, p 411.)
    • La 23 iulie 1921 s-a semnat, la Paris, Convenţia privind Statutul definitival Dunării1, de către delegaţiile Belgiei, Franţei, Marii Britanii, Greciei, României,Cehoslovaciei, participante la Conferinţă cu drept de vot deliberativ, şi stateleînvinse în Primul Război Mondial Bulgaria, Ungaria şi Austria. Regatul sârbo-croato-sloven şi Italia, având rezerve asupra unor prevederi, au semnat Convenţiaulterior, la fel şi delegatul Germaniei, care la data convenită pentru semnare, erabolnav2. Convenţia privind Statutul definitiv al Dunării a fost votat de SenatulRomâniei la 3 aprilie 1922 şi de Adunarea Deputaţilor la 7 aprilie 1922. Legeaprivind ratificarea Convenţiei a fost promulgată prin Decret-regal la 13 aprilie 1922şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 19223. Acest document prevedea în esenţăuniformizarea regimului de navigaţie, poliţie şi supraveghere pe întregul sectornavigabil al fluviului. Libertatea de navigaţie şi egalitatea dintre pavilioane urmausă fie asigurate de două organisme: Comisia Europeană a Dunării/CED, carefuncţionase cu caracter provizoriu din 1856, a cărei competenţă se întindea pepartea de fluviu numită Dunărea maritimă (de la Brăila la Sulina), şi ComisiaInternaţională a Dunării/CID, a cărei competenţă se întindea asupra Dunăriifluviale navigabile (de la Ulm până la Brăila), precum şi asupra căilor de apădeclarate internaţionale4. Comisia Europeană a Dunării era compusă din delegaţiiFranţei, Marii Britanii, Italiei şi României; orice stat european, care justifica pentruviitor interese comerciale, maritime şi europene la Gurile Dunării putea, la cerere,să fie admis în Comisie. Sediul acestei Comisii era la Galaţi. Comisia Internaţională a Dunării era compusă din câte un reprezentant alstatelor riverane (Bavaria, Würtemburg, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, RegatulSârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Bulgaria, România) şi din câte un delegat alfiecăruia dintre statele neriverane reprezentate în Comisia Europeană a Dunării saucare puteau fi reprezentate în viitor. Sediul Comisiei Internaţionale a Dunării a fost,iniţial, la Bratislava, pentru o perioadă de 5 ani, iar din 1927, sediul a fost mutat laViena. În 1938, după înfăptuirea Anschluss-ului, sediul CID a fost mutat laBelgrad. Statutul Dunării, adoptat în 1938, stipula dreptul riveranilor de a executasinguri lucrări tehnice, de a percepe taxe, de a-şi rezerva cabotajul (navigaţiainternă), de a aplica regulamentele de navigaţie şi poliţie în apele lor teritoriale etc. 1 Statutul cuprindea 5 capitole, respectiv: Regimul general al Dunării, Dunărea maritimă, Dunărea fluvială, Dispoziţiuni generale, Dispoziţiune tranzitorie, însumând 44 de articole şi un Protocol final. („Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922.) 2 Arhiva Ministrului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), Fond 8, Convenţii, D. 19, vol. II, fila 459. 3 „Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922; Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 104-105. 4 Reţeaua fluvială internaţională a Dunării era formată, potrivit Statutului, din: Morava şi Thaya, în partea cursurilor lor care constituia frontiera dintre Austria şi Cehoslovacia; Drava de la Barci; Tisa de la gura Someşului, Mureşul de la Arad; canalele laterale sau şenalele care dublează sau ameliorează secţiuni navigabile ale zisei reţele fie reunesc două secţiuni natural navigabile ale unuia din aceleaşi cursuri de apă. 15
    • Din analiza lucrărilor Conferinţei Internaţionale a Dunării de la Paris (2 august1920 – 21 iulie 1921), precum şi a conţinutului Statutului definitiv al Dunării,rezultă faptul că marile puteri europene au acţionat pentru menţinerea supremaţieilor în privinţa reglementării navigaţiei pe fluviu, impunând proceduri care încălcausuveranitatea de stat a riveranilor. Exemplu definitoriu în acest sens îl constituieComisia Europeană a Dunării, în structura căreia marile puteri neriverane deţineaurolul decisiv, România fiind singurul stat riveran, membru al acestei Comisii.„Dacă statele neriverane cred că au şi ele dreptul de a reprezenta aici interesele lor– comenta Grigore Antipa, urmărind lucrările Conferinţei – ele sunt binevenite s-ofacă în limitele drepturilor ce li s-au recunoscut prin tratate, adică în limiteledreptului de a controla şi a supraveghe modul cum se aplică aici libertateanavigaţiunei pentru toate pavilionele; nu însă spre a uzurpa drepturi nejustificate,de a comanda pe teritoriile altor state şi a controla comerţul lor, precum şi de aprofita de sacrificiile acestora şi de beneficiile ce li se cuvin riveranilor dinteritoriul lor fluvial... Valoarea şi durabilitatea oricărui regim, care se va adopta laaceastă Conferinţă – scria marele om de ştiinţă –, va depinde: 1) de modul cum vacorespunde el tuturor necesităţilor nouăi situaţiuni politice create în urmarăzboiului; 2) de modul cum va respecta el drepturile de suveranitate ale riveranilorşi în administrarea fluviului şi 3) de putinţa ce ne-o va da el de a rezolva cât maigrabnic şi cu mai multă uşurinţă marea chestiune a Dunării, ale cărei cerinţeesenţiale sunt şi rămân următoarele: punerea şi menţinerea în cea mai bună starede navigabilitate a întregului fluviu şi gurile sale, astfel ca să poată circula pe elvase de un tonaj cât mai mare; legarea Dunării prin canale cu bazinele celorlaltefluvii; asigurarea libertăţii navigaţiunii pentru vasele de comerţ ale tuturornaţiunilor, cu respectarea deplină a drepturilor de suveranitate ale riveranilor şicu excluderea oricăror interese lăturalnice şi tendinţe de acaparare şimonopolizare sau amestec în afacerile care decurg din acest drept desuveranitate”1. Comisia Europeană a Dunării – declara la rândul său Toma Stelian, încadrul lucrărilor Conferinţei – „constituie o servitute exercitată pe teritoriul şi înapele teritoriale ale României”, un „organism învechit care atinge gravsuveranitatea statului român”, menţionând că România este gata să cearădesfiinţarea Comisiei Europene a Dunării în cazul în care Conferinţa ar adopta odecizie în acest sens2. România a încercat să obţină modificarea regimului Dunării maritime, fărăa adopta, însă, măsuri unilaterale care puteau fi interpretate ca o revizuire atratatelor de pace de la Paris din 1919-1920, urmărind ca demersurile sale săîntrunească acordul celorlalte state membre ale Comisiei Europene a Dunării. Dar,revendicările legitime ale României s-au lovit, de nenumărate ori, de refuzulmarilor puteri neriverane. 1 Grigore Antipa, Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, „Cartea Românească”, Tipografia Rasidescu, Bucureşti, 1921, pp. 118-120. 2 Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., p. 106.
    • Conferinţa de la Montreux (22 iunie – 20 iulie 1936)1 a oferit diplomaţieiromâneşti posibilitatea de a obţine, prin mijloace permise de tratateleinternaţionale, suprimarea Comisiei Europene a Dunării, aşa cum Turcia obţinusemodificarea Convenţiei din 24 iulie 1923, de la Lausanne, privind StrâmtorileBosfor şi Dardanele, care-i afecta suveranitatea. În interviul acordat, la 29 iulie 1936, cotidianului francez „Le Temps”, şitransmis imediat prin Agenţia „Rador” presei române, ministrul de Externe NicolaeTitulescu a arătat motivele pe care se întemeia diplomaţia română atunci când acerut defiinţarea CED. O telegramă „strict secretă”, trimisă la Bucureşti pentruregele Carol al II-lea şi preşedintele Consiliului de Miniştri Gheorghe Tătărescu,din Montreux, dădea unele explicaţii în legătură cu sensul interviului, arătând că„noul regim al Strâmtorilor atrage după sine suprimarea Comisiei Europene aDunării, căci România nu mai vrea să rămână supusă unei suveranităţiinternaţionale.”2 În interviul menţionat, Titulescu a expus documentat „tezaromânească în chestiunea Dunării maritime aşa cum au conceput-o înaintaşii noştri,arătând că regimul de capitulaţiuni la care România este supusă, cerând trecereaasupra României a atributelor teritoriale şi unificarea regimului Dunării printr-osingură comisiune, aceea de la Viena”3. Succesorul CED trebuia să fie statul român, urmând ca prerogativele CIDsă se extindă asupra întregului curs al fluviului. Cererea de suprimare a CED eraprivită ca o necesitate, întrucât – preciza Nicolae Titulescu în interviul menţionat –„ea constituie anacronismul cel mai de necrezut, controlul teritorial cel maiinadmisibil şi organismul internaţional răspunzând cel mai puţin scopurilor pentru 1 Conferinţa internaţională de la Montreux a adoptat, la 20 iulie 1936, Convenţia privitoare la regimul Strâmtorilor Mării Negre statuând: libertatea deplină de navigaţie prin Strâmtori pentru navele comerciale în timp de pace şi de război, când Turcia nu este beligerantă. În timp de război, Turcia fiind beligerantă, vasele comerciale ale neutrilor se vor bucura de libertate de trecere, cu condiţia de a nu-i ajuta pe beligeranţi. În ceea ce priveşte navele de război, în timp de pace, este liberă trecerea prin Strâmtori a vaselor uşoare de suprafaţă, a vaselor mici de luptă şi auxiliare; riveranii Mării Negre pot trece prin Strâmtori nave de linie însumând un tonaj de până la 15.000 tone, precum şi submarine ale căror baze sunt în Marea Neagră, anunţând din timp guvernul Turciei. Convenţia este semnată din partea României de Nicolae Titulescu. România obţine: o întărire a securităţii proprii prin întărirea securităţii aliatei sale – Turcia – şi a regiunii Mării Negre prin întărirea pactelor sale de asistenţă mutuală încheiate pe baza Pactului Ligii Naţiunilor; dreptul exclusiv, pentru riverani, de a trece prin Strâmtori submarinele construite, cumpărate sau trimise la reparat. România a ratificat Convenţia de la Montreux privind regimul Strâmtorilor la 23 iulie 1936. (Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 293-294; Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi problema Strîmtorilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 293-367.) 2 Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi problema Strîmtorilor, op.cit., p. 329. 3 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 808. 17
    • care a fost creat”1. Demersul României nu putea fi considerat ca revizionistdeoarece, prin art. 7 al Statutului Dunării din 1921, Comisia Europeană putea fidizolvată cu asentimentul statelor membre – Marea Britanie, Franţa, Italia şiRomânia2. Nicolae Titulescu nu şi-a putut desăvârşi acţiunea diplomatică consacratărezolvării problemei suveranităţii României la Dunărea maritimă, fiind înlăturat dinfuncţia de ministru de Externe la 29 august 1936. Evenimentele petrecute pe scena internaţională au impus amânareamodificării regimului CED dar, în linii mari, dezideratele expuse de NicolaeTitulescu au rămas în atenţia României. Cu prilejul sesiunii Consiliului Permanental Micii Înţelegeri de la Bratislava, din 13-14 septembrie 1936, s-a abordatchestiunea Dunării. În procesul verbal al reuniunii se consemna: „În momentul încare România va socoti oportun a întreprinde negociaţiuni în vederea obţineriisuprimării Comisiei Dunării sau modificarea actualului său regim, cele două stateale Micii Înţelegeri [Cehoslovacia şi Iugoslavia] vor sprijini cererile României”3. La 14 noiembrie 1936, guvernul Germaniei a denunţat în mod oficialclauzele generale şi speciale privitoare la regimul internaţional al fluviilor Elba,Oder, Niemen, Rhin-Mosela şi Dunăre, prevăzute în Tratatul de la Versailles. Notaadresată puterilor interesate se referea la „un tratament injust, care, nu era în acordcu drepturile germane ale suveranităţii”. Guvernul de la Berlin îşi înceta astfelcolaborarea cu toate comisiile fluviale instituite prin tratatele internaţionaleîncheiate la sfârşitul primului război mondial4. În acest context, problema Dunăriimaritime, cu diferitele sale aspecte, a figurat în continuare pe agenda sesiunilorMicii Înţelegeri şi a constituit obiectul unui dialog diplomatic permanent purtat deRomânia cu Franţa, Marea Britanie şi Italia. La 2 decembrie 1936, guvernul româna răspuns printr-o Notă transmisă la Berlin, arătând că regreta decizia Germaniei şică, deşi avea motive să dorească o revizuire a Statutului Dunării, nu înţelegea,totuşi, să ajungă la acest scop „decât pe baza procedurii prevăzute de zisul statut”;ţinând seama de faptul că însuşi guvernul german socotea că numeroasele intereselegate de libertatea navigaţiei pe fluviile trecând pe teritoriile mai multor statereclama o colaborare internaţională, România se declara dispusă să continueaceastă colaborare „prin mijlocul unor acorduri care să ţină seama de toateinteresele în prezent şi la care ar adera toate statele interesate”5. 1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Ministerul Propagandei Naţionale, Presa Externă, dosar nr. 814, filele nr. 29-36. 2 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 305. 3 Apud Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., p. 308. 4 România la Conferinţa de pace de la Paris, Ediţie îngrijită de: Dinu Zamfirescu, Dumitru Dobre, Viorica Nanu, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2007, p. 101. 5 A.M.A.E., Fondul 8, Convenţii, D. 19, fila nr. 29.
    • În situaţia creată în urma acţiunii unilaterale a Germaniei de denunţare aprevederilor Tratatului de la Versailles, privitoare la internaţionalizarea fluviilornavigabile, a complicat şi mai mult problema Dunării, fiind necesară o analizăatentă a tuturor consecinţelor deciziei Germaniei naziste pentru a defini politicadunăreană a României în funcţie de noile schimbări survenite pe arenainternaţională. La sesiunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, ţinută laBelgrad între 1-2 aprilie 1937, s-a convenit ca cele trei state membre să acţionezeîn continuare pe baza hotărârii luate în comun la sesiunea anterioară de laBratislava, din septembrie 1936. Totodată, s-a stabilit ca reprezentanţii celor treiţări în CID să-şi perfecţioneze colaborarea lor, să se consulte şi să acţioneze înacest organism internaţional chiar fără Germania1. După anexarea, în martie 1938, a Austriei, guvernul Germaniei a început oacţiune politico-diplomatică pentru reexaminarea statutului internaţional al Dunării,propunând statelor riverane următoarele obiective: a) desfiinţarea CED şiînlocuirea acesteia cu o altă comisie, din care să facă parte numai ţările riverane; b)modificarea statutului CID prin admiterea a încă unui delegat german şi renunţareala reprezentarea Franţei, Marii Britanii şi Italiei conform principiului potrivit căruiacolaborarea pe Dunăre trebuia să se limiteze la cele şase state riverane (Germania,Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia şi România); c) obţinerea reciprocităţiiîn materie de liberă navigaţie. Adoptarea acestor propuneri ar fi însemnatinstaurarea supremaţiei germane în bazinul Dunării. Desfiinţarea CED ar fi lipsitcontraponderea statelor neriverane în faţa extinderii hegemoniei germane asupraDunării maritime. În aceste condiţii, democraţiile occidentale devin mai receptive lapropunerile României privind respectarea suveranităţii sale la Dunărea maritimă.La 4 mai 1938, guvernul francez a propus guvernului român desfiinţarea ComisieiEuropene a Dunării şi întinderea competenţei Comisiei Internaţionale a Dunăriipână la Marea Neagră. Consiliul Permanent al Micii Înţelegeri, reunit la Sinaia înzilele de 4 şi 5 mai 1938, a abordat şi problema Dunării şi a hotărât ca în cazul încare guvernul german ar cere să fie primit în CED, să i se răspundă afirmativ, cucondiţia acceptării de către acesta a situaţiei existente şi, apoi, cu acordul statelormembre, să se revizuiască statutul CED în sensul suprimării tuturor prevederilor celezau suveranitatea României. Guvernul Germaniei a comunicat guvernului României la 1 iunie 1938 cădorea să trimită la Bucureşti împuterniciţi pentru discuţii privind regimul Dunării,inclusiv destinul Comisiei Europene de la Galaţi. Aceeaşi comunicare a fosttransmisă la Praga şi la Belgrad, ca şi la Londra, Paris şi Roma, solicitându-se celorcinci guverne să-şi expună punctele lor de vedere faţă de viitorul regim al Dunării. În aceeaşi zi de 1 iunie 1938, guvernul român a convocat la Ministerul deExterne o consfătuire a specialiştilor şi experţilor în chestiunea Dunării pentru aexamina şi stabili atitudinea României faţă de iniţiativele germană şi franceză.Ministrul de Externe Nicolae Petrescu-Comnen a informat despre intenţiaGermaniei de a discuta problema Dunării numai cu reprezentanţii statelor riverane, 1 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., p. 311. 19
    • cu excluderea marilor puteri neriverane – Franţa, Marea Britanie, Italia. Laconsfătuire au participat Grigore Antipa, George Sofronie, Nicolae Daşcovici,Constantin Conţescu ş.a. care au reliefat voinţa României de a menţine un regim delibertate a navigaţiei pe Dunăre pentru toate vasele comerciale, dar şi necesitatea dea pune de acord acest regim cu drepturile suverane ale României la Gurile Dunării1.Sintetizând opiniile exprimate de participanţi, Nicolae Petrescu-Comnen a definitastfel obiectivele politicii externe româneşti privind regimul Dunării: a) susţinereamenţinerii celor trei mari puteri neriverane în organismele de administrare aDunării în scopul realizării unui echilibru între micile state riverane fluviului şiGermania; b) menţinerea Comisiei Europene a Dunării şi admiterea Germaniei încadrul acesteia; c) menţinerea Comisiei Internaţionale a Dunării atât cât se vaputea; d) respingerea proiectului german de reglementare a regimului Dunării pebaza unor acorduri bilaterale2. Concluziile şi propunerile guvernului României au fost comunicateguvernelor Marii Britanii, Franţei şi Italiei, iar delegatul României în CED a purtattratative cu colegii săi pentru a pregăti modificările ce se impuneau în regimulnavigaţiei pe Dunăre. În urma tratativelor purtate pe cale diplomatică, delegaţiicelor patru state membre ale CED au început, la 15 iunie 1938, la Viena, consultăriîn urma cărora s-a ajuns la un acord de principiu care prevedea: 1) suprimareaaplicării articolului 53 din Tratatul de pace de la Berlin din 1878 care prevedeafuncţionarea Comisiei Europene a Dunării într-o totală independenţă faţă deautoritatea teritorială; 2) suprimarea internaţionalizării portului Sulina; 3) lucrărilela Gurile Dunării să fie executate de România, cu un serviciu autonom, acceptându-se însă supravegherea cu caracter internaţional de către un comitet de tehnicieni; 4)serviciul sanitar să fie făcut numai de către România; 5) braţul Chilia să intre subjurisdicţia exclusivă a statului român; 6) retrocedarea către România a farurilor dela Sulina, Sfântu Gheorghe etc.; 7) judecarea infracţiunilor de la regulamentul depoliţie şi de navigaţie să se facă de organele judecătoreşti ale României; 8)suprimarea caracterului internaţional al Inspectoratului de Navigaţie şi a agenţilorsăi, care vor deveni agenţi ai puterii teritoriale; 9) retrocedarea carierelor de piatră,a spitalelor şi a altor imobile guvernului român3. În legătură cu iniţiativa guvernului german de a începe negocieri cuguvernele ţărilor riverane Dunării pentru încheierea unor acorduri bilaterale, celetrei state ale Micii Înţelegeri, respecâtând hotărârea din mai 1938 de la Sinaia, auhotărât ca statele Micii Înţelegeri să accepte aceste convorbiri, dar să nu se declarede acord cu înlăturarea Franţei şi Marii Britanii din organismele internaţionale aleDunării. Reprezentanţii Germaniei au început, la 30 iunie 1938, un turneudiplomatic în capitalele statelor riverane Dunării. La Budapesta, guvernul Ungariei 1 A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 150-154. 2 Ibidem, filele nr. 163-164. 3 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp. 317-318; cf. Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 304-305.
    • s-a arătat favorabil proiectului Berlinului, dar a subliniat intenţia de a rămâne maideparte şi în CID. La Belgrad, delegaţii germani nu au obţinut decât promisiuneacă problema regimului internaţional al Dunării va fi discutată de Iugoslavia cualiaţii săi1. Schimbul de vederi între delegaţii Germaniei şi ai României în problemaDunării au început la Bucureşti, la 7 iulie 1938. Germania a propus:1. Dunărea fluvială. Constituirea unui organism tehnic în care să fie reprezentatetoate statele riverane de către delegaţi ai ministerelor de Comunicaţii respective, şidin care să nu facă parte niciun reprezentant diplomatic. Hotărârile să fie luate înunanimitate. Competenţa organismului să se întindă asupra tuturor chestiunilorinteresând navigaţia, navigabilitatea fluviului, poliţia fluvială etc. Guvernul germanaprecia că acest organism putea coexista cu CID, din care era hotărât să nu maifacă parte.2. Porţile de Fier. Guvernul Germaniei a propus constituirea unui comitet specialal noului organism, compus din doi reprezentanţi ai coriveranilor şi doireprezentanţi ai altor state riverane Dunării, desemnaţi prin rotaţie. În caz dedivergenţă în cadrul comitetului, hotărârea plenului organismului era obligatoriepentru statul coriveran rămas în minoritate.3. Comisia Europeană a Dunării. Guvernul Germaniei a declarat că era dispus săreintre în Comisia europeană a Dunării şi că privea cu simpatie punctul de vedereromânesc privitor la o revizuire a drepturilor exercitate de Comisie pe teritoriulRomâniei. Delegaţii germani au arătat că în niciun caz intrarea eventuală a ţării lorîn Comisia Europeană nu poate însemna o modificare a atitudinii faţă de ComisiaInternaţională a Dunării în care nu înţelegea să se reîntoarcă.Guvernul României a arătat că nu putea preciza în acel moment punctul său devedere asupra propunerilor germane fiind necesară studierea lor şi consultarea cucelelalte state interesate. Guvernul român a subliniat că dacă Germania dorea săintre în CED, trebuia să urmeze procedura fixată de Statutul definitiv al Dunării, pecare guvernul de la Berlin îl denunţase în noiembrie 1936. Astfel, dialogul româno-german în problema Dunării s-a încheiat fără niciun rezultat concret, cele douăpărţi expunându-şi doar punctele de vedere. Delegaţii germani au găsit la Sofia mai multă înţelegere pentru realizareaproiectului lor. Cu toate acestea, guvernul bulgar s-a mulţumit să declare că vastudia propunerile făcute şi va căuta să realizeze un acord cu celelalte stateriverane. La Praga, diplomaţii germani au constatat aceleaşi reticenţe ca laBucureşti; interlocutorii lor cehoslovaci nu le-au spus nici da, nici nu2. La 14 iulie 1938, guvernul român a propus guvernelor Marii Britanii,Franţei şi Italiei să se întrunească pe 1 august 1938 pentru a se pune de acordasupra modificării regimului internaţional al Dunării. Cu acest prilej, Româniadorea să se convină asupra menţinerii CID cât mai mult cu putinţă şi propunea casediul ei să fie eventual mutat la Belgrad. În privinţa CED, guvernul român precizacă în noua conjunctură politică, menţinerea ei era imperios necesară, însă propunea 1 A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 24, filele nr. 4-5. 2 Ibidem, fila nr. 17. 21
    • modificarea radicală a regimului ei deoarece prerogativele pe care le deţinea „erauincompatibile cu suveranitatea unui stat independent şi jigneau profund sentimentulnaţional al ţării”1. Peste patru zile, guvernul francez a dat un răspuns favorabil privindconvocarea unei conferinţe în vederea modificării regimului Dunării maritime,propunând amânarea ei cu câteva zile. Guvernul britanic trimitea şi el, la 20 iulie1938, un răspuns favorabil propunerii româneşti de convocare a conferinţeimembrilor CED şi preciza că „discuţiile ce vor urma vor trebui să ia în consideraţieproblema mai vastă a navigaţiei pe întregul curs al Dunării şi toate soluţiile posibileale problemei, în general”2. Cu toate demersurile repetate făcute la Roma, guvernulItaliei a răspuns că nu poate participa la conferinţă, datorită relaţiilor ei speciale cuGermania3. Conferinţa diplomatică pentru modificarea regimului Dunării maritime şi-ainaugurat lucrările la 8 august 1938, la Sinaia, cu participarea reprezentanţilorFranţei, Marii Britanii şi României. În alocuţiunea sa, ministrul român de Externe,Nicolae Petrescu-Comnen, a insistat asupra privilegiilor pe care le avea ComisiaEuropeană a Dunării prin conservarea unor practici abuzive (drept de judecată înprimă instanţă, apel şi casare fără intervenţia justiţiei naţionale, dreptul deextrateritorialitate, amestec în organizarea serviciului sanitar, scutiri de taxe detimbru, scutiri fiscale, vamale, poştale etc.) şi a cerut modificarea regimuluiexistent pe Dunărea maritimă. Petrescu-Comnen a menţionat că România ar fiputut recurge cu mult înainte la modificarea regimului Comisiei Europene aDunării, însă a considerat că trebuia să obţină această modificare prin înţelegere cupartenerii săi, fapt ilustrat de însăşi convocarea Conferinţei de la Sinaia. DelegaţiiMarii Britanii şi Franţei au recunoscut justeţea dezideratelor României şi audeclarat că vor acţiona în direcţia satisfacerii acestora. Desigur, poziţia celor douămari puteri occidentale, substanţial schimbată faţă de perioada anterioară, seexplică prin faptul că în noile împrejurări internaţionale îşi puteau salva în acestmod interesele lor la Dunărea maritimă. Lista problemelor supuse dezbaterii a fostprezentată de Constantin Conţescu, ales preşedintele Conferinţei. Negocierile Conferinţei de la Sinaia au durat până la 18 august 1938, cânds-a adoptat documentul numit „Aranjament privitor la exercitarea puterilorComisiei Europene a Dunării”. Documentul a fost semnat în prezenţa ministruluiAfacerilor Externe Nicolae Petrescu-Comnen de către: Douglas W. Keane, înnumele Marii Britanii, Jean du Sault şi Paul Charguerand, în numele Franţei şiConstantin Conţescu, în numele României. În conformitate cu hotărârileConferinţei, textul original al Aranjamentului rămânea în arhiva statului român, iaro copie era înaintată Italiei, stat membru al CED, care n-a participat la lucrărileConferinţei, dar trebuia să-şi exprime adeziunea. 1 Idem, D. 17, vol. V, filele nr. 231-232. 2 Idem. 3 A.N.I.C., Fond Casa Regală, Carol al II-lea, Dosar nr. 165/1938, filele nr. 92- 93.
    • Aranjamentul de la Sinaia, din 18 august 1938, compus din 23 de articoleşi un Protocol final explicativ, prevedea, în esenţă, următoarele: încetareaexercitării puterilor speciale ce fuseseră date Comisiei Europene a Dunării privindnavigaţia pe Dunărea maritimă şi trecerea acestora în competenţa statului român;încetarea internaţionalizării portului Sulina; puterea judecătoarească este exercitatăde statul român care execută şi lucrările tehnice pe porţiunea Dunării maritime;întocmirea regulamentului de navigaţie şi poliţie de către Comisia Europeană aDunării pe baza propunerilor româneşti şi aplicarea acestuia de statul român;trecerea corpului de pilotaj sub ordinele autorităţilor române; România înfiinţa unserviciu autonom – „Direcţia Dunării Maritime” – pentru executarea lucrărilortehnice ale cărei atribuţii erau de a proiecta şi executa lucrări tehnice, de a percepetaxele şi a ţine gestiunea respectivă; taxele asupra navigaţiei, moderate şi egalepentru toate pavilioanele, erau stabilite de Direcţia Dunării Maritime, care lepercepea şi le afecta exclusiv pentru lucrări şi celelalte atribuţii prevăzute deAranjament; trecerea în administraţia autorităţilor româneşti a serviciului sanitar şispitalelor Comisiei cu dreptul de a încasa taxele respective în condiţii de egalitatepentru toate pavilioanele; trecerea în proprietatea statului român a tuturor bunurilorComisiei Europene a Dunării, care puteau fi folosite în interesul navigaţiei: vaseplutitoare, drăgi, instalaţii, ateliere, precum şi farurile din Insula Şerpilor, de laSulina şi Sfântu Gheorghe. În schimbul bunurilor mobile şi imobile preluate,guvernul român lua asupra sa sarcinile financiare ale Comisiei constituite dinîmprumuturile acordate în 1929 de Franţa, Marea Britanie şi Italia. Anuităţileîmprumuturilor urmau să fie achitate din produsul taxelor de navigaţie. În acelaşitimp, la Sinaia s-a semnat şi un acord referitor la privilegiile şi imunităţilepersonalului CED, prin care erau reglementate raporturile dintre statul român şipersonalul Comisiei1. Analiza documentelor semnate la Sinaia la 18 august 1938 îndreptăţeşteconcluzia potrivit căreia prin modificările aduse regimului CED se realizau, dupăîndelungate eforturi diplomatice, principalele deziderate româneşti. Cea mai mareparte a prerogativelor Comisiei Europene a Dunării erau preluate de statul român,stipulaţiile Statutului Dunării maritime armonizându-se cu drepturile desuveranitate ale României. Aranjamentul de la Sinaia era deschis pentru adeziune tuturor statelorreprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau care ar fi fost reprezentate înviitor2. El nu şi-a găsit imediat finalizarea. Abia la 1 martie 1939, s-a semnat laBucureşti un Acord internaţional între Marea Britanie, Franţa, Italia, România,Germania, cuprinzând patru articole, având drept obiect: intrarea Germaniei înCED „pe picior de perfectă egalitate cu celelalte state” componente; aderareaGermaniei şi Italiei la Aranjamentul de la Sinaia; modificarea prevederiloraceluiaşi Aranjament astfel încât „pe măsura vacanţelor ce se vor produce prin 1 A.M.AE., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 457-475; cf. Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp. 324-326. 2 Istoria politicii externe româneşti în date, op.cit., pp. 304-305; Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., p. 130. 23
    • demisie şi punere în retragere, piloţii de naţionalitate neromână vor fi înlocuiţi prinpiloţi români, până ce proporţia acestora din urmă, în raport cu numărul total alpiloţilor va atinge două treimi”; modificarea articolelor Aranjamentului în sensul căacesta intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare şi de adeziune astatelor membre ale CED. Acordul de la Bucureşti din 1 martie 1939 urma să fie ratificat odată cuAranjamentul de la Sinaia, avea aceeaşi forţă şi valoare ca şi acesta şi intra învigoare la aceeaşi dată1. Acordul a fost semnat de dr. Wilhelm Fabricius(Germania), Adrien Thierry (Franţa), sir Reginald Hoare (Marea Britanie),Pellegrino Ghigi (Italia), Grigore Gafencu şi Constantin Conţescu (România).România a ratificat Acordul de la Bucureşti la 1 aprilie 1939, Marea Britanie la 27aprilie 1939, Franţa la 6 mai 1939, Germania şi Italia la 9 mai 1939. Ambele acteinternaţionale au intrat în vigoare la 13 mai 1939. În aceeaşi zi, s-a deschis laGalaţi, sub preşedinţia delegatului României, Constantin Conţescu, sesiuneaComisiei Europene a Dunării în noua ei componenţă, sesiune care marca intrarea învigoare a documentelor semnate pe 18 august 1938 la Sinaia şi pe 1 martie 1939 laBucureşti2. Se poate aprecia fără exagerare că, de la Tratatul de pace de la Paris din1856, Aranjamentul de la Sinaia din 18 august 1938, împreună cu Acordulcomplementar de la Bucureşti din 1 martie 1939, a constituit actul cel maiimportant în privinţa regimului juridic şi tehnic al Dunării maritime. Fără sădesfiinţeze, din punct de vedere politic şi jurific CED, aceste reglementări auschimbat, de fapt, situaţia la Gurile Dunării; ele au consfiinţit „un mai întinsconţinut suveranităţii româneşti” şi au reparat pe această cale un trecut denedreptate faţă de statutul teritorial al României3. În pofida unor neajunsuri, sesizate pe bună dreptate, soluţia menţineriiCED, dar cu prerogative mult reduse, era în noua conjunctură europeană o formulăpolitică oportună, având în vedere o Germanie nazistă în plină ascensiune, cu oItalie aliată acesteia, schimbări teritoriale care duseseră deja la dispariţia unor stateriverane Dunării, şi politica revizionistă a statelor nemulţumite de prevederilortratatelor de pace din 1919-1920. În această conjunctură, guvernul român, obţinândsuprimarea unor privilegii speciale, inutile şi depăşite ale CED, n-a intenţionat săatace principiul controlului internaţional al navigaţiei pe Dunăre. Funcţiile decontrol ale CED au fost menţinute, în special dreptul ei de a elabora regulamentede navigaţie şi de poliţie, ca şi dreptul de a decide în privinţa lucrărilor ce urmau afi întreprinse şi de a proba sau nu proiecte tehnice. Funcţiile politice ale CED,anume supravegherea libertăţii de navigaţie şi apărarea acesteia împotriva uneieventuale ameninţări rămâneau în vigoare. 1 „Monitorul Oficial” nr. 78 din 1 aprilie 1939; Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 131-132. 2 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, op.cit., p. 336. 3 G. Sofronie, Lupta diplomatică a României pentru suveranitate la Dunăre, în Economie teoretică, organizare politică şi socială (Comunicări), Vol. I. Sesiunea 1943/1944, Braşov, 1944, p. 287.
    • România a acceptat, astfel, din proprie voinţă, limitarea unora din propriilesale prerogative, fiind conştientă că supravegherea internaţională care asiguralibertatea navigaţiei pe Dunăre putea garanta într-o măsură suveranitatea sa1.Comisia Europeană a Dunării păstra încă dreptul de control asupra lucrărilor,dreptul de a aproba regulamentele de navigaţie şi de poliţie ce urmau să fie aplicatede România, menţinerea unui numeros personal străin în serviciul de pilotaj şiobţinea, printr-un acord încheiat cu guvernul de la Bucureşti, privilegii şi imunităţipentru personalul său superior. La 13 mai 1939, CED a ţinut ultima sesiune în vechea sa componenţă, lasfârşitul căreia noul regim al Dunării maritime a devenit realitate. În ziua de 16 mai1939, s-a desfăşurat la Sulina solemnitatea simbolică a ridicării pavilionuluiromânesc la toate navele Comisiei Europene a Dunării şi pe catargele din faţapalatului CED, în sunetele imnului naţional. Din acea zi, România şi-a dobânditexerciţiul drepturilor de suveranitate la Dunărea maritimă2. „Ieri la Sulina – scria ziarul «Timpul» din 17 mai 1939 – idealul Dunăriiromâneşti a fost înfăptuit.” Iar ziarele „România” şi „Adevărul”, din aceeaşi zi,consemnau: „Cele trei culori româneşti şi-au luat ieri locul meritat pe navele CED;ţara noastră preia deplinele puteri la Gurile Dunării.” Cu toată nota de satisfacţieuşor exagerată faţă de o problemă parţial rezolvată, transferul drepturilor ComisieiEuropene a Dunării asupra României, consemnat prin documentele adoptate laSinaia şi la Bucureşti, în 1938, respectiv în 1939, reprezintă un document de odeosebită însemnătate pentru Dunărea românească. El încheia un capitol de istorieeuropeană şi românească, scris cu decenii în urmă, şi deschidea un altul3. Românii erau hotărâţi să facă „tot ce era omeneşte cu putinţă pentru a-şiîndeplini, în sfârşit, misiunea lor providenţială de paznici ai Dunării şi de garanţi ailibertăţii ei”, cu atât mai mult cu cât evoluţia relaţiilor internaţionale din ajunulcelui de-Al Doilea Război Mondial impunea asumarea acestui rol4. 1 Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 132-133. 2 Ibidem, p. 133. 3 Idem, p. 134. 4 Enciclopedia României, IV, Economia Naţională, circulaţie, distribuţie şi consum, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1943, p. 127. 25
    • PARTICULARIRĂŢI ALE APLICĂRII PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1947 Prof. dr. Constantin OLTEANU1 Abstract: The separation of powers is a model for the governance of astate. The model was first developed in ancient Greece, and came into widespreaduse by the Roman Republic. Under this model, the state is divided into branches,each with separate and independent powers and areas of responsibility so that noone branch has more power than the other branches. Cuvinte cheie: separarea puterilor în stat; istorie, România Keywords: separation of powers, history, Romania În spirala istoriei universale, cu deosebire în epocile modernă şicontemporană, s-a cristalizat şi s-a impus doctrina separării puterilor în stat. Dupăunii autori, „Principiul separaţiei puterilor şi-a făcut loc în gândirea umanităţiinumai în momentul când s-a simţit nevoia instaurării regimului constitoţional. El aavut o semnificaţie atât de mare pe continentul european şi american, încât nu sepoate vorbi despre crearea noilor societăţi democratice în afara separaţieiputerilor”2. În altă ordine de idei, este de reţinut că „În schema conceptuală aprincipiului separaţiei puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească),aceasta se execută de autorităţi autonome, cărora le revin atribuţii aproximativegale de putere. În cadrul competenţelor ce le sunt conferite, fiecare putere(autoritate publică) deţine şi exercită o serie de atribuţii proprii, prin care realizeazăde fapt activităţi specifice (legislative, executive sau judecătoreşti) şi, totodată,echilibrează raporturile reciproce dintre ele”3. Ca urmare, aplicarea întocmai aprincipiului separaţiei puterilor în stat, aşa cum este el conceput, presupune că „niciuna din cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu îşi subordonează pecealaltă şi nu poate să-şi asume prerogative ce revin celeilalte”4 Specialiştii în materie consideră că geneza acestui concept, în forma luiembrionară, se află în antichitate, el fiind prezent, de pildă, în opera marelui filosofgrec Aristotel (384-322 î.e.n.) care, în lucrarea sa „Politica” afirmă că ”În oriceStat, sunt trei părţi, de care legiuitorul, se va ocupa, dacă e înţelept, să le rânduiascăcât mai bine, şi având în vedere mai înainte de orice, interesele fiecăruia. Acestetrei părţi, odată bine organizate-menţionează Aristotel-, Statul întreg este, în modnecesar, bine organizat el însuşi; şi Statele nu se pot deosebi în mod real, decât prinorganizaţiunea diferită a acestor trei elemente. Cea dintâi din aceste trei părţi este1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret2 Gh. Tănase Gheorghe, Separaţia puterilor în stat, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, p. 53 Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 244 Idem, p. 25
    • adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua estecorpul magistraţilor, căruia trebuie să i se hotărască natura, atribuţiile şi modul denumire; a treia este corpul judecătoresc”1. Distinsul filosof grec nu se rezumă laenunţarea celor trei părţi constitutive, ci proiectează unele prerogative pentrufiecare din acestea. Astfel, „Adunarea generală decide în mod suveran despre paceşi război, despre încheierea şi ruperea tratatelor; ea face legile, pronunţă pedeapsacu moartea, exilul, confiscaţiunea, şi primeşte conturile magistraţilor. Aici-continuăAristotel-, trebuie a se apuca în mod necesar una din căile următoare: ori a lăsatoate deciziunile în seama corpului politic întreg, sau ale încredinţa pe toate uneiminorităţi, spre exemplu, uneia sau mai multor magistraturi speciale; ori a leîmpărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetăţenilor, iar pe altele numai unora dinei”2. Gh. Tănase Gheorghe, prestigios autor de lucrări în materie, este de părere că„descrierea lui Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a realităţilorde organizare a statului elen, şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiulseparaţiei puterilor”3. Chiar dacă filosoful antic grec nu a prezentat explicitconcepţia separaţiei puterilor în stat, cum va fi ea definită mult mai târziu, în epocamodernă, Aristotel are meritul de a atrage atenţia aupra acestei importantechestiuni, iar considerentele enunţate de el se pot constitui cel puţin în puncte dereferinţă în domeniu. În Evul Mediu, dar cu deosebire în epoca modernă, s-a continuat studiulacestei probleme, fiind puse în lumină noi elemente ce vor ajuta la definirea maiexactă a conceptului separaţiei puterilor în stat. Printre aceştia, un loc de seamăocupă filosoful şi juristul englez John Locke (1632-1704), căruia „îi revine meritulde a fi cercetat pentru prima dată, mai metodic şi într-o nouă lumină, principiulseparaţiei puterilor”4. În esenţă, John Locke ajunge la concluzia „că în orice statexistă trei puteri: legislativă, executivă şi federativă. El susţine că puterealegislativă trebuie să aparţină parlamentului fiind considerată puterea supremă înstat deoarece emite reguli de conduită general obligatorii”5. În ceea ce priveşteputerea executivă, filosoful emglez citat o considera „limitată la aplicarea legilor şila rezolvarea unor cazuri care nu puteau fi prevăzute şi determinate prin lege, urmasă fie încredinţată monarhului. Puterea federativă era încredinţată tot regelui, şiavea în competenţa sa dreptul de a declara război, de a face pace şi a încheiatratate”6. Astfel, John Locke se manifestă ca un ferm apărător al monarhieiconstituţionale, formă de guvernământ creată de revoluţia engleză. În perioada de început a epocii moderne, unul din cei care a contribuit prinlucrările sale la pregătirea ideologică a marii revoluţii franceze din 1789, filosofulCharles Louis Montesquieu (1689-1755), este considerat creatorul cunoscutei teorii1 Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, p. 2412 Ibidem3 Gh. Tănase Gheorghe, op. cit., p. 64 Idem, p. 75 Ibidem6 Idem,p. 8 27
    • privind împărţirea explicită a puterii în executivă, legislativă şi judecătorească1.Această teorie va constitui „unul din punctele principale ale programelorrevoluţiilor burgheze”2. Conform teoriei lui Charles Louis Montesquieu, obiectivulprincipal al conceptului separaţiei puterilor în stat îl constituie renunţarea lasistemul cumulării puterii în mâna unui om sau a unui organ, pledând pentru „omonarhie constituţională de tip englez, un sistem bicameral care să limiteze puterearegală prin organisme eligibile3. Explicând necesitatea acestui principiu, CharlesLouis Montesquieu ţine să sublinieze că „Atunci când în mâinile aceleiaşi persoanesau aceluiaşi corp de dregători, puterea legislativă este întrunită cu putereaexecutivă, nu există libertate, deoarece poate naşte teama ca acelaşi monarh sauacelaşi senat să facă legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic”4. Dar, dupăpărerea filosofului Jean Jacques Rousseau (1712-1778), concepţia lui Montesquieuprivind separarea puterilor în stat era percepută „ca un instrument firesc pentrulimitarea absolutismului monarhic şi pentru o progresivă organizare a statului”5.Dezbaterile în problema separării puterilor în stat, competenţele fiecăreia din celetrei componente ale puterii, precum şi raporturile dintre ele au făcut obiectul unorîndelungate şi aprinse discuţii, care nu s-au încheiat nici acum. După un lungdemers în materie, în care evidenţiază numeroase opinii pro şi contra, GheorgheGheorghe, autorul lucrării citate de noi, scrie că „În prezent, principiul separaţieiputerilor este folosit în scopul de a concentra la maximum puterile în mâinileorganelor executive. Drept urmare, separaţia puterilor, în sensul unei delimităristricte a funcţiilor legislative, administrative şi judecătoreşti între diferitele organeale statului, a dispărut în fond. Pe lângă faptul că s-a dezvoltat legislaţiaguvernamentală, dar chiar legislaţia parlamentară destul de mare ca volum s-aredus, în esenţă, la consacrarea legislativă a activităţii guvernului”6. Se admite că„Parlamentele moderne nu deţin însă un monopol asupra activităţii legislative,întrucât exerciţiul acesteia poate fi transferat, în anumite condiţii, de către forullegislativ Guvernului”7. Principiul separaţiei puterilor în stat nu exclude faptul că „puterea de stateste unică. Iar unitatea puterii de stat este expresia unicităţii de interese a claseicare o exercită, expresia unicităţii voinţei care se realizează ca voinţă obligatoriepentru întreaga societate, prin puterea de stat. Multitudinea oricât de extremă aorganelor de stat prin care se realizează puterea de stat nu poate ascunde şi nici nupoate altera caracterul de unicitate al puterii de stat”8.1 Mic dicţionar filosofic, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Bucureşti, 1954, p. 4522 Gheorghe Gheorghe, Separaţia puterilor în stat. Teorie şi realitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 93 Ibidem4 Idem,p. 115 Ibidem6 Idem, p. 197 Marian Enache, op. cit., p. 208 Idem, p. 292
    • Repere din activitatea pentru separaţia puterilor în stat în România pânăîn anul 1944. Istoricii, juriştii, filosofii, specialiştii în domeniu consideră căoriginea separaţiei puterilor în stat în Principatele Române se află în aplicareaRegulamentelor Organice începând cu deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea,întrucât, până atunci, puterea era concentrată în mâna domnului, care o exercita înmod neîngrădit. Fosta structură, Sfatul Ţării, format din mitropoliţi, episcopi şiboieri numiţi de către domn, „neavând origine electivă, nu avea nici o independenţăfaţă de domn”1. O primă încercare de a pune problema separaţiei puterilor, maimult deductivă decât explicită, o găsim în „Constituţia” elaborată la Iaşi, la 13septembrie 1822, de boieri moldoveni şi intitulată: „Cererile cele maiînsemnătoare ce se fac din partea obştei Moldovei”, care a fost înaintată Porţii. Laart.19, documentul preconiza ca „puterea ocârmuirei şi a împlinirii să fie în singuramână a domnilor, iar puterea hotărârei să fie pururea în mâna domnului împreunăcu Sfatul obştesc”2. Aşadar, rezultă că „în temeiul articolului menţionat, putereaexecutivă sau-conform terminologiei vremii-a «ocârmuirii şi împlinirii» eraîncredinţată şefului statului, în timp ce aceea legislativă sau a «hotărârei» aparţineaSfatului obştesc şi domnitorului, exercitând-o împreună3. Deşi „Constituţia”moldoveană din anul 1822 a rămas în faza dorinţei, ea se înscrie, totuşi, ca unimportant moment în eforurile de modernizare a societăţii româneşti. Regulamentele Organice cuprindeau „pe lângă diferite reguli privitoare laoranizarea puterilor statului şi raporturile dintre acestea, numeroase norme de dreptadministrativ şi financiar”4. Pentru Principatele Române, ele „alcătuiesc, în partealor privitoare la principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a statului,prima lor lege fundamentală”5, fără a fi identică, de pildă, cu Constituţia franceză ,adoptată după Revoluţia din 1789. În Regulamentele Organice, problema puterilorîn stat era reglementată astfel: a) puterea legislativă este despărţită de ceajudecătorească, precizându-se că „Obicinuita Obştească Adunare nu va fiînsărcinată de acum înainte şi cu cuvinţiile judecătoreşti, fiind acestea pentruvremea viitoare, se vor da unui osebit divan sau asupra unei Înalte Curţi”6; b)separaţia puterii legislative de puterea executivă s-a rezolvat prin includerea înatribuţiile Obşteştei Adunări a tuturor „izvoarelor de pravilă (proiectele de legi) şiregulamentelor noi care peste marginile unei porunci slobozite de Domn pentruîmplinirea legiuirilor în fiinţă”, iar în căderea puterii executive îi da „porunciledomneşti care se dau spre a se pune în lucrare cele în fiinţă pravile7. Corpul1 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanţi 1866-1916, Silex Casă de Editură, Presă şi Impresariat S.RL., Bucureşti, 1994, p. 2172 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până în 1918, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983, p. 173 Ibidem4 Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916, Editura Dacia, Cluj, 1991, p.395 Ibidem6 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 2187 Ibidem 29
    • legislativ (Parlamentul), unicameral, în forma sa embrionară, propus deRegulamentele Organice, s-a numit „Obicinuita Obştească Adunare”, alcătuită înexclusivitate din marea boierime, care avea ca atribut şi alegerea Domnului; c) înceea ce priveşte funcţia executivă, „este uneori denumită şi funcţie administrativăşi are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurareabunei funcţionări a serviciilor publice instituite în acest scop, precum şi emiterea deacte normative şi individuale sau efectuarea de operaţii materiale prin care, pe bazalegii, se intervine în viaţa particularilor pentru a le integra activitatea sau a le faceanumite prestaţii”1. În sistemul Regulamentelor Organice această funcţie aparţineaDomnului, astfel că el era factorul cel mai important în conducerea ţării, şefulstatului, deşi prerogativele sale erau mult mai restrânse faţă de trecut”2. În acelaşitimp, Regulamentele Organice subliniau că, în activitatea sa, Domnul trebuia săţină seama şi de prevederile pravilelor vechi, precizând că „îndatoririle puse asupraObicinuitei Obşteşti Adunări...nu vor putea să împiedice stăpânitoarea putere datăDomnului după vechile întocmiri şi obiceiuri ale ţării, şi care putere priveşte lapăzirea bunei rânduieli şi la liniştea publicului”3. În exercitarea atribuţiilor ce-ireveneau, Domnul era sprijinit de un „consiliu administrativ”, format din ministrulde Interne, ministrul de Finanţe şi marele Postelnic4. Din aceste definiri rezultă că,în sistemul Regulamentelor Organice, „Domnul numea şi revoca pe colaboratoriisăi, fără a ţine seama de alte consideraţii decât acelea care îl interesau pe el.Miniştrii nu puteau urmări o altă politică decât aceea a Domnitorului. Oriceiniţiativă în domeniul de activitate departamentală al ministrului trebuia să aibăîncuviinţarea prealabilă a Domnului”5. Miniştrii formau Sfatul Miniştrilor, pe careDomnul îl convoca atunci când trebuia să se analizeze chestiuni importante, acestaconstituind forma embrionară a guvernului. În acest sens, art. 149 dinRegulamentul Organic al Ţării Româneşti stipula că „Acest sfat va fi sub însuşiprezidenţia Domnului de câte ori va socoti de trebuinţă a se sfătui cu miniştrii săiasupra vreunei folositoare măsuri administrative, asupra vreunei noi întocmiri ce artrebui să facă”6. Ideea separaţiei puterilor în stat a fost enunţată şi în Adunările ad-hoc din1857, cea din Moldova, de pildă, „susţinând ca puterea legislativă să fieîncredinţată unei singure adunări, care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor marilorinterese ale ţării”7, iar în Ţara Românească pronunţându-se, „după datinile vechiale ţării, o singură Adunare Obştească, care va fi întocmită pe bază electoralădestul de largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaţiei române”8.1 Marian Enache, op.cit., p. 212 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 218-2193 Idem, p. 2194 Pop Teodor Leon, Constituţiile României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 85 Idem, p. 96 Gheorghe Gheorghe, op. cit.,p. 2207 Idem, p. 2268 Ibidem
    • Domniii din Principatele Române, acopereau, prin atribuţiile lor, cele treiimportante laturi ale puterii: legislativ, executiv şi judecătoresc1. În acelaşi timp,„Domnul avea iniţiativă legislativă, precum şi dreptul de a aproba sau respingelegile votate de Adunarea Obştească Obişnuită. El avea puterea de a acorda şiridica titlurile nobiliare, avea dreptul de graţiere şi de comutare a pedepselor. Înprivinţa atribuţiilor judecătoreşti, domnul nu avea drept de judecată, dar puteaîntări hotărârile judecătoreşti rămase definitive2. Regulamentele Organiceprevedeau, totuşi, că „hotărârile ultimei instanţe vor fi «socotite desăvârşite pentrutotdeauna în domnia Domnului ce se află în scaun şi întru a moştenitorilor săi»; seintrodusese, cu alte cuvinte, autoritatea lucrului judecat”3. În problemaamendamentelor formulate de Adunarea de revizie din Moldova referitoare laalcătuirea instanţei supreme şi la reducerea atribuţiilor judecătoreşti ale Domnului,generalul rus Pavel Kiselev, respingându-le, considera că acestea ţintesc „a da înlături puterea Domnului, care n-ar mai avea nicio împărtăşire în pricinilejudecătoreşti şi s-ar aduce la singura dregătorie a unui vornic de aprozi”4.Regulamentele Organice nu au admis înscrierea principiului inamovibilităţiimagistraţilor „dar au arătat-o ca un deziderat ce s-ar putea realiza după zece ani dela punerea în aplicare a Regulamentului; ele admit deocamdată, însă, numireajudecătorilor pe o perioadă de trei ani5. În consecinţă, „judecătorii erau numiţi dedomn pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încătrei ani pentru cei ce s-au dovedit capabili”6. În concluzie, se poate spune că dispoziţiile Regulamentelor Organice „aufost, în cele din urmă, în materie judecătorească, precum şi în celelalte, uncompromis între diferitele dorinţe ce se exprimaseră în Principate. Organizareainstanţelor se făcea pe baza principiului «despărţirii puterilor cârmuitoare şijudecătorească»”7. Ca urmare, „în contextul separării insuficient de conturate aputerii legiuitoare de cea executivă, nici puterea judecătorească nu apărea, înlumina Regulamentelor Organice, pe deplin independentă de domn”8. Deşicuprindeau multe prevederi în contradicţie cu cerinţele societăţii româneşti, totuşi,trebuie subliniat că Regulamentele Organice au adus o importantă contribuţie lamodernizarea justiţiei în Principatele Române. „Sistemul judecătoresc a fost supusunei profunde reorganizări pe baza unor principii noi, cum sunt: separareaactivităţii juridice de cea administrativă, laicizarea justiţiei, introducerea într-o1 Prof. univ. dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 2942 Idem, p. 294-2953 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 3344 Ibidem5 Dr. Ion T. Amza, File din istoria statului şi dreptului românesc, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, p. 1616 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 2967 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334-3358 Tudor Drăganu, op. cit., p. 48 31
    • formă incipientă a inamovibilităţii judecătorilor, organizarea ierarhică a instanţelorşi specializarea lor”1 Elemente novatoare şi deosebit de importante, în direcţia creării unorinstituţii politice şi administrative moderne va aduce revoluţia din 1848 din ŢărileRomâne, unele inspirate din documentele Revoluţiei franceze din 1789. ÎnMoldova, în urma adunării din 27 martie 1848, de la Hotelul Petersburg din Iaşi,fruntaşii mişcării moldovene au alcătuit o petiţie către domnitor. Redactată subforma unei proclamaţii, Petiţia cuprindea 35 de articole, constituindu-se într-unprogram moderat burghezo-liberal. Astfel, petiţia-proclamaţie „urmăreaconcretizarea absolută a principiului separării puterilor statului, autonomizareaAdunării obşteşti şi scoaterea ei de sub tutela domnitorului Mihail Sturza”2.Aceasta însemna dizolvarea Adunării Obşteşti şi constituirea unei noi adunări,considerată a fi „adevărata reprezentare a naţiei”. La sfârşitul lunii august 1848,Mihail Kogălniceanu a publicat, la Cernăuţi, broşura „Dorinţele partideinaţionale din Moldova”, un cuprinzător program, care prevedea, între altele,Adunare reprezentativă, domn ales din toate stările societăţii, responsabilitateaminiştrilor şi a funcţionarilor publici. În Ţara Românească, „Unul din cele mai reprezentative documenteprogramatice ale revoluţiei române a fost „Proclamaţia de la Izlaz”, potrivitcăreia, la baza viitoarei organizări statale urma să se afle principiul suveranităţiipoporului, ce se preconiza să fie exercitată prin reprezentarea tuturor claselorsociale în cadrul unei adunări generale3. De asemenea, Proclamaţia stipulaprincipiul responsabilităţii domnului şi al responsabilităţii miniştrilor şi a tuturorfuncţionarilor4. La punctul 15 din Petiţia Naţională a Adunării a românilor transilvănenidin 3-5 mai, de la Blaj, se prevedea: „Naţiunea pofteşte să se facă constituţiunenouă pentru Transilvania, prin o adunare constituantă a naţiunilor ţării, careconstituţiune să se întemeeze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şifraternităţii; să se lucreze codice noi şi civile, penale, comerciale etc., tot dupăacele principii”5. Convenţia din 19 mai 1858 a reprezentanţilor celor şapte puteri garante,întruniţi la Paris, „a servit drept Constituţiune pentru ţara noastă până la 1 iulie1866, când s-a proclamat noua Constituţiune”6. Principatele Române continuau săfie separate, fiecare cu Parlament unicameral, cu domnitor separat, ales pe viaţă decătre Parlament, cu guverne separate7. Prin voinţa locuitorilor, s-a reuşit unirea înfapt, „reunind în persoana Domnitorului Cuza cele două coroane ale principatelor1 Ibidem2 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România..., p. 593 Tudor Drăganu, op. cit., p. 834 Ibidem5 Victor Cheresteşiu, Adunarea naţională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 856 Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 1757 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 321
    • româneşri. Europa s-a înclinat în faţa faptului împlinit”1. Alexandru Ioan Cuza aveagreaua misiune de a desăvârşi Unirea. Acest lucru se va produce prin Proclamaţiadin 11 decembrie 1861, când Cuza prorogă adunările legislative din Moldova şiŢara Românească până la 24 ianuarie 1862, „când ambele adunări trebuiau să seîntrunească la Bucureşti într-o singură adunare, care trebuia să fie primul Parlamental României, stat unitar. «Unirea este împlinită. Naţiunea română este fundată»spunea proclamaţiunea”2. Faţă de împotrivirea marilor proprietari de pământ de apromulga Legea reformei agrare, la 2 mai 1864, Cuza a dizolvat Parlamentul. „Eldădu ţării un Statut3 prin care modifica Convenţiunea de la Paris din 1858,asigurând Principelui posibilitatea de a guverna fără Parlament, cu concursulConsiliului de stat”4. Măsurile întreprinse de Cuza au fost aprobate prin plebiscit cuo mare majoritate de voturi. Prin prevederile sale, „Statutul dezvoltător alConvenţiei de la Paris” aducea „în primul rând, o modificare esenţială în ceea cepriveşte raportul dintre principalele puteri ale statului. Deşi se întemeia tot peprincipiul modern al separaţiei puterilor, Statutul se caracteriza prin accentuarearolului puterii executive şi scăderea, într-o măsură însemnată, a drepturilor puteriilegislative”5. În baza Statutului, Parlamentul a luat forma bicamerală, creându-seSenatul. „Ceea ce caracterizează Proiectul de Constituţie de la 1863 este sporireaexcesivă a competenţei puterii executive. Domnul singur avea iniţiativa legilor, eracomandantul suprem al armatei, convoca Parlamentul, proroga sesiunea, puteadizolva Camera dar cu obligaţia de a convoca în termen de 4 luni o nouă adunare”6.Potrivit Statutului, domnitorul numea pe preşedintele Adunării Deputaţilor, dintremembrii acesteia. „În esenţă, modificările pe care Statutul le aducea Convenţiei dela Paris însemnau stabilirea în Principatele Unite a unui nou regim politic bazat pepreponderenţa puterii executive”7. Privit în ansamblu, „Statutul dezvoltător astatornicit principiile şi normele fundamentale ale organizării de stat şi a constituittemeiul reformelor care i-au urmat. Asemenea celorlalte constituţii moderne, aconsacrat principiul separaţiei puterilor în stat”8. În ceea ce priveşte locul şi rolul sistemului judiciar în cadrul puterilorstatului în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza este de menţionat că deşi puterilegarante nu au aprobat cererile românilor la unirea celor două principate, conformConvenţiei de la Paris din 1858, se înfiinţează Comisia Centrală pentru alcătuirealegilor de interes comun şi Curtea de Casaţie comue pentru ambele Principate, cusediul la Focşani. Cu privire la principiul separaţiei puterilor în stat, Convenţiaprevedea: „Puterea executivă era exercitată de domnitor, puterea legislativă de1 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 1752 Idem, p. 1763 Este vorba de “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858”, elaborat în 18634 Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 2145 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până în 1918..., p. 1376 Gh. Tănase Gheorghe, op. cit., p. 2297 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentareadin România...,p.1398 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Europolis, Constanţa, 2003, p. 166 33
    • domn, Adunarea obştească şi Comisia Centrală, în timp ce putera judecătoreascăera încredinţartă magistraţilor numiţi de domn”1. Din acest enunţ rezultă că domnulera investit cu largi prerogative, în sensul că „el promulga legile, emitearegulamentele pentru aplicarea acestora, avea drept de graţiere şi de comutare apedepselor în materie criminală”2. Legislaţia promovată în timpul lui Cuza se baza pe principiile extrase dinistoria dreptului autohton, precum şi pe asimilarea unor elemente din legislaţiavest-europeană, îndeosebi din Franţa, adaptate la condiţiile concrete dinPrincipatele Române. „Realizarea operei legislative a domnitorului A.I.Cuza aechivalat cu recunoaşterea autonomiei legislative”3. De aceea, se poate aprecia că,în istoria României, perioada anilor 1859-1865 este „etapa unei opere legislativeînfăptuite sub conducerea Domnului Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a constituit,în linii fundamentale, sistemul de drept modern necesar dezvoltării şi consolidăriisocietăţii capitaliste în ţara noastră”4. Întemeiat pe principii moderne, înaintate, înperioada domniei lui Cuza dreptul românesc s-a afirmat ca drept naţional, unitar,marcând şi amurgul dreptului cutumiar”5. Sistemul de drept naţional unitar românconstituit în anii domniei lui cuza „se întemeia pe legile elaborate de parlamentulţării, şi cuprinde ansamblul instituţiilor juridice reglementate de Codul civil, Codulpenal, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală”6. Constituţia votată la 30 iunie 1866, pe care Carol I a depus jurământul,postula faptul că statul român este regat constituţional ereditar. Constituţiaprevedea că puterea legislativă era exercitată colectiv de către domn şiReprezentanţa Naţională, formată din Senat şi Adunarea Deputaţilor. Ca urmare,„orice lege cerea acordul de voinţă al tuturor celor trei ramuri ale puteriilegiuitoare”7. Art. 35 din Constituţie prevedea că „Puterea executivă esteîncredinţată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constituţie”8. Este dereţinut însă că „această activitate nu se restrângea la simple acte executive, ci seextindea asupra întregii vieţi de stat, cu excepţia acelor atribuţii care erau rezervateprin constituţie organelor legislative şi organelor judecătoreşti. În baza activităţiiexecutive, Domnul domnea, şi, prin miniştrii săi răspunzători, guverna, executalegile şi administra, folosindu-se de organizaţia puterii executive. Cu alte cuvinte,Domnul îndruma toată viaţa de stat pe baza drepturilor şi puterilor atribuite prinConstituţie. Aceste atribute de putere cuprindeau şi drepturile de o importanţădeosebită, precum: dreptul de a numi şi revoca miniştri; dreptul de a numi sauconfirma în toate funcţiile publice; dreptul de a face regulamente. Domnul era1 Idem, p. 164-1652 Idem, p. 1653 Dr. Ioan Chicoş, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Axa, Bucureşti, 2000, p. 2204 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 3275 Ibidem6 Idem, p. 3287 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 388 Dr. Ioan Chiş, op. cit., p. 223
    • Capul puterii armate”1. Rezultă că atribuţiile executive ale domnitorului (regelui),deşi îngrădite formal de Constituţie, aveau, în fapt o pondere însemnată”2. În ce priveşte justiţia, se consideră că „Independenţa justiţiei constituie unprincipiu constituţional fundamental în organizarea şi funcţionarea autorităţiijudecătoreşti. Potrivit acestui principiu, intervenţia sau imixtiunea altor puteri însfera competenţei organelor de justiţie este inadmisibilă, aceasta neexcluzând însăexistenţa unor raporturi constituţionale, care rezultă din sistemul organizării statalea puterii”3. Între cele trei ramuri ale puterii în stat există relaţii constituţionaldeterminate. Astfel, „Raporturile autorităţii judecătoreşti cu autoritatea legislativărezultă, în esenţă, din faptul că organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecatăse realizează numai în temeiul legii, iar judecătorii, în activitatea lor de înterpretareşi aplicare a actelor normative şi a dreptului, se supun numai legilor”4. Este deremarcat că în „raporturile dintre activitatea executivă şi cea judecătorească, sedisting următoarele elememte specifice: a) autoritatea executivă nu poate, înprincipiu, să soluţioneze nici un proces; b) nu poate să împiedice cursul justiţiei; c)nu poate să se opună executării hotărârilor judecătoreşti”5. La rândul ei, putereajudecătorească a) nu poate împiedica realizarea funcţiei executive a autorităţiloradministrative; b) nu poate să se substituie autorităţilor administrative, emiţândacte administrative în locul acestora sau pronunţând nulitatea actelor administrativeemise, pentru motive de inoportunitate”6. Cu toate aceste delimitări a sferelor lor decompetenţă, „între autoritatea judecătorească şi autoritatea executivă existăanumite elemente de interferenţă care exprimă colaborarea lor”7. În Constituţia din 1866 s-a prevăzut principiul separaţiei puterilor în stat,care „se exprima în funcţionarea a trei categorii de organe ce exercitau puterilestatului: legislativă, executivă şi judecătorească, declarate independente una dealta”8. În ceea ce priveşte puterea judecătorească, este de menţionat că, deşi aceastaera exercitată de instanţele judecătoreşti, „toate hotărârile se executau în numeledomnitorului care avea, de asemenea, dreptul de amnistie şi graţiere”9 Constituţia din 1923 nu a adus modificări semnificative în raporturiledintre cele trei componente ale puterii în comparaţie cu Constituţia din 1866. S-aprevăzut că fiecare dintre cele trei ramuri ale puterii aveau dreptul la iniţiativălegislativă. Ca şi Constituţia din 1866, nici modificările din 1923 nu confereauregelui dreptul de a declara război şi a încheia pacea, acest drept aparţinândlegislativului, care avea plenitudinea atribuţiilor suverane10. Cu privire la puterea1 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 34-352 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 3443 Marian Enache, op. cit., p. 224 Idem, p. 235 Ibidem6 Ibidem7 Ibidem8 Prof. univ. dr. Ioan Bitolenu, op. cit., p. 1979 Idem, p. 19810 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 48 35
    • executivă, art. 92 prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numeleRegelui, în modul stabilit prin Constituţiune1. Problema fundamentală a dreptuluiromânesc după 1918 a constat în realizarea acordului dintre unitatea politică şiunificarea juridică, având în vedere că legislaţia noilor provincii reprezentausisteme juridice substanţial diferite de cel al Vechii Românii2. Constituţia din 1923prevedea că „Hotărârile judecătoreşti se pronunţau în virtutea legii şi se executau înnumele Regelui. În realitate, justiţia era subordonată în întregime puterii executive,atât prin sistemul de recrutare a magistraţilor, cât şi prin avansarea lor şi, în special,prin atribuirea posturilor de încredere din parchet şi din justiţia ţării”3 La 27 februarie 1938 a fost adoptată noua Constituţie, aceasta fiind defapt „un Statut, adică o manifestare de voinţă a Monarhului4, cum se sublinia înEnciclopedia României. Constituţia din 1938 conferea regelui, şefului statului,prerogative şi atribuţii deosebit de mari, legislative, executive şi judecătoreşti. Înaceste condiţii, principiul separaţiei puterilor în stat era grav încălcat. „Din punctde vedere al organizării fiecărei puteri de stat, cât şi al determinării raporturilordintre aceste organe, noua Constituţie conţine diferenţe esenţiale faţă deconstituţiile anterioare”5. Cu privire la Executiv, art. 65 din Constituţie preciza că„guvernul se compune din Miniştri şi Subsecretari de Stat. Miniştrii exercităputerea în numele Regelui, în condiţiunile stabilite de Constituţie şi pe a lorrăspundere. Miniştrii au răspunderea politică numai faţă de Rege”6. Dinexaminarea „atribuţiilor celor trei puteri se evidenţiază rolul însemnat ce se atribuieputerii executive, ca urmare a trăsăturilor noii constituţii, care se înfăţişa ca oconstituţie a dictaturii regale”7. În ce priveşte raportul dintre puterea legislativă şicea executivă, „atribuţiile de control ale Parlamentului asupra guvernului erauextrem de reduse, din vechile atribuţii rămânând decât aceea de a fi un factorlegislativ de însemnătate secundară şi de a participa la anumite acte în materiefinanciară sau administrativă”8. În consecinţă, „Parlamentul a devenit un organ maimult decorativ, despuiat de principalele lui atribuţii. Membrii Adunărilor legiutoareerau obligaţi să depună jurământ de credinţă faţă de rege”9. Cu privire la justiţie, art.33 specifica: „Puterea judecătorească se exercităde organele ei. Hotărârile judecătoreşti se pronunţă în virtutea legii. Ele se executăîn numele Regelui”10. În afară de această orientare, „măsura înlăturării1 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona Lisa Pucheanu, Corneliu Liviu Popescu, „Constituţiile Românei”, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1993, p. 852 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 2213 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 49-504 Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 1965 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 2836 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit. , p. 1097 Gheorghe Gheorghe, op.cit., p. 2848 Idem, p. 2879 Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 4310 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa pucheanu, Cornel Liviu Popescu, op. cit. p. 102
    • inamovibilităţii magistraţilor, a adus prejudicii regimului democratic al separaţieiputerilor în stat, creând posibilităţi pentru amestecul puterii executive în activitateainstanţelor de judecată”1. La 3 septembrie 1940, Carol II a numit pe generalul Ion Antonescupreşedintele Consiliului de Miniştri. „Numirea a fost precedată de suspendareaConstituţiei şi dizolvarea Parlamentului prin Decretul din 1 septembrie 1940. Înaceeaşi zi, printr-un alt decret intitulat «pentru investirea cu depline puteri apreşedintelui Consiliului de Miniştri şi restrângerea prerogativelor regale», Carol alII-lea şi-a redus substanţial puterile, dreptul de conducere autoritară a statului fiindtransferat lui Ion Antonescu”2. La 6 septembrie 1940, Coarol al II-lea renunţă laputere în favoarea fiului său, Mihai. „În aceeaşi zi a fost dat un decret prin care IonAntonescu a fost investit cu depline puteri pentru conducerea statului român”3. PrinDecretul din 8 septembrie 1940, semnat de regele Mihai, Ion Antonescu a fostinvestit cu depline puteri legislative şi executive. Rezultă că „Regele avea un rolsecund, rolul principal fiind luat de şeful guvernului, care era şi conducătorulstatului, cu depline puteri legislative şi executive”4. Deşi în anii 1940-1944, aurămas în vigoare instituţiile, legile şi codurile, totuşi, această perioadă „s-acaracterizat prin apariţia multor norme juridice importante în domeniul: dreptuluicivil, dreptului penal, procesual penal, relaţiilor de muncă”5. Particularităţi ale manifestării separaţiei puterilor în stat în perioada 23august 1944-30 decembrie 1947. În acest spaţiu cronologic, activitatea privindconducerea statului român se împarte în două subperioade: a) 23 august 1944-6martie 1945; b) 6 marie 1945-30 decembrie 1947. „Forma de guvernământmonarhică, la început plenară, apoi redusă iarăşi la prerogativele ei, va fi înlocuităla 30 decembrie 1947 prin cea republicană”6. Regimul parlamentar real se vainstitui prin alegerile din 19 noiembrie 1946. Până atunci, monarhul va conlucra cuguvernele care au funcţionat în acei ani. „Puterea executivă este cu prepondernţă o«putere instrumentală», deoarece prin intermediul ei se aplică legile votate deParlament. Puterea executivă oferă mijloacele administrative de organizare aaplicării legilor”7. Între 23 august şi 3 noiembrie 1944 a funcţionat primul guvern prezidat degeneralul Constantin Sănătescu, de la 4 octombrie şi ad-interim la Justiţie, guverncreat pe baza unei Platforme antifasciste, general-democratice, din care făceauparte reprezentanţi ai patru partide politice: Naţional-Liberal, Naţional-Ţărănesc,Comunist, Social-Democrat, care formau Blocul Naţional-Democrat. Acest guverna fost însărcinat de rege „să preia conducerea Statului, în cele mai grele şi1 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 4202 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 563 Idem, p. 574 Ibidem5 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 4266 Prof. asoc. dr. Liviu P. Marcu, op. cit., p. 2727 Marian Enache, op. cit., p. 22 37
    • hotărâtoare împrejurări pentru soarta poporului român”1. În „Proclamaţiaregelui către ţară” din 23 august 1944 se manţiona că „Un nou Guvern de UniuneNaţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a Ţării, de aîncheia pacea cu Naţiunile Unite”2. Totodată, în documentul citat se sublinia că„Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertăţiletuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate”3. Guvernul condus degeneralul Constantin Sănătescu s-a angajat, prin Declaraţia publicată la 24 august1944, să înfăptuiască un regim democratic, în care libertăţile publice şi drepturilecetăţeneşti să fie garantate şi respectate şi să asigure participarea României larăzboi alături de Naţiunile Unite4. Printre obiectivele cuprinse în Platformă, figurau: a) încheierea imediată,în baza ofertei făcute de Aliaţi, a armistiţiului cu Naţiunile Unite; b) ieşireaRomâniei din războiul contra URSS; c) eliberarea ţării de trupele germane; d)alăturarea ţării noastre Naţiunilor Unite şi restabilirea independenţei şi suveranităţiinaţionale; e) înlocuirea regimului antonescian cu un regim constituţional,democratic, pe baza acordării drepturilor şi libertăţilor civile tuturor cetăţenilorţării. Prin Decretul constituţional regal nr.1626 din 31 august 1944 au fost repuse învigoare dispoziţiile Constituţiei din 1923 cu privire la drepturile cetăţenilor şiexercitarea puterilor în stat5. Acelaşi decret regal a împuternicit Consiliul deMiniştri să organizeze alegerea Reprezentanţei Naţionale şi a stabilit ca până laconstituirea acesteia, puterea legislativă să fie exercitată de către rege: guvernul săadopte legile, iar regele să le sancţioneze. În acelaşi timp, a fost abrogată toatălegislaţie din perioada începând cu septembrie 1940, prin care o parte dinprerogativele regale fuseseră transferate preşedintelui Consiliului de Miniştri,investit cu depline puteri în calitate de conducător al statului. Ca urmare, regeluiMihai I i-au fost recunoscute, prin lege, în afară de tribuţiile pe care le avusesepână la 23 august 1944, şi dreptul de a numi miniştri, de a fi şeful puterii armate, dea deschide şi închide sesiunile parlamentului etc. Decretul menţionat cuprindea„dispoziţii referitoare la drepturile şi libertăţile democratice şi dispoziţii privitoarela organizarea de stat”6. În consecinţă, în art.I, al decretului se sublinia că„Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţia din 1866 cu modificărilece ulterior i-au fost aduse şi de Constituţia din 29 martie 1923”7. În acelaşi timp,dispoziţiile privind organizarea puterii de stat sunt repuse în vigoare „Numai înparte, deoarece decretul face unele rezerve cu privire la repunerea în vigoare aunora din normele cuprinse în Constituţia din 1923 şi anume acelea care privescputerea legiuitoare în întregime şi în parte cele privitoare la puterea1 Declaraţia preşedintelui Consiliului de Miniştri, generalul Constantin Sănătescu, în „România liberă” nr.11, din 24 august 19442 „România liberă nr.11 din 24 august 19443 Ibidem4 Ibidem5 Prof. asoc.dr. Liviu P. Marcu, op. cit., p. 2736 Nistor Prisca, Drept constituţional, Bucureşti, 1974, p. 697 „România liberă” nr.21, din 5 septembrie 1944
    • judecătorească”1. În acest sens, art.III din decret stipula că „Până la organizareaReprezentanţei Naţionale, puterea legislativă se exercită de către Rege lapropunerea Consiliului de Miniştri”, iar la art. IV se menţiona că „O lege specialăva statornici condiţiile în care magistraţii sunt inamovibili. Juriul rămânedesfiinţat”2. Prin Legea nr.86 din 6 februarie 1945 s-a adoptat Statutul naţionalităţilor,care a reprezentat „un cod al egalităţii în drepturi, fără deosebire de rasă,naţionalitate, limbă şi religie. Legea interzice cercetarea originii etnice şi prevedecă toţi cetăţenii români, indiferent de rasă, naţionalitate şi limbă, precum şi dereligie au aceleaşi drepturi civile şi politice şi pot fi admişi în funcţii publice saupot exercita orice profesiuni. În timpul funcţionării acestui guvern a fost eliberat întreg teritoriul naţionalde trupele germane şi ungare, s-a încheiat Convenţia de armistiţiu, la 12 septembrie1944, la Moscova, între guvernul României şi Naţiunile Unite (URSS, SUA şiMarea Britanie), prin care s-au consfinţit starea de fapt a ieşirii României dinrăzboiul contra Uniunii Sovietice şi alăturării ei Naţiunilor Unite. Între altele,Convenţia prevedea participarea României la război alături de Aliaţi, împotrivaGermaniei şi Ungariei cu cel puţin 12 divizii (condiţie care a fost mult depăşită îndinamica războiului), cu forţele navale şi aeriene, anularea prevederilor „Dictatuluide la Viena” sub rezerva confirmării ei prin Tratatul de pace, plata unordespăgubiri de război către Uniunea Sovietică şi celelalte Naţiuni Unite. „Cu toatecă existau mari greutăşi economice şi administraţia nu era încă deplin restabilită,guvernul român a trecut imediat la îndeplinirea obligaţiilor asumate. Armataromână participa cu toate forţele sale alături de armata sovietică la războiulantihitlerist”3. La 18 septembrie 1944, postul de radio New York a transmis că„Prin trecerea României de partea aliaţilor, Germania este ameninţată din sud-est,iar Ungaria se află în pragul prăbuşirii. Drumul din sud-est care duce la Budapesta,Praga şi Viena este deschis. Este o contribuţie de care poporul român poate să sefelicite”4. Imediat după ce a fost constituit, guvernul a doptat decretul de amnistiegenerală şi cel de desfiinţare a lagărelor de concentrare5. Între 4 noiembrie şi 5decembrie 1944 a urmat al doilea guvern sub preşedinţia generalului ConstantinSănătescu, remaniat, premierul fiind şi ad-interim la Ministerul de Război;guvernul rămâne un guvern de coaliţie în care dr. Petru Graza intră cavicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, iar comuniştii Lucreţiu Pătrăşcanu, caministru de Justiţie, şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministru al Comunicaţiilor. Adoua zi, la 5 noiembrie 1944, generalul Constantin Sănătescu nota în Jurnalulpersonal: „Nu ştiu cum va merge treaba cu această asociaţie de partide. În orice1 Nistor Prisca, op. cit., p. 692 „România liberă” nr.21 din 5 septembrie 19443 România în anii revoluţiei democrat-populare 1944-1947, Editura Politică, Bucureşti, 1971, p. 724 August 1944-mai 1945, Editura Militară, Bucureşti, 1969, p. 1065 „România liberă” din 24 august 1944 39
    • caz, mari speranţe nu pun, fiindcă unui astfel de guvern de coaliţie îi lipseştecoeziunea şi deci disciplina. Numai dacă toţi membrii guvernului ar fi dominaţi deun înalt patriotism, în faţa căruia interesele de partid ar cădea pe plan secundar,numai în acest caz un guvern de coaliţie ar putea da roade”1. În perioada celor două guverne prezidate de generalul ConstantinSănătescu, eforturile au fost dirijate spre asigurarea unui minim de bunuri necesareexistenţei întregii populaţii a ţării şi ameliorarea situaţiei economice grele acetăţenilor, sprijinirea frontului antihitlerist şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurgeaudin Convenţia de armistiţiu, în condiţiile unei economii secătuite de pe urma apeste trei ani de război, care redusese venitul naţional la jumătate. Normalizareaactivităţii economice impunea ca măsuri de primă urgenţă refacerea întreprinderilordistruse şi repunerea lor în funcţiune, precum şi folosirea eficientă a capacităţii deproducţie a industriei româneşti. În rezolvarea acestor probleme erau interesatetoate partidele politice şi organizaţiile democratice, întrgul popor român. Înoctombrie 1944, generalul Constantin Sănătescu, referindu-se la greutăţileeconomice, scria în Jurnalul său: „Căile ferate merg greu, aprovizionările se fac totaşa de greu. Ne străduim să îndreptăm câte ceva, însă reuşim într-o slabă măsură.Am dificultăţi şi cu aplicarea armistiţiului”2. Între 6 decembrie 1944 şi 5 martie1945, preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost generalul Nicolae Rădescu, careera şi ad-interim la Interne, cei trei : dr. Petru Groza, Lucreţiu Pătrăşcanu şiGheorghe Gheorghiu-Dej menţinându-şi funcţiile avute în guvernul condus degeneralul Constantin Sănătescu. Lupta pentru putere a intrat într-o fază nouă. Întimpul celor două guverne s-a produs „înlăturarea prin forţă a primarilor şiprefecţilor vechiului regim şi înlocuirea lor cu noi elemente, acţiune ce s-adesfăşurat fără acordul guvernelor aflate la conducerea ţării”3. Operaţiunea deepurare a aparatului de Stat a avut ca suport juridic Decretului-Lege nr.1.701 din17 septembrie 1944 „privitor la purificarea administraţiei publice, completat cuDecretul-Lege nr. 1.837/ 7 octombrie 1944”4. La 1 ianuarie 1945, ConsiliulFrontului Naţional Democrat îşi exprima nemulţumirea în legătură cu lentoareareînnoirii aparatului de stat subliniind: „Curăţirea aparatului de stat şi aîntreprinderilor de stat, comunale şi particulare de asemenea nu se realizează înmod hotărât”5. Acţiunea de purificare a aparatului de stat era prezentată de cătrePartidul Comunist sub forma înlăturării elementelor fasciste, antidemocratice şi apedepsirii persoanelor care s-au făcut vinovate pentru crime de război. La sfârşitul lunii ianuarie 1945, Frontul Naţional-Democrat a lansatprogramul său de guvernare, care a fost dat publicităţii la 28 ianuarie. Programulpreconiza instaurarea unui guvern democrat, subliniind că „Experienţa făcută cuguvernele de coaliţie de până acum arată clar că, ţara şi poporul român au nevoieDE UN GUVERN ADEVĂRAT DEMOCRAT, ieşit din concentrarea într-un1 Jurnalul Generalului Sănătescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 1772 Jurnalul Generalului Sănătescu,..., p. 1773 Prof. asoc. dr. Liviu P. Marcu, op. cit., p. 2744 Ibidem5 “Scânteia” nr.99 din 1 ianuarie 1945
    • singur front-F.N.D.-a tuturor forţelor democrate, legate temeinic pe baza unuiprogram unitar de guvernare a ţării, ale cărei probleme vitale să fie imediatsoluţionate”1. De asemenea, Programul sublinia necesitatea participării cumaximum de efort la război, alături de Naţiunile Unite, democratizarea aparatuluide stat, a armatei şi a întreprinderilor, înfăptuirea reformei agrare, stabilirea delegături cu toate statele democratice. După lansarea acestui program, lupta politicăa forţelor de stânga a fost dirijată, cu prioritate, în direcţia cuceririi puterii.„Rezultat al analizei multilaterale a desfăşurării evenimentelor din perioadaanterioară şi sintetizând experienţa acumulată de forţele democrate, programuldădea o caracterizare realistă situaţiei politice din ţară şi concretiza obiectivelefundamentale ce urmau să fie realizate de guvernul democrat după venirea laputere”2. În urma amplelor manifestaţii de stradă, la 28 februarie 1945, guvernulprezidat de generalul Nicolae Rădescu demisionează; la 2 martie, dr. Petru Groza aprimit sarcina de a forma un nou guvern; la 6 martie 1945 a fost instalat guvernulde largă concentrare democratică, condus de dr. Petru Groza, preşedinteleConsiliului de Miniştri, tot un guvern de coaliţie, care, cu unele înlocuiri deminiştri, îşi va desfăşura activitatea până la 29 decembrie 1947, când comuniştii sevor despărţi de „tovarăţii de drum”. Prima realizare a noului guvern a constat în restabilirea administraţieiromâneşti în partea ne nord-vest a Transilvaniei. În faţa guvernului condus dedr.Petru Groza stăteau multe probleme politico-economice complexe: a)continuarea războiului alături de Naţiunile Unite; b) legiferarea reformei agrare; c)demobilizarea armatei la sfârşitul războiului; d) dirijarea eforturilor pentrurefacerea economiei naţionale, pentru stabilizarea monedei naţionale; e)organizarea alegerilor pentru constituirea unui nou Parlament, care va deveni faptîn noiembrie 1946. Pe plan extern a fost încheiat Tratatul de pace cu Puterile Aliateşi Asociate, la 10 februarie 1947, prin care României i s-au recunoscut drepturilelegitime asupra Transilvaniei de nord-vest, dar, neacordându-i-se statutul decobeligeranţă, i s-a imputat plata unor despăgubiri în contul reparaţiilor de război.În iulie 1947, Gheorghe Tătărăscu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şiministrul Afacerilor Străine, a adresat o scrisoare lui Trigve Lie, Secretar Generalal O.N.U., în care argumenta necesitatea primirii României în această organizaţie,menţionând: „Am onoarea a vă adresa, în baza art. 4 al Cartei, cererea de admiterea României în calitatea de membră a Naţiunilor Unite, declarând că ea acceptătoate obligaţiunile cuprinse în Carta Naţiunilor Unite”3. Dar, cum se ştie, Româniava fi primită în O.N.U. în anul 1955. În această perioadă au existat unele momente de tensiune între rege şiguvern, ajugându-se la o reală criză politică, numită metaforic „greva regală”. Înacest sens, după ce guvernul condus de Groza a fost recunoscut de URSS,guvernele SUA şi Marii Britanii au refuzat să-l recunoască, la 21 auguat 1945,1 „Scânteia” nr. 123 din 29 ianuarie 19452 România în anii revoluţiei democrat populare..., p. 1093 „Drapelul” din 13 iulie 1947 41
    • regele a somat guvernul să demisioneze. În urma refuzului categoric de a-şiprezenta demisia, monarhul a întrerupt orice legătură cu guvernul condus de dr.Petru Groza şi a refuzat semnarea decretelor-legi, acţiune care avea ca scop să facăinoportună activitatea guvernului şi să-l înlăture1. În condiţiile create, în perioadade la 22 august 1945 până la 7 ianuarie 1946, cât a durat „greva regală”guvernul arezolvat multe probleme economice, politice, administrative şi financiare, a numitşi a revocat din funcţii, a creat şi desfiinţat instituţii centrale şi organe de stat ş.a.,prin jurnale ale Consiliului de Miniştri. Deşi nu s-a atins obiectivul propus,atitudinea regelui a creat mari greutăţi activităţii guvernului. Însuşi regele-dupăcum notează biograful său-spera „să paralizeze acţiunile guvernului, forţându-l peGroza să-i accepte ordinele”2. La 23 august 1945, la Bucureşti, s-a desfăşurat omare paradă militară a unităţilor întoarse victorioase de pe front, în prezenţaguvernului, întrucât regele, deşi, potrivit Constituţiei era capul oştirii, a refuzat săia parte la această activitate. Generalul Constantin Sănătescu consemna în Jurnalulsău, în septembrie 1945, că în urma conflictului cu guvernul „Regele a plecat laSinaia şi nu mai lucrează nimic, iar guvernul conduce singur, cu mare greutate,fiindcă Regele nu mai semnează nici un act”3 La 31 decembrie 1945 a sosit la Bucureşti o comisie formată dinA.I.Vâşinski, din partea U.R.S.S., W.A. Harriman, din partea S.U.A. şi Sir A.Clark-Kerr, din partea Marii Britanii care, în discuţiile cu regele şi cu guvernul auadus la cunoştinţă hotărârea miniştilor afacerilor externe ai S.U.A., Marii Britanii şiU.R.S.s., întruniţi la Moscova, cu privire la cooptarea în guvernul Groza a unuireprezentant al Partidului Naţional-Ţărănesc şi a unui reprezentant al PartiduluiNaţional-Liberal. Propunerea a fost acceptată atât de rege, cât şi de guvern. Astfel,prin Decretul regal din 7 ianuarie 1946 au fost numiţi ca miniştri: Emil Haţieganudin partea P.N.Ţ şi Mihail Romniceanu din partea P.N.L. La 20 mai 1946 a fost dată publicităţii Platforma-Program a BloculuiPartidelor Democratice privind alegerile generale pentru constituireaparlamentului. În document se face un larg bilanţ al activităţii guvernului condusde dr.Petru Groza, se exprimă poziţia faţă de instituţiile statului şi se fac aprecieriasupra principalelor domenii de activitae. Referitor la Justiţie, între altele, se afirmacă „Blocul Partidelor Democrate urmăreşte o justiţie democratică nu numai în ceeace priveşte aparatul ei, ci şi întreaga legislaţie”4. Alegerea Parlamentului Situaţia provizorie trebuia să ia sfârşit, întrucât„Titularul dreptului de a exercita funcţia legislativă este Parlamentul, în calitatea sade organ reprezentativ al naţiunii şi de autoritate legiuitoare unică. Acestecaracteristici ale Parlamentului sunt stabilite în constituţia fiecărui stat”5 . PotrivitLegii nr.560 din 13 iulie 1946, referitoare la exercitarea puterii legislative şi,1 „Scânteia”, nr. 296 din 27 august 1945.2 Arthur Gould Lee, Crown Against Siecle” (Coroana împotriva secerei), Londra, 1950, p. 1233 Jurnalul Generalului Constantin Sănătescu..., p.2094 „Scânteia” nr.528 din 20 mai 19465 Marian Enache, op. cit., p. 20
    • respectiv, la alegerile pentru Adunarea Deputaţilor, a fost creat un nou sistemelectoral pe bază de vot universal, egal, secret, direct. De asemenea, s-a prevăzut canoua Reprezentanţă Naţională să fie realizată printr-un Parlament unicameral-Adunarea Deputaţilor. În alegerile din 19 noiembrie 1946, Blocul PartidelorDemocrate a ieşit învingător, deţinând o majoritate zdrobitoare în viitorulParlament. Conform celor stabilite anteior, a fost constituit Parlamentulunicameral. După crearea Parlamentului, regele Mihai I era îngrijorat, nu fărătemei, că prerogativele lui vor fi limitate, fapt semnalat şi de biograful său A.Gould Lee, care scria: „Înainte de alegeri conflictul se isca între rege şi miniştri, iardupă alegeri conflictul avea să fie între rege şi popor. A se opune unei măsuriadoptate de un Parlament ales putea fi considerat ca o sfidare aruncată voinţeinaţiunii”1. Dându-şi seama că Parlamentul îi va îngusta activitatea şi atribuţiile,regele a opus iniţial rezistenţă la deschiderea lucrărilor acestuia. „Toţi lideriiopoziţiei aproape fără excepţie-relata A.Gould Lee-îl avertizaseră pe rege să nudeschidă parlamentul”2. În acelaşi timp, regele a aşteptat reacţia sau părereaguvernelor englez şi american; cu patru zile înaintea deschiderii Parlamentului,„sperând că avea să primească curând un sfat din partea Washingtonului-scrieA.Gould Lee-, el stătu treaz toată noaptea împreună cu regina Elena, aşteptând orăde oră ajutorul care nu va veni niciodată. În ultima noapte el se plimbă fără încetareprin cameră, singur, gândindu-se la hotărârea ce urma să ia. Toţi îi spuneau: nu!Dar un instinct îi spunea că ei greşeau”3. La 1 decembrie 1946, regele a deschis lucrările Adunării Deputaţilor,prezentând Mesajul tronului, în care, între altele, afirma: „«Sunt fericit să măgăsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi pentru întâia oară, după oîndelungată întrerupere a vieţii parlamentare (...) Noul parlament are menirea de adesăvârşi opera de lichidare a tristelor urmări ale războiului, aşezând statul nostrupe baze sănătoase şi puternice. Am credinţa că veţi consacra acestei opere de marerăspundere toată atenţiunea şi energiile domniilor voastre»”4. Totodată, în Mesaj seproiectau elemente ale activităţii de viitor a Adunării Deputaţilor. Dincolo de altesemnificaţii, prezenţa regelui în Parlament, aprecierile făcute echivalau curecunoaşterea alegerilor, contestate de opoziţie. Mesajul regelui de închidere asesiunii extraordinare a Parlamentului a fost citit de preşedintele Consiliului deMiniştri, dr. Petru Groza, în care, se sublinia: „Graţie măsurilor luate la timp,guvernul meu a realizat conducerea unitară şi concentrarea pe ramuri a diferitelorsectoare industriale, creând astfel condiţiile necesare pentru ca statul să poată păşila îndrumarea producţiei şi circulaţiei mărfurilor”5. După ce apreciază legileadoptate, reformele efectuate din iniţiativa guvernului. „Realizarea acestei reforme1 A. Gould Lee, op. cit., p. 4142 Idem, p. 2063 Idem, p. 1464 Ioan Scurtu, Monarhia în România1866-1947, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p. 1665 „Liberalul” nr.496 din 16-18 octombrie 1947 43
    • prin propriile noastre forţe, întăreşte încrederea poporului român în regimuldemocrat al ţării noastre”1. La sfârşitul anului 1946 şi în 1947, Parlamentul şi guvernul, pornind de lasituaţia economică şi social-politică a ţării, au adoptat o serie de măsuri care auavut ca urmare îmbunătăţirea situaţiei în industrie, în agricultură, în sistemulbancar şi de credit, în circulaţia produselor. Înfăptuirea lor a început prin preluareade către satat, în decembrie 1946, a Băncii Naţionale a României. EtatizareaInstitutului de emisiune, prevăzută încă în Platforma F.N.D. din septembrie 1944, afigurat în Platforma-program a Blocului Partidelor Democrate din mai 1946. Auurmat o serie de legi, în anul 1947, care au instituit controlul statului în domeniuleconomic precum: reorganizarea Ministerului Economiei Naţionale, devenindulterior Ministrul Industriei şi Comerţului care, prin largile atribuţii conferitecontribuia la întărirea rolului statului în economie; în temeiul Legii nr.189 au luatfiinţă oficiile industriale, organizate pe ramuri industriale, care funcţionau subforma societăţilor anonime pe acţiuni, fiind conduse de consilii de administraţiemixte, alcătuite din reprezentanţi ai Ministerului Industriei şi Comerţului şi aipatronilor; s-a adoptat Legea nr 203 privind reglementarea circulaţiei şi stabilizarearegimului juridic al imobilelor agricole, prin care s-a introdus dreptul depreemţiune al statului, astfel că imobilele agricole nu puteau fi vândute decât cuautorizaţia şi respectarea acestui drept; legea prin care au fost anulate vânzările depământ făcute de ţăranii muncitori către cei înstătiţi, pe preţuri derizorii, în timpulsecetei din anul 1946; s-a adoptat legea prin care lucrările pentru înfăptuireareformei agrare, săvârşite prin legea nr.187 din 23 martie 1945, regulamentul ei şideciziile completatoare au fost declarate acte de guvernământ şi nu puteau fiatacate în justiţie pe nici o cale; la 15 august s-a înfăptuit reforma bănească, princare s-a urmărit să se pună capăt inflaţiei şi haosului financiar. La sfârşitul anului 1947, s-a pus problema trecerii de la regimul monarhicla cel republican. Dimineaţa zilei de 30 dcembrie 1947, în prezenţa dr. Petru Grozaşi a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, regele Mihai I a semnat actul de abdicare,acţiune care „s-a făcut prin bună învoială”2. Redând atitudinea monarhului înmomentul în care i s-a cerut să abdice, biograful lui scrie că la început regele Mihaiera încă prea uluit ca să poată răspunde. Nu se aşteptase niciodată ca abdicarea săfie atât de bruscă şi lovitura îl zgudui mai profund decât s-ar fi produs la apogeulunei crize politice acute3, care, fireşte, i-ar fi dat posibilitatea să se pregăteascăpentru o altă variantă. În acel moment, în România nu mai exista un curent sau unpartid monarhic puternic, care să se opună actului abdicării sau să întreprindăacţiuni de reinstaurare a ei după ce a fost înlăturată. Acest aspect nu a scăpat nicipresei străine. Astfel, ziarul parizian „Regards” arăta la începutul anului 1948 că,după opinia observatorilor străini, a diplomaţilor şi ziariştilor care se aflau în1 Ibidem2 Stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din 30 decembrie 1947, în Arhiva Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice, fond 103, dosar 9.082,filele 1-63 Arthur Gould Lee, op. cit., p. 236
    • România, nu s-a ridicat niciun singur protest în faţa abdicării regelui Mihai I,Adunarea Deputaţilor a proclamat Republica în unanimitate1. Într-o apreciere generală, prof. asoc. dr. Liviu P. Marcu, scrie că „trăsăturafundamentală a evoluţiei aparatului de Stat în această etapă a constituit-odemocratizarea lui, materializată în: a) măsuri legislative referitoare la desfiinţareaorganelor şi organismelor de stat şi a unor organizaţii create în timpul dictaturiimilitare; b) măsuri legislative privind reorganizarea, pentru a le face apteprocesului de democratizare a unor organe şi organisme ale Statului, c) măsurilegislative prin care au fost create noi componente ale Aparatului de Stat cerute deprocesul de înnoire; d) măsuri legislative privind epurarea aparatului de Stat deelementele compromise”2. În concluzie se poate poate afirma că prin aplicarea principiului separaţieiputerilor în stat se urmăreşte asigurarea „prin mijloace juridice independenţarelativă a diferitelor organe ale statului unul faţă de celălalt şi, în special, în privinţamodului lor de constituire”3, fără a afecta unicitatea puterii de stat.1 „Regards” din 9 ianuarie 19482 Prof. asoc. dr. Liviu P.Marcu, op. cit., p. 2743 Gheorghe Gheorghe, op.cit., p. 294 45
    • 1961 - 2011. 50 DE ANI DE LA STABILIREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE ROMÂNO-CUBANEZE LA NIVEL DE AMBASADĂ Conf. univ. dr. Doru BRATU1 Abstract Practically materialized in 1961, Romanian-Cuban diplomatic relations at therank of embassy have evolved up until today by continuous increases or decreases,significantly below the abilities and wishes expressed by the two parties. Key - words: diplomatic relations, ideology, high-level visits. Cuvinte cheie: relaţii diplomatice, ideologie, vizite la nivel înalt. „Nu am văzut niciodată o ţară mai frumoasă”, scria Cristofor Columb înjurnalul său la 20 octombrie 1492, ne mai contenind cu laudele la adresa nouluitărâm reprezentat de coasta orientală a Cubei. Botezată de el „Juana”, în cinsteafiicei regilor catolici ai Spaniei, insula va intra în istorie cu numele scurt şi sonorfolosit de băştinaşi, Cuba2. Cuba a fost ocupată de spanioli în anul 1512 şi înglobată în vice-regatulNoua Spanie. Din 1777 a devenit Căpitănie Generală de sine stătătoare. În urmarăzboiului hispano-american din 1898 Spania a renunţat la suveranitatea asupraCubei. În anul 1902 Cuba s-a proclamat oficial republică independentă.3 Primul război mondial a atras în vâltoarea lui şi Cuba care, a doua zi dupăintrarea S.U.A. în război, la 7 aprilie 1917, a declarat război Germaniei. Cuba ajucat un rol esenţial ca bază în acţiunea de protejarea Indiilor de Vest de atacurilesubmarinelor germane. Cuba a participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920, alăturide alte 14 state latino-americane (o treime dintre participanţi). În timpul celui de al Doilea Război Mondial Cuba s-a alăturat S.U.A. şiAliaţilor declarând război Japoniei, Germaniei şi Italiei şi celorlalte state aliate aleAxei. Guvernele care s-au succedat la conducerea Cubei în perioada interbelicăau fost slabe, corupte şi dependente de S.U.A. Ales pentru prima dată preşedinte în1940, Fulgencio Batista a instaurat un regim dictatorial după revenirea sa la putereprintr-o lovitură de stat în 1952, noul regim fiind recunoscut de administraţiaS.U.A. Agravarea situaţiei economice, sociale şi politice în perioada regimuluiBatista a condus la crearea premiselor declanşării revoluţiei.1 Conf. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret2 Petre Lascu, Cuba, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962., p. 73 Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Caterina Radu, Ioana Vintilă-Rădulescu, Enciclopedia Americilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2003.
    • Revoluţi cubaneză condusă de Fidel Castro Ruz, victorioasă la 1 ianuarie1959, a avut ca urmări instaurarea regimului comunist şi proclamarea Cubeirepublică socialistă (conform Constituţiei din 1976)1. Primele informaţii despre Cuba au pătruns în cultura română prinintermediul lucrării lui Amfilohie Hotiniul, De obşte gheografiei, care a apărut laIaşi, în 1795. La jumătatea secolului al XIX-lea s-au publicat, în Gazeta deMoldavia, informaţii mai ample despre Cuba, referitoare la geografia insulei,populaţie şi principalele culturi2. Istoria relaţiilor diplomatice româno-cubaneze până în 1961 este oarecumciudată. Primul român despre care ştim cu certitudine că a ajuns în Cuba a fostinginerul Iuliu Popper (1857-1893) care a avut o activitate memorabilă în ultimeledecenii ale secolului al XIX-lea în zona latino-americană. În Cuba, în anul 1882, acontribuit la realizarea planului de sistematizare a oraşului şi portului Havana3. La Conferinţa de Pace de la Paris au existat contacte diplomatice fructuoaseîntre delegaţia României şi delegaţiile ţărilor latino-americane. În primul rând afost vorba de contacte implicite datorate modului de organizare a lucrărilor. Aşacum se ştie statele participante au fost împărţite în patru categorii. În cea de a douacategorie intrau puterile beligerante care aveau interese cu caracter special şi careparticipau la probleme ce le interesau direct. Aici România se afla alături deBrazilia, Cuba şi celelalte state latino-americane amintite. Protestând împotrivamodului în care marile puteri au înţeles să împartă statele participante laConferinţă şi, relativ la subiectul materialului nostru, în legătură cu statele dinAmerica Latină, într-un document al Legaţiei României de la Paris. din 8decembrie 1918, se spunea: „... nu ar fi o nedreptate evidentă de a nega României,secătuită din cauza germanilor de un milion din locuitorii săi şi de mai multemiliarde din averea sa, ceea ce se acordă unuia sau altuia din statele Asiei sauAmericii de Sud, care nu au pierdut un singur soldat şi nici o centimă pentru cauzacomună şi a căror alianţă nu s-a manifestat decât printr-un veto al parlamentuluisau o declaraţie a guvernului său? Românii reclamă onoarea să figureze printreaceia care au suferit cel mai mult şi au plătit cel mai scump cu persoana lor”. Cutitlu de exemplu se poate arăta că România a trebuit să depună mari eforturi pentrua deveni membră a Comisiei financiare unde de la început au fost alese Brazilia,Panama şi Peru şi a Comisiei economice unde, la fel, de la început făceau parteBrazilia, Cuba şi Ecuador4.1 Mai pe larg despre istoria Cubei vezi Doru Bratu, Cuba, Fidel Castro and the Revolution, în Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Istorie, nr. 13/2010, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010, p. 79-94.2 Dumitru Preda, Reluarea relaţiilor diplomatice România - Republica Cubai, în Magazin Istoric, an XLIV/nr. 11(524), noiembrie 2010, p. 20-22.3 Doru Bratu, Istoria relaţiilor româno-latino-americane, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 134 C. Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus, V. Moisiuc, România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1918-1920), p. 301-302 47
    • În cadrul discuţiilor şi contactelor care au avut loc cu prilejul lucrărilorConferinţei de Pace s-au creat premisele lărgirii relaţiilor bilaterale, inclusiv îndirecţia stabiliri de relaţii consulare şi diplomatice. Probabil, ca urmare a acestor contacte, a avut loc instituţionalizarearelaţiilor bilaterale româno-cubaneze la nivel consular. S-a decis, la 2 mai 1919,deschiderea unui consulat onorific la Havana al cărui titular a fost desemnat RogerLefébure, avocat francez, fost ofiţer în perioada Primul Război Mondial1. La 1 iulie1928 consulatul onorific al României de la Havana a fost reînfiinţat, avându-l laconducere pe Francisco Pérez de la Riva şi a funcţionat până în 19422. Ca urmare a eforturilor lui Nicolae Titulescu, s-a ajuns la un acord (13aprilie 1927) cu autorităţile cubaneze privind înfiinţarea de legaţii în cele douăţări3. În 1927 ministrul Cubei în Cehoslovacia a făcut cunoscut că intenţioneazăsă vină la Bucureşti pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare dar, în cele dinurmă, nu a materializat această intenţie4. O altă informaţie completează tabloul evoluţiei relaţiilor bilaterale înperioada interbelică. Într-un raport din 30 august 1934, Alexandru DuiliuZamfirescu, ministrul României la Rio de Janeiro, relata despre întrevederea cuministrul cubanez acreditat în Brazilia. El preciza că în cadrul discuţiei s-auschimbat impresii reciproce cu privire la relaţiile dintre cele două ţări şi s-aexprimat dorinţa de strângere a acestora, guvernul cubanez exprimându-şi dorinţade a avea o legaţie românească la Havana5. Totuşi, deşi intenţiile de stabilire a relaţiilor diplomatice la nivel de legaţienu au fost niciodată puse în practică, Cuba a anunţat oficial ruperea relaţiilordiplomatice cu România, la data de 27 septembrie 1942, în contextul evenimentelorlegate de desfăşurarea celui de Al Doilea Război Mondial6. După cel de-Al Doilea Război Mondial, iniţierea legăturilor diplomatice cuCuba s-a făcut în contextul special care guverna relaţiile „frăţeşti” dintre „ţărilesocialiste” în urma cuceririi puterii de către Fidel Castro la 1 ianuarie 1959 şi, maiales, în condiţiile în care acesta a formulat, în decembrie 1961, opţiunea sa pentrucomunism. La 7 februarie 1959, la sediul delegaţiei permanente a Cubei la O.N.U. aavut loc o întâlnire a reprezentanţilor ţărilor socialiste cu Enrique Oltuski, ministrual Comunicaţiilor în guvernul cubanez. Acesta a declarat că întâlnirea cureprezentanţii ţărilor socialiste „exprimă interesul pe care Cuba îl manifestă faţă de1 Dumitru Preda, Op. cit., p. 20.2 Reprezentanţele diplomatice ale României, vol. III, p. 200.3 Dumitru Preda, Op. cit., p.204 Reprezentanţele diplomatice ale României, vol. III, p. 200. Considerăm deci, pe baza informaţiilor existente, că între România şi Cuba nu au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie.5 Doru Bratu, Istoria relaţiilor româno-latino-americane, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 526 Ibidem, p. 97.
    • strângerea relaţiilor” cu aceste ţări. Dar, mai adăuga el, „Guvernul Cubei trebuie sădea dovadă de foarte multă prudenţă pentru a nu da prilej ca acţiunea de izolare aCubei să ia proporţii...”. „Dorinţa de a stabili relaţii diplomatice cu ţările socialiste,preciza demnitarul cubanez, există în Cuba, dar o asemenea hotărâre nu se poatelua de azi pe mâine”1. Un moment decisiv pentru concretizarea stabilirii de relaţii diplomatice lanivel de ambasadă între România şi Cuba l-a reprezentat întâlnirea dintre GheorgheGheorgiu-Dej şi Fidel Castro, la New York cu prilejul celei de a XV-a sesiuni aAdunării Generale a O.N.U.2. În acelaşi cadru al acţiunilor întreprinse de Cuba pentru a stabili relaţiidiplomatice cu ţările aparţinând lagărului socialist merită menţionată vizita pe careambasadorul Cubei la Varşovia, dr. Salvador Massip, a făcut-o reprezentantuluidiplomatic român în Polonia, la 15 noiembrie 1960, prilej cu care i-a declarat căeste a doua vizită pe care o face după aceea la decanul corpului diplomatic, ceea cesemnifica un semn de preţuire a relaţiilor cu România, „a sprijinului politic acordatde partidul şi guvernul nostru, a vizitei delegaţiei române în Cuba şi înrudirii delimbă a popoarelor noastre”3. În cele spuse de ambasadorul cubanez se făcea referire la vizita întreprinsăde o delegaţie guvernamentală română condusă de ministrul comerţului exterior, la20 octombrie 1960. Delegaţia română a fost primită de preşedintele Cubei, OsvaldoDorticos Torrado şi de primul ministru, Fidel Castro Ruz. În urma acestorconvorbiri s-a semnat un comunicat privind stabilirea relaţiilor diplomatice şischimbul de ambasadori, „în scopul unei mai bune cunoaşteri reciproce şi pentru acontribui la dezvoltarea relaţiilor multilaterale între cele două ţări”4. La 18 martie 1961, Mihai Magheru a fost numit ambasador extraordinar şiplenipotenţiar al României la Havana. El şi-a prezentat scrisorile de acreditarepreşedintelui cubanez la data de 5 mai 1961. Cu această ocazie, preşedinteleDorticos a exprimat recunoştinţă pentru acţiunile de solidaritate ale poporuluiromân cu poporul cubanez5. Între acţiunile de sprijinire a Cubei de către România s-a numărat şideclaraţia făcută de reprezentantul său la O.N.U., Silviu Brucan, care, în cadrulşedinţei din 18 aprilie 1961 a Comitetului Politic al Adunării Generale, afirma căinvazia declanşată împotriva regimului Castro la Playa Giron este „un caz tipic deexport de contrarevoluţie”, fiind „sarcina O.N.U. să combată această manifestare a1 Arhiva M.A.E., Fond Cuba, Prb. 220/1959, dosar neinventariat, filele 1-6.2 Dumitru Preda, Op. cit., p. 20.3 Arhiva M.A.E., Fond Cuba, Prb. 220/1960, dosar neinventariat, fila 5.4 Reprezentanţele diplomatice ale României, vol. III, p. 201 şi Virgil Cândea, Constantin I. Turcu, op. cit., p. 237.5 Reprezentanţele diplomatice ale României, vol. III, p. 202. În legătură cu atitudinea României, vezi şi Aurel Pantea, Cuba revoluţionară şi România, Editura Dacia, Cluj, 1979 şi Doru Bratu, Contribuţii cu privire la relaţiile Cubei cu ţările Americii Latine (1959-1975), în Revista de Istorie, Editura Academiei, tomul 34, nr. 12/1981, p. 2263- 2286. 49
    • politicii imperialiste”. El mai declara în mod „solemn că poporul român îşi exprimăsolidaritatea cu poporul cuban în aceste vremuri de grea încercare pentru el şisuntem convinşi că bravul popor al Cubei va reuşi să zdrobească pe invadatori”1. Înacelaşi spirit au fost organizate întruniri şi manifestaţii în întreprinderi, şcoli,universităţi la Bucureşti şi Cluj, Iaşi, Tg. Mureş şi în alte oraşe. În 18 aprilie 1961 aavut loc, în sala Bibliotecii Centrale Universitare, mitingul oamenilor de ştiinţă dinCapitală la care a luat cuvântul academicianul Andrei Oţetea, care a condamnatagresiunea împotriva Cubei şi a exprimat solidaritatea oamenilor de ştiinţă românicu „cauza poporului cuban”2. În ziua de 19 aprilie, în Piaţa Universităţii dinBucureşti a avut loc un mare miting al tineretului şi studenţilor din Capitală, toţivorbitorii elogiind rezistenţa cubaneză, condamnând agresiunea şi exprimândsolidaritatea tineretului studios cu „prietenii din Cuba”3. După adoptarea uneimoţiuni care condamna invazia de la Playa Giron, participanţii la miting s-auîndreptat spre sediul Legaţiei S.U.A. strigând lozinci ca: „Jos mâinile de pe Cuba”,„Afară cu imperialismul din Cuba” şi, în cele din urmă, pătrunzând în curteaambasadei, fiind înlăturaţi cu ajutorul forţelor de ordine ale miliţiei4. Guvernul român a dat publicităţii o declaraţie, la 21 aprilie 1961, în care„deplin solidar cu Declaraţia din 18 aprilie 1961 a guvernului URSS” considera că„guvernul S.U.A. poartă întreaga răspundere pentru acţiunile militare îndreptateîmpotriva Republicii Cuba şi pentru consecinţele grave pe care continuareaacestora le-ar putea avea pentru securitatea şi pacea generală” şi va acţiona pentru„susţinerea poporului cuban în lupta sa dreaptă de apărare a independenţei şisuveranităţii sale naţionale”5. La 1 decembrie 1961, Manuel Yepe Mendez, primul ambasador cubanezacreditat la Bucureşti şi-a prezentat scrisorile de acreditare6. Pentru înţelegerea mai corectă a relaţiilor româno-cubaneze în anii 1960-1961, dispunem de un foarte interesant document alcătuit la 2 iulie 1961 dediplomatul român acreditat la Havana, Mihai Magheru. În primul rând dindocumentul amintit rezultă că primele schimburi de delegaţii comerciale au avutloc „după hotărârea comună de la Moscova asupra sarcinilor economice a ţărilorsocialiste în legătură cu Cuba”. Ambasadorul român precizează faptul că la venireasa la post a constatat „că atât în presă cât şi la radio şi televiziune R.P.R. este foarteprost popularizată şi, când este, în general, se menţionează cu celelalte ţărisocialiste”7. O cauză a acestei situaţii era şi faptul că ambasada dispunea de foartepuţin material de propagandă. Ambasadorul român menţiona faptul că în Cuba eraîn plină desfăşurare o campanie de popularizare a ţărilor socialiste, scopul ei fiind1 Doru Bratu, op. cit., p. 2272.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 2273.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Reprezentanţele diplomatice ale României, vol. III, p. 202.7 Arhiva M.A.E., Fond Cuba, Prb. 220/1961, dosar referitor la relaţiile externe ale R.P.R., fila 62.
    • acela de „a întări convingerea poporului cuban că, cu toată blocada economică şiameninţarea militară americană, nu este singur, cât şi introducerea, treptat, aconcepţiei de ţară socialistă, soră şi solidară cu ţările socialiste”1. Dacă acesta eracadrul general în care evoluau relaţiile reciproce, diplomatul român precizează însăcă „există diferenţieri care au la obârşie atât motive economice, cât şi politice” înmodul în care guvernul cuban se raportează la diferitele state socialiste. Cu multăsimpatie erau privite U.R.S.S. şi Cehoslovacia care au dat şi „cel mai mare ajutoreconomic şi militar (armament) precum şi China, Vietnam şi Coreea „care au dus şiduc o luptă împotriva imperialismului mult similară cu a lor”, în aceasta existând„un interes politic şi de propagandă”2. Alte ţări, cum ar fi „R.P.R. şi R.P.U. segăsesc menţionate mai rar...”. Aceste diferenţe de tratament, preciza MihaiMagheru, „nu se manifestă în materie de protocol sau de atitudine personală aautorităţilor”, el însuşi fiind primit cu „interes şi prietenie”, „Guevara, Nuńez,Jimenez, Buch... Roa şi Dorticos” arătându-se chiar foarte atenţi. Atitudinea diferenţiată a autorităţilor cubaneze faţă de ţările socialiste îşiavea originea, după aprecierea diplomatului român, „la începutul relaţiilor Cubei cuaceste ţări”. Întrucât în 1960 principala problemă o reprezenta procurarea dearmament şi întrucât în acest sens primele care au ajutat Cuba au fost, în ordine,Cehoslovacia, U.R.S.S., Polonia şi R.D.G., poziţia guvernului castrist era, în modprogramatic, de strângere a relaţiilor cu acestea. Totodată, această situaţie explicaşi de ce strângerea relaţiilor cu România, Bulgaria şi Ungaria se situa pe un plansecundar. Aşadar, prevalaseră relaţiile economice şi militare care au constituit unajutor „imediat şi substanţial şi au permis cubanilor să facă faţă tuturor presiuniloramericane”3. „Cred totuşi că dată fiind politica lor de principiu şi importanţa pecare o are sprijinul economic şi politic al întregului lagăr a fost din partea lor osocoteală oarecum îngustă şi care ia un caracter discriminatoriu”, conchidea MihaiMagheru4. Semnificativ în acest sens era şi faptul că pentru România, Ungaria şiBulgaria autorităţile cubaneze nu au găsit multă vreme un ambasador care să fietrimis. Toate acestea puteau defini politica externă cubaneză ca fiind „utilitară”,lucru evident şi în relaţiile cu ţările asiatice şi africane. „Ei îşi duc campaniapolitică în America Latină aproape exclusiv şi este normal şi just” mai aprecia, înanaliza sa, diplomatul român5. Interesant este faptul că, în analiza pe care o făcea, ambasadorul Magheruconsidera că acest „utilitarism” al politicii externe cubaneze se mai datora şi„mentalităţii superiorităţii revoluţiei cubane faţă de alte revoluţii” care, dupăpărerea sa, se mai întâlnea în Coreea şi China6. În continuarea materialului la care facem referire există şi un portret political lui Fidel Castro, care merită să fie reprodus:1 Ibidem, fila 64.2 Ibidem.3 Ibidem, fila 65.4 Ibidem.5 Ibidem, fila 66.6 Ibidem. 51
    • „Castro personal cred că este plin de mândrie naţională dar nu în sensulexclusivist care să ducă la complex de superioritate. Castro are mândria omuluicare nu vrea să fie călcat pe picior dar care el însuşi respectă pe vecin. Impresiamea este că Castro stăpâneşte bine problemele de politică mondială dar că este înmod natural preocupat în permanenţă de problema relaţiilor lor cu S.U.A. şi aceastapoate uneori să eclipseze celelalte obiective ale politicii externe. Unii conducătoriai P.S.P. consideră că Fidel Castro este obsedat şi se preocupă chiar prea mult deprobleme de apărare («ca un joc cu soldaţii»)”1. În ultima parte a documentului analizat se fac referiri la relaţiile bilaterale,ambasadorul României formulând o serie de considerente personale care porneaude la ideea că „esenţialul în relaţiile noastre cu Cuba nu este această concepţieutilitaristă sau uneori poate aparent discriminatorie”. Sub influenţa sloganurilorideologiei oficiale a timpului, el credea că „principalul lucru este importanţarevoluţiei cubane, succesul ei, dezvoltarea ei justă”, important fiind “să nu seivească devieri de dreapta sau de stânga” şi Cuba să poată rezista „agresiuniidirecte sau indirecte” ale S.U.A. Aşadar, se trăgea concluzia „dacă noi ne găsim unloc care să contribuie cât de cât la succesele lor în problemele de mai sus, relaţiilenoastre cu Cuba sunt pe un făgaş bun, atitudinea lor va fi corespunzătoare faţă denoi şi ţara noastră va fi binecunoscută în Cuba2. Concluzia asupra relaţiilor bilaterale era oarecum contradictorie cu celesusţinute anterior. Ambasadorul considera că „acordul nostru comercial şi deasistenţă tehnică sunt o bază serioasă a relaţiilor. Dar aici esenţialul este caprevederile să se execute la timp şi complet. R.P.R. are aici o situaţie specialădatorită apropierii de limbă, subliniate de mulţi cubanezi, ca să ajute la formare decadre de specialitate, din păcate tocmai aici suntem în întârziere”3. Mihai Magheru era convins că larga popularizare a „succeselor” dinRomânia îi va ajuta mult pe cubanezi şi, în buna tradiţie a reprezentanţilor noştri înAmerica Latină, indiferent de perioada istorică, se plânge că nu are materialeadecvate pentru popularizarea României (cărţi, filme, discuri, presă). Concluziaconcluziilor, pe care ţine să o sublinieze încă o dată în finalul analizei sale este că„baza bunei şi utilei dezvoltări a relaţiilor noastre cu Cuba trebuie să fie în primulrând buna şi prompta executare a acordurilor economice şi tehnico-ştiinţifice”4. La sfârşitul anului 1961 ambasadorul Cubei la Bucureşti nu-şi ocupase încăpostul, deşi autorităţile române acordaseră agrementul pentru persoananominalizată: Manuel Yepe Mendes. În legătură cu acesta, Ministerul de Externeromân deţinea o serie de informaţii obţinute în luna noiembrie a anului 1961 dintr-o convorbire pe care un funcţionar din această instituţie o avusese cu AureliaCastro, care venise în România de la Praga pentru a-i întâmpina pe studenţiicubanezi ce urmau să înveţe în Cehoslovacia şi care sosiseră în portul Constanţa.Membră a Partidului Socialist Popular din Cuba, ea afirma că îl cunoaşte personal1 Ibidem.2 Ibidem, fila 67.3 Ibidem.4 Ibidem.
    • pe viitorul ambasador cubanez care provine dintr-o familie de „intelectuali mic-burghezi”, tatăl său fiind şeful protocolului din M.A.E. cuban încă înainte deinstaurarea regimului lui Batista şi în primii ani ai regimului acestuia. Ea îşimanifesta, în cel mai pur stil caracteristic extremismului comunist, rezerve faţă de„fidelitatea” acestuia faţă de revoluţie şi îl caracteriza pe Manuel Yepes ca pe unom care îşi îndeplineşte „îndatoririle cetăţeneşti şi de muncă” dar la care nu te poţiaştepta la mai mult1. În întreaga perioadă cuprinsă între 1961 şi 1989 relaţiile româno-cubanezeau cunoscut numeroase momente de creştere şi descreştere în funcţie de evoluţiileinterne, cât şi de cele de pe plan internaţional. Un eveniment care a marcat evoluţia relaţiilor bilaterale a fost ceea ceistoria relaţiilor internaţionale din perioada Războiului Rece este cunoscut subnumele de „Criza rachetelor” (sau „criza din Caraibe”) din octombrie 19622. În diversele rapoarte întocmite de ambasada noastră de la Havana lasfârşitul anului 1962, începutul anului 1963, se considera ca o apreciere generală cărelaţiile „cu Cuba în această perioadă s-au desfăşurat normal, până la evenimenteledin octombrie. În cursul şi după aceste evenimente, atitudinea guvernului cubanfaţă de R.P.R. nu s-a deosebit de aceea faţă de celelalte ţări socialiste”3. Deşi seconstata o oarecare rezervă în relaţiile cu reprezentanţii acestor ţările socialiste,după terminarea crizei din octombrie, „relaţiile economice, culturale, tehnico-ştiinţifice au continuat să se desfăşoare normal chiar în timpul evenimentelor.Cubanii au cerut să trimitem 17 profesori, au insistat pentru venirea meteorologuluişi a regizorului de balet tocmai în perioada când în discuţiile directe se puteaobserva oarecare rezervă”4. Se menţionează în sintezele privind relaţiile bilaterale că preşedinteleCubei, Osvaldo Dorticos, a caracterizat aceste relaţii ca fiind „minunate”, dorind săarate că el consideră „relaţiile dintre R.P.R. şi Cuba ca relaţii frăţeşti de mutualăînţelegere şi ajutor reciproc”. Totodată se observă faptul că preşedintele cubanez nua menţionat ajutorul acordat de România în timpul crizei, „n-a mulţumit pentruacest ajutor aşa cum a făcut după invazia din 1961 cu ocazia depunerii scrisorilorde acreditare”. Se considera că aceasta se datora „complexului lor psihologic înurma felului în care s-a ajuns la rezolvarea crizei” şi se considera că declaraţiafăcută de Chivu Stoica la „congresul P.S.U.G. că sprijină cele 5 puncte ale lui FidelCastro vor ajuta la o bună apreciere, în continuare a partidului, guvernului şi ţăriinoastre de către cubani”5. În încheierea analizei se propunea “dat fiind situaţia creată în urma «crizeidin Caraibe», nervozitatea de care au dat dovadă conducătorii cubani şineînţelegerea faţă de acţiunile U.R.S.S.” să fie invitate de cât mai multe1 Ibidem, p. 109.2 Doru Bratu, Istoria relaţiilor româno-latino-americane, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 198-2093 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem. 53
    • personalităţi din Cuba, care să cunoască direct situaţia din România. Ambasadorulromân aprecia că ar fi indicat să fie invitate primele patru personalităţi din ierarhiacubaneză (Osvaldo Dorticos, Fidel Castro, Ernesto Guevara, Raul Roa)1. În raportul său asupra activităţii desfăşurate de reprezentanţa diplomatică aRomâniei la Havana pe parcursul anului 1962, Mihai Magheru considera cărelaţiile economice dintre Cuba şi România “au continuat să se desfăşoare normal,conform prevederilor acordului”2. Exista totuşi în balanţa comercială un deficit de5 milioane de pesos în defavoarea Cubei însă volumul comerţului exterior era“inferior celui al ţărilor socialiste din Europa cu Cuba”. Prognoza pe 1963 indicăînsă o creştere a deficitului amintit ca urmare a scăderii posibilităţilor de exportcubaneze în urma micşorării producţiei de zahăr şi ca urmare a faptului că nevoilede import au rămas aceleaşi3. Relaţiile culturale între cele două ţări s-au desfăşurat în anii 1961-1962 pebaza programului de schimburi în domeniul educaţiei, culturii şi ştiinţei „ale căruiprevederi în general au fost îndeplinite”4. Ca rezultat general era consemnat faptulcă „România era mai bine cunoscută” în Cuba5. În primele şase luni ale anului1962 presa cubaneză a publicat “131 de articole şi reportaje despre R.P.R., 336 deştiri şi 213 fotografii” tot în aceeaşi perioadă 131 de cinematografe au prezentattimp de o săptămână câte un film românesc”. S-au editat trei cărţi: „Baltagul”,„Dulăii” şi un volum de teatru6. Partea cubaneză a fost foarte mulţumită deprestaţia profesorilor români veniţi în Cuba şi care, ca număr, se situau pe locul aldoilea, după cei invitaţi din U.R.S.S.7. O serie de activişti care au făcut stagii de pregătire în România „au primitfuncţii de răspundere deoarece s-a apreciat că au acumulat multe cunoştinţe”8. În baza înţelegerilor bilaterale în domeniul relaţiilor tehnico-ştiinţifice erareliefată şcolarizarea studenţilor cubanezi în România. În legătură cu acest aspect,care ulterior a creat numeroase probleme între cele două părţi, în 1961, delegaţiacubaneză venită să întâmpine la Constanţa pe viitorii studenţi cubanezi ce urmausă-şi facă studiile în Cehoslovacia, aprecia că studenţii care se află la studii înRomania erau mulţumiţi de condiţiile care le aveau şi au cerut să se transmităorganelor care se ocupă de ei „să nu neglijeze nici un moment educaţia politică,deoarece după cum spuneau ei, nu vor să-i formeze numai ca buni tehnicieni sauingineri, dar, în acelaşi timp, să primească o educaţie politică sănătoasă marxist-leninistă. Arătau că poate n-ar fi rău dacă aceştia ar fi ţinuţi mai din scurt, să li seîngrădească chiar unele libertăţi în favoarea studiului şi a educaţiei politice9.1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem.9 Ibidem.
    • Într-un raport al ambasadorului Mihai Magheru la capitolul referitor lacontribuţia sa la dezvoltarea relaţiilor bilaterale, reţine atenţia aprecierea conformcăreia ar fi fost necesară stabilirea unui contact direct cu Fidel Castro. Dar, subliniadiplomatul român, „cu ambasadorii ţărilor socialiste, în afară de cel sovietic şi ceh,Fidel Castro nu are obiceiul să primească în audienţă. El este foarte amabil (uneoriîncântător) în întâlniri ocazionale dar nimic mai mult. Discuţiile directe cu el le-auavut acei ambasadori care au însoţit delegaţiile la un anumit nivel...”1. Observaţiile făcute de la nivelul ministrului de externe român asupraraportului de activitate al ambasadei de la Havana reţin faptul că în ceea ce priveşterelaţiile politico-diplomatice româno-cubaneze, deşi consideră că „este justăaprecierea ambasadei că aceste relaţii s-ar fi putut dezvolta mai mult, ţinând seamade nivelul relaţiilor Cubei cu celelalte ţări socialiste şi de posibilităţile realeexistente în acest sens, totuşi nu sunt analizate cauzele acestei relative rămâneri înurmă... Ambasada face numai constatări... dar nu a căutat să afle, din discuţiile laocazii potrivite şi din surse autorizate, motivele acestor atitudini”2. Concluzionând, apreciem că relaţiile româno-cubaneze în primii doi ani dela stabilirea lor au evoluat, cu toată apartenenţa celor două state la blocul comunistdominat de U.R.S.S., la un nivel minim fiind marcate de pretenţiile Cubei de a fiajutată necondiţionat de toate statele comuniste din Europa şi de directiveleMoscovei privind „sarcinile” acestora pentru sprijinirea „primului stat socialist depe continentul American”. Relaţiile politico-diplomatice româno-cubaneze erau caracterizate îndiferitele rapoarte şi analize de la nivelul conducerii ministerului de externe, cafiind „restrânse”. Acest aparent paradox se datora direcţiilor divergente imprimatede liderii comunişti ai celor două state, Gh. Gh. Dej, apoi Nicolae Ceauşescu şiFidel Castro, în politica externă şi în relaţiile între partidele comuniste care se aflaula conducerea ţărilor aparţinând „lagărului socialist”. Unele poziţii adoptate deRomânia, începând cu aprilie 1964, au fost considerate de conducerea cubaneză cao disidenţă periculoasă pentru unitatea „lagărului” şi adesea ca o adevăratăameninţare chiar pentru revoluţia cubanez. Acest mod de a interpreta acţiunile depolitică externă ale României s-a reflectat în activitatea oficiilor diplomatice de laBucureşti şi Havana şi a avut urmări în plan economic, dar şi unele culturale. Evoluţia raporturilor româno-cubaneze era analizată într-un mod obiectivîntr-o notă a M.A.E. din 13 februarie 1965 adresată lui Ion Gh. Maurer subsemnătura lui Corneliu Mănescu. Se aprecia că din semestrul doi al anului 1964relaţiile reciproce au fost prejudiciate de hotărârea guvernului cuban de a-şi retragetoţi studenţii, tehnicienii şi specialiştii care se aflau la studii şi specializare înRomânia. Această decizie fusese luată datorită poziţiei de respingere a DeclaraţieiC.C. al P.M.R. din aprilie 1964 de conducerea de partid şi de stat cubaneză3. Dupăpărerea ambasadei de la Havana, poziţia de respingere s-ar fi datorat în primul rândfaptului că nu exista nici o referire la Cuba şi la solidaritatea cu ea, aşa cum se1 Ibidem.2 Ibidem.3 Idem, p. 293-306 55
    • obişnuia în perioada anterioară în practica mişcării comuniste internaţionale atuncicând se dădeau publicităţii documente importante referitoare la relaţiile între ţărilesocialiste. Apoi, partea română se împotrivise publicării, în buletinul ambasadeicubaneze din Bucureşti, a unor paragrafe dintr-un discurs al lui Fidel Castro, careconţinea injurii la adresa S.U.A., la care s-a adăugat cererea modificării discursuluiambasadorului cuban ce urma să fie prezentat la televiziune cu ocazia zilei de 26iulie din aceleaşi motive, precum şi nepublicarea „in extenso” a discursurilor luiFidel Castro, care ar fi fost foarte dese şi foarte lungi. Cuba mai era nemulţumită şide „unele acţiuni întreprinse de R.P.R. pe linia îmbunătăţirii relaţiilor cu S.U.A.”1.De asemenea, diplomaţia cubaneză se declarase “surprinsă” de votul României laO.N.U. în favoarea denuclearizării Americii Latine, poziţie interpretată ca “oacţiune de desolidarizare a R.P.R. faţă de Cuba”2. La aceasta se adăuga faptul că, îndiscursul ţinut la O.N.U., ministrul de externe român nu făcuse nici o referire laCuba, aşa cum făcuseră reprezentanţii altor ţări socialiste. În ceea ce priveşte relaţiile economice dintre cele două ţări, acesteafuseseră îngreunate de propunerile făcute de partea cubaneză ca România să-şireducă propria producţie de zahăr şi să importe, pentru nevoile interne, zahărcubanez, propuneri neacceptate3. La toate acestea se adăuga faptul că Republica Cuba ducea „o politicăzgomotoasă”, de apropiere faţă de unele ţări africane şi asiatice, prezentându-se„drept exemplu de consecvenţă revoluţionară”, iar Fidel Castro – drept un „lider”al mişcărilor revoluţionare de pe cele trei continente Africa, Asia, America Latină4. Pe lângă aspectele contradictorii din relaţiile reciproce, erau prezente însăşimomente pozitive. La 29 septembrie 1964 ambasada României din Cuba a solicitatMinisterului Relaţiilor Externe al Republicii Cuba susţinerea candidaturiiacademicianului Athanase Joja pentru Consiliul Executiv al U.N.E.S.C.O. laalegerile ce urmau să aibă loc. Partea cubaneză a comunicat celei române, la 30septembrie 1964, că „guvernul Cubei a decis să sprijine candidatura şi a datinstrucţiuni delegaţiei cubane în acest sens”5. Tensiunile din relaţiile reciproce au continuat să se manifeste şi în anul1965. Acest lucru este relevat de Raportul întocmit de noul ambasador la Românieide la Havana, Vasile Muşat. În viziunea acestuia, mai ales prima jumătate a anului1965, „a marcat o scădere a relaţiilor Cubei cu România, în special sub aspectul lorpolitic”6. Spre deosebire de anul anterior, se arăta în documentul menţionat,„conducătorii cubani şi alţi factori de răspundere şi-au manifestat directnemulţumirea şi atitudinea critică faţă de România”. Astfel, primul ministrucubanez a formulat, în diferite ocazii, critici asupra politicii economice a Românieiîn relaţiile cu ţările capitaliste şi cu Cuba. Adjunctul ministrului Comerţului1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem .
    • Exterior a făcut referiri la faptul că“România nu ajută Cuba, nu o înţelege şi rupecomerţul de politică”, iar ministrul Industriei a afirmat că “Fidel Castro ainterpretat netrimiterea la timp a pieselor de schimb pentru tractoare ca o atitudinepolitică”1. Acest fapt a fost amplificat de presa cubaneză, care a reluat un articoldin revista „Cuba Socialista”, care punea greutăţile din întreprinderile agricole destat pe seama lipsei acelor piese de schimb. Ambasadorul Vasile Muşat observa că„s-a micşorat foarte mult popularizarea României şi s-a adoptat o poziţie... puţinprietenoasă faţă de diplomaţii români”, în acelaşi timp cu faptul că orice ocazieoficială era folosită de conducerea cubană „pentru a demonstra public nivelulscăzut al relaţiilor Cubei cu România”2. În plan diplomatic, s-a observat, dupăplecarea lui Mihai Magheru, o preocupare a părţii cubaneze pentru sosirea la post anoului ambasador, fapt ce se datora „comentariilor făcute în cercul diplomaţilor dinHavana, care apreciau absenţa ambasadorului nostru drept răspuns la hotărâreaguvernului cuban de retragere a studenţilor”3. În raportul ambasadei se aprecia faptul că, după sosirea la post a nouluiambasador român la Havana, în special în ultimul trimestru al anului 1965, „asimţit o uşoară relaxare şi apropiere, o atitudine relativ atentă a unor conducătoricubani, a unor personalităţi şi funcţionari din M.A.S....”. „Cu prilejul vizitei deprezentare la Osvaldo Dorticos, relata Vasile Muşat în raportul ambasadei, RaulRoa şi la un număr relativ mare de miniştri şi conducători ai organizaţiilor şiinstituţiilor centrale, dintre care 11 membrii ai C.C. ai P.C.C., am fost primit îngeneral cu atenţie, unii dintre cei vizitaţi făcând aprecieri pozitive despre partidulnostru, despre ţara noastră”4. Nu au mai fost aduse în discuţie problemele legate deretragerea studenţilor şi necumpărarea de zahăr, oficialităţile cubaneze declarând cădoresc să îmbunătăţească relaţiile cu România. Aşa, de exemplu, preşedinteleConsiliului Naţional al Culturii, Carlos Lechuga, a apreciat că ”pot fi dezvoltateschimburile culturale ... prin trimiterea de formaţii artistice, de dirijori şi alţi artiştivaloroşi”5. În concluziile Raportului ambasadei române privind stadiul relaţiilor Cubeicu România în anul 1965 se formula ideea că acestea continuau să se menţină “lanivel foarte scăzut faţă de alte ţări socialiste ca R.S.C., R.P.B., R.D.G.”6. Din anexaacestui raport dorim să mai menţionăm faptul că se menţinea o racilă mai veche,privitoare la corpul diplomatic din America Latină, în general, şi anumenecunoaşterea limbii ţării de acreditare. În cazul Cubei, se specifica, de exemplu,că ”în prima jumătate a anului, învăţarea limbii spaniole s-a făcut insuficient deorganizat, motivat şi prin dorinţa de a se face economii, căutându-se profesoritrimişi de organele cubane, fără plată”, dar „în ultima parte a anului”.1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem. 57
    • Din consultarea fondului de arhivă al M.A.E. privind relaţiile bilateraleromâno-cubaneze în anul 1966 se constată continuarea practicii “agresive” adiplomaţilor cubanezi acreditaţi la Bucureşti, care, permanent, aveau ceva dereproşat sau revendicat. Constant, partea cubaneză, interpretând în manieră proprieprincipiul „solidarităţii” între ţările socialiste, solicita materiale şi specialişti pentruaproape orice sector de activitate, de la industria alimentară până la probleme dereparare a autovehicolelor. Mai tot timpul era exprimată nemulţumirea pentru că arfi lipsit din partea română o reacţie promptă şi pentru că nu le erau trimisepersoanele pe care le doreau (de obicei, specialişti de cel mai înalt nivel). Evenimentul cel mai important în relaţiile politico-diplomatice dintreRomânia şi Cuba la cumpăna dintre anii 1966-1967 l-a reprezentat vizita făcută înţara noastră, între 28 decembrie-4 ianuarie, de către Raul Castro Ruz, fratele luiFidel Castro, pe atunci directorul transporturilor din cadrul Institutului Naţionalpentru Reforma Agrară pentru cele trei provincii orientale ale Cubei, şi al doileasecretar al P.C.C.1. Scopul vizitei era acela al studierii posibilităţilor de dezvoltarea legăturilor comerciale şi tehnico-ştiinţifice între Cuba şi România. El a vizitatUzina de tractoare Braşov, Uzina de camioane „Steagul Roşu” şi Uzina „23August”. Cu diferite prilejuri, în cadrul discuţiilor, oaspetele cubanez şi-amanifestat “admiraţia” pentru realizările economice ale României, iar, cu ocaziarecepţiei oferite de ambasada Cubei la Bucureşti, cu prilejul zilei naţionale, la 1ianuarie 1967, în discuţia purtată cu ministrul de Externe român, CorneliuMănescu, a afirmat că va prezenta preşedintelui şi prim-ministrului ţării sale“posibilităţile mari care există pentru dezvoltarea multilaterală a relaţiilor dintreRomânia şi Cuba”. Raul Castro Ruz a insistat, în mod deosebit, pe necesitateadezvoltării relaţiilor comerciale, pe baza cumpărării de zahăr cubanez de cătrepartea română2. Relaţiile româno-cubaneze erau, în anul 1967, influenţate de un complex defactori. Pe de o parte, era vorba despre relaţiile între ţările socialiste, în cadrulcărora diplomaţia românească se manifesta din ce în ce mai independent, ceea ce sereflecta şi în relaţiile cu ţările Americii Latine, implicit cu Cuba, lipsindconcertarea de până în 1964. Pe de altă parte, era vorba despre relaţiile Cubei cuţările latino-americane, în mediile diplomatice internaţionale considerându-se căguvernul cubanez nu acţiona în manieră responsabilă în relaţiile sale cu acele ţări,declaraţii de tipul celei făcute de Fidel Castro, conform căreia guvernul cuban nuva restabili relaţii diplomatice, economice şi culturale cu ţările din America Latinăpână ce în acestea nu vor veni la putere guverne revoluţionare, fiind consideratelipsite de realism”3. Diplomaţii români din Cuba se aflau adesea într-o situaţie paradoxală caurmare a faptului că autorităţile cubaneze, care monitorizau relaţiile ţărilorsocialiste cu statele latino-americane îşi expuneau, adesea în public, nemulţumirea1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.
    • faţă de dezvoltarea acestora, România situându-se, din acest punct de vedere, înviziunea cubaneză, în prim plan. Reflectând evoluţia relaţiilor româno-cubaneze, Raportul general alambasadei române la Havana pe anul 1966 aprecia că, şi în acel an, „conducereacubană de partid şi de stat a continuat să aibe o atitudine rece, distantă faţă de ţaranoastră, faţă de politica P.C.R. şi a guvernului român”1. În relaţiile economice,adăuga acelaşi document, nu interveniseră probleme deosebite faţă de anul anterior,dat fiind volumul limitat al schimburilor comerciale, care, în mare parte, au constatdin livrări de mărfuri româneşti în contul creditului acordat Cubei2. Relaţiileculturale dintre cele două ţări au avut de suferit, la rândul lor, datorită semnăriiprotocolului de schimburi culturale pe anii 1965-1966 cu o întârziere de 10 luni3. Şiîn ceea ce priveşte relaţiile de presă, lucrurile nu stăteau prea bine, media cubanezăavând reticenţe în a prezenta ştiri despre România, de teama criticilor lui FidelCastro4. Raportul, întocmit de Vasile Muşat, la sfârşitul lunii ianuarie 1967,relatează însă un eveniment foarte important, care marca modificarea radicală aatitudinii autorităţilor cubaneze faţă de România şi de acţiunile întreprinse de ea pearena internaţională. La 12 ianuarie 1967, Fidel Castro a participat la spectacolul de galăprezentat de ansamblul Teatrului de operă şi balet din Bucureşti, prilej cu care apurtat o lungă discuţie cu ambasadorul român, în cadrul căreia a abordat, direct,problema relaţiilor dintre România şi Cuba, pe care le-a caracterizat ca„nesatisfăcătoare”5. Fidel Castro şi-a exprimat regretul pentru faptul că relaţiilereciproce, „care au fost foarte bune, calde, frăţeşti în primii ani după victoriarevoluţiei cubane, s-au răcit atât de mult în ultimii ani”. Considerând că ar fi fostnecesară o mai bună cunoaştere reciprocă, a lăsat să se înţeleagă că „informaţiiletrimise de ambasada cubană din Bucureşti au fost insuficient de reale, constituind ocauză a răcirii relaţiilor dintre România şi Cuba”6. El considera, referindu-se laplanul economic al relaţiilor, că schimburile comerciale au un nivel scăzut,„datorită faptului că cele două ţări au produse asemănătoare pentru export”, evitândsă amintească tradiţionalele subiecte ale discursului politic cubanez, referitoare laimportul de zahăr şi datoria ţărilor socialiste de a ajuta economic Cuba.Menţionând şi problema retragerii studenţilor cubanezi din România, ca o cauzăposibilă a răcirii relaţiilor dintre cele două ţări, el a subliniat că nici guvernulromân, nici cel cubanez nu au făcut din aceasta o problemă politică în mod public7.Ambasadorul român concluziona, în urma acestei discuţii cu Fidel Castro, că, celmai probabil, atitudinea faţă de România să fi fost cauzată de „informarea1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem. 59
    • denaturată” a liderului cubanez de către ambasada din Bucureşti şi de alte organe şi„având în vedere metodele de muncă ale conducerii cubane, în care Fidel Castrohotărăşte totul, probabil că nimeni nu a avut curajul să ridice problemaîmbunătăţirii relaţiilor cu ţara noastră”1. Semnalul transmis de partea cubaneză, privind dorinţa de a-şi reformula însens pozitiv relaţiile cu România au fost concretizate într-o serie de vizite reciprocela nivel înalt. Între 29 martie şi 19 aprilie 1967, a vizitat România Arturo Guzman,ministrul cubanez al Minelor, combustibililor şi energiei, iar, în Cuba, s-au deplasatdouă delegaţii româneşti, una economică, condusă de Gheorghe Rădulescu,vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrii şi, în toamna anului 1967, alta, cucaracter politic, condusă de Emil Botnăraş, la începutul anului 1968. În cadruldiscuţiilor cu demnitarii români, Fidel Castro a apreciat că relaţiile reciproce aufost necorespunzătoare, datorită a două cauze. O primă cauză ar fi fost „acţiuneasistematică a conducerii Uniunii Sovietice de a prezenta în mod voit denaturatpolitica P.C.R. şi a guvernului României în legătură cu unitatea sistemului socialistmondial şi cu solidaritatea şi sprijinul faţă de Cuba; conducătorii sovietici auprezentat România ca ţara care se opune asumării de către ţările socialiste arăspunderii pentru apărarea Revoluţiei cubane împotriva ameninţării S.U.A., carese opune întăririi capacităţii de apărare a Cubei şi primirii acesteia în Tratatul de laVarşovia”2. O a doua cauză ar fi fost „incapacitatea conducerii cubane de partid şide stat de a analiza profund şi a înţelege politica principială, justă a P.C.R.,condiţiile dificile în care se dezvoltă România în cadrul sistemului socialist,condiţii similare cu cele în care se află Cuba”3. Conducerea de partid şi de stat a României a considerat satisfăcătoareaceastă poziţie a lui Fidel Castro şi a decis că s-au creat condiţiile necesare pentru odezvoltare deosebită, pe toate planurile, a relaţiilor dintre cele două ţări. Maitrebuie menţionat faptul că documentele M.A.E. scot în evidenţă că ieşirea dinimpas a relaţiilor româno-cubaneze s-a datorat, în cea mai mare măsură, părţiiromâne4. În anul 1968 a fost rechemat în ţară ambasadorul cubanez Manuel YeyeMenendez. Până în octombrie 1968, la conducerea oficiului diplomatic, s-a aflat, încalitate de însărcinat cu afaceri a.i., Zenen Buergo, înlocuit, la 16 octombrie, deRodolfo Sarracino. La 2 noiembrie 1968, Rodolfo Sarracino a cerut, în cadrul uneiaudienţe la primul adjunct al ministrului de Externe, George Macovescu, dinînsărcinarea guvernului său, agrementul pentru numirea lui Jesus BarreiroGonzales, directorul Departamentului ţări socialiste din M.A.E. cubanez, în calitatede ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Cuba la Bucureşti. El aadăugat că, prin aceasta, relaţiile dintre cele două state vor intra în normal din1 Ibidem.2 Ibidem .3 Ibidem.4 Ibidem.
    • punct de vedere al reprezentării diplomatice, după o perioadă cam îndelungată de laplecarea şefului de misiune1. Sosit în ţară în luna decembrie a anului 1968, noul ambasador al Cubeideclara, în cadrul unei vizite de prezentare în cadrul M.A.E., că „a sosit în Româniacu sentimentul că se află ca în propria sa ţară şi, de asemenea, cu dorinţa de acontribui la dezvoltarea în continuare a bunelor relaţii între cele două ţări”. Acestesentimente se bazau, în opinia sa, „pe comunitatea de origine latină, cât şi pecomunitatea de ţeluri şi idei”2. Raportul ambasadei române de la Havana confirma faptul că relaţiile dintre„România şi Cuba au cunoscut în anul 1968 o evoluţie continuu ascendentă”.Conducerea cubană, specifica acelaşi document, a manifestat „atenţie şi grijăpentru menajarea relaţiilor cu România, demonstrând că adoptarea unor poziţiidiferite în anumite probleme internaţionale – cum a fost cazul intervenţiei şiocupaţiei militare a Cehoslovaciei de către cele cinci ţări socialiste – nu trebuia săafecteze dezvoltarea relaţiilor de prietenie între partidele şi ţările noastre”3.Elementul nou, care apărea, era constatarea faptului că presa din ambele ţări, spredeosebire de anii trecuţi, a dovedit o preocupare sporită pentru a marca acţiunilepolitice mai importante dintre cele două state. Se mai constata, de asemenea,puternica dezvoltare a relaţiilor economice între România şi Cuba în anul 1968.Protocolul comercial pe anul respectiv a prevăzut un volum de schimburi reciprocede peste 12.000.000 dolari, de şase ori mai mult decât în 1967. Partea română a maiacordat Cubei un credit de 30 de milioane de dolari pentru livrarea de instalaţii,echipament şi asistenţă tehnică în industria petrolieră, ajutor pentru careconducerea cubaneză a exprimat, în mai multe rânduri, public, mulţumiri4.Concluzia raportului menţionat era aceea că relaţiilor româno-cubaneze, ca urmarea măsurilor luate de partea română, li se deschideau „largi perspective dedezvoltare viitoare... în toate domeniile: de partid, diplomatice, economice,culturale”5. În acest context ascendent al evoluţiei relaţiilor bilaterale, între 26 şi 30 mai1972, Fidel Castro a întreprins o vizită în România, în fruntea unei delegaţii departid şi guvernamentale. Au avut loc convorbiri oficiale, în cadrul cărora s-autrecut în revistă relaţiile dintre cele două ţări, apreciindu-se că acestea au avut oevoluţie pozitivă6. De asemenea, în cadrul discuţiilor, cele două părţi şi-au exprimat poziţia înlegătură cu principalele evenimente internaţionale. Rezultatele întrevederilor şidiscuţiilor au fost apreciate ca „o expresie a relaţiilor de prietenie şi colaborare”1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Petre Bărbulescu, Ion Calafeteanu, Ionel Cloşcă, Nicolae Ecobescu (coordonator), George Marin, Ilie Şerbănescu, Relaţii internaţionale postbelice. Cronologie diplomatică, vol. II, 1965-1980, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 205. 61
    • dintre cele două state şi partide comuniste şi, totodată, „o expresie a dorinţei de aîntări această colaborare în lupta pentru victoria socialismului ... pentru victorialuptei împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului”1. Escamotând realitatea, în limbajul specific documentelor oficiale dintrestatele comuniste, Comunicatul comun, dat publicităţii la încheierea vizitei,evidenţia „dezvoltarea ascendentă a relaţiilor economice, creşterea şi diversificareaschimburilor comerciale, lărgirea cooperării pe multiple planuri”2. Comunicatulmai releva „multiplele posibilităţi” ale cooperării viitoare, recomandândorganismelor de specialitate din cele două ţări să stabilească măsuri concrete pentruadâncirea cooperării, îndeosebi în domeniul industriei miniere, chimice,materialelor de construcţii, transporturi şi tehnice3. Dincolo de toate acestea, eraimportant însă mesajul politic, care, în esenţă, semnifica o revizuire a atitudiniiconducerii politice cubaneze faţă de „dizidenţa” românească în cadrul lagăruluisocialist. Era, de asemenea, o încercare a liderului cubanez de a găsi o posibilăcale de ieşire din constrângerile relaţiei cu Uniunea Sovietică, care nu era dispusăsă sprijine, fără condiţii, supravieţuirea regimului de la Havana, adeseaimprevizibil, datorită personalităţii lui Fidel Castro. La data de 28 august 1973, Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a aprobatprogramul vizitei pe care preşedintele Consiliului de Stat urma să o întreprindăîntr-o serie de ţări din America Latină. Vizita era considerată ca „un important actde politică externă” al României, urmând să contribuie „la dezvoltarea prieteniei şicolaborării cu ţările Americii Latine, la cauza generală a destinderii şi înţelegeriiîntre popoare, la promovarea unui climat internaţional de pace şi securitate”4. Dar,mai presus decât motivaţiile expuse în documentele oficiale date publicităţii, seurmărea şi cimentarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, prezentat, cu„mândrie patriotică”, ca un “militant neobosit pentru înfăptuirea idealurilorînaintate ale omenirii contemporane”5. Prima etapă a turneului latino-american a reprezentat-o vizita în RepublicaCuba, „primul stat socialist din emisfera vestică”, care a avut loc între 29 august-3septembrie 1973. Delegaţia română avea în componenţa sa oficială, pe lângă cuplulCeauşescu şi fiul acestora, un vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrii şi ministrual Comerţului exterior, Ion Păţan; ministrul Afacerilor externe, George Macovescu;ministrul Petrolului şi geologiei, Bujor Almăşanu şi o serie de membrii aiconducerii P.C.R., printre care Ştefan Andrei, care răspundea de relaţiile externeale partidului, consilieri şi experţi6. În fiecare ţară vizitată din componenţadelegaţiei a făcut parte şi ambasadorul român acreditat în acolo, în cazul Cubeifiind vorba de Petre Ionescu, care era şi membru al C.C. al P.C.R.1 Aurel Pantea, Cuba revoluţionară şi România, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 152.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Eveniment de importanţă istorică în relaţiile româno-latino-americane, Editura Politică, Bucureşti, 1974, p. 7.5 Ibidem, p. 11.6 Ibidem, p. 9.
    • Vizita din Cuba s-a desfăşurat după ritualul specific vizitelor reciproce întreşefii de stat ai ţărilor socialiste, aceasta însemnând, în primul rând, mobilizareaunor mari mase de oameni, care îşi exprimau „bucuria” şi „adeziunea” în raport cuevenimentul la care asistau şi a cărui principală semnificaţie era aceea a„solidarităţii internaţionale”1. În cadrul unuia dintre mitingurile prieteniei româno-cubaneze, desfăşurat la Fabrica de ciment „José Merceron” din Santiago de Cuba,Fidel Castro a declarat că, în cadrul relaţiilor cu România, s-a ajuns la o înţelegere,prin care aceasta acorda Cubei un credit de 65 milioane de pesos, pe termen lung,pentru achiziţionarea unei fabrici de ciment. Creditul urma a fi returnat prinlivrarea de produse cubaneze2. Printre momentele vizitei s-a numărat şi ceremoniaacordării numelui de „R.S.România” unei şcoli secundare rurale cu internat, dinlocalitatea Pueblo de Alquizar, aflată la 30 de km de Havana3. În cadrul vizitei efectuate, preşedintele Cubei, Osvaldo Dorticos Torrado, afost decorat cu ordinul „Steaua R.S.R.” cls. I, iar preşedintele Consiliului de Stat alRomâniei, cu ordinul „José Marti”4. Toate aspectele şi momentele vizitei din Cuba au fost pe larg comentate, înstilul specific al presei comuniste, de ziarele „Granma” şi „Juventud Rebelde”5. A fost dat publicităţii, de asemenea, un amplu Comunicat comun, în carecele două părţi „au apreciat evoluţia ascendentă a schimburilor economice, tehnico-ştiinţifice româno-cubaneze”. Se evidenţiau „rezultatele obţinute în îndeplinireaînţelegerilor în vigoare privind dezvoltarea schimburilor în domeniile ştiinţei,culturii, artei, presei, sănătăţii, învăţământului şi conlucrării rodnice în formarea decadre, subliniind, în acelaşi timp, dorinţa reciprocă de a lărgi, în continuare, aceastăcolaborare”. Partea cubaneză îşi exprima „recunoştinţa” sa pentru „aceastăcolaborare frăţească”6. Dincolo de limbajul diplomatic se pot identifica neîmpliniri în punerea înpractică a acordurilor cuvenite, pe fondul mai vechilor probleme din relaţiilereciproce, pe care le-am şi prezentat anterior. Se poate identifica, de asemenea,faptul că România făcuse o serie de concesii, prin acordarea unor condiţii extremde avantajoase Cubei, în plan economic, gestul înscriindu-se în „solidaritateainternaţionalistă” obligatorie faţă de „prima ţară socialistă” de pe continentulamerican. Un moment interesant în cadrul relaţiilor bilaterale l-a reprezentatparticiparea unei delegaţii a P.C.R. la primul Congres la P. C. Cubanez, dindecembrie 1975. Delegaţia era formată din Iosif Banc, membru supleant al C.P.Ex.,secretar al C.C.; Constantin Olteanu, adjunct al Şefului Secţiei pentru ProblemeMilitare şi Justiţie; Dumitru Turcuş, adjunct al Şefului Secţiei Relaţii Externe şi untranslator de la M.A.E. Delegaţia a participat la lucrările Congresului şi a vizitat o1 Ibidem, p. 77.2 Ibidem, p. 43.3 Ibidem, p. 49.4 Ibidem, p. 55.5 Ibidem, p. 69.6 Ibidem, p. 80. 63
    • serie de obiective din Havana şi din ţară. Cu ocazia plecării spre casă a delegaţiilorstrăine, Fidel Castro a fost prezent la aeroport, pentru a-şi lua rămas bun. Cu acestprilej a avut o convorbire cu Constantin Olteanu, căruia i-a adresat mulţumiripentru prezenţa delegaţiei române la Congres şi salutul său, pe care să-l transmităîn ţară. Constantin Olteanu a mulţumit pentru invitaţie şi pentru ospitalitatea decare delegaţia română s-a bucurat în timpul prezenţei în Cuba1. Până în 1989, între România şi Cuba au mai fost încheiate acorduri privindtransporturile aeriene civile (1978), de colaborare în domeniul poştei şitelecomunicaţiilor (1980), de cooperare şi credit pentru obiective industriale înCuba (1981, 1982)2. Schimbările importante produse în politica externă a României dupădecembrie 1989 au determinat o evoluţie descendentă a relaţiilor României cuCuba, în contextul mai larg al interesului pentru zona Americii Latine. În planeconomic, relaţiile bilaterale sunt grevate de problema datoriei Cubei faţă deRomânia, care se ridica la suma de 1.096.932.442,49 ruble transferabile, la data de31 decembrie 2006 (reprezentând 99,7% din creanţele României în aceastămonedă). Majoritatea creanţelor au fost cumulate în urma investiţiilor realizate deRomânia la un combinat de fabricare a produselor cu conţinut de nichel şi cobalt –„La Camariocas”. În prezent, conform informaţiilor apărute în presa de specialitatedin România, Banca Naţională a Cubei ţine evidenţa datoriei şi o raporteazăsemestrial guvernului de la Havana, unde nu există „voinţă politică favorabilăabordării temei datoriei cubaneze faţă de fostele ţări socialiste creditoare”3. Misiunea diplomatică a României la Havana este condusă, actualmente, deun însărcinat cu afaceri a.i. Misiunea diplomatică a Cubei în România are înfruntea ei pe doamna ambasador Marta Caridad Fajardo Palet4. Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al României precizează,referitor la evoluţia relaţiilor româno-cubaneze, că acestea „au manifestat, înultimii ani, o tendinţă de dinamizare”5.1 Constantin Olteanu, 1975. În Cuba faţă-n faţă cu Fidel Castro , în “Dosarele istoriei”, nr. 7(119)/2006, p. 38-45.2 Dumitru Preda, Op. cit., p. 223 http://www.sfin.ro/articol_22768/recuperarea_creantelor_romaniei_- _misiune_imposibila.html şi http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raport_creante31122006.htm4 http://emba.cubaminrex.cu/Default.aspx?tabid=228055 http://www.mae.ro/node/1935
    • O PROBLEMĂ DE GENEALOGIE – FAMILIA GEANOGLU Conf. univ. dr. Mihail ANDREESCU1 Abstract: Our analysis stops on Alexander Geanoglu Lesviodax personality and, especially, the translation made by him, of Briefly Ecclesiastical History, which adds many new informations and commentarys. Rezumat: Analiza noastră vizează personalitatea lui Alexandru Geanoglu Lesviodax şi, în special, traducerea sa a lucrării Istoria bisericească pre scurt, la care a adăugat şi multe noi informaţii, ca şi interesante comentarii. Key - words: Alexander Geanoglu Lesviodax; translation. Cuvinte cheie: Alexandru Geanoglu Lesviodax; traducere. Pe la începutul anului 1994, un tânăr absolvent de liceu şi viitor studentla "drept" – Ciprian Chiţac, pe numele său, nepotul fostului general şi ministru deinterne Mihai Chiţac•, ne-a oferit o carte veche – în realitate două lucrări legateîmpreună, tipărite cu caractere chirilice în perioada 1845 şi 1853. Una dintre ele eraSăteanulu creştinu sau partea morală din Foaea Satului, tipărită la Bucureşti deserdarul Constantin Aristia, iar cealaltă, cu primele foi lipsă, era – după cum amaflat ulterior – traducerea făcută de Alexandru Lesviodax lucrării Istoriabisericească pre scurt, căreia îi adăugase şi multe informaţii noi scoase de el dindiverse locuri. Pentru o vreme, chiar dacă am mai răsfoit uneori din curiozitate,menţionata lucrare nu ne-a abătut de la alte preocupări dar, după ce am cercetat maiatent cartea lui Lesviodax, găsind-o extrem de interesantă şi chiar actuală din multepuncte de vedere, din 2008 am început transcrierea ei şi pregătirea, treptată, pentruo eventuală reeditare, considerând că o atare carte de istorie bisericeascăuniversală, scrisă pe înţelesul tuturor, putea stârni interesul cititorilor. Am trecut lalucrul propriu-zis, aducând informaţia la zi, după o laborioasă cercetare, prilej cucare am constatat că va ieşi o lucrare serioasă şi interesantă, meritul principalrevenind, desigur, celui care a tradus-o şi i-a dat prima formă, prin informaţiileadăugate. Aveam să constatăm, de asemenea, că lucrarea în sine era extrem deactuală şi de utilă publicului larg şi nu numai, în condiţiile în care în ultima vremeapar tot mai multe cărţi referitoare la diferite aspecte ale religiei creştine, în specialpentru partea de început a acesteia. Sunt puse în discuţie tot mai mult diverseaspecte ale dogmelor religioase, ale scrierilor şi adevărurilor cuprinse în ele, ale1 Conf. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret• Decedat la începutul anului 2011, în timp ce-şi ispăşea o pedeapsă legată de evenimentele din timpul Revoluţiei din 1989. 65
    • unor aspecte privitoare la viaţa şi activitatea lui Iisus Hristos. Într-o atareconjunctură, o astfel de lucrare devenea cu atâta mai necesară, cu cât ea fusesescrisă cândva de unii ierarhi ai bisericii, buni cunoscători ai evenimentelor, fuseserezumată de istorici ai religiei şi, abia după aceea, tradusă şi adaptată nevoilorsocietăţii româneşti de la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe măsură ce ne-am apropiat de finalizarea lucrării am început să neinteresăm tot mai mult de soarta autorului, evident din dorinţa de a prezentapublicului cât mai multe date despre el şi familie, eventual despre originile sale,mai ales că numele său real era acela de Alexandru Geanoglu, la care fuseseadăugată ulterior şi porecla Lesviodax, forma turcizată a numelui trimiţând laorigini greco-turceşti sau levantine. Speram că despre un atare autor vom afla, cusiguranţă, numeroase informaţii pe care să le putem prezenta publicului, pornindtocmai de la importanţa lucrării traduse de el. Nu mică ne-a fost mirarea, ba chiarstupoarea, când am descoperit că informaţiile despre el şi familia sa sunt cu totulrare şi eliptice, menţiunile fiind laconice şi fără lămuririle necesare, ca şi cum ar fifost vorba despre un personaj supus oprobiului public şi nedemn de a fi pomenit.Atare situaţie ni s-a părut cu atâta mai ciudată, cu cât, la Biblioteca AcademieiRomâne, la numele Geanoglu am descoperit o listă întreagă de cărţi şi de autori aifamiliei în cauză, unii dintre urmaşii lui Alexandru Geanoglu-Lesviodax trăindpână aproape de zilele noastre. Discutând cu mai mulţi cunoscători, inclusiv cuistorici literari şi ai bisericii, am constatat că numele Geanoglu-Lesviodax era îngeneral cunoscut, dar nimeni nu ne putea lămuri în legătură cu originea sa ori cuviaţa acestuia şi familia sa. Ni s-au recomandat, fie istoriile bisericeşti şi aleliteraturii române, fie dicţionarele de specialitate referitoare la scriitori şi jurişti –autorul fiind şi jurist, la fel ca şi unul dintre urmaşii direcţi. Şi mai mare a fost stupoarea noastră când am descoperit că multe lucrăriserioase ale unor istorici literari, precum Gheorghe Adamescu sau GeorgeCălinescu nu conţin nici cele mai vagi informaţii referitoare la numele pomenit,nici la traducători, nici la autori. Nu am găsit nicio informaţie în tratatul de Istorialiteraturii române1 şi nici în ediţia a doua a dicţionarului enciclopedic2. O menţiunea numelui Alexandru Geanoglu-Lesviodax, extrem de lapidară, apare într-undicţionar de pe la 19003. În 1973 un autor de dicţionar aminteşte despre doi membriai familiei: "Gianoglu Ion A. – publicist. A semnat şi cu numele de I. A.Patrioţescu, Ion A. Patriotescu. A publicat în revista "Sarsailă" (1866)"4. Desprecelălalt va scrie: "Alex. Gianoglu Lesviodax – publicist. A mai semnat A-dru L-dax 1 * * *, Istoria literaturii române, I – III, ediţia a 2-a, coordonator generalşi redactor-şef George Călinescu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1970 – 1973. 2 ***, Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978. 3 ***, Dicţionarul literaturii române, Tipografia Carol Göbl, Bucureşti, 1900, p. 388. 4 Mihail Straje, Dicţionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor şi publiciştilor români, Editura Minerva, Bucureşti, 1973, p. 298.
    • (Muzeul Naţional) şi Alexandru lesviodeanu (Foaie pentru minte, inimă şiliteratură, Bucureşti, 1840)"1. Ceva mai multe date despre autorul Istorieibisericeşti pre scurt aflăm dintr-un alt dicţionar apărut relativ recent, unde seprecizează: "GEANOGLU-LESVIODAX, ALEXANDRU, (1793-31.I.1869),Bucureşti, traducător. Boier muntean cu rang de paharnic. A tălmăcit din ruseşte"Povestiri din spaimele vrăjitoreşti" (1839), o culegere de surse diferite (ruseşti,franceze etc.) de naraţiuni cu subiecte fantastice sau mistice. Pentru a atenuacaracterul terifiant al povestirilor traducătorul adaugă la sfârşit mai multeanecdote, relatate cu haz într-un limbaj arhaizant. A mai transpus "Noaptea şi zioaRosiei sau mitologia slavonilor" (1836); o carte intitulată "Tâlcuirea viselor"(1836) şi una din greceşte pentru uzul bisericii ("Istoria bisericească", 1845). Subsemnătura Al. Lesviodeanu a tipărit două epigrame în "Foaie pentru minte, inimăşi literatură", 1840. Scrieri: "Antichităţi despre crucea Domnului nostru IisusHristos", Bucureşti, 1857. Repere bibliografice: Barbu Lăzăreanu, "Cu privire la...", Bucureşti, 1971, p. 263 – 267; G. Bezviconi, "Necropola Capitalei", Bucureşti,1972, p. 136"2. Este adevărat că ni se oferă câteva date esenţiale despre AlexandruLesviodax, dar nimic despre originile şi familia lui. Până să ne oprim la trimiterilebibliografice ale dicţionarului menţionat, să căutăm şi alte surse, care să ne oferelămuriri. În mod firesc, am putea spune, ne vom opri la N. Iorga, care a atacattoate domeniile vieţii literar-artistice şi istorice româneşti, precum şi religioase, aşaîncât nu putea să nu amintească măcar despre Lesviodax. Şi, într-adevăr, el va faceunele menţiuni despre acesta. În primul volum din lucrarea dedicată literaturiiromâne vechi, Iorga va aminti că Lesviodax a tradus cele spuse în greceşte depatriarhul Dosoftei, la 1698, care era de părere că "de vreme ce limba română estepuţină şi îngustă", era nevoie ca ierarhii şi clericii români să cunoască limbagreacă3. În Istoria bisericii Iorga îl va pomeni de câteva ori pe Lesviodax, înlegătură cu stabilirea datei păstoririi unor mitropoliţi români4, mai întâi, apoi, cuprilejul unei enumerări a tipăriturilor din 1845, când scrie şi de "AlexandruGeanoglu Lesviodax, prin "Istoria bisericească pe scurt", tălmăcită din greceşte,cu multe şi însemnate adausuri, şi după documente, privitoare la eparhiile 1 Ibidem, p. 395. 2 ***, Dicţionarul general al literaturii române, literele E – K, coordonator general Eugen Simion, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 2005, p. 291 – 292. 3 N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688 – 1821), I, ediţie de Barbu Theodorescu, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 38 şi nota 116. 4 Idem, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, I – II, Editura Ministerului de Culte, Bucureşti, 1928 şi 1932; I, p. 117 şi 153. 67
    • româneşti muntene şi la Mitropolia Moldovei, precum şi cu extrase din "Condicasfântă""1. Mult mai târziu, un alt istoric al bisericii, va spune despre AlexandruLesviodax că era fratele mitropolitului Neofit, cel instalat în 1840. "Neofit era dinBucureşti (născut în 1787), tatăl său fiind de neam grec, născut la noi (un frate almitropolitului era paharnicul Alexandru Geanoglu-Lesviodax, autorul cunoscutei"Istorii bisericeşti pe scurt", tipărită în 1845)"2.Acelaşi istoric va scrie în altă partecă "În 1845 paharnicul Alexandru Geanoglu-Lesviodax a tradus din greceşteIstoria bisericească pe scurt, a lui Ştefan Comita, care, la rândul ei, era unrezumat al cunoscutei Istorii bisericeşti a mitropolitului Meletie al Atenei,completată cu unele informaţii privitoare la viaţa bisericească a românilor dinMuntenia şi Moldova" 3(sic!) – este vorba despre viaţa religioasă a românilor dinÎara Românească şi Transilvania. La fel de sumar se va vorbi şi de alţi membri ai familiei Geanoglu, fără ase aminti în vreun fel gradul de rudenie dintre ei. Aşa, de pildă, Dan Berindei, într-o primă lucrare dedicată lui Nicolae Bălcescu, vorbind despre familia acestuia,scria doar că sora lui mai mare era "Maria, născută în 1817 şi căsătorită cupaharnicul Scarlat Geanoglu"4, iar, în altă parte, va spune că mama lui Nicolae,Zinca Bălcescu fusese silită de nevoi "să zălogească moşia Bălceşti – Gâltofani şisă scoată în vânzare casele din mahalalele Boteanu şi Mântuleasa, răscumpărateulterior de ginerele ei Scarlat Geanoglu!"5. Acelaşi autor va scrie mai târziu,referindu-se la situaţia materială a Zincăi Bălcescu, mama revoluţionarului şiistoricului Bălcescu: "Căsătoria fiicei ei mai mari Maria (Marghioala) în 1835 cuScarlat Geanoglu n-a reprezentat decât aparent o uşurare pentru încerca tavăduvă a pitarului Barbu.Potrivit obiceiului timpului şi a clasei căreia îiaparţinea, Zinca Bălcescu a trebuit să asigure ginerelui zestrea fiicei sale, ceea cea fost o nouă sursă de lungi şi dureroase greutăţi. Chiar în toamna anului 1835 încontul a 2.000 de galbeni, atât cât mai rămăsese datoare ginerelui, Zinca Bălcescui-a încredinţat sineturile proprietăţilor ei de la Bălceşti şi Gâltofani. Nereuşind să-şi achite datoria, Zinca Bălcescu a ajuns în situaţia contractării altor sume dreptîmprumut de la Geanoglu, în aşa fel încât, în mai 1838, ea datora acestuia 3.200de galbeni. De această apăsătoare datorie către Geanoglu, Zinca Bălcescu nu s-aeliberat decât în 1847, după ce vânduse pădurea de la Bălceşti şi în temeiul unuinou împrumut de 1.000 galbeni contractat în altă parte"6. În afară de faptul căScarlat Geanoglu nu este prezentat într-o lumină prea favorabilă – deşi acesta se 1 Ibidem, II, p. 257. 2 Mircea I. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune, Bucureşti, 1994, p. 48. 3 Ibidem, p. 290. 4 Dan Berindei, Bălcescu, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960, p. 9. 5 Ibidem, p. 20. 6 Idem, Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, Editura Sport-turism, Bucureşti, 1984, p. 25.
    • încadra în specificul moral al vremii şi nu se deosebea de ceilalţi – nu ni se maispune nimic despre el ori despre familia sa. Pe aceeaşi linie a prezentării sumare şi eliptice s-au situat şi alţicercetători. Un arhivist, de exemplu, prezentând magistraţii care s-au perindat pe laDivanul criminalicesc din Craiova, între anii 1831 – 1847, aminteşte printre ei şi peun "Iorgu Geanoglu, clucer, judecător"1, fără alte precizări legate măcar denumirea acestuia şi cât a funcţionat. În fine, ca să nu ne abatem de la subiectul propus, să arătăm că DanBerindei, într-o recentă lucrare, vorbind despre presa Unirii scrie că "Tot în 1861,..., I. A. Geanoglu publică Viespele, a cărei apariţie se pare că nu încetează decâtîn 1862"2, fără alte precizări. Aşadar, din cele prezentate până acum, aflăm doar că AlexandruGeanoglu-Lesviodax se înrudea cu mitropolitul Neofit, se înrudea prin alianţă cuBălcescu şi avea în familie jurişti şi scriitori, dar nimic despre origini, ocupaţii şirolul său social-cultural, deşi tipărise mai multe cărţi traduse ori scrise de el. Să maispunem că, chiar lucrarea pe care dorim să o reedităm şi care a fost etichetată dreptcunoscută – Istoria bisericească pre scurt – nu a cunoscut, până acum, decât osingură ediţie, aceea din 1845. Nu ştim cine era, de unde venea, care îi eraurădăcinile şi numele adevărat, atâta vreme cât Geanoglu-Lesviodax nu par să fifost decât un nume turcizat şi o poreclă adăugată ulterior. Ne întrebăm care să fifost motivele pentru care o întreagă familie a fost lăsată pradă uitării, chiar dacă,aşa cum spuneam şi cum vom arăta mai departe, un urmaş al autorului nostru va fiun jurist contemporan, dar nerecunoscut şi neamintit de colegii săi? Să se fipetrecut oare acelaşi proces care s-a derulat în zilele noastre imediat după 1989,când numeroase personalităţi politice şi culturale – nu doar contemporane – au fostdate uitării şi tinerii nu au auzit nimica despre ei şi opera lor? Să fi fost şi atunci devină impostura politică şi social-culturală, care acţionează şi astăzi, în specialîmpotriva valorilor de care se tem şi s-au temut întotdeauna? În orice caz, aşa cumvom arăta în continuare, Alexandru Geanoglu-Lesviodax şi familia sa par să ficăzut pradă urii faţă de "vechiul regim", precum şi a urii manifestată de Europafaţă de Rusia şi de admiratorii săi. Spunem asta deoarece autorul nostru a tradusunele lucrări referitoare la Rusia şi istoria acesteia, iar după 1848 şi mai ales după1859 toţi cei care erau "colaboraţionişti notorii" cu vechiul regim turco-fanariot şicel rusesc, de ocupaţie, au fost trataţi cu indiferenţă şi lăsaţi pradă uitării, ca şioperele lor, fără a se ţine cont de valoarea acestora. În caz contrar, nu găsim motivepentru care membrii acestei familii să fie atât de puţin cunoscuţi, mai ales că, aşacum vom arăta în continuare, au jucat un rol politic destul de important în epocă,atât până la 1848, dar şi după aceea. Şi totuşi, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă de atâtea ori în viaţă – vezi,de pildă, încercările Bisericii Romano-Catolice de a interzice o serie de lucrări 1 Ilie Vulpe, Divanul Craiovei, Editura "Scrisul românesc", Craiova, 2002, p. 251. 2 Dan Berindei, Constituirea României moderne, Editura enciclopedică, Bucureşti, 2009, p. 356. 69
    • antice şi medievale şi de a-i face uitaţi pe autorii lor – destinul lucrărilor valoroasea fost acela ca, peste timp, ele să fie readuse în atenţia publicului larg şi alspecialiştilor, iar autorii lor să se bucure de notorietatea meritată, căzând în uitaretocmai "operele" de circumstanţă şi la modă în anumite epoci, ca şi autorii lor, celmai adesea fie clienţi politici, fie "oamenii momentului", lipsiţi însă de calităţile ceconferă nemurirea. Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm, fie doar şi pentru societatearomânească actuală, grija anumitor "specialişti" pentru plasarea în atenţiapublicului, cu orice preţ, a unor familii – fie ele şi regale – care nu numai că nu auavut merite deosebite, dar au şi contribuit la decăderea politico-morală şi culturalăa unei naţiuni, ridicând la rang de virtute un comportament pe care, în cel mai buncaz îl putem cataloga "discutabil". Să lăsăm însă pe mai târziu atari discuţii şi să neconcentrăm asupra numelui şi originilor acestei familii şi a vechimii ei. Numele, originile şi vechimea familiei Geanoglu Este posibil şi probabil ca numele Geanoglu, ca şi cel de Lesviodax,adăugat mai târziu de unul dintre membrii ei, să-i fi determinat pe mulţicontemporani necunoscători şi cercetători ulteriori să creadă că era vorba de ofamilie cu origini greco-otomane sau levantine, despre care nu trebuie să vorbeştiprea mult şi nici să te implici în cercetări inutile sau lipsite de importanţă. Şi totuşi,fie şi sumar, vom încerca să demonstrăm că tratarea superficială a unei astfel deprobleme poate conduce la importante erori. Trebuie observat, de la început, că numele Geanoglu este un numecompus, turcizat prin adăugarea terminaţiei -oglu, fără ca numele ca atare să fieotoman, el putând avea formele: Geană, Genu, Geani etc., care trimite la originiromâneşti sau aromâno-italiene, dar, nicidecum, greco-otomane, cum s-ar puteacrede, la prima vedere. Este cunoscut că există numeroase exemple de asemeneanume turcizate, unele chiar otomane, în care apare terminaţia -oglu, cu sensul de"fiul lui, al lui", forme utilizate frecvent în limba română, dar şi în limbile slave, depildă. Aşa avem, în forma otomană nume, precum: Mihaloglu, Şeitanoglu,Pasvantoglu, Culoglu, Guboglu, Nedioglu etc., între care sunt şi nume româneştiori de alte origini, dar nu otomane. În limbile sud-slave apar forme, precum:Dimitrovo, Geanovu, Comarova, Constantinovu – Constantinovo, Kirilovo,Radulovu etc., care sunt comune şi în limba română şi se referă la locuri, persoanesau localităţi, aşa cum am spune noi, Agrigoroaie, Atănăsoaie, Avasilichii etc.sau: Miroşanul, Bălăceanu, Grădişteanu etc. Aşadar, un nume românesc ori de altă origine poate fi slavizat,maghiarizat, turcizat etc., în funcţie de dorinţe, interese, necesităţi, fără a însemnacă persoana în cauză ori familia acestuia să aibe origini slave, turceşti, greceşti etc.Este, credem noi, şi cazul familiei Geanoglu, al cărui nume înclinăm să credem căeste românesc. În ceea ce priveşte vechimea acestei familii, vom vedea că esteconsiderabilă şi este de mirare că genealogiştii români nu s-au preocupat maiîndeaproape de ea. Cele mai vechi menţiuni, în forma turcizată, sunt din secolul al XVIII-lea.Astfel, într-un act din 9 octombrie 1776, se vorbeşte despre evenimente petrecute
    • mult mai devreme, pe la 1736: "Şi un Gheorghe beizadea, fiul răposatului Şărbanvoevod, viind atunci cu nemţii, ar fi luoat în silnicie acele doao moşîi Runcu şiDobriţa şi vrea să-i supue şi rumâni. Şi după ce au stăpânit moşiile lor până aumurit, apoi i-au rămas un fecior care le-au vândut acele moşii la răpos(atul) banuDimitrache Geanoglu, tatăl paharnicului Costandin"1. Opinăm că evenimentelela care se face referire în act par să se fi petrecut după revenirea Olteniei la ŢaraRomânească, adică după 1739. Într-o altă însemnare, din 6 noiembrie 1747(7256), aflăm că "PârvuCantacuzino biv vel stolnic vinde lui Dumitrache Geanoglu biv vel Şătrar parteasa de moşie din Runc, Dobriţa şi Bâltişoara, în care câte trele moşiile s-au făcuts(tîn)j(ni) 3600"2. Un alt act din 25 martie 1753 (7261) ne informează că"Dumitrache Geanoglu răscumpără pe Chirca Lupulescu şi pe fiul săuConstandin din rumânie de la Cantacuzineşti în 20 lei, dar ei neavând să-i deabanii i-au vândut via cu pivniţa şi cu toate vasele în acei bani"3. La 20 iunie 1754,"Radu Bengescu biv vel pitar vinde lui Dumitrache Geanoglu biv vel stolnic,partea sa de moşie din Runc, cumpărată de la Toma Cantacuzino"4. Apare aici un Dumitrache Geanoglu care, între 1740 şi 1754 a îndeplinitdregătoriile de ban, mare şătrar şi mare stolnic, având ca fiu pe un Costandin(Constantin) Geanoglu, care, la 1776, era deja paharnic. La 3 noiembrie 1778Divanul Craiovei a hotărât, în pricina dintre paharnicul Constantin Geanoglu şiNeagoe Beura din Dobriţa, pentru moşiile Runcu şi Dobriţa, în favoareapaharnicului5. Constantin Geanoglu va ajunge clucer şi isparvnic al judeţuluiGorj (1785-1786)6 şi va muri pe la 1789, când, după moartea sa, la 30 noiembrie1789, "polcovnicul Ioan Sâmboteanu intră în stăpânire peste partea luiConstantin Geanoglu după moartea acestuia, cu un înscris adeverit de 5 boierimari, între cari vedem pe Ştefan Pârşcoveanu, vornicul Barbu Ştirbei, clucerulChircu Brăiloiu şi sărdarul Gheorghe Coţofeanu"7. Constantin Geanoglu se va încuscri cu familia Ştirbeilor prin fiul său –al cărui nume nu-l cunoaştem – ajuns vistier, care se va căsători cu LuxandraŞtirbei, probabil pe la 1773 sau după, el murind în jur de 1814. Acest vistiernicGeanoglu pare să fie tatăl lui Alexandru Geanoglu şi al fraţilor săi, după cumvom arăta în continuare. Din cartea de iothesie (înfiere) a vornicului Barbu Ştirbei, alcătuită la15 septembrie 1811 – prin care îl înfia pe Barbu Bibescu, fiul Catincăi Bibescu, 1 Apud Alexandru Ştefulescu, Gorjul pitoresc şi istoric, ediţie anastatică după ediţia din 1904, Imprimeria "Oltenia", Craiova, 1996, p. 170. 2 Apud Ibidem. 3 Apud Ibidem, p. 170 – 171. 4 Apud, Ibidem, p. 171 şi Ştefan D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti, II, publicate de Paul Şt. Grecianu, Tipografia "Cooperativa", Bucureşti, 1916, p. 427. 5 Apud, Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 171. 6 Ibidem, p. LII. 7 Ibidem, p. 171. 71
    • care a devenit, după aceea, Barbu Ştirbei – şi întărită de mitropolitul Ignatie la20 decembrie acelaşi an, aflăm că două moşii, care fuseseră ale Luxandrei, au fostdonate bisericii Sf. Troiţă din Craiova1. Iată cum familia Geanoglu acoperăaproape întreaga epocă turco-fanariotă, membrii săi având funcţii importante înstat, şi este de mirare că ei nu au fost menţionaţi de genealogişti mai ales că, aşacum am arătat, se înrudeau cu vechi şi mari familii boiereşti din Oltenia, zonă dincare se trăgeau şi ei. Încercând să aflăm mai multe date despre această familie observăm doar– fără a ne ocupa îndeaproape de problemă – că numele Geană apare des îndocumentele secoleleor XVI-XVII, turcizarea lui făcându-se, astfel, în secolul alXVIII-lea. Facem această afirmaţie bazându-ne pe Statistica oraşului Craiova, din15 august 1832, în care se enumeră bisericile şi mănăstirile din oraş. Între acesteagăsim şi o biserică cu mai multe hramuri: "Biserica cu praznicu Întâlnirii (sic!) alDomnului ot Haralambie, făcută din leat mare 7086 de răposatu vel spathariIoan Geanovu; şi fiind părăsită n-are pă nimenea îngrijitori. Socotindu-să rămâneurmătorul leat 1577"2. Despre această biserică Nicolae Stoicescu spune doar că erape locul unde se ridică astăzi clădirea Colegiului Naţional "Fraţii Buzeşti", încurtea clucerului Haralambie, fără alte precizări3, în special cele legate de primulei ctitor, acel enigmatic Ioan Geanovu. Dacă ctitorul cu acest nume, de la 1577, este, după cum bănuim,strămoşul familiei Geanoglu de mai târziu, rămâne ca genealogiştii sau alţicercetători interesaţi să stabilească şi să o demonstreze, noi oprindu-ne cucercetările despre originile familiei aici, nu înainte de a observa că aceasta era dinpărţile Olteniei, avea moşii acolo şi se înrudea cu cele mai vestite familii boiereştidin regiune şi din Ţara Românească, membrii ei îndeplinind mai multe dregătorii.Pe acest necunoscut vistier Geanoglu, fiul lui Costandin Geanoglu, căsătorit, pela 1773 sau după, cu Luxandra Ştirebei şi mort pe la 1814, îl considerăm tatăl luiAlexandru Geanoglu-Lesviodax şi al fraţilor săi, despre care ne vom ocupa încontinuare. Potrivit unor cercetări întreprinse de Bezviconi prin cimitirele de bisericidin Capitală şi la Cimitirul Bellu, vistierul Geanoglu şi Luxandra Geanoglu auavut mai mulţi copii, astfel: Alexandru Geanoglu (Geanolu) (1793-1869),Smaranda Geanoglu (1793-1852), Iorgu Geanoglu (1798-1859), EufrosinaGeanoglu (?-1838), Scarlat Geanoglu (1803-1864), Maria Geanoglu(Arkudinski) (1804-1839), Dimitrie Geanoglu (1809-1887)4. Acestor şapte copii 1 Ştefan Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti, II, p. 429 – 430. 2 ***, Meşteşugari şi neguţători din trecutul Craiovei. Documente (1666 – 1865), Direcţia Arhivelor Statului, Bucureşti, 1957, p. 209. 3 Nicolea Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I. Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), I: A – L, Editura Mitropoliei Olteniei, Bucureşti, 1970, p. 226 – 227. 4 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1972, p. 136 – 137.
    • trebuie să-l adăugăm şi pe al optulea, cel mai mare, care a fost şi mare ierarh –episcop la Vâlcea şi Mitropolit al Ţării Româneşti – Neofit (1787-1850)1. Unii dintre aceştia au avut, la rândul lor, copii, alţii au îndeplinit diversefuncţii de stat şi au deţinut ranguri boiereşti, aşa cum vom arăta la fiecare în parte,păstrând ordinea cronologică a naşterii şi precizând, la fiecare, urmaşii şiactivitatea acestora, atâta cât am putut afla, fără a ne abate de la subiectul studiuluide faţă. Mitropolitul Neofit (1798-13/14 ian. 1850). Nu ştim cum s-a numit calaic. Potrivit lui Păcurariu, era de neam grec, născut la Bucureşti. Şi-a făcut studiilela Colegiul "Sf. Sava", unde a învăţat limbile greacă şi franceză. S-a călugăritînainte de 1818 – adică pe la 31 de ani –, a fost făcut arhimandrit în 1824, iar, la 18aprilie 1824, a fost ales episcop al Râmnicului. În timpul surghiunuluiMitropolitului Grigorie (ian. 1829 – aug. 1833) a condus treburile Mitropoliei, calocţiitor. În activitatea politică s-a dovedit a fi filorus, criticând unele măsuri ale luiAlexandru Grigorie Ghica (1834-1842) şi ale guvernului acestuia şi implicându-seîn evenimentele din timpul revoluţiei de la 1848, când a fost şeful GuvernuluiProvizoriu, pe care însă l-a dezavuat. După înăbuşirea Revoluţiei în ÎaraRomânească a cerut patriarhului din Constantinopol să-i accepte demisia, mergândchiar la acesta şi, pentru că patriarhul amâna decizia, şi-a depus demisia înainteadomnitorului Barbu Ştirbei (1849-1856), la 27 iulie 1849. Acesta a primit-o, "iarla 15 august 1849 era anunţată oficial tuturor feţelor bisericeşti din eparhie, cuîndrumarea de a nu mai fi pomenit la slujbe". Trist şi singur, va muri într-una dincasele sale de la Biserica Icoanei, fiind înmormântat la Mitropolie2. Alexandru Geanoglu-Lesviodax (Geanolu) (1793 – febr. 1869),căsătorit cu Zamfira (1808-1854), a avut copii: Elenco Geanoglu-Lesviodax (?-?), Anica Geanoglu-Lesviodax (?-1872), Iancu (Ioan) Geanoglu-Lesviodax(1833/1834-?), Iorgu Geanoglu-Lesviodax (?-?). Pare să fi făcut studiile laColegiul "Sf. Sava" şi în Rusia, deoarece, pe lângă limbile greacă şi franceză,cunoştea bine limba rusă, făcuse studii juridice, era un bun cunoscător al Rusiei şievenimentelor de acolo, traducând mai multe lucrări din ruseşte. Prima menţiunepublică este din 1834 când, într-o listă de persoane importante din Bucureşti, estemenţionat, fără rang şi numit judecător la Tribunalul Ilfov3. Abia la 29 august 1837este înălţat la rangul de pitar4 şi numit judecător la Tribunalul criminalicesc Ilfov,secţia a 2-a politică a Judecătoriei Ilfov5. În septembrie 1837 a fost ridicat la rangulde serdar6, iar, la 30 august 1838, la cel de paharnic 7. 1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, III, p. 48. 2 Ibidem, p. 48 – 51. 3 ***, Buletin. Gazeta Oficială, Nr. 26/aug. 1834, p. 110. 4 Ibidem, nr. 36/9 sept. 1837, p. 153 5 Ibidem, nr. 35/6 sepăt. 1837, p. 148. 6 Ibidem, nr. 37/11 sept. 1837, p. 157. 7 Ibidem, nr. 66/oct. 1838. 73
    • A funcţionat ca judecător la Tribunalul criminalicesc Ilfov, secţia a 2-a dela 29 august 18371, până în iulie 18412. În perioada iulie 18413 - 26 august 18424 afost preşedinte la Judecătoria Ilfov, secsia I-iu, înlocuindu-l pe clucerulConstantin Burchi şi a fost înlocuit, apoi, de paharnicul Dimitrie Drugănescu.După această dată, pare să fi fost numit secretar al Mitropoliei, de către fratele săuNeofit5, ieşind cu totul din treburile juridice, după o activitate de opt ani. În totacest timp a mai făcut parte şi din Comisia de cercetare a Stânjenului – probabil ocomisie care fusese însărcinată cu pregătirea introducerii sistemului metric – lacare a lucrat din iunie 18386 până în august 18407. Activitatea sa literară şi de traducător s-a desfăşurat între anii 1836-1857,perioadă în care a publicat 12 cărţi, dintre care nouă traduceri – la unele a intervenitşi ca autor – şi trei cărţi de autor, multe dintre ele cunoscând mai multe ediţii, unelechiar în acelaşi an, astfel: “Tâlcuirea viselor lui Martin Zadecul Şveiţarul, tradusă din limba slavăde un iubitor de înmulţirea cărţilor rumâneşti, a căruea nume şi poreclă săalcătueşte din suma următoare: 811 şi 349. S-au tipărit în oraşul lumii (Bucureşti –n.n., Mihail M. Andreescu), anul 1836". Lucrarea a fost tipărită prima oară în 1836şi a cunoscut şase ediţii în: 1836, 1847, 1859, 1923. "Noaptea şi zioa Rosii sau Istorie înpărţită în doă părţi din care întâeaparte cuprinde mitologia celor nume mincinos zei ai slavonilor, strămoşia ruşilor icredinţa lor cea către dânşii. Iar partea a doa este cuprinzătoare pentruîntoarcerea aceloraşi slavoni la pravoslavnica a lui Hristos credinţă, asemenea şipentru cele dintâiu şi până acum întâmplări a bisericii lor, tradusă din alte limbi deAlecsandru Dzanoglu Lesviodax şi acum întâeaş dată tipărită româneşte în anul1836, tipărită la Librăria A. Romanov şi compania din Bucureşti". A cunoscut osingură ediţie. "Roatele norocului sau vechiul şi noul pentru totdeauna ghicitor, adunatde la vechi şi noi filosofi şi astronomi şi anume: Zoroastru, Ptolemeiu, Thiobrag,Albert, Martin Zadeca, Brius şi Mutul, tradusă de pah. Alecs. Geanoglu Lesviodax,Bucureşti, 1836". Lucrarea a cunoscut trei ediţii, ultima din 1889, a apărut laTipografia Dor. P. Cucu din Bucureşti. "Taganrog sau descriere cu amăruntul a boalii şi a sfârşitului vieţiiîmpăratului Alecsandru I-iu cel întru Domnul adormit, din limba rusască depaharnicul Alecsandru Dzeanoglu Lesviodax, Tipografia I. Romanov şi compania,Bucureşti, 1839", o singură ediţie. 1 Ibidem, nr. 35/1837. 2 Ibidem, nr. 41/iul. 1841, p. 163. 3 Ibidem. 4 Ibidem, nr. 66/26 august 1842, p. 270. 5 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, III, p. 290. 6 ***, Buletin, nr. 45/11 iul. 1838, p. 177. 7 Ibidem, nr. 66/1840.
    • "Carte ghicitoare a împăratului Solomon, tradusă şi tipărită de cel acăruea nume şi poreclă alcătuesc suma de 28 şi 29, Tipografia pitarului K.Pencovici, Bucureşti, 1839", o singură ediţie. "Povestiri din spaimele vrăjitoreşti, din ruseşte traduse de paharniculAlecsandru Dzeanoglu Lesviodax, Partea I, Tipografia şi librăria I. Romanov &compania, Bucureşti, 1839", o singură ediţie. "Istorie bisericească pre scurt cuprinzătoare de cele mai vrednice de ştiutîntâmplări a sfintei biserici răsăritene, precum propoveduirea credinţei, goanele,eresurile, soboarele ş.c.l., acum întâeaş dată tălmăcită din greceşte în limbaromânească, pe lângă care s-au adaos la sfârşit câteva ştiinţe vrednice de cunoscutromânimii, scoase din condicile vechi a Mitropolii Ungrovlahii de pah(arnicul)Alecsandru geanoglu Lesviodax şi tipărită cu blagoslovenia şi voea Preaosfinţiisale părintelui Neofit al 2-lea, arhiepiscop şi mitropolit al Ungrovlahii, Tipografialui Zaharia Carcalechi, Bucureşti, 1845", care a cunoscut, până acum, doar osingură ediţie. "Filosofia babelor sau superstiţia bătrânelor, a văduvelor şi a fetelorpoporane, adică ghicire de norocire ce fac ele pe la ajunurile sărbătorilor mari şialte zile, unele tălmăcite din limba rusească iar altele adunate din Ţara Româneascăşi Moldova, acum tipărite pentru întâia oară de pah(arnicul) A(lecsandru)G(eanoglu) L(esviodax), Tipografia lui A. Pann, Bucureşti, 1847", o singură ediţie,de care s-a ocupat Barbu Lăzăreanu, într-o lucrare critică. Inserăm aici paginilereferitoare la carte şi autor ale amintitului critic literar. "Între anii 1830 şi 1860, librăriile domnilor Iosif Romanov şi Companiadin Bucureşti puneau în galantarele lor şi trimiteau şi la Iaşi o sumă de cărticelescrise pe de-a-ntregul sau tălmăcite numai de <un doritor de înmulţirea cărţilorromâneşti a căruia nume şi porecle se alcătueşte din următoarele numere: 811 565349>. Multe din broşurile acelea erau înfiorătoare. Unele vorbeau desprespaime vrăjitoreşti; altele aveau capitole cu titluri de felul acesta: <Jăcniţa saumagazia dracilor, Izgonirea stahiilor, Raul fermecătorul din vremea vitejilor,Cazarma tâlharilor, Înfricoşatul ţap în hambar!>. Dar, după pagini care făceau să se zbârlească părul cetitoarelor noastredin ântâia jumătate a veacului al XIX-lea, urma o revărsare de glume adunate detălmăcitor, paharnicul Alexandru geanoglu lesviodax. Alegem câteva cu lămuriri înparanteză ale traducătorului. A fost, desigur, bună ideea de a se adăuga imediat după acea lumedemonică, o alta mai adevărată: aceea a glumei omeneşti, care să te cam facă să uiţide cea dintâi, ba chiar s-o şi anuleze. Pentru că râsul – ca şi raţiunea alungătoare destafii – stabileşte din nou legătura cu realitatea. Amuzamentul acesta – care este cel mai redutabil duşman aldrăcoveniilor neamuzante, adică al vicleniilor posace – te convinge să-l cauţi ca să-l opui restriştei şi golului ori teroarei în care erai introdus prin intervenţiafantomelor. Trecând din câmpul viselor în bărbăteasca atitudine a râsului, ai ieşit dinmreaja amăgirilor vătămătoare. Demult încărunţite, glumele apărevor totuşi tinere, 75
    • tocmai prin magia, înnoitoare, pe care o stăpânesc cuvintele şi întorsăturile de frazearhaice. Acolo, după o înlănţuire de fapte-ntunecoase şi după apăsătoare mustrăride cuget, anecdotele acestea apăreau ca o iertare a păcatelor şi ca o înseninare; aici,noi le-am adus – şi am redus cu mult numărul lor! – ca să pregătească atmosfera şisă facă să lunece fără cutremur gândul îndărăt spre vremea ghicirilor de noroc şi atâlcuirii viselor: <Oarecine au adus la o masă un vas mare cu vin pentru împreună-ospătătorii săi. Unul dintr-înşii au luat în mână vasul şi văzând într-ânsul o muscăînotând, o au scos afară cu degetul şi după ce o au băut o au pus iarăşi în vas, şi l-au dat la ceilalţi. Întrebat fiind dar de pricina muştii (adică dacă au scos musca,de ce au pus-o iarăşi în vas) el au răspuns: Eu nu iubesc muşte în vin, însă nu ştiu,nici sunt încredinţat, dacă şi ceilalţi nu le iubesc>. * <Un fricos, silit fiind ca să se lupte cu altul, închidea adeseaori ochiicând mişca sabia. Spre buna lui norocire au ajuns un prieten al său, şi după ce l-au despărţit de la împotrivnicul său, l-au întrebat: Pentru ce te luptai cu ochiiînchişi? El au răspuns: Ca să nu văz mădulările vrăşmaşului meu zburând învăzduh> * <Un ţăran anume Petre, întorcându-se cu măgarul său de la un târg deaproape, au vrut prin arşiţa soarelui să se odihnească puţin subt umbră de copac,şi, văzând că l-au stăpânit somnul, au înfăşurat de mâna sa capătul frâuluimăgarului, şi au adormit. În această vreme trecând un alt ţăran, au tăiat cumeşteşug căpeţeala frâului, şi au furat măgarul. Peste puţin ceas, bunul nostruPetre, deşteptându-se şi negăsind altcevaş decât numai frânghia legată de mână,după ce s-au frecat la ochi, au zis: Sau eu sânt, sau nu sunt eu Petre. Dacă sunt euPetre, am pierdut măgarul meu; iar dacă nu sunt eu Petre, am câştigat frânghia.> * <Un bogat înstrămbăţitor zidea o bolniţă (spital, lazaret), şi veneaadeseori cu unul din prietenii săi să vază zidirea, pentru care şi de multe ori îicerea sfătuire. Însă în una din zile l-au întrebat dacă este destul de mareîmprejurarea bolniţii. I-au răspuns prietenul zicând: Îmi pare foarte mică. Zisu-i-au cu mânie bogatul. Dar cum ? Când are destul loc să încapă două sute de săraci.Prietenul iarăşi i-au răspuns: Dacă toţi câţi i-ai sărăcit tu vor alerga aici, este cuneputinţă să-i încapă. > * <Un om iubitor de argint, să jăluia către unul din prietenii săi, zicând:Ce ţi-am făcut eu ţie de îmi porţi numele în lume că adecă eu îmi vânz cizmele melecele vechi? Prietenul i-au răspuns: Spune minciuni acela care m-au pârât pentruaceasta; eu nu am zis că vinzi, ci că cumperi cizme vechi.> * <Întru o adunare de dohtori s-au făcut vorbă: care sunt cele mai bunedoftorii care să poată supţia vederea. Deci zicea fieştecare câte una, însă nu puteasă se unească între dânşii, până când unul dintre cei ce asculta li-au zis: Domnilor
    • dohtori, cea mai bună dohtorie a vederii este zavistia. Ei minunându-să, l-auîntrebat: cum se poate aceasta? El li-au răspuns: Pentru că zavistinicul vedenorocirile altora mai mari decât sunt.> * <Au ajuns la un han doi tineri şi au cerut de mâncat. Pe lângă altebucate, li-au pus hangiul şi ouă herte moi. Cel mai tânăr dint-înşii stricând un ouau găsit înt-însul pui, şi l-au arătat la celălalt. Acela însă îl sfătuia să înghiţăîndată puiul până când hangiu nu va afla, şi îl va sili a plăti şi ou şi pui. Tânărulcu mare mulţămire l-au înghiţit. Iar când au vrut să se ducă, au cerut să le aratesocoteala mesii. Atunci cel mai mare au zis celui mai tânăr la ureche: Plăteşte şipartea mea, căci dacă nu vei plăti voi arăta hangiului pricina puiului, şi te va facesă plăteşti înzecit. Aşadar tânărul înfricoşându-se, au plătit pentru amândoi. > * <Cu mare mâhnire să jăluia oarecarele om socrului său, că adică femeialui nu este înţeleaptă. De la care au luat această mângâere: Nu te scârbi ginere,rabdă-o încă puţin, şi de la sine va înceta a te necinsti, precum au făcut şi maică-sa, femeia, după ce au îmbătrânit. > * <La o mare primejdie de înnecare de corabie, au poruncit stăpânulcorăbiii călătorilor să arunce în mare toate greutăţile ce au ca să se mântuie. Unuldintr-înşii au luat mai întâi pe femeea sa şi au aruncat-o, zicând că el alt lucru maigreu decât pe dânsa nu are ca să arunce. > * <În casa unui foarte sărac om au intrat noaptea un tâlhar, şi pipăia prinîntunerec să găsească ceva. Săracul îndată ce au înţeles, i-au zis: Pipăe, pipăe,ticălosule! Să văz dacă vei fi bun să găseşti tu noaptea, ceea ce nu găsesc euziua.> Spaimă cu mult mai mare decât de cele vrăjitoreşti, Lesviodax avea decuvântul nelalocul lui, de ceea ce i se părea că ar fi în stare să falsifice ori săîntunece înţelegerea cărţii traduse. De aceea, lungea uneori tălmăcirea, cu câtevaadaosuri de sinonime şi de "analoghii", de felul acesta: doică (mancă); scârbitul (amărâtul); pergament (hârtie de piele);streapnic (avocat); silă (putere). Se aventura şi în definiţii, mai mult ori mai puţin izbutite, Bună oară: "Satirul este un dobitoc basnic; pânla brâu are trup de om iar de la brâuîn jos are trup de ţap şi coarne în cap. Maghii sunt cei ce întrebuinţa maghii, iar maghia era o superstiţie(desidemonia) acelor vechi prin care ei socotea că putea să supuie elementurile, săaducă de faţă pe cei morţi sau duhurile lor, să pătrunză viitorul, să schimbeaplecările oamenilor ş.c.l.". Ba, deşi o anecdotă nu câştigă prin comentarii şi glose interliniare, cidimpotrivă, totuşi Al. G. Lesviodax, din trebuinţa de a fi pe deplin înţeles,întovărăşia până şi hazurile, măcar de câte un mic vocabular. Transcriem aici oglumă, cu adnotările ei. Gluma: 77
    • "La o masă şădea unul între doi mult mâncători, care îl supărau răpindmai nainte de dânsul ceea ce acela poftea să mănânce. Deci întrebat fiind destăpânul casii, cum să află. - Rău foarte, au răspuns, pentru că am de-a dreapta peHaribd, şi din a stânga pe Schila. Notele: Haribd este o prăpastie a mării, care înghite toate lucrurile câte săapropie de dânsul. Sau precum este la o apă mare întoarcerea apii, şi cufundareasea din mijlocul acei întoarceri, care întoarcere să zice vîrtez, sau bulboacă. Schila este o hiară basnică, care până la ochi are chip de femee, preaînfrumusăţată, având, pe amândouă umerile şase căpăţâni câineşti, iar celălalttrup îl are şărpesc". Revenind la glumele bătrâneşti, dar nu prea îmbătrânite, date la iveală înacest capitol, putem spune că, deşi, nici originale nu sunt şi nici drept snoave nupot fi considerate, totuşi savoarea graiului lor îţi aminteşte fântâna curată carepoate fi folosită şi nu se secătueşte uşor ca sursa anecdotelor de toate zilele"1. Ceea ce nu ştia poate Lăzăreanu era faptul că Alexandru GeanogluLesviodax, ca şi unul dintre urmaşii săi ori ca antecesorii, fusese judecător la oJudecătorie rurală, unde putea auzi multe, mai ales în pauzele de masă petrecute,evident, la cârciuma locală. Multe dintre glumele şi anecdotele sale mai circulăîncă şi astăzi în zonele rurale sau la periferiile urbane şi au constituit sursa deinspiraţie pentru mulţi autori. Cu titlu de exemplu îl amintim pe Theodor Speranţia,cu ale sale "Anecdote de post", mult gustate în epocă, şi care îşi aşteaptă obinemeritată reeditare. Vom reveni acuma la prezentarea, în continuare atraducerilor şi cărţilor autorului nostru. "Dialoguri româno-ruseşti, pentru înlesnirea celor dintâiu trebuinţe aleoamenilor, întocmite astfel de paharnicul A. Geanoglu Lesviodax, tipărite cucheltuiala lui Iosif Romanov & Compania, unde să şi află de vânzare, TipografiaSfintei Mitropolii, Bucureşti, 1848". Cartea este un adevărat ghid de conversaţieromâno-rus, care ar trebui analizat mai îndeaproape de filologi şi care a cunoscut oa doua ediţie, în timpul vieţii autorului, în 1854. Se pare că acest ghid deconversaţie a fost inspirat de ocupaţiile militare ruseşti, când a fost introdusă şiadministraţia imperială rusă şi, evident, limba rusă, absolut necesară pe atunci. "Rugăciuni de umilinţă şi datoriile pravoslavnicului creştin când intră însfânta biserică şi cum să stea şi ce rugăciuni să zică la fiecare vreme adumnezeeştii liturghii, tălmăcită din greceşte şi din ruseşte de pah(arnicul) A. G.Lesviodax, tipărită acum întăea oară cu cheltuiala d-lui neguţătorului din Bucureşti,Ilie Zamfirescu, Tipografia lui Iosif Kopainig, Bucureşti, 1851", traducere făcută,probabil, după experienţa de secretar al Mitropoliei şi care a cunoscut o singurăediţie. "Descriere de cele preste fire săvârşite minuni de Prea Curata MaicaNăscătoarea de Dumnezeu, la sfânta ei biserică a izvorului celui de viaţă dătător,şi care să află afară de zidurile cele despre uscat ale Ţarigradului, la locul ce să 1 Barbu Lăzăreanu, Cu privire la ..., Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1971, p. 263 – 267.
    • numeşte Balâcla, traduse de paharnicul A (...) G (...) L (...) şi tipărite cubinecuvântarea Înalt Preaosfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlahii şicavaler al Ordinului Nişan Iftihar, clasa I, D. D. Nifon, Tipografia SfinteiMitropolii, Bucureşti, 1852", apărută într-o singură ediţie. "Antichităţi despre crucea Domnului nostru Iisus Hristos, arătând maiîntâi cea de pre urmă intrare a sa în Ierusalim, nedreapta judecată dată spremoarte de Pilat, descrierea măsurei cinstitei cruci, sfintele piroane câte au fost.Fisionomia sau caracterul lui Iisus Hristos. Pe lângă care s-au adăogat şi odesluşire despre cele trei litere Ό ΏΝ, ce se pun împrejurul cununii capuluiDomnului Hristos, precum şi o descriere despre începutul obiceiului de a seîmpărţi la Paşti oă roşii ,şi în sfârşit un catalog de toate mitropoliile câte se aflăastăzi supuse Patriarhii cei a toată lumea, cu titlurile ce au, ilustrată cu 19vignete, de pahar(nic) A. Geanoglu Lesviodax, Tipografia lui I. Romanov şiCompania, Bucureşti, 1857". Această carte, care mai are la sfârşit şi un tabel cu ceicare au cumpărat-o şi numărul de exemplare achiziţionate, a stârnit un aşa de mareinteres în epocă, încât, doar în acel an, au fost scoase trei ediţii, după care lucrareaa căzut în uitare. După o activitate atât de laborioasă în domenii variate – 24 de ani deactivitate în slujba statului, a Mitropoliei şi ca scriitor-traducător – AlexandruGeanoglu Lesviodax pare să se fi retras cu totul din viaţa politică şi literară,dedicându-se probabil familiei şi contemplând evenimentele la care era martor:Unirea Principatelor, domnia şi abdicarea lui Cuza şi aducerea în ţară a lui Carol I. Nu cunoaştem date despre soţia sa, din ce neam se trage, ştiind doar că eaa murit cu mult înaintea lui (1854), la o vârstă destul de tânără, doar 46 de ani –faţă de cei 76 de ani ai autorului – şi a fost înmormîntată la Biserica Negustori1. Lafel, nu avem date despre cele două fete ale sale, Anica şi Elenco, decât că Anica –moartă în 1872 – a fost înmormântată la Cimitirul Bellu, tot acolo unde a fostînmormântat şi tatăl2. De asemenea, nu avem date despre al doilea fiu, Iorgu.Despre Ioan(Iancu) vom vorbi ceva mai departe, după ce îi vom prezenta pe fraţiilui Alexandru. Smaranda Geanoglu (1793-1852), probabil sora geamănă a luiAlexandru Geanoglu, se va căsători cu căminarul Iordache (1779-1837) – nuştim din ce neam se trăgea, dar observăm că era mai mare cu 14 ani decât soţia sa –, ambii fiind înmormântaţi în Biserica Sfântul Nicolae, ctitorie a lui Mihai Viteazul(Biserica Mihai Vodă). 3. Scarlat Geanoglu (1803-1864), căsătorit cu Maria Bălcescu – sora luiNicolae Bălcescu – (1817-1882), înmormântaţi la Biserica Icoanei4. Scarlat a fostmenţionat fără rang în 18345. A fost ridicat la rangul de serdar 22 august 18376, la 1 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 137. 2 Ibidem, p. 136. 3 Ibidem, p. 137. 4 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 136. 5 ***, Buletin. Gazeta Oficială, Nr. 26/august 1834, p. 110. 6 Ibidem, Nr. 36/9 sept. 1837, p. 152. 79
    • cel de paharnic, în ianuarie 18411, iar, în octombrie 1850, a fost înălţat la rangul declucer2. Prin Ofisul domnesc Nr. 575/3 august 1843, a fost numit registrator laSecţia a II-a a Secretariatului Statului pentru corespondenţa franceză şi translatorla Masa a II-a a traducerilor în limba română3. În această calitate, în aprilie 1849 vacontribui cu 31 lei şi 20 parale la ajutorarea refugiaţilor transilvăneni4. În fine, îlgăsim ca membru în Adunarea Naţională a Ţării Româneşti (1858-1859)5. A editatdouă cărţi, traduceri din limba franceză: Istoria lui Napoleon Bonaparte,Tipografia Colegiului Sf. Sava, Bucureşti, 1840, care a cunoscut două ediţii înacelaşi an; Aducerea trupului împăratului Napoleon în Franţa, Tipografia Curţii, alui Frid. Valvalum., Bucureşti, 1843, de asemenea două ediţii în acelaşi an. Eufrosina Geanoglu (?-1838), probabil geamănă cu Maria, moartă la ovârstă tânără şi înmormântată tot la Biserica Mihai Vodă6. Să fi fost totuşi fataSmarandei? Rămâne ca cercetări ulterioare să lămurească problema. Maria Geanoglu-Arkudinski (1804-1839), soţia lui AlexandruArkudinski, probabil de origine ruso-poloneză, probabil un ofiţer din timpuladministraţiei ruse (1829-1834), este şi ea înmormântată tot la Mihai Vodă7. Gheorghe Geanoglu (?-?). A fost ridicat la rangul de medelnicer la odată necunoscută şi numit amploaiat (funcţionar) la Episcopia Râmnicului. În 1839a fost ridicat la rangul de paharnic8, iar, prin Ordin domnesc, în 1846 a fost înălţatla rangul de clucer9. Prin Ofisul domnesc nr. 5265/14 august 1843 a fost numitcârmuitor al Judeţului Romanaţi10, funcţie deţinută până iunie 1847, când, prinJurnalul Nr. 3639 al Sfatului Administrativ, a fost numit cârmuitor al JudeţuluiVâlcea11, funcţie deţinută până în 1848, când a fost numit judecător la CurteaApelativă din Craiova12. În ianuarie 1850, prin Ofisul domnesc semnat de BarbuŞtirbei a fost înlocuit din funcţia de judecător la Curtea Apelativă din Craiova cuGheorghe Măcescu13. Dimitrie Geanoglu (1809-1887), serdar, căsătorit cu Caliopi Brăiloiu(1822-1891), înmormântaţi la Cimitirul Bellu14. A fost eliberat din slujbaostăşească la 30 noiembrie 1839, cu gradul de parucic (locotenent) şi a fost înălţat 1 Ibidem, Nr. 1/6 ian. 1841. 2 Ibidem, Nr. 86/16 oct. 1850, p. 341. 3 Ibidem, Nr. 71/6 aug. 1843, p. 282. 4 Ibidem, Nr. 35/14 apr. 1849, p. 140. 5 Dimitrie A. Sturdza, J. J. Skupiewski, Acte şi documente relative la Istoria Renascerei României. VIII. (1858 – 1859), Institutul de Arte grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1900, p. 52. 6 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 136. 7 Ibidem. 8 ***, Buletin. Gazeta Oficială, Nr. 56/1839, supliment. 9 Ibidem, Nr. 80/30 oct. 1846, p. 317. 10 Ibidem, Nr. 75/17 aug. 1843, p. 297. 11 Ibidem, Nr. 47/28 iun. 1847, p. 183. 12 Ibidem, Nr. 52/25 oct. 1848. 13 Ibidem, Nr. 9/10 febr. 1850, p. 33. 14 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 136.
    • la rangul de pitar1. Se implică în problemele de ordine publică şi socială aleCapitalei şi, la 3 ianuarie 1842, reclama dispariţia unei ţigănci şi a unui ţiganbucătar, care furaseră o serie de lucruri şi cerea prinderea lor2. Prin Ofisul domnescNr. 5262/14 august 1843, era numit comisar de poliţie la "văpseaua de verde" aBucureştilor3, în locul paharnicului Dimitrie Bogdănescu. În urma Raportului nr.12 282 al Poliţiei Capitalei, ofiţerul de poliţie, "pitarul Dimitrie Geanoglu" a fostridicat la rangul de serdar4. În 1851, în baza Art, 350 din Regulamentul Organic afost confirmat în rangul de pitar5, iar, prin Ordinul domnesc Nr. 664/6 aprilie 1851,serdarul Dimitrie Geanoglu a fost numit procuror la Tribunalul Judeţului Vlaşca,în locul pitarului Costache Roşianu. A refuzat postul din motive casnice şi, la 12aprilie 1851, a fost înlocuit cu pitarul Alexandru Paladi6. Tot prin Ofis domnesc afost numit judecător la Tribunalul Ilfov, "Secsia criminalicească", în loculpitarului Mihalache Papadopolu7. În sfârşit, în 1858-1859, îl aflăm membru înAdunarea Naţională a Ţării Româneşti8. Vom trece acum la fiii unora dintre membrii familiei Geanoglu, inclusivai lui Alexandru. Şi aici vom încerca să păstrăm tot ordinea cronologică şi ne vomacupa doar de cei asupra cărora avem unele date. Ioan A. Geanoglu (Gheorghe) (1833/34-?), fiul lui AlexandruGeanoglu. Bun cunoscător al limbii franceze, va traduce, împreună cu IoanFănuţă, romanul lui Alexandru Dumas, Cavalerulu DHarmentalu, ImprimeriaIosif Romanov & Comp., Bucureşti, 1857, 2 volume9. Pe la 1870, iubita lui IoanGeanoglu s-a înecat în Lacul Tei din Bucureşti, prilej pentru prietenul acestuia,Ioan Fănuţă, să compună un cântec10. Privitor la această tragică întâmplare,Constantin Bacalbaşa, sosit în Bucureşti pe la 1871, avea să scrie: "Când am venitîn Bucureşti era încă recentă în memoria bucureştenilor oameni de petrecerinenorocita întâmplare a unei tinere femei de viaţă liberă, anume Ioana, vestităpentru frumuseţea ei; Ioana, fiind în tovărăşia mai multor prieteni, printre care şipoetul Geanoglu, s-a dus la Tei, a petrecut, a băut, s-a scăldat şi s-a înecat. PoetulGeanoglu, amantul ei, era de faţă. Şi el a cântat-o în versurile publicate apoi înDorul, colecţie de poezii foarte populare pe vremuri. «Ca un crin de vară, Ce vântul îngheaţă, 1 ***, Buletin. Gazeta Oficială, Nr. 80/nov. 1839. 2 Ibidem, Nr. 3/16 ian. 1842, p. 10. 3 Ibidem, Nr. 75/17 aug. 1843, p. 297. 4 Ibidem, Nr. 28/29 apr. 1846, p. 110. 5 Ibidem, Nr. 32/14 apr. 1851, p. 127. 6 Ibidem, Nr. 34/21 apr. 1851, p. 135. 7 Ibidem, Nr. 40/9 mai 1851, p. 157. 8 Istoria Renescerei României, VIII, p. 52. 9 Despre această traducere vorbrşte şi Marcel-Dumitru Ciucă în studiul introductiv al lucrării Zilot Românul (Ştefan Fănuţă), Opere complete, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii şi indici de Marcel-Dumitru Ciucă, Editura Minerva, Bucureşti, 1996, p. XLIII. 10 Ibidem, p. XCI. 81
    • Frumoasă Ioano, În valuri perişi»1. Îngrijitorii ediţiei, în nota 230, fac precizarea că "Versurile nu aparţinpoetului, pe atunci popular în mediile suburbane, G. A. Geanoglu (sic!), ci lui I.Fănuţă, stihuitor de aceeaşi factură, care compusese spontan, în 1858, poezia Laun cadavru, inspirată de o întâmplare tragică petrecută la moşia Bârlaţi, pe malulrâului Teleorman, la 10/22 mai 1858 ..."2. Aşadar, este foarte probabil ca poetul şitraducătorul Ioan A. Geanoglu să fi trăit până către sfârşitul secolului al XIX-leasau chiar la începutul celui de-al XX-lea, dar nu cunoaştem cu cine s-a căsătorit –dacă a făcut-o – dacă a avut urmaşi etc., deşi cum vom vedea mai departe, el saufraţii săi au continuat, prin urmaşii lor, linia lui Alexandru Geanoglu. George Demetriu (Dimitrie) Geanoglu (1844-1907), fiul lui DimitrieGeanoglu, va ajunge Director al Camerei Deputaţilor şi va fi şi el un traducător dinlimba franceză, traducând şi tipărind lucrarea Petru sau Recunoştinţa, TipografiaOprea Demetrescu, Bucureşti, 1862, care a cunoscut o singură ediţie. Esteînmormântat la Cimitirul Bellu3. Ioan D. Geanoglu (1857-1889), fratele mai mic al lui George, va muritânăr, la 32 de ani, şi nu ştim despre el decât anii de viaţă şi că este înmormântat laCimitirul Bellu4. Scarlat Dimitrie Geanoglu (1847-1927), general, căsătorit cu MariaRusesecu (1856-1915), a fost fiul lui Scarlat şi al Mariei Geanoglu, nepotul luiNicolae Bălcescu, pe care acesta trebuie să-l fi cunoscut de copil. În afara celormenţionate nu mai cunoaştem decât că a fost înmormântat, împreună cu soţia, tot laCimitirul Bellu5. Alexandru Lesviodax (?-?), cel mai probabil strănepotul lui AlexandruGeanoglu-Lesviodax, care, din motive pe care nu le cunoaştem, a renunţat lanumele Geanoglu, păstrând porecla străbunicului, Lesviodax, drept nume defamilie. Credem că el s-a născut pe la începutul secolului XX şi a absolvitFacultatea de Drept din Bucureşti, al cărui doctorand a şi fost, devenind doctor îndrept în 1935 cu teza Ordinea publică legală, tipărită pentru susţinere în 1935 laTipografia Penitenciarului Văcăreşti – unde probabil şi lucra – şi retipărită în 1936,la aceeaşi tipografie, fără alte precizări. Din ediţia tipărită în vederea susţinerii şi aobţinerii titlului de doctor în drept, aflăm că Preşedintele Comisiei era profesorulAlexandru Vălimărescu, iar membrii acesteia, inclusiv conducătorul de doctorat,erau profesorii: Anibal Teodorescu, Traian Ionaşcu, Vintilă Dongoroz, IonVântu. 1 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată. I. (1871 – 1877), Ediţie îngrijită de Aristiţa şi Tiberiu Avramescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987, p. 72 – 73. 2 Ibidem, p. 73, nota 230. 3 G. Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 136. 4 Ibidem. 5 Ibidem.
    • În 1937 va tipări, tot la Tipografia şi Legătoria Penitenciarului"Văcăreşti" lucrarea Înscrierile şi ştergerile din listele electorale după LegeaAdministrativă din 1936 (art. 5 – 10 din lege). Între timp, Alexandru Lesviodax reuşeşte să plece de la Penitenciarul"Văcăreşti" şi ajunge, după cum se precizează, pe o nouă carte, Laureat alFacultăţii de Drept din Bucureşti, asistent la Curtea de Casaţie Secţiuni Unite". Înaceastă calitate va publica, în 1947, lucrarea Jurisprudenţa Înaltei Curţi de CasaţieSecţiuni-Unite în materie penală, civilă şi comercială de la înfiinţare până la zi(1862 – 1947), fără editură, Bucureşti, 1947. Fiind un jurist de valoare, AlexandruLesviodax a fost menţinut ca jurist şi magistrat şi în noul regim, continuând săscrie şi să publice lucrări de drept, având ca subiecte diferite domenii juridice,astfel: - Contestaţia la executare în materie civilă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968; - Ioan G. Mihăilă, Alexandru Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970; - Iarăşi singur, Obligaia legală de întreţinere, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971. Nu cunoaştem alte date despre acest eminent jurist, care pare să fi trăitpână în preajma evenimentelor din 1989 sau puţin după aceea. Potrivit mărturieiunui actual notar public, Costache-Ivanov Alexe, care a fost şi judecător şisecretar de stat în Ministerul Justiţiei, după 1989, Alexandru Lesviodax era unjurist de talie internaţională, o adevărată somitate în materie juridică, de care ţineauseama toţi judecătorii şi magistraţii, care a fost păstrat şi după pensionare deVechiul Regim, dar care nu a ajuns judecător la Tribunalul Suprem al României,datorită originii sociale. Şi, totuşi, valoarea a fost recunoscută şi a rămas valoare,chiar şi dincolo de criteriile ideologice ori de alte considerente. Am spus-o şi mai înainte şi o repetăm: ne surprinde faptul că, mai alesdupă 1989, juriştii nu s-au ostenit să-l treacă pe Alexandru Lesviodax într-unuldin dicţionarele alcătuite şi cu atât mai mult să se intereseze şi să vorbească desprefamilia şi originile sale, familie care, aşa cum am arătat mai sus, s-a ocupat deproblemele juridico-administrative ale ţării, cel puţin din secolul al XVIII-lea şipână în secolul XX. Nu cunoaştem dacă a avut familie şi, respectiv, urmaşi, acesteprobleme neconstituind obiectul studiului de faţă. În fond, noi nu ne-am propus obiografie a originilor şi evoluţiei familiei Geanoglu ci, pornind de la autorul cărţiipe care ne străduim să o retipărim – Alexandru Geanoglu-Lesviodax – amconsiderat necesar să prezentăm câteva date sumare în legătură cu el şi familia sa,date care pot constitui baza unor cercetări genealogice ulterioare şi a unor restituiri,pe care le considerăm necesare. Chiar dacă în sumarele noastre cercetări am maigăsit şi alte informaţii legate de activitatea juridică a lui Alexandru Geanoglu-Lesviodax, nu le-am utilizat, ci am lăsat altor cercetători sau a altor interesaţi,plăcerea de a le redescoperi şi folosi. 83
    • MITUL EPONIM AL SCIŢILOR ÎNTRE SURSELE SCRISE ŞI REPREZENTĂRILE ICONOGRAFICE Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU1 Rezumat Studiul analizează mitul genealogic al sciţilor din două perspective: sursescrise şi surse iconografice. În perioada regalităţii scitice, acesta devine elementulcentral al ideologiei puterii, susţinând sacralitatea acesteia şi rolul divinităţii îndesemnarea pretendentului la domnie. AbstractThe study examines the eponymous myth of the Scythians from two perspectives:written sources and iconographic sources. During the Scythian royalty, it becomesthe core of the ideology of power, maintaining its sacredness and divinity role inappointing the claimant to the throne. Cuvinte-cheie: sciţi, mitologia scitică, arta scitică, Heracles, Skythes,puterea regală, atribute regale, investitură. Key-words: scythians, scythian mitology, Scythian art, Heracles, Skythes,royal power, attributes of royality, investiture.e Introducere În prefaţă la Mit şi epopee, Georges Dumezil susţinea că miturile nu sunt„invenţii dramatice sau lirice gratuite, fără legătură cu organizarea socilă saupolitică, cu ritualul, cu legea sau cu datina; rolul lor este, dimpotrivă, acela de alegitima toate acestea, de a exprima în imagini marile idei care le întocmesc şi lesusţin”. În studiul de faţă ne vom referi la mitul de origine al sciţilor, neam deorigine indo-iraniană, care a populat, alături de alte seminţii înrudite, spaţiul nord-pontic, de la gurile Dunării la Don, numit convenţional de izvoare antice Sciţia. Cea mai importantă şi cuprinzătoare sursă scrisă despre religia şi mitologiasciţilor o reprezintă Herodot, în cartea IV a Istoriilor sale. În fragmentele 5-10 suntredate cele două versiuni ale mitului originii, pe care îl regăsim şi la Diodor dinSicilia (II, 43), iar unele fragmente – în poemul Argonautica (VI, 48-68) a luiValerius Flachus, poet roman din secolul I d. Chr. şi într-o inscripţie grecească,fără să se cunoacă locul descoperirii acesteia (Inscriptiones Graecae, XIV, nr.1293,rândul 94-97). Elemente ale mitului scitic se regăsesc şi la Strabon, Pliniu celBătrân, Curtius Rufus (Hist.Alex., VII, 8, 17-18), Pomponius Mela (II, 11). Înlimbaj artistic, mitul se regăseşete, cu unele modificări, pe vasele sfericedescoperite în mormintele regale de la Kul-Oba, Castye Kurgany şi GaimanovaMoghila. Se pare că cele doua variante ale mitului nu au apărut concomitent. Primavariantă este şi cea mai veche, cea de-a doua – o adaptare elină a motivului original1 Conf. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret
    • ( Bessonova 1983, 10). Cum au ajuns grecii să cunoască mitologia scitică nu estegreu de presupus: stabilindu-se în coloniile greceşti din nordul Mării Negre,iscusiţii toreuţi elini au fost interesaţi de reprezentările religioase şi cele mitologiceale sciţilor cel puţin din perspectiva interesului comercial. Cele mai impresionantepiese de toreutică descoperite în mormintele aristocraţiei scitice au fostconfecţionate de către greci, unele dintre acestea fiind decorate cu motive dinmitologia scitică. Astfel se ajunge la intercalarea elementelor autohtone cu celegreceşti, introducerea motivului lui Heracles, cunoscutul erou mitic, fiind perfectpentru rolul întemeietorului de neam. Presupune acest lucru şi cunoaştereamitologiei greceşti de către sciti sau, cel puţin, a parcursului mitologic al luiHeracles? Cert este faptul că, asemenea altor tradiţii mitologice, scitii le-auatribuit strămoşilor eponimi obârşii supranaturale, elaborând o genealogie de naturădacă nu divină, cel puţin eroica. Se constituie, astfel, un model de construcţie epică,mitologia fiind, în accepţiunea lui Claude Levi-Strauss, un cod cu ajutorul căruiagândirea sălbatică îşi construieste diferite modele de lumi. Mircea Eliade vine săcompleteze acest deziderat susţinând că „ realitatea culturală extrem de complexăa mitului” este destinată „ a revela modele exemplare ale tuturor riturilor şi aletuturor activităţilor omeneşti semnificative”. Sursele mitologice privind originea sciţilor Herodot, Istorii, IV, 5-7. După cum spun sciţii, cel mai tânăr dintre toateneamurile pământului este neamul lor, care s-a născut astfel: mai întâi în ţinutulacesta, pe atunci pustiu, s-a ivit un om cu numele Targitaios. Părinţii acestuiTargitaios – spun ei, povestind lucruri cărora eu nu le pot da crezare, dar aşapovestesc ei – ar fi fost Zeus şi o fiică a fluviului Borysthenes. O atare obârşie aavut deci Targitaios, iar el, la rândul lui, a avut trei fii: pe Lipoxais, pe Arpoxais şipe Colaxais, cel mai tânăr. Pe timpul domniei acestora, au căzut în Sciţia din cernişte lucruri din aur: un plug, un jug, o bardă cu două tăişuri şi o cupă. Primuldintre ei care le-a văzut, anume fratele mai vârstnic, s-a apropiat cu gândul să leia, dar aurul, când a ajuns la el, s-a prefăcut în flăcări. După plecarea lui, a venital doilea, dar şi lui i s-a întâmplat acelaşi lucru. Aurul, arzând în văpăi, i-aîndepărtat deci pe cei doi, dar când s-a apropiat al treilea, cel mai tânăr, aurul s-astins, iar el l-a putut duce cu sine acasă. Faţă de această întâmplare, fraţii maimari s-au înţeles între ei să-i lase întreaga împărăţie celui mai tânăr” Herodot, Istorii, IV, 8-10. Aşa povestesc sciţii despre obârşia lor, (...). Iaraurul sfânt îl păzesc cu străşnicie sciţii regali şi în fiecare an se apropie de el,căutând să-l îmblânzească cu jertfe mari. Dacă cel care are în pază aurul sfântadoarme sub cerul liber în ziua sărbătorii, sciţii îi prezic că nu va sfârşi anului.Pentru primejdia prin care trece i se dăruieşte atâta pământ cât poate înconjuracălare într-o singură zi. Fiindcă împărăţia era întinsă, Colaxai a împărţit-o în trei,pentru cei trei fii ai lui. Una din părţi, tocmai cea în care se păstrează aurul sfânt,a potrivit-o să fie cea mai mare.(...). Aşa povestesc sciţii despre ei înşişi şi despre ţinutul din sus de ei. Iată cespun şi elinii care locuiesc în Pont: Heracles, pe când mână vacile lui Geryon, aajuns în această parte a lumii, pe atunci pustie, astăzi locuită de sciţi. Geryonsălăşuia în afara Pontului (...). Aşadar, când Heracles a ajuns pe meleagurile 85
    • numite acum Sciţia, apucându-l viscolul şi gerul, s-a acoperit cu pielea de leu şi aadormit. În vremea asta, iepele de la capul lui, care păsteau deshămate, s-au făcutnevăzute printr-o minune cerească. Când s-a deşteptat, Heracles a început să le caute şi, străbătând toate coclaurile, a ajuns în cele din urmă pe pământul numit Hylaia. Aici el a dat într- o peşteră peste o făptură jumătate fată, jumătate viperă : de la brâu în sus era femeia, iar de la brâu în jos, şarpe. Văzând-o şi minunându-se, Heracles a întrebat-o dacă nu cumva i-a vazut iepele rătăcite. Ea i-a răspuns că, într-adevăr iepele se află la ea, dar că n-are de gând să i le dea înapoi înainte de a se împreuna cu ea. Învoindu-se pentru acest preţ, Heracles i-a fost bărbat. Femeia amâna mereu să-i înapoieze iepele, vrând să trăiască cu Heracels cât mai multă vreme, iar el ardea de nerăbdare să şi le ia şi să plece. Până la urmă, dându-i – le, i-a spus: Iepele acestea rătăcite până aici eu ţi le-am scăpat, iar tu m-ai răsplătit: cu tine am zămislit trei feciori. Învaţă-mă ce trebuie să fac cu ei când vor ajunge mari, să-i aciuiez oare pe aici (unde sunt eu stăpâna locurilor) s-au să-i trimit la tine? Aceasta l-a întrebat pe Heracles, la care, spun sciţii, că el ar fi răspuns: Când vei vedea copiii ajunşi la vârsta bărbăţiei, n-ai să greşeşti dacă vei face acestea: pe acela dintre ei pe care-l vei vedea întinzând aşa acest arc şi încingându-se cu icngătoarea aceasta în chipul următor, pe acela să-l faci moştenitorul locurilor. Dar pe cel care nu va trece de încercările ce ţi le las în seamă, să-l izgoneşti din ţară. Dacă mă vei asculta, de mare bucurie ai să ai parte, şi vei împlini poruncile mele. Atunci, întinzând unul din arcuri (pentru că până în acea vreme Heracles purta două) şi arătându-i cum se prinde cingătoarea, Heracles i-a dat (femeii) arcul şi cingătoarea care avea în vârful cataramei o cupă de aur, iar după ce i le-a dat, a plecat. Ea, când copiii pe care i-a născut au ajuns bărbaţi, le-a dat următoarele nume: unuia dintre ei Agathyros, următorului Gelonos, iar celui mai tânăr Skythes. Aducându-şi atunci aminte de povaţa (lui Heracles), a săvârşit cele poruncite de el. Doi dintre copiii ei, Agathyros şi Gelonos, neizbutind să treacă încercarea la care au fost supuşi, au plecat din ţară, alungaţi fiind de mama lor, în schimb cel mai tânăr dintre ei, Skythes, trecând-o cu bine, a rămas pe loc. Din Skythes, fiul lui Heracles, se trag regii dintotdeauna ai sciţilor, iar după cupa de la brâu, până şi astăzi sciţii poartă cupe le cingători. Ca Skythes să rămână (în ţară) a uneltit chiar mama lui. Acesta povestesc elinii care locuiesc în Pont”. Analiza ambelor variante ale legendei, precum şi a fragmentelor existente la alţi autori antici, conduc la câteva constatări în legătură cu acest subiect subiect: 1. Mitul originii sciţilor reprezinta elementul central al ideologiei puterii în societatea scitică şi corespundea întru totul intereselor politice ale regilor sciţi. Implicarea lui Zeus, în prima variantă şi a lui Heracles, în cea de-a doua variantă, indică asupra caracterului sacru al istoriei care a avut loc în illo tempore, în perioada eroilor mitici. Preluarea puterii s-a făcut în urma unor încercări cu caracter iniţiatic, la care au fost supuşi protagoniştii, fiii lui Hercales. Suntem în faţa unui scenariu mitico-religios, prin care s-a realizat o
    • schimbare de statut ontologic, când „ cei din urmă devin cei dintâi”, iar cel maimic dintre fraţi, Skythes, devine rege. Realizând „ruptura de nivel”, prin iniţiere,dar şi cu ajutorul obiectelor divine (Aurul, arzând în văpăi, i-a îndepărtat deci pecei doi, dar când s-a apropiat al treilea, cel mai tânăr, aurul s-a stins, iar el l-aputut duce cu sine acasă, IV,5), acesta devine rege. În acest sens, mitul joacărolul de mediator al contradicţiilor (Marazov 1994, 89-91), prin implicareadivinităţii în desemnarea dinastului. În mentalitatea arhaică, aurului avea valenţemagice, identificându-se cu soarele şi cu focul. Culoarea şi strălucirea aurului,intangibilitatea acestuia în faţa timpului l-au plasat în categoria elementelorcalsificatoarea ale trecerii dintr-un mediu cosmis în celălalt; posesia obiectelordin aur îi asigura pretendentului la domnie susţinerea divină. În acest sens,desprindem câteva elemente-cheie ale mitului despre originea sciţilor, varianta I:1) obiectele de aur cad din cer, deci vin din altă lume, fiind de origine solară; 2)acestea sunt cuprinse de foc atunci când se apropie de ele cei doi fraţi mai mari,Lipoxais şi Arpoxais; 3) Colaxais, fratele cel mai mic, pune mâna pe obiectele deaur şi devine rege. Identificarea semantică a celor trei elemente soare-foc-aur estesusţinută şi de altă însuşire comună a acestora, de a exprima voinţa divină prindesemnarea pretendentului la domnie. În mentalitatea arhaică, cel ce deţineatributele de aur, deţine şi puterea. Un exemplu concludent îl găsim la Apolloniudin Rhodos, autorul mitului despre expediţia argonauţilor, care confirmă aceastăasociere, menţinând că Aietes, regele Kolhidei, se temea de Iason, deoarece credeacă acesta a venit nu numai după lâna de aur, ci şi după domnia lui: „ Ah, cum nupieriţi degrabă, mişeilor din ochii mei!/ Plecaţi de pe pământu acesta, voi, urzitoride şiretlicuri, / Cât încă n-aţi văzut nici unul blana lui Frixos/ Hellada iute-aţipărăsit-o nu pentru Lâna cea de aur, / Ci aţi venit să-mi smulgeţi şi sceptru, şiregescul rang!” (Apolloniu III, 376-377). În continuare, lucrurile s-au petrecutexact după scenariul bănuit de Aietes: în momentul în care Iason reuşeşte săsustragă lâna de aur, acesta îşi pierde domnia, trăind drama părintelui şi a regeluirămas fără urmaşi În schimb, Iason devine rege în locul uzurpatorului Pelias, celcare l-a trimis în expediţie după lână de aur. În concluzie, obiectele din aur făceau parte din cadrul ritualului deinvestitură, precum şi a celui de reînnoire periodică a puterii regale. Fragmentul8-10, din cartea a IV a Istoriilor lui Herodot, face descrierea unei practiciinteresante la sciţi, care ar sugera existenţa unui ritual anual similar: „iar aurulsfânt îl păzesc cu străşnicie sciţii regali şi în fiecare an se apropie de el, căutândsă-l îmblânzească cu jertfe mari. Dacă cel care are în pază aurul sfânt adoarmesub cerul liber în ziua sărbătorii, sciţii îi prezic că nu va sfârşi anul. Pentruprimejdia prin care trece i se dăruieşte atâta pământ cât poate înconjura călareîntr-o singură zi”. Se vorbeşte clar de o sărbătoare, când era scos si etalat aurulsfânt şi i se aduceau jerfe mari; cel ce avea în pază aurul sfânt era regele (sau unsubstituit al regelui, aşa cum se practica şi în societatea hitită) şi era supus unorprobe ( „să nu adoarma sub cerul liber în ziua sărbătorii”). Somnul echivala cumoartea, dar şi cu un nou început. Fie că era vorba de o moarte violentă sau deuna simbolică, esenţa ritualui rămâne aceaşi: puterea avea nevoie dereconfirmarea periodică a protecţiei divine, motiv pentru care se renegocia 87
    • contractul cu divinitatea (vezi probele la care expus regele) sau, în cazul pierderii susţinerii divine, se desemna un nou rege. Sacralizarea puterii la sciţi este confirmată şi de alte aspecte, cum ar fi venerarea conducătorilor decedaţi, credinţa în dăinuirea lor după moarte, înzestrarea regelui cu funcţii religioase şi cultuale (Tokarev 1964, 336).2. Mitul scitic poate fi considerat şi un mit al creaţiei. Conform versiunii scitice, strămoşul lor este Targitaios, ai cărui părinţi au fost „Zeus şi o fiică a fluviului Borysthenes” (Herodot, IV, 5). Elenii din Pont, însă, credeau că strămoşul mitic al sciţilor a fost Skythes, întemeietorul dinastiei regale, unul dintre cei trei fii ai lui Heracles şi ai fiinţei ciudate, jumătate femeie – jumătate şarpe (Din Skythes, fiul lui Heracles, se trag regii dintotdeauna ai sciţilor). Analiza principalelor personaje ale legendei reflectă un şir de trăsături ale eroilor mitici, care erau veneraţi înainte de apariţia panteonului oficial. Astfel, Targitaios este identificat cu Heracles în versiunea elină a legendei, apropierea funcţională fiind evidentă. Unii cercetători consideră că Targitaios ar fi fost un personaj al mitologiei prescitice, indentiificându-l cu figura tradiţională a întemeietorului de neam, iar cei trei fii ai lui devin fondatorii celor 3 seminţii scitice: din Lipoxai se trag auhaţii, din Arpoxai – catiarii şi traspienii şi din Colaxai – paralaţii (Herodot, Istorii, IV, 6). Cel de-al treilea fiu, Colaxai, este succesorul de drept al tatălui său, luând în stăpânire atributele puterii. După Diodor din Sicilia, printre urmaşii lui Zeus se ai creaturii fantastice se numără şi Schytes, din care descind fraţii Pal şi Nap, întemeietorii celor doua ramuri eponime ale sciţilor, palii şi napii. La Valerius Flachus, originea sciţilor porneşte de la Jupiter, iar soţia acestuia este identificată cu Gora antică. Potrivit versiunii epigrafice, Hercales îi învinge pe Araxis (o divinitate a râului cu acelaşi nume, probail, Volga) şi se căsătoreşte cu fiica acestuia, Ehida. Din această legătură se nasc cei doi fraţi, Agatirs şi Skythes, de la care pornesc si cele 2 seminţii scitice: sciţii agatirsi şi sciţii regali. Zeus-Jupiter figurează în unele redactări ale mitului şi se identifică cu Zeus-Papaios (în Istorii IV, 59, Herodot face această specificare); numele Papai se traduce ca „tată”, adică strămoş, întemeietor de neam. În cea de-a doua versiune herodotiană şi în textul epigrafic acest nume nu figurează, dar existenţa personaljului este suplinită de Haracles, care, conform tradiţiei antice, este fiul lui Zeus. Soţia lui Zeus-Papaios apare cu nume şi chipuri oarecum diferite în toate aceste versiuni ale mitului. Cu toate acestea, aspectul dominant este cel de divinitate chtonică, legată de pământ şi de ape, care poate fi identificată cu Gaia antica (Geea). Herodot menţionează că în tradiţai scitică acesta se numea Api. Perechea divină Zeus-Papaios şi Gaia –Api trebuie privită ca o comuniune dintre cele două principii, masculin şi femenin, care constituie unul dintre cele mai vechi motive mitologice pre-indo-europene. Izvoarele iconografice Arta scitică
    • În contextul artei stepelor, arta sciţilor rămâne reprezentanta „clasică” astilului animalier. Există o bogată istoriografie a acestei teme, pornind de la spaţiulde formare, cadrul cronologic, elementele originale şi rolul influenţelor străine înarta scitică, precum şi preocuparea pentru interpretarea acestui fenomen artistic,caracterizat printr-o diversitate de motive. Odată cu apariţia instituţiei regale,precum şi a unor concepte religioase antropomorfe, în arta scitică apar şireprezentările antropomorfe, care deschid noi perspective în tratarea subiectelormitologice şi religioase. Acest fenomen îl putem urmări şi în tradiţia vecheiraniană, unde iniţial motivul antropomorf era străin reprezentărilor religioase(Herodot, Istorii I, 81: „ Perşii, după ştiinţa mea, au următoarele datini: nu numaică nu obişnuiesc să înalţe statui, temple şi altare, ci, dimpotrivă, socot că cei ce leridică sunt curat nebuni; şi aceasta, cred eu, pentru că ei nu şi-au închipuitniciodată pe zei ca fiind înzestraţi cu fire omenească, aşa cum o fac elinii”), iarulerior cunoaşte o largă răspândire în arta iconografică, odată cu apariţie instituţieiregale. La sciţi, reprezentările antropomorfe devin indispensabile vizualizăriilegendei etnogonice, chiar dacă nu putem vorbi despre o suprapunere perfectă întremesajul iconografic de pe vasele sferoidale de la Kul-Oba, Tschastyje Kurgany,Gajmanova Moghile şi versiunea herodotiană. Consolidarea instituţiei regaletrebuie privită în paralel cu elaborarea unei ideologiei regale justificatoare, bazatănu atât pe autoritatea morală a regelui, cât pe o susţinere mai puternică şi maiconvingătoare – cea religioasă (Tokarev 1964, 336). În acest sens, limbajul artisticcomportă o puternică încărcătură informaţională, bazată pe un sistem de structurisemiotice care vine să-i transmită privitorului un anumit mesaj şi o anumită trăire. Spre deosebire de genul narativ, limbajul artistic operează cu un alt sistemde simboluri. Întreaga încărcătură semantică cade pe seama elementelor sugestivece particularizează scena sau personajele, fie că este vorba de atitudinea acestoraîn relaţia cu celelate personaje sau de atributele acestora, piesele de vestimentaţie,pieptănătură etc. Cea mai apropiată de varianta narativă a mitului este imaginea depe vasul sferoidal din mormântul 3 din Tschastyje Kurgany, regiunea Voronej. Pepereţii vasului sunt dispuse 3 grupuri a câte 2 personaje (fig.1). La prima vedere,acestea par independente unul de celălalt, dar la o examinare mai atentă lucrurile seschimbă. Acelaşi personaj cu plete lungi şi barbă, înarmat cu arc şi tolbă de săgeţi(gorithos), apare în toate cele 3 scene: 1. Văzut din partea dreaptă, cu mâna stângă întinsă spre un bărbat îngenuchiat, înarmat cu 2 suliţe; 2. Văzut din partea stângă, explicându-i ceva personajului din faţa. În mână ţine un bici; 3. Văzut din partea stângă, transmiţându-i un arc personajului din faţa sa. 89
    • Atât detaliile vestimentaţiei, pieptănătura, precum şi decorul gorithos-uluisunt comune în toate cele 3 scene, demonstrând faptul că în toate ipostazele esteimplicat acelaşi personaj. În prima scenă, acesta parcă ar numără ceva (are mânaîntinsă, cu 2 degete srtânse în pumn), în cea de-a doua scenă - îi transmite un arcbărbatului din faţa sa, în timp ce un alt doilea arc îi este prins la cingătoare. Esteinteresant să observăm că motivul bărbatului cu 2 arcuri este cunoscut, în afară descena respectivă, doar pe vasul din tumulul Kul-Oba ( si aici imaginea este pusă înlegătură cu mitul etnogonic al sciţilor). În concluzie, nu putem acuza o eroare deexecuţie a toreutului: s-a vrut intenţionat prezentarea imaginii unui bărbat înarmatcu arc şi goritohos, care îi întinde un alt arc personajului din faţa sa. D. Raevsckijatrage atenţia aspra faptului că cel de-al doilea personaj este imberb, decicomparativ mai tânăr (Raevskij 2006, 50-52). Astfel, toate detaliile conduc cătreversiunea I a mitului genealogic al sciţilor, relatat de Herodot. Se pare căpersonajul comun celor 3 scene este Heracles, care se întreţine cu cei trei fii ai săi,după ce aceştea au fost supuşi probei tragerii cu arcul. În primul caz, acesta îşiizgoneşte fiul mai mare, în cel de-al doilea caz – convingându-şi fiul mijlociu sărenunţe la domnie în favoarea fiului mai mic, care a făcut faţă probei; în al treileacaz – transmiţându-i mezinului arcul. Acelaşi D. Raevskij observă faptul că,conform relatării lui Herodot, până în acea vreme Heracles purta două arcuri,unul dintre ele fiind destinat fiului care a trecut cu succes proba tragerii. În acestcontext, înmânarea arcului are valenţa unui act de investitură, iar arcul propriu-zisdevine un atribut al puterii (Raevskij 2006, 51). Inversarea personajelor faţă de varianta herodotiană (conform mitului,mama îşi pune la încercare fiii şi nu Heracles, cum apare pe vas) nu schimbă esenţamotivului de pe vasul din mormântul 3 din Tschastyje Kurgany. Explicaţia sebazează pe considerarea că la etapa respectivă, la sciţi, transmiterea puterii se făceastrict pe linie masculină ( Grakov 1950). Compoziţia decorativă a vasului din tumulul Kul-Oba ilustrează acelaşisubiect mitologic (fig.2) Sunt prezentate trei perechi de personaje şi figurasingulară a unui scit cu 2 arcuri, surprins în momentul în care-şi fixează coardaunuia dintre ele. Este un indiciu clar că acesta este momentul central alcompoziţiei, ce corespunde nucleului mitologic – tragerea cu arcul în vedereaobţinerii puterii. Celelalte scene urmează în mod firesc evoluţia celorlalţi doi fraţi,care nu reuşesc să se achite de sarcină, ba mai mult, din cauza unor mişcări greşite,ajung să se rănească cu propriile arme. Astfel, în scena a II-a, unul dintre fraţi esteajutat de celalalt să-şi bandajeze genunchiul stâng, iar în scena a III-a –personajele se inversează, fratele mijlociu având fracturată jumătatea stângă amaxilarului. Deşi mitul scris nu conţine astfel de amănunte, artistul a găsit unmijloc extrem de sugestiv pentru a prezenta eşecul celor 2 fraţi şi anume ilustrândconsecinţele dezastruoase care le-a avut pentru ei tragerea cu arcul lui Heracles.Cea de-a treia pereche a fost etichetată încă de M. Rostovţev, în 1914, ca fiindimaginea culminantă a compoziţiei, unde fiul cel mai mic se înfăţişează în tatălui(Heracles) pentru a primi domnia (Rostovţev 1914, 85). Personajul ce-l reprezintăpe Heracles este singurul care poartă pe cap diademă - atribut prin excelenţă alputerii, care face sigură identificarea acestui personaj.
    • În opinia lui D. Raevschij, mitul genealogic al sciţilor mai aparereprezentat pe un vas, cel descoperit în tumulul Gajmanova Mogila, însăinterpretarea lasă, după părerea noastră, mai multe semne de întrebare (Raevskij,2006, 55-57). În concluzie, experimentul scitic de confruntare a celor 2 surse cu privire lamitul genealogic al acestora - izvoarele scrise şi cele iconografice - oferăprivilegiul de a încerca înţelegerea modului în care s-a constituit într-o societatearhaică acel sistem de simboluri pe care s-au axat toate structurile semiotice. Încazul artei scitice, motivele mitologice se regăsesc pe un număr extrem de mic deobiecte ( 3 vase, dacă admitem şi exemplarul din Gajmanova Mogila ), majoritateaelementelor fiind de natură magico-religioasă. Cu toate acestea, posibilitatea de aconfrunta informaţia scrisă cu cea iconografică ne poate oferi cheia spre discifrareaunor alte subiecte, din alte tradiţii culturale, prin instrumentele de muncă pe care nile-a revelat. Bibliografie Artamonov, M.I., Sokrovisca skifskih kurganov v sobranii Gosudarstvennogo Ermitaja, Praga-Leningrad, 1966 Bessonova, Svetlana, Religioznye predstavlenija skifov, Naukova dumka, Kiev,1983 Dumezil, Georges, Mit şi epopee, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993 Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti, 1983 Grakov, B.N., Skifskij Gerakl, în KSIIMK, 1950, vyp.34 Jettmar, Karl, Arta stepelor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983 Marazov, Ivan, Mitologija na zlatoto, Sofia, 1994 Raevskij, D.S., Ocerki ideologii skifo-sakskih plemen: opyt rekonstrukcii skifskoj mifologii, Moskva, 1977 Raevskij, D.S., Mir skifskoj kultury, Moskva, 2006 Tokarev, S.A., Rannie formy religii i ih razvitie, Moskva, 1964 91
    • A. B. C.FIGURA NR. 1, A-VASUL DE ARGINT DIN TUMULUL 3TSCHASTNYE KURGANY; B,C - DETALII ALE DECORULUI C.
    • A. B. C. D.FIGURA 2. A, B, C. VASUL DIN TUMULUL KUL – OBA.DETALII ALE DECORULUI; D – VASUL DIN TUMULULGAJMANOVA MOGILA 93
    • Simpozionul Prezente si interferente etnoculturale in spatiul european, Bucuresti, 23-24 septembrie 2010 Cercetări arheologice preventive la Reşca-Romula. Campaniile din perioada 2007-2010. Conf. univ. dr. Mircea Negru, Prof. George Mihai1 Abstract Reşca is the modern settlement settled over the Roman Colonia Romula –residence of the procurator (governor) of Dacia Malvensis. Also, there is one ofthe largest pottery production centres from Roman Danubian Provinces.The archaeological excavations started in the late of 19th Century, but thescientific and intensive excavations begun in 1965. In this article, we have presented the mai results of the emergencyexcavations strated in this site from 2007 to 2010. There were found contexts(buidldings, pits) from Roman Period and Modern Times, and also some potterzfragments from Neolithic (Vădastra culture). Keywords: Romula, archaeology, site, Roman Period, excavations Cuvinte cheie: Romula, arheologie, sit, perioadă romană, săpături Amploarea pe care au cunoscut-o lucrările de infrastructură şi construcţiidin ultimii ani, a necesitat un răspuns adecvat, rapid şi eficient, din parteacercetătorilor din domeniul istoriei vechi şi arheologiei. Aproape că nu existălocalitate, fie ea oraş, comună sau sat, în care să nu fi avut loc cercetări arheologicepreventive, cercetări de suprafaţă ori de diagnostic. Numărul şantierelorarheologice preventive depăşeşte de câteva ori pe cel al şantierelor arheologicesistematice, fapt ce confirmă afirmaţiile noastre de mai sus. Aproximativ jumătate din monumentele de pe Lista Monumentelor Istoricedin România, reorganizată în anul 2004, sunt şi situri arheologice. Numărulacestora este de peste 11700, conform CIMEC.2 Dacă un monument istoric de arhitectură este relativ uşor de reperat, un sitarheologic este mai greu de identificat, deci mai dificil de protejat în timp real deintervenţii neautorizate. Cele mai multe situri arheologice aparţin unor perioade în care nu s-aufolosit materiale de construcţie trainice, precum cărămida ori piatra, ceea ce le facevulnerabile în faţa unor lucrări edilitare. Doar întâmplarea ori buna intenţie a unor1 Mircea Negru, conferenţiar univ. dr. la Universitatea Spiru Haret Bucureşti; George Mihai, muzeograf la Muzeul Romanaţiului din Caracal2 http://ran.cimec.ro/
    • constructori pot să salveze un sit arheologic apărut în cursul unor lucrări deinvestiţii, care nu au necesitat cercetări de diagnostic efectuate de specialişti. Un lucru îmbucurător este însă faptul că tot mai multe autorităţi publicecentrale şi locale înţeleg să respecte legea şi să facă demersuri legale pentruobţinerea avizelor din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentrudescărcarea de sarcină arheologică sau pentru identificarea şi marcarea siturilorarheologice pe Planurile Urbanistice Generale, în coordonate Stereo 70. În aces context, constatăm aceaşi evoluţie către normalitate în direcţiaprotejării sitului arheologic de pe teritoriul satului Reşca, comuna Dobrosloveni dinjudeţul Olt, unde a fost colonia romană Romula, reşedinţa guvernatoruluiprovinciei Dacia Malvensis. Scurt istoric al cercetărilor sitului arheologic Primele informaţii scrise despre Romula la aflăm în Hronicul vechimiimoldo-vlahilor scris de Dimitrie Cantemir. Acesta auzise, de la un oarecare PetreStambol, că pe malul Oltului, ar fi fost o cetate pe care ţăranii o numeau Curţile luiLer Împărat.1 Între anii 1689-1691, în timpul războiului austro-turc, contele Fernando deMarsigli, ofiţer în armata austriacă, susţinea că în oraşul Antina (Romula) existaumai multe forturi rectangulare construite în intregime din cărămizi, el fiind şiautorul primei schiţe a oraşului roman Romula.2 Ruinele oraşului roman au mai fost vizitate de August Treboniu Laurian(1845) şi apoi de Dimitrie A. Sturdza. De asemenea, ele au fost amintite în scrierilelui Bogdan Petriceicu-Hasdeu (Etymologicum Magnum Romaniae), VladimirBlaremberg (Ruinele Caracalului, în Muzeul Naţional, 1937), AlexandruOdobescu (Antichităţile judeţului Romanaţi).3 În anul 1869, arheologul amator Cezar Bolliac, săpa două mormintetumulare folosind nu mai puţin de 150 de oameni. Cu alţi 100 de lucrători cu ziua,el a făcut săpături în punctul La Moară. Au fost descoperite vase şi opaiţe ceramiceromane, monede de la Septimius Severus la Honorius şi alte obiecte.4 În anul 1870 era descoperit întâmplător Zidul lui Filip Arabul, descoperiredescrisă de V. A. Urechia.5 El a fost numit astfel, după numele împăratului roman,care a venit la Romula şi a supervizat ridicarea noii incinte fortificate, care a avutrolul de a proteja oraşul de atacurile barbarilor de la mijlocul secolului al III-leap.Chr. În anul 1900, Pamfil Polonic efectua primele săpături sistematice laRomula, identificând o clădire cu thermae, iar în anul 1911, Alexandru T.Dumitrescu identifica Curia oraşului, descria drumurile şi şanţurile de apărare.61 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, Bucureşti, 1981, p. 942 Cornelu Mărgărit-Tătulea, Romula-Malva, Bucureşti, 1994, p. 8.3 Ibidem, p.8-9.4 Cezar Bolliac, Excursiunea arheologică din annulu 1869, Bucureşti, 1869, p. 32-39.5 Dumitru Tudor, Oltenia Romană, ediţia IV, Bucureşti, 1978, p. 180.6 Cornelu Mărgărit-Tătulea, op.cit, p. 9-10. 95
    • Cercetări sistematice ştiinţifice au început la Romula abia în anul 1965,sub conducerea lui profesorului Dumitru Tudor. Acestea au vizat în mod special,necropola tumulară de sud, fortificaţia centrală şi sectorul nordic al oraşului romancu atelierele de producţie ceramică şi necropola de nord.1 În necropola tumulară de sud, cercetările întreprinse de un colectiv condusde dr. Valeriu Leahu s-au soldat cu rezultate promiţătoare. Din păcate ele au duratfoarte puţin. Cercetările din fortificaţia centrală au fost conduse de dr. CristianVlădescu până în anul 1992. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate înrapoarte de cercetare arheologică, articole, studii şi în teza sa de doctorat.2 Multedintre materialele arheologice descoperite se află şi azi în expoziâia MuzeuluiMilitar Naţional, care a susţinut timp de decenii săpăturile arheologice din acestsector, foarte important al sitului roman. Săpăturile sistematice întreprinse, timp de decenii, de dr. GheorghePopilian şi colaboratorii săi, în sectorul de nord, aveau să aşeze acest sit arheologicpe harta celor mai importante centre de producţie ceramică din provinciile romanede la Dunărea Mijlocie şi de Jos.3 În cele trei decenii de săpături sistematice, în1 Ibidem, p. 11.2 Cristian M. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986.3 Gheorghe Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976, 246 p. + 86 pl.; idem, Două cuptoare de ars ţigle şi cărămizi descoperite la Romula, RevMuz 6, 1969, 2, p. 167-169; idem, O gemă gnostică de la Romula, SCN 5, 1971, p. 211-213; idem, Un atelier de terra sigillata à Romula, Dacia, N.S.16, 1972, p. 145-161; idem, Date noi privind cultele de la Romula-Malva în lumina vaselor cu figuri în relief, SCIV 24, 2973, 2, p. 239-257 (în colaborare cu Gheorghe Poenaru-Bordea); idem, La céramique sigillée d’importation découverte en Oltenie, Dacia, N.S. 17, 1973, p.179-216; idem, Contribution à la typologie des amphores découvertes en Oltenie (IIe- IIIe siècles de n.è), Dacia N.S., 18, 1974, p. 137-146; idem, Un quartier artisanal à Romula, Dacia NS, 20, 1976, p. 221-250; idem, Nouvelles découvertes de sigillée d’importation en Dacie, Dacia, N.S. 21, 1977, p.343-350; idem, Continuitatea populaţiei autohtone confirmată la Romula (sec. IV-VI), Contribuţii istorice, filologice şi socio-istorice 3, Craiova, 1979, p. 70-75; idem, Realizări în domeniul cercetărilor arheologice din Oltenia, RMM-MIA 48, 1979, p. 23-24; idem, Săpăturile arheologice de la Romula, Materiale, Tulcea, 1980, p. 351-353 (în colaborare cu Ştefan Chiţu şi Marin Vasilescu); idem, Săpăturile arheologice de la Romula, Materiale, Braşov- Bucureşti, 1983, p. 324-326 (în colaborare cu Şt. Chiţu şi M. Vasilescu); idem, Date noi cu privire la centrul ceramic de la Romula, AO, S.N. 3, 1984, p. 46-54; idem, Câteva consideraţii asupra necropolei de sud-est a Romulei, AO SN, 3, 1984, p. 89-99; idem, Villa suburbana de la Romula, jud. Olt, Materiale, Ploieşti, I, 1992, p. 231-234 (în colaborare cu Ştefan Chiţu şi Marin Vasilescu); idem, Despre lucernae-le cu marca lui ARMENIVS, AO, S.N. 9, 1994, p. 47-60; idem, Sur les lampes d’ARMENIVS, RCRFActa, 1995, p. 80-90; idem, Unitatea culturală dintre provinciile Dacia şi Moesia, Drobeta, 1995, p.28-45; idem, CIBISUS la Romula, AO, S.N. 11, 1996, p. 43- 47; idem, Les centres de productions céramique d’Olténie, în Etudes sur la céramique daco-romaine de la Dacie et de la Mésie Inferieur, Universitatea de Vest, Timişoara, 1997, p. 7-20 + 48 planşe; idem, Quelques considerations, concernant la Terra Sigillata
    • anul 1997 erau identificate un număr de 21 de cuptoare de ars vase de lut, la care seadaugau yeci de morminte romane şi medievale, clădiri romane, o villa suburbana,şi un material arheologic deosebit de bogat, specific unui oraş roman cu o viaţăeconomică prosperă în secolele II-III p.Chr. Dar în sectorul nordic al sitului a fost identificată şi o altă necropolă aoraşului roman. Ea a fost numită necropola de nord sau a săracilor, prin comparaţiecu cea tumulară din sudul oraşului. În cursul săpăturilor întreprinse de dr. MirceaBabeş au fost descoperite un număr de 199 de morminte plane, de inhumaţie şiincineraţie, datate în secolele II-III p.Chr.1 * * * Începând cu anul 2003, săpăturile arheologice în acest sector au fostreluate de autorii acestui articol, la care s-au adăugat ulterior profesor univ. dr.Petre Gherghe şi conferenţiar univ. dr. Lucian Amon de la Universitatea dinCraiova.2 De-a lungul timpului descoperirile arheologice din acest sit au fostvalorificate în lucrări de referinţă pentru cercetarea epocii romane la Dunărea deJos. Dintre acestea amintin: Ceramica romană din Oltenia (autor GheorghePopilian), Fortificatiile din Dacia Inferior (autor Cristian Vlădescu), respectiv locale de la Dacie Romaine Extra Carpatique, în Travaux du Simposium Interntional de Drobeta-Turnu Severin (16-18 mai 2003, p. 60-70); Gheorghe Popilian, Dan Bălteanu, Mircea Negru, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Calarasi, 1998, 76; idem, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Braila, 1996, 100-101; idem, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Cluj-Napoca, 1995, 76-77; idem, Cronica arheologică a României, Cluj-Napoca, 1995, vol. 2, 1983-1992, 97-98; Gheorghe Popilian, Mircea Negru, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Satu Mare, 1994, 63.1 M. Babeş, în Dacia, NS, XIV, 1-2, 1970, p. 167-206.2 Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [75] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula] în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2008, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2009, p. 186-187; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258-260; Mircea Negru, George Mihai, Marin Nica, [150]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din Romania. Campania 2006, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2007, 292-294; Mircea Negru, Gheorghe Popilian, George Mihai, Marin Nica, Florentina Ghemut, [156]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2004, p. 62-64; Mircea Negru, George Mihai, Raport privind cercetarile de la Romula. Campania 2006, in Argesis, Studii si comunicari, XVII, Pitesti, 2008, p. 39-52; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, Noi informaţii cu privire la centura de apărare a oraşului Romula (judeţul Olt). Campania 2007, Drobeta, XVII, 2007, p. 109-115. 97
    • Romula şi Oltenia romană (autor Dumitru Tudor). Ultima carte scrisă de CorneliuMărgărit-Tătulea se intitula chiar Romula-Malva. * * * După cum rezultă din datele, fie ele şi sumare, de mai sus, rezultatelecercetărilor arheologice în acest sit sunt impresionante. Cu toate acestea, cu privirela topografia oraşului, clădirile civile, militare, ori de cult avem încă foarte puţineinformaţii. În cadrul sectorului de nord (cartierul ceramic şi necropola de nord),situaţia prelucrării informaţiei ştiinţifice materialului arheologic este cunoscută dinarticolele şi studiile publicate. În schimb, în celelalte puncte unde au fostîntreprinse săpături, informaţiile ştiinţifice au fost publicate într-o foarte micămăsură. Iar prin dispariţia fizică a autorilor cercetărilor, acest demers devine şi maidificil. Pe de altă parte, suprafeţele cercetate, care par să fie impresionante, dacă lecumulăm în cele aproape cinci decenii de cercetări ştiinţifice sistematice coerente,reprezintă un procent infim faţă de suprafaţa totală a sitului arheologic. Pentru cunoaşterea ariei oraşului roman şi o mai eficientă protejare asitului arheologic, în luna martie din anul 2007 a fost delimitat pentru prima datăteritoriul sitului, pe o hartă la scara 1:5000, în coordonate Stereo 70, conformstandardelor în domeniu. Spre surpriza noastră, suprafaţa calculată a sitului,inclusiv necropolele şi zonele meşteşugăreşti suburbane, depăşeşte 304 de hectare.1Menţionăm că singurele estimări privind acest sit se refereau la aria din interiorulZidului lui Filip Arabul, estimată la numai 64 de hectare.2 În acelaşi an, au început şi primele cercetări arheologice preventive în acestsit, cunoscut doar pentru cercetări arheologice sistematice. Primii paşi au fost, cum era de aşteptat, dificili. Ca oricare început. Dar,susţinuţi şi de Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional din JudeţulOlt, respectiv de ofiţerul cu reponsabilităţi în domeniul protecţiei patrimoniuluicultural din cadrul Poliţiei Judeţului Olt, precum şi de specialişti din cadrulDirecţiei de Monumente Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi PatrimoniuluiNaţional, cu concursul autorităţilor publice locale, au fost luate măsurile legalepentru protejarea, cercetarea şi valorificarea patrimoniului arheologic din acest sit. Campania arheologică din anul 2007 1. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Neacşu Eliade Terenul în proprietatea privată a domnului Neacşu Eliade, pe care s-apropus ridicarea unei construcţii, se află la aproximativ 14 m sud de Zidul lui FilipArabul şi 6 m vest de drumul roman de la Romula către Aciddava.1 Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258.2 Cornelu Mărgărit-Tătulea, op.cit., p. 40.
    • În această zonă au mai fost efectuate săpături arheologice conduse deprofesorul Dumitru Tudor şi dr. Gheorghe Popilian (1978-1980)1, respectiv decătre dr. Gheorghe Popilian şi Mircea Negru (1993).2 La suprafaţa terenului am constatat existenţa unor fundaţii de betonrealizate la începutul anilor ‘90 din sec. XX, pentru construirea unei locuinţe.Acestea fundaţii afectaseră deja situl şi au îngreunat mult cercetarea arheologicăpreventivă, datorită spaţiilor mici oferite pentru investigare. Pe planul viitoarei construcţii au fost practicate două secţiuni, notate S 1 şiS 2, cu lungimea de 11,00 m şi lăţimea de 2,00 fiecare. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,35 m, strat cenuşiu-negricios (vegetal); 0,35 – 0,60-0,65 m, strat cenuşiu-negricios cu fragmente decărămizi şi ţigle romane (secolele II-III); 0,65 – 0,80-0,82 m, strat cenuşiu-negricios; 0,80-0,90, strat cenuşiu negricios cu rare fragemente de cărămizi; 0,90 -1,00 m, strat castaniu fără vestigii arheologice. În secţiunea S 1, în carourile 1-2, a fost surprinsă a aglomerare defragmente de cărămizi romane la adâncimea de 0,51 m. Această aglomerare poatefi pusă în legătură cu situaţiile constatate în zonă la mijlocul secolului al III-lea,după încetarea activităţii atelierelor de producţie ceramică, sub presiunea invaziilorcarpilor şi goţilor. Sub acest nivel se aflau două rânduri de cărămizi, probabil resturile uneiamenajări, care continua în secţiunea S 3 din anul 1978. Menţionăm că sub acestedouă rânduri de cărămizi romane nu există obişnuita fundaţie de pietriş, întâlnită laclădirile romane din această zonă. În secţiunea S 2, în carourile 2-3, la adâncimea de 0,65 m, a fost surprinsun strat de pietriş lat de 20-25 cm şi gros de 5 cm, care în carourile 4-5 atingegrosimea de 10 cm. Acesta pare să fi fost un pavaj de pietriş, asemănător celoridentificate în campaniile din anii 1997-1998 în sectorul de nord al oraşuluiroman.3 El a fost distrus de amenajări din perioada contemporană. În secţiunea S 1, în carourile 3-4, a fost identificată o groapă, care continuăîn profilul nordic, în afara zonei investigate a proprietăţii Neacsu Eliade. Aceastăgroapă pare să mai fi fost surprinsă şi cercetată în cursul unor săpături arheologicedin a doua jumătate a secolului XX (în apropierea secţiunii S 3 din anul 1978),nemarcate pe planurile care le avem la dispoziţie pentru această zonă. Acest lucruse observă pe profilul gropii cât şi prin lipsa materialului arheologic, care a fostanterior recoltat.1 Mulţumim domnului Dr. Gheorghe Popilian, care ne-a pus la dispoziţie un plan cu săpăturile arheologice sistematice efectuate în acest punct, în perioada 1978-1980.2 Gheorghe Popilian, Mircea Negru, Reşca-Romula, în Cronica arheologică a României, Campania din anul 1993, Satu Mare, 1994, p. 63.3 Ibidem. 99
    • Figura 1. Cercetări pe proprietatea Neacşu Eliade. Secţiunea S 1, groapa nr. 1(secolele II-III p.Chr.) Materialul arheologic a fost foarte sărac (rare fragmente de vase ceramiceşi cărămizi romane), datorită intervenţiilor din perioada contemporană, care audistrus o parte a sitului în această zonă. El a fost încadrat în secolele II-III p.Chr. 2. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Petcu Ioan Proprietatea domnului Ioan M. Petcu, este situată spre capătul vestic aldrumului comunal 178, la sud de biserica satului Reşca. Arealul cercetat esteamplasat în zona intravilană, în exteriorul spaţiului delimitat de zidul lui FilipArabul. La faţa locului am constatat că amenajarea menţionată urmează a ficonstruită pe un teren liber, situat în continuarea locuinţei, la sud de aceasta. Înconsecinţă, pe amplasamentul respectiv, datorită suprafeţei mici a terenului îndiscuţie, am deschis o singură secţiune orientată est-vest, cu lungimea de 5,50 m şilăţimea de 1,50 m. Săpătura a fost efectuată până la adâncimea de 1,50 m, unde a fost atinssolul steril din punct de vedere arheologic. Cu excepţia unei mici gropi menajere, practicată cu ocazia construirii caseialăturate, în perioada contemporană (secolul XX) nu au fost descoperite elementede interes arheologic. 3. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Gongea Monel
    • Suprafaţa investigată se află în zona intravilană, la vest de fortificaţiacentrală, în interiorul spaţiului delimitat de Zidul lui Filip Arabul. Locuinţa ce urmează a fi construită pe respectivul amplasamentsuprapunea, în cea mai mare parte, o construcţie modernă anterioară, în prezentdemolată. Terenul aflat sub aceasta era deja excavat, deoarece construcţiadezafectată era prevăzută, pe toată suprafaţa ei, cu o pivniţă având adâncimea decirca 1,70 m. În această situaţie, zona excavată a fost extinsă prin săpătură şi răzuire cuîncă circa 0,50 m. Cu această ocazie, s-a constatat următoarea situaţie stratigrafică. Pe profilul nordic, sub nivelul actual de călcare se individualizează unstrat de pământ cenuşiu-închis, cu grosimea 0,65 m, lipsit de material arheologic.Urmează nivelul roman, cu o grosime de circa 0,25 - 0,30 m. În compoziţia sa, seobservă câteva resturi de ţigle şi cărămizi, care nu fac parte dintr-o structurăconstruită. Sub acest nivel urmează un strat de pământ cenuşiu-deschis, lipsit, larândul său, de material arheologic. Atât nivelul roman, cât şi cel situat deasupra sa sunt străpunse total de douăgropi moderne. Cea dinspre vest, cu adâncimea de 1,25 m, conţine urme rare dechirpic, arsură şi o lentilă de var. La circa 1,10 m spre est se delimitează cea de a doua groapă, cu pereţiialbiaţi şi o adâncime de 1,30 m. În special spre centrul acesteia apare o aglomerarede fragmente şi cărămizi romane dispuse haotic. Din informaţiile culese de laproprietar, acestea ar fi fost aduse cu multe decenii în urmă, dintr-o zonă situatăspre Teslui, pentru a uşura nivelarea terenului. Continuarea ultimei gropi estesurprinsă şi pe profilul vestic. Pe profilul sudic se observa aceeaşi situaţie stratigrafică ca şi în cazulcelui nordic. Spre extremitatea vestică a profilului se observau urmele primei gropidescrise, şi în acest caz ea tăind nivelul roman, care este superficial. În zona cercetată a fost identificat, la adâncimea de 0,60-0,70 m un strat denivelare din epoca romană, cu grosimea de circa 0,23-0,30 m (ce conţine doarfragmente de cărămizi şi ţigle) distrus, în cea mai mare parte, de două gropimoderne. Materialele arheologice şi stratigrafia datează cele două gropi (Gr. 1 şi Gr.2) în secolele XIX-XX. În umplutura acestora au fost descoperite numeroasefragmente de cărămizi romane aduse pentru nivelarea terenului. Campania arheologică din anul 2009 4. Staţia de măsurători a Regiei Apele Române, Filiala Judeţului Olt Pe malul stâng al pârâului Teslui, în lunca joasă, în apropierea fortificaţieiromane centrale, s-a propus construirea unei staţii de măsurători hidrologice, decătre Regia Apele Române, Filiala Judeţului Olt. Planul săpăturilor a constat în practicarea unei secţiuni cu lungimea de 5 msi latimea de 1 m. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,35 m, strat cenuşiu-negricios (vegetal); 0,35 – 1,20 m, strat cenuşiu-negricios cu fragmente de cărămizişi ţigle romane (secolele II-III), aflate în poziţie secundară. 101
    • În acest punct al sitului, am constatat existenţa unor depuneri relativrecente, care conţin şi materiale de epoca romană. Acestea datează din secolul XX,şi reprezintă, foarte probabil, pământ provenit de la săpăturile efectuate de dr.Cristian Vlădescu, la cca. 100 m nord, pe cealaltă parte a pârâului Teslui, în zonafortificaţiei centrale. 5. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Dima Cătălin Pe suprafaţa solicitată pentru săpături arheologice preventive au fostpracticate două secţiuni : S 1 =14x2 m, respectiv S 2 = 14x2 m. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,30 m, strat cenuşiu-negricios (vegetal); 0,30 – 0,50 m, strat cenuşiu-negricios cu rare fragmente decărămizi şi ţigle romane (sec. II-III p.Chr.); 0,50 - 0,70 m, strat de pământ deculoare cenuşie ce conţine rare fragmente ceramice din epoca bronzului; 0,70 –0,85 m, strat de pământ de culoare castanie, fără vestigii arheologice. În cursul săpăturilor arheologice preventive au fost identificate două bordeiedin secolul al XIX, o amenajare gospodărească şi o groapă de var din secolul XX. Bordeiul nr. 1 Bordeiul nr. 1 a fost surprins în secţiunea S 1, în carourile 2-3. Bordeiul eraorientat est-vest, iar laturile sale intrau în profilele secţiunii. Bordeiul pornea dinstratul vegetal actual, fiind surprins de la adâncimea de 0,25 m, de la nivelul actualde călcare. În partea de sud-vest a bordeiului a fost surprinsă vatra unui cuptor menajer.Aceasta avea o crustă de culoare albicioasă. De formă ovală, vatra avea lungimea de0,68 m, iar lăţimea de 0,52 m. Podeaua fără urme de amenajări speciale se afla laadâncimea de 0,92 m, de la nivelul actual de călcare. Umplutura complexului avea o culoare castaniu-gălbuie cu fragmente de lutgalben, care provin, probabil de la pereţii lutuiţi. Nu au fost surprinse gropi de stâlpi,în zona cercetată. Materialul arheologic descoperit constă în fragmente de vase ceramice (oale,străchini, ulcioare) modelate la roată acoperite cu decor smălţuit, respectiv fragmentede cărămizi de mici dimensiuni (25x12x2,5 cm). Cronologia Pe baza materialului arheologic recoltat, acest bordei poate fi datat în secolulXIX. Bordeiul nr. 2 Bordeiul nr. 2 a fost sruprins în secţiunea S 1, în carourile 4-5. Bordeiul aveaaceeaşi orientare est-vest. El a fost doar parţial surprins în secţiune. Bordeiulpornea din stratul vegetal actual, fiind surprins de la adâncimea de 0,25 m, de lanivelul actual de călcare. Podeaua sa, fără urme de amenajare se afla la adâncimea de0,95 m de la nivelul actual de călcare.
    • În umplutura de pământ castaniu din intetiorul său au fost descoperitefragmente de vase ceramice smălţuite şi o mare cantitate de cenuşă. Materialele ceramice descoperite plasează acest complex în secolul al XIX-lea. Amenajarea gospodărească nr. 1 Cele două bordeie din secolul al XIX-lea au fost suprapuse de o amenajare,din care s-au păstrat doar fundaţiile din fragmmente de cărămizi romane. Aceastăstructură a fost observată de la adâncimi cuprinse între 0,12 m şi 0,20 m, de lanivelul actual de călcare. Adâncimile acestor fundaţii sunt cuprinse între 0,40 m şi 0,50 m. Distanţadintre ele este de 2,50 m, pe profilul estic al secţiunii. În lipsa totală a materialului arheologic, putem considera că respectivaamenajare poate fi datată în secolul XX, cândva la începutul acestuia, cândlocalnicii foloseau frecvent cărămizi romane în acest scop. Groapa nr. 1 În profilul vestic al secţiunii S 1, în carourile 11-12, a fost surprinsă ogroapă care conţinea var. Ea avea o lungime de 2,11 m şi o adâncime de 0,40-0,45m. Deşi materialul arheologic lipseşte, cu excepţia varului din umplutura sa,groapa este una recentă, din secolul XX, poate chiar a doua jumătate a acestuia. În cadrul secţiunilor practicate au fost descoperite rare fragmente de vaseceramice şi cărămizi romane, aflate în poziţie secundară. De asemenea, au mai fostdescoperite fragmente de vase ceramice ce pot fi datate în secolul al XIX-lea. 103
    • Figura 3. Cercetări pe proprietatea domnului Dima Cătălin. Imagine deansamblu cu secţiunile S 1 şi S 2 6. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Gongea Constantin În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite fragmente ceramice deepocă romană (în poziţie secundară) şi din secolul XX, ultimele provenind de laanexa gospodărească demolată înaintea începerii săpăturilor arheologicepreventive. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,10 m, strat cenuşiu-negricios (sec. XX); 0,10 – 0,45 m, strat castaniu-cenuşiu de pământ de umpluturăcu foarte rare fragmente ceramice din sec. XX si epocă romană, ultimele în poziţiesecundară; 0,45 - 0,80 m – de pământ de umplutură cu foarte rare fragmenteceramice din sec. XX si epocă romană, fără vestigii arheologice; 0,80 – 1,25 m,strat de pământ de culoare castanie, fără vestigii arheologice. Pe suprafaţa solicitată pentru săpături arheologice preventive nu au fostdescoperite complexe arheologice. În cadrul secţiunilor practicate au fost descoperite rare fragmente de vaseceramice romane, aflate în poziţie secundară. De asemenea, au mai fost descoperitefragmente de vase ceramice ce pot fi datate în secolul XX. Campania arheologică din anul 2010 7. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Cîrstea Eugen Acest plan a constat in practicarea unor casete, care sa nu afecteze structurade rezistenţă a viitoarei anexe gospodăreşti.
    • Casetele practicate au fost numerotate începând de la nord la sud, de la C1la C4. Acestea au avut următoarele dimensiuni: C1 = 4,00x2,00 m, C2 = 4,00x2,00m, C3 = 4,00x1,20 m, C4 = 4,00x3,00 m. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite urme de locuire dinepoca romană şi neolitic. De la nord la sudul zonei cercetate a fost înregistrată o diferenţă de nivelfoarte mare. Pe o lungime de numai 10,30 m, de la cota 0 din caseta nr. 1, seajungea la -0,74 m, în caseta nr. 4. Stratigrafia zonei cercetate a fost şi ea diferită, între casetele 1, respectiv 2,3 şi 4. În caseta nr. 1, stratigrafia observată a fost următoarea: 0 – 0,10 m, stratcenuşiu-negricios (sec. XX); 0,10 – 0,25 m, strat cenuşiu-negricios de pământ cufragmente ceramice şi cărămizi de epocă romană; 0,25 – 0,35 m, strat de pământ deculoare castanie cu pigmentare cenuşie, cu fragmente ceramice neolitice (culturaVădastra); 0,35 – 0,50 m, strat de pământ de culoare castanie, fără vestigiiarheologice. În casetele nr. 2-4, stratigrafia observată a fost următoarea: 0-0,35 m, stratde pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, cu fragmente de cărămizi şi vaseceramice romane; 0,35-0,45 m, strat de pământ de culoare castanie cu pigmentarecenuşie, conţinînd rare fragmente de vase ceramice din neolitic (cultura Vădastra);0,45-0,50 m, strat de pământ de culoare castanie, steril arheologic. Pe suprafaţa solicitată pentru săpături arheologice preventive au fostdescoperite o parte din fundaţia unei clădiri şi a fost parţial surprinsă o groapă. Clădirea nr. 1 Complexul a fost surprins în capătul estic al casetei nr. 4. El continua înafara suprafeţei afectate de cercetările preventive şi în afara proprietăţii domnuluiCîrstea Eugen. Observaţiile făcute ne permit să spunem că a fost surprins doar colţul denord-vest. Adâncimea podelei varia între 0,78 m şi 0,95 m, de la nivelul actual alsolului. În umplutura complexului au fost descoperite fragmente de cărămizi,chirpic, vase ceramice şi pietre de râu. Fragmentele ceramice descoperite aparţin unor vase de factură romanămodelate la roată din pastă fină de culoare cărămizie sau cenuşie, respectiv dinpastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie. Au fost descoperite fragmente de oale,străchini, căni şi amfore. Formele de vase ceramice descoperite sunt specificesecolelor II-III p.Chr. Groapa nr. 1 Groapa a fost surprinsă în casetele nr. 2 şi 3, în caroul nr. 1. Ea intra încapatele estice ale acestor casete, continuând în afara suprafeţei supuse cercetărilorarheologice preventive, respectiv în afara proprietăţii domnului Cîrstea Eugen. Din observaţiile făcute în cele două casete, groapa avea o formă deparalelogram, cu un colţ rotunjit surprins în caseta nr. 3. Fundul gropii nu era plat.Adâncimea sa maximă a fost de 1,04 m în caseta nr. 3 şi 1,24 m în caseta nr. 2.Umplutura gropii conţinea fragmente de cărămizi romane, fragmente de vase 105
    • ceramice, oase de animale, chirpic şi multă cenuşă. Această structură a umpluturiiindică un caracter menajer pentru acest complex arheologic. În interiorul complexului arheologic au fost descoperite fragmente de vaseceramice romane. În cadrul ceramicii din pastă fină de culoare cărămizie saucenuşie menţionăm fragmente de oale, căni, străchini. În descoperiri a fost prezentăşi ceramica romană de factură zgrunţuroasă, de bucătărie. Au fost descoperitefragmente de oale şi capace din această pastă. În fine, menţionăm descoperirea a trei opaiţe ceramice întregi şi câtevafragmente din altele. Unul din opaiţe are două ciocuri şi toarta plină în formă defrunză (Figura 2). El are analogii la Ulpia Traiana Sarmisegetuza, unde a fost datatîn secolele II-III, dar în unele situri din Imperiul Roman apar şi în secolul IVp.Chr.1 Un alt opaiţ are corpul rotund, discul concav şi toarta scurtă verticală(Figura 3). El este simlar unui exemplar descoperit tot la Ulpia TraianaSarmizegetusa. El a fost încadrat de Dorin Alicu în tipul XXI, fiind datat în a douajumătate a secolului al II-lea p.Chr.2Figura 3. Opaiţ roman descoperit pe proprietatea domnului Cîrstea Eugen, încaseta nr. 2, groapa nr. 1.1 Dorin Alicu, Opaiţele romane/Die Romischen Lampen. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Bucureşti, 1994, p. 56, nr. 785.2 Ibidem, p. 64, nr. 1052.
    • Figura 4. Opaiţ roman descoperit pe proprietatea domnului Cîrstea Eugen, încaseta nr. 3, groapa nr. 1. În cadrul cercetărilor, în caseta nr. 1, au fost descoperite rare fragmente devase ceramice din neolitic. Acestea au fost decorate cu motive geometrice excizate,uneori incrustrate cu substanta alba, specifice culturii Vădastra. 107
    • Figura 5. Fragmente de vase din neolitic, aparţinând culturii Vădastra,descoperite pe proprietatea domnului Cîrstea Eugen, în caseta nr. 1, în nivelulde cultură. În casetele 2, 3 şi 4, în cadrul complexelor arheologice identificate au fostdescoperite fragmente de cărămizi şi vase romane, oase de animale etc. Pe bazaanalogiilor, acestea pot fi datate în limitele secolelor II-III p.Chr. 8. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Ilie Marian Planul cercetărilor arheologice preventive pe această proprietate a constatîn practicarea unui număr de trei casete în interiorul camerelor viitoarei clădiri. Aceste casete au avut următoarele dimensiuni: C1 = 3,25x2,25 m, C2 =2,25x2,25 m, C3 = 2,25x2,25 m. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite fragmente ceramice deepocă romană, în cadrul celor două nivele de cultură din această perioadă istorică,identificate în acest punct. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,30 m, strat cenuşiu-negricios (arabil); 0,30 – 0,60 m, strat castaniu-cenuşiu de pământ cenuşiu-negricios, cu fragmente ceramice romane (nivel roman II); 0,60 – 0,85 m, stratcastaniu-cenuşiu de pământ cenuşiu-negricios, cu fragmente ceramice romane(nivel roman I); 0,85 - 1,05 m, strat de pământ de culoare castanie, fără vestigiiarheologice.
    • În cadrul casetelor practicate au fost descoperite fragmente de vaseceramice şi cărămizi din epoca romană (secolele II-III p.Chr.). Dintre acesteaprezentăm mai jos un castron din pastă cărmizie fină, cu corp globular, baza inelarăşi buză răsfrântă. El are analogii în acelaşi sit, în cadrul unor cercetări mai vechi.1Figura 6. Castron de epocă romană descoperit pe proprietatea domnului IlieMarian, în stratul de cultură din caseta nr. 2. 9. Cercetări arheologice pe proprietatea Marian Dumitru si RodicaDumitru Planul săpăturilor arheologice preventive în acest punct a constat inpracticarea a trei casete, care sa nu afecteze structura de rezistenţă a viitoarei anexegospodăreşti. Acestea au avut următoarele dimensiuni: C1 = 2,75x2,75 m, C2 =3,00x1,50 m, C3 = 1,75x1,75 m. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite fragmente ceramice deepocă romană (în poziţie secundară) şi din secolul XX. Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,10 m, strat cenuşiu-negricios (sec. XX); 0,10 – 0,45 m, strat castaniu-cenuşiu de pământ de umpluturăcu foarte rare fragmente ceramice din sec. XX si epocă romană, ultimele în poziţiesecundară; 0,45 - 0,80 m, strat de pământ de umplutură cu foarte rare fragmente1 Gheorgh Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976, p. 122, nr. 804. 109
    • ceramice din sec. XX si epocă romană, fără vestigii arheologice; 0,80 – 1,25 m,strat de pământ de culoare castanie, fără vestigii arheologice. În cadrul suprafeţelor practicate au fost descoperite rare fragmente de vaseceramice şi cărămizi din epoca romană, aflate în poziţie secundară. De asemenea,au mai fost descoperite fragmente de vase ceramice ce pot fi datate în secolul XX. 10. Cercetări arheologice pe proprietatea domnului Radu Stancu Acest plan a constat in practicarea a două casete, care sa nu afectezestructura de rezistenţă a viitoarei anexe gospodăreşti. Acestea au avut următoareledimensiuni: C1 = 2,75x2,00 m, C2 = 3,50x2,50 m Stratigrafia zonei cercetate a fost următoarea: 0 – 0,10 m, strat cenuşiu-negricios (sec. XX); 0,10 – 1,65 m, strat castaniu-cenuşiu de pământ de umpluturăcu foarte rare fragmente ceramice din sec. XIX-XX si epocă romană, în poziţiesecundară; 1,65 - 1,84 m, strat de pământ de culoare castanie, fără vestigiiarheologice. În cadrul casetelor practicate au fost descoperite fragmente de vaseceramice şi cărămizi din epoca romană (secolele II-III p.Chr.), aflate în poziţiesecundară. De asemenea, au mai fost descoperite fragmente de vase ceramice cepot fi datate în secolele XIX-XX. Umplutura consistentă din zona respectivă a fost realizată pentru astupareaunei terase vechi a pârâului Teslui. Ca elemente de datare a acestei operaţiuni suntfragmentele de vase ceramice datate în secolele XIX-XX. * * * Concluzii Cercetările arheologice preventive, fără a fi spectaculoase prin dimensiuni,conplexele arheologice şi materialele descoperite, aduc totuşi o serie de informaţiiprivind stratigrafia şi topografia oraşului roman. La fel de important este şi faptul că prin acestea se realizează protejareasitului arheologic, precum şi conştientizarea comunităţii locale de valoarea istoricăde excepţie a acestui monument istoric, relevant pentru civilizaţia romană înprovinciile dunărene.
    • SCHIMBĂRI POLITICE ŞI INTERFERENŢE ETNOCULTURALE ÎN BAZINUL SUPERIOR AL TISEI (SEC. III A.CHR. – III P.CHR.) Marius ARDELEANU1 Abstract The main source of a good understanding of the populations who lived inthe Upper Tisa Basin during the period between the 3rd century B.C. and the 3rdcentury A.D. consists of archaeological discoveries and literary sources whichdepict life, history and development of this region, as well as demographic changesat that time. Cuvinte cheie: Tisa superioară, culturi arheologice, cronologie, asimilare,romanizare Keywords: Upper Tisa, archaeological cultures, chronology, assimilation,Romanization The main source of a good understanding of the populations who lived inthe Upper Tisa Basin during the period between the 3rd century B.C. and the 3rdcentury A.D. consists of archaeological discoveries and literary sources whichdepict life, history and development of this region, as well as demographic changesat that time. If the archaeological researches hadn’t strengthened or completed theliterary novelties, many of them would have been ignored or maybe approacheddifferently. Still, the essence is that written sources are rather poor in data, but aclear description of events, of the ethnic and demographic situation will be firstmade by taking into consideration particularly the discoveries in recent years, plusthe researches conducted by our historians up to now. The lowest chronological limit chosen here is marked by the invasion ofsome Celtic tribes in the south-eastern Europe (4th century – the beginning of the3rd century B.C.) with direct consequences upon the entire Upper Tisa Basin.Within a chronology connected to the systems applied to the Central and EasternEurope, the beginning of this historical period is placed at the interfering pointbetween the stages La Téne B2/C1. The ending date is the last third of the 3rdcentury when the Roman officials left Dacia, a crucial moment for the developmentof this area placed at the beginning of the Imperial Roman Age horizon C22. Geographically, the Upper Tisa area covers the north-east of theCarpathian Basin (Map 1/a). It is a framed area, limited to the north by the BeskiziMountains and the Polish Carpathians, to the west by the Gemer-Tatra Summitsand to the south-east of the northern extensions by the Oriental Carpathians,1 Museum of History and Archaeology (Baia Mare, Maramureş County)2 See Godłowski 1970 for the chronology of the Roman Imperial Period in the European- Barbaricum (central-eastern territory). 111
    • respectively the line that sets not only an administrative bound, but also a naturalone (watershed line) between the County of Maramureş and Bistriţa-Năsăud andSuceava Counties. The southern border course is different: it crosses the HungarianPlain (Alfőld) and roughly goes between the towns of Debrecen and Oradea1. Thesouthern confines of the Romanian territory were drawn clearer, namely on theinferior course of the Barcău River which delimits Eriu Plain from Crişana Plainincluding its tributaries in its southern side. Close to the east side comes ŞimleuBasin (limited to the south by the Meseş Mountains and Plopiş Mountain),followed by the limes of Dacia Porolissensis2. Administratively, today the territoryof the Upper Tisa area comprises the Ciscarpathian area of Ukraine, the east side ofSlovakia, the northern Hungarian counties of Szabolcz and Szảtmar and the north-western side of Romania (the whole counties of Satu Mare and Maramureş, thenorthern half of Sălaj County and a small strip of the top northern part of BihorCounty) (Map 1/B). One thinks that during this period, the dominant population on this territorywere the Dacians. The recent archaeological researches, especially of the last 20years, put into a different light the relations between the Dacians and other tribescoming from Europe who entered their territory at that time, and the way theyinteracted until the coming of the new barbarian peoples. Essentially, we haveattested three major alogene groups who entered this space: the Celts, theSarmatians (Iazyges) and different East germanic tribes (Buri,Vandals, earlyGepyds etc.). These populations are originate from different cultural areas andmake themselves present in chronological stages throughout the era, each groupbeing particular in characteristics, as well as in ways of living together with theinland habitants; they lived together in settlements until they broke up into distinctgroups. One must emphasize the increasing influence of the Roman Empire whichcame to dominate it with the beginning of the 1st century A.D. This area, situated in the south-eastern side of Europe, enters in the areawhere the Thracians came up and who, according to Herodot3, were one of thelargest peoples of Antiquity. The northern Thracian branch used to spread fromIstru to the Carpathians and covered the territory of the Upper Tisa River. Whenthe Celts arrived in this area, the territory had already been inhabited by twodifferent, local, cultural groups: Kuštanovice and Sanislău-Nir4. Many times the Celts and their expansion were subject to writing. As a resultof their expansion, many territories had been conquered, from the Atlantic Oceanand the Mediterranean Sea to the west, until the Carpathians to the east, includingthe Upper Tisa Basin (Map 2/A). The Celts did not set up a unitary politicalorganization in the territories they conquered as they were organized in tribes.1 Olẹdzki 2000, p. 507.2 Matei, Stanciu 2000, p. 11.3 Herodot, Istorii, V, 3.4 Kotigoroško 1995, p. 32.
    • Referring to language, cultural and spiritual material, they represented in time anidentity of which some authors spoke as of the Celtic heritage in Europe1. The native place of the Celts is the Upper Course of the Rin River and of theDanube River where they began conquering territories. Chronologically, there aretwo moments in early Celtic history: 390 (they reached Rome) and 278 (theydestroyed the sanctuary from Delfi). These moments help us establish the timewhen the Celts entered the Upper Tisa area, because it must have happenedbetween the two major invasions. The analyses of all Celtic elements from the Upper Tisa area proved to M.Oledzki that the Celts arrived in this area in the second half of the 4th century B.C.2,the earliest. The Celtic settlement laid over the old settlements of the Kuštanoviceculture, which some authors (Z. Bukowski, V.G. Kotigoroško) think of as theThracian horizon or, in some regions, the Scytho-Thracian horizon. M. Oledzkichooses a better comparison of the Kuštanovice culture, that is with the Geto-Dacians or rather with the Proto-Dacians as he noticed that their material culture(especially pottery) is surprisingly similar with the Dacian culture in the 1st centuryB.C., in its adult phase. The Celtic settlements began to fully develop not earlierthan the beginning of the La Tẻne B2 phase (Map. 2/B), that is shortly after thisphase or before the year 300 B.C. and continued until the end of La Tẻne D1,namely the half of the 1st century B.C., when the Celtic material culture didn’tentirely disappear, but it was rarely revealed in the settlements of that time. The Dacians and the Celts living together in the Upper Tisa area was alsoproved by the Dacian graves found in the Celtic necropolises. For example, atCiumeşti, the Dacian graves could have been distinguished from those of the Celtsthrough the specific pottery (burial inventory) as well as through certaincharacteristics of the burial rite3. Burials within the same cemetery point to morethan a plain living together, it is actually the proof of a symbiosis characterized bymutual exchange (such as the great number of Dacian vessels found in the Celticnecropolises). The presence of the Dacian-Celtic necropolises proved by manyarchaeological researches is historically very important: the Celts, who weremainly warriors (the weapons discovered in the graves stand as proof) blendedrather early with the native Dacian population, ending by being absorbed by thelatter. Certainly, their number wasn’t big, as we mostly believe they were remainsof the large groups that headed south. The Celts and the Dacians used to have a peaceful living together, whichaspect is to be seen in the case of the settlements, where we found both Celtic andnative pottery within the same dwelling. Although the Celtic influences were rathernumerous and appeared in almost all the fields of the cultural material (smelting or1 For the beginning of Celtic antiquities study in the Upper Tisa area and the corresponding historiography see Kotigorosko 1995 (p. 33-35) and especially Schcukin, Eremenko 1991 (p. 115-140).2 Olẹdzki 2000, p. 521.3 For example, the Celtic burial rite was inhumation and only when they reached theCarpathian-Danube region, they became carriers of the cremation rite (Crişan 1977, p. 20). 113
    • pottery), the Dacian cultural material preserved its specificity based on theHallstattian background but the foreign influences were assumed and adjusted in apersonal manner. This coexistence became stronger in time and grew mature in thelast phase of the second Iron Age, but it would cease with the Roman conquest. Until then though, by the mid-first century B.C., for almost two decades,the Dacian-Getian tribes spreading from the Middle Danube until the Euxin Pont,and from the Northern Carpathians until Haemus under the leadership of KingBurebista, launched themselves vigorously, both inside, in the field of the materialand spiritual culture, and outside, through disastrous military expeditions againstneighbouring peoples. In establishing the period when the Dacians penetrated and settled in theUpper Tisa region, the materials from Malaja Kopanja and Zemplin are basicarguments. The features from fortresses and from the necropolis at Zemplin aregrounds in establishing periods of time in their existence between the mid-firstcentury B.C. and the second half of the first century A.D. Submitting Caesar, Strabo and Pliny the Elder’s writings to analysis, onecould notice that the maximum expansion (1st century B.C.) the Dacian-Getianpopulation reached was from its north-western side in the south-east of Slovakiauntil Moravia1. Defeating the Boii and the Taurisci tribes, the Dacians regainedtheir lost territories, earlier occupied by Celts. Dacians would then spread againuntil the Pannonian Danube and farther, on the river’s left bank in Slovakia today,until the Marus River. The same conclusion is also pointed out by the archaeological resources,conclusion drawn by the Hungarian, Slovakian and Ukrainian researchers, whofound another native population who continued a culture on Hallstattianbackground which would then turn into La Tène. Burebista’s army, no matter howbig, wouldn’t have been capable of carrying such a large quantity of pottery inwarfare conditions. The quarrel with the western Celts was only a necessaryintroduction in the top politics to which the Dacians would assign afterwards. Oncethe Dacian culture revived, the Upper Tisa region shifts to the next level. Fortressesare built, new elements approved in building dwellings and more several Dacian-like pottery is used everywhere (Map 3/A). During the reign of Burebista (about 80-44 B.C.) and after his death, in theperiod between the mid-first century B.C. and the mid-first century A.D., ceased toexist so-called Celtic-Dacian2 horizon in the Upper Tisza region. The Dacianhabitation during the first century A.D is a rather difficult issue in what concernmany sites which were roughly dated to the period between the 1st century B.C. andthe 1st century A.D., without mentioning any chronological sequences. Resumingsome archaeological researches and establishing a more precise chronology forsome of them might ease elucidating the Dacian culture development in the Uppercourse of the Tisa River during the 1st century A.D.1 Crişan 1969, p. 91-100..2 Točik 1959, p. 871; Lamiovà-Schmiedlovà 1992, p. 75.
    • Slovakian researchers (P. Jurečko, M. Lamiovả-Schmiedlovả, T. Kolnik)feel unanimously about awarding the western Upper Tisa population and theirculture to the elder phase of the Early Roman period represented by the carriers ofthe Lipiţa culture (mostly with Dacian, but also Germanic elements), but scholarssupport different opinions about their occurrence in the region. V. Kotigoroškothinks there is no ground for sustaining the presence of the Lipiţa culture in thisarea1, arguing there are no settlements, no necropolises known as of their carriers’,and that pottery is typical of the whole territory settled by the Daco-Getic tribes. Gh. Bichir assignes it to the Costoboces2 based on the literary resources3,too. He dates this habitation back to the mid-first century B.C. (Burebista’s time)until the first decades of the 3rd century A.D., approving some features might havestopped at the very end of the 2nd century A.D., when in the new historicalconditions occured the Carpathian Barrows culture4. The mapping of antiquities from the sweep of our era points to three basicareas with Dacian materials. One would be the Tisa-Someş Basin, another wouldbe that of the upper tributaries of Bodrog River and one on the upper courses ofHornad (Map 3/A). The absence of field researches in the Northern Hungary andthe scanty data for this period within the confines of Romania (Satu Mare andMaramureş Counties5), can’t stand a full outline of the Dacian habitation in theUpper Tisa region. The second stage (first century A.D.) in the existence of the Dacian culturein the Upper Tisa region has few time indicators. This stage is otherwisecharacterized by a quite small quantity of time indicators and by the full absence ofroman imports. During this period, a part of the borders under the domination of the north-western and western Dacians suffered modifications (since the first half of the 1stcentury A.D.). This was the time when tribes of Sarmatian Iazyges6 penetrated theTisa-Danubian Plain. It is clear that these Sarmatian tribes occurred at about 20A.D.7 after they arrived from the northern Pontic area, probably as a result plannedby the Roman Empire. It is also certain that they disturbed the Dacian habitation inthese areas. In order to establish the time of the Dacian habitation in north-westernRomania during the 1st century A.D., one must consider the moment when the1 Kotigoroško 1995, p. 67.2 Bichir 1973; idem 1997, p. 23-34.3 He concurs with the opinion which sustains that the two localities mentioned by Ptolemy, namely Setidava and Susudava would actually be Malaja Kopanja (Ukraine) and Zemplin (Slovakia), respectivelly (Bichir 1997, p. 17).4 Bichir 1997, p. 23.5 One exception would be the researches from Onceşti (Daicoviciu, Bandula, Glodariu 1965).6 Pliny the Elder (Naturalis Historia, IV, 80) says: in his time (sec. I A.D.) “The Dacians were pushed by the Sarmatians from the plain they were settled on between The Danube river and the Hercynian Forest in the mountains to the Parthissus river (Tisa)”.7 Dörner 1971, p. 688. 115
    • Iazyges entered that area and observe to what extent the literary news1 concurs withthe archaeological reality2. From the 1st century A.D. were also attested the first Germanic elements inthe area (Boii, Lugi, Vandals?). According to M. Olędzki these slight traces of thecarriers of the Prweworsk culture can’t change the fact that the Upper Tisa Basinremained under the leadership of the Dacians until the times of the Marcomanicwars (166-180 A.D.)3. But the territory of the Upper Tisa region has few vestiges that might bedated to this period or to the first half of the next century. Another reason for thelack of vestiges might also be the short extent of researches, as few areas have beensubmitted to research so far, like the Maramureş Basin, Sătmar Codru or OaşBasin. Besides, this space is situated between two lines of Dacian fortifications(some of which were certainly destroyed with the Roman Conquest, and othersmuch earlier). One of the Dacian fortification lines would be the one at the north-western border of Intra-Carpathian Transylvania (Măgura Moigradului, ŞimleuSilvaniei, Marca, Tusa), and the other one to the north, on the upper sequence ofthe Tisa River (Zemplin, Malaja Kopanja, Solotvino, Onceşti). At the end of the 1st century A.D., the force balance shifts definitively infavour of Rome in the entire Carpathian Basin. The military conflict between theDacians and the Romans was latent as long as the Roman domination was notdirectly influencing Dacia (1st century B.C.), then it became obvious when theLower Danube would become border of the Roman Empire under Augustus (27B.C.–14 A.D.) and outburst violently at the end of the 1st century A.D. Temperedby a less aggressive attitude of Domitian (81-96 A.D.), who wanted to maintain theold Augustan principle of natural borders in Europe (the Rin and the Danuberivers), the conflict outburst when the leadership was taken by the Emperor Traian(28 January 98 A.D.). At the latest, when Decebal’s kingdom was defeated (106 A.D.),researchers believe that in the Upper Tisa region ceased its vital activity in thefortresses from Mala Kopania, Zemplin, Solotvino and Onceşti. But, these Dacianfortifications did not reveal burnt layers which were typical of the levels at the endof the settlements4. This phenomenon was attributed to fortification abandonment,as the inhabitants were exposed to the danger of Roman aggression. Analysing theentire archaeological material we dispose of, one can state these fortificationsended before the conflict with the Romans had started, at some time during the 1stcentury A.D. Instead though, the southern Basin of the Upper Tisa (Şimleu Basin)remained under the Dacian control, the fortified settlements, although reduced in1 Pliny the Elder (Naturalis Historia, IV.80.81): „...the Dacians (lived) in the mountains, where they were pushed by Sarmatians”.2 Muscalu 2008-2009, p. 5-13.3 Olędzki 1999, p. 108.4 An exception makes the fortification from Mala Kopania where several burnt layers were found.
    • surface, are dated by early 2nd century A.D. based on the archaeological materialsdiscovered. The situation seemed quite calm during the first half of the 2nd centuryA.D. A new ethnic and political change occurred right after the mid-second centuryA.D. Literary sources depict the fact that in the times of the Marcomanic wars(166-180 A.D.), in the region of the Middle Danube and Upper Tisa occurred riotsin Barbaricum. These populations asked to be received in the Empire, which pointsto the fact that we deal with tribal conflicts or banished tribes from other areas1.The tribes in search of land used to originate from territories beyond the Romaninfluential area, to the north of the Carpathians. Historia Augusta listed manypeoples who participated in these wars: the Marcomans, the Quadi, the Naristi, theHermunduri, the Suebi, the Sarmatians, the Lacringi, the Buri, the Vandals, theVictuali, the Sosibi, the Sicobati, the Peucini, the Roxolani and the Costoboces2. Due to the geographical settlement, the Upper Tisa area was significantlyaffected by these peoples’ migrations3 (2nd century A.D). The first arrived musthave been the Buri. According to Tacitus, the Buri would have had the samelanguage and the same lifestyle as the Suebi (germanic tribes)4. Ptolemy locatedthem nearby the Lugii, to the west of the Weisel river springs5 (Southern Poland).They probably participated from the very beginning in the attacks against DaciaPorolissensis, and then they fought the Quadi6. Eventually, at the end of theconfrontations, in Commodus’ time (180-192 A.D.), the Romans organized anexpedition to punish the Buri. We think their location is very important. In Tabula Peutingeriana, theBuri were located between the Quadi and the Sarmatians. It has been stated thatthe Buri would have belonged, in matters of material culture, to the Puchovculture7, although there are still many unsolved issues with regard to their ethnicorigin. Putting all the information together, it is most likely that the Buri probablylived in the south-eastern Slovakia and northern Hungary8 (Map 4/B). In 180 A.D.,in the time of the Governor Sabinianus, the defeated Buri were attested in the closevicinity with the Dacian frontiers9 (obviously Porolissensis). Actually, the only area of the Dacian limes, where a group of barbariansettlements were identified at a small distance (5-15 km) from the Roman watch-tower is the one between the Castrum from Porolissum and the Castrum from1 Opreanu 1998, p. 69.2 Vita Marci, 22, 1.3 Godlowski 1993, p. 74-76.4 Tacitus, Germany, 43, 1.5 Ptolemeu, Geography, 2, 10.6 Cassius Dio, Roman History, LXVIII, 8, 1.7 Pieta 1982, p. 68.8 Opreanu 1998, p. 70.9 Cassius Dio, Roman History, LXXII, 3, 1. 117
    • Buciumi1. According to some authors, it is most likely that they were inhabited bythe Buri and the Dacians2. Another Germanic population which certainly existed in this period, harshwarriors, were the Vandals3. Based on different names of peoples mentioned in theliterary sources they were proposed under the identity of the Asdingi/Victuali andLacringi/Taifali4. No matter the reality, the material culture of the newcomersbelonged to the Przeworsk group5. Archaeologically, the Victuals could have beencarriers of the Przeworsk elements on the Lower Someş River and the bend of theTisa River, and the Vandals, the carriers of the Upper Tisa and the Quaditerritories. Their ethnic structure contained Dacian elements originating probablyfrom the eastern Slovakia or the Upper Tisa River. The neighbours and therelations of these barbarians with the Roman world from the north-western limes ofDacia Porolissensis is illustrated by the presence some Germanic specific artefacts6inside the castra and in the area dominated by them. Another barbarian group, known through its numeric importance reachednearby Dacia in the times of the roman consul C. Vettius Sabinianus Iulius Hospes(180 A.D.)7. They started moving when banished from their native places, as thesources say. They were pushed towards the Roman Dacian border during the samewar which troubled the balance of the barbarian world. The 12.000 ‘refugees’appear to be Dacians in the literary sources. It is assumed they reached nearby thenorth-western frontiers of Dacia Porolissensis coming from the northern andwestern side of the Upper Tisa, areas where the ethnic Dacian element kept onexisting. Their precise topographical and archaeological localization maintains as adifficult task. It has been considered they might be identified with the Dacianpopulation, which fact is attested in the settlements from Crişana8 during the 2ndand 3rd centuries A.D. Because the settlements and funeral discoveries from the 8th decade of the nd2 century and on also contain Dacian pottery in a rather small quantity (exceptthe cemetery from Medieşu Aurit), we believe this constituent is the result of somecontacts established way before the Vandals arrived nearby the north-westernborder of Dacia Porolissensis, namely eastern Slovakia and Ciscarpathian Ukraine.Anyway, even if future research identified some Dacian settlements surviving theLate LaTene age, it would be necessary to bear in mind a more complex image ofthe ethnic-demographic situation than as usual: on the one side, there werecommunities of Vandal warriors who reached this place from the eastern area ofthe Przeworsk culture (the southern part of Poland), on the other side there were1 Matei 1980, p. 240; Gudea 1994, p. 80-81.2 Budinski-Kriča, Lamiová-Schmiedlová 1990, p. 314.3 Nagy 1994, p. 157-184.4 Ardeleanu 2009, p. 147-170.5 Godlowski 1984, p. 332-333.6 Opreanu, Cociş 2002, p. 227-265.7 Cassius Dio, Roman History, LXXII, 3,3.8 Dumitraşcu 1977, p. 74; Opreanu 1998, p. 71.
    • others who had already established connections with the Dacians in the north of theUpper Tisa region, and then were the local free Dacians who arrived from theterritory under the Roman domination1. The mixture of the two cultures (Dacian and Germanic) set up a newarchaeological culture called the Blažice-Bereg2 culture. D. Csallány thought hecould establish the ethno-cultural origin of the population from the Upper Tisaregion based on the features in which the Bregsurány pottery was to be found (greywith impressed decoration). He assigned this pottery to the Bereg culture, whosecarriers he thought to be the Gepids or the Vandals3. The sequence of the threecultures (Dacian, Germanic, Dacian-Germanic) is attested by archaeologicalmaterials found in almost all settlements dated in IInd –IVrd A.D. (Map 3/B). It hasbeen observed that largely, the Dacian horizon dates earlier than the Przeworskhorizon about which, there is no doubt it laid above4. One astonishing example ofcultural merging is proved by a great archaeological feature which comprised of acentre of large jars production and the cemetery from Medieşu Aurit5. The potteryfound here point to a pure Dacian specificity, while most metal objects (weaponsand spurs) point to clear connections with the Przeworsk environment (thegermanics Vandals). While these conflicts (the Marcomanic wars), many ethno-demographicmutations also occurred in the territories to the north and east of the Roman Dacia.One of the most important was when the Costoboces were moved from their‘country’, after the Vandals’ attacks6. It is difficult to establish at this stage ofarchaeological documentation, which is the direction the Costoboces headed. It hasbeen assumed that some came to live together with Germanic elements right inMedieşu Aurit (Satu Mare County)7. At the same time was completed the making process of a civilisation whichis usually called the Carpathian Barrows culture. It covered the plateau andmountain areas from western Ukraine, eastern Slovakia and northern Romania,namely both sides of the northern and eastern Carpathians, between the riversNistru to the north and east, Ozana to the south-east, Someş to the south-west and1 Stanciu, Matei 2004, p. 761.2 D. Csallány declared what was peculiar about this culture; he researched the great centre of production from Beregsurány and suggested the denomination of ‘Bereg culture’ (Csallány 1966, p. 87.88), which term was accepted by the Hungarian archaeologists who are still using it (for example, I. Bóna, E. Istvánovits or V. Kulcsár). On the other side, the Slovakian authors (M. Lamiová-Schmiedlová or P. Jurečo) prefer the denomination of ‘Blažice’ or ‘the Blažice-Ostrovany cultural group’ (with Prešov at the final stage). M. Olędzki favours the term of ‘Blažice-Bereg culture” taking into consideration the same spreading area of the cultural phenomenon but over a larger area (the entire Upper Tisa basin, respectively) (Olędzki 1999, p. 118, note 8).3 Csallány 1966, p. 87-88.4 Olędzki 2001, p. 200-201.44 Horedt 1973, p. 83-89.6 Cassius Dio, Roman History, LXXI, 12,1.7 Dumitraşcu 1993, p. 108. 119
    • Bodrog to the west1 (Map 4/A). Recently, one thinks the beginning of this culturalsynthesis is contemporaneous with the end of the Dacian-Roman war from 105-106A.D., as the war was one of the results of these political and military changes. TheCarpathian Barrows culture ended in the 4th century A.D. In spite of theunanswered questions about the origin and ethnic constituents of this culture, onecould identify the Dacian element, probably on the spot, beside cultural elementsof the type Przeworsk, carried by Germanics (Vandals, Victuals)2. During the 2nd and the 3rd century A.D., the south-western area of theUpper Tisa region was under Sarmatian domination, while the cultural groupcalled Szentes-Nagyhegy was founded (180-270 A.D.)3. It occurred almost at thesame time with the Przeworsk culture in the Upper Tisa region, some regions beingquite crowded by Sarmati and representatives of the Przeworsk (germanics) orDacian cultures. The system of diplomatic relations applied to barbarians after theMarcomanic wars continued in the age of the Severs dynasty (195-235 A.D.) andmaintained until the middle of the 3rd century A.D. Literary sources provide severalclues about relations with the barbarian peoples in that area: Emperor Caracalla(198-217 A.D.) was proud of feuding the Vandals against the Marcomans andabout sending to death the king of the Quadi, Cabriomarus. From the same authorwe find out about taking the Dacringi hostages as a pledge of an alliance4. It isn’tclear though whether these events happened at the same time or in the same place.Most Romanian historians approved that the ‘Dacringi would actually be the freeDacians’5. Recently, based on the analysis of the material culture from the LowerSomeş and Upper Tisa areas, a suggestion has been issued with regard to the termof ‘Dacringi’ which might reflect a cohabitation of the Dacians and Germanics(Lacringi/Victuals)6. Although there is scanty literary information, if we corroborate it with theNumismatic epigraphic information, we would understand that among the mostdangerous outer enemies of the Romans in this area, beginning with 230-240 A.D.,were the Dacians from Barbaricum, the Carps and the germanic Goths. Thearchaeological data from the neighbouring Roman Dacia, although various andimportant, is difficult to connect to the historical data, due to the lack of dating thearchaeological material. Regarding the free Dacians outside the Roman Empire, the onlyinformation which could make us assume they attacked the Roman provinces wasthe existence of the title: Dacicus Maximus worn by the Roman Emperors1 Mihăilescu-Bîrliba 1997, p. 843.2 Gh. Bichir thinks of the Carpathian Tumuli culture as a local variant of the free Dacians (Bichir 1997, p. 26).3 Nagy 1994, 193, p. 170.4 Cassius Dio, Roman History, LXXVIII, 27, 5.5 Macrea 1969, 86.6 Stanciu 1995, p. 173.
    • Maximinius Thrax, Decius, Gallienus and Aurelianus, who reigned during the 3rdcentury1. Peaceful, commercial relations between the Roman Empire and the freeterritories, unoccupied by the Romans, were always under researchers’ attention.The great variety of merchandise used for trading between the Roman Dacia andthe free regions - the so-called Barbaricum -, favoured trade and mutual influences.The Romans offered fine products, jewellery, vessels (especially terra sigillata),lamps, metal objects. In return, they received raw materials, animals, etc2. We canstate that free territories, in the north-western Dacia, were closely connectedtogether, had peaceful, commercial relations, a fact also proved by the Romanimports discovered in that area. In the neighbouring area of the Dacian province,the Roman context transmitted to the north direction a series of influences. One can assume that the leaving of the province around 270 A.D.influenced the development of the barbarian area in the close proximity, taking intoconsideration even the penetration of some ‘barbarian’ groups in the formerprovince. The situation was rather more complicated in the north-west becausewhen speaking of stage C2 or its end, one should bear in mind the moment whenthe Early Gepids occurred, namely the way this rather important demographicchange was reflected into archaeological vestiges3. The present stage of researches doesn’t show how the contact between thefree Dacians (Dacians and Germanics) and the Dacian-Roman population of theformer province happened. The settlements from Locusteni, Obreja, Suceag provethat the two groups survived4. The archaeological researches from Munteniarevealed that the free Dacians from the southern Carpathians received manyelements of material and spiritual culture5 during the 2nd to 4th centuries A.D. Thisfact would favour the process of their Romanization as a result of the contact withthe Daco-Romans. We assume the same thing happened with the population from the north ofthe former limes, because money and terra sigillata finds point out connectionswith the Daco-Romanized people. Anyway, it is certain that with the beginning ofthe 5th century A.D., the last manifestations of the Dacian material culture ceased toappear, but there was a local population called the Romans in the specialtyliterature6. Therefore, one can notice that the Upper Tisa region was not a territorywholly dominated by the free Dacians, however their presence can’t be denied, butprobably it had developed like a territory in which groups of peoples with different1 Maximinius Thrax (235-238 A.D.), Decius (249-251 A.D.), Gallienus (253-268 A.D.) and Aurelianus (270-275 A.D.).2 From the bibliography mentioning the trade beyond the Dacian borders, we remind here: Macrea 1969, p. 325-326; Bichir 1973, p. 90-94, Opreanu 1994, p. 193-220.3 Stanciu, Matei 2004, p. 759.4 Opreanu 1993, p. 258.5 Bichir 1984, p. 89.59 Gh. Diaconu speaks of a Dacian-Roman symbiosis which ended close to the year 400 A.D., when the traditional element La Tene ceased to exist (Diaconu 1979, p. 548). 121
    • ethnicity and degree of civilisation (Celts, Sarmations, eastern-Germanics) livedtogether, whether on a long or shorter period of time. Bibliography:Ardeleanu 2009 – M. Ardeleanu, Istoria timpurie a vandalilor. Surse literare antice şi realităţi arheologice–The early history of the Vandals. Ancient literar sources and archaeological facts, Marmatia, Editura Cromatica, Baia Mare, 9/1, 2009, p. 147-170.Bichir 1973 – Gh. Bichir, Cultura carpică, Editura Academiei, Bucureşti, 1973.Bichir 1984 – Gh. Bichir, Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, Editura Academiei, Bucureşti, 1984.Bichir 1997 – Gh. Bichir, Die freien Daker im Norden Dakiens, ActaMP, Editura Porolissum, Zalău, XXI, 1997, p. 785-800.Budinski-Kriča, Lamiová-Schmiedlová 1990 – V. Budinský-Kriča, M. Lamiová- Schmiedlová, A late 1st. Century B.C.-2nd century A.D. cemetery at Zemplín, SlA, 38/2, Slovenskej Akadémie vied, Bratislava, 1990, p. 245- 344.Crişan 1969 – I.H. Crişan, Problema locuirii daco-geţilor pe teritoriul Slovaciei în lumina recentelor descoperiri arheologice, ArhMold, 6, Institutul de Arheologie Iaşi, 1969, p. 91-100.Crişan 1977 – I. H. Crişan, Burebista şi epoca sa, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1977.Crişan 1992 – I.H. Crişan, Graniţa de nord-vest a Daciei, EphNap, 2, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 27-36.Csallány 1966 – D. Cssallány, Die Bereg-Kultur, ActaAA, 10, Acta Universitatis de Attila József Nominatae, Szeged, 1966, p. 87-88.Daicoviciu, Bandula, Glodariu 1965 – H. Daicoviciu, O. Bandula, I. Glodariu, Cercetările de la Onceşti din Maramureş, Editată de Muzeul Regional Maramureş, Bucureşti 1965.Diaconu 1979 – Gh. Diaconu – Despre denumirea şi cronologia unor culturi din Dacia romană şi regiunile extracarpatice în mileniul I, SCIVA, 30, Editura Academiei, Bucureşti, 1979, 4, p. 547-553.Dörner 1971 – E. Dörner, Dacii şi sarmaţii din secolele II-III în nord-vestul României, Apulum, 9, Revistă editată de Muteul Naţional al Unirii, Alba Iulia, p. 681-692Dumitraşcu 1977 – S. Dumitraşcu, Dacii liberi din vestul şi nord-vestul României(sec. II-IV e.n.), Crisia, 7, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 1977, p.64-76.Dumitraşcu 1993 – S. Dumitraşcu, Dacia apuseană (Teritoriul dacilor liberi din vestul şi nord-vestul României în vremea Daciei romane), Editura Cogito, Oradea, 1993.Godłowski 1970 – K. Godłowskî, The Chronolgy of the Late Roman and Early Migration Periods in Central Europe, PraceArch, 11, Krakow, 1970.
    • Godłowski 1984 – K. Godłowski, „Superiores Barbari" und die Markomannenkriege im Lichte archăologischer Qucllen, SlA, 32/2, Slovenskej Akadémie vied, Bratislava, 1984, p. 327-350.Godłowski 1993 – K.Godłowski, Die Barbaren nördlich der Westkarpaten und das Karpatenbecken-Einwanderungen, politische und militäriche Kontacte, Specimina, 9/1, Dissertationum ex Institucio Historiae Antiquae et Archaeologiae Universitatis Quinqueecclesiensis, Pécs, p. 65-89.Gudea 1994 – N. Gudea, Dacia Porolissensis und die Markomannenkriege, H. Friesinger, J. Tejral, A. Slupner (Hrsg.), Markomannenkriege. Ursachen und Wirkungen. Spisy Arch. Ustavu AV CR Brno l, Brno, 1994, p, 371- 386.Horedt 1973 – K. Horedt, Archäologische Deutung. Zur Deutung der Siedlung und Gräberfelds von Medieşul Aurit, jud. Satu Mare, Apulum, 11, Revistă editată de Muteul Naţional al Unirii, Alba Iulia p. 83-89.Kotigoroško 1994 – V. Kotigoroško, Problèmes de la chronologie de la culture dace de la region de la Haute-Tisza, Relations thraco-illyro-helléniques, Editura Universităţii Bucureşti, Bucarest, 1994, p. 304-314.Kotigoroško 1995 – V. Kotigoroško, Ţinuturile Tisei superioare în veacurile III î.e.n. - IV e.n. (Perioadele La Tene şi romană), Biblioteca Thracologica, XI, Bucureşti, 1995.Lamiovà-Schmiedlovà 1992 – M. Lamiová-Schmiedlová, Chronologie der romischen Kaiserzeit in der Ostslowakei, Probleme der relativen und absoluten Chronologie ab Latenzeit bis zum Fruhmittelalter. Materialien des III. Internationalen Symposium: Grundprobleme der fruhgeschichtlichen Entwicklung im nordlichcn Mitteldonaugebiet, Krakow - Karniowice - 3 .-7. Dezember 1990, Krakow, 1992, p- 75-79.Matei 1980 – Al. Matei, Repertoriul aşezărilor aparţinând dacilor liberi (sec II-IV e. n.) descoperite pe teritoriul judeţului Sălaj, ActaMP, 4, Editura Porolissum, Zalău,1980, p. 229-243.Matei, Stanciu 2000 – Al. V. Matei, I. Stanciu, Vestigii din epoca romană (sec. H - IV p. Chr. în spaţiul nord-vestic al României, Editura Porolissum, Zalău - Cluj-Napoca, 2000.Macrea 1969 – M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1969.Muscalu 2008-2009 – B. Muscalu, Problema sosirii sarmaţilor iazigi în spaţiul dintre Dunăre şi Tisa în lumina ultimelor cercetări, StIstBan, XXXII- XXXIII, Editura Universităţii de Vest, 2008-2009,Timişoara, p. 5-13.Mihăilescu-Bîrliba 1997 – V. Mihăilescu Bîrliba, The Carpathian barrows culture- Cultura tumulilor carpatici, ActaMP, XXI, Editura Porolissum, Zalău, 1997, p. 833-878.Nagy 1994 – M. Nagy, The hasdingian Vandals in the Carpatian Basin, Specimina, Dissertationum ex Institucio Historiae Antiquae et Archaeologiae Universitatis Quinqueecclesiensis, Pécs, 1994, p. 157-184.Olędzki 1999 – M. Olędzki, Zu den Tragem der Przeworsk-Kultur aufgrund schriftlicher und archaologischer Quellen, EAZ, 40, Herausgeber Institut 123
    • für Geschichtswissenschaften Philosophische Fakultät I Humboldt- Universität zu Berlin, Berlin, 1999, p. 43-57.Olędzki 2000 – M. Olędzki, La Tène culture in the Upper Tisza Basin, EAZ, 41, Herausgeber Institut für Geschichtswissenschaften Philosophische Fakultät I Humboldt-Universität zu Berlin, Berlin, 2000, p. 507-508.Olędzki 2001 – M. Olędzki, The Przeworsk culture in the Upper Tisza Basin. An outline of problems, EAZ, 42, Herausgeber Institut für Geschichtswissenschaften Philosophische Fakultät I Humboldt-Universität zu Berlin, Berlin, 2001, p. 195-210Opreanu 1993 – C.H. Opreanu, Elemente ale culturii materiale dacice şi daco- romane târzii (sec. III-IV p. Chr.), EphNap, III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, p. 235-260.Opreanu 1994 – C.H. Opreanu, Neamurile barbare de la frontierele Daciei romane şi relaţiile lor politico-diplomatice cu imperiul, EphNap, 4, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994, p. 193-220.Opreanu 1998 – C. H. Opreanu, Dacia romană şi Barbaricum, Editura Mirton, Timişoara, 1998.Opreanu, Cociş 2002 – C. Opreanu, S. Cociş, Artefakte barbarischer Herkunft aud dem römischen Dakien. În: A. Rustoiu/A. Ursuţiu (Herausgeber) Interregionale und kulturelle beziehungen im Karpatenraum (2. Jahrtausend v. Chr. – 1. Jahrtausend n. Chr.), Cluj-Napoca, 2002, p. 227- 265.Pieta 1982 – K. Pieta, Die Puchow-Kultur, Instituti Archaeologici Academiae Scientiarum Slovace, Nitra, 1982.Schcukin, Eremenko 1991 – M.B. Schcukin, V.E. Eremenko, Zur Frage der Datierung keltischer Altertümer in Transkarpatengebiet der Ukraine und einige Probleme der Latène-Chronologie, ActaArchCarp, T.XXX, Academia Scientiarum Polona Collegium Cracoviense, 1991, p. 115-140.Stanciu 1995 – I. Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, EphNap, 5, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 139-226.Stanciu, Matei 2004 – I. Stanciu, Al.V. Matei, Sondajul din aşezarea de la Bocşa- “La Pietriş” (com. Bocşa, jud. Sălaj). Contribuţii la determinarea etapei de început a epocii romane imperiale târzii în nord-vestul României, Orbis Antiqvvs-Studia in honorem Ioannis Pisonis, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2004, p. 755-778.Točik 1959 – A. Točik, K otázke osidlenia juhozápadného Slovenska na zlome letopoštu, ArchRoz, 6, Archeologický ústav AV ČR, Praha, 1959, p. 841- 873.
    • Abbreviations:ActaAA Acta Antiqua et Archeologica, SzegedActaArchCarp Acta Archaeologica Carpathica, KrakowActaMP Acta Musei Porolissensis, ZalăuApulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba IuliaArchRoz Archeologické rozhledy, PrahaArhMold Arheologia Moldovei, Iaşi-BucureştiCrisia Publicaţie a Editurii Muzeului Ţării Crişurilor, OradeaEAZ Ethnographische-Archäologische Zeitschrift, BerlinEphNap Ephemeris Napocensis, Cluj NapocaMarmatia Marmatia, Baia MarePraceArch Prace Archeologiczny, KrakowieSCIVA Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, BucureştiSpecimina Specimina Nova, PécsStIstBan Studii de Istorie a Banatului, TimişoaraSlA Slovenská Archeológia, Bratislava 125
    • Map. 1 – Upper Tisza Basin: its location in the Carpathian Basin (A) andadministrative-territorial division (B).
    • Map. 2 – Geographical location of various Celtic tribes in the CarpathianBasin (A) and distribution of celtic archaeological sites in the Upper Tisza Basin(B) (after Olędzki 2000). 127
    • Map. 3 – Upper Tisza Basin: the spread of Dacian (A) and Roman Period(B) main sites (after Kotigoroško 1995).
    • Map. 4 – The spread of the Carpathian Barrows Culture (A) (afterMihailescu-Bîrliba 1997) and the barbarian neighbors of the Roman Dacia in thetime of the Marcomanic Wars (B) (after Gudea 1994). 129
    • CONSTRUCTED, CHANGING, AND DICTATED FRAMEWORKS OF IDENTITY UNDER ITALIAN FASCISM: A MICROCOSM FOR A BROADER EUROPEAN PHENOMENON James MAYFIELD1The Italian Transition from Pluralism to Exclusionism Historians andacademics have long debated the nature and formative process of national andethnic identities. One major school of thought contends that these concepts of self-understanding are largely organic, “essentialist,” and natural frameworks that areonly “reawakened” by the modern state, literati, and nationalist freedom fighters.The other asserts that identities are simply imagined, abstract communitiesconcocted by these same movers of modern state formation. Although it is highlyproblematic for historians to universalize, few historical cases verify the theory thatethno-national identities are invented phenomena like the era of Italian Fascismunder Benito Mussolini from 1922 until 1945. The very conceptualization of“Italianness” and the very meaning of the nation itself shifted dramatically,completely reconfigured by the high modern Fascist state. In only twenty-threeyears, Italian identity was redefined by the state and dictated to the Italian nation:firstly from an open national identity that transcended lines of ethnic and racialdivision; then to an early Fascist regime that accepted all racial and religiouscommunities so long as they obeyed the state and adopted Italian culture; then to ahigh Fascist identity guided by an exclusive integral state that was now legallyexclusive to the “Aryan-Roman” master race; and lastly to a ultra-racialistcommunity complicit in the Holocaust and genocidal murder against identities itconsidered to be universally parasitic. The meaning of Italian nationality went froma Fascist movement of universal renewal to a Roman master race whose innatecreativity would act as a beacon of civilization to the inferior races on the imperialperiphery. Categorically, this shifting framework of Italianness was not essentialistor innate to the Italian people. Rather, it was progressively invented and defined bythe Fascist intelligentsia of a pernicious modernity. In response to Italianschanging historical experience and an increasingly bellicose Neo-Roman empire,the markers of Italian identity were reconfigured and subsequently taught by themodern hegemonic state to the Italian nation. Above all, this process of identityconstruction can be applied in a broader European context as a generalphenomenon of modernity. Prior to and during the early phase of Mussolinian Fascism after 1922,Italian conceptualizations of nationality, race, and “Italianness” were highlynebulous, undefined, and abstract. With the benefit of retrospect, the historian isinclined to wonder how what was initially one of Europes most liberal and1 Historian, PhD Fellow, Stanford University, Chairman, European Heritage Library,Director, Institute for Research of Expelled Germans.
    • progressive kingdoms could so rapidly degenerate into such an exclusive,racialized empire based upon blood and soil. This young nation – unified for thefirst time only in 1870 – contained a plethora of divergent loyalties, regionalaffiliations, political aspirations, and interpretations of identity. Consequently, thecountry that the growing Fascist movement encountered understood the meaning ofItalianness in vastly different and conflicting ways, either as being RomanCatholics, Europeans, citizens of the Italian nation, residents of a local province, asnorthern or southern Italians, speakers of the Italian language, or multiplecombinations thereof. By no means was Italian identity uniformly articulated, nordid the pre-Fascist state assert a normative framework of Italian identity thatexcluded distinct minority groups. Post-unification programs of assimilation werecatalyzed by the desire to forge a centralized and unified nation by diminishingsubversive regional affiliations, rather than the aspiration to build a purified orhomogeneous space. Even during the cultural assimilation directives of the late nineteenth andearly twentieth centuries, Italian identity was not determined by blood, but byadopted language and allegiance to the pan-Italian national consciousness.Italianness was not rooted in an essentialist or innate ethos that clearly discernedthose of Italic genetic origin from the Jewish, Slovene, Croat, Albanian, and TirolerGerman communities also populating the Italian national territory. Jews and otherminorities, later to be directly targeted with discriminatory legislation and excludedfrom the classification of pure Italianness, had long supported the unification effortand the young Italian nation since it presented itself as the guarantor ofconstitutional patronage and cooperative cosmopolitan industry.1 AlbanianMuslims and Sephardic Jews exploited the new nations secular character as acounterbalance against longstanding discrimination from conservative clerics, andtherefore merged their existing cultural identities with those of general Italiannationality without impediment from the state. Slovenes and Croats, straddling theYugoslav-Italian border, suffered more direct assimilation measures both beforeand during Fascism due to the state’s suspicion of perfidy and alternative loyaltieson the borderlands. Nonetheless, after their topical assimilation and adoption ofItalian language and consciousness through state schooling, these targetedminorities were equally able to possess multiple identities and were fullyrecognized as constituents of the Italian national community. Their Semitic, Slavic,or Illyrian blood – later the qualifiers for their total exclusion after 1938 – did notseparate them from Italian identity. Their distinct languages, cultures, andhistorical memory were not broadly threatened by the centralizing pre-Fascist state;assimilation efforts only achieved the acceptance of the Italian language andculture alongside the autochthonous traditions of ethnic minorities. Even under state Fascism after 1922, Italian identity was still quite nascent.In contrast to the later phase of Fascist exclusion, when one was only permitted toclaim legitimate Italian identity if one were biologically “Aryan” and “Roman,”Italian national identity in the early phases of Fascism also passively accepted1 Bosworth 2007, 21. 131
    • multiple identities. In contrast to typical presumptions of Fascism and nationalismin twentieth-century Europe, Fascism did not set out to create a strictlyhomogeneous state along chauvinistic, Antisemitic, or racialized parameters likeGermany and Romania. Italian identity did not simply become exclusionary uponthe seizure of power by Mussolinis far-right regime in 1922. Conversely, Fascismtransformed itself and the Italian national consciousness from a collective projectinto an exclusive one in reaction to Italys changing historical experience and theincreasingly belligerent geopolitical position of the Italian Empire. The earlyregime permitted the limited combination of Italian consciousness with otherethnic, linguistic, and religious identities in a collective drive to serve the nationalrenewal under the banner of Fascist populism. Racial delineations were neitherdefined nor influential in ascertaining Italianness. Even among Italys ratherundeveloped eugenics circles, genetic hygiene often did not take race intoconsideration, whilst a few proponents even encouraged racial miscegenation inorder to create a “hybrid vigor” of social creativity.1 Instead, a shared historicalexperience towards the formation of a modern Fascist nation with a highlymobilized and nationalistic community abstractly unified these diverse identitiesunder a collective pan-Italian consciousness. The polar dichotomy between early Italys loose interpretation of Italianidentity and its eventual degeneration into exclusive racialism is equallyperceptible in the writings of Benito Mussolini and other grandees of theincreasingly popular Fascist movement. Mussolini, as the central driving force inthe Fascist regime and the prime executor of its policies, began his career as a non-sectarian revolutionary socialist with a highly ambivalent perspective on Jews,Antisemitism, and race. In his early writings and speeches, Mussolini asserted theFascist mission as a struggle for national renaissance, a reversal of the humiliationof Italys failed irredentist ambitions over the port city of Fiume in 1920 and itsfailed imperial conquest of Ethiopia in 1895-6, and the attainment of economicprosperity via the synthesis of centralized authoritarianism and socializedcorporatism.2 The nation was understood as the spiritual emanation of a highlycultured, industrious, modern society united under one collective ethos of nationalrenewal. As the Fascists perceived the world, Italys ancient Roman andRenaissance glory was merely waiting for a populist movement like Fascism toreawaken its creative radiance. Under this framework of Italian nationality,Italianness was interpreted as a psychic enchantment with Italian national cultureand the collective nationalist mission that transcended markers of biological andracial division. “The Italians,” Mussolini argued in 1928 in the context ofcastigating Nazi chauvinist militarism, “...have never known racial intolerance...,”3and should therefore transcend such lines of exclusion on their path towards1 Mazower 2000, 101.2 Stanley Payne, A History of Fascism, 1914-1945 (Madison, WI: University of WisconsinPress, 1998), 214.3 Benito Mussolini and Richard Washburn Child, My Rise and Fall: Volume 1 (Cambridge,MA: Da Capo Press, 1998), 19.
    • Fascism. As late as 1932, he officiated that Italians and Fascism should be viewedas “not a race, nor a geographically defined region, but a people, historicallyperpetuating itself; a multitude unified by an idea and imbued with the will to live,the will to power, self-consciousness, personality”1 (emphasis added). With the ascension of the Fascist regime, the state acquired new forms ofpower to reshape the very foundations of Italian society, and truly became ahegemonic force. Whereas in the liberal period, political process were especiallydriven by the elite few – the monarch, royal nobility, and elected officials –Fascism presented itself as a populist mass movement that directly involved everymember of the Italian national community. Through the formation of squadristmilitias, local Fascist sports clubs and fraternities, and mass mobilization throughpropaganda and party rallies, the Fascist regime under Mussolini was newly able toinculcate the masses with its changing worldview of Italian identity and Italy’snational mission. Benito Mussolini’s pervasive cult of personality as the prophet ofthe national renewal further allowed his changing interpretations of race andItalianness to become widespread doctrine via the imposition of new legislationand state propaganda. The regime’s intensifying destruction of all alternativeloyalties and the virtual abolition of all competing political factions furtherreinforced the ability of the Duce to dictate and teach their new understandings ofItalian identity to a public that was massively mobilized behind collective Fascistpopulism. With the establishment of the Fascist dictatorship and its increasingcentralization throughout the 1930s, Mussolini, the Fascist leaders, and the Fascistintelligentsia effectively became the hegemonic state itself. Local Fascistgovernors, provincial administrators, university rectors, and squad commandersdelivered the changing beliefs of the state to all corners of the empire. As Fascismtransformed itself into an exclusive racialized framework in response to Italy’sevolving historical conditions, the hegemonic state was therefore able to teach thevery meaning of race and Italianness to the nation. In the early phases of the 1920s, the Fascist state sought to homogenize thenation through collective inclusion and assimilation, rather than through expulsion,murder, or proscription. Although Mussolini frequently used the term “race”(razza), its conceptual meaning was never defined in the early stage of ItalianFascism. He was recorded in private as having responded disparagingly to Germanracialists in several conversations, and insisted that “race...is a feeling and not areality; 95%, a feeling.”2 Mussolinis early primary sources further reveal that hedirectly eschewed state-sponsored racism and racial science, and objurgated theracialist policies of the Third Reich as counterproductive, divisive, fanatical, andimprovident.3 He even often described state racism as “hysterical.” As most racialtheories predominating in Europe classified Germanic peoples as the prime raceand Mediterraneans to be inferior, Mussolini was greatly discouraged from1 World Future Fund, “The Doctrine of Fascism: Benito Mussolini 1932,”http://www.worldfuturefund.org/wffmaster/Reading/Germany/mussolini.htm.2 E. Ludwig, Talks with Mussolini (London: Allen and Unwin, 1932), 75.3 Gregor 2005, 54. 133
    • bringing divisive racial science to the foreground of Fascist policy. He thereforedescribed racism in general as “more or less explicitly [intended] to underline thesuperiority of the German race with respect to all other races – including theItalian.”1 Similarly, Mussolini responded to the growing racialized Antisemitism inEurope in his early journalism by writing in 1920, “Antisemitism is unknown [inItaly] and we believe will never be known.” Interestingly, he continued by adjuringJews to “continue to be smart enough not to encourage Antisemitism in the onlycountry where it has never existed,” implying that Italian culture had no proclivityto Judæophobia unless the Jews themselves inspire it.2 Italian royals and nobilityseldom bothered to hide their disgust for visiting German statesmen, consideringthem to be fanatical and chauvinistic.3 Nearly all of the most prominent Fascistintellectuals (excluding Julius Evola), especially in the early stages of Mussolinisreign, continued to condemn the Germans and their destabilizing approach towardsheterogeneous elements, and advocated Italian cultural chauvinism instead of theethnic victimization of Germany, Hungary, and Romania.4 Even further, Mussoliniprivately considered the mystical and theosophical racialism of Italian radicals likeJulius Evola to be detrimental to national unity.5 Historians do not agree to what extent Mussolini actually believed hispositive rhetoric towards the Jews, or whether it was solely pragmatic. The recentlydiscovered diaries of Claretta Petacci, Mussolini’s long-time mistress, reveal thatthe Duce was far more chauvinistic, racialist, and Antisemitic than previouslyknown. Entries from 1932 to 1938 record private statements by the dictator thatvastly contradict his public depictions of race as being a nonsensical constructionand Antisemitism as being unproductive. It seems that Mussolini long held astrong, yet undefined distaste for Jews as politically unreliable, and long felt abasic chauvinism for the Italian people as naturally superior. Petacci’s diariesrecord him as reflecting, “I have been a racist since 1921…I don’t know how theycan think I’m imitating Hitler.” 6 He even went so far as to exclaim, “thesedisgusting Jews…I must destroy them all!” 7 Despite the severity of such astatement, we must carefully infer several conclusions from the Petacci diaries inthe context of Italy’s evolving history. The diaries date from after 1932, atimeframe when Fascism had noticeably changed from the largely open, socialistic,and collective movement of the 1920s into a bellicose vehicle for ultranationalistic1 Ibid., 214.2 Benito Mussolini and Duilio Susmel, Opera Omnia, 44 Volumes (Florence: LaFenice, 1962), 269-70.3 John Weitz, Hitlers Diplomat: The Life and Times of Joachim von Ribbentrop (NY:Tichnor & Fields, 1992), 166-7.4 Gregor 2005, 56.5 Richard Drake, “Julis Evola, Radical Fascism, and the Lateran Accords,” The CatholicHistorical Review, Vol 74, No. 3 (July, 1988): 414.6 Alessandra Rizzo, “Mistress Diary: Mussolini Was Fierce Anti-Semite, Page 1,” ABCInternational, http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=9097161.7 Alessandra Rizzo, “Mistress Diary: Mussolini Was Fierce Anti-Semite, Page 2,” ABCInternational, http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=9097161&page=2.
    • Italian glory. Mussolini, like the rest of the Italians, changed a great deal over thecourse of the twenty-three years of Fascism. The diaries therefore do not contradictMussolini’s remarkably tolerant statements from his early career in the 1920s, nordo they imply that Fascism was inherently racist from the beginning and merely“hid” its true form until the historical conditions were appropriate to unveil the newracist worldview. Even further, there is no indication whether Mussolini’s earlyprivate racism or Antisemitism was framed on biological grounds or were merelyincendiary statements with his mistress in the context of the supposed internationalJewish conspiracy against Fascism. The diaries do not reveal that Fascism wasracist or exclusionary by design, nor that Mussolini planned to design the newItalian nation along racially homogeneous markers. Mussolini’s policies, as well asFascism itself, did not become strictly chauvinistic or racialized until the Italiansthemselves adapted to new historical conditions and interacted with other peopleson the imperial periphery that they increasingly deemed to be genetically inferior.That Mussolini would, by 1943, actually pursue his earlier calling to destroy all theJews derived not from hidden beliefs he held since the 1920s, but the specifichistorical crises of 1943. In the early phases, Mussolini and prominent Fascist intellectuals likeGiovanni Preziosi and Roberto Farinacci1 understood nation, race (razza), andstock (stirpe) as being a mystical, cultural, and spiritual identity rather than a bio-political categorization.2 Italianità (Italianness) was now defined by language,loyalty, collective nationalism, and culture, rather than blood or any German-styleancestral membership in a master race. This openness was evident in the fact thatmore Jews initially joined the Fascist Party than Italians by proportion to their totalpopulation.3 Even Albanian Muslims were granted full civil rights by the Fascistmovement, were allowed to actively join Fascist organizations, emigrate to Italy,and buy property abroad.4 Libyan Arabs were also given the right to join theFascist activist squads.5 The collective nature of the new Italo-Fascist identity wasfurther evident in the fact that Margherita Sarfatti, Mussolinis longtime mistress,was Jewish, as was Aldo Finzi, Undersecretary of the Interior, and Guido Jung, theMinister of Finance of 1935. Unlike in Germany, in this phase of Fascist historicaldevelopment human worth and membership in the Italian national community werenot determined by biology, but nationalistic loyalty and spiritual connection withthe Fascist mission. The foremost minorities in Italy who suffered direct measures of forcedassimilation and inter-ethnic tension under Fascism were the Croats and especially1 Ibid., 258.2 Ben-Ghiat 2003, 153.3 Stanley Payne, A History of Fascism, 1914-1945 (Madison, WI: University of WisconsinPress, 1998), 240.4 B.J. Fischer, Albania at War 1939-45 (West Lafayette, IN: Purdue University Press,1999), 33-4.5 Roland Sarti, The Axe Within: Italian Fascism in Action (New York: NewViewpoints, 1974), 196. 135
    • the Slovenes on the Yugoslav-Italian borderlands. The region was a source of bitterirredentist competition between Italy and Yugoslavia after World War I, causingintense diplomatic and political conflict over the Italian-majority port cities ofFiume (Rijeka) and Trieste. The sizable Slavic minority, as well as the crucialeconomic importance of the two wealthy trade cities, caused both states to claimthe ethnically mixed borderlands. After obstreperous arguments after World War Iover the political status of the region, an Allied delegation finally agreed to theincorporation of Trieste into Italy by 1921, but incensed Italian and Yugoslavnationalists alike by placing the Italian-majority Fiume under internationaladministration as the Free State of Trieste in 1920. To reify the Italian nationalcharacter of Trieste and deprecate the independence of the Slovene minority, thestate instated programs of linguistic and cultural assimilation far more vigorouslythan its relatively open approach to the rest of Italy. Independent Slovene-languageschools were closed, and irredentist and nationalist organs were shut down. Itbecame compulsory for all Slovenes and Croats to learn Italian and publishdocuments, give sermons, and print newspapers in both Italian and Slaviclanguages.1 Many distinctly Slavic names were forcibly Italianized. In Trieste,some hard-line Italian nationalists and Fascists engaged in inter-ethnic violence andmob attacks on local Slavs, allegedly with marked apathy by the Italian police.Radicals even incinerated the Balkan Hotel, the symbol of Slavic culture and arts inTrieste, thereby demonstrating popular exclusion of Slovenes from the frameworkof Italian national identity.2 In Fiume, not incorporated into Italy before the Fascist period, the situationwas far more belligerent and nationalistic. Italians in the free city irascibly deridedthe Slavic minority as a subversive Fifth Column who stole the Italian majorityfrom their rightful homeland.3 An independent Fascist militia under GabrieledAnnunzio, the “Father of Fascism,” seized control of a politically-undeterminedFiume in 1919, three years before Mussolini assumed power. Installing a Fascistjunta, d’Annunzio instated more pervasive measures of assimilation than occurredin Trieste, making Slovenian illegal in public and requiring Italian translationsalongside all church sermons and newspaper publications.4 Signor Gayda, asignificant commentator during this period, noted a pervasive “violent anti-Italianfeeling” among the embittered Slavic minority.5 A foreign traveler described asordid “atmosphere of war” in the borderlands as a result of these tensions overassimilation.6 D’Annunzio viewed the “return” of Fiume as the “city of the1 Jan Morris, Trieste and the Meaning of Nowhere (Cambridge, MA: Da Capo Press,2002), 115.2 Ibid.3 Ibid., 157.4 Glenda Sluga, The Problem of Trieste and the Italo-Yugoslav Border: Difference,Identity, and Sovereignty in Twentieth-Century Europe (Albany, NY: SUNY Press, 2001),47.5 Eliakim Littel, The Living Age (Littell, Son and Co., 1915), 776.6 Sluga 2001, 50.
    • Holocaust,” a sacrifice of spiritual fire that would incinerate the deadwood of theoutmoded Italian reactionaries and set the country on a course of national rebirth.1Many contemporary and Fascist scholars saw the seizure of Fiume as the genesis ofFascism in general because of its association with Italian nationalism andmilitarism.2 Ultimately, the Fascist junta in Fiume was destroyed by the pre-FascistItalian army, and Fiume was placed into international trusteeship. Despite the measures of assimilation towards the borderland Slavs in pre-and early Fascist Italy, it must be emphasized that the motivations revolved aroundpolitical and nationalistic factors, rather than exclusionary biological markers.Whereas Jews and Albanians in Italy proper enjoyed largely open membership inthe Fascist collective with little impediment by the state, the Slovenes and Croatsoccupied regions of bitter geopolitical tension. The potentially alternate loyalties ofthe Slavs undermined the primacy of the Fascist movement and its cardinalimperative of nationalistic commitment to the state. The uncertain legal status ofthe region encouraged the regime to ensure the undeniably Italian nationalcharacter of the borderlands through direct assimilation measures. During earlyFascism, the state only disrupted the distinct identities of those minorities itdeemed to be a geopolitical or ideological threat. It did not universally excludeSlovenes and Croats from the framework of Italian identity along lines of racial orgenetic difference. Rather, there were to be absolutely no alternate loyalties than toRome and Mussolini. To be Italian was to serve the state and obey the Duce as itsconductor. This was exemplified by Mussolini’s demand as early as 1922 that allFreemasons lodges be closed with the allegation of their service to non-Fascistauthorities.3 To the same end, the state increasingly moved against Zionistorganizations and Jewish yeshiva organizations. Here, too, the motivations forforced assimilation and the abolition of alternate allegiances were strictly political,rather than deriving from racialized motivations of exclusion that inspiredHungary, Austria, Romania, Poland, and Germany.4 The Fascist assimilationprograms revolved around cementing Italian language and national loyalty amongthe “suspicious” borderland minorities, rather than erasing their distinct identities,physical presence, or historical memory altogether. So long as they learned Italianand demonstrated their complete obeisance to the collective Fascist movement,Italianness was still relatively open to the multiple identities of Italy’s ethnicminorities. A number of significant factors contributed to the multi-ethnic character ofearly Fascist identity and encouraged the new hegemonic dictatorship to presentItalianness under relatively open parameters. The evolution of Italian self-understanding must be observed in relation to Italys distinct historical anddemographic context. One must not presume that the establishment of a hyper-1 Misha Glenny, The Balkans (New York: Penguin Group, 1999), 375.2 Ibid., 376.3 Jasper Godwin Ridley, The Freemasons: A History of the Worlds Most Powerful SecretSociety (New York: Arcade Publishers, 2001), 236.4 Gregor 2005, 258. 137
    • nationalist or Fascist state had any automatic relation to racialism or Antisemitism.Italy was not teleologically ordained to develop an identity defined along exclusivebiological or racial lines of discrimination. Italy lacked Germanys ethnic andlinguistic homogeneity, its relatively more centralized national character, and itswidespread incendiary racialism and pan-Germanism among intellectuals that hadaccelerated Germanys path towards extreme nationalist chauvinism. Italian literatihad long perceived Italy as culturally or even genetically divided between a moredolicocephalic (or Germanic) north and a more Mediterranean south. Thisobstructed the articulation of a unified, universal Italianness with thepresupposition of racial homogeneity.1 Hitler himself lionized the Tirol Germansand the “Lombard north,” and considered the southern Italians so racially worthlessthat he hoped Mussolini would have let the “Reds” exterminate them for Italysown good.2 Mussolini himself reflected this public concern and guided his Fascistmovement accordingly, and even occasionally argued that southern Neopolitanswere culturally inferior and northern Lombards and Romagnoles were naturallygifted.3 It was difficult to create a new Italian identity of a pure Italian race with somany regional and cultural divisions. Further, as analyzed above, most dominantracial science classified Alpine and Mediterranean stock to be biologically inferiorto the Germanic/Scandinavian peoples. The Mediterranean groups were alsoderided by intellectual circles in the Germanic world as being racially muddled andmiscegerated beyond reproach. These factors further discouraged the new Fasciststate from imposing a racialized doctrine of Italian superiority. In the beginning,Mussolinis platform easily deflected this by claiming “of course, there are no pureraces left...successful crossings have often promoted the energy and beauty of anation...Nothing will ever make me believe that biologically pure races can beshown to exist today. No such doctrine will ever find wide acceptance here inItaly...”4 Mussolini again concluded firmly that Italo-Latin culture – not Italianblood – was superior, and that moral and civilized worth can be cultivated throughFascist discipline, rather than being naturally bound to the blood.5 That Italy andMussolini would make such a volte face and soon publicly insist on Italians Aryanracial purity is shocking to the retrospective historian. Another major cause for the open character of Fascist identity was the factthat Italy had a small, highly integrated Jewish minority of only less than 50,0006that was not widely perceived as the source of Italys calamities during and after1 Bosworth 2007, 243-4.2 Hugh Trevor-Roper, Hitlers Table Talk, 1941-44 (New York: Enigma Books, 2007),266-9.3 Bosworth 2007, 419.4 Frank M. Snowden, “Race Propaganda in Italy.” Phylon (1940-1956), Vol. 1, No.2 (2nd Quarter, 1940): 104.5 Esmonde Robertson, “Race as a Factor in Mussolinis Policy in Africa andEurope,” Journal of Contemporary History, Vol. 23, No. 1 (January, 1988): 38.6 Alexandra Rizzo, “Mistress Diary: Mussolini Was Fierce Anti-Semite, Page 2,”ABC International, http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=9097161&page=2.
    • World War I, as was the case in a far more devastated Germany. Italians were lessinclined to point the fingers of proscription on the Jewish minority than theGermans, where Jews were already an issue of social tension. Italy lacked thereligious fanaticism and racialist-romantic extremity sweeping Romania, and therampant irredentism and internal revolution enveloping Hungary and Austria.Additionally, Italy before World War II did not suffer from the prolific Marxist andanarchistic movements that were perceived in Germany and Hungary to be a sourceof internal schism orchestrated by an alien racial minority of Ashkenazim Jews.Responding to this common concern in both Italy and the rest of Europe of asubversive conspiracy by a Judæo-Bolshevik movement, Mussolini insisted earlyon that internal revolutionary movements were by no means a strictly Jewishproject. He therefore concluded that Jews should not be equated with criminalperfidy or excluded from the Italian identity. Instead, he excoriated Zionism for itsalternative loyalties rather than its ethnic connotations.1 All of these salient factorsdiscouraged early Italian Fascism – believing itself to be the bulwark of thecollective Italian renewal – from strictly excluding or targeting those with multipleidentities. As a result, Italian identity was to be invented and cultivated by the earlyFascist state under a vastly different framework. Gradually, as Italys historicalexperience evolved, the increasingly nationalistic Fascist worldview would grow tobe far more exclusive and radicalized. As the Fascist state began to reconfigure every aspect of Italian societytowards authoritarian streamlining and the regeneration of Italian glory throughoutthe 1930s, Benito Mussolini cultivated an increasingly chauvinistic state doctrinethat he and Fascist intellectuals loosely coined Romanità (“Romanness”). Thisideology laid the foundations for the exclusionary framework of Italianness thatwould dominate towards the end of Fascism. The markers of Italianness wereshifting, framed and taught to the phlegmatic Italian public by the increasinglyhegemonic regime. Through the maelstrom of party parades and nationalisticpropaganda, the Italian nation was inculcated with a newly-invented identity, aproduct of the modern state. With growing intensity, Italianness was less definedby a shared residence in the Kingdom of Italy, and more a spiritual membership inan esoteric, uniquely creative Roman heritage with an innate proclivity forcivilization building. Ancient Rome provided Mussolini with the roots of a newly-defined national identity.2 Through strict adherence to the collective mission ofFascismo (Fascism, or “bundle”), the previously effete and humiliated Italiannation could reawaken its majestic Roman inheritance. The Fascist civic religionwould repair the effeminate and weak democratic state and liberate Italians fromslavery to the universalist Vatican. Fascism set out to return Italy to the supposedRoman masculinity and creative strength necessary for an aggressive high modernstate. As Mussolini presented it, these Augustan and Caesarian roots equipped theself-strengthening Fascist regime with a raison detre for expansionism, order,1 Mussolini 1962, 269-70.2 Philip V. Cannistraro, “Mussolinis Cultural Revolution: Fascist or Nationalist?” Journalof Contemporary History, Vol. 7, No. 3/4 (July-October, 1972): 126. 139
    • modernizing development, and sovereignty in the face of the predatory Alliedgovernments and the impending threat of subversive revolt. Mussolini extolled the Fascist revolution as a resurrection, describing it ina speech in 1941 as “not only a victory of a war...it was a victory for the wholeItalian race. After a thousand years we, awakened, were again giving a tangibleproof of our moral and spiritual valour. We were living again on warlike traditions.Our love of country had bloomed again. We felt our formidable weight in thefuture of a new Europe.”1 At this phase, despite the casual use of the term “race”(razza), it was not defined whether this common expression referred to innatebiological characteristics or national descent. The growing pan-Romanconsciousness still did not derive from divisive identity markers of race, genetics,or physiognomy. So long as they assimilated and swore obeisance to the Fasciststate and Mussolini as its Duce, Fascismo and enchantment with Romanità werestill open to Jews, Albanians, Slovenes, and other multiple identities on the spatialperiphery. Although this new self-understanding of Romanità clearly espousedchauvinism, the reasons revolved around the belief in the cultural superiority ofMediterranean, Roman, Renaissance, and Latin civilization, rather than a notion ofItalian, Aryan, or Alpine racial superiority. Only as the Italian historical experiencebegan its large-scale interaction with non-Italian racial identities in its expandingempire would Italianness reach its most exclusive fruition. This changingframework of identity markers was detected by German Propaganda MinisterJoseph Goebbels, who derided Italian Fascism for its lionization of the state ratherthan the blood, writing “one might almost say that [Italian] fascism has reactedupon the creative life of the Italian people somewhat like sterilization. It is, afterall, nothing like National Socialism. While the latter goes deep to the roots, fascismis only a superficial thing...”2 (emphasis added). As the hegemonic state increasingly cemented itself into daily lifethroughout the 1930s, the new worldview of Italianness became more clearlydefined. Through an apocryphal synthesis of Romanità, Italianità, and Fascismo, anew normative Italian identity was invented and dictated to the public. Italiannesswas not an essential or innate modus of self-understanding, but a product of themodern state. Fascism reinterpreted history itself for the supposedly reborn Neo-Roman imagined community, depicting the young nation of Italy as the successorof ancient Rome.3 Mussolini reified Italianness as a collective family – a Romanpatria – with Mussolini as the father and teacher and the people as sons anddaughters working together for collective renewal. He drew a parallel to Italians’Roman “predecessors” and their bond between emperor and citizenry.4 Sardinian1 Mussolini 1998, 55.2 Joseph Goebbels, The Goebbels Diaries (Garden City, NY: Country Life Press, 1948),71.3 Cannistraro 1972, 126.4 Simonetta Falasca-Zamponi, Fascist Spectacle: The Aesthetics of Power in MussolinisItaly (Berkeley, CA: University of California Press, 2000), 24.
    • intellectual and Fascist sychophant Edgardo Sulis described il Duce as the “bearerof a new civilisation” and an immaculate model for Italians to emulate daily anew,a guide for all on how to attain the victory of the Fascist mission for a rebornRome.1 Viewing the people as a “malleable clay” (in Mussolinis own words),2 anew identity had to be concocted by the state for a new civilization and taught tothem. As Romanità asserted, to be Italian was to be a part of a teleological, linearheritage that encompassed the luminous state-building of the Roman Empire, themaritime prosperity of Venice and the city-states, the creativity of the Renaissance,and the inexhaustible struggle for freedom and modernity by the new Fascistcollective. The word “Fascism” itself derived from the Latin fasces, referring to thebundle of rods coupled with an ax that was hoisted by imperial Roman militaristlictors. This symbology exemplified the Fascist states desire to forge a newimagined community of Italo-Romans who only needed the guidance of Fascism tobe “reawakened” to their supposedly eclipsed natural identity. The state and itsintelligentsia then invented a pantheon of “Italian” heroes to verify the glory ofItalian identity, one that included historical figures who preceded the founding ofItaly altogether. Men like Julius Caesar, Octavian Augustus, Dante Alighieri,Leonardo Da Vinci, Niccolò Machiavelli, King Vittorio Emmanuel III, and ofcourse Benito Mussolini were all portrayed by the state and its intellectuals asproof that the Italo-Roman state had a right to exist. Because of this vivid heritage,it also possessed the duty to re-establish its primacy through militarism, empire,and nationalism. One propaganda poster used especially in 1937 and 1938portrayed a line of teleological succession for the Fascist nation stretching overthousands of years, with the faces of Julius Caesar, King Emmanuel III, andMussolini all in alignment proudly facing toward the Neo-Roman peoples radiantfuture. Just as the Germans invoked their analogous salute to announce theresurrection of Otto the Greats First Reich of the eleventh century, so too theItalian Fascists adopted the Roman salute to signify the rebirth of the eclipsedRoman nation. The invented nature of this teleological destiny of the Italianimagined community was most evident in Mussolinis claim that the nation of Italy,founded firstly in 1870, had essentialist “natural borders which Dante hadprophesied and defined in the fourteenth century.”3 The Florentine identity towhich Dante belonged, literally overnight, became consciously Italian, an eternalbulwark of the illusory dream for a reborn Italian nation. Even aspects of the Italian language that were abstractly associated withforeign identities were purified by state orchestration and the influence of the highmodern intelligentsia. The names of cigarette brands, food products, clothing, streetsigns, and buildings were “Italianized” in the fashion that the hegemonic stateconsidered to qualify for the invented Italian identity. The overwhelmingly Germanprovince of South Tirol, seized from Austria after World War I, was forcibly1 Bosworth 2007, 422.2 Michael Burleigh, The Third Reich: A New History (Hill and Wang, 2001), 268.3 Mussolini 1998, 55. 141
    • renamed to the Italian “Alto Adige,” and all references to German influence wereobfuscated.1 It was argued by Fascist intellectuals that “the 200,000 Germans whoare polluting South Tirol must shoulder the biblical blame for the sins of theirfathers [during World War I],”2 and therefore all remnants of alternative loyalty onItalian national space had to be Italianized. Similarly, after returning the Italian-majority port cities of Fiume and Trieste on the border of Yugoslavia, Italian stateirredentism erased all reference to the Croat name Rijeka for Fiume and theSlovene Trst for Trieste.3 The Fascist concept of the nation gradually became muchmore exclusive, as the state and its nationalists perceived that all territory of thesupposed Italian national homeland must be kept purely within the Italian culturalorbit. To the same end, Fascist academics, rectors, and education administratorseven rewrote the Italian language overnight, “Italianizing” those words,expressions, and grammars deemed to be polluted by foreign etymologicalinfluences.4 The Fascist state even reformed the face of Italian artwork in order tofully cultivate the Romanità identity that it sought to reawaken. The regime purgedforeign and “decadent” influences on Italian sculptures and paintings and replacedthem with nationalistic, heroic, and romantic art that brought the glory of theRoman past to the present Fascist order.5 Due to their volatile geopolitical position, the borderland Slavic minoritiesin Trieste and Fiume endured disproportionate chauvinism from the newlyRomanized Fascist state compared with other minorities. As under the pre-Fascistperiod, Mussolini was concerned with the perpetual disloyalty and uncertainnationality of the Slovenes. This tension was exacerbated by the partisan activitiesof several resistance groups disgruntled by the assimilation programs. Cross-borderterrorism and the dissemination of subversive pamphlets by Communists and theirredentist group TIGR (Trieste-Istria-Gorizia-Rijeka) stimulated a firm responseby the hegemonic regime. With his increasingly chauvinistic vocabulary, Mussoliniordered Fascist administrators on the borderlands to fully bring the Slavs “into theItalian cultural patrimony,” and to ensure that they were introduced “into thesphere of an Italian aesthetic sensibility.” He framed this assimilation as an effortto “penetrate the soul, the life, the history, of various Slav races.”6 The concept ofracial distinction was gradually entering general Fascist grammar, albeit stillundeveloped and undefined. This phase of state assimilation in the borderlands wasnoticeably more pervasive than under early Fascism and the liberal period. Ratherthan merely cultivating the Italian language, Italo-Roman culture and completeadherence to the Neo-Roman mission were the new Leitmotif.7 Now, the peripheral1 Bosworth 2007, 245.2 Rolf Steininger, South Tyrol: A Minority Conflict of the Twentieth Century(Edison, NJ: Transaction Publications, 2003), 51.3 Misha Glenny, The Balkans (New York: Penguin Group, 1999), 376-7.4 Falasca-Zamponi 2000, 106.5 Payne 1998, 222.6 Sluga 2001, 53.7 Ibid., 47.
    • minorities needed to be taught civilità by the chauvinistic state and certify theirabandonment of their independent Slavic past. Mussolini pressured this process ofacculturation based upon the fact that Yugoslavia, by not directly assimilating itsregional identities, was rapidly falling into decay.1 The state leadershipincreasingly applied this logic to the Italian nation in general: those of Jewish,Slavic, or Albanian blood can still enjoy active membership in the Italo-Romannation, but they must increasingly abandon all traces of alternative commitmentsand nationalities, lest Italy incur decline. As part of the project to construct a more centralized Fascist-Romandomain, Mussolini acted as what Catholic historian Richard Drake called “a powerbroker...between the Fascist party and the Monarchy, the Army, and the Church.”2Il Duce even reinvented the role of Catholicism for the new Roman identity. Theuniversalism and alternate loyalties of the Vatican were reprehensible for thetotalitarian hegemonic state. It deemed traditional Catholicism effeminate andweak, a source of Italys habitual inferiority complex as Europes only failedcolonial power. Unable to purge the new imagined community of its strongCatholic roots, the state under the new Caesar instructed the newly-inventedRoman patria to revere traditionalism and conservatism in general. Mussolinishistoriography argued that Christendom only became universalized upon becomingRomanized.3 Therefore, the new identity must focus not on outmoded Christianlore or the outside influences of papal infallibility, but on what the state consideredto be the traditional heritage and family values of the Italo-Roman people. Despite this strengthening cultivation of a new identity that wasemphatically Italian, its framework still remained relatively open to the multipleidentities of diverse races and religions throughout the 1920s and early 1930s solong as they outwardly assimilated. State chauvinism still revolved around thesuperiority of Roman civilization and Italian culture, rather than biology at thisphase. Upon topical assimilation, Slovenes, Albanians, and Jews were able toconsider themselves Italian and participate in the Fascist collective. But with theforging of a far larger empire in 1936, Italys historical and imperial constitutionchanged dramatically. Increasingly, the markers of Italian identity become moreand more exclusive to the traits of native Italian culture in contrast to those of otheridentities. Imperialism and modernization forced Italians to question how theyunderstood themselves. The state chauvinism that insisted that the Italo-Romanswere naturally superior was gradually taken quite literally, especially when Italybegan to exert its full hegemonic rule over “foreign” identities that it soonclassified to be categorically inferior. Rapidly, Italians and Fascist intellectualsturned the lens of racial distinction on themselves and concluded to be of a higherbiological order of Roman civilization.1 Ibid., 50.2 Richard Drake, “Julis Evola, Radical Fascism, and the Lateran Accords,” The CatholicHistorical Review, Vol 74, No. 3 (July, 1988): 404.3 Payne 1998, 216. 143
    • Before the ascension of the Fascist state in 1922, Italy was among theweakest and least developed of the European imperial actors. Fully subjugatingonly the coastal peripheries of Italian Somaliland (since 1880), Libya (1912), andEritrea (1886), Italys will to power and modernization was unimpressive.Humiliatingly, Europes perception that Italy was an agrarian, backward, andunderdeveloped “empire” was verified by the fact that Italy was among the onlyimperial powers to ever fail to colonize a nation with its defeat by “inferior” blackAfricans in the Italo-Ethiopian War of 1885-6. Although Italy was legally incontrol of Libya, Eritrea, and central Somalia before Mussolinis ascent, theirauthority was only partial and very little settlement by Italians occurred. As aresult, pre-Fascist Italian society was less exposed to the non-Italian, non-Europoidpeoples (especially black Africans) that are typically derided in Europe as inferiordocile bodies waiting to be taught civilization. Further, barely in control of the fewcolonies it de jure possessed, the pre-Fascist Italian state could hardly claim to be abeneficent beacon of higher civilization to the supposedly barbaric peoples of theuncharted world. These factors further discouraged the Italian worldview and self-understanding at the turn of the century from defining Italianness along markers ofbiology, racial stratification, or even the inequality of civilizations. After the Fascist order had firmly entrenched its spiritual ethos ofmilitarism, ultra-nationalism, expansionism, and the reborn glory of the lostRomanità by the mid-1930s, Fascist intellectuals increasingly viewed the quest forempire to be a natural process towards Neo-Roman modernization and nationalrenaissance. Since Fascist Italy identified itself as a mere extension of the oldRoman Empire, Mussolini was automatically endowed with a casus belli tosubjugate and rule the entire Mediterranean or the ancient Roman Mare Nostrum(Our Sea).1 He also insisted that the Balkans were irrevocably Italian in character,identity, and territory.2 In this, the modern state has not only reinvented history butalso geography by abstractly categorizing the world into romanticized historicalspheres. Since ancient Rome and its consciousness of Romanità broughtcivilization and economic, political, and cultural modernization to the imperialperiphery, it was presumed that the new subjugated colonies would benefit fromRoman “conquest” just as their ancestors had. Fascist intellectuals, particularlyDino Grandi, described the Italian expansion into Africa as its natural “mission tocivilize the black continent.”3 The civilizing identity marker of Fascismo wastherefore perceived as a means to lift less civilized peoples towards modernity. Inreaction to these changing historical processes, the high modern state reframed itsconceptualization of Italianness and its relation with the world accordingly. As itwas taught to its people by the hegemonic state, Italianness was now quite literallysynonymous with Romanness. To be Italian was to be a locus of globaldevelopment and civilization, a beneficent agent of modernity and national1 Glenny 1999, 418.2 Ibid.3 Heather Hyde Minor, “Mapping Mussolini: Ritual and Cartography in Public Art duringthe Second Roman Empire,” Imago Mundi, Vol. 51 (1999): 149.
    • renewal. Their imagined community was no longer merely Italian, but Roman. Byforging a massive Neo-Roman Empire, reversing the humiliation in Ethiopia, andmasculinizing the effeminate liberal state, the Italian identity was now seizing itsteleological place in the sun and attaining the destined rebirth of the Augustanempire. Mussolini himself directly paralleled the 1922 Fascist Revolution with therevolution that converted a weakened Roman Republic into a Caesarian empire.1The belief in the flourish that Fascism would bring to the world was enumerated byMussolinis plans to establish a “Fascist International” to counter the CommunistInternational, with himself as its metaphorical Caesar and Italy as the transmitter ofthis global modernizing innovation.2 This strengthening emphasis on a greaterRoman imperial civilization paved the way for the nation to increasingly drawconclusions about the superiority and inferiority of cultures – and now races –under the influence of a higher Italian civilization. On a larger historiographical and global level, we can infer severalconclusions about the nature of the high modern nationalist state and its effects onidentity formation. In Italys case, to be modern and developed meant to be highlycentralized, collective, extremely aggressive, and above all a chauvinistic force thatsaw itself as a fountainhead of both national and global improvement. Although notall nationalist or modern nations were naturally on a collision course with racialismor genocide, all high modern far-right states interpreted the world in terms of achauvinistic hierarchy of civilizations that instructed their political behavior.Because of its self-identification as a superior force of civilization and higheressential worth, the modern state assumed the right to overrun those identities itperceived to be inferior. Paradoxically perhaps, as the hegemonic modern stateworked to solidify its modernity, it justified its right to exist from a completelyskewed understanding of a lapsed glory from a historical past. Only by lookingback to the vivid, imagined Roman past could Italians move forward. Above all,the new historical exposure to imperial expansionism, hyper-nationalism, and other“un-modern” identities provided the national identity with new markers of contrastand scientific categorization.3 As the nations historical experience and interactionwith other identities evolved, the state apparatus reconfigured its imagination ofitself in contrast with other identities with whom it interacted. Given these evolvinghistorical processes, the hegemonic modern state now found new vocabulary bywhich to teach and dictate the new framework of “Italianness” to the public. Asthis phenomenon exemplifies, the self-understanding of imagined communities isnot innate or essentialist, but invented by the state and the intelligentsia whichdefines and explains these new perceptions of the world around them. In Fascist Italys historical project to germinate the higher civilization ofimperial Romanness, the first victim was the Kingdom of Ethiopia, conquered withgreat fanfare, illegal mustard gas, and scorched earth tactics by the end of 1936.German Minister of Armaments Albert Speer described the increasing Italian1 Payne 1998, 217.2 Burleigh 2001, 423.3 Bosworth 2007, 414. 145
    • chauvinism bluntly, writing in his diaries that “the Negus [Emperor Haile Salassie]fled and a new Roman Empire was proclaimed.”1 Hundreds of thousands ofEthiopians were killed in the Italian invasion, and equally as many thereafter inconcentration camps and armed reprisals for the deaths of Italian occupyingsoldiers. Fascist squadrists – believing themselves to be the agents of a Romanmodernity in a wild African land – killed over a thousand civilians in one instanceafter the victory, including several hundred Orthodox monks.2 In response tocondemnation from the United States and England, Italian Foreign MinisterGaleazzo Ciano reported boldly to the League of Nations that the Roman conquestand the illegal use of poison gas was merely a “sacred mission of civilization,” andthat Italians “consider it an honor to inform the League of the progress achieved inits works of civilizing Ethiopia.”3 Mussolini responded to the question of Italiansviolence with little concern, noting in a speech of 1941 that “this [brutality]happens in all wars, in all times. Think of the Punic Wars when the Battle ofCannae threatened to crush Rome. But at Zama, Rome destroyed Carthage andwiped it out from geography and history forever. Our capacity to recuperate inmoral and material fields is really formidable and constitutes one of the peculiarcharacteristics of our race.”4 Drawing from their imagined continuation of ancientRome, the Fascists were willing to inflict such brutality as a means to an end toreach their historically-ordained national mission, as it was now part of theirimagined identity as framed by the state. This marks the prime turning point thatthe previously nascent word “race” increasingly dominates Mussolinis vocabularyfor understanding the Italians and the world around them. Roman civilization then proceeded to subjugate the entirety of the oldRoman province of Cyrenaica (now called Libya) by 1940. The whole of ItalianSomaliland was then colonized, and even expanded into British Somaliland by1940. Albania and Dalmatia – long under quasi-protectorate status since 1928 –were fully annexed by 1939. During World War II, Slovenia and western Greecewere incorporated into the Neo-Roman imperial periphery by 1941. It was saidamong Italian war hawks that Greece was “ready to drop into Mussolinis hand likea ripe fruit,” a victim of the Italian destiny.5 Dismissing the Leagues fears of yetanother expansionist far-right regime, Italian government documents insteadportrayed Neo-Roman rule as the key to the development of these inferior peoples.They noted that in 1935, Italy devoted 33.89% of its exports to develop the colonial1 Albert Speer, Inside the Third Reich: Memoirs (New York: Simon and Schuster,1997), 84.2 Mark Mazower, Dark Continent: Europes Twentieth Century (New York: VintageBooks, 2000), 72.3 Mazower 2002, 72.4 Historical Speeches, “Benito Mussolini – Speech of February 23, 1941,” Word Press,http://greatspeeches.wordpress.com/2008/09/20/benito-mussolini-speech-of-february-23-1941/5 Mario Cervi, The Hollow Legions: Mussolinis Blunder in Greece, 1940-1941 (NewYork: Doubleday, 1972), 7.
    • markets. By the end of 1936, that number had risen to 45%. Whereas the pre-Fascist liberal regime only spent 248 million lira on its smaller colonies, Fascismwas devoting over 2.5 billion lira by 1937 in its supposedly beneficent civilizingmission.1 Through the militarism and nationalism of Roman Fascismo, as it wasframed by the state, the Roman Empire had been undeniably reborn. The true gloryof Italianness and Romanità were now re-established in the hearts of the Italiancommunity. The Fascist state had reclaimed what was considered to be itsteleological property as the ancient Roman Mediterranean. Mussolinis hegemonicstate reinforced this new framework of the Italian collective mission by the use ofpropaganda and cartography. Most blatantly, Mussolini ordered the display of hugemaps of Roman imperial expansionism on the main path towards the ancientRoman Coliseum at the same time that he was expanding into Africa and theBalkans.2 Through the mediums of nationalism, artwork, and propaganda, thehegemonic state has again taught the nation how to understand itself and its roleunder the sun. To prove that Italian identity was truly Roman, Mussolini proudlyreflected in a speech that “the Italian people have [re]created the [Roman] Empirewith their blood, will make it fertile with their labour...In this certain hope...afterfifteen centuries, the re-appearance of the empire on the predestined hills ofRome!”3 (emphasis added). An imagined history was being inculcated and dictatedto the public for a newly imagined community.BibliographyPrimary SourcesAlmirante, G. “Roma antica e I giudei.” La Difesa della Razza, September 5, 1938.Ciano, Galeazzo. The Ciano Diaries, 1937-1943. New York: Doubleday, 1946.Dianelli, G. “Materie prime e guerra.” Italia e Civilità, January 14, 1944.Dickinson College. “Manifesto of Race Scientists.” http://users.dickinson.edu/~rhyne/232/Nine/RacistScientists.html (accessedMarch 19, 2010).Goebbels, Joseph. The Goebbels Diaries. Trans. by Lochner. Garden City, NY: Country Life Press, 1948.Historical Speeches. “Benito Mussolini – Speech of February 23, 1941.” WordPress. http://greatspeeches.wordpress.com/2008/09/20/benito-mussolini-speech-of-february-23-1941/ (accessed March 19, 2010).Historical Speeches. “Speech to the Chamber of Fasci and Corporations –December 2, 1942.” Word Press. http://greatspeeches.wordpress.com/2008/09/20/speech-to-the-chamber-of-fasci- and-corporations-december-2-1942 (accessed March 19,2010).1 Alexander De Grand, “Mussolinis Follies: Fascism in Its Imperial and Racist Phase,1935-1940,” Contemporary European History, Vol. 13, No. 2 (May, 2004): 133.2 Hyde Minor 1999, 154.3 Ibid. 147
    • Ibiblio. "Speech Delivered by Premier Mussolini - February 23, 1941." http://www.ibiblio.org/pha/policy/1941/410223a.html (accessed April 24,2010).I documenti diplomatici italiani: Eighth Series, IX. Ciano to all representatives.Rome, Italy: Libreria della Stato, 1952-53.I documenti diplomatici italiani: Seventh Series, XI, 205. Mussolini il Duce: I Glianni del consenso 1929-1936. Turin, Italy: Libreria della Stato, 1974.“Leading articles.” Critica Fascista, August 15, August 16, September 1, 1938.“Leading articles.” La Vetta dItalia, May 14, 1922.Meštrović, Ivan. Uspomene na političke ljude I događaje. Buenos Aires: Hrvatskerevije, 1961.Mussolini, Benito and Duilio Susmel, Edoardo, eds. Opera Omnia, 44 Volumes. Florence: La Fenice, 1962.Mussolini, Benito, Richard Washburn Child, Max Ascoli, and Richard Lamb. MyRise and Fall: Volume 1. Cambridge, MA: Da Capo Press, 1998.Rizzo, Alessandra. “Mistress Diary: Mussolini Was Fierce Anti-Semite, Page 1.”ABC International. http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=9097161 (accessedMarch 19, 2010).Rizzo, Alessandra. “Mistress Diary: Mussolini Was Fierce Anti-Semite, Page 2.”ABC International. http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=9097161&page=2 (accessed March 19, 2010).Salis, Sertoli. “Sulla sudditanza dellAOI.” Rivista delle Colonie, October 10, 1936.Speer, Albert. Inside the Third Reich: Memoirs. New York: Simon and Schuster,1997.World Future Fund. “The Doctrine of Fascism. Benito Mussolini 1932.” http://www.worldfuturefund.org/wffmaster/Reading/Germany/mussolini.htm (accessed March 19, 2010).Secondary SourcesApih, E. Italia Fascismo e Antifascismo nella Venezia Giulia (1918-1943). Bari:Laterza, 1966.Ben-Ghiat, Ruth. Fascist Modernities: Italy, 1922-1945. Berkeley, CA: Universityof California Press, 2004.Bernardini, G. “The Origins and development of racial Antisemitism in FascistItaly.” Journal of Modern History, No. 49 (September 1977): 431-455.Bosworth, R. J. B. Mussolinis Italy: Life Under the Fascist Dictatorship 1915-1945. New York: Penguin Group, 2007.Burleigh, Michael. The Third Reich: A New History. Hill and Wang, 2001.Cannistraro, Philip V. “Mussolinis Cultural Revolution: Fascist or Nationalist?”Journal of Contemporary History, Vol. 7, No. 3/4 (July-October, 1972): 115-139.Cervi, Mario. The Hollow Legions: Mussolinis Blunder in Greece, 1940-1941. New York: Doubleday, 1972.
    • De Grand, Alexander. “Mussolinis Follies: Fascism in Its Imperial and RacistPhase, 1935-1940.” Contemporary European History, Vol. 13, No. 2 (May,2004): 127-147 .Del Boca, Angelo. Gli Italiani in Africa: Tripoli bel suol damoei 1860-1922. Bari:Laterza, 1986.Drake, Richard. “Julis Evola, Radical Fascism, and the Lateran Accords.” TheCatholic Historical Review, Vol 74, No. 3 (July, 1988): 403-419.Falasca-Zamponi, Simonetta. Fascist Spectacle: The Aesthetics of Power inMussolinis Italy. Berkeley, CA: University of California Press, 2000.Fischer, B.J. Albania at War 1939-45. West Lafayette, IN: Purdue UniversityPress, 1999.Gillette, Aaron. Racial Theories in Fascist Italy. Florence, KY: Routledge, 2002.Glenny, Misha. The Balkans. New York: Penguin Group, 1999.Gregor, Anthony James. Mussolinis Intellectuals: Fascist Social and PoliticalThought. Princeton, NJ: Princeton University Press, 2005.Gregor, Anthony James. The Search for Neofascism, New York, CambridgeUniversity Press, 2006.Hametz, Maura. Making Trieste Italian, 1918-1954. Suffolk, UK: Boydell Press,2005.Hyde Minor, Heather. “Mapping Mussolini: Ritual and Cartography in Public Artduring the Second Roman Empire.” Imago Mundi, Vol. 51 (1999): 147-162.Johnson, Paul. A History of the Jews. New York: Harper Collins, 1988.Knight, Patricia. Mussolini and Fascism. Florence, KY: Routledge, 2003.Littel, Eliakim and Littell, Robert S. The Living Age. Littell, Son and Co., 1915.Ludwig, E. Talks with Mussolini. London: Allen and Unwin, 1932.Mazower, Mark. Dark Continent: Europes Twentieth Century. New York: VintageBooks, 2000.Michaelis, Meir. Mussolini and the Jews: German-Italian Relations and the JewishQuestion in Italy, 1922-1945. Gloucestershire, UK: Clarendon Press, 1978.Michaelis, Meir. “The Duce and the Jews: An Assessment of the Literature onItalian Jewry under Fascism (1922-1945)." Yad Vashem Studies, No. 11(1976): 7-32.Morris, Jan. Trieste and the Meaning of Nowhere. Cambridge, MA: Da Capo Press,2002.Mussolini, Romano. My Father, il Duce: A Memoir by Mussolinis Son. Carlsbad,CA: Kales Press, 2006.Pagliano, C. “Scienza e stirpe: eugenica in Italia (1912-1939).” Passato e Presente(1984): 61-97.Payne, Stanley. A History of Fascism, 1914-1945. Madison, WI: University ofWisconsin Press, 1998.Ridley, Jasper Godwin. The Freemasons: A History of the Worlds Most PowerfulSecret Society. New York: Arcade Publishers, 2001. 149
    • Roberts, Jeremy. Benito Mussolini. Minneapolis, MN: Twenty-First CenturyBooks, 2005.Robertson, Esmonde. “Race as a Factor in Mussolinis Policy in Africa andEurope.” Journal of Contemporary History, Vol. 23, No. 1 (January, 1988):37-58.Roumani, Maurice M. The Jews of Libya: Coexistence, Persecution, Resettlement.Eastbourne, East Sussex, UK: Sussex Academic Press, 2008.Sarfatti, Michele and Tedeschi, Anne C. The Jews in Mussolinis Italy: FromEquality to Persecution. Madison, WI: University of Wisconsin Press,2006.Sarti, Roland. The Axe Within: Italian Fascism in Action. New York: NewViewpoints, 1974.Sluga, Glenda. The Problem of Trieste and the Italo-Yugoslav Border: Difference,Identity, and Sovereignty in Twentieth-Century Europe. Albany, NY: SUNY Press, 2001.Snowden, Frank M. “Race Propaganda in Italy.”Phylon (1940-1956), Vol. 1, No. 2 (2nd Quarter, 1940): 103-111.Steininger, Rolf. South Tyrol: A Minority Conflict of the Twentieth Century.Edison, NJ: Transaction Publications, 2003.Trevor-Roper, Hugh, eds. Hitlers Table Talk, 1941-44. New York: Enigma Books,2007.Error! Hyperlink reference not valid.Weitz, John. Hitlers Diplomat: The Life and Times of Joachim von Ribbentrop.New York: Tichnor & Fields, 1992.Zimmerman, Joshua D. Jews in Italy under Fascist and Nazi rule, 1922-1945. NewYork: Cambridge University Press, 2005.Zuccotti, Susan and Colombo, Furio. The Italians and the Holocaust: Persecution,Rescue, and Survival. Lincoln, NE: University of Nebraska Press, 1996.
    • STUDII. VARIA MENŢIUNI ALE HABITATULUI ROMÂNESC ÎN CNEZATUL NOVGORODEAN Dr. Vlad D. GHIMPU1Abstract As a result of many documentary sources from the Novgorodean area, wefound a lot of informations which denote the existence of the Romanians on theseterritories from the earliest times, inclusively with some specific exemples oflanguage. The mentions, written in the chronicles, from the scriptures on the binchross and lapidary inscriptions, confirm the Romanian colonisations remained inthe toponimy and hydronyms, realised in a comon cohabitation with the Slaves. The Romanians atested here realised some lapidary inscriptions on the walls ofSaint Sofia cathedral with Glagolitic and Slavonic scriptures, also, could writesome letters on the binch ross in old Russian, and some articles from the oldestNovgorodean chronicles, together with mentions of the Romanians containRomanian words, written true influence or directly of the Romanians, inclusivelythe mention of Christmas as a feast of God’s Born. Atested in a number pretty high in Novgorod town and in approaches, and inStaraia Rusa (Old Rusa), we appreciate that the Romanias could participate at thefounding of these localities, named in first case Nougorod, in a Romanian-Russianmixt language. Another conclusion asserts from the historiographical discussionthrue which we sustain, inclusively the fact that the Romanians also could havebrought in the East-Slavonic area the RUS term, which named red color,implicative the denomination of the RUSA town in a phase of language stilllatinised. The term of RUS asserted ethnically on the East-Slavonic and oldRussian population a component of which became a feature of the Romanians. Rezumat În rezultatul analizei mai multor izvoare documentare din arealul rusnovgorodean, am depistat o multitudine de informaţii care denotă existenţaromânilor în aceste teritorii din cele mai vechi timpuri, inclusiv cu unele exemplespecifice de limbă. Menţiunile scrise în letopiseţe, din scrierile pe scoarţă demesteacăn şi inscripţii lapidare, confirmă colonizările româneşti rămase şi întoponimie şi hidronimie, realizate într-o convieţuire comună cu slavii. Românii atestaţi aici au realizat unele inscripţii lapidare pe pereţii catedraleiSf. Sofia cu scriere glagolitică şi slavonă, de asemenea, ar fi putut scrie unelescrisori pe scoarţă de mesteacăn şi în rusa veche, iar unele articole din cele maivechi letopiseţe novgorodene, împreună cu menţiunile unor români conţin şi1 Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. 151
    • cuvinte româneşti, scrise prin influenţă sau nemijlocit de români, inclusivmenţiunea Crăciunului ca sărbătoare a Naşterii Domnului. Atestaţi într-un număr destul de mare în oraşul Novgorod şi împrejurimi, şi înStaraia Rusa, apreciem că românii au putut participa la fondarea acestorlocalităţi, denumit în cazul primului şi Nougorod, într-un limbaj mixt româno-rus.Altă concluzie se impune din discuţia istoriografică prin care susţinem, inclusivfaptul ca românii să fi adus în spaţiul est-slav termenul RUS, ce denumea culoarearoşie, implicit şi denumirea oraşului Rusa într-o fază de limbă încă latinizantă.Termenul RUS s-a impus şi etnic asupra populaţiei est-slave şi vechi ruseşti ocomponentă a căreia au devenit şi o parte dintre români.Key – words: Romanian colonisations, Romanian words, Romanian-Russian mixtlanguage, RUS term.Cuvinte cheie: colonizări româneşti; vocabular românesc; limbaj mixt româno-rus. Unele consideraţii istoriografice Între autorii cu lucrări de o valoare documentară importantă la studiultoponimiei şi onomasticii româneşti din evul mediu se numără Nicolae Drăganu(1933), cu orientare desfăşurată spre cea din zona şi limba ungurească, noi avândun interes special de tangenţă cu lucrarea lui pentru vecinătatea de nord-est. Uncapitol aparte Românii din Carpaţii nord-estici, ca şi întreaga lucrare, nu şi-aupierdut valoarea până în zilele noastre. Următorul cercetător care şi-a îndreptatatenţia spre teritoriile de la nordul Moldovei a fost Alexandru V. Boldur, publicândîn anul 1937 Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul istoriei românilor (Boldur1992, 98-122), unde a tratat mai multe probleme din Evul mediu timpuriu. Pe bazatoponimiei şi onomasticii din Ucraina de Vest, el a încercat să le coroboreze cuanumite pasaje din letopiseţele ruseşti pentru a localiza Ţara Brodnicilor, cât şiştirile despre Berladnici şi cneazul Ivanco Berladnic, care ar fi fost în strânse relaţiicu bolohovenii români, luat de ajutor împotriva galiţienilor. Acest autor a scris şidespre bolohoveni şi ţara bolohovenilor. Ulterior, elaborările referitoare la brodnici şi berladnici, însă nu au fostacceptate de istoriografia românească. Informaţiile despre cnezii bolohoveni şiŢara Bolohovenilor, derivate din etnonimul voloh dat românilor de către ruşi,menţionate în Ipat’evskaia letopis’ (PSRL 1998, 549-550, 790-793) în al doilea şial treilea sfert al secolului XIII, s-au bucurat de susţinerea istoriografică de dupărăzboi, inclusiv prin contribuţii documentare suplimentare, cu un act polonez dinanul 1472, dat în cancelaria din Lwow, cu specificarea villa...Valachorum dicta,pentru oraşul Bolechow al bolohovenilor, semnificativ pentru originea româneascăa aşezării, dar şi a populaţiei de aici (Spinei 1994, 102). Mai târziu, deja dupăefectuarea unor cercetări arheologice în aşezările bolohovenilor, unde se constatăun conţinut cultural de natură haliciană, (?)se sugerează originea slavă abolohovenilor (Ist. Rom. 2001, 372). Cu toate acestea, în bazinul superior alNistrului şi al Bugului de Sud, de-a lungul versanţilor Carpaţilor Nordici, deci înteritoriile controlate de bolohoveni sau din imediata lor apropiere, se constată oprezenţă relativ numeroasă a populaţiei româneşti, explicabilă prin pătrunderi
    • succesive dinspre Moldova sau Maramureş. Studiul toponimiei, hidronimiei şionomasticii medievale de origine neolatină probează vechimea şi răspândirea largăa elementului românesc în aceste zone (Ibidem). La tematica etnogenezei, o lucrare de proporţii, mai recentă, a semnat laChişinău Roman Rabinovici (2000, 262-390), despre care aflăm că într-o variantămai scurtă a fost susţinută şi ca teză de doctorat la Sankt Peterburg (Rabinovici2000, 265). Acest cercetător analizează o multitudine de surse din zone diferiteunde sunt menţionaţi români, dar în special pe teritoriul Rusiei. De aici, într-unspirit exhibiţionist, concluziile sale se rezumă la următoarele, românii nu au fostautohtoni în spaţiul Carpato-Balcanic, ei sunt un popor, ori asiatic, ori de la hotarulEuropei de Est, adus de către migraţia hunilor în bazinul dunărean, după care aici s-au latinizat. Interesant pentru genul publicaţiei „Stratum plus”, ce se vrea deimportanţă internaţională, în Colegiul de redacţie sunt înscrişi (erau când s-apublicat) şi doi istorici români, iar revista pe foaia de titlu are menţiunea maimultor oraşe: Sankt Peterburg, Chişinău, Odesa şi Bucureşti; probabil, după loculde origine al membrilor ei, să mai zicem că românii nu-şi iubesc istoria? Cităm mai departe un postulat cu valoare aproape metodologică (noi am fostdeprinşi să fundamentăm nu chiar demult orice studiu cu asemenea citate, dinMarx, Engels, Lenin): Printre categoriile de izvoare ale istoriei românilor, dinsecolele VII – XIV, mai pot fi enumerate cele toponimice şi onomastice folositedeopotrivă, de lingvişti şi de istorici, cuprinzând documente de cultură materială şispirituală datând din epoci mai noi, dar care, în foarte multe cazuri lumineazărealităţi din perioada de început a evului mediu (Ist. Rom. 2001, 18). Autorulacestor rânduri a riscat şi a lărgit cercetările mai spre nord. Paradoxal, la nordulUcrainei de Vest, la nord de râul Pripeat’, unde iniţial s-a aflat populaţie baltă,întâlnim în secolele XIV - XVI, de asemenea, toponimie, hidronimie şi nume deromâni. Dar şi în regiunea alăturată a oraşului Toropeţ în anul 1540 (cf. Ghimpu2009, 79-92). Un lingvist anonim (realmente nu a semnat şi nu ştiu cine este) mi-a făcut orecenzie, „aceste cuvinte par numai să fie româneşti” – nume de persoane: Ostaş,Sidco Gogulin = Gogul+in, Boban (=Băban) Alexeev, Proşco Ivanov sân (fiu)Gagulin = Gagul+in, Semen Blagulin = Blagul+in (Lucian Blaga se numea maislavizat), Urda Stepan, Ivaşco Râşco, Onisimco Ban, Curca Ofonasov, MosorFedcov, Sidorco Bradcov = Brad+cov, Golaş Osipov, Golaşco Torocanov.Починок Голанов Микулин, во дворе сам Голан (pocinok-gospodărie numaifondată, al lui Golanov Miculin, cu gospodăria însuşi Golan), починок ТруфанковМикушина (al lui Trufancov Micuşin=Micuş+in), Mic+ suf –uş, diminutivat, unargument paralel şi pentru numele lui Micula, Micul declinat ruseşte la genetiv;forma nehotărâtă, cum nu ai declina-o, tot Mic rămâne. Ele au fost completate, -derevnea (sătucul) Bubos, lacul Mosor, lacul Cruda, lacul Vaca, râul Obol, râulSula etc. S-a negat şi numele Ostaş, să nu-l fi avut românii?, dar îl au pe Voicu, Voinea,printre atâţea slavi le-au preluat şi termenii lor, dar de ce să nu-i spună şi ei, Ostaş?,dacă nu-l aveau, îl uitau cu totul. Câţi Ostaşi erau în Toropeţ!.. (cf. Ibidem). Gogul,Gagul, numai prin articolul hotărât e destul de clar, de altfel la sudul Dunării şi 153
    • cuvinte neromânşti cu totul, având acest articol, sau prin sufixe, sunt apreciatepozitiv (cf. Raevschi 1988, 159-226). Dar Golan?, noi nu îl aveam în secolele XVşi XVI, în Moldova se scria ruseşte (slavoneşte), şi actul, şi numele, boierul Golâisau Golăi, iar satul fondat de el se numea Golăieşti. Golaş avem un singur exempluîn secolul XVI (DERDSR, Doc. XVI; a se vedea câţi erau în judeţul Toropeţ).Desigur, trebuie de cunoscut documentele, trebuie de cunoscut profesia, un lingvistajuns întâplător? Nu, dânsul îmi dă recomandări, ele ştie cum se face lucrul, o datăşi rezolvat!, dar aşa, nu e clar... Numai că nu o face, problemă mică, totuşi esteîmpotriva publicării. De ce? Ştiinţa este un domeniu democratic, în cadrul ei, esteloc şi de opinii greşite, care peste un timp, se reiau, devin clare şi juste, ceea ce eragreşit eri, devine clar şi rezolvat, peste un timp scurt sau mai lung, păi scrie,domnule, cu ce nu eşti de acord într-o lucrare publicată, în discuţie se va naşteadevărul, dar aşa – ne puşceati!, pe secureşte, sau kaghebeşte, că de acolo vine, şiel, şi sistemul de recenzii! Şi cu Bolohovenii..., mai mulţi specialişti, atât în arheologie, cât şi în izvoaredocumentare, nu au observat un element esenţial. În conflictele care le aveaubolohovenii cu cneazul Daniil din Halici s-a implicat şi cneazul polon al Mazoviei,Boleslav, să le vină românilor în ajutor. Însă aprigul halician îi replica: (Они) несуть вои твои, но суть особние князи – Ei nu sunt oştenii tăi, dar sunt cnejideosebiţi (Ghimpu 2009, 84; PSRL II, 1998). Aici fraza aceasta poate fi înţeleasă şiprin cuvintele: ei nu sunt supuşii tăi, nu ai de ce interveni, nu te amesteca. Dar şiistoricii sovietici greşeau în trecut când îi minimalizau pe bolohoveni, încercau săspună că aceşti cnezi bolohoveni erau nişte boieri locali, nu era aşa. În acelaşletopiseţ se mai arată prestarea unor culturi agricole nomazilor şi faptul că ei aveaunădejde de la tătari, un alt indiciu de difernţiere etnică. Nu era exclus să li fi fostlichidată stăpânira proprie după ordinele date de papa de la Roma în cadrul uneiofensive catolice, care îi şi trimisese lui Daniil o coroană regală (Ghimpu 2009, 79-92). Românii aveau o autoguvernare proprie, ce reieşea din dreptul naţiunilor, pecare îl cunoaştem răspicat puţin mai târziu, cu nume slav - Ladomir Voloşin în anul1378 a primit un lot de pământ pe râul Ternava, afluient pe stânga al NistruluiSuperior, cu dreptul de a-l deţine …оу волоськоiе право (Uк.G. 1965, 59-60),exista deci dreptul românilor, trebuia să existe şi o autoguvernare proprie şipoporul respectiv în apropiere. De ce nu se deosebeau prin cultura arheologică? Dar cine ştie când au plecat eidin Moldova, de pildă, dacă şi-au luat lumea în cap şi s-au dus (o parte din ei) douăsute de ani în urmă. Era aşa de dulce pentru ei viaţa la capătul stepei euro-asiatice,permanent în bătaia nomazilor, cu unii găseau înţelegere, să spunem, dar societateanomadă este mai puţin organită, alţii veneau în loc, iarăşi plăteşte tribut. Cu toatemulţimea monumentelor arheologice ce le avem, românii pe parcursul mai multorsecole, înainte de crearea statelor medievale, nu au putut construi barem un oraşpropriu înainte de secolul XIV în Moldova, unde să aibă o viaţă normală şi cu actescrise clare. Când s-a format statul medieval Ţara Moldovei, în Europa dejaîncepea Renaşterea. Erau ei atât de bicisnici?, ba nu erau, şi bolohovenii ceva maila adăpost au ridicat oraşe, poate deja erau rusificaţi, dar ţineau foarte îndârjit la
    • dreptul lor de autoguvernare. Puteau şi mai mult. Şi au făcut-o în toate sensurile.Pentru asta au mers şi mai la nord. Următoare lucrare a autorului acestor rânduri Atestările româneşti din Rusia deNord-Vest a întrecut toate aşteptările, cantitativ, dar şi calitativ, am reliefat atâteanume de persoane, atâtea nume de localităţi, unele râuri, le-am numit conştientpentru început cercetări preliminare (Ghimpu 2010b), valoarea lor esteincomensurabilă, o parte sunt mai vechi, decât orice izvor de la nordul Dunării.Cum au apărut ele? La comunicarea de la o sesiune ştiinţifică, principala problemăa fost, dar cum de nu au fost cunoscute până acum? Cum? Deşi problema înansamblu încă nu e rezolvată, eu pot formula câteva răspunsuri. Foarte clare, într-un mediu lingvistic cu mai multe popoare, nu se ştia exact cui aparţin anumitecuvinte, cărui popor? Aşa au rămas necunoscute, necercetate, cine putea şti căromânii au migrat atât de departe. Unii istorici de la noi îşi au făcută o impresie, că slavii, eventual, ruşii dinaccepţiunea mai târzie, au venit de la nord spre sud, mai că de la polul nord înEuropa. De ce nu i-au semnalat pe români prin nişte formulări colective? În primulrând, spaţiul de etnogeneză al slavilor a fost pe o linie vest-est la nord de Carpaţi,fără a intra în dicuţii. Cercetătorii ruşi scriu înşişi despre colonizările făcute deslavi spre nord, în mediul balţilor, sau mai la nord în mediul finilor. Iar dacăromânii au venit în unele locuri odată cu slavii, au avut aceeaşi religie, conlocuiauîmpreună, erau mai puţini şi ulterior au fost asimilaţi. Însă istoria lor ne aparţine şinouă, faptele de limbă, alte elemente de cultură materială şi spirituală (trebuie să legăsim), reprezintă şi patrimoniul nostru naţîonal, cu voia Domnului, pentrucinstirea strămoşilor noştri, cărora nu le-a fost uşor să lase o climă mai blândă de laMarea Neagră şi să ajungă în cu totul alte condiţii la Marea Baltică... Termenulhabitat este prezent mai ales în textele arheologice, cu sensul general de locuire,trai, enunţând toate componentele unui monument sau grup de monumente,inclusiv menţiunile documentare, el este mai larg decât explicaţia dîn DEX, cureferinţă numai la teritoriu, ca cel din limba franceză, el s-a creat în literaturaistorică ca un cuvânt nou, mai degrabă din verbul habiter sau/şi din lat. habitatum. Între inscripţiile cele mai vechi din Cnezatul Novgorodean se numără şi cele dincatedrala Sfânta Sofia, biserică ce a avut un rol deosebit, împreună cu puterea laică,la constituirea şi dezvoltarea statalităţii regionale în Rusia de Nord-Vest. Eaprezenta un simbol religios şi monumental al măreţiei oraşului-polis ce purta unnume pretenţios şi în acelaşi timp conştient de importanţa sa – Господин ВеликийНовгород (Gospodin Velikii Novgorod). Sfânta Sofia din Novgorod a fostedificată într-o perioadă timpurie şi se numără printre cele mai vechi construcţii depiatră ridicate în anul 1050. Cercetate de A.A. Medânţeva (Медынцева 1978),grafitele de pe pereţii ei interiori ne prezintă exemple cu nume româneşti revelatoriiaş spune, rămase în neştire aproape o mie de ani, pe care istoricii ruşi, studiindu-le,nu le-au putut înţelege, iar cei români, a căror strămoşi au rătăcit în acest ţinutnordic şi au făcut istorie departe de baştină, să se limiteze a cerceta doar un spaţiugeografic strict delimitat al viitoarelor state medievale, având mai multe lacune decunoaştere, consecinţă a lipsei izvoarelor scrise şi a insuficienţei unor concepţiiadecvate, cu privire la o istorie a românilor mult mai complexă şi mai dramatică. 155
    • Aşa cum a înregistrat autoarea de mai sus, inclusiv rezultatele altor cercetătoripe o durată mai îndelungată, vom prezenta în continuare în ordinea publicatăînscrisurile cu nume de români lăsate de oameni pioşi ce-şi puneau speranţa înbiserica Sf. Sofia pe care ei, era evident, o venerau în sens creştinesc şi, în acelaşitimp, o slujeau ca întruchipare a statalităţii. Inscripţia din secolul XI-XII (nr. 7),[С](Т)РАНЬНЫИ ГРЕШЕНЫИ НАНЪ ВОИН(Е), Rătăcitul Nan Voine, autoareai-a greşit numele crezând că era Ian şi l-a apreciat numai prin voin, ca un ostaş dindrujina cneazului. Cuvântul scris însă, ВОИН(Е), este apropiat de românesculmedieval Voinea (Gonţa 1995), adică putea fi un român cu numele de influenţărusească, aşa cum îl aveau, probabil, pe cel de Ostaş şi unii ruşi. Numelui depersoană Nan - Nanul I. Iordan îi indică originea, fie în bg. Nano, fie în gr.Nan(n)os, el putea proveni însă şi din apelativul latinesc, spre aceasta înclină celedouă forme în română; nan,-ă = om scund, de statură mică, pitic (DEX); prezenţaîn scriere a celei nehotărâte, se referă cu siguranţă la un român. Inscripţia fiindzgâriată cu litere (cuvinte) în amestec, avem aici cea mai veche referinţă a unuiromân într-un context de scriere glagolitică. Purtând nume şi prenume, nu suntemsiguri să fi fost numai Voin, ocupaţie ce putea indica şi la tatăl său, el, rătăcitul şipăcătosul, cuvântul strannik e sinonim cu pusnic, de multe ori se asociazăcălugărilor. În discuţie şi originea următorului (nr. 47, sec. XI-XII), СМОЛКОНИНЪКИНИЧЬ, numele mare socotit a fi patronimicul unui Нинко. De influenţăgrecească, numele Nin posibil a fost adus la nord de români, astăzi mai desfeminin, în evul mediu l-am avut însă masculin: Nin, Ninici, ca şi Ninul (Gonţa1995; Constantinescu 1963). Pentru conformitate, trebuie să spunem din celestudiate, în Rusia numele de persoane au venit în mare parte din religia ortodoxă,ca şi la români, numai că unele, populare, ce le luăm în discuţie, care nu s-auîncetăţenit, ar fi aparţinut românilor, deoarece geografic ei au fost mai aproape degrecii care le-au adoptat şi le-au difuzat altor popoare. De la mijlocul sec. XI: МИКОУЛА ПЪСАЛ (nr. 55), Micula a scris, autoareaîl susţine ca un derivat al lui Nicolai, în deosebi caracteristic pentru ţaraNovgorodului, noi îl credem că provine din Micul-Micula, precreştin, care puteaaparţine, fie unui român, fie unui rus prin influenţă. De ce ruşii au declinat acestnume? eu am observat că în limba rusă cuvinte cu un „l” tare la sfârşitul cuvântuluinu prea există. Dacă îi urmau pe români, ei trebuiau să spună muiat, Микуль, astfelse deforma cuvântul mai tare. Astăzi ruşii pronunţă articolul hotărât în l. francezălea (pentru la femme), voilea (în loc de voila). În continuare, nr. 60: БЪГЪ(Ш)АГРЕШЪН(Ы)[И], relevant ca evoluţie a numelui românesc Buhuşi sau poate (întrecut) Bohuşi> Boguş> Bogoş> Bogoşa>Богша. O inscripţie mai concisă:[П](Л)Ъ КОШУВИЛ(ИЦ) (nr. 65), sec. XI-XII, Coşuvil sau Coşuviliţ (poate şiCoşuvilici, cu sufix posesiv), a fost apreciat ca un cuvânt cu origine bulgară, arputea fi şi un român cu nume de la Coşul, ca şi la alte cuvinte comune şi în bulgară,de pildă, rămâne de stabilit, dacă românii au venit singuri în nordul Rusiei sauîmpreună cu slavi bulgari ori cu alţi slavi sudici. Migraţia slavilor dunăreni înRusia este susţinută de V.V. Sedov (Седов 2000). Ca şi celelalte inscripţii, cu odatare de sfârşit de sec. XI, începutul sec. XII, conform descoperitorului – un
    • cuvânt ОУЛАРЬ – Ular’, crezând că e орарь, veşmânt preoţesc, ce se scria la fel,noi nu excludem însă şi un nume, Olar (nr. 71), legat de profesie. Inscripţia nr. 75: ПАЛАДИ ЕПИСКОП(У) КОУ(Л?)КОУ(Л)Ь КУНИ, numede persoană şi cu al doilea, nume de familie, autoarea îl reface КОУКОУЛЬ,crezând că e de la коколь, şi куни(й) de la cuniţa (poreclă?). În română e foarteclar, anterior mijlocului sec. XII când autoritatea religioasă era episcopia, Paladiepiscopul Cucul reprezenta cel mai mare ierarh religios. În alt caz, aici se potdenumi şi două personaje, oricum români: alături de episcopul Paladi şi CuculКуни(й), care a scris. Paladi, un nume mai românesc, nici că se putea aştepta (mărog, iarăşi asimilat din l. greacă (Iordan), dar e scris româneşte), iată că noi aveamepiscopi de mai multă vreme, nu ca acei pseudoepiscopi anonim pe care îi ştia papade la Roma în secolul XIII. Nr. 122: КУЗМИЦЬ, ca o variantă nesigură se propuneun Кузмич, noi credem că poate fi şi un Cuzmiţă, diminutivat într-un limbaj debilingvism româno-rus, până nu demult sufixul -iţa, -uţa s-a considerat de originesud slavă, prin exemplele de cuvinte româneşti cu acest sufix din Procopius, M.Vinereanu argumentează originea lui românească încă până la venirea slavilor lasudul Dunării (Vinereanu 2009a, 50). Următorul nume mai complet, ИВАНЪПСЛЪ ДМИТРЪИЦЬ ГРЕШНОЮ РОУКОЮ (nr. 153), Ivan Dmitrevici, cureferinţă la partea a doua, cu forma Dmitroiţ, să poată fi sesizat şi după alteexemple un Dоmitrъ, Dmitro, în ultimul să avem numai vocală de sfârşit, influenţatde Dumitru. ГИ ПОМОЖИ РАБУ СОМУ ФЛО(К)АТЪ, Doamne, ajută pe robul tăuFlo(c)at (nr. 132), – scrise de aceiaşi mână; a doua inscripţie cu numeleФЛОРАТ[Ъ] – Florat (nr. 133), deşi ambele cuvinte sunt româneşti, ca şi autoarea,susţinem mai veridică repetarea variantei a doua, s-a scris de două ori, probabil, deaceeaşi persoană Florat, – sunt dintre cele mai vechi inscripţii din Sf. Sofia aNovgorodului (Medânţeva 1978, 90), adică mai aproape de construcţia soborului.Inscripţia nr. 142, înainte de prima jumătate a sec. XII: ДАНЪ ПСЛЪ ХУ(Д)ИИГРЕЧЕНЪ, deşi logic ultimul cuvânt ar părea грешен, autoarea a insistat că are un„č” clar, propunând varianta Dan grecul, adică era grec. La greci nu se scrie aşanumele, ci Daniel-Daniil, fiind un nume românesc medieval popular (Gonţa 1995),cum se vede, era un român, dar Grecul, ca nume de familie, tradus în rusă, adicătrecut deja prin mai multe faze, aflat demult în mediul românesc, poate la origine săfi fost şi grec? De la hotarul sec. XI-XII: ГИ ПО(МО)ЗИ РАБУ ЕМУ – А(НЕ)ГУГ[РЕ](Ш)ЬНУМУ (nr. 163), un nume foarte interesant, după părerea mea, Aneg -Neag(u) metatizat ?, acelaşi şi în următoarea (sec. XI-XII), după autoare, scrisfoarte clar – НЕГЪЛЪ ПС (nr. 164, aici articulat), un român influenţat de graiulrusesc, Neagul a scris. Nr. 181: ПИСКЪЛЕ ПСЛЪ, Piscole-Piscul a scris (sec.XI-XII). Un Тоудор Събыславич şi unul Тоудор Оугри(н)иць (Ugriniţ sauUgrinici, mai exact) (nr. 207 şi nr. 223), menţionaţi şi în alte izvoare (sec. XII-XIII), ambii poartă prenumele românesc Tudor, al doilea personaj ar indicaoriginea unui român venit de la unguri, probabil. Spre deosebire de ПЕТРЪ (nr.74), nume rusesc, alta, de la mijlocul sec. XIII (nr. 208), o rugăciune către Sf.Petre: О СТЫ ПЕТРЕ ПРОСТИ… de la ГРИГОРИI АМИНО; următoarea, tot 157
    • către Sf. Petre de la Mihail (nr. 209); în continuare numai cu un singur nume (nr.216, sec. XIII): РАД(О)КОВО, având conotaţia Radoco-Răducu, cum se vede,diminutivul lui Radu. Nr. 228, sec. XI-XIII: ГИ ПОМОЗИ Р(А)БОУ СВО(Е)МУКОЗМЕ АМИНЪ, numele Cozma caracteristic pentru români, inclusiv alte douăinscripţii, de asemenea, numai cu numele mic: nr. 245, scrisă de ДОМАНЪ, sec.XIII (Доman, corespondent la slavi cu Неделя, Неделко). Astăzi se numescDuman - Dumana vitele născute în ziua de duminică, ceea ce ne îndrituieşte săconcluzionăm că în timpul afirmării primului nume zilei a şaptea i se spuneadominica. Următoarea însemnare, din sec. XIII-XIV, cu mai mulţi rugători, dintrecare unul era scris româneşte: ГОУРИЕ (Gurie, nr. 250). În general, numeleromâneşti n-au fost înţelese de autoare, evidenţiindu-le unora numai specificul,caracteristic pentru un necunoscător al limbii române (exegeţior noştri anonimi,securişti, nu le place nici stilul meu, polemic, dar până aici şi în continuare, toatelucrările, şi aprecierile, au un caracter polemic şi la acei care le-au publicat, limbarusă veche în multe cazuri este greu înţeleasă chiar şi de nativii cercetători ruşi, eunumai am repetat pe alocuri stilul lor, dacă s-ar putea, o dată şi gata – rezolvat, nuar mai fi nevoie de ştiinţă). Să ne adresăm şi altei categorii de izvoare din nordul rusesc, al unui formidabilfenomen al scrisului, ce a demonstrat o largă cunoaştere de carte printre cetăţeniisimpli pe scoarţă de mesteacăn. Ele pot fi comparate cu scrisorile pe tăbliţe ceratedin Roma antică (interesant şi de acestea au fost în Novgorod, cine să le fi adus?),alteori în calitate de mici registre de împrumuturi, de cheltuieli sau ca nişte caieţelede exerciţii în ale scrisului pentru copii. În aceste acte, mândria pe drept cuvânt aculturii ruse din epoca medievală, de asemenea vom întâlni şi români. Menţionămcercetătorii ruşi ce le-au publicat: A.V. Arţihovskii, M.N. Tihomirov, V.I.Borkovskii, V.L. Ianin, A.A. Zalizniak şi alţii. Fără să le înţeleagă, este drept încazul primului cercetător şi arheolog, A.V. Arţihovskii, constatând deosebireaunora dintre ele, a făcut unele încercări de a le clarifica prin atragerea unorcunoscători ai limbilor fine baltice, vecini ai novgorodenilor, care, în mod evident,tot nu le-au putut înţelege (pentru aceeaşi recenzenţi anonimi, deosebit decorporatişti de la noi, facem precizarea: primul din lista de mai sus a fost arheolog,a semnat şapte cărţi din cele opt publicate în total, al doilea - istoric documentarist,al treilea – lingvist, al patrulea – istoric documentarist, al cincilea – lingvist). Le prezentăm pe cele selectate conform culegerilor ce s-au publicat după anii desăpătură arheologică cu numerotarea dată de către autori (1951, 1952, 1953-1954,1955, 1956-1957, 1958-1961, 1962-1976, 1977-1983, cf. bibl.): Mai întâi, o listăcu datornici, У Мики 2 куници (Lui Mic (Mica) 2 kuniţe) (sec. XIV-XV, nr. 2);Поклон от Грикше к Есифу (sec. XIV, nr. 3), următoarea cu numele Grigşa,medievalul românesc Griga (Gonţa 1995), şi Фетинья (sec. XIV-XV, nr. 28),Fetina, nume feminin adus de români ; 40 беле в Пуе (sec. XIII, nr. 52), localitatePuia; а у Микулици сокол (sec. XIII-XIV, nr. 54), Богьш(а) (sec. XIII, nr. 68).Sec. XII, nr. 78 :… у Въицина шурина, un nume mai deosebit Voiţă (de la <voie),neobişnuit totuşi, ce îi putem da doar un corespondent rusesc mai târziu – Волех,скоморох, VI, 403 (NPK 1915); Се приказъ о Микули Куцееви… (sec. XIV, nr.93), Micula Cuţeev de la <cuţ. От Богош ко Оуике. Водаи гривеноу истъ(ц)оу
    • (sec. XII, nr. 114), Bogoş din Buhuş, următoarea: …не ходи ко Шедьре (Şedere<şedea) (sec. XII, nr. 118), după un act păstrat fragmentar, nu merge la Şedere,autorul publicaţiei la socotit nume propriu, putea fi şi un apelativ tradus româneştede la rusescul Осташково посиденье, Микулкино посиденье, întâlnite mai târziuprintre posesiunile bisericii Sf. Sofia (Grekov1960, 357-360). În traducere -Şederea lui Ostaşco, Şederea lui Miculca, forme de proprietate, ca loc de vânat,probabil, de alte îndeletniciri, mai departe de casă. O scrisoare din sec. XIV, cedescrie unele activităţi din vestul lacului Onega, o persoană înscrisă Сергие...,быле о русалехо в Пудоге (nr. 131), numele Serghie prezent în actele medievale(Gonţa 1995), iar alt element ţine de atestarea sărbătorii Rusaliilor, ce se considerăîmprumutat din slavonă. Fără a intra în discuţii mai largi, susţinem aici legăturastrânsă a acestei denumiri cu Rosalia latină (sărbătoarea trandafirilor), aşa cumatestăm cuvântul ruusu în limba finlandeză (Finsko-russkii sl. 1977) pentru măcieş(trandafir sălbatic), ce este evident că l-a preluat din româna timpurie, popor aflatîntr-un contact multilateral cu românii veniţi în nordul Europei. Altfel spus,Rusaliile din scrisoarea-scoarţă, cu menţiunea unui nume românesc putea denumişi sărbătoarea antică a românilor purtând denumirea veche a trandafirului sălbatic.Următoarea menţiune în formă ultimativă: Приказо от Григорие ко Домоне…(sec. XIV, nr. 134), poruncă de la Grigorie către Doman, ambii numiţi româneşte;şi un alt înscris, nr. 136 (sec. XIV): Труфалiе з братьею – Trufalie cu fraţii,autorul credea că e de la Труфан, totuşi, cu terminaţie românească, el trebuia scrisTrufanie, în alt caz, putea constitui şi un nume necreştin, reprezenta de faptcontaminarea a doi termeni: <trufie şi fală <hvala. Fără să fie înregistrat îndicţionare, şi astăzi se mai scrie în textele creştine, om trufalnic (Militaru 2009,24). Menţiune (sec. XIII, nr. 138) cu mai mulţi datornici, între alţii: Оу Захарьи,Оу Коузмиць), Оу Кюрика оу Тюлпина, Оу Петряица… Primul nume (refăcut lanominativ Захарьiа de Zalizniak) se scria în actele noastre medievale Zahariia(Gonţa 1995), Cuzmiţă, Chirică Tulpină, numele mic este Kyr diminutivatromâneşte, întâlnit din evul mediu până astăzi. Ultimul nume, tot un diminutiv,relevă legătura evolutivă între Petre - Petrea, medievale, astăzi i s-ar zice Petriţă.Nr. 148: Поклно от Иева ко Прокопiе, mijlocul sec XIII, închinăciune de la Iev(adică Iov) către Procopie. O listă cu datornici: Грига… У Окиша 2 кади ржи…У Чупровыхо 5 ржи (sec. XV, nr. 161), împrumut sau datorie lui Griga, Ochiş şiCiuprov, ultimul din Ciprian; în continuare importantă pentru forma verbului:…Лихе есте, verbul este din a fi (nr. 163, mijlocul sec. XII), asemănător curusescul есть, ceea ce a remarcat autorul, însă identic al unui cuvânt românesc. НаДомитре возяти доложзиве (începutul sec. XIII, nr. 202), datorie către unDomitre, apropiat de Dumitre şi Dumitru; ...Оу Данешницы за три гривене (sec.XII-XIII, nr. 219), formulat la feminin, posibil denumea soţia unui Dan. Nr. 222, sec. XII-XIII: От Матья къ Гюргю, Matei către Ghiurghi; Аняние коматери (sec. XII-XIII, nr. 227), de la Ananie către mama sa, cu terminaţie specificromânească (Constantinescu 1963), următoarea (nr. 249) …оу Питина сына, cunumele de la pită probabil, sec. XIV-XV; în alta (sec. XIV, nr. 256) se indică наГригорици, şi în evul mediu (Constantinescu 1963) lui Grigorie i se zicea aşadiminutivat, deşi mai rar decât astăzi; Приказо от Григорие ко Домене… (sec. 159
    • XIV-XV, nr. 259), un alt Grigorie către Domna, nume româneşti ambele. УКондра… возми полосорока… (sec. XIV, nr. 260), s-ar putea să fie Codrea sauCondrea actual, dacă nu era Кондрат? От Фларя… портище зелени (sec. XIV,nr. 262), numele Flor răspândit la ruşi, aici Florea, redă împrumutul românescprecreştin. От Фларя, от Коя 5… (sec. XIV, nr. 263), alt nume Florea şi Coi,probabil; …слушате Домни и ты (sec. XIV-XV, nr. 265), ascultă pe Domna şi tu.Приказ от Ондреяна Михаiловичи к Пуцне (sec. XV, nr. 303), un mesaj cătrePuţna, de la puţin sau altceva (obscen)? Nr. 325 (sec. XIII-XIV): Ортемие ненедоборнои…, numele Artemie (Constantinescu 1963); От Кюрьяка къ Вышене(sec. XII-XIII, nr. 332), Chiriac, nume foarte răspândit din evul mediu (Gonţa1995) până astăzi, având origine grecească (Iordan 1983), inclusiv regional la noidenumeşte greierul (DELM 1977). O remarcă specială i-a făcut şi descoperitorul:Кюрьяк – обычная древнерусская форма Кирияк, встреченная и вНовгородской летописи (Arţihovskii 1963, 20). Totuşi, Cловарь русского языкаXI-XVII вв. nu îl înregistrează, deoarece considera, probabil, că nu era un cuvântrusesc. От Петра грамота… А ныне оу Даньши… (sec. XI-XII, nr. 336),înregistrat iarăşi Dan diminutivat ruseşte; şi un altul Домитре Милославове(începutul sec. XIV, nr. 343). În continuare, o listă întreagă: У Илее, у Тудора…. У Страхона (Zdrahon). УНадея. У Хоцу у сына его… У Селяте… У Несула… У Станяте…У Иелее…(sec. XIII, nr. 348), - Ileie-Ilie, Tudor, Zdrahon, Hoţu, Neşul; ; aproape toatenumele sunt româneşti, Nesul-Neşul actual, mai puţin Seleat şi Staneat, care l-amavut ca Stan şi Stanea. Următoarea scoarţă indică la un Симан (sec. XIV, nr. 355),neînţeles de autor, la noi medieval (Gonţa 1995), alta (у) Ондрике (sec. XIV, nr.362), autorul se întreba dacă nu e un Andrei diminutivat, care putea fi şi poreclă, un(o) Andrică (<andrea), dacă nu şi o formă diminutivată româneşte ce cu timpul adispărut, şi nr. 364: Поклонън от Смена, от Миха…, sec. XIV-XV, Miha,întâlnit şi în izvoarele noastre medievale. Сьтьпан Таишенъ (sec. XIV, nr. 366),numele de la tăiş; Сава ведуно… (sec. XIII, nr. 378), Sava a fost adus de români,probabil, existent încă precreştin. Nr. 389: ...Олекса Колбинець (prima jumătate asec. XIV), Olexa-Alexa (Gonţa 1995); От Олфоромея к Доманцю и… к Олексе(sec. XIII-XIV, nr. 391), de la Varfolomei către Doman(eţ), al doilea estediminutivat în cadrul limbii ruse; … у Домитра 2 гривнь намо, …у Колокы…(sec. XIII-XIV, nr. 410), repetat Domitr şi un Coloc sau Colac mai probabil. Асеребромъ хо(ди)лъ Григореи Фларевъ… (începutul sec. XIV, nr. 417), esteGrigorei Florea, altul: От Панка к Захарии… (sec. XIII, nr. 420); la al doileanume, de interes pentru noi, autorul remarca: Имя Захария в новгородскихлетописях обычно (Arţihovskii, Ianin 1978, 28), iar noi ne întrebăm cuiaparţineau ele? Eu zic ca numele să fi fost adus de români. În rusă a avutrăspândire varianta scurtă a numelui – Захар, eventual Захарий, şi prin derivatelecu sufixe posesive Захаров, Захарьин (NPK 1915). Românii şi ruşii, alimentaţi cunume creştine din aceeaşi religie ortodoxă, le-au preluat din limba greacăadaptându-le fiecare fiinţei sale etnice, nuanţat, uneori mai mult, alteori mai puţin.Este cazul din exemplele de mai sus pentru Daniel -Daniil, pe care românii l-aupreluat prescurtat Dan, cum se vede, acelaşi caz este şi la Zaharia, pe care ruşii l-au
    • adoptat ca Zahar. Nr. 429, prima jumătate a sec. XII: (lenjerie de pat) …пьрьни ивъзгьловие, …5 роужьныхо, а три бела; – perne şi feţe de perne de culoare rujă,roşie. От Домитрако ко Феларю и ко… (sec. XII-XIII, nr. 443) – avem unDumitrache către Florea, metatizat, - ipoteza mea; putea fi şi cum l-a descrisautorul: От Домитра ко ко Феларю и ко…, în cazul unei scrieri greşite, totuşi?Următoarea: Аже не боуде кунъ оу Рашка… (mijlocul sec. XIV, nr. 478),provenienţa de la raşcă = unealtă de prins peşte, alta (nr. 483, sfârşitul sec. XIII) –Захарие, îl avem astăzi Zaharia şi medieval, mai rar cu terminaţia -ie. Următoarea:…оу Доуде в Гостьмеричах… (sec. XIV, nr. 492), după noi e spus în română laplural sau cu influenţă a terminaţiei -ie. Duda-Dudă, ruseşte дудка?, numerăspândit în această perioadă, diminutivat româneşte, Dudică, înregistrat în anul1055 (NPL 1950), duda putea denumi şi fructul dudului; село Кокова (sec. XIV-XV, nr. 494) şi …у Михи и…(sec. XIV, nr.498), satul de la Cocă, posibil, şi Mihaîntâlnit deja, ce va deveni şi Mihul în româna medievală. … Жи(г)аля с сыном(mijlocul sec. XV, nr. 496), purta un nume românesc Jigal(ă) (eventual dinucrainescul <žyhalo, DEX), dar era cu „h”?; nr. 500: …икона съ го(и)таномъ,mijl. sec. XIV, icoană cu găitan, se referă la o structură împrejmuitoare deprotecţie, corelată cu cea din Povest’ vremennyh let, unde este menţionată icoanacu scut (PVL 1950, 120), prin sinonimie, precizăm influenţa românească a scutului,deoarece gr. găitan – (împletitură) înlocuia platoşa în oastea Ţării Moldovei.Домьника (sec. XII, nr. 503), Domnica, adus de români ca nume precreştin, dar nureiese că nu erau creştin, se referă şi la exemplele de mai sus. Inscripţia nr. 506,sec. XII-XIII: Петре Евяна, Маримияна, Яна Георгия, Федорь Прокопия,Овдокия Еваня Рож(дест)во; a fost comentată de descoperitorul ei în felulurmător. Обращает на себя внимание парность имен и то, что в каждойпаре имя стоящее в именительном падеже, сопровождается именем вродительском падеже: Петр-Ивана, Федор-Прокопия, Яна-Гергия, Евдокия-Ивана-Рождество (Arţihovskii, Ianin 1978, 101-102). El, însă, nu eraconsecvent, primul la nominativ este Petre, nume românesc, cum îl avem şi dintr-oinscripţie pe un vas de ceramică din sec. IX-X (Ist.Rom. 2001, 79-80), adică nu s-agândit (aici şi în alte cazuri) că numele de persoane erau scrise în limba rusă şi înlimba română, din aceeaşi origine ortodoxă, fiind apropiate ca pronunţie. Nr. 538: un alt personaj Кюрьяк (adică Chiriac), a doua jumătate a sec. XIV;Олекса (Alexa, sec. XII-XIII, nr. 544); У Домана въ Микулин… У Болъде вСлавницах…коробьи соли (mijlocul sec. XV, nr. 568), mai avem un Doman dinMiculin şi un Bolde – identic cu Boldea medieval (Gonţa 1995); Поклоно отМартина къ Миляте (sec. XIII, nr. 583), Martin spre deosebire de Мартын; şi oinscripţie fragmentară (sec. XIII, nr. 596) cu un cuvânt diminutivat, mai susmenţionat împreună cu culoarea rujă, oricum neînţeles de cercetătorii ruşi:перьница <pernă; de asemenea o menţiune de câteva persoane Евана, Марие (sec.XI-XII, nr. 602), mai rare numele feminine, avem şi o Marie. Şi din Rusa Veche(Старая Руса) 3 scoarţe ce ne interesează în mod deosebit: У Микуле 5-къ куне(sec. XII, nr. 5); Сь грамота от Яриль ко Онание (sec. XII, nr. 10); …оу 161
    • Стреина 2 кнь (sec. XI, nr. 13); Micul(a), Onanie - Ananie şi Strein, numeromâneşti. Vom analiza în continuare şi alte elemente de limbă română în afară de cele înspecial onomastice de mai sus, selectate din cel mai vechi letopiseţ novgorodeanНовгородская первая летопись старшего извода (primul letopiseţ scris înNovgorod). В лето 6569 (1061). Придоша Половци 1 и победиша Всеволодамесяця феураря въ 2. Este un articol cu însemnarea anului şi ceea ce a avutdeosebit ca eveniment istoric, iar noi putem remarca la datarea evenimentului dinanul 1051 luna феурар, făurar, denumirea populară a lunii februarie. 6613… досвятого Илие, 19, alt eveniment legat de calendarul creştin la Sf. Ilie. В лето6615. Трясеся земля в 5 февраря, 19. În următoarea însemnare aceiaşi lună a fostscrisă de altă mână. В лето 6626 (1118). Преставися Дъмитр Зивидиць, посадникновъгородскыи, иуля в 9, посадницяв 7 месяць одину. Am reliefat în acest articolprenumele Дъмитр cu litera ерь urmată după D, în limba rusă veche ea aveatendinţa, fie să-şi piardă valoarea şi să dispară, fie să redee litera „o”. Având maisus atestat expres numele Domitrъ, îi putem aprecia că de fapt reprezenta sunetulvocalic respectiv şi era o influenţă a numelui românesc Domitr-Dumitru. 6634…месяця февраря в 28. 6636 …априля в 16. … и Завид, посадникновгородьыи, умре, Дъмитровиць. 6641…на память святого Никифора,февраря в 9 день. 6642…И пустиша митрополита Кыеву, месяця феурря в 10.6643… а епископ приде феурря в 4. Numele Дъмитр continuat mai departe, iarluna februarie scrisă în două moduri, a doua variantă (feur(a)r) prin disimilarealiterei „a”. De ce? Poate când s-a recopiat deja de o persoană ce nu cunoştearomâna. В лето 6651 (1143). Стояше вся осенина дъждева, от Госпожина дни доКорочюна, тепло, дъжгь, и бы вода велика вельми в Волхове и всюде, сено идръва разнесе, озеро морози в нощь, и растьрза ветр, и вънесе в Волхово, иполоми мост, 4 городне отинудь бе-знатбе занесе. В то же лето оженисяСвятопълк Новегороде, приведе жену из Моравы, межи Рожеством иКрещением. În literatura rusă nu exsită o apreciere univocă a termenului Crăciun(Корочюн), după noi este egal cu ziua Naşterii Domnului, ca influenţăromânească. Ceea ce se confirmă şi din a doua frază, când Sviatopolk îşi aducemireasă între Crăciun şi Botezul Domnului, adică în timpul de după post, când sepermitea a serba, sau a se însura eventual, autorul însemnării cunoştea şi scriasensul exact al celor două sărbători religioase. Aici Корочюн si Рождество suntsinonime, deoarece în Novgorod sărbătorile se marcau după stilul gregorian. Încazul dacă Корочюн denumea numai solstiţiul de iarnă (SDE 1978), ca osărbătoare agrară, ea s-a contaminat ulterior cu ziua naşterii Domnului, însă faptulcă ruşii au denumit-o deosebit Rojdestvo, relevă împrumutul şi originearomânească a Crăciunului, adică neacceptată până la capăt, opinie susţinută de M.Vinereanu (2009b), care se confirmă aici incontestabil cu exemple de coabitareromâno-rusă. 6657 (1149)… Тои же нощи бысть знамение в луне, вся погыбе, взаутрьнюю пакы напълнися, феурар. Том же лете поставиша церковь
    • святыя Троиця Шетициници… 6677… и молитвами благовернаго владыкыИлие, месяця феураря в 25. 6678, 6680, 6687, 6688, 6690, 6692… архиепископбоголюбивыи Илия. 6693… при архиепископе Илии. 6694… В то же летопреставися Илия, арьхиепископ новъгородьскыи, месяця септября в 7 день…Luna feurar (făurar) şi vlădica Ilie scris şi Илия. Construcţia unei biserici noi a Sf.Troiţe în mahalaua Cetiniţa, cu copaci de cetină, conifere, sau nu excludem şi dinrusescul diminutivat? щетина („păr aspru, ţepos”). 6702… И убиша… Негочевиця Завида. 6704… Къснятин и Дъмитр,братеника, … а Къснятину и Дъмитру вечная память. Том же летезаложиша церковь камяну святого Илие на Хълме (în 6710, finisată). 6708… иубиша Романа Пъкта, инех 4 муж. В то же лето идее Нездила Пьхциниць наЛукы воеводою… 6712… феуларя в 5 день. 6717… и посадника Дъмитра.6718…Новгородьци угонивъше Литву в Ходыницих. 6719… дашапосадничьство Дъмитру Якуничю. В лето 6722. Месяця февраря в 1 день…6723… месяця февраря в 11 день. Dъmitr şi Ilie, alte personaje le-am prezentatmai sus. Ходыница pare a fi din românescul hodină (inexistent în vocabularulvechi rusesc, cf. Sreznevskii, Словарь древнерусского языка, Moscova, 1989).Luna februarie scrisă în două moduri, în primul caz (făurar) prin transformareapimului „r” în „l”. 6726… на святого пророка Илии, Матеи Душильцевиць, …ИванаДушильцевиця, брат Матеев. 6732… и убиша Домажира Търлиниця и сън его,а рушан Богъшю…, выдаите ми… Микифора Тудоровиця. 6736… и доНикулина дни. Тъгда отяша тысячьское у Вячеслава и даша БорисуНегочевичю… 6737… у Иванка у Дъмитровиця, …Иванка Тудорковичя.6738… на Якима Влунковиця, …а се уже Микулин день. Matei, Tudor, Dъmitr(Domitr), alte personaje, după exemplul de mai sus Богъш trebuie citit Bogoş,transformat prin Boguş din Buhuş (<buhă+suf.-uş). Никула şi Микула suntegalate ca unul şi acelaş nume. Cum se vede, Micul s-a mai pronunţat (ca şi astăzipopular) Ňicul, nume precreştin, înţeles apoi ca un hipocoristic al românesculuiNicolae (Nicu(l) (Constantinescu 1963), echivalat în mediul rusesc cu creştinulNikola-Nicolai, ultimul de influenţă grecească, ca şi la români, s-a adoptat prinbiserică. În multe scrieri ruseşti medievale, însă, se făcea distincţia între Микула şiНикола, astfel că întâlnim adesea: поп Микула от Никольской церкви; adică unpreot Micula putea face distincţia între numele lui diferit de cel al hramuluibisericii Sf. Nikola, altfel s-ar fi numit şi pe sine Никола. Prenumele românescNicolae a fost şi el foarte răspândit în Cnezatul Novgorodean, întâlnit pe uneleicoane de lemn ale sfântului omonim (sec. XIII), iar pe una pictată pe piatră (sec.XII), fiind scrisă cu influenţă grecească: Николае агис (Russkoe isk. 1986, 143 şiXVI); de asemenea, în anul 1510 în Novgorod se construieşte o biserică de piatrăcu hramul святый Николае чюдотворец şi tot în sec.XVI alte două biserici nouconstruite aveau un altar secundar din cele trei tradiţionale cu numele Sf. Nicolae(PSRL IV 2000, 537, 539, 575). В лето 6739. Загореся от Матеева двора от Вышковиця…, мимо святогоИлию… В лето 6740. Придоша ис Цернигова Борис Негоцевичь, Михаль сбратом, Петре Водовиковиць… 6742… А новгородьць убиша 10 муж… 163
    • Негутина на Лубяници… 6744, 6746… Якима Влунковича. 6748… ГюрятаПинещиничь, 6767…, поима, приеха Михаило Пинещиничь… 6776… месяцаферваря 18. 6778… чему взял еси Олексин двор Морткинича, еси серебро наМикифоре Манускиничи…, поима Михаила Пинещинича… 6823 (1315)… Абои бысть месяца февраря 10… Matei, Boris Negoţevici, alte personaje care le-am menţionat, Petre, Негутин, pare a fi Neagu, eventual fiul lui, Neagu+suf-tin,Olexa (Alexa) Морткинич, din Mort+kin, apoi fiul era numit Mortkin+ici. Ultimulpersonaj reprezenta, probabil, şi cu numele, şi cu prenumele, o identitateromânească, aşa cum l-am avut în actele medievale. Cu acest prenume Alexa(Olexa) în Novgorod întâlnim mai multe persoane: Алекса Михаиловичъ,cunoscut şi ca Varlaam, superiorul mănăstirii Hutân’, alţi novgorodeni, AlexaПрокопьиничъ, Olexa Путиловичъ, Alexa Сбыслабичъ (PSRL IV 2000). Spredeosebire de numele Alexei, care îl purtau ruşii, preluat oficial prin biserică ca şiromânii din grecescul Alexias (Iordan 1983). Într-un caz se arăta şi naţionalitatea(1339): „Ко князю же Ивану (mare cneaz al Moscovei) послаша СильвестраВолошевича и Федора Аврамова…”, – este vorba de doi mari boieri novgorodeniSilvestr Voloşevici (<Voloh) şi Fiodor Avramov (NPL 1950, 367). O menţiune aparte o acordăm unui cuvânt întâlnit adesea în scrierile ruseşti,inclusiv în scrisorile pe scoarţă de mesteacăn din Novgorod, adresarea către unconsângean apropiat mai des (inscripţia nr. 531, sec. XII-XII: От Ане покло коКлимяте. Брате,…), dar şi cu un sens de înrudire creştinească uneori, inclusivprin gura lui Vasilii III Ivanovici, Mare cneaz al Moscovei, din anul 1533: БратеМиколае (posibil o greşeală de transcriere la prima literă, corectat de editori prinNicolae, PSRL IV 2000, 558), cuvânt foarte apropiat adresării româneşti, Брате –Frate Nicolae, coincidenţă, care, posibil, nu era de loc întâmplătoare. În nordicul Novgorod românii au fost atestaţi din sec. XI. Este necesar să neoprim şi la unele forme de scriere ale oraşului. Mai întâi, în letopiseţe: 970 –придоша люди Нооугородстии, 980 – пришед Добрына Нооугороду (PSRL I1997), 970 – испросиша Нооугородци, 1129 – бояре Нооугородцкие, 1278 –князь Дмитреи с Ноугородци (PSRL IV 2000, 582, 585, 599). Deşi nu preamulte, letopiseţele au fost scrierile ce s-au copiat cel mai des, aducându-se în timpla o normă, cu toate acestea observăm că din cele mai vechi timpuri oraşul s-anumit şi Nougorod, adică cu prima lui parte – româneşte. În însemnările locale, fiecă erau scrise de dieci locali sau din centru, inclusiv până în secolul XVI, locuitoriise scriau nougorodeni. De pildă, în Toropeţkaia kniga din 1540 (287, 288, 300,344): Игнатко ноугородец (Ignatko nougorodeţ), с московских гостеи и сноугородцов (nougorodţov), ноугородцкой (nougorodţkoi) дворецкой,ноугородцких (nougorodţkih) помещиков. Astfel, apreciem că românii nu suntatestaţi întâmplător în Novgorod, ci este posibil să fi participat şi la fondareaoraşului. Pentru confirmare, dacă ţinem cont şi de prima denumire a lui dinizvoarele scandinave: Холмгард. Partea a doua a cuvântului compus gard arcorespunde mai mult îmbinării cu sensul din limba română, îngrăditură, loc închiscu gard, decât sensului în limba germană („casă”). Iar faptul, că holm îl avem şinoi, deşi ca împrumut, alături de cel rusesc şi de cel german, putem aprecia că
    • oraşul a avut toate şansele să fi fost întemeiat şi de colonişti români împreună cuslavi. Şi în oraşul Staraia Rusa avem atestaţi români începând din secolul XI, numeleBogoş, Micula, Onanie şi Strein sunt edificatoare. Noi putem crede că românii aufost mai vechi aici, inclusiv de la întemeierea localităţii. Aceasta se confirmă şiprin numele unuia din râuşoarele pe care este aşezat oraşul astăzi – Войе (Voie).Până în secolul XVI oraşul s-a numit Rusa, iar din localităţile apropiate una se mainumeşte Руса Марево, сe poate fi înţeleasă, cu sufixul rusesc adăugat mai târziu,ca denumirea Rusa Mare, inclusiv cu unele localităţi ceva mai îndepărtate:Пашниково (Paşnicovo <paşnic), Фларево (Flarevo, de la un Florea sau <floare),Ходыня (Hodinea <hodină) şi Козона (Cazona <cazon, cazonă). Aşa cum seaprecia, locuitorii Rusei (Рушане) într-adevăr au venit din sud (Viazinin 1958, 9-12, 19, 29), însă ei nu erau slavi, ci români. Lor le-a aparţinut şi exprimarea desingular-plural Rusa-Ruşane, echivalentul ei rus-ruşi este propriu şi astăzi limbiiromâne. Aici trebuie să deschidem şi o paranteză istoriografică, cercetătorii ruşi şieuropeni discută de multă vreme, interminabil, putem spune, problema, cine a adustermenul RUS în spaţiul slavilor de est? Mai nou, o lucrare a norvegianului H.Stang vine cu o versiune germanică, neconvingătoare şi ea (Stang 1999). Problemase rezolvă prin originea ei românească, care nu a fost luată în calcul, dar paralelă şiea, tot cu o dispută istoriografică, imemorabilă, din cauza absenţei lor în izvoareîntr-o perioadă, ce s-a rezumat pe scurt prin expresia: o enigmă şi un miracol –poporul român; fie că a fost înţeleasă de unii ca o metaforă, sau de alţii, istorici,înjositor. Ce a însemnat termenul rus adus de români pe alte meleaguri? Au avut dreptateacei lingvişti care au etimologizat cuvântul roşu din latinescul russus (SDE 1978;Ciorănescu 2002; Vinereanu 2009b, – numai termenul etnic). În cazul localităţii, ela denumit, fie femeia rusă, fie o apă roşietică, un râuşor Rusca este şi azi înapropiere (Viazinin 1958, 12), generalizat şi asupra populaţiei va deveni un termenetnic. În ce priveşte râuşorul Voie pe care este aşezat oraşul Staraia Rusa, îl găsimşi în izvoare mai vechi. Nu se poate afirma dacă se referă la unul şi acelaş râu,înregistrat în sec. XV-XVI în aceiaşi unitate administrativă, Шелонская пятина, îlavem transcris Воя (Voia), dar înregistrat şi Вiоя (Виоя-Vioia), ambele cuvintesunt româneşti. Conform cu Новгородские писцовые книги (NPK 1915),distingem o formă exactă la fel şi a unui sat (derevnea) Войе-Voie şi a altuia,diminutivată, Воица (Voiţa). O analiză mai largă a acestui izvor documentarimportant cf. V. Ghimpu (2010b). Concluzii. În rezultatul analizei mai multor izvoare documentare din arealul rusnovgorodean, am depistat o multitudine de informaţii care denotă existenţaromânilor în aceste teritorii din cele mai vechi timpuri, inclusiv cu unele exemplespecifice de limbă. Menţiunile scrise în letopiseţe, din scrierile pe scoarţă demesteacăn şi inscripţii lapidare, confirmă colonizările româneşti rămase şi întoponimie şi hidronimie, realizate într-o convieţuire comună cu slavii. Românii atestaţi aici au realizat unele inscripţii lapidare pe pereţii catedralei Sf.Sofia cu scriere glagolitică şi slavonă, de asemenea, ar fi putut scrie unele scrisoripe scoarţă de mesteacăn şi în rusa veche, iar unele articole din cele mai vechi 165
    • letopiseţe novgorodene, împreună cu menţiunile unor români conţin şi cuvinteromâneşti, scrise prin influenţă sau nemijlocit de români, inclusiv menţiuneaCrăciunului ca sărbătoare a Naşterii Domnului.Atestaţi într-un număr destul de mare în oraşul Novgorod şi împrejurimi, şi înStaraia Rusa, apreciem că românii au putut participa la fondarea acestor localităţi,denumit în cazul primului şi Nougorod, într-un limbaj mixt româno-rus. Altăconcluzie se impune din discuţia istoriografică prin care susţinem, inclusiv faptulca românii să fi adus în spaţiul est-slav termenul RUS, ce denumea culoarea roşie,implicit şi denumirea oraşului Rusa într-o fază de limbă încă latinizantă. TermenulRUS s-a impus şi etnic asupra populaţiei est-slave şi vechi ruseşti o componentă acăreia au devenit şi o parte dintre români. Bibliografie Acest studiu reprezintă o continuare a articolului autorului, V. Ghimpu,Prezenţa românilor şi a limbii române în Cnezatul Novgorodean, în „DestinRomânesc”, 2 (66), an V(XVI), Chişinău, 2010, 99-108.Arţihovskii 1953: А.В. Арциховский, Новгородские грамоты на бересте (израскопок 1952 г.), Moscova, 1954.Arţihovskii 1963: А.В. Арциховский, Новгородские грамоты на бересте (израскопок 1958-1961 гг.), Moscova, 1963.Arţihovskii, Borkovskii 1958: А.В. Арциховский, В.А. Борковский,Новгородские грамоты на бересте (из раскопок 1953-1954 гг.), Moscova,1958.Arţihovskii, Borkovskii 1958: А.В. Арциховский, В.А. Борковский,Новгородские грамоты на бересте (из раскопок 1955 г.), Moscova, 1958.Arţihovskii, Borkovskii 1963: А.В. Арциховский, В.А. Борковский,Новгородские грамоты на бересте (из раскопок 1956-1957 гг.), Moscova,1963.Arţihovskii, Ianin 1978: А.В. Арциховский, В.Л. Янин, Новгородскиеграмоты на бересте (из раскопок 1962-1976 гг.), Moscova, 1978.Arţihovskii, Tihomirov 1953: А.В. Арциховский, М.Н. Тихомиров,Новгородские грамоты на бересте (из раскопок 1951 г.), Moscova, 1953.Boldur 1992: A. Boldur, Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1992.Ciorănescu 2002: A. Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române,Bucureşti, 2002.Constantinescu 1963: N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc,Bucureşti, 1963.DERDSR = Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române,1374 – 1600, Bucureşti, 1981.DELM 1977: Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti, vol. I, Chişinău, 1977.DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1998.Doc XVI=Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti,1979.Drăganu 1933: N. Drăganu, Românii în veacurile IX – XIV pa baza toponimiei şia onomasticei, Bucureşti, 1933.
    • Finsko-russkii sl. 1977: Финско-русский словарь, alcătuitori I. Vahros şi А.Šcebakov, Moscova, 1977.Ghimpu 2009: Unele consideraţii privind românii şi onomastica românească înRusia de vest, în “Destin Românesc” (serie nouă), revistă de istorie şi cultură,2009, an IV (XV), nr.3 (61), p. 79 - 92.Ghimpu 2010b: V. Ghimpu, Atestări româneşti din Rusia de Nord-Vest în secoleleXI-XVI (consideraţii preliminare), în „Tyragetia s.n.”, vol. IV [XIX], 2, Chişinău,2010, 61-70.Gonţa 1995: A.I. Gonţa, Documente privind istoria României. A. Moldova,veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indicele numelor de persoane, Bucureşti, 1995.Grekov 1960: Б.Д. Греков, Новгородский дом Святой Софии (Опыт изученияорганизации и внутренних отношений крупной церковной вотчины), în Б.Д.Греков, Избранные труды, т. IV, Moscova, 1960.Ianin, Zalizniak 1986: В.Л. Янин, А.А. Зализняк, Новгородские грамоты набересте (из раскопок 1977-1983 гг.), Moscova, 1986.Iordan 1983: I. Iordan, Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti,1983.Ist. Rom. 2001: Istoria românilor. Genezele româneşti, vol. III, Bucureşti, 2001.SDE 1978: Scurt dicţionar etimologic al limbii moldoveneşti, Chişinău, 1978.Medânţeva 1978: А.А. Медынцева, Древнерусские надписи новгородскогоСофийского собора, XI-XIV века, Moscova, 1978.Militaru 2009: V. Militaru, Psaltirea în versuri, Chişinău, 2009.NPL 1950: Новгородская первая летопись старшего и младшего изводов,Moscova – Leningrad, 1950.NPK 1915: Новгородские писцовые книги. Указатель к первым шести томах(I-VI), Petrograd, 1915.PVL 1950: Повесть временных лет, часть 1, текст и перевод, Moscova –Leningrad, 1950.PSRL I 1997: Полное Собрание Русских Летописей, т. I, Лаврентьевскаялетопись, Moscova 1997.PSRL II 1998: Полное Собрание Русских Летописей, т. 2, Ипатьевскаялетопись, Moscova 1998.PSRL IV 2000: Полное Собрание Русских Летописей, т. IV, ч. 1,Новгородская четвертая летопись, Moscova, 2000.Rabinovici 2000: Р.А. Рабинович, Искушение „волошским орехом”, илиБалканские волохи и русские волхвы, în „Stratum plus”, 5, Sanct Peterburg,Chişinău, Odesa şi Bucureşti, 2000.Raevschi 1988: N.D. Raevschi, Contactele romanicilor răsăriteni cu slavii. Pebază de date lingvistice, Chişinău, 1988.Russkoe isk. 1986: Русское искусство XI-XIII веков. Сборник статей,Moscova, 1986.Sedov 2000: В.В. Седов, Миграция дунайских славян в Восточную Европу, înАрхеология и история Пскова и Псковской земли. Материалы научногосеминара, 1996-1999, Pskov, 2000, 160 -165.Spinei 1994: V. Spinei, Moldova în secolele XI – XIV, Chişinău, 1994. 167
    • Stang 1999:Х. Станг, Наименование Руси (герульская версия), тезисы (HakonStang, The Naming of Russia (Heruls version), Oslo,1996, theses), în “Stratumplus”, Sankt-Peterburg, Chişinău, Odesa, 1999, nr. 5, p. 119-147.Toropeţkaia kn. 1964: Торопецкая книга 1540 г., în „Археографическийежегодник за 1963 год”, Moscova, 1964, 277 – 357.Uk.G.: Украiнскi грамоти XV ст., Chiev, 1965.Viazinin 1958: И.Н. Вязинин, Старорусский край: очерки по истории городаи района с древнейших времён до наших дней, Novgorod, 1958.Vinereanu 2009a: M. Vinereanu, Argument, în M. Vinereanu, Dicţionaretimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Bucureşti,2009, 9-51.Vinereanu 2009b: M. Vinereanu, Dicţionar etimologic al limbii române pe bazacercetărilor de indo-europenistică, Bucureşti, 2009.
    • FAPT ISTORIC ŞI MEMORIE SOCIALĂ (CAZUISTICĂ OFERITĂ DE DESTINUL UNOR PERSONALITĂŢI ALE ISTORIEI ROMÂNILOR) Prof. univ. dr. Aurel V. DAVID1 Abstract: Social communities have retained the image of the great figures as anexpression of social memory of the facts that they have taken. To support ourarguments, we turned to case law of destiny offered six figures of Romanianhistory: Vlad Tepes princes, Michael the Brave and Constantin Brancoveanu,revolutionaries Tudor Vladimirescu and Avram Iancu and politician Iuliu Maniu. Key-words: social communities; social memory; heroes. Cuvinte cheie: comunităţi sociale; memorie socială; eroi. Fiecare naţiune este preocupată şi interesată de a-şi cunoaşte trecutul, pânăla origini, precum şi vatra de vieţuire, ca drept al ginţilor. Cazuistica în materieconfirmă că naţiunea română nu este o excepţie. Păstrarea în memoria colectivă afaptelor şi imaginii marilor personalităţi ale istoriei naţionale, în mod deosebit acelor care au suferit martiriu pentru crezul şi faptele lor, a constituit reperefundamentale ale cercetării sociologice întreprinse de la naşterea sociologieiromâneşti. De regulă, identificarea sau redescoperirea imaginii şi faptelor unorpersonalităţi ale istoriei naţionale s-a făcut prin intermediul aşa-numitului “faptistoric”, care a preocupat, în măsură şi modalităţi diferite, ideologi, istorici, jurişti,psihologi sau sociologi. Acesta constituie, în esenţă, o acţiune socială determinată,săvârşită de cineva într-un context socio-politic determinat, care s-a încheiat şi numai poate fi schimbată2. Pentru conservarea imaginii şi faptelor sociale ale marilor personalităţi aleistoriei românilor s-a dus, şi încă se mai duce, o adevărată bătălie între două modalităţi degândire, diametral opuse: gândirea ideologică şi gândirea sociologică. Acestea au rămasîn memoria socială în funcţie de capacitatea celor implicaţi în definirea sau redefinirea“faptului istoric”, care nu este o simplă întâmplare sau împrejurare, chiar dacă s-apetrecut într-o anumită realitate trecută. Ideologii au fost şi sunt tentaţi să creeze, să recreeze sau să desfinţeze o anumitărealitate care nu corespunde cu interesul propriu, afişat, de regulă, prin culoareaideologiei din care se adapă. De regulă, aceştia preiau date şi informaţii furnizate dedocumente oficiale emise mai ales de către cei care au deţinut puterea politică înmomentul respectiv sau de către cei care au cucerit puterea prin violenţă şi i-au dat altă1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret2 J. Le Goff, Histoire et mémoire, Paris, Gallimard, 1988. 169
    • culoare politică. În acest context, “faptul istoric” îşi pierde din semnificaţie şi consecinţeîn favoarea subiectivismului sau chiar a ficţiunii1. Comunităţile sociale au păstrat imaginea de fapt a marilor personalităţi, caexpresie a memoriei sociale a faptelor pe care acestea le-au întreprins, chiar dacăau avut consecinţe benefice sau distructive în plan social (adică, “cu bune şi curele!”). Pentru acestea, relevant este, în toate epocile istorice, “faptul social”, careproduce, în orice condiţii, efecte sociale. Pentru susţinerea argumentelor noastre, am apelat la cazuistica oferită dedestinul a şase personalităţi ale istoriei românilor: voievozii Vlad Ţepeş, MihaiViteazul şi Constantin Brâncoveanu, revoluţionarii Tudor Vladimirescu şi AvramIancu, precum şi omul politic Iuliu Maniu. În contextul istoric în care a trăit, Vlad Ţepeş a fost un aprig luptător pentruapărarea ţării, atât împotriva Imperiului Otoman, ale cărui oşti ajunseseră la porţileVienei, cât şi împotriva anarhiei în care o aduseseră luptele fratricide dintre partideleboiereşti (Dăneşti şi Drăculeşti)2. Potrivit filosofiei sale de viaţă, toţi locuitorii ţăriitrebuiau să muncească pentru a-şi asigura resursele de trai, iar vagabonzii şi cerşetorii aufost consideraţi hoţi şi pedepsiţi cu cruzime. Aproape orice infracţiune - de la minciună şifurt până la omor - trebuiau aspru pedepsite, el fiind convins de justeţea şi eficacitateamăsurilor luate. În timpul domniei sale, Ţara Românească şi-a obţinut temporarindependenţa faţă de Imperiul Otoman. Îndeosebi împotriva duşmanilor interni s-a dovedit necruţător, folosindmetodele specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracterexemplar şi de intimidare. A ajuns vestit mai ales prin utilizarea tragerii în ţeapă acelor care atentau la domnie ori aduceau pe capul ţării jug străin. Acest fapt a fostspeculat de şaşii transilvăneni, care au avut mult de pătimit datorită faptului că auignorat legile interne ale Ţării Româneşti privind comerţul şi pentru că adăposteaupretendenţi la tronul Ţării Româneşti. Datorită disputelor cu negustorii saşibraşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca domnitor crud, deşi„cruzimea” manifestată de capetele încoronate ale acelor vremuri, inclusiv dinapusul Europei, nu era mai prejos. Datorită intrigilor saşilor, a fost arestat de cătreregele Ungariei, Matei Corvin şi întemniţat la Visegrad, vreme de aproape 14 ani. Porecla „Ţepeş" i-a fost atribuită ca urmare a execuţiilor prin trasul în ţeapă.Chiar şi turcii, în rândul cărora a semănat mare groază, l-au numit Kazikli Bey (PrinţulŢepeş). Acest nume a fost utilizat pentru prima oară într-o cronică valahă din anul 1550,fiind preluat şi păstrat în istoriografia românească. Măreţia şi valoarea sa au fostrecunoscute chiar de către sultanul Mahomed al II-lea, care în anul 1462, la vedereapădurii de ţepi din faţa cetăţii Târgovişte, unde fuseseră înfipte craniile a peste 20.000 decaptivi turci, a făcut cale întoarsă la Istanbul.1 2. P. Ricoeur, Memorie, istorie, uitare, Editura „Amarcord”, Timişoara, 2001.2 Emil Stoian, Vlad Ţepeş - mit şi realitate istorică, Editura „Albatros”, Bucureşti, 1989; DenisBuican, Dracula şi avatarurile sale, Bucureşti, Editura „Scripta”, Bucureşti, 1993; NeaguDjuvara, De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2007.
    • Vlad Ţepeş a fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476, de către boierimunteni, ostili domniei. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-aaşezat într-o ţeapă. Ipoteza potrivit căreia „Drăculea“ ar fi fost îngropat la MănăstireaSnagov se pare că este infirmată de cercetările recente, potrivit cărora mormântul s-ar aflala mănăstirea Comana, ctitoria voievodului. Deci, Vlad Ţepeş a căzut jertfă războiuluifratricid dintre grupările de boieri munteni, susţinute de către marile puteri vecine,care îşi disputau Ţara Românească. Voievodul Vlad Drăclea (Ţepeş) a rămas în memoria socială ca omul legiişi al ordinii statale. Personalitatea sa a generat multe povestiri şi anecdote, chiar întimpul vieţii sale, în care i-au fost recunoscută chemarea sa aprigă la onestitate şi laordine. Însă, memoria istorică i-a fost conservată de străini, îndeosebi de către saşi,care l-au caracterizat ca pe un tiran însetat de sânge. Prin cartea scriitorului britanicBram Stoker, intitulată Dracula - o ficţiune în care sunt inserate necritic faptepetrecute în Transilvania şi în Anglia secolului XIX - Vlad Drăculea a fosttransformat în mit literar modern al vampirului, iar Transilvania a fost asociatăpersonajului fictiv „Dracula”. Mihai Viteazul a urcat în ierarhia politico-statală potrivit cutumelor,împrejurărilor şi specificului epocii în care a trăit1. A fost stolnic al curţii voievoduluiMihnea Turcitul, apoi ban al Craiovei în timpul domniei voievodului Alexandru cel Rău,iar în septembrie 1593, cu ajutorul patriarhiei de la Constantinopol, dar şi al sultanului, adevenit voievod al Ţării Româneşti. În acest sens, a aderat, cu acordul boierilor, la„Liga Sfântă” - o coaliţie a statelor creştine, constituită din iniţiativa PapeiClement al VIII-lea, din care iniţial au făcut parte Statul Papal, Spania, Austria,Ferrara, Mantova şi Toscana, la care a aderat ulterior şi Transilvania (Anglia şiPolonia manifestând rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii). Războiul cu Imperiul Otoman, început printr-o revoltă izbucnită înnoiembrie 1594 şi soldată cu suprimarea creditorilor levantini şi a întregiigarnizoane otomane staţionată în Bucureşti, a arătat dimensiunea istorică avoievodului Mihai Viteazul. Sunt elocvente în acest sens, atacurile asupra cetăţilorturceşti de pe ambele părţi ale Dunării (Giurgiu, Hârşova, Silistra ş.a.), seria devictorii împotriva tătarilor şi turcilor (la Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti), apoivictoriile de la Călugăreni (13/23 august 1595), Târgovişte şi Giurgiu (din toamnaaceluiaşi an), precum şi campania militară din sudul Dunării – soldată cu cucerireacetăţilor Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra,Rusciuc, Şiştov, Nicopole şi Vidin. În acest context, Mihai Viteazul a fost privit decătre întreaga creştinătate balcanică drept eliberator, iar după moartea sa, în hârtiilegăsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lorrăsăriteană”.1 Nicolae Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu-Voievod Viteazul, Institutul de ArteGrafice şi Editura „Minerva”, Bucureşti, 1902; Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,volumul II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000; Petre P. Panaitescu, Mihai Viteazul,Editura „Corint”, Bucureşti, 2002. 171
    • Prins între trei puteri rivale (imperiul habsburgic, imperiul otoman şi regatulpolon), care se confruntau pe teritoriul Ţării Româneşti, gâlceava dintre statele creştinedin apusul Europei în privinţa câştigului pe care urmau să-i aibă în urma înfrângeriidecisive a turcilor, precum şi starea critică în care a ajuns ţara, l-au obligat la concesii faţăde marea boierime. Astfel se explică „aşezământul” sau legarea ţăranilor de glie, princare rumânii (ţăranii fără pământ din Valahia) au fost siliţi să rămână pe moşia pe care seaflau în acel moment. Aceasta a fost o decizie nepopulară, însă vitală pentrusupravieţuirea statului, care l-a lipsit însă de „oastea de ţară”, fiind nevoit să apeleze laoaste de mercenari. Politica agresivă a regatului polon, care urmărea anexarea ŢăriiRomâneşti şi Moldovei, coroborată cu pretenţiile principilor Transilvaniei de a instituisuveranitatea asupra Ţării Româneşti, precum şi destrămarea, în fapt, a coaliţieiantiotomane, l-au obligat să utilizeze diplomaţia în relaţiile cu Imperiul Otoman,dovedindu-se şi un mare diplomat al timpului. În faţa diminuării unităţii militare a celor trei ţări româneşti, Mihai Viteazul adecis să pună în aplicare „planul dacic” – în speţă Unirea acestora, crezând că se poatebizui pe sprijinul Imperiului Habsburgic. Astfel a intrat cu oştile în Transilvania, iar dupăvictoria de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), la 1 noiembrie 1599 şi-a făcut intrareatriumfătoare în cetatea Alba Iulia. În luna mai 1600, după alungarea de pe tronulMoldovei a voievodului Ieremia Movilă, instalat de poloni, Mihai Viteazul s-a intitulat„Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată ţara Moldovei”. O atenţie deosebită aacordat Transilvaniei, unde românii se aflau de sute de ani sub apăsarea nobilimii ungare.A construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, l-a numit ca mitropolit al Transilvaniei peIon de la Prislop şi a acordat anumite înlesniri preoţilor şi iobagilor români dinTransilvania. Pentru distrugerea ,,planului dacic” a lucrat pe faţă regatul polon, iar înascuns împăratul habsburg, care l-a considerat pe voievodul Mihai doar ca locţiitoral său în Transilvania. Intervenţa oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească l-au determinat ia calea pribegiei şi să solicite sprijinul împăratului habsburg. Cuajutorul acestuia a pornit campania de recucerire a ţinuturilor româneşti, iar prinvictoria în bătălia de la Guruslău (3 august 1601), l-a îndepărtat pe SigismundBathory din Transilvania, apoi l-a gonit pe Simion Movilă, instalat de poloni petronul Ţării Româneşti. Perspectivele unei noi uniri a ţărilor române au dat la ivealăperfidia habsburgică. Din ordinul împăratului Rudolf al II-lea, în 9/19 august 1601, la 3 kilometri sudde Turda, Mihai Viteazul a fost ucis de către la mercenarii generalului Gheorghe Basta.Capul său a fost luat de unul dintre căpitani şi înmormântat de Radu Buzescu laMânăstirea Dealu, lângă Târgovişte. Pe lespedea de piatră de la Mănăstirea Dealu stăscris: „Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce aufost domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi Moldovei”. Deci, voievodul Mihai a fostucis mişeleşte, căzând jertfă perfidiei Imperiului habsburgic, care avea pretenţii desuveranitate asupra celor trei ţări române. În memoria socială voievodul Mihai a rămas ca făuritor al primei uniri politicea ţinuturilor româneşti din spaţiul vechii Dacii, fărâmiţat după moartea regelui regeluiBurebista şi stăpânit temporar de diferite neamuri străine venite de aiurea sau de imperiivecine. Prin fapta sa, el a fixat un obiectiv vital pentru naţiunea română: statul naţional
    • unitar, devenit realitate în anul 1918. Toţi voievozii care urmat pe tronul Ţării Româneştişi au năzuit la refacerea unităţii naţionale s-au raportat la el şi la faptele sale. Pentrupopor a rămas „Viteazu”, chipul şi faptele sale fiind păstrate peste veacuri în cântece,legende şi povestiri. În istoriografia naţională românească a rămas ca unificator de ţară,însă istoricii potrivnici unităţii naţionale îl consideră un aventurier sau un tiran şi-lponegresc fără încetare. Constantin Brâncoveanu a trăit într-o epocă în care aveau loc intenseacţiuni politice şi diplomatice pentru stăvilirea expansiunii ţariste şi otomane, fiindurcat pe tron de către marea boierime munteană.1 Prins între trei imperii(habsburgic, otoman şi ţarist) care se luptau pentru subordonarea spaţiului carpato-danubian, el a fost nevoit să folosească o politică externă abilă, care l-a ajutat să semenţină pe tron vreme de 26 de ani, o minune pentru acele vremuri. Până în anul1709 a reuşit să menţină o politică echilibrată între Imperiul Otoman – căruia îi eravasal – şi Imperiul Sfântului Imperiu Roman de naţiune Germană – cu care aîncheiat mai multe tratate secrete, în schimbul cărora a primit pentru el şi pentrufamilia sa mai multe moşii şi titluri nobiliare. Greşelile sale politice au început în anul 1709, după înfrângerea, la Poltavaa regelui Suediei, Carol al XII-lea, de către oştile lui Petru cel Mare şi pătrunderearuşilor pe teritoriul Moldovei, cu acordul voievodului Dimitrie Cantemir, pentru alupta cu sultanul. El a crezut că poate juca „la două capete”, încercând să se alieze,în ascuns, cu ruşii pentru a profita de un conflict între cele două imperii, însă dupăînfrângerea ruşilor la Stănileşti, pe Prut, în anul 1711, a intrat în dizgraţiasultanului, care a hotărât să-l suprime. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicatabia după trei ani, când Constantin Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai aveaduşmani. Toate rudele sale, Cantacuzinii - care îi sprijiniseră până atunci domnia -s-au întors împotriva lui. În planul administrării ţării, Constantin Brâncoveanu nu s-a depărtat despiritul epocii în care a trăit, practicând o fiscalitate excesivă. A fost mareproprietar de moşii, de pe urma cărora a adunat o avere fabuloasă, despre care s-avorbit în vremea respectivă. Adevăratul administrator al averii Brâncovenilor a fostDoamna Marica - cea care a cunoscut rostul fiecărei moşii şi al fiecărei case,precum şi a sumelor de bani care au fost depozitate în băncile din vestul Europei(Viena, Veneţia sau Amsterdam). Voievodul Constantin Brâncoveanu s-a remarcat îndeosebi în plan cultural.În timpul domniei sale s-au tipărit în Ţara Românească numeroase cărţi româneşti,greceşti, slave şi chiar arabe, turceşti şi georgiene şi s-a creat în arhitectură un stilcaracteristic, denumit stilul brâncovenesc. Cea mai de seamă ctitorie a sa esteMănăstirea Horezu. De asemenea, a înfiinţat Academia din Bucureşti, o şcoală1 D. Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor, în Opere, vol. V, Bucureşti1878; Vasile Drăguţ, Nicolae Săndulescu, Arta brâncovenească, Bucureşti, 1971;Constantin Basarab Brâncoveanu, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi bibliografie deNicolae Edroiu, Editura Polirom, Craiova, 2004; 173
    • superioară având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea„Sfântul Sava”. Planul privind suprimarea lui Constantin Brâncoveanu a fost pus în aplicare încontextul în care sultanul pregătea o mare ofensivă militară împotriva Imperiului Romande naţiune Germană. El a fost suspectat de trădare, fiind mazilit şi dus la Istanbulîmpreună cu familia şi o parte din averi. A fost închis la „Edikule” şi „căznit” pentru aspune unde şi-a ascuns restul averii. I s-a acordat clemenţă, cu condiţia să se lepede decredinţa creştină şi să adopte religia mahomedană, însă a refuzat. Astfel, în ziua de 15august 1714 Constantin Brâncoveanu şi însoţitorii au fost omorâţi în mod bestial de cătreturci, de faţă cu reprezentanţii diplomatici ai celor mai mari puteri europene, care n-auridicat „un deget” pentru a-i salva. Primul executat a fost Ianache Văcărescu, urmând fiiicei mari. Înspăimântat, mezinul Matei a fost gata să renunţe la creştinism, însă, tatăl săus-a împotrivit, iar călăul i-a retezat capul. Constantin Brâncoveanu însuşi a îngenuncheatultimul în faţa gâdelui, fiind decapitat. Capetele celor şase martiri au fost plimbate pestrăzile din Istanbul în vârfuri de suliţe, iar trupurile, aruncate în Mare. Doamna Marica a aflat vestea în închisoare, iar cu ajutorul PatriarhieiConstantinopolului cadavrele au fost salvate din valurile Mării şi îngropate la mănăstireaHalki, zidită în vremea împăratului Ion Paleologul. Trupul lui Constantin Brâncoveanu afost adus mai târziu în ţară şi îngropat la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti,zidită de el. Constantin Brâncoveanu a rămas în memoria socială ca un sprijinitor alculturii şi un mare creştin. Biserica ortodoxă a recunoscut martiriul său, fiindcanonizat şi trecut în rândul sfinţilor creştini. Tudor Vladimirescu s-a ridicat de jos, „din popor”, într-un context socio-politic marcat de dominaţia spiritului fanariot în toate sferele vieţii sociale1. Întinereţe a făcut comerţ, ocupându-se îndeosebi de exportul de vite, apoi a cumpăratpământ şi a făcut comerţ pe cont propriu. Călătoriile sale în Transilvania şi la Viena,precum şi înscrierea în oştirea pandurilor (înfiinţată de fanarioţi pentru a fi folositămai ales înăbuşirea unei revolte) i-a permis să înţeleagă interesele marilor puteri aletimpului în spaţiul românesc. Calităţile sale de militar, precum şi orientarea sastrategică au fost relevate în timpul războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812,când a luptat în oastea ţarului Rusiei, fiind recompensat cu Ordinul Vladimir, clasaa III-a. El a perceput crudele realităţi ale ţării odată cu numirea sa, în anul 1806, înfuncţia de vătaf (administrator) al plaiului Cloşanilor. Ura sa faţă de fanarioţi, darşi faţă de sprijinitorii lor turci a devenit publică după ce trupele otomane dingarnizoana Ada-Kaleh au devastat judeţele Mehedinţi şi Gorj, i-au distrusgospodăria lui de la Cerneţi şi i-au luat toate bucatele.1 Mihai Cioranu, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în N. Iorga, Izvoarele contemporaneasupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1921; Constantin Aricescu, IstoriaRevoluţiunii române de la 1821, ediţie îngrijită, cuvânt înainte, note, indice şi bibliografiede Vl. Osiac, Ion Pătroiu, Dinică Ciobotea, Editura “Scrisul Românesc”, Craiova, 1996; G.D. Iscru, Revoluţia română din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Editura “NicolaeBălcescu”, Bucureşti, 1996;
    • Despre hotărârea „Eteriei” de a porni mişcarea de eliberare a Greciei de peteritoriul Ţării Româneşti a aflat cu prilejul prezenţei sale în Bucureşti, pentrususţinerea unui proces de moşie în faţa Divanului. În acel context, a considerat că asosit momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă împotriva fanarioţilor şi nuîmpotriva turcilor, singura cooperare cu Eteria urmând a fi înlesnirea, de cătrepanduri, a trecerii lui Ipsilanti peste Dunăre. Însă, „Comitetul de oblăduire” compus din boieri pământeni, care l-aînsărcinat pe Tudor să ridice „norodul la arme“ pentru a înlătura regimul fanariot,a fost speriat de conţinutul revoluţionar al „Proclamaţiei de la Padeş“. Văzândnorodul adunându-se la chemarea lui Tudor pentru „a întâmpina răul cu rău”, atrimis corpuri de oaste pentru a-l opri, căci gloatele adunate sub arme strigau „josFanarioţii!”, dar şi „Jos Ciocoii! şi „Să strivim capul şerpilor”. Tudor a intrat în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, fiind primit cuentuziasm de către orăşeni, astfel că, în primăvara anului 1821 a preluat, de fapt,conducerea ţării, fiind numit de către popor „Domnul Tudor“. Însă, intrarea luiAlexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate slabe şi nedisciplinate (după ceacţiunea lui fusese dezavuată de către Rusia), precum şi somarea acestuia să treacăDunărea, pentru ca Ţara Românească să nu fie transformată în teatru de război, a generatun conflict deschis între cele două mişcări. Intervenţia masivă a turcilor în ŢaraRomânească l-a obligat pe Tudor să se retragă spre Oltenia, refuzând să se alătureeteriştilor pentru a lupta împotriva turcilor. Aşa s-a ajuns la complotul şi la asasinarea mişelească a lui Tudor. LaPiteşti a fost arestat de către eterişti, apoi a fost dus sub pază, prin Câmpulung, laTârgovişte. El a fost interogat şi maltratat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti decătre criminalul Vasile Caravia, apoi a fost dus de către un grup de eterişti în dosulMitropoliei, aproape de grădina zisă „a lui Cicârlan”. Acolo fuseseră trimişidinainte câţiva eterişti pentru a-i săpa groapa într-un şanţ. În noaptea de 27/28 mai1821 a fost decapitat, iar corpul său a fost aruncat în groapa care fusese pregătită şiacoperit cu pământ şi cu paie. Faptele sale au contribuit la desfiinţarea regimuluifanariot şi instituirea domniilor pământene. Tudor Vladimirescu a rămas în memoria socială ca luptător pentrudrepturile naţionale şi sociale ale românilor, simbolul revoluţiei de la 1821 dinŢara Românească, norodul amintindu-şi multă vreme de „domnul Tudor”. Avram Iancu a devenit unul dintre fruntaşii intelectualităţii româneştitransilvănene, luptătoare pentru emancipare socială şi naţională1. El a cunoscut înprofunzime realităţile Transilvaniei începând cu anul 1846, când a devenit cancelarist laTârgu Mureş. În anul 1848 a devenit avocat, implicându-se temeinic şi cu tenacitate înapărarea drepturilor politice ale românilor. Avram Iancu s-a numărat printre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blajdin 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848. În urma refuzului guvernuluirevoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor, precum şi al votării unirii1 I. Lupaş, Avram Iancu, Cluj, 1924; Ştefan Pascu, Avram Iancu. Viaţa şi faptele unui erou şimartir, Bucureşti, 1972; Horia I. Rusu, Avram Iancu¸ Bucureşti, 1966; 175
    • Transilvaniei cu Ungaria de către Dieta din Cluj, Avram Iancu a preluat conducerealuptei pentru rezolvarea problemei sociale şi naţionale. El a devenit conducătorul cetelorînarmate ale românilor din Transilvania şi, ajutat de autorităţile militare austriece, aorganizat apărarea în Munţii Apuseni, respingând numeroase atacuri ale trupelorrevoluţionare ungare. În acest context, şi-a câştigat o mare popularitate printre ţăraniiminerii din Munţii Apuseni. Însă, luptele din Munţii Apuseni au slăbit atât forţelerevoluţionare ungare, cât şi pe cele ale românilor, iar armata ţaristă, chemată în ajutor deîmpăratul Austriei, a înfrânt armata revoluţionară ungară la Sighişoara. Apoi, trupelerevoluţionare ungare, copleşite de armatele austriece şi de cele ruseşti, trădate de uniigenerali, au capitulat la Şiria, în 13 august 1849, iar în Transilvania a fost reinstauratădominaţia habsburgică. După revoluţia din anii 1848-1849, Avram Iancu, înţelegând perfidiaAustriei, a refuzat să primească decoraţia pe care împăratul Franz Joseph a dorit săi-o confere pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluţionarilor unguri.Decepţia provocată de neîmplinirea misiunii i-a tulburat mintea, boala l-a chinuitdouă decenii, în ultimii ani umblând din sat în sat şi cântând din fluier. S-a stins dinviaţă la 10 septembrie 1872 la Baia de Criş, fiind îngropat la Ţebea (judeţulHunedoara), lângă „Gorunul lui Horea”. Avram Iancu a rămas în memoria socială ca simbol al revoluţieiromâne din Transilvania din anii 1848-1849 şi aprig luptător pentrudrepturile naţionale şi sociale ale românilor, ţăranii români din MunţiiApuseni numindu-l „Craiul munţilor”. Despre Avram Iancu, George Bariţiuspunea că acesta „va vieţui în memoria noastră şi a tuturor generaţiilor ce nevor succede nouă până când istoria omenimei va mai avea sa consemne câteceva din viaţa naţiunei daco-romaneşti”. Iuliu Maniu şi-a început cariera politică odată cu revenirea înTransilvania, iar în anul 1897, la numai 24 de ani, a fost cooptat în Comitetulde conducere al Partidului Naţional Român din Transilvania1. Curajul şiintransigenţa sa au ieşit la iveală, în condiţii vitrege de discriminare politicăşi socială din Imperiul Austro-Ungar, odată cu alegerea sa, în anul 1906, cadeputat în Parlamentul din Budapesta. Împreună cu personalităţi ale mişcăriinaţionale româneşti din Transilvania şi ale Partidului Naţional Român, IuliuManiu a participat activ la unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat şi laînfăptuirea unităţii naţionale româneşti. Credinţa sa în triumful libertăţiiromâneşti a fost exprimată în cuvântarea ţinută cu ocazia Adunării naţionalede la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, precum şi în actele semnate în calitatede preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. După dizolvarea Consiliului Dirigent, în anul 1920, şi stabilirea sa laBucureşti, relaţiile dintre el şi politicienii din vechiul Regat s-au înrăutăţit,1 Mureşan Pompiliu Pop, Adevărul despre Iuliu Maniu, Bucureşti, 1946; Ioan Scurtu, IuliuMsaniu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995; Stan Apostol, Iuliu Maniu – naţionalism şidemocraţie (biografia unui mare român), Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti, 1997.
    • acuzând favorizarea Partidului Naţional Liberal şi împingerea intelectualităţiiardelene într-un con de umbră. El a refuzat chiar să voteze Constituţia din anul1923, pe care a considerat-o prea centralistă, invocând chestiuni de principiu şi areclamat faptul că noua Constituţie nu a făcut decât să cimenteze oligarhia din VechiulRegat. Iuliu Maniu nu a participat nici la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Mariala Alba-Iulia, sub pretextul că ceremonia era monopolizată de către ierarhii ortodocşi,deşi o mare parte a românilor din Transilvania erau greco-catolici. Din iniţiativa sa, Partidul Naţional Român din Transilvania s-a unit în anul 1926cu Partidul Ţărănesc condus de Ion Mihalache, constituind Partidul Naţional Ţărănesc.Astfel, a devenit preşedinte al acestui partid în două rânduri (1926-1933 şi 1937-1947) şide trei ori a ajuns prim-ministru al României (între anii 1928-1933). Pentru a aducePartidul Naţional Ţărănesc la putere, s-a implicat în organizarea unor proteste publiceîmpotriva guvernelor liberale (manifestaţiile din luna mai 1928) şi a plănuit efectuarea„Marşului asupra Bucureştiului” al ţăranilor ardeleni, după modelul Marşului asupraRomei al lui Mussolini. Contradictorie şi oscilantă a fost şi poziţia sa faţă de monarhie. El asusţinut reinstalarea pe tron a lui Carol Caraiman (care aştepta Marea Britaniedesfăşurarea evenimentelor), sub anumite condiţii (că-şi va relua căsnicia cu reginaElena, mama regelui Mihai etc.) şi a plănuit încoronarea acestuia la Alba Iulia.Datorită faptului că manifestele au fost imprimate în Ungaria, planul a fost dejucatde către serviciile române de informaţii. Carol a fost reinstalat pe tronul Românieiîn anul 1930 tot cu ajutorul lui Iuliu Maniu, dar nu a mai recunoscut cele promise şil-a înlăturat pe Iuliu Maniu de la guvernare. Până în anul 1938, când Carol al II-lea a instituit dictatura regală, s-a situatîn opoziţie, iar după preluarea puterii de către generalul Ion Antonescu s-a declaratopozant al regimului. El nu s-a implicat în actul de la 23 august 1944, iar dupăpreluarea puterii de către comunişti, în martie 1945, a continuat să fie încrezător însprijinul marilor puteri occidentale pentru eliberarea României. Iuliu Maniu, ajuns la vârsta de 75 de ani, a fost arestat de către autorităţilecomuniste şi judecat într-un proces politic, început la 29 octombrie 1947, pentru pentru„înaltă trădare”. Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, el a fost condamnat la temniţăgrea pe viaţă, care echivala cu o condamnare la moarte. După o perioadă de detenţie înînchisoarea Galaţi, a fost transferat, împreună cu alţi lideri naţional-ţărănişti şi liberali laSighet. S-a stins din viaţă la 5 februarie 1953 în penitenciarul de la Sighet, cadavrul săufiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului. Iuliu Maniu a rămas în memoria socială ca făuritor al statului naţionalunitar român, unul dintre cei mai de seamă oameni politici ai României Mari,precum şi simbol al victimelor represiunii comuniste. Aceştia au fost oamenii şi faptele lor. Ei sunt denumiţi generic „maripersonalităţi”, fiind, în fond elite sociale. Marile personalităţi ale neamului s-au născutromâni şi au rămas români chiar dincolo de mormântul adesea necunoscut. Naţiaromânească le-a conservat imaginea, ca pe o matrice simbolică, „aşa cum a fost”: părinţiautoritari, iubitori de neam şi de moşie, doriţi de cei mulţi şi slabi, temuţi de cei „hicleni”şi de duşmanii neamului. Însă, datorită frecventelor şi adesea sângeroaselor schimbări 177
    • politice, cu efecte perverse în plan social, românii au fost împiedicaţi de forţe adeseanecunoscute să-şi revendice toate elitele pe care le-au produs, fapt ce le-a permis altora săle preia, să şi le asume şi să le confere dimensiune europeană1. O explicaţie a percepţiei deformate faţă de unele elite sociale poate fi datăprintr-o cugetare filosofică, puternic impregnată de ideologii violente: În istoria noastră, elitele sociale au ajuns la puterea de decizie înmomentele în care naţia era pe marginea prăpastiei. Ele au urcat pe scara socialăprin inteligenţă şi merit, însă puterea lor a fost de scurtă durată. Forţe de dezordineinternă s-au coalizat rapid şi au lucrat la dărâmarea lor, cu ajutorul „celor de jos”(bucăţi din „talpa ţării”) - care, din ignoranţă, neştiinţă sau păcăliţi de sloganuripatetice au început să „scuture” scara valorilor - sau cu ajutorul „centrelor deputere”, sub motivul că „ies din ordine”. Dacă elitele sociale au reuşit să urce câţiva fuştei ai scării sociale, o mulţimenedefinită, dar întotdeauna eterogenă şi violentă, a încercat să-i coboare. Dacă acestea au fost capabile să urce, grupuri bine şi cu sens dirijate din „cei dejos”, incitaţi şi manevraţi cu abilitate de forţe adesea oculte, au scuturat scara pentru acădea, iar dacă s-au dovedit a fi „tari în pulpe”, au scuturat scara pentru a nu le lăsa săurce „în pace”. Dacă, în pofida agresărilor au ajuns în vârf, mulţi din „cei de jos” („proşti, darmulţi”) au luat pietre şi au aruncat în ele, pentru a le doborî sau măcar pentru a nu le lăsarăgazul necesar a cugeta cum trebuie să coboare fără să se sfărâme. Aşa s-a petrecut cu voievozii Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi ConstantinBrâncoveanu, cu Tudor Vladimirescu sau cu Avram Iancu, precum şi cu IuliuManiu. „Datul cu părerea” despre elitele sociale ale neamului românesc esteapanajul gândirii ideologice, de care societatea românească n-a reuşit să se lepedenici atunci, nici astăzi. Memoria lor trebuie scoasă de sub agresiunea „politicului”, pentru a-i redageneraţiilor următoare „aşa cum au fost”. Restu-s basne...1 Vezi, pe larg, Aurel V. David, Studii de istorie a înălţării şi declinului naţiei româneşti,Editura „Tempus Dacoromânia Comterra”, Bucureşti, 2006.
    • NURMUHAMMET ANDALYP AND THE NATIONAL RENAISSANCE OF TURKMENISTAN ( 1660-1740 ) Dr. Anton CARAGEA1Abstract Life and work of Nurmuhammet Andalyp – the national poet ofTurkmenistan Key-words: Nurmuhammet Andalyp; national poet; Turkmenistan. Cuvinte-cheie: Nurmuhammet Andalyp; poet naţional; Turkmenistan An old proverb says that every man is an epoch, and rarely do we see sucha confirmation in a life of a person as the embodiment of an era as in the life andwork of Nurmuhammet Andalyp – the national poet of Turkmenistan. Nurmuhammet Andalyp extensive work and the amplitude of the humanknowledge field in which he had activated made him, maybe more than othercontemporaries to feel that he was living the end of an age: the age of umma andthe beginning of a new time-the time of nation states. At the cross roads of the XVII and XVIII centuries the Central Asia wasinvolved in tremendous transformation ,that will pave the road for nation state andnation identity building. The main configuration of this epoch, or trend if you prefer it so was theend of the Islamic ideal of umma embodied in the declined of the three majorIslamic powers of that time: Persian Empire, Ottoman Empire and Mogul India. Allthree major empires embodied the Islamic concept of umma of Islamic unity inpolitical and religious action. The Ottoman Empire absolved this concept afterSelim Yavuz campaign in Syria and Egypt at the beginning of XVI centuries thatlead to the downfall of Mameluc State and to the transfer of Caliphate to Istanbul.From that moment the Ottoman Sultan raised claims until the end of OttomanEmpire at the end of First World War that he will speak as leader of the Faithfulland in their behalf. The Persian Empire after safavid revolution and acceptance ofshia`s as official doctrine did not accepted this as a limitation of his influence, justthe opposite personalities like Shah Abass the Great or Nadir Shah tried to use thisas an argument for an Islamic leadership of umma. Finally the Mongol Empire inIndia was also transmitting by art, history and ideology the message of being at theforefront of Islamic umma, as Emperor Humaiyun explained bluntly to PersianShah, we are the true representatives o f Islamic action at the borders of Islam. All this three attempt of recreating the Islamic umma, the ideal of aborderless, unified, cultural Islamic community was reaching his end. In India1 Lector univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 179
    • Mogul Empire was slowly but surely decaying on English control, in Europeottoman empire was in disarray after the defeat at the walls of Vienna and finallythe Persian Empire was suffering from internal conflicts and several externaldefeats . This moment was clearing the way for the XIX century ideal of reformand of nationalistic agenda and for the ideal of a nation state and nation building. Inthis complex climate Nurmuhammet Andalyp is starting his existence. Hiseducation is clearly that of an intellectual of the Middle Ages, or of umma. Is basedon tradition, on Koran and hadit`s analyses on study of Muslim, Bucara, Thirmidy,Ibn Marja and is reflected in his work of Jafar El Sadie – the great shier thinker andImam. So it is a conservative based education of religious horizons. The travel toBagdad it is also an important part of this traditional Islamic education, the value oftravel is highly regarded in Islamic education and a hadith says that you have to goeven to China to acquire knowledge .So his education in Bagdad, even thatinformation is scarcely is very possible and is the part of the Islamic upbringing.Ahmed Hogea Yassauy-the Kazakh national poet goes also on travel to Bagdad andDamascus. A travel to Bagdad for education is exactly what Nurmuhammet needsfor his work and image of this last age of search for a medieval type umma. Thetravel to Bagdad is probably enlarging his knowledge on fiqh-islamic jurisprudenceand in kalam-islamic theology that are very clear notable in poems like KyssaiFurgun, that could be described as a perfect example of koranic based analyses ofMoses role in Egypt and in Islamic theology. Undoubtedly there is a pronouncedpoetry structure into his poem but the knowledge of interpretation of Koran isclearly noticeable. Also Nurmuhammet receives another emblem of typical Islamicupbringing, his practical works skill in carpentry and farming. The Islamic traditionrequires, not as in Europe, a distain towards practice work, but in contrary a goodknowledge of practice work. Sultan Mohammed the II Conqueror ofConstantinople was an able arch builder, his father Sultan Murad a specialist indwelling construction, no ruler could gain the respect of his followers withouthaving practical skills. Nurmuhammet practical skills are exactly a part of thisnecessary upbringing and wide horizons that Islamic education of the time wassupposed to be imposed on pupils. Despite this Islamic-umma centered educationNurmuhammet destiny and works show us a personality that reached forward todestiny and to the future of his people: nation state building and ideology. Oguznama – his main patriotic or nationalist opera is exactly the kind ofopera that could stay at the bases of national renaissance. The Greek nationalrenaissance is based on the revival of Homeric Poems, Italy is looking at the romanempire in XIX centuries when is recreating his national unity, German are lookingtoward Barbarossa or even deeper in history at Arminius the legendary defeater ofRome, France is looking at Vercingetorix and the gauls. Turkmen are lookingjustly at Oguznama and Nurmuhammet Andalyp. By a stroke of genius the workthat needs to create a national literature, to create national community of destinywas created.
    • The construction of national identity is preceding the nation state buildingbecause is offering the key elements to a nation state: a common history that isbinding the people together with the same memory, the same common traces andemotions and personalities. After a common history book a nation state needs acommon language and Oguznama is offering exactly this – a common value historyand a common standard of language. Dante `s language in Divina Comedia becamemodern Italian and the history that binds Italian people together, Oguznamabecame the same unifying factor in Turkmenistan history. Also a creation ofnational identity needs to draw a direction line, to set a standard for the evolutionof a country and a people. It is necessary to show them that in the past there is aperfect model for them. If they achieved greatness and prosperity once, they willachieve it again, it is what is called the authority citation – a historic proof of theviability of the state and his existence. Oguznama is offering exactly this authorityquotation from history. In just 11 chapters Andalyp succeeded in offering the basesfor national construction in the beginning of XVIII centuries in a perfect work thatrather seems to be the fruition of XIX or XX century mind that an XVIII centuryvision. The rest of Andalyp works are perfect example of an umma ideal sharingand of a perfect poet of his time. Kyssai Furgun and Sagdy Vkgas are both havingthe same Islamic impact and Koran exegesis in poetic terms that is making an agefrom medina to Otrar or from Agra to Istanbul. Undoubtedly Andalyp vision is aspecial one as we see here a mixture of identifiable Shia tradition and folk story orSunni respectability exegesis’s or even Sufi inclination. Jamal din Maulana Rummiinfluence is clearly pointed out, the Abu Muslim exegesis is also transparent butthe great role of Andalyp in retelling a story old as earth and century the story ofMoses is the reinterpretation and mixture of all this elements. If he will just besatisfied with a Sufi vision or a Sunni vision or a shia interpretation than Andalypwill just have being a normal poet of Sufi or Sunni allegiance but no, hisinterpretation is so mixed that is becoming original and the old story of pharaoh isbecoming dress in new clothes: the clothes of perfect poet-of NurmuhammetAndalyp. This originality that survives in almost all of his works is I thinktraceable in his love for folklore, for popular poetry, extremely visible in Destanlikes Leili Mejun. Andalyp is not just a folklore or popular tales collector, he is notjust repeating stories but he is enriching them and transformed old themes inphilosophical analyses objects. He is not a troubadour in European concept, her isnot just an enlighten in Sufi expression or just a regular court poet. His experience,his sturdy life is saving him from mediocrity every time and is placing him in theforefront. One more time Andalyp is surpassing his age being closer to the XIXand XX century folk collectors that are putting the bases of national literature bycollecting and updating g traditional folk stories and poems. Andalyp is doingexactly that unknowingly opening an era. This tide rope walking between tradition and modernity is no where morevisible as in Yusup – Zuleiha Destan. The Destan is written at the request ofShirgazi Han, ruler of Kiva between 1715-1723. This seems to be the beginning ofany arab or Islamic poetry in the Middle Age from Harun Al Rashid to Suleiman 181
    • Kanuni , a ruler orders a love poetry and the poet reveals to the enchanting world abeautiful poem and his moths is filled by the caliph with pearls in recognition ofhis poetic achievements. Not here. Andalyp escapes one more a common destiny,he does not receive the pearls but he creates a pearl. A jewel about sacred love andprofane love, a contest between good and evil, between war and peace and asharply and sad regarded on human destiny and life come from a man whonicknamed himself as THE POOR-GARYP. Yusup Zuleiha becomes just thepretext of a love poem and is transformed in political analyses and in a declaration,a manifesto of his poetic and humanist ideals of patriotic ardor and peace. In this destan is his all life comprises: a medieval type ruler asks for amedieval theme and composition and Andalyp pretending that is complying withthe subject and traditional structure of a poem celebrating love is creating a poemmanifesto. How can we regard Andalyp work? Undoubtedly his patriotic andnationalist construction will guarantee his survival as long as Turkmen people willlive, because Andalyp succeed something that only great poets succeed: to identifyhimself with his people so strong that no amount of time could separate them. AlsoAndalyp remains an interesting personage, the last intellectual of umma inmedieval shape and a messenger of a new world of nation’s states. A poet of loveand a poet of political stance and manifesto. The last of courtly poets and the firstnational poet. All this are true and untrue in the same time because as Andalypescaped any classification 300 years ago he still eludes us today. Why? Maybebecause Andalyp will always be the poet of Gull-of a flower, the flower ofTurkmenistan independence and power and glory and this does not require anyclassification just an appreciation. Andalyp and Turkmenistan will always be onestaying proud before centuries.
    • MIŞCAREA DE NEALINIERE; CONSTITUIREA ŞI AFIRMAREA EI ÎN ARENA INTERNAŢIONALĂ Lector univ.dr. Elena Iuliana LACHE1 Rezumat Mişcarea de Nealiniere constituie unul dintre cele mai importante fenomene politice apărute pe scena relaţiilor internaţionale în timpul Războiului Rece. Statele componente ale aceastei mişcări – majoritatea fiind state asiatice şi africane care şi-au dobândit independenţa în urma destrămării sistemului colonial – au adoptat o politică externă de neparticipare la blocurile politico-militare, promovând, în schimb, colaborare pe baza coexistenţei paşnice, a independenţei şi suveranităţii naţionale. Mişcarea de Nealiniere a evitat, într-o măsură însemnată, uniformizarea relaţiilor internaţionale, generată de politica de bloc, patronată de Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, reflectând diversitatea lumii contemporane. Abstract The Non-Aligned Movement is one of the most important political phenomena that appeared on the international stage during the Cold War. The states that were part of this movement – a big part of them being Asiatic and African states that have gained their independency as a result of the decay of the colonial system – have adopted a stand-off external policy regarding the political military blocks, thus promoting, in exchange, collaboration on the ground of the peaceful coexistence, national independence and sovereignty. The Non-Aligned Movement dodged, in a big way, the unification of the international relations generated by the block politics paternalized by the United States of America and the Soviet Union, reflecting thus the diversity of the contemporary world. Cuvinte-cheie: Nealiniere; Război Rece; Lumea a Treia; confruntare Est-Vest; coexistenţă paşnică. Key-words: Non-Aligned; Cold War; The Third World; east-westconfrontation; peaceful coexistence. Mişcarea ţărilor nealiniate reprezintă unul din cele mai importantefenomene politice apărute pe scena mondială în epoca Războiului Rece. Stateleangajate în această mişcare au adoptat o concepţie de politică externă definită prinneparticipare la blocurile politico-militare, patronate de cele două superputeri –Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică –, promovând în schimb extinderea1 Lector univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 183
    • colaborării bi şi multilaterale pe baza principiilor coexistenţei paşnice, aleindependenţei şi suveranităţii naţionale. Conceptul de nealiniere îşi are originea şi se cristalizează în perioadaimediat următoare celui de-al doilea război mondial, în strânsă legătură cu procesuldecolonizării şi al constituirii noilor state independente din Asia şi Africa. Practic,toate statele care şi-au dobândit independenţa ca rezultat al destrămării sistemuluicolonial au aderat la Mişcarea de Nealiniere. Preocupate de trecerea de laindependenţa politico-juridică la dezvoltare autonomă, aceste state se organizeazăîn grupuri de solidaritate, şi aceasta chiar imediat după război. Încă din primăvaraanului 1947, la iniţiativa Indiei, o conferinţă a ţărilor asiatice adună la New Delhipeste 150 de delegaţi din 25 de ţări ale Asiei pentru a trata problemele decolonizăriişi ale subdezvoltării. Numeroşi oratori au acuzat puterile occidentale şi au denunţatceea ce considerau pericolele unui ajutor economic ce risca să înlocuiască fostadominaţie colonială prin „imperialismul dolarului”. O nouă conferinţă reuneşte încapitala indiană, în ianuarie 1949, reprezentanţii guvernelor din Asia şi din Africapentru a protesta contra intervenţiei olandeze în Indonezia. Însă, într-un sens mailarg, această adunare simboliza pentru primul ministri indian Jawaharlal Nehru„spiritul libertăţii în faţa agresiunii occidentale”1. Mişcarea de Nealiniere şi-a făcut simţită prezenţa în viaţa internaţională laConferinţa afro-asiatică desfăşurată în oraşul indonezian Bandung, între 18 şi 24aprilie 1955. Această Conferinţă a fost convocată de către guvernele Birmaniei(Myanmar), Ceylonului (Sri Lanka), Indiei, Indoneziei şi Pakistanului, care auinvitat la lucrări, alături de ele, 25 de ţări: ţările arabe independente – Egipt, Libia,Irak, Liban, Siria, Iordania, Arabia Saudită, Yemen –, Turcia, Iran, Afganistan,Etiopia, Coasta de Aur (Ghana), Liberia, Sudan şi Federaţia Africii Centrale(aceasta din urmă nu şi-a trimis reprezentanţi), Cambodgia, Laos, RepublicaDemocrată Vietnam (Vietnamul de Nord), Republica Vietnam (Vietnamul de Sud),Thailanda, Filipine, Nepal, în fine, Republica Populară Chineză şi Japonia. Conferinţa de la Bandung a votat o Cartă cuprinzând următoarele 10principii: „1. Respectul drepturilor umane fundamentale în conformitate cu scopurileşi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Respectul suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale tuturor naţiunilor. 3. Recunoaşterea egalităţii tuturor raselor şi a egalităţii tuturor naţiunilor,mari şi mici. 4. Neintervenţia şi neamestecul în afacerile interne ale altor ţări. 5. Respectul dreptului fiecărei naţiuni de a se apăra individual sau colectivconform Cartei Naţiunilor Unite. 6.a) Refuzul de a decurge la aranjamente de apărare colectivă destinate săservească interesele particulare ale marilor puteri, oricare ar fi ele. b) Refuzul unei puteri, oricare ar fi ea, de a exercita o presiune asupraaltora. 1 Istoria secolului XX, Vol. 2. Lumea între război şi pace (1945-1973), Sub redacţia: Serge Berstein şi Pierre Milza, Editura All, Bucureşti, 1998, pp. 410-411.
    • 7. Abţinerea de la acte sau ameninţări de agresiune sau de la folosireaforţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice ale unei ţări; 8. Reglementarea tuturor conflictelor internaţionale prin mijloace paşnice,ca negocierea sau concilierea, arbitrajul sau reglementarea în faţa tribunalelor, ca şia altor mijloace paşnice pe care le vor putea alege ţările interesate, conform CarteiNaţiunilor Unite. 9. Încurajarea intereselor mutuale şi cooperării. 10. Respectul justiţiei şi obligaţiilor internaţionale”1. Conferinţa afro-asiatică proclamă convingerea participanţilor „că ocooperare amicală conform acestor principii ar contribui efectiv la menţinerea şiconsolidarea păcii şi securităţii, în vreme ce o cooperare în domeniile economic,social şi cultural ar contribui la prosperitatea şi la bunăstarea tuturor”2. Între problemele importante discutate la Bandung s-au aflat cele privind„confruntarea Est-Vest”3, precum şi cele privind Taiwanul. Sir John Kotelawala,premierul Ceylonului, susţinut de delegatul Irakului şi de cel al Turciei, a cerutcondamnarea „colonialismului sovietic în Europa de Est”. Liderul indianJawaharlal Nehru a replicat, cerând aderarea ţărilor afro-asiatice la o a treia forţăinternaţională, care să favorizeze coexistenţa între Est şi Vest. Delegaţii auconvenit asupra unei moţiuni vagi prin care se condamna colonialismul „sub toatemanifestările lui”. În ceea ce priveşte Taiwanul, Kotelawala a propus un plan depacificare care viza plasarea marii insule chineze sub tutela celor cinci stateorganizatoare ale Conferinţei de la Bandung. Atitudinea sa anticomunistă a făcut caplanul să nu fie acceptat de reprezentantul Republicii Populare Chineze. Totuşi, pe23 aprilie Ciu Enlai a declarat: „Poporul chinez nutreşte sentimente de prieteniefaţă de poporul american. Poporul chinez nu doreşte un război cu Statele Unite, petema destinderii în Extremul Orient şi, mai ales, în regiunea insulei Taiwan”4. 1 Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, Relaţiile internaţionale în acte şi documente, vol. III (1945-1982), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 89-92. 2 Ibidem. 3 Sintagma „confruntare Est-Vest” definea raporturile dintre cele două grupări de state având în frunte Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. În plan politic, această confruntare era percepută ca o competiţie între două tipuri de societate, între capitalism şi socialism. Vestul întruchipa o orînduire democratică, pluralism politic şi economie de piaţă liberă, iar Estul desemnând state totalitare, sistem monopartit şi economie de comandă. De aceea, „confruntarea Est- Vest” a avut un pronunţat caracter ideologic; cu alte cuvinte ea a concretizat competiţia între două ideologii opuse, anume cea marxistă/comunistă şi cea liberală/burgheză. Pe plan militar, „confruntarea Est-Vest” a dus la constituirea celor două alianţe politico-militare/blocuri opuse: Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în 1949, şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia (OTV), în 1955. Între cele două blocuri s- a declanşat o cursă a înarmărilor fără precedent în istorie. 4 Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaţiilor internaţionale. 1948 – până în zilele noastre, vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 126-127. 185
    • Conferinţa de la Bandung este prima reuniune intercontinentală apopoarelor de culoare din istoria contemporană. „Aparţinem unor popoare diferite,aparţinem unor sisteme sociale diferite şi ne aflăm la un nivel cultural diferit –declara preşedintele Indoneziei, Ahmed Sukarno, la deschiderea Conferinţei.Modul nostru de viaţă diferă. Dar suntem uniţi, de pildă, prin ura comună împotrivacolonialismului, indiferent în ce formă ar apărea el. Suntem uniţi prin ura comunăîmpotriva rasismului. Şi, în sfârşit, suntem uniţi prin hotărârea comună de amenţine şi instaura pacea în lume”1. Conferinţa de la Bandung a condamnat înunanimitate „exploatarea colonială, segregaţia rasială şi discriminarea”.Colonialismul, sub toate manifestările sale – se arăta în comunicatul final alConferinţei – „este un rău căruia trebuie să i se pună capăt rapid”; se afirma,totodată, că „problema popoarelor supuse asupririi străine, dominării şi exploatării,constituie o negare a drepturilor fundamentale ale omului, este contrară CharteiNaţiunilor Unite şi împiedică realizarea păcii şi cooperării mondiale”. În fine,Conferinţa a propus crearea unui fond al Naţiunilor Unite pentru dezvoltareeconomică, punerea la punct a unor proiecte comune ţărilor reprezentate şi, pe plancultural, „dreptul fundamental al popoarelor de a-şi studia propria limbă şi propriacultură”2. În concluzie, Conferinţa de la Bandung, fără un mare efect imediat, esteimportantă mai ales prin vastul său ecou internaţional. Ea face să se nască speranţacă în adoptarea marilor decizii ale politicii mondiale popoarele Lumii a Treia3 voravea propriul cuvânt de spus şi vor fi în măsură să facă să prevaleze o „a treiacale”, neutralistă, în confruntarea dintre cele două superputeri. De altfel, Conferinţaafro-asiatică de la Bandung, condamnând colonialismul şi asumându-si unneutralism, căruia îi va succeda treptat conceptul de nealiniere, marchează apariţiaLumii a Treia pe scena internaţională. 1 Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, op.cit., p. 88. 2 Istoria secolului XX, Vol. 2. Lumea între război şi pace (1945-1973), op.cit., p. 412. 3 Sintagma Lumea a Treia a apărut în Franţa. În 1952 sociologul şi demograful francez Alfred Sauvy a publicat un faimos articol intitulat „Trei lumi, o planetă” (L’Observateur, 14 august 1952) în care îşi imagina naşterea unei a „a treia lumi”, comparând această „lume” cu Starea a Treia din vechiul regim din Franţa. Jurnaliştii francezi se refereau încă de la jumătatea deceniului 6 al secolului XX la le tiers monde. Aşadar, Lumea a Treia era percepută ca una din cele trei „lumi” în care ţările erau împărţite în timpul Războiului Rece. Spre deosebire de Lumea Întâi (statele occidentale dezvoltate economic) şi Lumea a Doua (Uniunea Sovietică, China şi alte state comuniste), Lumea a Treia era formată din „ţări subdezvoltate” sau „ţări în curs de dezvoltare”, marea majoritate din Asia şi din Africa eliberate de sub tutela colonială. Ţările latino-americane vor fi incluse şi ele în Lumea a Treia la fel ca unele state europene, precum Grecia, adică state cu nivel scăzut de productivitate – state care nu erau nici industrializate, nici prospere, nici comuniste. Odată cu sfârşitul Războiului Rece şi cu creşterea competitivităţii economice, expresia Lumea a Treia şi-a pierdut din claritate şi semnificaţie.
    • Acţiunea începută la Bandung a continuat în 1956 cu întâlnirea de laBrioni între conducătorii Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, Indiei, Jawaharlal Nehru şiEgiptului, Gamal Abdel Nasser, la care au fost abordate problemele relaţiilor dintreEst şi Vest, ale reducerii încordării internaţionale, necesităţii promovării unei„neutralităţi pozitive” faţă de politica blocurilor militare. Nehru, Tito şi Nasser vordeveni principalii animatori ai Mişcării de Nealiniere; ei se vor strădui să ofereacestei mişcări dacă nu forme cu adevărat instituţionalizate, cel putin elemente decontinuitate şi eficienţă. A urmat Conferinţa afro-asiatică de la Cairo, desfăşurată între 20decembrie 1957 şi 1 ianuarie 1958, la care au participat delegaţii reprezentând 44de state. În Declaraţia finală a Conferinţei se releva că „politica reprezentată prin«Pantja Sila1» şi cele zece principii de la Bandung ca fiind cel mai bun mijlocpentru a atenua încordarea internaţională şi pentru a pune capăt Războiului Rece.”Conferinţa de la Cairo „declară că sprijină întru totul drepturile popoarelor lalibertate, autodeterminare, suveranitate şi independenţă totală şi drepturile lor de a-şi rezolva problemele interne prin forţe proprii, de a-şi alege forma de guvernământîn conformitate cu dorinţa lor”2. Între 5 şi 12 iunie 1961 s-a desfăşurat la Cairo, la invitaţia Iugoslaviei,Egiptului, Indoneziei, Indiei şi Afganistanului, o reuniune pregătitoare a uneiconferinţe la nivel înalt a ţărilor nealiniate, la care au participat reprezentanţi din21 de state şi cel al Braziliei, în calitate de observator. Participanţii au decis ca laînceputul lunii septembrie 1961 să aibă loc la Belgrad prima Conferinţă a şefilorde state sau de guverne a ţărilor nealiniate, pe ordinea de zi urmând să figurezeprobleme de mare însemnătate pentru evoluţia relaţiilor internaţionale: „1.Respectarea dreptului popoarelor şi naţiunilor la autodeterminare; lupta împotrivaimperialismului; lichidarea colonialismului şi a neocolonialismului. 2. Respectareasuveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor; neamestecul şi neintervenţia înafacerile statelor; 3. Discriminarea rasială şi politica de apartheid. 4. Dezarmareagenerală şi completă; interzicerea experienţelor nucleare, problema bazelor militarestrăine. 5. Coexistenţa paşnică între state şi sisteme politice şi sociale diferite. 6.Rolul şi componenţa Naţiunilor Unite şi punerea în aplicare a rezoluţiilor sale. 7. 1 Expresia Pantja Sila semnifică, în vocabularul politico-diplomatic, cele cinci principii ale coexistenţei paşnice înscrise în acordul dintre Republica Populară Chineză şi India din 29 aprilie 1954 privind comerţul şi comunicaţiile între regiunea chineză Tibet şi India. Aceste principii, însuşite de Conferinţa de la Bandung, sunt: respectul reciproc al suveranităţii şi integrităţii teritoriale, neagresiunea, neamestecul în treburile interne ale altui stat, egalitate şi avantaj reciproc, coexistenţă paşnică. Cele cinci principii îşi au consacrarea într-o serie de documente internaţionale, bi şi multilaterale şi au fost înscrise, între altele, în Declaraţia asupra principiilor dreptului internaţional privind relaţiile prietenesti şi cooperarea între state, conform Cartei Naţiunilor Unite, document adoptat de Adunarea Generală a ONU la 24 octombrie 1970. (Dicţionar diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979, p. 655.) 2 Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, op.cit., pp. 93-94. 187
    • Problemele pe care le provoacă inegalitatea de dezvoltare economică; necesitateaîmbunătăţirii colaborării economice şi tehnice între state etc.”1. Reprezentanţii celor 21 de state, reuniţi la Cairo, au formulat criteriilepolitice ale apartenenţei la Mişcarea de Nealiniere. Aceste criterii erau următoarele:„1) politica de independenţă bazată pe coexistenţa paşnică; 2) sprijinirea mişcărilorde eliberare naţională; 3) neapartenenţă la pactele militare multilaterale; 4)neparticiparea la alianţe bilaterale cu marile puteri; 5) neacceptarea bazelor militarestrăine pe teritoriul naţional”2. O privire asupra celor cinci criterii permite concluzia că noile state formateprin dezintegrarea imperiilor coloniale, mai întâi în Asia, apoi în Africa şi în altepărţi ale globului, şi-au stabilit ca obiectiv primordial al politicii lor externemenţinerea şi consolidarea independenţei abia dobândite. Din conţinutul ultimelortrei criterii reiese vădit neparticiparea la blocurile militare şi respingerea politicii debloc. Se desprinde astfel constatarea că oricare dintre criteriile menţionate îşi aresuportul conceptual în principiile suveranităţii, independenţei şi egalităţii îndrepturi a statelor3. Conferinţa la nivel înalt a ţărilor nealiniate de la Belgrad a avut loc între 1şi 6 septembrie 1961. Ea a reunit reprezentanţi din 25 de ţări; în afară deIugoslavia, India şi Republica Arabă Unită au luat parte, şase ţări din Asia de Sud-Est (Afganistan, Birmania, Cambodgia, Ceylon, Indonezia şi Nepal), cinci ţări dinOrientul Mijlociu (Arabia Saudită, Cipru, Irak, Liban, Yemen), trei ţări din Africade Nord (Maroc, Tunisia, Algeria), şase ţări din Africa aflate la Sud de Sahara(Congo-Léopoldville, Etiopia, Ghana, Guineea, Somalia, Sudan), o ţară din Africade Vest (Mali), o ţară latino-americană (Cuba), la care s-au adăugat, în calitate deobservatori, Bolivia, Brazilia, Ecuador. La Conferinţa s-a remarcat prezenta unorpersonalităţi precum: împăratul Etiopiei Hailé Sélassié, regele Hassan al II-lea alMarocului, Mahommed al V-lea regele Nepalului, prinţul Norodom Sihanuk dinCambodgia, arhiepiscopul Makarios al Ciprului, Kwame N’Krumah – preşedinteleGhanei, Sékou Touré – preşedintele Guineei, Ahmed Sukarno – preşedinteleIndoneziei, Modibo Keita – preşedintele statului Mali, Habib Bourghiba –preşedintele Tunisiei şi, bineînţeles, Gamal Abdel Nasser, Jawaharlal Nehru şiIosip Broz Tito. Conferinţa de la Belgrad nu şi-a propus să constituie un „bloc” al ţărilornealiniate, ceea ce ar fi contravenit principiului nealinierii. Un obiectiv esenţial eraacela de acţiona la nivelul marilor puteri; cum spunea Tito: „Această reuniune îşipropune să determine marile puteri să-şi dea seama că nu mai pot ţine singure înmână destinul lumii”.4 În aceeaşi ordine de idei, în decembrie 1979, Tito sublinia:„Politica de nealiniere nu a apărut ca rezultat al unei opţiuni formale sau al unorînţelegeri prealabile între promotorii ei pentru crearea unui al treilea bloc – aşa cum 1 Ibidem, pp. 252-253. 2 Dr. Ştefan Năstăsescu, Suveranitatea şi dinamica relaţiilor internaţionale, Editura Politică, Bucureşti, 1976, p. 147. 3 Ibidem. 4 Apud Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205.
    • s-a încercat uneori să ni se impute –, ci ca expresie a intereselor vitale şi anecesităţilor comune ale popoarelor de a trăi în pace, libertate şi independenţă, de afi participanţi egali în drepturi, şi nu observatori pe arena mondială”1. Jawaharlal Nehru definea şi el conceptul de nealiniere politică încă din1955, când declara: „Acolo unde libertatea este ameninţată, iar justiţia este înprimejdie, acolo unde se comit agresiuni, noi nu vrem şi nici nu putem să rămânemneutri... Nu suntem neutri atunci când este vorba de pace, de o dominaţieimperialistă sau în faţa unor probleme economice şi sociale”2. Cuvintele frumoase ascund o altă realitate. India a întreţinut relaţii maibune cu Uniunea Sovietică decât cu Statele Unite ale Americii. Este „probabil” oconsecinţă a decolonizării, deşi americanii le-au reproşat adesea britanicilorpolitica lor colonială, mai ales în India. Dar este, mai ales, o mai mare abilitate laMoscova decât la Washington în a măguli aparenta detaşare afişată de New Delhi.Sovieticii şi indienii împărtăşesc aproximativ aceleaşi idei privind cultulplanificării, al industrializării în marş forţat, al reformelor agrare, al monopoluluideţinut de sectorul public. Americanii şi indienii au opinii diferite referitor laangajarea ideologică, la natura reformelor economice, dar mai ales la rolulPakistanului. Acest din urmă vecin musulman era pentru India „în cazul cel maibun doar un rival, care se sprijină pe China. Pentru Statele Unite, Pakistanul este unaliat în Asia de Sud, care consolidează axa antisovietică. Cu atât mai bine dacăamericanii îşi iau precautii şi continuă să acorde un ajutor financiar şi alimentarindienilor! Lucrul acesta ar permite autorităţilor de la New Delhi să-şi menţinăpolitica de nealiniere, să manevreze un bloc contra celuilalt, aşadar să păstrezedistanţa şi să nu piardă nimic din avantajele Războiului Rece”3. S-a relevat, pe bună dreptate, că la Conferinţa de la Belgrad s-a îmbogăţitconţinutul politicii de nealiniere. Astfel, în afara apelurilor privind încetareaRăzboiului Rece şi începerea unui dialog între marile puteri, au fost formulateiniţiative constructive privind soluţionarea problemei dezarmării, progresuleconomic al ţărilor insuficient dezvoltate şi încheierea procesului de decolonizare.Ea a constituit, totodată, un prilej de a lua atitudine contra neocolonialismului, carese substituia constrângerilor politice directe. La Conferinţă au fost adresate mesajede pace preşedintelui Statelor Unite ale Americii John Fitzgerald Kennedy, de cătreSukarno şi Modibo Keita, şi primului secretar al Partidului Comunist al UniuniiSovietice Nikita Sergheevici Hruşciov, de către Nehru şi N’Krumah. În realitate,cele două superputeri nu erau deloc mulţumite de Conferinţa de la Belgrad. NikitaHruşciov a ales chiar ziua de deschidere a lucrărilor Conferinţei pentru reluareaunor experienţe nucleare atmosferice, dorind să arate astfel că „pentru marile puterinu este suficient să fii iubit, ci trebuie să fii şi temut”. Reacţia la Conferinţă faţă deexploziile sovietice a fost împărţită. Reprezentantii Ceylonului, Indoneziei,Irakului, Guineii, Marocului şi Algeriei au refuzat să facă orice comentariu, iar cei 1 Iosip Broz Tito, Iugoslavia socialistă şi politica ei, Editura Politică, Bucureşti, 1972, p. 253. 2 Apud Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 323. 3 Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., pp. 323-324. 189
    • ai Birmaniei, Etiopiei, Arabiei Saudite, Sudanului şi Yemenului s-au mărginit la ovagă condamnare a experienţelor nucleare în general. Reprezentantul Tunisiei apus pe acelaşi plan Uniunea Sovietică şi Franţa, având în vedere că aceasta dinurmă detonase recent bombe atomice în Sahara algeriană. Reprezentantii Libanuluişi Iugoslaviei şi-au exprimat surprinderea. Singurele condamnări formale au venitde la reprezentantul Afganistanului, care s-a declarat „profund şocat”, de la cel alGhanei, al Ciprului şi al Indiei; Nehru a exprimat că pericolul mondial se agravaseprin decizia sovietică de a relua experineţele nucleare1. Lucrările Conferinţei de la Belgrad, ca şi ale altor reuniuni ale statelornealiniate, n-au fost lipsite de ostilitate în ţările occidentale. Astfel, în presa acestorţări se considera că liderii statelor nealiniate au contactat încă de la Conferinţa de laBandung o boală „care funcţiona ca o societate de admiraţie reciprocă”; se acredita„ideea că ieşirea noilor naţiuni din procesul malign de «subdezvoltare» necesita caele să fie conduse de personalităţi carismatice. Această idee era implicată înleninism, care învestise elitele de avangardă (şi spiritul lor călăuzitor) cu ocunoaştere cvasisacră a procesului istoric. Era, de asemenea, implicată îngandhism2, care acorda un rol politic determinant «omului sfânt» autoales şi a avuto influenţă esenţială asupra generaţiei Bandung. Nehru, Sukarno, U Nu3 şi apoiNasser şi N’Krumah – şi multi alţii – nu erau doar lideri politici: ei erau şi liderispirituali, în sensul că ţara întruchipa nevoile spirituale ale unui popor iar«eliberatorii» întruchipau ţara”4. Mişcarea de Nealiniere a continuat sub forma diplomaţiei conferinţelor,cuprinzând un număr tot mai mare de state, îndeosebi din rândul celor deveniteindependente ca rezultat al accelerării procesului decolonizării; a crescut, de 1 Ibidem, p. 205. 2 Gandhismul – doctrină elaborată de liderul naţional şi spiritual indian Mohandas Karamchand Gandhi supranumit mahatma (marele suflet, în limba hindi). Doctrina sa presupunea proteste paşnice pentru a determina progres social şi politic. Concepţiile sale politice se întemeiau pe toleranţă religioasă, nonviolenţă şi naţionalism cultural, ostil impunerii valorilor culturale străine. „Faptul că era un personaj carismatic, înţelept şi integru l-a predestinat să unească şi să conducă mişcarea naţionalistă când principala sa formă de luptă era nesupunerea.” (Dicţionar Oxford de istorie universală contemporană. De la 1900 până azi, Vol. I. A-J, Editura All, Bucureşti, 2007, p. 345.) Relevând personalitatea lui Gandhi, la moartea sa în 1948, Nehru a spus că dispariţia sa înseamnă „pierderea sufletului Indiei”. (Ibidem, p. 346.) După al doilea război momdial, Gandhi a încetat să mai fie persoana potrivită pentru promovarea unei politici pragmatice pe termen lung, datorită constantelor sale îndoieli, refuzului de a face compromisuri când era vorba de idealurile sale. Iar aceste idealuri, de unitate, armonie şi toleranţă religioasă corespundeau tot mai puţin părerii majoritătii populaţiei indiene sau conducătorilor săi. În ianuarie 1948 este asasinat de un tânăr hindus radical, nemulţumit de bunăvoinţa sa fată de musulmani (Idem.). 3 Numele prescurtat al liderului birmanez Nu Thankin U, prim ministru al Birmaniei în anii 1948-1956, 1956-1958, 1960-1962. 4 Paul Johnson, O istorie a lumii moderne. 1920–2000, Traducere din engleză de Luana Schidu, Ediţia a doua, revizuită, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 498.
    • asemenea, numărul statelor participante la conferinţele nealiniaţilor, având statut deobservator sau de invitat. Se va manifesta, totodată, mai multă indulgenţă înprivinţa criteriilor de nealiniere. La a doua Conferinţă a Mişcării de Nealiniere la nivel înalt, de la Cairo (5-10 octombrie 1964), celor 25 de participanţi de la reuniunea precedentă li s-aualăturat reprezentanţi ai altor 21 de state: 18 din Africa, plus Iordania, Siria şiKuweit. Zece ţări şi-au trimis observatori: nouă din America latină şi Finlanda.Principalul document al acestei reuniuni, intitulat Programul pentru pace şicolaborare internaţională, era alcătuit dintr-un preambul şi 11 secţiuni. Acestprogram sintetiza problemele dezbătute de participanţi, şi anume: „Acţiuneaconcertată pentru eliberarea ţărilor încă dependente şi eliminarea colonialismului,neocolonialismului şi imperialismului; respectul dreptului popoarelor laautodeterminare şi condamnarea folosirii forţei împotriva exercitării acestui drept;discriminarea rasială şi politica de apartheid; coexistenţa paşnică şi codificarea eide către Organizaţia Naţiunilor Unite; respectul suveranităţii statelor şi integrităţiilor teritoriale; reglementarea diferendelor fără ameninţare sau recurgere la forţăconform principiilor Cartei Naţiunilor Unite; dezarmarea generală şi completă;utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice; crearea de zone denuclearizate; pactemilitare, trupe şi baze străine; rolul Naţiunilor Unite în relaţiile internaţionale;dezvoltarea economică şi cooperarea; cooperarea în domeniul educaţiei, ştiinţei şiculturii”1. Astfel, Programul adoptat la Cairo relua problemele stringente ale vieţiiinternaţionale. A treia Conferinţă a Mişcării de Nealiniere la nivel înalt a avut loc laLusaka, în Zambia, între 8 şi 10 septembrie 1970. Un loc aparte în dezbaterileacestei conferinţe l-a ocupat lărgirea posibilităţilor şi a modalităţilor de dezvoltarea colaborării dintre ţările nealiniate în scopul accesului mai rapid la progresuleconomic şi tehnico-ştiinţific. Au participat 65 de state, 54 având statut de membrucu drepturi depline şi 11 în calitate de observatori. Au fost adoptate: Declaraţiaasupra păcii, independenţei, dezvoltării, cooperării şi democratizării relaţiilorinternaţionale şi Declaraţia privind nealinierea şi dezvoltarea economică, precumşi 14 rezoluţii, printre care: Discriminarea rasială şi apartheidul; Nealinierea şiNaţiunile Unite; Situaţia din Orientul Apropiat; Situaţia din Namibia; Situaţiapopulaţiei zimbabwe (Rhodesia); Situaţia din Angola, Mozambic şi GuineeaBissau; Situaţia din Asia de Sud-Est; Decolonizarea; Întărirea rolului ţărilornealiniate; Dezarmarea; Exploatarea teritoriilor submarine; Situaţia din Cipru2.Între 8 şi 12 august 1972 a avut loc Conferinţa Miniştrilor Afacerilor de Externe aiţărilor nealiniate, de la Georgetown (Guyana), cu care prilej au fost subliniateeforturile proprii pentru eradicarea sărăciei şi somajului. Conferinţa a adoptatDeclaraţia de la Georgetown şi un Program de acţiune, menit să promovezecooperarea economică între ţările nealiniate şi să sprijine recomandările Grupului 1 Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, op.cit., p. 257. 2 George Sprinţeroiu, Doina Topor, Mişcarea ţărilor nealiniate. Evoluţie şi afirmare. Documentar, Editura Politică, Bucureşti, 1976, pp. 15-16. 191
    • celor 771. S-a hotărât ca Republica Vietnamului de Sud să fie admisă ca membrucu drepturi depline în Mişcarea ţărilor nealiniate – hotărâre ce va fi ratificată laurmătoarea Conferinţă la nivel înalt, organizată la Alger. Totodată, s-a hotărâtcrearea unui comitet permanent al statelor nealiniate cu sediul la New York. La Conferinţa a patra a ţărilor nealiniate de la Alger (5-9 septembrie 1973)au participat şefi de stat şi de guvern din 75 de state membre şi reprezentanţi din 12ţări în calitate de observatori. A fost prezent secretarul general al OrganizaţieiNaţiunilor Unite, Kurt Waldheim, precum şi reprezentanţi ai Organizaţiei UnităţiiAfricane şi ai Ligii Arabe. Problemele dezbătute la această reuniune, între altele, aufost: rolul Mişcării de Nealiniere şi perspectivele acesteia; acţiunea ţărilornealiniate pentru întărirea păcii şi securităţii internaţionale; acţiunea internaţionalăîn vederea accelerării progresului economic şi social al ţărilor nealiniate; măsuriprivind promovarea cooperării şi coordonării între statele nealiniate etc. În cursulacestei Conferinţe s-a petrecut un incident provocat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei. Acesta a atacat Uniunea Sovietică şi a declarat căVietnamul de Nord şi Cuba, fiind ţări angajate, n-aveau ce căuta printre membriiMişcării ţărilor nealiniate. Guvernul de la Moscova lansase în prealabil unavertisment solemn, susţinând că „simetria” dintre Statele Unite ale Americii şiUniunea Sovietică, „socialistă şi paşnică”, era o gravă eroare. Fidel Castro, înnumele Cubei, a apărat acest punct de vedere, la fel a procedat şi premierul Indiei,Indira Gandhi. Din considerente de imagine, pentru a nu prejudicia unitateaMişcării de Nealiniere, această divergenţă nu şi-a găsit loc în comunicatul final alConferinţei. Disputa oratorică dintre Fidel Castro şi Gaddafi a fost percepută caînceput al crizei Mişcării de Nealiniere. Pentru a ieşi din acest impas politic,preşedintele algerian Houari Boumediene va încerca să regăsească unitatea 1 Grupul celor 77 s-a format în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare de la Geneva ( 23 martie – 5 iunie 1964). La sfârşitul anilor ’70, numărul membrilor Grupului a ajuns la 130, denumirea rămânând însă neschimbată. Multe state din Grupul celor 77 aparţineau simultan Mişcării de Nealiniere. Din această organizatie făceau însă parte puteri industriale, precum Republica Federală Germania şi Elvetia. România a fost admisă în calitate de membru al Grupului celor 77 la reuniunea ministerială de la Manila din februarie 1976. Grupul celor 77 a avut un rol principal în stabilirea de către ONU a deceniilor dezvoltării: deceniul 1961-1970, care şi-a propus ca obiectiv obţinerea de către ţările în curs de dezvoltare a unei creşteri a Produsului lor Intern Brut (PIB) cu 5% anual; deceniul 1971-1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea cooperării economice internaţionale pe o bază justă şi echitabilă; deceniul 1981-1990, care se pronunţa pentru introducerea de schimbări în economia mondială prin negocieri globale şi cuprindea un angajament al ţărilor dezvoltate de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordării de asistenţă oficială pentru dezvoltare; deceniul 1991-2000 adopta strategia unei dezvoltări economice internaţionale capabile să sprijine eliminarea sărăciei şi foametei, dezvoltarea resurselor umane, creşterea capacităţii instituţionale a ţărilor în curs de dezvoltare, soluţionarea problemelor populaţiei şi ale mediului ambiant. (Elena Iuliana Lache, Relaţii internaţionale în perioada Războiului Rece, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2009, p. 175.)
    • Mişcării de Nealiniere, a Lumii a Treia în general, denunţând injustiţia ordiniieconomice mondiale şi făcând apel la ţările sărace să promoveze dezvoltarea lor pecalea naţionalizării şi a valorificării propriilor resurse naţionale1. În conformitate cu recomandările Conferinţei de la Alger, între 25 şi 30august 1975, s-au desfăşurat lucrările Conferinţei Miniştrilor de Externe ai ţărilornealiniate de la Lima. Au fost reprezentate 81 de state nealiniate, 18 în calitate deobservator şi 9 în calitate de invitat. În această din urmă calitate a participatRomânia, alături de Australia, Austria, Filipine, Finlanda, Guatemala, Honduras,Portugalia şi Suedia. Plenara Conferinţei a hotărât primirea de noi membri înMişcarea ţărilor nealiniate – Republica Democrată Vietnam, Republica PopularăDemocrată Coreeană, Panama şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Au fostadoptate documentele: Programul de solidaritate şi ajutor reciproc, cuprinzândDeclaraţia politică şi strategia privind întărirea păcii şi securităţii internaţionaleşi consolidarea solidarităţii şi ajutorului reciproc între ţările nealiniate şiDeclaraţia economică şi elementele strategiei privind întărirea unităţii şisolidarităţii ţărilor nealiniate şi stabilirea unei noi ordini economiceinternaţionale, precum şi 13 rezoluţii – Oceanul Indian ca zonă a păcii; Acte derăzboi şi agresiune săvârşite de puterile colonialiste şi rasiste; Coordonarea şiarmonizarea activităţilor ţărilor nealiniate; Cooperarea în materie de difuzarea ainformaţiilor şi de schimburi culturale; Africa de Sud; Orientul Mijlociu;Problema palestiniană; Crearea unui fond de solidaritate în vederea dezvoltăriieconomice şi sociale a ţărilor nealiniate, a Consiliului asociaţiilor din ţările încurs de dezvoltare producătoare-exportatoare de materii prime, a unui fondspecial pentru finanţarea stocurilor regulatorii de materii prime şi de produse debază exportate de ţările în curs de dezvoltare, a unui fond de solidaritate destinatreconstrucţiei Cambodgiei, Laosului şi Vietnamului2. Reuniunea de la Lima a pregătit a cincea Conferinţă la nivel înalt a ţărilornealiniate de la Colombo (Ceylon/Sri Lanka), din 16-22 august 1976. Au luat parteşefi de state şi de guverne din 85 de state membre, 10 cu statut de observator şi 7state cu statut de invitat, din rândul cărora a făcut parte şi România, printr-odelegaţie condusă de ministrul Afacerilor Externe George Macovescu3. Totodată, laConferinţa de la Colombo au fost reprezentate 13 mişcări de eliberare naţională şiorganizaţii internaţionale, între care Organizaţia Naţiunilor Unite, Liga Arabă,Organizaţia Unităţii Africane, Conferinţa Islamică etc. Conferinţa a dezbătut şi aadoptat documente referitoare la următoarele chestiuni: situaţia politicăinternaţională şi rolul ţărilor nealiniate; situaţia economică internaţională şiproblema dezarmării, cu referire specială la sesiunile a VI-a şi a VII-aextraordinare ale Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind o nouă ordine 1 Istoria secolului XX, Vol. 2. Lumea între război şi pace (1945-1973), op.cit., p. 418. 2 George Sprinţeroiu, Doina Topor, op.cit., pp. 17-18. 3 Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafateanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 473; Mişcarea de Nealiniere, Bucureşti, Editura Politică, 1978, passim. 193
    • internaţională, Carta drepturilor şi obligatiilor economice ale statelor etc.; întărireasolidarităţii şi cooperării economice între ţările nealiniate; strategia în vedereaîntăririi păcii şi securităţii internaţionale etc.1. Conferinţa a decis ca viitoareaconferinţă a şefilor de stat sau de guvern a ţărilor nealiniate să se ţină la Havana(Cuba) în 19792. Conferinţele ulterioare ale ţărilor nealiniate au avut loc în Cuba, la 6-7septembrie 1979, la nivel de şefi de state şi de guvern, la Delhi, în februarie 1981,la nivel de miniştri de externe, între 31 mai – 5 iunie 1982, la Havana, o reuniuneministerială a biroului de coordonare a ţărilor nealiniate; toate acestea reafirmândanalizele anterioare şi necesitatea presantă de a înfăptui hotărârile adoptate la primaConferinţă de la Belgrad din 1961. Mişcarea de Nealiniere a dobândit o audienţătot mai mare, în ea înrolându-se aproape toate statele din Asia şi Africa care şi-audobândit independenţa înainte sau după Conferinţa de la Belgrad, din AmericaLatină, precum şi din Europa, care s-au implicat în această mişcare, fie prinparticipare la conferinţele mişcării, fie prin relaţii bilaterale. În perspectivă istorică, Mişcarea de Nealiniere a avut un impact limitatasupra politicii mondiale din epoca Războiului Rece, dominată de cele douăsuperputeri – Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Efectele de duratăale orientărilor promovate de Mişcarea nealiniaţilor s-au dovedit insuficiente.Deosebirile de ordin economic, politic, religios dintre statele membre a făcutdeseori imposibilă adoptarea unor atitudini politice comune. Nealinierea s-aîmpărţit între pacifismul lui Jawaharlal Nehru şi neutralismul de principiu între Estşi Vest conform lui Iosip Broz Tito şi nealinierea cu geometrie variabilă a luiGamal Abdel Nasser. „În timp ce la Conferinţa la nivel înalt de la Cairo din 1964răsună încă accentele tradiţionale ale luptei împotriva imperialismului şi aneocolonialismului, Conferinţa la nivel înalt de la Alger din 1973, după dispariţiapărinţilor fondatori (Nehru, Nasser) evoluează spre temele dezvoltării economice”3. Un rol important în destinul Mişcării de Nealiniere l-au jucat neajunsurilepolitice. Adeseori private de lungile perioade de dominaţie colonială, deveniteindependente în cadrul unor frontiere arbitrare inadaptate condiţiilor naturale şirealităţilor etnice, ţările angajate în Mişcarea de Nealiniere s-au confruntat cu maridificultăţi în a-şi construi state viabile şi regimuri politice eficiente. Ele auîmprumutat, mai ales, modelul sovietic sau alte modele autoritare, unele punând înpractică „un prezidenţialism mai mult sau mai putin impregnat de naţionalism, daradeseori mai mult autocratic, decât preocupat să garanteze libertăţile cetăţeneşti”.Regimul partidului unic constituie regula atunci când nu este armata cea care-şiarogă dreptul de a controla viaţa politică. „Personalitatea dictatorului joacă un roldeterminant, în mod sigur mai eficient în America Latină decât în Asia sau în 1 Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, op.cit., pp. 266-267. 2 Ibidem, pp. 266-267, 270. 3 Larousse. Istoria Universală, Vol. 3. Evoluţia lumii contemporane, F.-G. Dreyfus, A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006, p. 622.
    • Africa. Administraţii adeseori pletorice asigură rente de situare politică unorclientele sau unor structuri mafiote fără a încerca cu adevărat să transpună înpractică o operă de modernizare a ţării, în timp ce oligarhiile care susţin puterilefac cel mai adesea dovada unui conservatorism care poate să le salvgardeze averile,însă aceasta neglijând şansele dezvoltării”1. În privinţa orientării externe, de la Conferinţa de la Havana din 1979, s-auadâncit divergenţele între partizanii unei nealinieri stricto sensu, conduşi de Tito,susţinătorii unei politici mai apropiate de opţiunea sovietică, având ca protagonistpe Fidel Castro şi neutralismul lui Nehru, care a căutat multă vreme pentru ţara sa osinteză a datelor orientale şi occidentale. Pentru el, menţiona André Malraux,Uniunea Sovietică „simboliza înainte de toate o planificare. Pe rând, ar fi trebuitutilizate metode ruse şi capitaluri americane”2. Şi totuşi, Mişcarea de Nealiniere a devenit, în perioada Războiului Rece,un centru de putere şi un factor de echilibru de forţe pe plan mondial. Ea areprezentat adesea un grup de presiune puternic luat în seamă de către superuteri şistatele aliate acestora. În plus, prin Mişcarea de Nealiniere căutările de soluţiipentru marile probleme care confruntau lumea, abordările teoretice şi dezbaterilede idei care fundamentau aceste căutări au depăşit, inclusiv în cadrul OrganizaţieiNaţiunilor Unite, politica celor două blocuri politico-militare. Astfel, prin Mişcareade Nealiniere s-a evitat, într-o măsură însemnată, uniformizarea pe care alianţelepolitico-militare şi politica de bloc le generau, reflectând diversitatea lumiicontemporane. 1 Istoria secolului XX, Vol. 2. Lumea între război şi pace (1945-1973), op.cit., p. 426. 2 Apud Istoria secolului XX, Vol. 2. Lumea între război şi pace (1945-1973), op.cit., pp. 13-14. 195
    • IDEEA EUROPEI UNITE ÎN DEZBATERILE POLITICE DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE Lector univ. dr. Teodora STĂNESCU-STANCIU1Abstract The main projects of European unification, during the two world war,.Key-words: projects of European unification;Cuvinte cheie: proiecte de unificare europeană; „Paradoxul perioadei 1919-1945 constă în distanţa dintre realităţile social-politice şi geopolitice, pe de o parte, şi fecunditatea proiectelor privind Europa, pede altă parte”, opina analistul provenit mai mult din sfera ştiinelor geonomice,Michel Foucher2. Anii 1917-1919 au impus şi intervenţia SUA, menită a restabili ordineaîntr-o Europă atât de lovită de război. De aici, din ce în ce mai evidenta impresie,altădată preconizată de însuşi Alexis de Tocqueville, că Europa risca să devină ozonă intermediară între puternica Americă şi neliniştitoarea Rusie. Şi, în această perioadă tulbure, au început să apară, după cum era şi firesc,mai multe versiuni de proiecte de unificare europeană. Mulţi dintre specialişticonsideră că cea mai concretă, dar şi mai... creatoare poate fi considerată versiuneade unificare culturală, de formare a unei Republici fără frontiere, a artelor şi acreaţiei. Conform unei aprecieri a istoricului francez Fernand Braudel: „în faţaunităţii, cultura spune întotdeauna da, economia spune aproape da, politica rămânereticentă”3. Alături de unificarea culturală, în faţa presiunilor americane sau ruseşti,s-au mai impus şi unele proiecte de unificare a Europei cu pronunţat caractereconomic, precum Asociaţa pentru Uniune economică europeană, propusă de omulpolitic francez Charles Gide (1862-1932), idee nepusă efectiv în practică, dar cares-a constituit într-un adevărat imbold pentru crearea unui Cartel al Ruhr-ului, întreFranţa şi Germania, un gen de organizaţie precursoare Comunităţii Europene aCărbunelui şi Oţelului, Cartel eşuat, la rândul său. Singura instituţie creată pe acestfundal a fost, în 1926, Antanta Internaţională a Oţelului, având scopul precis de astabili producţia în acest domeniu a Franţei, Germaniei, Benelux-ului şi Saar-ului.Acest din urmă proiect a fost lovit mortal de criza economică mondială. În spaţiul central sau cel sud-est-central european proiectele de unificareeuropeană au apărut mai ales pe fundalul dorinţelor de emancipare naţională,1 Lector univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret2 Michel Foucher, Republica europeană, Editura Mirton, Timişoara, 2002, p.42.3 Fernand Braudel, Grammaire des civilisations, Belin, 1963.
    • precum cel promovat de liderul cehoslovac Thomas Masaryk1, care punea unaccent sporit pe exemplul politic american şi pe rolul ce l-ar putea acesta juca încrearea noii civilizaţii euro-americane. Pe aceste idei s-a şi creat, de altfel, înoctombrie 1918, în Statele Unite ale Americii, aşa-numita Uniune Democratică aEuropei centrale, ce strângea laolaltă reprezentanţi a 12 naţiuni europene, care îlaveau în frunte chiar pe omul politic cehoslovac Th. G. Masaryk. În aceeaşi perioadă au apărut şi proiecte gândite a funcţiona sub alte„hegemonii”2, precum cea austro-ungară din mult-dezbătutul în epocă proiect alMitteleuropei, promovat de Friedrich. Naumann. Pentru Naumann, singura soluţieîn perioada post prima conflagraţie mondială era certă: „Mitteleuropa reprezintăfructul războiului. Am trăit împreună în greutăţile economice ale războiului, amluptat împreună, suntem deci nevoiţi să trăim împreună”3. În centrul majorităţii proiectelor, s-a impus, de multe ori, distincţia dintrecele două concepţii ce vizau efectiv organizarea viitoarei Europe unite: o simplăcooperare, care să menajeze suveranităţile statale existente sau, din contra, odepăşire a suveranităţilor, printr-un proces de unificare, de „integrare”. Una dintre personalităţile cele mai cunoscute ale acestei perioade ce aususţinut în această perioadă proiecte de asemenea integrare a fost şi contele RichardCoudenhove-Kalergi•, născut la Tokio, în 1894, dintr-un tată ambasador al Austro-Ungariei şi o mamă japoneză, devenit cetăţean al tinerei Republici Cehoslovace,după Tratatul de la Saint-Germain. Între 1920-1922, pe baza unui studiu intensasupra experimentelor şi modelelor federaliste ale trecutului, a reuşit să imaginezeo perioadă dominată de valorile internaţionale ce le surclasau pe cele naţionale, onouă fază, în opinia sa, de tranziţie a istoriei mondiale de la federaţii continentale la1 O analiză comparativă foarte interesantă a perioadei în Al. Tchoubarian, The European Idea in History in the nineteenth and twentieth centuries: A view from Moscow, Frank Cass Editor, Routledge, 1994, cu precădere capitolele 10-15.2 Perspective germană interesant analizată de David Thomas Murphy, în The heroic earth: geopolitical thought in Weimar Germany, 1918-1933, Kent State University Press, 1997.3 Fr. Naumann, Mitteleuropa, 1915, p. 287. O atentă analiză a perioadei, din perspectiva lui Naumann şi în The History of the Idea of Europe, Edited by Kevin Wilson and Jan van der Dussen, 1995, pp. 65-70.• Născut în 1894, într-o familie cosmopolită, originară din Brabant, care s-a mutat, în secolul al XVIII-lea, în Austria, înrudită, prin alianţe, cu familia cretană Kalergi, dar şi cu legături matrimoniale extinse în rândul nobilimii norvegiene, ruse, britanice, germane, poloneze sau franceze, Richard Coudenhove-Kalergi a fost fiul ambasadorului austriac, Heinrich Kalergi (1856-1906), ce a condus legaţiile din Tokio, Rio, Buenos Aires, Constantinopol sau Atena şi al unei mame de origine japoneză, Mitsou Ooyama. Copilăria şi-a petrecut-o în Boemia, unde a primit o educaţie austriacă, în acelaşi timp creştină, europeană şi cosmopolită, bazată pe spiritul de toleranţă şi de respingere a oricărui tip de naţionalism. În urma studiilor efectuate la vestitul Institut Trezianum şi la Universitatea din Viena, a obţinut, în 1917, doctoratul în filosofie. Pentru mai multe amănunte, W.M. Johnston, The Austrian Mind. An Intellectual and Social History, 1848-1938, University of California Press, 1983, p. 320. 197
    • cele inter-continentale. Pentru apropierea de acest obiectiv, el publica, în octombrie1923, la Viena, manifestul Paneuropa: „Problema Europei se reduce la 2 cuvinte:unificare sau prăbuşire”. Organizaţia propusă urma să se numească Statele Federaleale Europei, iar un rol important în promovarea ideilor sale l-a jucat şi revistaPaneuropa, al cărui prim număr, redactat în mai multe limbi europene de circulaţiea apărut în mai 1924. Principiile de bază ale contelui Kalergi vizau: lăsarea intactăa suveranităţii statelor europene; garantarea, în Europa, a respectării principiilorSocietăţii Naţiunilor şi ale obligaţiilor Pactului Briand-Kellogg; condamnarea lainsucces a oricărui acţiuni de opresiune îndreptată împotriva statelor europene;stabilirea condiţiilor dezarmării în Europa; deşteptarea sentimentului solidarităţiieuropene; crearea de condiţii internaţionale pentru o viitoare uniune vamalăeuropeană; întemeierea pe drept, şi nu prin forţă, a unor relaţii stabile între stateleeuropene; rezolvarea problemelor persoanelor fără naţionalitate; imposibilitateaîmpărţirii Europei în grupuri de state rivale; asigurarea egalităţii dreptului pentrutoate naţiunile Europei; diminuarea riscurilor unui război intercontinental;organizarea unui instrument permanent în vederea realizării schimbului de ideiîntre naţiunile Europei; stabilirea şi a unei cooperaţii a popoarelor europene, pelângă cea a statelor europene; necrearea de noi sarcini pentru bugetele europene. În plus, Coudenhove-Kalergi sublinia, în mod clar, că „Paneuropa nu este oarmă de război, ci un mijloc de apărare”. La capitolul obligaţiilor impuse statelor federalizate într-o asemeneamanieră, se urmărea proiectul Societăţii Naţiunilor în ceea ce priveau modalităţilede prevenire şi conducere a conflictelor. Drepturile minorităţilor etnice şi religioasenecesitau obligaţii mai întinse şi numeroase, implicând abrogarea tuturor tratatelorparticulare în contrazicere cu litera şi spiritul proiectului paneuropean. Graniţele unei asemenea Europe unificate trebuiau trasate doar ţinându-secont de anumiţi factori politici şi culturali. Ca atare, noua Pan-Europă cuprindea,într-o primă fază, doar ţările continentale, Anglia fiind exclusă, ea având interesepreponderent extra-europene. În opinia lui Kalergi, ce mergea astfel pe ideealansată şi de studiile unui alt reformator al timpului, Albert Demangeon, MareaBritanie trebuia să aleagă între a fi Imperiu şi a face parte dintr-o UniuneEuropeană. Într-o fază ulterioară, însă acest stat trebuie să fie atras înspre nouacomunitate, porţile ei rămânând deschise1. Ca pincipal adversar al noii construcţiiera văzută Rusia Sovietică, datorită tocmai sistemului politic nedemocratic ce sedorea a fi exportat şi în afara statului ca atare. Pentru rezolvarea problemelor interne ale Pan-Europei era necesar, înviziunea lui Kalergi, să se elimine, în primul rînd, pericolul unui razboi inter-european. Mijloacele prin care s-ar fi putut ajunge la gestionarea unei asemeneasituaţii erau considerate a fi: federalizarea, arbitrajul obligatoriu şi garantiilegenerale de securitate acordate tuturor statelor. În plan economic, Pan-Europa viza refacerea regiunilor distruse de războişi realizarea unei uniuni vamale continentale. Această unificare economică a1 O interesantă perspectivă geopolitică în Brian W. Blouet, Geopolitics and globalization in the Twentieth Century, Reaktion Books, 2001.
    • continentului trebuia să o preceadă pe cea politică; înfăptuindu-se treptat, prinintegrarea unor regiuni importante. De asemenea, în viziunea diplomatului european, combatereanaţionalismului ar reprezenta o altă soluţie salvatoare, mergându-se pe ideeapromovării, prin educaţie, a ideii de unitate în diversitatea culturilor naţionaleeuropene. Efectiv, realizarea obiectivelor Pan-Europei urma să se încadreze într-oschemă cu mai multe etape. Astfel, într-o prima fază, era necesară convocarea uneiConferinţe pan-europene, în cadrul căreia să se înfiinţeze aşa-numite comitete deorganizare a Curţii de arbitraj, a Curţii de garanţii, şi să se dezbată, practic,probleme privind dezarmarea, unificarea comunicaţiilor, vămilor, monedelor sauprotecţia minorităţilor, reglementarea datoriilor şi reparaţiilor de război. Pentrubuna funcţionare a sistemului, era necesar, în continuare, să se decidă şiperiodicitatea acestor întruniri în viitor, înfiinţându-se chiar şi un birou pan-european, ca organ central al mişcării de unificare. În faza a doua, Coudenhove-Kalergi considera că se impuneau încheiereade tratate de arbitraj obligatoriu, ca şi a unui pact de securitate între toate stateleeuropene democratice; de asemenea, propunea înfiinţarea unei uniuni vamale pan-europene, prin abolirea barierelor vamale existente, începînd cu statele succesoraleale Monarhiei Austro-Ungare. În faza a treia, era preconizată elaborarea şi adoptarea unei Constituţii pan-europene, bazată pe un parlament bicameral al continentului: o cameră fiind cea apopoarelor (300 de deputaţi), iar cealaltă – a statelor (26 de state continentale). Deasemenea, era prevăzută generalizarea limbii engleze, limbă obligatorie în şcolileprimare şi secundare. Pentru punerea în aplicare a acestui generos program, contele Coudenhove-Kalergi a lansat, în 1924, un Manifest european, în care a cerut tuturor forţelordemocratice din Europa să militeze pentru unificarea economică, politică şimilitară a continentului, prin crearea unei uniuni vamale, unui arbitraj obligatoriu şiacordarea de garanţii reciproce de securitate, ca şi prin reorganizarea LigiiNaţiunilor, în colaborare cu Marea Britanie, Rusia Sovietică, Statele Unite, dar şicu ţările din Extremul Orient şi, mai ales, prin reconciliere cu Germania.Manifestul se încheia amintind de imaginea atât de bine cunoscută timpurilor,respectiv cea a unei Europe divizate, mizere, patrie a războaielor şi a violenţei, întotală contradicţie cu pacea şi prosperitatea Pan-europeană. Între 3-9 oct. 1926, tot la Viena, se reunea şi congresul constitutiv alUniunii Paneuropene, la care au luat parte 2.000 de persoane, reprezentând stateprecum Austria (la preşedinţia congresului fiind ales fostul cancelar austriacSeipel), Anglia, SUA, Franţa, etc. Delegaţii statelor puternice ale Europei au frânatidealismul care-i cuprinsese pe colegii lor ce proveneau din etnităţi mai mici. Senăscuse o adevărată mişcare paneuropeană bazată pe activităţi propagate deanumite structuri de genul: o editură, cu sediul la Viena sau publicaţii, precum Dasneue Europa, Les États Unis d´Europe sau L´Europe nouvelle. De asemenea, s-au înfiinţat secţii naţionale ale mişcării, în multe ţărieuropene, având în frunte personalităţi de primă mărime ale vieţii politice sau 199
    • intelectuale. Astfel, de exemplu, secţia franceză îi avea în frunte pe ministruleconomiei Louis Loucheur şi pe liderul socialist Léon Blum. Printre personalităţileculturale se aflau, printre alţii, Paul Claudel, Paul Valéry, Jules Romains, Thomasşi Heinrich Mann, Gerhardt Hauptmann, Reiner Maria Rilke, Stefan Zweig, FranzWerfel, Selma Lagerlöf, Sigmund Freud, Albert Einstein, Jose Ortega y Gasset,Miguel de Unamuno, Richard Strauss, Bruno Walter, Max Reinhardt etc. Au existat şi alte organizaţii non-guvernamentale care au jucat un rolimportant în perioada interbelică în structurarea unităţii continentale. Astfel, în1924 a apărut Uniunea vamală europeană, sub conducerea lui Edgar Stern-Rubath•,Charles Gide1 şi Elemer Hantos2. Organizaţia îşi propunea crearea treptată a uneiuniune vamale care să implice ţările europene, strângându-le în jurul unui nucleuformat din Franţa, Germania, Belgia şi Luxemburg. Uniunea a fost la baza unornumeroase acţiuni practice, respectiv editarea unor reviste şi crearea unor comitatenaţionale, în diferite state europene. În acelaşi an, 1924, apărea la Geneva şiUniunea pentru cooperarea europeană, înfiinţată de Wilhelm Heile, în frunteacomitetului naţional francez aflându-se matematicianul Émile Borel, alături de eifiind şi Gaston Riou, autorul unei alte lucrări importante pentru mişcarea pan-europeană, Europe, my country (1928)3. „În grupurile europene renăscute se discuta la nesfârşit despre modul de aconstrui Europa. Două opţiuni erau exprimate. Prima, care părea logică şi raţională,susţinea construcţia Europei de sus în jos. Era însă complet nerealistă. (...)Cea de-adoua opţiune era mai modestă, dar îndelungată şi treptată. Ea consta în crearea uneizone de liber-schimb în unul sau mai multe sectoare economice (cărbune, oţel,electricitate, transporturi), urmată apoi de extinderea la alte domenii.“4 Astfel, încercurile de afaceri britanice s-au făcut resimţite unele tendinţe de promovare arelaţiilor economice europene; printre iniţiatorii unor asemenea deschideri pot fiamintiţi Sir Alfred Mond, politicianul conservator Leo Amery sau Ernest Bevin. Au existat şi câteva realizări concrete – ca, de exemplu, apariţia, în 1926, acartelului internaţional al oţelului între Franţa, Germania, Belgia şi Luxemburg,proiect al luxemburghezului Emile Mayrisch. Mult mai departe mergea însă aşa-numita “Lotharingia industrială” – organizaţie menită a reuni, conform ideilor luiAndre Philip, bazinul râului Saar, Lorena, Luxembourgul, Belgia şi bazinul Ruhr-• autorul, câţiva ani mai târziu, al lucrării Exit Prusia: a plan for Europe, publicată la Londra, în 1940.1 Teoriile lansate de economistul şi istoricul francez prezentate în paralel cu ideile vehiculate în epocă şi în Economist in parliament in the liberal age (1848-1920), lucrare apărută în 2005 şi purtând semnătura Massimo M. Augelo şi Marco Guidi.2 Perspectiva ungară analizată de Ignac Romsics şi Bela W. Kiraly, în Geopolitics in the Danubian region: Hungarian reconciliation efforts, 1848-1998, CEI Press, 1999.3 Această adevărată “emulaţie” a proiectelor pan-europene prezentată pe larg şi în Richard Vaughan, Twentieth-century Europe: paths to unity, University of Chicago Press, 1979. Proiectele de tip federalist, inspirate de modelul nord american vizibile şi în scenariile gândite fie, în 1929, de contele Sforza, în Statele Unite ale Europei, fie, un an mai târziu, în 1930, de un Bertrand de Jouvenel, în Spre Statele Unite ale Europei.4 Francois Roth, Inventarea Europei, Institutul European, Iaşi, 2007, p. 32.
    • ului. Un an mai târziu, între 4-23 mai 1927, se deschidea, la Geneva, o Conferinţăeconomică mondială, în cadrul căreia s-au dezbătut chestiuni legate de un proiectde unificare, respectiv liberalizarea comerţului sau desfiinţarea barierelor vamale. Pe fundalul post-conflagraţie mondială, s-au impus apoi numeroaseproiecte de reconstrucţie economică. Germania, profund afectată, a încercat săregândească, la rândul ei, planuri care, atât să o repună pe picioare, cât săreconfigureze şi lumea viitorului. “Procesul integrării europene – sublinia analistulWolf Lepenies – a readus Germania în Europa.”1 În acest sens se înscrie, deexemplu, propunerea din 1921 a ministrului german al reconstrucţiei, WalterRathenau2, prin care se propunea Franţei organizarea unei societăţi internaţionalede refacere economică a Europei, ca şi un proiect de Uniune vamală europeană,realizabil în etape: reducerea vămilor interne, înlăturarea interdicţiilor de export-import, crearea unor uniuni regionale şi zone economice libere. Însă, din păcate,conferinţa economică ce a avut loc la Genova în 1922 nu a oferit rezultateconcrete3. Alături de Kalergi, mai puţin cunoscut însă astăzi, trebuie amintită şicontribuţia medicului oftalmolog danez Christian Frederick Heerfordt (1871-1953),care publica, în 1924, un eseu intitulat Europa Communis, ce preconiza un viitorstat federal european astfel denumit. El era dotat cu o Adunare interparlamentară,un director al şefilor de stat dispunând de un drept de veto şi un minister federalresponsabil în faţa Adunării. Autorul a mers atât de departe, încât a prevăzut chiarşi un regim special pentru agricultură sau o perioadă de tranziţie înaintea derealizarea unei uniuni vamale4. Pentru cei care erau direct implicaţi în politica acelei perioade, primavariantă era cea considerată de bază în realizarea noului proiect european. Astfel,Europa pe care o întrezărea omul politic francez radical Edouard Herriot (1872-1957), în 1930, se baza pe stabilirea unei înţelegeri europene în cadrul SocietăţiiNaţiunilor, o organizaţie regională menită să imite deja creata Uniune pan-americană, având proprii conferinţe periodizate şi propriul secretariat permanent.1 Wolf Lepenies, The seduction of culture in German history, Princeton University Press, 2006, p. 177.2 Despre personalitatea omului politic german recomandăm lucrarea lui James Joll, Three Intelectuals in Politics, Pantheon, New York, 1961.3 Pe larg prezentată atmosfera în Genoa, Rapallo and European Reconstruction in 1922, Carole Fink, Axel Frohn, Jurgen Heideking, editori, German Historical Institute, 1991.4 Ce pare foarte interesant, mai ales din perspectiva actuală, este faptul că Heerfordt a iniţiat o amplă campanie de promovare a ideilor sale: iniţial, în 1926, a trimis tuturor ambasadorilor din statele europene scrisori şi un Program al iniţiativei scandinave; un an mai târziu, s-a adresat direct reprezentanţilor Germaniei şi Franţei, ca şi naţiunilor în sine, cele două state fiind văzute ca stâlpi importanţi în stabilitatea proiectului de unificare; apoi, între 1928-1932, a trimis cu asiduitate documentaţie în acest sens ministrului de afaceri externe francez, Aristide Briand; iar între 1927-1929 a lansat chiar şi câteva anchete, ale căror rezultate le-a făcut publice la scurt timp. Vezi şi Elisabeth du Reau, L idee d Europe au Xxe siecle: des mythes au réalités, Edition Complexes, Paris, 2001. 201
    • El visa, în 1925, la marea bucurie de a vedea „într-o zi, funcţionând Statele Uniteale Europei”. Alături de colegul său, şi ministrul afacerilor străine al Franţei din aceaperioadă, Aristide Briand (1862-1932) a jucat un rol important în regândireacontinentală postbelică. În cursul unei întâlniri, ce a avut loc la Madrid, A. Briandi-a prezentat omologului său german, Gustav Stresemann1, la 11 iunie 1929, unproiect al unei federaţii europene, având şi sprijinul, din exterior, al Marii Britanii,federaţie chemată a asigura atât pacea continentului, cât şi contracarareapreponderenţei economice americane. Ministrul de externe german s-a declaratfavorabil mai ales perspectivelor economice, însă a manifestat rezerve faţă de oeventuală diminuare a puterilor Ligii Naţiunilor, prin crearea unor structuriinstituţionale paralele, ca şi, mai ales, faţă de o posibilă confruntare cu MareaBritanie şi S.U.A. Pe un asemenea fundal pregătitor oarecum, la 5 septembrie 1929, în cadrulAdunării generale a Ligii Naţiunilor, Aristide Briand, care îndeplinea, în acel1 A cărui viziune asupra Europei era oarecum similară. De pildă, într-u discurs din 9septembrie 1929: « Je passe maintenant à la question de la nouvelle forme à donner auxrelations entre les Etats européens. Il est vrai que cest là une question qui nintéresse pasdirectement la Société des Nations, parce que celle-ci a un caractère duniversalité, et cenest pas vers elle que nous devons tourner nos regards pour la solution de cette question.Mais la question dont je parle intéresse indirectement le monde entier, parce quelle affectela situation économique mondiale. Il y a beaucoup de gens qui se refusent de prime abord àdiscuter cette question. Ce sont les pessimistes de parti pris qui déclarent irréalisable touteidée qui sort des sentiers battus et rebattus. Ils parlent de «conception romanesque»,dutopie. Je ne peux, quant à moi, massocier à ce pessimisme de principe, car, ainsi que ladit un écrivain allemand: «Ein grosser Einfall scheine in Anfang toll.» (Une grande idéeparaît tout dabord folle.) Pourquoi lidée de réunir les Etats européens dans ce quils ont de commun serait-elle a priori impossible à réaliser? Mais si je ne partage pas le pessimisme dont je viens de parler, je dois néanmoinsdemander que lon se rende bien compte du but que lon poursuit en cherchant à établir cenouvel état de choses. Je me déclare nettement opposé à toute idée politique impliquant unetendance quelconque dirigée contre dautres continents. Je ne suis pas partisan non plusdune autarcie économique de lEurope. Mais il y a, à mon avis, beaucoup de taches quunetelle concentration pourrait mener à bien. Combien y a-t-il de choses, dans lEurope actuelle, dans sa structure économique,qui paraissent extraordinairement grotesques! Il me paraît grotesque que lévolution delEurope ait lair de se faire, non en avant, mais en arrière. Et pourtant, regardez lItalie. Quide nous pourrait se représenter une Italie qui ne serait pas une, où des régions économiquesindépendantes sopposeraient lune à lautre et se combattraient mutuellement? De mêmepeut-on songer sans sourire à la situation de lAllemagne avant le «Zollverein» à un régimeéconomique et à des échanges commerciaux qui, partant de Berlin, devaient sarrêter àlElbe, parce quaux poteaux frontières dAnhalt un nouveau système douanier commençait?Si cela nous paraît étrange médiéval et désuet, il existe cependant de nos jours, dans notrenouvelle Europe, bien des choses qui font une impression entièrement semblable. »
    • moment şi funcţia de prim-ministru al Franţei, a pus oficial în dezbatere proiectuluniunii europene, sub forma unei structuri federale, în care să fie permisădiscutarea, în comun, a tuturor problemelor de interes general continental;adoptarea de decizii; încheierea unui acord de garantare a securităţii. Dacă laînceput, în proiectul Briand, primordiale erau problemele economice, legăturafederală trebuia să se extindă treptat şi socialului şi politicului. Această primăprezentare oficială nu a fost bazată pe detalii concrete cu privire la structura sauobiectivele viitoarei organizaţii; era vorba doar de adoptarea principială a ideiiunificării europene, ca şi de iniţierea de dezbateri oficiale pentru concretizarea ei.Mai exact, pleda, pentru acelaşi tip de „liant federal” stabilit între „statele care suntgeografic grupate ca Europa”, dar care să nu „atingă suveranitatea nici uneia dintrenaţiunile care ar putea face parte din acea asociaţie”1. De cealaltă parte, în cadrul discursului ministrului de externe germanGustav Stresemann, din 9 septembrie 1929, apăreau sprijinite ferm obiectiveleeconomice ale unei astfel de uniuni, prin crearea de noi pieţe pentru industriastatelor europene, raţionalizarea economiei continentului şi integrarea acesteia încircuitul mondial. În schimb, Stresemann exprima obligativitatea prezentăriiobiectivelor politice, pentru a nu se limita în vreun fel suveranitatea naţională astatelor participante. Cu acest prilej, la propunerea miniştrilor de externe german şi britanic,Aristide Briand a fost solicitat să prezinte, pentru viitoarea Adunare generală, unmemorandum scris privind proiectul detaliat al uniunii europene preconizate. Era momentul sfârşitului deceniului trei al secolului XX şi timpuri foartecontradictorii aveau să urmeze. Izbucnirea Marii crize economice mondiale acondus la apariţia unui val de măsuri protecţioniste. De asemenea, schimbărimajore au avut loc şi în viaţa politică germană. Moartea lui Stresemann, la 3octombrie 1929, ascensiunea guvernului minoritar Brüning, (în urma alegerilor din1930) cu o spectaculoasă întărire a poziţiilor deţinute de extrema dreaptă, aucontribuit la schimbările de substanţă ale epocii. Fosta idee a reconcilierii cu1 În literatura de specialitate se discută încă asupra paternităţii efective a proiectului intrat înistorie sub numele omului politic francez. Diverşi autori (E. du Reau) insistă asupraimpactului deţinut de Alexis Leger asupra perspective europene a lui A. Briand. Concepţialui Leger asupra organizării unui regim de Uniune Federală Europeană este extrem de clară:„III. B. Concepţia despre cooperarea politică europeană trebuie să urmărească acest scopesenţial: o federaţie fondată pe ideea de uniune şi nu de unitate, cu alte cuvinte, destul desuplă pentru a respecta independenţa şi suveranitatea naţională a fiecăruia dintre state,asigurându-le în acelaşi timp beneficiul solidarităţii colective în reglementarea chestiunilorpolitice care privesc destinul comunităţii europene sau al unuia dintre membrii săi. (O asemenea concepţie ar putea avea drept consecinţă dezvoltarea generală înEuropa a unui sistem de arbitraj şi de securitate, şi extinderea progresivă asupra întregiicomunităţii europene a politicilor de garanţii internaţionale inaugurată la Locarno, până la aintegra acordurile sau seriile de acorduri speciale într-un sistem general.)” (CharlesZorgbibe, Construcţia europeană. Trecut, prezent, viitor, Editura Trei, Bucureşti, 1998, pp.15-16.) 203
    • Franţa este acum înlocuită cu promovarea unei poziţii extrem de intransigente faţăde revizuirea tratatelor de pace, focalizându-se, prioritar, interesele naţionale. Pe un asemenea fundal, au reapărut unele proiecte de unificare regională astatelor central-europene, unficare sub egida Germaniei, dar şi de apropiere deUniunea Sovietică sau de Italia lui Mussolini. În acest sens, poate sta mărturie şireacţia oficială distantă faţă de cel de-al doilea Congres pan-european, organizat laBerlin, în mai 1930, de contele Coudenhove-Kalergi. Dar, mai ales, faţă de unproiect înaintat de acesta din urmă forurilor germane, proiect ce viza integrareaEuropei, ca o unitate regională, în Liga Naţiunilor. De asemenea, importante modificări au avut loc şi în plan francez, undeguvernul Briand a fost înlocuit de guvernul Tardieu; cu observaţia că şi în noulguvern, Briand îşi va păstra portofoliul Externelor. Pe un asemenea fundal apărea, în mai 1930, Memorandumul asupraorganizării unei uniuni federale europene. Documentul a fost prezentat tuturorguvernelor din Europa, cu excepţia Uniunii Sovietice şi a Turciei, de cătreambasadorii francezi. În fapt, compunerea acestui document a fost aproape întotalitate opera lui Briand şi a principalilor săi colaboratori, René Massigli şiAlexis Léger. Cei trei au plecat în creionarea proiectului federal şi de la puncteletrasate de un pact economic european, elaborat de Jacques Rueff, secretarulComisiei financiare a Ligii Naţiunilor. O amprentă aparte în elaborarea proiectuluiMemorandumului a lăsat-o şi secretarul general al Ministerului de Externe,Philippe Berthelot, care era un susţinător al politicii de colaborae franco-britanică,cu scopul de opri ascensiunea Germaniei. În acelaşi timp, o altă figură importantă aaceluiaşi Minister, Jacques Seydoux, era adeptul, din contră, al restrângeriicooperării numai la domeniul economic, respingând, din start, generoasa idee aStatelor Unite ale Europei. Proiectul Memorandumului Briand a trecut, apoi, prin dezbatereaConsiliului de miniştri francez, unde a suferit noi corecţii, mai ales venite dinpartea forţelor naţionaliste de dreapta (cabinetul Tardieu). A rezultat, în cele dinurmă, un text final destul de diferit de cel prezentat în septembrie 1929. Efectiv,Memorandumul a cuprins o secţiune de consideraţii generale, urmată de oprezentare a propunerilor concrete, în patru puncte, ca, la final, să fie trasată şi omotivare a acestora. În partea introductivă este analizată, schematic, relaţia ce se poate naşteîntre viitoarea Europă unită federală şi structurile Ligii Naţiunilor, pe de o parte,respectiv a statelor naţionale suverane, pe de alta. Astfel, se considera căfărâmiţarea Europei poate reprezenta o piedică în calea colaborării şi solidarităţiiinternaţionale. Memorandumul sublinia în mod clar că unificarea federală aEuropei nu se va realiza în afara acestei organizaţii, ci, dimpotrivă, se va urmăritocmai aducerea în concordanţă a intereselor europene, sub egida şi în spiritul LigiiNaţiunilor. Mai mult, Liga Naţiunilor îşi va păstra integral atribuţiile şicompetenţele pe care le-a deţinut până în acea perioadă. Proiectul nu era conceput,din start, a fi îndreptat împotriva vreunei puteri extra-europene, ci avea în vederecolaborarea cu toate statele, pentru instaurarea păcii generale. Iar în ceea ce priveastatele naţionale, relaţiile federale nu puteau să le afecteze suveranitatea naţională.
    • Partea I propunea încheierea unui tratat prin care să se proclame principiileunităţii Europei. Efectiv, scopul declarat al tratatului era organizarea paşnică acontinentului, în concordanţă cu Statulul Ligii Naţiunilor. În Partea a II-a era propusă înfiinţarea unui sistem instituţional care săpună în practică măsurile preconizate. În acest sens, principalele decizii vor fi luateîn cadrul unei Conferinţe europene, ce se va întruni periodic, reunind reprezentanţiituturor guvernelor europene membre ale Ligii Naţiunilor•. Organul executiv erapreconizat a fi un Comitet politic permanent, având o componenţă mai restrânsă,fiindu-i-se reînnoită preşedinţia anual, cu posibilitatea şi ca alte state să poată a fiinvitate◊, în cazul în care sunt dezbătute probleme care le privesc în mod direct. Partea a III-a reprezintă, în fond, secţiunea esenţială din punctul de vedereal orientării şi conţinutului viitoarei uniuni. În primul rând, aici era proclamatăprioritatea problemelor politice, în raport cu cele economice. În Partea a IV-a erau enumerate domeniile economice, financiare, sociale,care ar urma să facă obiectul prioritar al analizei primei Conferinţe europene şi aComitetului politic permanent. În final, Memorandulu cerea un răspuns din parteaguvernelor europene, până la 15 iulie 1930. După cum au subliniat specialiştii, Memorandumul a reprezentat otentativă remarcabilă de soluţionare a gravelor probleme postbelice. Însă el i-a şidezamăgit pe susţinătorii mişcării pan-europene. Principalele critici: propunea unsimplu acord general de principii morale şi crearea unor instituţii comune, în lipsaunei Constituţii europene. „Când în mai 1930, Memorandumul Briand asupra organizării uniuniifederale europene intră în posesia diferitelor guverne, răspunsurile ilustrează lipsade înţelegere a majorităţii miniştrilor şi diplomaţilor, incapabili să raţioneze înafara categoriilor suveranităţii naţionale. Posibilitatea ca gândirea în termeni defrontiere şi rivalităţi să fie tratată ca un nonsens în faţa noului concept de uniunepolitică europeană este luată în serioasă considerare numai de către guverneleţărilor mici.” (Ştefan Delureanu, Geneza Europei comunitare1). Şi această linie a destul de previzibilului eşec, cel puţin la scala marilorputeri europene, s-a văzut şi din reverberaţii prezente în presa vremii. În Franţa, deexemplu, în timp ce presa de centru si de stînga necomunistă au salutat iniţiativaBriand (cu doar unele rezerve, prin articolele lui Léon Blum, cu privire laprincipiul menţinerii suveranităţii naţionale absolute), dreapta folosea termeniprecum „iluzii incurabile” sau chiar „pacifism trădător”. De partea cealaltă aCanalului Mânecii, în presa engleză au existat destul de puţine voci care au salutat• deci, Uniunea Sovietică era exclusă, ca şi Turcia!◊ atât membre, cât şi nemembre ale Ligii Naţiunilor. 1 Ştefan Delureanu, Geneza Europei comunitare, Editura Paideia, Bucureşti, 1999,pp. 21-22. 205
    • iniţiativa (L. S. Amery sau W. Churchill), predominând recomandările de abţinerea Marii Britanii de la implicarea într-un astfel de proiect. Esenţial însă pentru soarta proiectului Briand a fost răspunsul oficial alguvernelor europene, o pozitie-cheie în acest sens revenindu-i Germaniei. Ministrulde externe german, Julius Curtius, fost colaborator al lui Stresemann şi fostministru al economiei, a fost expus unei puternice presiuni din partea drepteinaţionaliste pentru susţinerea intereselor specifice ale Germaniei. Mai mult chiar,colaboratorii săi, în principal secretarul de stat Bernhard von Bülow, erau adversaricunoscuţi ai proiectelor de unificare europeană. Plecând de la aceste considerente, secretarul de stat von Bülow a elaborat,la 21 mai 1930, un prim proiect de răspuns oficial la propunerile lui Briand. Înopinia sa, proiectul uniunii europene ar institui “noi cătuşe” pentru Germania.Recomandarea sa era ca Germania să-şi exprime adeziunea, în general, la ideeaunităţii europene, dar să ceară extinderea eforturilor pe plan universal, şi nu doarstrict continental. De asemenea, recomanda limitarea acţiunilor preliminare doar ladomeniul economic şi administrativ. Alte state s-au dovedit mai deschise proiectului Briand. Astfel, statelescandinave şi cele baltice erau gata chiar să susţină planul francez; un proiect derăspuns austriac, redactat de cancelarul Ignaz Seipel (1876-1932), dorea semnareatratatului general, acceptând întrutotul ideea unei Europe paşnice şi sigure.Oarecum într-o altă tabără, Belgia susţinea prioritatea problemelor economice, ca şimenţinerea cadrului strict oferit de Liga Naţiunilor. Celelalte state europene, mici şi mijlocii, cu excepţia Ungariei şi Irlandei,au acceptat, în principiu, ideea unui tratat general de unificare europeană,prezentând unele rezerve, în funcţie de interesele lor particulare. Condiţia careapărea peste tot viza prezervarea independenţei şi suveranităţii. Singură, Olanda eradispusă să accepte anumite limitări în acest sens. La 9 septembrie 1930, pe un asemenea fundal, se reunea, la Geneva,Conferinţa reprezentanţilor statelor europene tocmai pentru a-şi da verdictul asupraproiectului Briand. Autorul planului a propus adoptarea unei declaraţii de principiiîn favoarea uniunii europene şi a constituirii Adunării federale. Partea germană avenit însă cu o contrapropunere ce prevedea o rezoluţie simplă, în care să fiedeclarată voinţa statelor de a dezbate problemele europene, în integralitatea lor, încadrul exclusiv al Ligii Naţiunilor. După ample dezbateri, la propunerea Angliei,rezoluţia finală a prevăzut doar constituirea, în cadrul Ligii Naţiunilor, a unuicomitet de studiu al problemei, organism dotat cu un secretariat, condus desecretarul general al Ligii (Eric Drummond). Pentru prima dată, Comitetul s-aîntrunit în ianuarie 1931. De atunci, în mai multe sesiuni, nu a reuşit să adopterezoluţii, ci doar rapoarte adresate Adunării Generale a Ligii Naţiunilor.Dezamăgit, Aristide Briand, cu puţin înaintea morţii (martie 1932), a declaratretragerea proiectului şi limitarea disponibilităţii viitoare a Franţei pentru o politicăde înţelegere cu Germania. Proiecte şi idei de unificare continentală nu au rămas numai legate deasemenea personalităţi. Şi liderul slovac Milan Hodza şi-a dedicat o parte
    • considerabilă a carierei construirii unui bloc economic, care să înglobeze, pe lângăstatele ce formau Mica Înţelegere, atât Austria, cât şi Ungaria. În 1933 avea să fie reluată şi tema lipsei unei conştiinţe europene explicite,asemănătoare perioadelor antichităţii sau evului mediu timpuriu. Prin cuvântulfrancezului Julien Benda (1867-1956), (Discours a la nation europeenne, Paris,1933), se încerca prezentarea unora dintre principalele motivaţii ale succesuluiînregitrat de toate mişcările europene de proporţii (precum, cruciadele, Reforma,revoluţiile europene sau spiritul naţionalismului paşoptist, dar şi colonizarea, etc.) Anii de dinaintea şi din prima fază a celei de-a doua conflagraţii mondialeau cunoscut numeroase abordări teoretice ale percepţiei federaliste. Astfel, în 1938,Ivor Jennings publicase lucrarea Ideea statelor unite ale Europei, iar, câţiva animai târziu, R.W.Gordon Mackay – Europa federală. 207
    • ISTORICUL IMPLEMENTĂRII AJUTOARELOR REGIONALE LA NIVEL EUROPEAN Drd. Nicolae N. IORGA1 Rezumat: Studiul îşi propune să treacă în revistă etapele principale ale politicii de implementare a ajutoarelor regionale în cadrul Uniunii Europene. În acest sens, am identificat mai multe etape şi momente de turnură, începând cu faza instituirii ajutoarelor regionale, fază care a debutat în 1957. Abstract: This Study aims to review the main stages of policy implementation within the EU regional aid. Thus, we identified several stages and turning point since the establishment of regional aid phase, which started in 1957. Cuvinte-cheie: politică regională, ajutoare regionale, Tratatul Comunităţii Europene, reformă Key word: regional policy; regional aids; reform. În Tratatul asupra Comunităţii Europene (TCE), semnat de şase state, nu a fost prevăzută introducerea unei politici regionale. Cu toate acestea, preambulul TCE stipula faptul că: „statele membre trebuie să-şi unească eforturile şi să asigure o dezvoltare armonioasă a economiilor lor, prin diminuarea disparităţilor intre regiuni …”2. Dezbaterea asupra integrării se făcea la ora aceea in jurul teoriei neoclasice de creştere, unde o piaţă mare comună urma să ducă la alocarea optimală a factorilor de producţie şi, ca urmare, la o diminuare a disparităţilor regionale3. Tratatul de la Roma nu a revăzut însă instrumentele structurale din următoarele motive: - - Comunitatea Europeană era o uniune între ţări aproape omogene economic;- - filosofia integrării4: o mare piaţă unică ar fi condus, automat, la micşorarea disparităţilor; 1 Doctorand, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava. 2 Preambulul Tratatului asupra constituirii Comunităţii Economice Europene din 25 martie 1957. 3 M. Brandeis, Die regionale Wirtschaftspolitick der Europaischen Union und ihre Reform im Rahmen der Agenda 2000 unter besonderer Berucksichtigung Ungarns, Ed. Mensch&Buch, 2002, p. 22. 4 Faptul că integrarea economică prin realizarea unei pieţe mari trebuia să conducă la uniune, înseamna, în teorie, o abordare funcţionalistă, care, cu timpul, s-a transformat într-una incrementalistă, adică o integrare realizată pas cu pas, prin adăugarea unor noi elemente integratoare.
    • - - integrarea s-a făcut după un concept funcţionalist, care, la început, nu urmărea armonizarea politicilor. Cu toate acestea, există, punctual, pasaje, care încearcă să lămurească problemele de politică regională. Astfel, „Protocolul asupra Italiei” ia la cunoştinţă planul de diminuare a disparităţilor regionale italiene, iniţiat de guvernul italian; articolul 39 sublinia faptul că anumite specificităţi trebuie luate în seamă în cadrul PAC; în articolul 12 se menţionează colaborarea statelor membre cu CE, în cazul ajutoarelor regionale, iar în articolul 80 sunt luate în considerare aspectele regionale ale politicilor de transport1. În articolul 130 este relevată importanţa Băncii Europene de Investiţii, care, prin însăşi misiunea sa, devine un instrument preţios al politicii regionale: „Banca Europeană de Investiţii finanţează iniţiativele zonelor mai puţin dezvoltate”2. Banca oferă suport financiar, dar şi organizatoric, pentru investiţii productive şi pentru infrastructură, atunci când acestea sunt în interesul unei regiuni sau a mai multor state membre. În general, BEI finanţează 50% dintr-un proiect. La început însă, banca se concentra, în general, în susţinerea transformărilor din regiunile periferice cu structura predominant agricolă, deci, în special, sud-vestul Franţei şi Mezzogiorno, în Italia. Prin articolul 123 al TCE a fost înfiinţat Fondul Social European (FSE) în 1960, care va intra în funcţiune în 1962. Scopul acestuia consta în ameliorarea posibilităţilor de angajare a oamenilor în Comunitate prin facilitarea mobilităţii şi încurajarea formarii profesionale pentru o mai mare flexibilitate. Fondul a furnizat ajutoare pentru şomeri şi urmărea asigurarea securităţii sociale într-un alt stat membru. Comisia Europeană aproba, la cererea statelor, 50% din fondurile necesare şi, cum nu existau cote pe ţări, au profitat acele regiuni care îndeplineau criteriile de finanţare. Începând cu anul 1971, domeniile de acţiune ale Fondului Social European sunt lărgite şi orientate înspre tineri si şomajul de lungă durată, în special în regiunile cele mai sărace. A fost acordată mai multă atenţie formării profesionale a femeilor şi inserţiei profesionale a handicapaţilor. Tot în 1971, a fost introdus sistemul de cote pe ţări, de aceea criteriile de eligibilitate au devenit mai mult politice. Dacă până în 1972, jumătate din fonduri au fost atrase de Germania, după această dată, Italia a devenit prima beneficiară a fondurilor. Odată cu reforma FSE, acest fond a devenit un instrument de redistribuţie, care a organizat transferul de resurse din regiunile mai bogate spre cele mai sărace. Principiul „juste retour” dorit de unele state, care înseamnă întoarcerea resurselor în locul de provenienţă, nu a fost acceptat. O nouă ordine a fost instaurată în 1983, odată cu introducerea principiului „adiţionalităţii”, care înseamnă că proiectele trebuiau cofinanţate de către statele membre. 1 În tratatul de la Amsterdam acestea se regăsesc în cadrul art. 158 – 162. Vezi http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf 2 Ibidem. 209
    • Pentru susţinerea financiară a Politicii Agricole Comune a fost implementat Fondul European pentru Orientare şi Garanţie Agricolă, în 1962, care avea ca scopuri stabilizarea pieţelor agrare, asigurarea nivelului de trai pentru agricultori şi creşterea productivităţii. În 1964, a fost introdusă, printre misiunile Fondului European pentru Orientare şi Garanţie Agricolă, şi finanţarea unor politici structurale în agricultură. Acest tip de politici au fost întărite în anul 1968, prin planul Mansholt1 şi vor fi redefinite în 19722. După ce, în 1967, Comisia a înfiinţat Directoratul General pentru politica regională, lărgirea Comunităţii Europene înspre Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca, în 1973, a însemnat, de fapt, demarajul politicilor regionale din două motive:- în 1974, Consiliul European a decis coordonarea politicilor regionale naţionale şi a hotărât constituirea unui Comitet pentru politici regionale;- în 1975 a fost constituit Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Comitetul pentru politici regionale a fost însărcinat cu coordonarea politicilor regionale naţionale şi trebuia consultat de către statele membre cu privire la planurile lor de dezvoltare regională. FEDR a fost constituit la propunerile Marii Britanii şi Irlandei, care aveau probleme cu regiuni aflate în reconversie industrială, cu şomajul ridicat sau cu structura predominant agrară. FEDR trebuia doar să completeze politicile regionale ale statelor membre şi nu avea menirea sa intervină în afara masurilor întreprinse de acestea (doar în foarte mică măsură Comisia dispune de unele fonduri pentru programe proprii). FEDR este finanţat din bugetul comun, statele membre urmărind principiul „juste retour”, în timp ce Comisia urmăreşte orientarea lor înspre regiunile sărace. Finanţările erau efectuate doar prin suprapunerea pe programe naţionale, ceea ce a condus la enunţarea a două principii:- principiul complementarităţii, adică faptul că măsurile comunitare susţin acţiunile naţionale;- principiul concentrării, care prevede, de fapt, optimizarea eficacităţii fondurilor, prin concentrarea lor acolo unde ele sunt benefice. În ordine, ţările care au primit cel mai mult au fost Italia (40%), Marea Britanie (28%) şi Franţa (15%), transferul financiar fiind însă net spre Italia, Marea 1 Planul Mansholt, lansat cu ocazia Conferinţei de la Stressa, din 1958, propunea reformarea PAC. Planul a fost primul mare proiect de politică structurală comună. Sicco Mansholt a fost membru al Comisiei pentru politica agrară. Ca urmare a acestui plan, ajutoarele regionale au depăşit problemele agricole şi vizeaza de atunci şi alte sectoare. 2 FEOGA este imparţită în două sectoare: FEOGA – garanţie, care finanţează măsuri structurale (8,1% din fonduri) şi FEOGA – orientare, care finanţează PAC. Acestea din urma fac parte din cheltuielile obligatorii ale bugetului, PE neavând influenţă asupra lor. Ele rezultă din tratate şi din reglementările comunitare şi sunt decise la nivelul Consiliului UE. Parlamentul are ultimul cuvânt doar în cazul cheltuielilor neobligatorii.
    • Britanie şi Irlanda. Aceste transferuri se făceau ţinând cont de patru indicatori,stabiliţi de către Comisie, şi anume: evoluţia şomajului în ultimii cinci ani,procentul din populaţia activă, care era angajată în industrii aflate în declin şi denivelul PIB. Cu toate că în literatura de specialitate anul 1975 este, deseori, considerat ca„anul naşterii politicilor regionale”1, acestea au fost mai degrabă în aceastăperioadă un complement la politicile naţionale. Fondurile erau considerate ca undecont al participării la bugetul comun şi ca instrument de finanţare a politicilornaţionale, o fază a politicilor regionale complementare. Reforma din 1979. O înţelegere mai regională a politicii regionale europene a început să sedezvolte odată cu reforma FEDR, din 1979. Cea mai importantă schimbare a fostintroducerea unei cote de 5% din totalul fondurilor la dispoziţia Comisiei, pentru ainterveni în procese de interes regional comunitar. În acelaşi timp, regiuni, carepână acum nu beneficiau de măsuri din partea acestor fonduri, au început să fieeligibile şi, în plus, Comisia a început sa finanţeze, pe lângă proiecte, şi uneleprograme de dezvoltare de durată mai lungă. Alte programe implementate în această perioadă au fost „Măsurile Integratepentru Dezvoltare Regionala”, care puneau în aplicare un pachet de măsuri desusţinere în regiuni, care urmau să fie finanţate prin fondurile structurale. Acestemăsuri au fost luate în comun de către Comisie şi statele membre, ceea ce aînscăunat Comisia ca iniţiator al măsurilor de dezvoltare regională. Această fază afost numită „faza de declic a politicii regionale”. Reforma din 1985. Ambele lărgiri înspre Sud, din 1981 şi 1986, au mărit inegalităţile dintreregiunile Comunităţii şi au împins înspre o reînnoire a politicii regionale. Reformade la 1 ianuarie 1985 a stabilit cotele pe ţări pentru împărţirea fondurilor şi aimplementat un sistem de participare, care garanta statelor doar o anumită parte dinacestea. Mai departe, a fost pus la punct un program de abordare a finanţării multmai vast: existau acum „Programe Comunitare”, stabilite de Comisie, dar şi„Programe Naţionale de interes comunitar”, care trebuia formulate de către state. Măsurile includeau atât vechile ajutoare pentru infrastructură, cât şiîncurajarea dezvoltării potenţialului endogen. Aceasta perioadă este importantă,deoarece Comisia a început să lucreze direct cu instituţiile regionale înimplementarea programelor. Această fază mai este numită şi faza de tranziţieînspre autonomie. Perioada 1988 – 1992. Odată cu Actul Unic European, din 28 februarie 1986, au fost puse şi bazeleunei reforme importante ale politicii regionale. Actul Unic atrăgea atenţia căobiectivul coeziunii putea să nu fie atins, deoarece, odată cu realizarea pieţei unice,unele regiuni puteau fi şi mai dezavantajate. S-a realizat o schimbare de paradigmă faţă de viziunea neoclasică, odată curecunoaşterea faptului că o piaţă unică putea aduce nu doar avantaje pentru toţi, ci1 P. Klemmer, Abgrenzung von Fordergebieten, Bochum, 1983, p. 459 – 477. 211
    • şi probleme, şi a fost acceptată politica regionala intervenţionistă, în scopul de a ajuta orientarea înspre piaţa regiunilor. Comunitatea europeană fiind o uniune fondată pe principiile liberalismului, care, în domeniul economic, se bazează pe constituirea preţului pe o piaţă liberă şi pe concurenţă, dispune: „ajutoarele acordate de către state sau cu resurse ale statului, sub orice formă, care deformează concurenţa prin favorizarea anumitor industrii sau producţii sunt incompatibile cu piaţa comună, în măsura în care acestea afectează schimburile dintre ţările membre”1. Ţinând însă cont de anumite situaţii regionale particulare, anumite ajutoare specifice sunt acceptate2 şi, uneori, supuse autorizaţiei Comisiei Europene. Ajutoarele cu orientare pur locală sau care, datorită sumei mici alocate, nu afectează piaţa, au fost acceptate în 1996 de către Comisie3. Consiliul European de la Bruxelles, din februarie 1988, a pus bazele reformei, adoptată ulterior, în iunie 1988, ca hotărâre a sa. Principala modificare a acestei reforme a fost prevederea de dublare a fondurilor până în 1992 (cunoscută şi sub numele de pachetul Delors 1), datorită necesităţii creării pieţei unice şi a nevoilor Greciei, Spaniei şi Portugaliei de a mări competitivitatea unor regiuni4. Un alt punct major al reformei a fost sistematizarea ajutoarelor în cinci obiective:- Obiectivul 1 : ajutorul regiunilor mai sărace pentru dezvoltarea şi adaptarea structurală;- Obiectivul 2: ajutor pentru adaptarea regiunilor industriale în declin;- Obiectivul 3: lupta împotriva şomajului de lungă durată;- Obiectivul 4: facilitatea inserţiei profesionale a tinerilor;- Obiectivul 5: în vederea reformei Politicii Agricole Comune, accelerarea adaptării structurilor agricole şi ajutor pentru dezvoltarea spaţiului rural. Celelalte modificări privesc parteneriatul dintre Comisie şi instituţiile naţionale, regionale şi locale; aplicarea principiului adiţionalităţii, care doreşte ca susţinerea europeană să completeze acţiunile naţionale; administrarea eficientă a fondurilor şi simplificarea procedurilor. A fost pus însă accentul pe operaţionalizarea definirii obiectivului 1 şi 2. În acest mod, la obiectivul 1 se prevede ca regiunile înapoiate să fie definite ca cele care au avut în ultimii trei ani PIB/ cap de locuitor mai mic de 75% din media comunitară. O altă noutate, a constat în integrarea fondurilor pe obiective, în modul următor: - Obiectiv 1: FEDR, FSE, FEOGA orientare. - Obiectiv 2: FEDR, FSE. - Obiectiv 3: FSE. 1 Articolul 87 al CE, paragraful 1. 2 Articolul 87 al CE, paragraful 2. 3 JOCE nr. C 68 din 6 martie 1996, p 9. 4 Între 1989 şi 1993, 60 miliarde ECU parvin regiunilor eligibile, ceea ce poate fi comparabil cu Planul Marshall.
    • - Obiectiv 4: FSE. - Obiectiv 5a.: FEOGA orientare. - Obiectiv 5b: FEDR, FSE, FEOGA orientare. În concordanţă cu principiul adiţionalităţii, Consiliul a fixat limitele finanţăriipentru obiectivul 1 pentru care CE participa cu minimum 50% şi maximul 75%,ceea ce a însemnat un avans faţă de minimum de 25% şi maximum de 50% cât eraînainte.1 Faza din 1987 – 1994 a adus şi înfiinţarea Fondului de Coeziune (FC)obţinut de către ţările mai sărace datorită necesitaţii votului în unanimitate dinConsiliu. Deoarece pentru semnarea Actului Unic a fost nevoie de votul ţărilorperiferice, celelalte state au trebuit să admită înfiinţarea FC. Spania a fost ţara cea mai interesată de introducerea acestor noi fonduri,primul ministru spaniol dorind ancorarea coeziunii economice şi sociale în Tratat.Înainte de consiliul de la Maastricht din 1991, care a adoptat noul Tratat asupraUniunii Europene, ţările „plătitoare net” la bugetul european s-au exprimatîmpotriva FC. În ciuda acestui fapt, pentru ca Tratatul să poată fi semnat, a fost căutat uncompromis: în articolul 130, alineatul a, al TCE a fost introdus un „Protocol asupracoeziunii economice şi sociale”, iar, în articolul 130 alineatul e, a fost specificat că„înainte de 31 decembrie 1993, proiectele de mediu şi reţelele transeuropene dindomeniul infrastructurii vor fi susţinute prin fonduri de coeziune”2. Detaliile financiare privitoare la acest fond au fost definitivate doar îndecembrie 1992, cu ocazia Consiliului de la Edinburgh, precum şi suma alocată lor:15,150 miliarde ECU, între 1992 şi 19993. Proiectele urma să fie finanţate, înproporţie de 80 -85%, din acest fond. „Protocolul asupra coeziunii economice şi sociale” a stabilit că articolele 2 şi3 al TCE trebuie să fie înţelese în sensul coeziunii şi că aceasta reprezintă ocondiţie a realizării Pieţei Unice şi a Uniunii Monetare. Criteriul de eligibilitate alPIB/ cap de locuitor a fost stabilit la mai puţin de 90 % din media comunitară şi afost condiţionat de existenţa unui plan de coeziune, iar, în plus, doar Grecia,Portugalia, Spania şi Irlanda puteau fi beneficiare. Tot la Edinburgh, a fost hotărâtă dublarea fondurilor din 1992 până în 1999pentru FC şi pentru Obiectivul 1 al politicii structurale4. La fel ca în anul 1988,„plătitorii net” s-au opus din nou, compromisul adoptării fiind obţinut de aceastadată datorită susţinerii Germaniei, ca urmare a unificării ei. Unificarea germană aadus o altă problemă pentru fondurile structurale, pentru că toată fosta RepublicăDemocrată Germană ar fi fost eligibilă pentru oricare din fonduri. Problema majoră însă a fost inexistenţa statisticilor care să le justifice. Maimult, fondurile alocate între 1988 şi 1993 erau deja contractate, ceea ce făcea canoile Landuri germane să nu poată fi ajutate atât de rapid pe cât era nevoie.1 Art. 2 din TCE.2 Ibidem.3 Rata de schimb Ecu: euro = 1:14 Reg. CEE nr. 2081/93, JOCE nr. L. 193/31.07 p.5 213
    • Problemele au fost însă depăşite prin acceptarea de către statele membre asuplimentarii fondurilor şi au putut fi, astfel, alocate Landurilor din Est, între 1991şi 1993, trei miliarde ECU din fondurile structurale. După 1994, eligibilitateaacestor noi Landuri pentru obiectivul 1 nu a mai fost pusă în discuţie. Articolul 235 al TCE stipulează că politicile comunitare pot fi dezvoltate,dacă acestea sunt în interesul Comunităţii Europene şi a Pieţei comune. De aceea,acest articol a fost utilizat ori de câte ori a fost nevoie de ameliorarea politicilorstructurale, până la Actul Unic. În aceasta, articolul 130 a impus ca obiectivdezvoltarea armonioasă a Comunităţii, prin eliminarea disparităţilor între regiuni. În plus, articolul 130, alineatul b, specifica faptul că ţările membre trebuie să-şi coordoneze politicile economice, astfel încât obiectivul unităţii să fie atins.Deoarece FSE (articolul 123) şi FEOGA (articolul 40) îşi aveau baza legală înTCE, prin articolul 130, alineatul c, a fost integrat şi FEDR. Acestuia i-a fostconsemnată misiunea de a veghea la „adaptarea structurală a regiunilor înapoiate şia restructurării regiunilor cu industrii în declin”1. În acest fel, au fost formulateţelurile politicii structurale, care, la rândul lor, şi-au găsit ancorarea în TCE, prinarticolul 130, alineatul d. O altă schimbare importantă a fost introducerea, ca regulă generală, aprogramelor pentru implementarea fondurilor2. Împărţirea în programe naţionale şicomunitare a rămas şi a fost ameliorată, la rândul său. În cadrul programelornaţionale, statele urmau să construiască planuri de dezvoltare, care să accentuezeimportanţa finanţării şi mijloacele pe baza cărora, împreună cu Comisia, erauhotărâte „Conceptele de ajutor comunitar”. Intervenţiile directe urmau să ia formaunor „Programe Operaţionale”, a căror realizare se făcea împreună de cătreComisie şi de statul membru, iar iniţiativele comunitare aveau la bază liniiconducătoare date de Comisie. Reforma din 1989 reprezintă o nouă cotitură înpolitica regională europeană şi este numită de către P. Klemmer „Faza de împlinirede sine”. Ceea ce iese în evidenţă, din evoluţia în timp a politicilor regionale, estefaptul că, astfel, competenţele europene s-au mărit şi că, în acelaşi timp, Comisia adobândit o influenţă tot mai mare în politicile care urmăresc eliminareadisparităţilor regionale. Se explică, astfel, de ce, în 1979, 5% din fonduri au fostpuse la dispoziţia Comisiei pentru iniţiativele proprii. Cu toate acestea, din 1981, Comisia cooperează cu Consiliul în domeniulnoilor linii şi priorităţi ale politicilor regionale, în care sunt stabilite puncteleimportante ale finanţărilor şi ale mijloacelor de întărire a competitivităţii regionale,precum şi coordonarea politicilor comunitare cu cele naţionale. Începând cu 1985, cotele ţărilor au devenit mai flexibile, având fixate doarlimite superioare şi inferioare, ceea ce a însemnat creşterea influenţei Comisiei.Acest fapt a fost influenţat şi de încercarea de a ameliora coordonarea cu celelaltefonduri structurale.1 TCE, versiunea consolidată, JOCE nr. C 325 din 24 decembrie 2002.2 Reg. CEE nr. 4253/88 JOCE nr. L. 374 din 19 dec., p 11.
    • În 1983, Comisia publica un raport asupra situaţiei regiunilor mediteraneene, prin care punea în evidenţă necesitatea unor programe de susţinere a dezvoltării acestor regiuni. În 1984, cu ocazia Consiliului de la Dublin, Grecia ameninţa cu utilizarea dreptului său de veto împotriva aderării Spaniei şi a Portugaliei, în cazul în care un nou instrument de ajutor nu este pus în aplicare pentru regiunile mediteraneene. Ca urmare, la 23 iulie 1985, Consiliul votează hotărârea 2088/85 pentru implementarea unui Program de Integrare Mediteraneană (PIM), care să aibă ca ţel principal îmbunătăţirea structurii socio-economice a regiunilor sudice şi asigurarea capacităţii lor de a face faţă integrării europene. Durata utilizării acestor fonduri a fost limitată la şapte ani, regiunile vizate fiind Grecia în întregime, cât şi regiunile mediteraneene ale Italiei şi Franţei. Au fost stabilite măsuri şi finanţări pe mai mulţi ani în domenii precum agricultura, energie, manufactură şi servicii. Participarea maximă a Comunităţii a fost stabilită la 70% din totalul cheltuielilor pentru proiect. Pentru stabilirea proiectelor, Comisia a conlucrat cu autorităţile naţionale şi regionale, fapt din care decurge integrarea politicilor structurale după reforma din 1988. A fost voinţa Comisiei, care şi-a consolidat astfel locul în cadrul politicilor regionale în vederea reformei. Programul de Integrare Mediteraneană a beneficiat, în cei şapte ani, de o finanţare de 6,6 miliarde ECU, din care jumătate au fost absorbiţi de Grecia. Reforma din 1993 şi perioada 1994-1999. O reînnoire a fondurilor structurale are loc pentru perioada 1994 – 1999. Capacitatea financiară a fost din nou mărită, iar celelalte principii au fost ameliorate: obiectivele de susţinere ale Comunităţii rămân în număr de cinci şi se orientează după principiul concentrării. Principiul parteneriatului se deschide şi actorilor economici şi sociali, cu menţiunea că principiul subsidiarităţii să fie respectat. A fost, de asemenea, prevăzut că aplicarea principiului adiţionalităţii să se facă în aşa fel încât să fie evitată înlocuirea fondurilor naţionale cu cele structurale, adică să nu fie alocate fonduri acolo unde, oricum, erau prevăzute investiţii naţionale. Articolul 9 al decretului 2082/93 cu privire la coordonarea acţiunilor comunitare, prevede, de asemenea, trasabilitatea acţiunilor statelor membre în cazul unei cofinanţări. Împărţirea fondurilor se face după cum urmează:- 90% pentru dezvoltare regională;- 9% pentru iniţiative comunitare de interes comun;- 1% pentru masuri inovatoare la iniţiativa Comisiei. Perioada din 1994-1999 menţine cele trei obiective, cu adăugarea la obiectivul 3 a măsurilor de orientare către tineri şi femei şi, în special, a celor de acţiune preventivă contra şomajului. La obiectivul 4 a fost adăugată necesitatea calificării şi recalificării profesionale, iar obiectivul 5 priveşte şi ajutoarele pentru pescuit. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv a fost creat un nou fond structural, IFOP (Financial Instrument for Ficheries Guidance)1. 1 Reg. CEE nr. 2080/ 93 din 20 iulie 1993, JOCE nr. L. 193 din 31 iulie p.1 215
    • Aderarea Suediei, Finlandei şi Austriei a fost văzută ca pozitivă din punctul de vedere al Fondurilor structurale, deoarece toate cele trei ţări sunt „plătitor net”, însă trebuia găsită o formulă prin care noii veniţi să fie şi ei avantajaţi. A fost creat în acest scop, în 1995, un obiectiv nr. 6 – „Susţinerea dezvoltării şi adaptării structurale a regiunilor cu populaţie extrem de rară”, adică mai puţin de 8 locuitori/ km pătrat1. Statele care au profitat de pe urma acestui nou obiectiv au fost Suedia şi Finlanda. Un exeget al problemei, H. J. Axt, afirma că a fost şi dorinţa Comisiei de a crea un nou obiectiv, deoarece prin creşterea fondurilor îşi putea, la rândul ei, mări influenţa. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, Politica regională a fost din nou adaptată schimbărilor. Ţelul coeziunii economice şi sociale a fost din nou întărit, iar Fondul de Coeziune a început sa funcţioneze pe deplin. Acest fond trebuia să ajute diferitele state să satisfacă criteriile de la Maastricht, cum ar fi în cazul unor deficite publice prea mari sau în cazul în care PIB/ cap de locuitor era sub 90% din media comunitară2. Până la lărgirea spre Est, Spania, Grecia, Portugalia şi Irlanda au fost unicii beneficiari ai acestui fond. La puţin timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, a fost adoptat şi „Pachetul Delors II” care fixa noile scopuri ale politicii structurale, precum şi fondurile aferente. Prin această reformă, fondurile structurale au crescut la 154,5 miliarde ECU, adică la o treime din bugetul comunitar, ceea ce reprezintă 1,2% din produsul său intern brut. În plus, obiectivele au fost modificate: obiectivele 3 şi 4 au fost unite, iar fostul obiectiv 4 a devenit adaptarea forţei de muncă la schimbările industriale şi la noile condiţii ale producţiei. Un alt pas a fost expansiunea principiului parteneriatului la parteneri din mediul economic şi social. Aceasta a permis dezvoltarea unor noi concepte politice şi a introdus noi structuri de decizie, caracterizate prin cooperare. Agenda 2000. Perioada de aplicare a Pachetului Delors II s-a terminat în anul 1999, lăsând loc unor noi reforme. Noi condiţii au favorizat reînnoirea politicilor structurale:- Sfârşitul programelor perioadei 1994 – 1999;- Politicile trebuiau adaptate în vederea lărgirii spre Est, ţările din această zonă având în medie un PIB/cap de locuitor de 32% din media UE; Nevoia de reformă s-a conturat datorită numeroaselor critici formulate la adresa politicilor structurale:- lipsa de transparenţă şi centralismul lor;- nu ajungeau la locul unde era cea mai mare nevoie de ele;- politica structurală era confuză, datorită existenţei celor cinci fonduri, şase obiective şi 15 iniţiative comunitare; 1 Dec. nr. 95/1/CE/Euratom/CECA a Consiliului din 1 ianuarie 1995, JOCE nr. L 1 din 1 ian , p 1 art. 52. 2 Comisia Europeană, Strukturfonds und Kohasionsfonds 1994- 1999. Verorderungstexte und Erlauterungen, Oficiul pentru publicăţii al Comunităţii Europene, Luxemburg, 1996, p. 99.
    • - existau suprapuneri, ca, de exemplu, oraşe, care beneficiau de multiple fonduri şi programe decise de experţi, care nu ţineau cont unii de ceilalţi;- deşi erau investiţi mulţi bani, obiectivele erau deseori neatinse, datorită distribuţiei lor, efectuate mult mai mult pe criterii politice;- cu toate că principiul parteneriatului situa pe picior de egalitate partenerii europeni, naţionali şi regionali, Comisia devenise cea care deţinea puterea de decizie;- deoarece Comisia trebuia, în acelaşi timp, să vegheze asupra subvenţiilor statale pentru asigurarea concurenţei şi să împartă ajutoare pentru a favoriza dezvoltarea unei regiuni sau întreprinderi, era pusă într-o poziţie în care, datorită amestecului de competenţe, nu o mai putea exersa pe nici una dintre ele;- atât ţările membre, cât şi Comisia erau de acord că trebuia fixată o limită a fondurilor structurale, la 0,46% sub PIB-ul Uniunii Europene, ceea ce reprezenta 246,68 miliarde euro, pentru intervalul 2000-2006. Din această sumă, 218 miliarde urmau să fie alocate Fondurilor structurale, 21 miliarde Fondului de Coeziune şi 7,28 Fondurilor de preaderare. Această propunere înseamnă o creştere semnificativă a fondurilor. Obiectivul 1 nu era controversat, însă pentru obiectivul 2 se punea problema dacă ţinea sau nu de competenţa Uniunii Europene. Restructurarea regiunilor cu industrii în declin, precum şi obiectivele 3 şi 4 puteau fi mai bine realizate de către state. În cazul obiectivului 5, posibilitatea de interpretare a criteriilor de eligibilitate a reprezentat punctul lor sensibil, iar, în ceea ce priveşte obiectivul 6, aceasta era contradictoriu obiectivului 1, deoarece aceste regiuni slab populate din Nord erau foarte dezvoltate. A fost, de asemenea, remarcată dependenţa de fonduri unora din regiunile ajutate, care nu au reuşit să intre într-o fază de dezvoltare endogenă şi nici să devină competitive. Pe baza acestor probleme a avut loc propunerea reorganizării politicii structurale, prin „Agenda 2000”, prezentată de Comisie în iulie 1997 şi propusă în 1998, Parlamentului European şi Consiliului, sub forma unui pachet legislativ1. Ideile conducătoare au fost concentrare, simplificare şi împărţirea clară a competenţelor, precum şi reducerea obiectivelor de la şase la trei. Schimbările au fost realizate după cum urmează: Obiectivul 1 a rămas ca ajutor pentru regiunile sărace, iar criteriul PIB/Cap de locuitor de mai puţin de 75% de asemenea. Obiectivul 6 s-a topit în obiectivul 1, căruia îi reveneau două treimi din fondurile structurale. Datorită scăderii mediei PIB/cap de locuitor în Uniunea Europeană după aderarea ţărilor din Estul Europei, multe regiuni eligibile înainte ca UE să aibă 25 de membri pierdeau această posibilitate pentru obiectivul 1. De aceea a fost prevăzută finanţarea acestora încă şase sau şapte ani, procedeu numit „phasing out”, adică acordarea unei finanţări pentru tranziţia de la eligibil la non- eligibil. 1 Adoptata in 21 iunie, Reg. CE nr. 1260/1999, JOCE nr. L. 161 din 26 iunie, p1. 217
    • Obiectivul 2 a fost constituit din fostul obiectiv 2 şi fostul obiectiv 5b, care, acum, urmărea susţinerea regiunilor care se confruntau cu restructurări economice şi sociale. Dacă până înainte, 25% din populaţia Uniunea Europeană intra sub incidenţa obiectivului 2 şi 5b, în noul obiectiv 2 era prevăzut ca în regiunile eligibile să nu locuiască mai mult de 18% din populaţia Uniunii Europene. Şi pentru acest obiectiv a fost prevăzută o perioadă de „phasing out”. Obiectivul 3 a fost redefinit, deşi, ca bază, urmăreşte tot adaptarea şi modernizarea formării profesionale şi a politicilor pentru forţa de muncă. Se încurajează dezvoltarea resurselor umane şi protecţia socială a salariaţilor. Deoarece existau cinci fonduri, acestea trebuiau coordonate. Comisia şi statele membre sunt responsabile în coordonarea intervenţiei diferitelor fonduri, precum şi de coordonarea relaţiilor cu intervenţiile Băncii Europene de Investiţii, pentru a evita suprapunerea lor. În articolul 28 sunt prevăzute principiile coordonării1:- intervenţia doar a unui fond pe o perioadă de timp. Un proiect putea fi finanţat pentru un obiectiv doar printr-un fond;- efectuarea finanţării nu trebuia să mai aibă loc prin mai multe obiective şi iniţiative comunitare;- un proiect nu mai putea fi finanţat, în acelaşi timp, prin fondurile obiectivului şi FEOGA garanţie. În Agenda 2000 a fost prevăzut, de către Comisie, ca 10% din fonduri să reprezinte rezerve, care vor fi deblocate la mijlocul perioadei de ajutor, pentru programele încununate de succes. Acestea au fost definite ca fiind acele programe în care principiul adiţionalităţii a fost respectat, în plus de rezultatele pozitive obţinute. În acelaşi timp, din cele 15 iniţiative ale Comisiei au rămas doar trei, sumele alocate prin acestea scăzând de la 9% la 5% din fonduri. În ce priveşte marile proiecte (costuri mai mari de 50 milioane euro), Comisia a impus ca una dintre condiţiile de finanţare să fie obligatoriu un certificat de mediu şi a mărit rolul statelor in controlul proiectelor2. Consiliul European poate decide unele măsuri pentru situaţii excepţionale, chiar dacă regiunile nu sunt eligibile, aceasta datorită nevoii unor compromisuri. În acest sens, H. J. Axt remarca faptul că membrii Consiliului nu şi-au dat niciodată străduinţa să arate, cât de cât, motivele acestor situaţii. El sublinia: „motivele ce stau la baza finanţării situaţiilor excepţionale nu au nimic de a face cu politicile structurale”3. Aceste fonduri ating, pentru perioada 2000-2006, 7,28 miliarde euro, aproape cât fondurile de pre-aderare. În ceea ce priveşte Fondul de Coeziune, Comisia a dorit prelungirea sa, în vederea susţinerii Greciei, Spaniei, Portugaliei şi Irlandei, pentru ca ele sa poată să 1 Reg. CE nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999. 2 Reg. CEE nr. 1783/1999 al PE şi Consiliului din 12 iulie 1999, JOCE nr. L. 213 din 13 august, p 43. 3 H-J Axt, Structura politică europeană, Ed. VS Opladen. p. 86.
    • îndeplinească criteriile de aderare la Uniunea Monetară, lucru realizat în ciudaopoziţiei „plătitorilor net”. Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, deşi pozitiv la adresaschimbărilor propuse în Agenda 2000, a hotărât micşorarea fondurilor cerute deComisie, deşi a acceptat ca limită superioară pentru fondurile structurale, 0,46%din PIB-ul Uniunii Europene şi menţinerea fondurilor de coeziune. Parlamentul a mai adăugat iniţiativa URBAN, cu ocazia adoptăriidocumentului, însă rezervele cerute de Comisie pentru iniţiative proprii au fostreduse la 4%. De asemenea, pentru a mulţumi pe toată lumea, a fost hotărâtăsusţinerea financiară a unor regiuni din ţările „plătitoare net”. Pentru a uşura aderarea şi integrarea noilor membri, Comisia a înfiinţat„Instrumentele Structurale pentru Pre-aderare” (ISPA), care seamănă, ca structură,cu Fondul de Coeziune. Pentru perioada 2000-2006 au fost prevăzute, anual, 1.040milioane euro, sumă care urma să fie împărţită după criterii precum: populaţie,PIB/cap de locuitor, suprafaţă sau probleme de mediu şi de infrastructură. Pentru acestea, Comunitatea şi-a stabilit plafonul maxim de participare la85%. 219
    • PAGINI DIN ISTORIA POMPIERILOR MILITARI Drd. Petru CONSTANTIN1Abstract: This study aims to review the highlights in the history of militaryfirefighters from Romania. We considered evolution of the phenomenon since theMiddle Ages, but, especially, following the modern and contemporary. Of course, Icould not miss the changes after 1989 about reform and the establishment of theGeneral Inspectorate for Emergency Situations. Rezumat: Studiul de faţă îşi propune să treacă în revistă momenteleprincipale din istoria pompierilor militari din România. Am avut în vedere evoluţiafenomenului încă din epoca medievală, urmărind însă mai ales perioada modernăşi contemporană. Desigur, nu puteam omite transformările de după 1989 legate dereforma sistemului şi înfiinţarea Inspectoratului General pentru Situaţii deUrgenţă. Cuvinte cheie: pompieri; istorie militară; incendiu; Inspectoratul pentruSituaţii de Urgenţă. Key words: firefighters; military history; fire; General Inspectorate forEmergency Situations. Modernizarea statului român, drumul complex parcurs de la revoluţia luiTudor Vladimirescu, la Independenţă şi Unirea cea Mare, până la evenimentele dindecembrie 1989 şi integrarea euroatlantică din zilele noastre, a implicat un proces,în care au fost atrase toate structurile statului. În acest context, armata a jucat un rolcrucial, iar, în cadrul acesteia, pompierii militari au avut o contribuţie aparte. Scopul studiului de faţă, este, în principal, acela de a pune în lumină câtevadintre jaloanele evoluţiei şi modernizării instituţiei pompierilor. Nu ne-am propusaici să insistăm asupra perioadei celor două războaie mondiale, a activităţiipompierilor din Bucovina sau a înfiinţării şi activităţii Inspectoratului Generalpentru Situaţii de Urgenţă2. Desigur, încă din zorii istoriei umanităţii, după ce omul primitiv adescoperit puterea focului, s-a pus problema stăpânirii acestuia. Pe măsură cesocietatea a evoluat şi au apărut marile aglomerări urbane, au fost înfiinţate şiprimele servicii publice de resort, servicii care vor evolua odată cu progresultehnologic pe parcursul secolelor. Istoria ne oferă cele mai diverse exemple celebre oferite de mari incendii.Astfel, incendierea Romei de către Nero, în anul 64 î.Hr., poate fi considerată unjalon pentru Antichitate, un moment în care acţiunea iresponsabilă a unui dictator a1 Doctorand, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, Facultatea de Istorie-Geografie.2 I.G.S.U. a luat fiinţă la 15 decembrie 2004, în conformitate cu H.G. nr. 1490/2004, modificată şi completată prin H.G. nr.1514/2005, prin fuziunea Comandamentului Protecţiei Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari. Noua unitate acţiona în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    • pus în pericol adevărate comori de arhitectură urbană. Recent, evenimentele tragicede la 11 septembrie 2001 vor tranforma pompierii din New York (New York FireDepartament) în adevăraţi eroi naţionali, după ce mulţi dintre ei au intrat, cu preţulvieţii, în lupta cu devastatorul incendiu care a urmat atacului asupra celor douăturnuri gemene din Manhattan. Pe teritoriul României, aglomerările urbane au început să se dezvolte subforma oraşelor medievale pe măsură ce structurile statale se consolidau,Transilvania fiind mai avansată din acest punct de vedere, aici oraşe-cetate caBraşov1, Bistriţa, Sibiu, fiind înfiinţate de saşii colonizaţi de coroana maghiară,după modelul burgurilor germane. Aceste aglomerări urbane ofereau însă şicondiţii prielnice pentru izbucnirea unor incendii, mai ales în zonele mai sărace sauatunci când apărea o sumă de condiţii prielnice. De accea, în cetăţile dinTransilvania vom avea semnalări legate incendii devastatoare şi în alte centreurbane, aşa cum a fost cel de la Sighişoara, din 30 aprilie 1676. Istoricul oraşului-cetate păstrează până astăzi memoria dezastrului2. În Moldova şi Ţara Românească, practic putem vorbi însă abia din secolulXVIII despre geneza acestui serviciu public, deşi, în vâltoarea luptelor duse devoievozii munteni şi moldoveni cu invadatorii, fie că au fost ei otomani, ruşi,austrieci etc., există numeroase informaţii despre incendierea aşezărilor urbane şi1 „La 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului braşovean. Era o zide primăvară caldă şi uscată, cu un vânt puternic care a înteţit şi răspândit rapid un foc ceizbucnise pe Strada Fânarilor, din motive necunoscute. Casele, fiind în mare parteconstruite din lemn au ars în întregime, iar sute de oameni- circa 300 , potrivit unor sursedocumentare, au murit arşi sau asfixiaţi. În câteva ore, arde aproape tot oraşul. Pe lângălocuinţe, limbile de foc mistuie magazinele şi atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului senăruie, fiind afectate chiar şi clădiri izolate precum Turnul Alb şi Turnul Negru (numit aşadupă acest incendiu). Ca să anunţe nenorocirea, tunurile de pe Cetăţuie au început săbubuie, speriind şi mai tare oamenii care fugeau care încotro. Şi Biserica evanghelicăSfânta Maria a suferit pierderi imense. A ars întâi acoperişul, care din cauza greutăţii s-aprăbuşit, focul s-a extins apoi în interiorul bisericii, unde au ars mobilierul şi toatematerialele perisabile. Potrivit istoricul de artă Balint Agnes, în incendiu s-au mai topitclopotele bisericii şi orga, dar şi altarul. În duminica următoare, slujba s-a ţinut în aer liber.De atunci, lăcaşul a căpătat denumirea Biserica Neagră, de la culoare cenuşiu închis pecare au căpătat-o zidurile. Tot în marele incendiu din 1689, au fost distruse toatemanuscrisele şi cărţile din bogata şi vasta bibliotecă fondată de cărturarul JohannesHonterus. Sinistrul a făcut ca puterea economică a Braşovului să scadă aproape total. Mulţiani după aceea, Braşovul a fost o ruină înnegrită. În urma acestei calamităţi, autorităţilebraşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat maibine de un secol.”, cf. www.brasovultau.ro/legende/Incendiul-care-a-distrus-Bra%C5%9Fovul-32.html2 „Evenimentul cel mai dramatic din istoria oraşului rămâne incendiul din 30 aprilie1676, când în câteva ore datorită unui vânt puternic incendiul cuprinde Oraşul de Jos, Cetatea şi toate împrejurimile. Pagubele au fost uriaşe şi mulţi locuitori au avut intenţia de a părăsi oraşul definitiv.”, cf. www.infosighisoara.ro/istoric-sighisoara 221
    • rurale1. Sigur, în acest context, poate fi discutată şi intervenţia lui Ştefan cel Mareasupra cetăţii Baia, soldată cu incendierea oraşului şi rănirea regelui Ungariei,Matei Corvin2, în noaptea de 14/15 decembrie 1467. Totuşi, despre existenţa unui serviciu specializat în stingerea incendiilor înlocalităţile urbane mai însemnate putem vorbi abia odată cu epoca fanariotă. Dupămodelul Istanbulului, este atestat un astfel de serviciu în Bucureşti, în anul 1726.Împărţiti pe cartiere, pompierii epocii, numiţi tulumbagii, interveneau pentrustingerea incendiilor, fiind asistaţi de sacagii, membrii gărzii domneşti şi deorăşeni. Atunci când lucrurile erau foarte serioase, acţiunea putea fi coordonatăchiar de către domnitor3. Domnitorul fanariot Alexandru Moruzi este cel care va emite primuldocument, în timpul domniei dintre 1793 şi 1796 din Ţara Românească, în caretulumbagii apar sub această denumire în cadrul serviciului, numit, sugestiv, alSteagurilor de foc4. Tulumbagii făceau parte din casa militară a domnuitoruluiconform unei decizii luate de un predecesor al lui Moruzi. Este vorba despreNicolae Mavrogheni, care a condus Ţara Românească între 1786 şi 1790. Documentele epocii atestă că preocuparea pentru combaterea şi stingereaincendiilor este întâlnită şi în capitala Moldovei, Iaşi. Oraşul fusese lovit denumeroase incendii, statisticile indicând doar pentru anul 1646 un număr de 40 de«pojaruri». Odată cu trecerea timpului, domnitorii au început să ia măsuriadministrative pentru a preveni noi incidente de acest tip, iar, în 1777, era desemnatdrept responsabil cu stingerea incendiilor căpitanul de podari5.1 Fără a insista asupra mediului rural, acolo unde exista o adevărată tradiţie în pârjolirea satelor şi a recoltelor pentru a nu cădea în mâinile duşmanului, documentele atestă prima incendiere de către turci a Bucureştiului, capitala Ţării, în martie 1554, cu prilejul mazilirii lui Mircea Ciobanul. Vezi, Aurel Udor, Cătălin Eftene, O istorie ilustrată a pompierilor Capitalei, Bucureşti, 2003, p. 8.2 Atacul de la Baia este magistral descris în opera lui Jan Dlugosz: „După ce au sosit Mateiaş Craiul în oraşul Baia şi au întărit oraşul (căci se temea de năvala moldovenilor) cu şanturi şi cu care, Ştefan vodă, care se aşezase cu oastea sa între râurile Moldova şi Şomuz, gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar un pedestru şi uşor, şi incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând.”, Academia Română, Istoria românilor, vol.IV, De la universalitatea creştină către Europa patriilor, Bucureşti, 2001, p. 369, nota 1.3 „De exemplu, când în toamna lui 1766 a izbucnit un incendiu la prăvălia Herăscului, domnitorul Scarlat Ghica s-a îmbolnăvit la acţiunea de stingere a focului, de unde i s-a tras sfârşitul”, cf. Al. Udor, C. Eftene, op.cit., p. 8.4 „În octombrie 1794 existau în Bucureşti Steagurile de Foc. Spre sfârşitul secolului alXVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, documentele ne arată existenţa a două căpităniide foc, organizate pe lângă spătărie, cu câte un „steag” fiecare şi cu 24-25 de oameni,slujind alternativ, cu săptămâna.”, Constantin Popa, O inspecţie a lui Cuza Vodă lapompierii din Bucureşti, www.cultura.mai.gov.ro/editura-mai/inspectie.pdf5 Pentru un istoric al activităţii pompierilor din Iaşi, www.isujis.ro/files/Istoric.pdf
    • Spre sfârşitul epocii fanariote, catagrafia de la 1820 avea să indiceexistenţa, la Iaşi, a tulumbagiilor. Cu toate acestea, evenimente tragice aveau să serepete în capitala Moldovei, un impact deosebit având Focul cel mare din 19 iulie1827. Drept urmare, la 6 august 1827, autorităţile moldovene hotărau ca: „să nuîngăduiască pe nimenea pe la mahalale, în locurile binalelor arse, a-şi face binaleacoperite cu stuh şi rogoz, ce să fie acoperite cu scânduri sau şindrilă şi ogiagurilescoase afară şi încă şi pe la acele locuri unde vor fi având ursoaice în pod, să pue lacale a să scoate afară“1. Desigur că lupta contra incendiilor este întâlnită şi în Transilvania, mai alescă aici viaţa urbană era mult mai dezvoltată decât în Moldova şi Ţara Românească.Este motivul pentru care, la Cluj, vom întâlni măsuri concrete contra izbucniriifocului, luate de autorităţile locale încă la 21 martie 1621. După un secol şijumătate, împărăteasa Maria Theresia (1740-1780) va lua măsuri la nivelul întregiiTransilvanii, printr-un ordin superior, care s-a aplicat la Cluj cu începere de la 30noiembrie 17712. Cu toate acestea, la 22 septembrie 1777, Strada Mijlocie din Cluj a fostdevastată de un incendiu. Evenimentele vor contribui şi ele la decizia Consiliuluiorăşenesc din 1782, din care spicuim: „- La construirea sobelor să se acorde atenţiepotrivirii hornurilor şi locurilor de foc, iar la acoperiş să se folosească numai ţiglasau şindrila. Executarea construcţiilor să fie îngăduită cu condiţia să se facă şifântâni; - Vânzătorii de praf de puşcă să-şi păstreze marfa în locuri izolate, iar înbolde (prăvălii) să nu ţină o cantitate mai mare de 4 funţi (mai ales după cebastionul Bethlen (al Croitorilor) fusese distrus în urma exploziei a 12 tone depulbere; - Hornarii să cureţe, iar controlorii de hornuri să controleze mai des coşurilede fum; - Să se procure toate mijloacele de stingere a focului şi să se păstreze în bunăstare; - Să se asigure permanent paza de noapte la târguri, atenţia să fie îndreptatăspre cârciumi şi şatre; - Proprietarii de case să-şi procure scări”3. După revoluţia de la 1821, în contextul adoptării Regulamentelor organice, şiserviciul tulumbagiilor a crescut în importanţă. În Bucureşti, încă din mai 1832, s-adispus înfiinţarea unui serviciu, cu 150 de persoane abilitate să lucreze pentrurepararea si completarea pompelor folosite la stingerea incendiilor. Sediul acestuiserviciu era fixat, deloc întâmplător, la cazarma miliţiilor4.1 Ibidem.2 Pentru o sinteză a situaţiei din Cluj, recomandăm www.isucj.ro/poze-links/istoric-isu- cj.pdf3 Ibidem, f.8.4 În anul 1935 a fost publicată o sinteză, cu prilejul aniversării unui secol de istorie a pompierilor, lucrare ce oferă interesante date şi informaţii legate de epoca de pionierat a 223
    • Aşa cum am subliniat deja, din punct de vedere istoric, capitala Moldovei,Iaşi, era cu un pas înaintea celei a Ţării Româneşti, şi nu este surprinzător faptul căva beneficia înaintea Bucureştiului de un serviciu modern de pompieri. De fapt,aici trebuie subliniat rolul pe care l-au jucat Regulamentele Organice din Moldovaşi Ţara Românească, adevărate constituţii, care au contribuit decisiv la modernizareşi despărţirea de practiciile feudale. Regulamentul intrat în vigoare la Iaşi, la 1ianuarie 1832, prevedea măsuri clare în privinţa activităţii de prevenire şi stingere aincendiilor. Iată un extras, elocvent pentru cele afirmate mai sus, care dovedeşte căproblematica în discuţie era tratată de o manieră, am putea spune profesionistă,pentru a folosi un termen modern: „Spre a se feri oraşul de primejdia focului lacare a fost supus în atâtea rânduri, se vor lua toate măsurile feritoare obicinuite laasemenea împregiurări, din care cea întâi măsură este prevăzută prin legiuire ca săfie îndestulare de apă în oraşe. Osebit de aceasta, patru havuzuri de piatră, largi şiîncăpătoare de apă, se vor zidi în pieţele oraşului, unde vor sta şi sacalele şiuneltele focului întru păstrare. Se va alcătui o breaslă de tulumbagii, cu un număr de 24 oameni comenduiţide un căpitan. Aceşti tulumbagii se vor împărţi prin toate cvartalurile oraşului,unde se vor aşaza cotiuge cu sacale câte cu doi cai vârtoşi, înhămaţi, având acestecotiuge ciuture, topoară, căngi, scări şi alte unelte trebuitoare; pe lângă acestea, lafieştecare casă trebue să se afle vreo câteva din uneltele mai sus numite. Oricelucru sau materie arzătoare, precum cherestea, păcură, fân, stuh şi alte asemenea,nu se vor îngădui de acum înainte în mari sume în oraş şi mahalale. Pentru paza defoc se vor aşeza două picheturi, unul pe Turnul Trei Sfetitelor şi altul la bisericaVulpe, unde vor sta nelipsiţi câte doi oameni călări spre a da semnalul cuvenit lafieştecare cvartal (despărţire) unde va fi focul. Peste zi, pichetul va scoate un steag despre partea unde va fi focul, carelesteag va fi osebit pentru fieştecare cvartal al oraşului şi care va avea vopseauacvartalului, iar în timpul nopţii semnul se va da prin fânare iarăşi cu asemeneavopsea. O lovitură de clopot va însemna cvartalul I etc. Se vor aşeza 32 oamenihornari, cu starostii lor, care vor priveghea ca ogeagurile să fie bine zidite. Toţi sacagiii oraşului sunt datori a se întoarce seara cu sacalele pline cuapă...“1. În ciuda acestor măsuri, incendiile devastatoare au continuat să loveascăIaşiul. Este motivul pentru care s-a luat decizia de înfiinţare a primei companii depompieri din capitala Moldovei. Primul proiect a fost gata încă din noiembrie 1833,iar el va sta şi la baza unei acţiuni similare la Bucureşti. La 3/15 ianuarie 1835, domnitorul Mihail Sturdza aproba «Proiectul pentruformărisirea comandei de foc supt numire de Roată de pojarnici pentru oraşul Eşi»,potrivit căruia lua fiinţă prima companie cu un efectiv de 105 pompieri2. Erau acestei arme. Vezi, pe larg, Gheorghe Pohrib, Istoricul pompierilor militari, 1835 – 1935, Bucureşti, 1935.1 www.isujis.ro/files/Istoric.pdf , f.6-7.2 Documentul original poate fi consultat la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Iaşi, fond Miliţia pământească, tr.1764, op.2013, dosar 47, f.10, apud Istoria militară a
    • prevăzute, totodată, măsuri de prevenire a incendiilor, care trebuia să fie respectateîntocmai de localnici. De asemenea, nu în ultimul rând, documentul, semnat deMihail Sturdza, prevedea şi cum vor arăta uniformele pompierilor1. Modernizarea serviciului pompierilor în Ţara Românească, în special încapitala Bucureşti, este legată de numele domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848). Pe baza «Legii privind întocmirea unei roate de pompieri pentru capitalaoraşului Bucureşti», adoptată la 10/22 ianuarie 1844, domnitorul a semnat, la datade 18 august 1844, documentul de înfiinţare al Roatei de pompieri din Bucureşti2. Drept efect, cu începere de la 1 iulie 1845, prima unitate militară de pompieridin Bucureşti şi-a început activitatea. În componenţa Roatei intrau 7 ofiţeri, 23subofiţeri şi 256 de soldaţi, primul comandant fiind căpitanul Emanoil Boteanu,care a rămas în fruntea unităţii până la 1848. Pompierii din Bucureşti se vor afla, până la 1847, sub comanda PrefectuluiPoliţiei, numit şi Agă. Din acel an, serviciul va fi militarizat, dar va rămâne pe maideparte sub comanda Agăi. Momentul nu este deloc întâmplător, întrucât, în anul1847, în Bucureşti a avut loc un incendiu devastator, care a rămas în memoriacontemporanilor drept Marele foc. Potrivit legii din 1844, pompierii din Bucureşti aveau la dispoziţie «şasetulumbe mari de cai şi şase tulumbe mici de mâini». Serviciul militar al unuipompier era de şase ani, iar Marele foc, din 23 martie/4 aprilie 1847, prin manieraîn care s-a intervenit, a contribuit la creşterea prestigiului acestei noi arme. Marele foc3 s-a declanşat la Bucureşti chiar în ziua de Paşte. Conformadatelor oficiale, au ars din temelii circa 2.000 de clădiri şi 12 biserici, iar 15 oamenişi-au pierdut viaţa, fără a mai pune la socoteală zecile, poate sutele de răniţi. Totul poporului român, vol.IV, Epoca revoluţiilor de eliberare naţională şi socială. De la revoluţia populară din 1784 la cucerirea independenţei depline, 1877 – 1878, Bucureşti, 1987, p. 209.1 Pentru frumuseţea limbajului folosit redăm fragmentul în discuţie în forma originală: „ofiţerii „vor avea mundirile după forma de pedestrime a Miliţiei, postavul sur în loc de vânăt, gulerele vinete, în loc de chivere la uniforma cea mare vor purta şliape tregolnoe cu pene negre, dar podoabile de argint. Cinurile de gios voe avea spenţăre în forma celor căzăceşti, cu gulere vinete şi bunhgi albi şi la gulerele unterofiţerilor galoni de fir alb. Brâie de postav sur cu vipisca vânătă, în lăţime de 1/2 verşog, cu asemenea capac dinainte vânăt. Pantalonii cu postav sur, căzăceşti, cu vipisca vânătă. Manta după forma Miliţiei, cu guler vânăt şi cu 6 bunghi albi. În loc de chivere, toate cinurile de gios vor purta şăpci de postav sur, cu lampasvânăt, şi în lăţim e de 2 1/2 verşoage, cozoroc de piele şi armatul metalicesc alb după formaalăturată. Drept armă toate cinurile de gios vor purta tesacuri cu portopci şi temlece, însăacestea de pe urmă la soldaţi vor fi piste tot vinete, dar la unterofiţeri şiretul vânăt şi canafulroş.“, cf. Gh. Pohrib, op.cit.2 Istoria militară…, vol.IV., p. 210.3 Despre incendiul care a şocat Bucureştiul s-a scris mult de-a lungul timpului. Pentru o relatare recentă vezi Emilia Sava, Un sfert de Capitală a ars în Focul cel Mare, în „Historia”, martie 2011. 225
    • a pornit de la joaca unui băiat cu un pistol, iar intervenţia pompierilor şi alocuitorilor nu a mai putut decât să limiteze efectele calamităţii1. După modelul celor două capitale, Iaşi şi Bucureşti, se vor organizacompanii de pompieri în principalele oraşe din Moldova şi Ţara Românească.Astfel, în Moldova, «comande pojărniceşti» au luat fiinţă, pe rând, la : - Galaţi (1840), - Botoşani (1840), - Bârlad (1841), - Tecuci (1843), - Fălticeni (1845), - Bacău (1848), - Focşani (1849), - Huşi(1850), - Roman (1850), - Tg. Ocna (1850), - Dorohoi (1851), - Piatra Neamţ (1851), - Tg. Neamţ (1852)2. Şi în Transilvania, perioada prepaşoptistă a contribuit la instituţionalizareaserviciului de pompieri. Mai mult chiar, în 1834, va lua fiinţă Asociaţiapompierilor din Ardeal. Anul revoluţionar 1848 a adus şi primul moment care a acoperit de gloriepompierii militari. Este vorba despre evenimentele de la 13/25 septembrie 1848 dinDealul Spirii. Pe fondul intervenţiei externe împotriva revoluţiei de la Bucureşti,între trupele otomane, sosite la marginea Capitalei, şi unitatea de pompieri condusăde căpitanul Pavel Zăgănescu, pornind de la o altercaţie între doi ofiţeri din celedouă tabere, sublocotenentul Dincă Băişan şi un omolog otoman, se va desfăşura oluptă disproporţionată. Armata otomană era mai bine echipată şi superioră dinpunct de vedere numeric, fapt suplinit de vitejia şi patriotismul pompierilor3.Având şi sprijinul artileriei din cazarmă, pompierii au reuşit să treacă de barajulotoman şi să pătrundă în sediu. Momentul este important, mai ales prin semnificaţia sa, intrucât lupteleveneau după secole în care voievozii moldoveni şi valahi reuşiseră să întrunte cusucces marile armate ale epocii. Pe Dealul Spirii au căzut la datorie 80 de militariromâni, faţă de circa 200 de turci.1 „Cu tot efortul Roatei de Pompieri, a celorlalte unităţi militare din Bucureşti şi apopulaţiei, focul a distrus tot centrul oraşului. Focul a ars puternic aproape 24 ore, darcasele incendiate au ars mocnit alte câteva săptămâni. Au murit circa 15 persoane şi unsoldat pompier.”, cf. C. Popa, op.cit.2 www.isujis.ro/files/Istoric.pdf3 Constantin Căzănişteanu, Date noi cu privire la lupta de la Dealul Spirii de la 13 septembrie 1848, în revista „Studii”, nr.1/1967.
    • De numele lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) se leagă o nouă etapă dinistoria pompierilor1. Potrivit Legii de organizare a puterii armate, din 27 noiembrie1864, Batalionul de Pompieri Bucureşti intra în componenţa armatei permanente,având 28 de ofiţeri, 735 de soldaţi şi doi angajaţi civili. La Iaşi efectivele erau denivelul unui divizion, compus din 1.268 de oameni, susţinuţi de 266 de cai2. După abdicarea lui Cuza, noul principe, apoi rege Carol I (1866-1914) vaacorda, la rândul lui, atenţie pompierilor. În cadrul procesului de modernizare, înbaza Constituţiei din 1866, armata a fost în atenţia autorităţilor, fapt demonstrat desuita de trei legi adoptate în 1868, 1872 şi 1874, legi care au conferit coerenţăsistemului militar naţional. Prin legea publicată în Monitorul Oficial din 1 iunie 1874, unităţile depompieri din Iaşi, Bucureşti şi celelalte capitale de judeţ vor prelua şi rolulbateriilor de artilerie din teritoriu. Totodată, vârsta de pensionare era stabilită la 45de ani3. De altfel, încă din 1871, prin decretul din 23 septembrie/5 octombrie, întoate oraşele reşedinţă de judeţ era constituită câte o comandă de pompieri. Războiul de independenţă a oferit prilejul şi pompierilor să participe labombardarea Calafatului, apoi, chiar să participe la luptele de la sudul Dunării,datorită încadrării lor în unităţile de artilerie4. Rezultat al unui impresionant efort alîntregii naţiuni, războiul a oferit României şansa de a-şi câştiga independenţa şi dea o consfinţi în planul raporturilor internaţionale, cu prilejul Congresului de pacede la Berlin din 1878.1 La 28 martie 1859, deci la două luni de la dubla alegere ca domn al Principatelor Unite,Alexandru Ioan Cuza a vizitat cazarma pompierilor de la Bucureşti, după care a dat un ÎnaltOrdin de Zi pe întreaga Armată: „Vizitând la 28 martie Corpul Pompierilor, l-am găsit încea mai plăcută stare, adică frontul întocmit înaintea instrumentelor de foc, cu trenul lor şial cailor, năvălirea acestora asupra închipuitei arderi a cazarmei Sfântul Gheorghe, operareatuturor mijloacelor întrebuinţate cu folos, urcarea şi coborârea pe frânghii în diferite feluri,închipuiri de a scăpa din foc fiinţele ce puteau fi jertfite şi evoluţii ogăreşti de tot felul, caretoate acestea executându-se destul de bine, ne dete dovada de cunoştinţa datoriilorpompierilor”, vezi C. Popa, op.cit.2 Istoria militară…, vol.IV, p.431-432.3 „Modificările aduse în 1874 legii de organizare a puterii armate au vizat adâncirea procesului de întărire a forţei combative a armatei teritoriale, sporirea capacităţii ei de luptă.”, Ibidem, p.497.4 La Calafat erau dispuse următoarele unităţi de artilerie: - bateria Carol; - bateria Elisabeta; - bateria Mircea; - bateria Ştefan cel Mare; - bateria Mihai Bravul; - bateria Independenţa; - bateria Renaşterea.Constantin Hârjeu, Istoria armei geniului, Bucureşti, 1902, p. 28. 227
    • La 1892, în Bucureşti a fost construit Foişorul de Foc, pe baza schiţelorarhitectului-şef al Capitalei, George Mandrea. Aici va fi fixat sediul pompierilorpână la 1934. Din 1963, clădirea este sediul Muzeului Naţional al Pompierilor. Primul Război Mondial a găsit România în faţa posibilităţii de a-şi întregiteritoriul naţional printr-o politică echilibrată şi cu ajutorul unei diplomaţii deţinută. După doi ani de neutralitate, în vara anului 1916, trupele române au trecutCarpaţii, dar replica energică a Germaniei a contribuit la întoarcerea frontului şichiar la decizia, dureroasă, luată de autorităţi de a părăsi Capitala în faţaocupantului. La 23 noiembrie/6 decembrie 1916, trupele germane intrau în Bucureşti,găsind Arsenalul Armatei incendiat. Misiunea dificilă de a stinge uriaşul incendiuva reveni unităţii de pompieri conduse de maiorul Petre Pancu1. Perioada interbelică va aduce cu sine un salt tehnologic în privinţa munciipompierilor. În anul 1923, pompierii bucureşteni vor fi dotaţi cu prima autospecialămarca Magirus, una din cele mai performante ale epocii2. Pentru pompieriiCapitalei dotarea s-a dovedit extrem de utilă, într-un oraş aflat în plină expansiuneşi lovit, în anii ’30, de numeroase incendii devastatoare, precum au fost la: - Moara Militară Obor, 1924; - Depozitul central de muniţii, 1925; - Palatul Regal, 1926; - Banca Agricolă, 1927; - Fabrica de pâine Pâinea zilnică, 1927; - Societatea Jupiter petrol, 1927; - Societatea de Asigurare Generală, 1929; - Fabrica de uleiuri vegetale Hermes, 1929; - Atelierele Griviţa, 1931; - Hotelul Britannia, 19323. La 3 aprilie 1936, în timpul guvernării liberale Gheorghe Tătărăscu, esteadoptată Legea pentru noua organizare a pompierilor, fiind instituită o comandăunică pentru pompierii civili şi militari la nivel naţional. Totodată, potrivit nouluiact normativ, corpul pompierilor trecea sub autoritatea Ministerului de Interne.Pompierii jucau un rol pe măsura misiunii încredinţate, fapt relevat şi de numărulsoldaţilor şi ofiţerilor, care era de circa 3.000.1 Incendierea Arsenalului venea pe fondul unei atmosfere apăsătoare, în momentul în care populaţia Bucureştiului aştepta cu nelinişte intrarea trupelor germane, după ce Regele, Guvernul şi Armata se refugiaseră la Iaşi, oraşs ce va deveni „capitala rezistenţei până la capăt”. Constantin Kiriţescu descrie laconic momentul: „Dimineaţa zilei de miercuri 6 decembrie. Un cer plumburiu, un aer rece şi umed. În ajun şi peste noapte, câteva bubuituri puternice anunţau distrugerea lucrărilor militare ce ar fi putut folosi inamicului. Dimineaţa, o mare de flăcări înspre Dealul Spirii: ardea Arsenalul.”, Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Bucureşti, 1989, vol.I, p. 559.2 Al. Udor, C. Eftene, op.cit., p. 13.3 Ibidem, p.34-35. Potrivit datelor statistice media anuală a incendiilor din Capitală a ajuns la 330, în 1926.
    • Din acest moment, legea prevedea explicit că: “… prevenirea şi combatereasinistrelor, precum şi executarea măsurilor impuse pompierilor prin RegulamentulApărării Publice, au fost încredinţate, pe tot cuprinsul ţării, Corpului de Pompierimilitari”1. Legea din 1936 avea în vedere şi rolul civililor în stingerea incendiilor, fiindprevăzută înfiinţarea de formaţiuni de pompieri la nivel rural. O astfel deformaţiune trebuia să cuprindă cel puţin 37 de membri, respectiv: - 1 comandant de formaţiune; - 1 sublocotenent; - 1 remizioner; - 1 comandant de grupă; - 3 şefi de echipă, pentru câte 10 servanţi; - echipa pompei de incendiu; - echipa de salvare şi izolare; - echipa de alimentare cu apă. Legea stabilea şi faptul că, în fruntea unei astfel de formaţiuni, trebuia să segăsească o personalitate a aşezării, cum ar fi învăţătorul sau notarul. Desigur, dacăera vorba şi de un ofiţer în rezervă, atunci cu atât mai mult acesta era preferat2. Deasemenea, tot prin lege era stabilită şi dotarea unei astfel de formaţiuni, care trebuianeapărat să cuprindă: - pompe de incendiu complete, cu sorburi şi câte 40 m furtun; - sacale din lemn sau fier a câte 700 litri; - brâie tip pompier; - corzi şi cordiţe; - lămpi de siguranţă; - facle. Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a pus noi sarcini în faţapompierilor, a căror număr a crescut la circa 10.000. În plus, pe lângă drama dinvara anului 1940, când au fost pierdute provinciile istorice Basarabia, Bucovina deNord şi partea de nord-vest a Transilvaniei, ei se vor lovi şi de efecteledevastatorului cutremur din 10 noiembrie 1940, care a produs pagube imenseBucureştiului. De exemplu, numai la Hotelul Carlton, sub ruinele căruia au fostprinse circa 200 de persoane, a fost nevoie de 15 zile de intervenţii pentru a degajaresturile. La data producerii seismului, blocul Carlton era cea mai înaltă construcţie debeton armat din Bucureşti, de 12 etaje, cu o înălţime de 47 de metri. Şi alte clădiriimportante, precum Ateneul, Teatrul Naţional sau Opera, au suferit pagubeimportante3. După evenimentele de la 23 august 1944 şi apoi după instaurarea, la 6 martie1945, a guvernul Petru Groza, au fost luate o serie de măsuri vizând comunizarea1 Legea a fost publicată în “Monitorul Oficial”, nr.80, 4 aprilie 1936.2 Ibidem.3 Pentru datele sintetice asupra seismului din 10 noiembrie 1940 vezi www.inforisx.incerc2004.ro/cutr40.htm 229
    • societăţii româneşti. Desigur că, armata, percepută de comunişti drept un bastion alvechiului regim, nu putea trece prin această perioadă tumultoasă fără a fi afectată. Un prim pas a fost făcut odată cu Instrucţiunile Marelui Stat Major nr.51.666din 5 mai 1945, decizie prin care pompierii treceau, de fapt, de la Ministerul deRăzboi la Ministerul de Interne, o măsură care schimba fondul problemei:“Pompierii militari vor trece cu organizarea actuală la Ministerul AfacerilorInterne, figurând numai în organizarea şi situaţia armatei. M. A. I. va prelua asuprasa dotarea, întrebuinţarea şi instrucţia acestui personal”. Pe această linie, la 18 iulie 1945, Comandamentul Corpului PompierilorMilitari a devenit Inspectoratul General al Pompierilor. Cu începere din 1946,Inspectoratul va avea în subordine patru inspectorate regionale, cu sediile laBucureşti, Bacău, Cluj şi Craiova1. O nouă reformă are loc la 1 aprilie 1949, prin înfiinţarea ComandamentuluiPompierilor, care va cuprinde 225 de ofiţeri, 349 de subofiţeri, 22 de maiştrimilitari şi 3547 trupă2. Practic, pentru patru decenii, nu s-au produs schimbări de esenţă înorganigrama pompierilor, aflaţi acum sub sigla Ministerului de Interne. Desemnalat poate fi totuşi reforma administrativă din 1968, în urma acesteia fiindînfiinţate inspectorate de pompieri la nivelul fiecărui judeţ. Pe parcursul perioadei comuniste, unităţile de pompieri şi-au făcut nu numaidatoria prevăzută prin lege, ci au şi intervenit în momente grele, datorate unorsituaţii generate de inundaţii catastrofale, ori în alte tipuri de calamitate, cândnatura dezlănţuită a lovit România. Cutremurul din 4 martie 1977 a fost un test dificil din acest punct de vedere.Momentul extrem de dificil a fost depăşit doar datorită unei intervenţii rapide aautorităţilor, dar şi prin reacţia promptă a populaţiei, numeroşi civili participând laoperaţiunile de scoatere a victimelor de sub dărâmături, mai ales la Bucureşti3. După căderea comunismului, în contextul trecerii de la totalitarism lademocraţie şi a reformării instituţiilor statului, pompierii au fost păstraţi înstructurile Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru început. IntegrareaRomâniei în structurile NATO, în aprilie 2004, şi pregătirea pentru aderarea laUniunea Europeană aveau să aducă însă o nouă organigramă şi o redistribuire asarcinilor şi pentru pompieri.1 Al. Udor, C. Eftene, op.cit., p.50.2 Ibidem, p.51-52.3 Iată doar o prezentare sintetică a efectelor cataclismului: „La nivelul întregii ţări, aproximativ 33.000 de locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate. Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi-au pierdut viaţa 1.571 de oameni şi au fost răniţi 11.300. Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia românească s-a cifrat la circa 3 miliarde dolari. S-a impus şi s-a trecut la o nouă proiectare antiseismică având la bază noile date înregistrate şi prelucrate.”, www.amosnews.ro/2006/Cutremurul_din_4_martie_1977_ora_21_22_unul_dintre_cele _mai_distrugatoare_socuri_seismice_care_a_lovit_Romania_in_epoca_moderna- 164406
    • La 15 decembrie 2004, după cum am subliniat deja, o nouă pagină din istoriapompierilor se deschidea, prin înfiinţarea Inspectoratului General pentru Situaţii deUrgenţă. Potrivit legii1, noua unitate avea de gestionat următorul tip de situaţii deurgenţă: - incendii; - accidente nucleare şi urgenţe radiologice; - inundaţii; - accidente chimice cu implicaţii în afara amplasamentului; - avarierea gravă a sistemelor de gospodărie comunală; - explozii necontrolate ale muniţiei rămase din timpul conflictelor militare; - poluări marine în zona costieră; - căderi de obiecte din atmosferă şi din cosmos. După cum se poate desprinde uşor din această enumerare, misiuneaInspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă este una extrem de complexă, racordatăla realităţile începutului de mileniu.1 www.isu.ro/igsu 231
    • MAGHIARII DIN ROMÂNIA (1945 –1946) Drd. Fănică BOB Abstract: As a potential ally for P.C.R. and playing,”Red Book”Hungarian People;sUnion present to the National Democratic Front, in the autumn of 1944, wishesthat actually interest focussed on ethnic Hungarians in Romania. Key-words: Hungarian People’s Union; P.C.R.; National DemocraticFront; Hungarians ehnic; Romania; Hungary. Cuvinte cheie: Uniunea Populară Maghiară; P.C.R.; Frontul NaţionalDemocrat; etnici maghiari; România; Ungaria. Începutul anului 1945, găsea România într-o situaţie grea, aflată subregimul juridic al Convenţiei de Armistiţiu, ale cărei prevederi puneau în faptteritoriul ţării sub ocupaţie sovietică. Profitând de starea de spirit tensionată în carese găsea România, şi beneficiind de sprijin sovietic, Partidul Comunist Românacţiona în cadrul Frontului Naţional Democrat, coaliţie de grupări politice, la careUniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România, devenită Uniunea PopularăMaghiară, adera în 6 octombrie 19441. Constituind potenţial aliat pentru P.C.R. şijucând ,,cartea roşie”, Uniunea Populară Maghiară prezenta Frontului NaţionalDemocrat în toamna lui 1944, doleanţe ce vizau în fapt interesul etnic almaghiarilor din România2. Adoptat sub presiunea ocupantului sovietic, decretul-lege din 7 februarie 1945 privind statutul naţionalităţilor, furniza maghiarilor obază juridică pentru autonomie pe criterii etnice, resuscitând acţiunile şimanifestările şovine şi iredentiste în Transilvnia. Măsurile privative de libertate impuse României după 23 august 1944, prindispoziţiile Convenţiei de Armistiţiu, vizau printre alte categorii de persoane,cetaţeni maghiari ori români de etnie maghiară, mulţi însoţind armatele germane şimaghiare în retragere. Cei apreciaţi ca fiind ,,democraţi” de liderii comunişti şiputerea sovietică, şi care puteau constitui sprijin şi sursă de cadre noii putericomuniste, au fost eliberaţi, aşa cum relevă documentele de arhivă3. Sub control sovietic, maghiarii şi evreii au preluat cea mai mare parte aconducerii administraţiei, şi a organizaţiilor Frontului Naţional Democrat dinArdealul de Nord4. În condiţiile în care, organele administrative şi de ordine1 Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismuluicommunist în România, Bucureşti, Editura Cavallioti, 1995, pg. 25.2 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Microfilme-Madosz (U.P.M.), cod 414-417.3 Ibidem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dos.3/1944, f. 8.4 Florin Constantiniu, P.C.R., Pătrăşcanu şi Transilvania (1945-1946), Bucureşti, EdituraEnciclpedică, 2002, pg. 91.
    • publică româneşti, erau retrase din teritoriul eliberat, la cererea ComandamentuluiMilitar Sovietic din 11 noiembrie 19441, poliţia populară creată în Ardealul deNord – poliţie civilă încadrată de maghiari, şi percepută de români ca fiind poliţieungurească – forţa populaţia românească în primăvara lui 1945, prin acţiuniviolente, să se înscrie în Partidul Comunist, foarte mulţi români refugiindu-se dinaceastă cauză, în Ardealul de Sud2. Răspunzând cererii premierului Petru Groza şi a ministrului de externeGheorghe Tătărescu, pentru extinderea administraţiei româneşti în Ardealul deNord, Stalin îşi dădea acceptul în acest sens prin telegrama din 9 martie 19453. În13 martie 1945, aveau loc la Cluj festivităţi solemne, prilejuite de trecerea acestuiteritoriu sub administraţie românească. Erau prezenţi: M.S. Regele Mihai, A.I.Vâşinski adjunctul comisarului poporului pentru afaceri externe sovietice, membriiguvernului, în frunte cu premierul Petru Groza, reprezentanţi ai Frontului NaţionalDemocrat din Ardealul de Nord. Luând cuvântul, la şedinţa solemnă a Consiliuluide Minştri din aceeaşi zi, A.I.Vâşinski vorbea de ,,popoarele Transilvaniei condusede propriile lor autorităţi”, apoi de ,,poporul maghiar şi alte naţionalităţi”, ca trăindpe teritoriul Transilvaniei (nu al României)4. Organizaţia Frontului Naţional Democrat, reprezentând judeţele Ardealuluide Nord, se constituia în urma Conferinţei din 11-15 februarie 1945, desfăşurată însala prefecturii din Cluj5. O delegaţie executivă în rândul căreia întâlnim maghiari,evrei, români, chiar germani în număr mai mic, urma să coordoneze unitaractivitatea Frontului Naţional Democrat din Ardealul de Nord6. Preşedintele acesteiorganizaţii, Teofil Vescan, solicita în cadrul aceleiaşi şedinţe din 13 martie 1945:confirmarea şi recunoaşterea vechii administraţii horthyste, a organelor de ordinedeja existente, a funcţionarilor administraţiei locale ,,aleşi de popor” în Ardealul deNord. Regiunea trebuia reprezentată în guvern, prin cel puţin un ministrusubsecretar de stat, care să dispună la Cluj de un oficiu permanent pentrudescentralizarea măsurilor, ce trebuia să-şi dea avizul pentru orice numire înadministraţia acesteia7. Alte cereri formulate în cadrul aceleiaşi şedinţe, deorganizaţia Frontului Naţional Democrat din Ardealul de Nord, prin preşedinteleacesteia Teofil Vescan: repunerea în drepturi a populaţiei româneşti, ,,obligată săpărăsească acest teritoriu, datorită persecuţiilor naţionale şi fasciste”8, reprezentare1 Dumitru Şandru, Mişcări de populaţie în România (1940 – 1948), Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 2003, pg. 198.2 România, viaţa politică în documente, 1945, Bucureşti, Arhivele Statului din România,1994, pg. 169.3 Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu, op. cit., pg.71.4 România viaţa politică în documente, 1945, loc. cit, pg. 199-200.5 Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din România (1945-1955),Cluj, Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală, 2002, pg. 52.6 Ibidem, pg. 52.7 România viaţa politică în documente, 1945, loc. cit., pg. 203.8 Ibidem. 233
    • proporţională în administraţia judeţeană şi orăşenească pentru naţionalităţileconlocuitoare, libertate de propagandă şi manifestare culturală, transformareaUniversităţii din Cluj într-un Bloc Universitar, care să cuprindă trei instituţiiautonome din punct de vedere cultural: Universitatea Română, UniversitateaMaghiară, Politehnica1 (ceea ce însemna în fapt crearea de universităţi distincte dinpunct de vedere etnic, pentru români şi maghiari). Cererile formulate – urmând în fapt prevederile decretului-lege din 7februarie 1945 – vizau transformarea Ardealului de Nord într-o provincie cu statutspecial de autonomie, limitând suveranitatea politică şi naţională a Românieiasupra acesteia. Ele trezeau reacţiile episcopului greco-catolic Iuliu Hossu,îndreptate împotriva poziţiilor păstrate de horthyşti în aparatul de stat şiadministrativ. ,,Nu putem porni din poziţiile socotite deja cucerite, sub stăpâniretocmai acelora împotriva cărora luptăm”2, preciza, în mod critic, episcopul IuliuHossu în şedinţă. ,,Să măture fiecare în faţa casei proprii. Patria română trebuie săfie a tuturor popoarelor conlocuitoare. Prefecţii Ardealului de Nord vor ficonfirmaţi în funcţii, dacă sunt emanaţi din dorinţa populară”3, arăta Petru Groza înrăspunsul dat episcopului Hossu, referindu-se la prefecţii de etnie maghiară aijudeţelor Trei Scaune, Ciuc, Odorhei, Bihor4. În cadrul aceleiaşi şedinţe, din 13 martie, episcopul reformat al ClujuluiVasarhelyi Ianos, solicita premierului Petru Groza, eliberarea preoţilor şiprofesorilor, internaţi numai pentru motivul că ar fi unguri, pentru a-şi reluaparohiile şi catedrele5. De remarcat selecţia pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej, osolicita în rândul cetăţenilor români de etnie maghiară – cei ce au însoţit armatelegermane şi maghiare în retragere – în cadrul şedinţei Consiliului de Miniştri din 22decembrie 1944, pentru eliberarea numai unora dintre ei6. ,,Sunt români dinArdealul de Nord, cari n-au luptat şi s-au predat trupelor sovieto-române. Uniidintre aceştia stau încă în lagăre”7, preciza Gheorghiu-Dej. În acest sens,informarea conducerii Uniunii Populare Maghiare de către Partidul ComunistRomân, consemnată în nota Direcţiei Generale a Poliţiei din 12 decembrie 1944,arăta că, în locul ungurilor eliberaţi, vor fi puşi la muncă ,,fascişti şi hitleriştiinternaţi, precum şi prizonieri germani”8, în rândul acestora găsindu-se probabil şietnici maghiari, îndeosebi intelectuali persecutaţi pentru convingerile lor politice, şicare refuzau colaborarea cu sovieticii şi guvernul Petru Groza.1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem, p.204.4 Ibidem.5 Ibidem., p.206.6 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri-stenograme,dos.51944, f.113.7 Ibidem.8 Ibidem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dos.3/1944, f.8.
    • Tensiunile şi conflictele interetnice deveniseră acute în primăvara lui 1945,perturbând echilibrul şi stabilitatea etnică în Ardealul de Nord, provocate în primulrând de maghiari, aşa cum constata însuşi Vasile Luca în şedinţa Biroului Politic alC.C. al P.C.R. din 4 mai 1945. ,,Influenţa acestui şovinism, a pătruns până şi încadrul partidului nostru. Au mers muncitori din Cluj pentru reforma agrară şi aufost primiţi cu pietre. Fără îndoială vinovaţi au fost tovarăşii din Cluj, pentru că autrimis într-un sat de români, unguri înarmaţi”1, arăta Vasile Luca în cadrul acesteişedinţe. Comitetele pentru aplicarea reformei agrare, dominate în Transilvania demaghiari, impuneau în multe situaţii împărţirea pământului cu armele. În acest sens, în cadrul aceleiaşi şedinţe, Vasile Luca afirma: ,,În ultimultimp a fost chiar o oarecare răscoală, provocată în primul rând de tovarăşii noştri,şi, desigur masele aţâţate. S-a făcut o greşeală că s-au dus la împărţirea pământuluicu arme şi arestau pe popă”2. În aceeaşi şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.C.R.din 4 mai 1945, Vasile Luca arăta ca trebuie sprijiniţi în primul rând maghiarii,prioritatea sprijinirii acestora fiind explicată nu pe criterii etnice ci ideologice:românii erau reacţionari, nu erau receptivi, nu se organizau, maghiarii fiind multmai receptivi, se organizau mult mai repede, preluând administraţia şi conducereaorganizaţiilor Frontului Naţional Democrat, îndeosebi la oraşe3. Referindu-se lalupta de partid politică şi ideologică, menită a cunoaşte psihologia maselor pentru ale atrage, Vasile Luca arăta că mai mulţi unguri au fost mobilizaţi, ,,atraşi înadministraţie peste tot, şi aceasta a adâncit nemulţumirea maselor româneşti, dinArdeal”4. ,,Trebuie să ştiţi că între masele ungureşti, guvernul Groza se bucură de osimpatie extraordinară”5, constata Vasile Luca, în cadrul aceleiaşi şedinţe. ,,Darnumericeşte partidul nostru este foarte slab. De exemplu, unde avem 30.000 demembri în Frontul Plugarilor, unde avem 40-50.000 de membri în Madosz,sindicatele au zeci de mii de membri, partidul abia număra câteva sute de membride partid. La sate oamenii au teamă de comunism”6, constata Vasile Luca. Raporturile tensionate, existente între comunităţile de români şi unguri, înprimăvara lui1945, se regăseau în rândul organizaţiilor Frontului NaţionalDemocrat şi ale P.C.R., unde după cum aprecia Vasile Luca, ,,elementul ungurescare o aşa teamă şi neâncredere faţă de români”7. Opoziţia maghiarilor din U.P.M.,la înlăturarea administraţiei horthyste din Ardealul de Nord, apreciată ca fiind,,democratică” era înverşunată. Referindu-se la situaţia funcţionarilor publici deaici, Vasile Luca arăta în şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.C.R. din 4 mai 1945:,,Şi cresc mereu cerinţele exagerate provocate din partea maghiarilor. La încadrares-a văzut această rezistenţă, şi voiau să-i apere pe funcţionarii care au venit dinUngaria, că sunt democraţi. Pot fi democraţi dar Horthy i-a trimis aici. Horthy a1 Florin Constantiniu, op. cit., p. 100.2 Ibidem, p. 109.3 Ibidem, p. 101.4 Ibidem, p. 102.5 Ibidem, p. 105.6 Ibidem, p. 106.7 Ibidem, p. 102. 235
    • trimis aici funcţionari democraţi? Nu vor fi loc pentru funcţionarii români. Le-amexplicat că trebuie să fim mai modeşti cu punerea condiţiilor”1. Tendinţeleseparatiste şi iredentiste din rândul maghiarilor, nu puteau fi controlate, nici deguvern, nici de organizaţiile P.C.R., nici chiar de Vasile Luca, originar dinsecuime, lider marcant cu o deosebită influenţă, în structurile de conducere aleP.C.R., la acea vreme. Pe acest fond tensionat, are loc vizita ministrului justiţiei LucreţiuPătrăşcanu la Cluj, şi cuvântarea acestuia din 13 iunie 1945, rostită în salaColegiului Academic. Populaţia maghiară, aşa cum sublinia Lucreţiu Pătrăşcanu, seputea folosi de limba maghiară, în contact cu administraţia şi justiţia, pentruîntocmirea de petiţii, reclamaţii, mărturii etc. ,,Mi s-a cerut însă, de pildă, ca înţinuturile secuieşti, sentinţele şi dosarele să fie în limba maghiară. Lucrul acesta nueste posibil, deoarece ar însemna să dublăm de la judecătoriile oficiale până lacasaţie, de la ultimul post de jandarmi şi până la Ministerul de Interne, aparatul destat român, printr-un aparat maghiar. Toate operaţiile administrative şi cele înlegătură cu instrucţia, nu pot fi consemnate decât în limba română”2, preciza cufermitate şi demnitate naţională liderul comunist. Potrivit Raportului privind situaţia naţionalităţii maghiare din România,întocmit de către Comitetul Central al Uniunii Populare Maghiare Cluj, în 18 iulie1945, statutul naţionalităţilor, din 7 februarie 1945, nu putea satisface doleanţelemaghiarilor din ţară3. Raportul arăta că U.P.M. purta, de luni de zile, tratative cuguvernul, pentru remedierea ,,celor mai grele doleanţe ala maselor poporuluimaghiar din România”, şi că ,,în cursul acestora s-a observat o înţelegere şi obunăvoinţă fără rezerve, din partea primului ministru Petru Groza”4. Raportulsesiza, apoi, sancţiunile la care erau supuşi, atât ungurii ce trecuseră ilegal dinArdealul de Sud în cel de Nord, pe timpul mareşalului Antonescu, cât şi cei cedezertaseră din armata acestuia, ori refuzaseră să dea curs ordinelor de mobilizare,pentru a nu purta război cu sovieticii5. Aceasta, în condiţiile în care etnicii unguri,ce dezertau din armata română în anii 1940--1941, trecând în Ardealul de Nord –într-o vreme în care războiul cu sovieticii nu exista încă – se înrolau în armatamaghiară, unde aveau să lupte pe acelaşi front, tot împotriva Uniunii Sovietice6.Prin acelaşi Raport, din 18 iulie 1945, erau sesizate persecuţiile şi măsurilerepresive luate împotriva ungurilor ce dezertaseră din lagărele de muncă, abuzurileC.A.S.B.I. (Casa de Administrare şi Sechestru a Bunurilor Inamice), maghiarii1 Ibidem.2 România, viaţa politică în documente, 1945, loc. cit., p. 265.3 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Microfilme - Madosz (U.P.M.), rola 376, codul6544 Ibidem, codul 602.5 Ibidem.6 Arhivele C.N.S.A.S., fond documentar, Cota D.11701, f.138.
    • solicitând ,,amnistie pentru cei ce au comis o simplă dezertare în cursul războiuluicu Uniunea Sovietică”1. Rapoartele informative întocmite în iarna-primăvara anilor 1945-1946, semnalau acţiuni ala populaţiei maghiare, ce sfidau autorităţile statuluiromân. Intelectualii şi funcţionarii maghiari din administraţie, se foloseau de toateacţiunile autorităţilor române în Ardealul de Nord, spre a fi prezentate dreptabuzuri puterilor aliate2. Populaţia maghiară era îndemnată în a nu se supunelegilor şi dispoziţiilor guvernului român, şi în a sabota Convenţia de Armistiţiu, decătre reprezentanţi ai Budapestei în Ardealul de Nord3. Nota informativă întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei în 24mai 1946, adresată Serviciului Special de Informaţii, arăta de pildă că preşedinteleU.P.M. din comuna Bichiş, judeţul Târnava Mică, Porkolob Iosif, făceapropagandă în rândul populaţiei maghiare, pentru a se opune atât înfiinţării unuipost de jandarmi în comună, cât şi predării cotelor de cereale pentru armistiţiu4.Organele jandarmeriei locale îi întocmeau acte de trimitere în judecată, numaipentru cel de al doilea motiv, nu şi pentru cel dintâi5. Organizaţiile U.P.M., duceauîn general o intensă campanie pentru atragerea şi înscrierea populaţiei germane înrândurile acestora, şi pentru schimbarea naţionalităţii minoritarilor germani6. În acest context de pildă, U.P.M. Cluj intervenea în 13 martie 1946, pelângă Inspectoratul de Poliţie din aceeaşi localitate, pentru germanii ce urmau a fiînscrişi în detaşamentele de muncă, susţinând că aceştia sunt de origine etnicămaghiară. Rezultat al acestei intervenţii, din cei 120 de cetăţeni români minoritarigermani, mai erau ridicaţi doar şase7. Tot în această vreme, în secuime se lua iniţiativa înfiinţării unui partid dedreapta, care să depunăliste separate de candidaţi, în alegerile parlamentare.În acest scop, numitul KisKelemen făcea demersuri la Bucureşti, bineânţeles fără success8. Naţionalismul şi propaganda revizionistă, erau intens întreţinute în iarna şiprimăvara anilor 1945-1946, prin activitatea cadrelor didactice, studenţilor şielevilor maghiari, a membrilor U.P.M., prin serbări organizate la Târgu Mureş,Gheorghieni, Târgu Secuiesc, şi în alte localităţi rurale cu populaţie maghiară, unadintre cele mai importante fiind dedicată poetului maghiar Petofi Sandor,1 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Microfilme – Madosz (U.P.M.), rola 376, codul654.2 România, viaţa politică în documente, 1946, Bucureşti, Arhivele Statului din România,1996, pg. 105.3 Ibidem.4 Arhivele C.N.S.A.S., fond documentar, Cota D 013126, f. 165 Ibidem.6 Ibidem, Cota D. 11701, f. 78.7 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dos. 2/1946, f. 122.8 România, viaţa politică în documente, 1946, loc. cit., p. 153. 237
    • desfăşurată în 15 martie 19461. Etichete cu conţinutul ,,Ardealul va fi din nouunguresc”, erau lipite pe vitrinele unor prăvălii, ori pe ferestrele unor clădiri dinCluj, în martie 19462. Tot acum circulau în oraş, două feluri de hărţi: cele cuhotarele României până la Tisa, în text rusesc, şi cele cu hotarele româneşti până laTârgu Mureş, atribuite englezilor3. Decizia adoptată de Consiliul Miniştrilor de Externe în 7 mai 1946, cerestabilea frontiera româno-ungară ca fiind cea de la 1 ianuarie 1938, agrava şi maimult tensiunile şi animozităţile din structurile de conducere ale Frontului NaţionalDemocrat, unde o pondere însemnată o aveau organizaţiile contolate de U.P.M.Reacţia confuză a guvernului, indecis şi încapabil în a controla acţiunile maghiareantiromâneşti, a stârnit indignarea studenţimii din Cluj, organizatoare amanifestaţiilor din 28 mai 1946, studenţii participanţi strigând în faţa sediuluiP.C.R.: ,,Jos Groza”, ,,Jos teroarea”, ,,Jos comunismul”4. Manifestaţia era evident îndreptată, împotriva acţiunilor şovine şirevizioniste maghiare, ce sfidau şi ignorau legile ţării. Servind principal sprijin alorganizaţiilor controlate de P.C.R., în cadrul Frontului Naţional Democrat,muncitorii unguri reacţionau violent, atacând şi devastând căminul studenţesc,,Avram Iancu”, ordinea fiind restabilită de garnizoana sovietică, autorităţileezitând să intervină. În acest context deosebit de tensionat, ministrul justiţiei LucreţiuPătrăşcanu venea la Cluj (după ce o făcuse şi în 1945), ţinând în faţa Adunăriipublice de aici, expunerea din 8 iunie 1946. Lucreţiu Pătrăşcanu atrăgea atenţia,asupra extinderii progresive a pretenţiilor formulate de guvernul maghiar, de laautonomia Ardealului, la ideea unei Confederaţii a Statelor Dunărene, prin careTransilvania să constituie un al treilea stat între Ungaria şi România, pentru ca săse ajungă la revendicări teritoriale, şi rectificări în suprafeţe mai mari sau mai mici,la frontiera româno-ungară. Pătrăşcanu amintea în expunerea sa de c.c.a 3-400.000cetăţeni maghiari, ca trăind ilegal în Transilvania, cultivând şi alimentândtendinţele revizioniste, şi care nu pot primi cetăţenie5. Prezenţa ilegală şi în numărmare de etnici maghiari, pe teritoriul Transilvaniei, era legată de faptul că cercurilepolitice şi de propagandă ungare, luau în considerare şi posibilitatea unuirecensământ al populaţiei din Ardeal, motiv pentru care maghiarii, trebuiau să seregăsească în număr cât mai mare6. Aceasta în condiţiile în care, guvernul de laBudapesta, spera să poată obţină la încheierea păcii un plebiscit în Transilvania7.Potrivit expunerii lui Pătrăşcanu, în cadrul statului român urma să convieţuiască,1 Ibidem.2 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dos. 2/1946, f. 6.3 Ibidem.4 România, viaţa politică în documente, 1946, loc. cit., p. 233.5 Florin Constantiniu, op. cit., pp. 151-152.6 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dos. 2/1946, f.119.7 Dumitru Şandru, op. cit., p. 338.
    • alături de majoritarii români, 1,5 milioane de etnici maghiari, excluzând pe ceiprezenţi ilegal în Transilvania1. După cum preciza acesta, fostul personal maghiar din învăţământ –învăţători, profesori secundari şi universitari – deşi constituit din cetăţeni maghiari,era acceptat în continuare, pe baza creării condiţiilor exercitării drepturilorculturale pentru maghiarii din România2. La Cluj, Lucreţiu Pătrăşcanu punea problema unei legi deja pregătită,menită a retroceda bunurile românilor, deposedaţi în cei patru ani de stăpânirehorthystă în Ardealul de Nord, ceea ce trezea reacţii în rândul cercurilor politice şiguvernamentale maghiare. În acest sens, ministrul de Externe al UngarieiGyongőşy, vorbea în mai 1946 de ,,măsuri economice antimaghiare”, de faptul că,,ungurii din Ardeal vor ajunge în sapă de lemn”3. Pentru a infirma aceste temeri, Lucreţiu Pătrăşcanu dădea exempluljudeţului Bihor, în ceea ce priveşte aplicarea reformei agrare. Deşi 70% dinpopulaţia acestuia, era reprezentată de români, 69% din suprafaţa expropriată,fusese atribuită în proprietate ţăranilor maghiari4. Atitudinea lui Pătrăşcanu şi conţinutul cuvântării sale, erau în mod criticdezbătute şi analizate, în şedinţa Biroului Politic cu activul central P.C.R., din 22iunie 1946. Potrivit acestuia, sarcina strictă a lui Pătrăşcanu, ar fi fost să ia măsuripe linie administrativă, împotriva elementelor şovine şi reacţionare dinadministraţia de stat, ce aveau o altă poziţie decât cea a guvernului Groza, faţă denaţionalităţile conlocuitoare. Gheorghiu –Dej considera că principalii vinovaţipentru incidentele de la Cluj, sunt şoviniştii români, ce provocaseră populaţiamaghiară, obligată să reacţioneze violent, şi să strige ,,vrem sânge de valah”5. ,,Poate acolo am exagerat lucrurile, însă frământarea pe care am descris înArdealul de Nord, m-a impresionat în mod profund. Atmosfera m-a impresionat laOradea. Mi-a făcut impresia acolo, că puţin lipseşte să nu se taie oamenii cucuţitele. Şi tovarăşul Szilaghi (Leontin Sălăjan), să nu se supere, aceeaşi situaţieeste şi în partid şi în F.N.D. Atitudinea reprezentanţilor U.P.M. în şedinţaconsiliului politic, era aproape de ceartă, cu toate că mi s-a spus că acestreprezentant este un om apropiat de noi”6, explica Lucreţiu Pătrăşcanu în şedinţaBiroului Politic. Vasile Luca preciza că: ,,nu putem spune ca Maniu Ardealul românesc, ejignit sentimental naţional unguresc când spunem românesc”. ,,TovarăşulPătrăşcanu trebuie să recitească puţin pe Lenin în problema naţională”7. AnaPauker amintea de cei 400.000 de etnici unguri din Ardeal, ce n-au cetăţenia1 Florin Constantiniu, op. cit., p. 144.2 Ibidem, p. 150.3 Ibidem, pp. 159-160.4 Ibidem, p. 153.5 Ibidem, pp. 159-160.6 Ibidem, p. 166.7 Ibidem, p. 199. 239
    • română, ,,şi care nu pot fi scoşi în afară de lege”1. Explicând situaţia din Ardeal,Leontin Sălăjan (tovarăşul Szilaghi), accepta, în aceeaşi şedinţă, din 22 iunie 1946,că influenţa P.C.R. în rândul românilor de aici, era redusă chiar inexistentă2.Aceasta, în condiţiile în care administraţia rămăsese aici maghiară, ,,indiferent dacăeste democrată sau nu”, iar cei mai mulţi proletari ai oraşelor din Ardeal erauunguri3. În mod repetat, în rezoluţiile şi documentele adoptate de către UniuneaPopulară Maghiară, în cursul anilor 1945-1946, se înscriu revendicări ce privesc:reglementarea cetăţeniei, acordarea acesteia celor veniţi din Ungaria, şi instalaţi peteritoriul Ardealului de Nord, extinderea decretului de amnistie şi asupra celor ceau fost condamnaţi pentru spionaj în favoarea Ungariei, săvârşit până la 23 august1944, confirmarea de drept a vechii administraţii horthyste din Ardealul de Nord(invocată în virtutea unor drepturi câştigate de funcţionarii publici, transferaţi peteritoriul Ardealului de Nord după 30 august 1940), exceptarea de la expropriereaproprietăţilor agricole a etnicilor maghiari ,,care s-au refugiat în urma stării derăzboi şi pe motive politice”, păstrarea poziţiilor economice avantajoase dobânditeaici de etnicii maghiari, recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a tuturorcalificărilor autorizate şi obţinute în Ungaria, pentru cetăţenii români, ori cei cedobândesc cetăţenia română4. Potrivit cu dispoziţiile Comisiei Aliate de Control, şi în conformitate cuart.18 al Convenţiei de Armistiţiu, bunurile aparţinând Germaniei şi Ungariei,supuşilor acestora, persoanelor ce-şi aveau reşedinţa pe teritoriul lor, ori înteritoriile ocupate de acestea, trebuiau inventariate şi păstrate de statul român prinintermediul C.A.S.B.I. (Casei de Administrare şi Sechestru a Bunurilor Inamice),sovieticii considerând că urmau să le revină de drept, în calitate de capturi derăzboi5. În cursul ofensivei pe Frontul de Vest, comandamentele militare sovieticeau trecut la returnarea din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania, în România,a persoanelor originare din această ţară, fără un statut juridic bine precizat, multedintre acestea nemaideţinând cetăţenia română6. Se adaugă numeroase altepersoane pătrunse în ţară fraudulos, refugiate datorită situaţiilor impuse deîmprejurările războiului, ori intrate în ţară în urma Dictatului de la Viena7.Instrucţiunile privind efectuarea recensământului străinilor din România, emise în 5iulie 1946, în conformitate cu dispoziţiile decretului-lege din 5 iunie acelaşi an,1 Ibidemp. 204.2 Ibidem, p. 169.3 Ibidem.4 România, viaţa politică în documente, 1946, loc cit., pp. 270-272.5 Dumitru Şandru, op. cit., pp. 196-197.6 Ibidem.7 Arhivele naţionale istorice centrale, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos.147/1946, f. 174.
    • luau în considerare printre alte aspecte: locul naşterii, naţionalitatea, statul al cărorsupuşi sau cetăţeni erau aceştia, religia, profesia, natura mijloacelor de existenţă alestrăinilor prezenţi în România1. Instrucţiunile precizează că situaţia diferitelor categorii de străini aflate înţară, va fi studiată şi soluţionată de Ministerul Afacerilor Interne2. Mulţi dintreaceştia, pătrunseseră pe teritoriul Ardealului de Nord, odată cu instalareaautorităţilor horthyste, după 30 august 1940, fie aduşi ca funcţionari administrativi,magistraţi, profesori, militari etc., fie veniţi din iniţiativă proprie (industriaşi,comercianţi etc.). Potrivit instrucţiunilor toţi cei încadraţi în această categorie,trebuia a fi consideraţi străini3. În acest context, o notă informativă emisă în 22 mai1946, consemna zvonul unor repatrieri, ce-i determina pe tot mai mulţi maghiaridin Ardeal, să se gândească a renunţa la cetăţenia română, pentru a părăsi ţara şi ase stabili în Ungaria4. La întrunirea delegaţiei executive a Uniunii Populare Maghiare, din zilelede 18 şi 19 martie 1946, de la Braşov, participa şi ministrul maghiar al cultelorDeszo Keresztury, venit de la Bucureşti, unde fusese prezent la serbările dedicateapropierii culturale româno-maghiare5. Cu acest prilej, ministrul Keresztury, recomanda ca, din campaniaelectorală, să fie eliminate orice manifestări de partid ori club politic, pentru caUniunea Populară Maghiară să reprezinte înalegeri pe toţi maghiarii din România, pentru că ,,o cer interesele naţionale”6. Congresul general al Uniunii Populare Maghiare, desfăşurat la Odorheiîntre 26-30 iunie 1946, a trezit un ecou şi o rezonanţă deosebită, mobilizândîntreaga comunitate maghiară în pregătirea acestuia, delegaţii participanţi fiindaleşi în cadrul adunărilor judeţene. Organizarea şi desfăşurarea acestora, auconstituit prilejul unor aprinse dezbateri şi polemici purtate între participanţi, chiara unor acuze şi reproşuri virulente, aduse unora dintre ei7 Participarea la adunarea din 28 iunie 1946, s-a făcut pe bază de invitaţiispeciale. Documentele consemnează că şi cei invitaţi erau triaţi în mod riguros,nefiind lăsaţi să pătrundă în sală, cei ce nu inspirau suficientă încredere. Principalamiză a congresului, a fost desemnarea unei noi conduceri, care să poată ficontrolată de guvern şi sovietici. Din componenţa noului comitet, dat citire derectorul Universităţii Maghiare din Clu,j, Csőgor Lajos, făceau parte: KurkőGyarfas – preşedinte, ce apare în documente ca fiind reales, Daniel Antal –vicepreşedinte (profesor universitar), Istvan Kőteles – vicepreşedinte (plugar),Sandor Kacso – vicepreşedinte (preot)8. Congresul s-a încheiat printr-un miting,1 Ibidem.2 Ibidem, fila 187.3 Ibidem, fila 181.4 Arhivele C.N.S.A.S., fond documentar, Cota D. 013126, f. 12.5 Ibidem, f. 33.6 Ibidem.7 Ibidem, f. 82.8 Ibidem, f. 91. 241
    • desfăşurat în ziua de 30 iunie 1946, pe terenul de sport al oraşului, unde au avut locincidente grave. Documentele menţionează grupuri de manifestanţi secui, înarmaţicu pistoale, grenade, cuţite şi ciomege, strigând împotriva celor din conducereaU.P.M., acuzaţi că au vândut Ardealul, afişând lozinca ,,Vrem guvern maghiar”1. Au fost înregistraţi patru răniţi grav, şi 11 răniţi uşor, fiind arestate 42 depersoane2. În alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Blocul PartidelorDemocratice, coaliţie incluzând grupările guvernamentale participante pe listecomune, obţinea 68,61% cu 347 de mandate. Adunarea Uniunii PopulareMaghiare, desfăşurată în sala Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, la 24 noiembrie1946, preciza că U.P.M. a depus liste proprii (separate) de candidaţi în 17 judeţe,obţinând 7% şi 29 de mandate, dintr-un total de 4143.1 Ibidem.2 Ibidem, f. 92.3 Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu, op. cit., p. 177.
    • CRONICA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN ANUL 2010 CONF. UNIV. RODICA URSU NANIU1 Începând cu anul universitar 2010-2011, programul de studii de licenţăISTORIE de la Universitatea Spiru Haret s-a regăsit într-o nouă formulămanagerială, făcând parte din oferta educaţională a Facultăţii de RelaţiiInternaţionale, Istorie şi Filosofie. La nivelul activităţii ştiiţifice, a fost revizuităStrategia cercetării ştiinţifice a Facultăţii, pe perioada 2007-2013, fiecare dintrecele 3 catedre - Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie – desfăşurându-şiactivitatea în coformitate cu Planul anual de cercetare al Catedrei, precum şi aPlanului anual de cercetare al Centrului de Cercetare Istoria civilizaţieiromâneşti în context european (http://www.history-civilization-ush.ro/). Laelaborarea acestor documente s-a urmărit o clarificare a obiectivelor prioritare şispecifice fiecărei specializări şi punerea lor în acord cu priorităţile Strategiei decercetare la nivelul Universităţii Spiru Haret. Astfel, concomitent cu misiunea deinstruire a studenţilor şi masteranzilor în problemele fundamentale ale Istoriei,corpul profesoral de la Catedra de Istorie a acordat şi acordă în continuare o atenţiedeosebită cunoaşterii valorilor civilizaţiilor românească, europene şi universale, ainterferenţelor dintre aestea, de la conflict la comunicare şi de la împrumuturi lasinteze. Fundamentul performanţei în activitatea de cercetare ştiinţifică constă înpromovarea valorilor reale şi inserarea lor în mediul academic naţional şi european,prin crearea unei culturi organizaţionale bazate pe excelenţă. Rezultatele s-auconcretizat în publicarea de cărţi, articole, studii şi sinteze, comunicări şi conferinţesusţinute de către profesorii Catedrei de Istorie, precum şi în publicaţii în reviste deprofil din ţară şi de peste hotare.¤£¥ ¥  ¦¢£¡£¢ ¡¡¡¢¨¦¨ ¤£©¨ ¦ ¤£© © ¦¨§ ¦¥ ¤£¢ ¡  %%&% $# ¢©"¡¨ ©  ¢ ¡ ¦£  ¢! ¡¨ ¡ ©  © £¥¡ ©  £©¡¢¦¢¦¦¨ ¡!©¨ 3 §¥¨  ¦£   ¦¢§¢2 ¦¨ £¡¥  1(&0%)(&B (%&A@09 ¦ ¡6 ¢ ¡© ¦!¡¥ 8 76 54 ¢£¦¨ ¦¢©§  ¢ ¡¥ ©  £3¦© G ¥£ D9FE D&%AC I. Sesiuni ştiinţifice organizate de catedra de Istorie din cadrul Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie În cursul anului 2010, în cadrul catedrei de Istorie şi a Centrului decercetare Civilizaţie românească în context european au fost organizate 3manifestări ştiinţifice:1 Conf. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 243
    • • Sesiunea ştiinţifică anuală a cadrelor didactice • 65 de ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, conferinţă naţională cu participare internaţională (Republica Moldova) • Prezenţe şi interferenţe etnoculturale în spaţiul european, simpozion naţional cu participare internaţională (SUA) În cadrul acestor manifestări ştiinţifice au fost evocate momentefundamentale ale istoriei românilor în contextul istoriei universale, fiindprezentate, totodată, rezultate semnificative ale activităţii de cercetareştiinţifică desfăşurate de cadrele didactice ale Catedrei de Istorie. SESIUNEA CADRELOR DIDACTICE ALE CATEDREI DE ISTORIE (26 martie 2010) Secţia de istorie veche si arheologie SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ 65 ANI DE LA SFÂRŞITUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (7 MAI 2010)Cuvânt de deschidere • Prof. univ. dr. Alesandru Duţu, decanul Facultăţii de Istorie, Muzeologie şi Arhivistică ComunicăriConf. univ. dr. Igor Universitatea de Stat Tendinte noi in istoriografia rusaŞarov din Moldova despre pactul Molotov-RibbentropProf. univ. dr. Ion Universitatea de Stat Legea URSS din martie 1941 despreEremia din Moldova acordarea cetateniei locuitorilor din teritoriile romanesti anexate in 1940Prof. univ. dr. Universitatea Spiru Repatrierea românilor de dincolo deAlesandru Duţu Haret NistruGeneral colonel Universitatea Spiru Caracteristici ale conduceii(r.) dr. Constantin Haret strategice în timpul celui de-al doileaOlteanu război mondialLect. univ.dr. Universitatea Spiru Consideratii privind corespondenţaLudmila Rotari Haret dintre I.V.Stalin si F.D.RooseveltConf. univ. dr. ASE Viziunea geopolitică a acţiunilorMihail Opriţescu politico-militare germane în sud-estul EuropeiProf. univ. dr. Ioan Universitatea Spiru Viaţa cotidiană din România înScurtu Haret perioada 1941-1944Dr. Radu Ciuceanu Institutul Naţional al Relatări din temniţele comuniste Totalitarismului privind bombardamentle teroriste asupra României
    • Prof. univ. dr. Ioan Muzeul Naţional de Monumente din România în timp deOpriş Istorie a României războiProf. univ. dr. Universitatea Arhivele în timp de războiCorneliu M. Lungu CraiovaProf.univ. dr Universitatea Spiru România şi tratatul de Pace de laŞtefan Lache Haret Paris 1947Prof.univ.dr. Universitatea Spiru Consecinţe ale celui de-al doileaGheorghe Onişoru Haret război mondialCENTRUL DE CERCETARE ISTORIA CIVILIZAŢIEI ROMÂNEŞTI ÎNCONTEXT EUROPEAN SIMPOZION PREZENŢE ŞI INTERFERENŢE ETNOCULTURALE ÎN SPAŢIUL EUROPEAN, 23-24 septembrie 2010 Secţiunea I: Vechi civilizaţii europene în spaţiul românesc Dr. Gabriel Muzeul Porţile de Fier Cultura Cotofeni in jud. Crăciunescu Mehedinti si influentele sale Prof. univ. dr. Universitatea Bucuresti Despre celţi la Dunărea Alexandru Barnea de Jos Prof. dr. Cristian Institutul de Arheologie Vasile Mironeşti - repere Schuster, Dr. Traian Pârvan al Academiei Române, arheologice Popa, Marin Panait, Muzeul Judeţean Giurgiu Daniela Panait Prof. dr. Cristian Institutul de Arheologie Vasile Davele de la Radovanu Schuster, Dr. Done Pârvan al Academiei Române, Şerbănescu Muzeul Olteniţa Drd. Marius Vasile Muzeul Judeţean de Istorie şi Schimbări politice şi Ardeleanu Arheologie Maramureş, Baia interferenţe Mare etnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a.Chr. – III p.Chr.) Conf. univ. dr. Universitatea Spiru Haret Sfera semantică a Rodica Ursu sacrificiului în lumea antică. Studiu de caz: lumea geto-dacică Prof. univ. dr. Ioan Muzeul Naţional de Istorie a Monumentul de la Opriş României Adamclisi în evaluarea lumii academice europene 245
    • Conf. univ. dr. Universitatea Spiru Haret, Romula – Cercetări Mircea Negru, Prof. Universitatea din Craiova, arheologice în sectorul univ. dr. Petre Muzeul Romanaţiului de nord (2003-2008) Gherghe, Conf. univ. dr. Lucian Amon, Prof. George Mihai Dr. Vasilica Muzeul Municipiului Raporturile populaţiei Cuculea-Sandu Bucureşti autohtone din Muntenia cu migratorii, in secolele III-VI d.Hr. Lector univ. dr. Universitatea Creştină Tehnologia materiilor Corneliu Beldiman, Dimitrie Cantemir, dure animale în Diana-Maria Universitatea Lucian Blaga antichitate: nicovale din Sztancs, Dr. Viorica Sibiu, Muzeul Naţional de os şi corn de cerb Rusu-Bolindeţ, Irina Istorie a Transilvaniei, descoperite în România Achim, Dan Institutul de Arheologie Vasile Elefterescu Pârvan al Academiei Române, Muzeul Dunării de Jos Diana-Maria Universitatea Lucian Blaga Baza de date a industriei Sztancs, Lector univ. Sibiu, Universitatea Creştină materiilor dure animale dr. Corneliu Dimitrie Cantemir, Muzeul neo-eneolitice din Beldiman, Dr. Dan Carpaţilor Răsăriteni Transilvania. Studiu de Buzea caz: aşezarea de la Păuleni-Ciuc, jud. Harghita Dr. Alexandra Institutul de Arheologie Vasile Consideraţii Comşa Pârvan al Academiei Române antropologice cu privire la pecenegii de pe teritoriul actual al României Secţiunea II. Civilizaţii europene de la evul mediu la perioada contemporanăProf. univ. dr. Universitatea Bucureşti Frumoşi si urâţi. Identitate şiEcaterina Lung alteritate la începutul evului mediuLector univ. dr. Universitatea Bucureşti Românii în sursele bizantine dinManuela Dobre secolul al XV-leaIlie Brânduşa Muzeul Brăilei Aspecte privind civilizaţia habitatului în judeţul BrăilaLector drd. arh. Universitatea Spiru Haret Hanul Gabroveni şi comunitatea
    • Ioana Maria bulgară din BucureştiPetrescuConf. univ. dr. Universitatea Spiru Haret “Neagoe Basarab – ctitor sauarh. Sorin restaurator al CatedraleiMinghiat Episcopale din Curtea de Argeş?”Lector univ. drd. Universitatea Spiru Haret Curţi boiereşti în documentearh. Bogdan cartograficeStanciuDr. Lelia Zamani Muzeul Municipiului Polonezi în Bucureştii de Bucureşti odinioarăMihaela Rafailă Muzeul Municipiului Cişmele şi foişoare în Bucureştii Bucureşti secolelor XVIII-XIXConf. univ. dr. Academia de Studii Sfârşitul Imperiul Otoman întreMihail Economice Bucureşti istorie şi geopoliticăOpriţescu,Lector univ. dr. Universitatea Spiru Haret Afacerea „Văcărescu” – momentSorin Cristescu de criză al familiei regale şi de solidaritate a clasei politice româneşti (1891-1893)James Mayfield California State University, Constructed, Changing, and Fullerton, USA Dictated Frameworks of Identity under Italian FascismProf.univ.dr. Universitatea Spiru Haret Confruntări politico-diplomaticeStefan Lache asupra Dunării inferioare. 1938 – 1940Prof. univ. dr. Universitatea Spiru Haret Demnitate şi oportunismAlesandru Duţu românesc în perioada regimului de armistiţiu (1944-1947)Lector univ. dr. Universitatea Spiru Haret Proiecte de integrare europeanăElena Iuliana în perioada 1948 – 1957LacheDr. Viorella Institutul de Ştiinţe Politice Cultura locală şi resurecţiaManolache şi Relaţii Internaţionale al secundarului: repere ale unui Academiei Române, saeculum transparent Bucureşti În cadrul altor sesiuni ştiinţifice organizate la Universitatea Spiru Haret,menţionăm următoarele participări ale cadrelor didactice de la Catedra de Istorie:1. Cornelia Marin, Mircea Negru, Anthropic Landscape over Centuries, Landscape: Perception, Understanding, Awarness and Action, Spiru Haret University, Faculty of Geography and Tourism Geography, 16-18 April 2010, Bucharest, Romania; 247
    • 2. Elena Iuliana Lache, Pretenţiile sovietice de război împotriva României în ajunul ultimatumului de la 26-28 iunie 1940, Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europeneb. Sesiuni, conferinţe, simpozioane din afara ţării1. Caragea Anton, Oguzame – izvor de cercetare stiintifica si exemplu istoriografic, Oguzname in Istorie, State printing House/Asghabat/Turkmenistan, (UNESCO), 26-28 octombrie 2010.2. Caragea Anton, Arta turkmena in istorie, Arta si Istorie in Asia Centrala, State Printing House/Asghabat/Turkmenistan, A (UNESCO), 22-23 noiembrie 2010.3. Caragea Anton, Neutralitatea Turkmenistanului-istorie si fapte, Neutralitatea Turkmenistanului: 15 ani, State printing House/Asghabat/Turkmenistan, A (ONU), 10 decembrie 2010.4. Scurtu Ioan, Anul 1989 in istoria Europei. Revolutia romana din 1989, Lyon, Franta, ianuarie 2010.5. Scurtu Ioan, Romania in 1940 - pierderile teritoriale Chisinau, iunie 2010.6. Ursu Rodica, Death as extension of life. Considerations regarding the social status of the dead in the Getic world of the 5th-3rd centuries B.C. (in colab. cu dr. Al. Comşa), 16-th Annual Meeting of European Association of Archoelogist, 1-5 sepember 2010, Haga, The Netherlands c. în ţară1. Buchet Constantin, Ceauşismul târziu şi politica sa africană, conferinţaMetodologia istorică românească între tradiţie şi inovare, INST, AcademiaRomână.2. Duţu Alesandru, Probleme teritoriale dezbătute „la vârf” în cadrul marilorconferinţe internaţionale din timpul celui de-al II-lea război mondial, Sesiuneaştiinţifică a Facultăţii de Istorie, Universitatea Dimitrie Cantemir, aprilei 20103. Opriş Ioan, De la Sindicatul Artelor Frumoase la UAP, Sesiunea decomunicări a Muzeului Naţional Cotroceni, 28 – 30 mai 20104. Opriş Ioan, Monumentele Iaşiului la 1905, Sesiunea de comunicări„Monumentum” (14 – 16 octombrie 2010), Complexul Muzeal Naţional „PalatulCulturii”, Mitropolia Iaşi5. Opriş Ioan, Prin educaţie muzeală, pentru emancipare, Seminarul de educaţiemuzeală al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional „Patrimoniul muzeal,obiect de contemplaţie sau subiect de dialog6. Opriş Ioan, Începuturile documentării la monumente istorice, Sesiunea decomunicări a Complexului Muzeal Bucovina, Suceava (26 – 28 noiembrie 2010)7. Scurtu Ioan, Retragerea trupelor sovietice din Basarabia ca urmare aultimatumului sovietic din 28 iunie 1940, Sesiunea ştiinţifică organizată deUniunea Scriitorilor din Republica Moldova şi Liga Culturală pentru unitateaRomânilor, Chişinău, 28 iunie 20108. Scurtu Ioan, 20 de ani de la schimbările revoluţionare din Europa, Masarotundă organizată de Fundaţia Eropeană „N. Titulescu”, Bucuresti, 1 iunie, 2010
    • 9. Scurtu Ioan, Gheorghe Bratianu şi politica externa a Romaniei, Golesti(Arges), septembrie 2010.10. Ursu Rodica, Cerbii de aur ai stepelor. Rolul cerbului in economia sacrului lasciti, Oltenia. Interferenţe culturale, 7-8 octombrie 2010, Muzeul Olteniei dinCraiova.11. Ursu Rodica, Viaţa de dupǎ moarte. Pregǎtirea defunctului pentru existenţapost mortem in culturile indo-europene din mileniul I. î.Chr.(in colab. cu Al.Comsa), Corp si corporalitate. 70 de ani de la infiintarea Institutului deAntropologie Francisc Rainer, 18-19 noiembrie 2010. RPd UcWPb SV a`WY SX SPWUSTPST SV SUTSRQPI GHH La nivelul anului 2010, în cadrul Catedrei de Istorie au fost derulate 2 contracte de cercetare aplicativă, încheiate cu mediul privat. Acestea sunt: 1. Contractul de cercetări arheologice preventive la Resca-Romula, jud. Olt, nr. 75 din 21.05.2010, în valoare de 1680 lei (responsabil de proiect - conf.univ.dr. M. Negru). 2. Contractul de cercetări arheologice preventive la Resca-Romula, jud. Olt, nr. 95 din 21.05.2010, în valoare de 483 lei.(responsabil de proiect - conf.univ.dr. M. Negru). III. Apariţii editoriale a. Cursuri 1.Bratu Doru, Istoria relaţiilor României cu ţările din America, Curs, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2010 b. Cărţi 1. Caragea Anton, Sfantul si cultul sfintilor, Bucureşti, 2010. 2. Caragea Anton, Turkmenistan - golden age, State Printing House, Asghabat, 2010 3. Duţu Alesandru, Revoluţia română din decembrie 1989. Cronologie, Editura Sitech, Craiova, 2010, ISBN 978-606-11-0726-1, 290 p. 4. Isar Nicolae, Memoria exilului paşoptist. Alexandru Christofi în corespondenţă cu Cristina Tell (1852-1856), Editura Universitară, 2010 5. Isar Nicolae, România sub semnul modernizării. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I, Editura Universitară, 2010 6. Isar Nicolae, Educaţie şi morală creştină: viaţa şi opera lui Simeon Marcovici (1802-1877), Editura Ars Docenti, 2010 7. Isar Nicolae, O istorie a principatelor Române. Dela emancipare până la Unire.1769-1859, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010 8. Lache Elena, Statutul internaţional al României de la război la pace. 1939 – 1947, Editura Militară, 2010. 9. Lungu, Corneliu Mihail, Ioana Grigorie, eds., 1920 - Un act de justiţie. Documente, ediţia a II-a, anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 493 p. 249
    • 10. Lungu Corneliu Mihail, Relaţiile româno-austro-ungare.1875-1900, ediţia a II-a, anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 399 p.11. Lungu Corneliu Mihail, Transilvania în raporturile româno- austro-ungare. 1876-1886, ediţia a II-a, anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 469 p. 12. Lungu, Corneli Miahil, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul Marilor Puteri. 1938-1940, ediţia a II-a, anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 559 p. 13. Mircea Negru, Cristian Schuster, Alexandru Bădescu, Alexandru Morintz, Militari Câmpul Boja Series. V. Archaeological Excavations from 2007-2008, Editura Minerva Expert, Bucureşti, 2010, ISBN 978- 606-92320-2-6 (în curs de apariţie). 14. Cristian Schuster, Mircea Negru, Alexandru Morintz, Alexandru Bădescu, Liana Oţa, Ciurel. Archaeological Excavations since 1956 up to 2008, Editura Minerva Expert, Bucureşti, 2010, ISBN 978-606-92320-3-3 15. Scurtu Ioan, La Revolutionn Rumana de 1989, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2010. 16. Scurtu Ioan, Istoria romanilor de la Carol I la Nicolae Ceausescu, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2010. 17. Scurtu Ioan, Scurta istorie a Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2010. 18. Stănescu-Stanciu Teodora, Marea istorie ilustrată a lumii, ediţia II, revizuită şi completată, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2010. 19. Stănescu-Stanciu Teodora, Forţa cuvântului sau cuvântul forţei, Cetatea de Scaun, Targoviste, 2010, ISBN 978-606-537-033-3.Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani de către prof.univ.dr. IoanScurtu, editura Moldova i-a publicat 20 de lucrări în cadrul colecţieiOpera Omnia, printre care:Ioan SCURTU, Istoria românilor în timpul celor 4 regi, 4 vol., 1065 p. Vol. I– Carol I; Vol. II- Ferdinanad, Vol.III – carol II, Vol. IV – Mihai I. EdituraEnciclopedică, 2010 ISBN: 978-973-45-0559-9Ioan SCURTU, Istoria Partidului Ţărănesc (1918-1926), Iaşi, EdituraMoldova, 2010, 248 p., Opera omnia; ISBN: 978-973-168-186-3Ioan SCURTU, Istoria Partidului Naţional Ţărănesc, Iaşi, Editura Moldova,2010, 488 p., Opera omnia; ISBN: 978-973-168-187-0Ioan SCURTU, Democraţia la români. 1966-1938, Iaşi, Editura Moldova,2010, 247 p., Opera omnia, (în colaborare cu I. Bulei); ISBN: 978-973-168-183-2c. Studii
    • 1. Buchet Constantin, The Russian Geopolitcs in the Black Sea Region, în Relaţii diplomatice româno-ruse. 130 de ani de la stabilirea primelor contacte diplomatice, Universitatea Ovidius, Constanţa, 2010;2. Bratu Doru, CUBA – „tărâmul splendid”, Istorie şi civilizaţie, 2010/11, ISSN 2066-9429.3. Bratu Doru, Cuba, Fidel Castro and the Revolution: 1959-2009, Analele Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie, 13, 20104. Caragea Anton, Politica externa a României, Geopolitica, VIII, 2010, ISSN 1583-543X.5. Caragea Anton, Bazele istorice ale proiectului european.Mitologie si politica, Analele Universitatii Spiru Haret, Seria Istorie, 13, 2010.6. Caragea Anton, Oguzame – izvor de cercetare stiintifica si exemplu istoriografic, Oguzname in Istorie, State printing House/Asghabat/Turkmenistan, (UNESCO), 2010 (I), pp.321-332.7. Caragea Anton, Arta turkmena in istorie, Arta si Istorie in Asia Centrala, State Printing House/Asghabat/Turkmenistan, A (UNESCO), 2010 ( I), pp.68-748. Caragea Anton, Neutralitatea Turkmenistanului-istorie si fapte, Neutralitatea Turkmenistanului:15 ani, State printing House/Asghabat/Turkmenistan, A (ONU), 2010 ( I) pp.45-539. Duţu Alesandru, Neînţelegeri între diplomaţi. Alexandru Cretzianu versus Traian Teodorescu, Analele Universităţii Craiova, Seria Istorie, nr. 1/17/2010, p, 217-222, Categoria B+.10. Duţu Alesandru, Al doilea război mondial, Analele Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie, nr. 13, 2010, ISSN 1454-5918.11. Duţu Alesandru, Februarie 1945-decembrie 1989, în volumul Stat şi societate. Crizele în istoria omenirii, Craiova, 2010.12. Marin Cornelia, Negru Mircea, Anthropic Landscape over Centuries, în Landscape: Perception, Understanding, Awarness and Action, Spiru Haret University, Faculty of Geography and Tourism Geography, 16-18 April 2010, Bucharest, Romania, p. 76, ISSN 978-973-163-538-5.13. Schuster Cristian, Negru Mircea, Alexandru Morintz, Raluca Kogălniceanu, Notă cu privire la două ateliere de redus minereu aparţinând culturii Dridu de la Buftea, jud. Ilfov, în Istros, XV, Brăila, 2009 (apărut în 2010), p. 319-333.14. Lache Elena, Actiunea diplomatiei românesti pentru neutralitate în Sud- Estul Europei la începutul celui de-al doilea război mondial, Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Istorie, 13, 2010.15. Lache Elena, Relaţiile româno-germane în timpul războiului de eliberare a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa (iunie-septembrie 1941), Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Relatii Internationale si Studii Europene, 3, 2010.16. Lache Ştefan, Tratatul de pace între Puterile Aliate si Asociate si România încheiat în 1947, Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Istorie, 13, 2010 251
    • 17. Lungu Corneliu Mihail, Să învăţăm din lecţiile de istorie ale lui Nicolae Iorga, în Nicolae Iorga (1871-1940). Studii si documente, vol. X, Editura Universităţii din Bucuresti, 2010, p. 265-27118. Lungu Corneliu Mihail, Istoria relaţiilor ruso-române în studiile lui Nicolae Iorga, în Nicolae Iorga (1871-1940). Studii si documente, vol. XI, Editura Universităţii din Bucuresti, 201019. Opriş Ioan, Contribuitori la tezaurul cultural-artistic bucureştean, în Materiale de istorie şi muzeografie, XXIV, Muzeul Municipiului Bucureşti, 2010, p. 43–5820. Opriş Ioan, Un episod din Odiseea odoarelor mănăstireşti cuprinse în Tezaurul de la Moscova, în Monumentul, XI, partea 2-a, 2010 p. 519–53121. Opriş Ioan, Dialog expoziţional româno-american la sfârşitul anilor ’50, în România în relaţiile internaţionale. Diplomaţie, minorităţi, istoric. In honorem Ion Calafeteanu, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2010, p. 229–23622. Scurtu Ioan, Economia dupa 20 de ani. De la teorie la realitate, în Stat si societate in Europa, Craiova, Editura Aisus, 2010.23. Scurtu Ioan, Marsul cel lung nu a mai avut loc. Adunarea organizata de P.N.T. la Alba Iulia, Magazin istoric, Martie 2010.24. Scurtu Ioan, Vintila Bratianu - omul care ii deranja pe toti, Magazin istoric, septembrie 2010.25. Scurtu Ioan, N. Iorga intemeietorul Institutului de Istorie Universala, în Nicolae Iorga .Studii si documente, mvol.10, Bucuresti, Editura Universitatii Bucuresti, 2010.26. Scurtu Ioan, N. Iorga - mai multe partide, un singur ideal, în N. Iorga . Studii si documente, vol.11, Bucuresti, Editura Universitatii Bucuresti, 201027. Scurtu Ioan, Vizita lui Zhou Enlai in Romania (17-23 iunie 1966), Istorie si Civilizatie, februarie 201028. Scurtu Ioan, Senatul - organism reprezentativ al elitelor politice si culturale romanest, Istorie si Civilizatie, Martie 2010.29. Scurtu Ioan, 65 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prietenie in vremuri de restriste, Istorie si Civilizatie, Iunie 2010.30. Scurtu Ioan, Pe ce cale evoluam?, Clipa, Februarie 2010.31. Scurtu Ioan, O analiza compartativa.1918 si 1989 dupa 20 de ani. Politica economica, Clipa, Martie 2010.32. Scurtu Ioan, Steaua fara nume avea un nume de imprumut, Clipa , Mai 201033. Scurtu Ioan, Napoleon Bonaparte si Uniunea Europeana, Clipa, Octombrie 2010.34. Scurtu Ioan, C.Radulescu-Motru - un sot ingrijorat, Clipa, Noiembrie 2010.
    • 35. Stănescu-Stanciu Teodora, Anul 1990 în spaţiul est-central european, Clio, Revista Institutului Revoluţiei din Decembrie 1989, ISSN 1841-6950 (sub tipar). 36. Stănescu-Stanciu Teodora, Anul 1990 în spaţiul est-central european, în Clio. Revista Institutului Revoluţiei din Decembrie 1989, Bucureşti, 2010 37. Stănescu-Stanciu Teodora, Elite politice în spaţiul est-central european. Perioada interbelică. Elefterios Venizelos, Analele Univ. “Spiru Haret”. Seria Istorie. Nr. 13, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010, ISSN 1454-5918, p. 38. Stănescu-Stanciu Teodora, Mafalda. Prinţesa de la Buchenwald, Magazin istorie, iulie, 2010, ISSN 0541-88IX. 39. Stănescu-Stanciu Teodora, O întâmplare, mai multe povestiri. Succesivele variante ale unui episod din lupta partizanilor italieni, în Magazin istoric, 2010 40. Ursu Rodica, Consideratii privind practicarea sacrificiului în lumea geto-dacică, Anale Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie, 13, 2010, ISSN 1454-5918.IV. Cercetarea ştiinţifică studenţească În anul 2010, în cadrul Catdrei de Istorie şi-au desfăşurat activitate decercetare 3 cercuri ştiinţifice studenţeşti: • Cercul de istorie veche şi arheologie • Cercul de istorie medie • Cercul de istorie modernă şi contemporanăŞedinţele Cercului de istorie veche şi arheologie: 1.Vestigii arheologice romane pe teritoriul Romulei - conferinţă susţinută de conf. univ. dr. M. Negru, 18 martie 2010; 2. Arta paleocreştină pe teritoriul României - conferinţă susţinută de conf.univ. dr. Rodica Ursu , mai 2010 3. Cercetările arheologice de la Stolniceni, r. Hânceşti, R. Moldova: o situatie inedită, 22 octombrie 2010 – conferinţă susţinută de conf.univ. dr. Rodica UrsuSedinţele Cercului de Istorie medie 1. Moştenirea culturală a Cantacuzineştilor - conferinţă suţinută de către dl. conf. univ. dr. M. Andreescu şi masteranda Ionela Susănescu Piscoci (23.III.2010) 2. Domnii moldoveni şi ctitoriile acestora (sec. XVI - XVII ) - conferinţă suţinută de către dl. conf. univ. dr. M. Andreescu , 29 octombrie 2010Sedinţele Cercului de Istorie modernă şi contemporană: 1. Elite politice în spaţiul est-central european în perioada interbelică: Pilsudski, Metaxas. - dezbatere cu studenţii anului II, coordonată de lect. dr. T. Stănescu-Stanciu, 27 aprilie 2010; 2. Ofiţeri francezi în Bucureştiul primului război mondial - conferinţă susţinută de către studenta E. Căzănaru, 25 mai 2010. 253
    • 3. Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru Europa - dezbatere cu studenţii anului II, coordonată de lect. dr. T. Stănescu-Stanciu, 19 noiembrie 2010.
    • RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ • Elena Iuliana Lache, Relaţii internaţionale în perioada Războiului Rece, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2009, 220 p. Lucrarea îşi propune, de la început să analizeze, cu multă acribie şicomprehensiune, o “istorie marcată profund de Războiul Rece”, cum spune înIntroducere însăşi autoarea. Un lucru care nu este deloc facil, întrucât RăzboiulRece a reprezentat un fenomen global, de mare complexitate, care a durat circa 45de ani. Lucrarea de faţă cuprinde opt capitole, cu mai multe subcapitole, trecând înregistru atât definiţile şi terminologia de rigoare, axate pe Războiul Rece, cât şi oanaliză profundă a relaţiilor internaţionale din perioada menţionată. Enumerăm,succinct, cele opt capitole, ce alcătuiesc, armonios, scheletul lucrării: 1.Caracteristici ale Războiului Rece; 2. Crearea şi începutul activităţii OrganizaţieiNaţiunilor Unite; 3. Destrămarea Marii Alianţe şi începutul Razboiului Rece; 4.Relaţiile internaţionale sub impactul Războiului Rece. 1948-1955; 5. Evoluţiarelaţiilor internaţionale de la Criza Suezului la Războiul din Vietnam; 6. Lumea aTreia, Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77; 7. Conferinţa pentru Securitate şiCooperare în Europa 1972-1975; 8. Relaţiile internaţionale între destindere şisfârşitul Războiului Rece”. Principalele probleme abordate de autoare pot fi considerate a se structuraîn jurul unor ample interogaţii, de genul: “Cum a început Războiul Rece şi caresunt caracteristicile lui?”; “Care au fost principalele faze ale perioadei RazboiuluiRece, cu momentele şi aspectele lor definitorii?”; “Cum s-au constituit blocurilepolitico-militare opuse – Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi, respectiv,Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi alte organizaţii regionale de securitate?”;“Cum au fost provocate crizele proprii Războiului Rece – Criza Berlinului; CrizaSuezului; Criza rachetelor; Primăvara de la Praga?”. Totodată, autoarea tratează şicâteva dintre cele mai importante momente belice ale perioadei analizate, de genulrăzboiului din Coreea, Vietnam sau Afganistan. De asemenea, lucrarea face referire şi la rolul Conferinţei pentruSecuritate şi Cooperare în Europa în evoluţia relaţiilor internaţionale, rolul Lumii aTreia, al Mişcării de Nealiniere şi al Grupului celor 77. Cartea se adresează unui public larg, atât iubitorilor de istoriecontemporană, care agrează o lucrare serios documentată şi alcătuită, dar şi cupuncte de vedere originale şi interesante, dar, mai ales, studenţilor, care vor găsi olectură deosebită, uşor de asimilat (atât pentru consolidarea cunoştinţelor generale,cât şi pentru examen), limbajul fiind unul accesibil, fără a fi însă deloc unulsimplist. Aşadar, o lectură instructivă, dar şi captivantă, în acelaşi timp, pentruoricine este interesat de istoria Razboiului Rece, ca şi de relaţiile internaţionale dinaceastă perioadă, atât de controversată şi discutată chiar şi astăzi. O lucrare ce 255
    • merită toată atenţia specialiştilor şi nu numai. Şi, după cum scria autoarea, înfinalul Introducerii: ”Tuturor cititorilor care vor răsfoi filele acestei cărţi, le doresco lectură agreabilă!”. Un îndemn la care subscriem şi noi… (asist. univ. dr. Oana PANAIT) • Fahri Balliu, Sinistra doamnă. Văduva dictatorului albanez Enver Hoxha, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009. „În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică aredouă modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania – suntcuvintele cu care Ismail Kadare îşi începe prezentarea uneia dintre cele maiinteresante lucrări nu neapărat despre un personaj al istoriei recente dintr-o ţarăvecină – Albani, ci, mai ales, despre un regim comunist destul de a-tipic şi, dinnou, destul de puţin cunoscut chiar şi în România. Apropierile de „prima tovarăşă”,dar şi de sistemul comunist românesc sunt multe, cititorului rămânându-i, doar, săle descopere, uimit, cu fiecare pagină lecturată. Căci, după cum îşi continuadiscursul de prezentare Kadare, dacă prima „a devenit un model de ignoranţă şiîngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât aveamai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua (Nexhmije, n.n.)s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea cei-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ Şi, de parcă ar mai fi fost nevoie şi de alte importante susţineri în ideeaparcurgerii acestui volum, găzduit de una dintre cele mai prestigioase şi eleganteedituri româneşti, Humanitas, în cadrul colecţiei de Istorie contemporană(coordonatori Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu), cuvântul înainte poartăsemnătura unui alt cunoscut specialist al regimurilor comuniste est-centraleuropene şi nu numai, Vladimir Tismăneanu. „Atmosfera de la curtea «sultanului»Enver Hoxha – scrie Tismăneanu pentru cititorul român – a fost impregnată deminciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a C.C., controlândaccesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice.Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea searaacasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi.Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă aunui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumeaintrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic“.Sunt scene care amintesc, multora, de imagini cunoscute, trăite, care stârnesc,totodată, impresii dureroase. Dar, cartea scriitorului, jurnalistului şi diplomatului albanez Fahri Balliu(n. 1956, Elbasan), apărută pentru prima dată în 2005 şi devenită imediat unadevărat bestseller pe multe dintre pieţele de carte europeană, nu se adresează celorcare mai păstrează, chiar şi palid, amintirile unor timpuri prea încărcate şi oprimatede comunism, ci, mai ales, tinerilor, în egală măsură ca şi iubitorilor de istoriecontemporană.
    • Cu toate că în literatura de specialitate, cazul Albaniei comuniste a fostadesea alăturat celui al României, în special, pentru perioada Nicolae Ceauşescu,nici măcar în spaţiul nostru lingvistic nu au apărut prea multe lucrări axate peistoria recentă sau chiar pe spiritualitatea poporului albanez. Şi, din aceastăperspectivă lucrarea lui Balliu se poate considera o deschizătoare de drumuri. Dar,în egală măsură, şi un punct de pornire pentru o radiografie, antentă, profesionistăşi nepărtinitoare, atât a regimurilor comuniste din acest spaţiu, cât şi a celorsuccesorale, mai mult sau mai puţin de tranziţie. Iar cazul Albaniei dominată, dupădispariţia lui Enver Hohxa (1985), de Ramiz Alia, alături de „sinistra văduvă”Nexhmije (n. 1921), poate reprezenta o interesantă mărturie. „Ceea ce i-a ţinut însecret şi cu fanatism împreună, în cadrul unei platforme comune – subliniază Balliuîn lucrare – a fost cooperarea, unificarea lor într-o singură instituţie, care urma sămenţină cu orice preţ moştenirea conducătorului“ (p. 149). Mai mult chiar, întrecele două figuri au existat şi altfel de interconexiuni – în principal de sânge, IlirHoxha, unul dintre fiii Nexhmijei, de formaţie scriitor, autorul, de altfel, şi a unorscrieri cu caracter memorialistic (My father, Enver Hoxha, Tirana, 1998), fiindcăsătorit cu nimeni alta decât nepoata lui Ramiz Alia… În decembrie 1990, Nexhmije a fost forţată să demisioneze din funcţia deconducere a Frontului Democratic (formaţiunea politică de masă, crată în 1945,pentru a succeda Frontului Naţional de Eliberare), iar, câţiva ani mai târziu, în1994, a fost arestată, sub învinuirea de utilizare nejuducioasă a fondurilorguvernamentale în timpul regimului condus de Enver Hoxha. (lector univ. dr. Teodora STĂNESCU-STANCIU) • Richard Gott, CUBA. Una nueva historia, Ediciones Akal, Madrid, 2007, 526 p. Lucrarea a fost publicata prima dată în anul 2004, la prestigioasa editurăYale University Press. Autorul este jurnalist şi a avut preocupări legate în special de zonaAmericii Latine, ceea ce i-a sporit interesul pentru istoria acestei zone şi, în special,a Cubei. Richard Gott s-a născut în anul 1938 în Anglia. A studiat istoria la Oxford,apoi a lucrat la Institutul Regal de Afaceri Internaţionale. Din 1960, a început săpredea la Universitatea din Chile, unde a elaborat lucrarea Mişcările de gherilă dinAmerica Latină. De asemenea, Gott s-a evidenţiat şi în calitate de corespondent alziarului The Guardian în America Latină. Atitudinile sale politice radicale i-auadus numeroase critici, fiind adesea calificat ca „anti-britanic”. În 1994, a fostnevoit să demisioneze din funcţia de redactor literar al ziarului The Guardian, dupăalegaţiile publicate în The Spectator, conform cărora ar fi fost agent de influenţă alKGB (la originea afirmaţiilor aflându-se cunoscutul defector Oleg Gordievsky).Înpresent, este cercetător onorific la Institutul pentru Studierea Americilor laUniversitatea din Londra. Ca scriitor şi istoric a fost perceput ca un specialist în problemele şi istoriaAmericii Latine, pe care le abordează dintr-o perspectivă de stânga. De unde şiaprecierile de „partizanat” referitoare la lucrările sale, inclusiv în cea referitoare laistoria Cubei. 257
    • Cu toate criticile care îi pot fi aduse, considerăm că, pentru cititorul românpasionat de subiect, cartea de faţă reprezintă o foarte agreabilă punere în temă înlegătură cu istoria Cubei, din cele mai vechi timpuri şi până în secolul XXI. Cu atâtmai mult este utilă această sinteză cu cât nu există, în limba română, o completă„Istorie a Cubei”. Din punct de vedere structural, lucrarea cuprinde următoarele: Un cuvânt de mulţumiri, adresate de autor celor ce l-au sprijinit înelaborarea lucrării, un Prolog şi o Introducere: Poporul cubanez. Urmează apoi opt capitole: 1. Colonia nesigură: masacre, sclavie şipiraterie, 1511-1740; 2. Provocări pentru Imperiul spaniol, 1741-1868, 3.Războaiele de Independenţă şi Ocupaţia, 1868-1902, 4. Republica Cubaneză,1902-1952, 5. Revoluţia lui Castro se materializează, 1953-1968, 6. Revoluţionariila putere, 1961- 1968, 7. Cuba în blocul sovietic, 1968-1985, 8. Cuba rezistăsingură, 1985 – 2003. În partea finală, trebuie amintite un Epilog, trei Apendice (A. Scrisoarealui John Quincy Adams, 23 aprilie 1823; B. Amendamentul Platt, 1902, C.Fragmente din legea Helms-Burton, 1996), un Ghid de lecturi suplimentare, dar şiLista ilustraţiilor, ca şi un Indice de nume. În prezentarea făcută de editură, se subliniază: „Autorul abordează atâtaspectele mai puţin cunoscute din istoria Cubei, precum trecutul său de rasism şiviolenţă, răscoalele populaţiei de culoare, supravieţuirea populaţiei indigene sauinfluenţa de durată a Spaniei dincolo de dominaţia colonială. Cartea oferă, deasemenea, o viziune originală asupra Revoluţiei cubaneze, inclusiv asupra relaţiilorlui Castro cu statele Uniunii Europene şi cu Uniunea Sovietică, intervenţiilemilitare în Africa sau tentativele de export ale revoluţiei în America Latină sau înrândul populaţiei de culoare americane. Într-un capitol final autorul relateazăextraordinara istorie a supravieţuirii Revoluţiei şi după căderea Blocului Estic,precum şi perspectivele ei în viitor”. (conf. univ. dr. Doru BRATU) Alesandru Duţu, Constantin Olteanu, Războiul de 2194 de zile (1septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), Editura Tritonic, Bucureşti, 2011, 479 p. Lucrarea elaborată de Alesandru Duţu şi Constantin Olteanu despre AlDoilea Război Mondial, rod al unei temeinice investigaţii ştiinţifice, se impune înrândul celor mai importante realizări ale istoriografiei româneşti contemporane.Autorii au structurat lucrarea în Introducere şi opt capitole, cuprinzând multipleleaspecte militare, politico-diplomatice, juridice, de teoria relaţiilor internaţionale,relevând semnificaţiile majore ale celei de a doua conflagraţii a secolului al XX-lea. Arhitectura lucrării este armonioasă şi cuprinzătoare. Principalele capitoleşi paragrafe sunt: I. Preliminariile războiului – Revizionismul german şi cel italian;Constituirea Axei Berlin-Roma; Ocuparea Austriei şi dezmembrareaCehoslovaciei; Ocuparea portului lituanian Memel şi a Albaniei; Pactul de
    • neagresiune sovieto-german din 23 august 1939; Ultimele decizii ale marilor puterieuropene din ajunul declanşării războiului. II. 1939-1941. Declanşarea războiului.Victorii germane, sovietice şi italiene – Agresiunea Germaniei şi a UniuniiSovietice împotriva Poloniei; Agresiunea Uniunii Sovietice asupra Finlandei;Agresiunea Germaniei împotriva Danemarcei şi Norvegiei; Ocuparea Belgiei,Olandei, Luxemburgului şi Franţei; Începutul bătăliei pentru Anglia; Rapturileteritoriale la care a fost supusă România de către marile puteri totalitare; Anexareastatelor baltice la Uniunea Sovietică; Atacarea Greciei de către Italia; OcupareaIugoslaviei şi a Greciei; Acţiuni navale şi aero-navale în Marea Mediterană;Luptele din Nordul Africii; Începutul bătăliei din Oceanul Atlantic. III. 1941.Mondializarea războiului – Agresiunea asupra Uniunii Sovietice şi operaţiunilemilitare desfăşurate pe frontul de Est; Confruntări diplomatice şi militare înExtremul Orient şi în Oceanul Pacific. IV. Puterile Axei, Naţiunile Unite şiMişcarea de rezistenţă. V. 1942. Anul primelor mari victorii aliate: Midway, ElAlamein, Stalingrad. VI. 1943. Începutul declinului Puterilor Axei – Ofensivasovietică pe frontul din Estul Europei; Înfrângerea trupelor germano-italiene înTunisia; Debarcarea aliaţilor în Sicilia; Operaţiunile militare din Sudul şi CentrulItaliei; Continuarea ofesivei aliate din Pacific. VII. 1944. Noi operaţii decisive –Acţiuni militare pe frontul sovieto-german şi cel italian; Debarcarea trupelor aliateîn Normandia şi eliberarea Franţei; Trecerea României de partea Naţiunilor Unite;Acţiuni militare desfăşurate de armatele sovietice în Bulgaria şi în Iugoslavia,Eliminarea prezenţei militare germane şi ungare din Nord-Vestul şi VestulRomâniei; Operaţiunile militare desfăşurate în partea de Est a Ungariei şi la flanculNordic al frontului; Continuarea ofensivei aliaţilor occidentali spre Germania;Acţiuni militare în Oceanul Pacific. VIII. 1945. Anul victoriilor decisive – Ofensivaforţelor aliate occidentale şi sovietice; Cucerirea Berlinului; Înfrângerea şicapitularea Japoniei; Încheierea tratatelor de pace. Cum se poate observa, ne aflăm în faţa unei lucrări prin excelenţă de istoriemilitară. Sunt tratate principalele caracteristici ale celui de Al Doilea RăzboiMondial, desfăşurat pe o arie geografică amplă – pe teritoriul a 40 de state, pe circa22 milioane km2, din Europa, Asia şi Africa, precum şi în Oceanul Atlantic şiOceanul Pacific, angajând pe front sau în spatele lui circa 110 milioane de militaridin 61 de state, cu o populaţie de 1,7 miliarde de oameni, ceea ce reprezenta atuncitrei pătrimi din populaţia lumii. Spre deosebire de alte războaie, a doua conflagraţiea secolului al XX-lea a relevat rolul aviaţiei, blindatelor (independent, dar mai alesîn cooperare) şi marinei, cu o mare forţă de distrugere, atât în cazul forţelor armateale Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice şi Marii Britanii, cât şi în cazulGermaniei şi Japoniei. Pentru obţinerea victoriei, aşa cum se subliniază în lucrare,beligeranţii au angajat totalitatea resurselor lor umane şi materiale, a producţiei derăzboi, conflagraţia fiind, din acest punct de vedere, totală, desfăşurându-se şi peplan doctrinar, diplomatic, propagandistic, al serviciilor secrete etc. La aceasta seadaugă faptul că s-au folosit în premieră arme cu o mare putere de distrugere, cuma fost arma atomică, folosită de Statele Unite ale Americii împotriva Japoniei. Maridaune materiale şi umane au produs şi „armele secrete” germane V1 şi V2, dar şiraidurile aviaţiei aliate asupra oraşelor germane şi japoneze. 259
    • În final, după 2194 de zile, victoria asupra Germaniei naziste şi a Japonieimilitariste a fost obţinută prin eforturile popoarelor şi statelor Coaliţiei NaţiunilorUnite, căreia, de la 23 August 1944, i s-a alăturat şi România. În lucrare sunt înfăţişate marile pierderi umane înregistrate de beligeranţi:Uniunea Sovietică – 20.000.000 de oameni (adică 10% din populaţie, din carejumătate au fost civili); Statele Unite ale Americii au înregistrat circa 400.000 devieţi omeneşti. La rându-i, Marea Britanie a cunoscut 375.000 de victime umane.Pierderi însemnate au suportat statele mici angajate în război, îndeosebi celeocupate: Polonia – 6.000.000 de oameni (300.000 în lupte, restul exterminaţi) şiimense distrugeri materiale; Iugoslavia – 1.700.000 de oameni (din care 1.400.000civili ucişi în lagărele de exterminare din Germania); Franţa – 600.000 de victime(200.000 de militari ucişi în lupte şi 400.000 de civili) etc. În raport de numărulpopulaţiei, un mare tribut de sânge au dat şi Albania, Belgia, Bulgaria,Cehoslovacia, Finlanda, Grecia, Norvegia, Olanda etc. Pierderi umane şi materialea înregistrat şi Italia, după ce a ieşit din Axă. România, după 23 august 1944, a avutpierderi cifrate la circa 170.000 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi). În ExtremulOrient, un mare tribut de sânge a dat poporul chinez, care a pierdut circa 8.000.000de oameni, precum şi statele ocupate de Japonia – Indochina, Filipine, Birmaniaetc. Mari pierderi umane au înregistrat şi statele care au declanşat războiul:Germania – 13.500.000 de vieţi omeneşti pierdute (trei pătrimi din populaţie) şiJaponia – 3.000.000 de morţi (dintre care 300.000 civili). Foarte interesantă este abordarea, în cuprinsul lucrării, a relaţiilor dintrestatele membre ale Coaliţiei Naţiunilor Unite şi dintre cele ale Axei, precum şischimbările de alianţă, survenite în timpul războiului. În această privinţă, esteprezentată situaţia Italiei, care, după ce a adoptat, la începutul războiului, oneutralitate binevoitoare Reichului, şi a intrat în război de partea Germaniei,atacând Franţa la 10 iulie 1941, a trecut de partea Naţiunilor Unite, la 3 septembrie1943, şi i s-a acordat statutul de cobeligeranţă. Din acest punct de vedere, sugestiveste şi cazul României, care a intrat în război la 22 iunie 1941, de parteaGermaniei, şi a trecut apoi de partea Naţiunilor Unite, punând la dispoziţia acesteiaun însemnat potenţial militar, întroducând în luptă, până la 25 octombrie 1944(când a fost reîntregită graniţa de Vest a ţării), peste 525.000 de militari, armataromână participând apoi la operaţiunile militare desfăşurate pe teritoriile Ungariei,Cehoslovaciei şi Austriei, într-un spaţiu european de anvergură – pe direcţiaBucureşti-Budapesta-Viena-Praga. În lucrare se subliniază, totodată, faptul că, în pofida avantajelor pe care le-a adus Naţiunilor Unite până la sfârşi