Analele Universităţii Spiru Haret             SERIA ISTORIE               Nr. 14, 2011EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE  ...
COLEGIUL DE REDACŢIE:Academician Dan Berindei, Academia RomânăAcademician Florin Constantiniu, Academia RomânăAcademician ...
CUPRINS                        SESIUNE ŞTIINŢIFICĂ   Prof. univ. dr. Alesandru DUŢU, Concepţia strategică pentrueliberarea...
Drd. Fănică BOB, Maghiarii din România (1945 – 1946)                    232                  CRONICA VIEŢII ŞTIINŢIFICE Co...
SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ           A CADRELOR DIDACTICE DE LA SPECIALIZAREA ISTORIE                              (25 MAI 2011)...
În pofida a ceea ce s-a scris multă vreme în istoriografia română şi străină,obiectivul principal al angajării României în...
spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolounde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit a...
faimei”, promiţând că va face totul pentru ,,a îndeplini cu succes misiunile ce îirevin”.         La 18 iunie 1941, Hitler...
Antonescu, comandantul forţelor româno-germane, a sintetizat (22 iunie 1941), înordinul nr.28, misiunile iniţiale ce trebu...
Prin urmare, concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şinordul Bucovinei a aparţinut germanilor (nu rom...
MARILE PUTERI ŞI SUVERANITATEA ROMÂNIEI LA DUNĂREA             MARITIMĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. 1919-1939                ...
În acţiunea sa politico-diplomatică pentru reglementarea regimuluiDunării, România s-a prevalat, înainte de toate, de pozi...
fost aceeaşi Dunăre străbună, ca şi interesul european al navigaţiei care coincideacu interesul nostru cel mai bine înţele...
Naţiunilor dobândea jurisdicţia pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din obligaţiastatelor riverane de a asigura circul...
La 23 iulie 1921 s-a semnat, la Paris, Convenţia privind Statutul definitival Dunării1, de către delegaţiile Belgiei, Fran...
Din analiza lucrărilor Conferinţei Internaţionale a Dunării de la Paris (2 august1920 – 21 iulie 1921), precum şi a conţin...
Conferinţa de la Montreux (22 iunie – 20 iulie 1936)1 a oferit diplomaţieiromâneşti posibilitatea de a obţine, prin mijloa...
care a fost creat”1. Demersul României nu putea fi considerat ca revizionistdeoarece, prin art. 7 al Statutului Dunării di...
În situaţia creată în urma acţiunii unilaterale a Germaniei de denunţare aprevederilor Tratatului de la Versailles, privit...
cu excluderea marilor puteri neriverane – Franţa, Marea Britanie, Italia. Laconsfătuire au participat Grigore Antipa, Geor...
s-a arătat favorabil proiectului Berlinului, dar a subliniat intenţia de a rămâne maideparte şi în CID. La Belgrad, delega...
modificarea radicală a regimului ei deoarece prerogativele pe care le deţinea „erauincompatibile cu suveranitatea unui sta...
Aranjamentul de la Sinaia, din 18 august 1938, compus din 23 de articoleşi un Protocol final explicativ, prevedea, în esen...
demisie şi punere în retragere, piloţii de naţionalitate neromână vor fi înlocuiţi prinpiloţi români, până ce proporţia ac...
România a acceptat, astfel, din proprie voinţă, limitarea unora din propriilesale prerogative, fiind conştientă că suprave...
PARTICULARIRĂŢI ALE APLICĂRII PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI            PUTERILOR ÎN STAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1947       ...
adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua estecorpul magistraţilor, căruia trebuie să i ...
privind împărţirea explicită a puterii în executivă, legislativă şi judecătorească1.Această teorie va constitui „unul din ...
Repere din activitatea pentru separaţia puterilor în stat în România pânăîn anul 1944. Istoricii, juriştii, filosofii, spe...
legislativ (Parlamentul), unicameral, în forma sa embrionară, propus deRegulamentele Organice, s-a numit „Obicinuita Obşte...
Domniii din Principatele Române, acopereau, prin atribuţiile lor, cele treiimportante laturi ale puterii: legislativ, exec...
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Basarabia istorie
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Basarabia istorie

2,258

Published on

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
2,258
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
40
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Basarabia istorie

  1. 1. Analele Universităţii Spiru Haret SERIA ISTORIE Nr. 14, 2011EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE BUCUREŞTI
  2. 2. COLEGIUL DE REDACŢIE:Academician Dan Berindei, Academia RomânăAcademician Florin Constantiniu, Academia RomânăAcademician Dinu C. Giurescu, Academia RomânăProf. univ. dr. Jean Louis Courriol, Université Lyon 3 Jean Moulin, FranţaProf. univ. dr. Ion Eremia, Universitatea de Stat din Republica MoldovaProf. univ. dr. Vladimir Iliescu, Universitatea din Aachen, GermaniaProf. univ. dr. Ioan Scurtu, Universitatea Spiru HaretCOLECTIVUL DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:Prof. univ. dr. Constantin Buşe, Universitatea BucureştiDr. Ioan Chiper, Institutul de Istorie Nicolae IorgaProf. univ. dr. Marian Cojoc, Universitatea Ovidius, ConstanţaProf. univ. dr. Piotr Dyczek, Universitatea din Varşovia, PoloniaProf. univ. dr. Peter Kopecky, Universitatea Comenius, Bratislava, SlovaciaProf. univ. dr. Corneliu Lungu, Universitatea din CraiovaProf. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia, TârgovişteProf. univ. dr. Nicolae Postolache, Comitetul Român de Istorie şi Filozofia Ştiinţeişi Tehnicii al Academiei RomâneCOLECTIVUL REDACŢIONAL:Prof. univ. dr. Alesandru Duţu – redactor şefProf. univ. dr. Ştefan Lache – redactor şef adjunctLector univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu – secretar de redacţieConf. univ. dr. Mihail Andreescu, conf. univ. dr. Doru Bratu, conf. univ. dr. MirceaNegru, conf. univ. dr. Rodica Ursu, conf. univ. dr. Mihail Opriţescu – membrii Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii. Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor. Editura Fundaţiei România de Mâine, 2011 ISSN 1454-5918
  3. 3. CUPRINS SESIUNE ŞTIINŢIFICĂ Prof. univ. dr. Alesandru DUŢU, Concepţia strategică pentrueliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei în 1941 5 Prof. univ. dr. Ştefan LACHE, Marile Puteri şi suveranitateaRomâniei la Dunărea maritimă în perioada interbelică (1919-1939) 11 Prof. dr. Constantin OLTEANU, Particularităţi ale aplicăriiprincipiului separaţiei puterilor în stat în România în perioada 1944-1947 25 Conf. univ. dr. Doru BRATU, 1961 - 2011. 50 de ani de la stabilirearelaţiilor diplomatice româno-cubaneze la nivel de ambasadă 46 Conf. univ. dr. Mihail ANDREESCU, Studiu introductiv - o problemăde genealogie – familia Geanoglu 65 Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU, Mitul eponim al sciţilor întresursele scrise şi reprezentările iconografice 84 Conf. univ. dr. Mircea NEGRU, G. MIHAI, Cercetări arheologicepreventive la Reşca-Romula. Campaniile din perioada 2007-2010 94 Marius ARDELEANU, Schimbări politice şi interferenţeetnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a.Chr. – III p.Chr.) 111 James MAYFIELD, Constructed, changing, and dictated frameworks 130of identity under italian fascism: a microcosm for a broader europeanphenomenon VARIA Dr. Vlad D. GHIMPU, Menţiuni ale habitatului românesc în CnezatulNovgorodean 151 Aurel V. DAVID, Fapt istoric şi memorie socială (cazuistică oferităde destinul unor personalităţi ale istoriei românilor) 169 Lector univ. dr. Anton CARAGEA, Nurmuhammet Andalyp and thenational renaissance of Turkmenistan (1660-1740 ) 179 Lector univ. dr. Elena Iuliana LACHE, Mişcarea de nealiniere;constituireaşi afirmarea în arena internaţională 183 Lector univ. dr. Teodora STĂNESCU-STANCIU, Ideea Europeiunite în dezbaterile politice dintre cele două războaie mondiale. 196 Drd. Nicolae N. IORGA, Istoricul implementării ajutoarelorregionale la nivel european 207 Drd. Petru CONSTANTIN, Pagini din istoria pompierior militari(Military fireman pages in history 220 3
  4. 4. Drd. Fănică BOB, Maghiarii din România (1945 – 1946) 232 CRONICA VIEŢII ŞTIINŢIFICE Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU 243 RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ 255 Elena Iuliana Lache, Relatii internationale în perioada RăzboiuluiRece, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureşti, 2009 (asist. Univ.Dr. Oana PANAIT) 256 Fahri Balliu, Sinistra doamnă. Văduva dictatorului albanez EnverHoxha, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009 (lector univ. Dr. TeodoraSTANESCU-STANCIU) 257 Richard Gott, CUBA. Una nueva historia, Ediciones Akal, Madrid,2007 (conf. Univ. Dr. Doru BRATU) Alesandru Duţu, Constantin Olteanu, Războiul de 2194 de zile (1septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), Editura Tritonic, Bucureşti,2011, 479 p. (prof. univ. dr. tefan Lache) 258
  5. 5. SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ A CADRELOR DIDACTICE DE LA SPECIALIZAREA ISTORIE (25 MAI 2011) CONCEPŢIA STRATEGICĂ PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI ŞI A NORDULUI BUCOVINEI ÎN 1941 Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU1 Cuvinte cheie: România, Germania, Uniunea Sovietică, Basarabia, Bucovina, IonAntonescu, Adolf Hitler. Keywords: Romania; Germany; Soviet Union; Bessarabia; Bukovina; Ion Antonescu,Adolf Hitler. Rezumat: Concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şi nordulBucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941) a aparţinut germanilor (nu românilor) alecăror trupe au avut o contribuţie importantă la obţinerea succesului. Fărăsprijinul germanilor reîntregirea teritorială a Romîniei la graniţa de est nu s-ar fiputut realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolul esenţialîn angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participând efectivla conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4române. Abstract : Strategic concept of liberating campaign of Bessarabia and NorthernBukovina (June 22-July 26, 1941) belonged to the Germans (not Romanian) whosetroops had an important contribution to success.1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 5
  6. 6. În pofida a ceea ce s-a scris multă vreme în istoriografia română şi străină,obiectivul principal al angajării României în război acum 70 de ani, la 22 iunie1941, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice, l-a reprezentat reîntregireateritorială. Prin urmare actiunea românească nu a avut un caracter expansionist şirevizionist, aşa cum a fost cazul în situaţia aliatului său mult mai puternic, deoarecelovitura cea dintâi a fost dată în iunie 1940 de Uniunea Sovietică. Dacă nu avealoc incalificabilul rapt sovietic, urmat de rapturile asemănătoare săvârşite deUngaria şi Bulgaria în toamana aceluiaşi an (cu sprijin sovietic şi german) nu seproducea nici acţiunea militară românească din 1941, căci România nu avea nici orevendicare teritorială faţă de statele vecine, cu atât mai mult faţă de colosulsovietic. În acest context, misiunea principală a noii conduceri a ţării – asumată la 6septembrie 1940 de Ion Antonescu (cu un evident sprijin german) a devenit aceea arefacerii integrităţii şi unităţii naţionale. Intuind planurile germane, Ion Antonescua decis singur angajarea României în război de partea Reich-ului, declarând căpoporul român nu l-ar ierta “dacă ar lăsa armata română cu arma la picior, întimp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”. Cu toate acestea conducerea românească nu a elaborat o concepţiestrategică eficientă (în mai multe variante chiar) pentru repunerea graniţei la loculei (pe Nistru), Ion Antonescu exprimându-şi doar (cu fermitate şi în numeroaseprilejuri) hotărârea de a acţiona pe toate căile pentru reîntregirea teritoriuluinaţional. În acest scop a adoptat unele măsuri pentru întărirea statului şi armatei,nefinalizate însă din varii motive (de ordin intern şi extern), cu toate că dinoctombrie 1940 armata română a beneficiat, într-o oarecare măsură, de sprijinuloferit de Misiunea Militară Germană. Ca urmare, în vara anului 1941, cândRomânia a intrat în război pentru eliberarea teritoriului străbun, armata română nupregătită temeinic pentru război, după planuri judicios şi din timp concepute, caresă prevadă cu claritate (pentru cei în măsură să cunoască acest lucru, evident),dispozitivul de luptă, misiunile, etapele îndeplinirii lor etc. Acest lucru era foarte bine cunoscut de către germani. Ca urmare, prinDirectiva nr. 21, Hitler a stabilit (decembrie 1940) a armatei române o misiunesecundară, de imobilizarea a forţelor sovietice la flancul sudic al frontului pentru anu permite pătrunderea acestora spre zona petroliferă căreia Führer-ul îi acorda oimportanţă deosebită. Referindu-se la slaba capacitate de luptă a armatei române,în unele cercuri militare germane se aprecia că aceasta ,,nici nu putea ficonsiderată ca armată”. Pe aceleaşi coordonate de apreciere, generalul FranzHalder, şeful Statului Major General al Armatei de Uscat germane, concluziona că,,forţele armatei române, în majoritate, nu sunt indicate pentru misiuni de luptăindependente”. Informat despre acesta, Hitler a modificat (17 martie 1941) planul de atacal Grupului de armate ,,Sud” hotărând ,,să se renunţe deocamdată la un atac pestePrut” şi să se înainteze în această zonă numai cu forţele care ,,sunt necesare pentruimobilizarea inamicului”, luându-se toate măsurile necesare pentru a se împiedicao eventuală pătrundere a forţelor sovietice spre zona petroliferă. La 30 martie1941, Führer-ul şi-a manifestat din nou neîncrederea în capacitatea de luptă aarmatei române declarând: „Cu românii nu se poate face nimic. Poate că, în
  7. 7. spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolounde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit armata, în loc de a o reduce şi îmbunăţi.Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţaunităţilor române”. Ascunse românilor şi înfăţişate exclusiv drept măsuri deprevedere faţă de o eventuală agresiune din partea ruşilor au fost şi redislocările deforţe şi constituirea de comandamente germane pe teritoriul României. Referindu-se la aceste măsuri şi la indicaţiile primite de la Berlin, generalul Erik Hansen,şeful Misiunii Militare Germane în România, conchidea: ,,Românii se vor amuza.Chiar atât de naivi nu sunt”. Ca urmare, Marele Stat Major român nu a avut posibilitatea să pregăteascădin timp campania eliberatoare, mai ales în condiţiile în care cuvântul ,,mobilizare”nu a fost pronunţat nici la 26 mai 1941, când generalul Erik Hansen a transmisgeneralului Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Stat Major, dorinţa germanilor de acompleta efectivele trupelor din Moldova şi de a duce în zonă rezerve, şi nici la 28mai 1941, când trupele germane au primit ordinul pentru definitivarea pregătirilorîn vederea decanşării planului ,,Barbarossa”, deşi acesta preciza şi misiuniletrupelor române. Ignorarea României în problemele de fond ale pregătirii războiului a fostrecunoscută până şi de Ion Antonescu în timpul anchetei care a precedat procesuldin primăvara anului 1946, când a declarat că Killinger l-a informat despre ataculce urma să aibă loc la 22 iunie 1941, abia la 9 iunie, la Predeal. ,,Timpul trecând -declara mareşalul la 26 aprilie 1946 în faţa acuzatorului public Dumitru Săracu -am fost nevoit să chem pe domnul Killinger şi să-l previn că este neapărat necesarsă fiu prevenit cu cel puţin 10 zile înainate de data începerii acţiunii militare,fiindcă alfel voi fi surprins cu armata nemobilizată. La 9 iunie, la Predeal, domnulKillinger, într-o întrevedere pe care i-am acordat-o, la cererea sa, mi-a spus,ferindu-se chiar de domnul Mihai Antonescu şi de domnul Steltzer, care asistau laîntrevedere: ,,Mi-aţi cerut o dată”. Şi cu creionul a însemnat 22 iunie pe o foaie dehărtie. Mi-a trecut hârtia şi mi-a spus: ,,Aceasta este data”. A doua zi am trecut lamobilizarea armatei, care s-a făcut în modul cel mai discret posibil” Liniile directoare ale colaborării germano-române în plan militar aveau săfie stabilite abia la 12 iunie 1941, în timpul întrevederii pe care Hitler a avut-o cuIon Antonescu la München, fără a se fi realizat nici atunci o alianţă scrisă sau vreunplan concret de acţiune, ci doar o înţelegere principială în ceea ce priveştemisiunile defensive ce trebuiau întreprinse în Moldova în cazul unei agresiunisovietice. Cu discreţie şi tact, Hitler şi-a impus punctele de vedere în ceea cepriveşte adoptarea deciziilor de importanţă strategică. La 12 iunie 1941, el i-aprecizat, deschis şi clar, lui Ion Antonescu că ,,intenţionează să-l lase să apară înfaţa poporului român drept comandantul suprem în acest spaţiu”, un stat major delegătură, condus de generalul von Schöbert, urmând a se îngriji de respectarealiniilor directoare operative generale. Ignorând, precizarea expresă făcută de Hitlerîn privinţa aparenţei conducerii supreme româneşti, Ion Antonescu a răspuns că,,acceptă cu plăcere această propunere de a fi comandant suprem, nu de dragul 7
  8. 8. faimei”, promiţând că va face totul pentru ,,a îndeplini cu succes misiunile ce îirevin”. La 18 iunie 1941, Hitler a făcut cunoscută şi decizia de a concentraconducerea războiului într-o ,,singură mână”, care nu putea fi, evident, decât a sa.Asigurându-l că va avea grijă ca ,,independenţa şi prestigiul personalităţilorconducătoare ale aliaţilor noştri faţă de poporul îi armata lor să fie respectate încel mai înalt grad”, Führer-ul ,,îl ruga” pe generalul Ion Antonescu să-i îngăduiesă-i transmită ,,din când în când”, dorinţele referitoare la armata română a cărorexecuţie în scopul desfăşurării unitare a operaţiilor militare trebuia considerată ,,caabsolut necesară”. Dorinţele sale urmau să fie transformate ,,în ordine militare”de către generalul Eugen von Schöbert, comandantul Armatei 11, ceea ce însemnainterpunerea a încă unui eşalon german până la Ion Antonescu. În cazul în caredeciziile erau ,,esenţiale”, acestea trebuiau difuzate sub semnătura conducătoruluistatului român. Prin modul în care a realizat structura de comandament şi funcţionarearelaţiilor germano-române, Hitler a asigurat generalului Eugen von Schöbertatribuţii mult mai mari decât cele impuse de funcţia de comandant de armată,subordonat, aşa cum se prevăzuse, generalului Ion Antonescu. Mai mult, faptul căArmata 11 germană primea ordine şi din partea feldmareşalului Gerd vonRundstedt, comandantul Grupului de armate ,,Sud”, făcea ca cel puţin în uneledocumente germane Grupul de armate ,,general Ion Antonescu” să apară ca fiindsubordonat acelei structuri germane de comandament. În pofida acestor limitări, categoric este faptul că existenţa Grupului dearmate ,,general Antonescu” la flancul sudic al frontului germano-sovietic a fost orealitate evidentă, care a contribuit din plin la realizarea unuia din obiectiveleprincipale ale intrării României în război: eliberarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei ocupate de Uniunea Sovietică în 1940. Rolul lui Ion Antonescu nu poatefi pus sub semnul îndoielii, chiar şi în condiţiile în care a acţionat în cadrulconcepţiei strategice germane. În cadrul concepţiei generale germane de desfăşurare a operaţiilor militarela flancul sudic al frontului est-european, Hitler a stabilit (în scrisoarea trimisăgeneralului Ion Antonescu la 18 iunie 1941) şi ,,misiunea iniţială” a forţelorgermane şi române, care consta în apărarea teritoriului românesc ,,contra invazieiforţelor ruseşti”. Chiar şi atunci misiunile Armatei 4 române singura armate pecare avea s-o conducă nemijlocit Ion Antonescu până în octombrie 1941, nu eraucunoscute de Înaltul Comandament român. Luând în calcul varianta rezistenţei forţelor sovietice dislocate în Basarabiaşi în nordul Bucovinei, Înaltul Comandament German a decis (20 iunie 1941) săpregătească operaţiile ofensive în două ipoteze: 1. ,,Nachtoss” - urmărire energică,imediat ce forţele sovietice ar fi părăsit poziţiile de pe malul estic al Prutului, subpresiunea indirectă a trupelor care acţionau în Galiţia; 2. ,,München” – atacareapoziţiilor deţinute de sovietice pe Prut, în cazul în care acestea ar fi intenţionat săreziste. Ordinul a fost transmis prin generalul Eugen von Schöbert şi retransmis,aşa cum se stabilise, ţinând seama de importanţa lui, sub semnătura generalului IonAntonescu. În conformitate cu această concepţie generală germană, generalul Ion
  9. 9. Antonescu, comandantul forţelor româno-germane, a sintetizat (22 iunie 1941), înordinul nr.28, misiunile iniţiale ce trebuiau îndeplinite: ,,Armatele aliate germano-române din România au deocamdată misiunea de a constitui pivotul manevreistrategice şi a fixa maximum de forţe inamice. În cazul în care forţele inamice depe frontul român ar încerca retragerea, armatele germano-române le vor urmăricu vigoare în scopul de a dezorganiza manevrele de retragere ale inamicului şi dea nimici cât mai multe forţe inamice, înainte ca ele să treacă la est de Nistru, aîmpiedica instalarea inamicului pe Nistru şi a trece acest râu odată cu inamicul”. Această concepţie de desfăşurare a acţiunilor militare i-a fost reamintităgeneralului Ion Antonescu de Hitler în scrisoarea din 29 iunie 1941 prin careFührer-ul cerea, sub formă de rugăminte (ca de obicei) să pună ,,sub ordinele”generalului Eugen von Schöbert diviziile române prevăzute şi să întreprindă cucelelalte forţe româneşti ,,o ofensivă care să aibă drept scop siguranţa spre sud-est a flancului ca şi protecţia României de sud, inclusiv a teritoriului petrolifer”.Cu acelaşi prilej, invocând necesitatea punerii de acord a ofensivei Armatei 11germane ,,cu ansamblul operaţiunilor” desfăşurate de Grupul de armate ,,Sud”,Hitler a mai precizat că feldmareşalul Gerd von Rundstedt trebuia să emită ,,cuoarecari condiţiuni, în termenul cel mai scurt, directive generale”. Încercând săevite o eventuală reacţie din partea lui Ion Antonescu, Führerul a trasmis că,,dorinţele” feldmareşalului von Rundstedt fuseseră, în prealabil, aprobate de el şiîl ruga, prin urmare, să la dea curs ,,în interesul unei conduceri unitare şienergice”. Cu acelaşi prilej el transmitea că nu se hotărâse încă ,,momentul precisşi direcţia atacului ce se va da din România” (deşi războiul începuse de osăptămână). Prin urmare, atât concepţia de ansamblu cât şi misiunile concrete alearmatelor române au aparţinut Înaltului Comandament german, generalul IonAntonescu, comandantul frontului româno-german, şi generalul AlexandruIoaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, intervenind împreună cu generalulEugen von Schöbert, comandantul Armatei 11 germană, doar pentru transpunereaîn practică a directivelor lui Adolf Hitler. În acest context, pregătirea militară a României în vederea angajării înrăzboi nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare. Factorul surpriză, vizat de germani,nu a compensat total neajunsurile provocate de lipsa de informare a conduceriisupreme româneşti în legătură cu obiectivele şi misiunile concrete care trebuiauîndeplinite de armatele române. Realizarea dispozitivului iniţial de luptă s-a făcutpentru varianta apărării, în cazul unui atac sovietic, apreciat ca iminent, ceea ce aprovocat neajunsuri în faza ofensivă a acţiunilor militare. Ca urmare, consecinţelenegative asupra desfăşurării operaţiilor militare s-au făcut facă simţite încă dinprimele zile de război. Realitatea câmpului de luptă, pierderile mari de la Ţiganca(şi apoi de la Odessa) au fost concludente în acest sens. Aceasta nu înseamnă însăprincipala vină a aparţinut germanilor. Responsabilii principali au fost conducătoriiRomâniei şi cei ai armatei, inclusiv din perioada care a precedat războiul, care nuau luat măsurile necesare pentru instruirea şi pregătirea temeinică a armatei pentrurăzboi. 9
  10. 10. Prin urmare, concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şinordul Bucovinei a aparţinut germanilor (nu românilor) ale căror trupe au avut ocontribuţie importantă la obţinerea succesului, fără germani reîntregirea teritorialăneputându-se realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolulesenţial în angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participândefectiv la conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4române.Bibliografie: *** Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite, 1940-1944,Editura Cozia, Bucureşti, 1991. *** Eliberarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei, 22 iunie – 26iulie 1941 (coordonatori dr. Alesandru Duţu, dr. Mihai Retegan), Editura FundaţieiCulturale Române, Bucureşti, 1999. Alesandru Duţu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie. Relaţii decomandament româno-germane şi romîno-sovietice (1941-1945), EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2000. Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. Relaţiileromâno-germane. 1938-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
  11. 11. MARILE PUTERI ŞI SUVERANITATEA ROMÂNIEI LA DUNĂREA MARITIMĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. 1919-1939 Prof.univ.dr. Ştefan LACHE1 Rezumat Studiul analizează acţiunea politico-diplomatică desfăşurată de Româniapentru dobândirea suveranităţii la Dunărea maritimă (cursul fluviului de la Brăilala vărsare în Marea Neagră), în perioada interbelică. Ca rezultat al unor negocieridificile, bi- şi multilaterale, în 1939, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial,România a reuşit să obţină, prin acte internaţionale, modificarea regimuluianacronic de navigaţie pe Dunăre, stabilit de marile puteri europene încă de laînceputurile epocii moderne, îndeplinindu-şi, totodată, o datorie de intereseuropean: libera navigaţie pe Dunărea românească. Abstract The study analyses the politico-diplomatic action developed by Romaniafor obtaining the sovereignty on the maritime Danube (the course of the river fromBraila to its flowing into the Black Sea), during the inter-war period. As a result ofbi- and multilateral difficult negotiations, in 1939, in the eve of the Second WorldWar, Romania succeeded to obtain, through international documents, themodification of the anachronic navigation regime on the Danube – a regimeestablished by the great powers form the very beginning of the modern era – thus,at the same time, fulfilling a duty of European interest: the free navigation on theRomanian Danube. Cuvinte-cheie: regimul Dunării; navigaţie; riveran; suveranitate;negociere; Dunărea maritimă; Comisia Europeană a Dunării. Key-words: Danube’s regime; navigation; riverain; sovereignty;negotiation; maritime Danube; Commission of the Danube River. Dunărea – dată fiind marea ei însemnătate economică, politico-strategică,militară – a constituit, de-a lungul istoriei, îndeosebi începând cu epoca modernă,subiect de negocieri internaţionale, marcate de confruntări, dar şi de compromisurinecesare reglementării regimului său de navigaţie. Rivalităţile dintre marile puterieuropene, riverane şi neriverane, au făcut ca principiul libertăţii de navigaţie pemarele fluviu european2, corolar al libertăţii comerţului, să fie greu de pus înaplicare de către statele riverane mici şi mijlocii, cum este şi cazul României.1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret 2 Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi debit, după Volga. Ea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Schwarzwald) şi străbate, de la Vest la Est, partea de Sud a Germaniei, traversează apoi zona regiunea de Nord-Est a Austriei, după care formează, pe o porţiune, graniţa dintre Slovacia şi Austria, parcurge apoi Sud- 11
  12. 12. În acţiunea sa politico-diplomatică pentru reglementarea regimuluiDunării, România s-a prevalat, înainte de toate, de poziţia sa geografică, fiind statulcu cel mai lung parcurs al fluviului: 1.075 de km, adică o treime din totalul de2.860 km, câţi sunt de la izvoarele sale, până la vărsarea în Marea Neagră; deasemenea, România ocupă 221,7 mii km pătraţi, ceea ce reprezintă 27% dinîntreaga suprafaţă, de 817 mii km pătraţi, a întregului bazin hidrografic dunărean.La acestea se adaugă faptul că România deţine Gurile Dunării, prin care se deschidcăile maritime ale lumii, interesul său fiind identic cu acela al tuturor riveranilorfluviului, de a naviga nestingheriţi spre Marea Neagră, apoi spre Strâmtorile Bosforşi Dardanele, putând astfel să ajungă pe pieţele din Orientul Mijlociu, AsiaCentrală şi de Sud etc. Transformarea Dunării în cale fluvială mondială de comerţ a devenitpentru România, precum şi pentru alte ţări europene, o problemă de progres şicivilizaţie. De fapt, cum se ştie foarte bine, de Dunăre, ca şi de Carpaţi şi de MareaNeagră, se leagă întreaga viaţă a poporului român. Într-un discurs celebru, rostit înParlamentul României, la începutul lunii mai 1882, omul politic şi istoricul MihailKogălniceanu arăta că „de la moşi şi strămoşi, există în poporul român instinctul căfără Dunăre, România nu poate fi, şi nu ar avea raţiunea de a fi! Dacă românii au omisiune providenţială de îndeplinit, aceasta nu poate fi decât aceea de a fi păzitoriiDunării”1. Combătând pretenţiile marilor puteri de dominaţie asupra Dunării pînăla Gurile ei, Mihail Kogălniceanu atrăgea atenţia că „această pretenţiune odatăîmplinită, România, în prima linie avea a fi lovită în suveranitatea ei cîştigată cupreţul a şiroaie de sânge, cu preţul a atâtor alte dureroase sacrificii!” Aşadar –sublinia Kogălniceanu – românii aveau „dreptul de a vorbi şi de a fi ascultaţi, cumai multă tărie şi cu prioritate asupra tuturor celorlalte state, fie riverane, fieneriverane! Europa ne va asculta! Însă trebuie să-i spunem franc ce ne doare şi cevoim... Suntem datori de a apăra libertatea Dunării ca un interes european; numaiaşa ea va rămânea Dunăre română.”2. În 1936, revenind asupra însemnătăţii Dunării în istoria românilor, juristulNicolae Daşcovici aprecia că România depinde atât de mult de marele fluviu şi denavigaţia pe el, încât el reprezintă o garanţie a viitorului, după cum în trecut, s-aconstatat „că forţa de ocrotire, de renaştere şi apoi de consolidare a naţiei române a Vestul Slovaciei, făcând graniţa cu Ungaria. După ce separă Munţii Pilis prin defileul Porţile Višegrád-ului din Nordul Ungariei, îşi schimbă brusc cursul către Sud, drenând partea Central-Vestică a Ungariei, apoi formează graniţa dintre Croaţia şi Iugoslavia şi intră pe teritoriul românesc la Baziaş. În continuare, Dunărea face graniţa României cu Iugoslavia până la râul Timok, iar de aici, până în dreptul localităţii Silistra, formează hotarul cu Bulgaria. De la Silistra până la confluenţa cu Prutul, formează graniţa cu Republica Moldova şi Ucraina. Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei guri principale – Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, care formează Delta Dunării. Dunărea este navigabilă de la Ulm (Germania) până la vărsare în Marea Neagră. 1 Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Volum alcătuit de: Dan Berindei (coordonator), Leonid Boicu, Nicolae Ceachir, Matei Ionescu, Dan Simionescu, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 341. 2 Ibidem, p. 337-341.
  13. 13. fost aceeaşi Dunăre străbună, ca şi interesul european al navigaţiei care coincideacu interesul nostru cel mai bine înţeles”1. Într-adevăr, România şi-a înţeles misiunea ce-i revenea la Dunăre şi şi-aapărat cauza cu argumente temeinice; în anumite momente, însă, ea s-a lovit deinterese unilaterale ale marilor puteri europene care au urmărit să-şi asigure, prindiverse acţiuni politice sau tehnice, scopuri exclusiviste, neluând în considerareinteresul comun al tuturor riveranilor – acela al unui regim de libertate a navigaţieipe acest mare fluviu internaţional care să nu omită însă principiul referitor ladreptul statelor de a-şi exercita controlul şi jurisdicţia asupra activităţilordesfăşurate pe teritoriul lor2. Evenimentele politico-militare din timpul Primului Război Mondial auinfluenţat într-o măsură însemnată regimul navigaţiei pe Dunăre. Marile puteriînvingătoare au supus, încă din toamna anului 1918, controlului lor, întregul curs alDunării. Fluviul este împărţit în două sectoare, primul, în amonte de Porţile de Fier,fiind sub influenţa Franţei, iar al doilea, în aval de Porţile de Fier, sub influenţaMarii Britanii. Aceste sectoare au fost puse sub controlul Comisiei Interaliate aDunării, cu sediul la Budapesta, măsură care leza suveranitatea statelor riveranemici. Tratatele de pace cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919), cu Austriade la Saint Germain-en-Laye (10 septembrie 1919), cu Bulgaria de la Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919) şi cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920) conţineaudouă categorii de prevederi referitoare la Dunăre: cele prin care erau restabilitenormele anterioare, încălcate de puterile învinse în război, exprimând de faptrevenirea la vechiul regim internaţional al Dunării; cele care puneau bazele uneinoi reglementări a regimului Dunării axate pe stabilirea principiilor fundamentaleale noii reglementări şi a cadrului pentru elaborarea statutului definitiv al Dunării.Tratatele de pace înscriau drept clauze principale privitoare la regimul de navigaţiepe Dunăre: fluviul era declarat internaţional de la Ulm până la vărsare în MareaNeagră; extinderea libertăţii de navigaţie la întreaga reţea fluvială a Dunării.Comisia Europeană a Dunării, care funcţiona încă din 1856, se compunea, cu titluprovizoriu, din: Marea Britanie, Franţa, Italia şi România. Statele învinse –Germania, Austria, Ungaria şi Turcia, ca, de altfel, şi Rusia Sovietică, erauînlăturate din componenţa Comisiei. Divergenţele din cadrul Conferinţei de pace de la Paris din anii 1919-1920între marile puteri neriverane şi aliaţii riverani au impus un regim provizoriu –convocarea unei conferinţe având drept obiect elaborarea regimului definitiv alDunării ce urma să fie formată din: Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Marea Britanie şiRomânia; Austria, Germania, Bulgaria şi Ungaria aveau numai dreptul să asiste lalucrări şi obligate să recunoască regimul Dunării elaborat de Conferinţă. Liga 1 Nicolae Daşcovici, Dunărea noastră, Fundaţia Culturală „Principele Carol”, Bucureşti, 1936, p. 119. 2 Ciprian-Beniamin Benea, Dunărea. Geopolitică si negociere. Studiu de caz, Institutul European, 2009, pp. 37-38. 13
  14. 14. Naţiunilor dobândea jurisdicţia pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din obligaţiastatelor riverane de a asigura circulaţia pe partea internaţională a fluviului1. Conferinţa internaţională, menită să stabilească regimul juridic al Dunăriidupă Primul Război Mondial, şi-a început lucrările la 1 august 1920, la Paris. LaConferinţă au luat parte miniştrii plenipotenţiari ai celor opt state aliate, desemnatede Conferinţa de pace, ca fiind în mod special interesate de problema Dunării:Franţa, Marea Britanie, Italia, Belgia, România, Regatul sârbo-croato-sloven,Cehoslovacia şi Grecia. Statele Unite ale Americii au declinat invitaţia departicipare la lucrările Conferinţei. Poziţia SUA se poate explica, pe de o parte,prin faptul că Senatul american nu ratificase tratatele de pace, iar pe de altă parte,prin împrejurarea că interesele statelor neriverane în reglementarea regimuluiDunării era asigurată în mod evident de Franţa şi Marea Britanie. Statele ex-inamice riverane Dunării – Germania, Austria, Bulgaria şi Ungaria – au fost admisela lucrările Conferinţei cu titlu consultativ. Rusia Sovietică n-a fost invitată laConferinţă sub nicio formă, deşi normele internaţionale îi recunoşteau acest drept.Rusia fusese parte la conferinţele anterioare care au stabilit regimul Dunării, avândstatutul de riveran. Delegaţia română a fost alcătuită din Toma Stelian, ConstantinConţescu, Gheorghe Popescu şi V. Atanasiu. Lucrările Conferinţei au durat un an şi s-au desfăşurat în două sesiuni: 2august – 16 noiembrie 1920, 5 aprilie – 21 iulie 1921, până s-a ajuns la redactareastatutului definitiv al Dunării. Preşedintele Conferinţei a fost ales plenipotenţiarulfrancez Albert Legrand, iar plenipotenţiarul român, Toma Stelian, a fost alesvicepreşedinte. La cea de-a doua sesiune, România a fost reprezentată de ministrulplenipotenţiar Constantin Conţescu2. Cu toate că principiile generale ale libertăţii navigaţiei dunărene şi aleegalităţii tuturor pavilioanelor fuseseră acceptate, stabilirea noului regim alDunării, în locul celui instituit prin Tratatul de la Paris din 1856, care a pus capătRăzboiului Crimeii3, a ridicat mari dificultăţi, identificarea unor soluţii acceptabiletuturor participanţilor la Conferinţă, impunând negocieri anevoioase. 1 Dr. Carmen Atanasiu, Problema suveranităţii României la Dunăre şi „Navigaţia Fluvială Română” (1919-1945), Bucureşti, 2003, pp. 88-92. 2 N. Daşcovivi, op.cit., p. 75. 3 Tratatul de pace de la Paris din 30 martie 1856 a fost semnat de reprezentanţii Imperiului Otoman, Marii Britanii, Austriei, Franţei, Prusiei şi Sardiniei, pe de o parte, şi ai Rusiei, pe de altă parte. Tratatul obliga Imperiul Rus sa nu mai aibă flotă de război şi arsenale militare navale în Marea Neagră şi să retrocedeze Moldovei regiunea de Sud a Basarabiei limitrofă Dunării – judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad. Astfel, Rusia înceta să mai fie stat dunărean. Marea Neagră era neutralizată, căci Turcia se obliga să nu mai întreţină flotă de război şi arsenale militare în Marea Neagră. De asemenea, prin hotărârile Congresului de la Paris, principiile libertăţii de navigaţie pe fluviile internaţionale, prevăzute de Congresul de la Viena din 1815, au fost extinse şi asupra Dunării de Jos. Astfel, navigaţia pe Dunăre era declarată liberă de orice taxe sau obstacole. (La Commission Européenne du Danube et son oeuvre de 1856 à 1831, Imprimerie Nationale, Paris, MCMXXXI, p 411.)
  15. 15. La 23 iulie 1921 s-a semnat, la Paris, Convenţia privind Statutul definitival Dunării1, de către delegaţiile Belgiei, Franţei, Marii Britanii, Greciei, României,Cehoslovaciei, participante la Conferinţă cu drept de vot deliberativ, şi stateleînvinse în Primul Război Mondial Bulgaria, Ungaria şi Austria. Regatul sârbo-croato-sloven şi Italia, având rezerve asupra unor prevederi, au semnat Convenţiaulterior, la fel şi delegatul Germaniei, care la data convenită pentru semnare, erabolnav2. Convenţia privind Statutul definitiv al Dunării a fost votat de SenatulRomâniei la 3 aprilie 1922 şi de Adunarea Deputaţilor la 7 aprilie 1922. Legeaprivind ratificarea Convenţiei a fost promulgată prin Decret-regal la 13 aprilie 1922şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 19223. Acest document prevedea în esenţăuniformizarea regimului de navigaţie, poliţie şi supraveghere pe întregul sectornavigabil al fluviului. Libertatea de navigaţie şi egalitatea dintre pavilioane urmausă fie asigurate de două organisme: Comisia Europeană a Dunării/CED, carefuncţionase cu caracter provizoriu din 1856, a cărei competenţă se întindea pepartea de fluviu numită Dunărea maritimă (de la Brăila la Sulina), şi ComisiaInternaţională a Dunării/CID, a cărei competenţă se întindea asupra Dunăriifluviale navigabile (de la Ulm până la Brăila), precum şi asupra căilor de apădeclarate internaţionale4. Comisia Europeană a Dunării era compusă din delegaţiiFranţei, Marii Britanii, Italiei şi României; orice stat european, care justifica pentruviitor interese comerciale, maritime şi europene la Gurile Dunării putea, la cerere,să fie admis în Comisie. Sediul acestei Comisii era la Galaţi. Comisia Internaţională a Dunării era compusă din câte un reprezentant alstatelor riverane (Bavaria, Würtemburg, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, RegatulSârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Bulgaria, România) şi din câte un delegat alfiecăruia dintre statele neriverane reprezentate în Comisia Europeană a Dunării saucare puteau fi reprezentate în viitor. Sediul Comisiei Internaţionale a Dunării a fost,iniţial, la Bratislava, pentru o perioadă de 5 ani, iar din 1927, sediul a fost mutat laViena. În 1938, după înfăptuirea Anschluss-ului, sediul CID a fost mutat laBelgrad. Statutul Dunării, adoptat în 1938, stipula dreptul riveranilor de a executasinguri lucrări tehnice, de a percepe taxe, de a-şi rezerva cabotajul (navigaţiainternă), de a aplica regulamentele de navigaţie şi poliţie în apele lor teritoriale etc. 1 Statutul cuprindea 5 capitole, respectiv: Regimul general al Dunării, Dunărea maritimă, Dunărea fluvială, Dispoziţiuni generale, Dispoziţiune tranzitorie, însumând 44 de articole şi un Protocol final. („Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922.) 2 Arhiva Ministrului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), Fond 8, Convenţii, D. 19, vol. II, fila 459. 3 „Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922; Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 104-105. 4 Reţeaua fluvială internaţională a Dunării era formată, potrivit Statutului, din: Morava şi Thaya, în partea cursurilor lor care constituia frontiera dintre Austria şi Cehoslovacia; Drava de la Barci; Tisa de la gura Someşului, Mureşul de la Arad; canalele laterale sau şenalele care dublează sau ameliorează secţiuni navigabile ale zisei reţele fie reunesc două secţiuni natural navigabile ale unuia din aceleaşi cursuri de apă. 15
  16. 16. Din analiza lucrărilor Conferinţei Internaţionale a Dunării de la Paris (2 august1920 – 21 iulie 1921), precum şi a conţinutului Statutului definitiv al Dunării,rezultă faptul că marile puteri europene au acţionat pentru menţinerea supremaţieilor în privinţa reglementării navigaţiei pe fluviu, impunând proceduri care încălcausuveranitatea de stat a riveranilor. Exemplu definitoriu în acest sens îl constituieComisia Europeană a Dunării, în structura căreia marile puteri neriverane deţineaurolul decisiv, România fiind singurul stat riveran, membru al acestei Comisii.„Dacă statele neriverane cred că au şi ele dreptul de a reprezenta aici interesele lor– comenta Grigore Antipa, urmărind lucrările Conferinţei – ele sunt binevenite s-ofacă în limitele drepturilor ce li s-au recunoscut prin tratate, adică în limiteledreptului de a controla şi a supraveghe modul cum se aplică aici libertateanavigaţiunei pentru toate pavilionele; nu însă spre a uzurpa drepturi nejustificate,de a comanda pe teritoriile altor state şi a controla comerţul lor, precum şi de aprofita de sacrificiile acestora şi de beneficiile ce li se cuvin riveranilor dinteritoriul lor fluvial... Valoarea şi durabilitatea oricărui regim, care se va adopta laaceastă Conferinţă – scria marele om de ştiinţă –, va depinde: 1) de modul cum vacorespunde el tuturor necesităţilor nouăi situaţiuni politice create în urmarăzboiului; 2) de modul cum va respecta el drepturile de suveranitate ale riveranilorşi în administrarea fluviului şi 3) de putinţa ce ne-o va da el de a rezolva cât maigrabnic şi cu mai multă uşurinţă marea chestiune a Dunării, ale cărei cerinţeesenţiale sunt şi rămân următoarele: punerea şi menţinerea în cea mai bună starede navigabilitate a întregului fluviu şi gurile sale, astfel ca să poată circula pe elvase de un tonaj cât mai mare; legarea Dunării prin canale cu bazinele celorlaltefluvii; asigurarea libertăţii navigaţiunii pentru vasele de comerţ ale tuturornaţiunilor, cu respectarea deplină a drepturilor de suveranitate ale riveranilor şicu excluderea oricăror interese lăturalnice şi tendinţe de acaparare şimonopolizare sau amestec în afacerile care decurg din acest drept desuveranitate”1. Comisia Europeană a Dunării – declara la rândul său Toma Stelian, încadrul lucrărilor Conferinţei – „constituie o servitute exercitată pe teritoriul şi înapele teritoriale ale României”, un „organism învechit care atinge gravsuveranitatea statului român”, menţionând că România este gata să cearădesfiinţarea Comisiei Europene a Dunării în cazul în care Conferinţa ar adopta odecizie în acest sens2. România a încercat să obţină modificarea regimului Dunării maritime, fărăa adopta, însă, măsuri unilaterale care puteau fi interpretate ca o revizuire atratatelor de pace de la Paris din 1919-1920, urmărind ca demersurile sale săîntrunească acordul celorlalte state membre ale Comisiei Europene a Dunării. Dar,revendicările legitime ale României s-au lovit, de nenumărate ori, de refuzulmarilor puteri neriverane. 1 Grigore Antipa, Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, „Cartea Românească”, Tipografia Rasidescu, Bucureşti, 1921, pp. 118-120. 2 Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., p. 106.
  17. 17. Conferinţa de la Montreux (22 iunie – 20 iulie 1936)1 a oferit diplomaţieiromâneşti posibilitatea de a obţine, prin mijloace permise de tratateleinternaţionale, suprimarea Comisiei Europene a Dunării, aşa cum Turcia obţinusemodificarea Convenţiei din 24 iulie 1923, de la Lausanne, privind StrâmtorileBosfor şi Dardanele, care-i afecta suveranitatea. În interviul acordat, la 29 iulie 1936, cotidianului francez „Le Temps”, şitransmis imediat prin Agenţia „Rador” presei române, ministrul de Externe NicolaeTitulescu a arătat motivele pe care se întemeia diplomaţia română atunci când acerut defiinţarea CED. O telegramă „strict secretă”, trimisă la Bucureşti pentruregele Carol al II-lea şi preşedintele Consiliului de Miniştri Gheorghe Tătărescu,din Montreux, dădea unele explicaţii în legătură cu sensul interviului, arătând că„noul regim al Strâmtorilor atrage după sine suprimarea Comisiei Europene aDunării, căci România nu mai vrea să rămână supusă unei suveranităţiinternaţionale.”2 În interviul menţionat, Titulescu a expus documentat „tezaromânească în chestiunea Dunării maritime aşa cum au conceput-o înaintaşii noştri,arătând că regimul de capitulaţiuni la care România este supusă, cerând trecereaasupra României a atributelor teritoriale şi unificarea regimului Dunării printr-osingură comisiune, aceea de la Viena”3. Succesorul CED trebuia să fie statul român, urmând ca prerogativele CIDsă se extindă asupra întregului curs al fluviului. Cererea de suprimare a CED eraprivită ca o necesitate, întrucât – preciza Nicolae Titulescu în interviul menţionat –„ea constituie anacronismul cel mai de necrezut, controlul teritorial cel maiinadmisibil şi organismul internaţional răspunzând cel mai puţin scopurilor pentru 1 Conferinţa internaţională de la Montreux a adoptat, la 20 iulie 1936, Convenţia privitoare la regimul Strâmtorilor Mării Negre statuând: libertatea deplină de navigaţie prin Strâmtori pentru navele comerciale în timp de pace şi de război, când Turcia nu este beligerantă. În timp de război, Turcia fiind beligerantă, vasele comerciale ale neutrilor se vor bucura de libertate de trecere, cu condiţia de a nu-i ajuta pe beligeranţi. În ceea ce priveşte navele de război, în timp de pace, este liberă trecerea prin Strâmtori a vaselor uşoare de suprafaţă, a vaselor mici de luptă şi auxiliare; riveranii Mării Negre pot trece prin Strâmtori nave de linie însumând un tonaj de până la 15.000 tone, precum şi submarine ale căror baze sunt în Marea Neagră, anunţând din timp guvernul Turciei. Convenţia este semnată din partea României de Nicolae Titulescu. România obţine: o întărire a securităţii proprii prin întărirea securităţii aliatei sale – Turcia – şi a regiunii Mării Negre prin întărirea pactelor sale de asistenţă mutuală încheiate pe baza Pactului Ligii Naţiunilor; dreptul exclusiv, pentru riverani, de a trece prin Strâmtori submarinele construite, cumpărate sau trimise la reparat. România a ratificat Convenţia de la Montreux privind regimul Strâmtorilor la 23 iulie 1936. (Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 293-294; Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi problema Strîmtorilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 293-367.) 2 Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi problema Strîmtorilor, op.cit., p. 329. 3 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 808. 17
  18. 18. care a fost creat”1. Demersul României nu putea fi considerat ca revizionistdeoarece, prin art. 7 al Statutului Dunării din 1921, Comisia Europeană putea fidizolvată cu asentimentul statelor membre – Marea Britanie, Franţa, Italia şiRomânia2. Nicolae Titulescu nu şi-a putut desăvârşi acţiunea diplomatică consacratărezolvării problemei suveranităţii României la Dunărea maritimă, fiind înlăturat dinfuncţia de ministru de Externe la 29 august 1936. Evenimentele petrecute pe scena internaţională au impus amânareamodificării regimului CED dar, în linii mari, dezideratele expuse de NicolaeTitulescu au rămas în atenţia României. Cu prilejul sesiunii Consiliului Permanental Micii Înţelegeri de la Bratislava, din 13-14 septembrie 1936, s-a abordatchestiunea Dunării. În procesul verbal al reuniunii se consemna: „În momentul încare România va socoti oportun a întreprinde negociaţiuni în vederea obţineriisuprimării Comisiei Dunării sau modificarea actualului său regim, cele două stateale Micii Înţelegeri [Cehoslovacia şi Iugoslavia] vor sprijini cererile României”3. La 14 noiembrie 1936, guvernul Germaniei a denunţat în mod oficialclauzele generale şi speciale privitoare la regimul internaţional al fluviilor Elba,Oder, Niemen, Rhin-Mosela şi Dunăre, prevăzute în Tratatul de la Versailles. Notaadresată puterilor interesate se referea la „un tratament injust, care, nu era în acordcu drepturile germane ale suveranităţii”. Guvernul de la Berlin îşi înceta astfelcolaborarea cu toate comisiile fluviale instituite prin tratatele internaţionaleîncheiate la sfârşitul primului război mondial4. În acest context, problema Dunăriimaritime, cu diferitele sale aspecte, a figurat în continuare pe agenda sesiunilorMicii Înţelegeri şi a constituit obiectul unui dialog diplomatic permanent purtat deRomânia cu Franţa, Marea Britanie şi Italia. La 2 decembrie 1936, guvernul româna răspuns printr-o Notă transmisă la Berlin, arătând că regreta decizia Germaniei şică, deşi avea motive să dorească o revizuire a Statutului Dunării, nu înţelegea,totuşi, să ajungă la acest scop „decât pe baza procedurii prevăzute de zisul statut”;ţinând seama de faptul că însuşi guvernul german socotea că numeroasele intereselegate de libertatea navigaţiei pe fluviile trecând pe teritoriile mai multor statereclama o colaborare internaţională, România se declara dispusă să continueaceastă colaborare „prin mijlocul unor acorduri care să ţină seama de toateinteresele în prezent şi la care ar adera toate statele interesate”5. 1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Ministerul Propagandei Naţionale, Presa Externă, dosar nr. 814, filele nr. 29-36. 2 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 305. 3 Apud Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., p. 308. 4 România la Conferinţa de pace de la Paris, Ediţie îngrijită de: Dinu Zamfirescu, Dumitru Dobre, Viorica Nanu, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2007, p. 101. 5 A.M.A.E., Fondul 8, Convenţii, D. 19, fila nr. 29.
  19. 19. În situaţia creată în urma acţiunii unilaterale a Germaniei de denunţare aprevederilor Tratatului de la Versailles, privitoare la internaţionalizarea fluviilornavigabile, a complicat şi mai mult problema Dunării, fiind necesară o analizăatentă a tuturor consecinţelor deciziei Germaniei naziste pentru a defini politicadunăreană a României în funcţie de noile schimbări survenite pe arenainternaţională. La sesiunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, ţinută laBelgrad între 1-2 aprilie 1937, s-a convenit ca cele trei state membre să acţionezeîn continuare pe baza hotărârii luate în comun la sesiunea anterioară de laBratislava, din septembrie 1936. Totodată, s-a stabilit ca reprezentanţii celor treiţări în CID să-şi perfecţioneze colaborarea lor, să se consulte şi să acţioneze înacest organism internaţional chiar fără Germania1. După anexarea, în martie 1938, a Austriei, guvernul Germaniei a început oacţiune politico-diplomatică pentru reexaminarea statutului internaţional al Dunării,propunând statelor riverane următoarele obiective: a) desfiinţarea CED şiînlocuirea acesteia cu o altă comisie, din care să facă parte numai ţările riverane; b)modificarea statutului CID prin admiterea a încă unui delegat german şi renunţareala reprezentarea Franţei, Marii Britanii şi Italiei conform principiului potrivit căruiacolaborarea pe Dunăre trebuia să se limiteze la cele şase state riverane (Germania,Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia şi România); c) obţinerea reciprocităţiiîn materie de liberă navigaţie. Adoptarea acestor propuneri ar fi însemnatinstaurarea supremaţiei germane în bazinul Dunării. Desfiinţarea CED ar fi lipsitcontraponderea statelor neriverane în faţa extinderii hegemoniei germane asupraDunării maritime. În aceste condiţii, democraţiile occidentale devin mai receptive lapropunerile României privind respectarea suveranităţii sale la Dunărea maritimă.La 4 mai 1938, guvernul francez a propus guvernului român desfiinţarea ComisieiEuropene a Dunării şi întinderea competenţei Comisiei Internaţionale a Dunăriipână la Marea Neagră. Consiliul Permanent al Micii Înţelegeri, reunit la Sinaia înzilele de 4 şi 5 mai 1938, a abordat şi problema Dunării şi a hotărât ca în cazul încare guvernul german ar cere să fie primit în CED, să i se răspundă afirmativ, cucondiţia acceptării de către acesta a situaţiei existente şi, apoi, cu acordul statelormembre, să se revizuiască statutul CED în sensul suprimării tuturor prevederilor celezau suveranitatea României. Guvernul Germaniei a comunicat guvernului României la 1 iunie 1938 cădorea să trimită la Bucureşti împuterniciţi pentru discuţii privind regimul Dunării,inclusiv destinul Comisiei Europene de la Galaţi. Aceeaşi comunicare a fosttransmisă la Praga şi la Belgrad, ca şi la Londra, Paris şi Roma, solicitându-se celorcinci guverne să-şi expună punctele lor de vedere faţă de viitorul regim al Dunării. În aceeaşi zi de 1 iunie 1938, guvernul român a convocat la Ministerul deExterne o consfătuire a specialiştilor şi experţilor în chestiunea Dunării pentru aexamina şi stabili atitudinea României faţă de iniţiativele germană şi franceză.Ministrul de Externe Nicolae Petrescu-Comnen a informat despre intenţiaGermaniei de a discuta problema Dunării numai cu reprezentanţii statelor riverane, 1 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., p. 311. 19
  20. 20. cu excluderea marilor puteri neriverane – Franţa, Marea Britanie, Italia. Laconsfătuire au participat Grigore Antipa, George Sofronie, Nicolae Daşcovici,Constantin Conţescu ş.a. care au reliefat voinţa României de a menţine un regim delibertate a navigaţiei pe Dunăre pentru toate vasele comerciale, dar şi necesitatea dea pune de acord acest regim cu drepturile suverane ale României la Gurile Dunării1.Sintetizând opiniile exprimate de participanţi, Nicolae Petrescu-Comnen a definitastfel obiectivele politicii externe româneşti privind regimul Dunării: a) susţinereamenţinerii celor trei mari puteri neriverane în organismele de administrare aDunării în scopul realizării unui echilibru între micile state riverane fluviului şiGermania; b) menţinerea Comisiei Europene a Dunării şi admiterea Germaniei încadrul acesteia; c) menţinerea Comisiei Internaţionale a Dunării atât cât se vaputea; d) respingerea proiectului german de reglementare a regimului Dunării pebaza unor acorduri bilaterale2. Concluziile şi propunerile guvernului României au fost comunicateguvernelor Marii Britanii, Franţei şi Italiei, iar delegatul României în CED a purtattratative cu colegii săi pentru a pregăti modificările ce se impuneau în regimulnavigaţiei pe Dunăre. În urma tratativelor purtate pe cale diplomatică, delegaţiicelor patru state membre ale CED au început, la 15 iunie 1938, la Viena, consultăriîn urma cărora s-a ajuns la un acord de principiu care prevedea: 1) suprimareaaplicării articolului 53 din Tratatul de pace de la Berlin din 1878 care prevedeafuncţionarea Comisiei Europene a Dunării într-o totală independenţă faţă deautoritatea teritorială; 2) suprimarea internaţionalizării portului Sulina; 3) lucrărilela Gurile Dunării să fie executate de România, cu un serviciu autonom, acceptându-se însă supravegherea cu caracter internaţional de către un comitet de tehnicieni; 4)serviciul sanitar să fie făcut numai de către România; 5) braţul Chilia să intre subjurisdicţia exclusivă a statului român; 6) retrocedarea către România a farurilor dela Sulina, Sfântu Gheorghe etc.; 7) judecarea infracţiunilor de la regulamentul depoliţie şi de navigaţie să se facă de organele judecătoreşti ale României; 8)suprimarea caracterului internaţional al Inspectoratului de Navigaţie şi a agenţilorsăi, care vor deveni agenţi ai puterii teritoriale; 9) retrocedarea carierelor de piatră,a spitalelor şi a altor imobile guvernului român3. În legătură cu iniţiativa guvernului german de a începe negocieri cuguvernele ţărilor riverane Dunării pentru încheierea unor acorduri bilaterale, celetrei state ale Micii Înţelegeri, respecâtând hotărârea din mai 1938 de la Sinaia, auhotărât ca statele Micii Înţelegeri să accepte aceste convorbiri, dar să nu se declarede acord cu înlăturarea Franţei şi Marii Britanii din organismele internaţionale aleDunării. Reprezentanţii Germaniei au început, la 30 iunie 1938, un turneudiplomatic în capitalele statelor riverane Dunării. La Budapesta, guvernul Ungariei 1 A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 150-154. 2 Ibidem, filele nr. 163-164. 3 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp. 317-318; cf. Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 304-305.
  21. 21. s-a arătat favorabil proiectului Berlinului, dar a subliniat intenţia de a rămâne maideparte şi în CID. La Belgrad, delegaţii germani nu au obţinut decât promisiuneacă problema regimului internaţional al Dunării va fi discutată de Iugoslavia cualiaţii săi1. Schimbul de vederi între delegaţii Germaniei şi ai României în problemaDunării au început la Bucureşti, la 7 iulie 1938. Germania a propus:1. Dunărea fluvială. Constituirea unui organism tehnic în care să fie reprezentatetoate statele riverane de către delegaţi ai ministerelor de Comunicaţii respective, şidin care să nu facă parte niciun reprezentant diplomatic. Hotărârile să fie luate înunanimitate. Competenţa organismului să se întindă asupra tuturor chestiunilorinteresând navigaţia, navigabilitatea fluviului, poliţia fluvială etc. Guvernul germanaprecia că acest organism putea coexista cu CID, din care era hotărât să nu maifacă parte.2. Porţile de Fier. Guvernul Germaniei a propus constituirea unui comitet specialal noului organism, compus din doi reprezentanţi ai coriveranilor şi doireprezentanţi ai altor state riverane Dunării, desemnaţi prin rotaţie. În caz dedivergenţă în cadrul comitetului, hotărârea plenului organismului era obligatoriepentru statul coriveran rămas în minoritate.3. Comisia Europeană a Dunării. Guvernul Germaniei a declarat că era dispus săreintre în Comisia europeană a Dunării şi că privea cu simpatie punctul de vedereromânesc privitor la o revizuire a drepturilor exercitate de Comisie pe teritoriulRomâniei. Delegaţii germani au arătat că în niciun caz intrarea eventuală a ţării lorîn Comisia Europeană nu poate însemna o modificare a atitudinii faţă de ComisiaInternaţională a Dunării în care nu înţelegea să se reîntoarcă.Guvernul României a arătat că nu putea preciza în acel moment punctul său devedere asupra propunerilor germane fiind necesară studierea lor şi consultarea cucelelalte state interesate. Guvernul român a subliniat că dacă Germania dorea săintre în CED, trebuia să urmeze procedura fixată de Statutul definitiv al Dunării, pecare guvernul de la Berlin îl denunţase în noiembrie 1936. Astfel, dialogul româno-german în problema Dunării s-a încheiat fără niciun rezultat concret, cele douăpărţi expunându-şi doar punctele de vedere. Delegaţii germani au găsit la Sofia mai multă înţelegere pentru realizareaproiectului lor. Cu toate acestea, guvernul bulgar s-a mulţumit să declare că vastudia propunerile făcute şi va căuta să realizeze un acord cu celelalte stateriverane. La Praga, diplomaţii germani au constatat aceleaşi reticenţe ca laBucureşti; interlocutorii lor cehoslovaci nu le-au spus nici da, nici nu2. La 14 iulie 1938, guvernul român a propus guvernelor Marii Britanii,Franţei şi Italiei să se întrunească pe 1 august 1938 pentru a se pune de acordasupra modificării regimului internaţional al Dunării. Cu acest prilej, Româniadorea să se convină asupra menţinerii CID cât mai mult cu putinţă şi propunea casediul ei să fie eventual mutat la Belgrad. În privinţa CED, guvernul român precizacă în noua conjunctură politică, menţinerea ei era imperios necesară, însă propunea 1 A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 24, filele nr. 4-5. 2 Ibidem, fila nr. 17. 21
  22. 22. modificarea radicală a regimului ei deoarece prerogativele pe care le deţinea „erauincompatibile cu suveranitatea unui stat independent şi jigneau profund sentimentulnaţional al ţării”1. Peste patru zile, guvernul francez a dat un răspuns favorabil privindconvocarea unei conferinţe în vederea modificării regimului Dunării maritime,propunând amânarea ei cu câteva zile. Guvernul britanic trimitea şi el, la 20 iulie1938, un răspuns favorabil propunerii româneşti de convocare a conferinţeimembrilor CED şi preciza că „discuţiile ce vor urma vor trebui să ia în consideraţieproblema mai vastă a navigaţiei pe întregul curs al Dunării şi toate soluţiile posibileale problemei, în general”2. Cu toate demersurile repetate făcute la Roma, guvernulItaliei a răspuns că nu poate participa la conferinţă, datorită relaţiilor ei speciale cuGermania3. Conferinţa diplomatică pentru modificarea regimului Dunării maritime şi-ainaugurat lucrările la 8 august 1938, la Sinaia, cu participarea reprezentanţilorFranţei, Marii Britanii şi României. În alocuţiunea sa, ministrul român de Externe,Nicolae Petrescu-Comnen, a insistat asupra privilegiilor pe care le avea ComisiaEuropeană a Dunării prin conservarea unor practici abuzive (drept de judecată înprimă instanţă, apel şi casare fără intervenţia justiţiei naţionale, dreptul deextrateritorialitate, amestec în organizarea serviciului sanitar, scutiri de taxe detimbru, scutiri fiscale, vamale, poştale etc.) şi a cerut modificarea regimuluiexistent pe Dunărea maritimă. Petrescu-Comnen a menţionat că România ar fiputut recurge cu mult înainte la modificarea regimului Comisiei Europene aDunării, însă a considerat că trebuia să obţină această modificare prin înţelegere cupartenerii săi, fapt ilustrat de însăşi convocarea Conferinţei de la Sinaia. DelegaţiiMarii Britanii şi Franţei au recunoscut justeţea dezideratelor României şi audeclarat că vor acţiona în direcţia satisfacerii acestora. Desigur, poziţia celor douămari puteri occidentale, substanţial schimbată faţă de perioada anterioară, seexplică prin faptul că în noile împrejurări internaţionale îşi puteau salva în acestmod interesele lor la Dunărea maritimă. Lista problemelor supuse dezbaterii a fostprezentată de Constantin Conţescu, ales preşedintele Conferinţei. Negocierile Conferinţei de la Sinaia au durat până la 18 august 1938, cânds-a adoptat documentul numit „Aranjament privitor la exercitarea puterilorComisiei Europene a Dunării”. Documentul a fost semnat în prezenţa ministruluiAfacerilor Externe Nicolae Petrescu-Comnen de către: Douglas W. Keane, înnumele Marii Britanii, Jean du Sault şi Paul Charguerand, în numele Franţei şiConstantin Conţescu, în numele României. În conformitate cu hotărârileConferinţei, textul original al Aranjamentului rămânea în arhiva statului român, iaro copie era înaintată Italiei, stat membru al CED, care n-a participat la lucrărileConferinţei, dar trebuia să-şi exprime adeziunea. 1 Idem, D. 17, vol. V, filele nr. 231-232. 2 Idem. 3 A.N.I.C., Fond Casa Regală, Carol al II-lea, Dosar nr. 165/1938, filele nr. 92- 93.
  23. 23. Aranjamentul de la Sinaia, din 18 august 1938, compus din 23 de articoleşi un Protocol final explicativ, prevedea, în esenţă, următoarele: încetareaexercitării puterilor speciale ce fuseseră date Comisiei Europene a Dunării privindnavigaţia pe Dunărea maritimă şi trecerea acestora în competenţa statului român;încetarea internaţionalizării portului Sulina; puterea judecătoarească este exercitatăde statul român care execută şi lucrările tehnice pe porţiunea Dunării maritime;întocmirea regulamentului de navigaţie şi poliţie de către Comisia Europeană aDunării pe baza propunerilor româneşti şi aplicarea acestuia de statul român;trecerea corpului de pilotaj sub ordinele autorităţilor române; România înfiinţa unserviciu autonom – „Direcţia Dunării Maritime” – pentru executarea lucrărilortehnice ale cărei atribuţii erau de a proiecta şi executa lucrări tehnice, de a percepetaxele şi a ţine gestiunea respectivă; taxele asupra navigaţiei, moderate şi egalepentru toate pavilioanele, erau stabilite de Direcţia Dunării Maritime, care lepercepea şi le afecta exclusiv pentru lucrări şi celelalte atribuţii prevăzute deAranjament; trecerea în administraţia autorităţilor româneşti a serviciului sanitar şispitalelor Comisiei cu dreptul de a încasa taxele respective în condiţii de egalitatepentru toate pavilioanele; trecerea în proprietatea statului român a tuturor bunurilorComisiei Europene a Dunării, care puteau fi folosite în interesul navigaţiei: vaseplutitoare, drăgi, instalaţii, ateliere, precum şi farurile din Insula Şerpilor, de laSulina şi Sfântu Gheorghe. În schimbul bunurilor mobile şi imobile preluate,guvernul român lua asupra sa sarcinile financiare ale Comisiei constituite dinîmprumuturile acordate în 1929 de Franţa, Marea Britanie şi Italia. Anuităţileîmprumuturilor urmau să fie achitate din produsul taxelor de navigaţie. În acelaşitimp, la Sinaia s-a semnat şi un acord referitor la privilegiile şi imunităţilepersonalului CED, prin care erau reglementate raporturile dintre statul român şipersonalul Comisiei1. Analiza documentelor semnate la Sinaia la 18 august 1938 îndreptăţeşteconcluzia potrivit căreia prin modificările aduse regimului CED se realizau, dupăîndelungate eforturi diplomatice, principalele deziderate româneşti. Cea mai mareparte a prerogativelor Comisiei Europene a Dunării erau preluate de statul român,stipulaţiile Statutului Dunării maritime armonizându-se cu drepturile desuveranitate ale României. Aranjamentul de la Sinaia era deschis pentru adeziune tuturor statelorreprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau care ar fi fost reprezentate înviitor2. El nu şi-a găsit imediat finalizarea. Abia la 1 martie 1939, s-a semnat laBucureşti un Acord internaţional între Marea Britanie, Franţa, Italia, România,Germania, cuprinzând patru articole, având drept obiect: intrarea Germaniei înCED „pe picior de perfectă egalitate cu celelalte state” componente; aderareaGermaniei şi Italiei la Aranjamentul de la Sinaia; modificarea prevederiloraceluiaşi Aranjament astfel încât „pe măsura vacanţelor ce se vor produce prin 1 A.M.AE., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 457-475; cf. Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp. 324-326. 2 Istoria politicii externe româneşti în date, op.cit., pp. 304-305; Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., p. 130. 23
  24. 24. demisie şi punere în retragere, piloţii de naţionalitate neromână vor fi înlocuiţi prinpiloţi români, până ce proporţia acestora din urmă, în raport cu numărul total alpiloţilor va atinge două treimi”; modificarea articolelor Aranjamentului în sensul căacesta intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare şi de adeziune astatelor membre ale CED. Acordul de la Bucureşti din 1 martie 1939 urma să fie ratificat odată cuAranjamentul de la Sinaia, avea aceeaşi forţă şi valoare ca şi acesta şi intra învigoare la aceeaşi dată1. Acordul a fost semnat de dr. Wilhelm Fabricius(Germania), Adrien Thierry (Franţa), sir Reginald Hoare (Marea Britanie),Pellegrino Ghigi (Italia), Grigore Gafencu şi Constantin Conţescu (România).România a ratificat Acordul de la Bucureşti la 1 aprilie 1939, Marea Britanie la 27aprilie 1939, Franţa la 6 mai 1939, Germania şi Italia la 9 mai 1939. Ambele acteinternaţionale au intrat în vigoare la 13 mai 1939. În aceeaşi zi, s-a deschis laGalaţi, sub preşedinţia delegatului României, Constantin Conţescu, sesiuneaComisiei Europene a Dunării în noua ei componenţă, sesiune care marca intrarea învigoare a documentelor semnate pe 18 august 1938 la Sinaia şi pe 1 martie 1939 laBucureşti2. Se poate aprecia fără exagerare că, de la Tratatul de pace de la Paris din1856, Aranjamentul de la Sinaia din 18 august 1938, împreună cu Acordulcomplementar de la Bucureşti din 1 martie 1939, a constituit actul cel maiimportant în privinţa regimului juridic şi tehnic al Dunării maritime. Fără sădesfiinţeze, din punct de vedere politic şi jurific CED, aceste reglementări auschimbat, de fapt, situaţia la Gurile Dunării; ele au consfiinţit „un mai întinsconţinut suveranităţii româneşti” şi au reparat pe această cale un trecut denedreptate faţă de statutul teritorial al României3. În pofida unor neajunsuri, sesizate pe bună dreptate, soluţia menţineriiCED, dar cu prerogative mult reduse, era în noua conjunctură europeană o formulăpolitică oportună, având în vedere o Germanie nazistă în plină ascensiune, cu oItalie aliată acesteia, schimbări teritoriale care duseseră deja la dispariţia unor stateriverane Dunării, şi politica revizionistă a statelor nemulţumite de prevederilortratatelor de pace din 1919-1920. În această conjunctură, guvernul român, obţinândsuprimarea unor privilegii speciale, inutile şi depăşite ale CED, n-a intenţionat săatace principiul controlului internaţional al navigaţiei pe Dunăre. Funcţiile decontrol ale CED au fost menţinute, în special dreptul ei de a elabora regulamentede navigaţie şi de poliţie, ca şi dreptul de a decide în privinţa lucrărilor ce urmau afi întreprinse şi de a proba sau nu proiecte tehnice. Funcţiile politice ale CED,anume supravegherea libertăţii de navigaţie şi apărarea acesteia împotriva uneieventuale ameninţări rămâneau în vigoare. 1 „Monitorul Oficial” nr. 78 din 1 aprilie 1939; Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 131-132. 2 Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, op.cit., p. 336. 3 G. Sofronie, Lupta diplomatică a României pentru suveranitate la Dunăre, în Economie teoretică, organizare politică şi socială (Comunicări), Vol. I. Sesiunea 1943/1944, Braşov, 1944, p. 287.
  25. 25. România a acceptat, astfel, din proprie voinţă, limitarea unora din propriilesale prerogative, fiind conştientă că supravegherea internaţională care asiguralibertatea navigaţiei pe Dunăre putea garanta într-o măsură suveranitatea sa1.Comisia Europeană a Dunării păstra încă dreptul de control asupra lucrărilor,dreptul de a aproba regulamentele de navigaţie şi de poliţie ce urmau să fie aplicatede România, menţinerea unui numeros personal străin în serviciul de pilotaj şiobţinea, printr-un acord încheiat cu guvernul de la Bucureşti, privilegii şi imunităţipentru personalul său superior. La 13 mai 1939, CED a ţinut ultima sesiune în vechea sa componenţă, lasfârşitul căreia noul regim al Dunării maritime a devenit realitate. În ziua de 16 mai1939, s-a desfăşurat la Sulina solemnitatea simbolică a ridicării pavilionuluiromânesc la toate navele Comisiei Europene a Dunării şi pe catargele din faţapalatului CED, în sunetele imnului naţional. Din acea zi, România şi-a dobânditexerciţiul drepturilor de suveranitate la Dunărea maritimă2. „Ieri la Sulina – scria ziarul «Timpul» din 17 mai 1939 – idealul Dunăriiromâneşti a fost înfăptuit.” Iar ziarele „România” şi „Adevărul”, din aceeaşi zi,consemnau: „Cele trei culori româneşti şi-au luat ieri locul meritat pe navele CED;ţara noastră preia deplinele puteri la Gurile Dunării.” Cu toată nota de satisfacţieuşor exagerată faţă de o problemă parţial rezolvată, transferul drepturilor ComisieiEuropene a Dunării asupra României, consemnat prin documentele adoptate laSinaia şi la Bucureşti, în 1938, respectiv în 1939, reprezintă un document de odeosebită însemnătate pentru Dunărea românească. El încheia un capitol de istorieeuropeană şi românească, scris cu decenii în urmă, şi deschidea un altul3. Românii erau hotărâţi să facă „tot ce era omeneşte cu putinţă pentru a-şiîndeplini, în sfârşit, misiunea lor providenţială de paznici ai Dunării şi de garanţi ailibertăţii ei”, cu atât mai mult cu cât evoluţia relaţiilor internaţionale din ajunulcelui de-Al Doilea Război Mondial impunea asumarea acestui rol4. 1 Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 132-133. 2 Ibidem, p. 133. 3 Idem, p. 134. 4 Enciclopedia României, IV, Economia Naţională, circulaţie, distribuţie şi consum, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1943, p. 127. 25
  26. 26. PARTICULARIRĂŢI ALE APLICĂRII PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1947 Prof. dr. Constantin OLTEANU1 Abstract: The separation of powers is a model for the governance of astate. The model was first developed in ancient Greece, and came into widespreaduse by the Roman Republic. Under this model, the state is divided into branches,each with separate and independent powers and areas of responsibility so that noone branch has more power than the other branches. Cuvinte cheie: separarea puterilor în stat; istorie, România Keywords: separation of powers, history, Romania În spirala istoriei universale, cu deosebire în epocile modernă şicontemporană, s-a cristalizat şi s-a impus doctrina separării puterilor în stat. Dupăunii autori, „Principiul separaţiei puterilor şi-a făcut loc în gândirea umanităţiinumai în momentul când s-a simţit nevoia instaurării regimului constitoţional. El aavut o semnificaţie atât de mare pe continentul european şi american, încât nu sepoate vorbi despre crearea noilor societăţi democratice în afara separaţieiputerilor”2. În altă ordine de idei, este de reţinut că „În schema conceptuală aprincipiului separaţiei puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească),aceasta se execută de autorităţi autonome, cărora le revin atribuţii aproximativegale de putere. În cadrul competenţelor ce le sunt conferite, fiecare putere(autoritate publică) deţine şi exercită o serie de atribuţii proprii, prin care realizeazăde fapt activităţi specifice (legislative, executive sau judecătoreşti) şi, totodată,echilibrează raporturile reciproce dintre ele”3. Ca urmare, aplicarea întocmai aprincipiului separaţiei puterilor în stat, aşa cum este el conceput, presupune că „niciuna din cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu îşi subordonează pecealaltă şi nu poate să-şi asume prerogative ce revin celeilalte”4 Specialiştii în materie consideră că geneza acestui concept, în forma luiembrionară, se află în antichitate, el fiind prezent, de pildă, în opera marelui filosofgrec Aristotel (384-322 î.e.n.) care, în lucrarea sa „Politica” afirmă că ”În oriceStat, sunt trei părţi, de care legiuitorul, se va ocupa, dacă e înţelept, să le rânduiascăcât mai bine, şi având în vedere mai înainte de orice, interesele fiecăruia. Acestetrei părţi, odată bine organizate-menţionează Aristotel-, Statul întreg este, în modnecesar, bine organizat el însuşi; şi Statele nu se pot deosebi în mod real, decât prinorganizaţiunea diferită a acestor trei elemente. Cea dintâi din aceste trei părţi este1 Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii Spiru Haret2 Gh. Tănase Gheorghe, Separaţia puterilor în stat, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, p. 53 Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 244 Idem, p. 25
  27. 27. adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua estecorpul magistraţilor, căruia trebuie să i se hotărască natura, atribuţiile şi modul denumire; a treia este corpul judecătoresc”1. Distinsul filosof grec nu se rezumă laenunţarea celor trei părţi constitutive, ci proiectează unele prerogative pentrufiecare din acestea. Astfel, „Adunarea generală decide în mod suveran despre paceşi război, despre încheierea şi ruperea tratatelor; ea face legile, pronunţă pedeapsacu moartea, exilul, confiscaţiunea, şi primeşte conturile magistraţilor. Aici-continuăAristotel-, trebuie a se apuca în mod necesar una din căile următoare: ori a lăsatoate deciziunile în seama corpului politic întreg, sau ale încredinţa pe toate uneiminorităţi, spre exemplu, uneia sau mai multor magistraturi speciale; ori a leîmpărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetăţenilor, iar pe altele numai unora dinei”2. Gh. Tănase Gheorghe, prestigios autor de lucrări în materie, este de părere că„descrierea lui Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a realităţilorde organizare a statului elen, şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiulseparaţiei puterilor”3. Chiar dacă filosoful antic grec nu a prezentat explicitconcepţia separaţiei puterilor în stat, cum va fi ea definită mult mai târziu, în epocamodernă, Aristotel are meritul de a atrage atenţia aupra acestei importantechestiuni, iar considerentele enunţate de el se pot constitui cel puţin în puncte dereferinţă în domeniu. În Evul Mediu, dar cu deosebire în epoca modernă, s-a continuat studiulacestei probleme, fiind puse în lumină noi elemente ce vor ajuta la definirea maiexactă a conceptului separaţiei puterilor în stat. Printre aceştia, un loc de seamăocupă filosoful şi juristul englez John Locke (1632-1704), căruia „îi revine meritulde a fi cercetat pentru prima dată, mai metodic şi într-o nouă lumină, principiulseparaţiei puterilor”4. În esenţă, John Locke ajunge la concluzia „că în orice statexistă trei puteri: legislativă, executivă şi federativă. El susţine că puterealegislativă trebuie să aparţină parlamentului fiind considerată puterea supremă înstat deoarece emite reguli de conduită general obligatorii”5. În ceea ce priveşteputerea executivă, filosoful emglez citat o considera „limitată la aplicarea legilor şila rezolvarea unor cazuri care nu puteau fi prevăzute şi determinate prin lege, urmasă fie încredinţată monarhului. Puterea federativă era încredinţată tot regelui, şiavea în competenţa sa dreptul de a declara război, de a face pace şi a încheiatratate”6. Astfel, John Locke se manifestă ca un ferm apărător al monarhieiconstituţionale, formă de guvernământ creată de revoluţia engleză. În perioada de început a epocii moderne, unul din cei care a contribuit prinlucrările sale la pregătirea ideologică a marii revoluţii franceze din 1789, filosofulCharles Louis Montesquieu (1689-1755), este considerat creatorul cunoscutei teorii1 Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, p. 2412 Ibidem3 Gh. Tănase Gheorghe, op. cit., p. 64 Idem, p. 75 Ibidem6 Idem,p. 8 27
  28. 28. privind împărţirea explicită a puterii în executivă, legislativă şi judecătorească1.Această teorie va constitui „unul din punctele principale ale programelorrevoluţiilor burgheze”2. Conform teoriei lui Charles Louis Montesquieu, obiectivulprincipal al conceptului separaţiei puterilor în stat îl constituie renunţarea lasistemul cumulării puterii în mâna unui om sau a unui organ, pledând pentru „omonarhie constituţională de tip englez, un sistem bicameral care să limiteze puterearegală prin organisme eligibile3. Explicând necesitatea acestui principiu, CharlesLouis Montesquieu ţine să sublinieze că „Atunci când în mâinile aceleiaşi persoanesau aceluiaşi corp de dregători, puterea legislativă este întrunită cu putereaexecutivă, nu există libertate, deoarece poate naşte teama ca acelaşi monarh sauacelaşi senat să facă legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic”4. Dar, dupăpărerea filosofului Jean Jacques Rousseau (1712-1778), concepţia lui Montesquieuprivind separarea puterilor în stat era percepută „ca un instrument firesc pentrulimitarea absolutismului monarhic şi pentru o progresivă organizare a statului”5.Dezbaterile în problema separării puterilor în stat, competenţele fiecăreia din celetrei componente ale puterii, precum şi raporturile dintre ele au făcut obiectul unorîndelungate şi aprinse discuţii, care nu s-au încheiat nici acum. După un lungdemers în materie, în care evidenţiază numeroase opinii pro şi contra, GheorgheGheorghe, autorul lucrării citate de noi, scrie că „În prezent, principiul separaţieiputerilor este folosit în scopul de a concentra la maximum puterile în mâinileorganelor executive. Drept urmare, separaţia puterilor, în sensul unei delimităristricte a funcţiilor legislative, administrative şi judecătoreşti între diferitele organeale statului, a dispărut în fond. Pe lângă faptul că s-a dezvoltat legislaţiaguvernamentală, dar chiar legislaţia parlamentară destul de mare ca volum s-aredus, în esenţă, la consacrarea legislativă a activităţii guvernului”6. Se admite că„Parlamentele moderne nu deţin însă un monopol asupra activităţii legislative,întrucât exerciţiul acesteia poate fi transferat, în anumite condiţii, de către forullegislativ Guvernului”7. Principiul separaţiei puterilor în stat nu exclude faptul că „puterea de stateste unică. Iar unitatea puterii de stat este expresia unicităţii de interese a claseicare o exercită, expresia unicităţii voinţei care se realizează ca voinţă obligatoriepentru întreaga societate, prin puterea de stat. Multitudinea oricât de extremă aorganelor de stat prin care se realizează puterea de stat nu poate ascunde şi nici nupoate altera caracterul de unicitate al puterii de stat”8.1 Mic dicţionar filosofic, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Bucureşti, 1954, p. 4522 Gheorghe Gheorghe, Separaţia puterilor în stat. Teorie şi realitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 93 Ibidem4 Idem,p. 115 Ibidem6 Idem, p. 197 Marian Enache, op. cit., p. 208 Idem, p. 292
  29. 29. Repere din activitatea pentru separaţia puterilor în stat în România pânăîn anul 1944. Istoricii, juriştii, filosofii, specialiştii în domeniu consideră căoriginea separaţiei puterilor în stat în Principatele Române se află în aplicareaRegulamentelor Organice începând cu deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea,întrucât, până atunci, puterea era concentrată în mâna domnului, care o exercita înmod neîngrădit. Fosta structură, Sfatul Ţării, format din mitropoliţi, episcopi şiboieri numiţi de către domn, „neavând origine electivă, nu avea nici o independenţăfaţă de domn”1. O primă încercare de a pune problema separaţiei puterilor, maimult deductivă decât explicită, o găsim în „Constituţia” elaborată la Iaşi, la 13septembrie 1822, de boieri moldoveni şi intitulată: „Cererile cele maiînsemnătoare ce se fac din partea obştei Moldovei”, care a fost înaintată Porţii. Laart.19, documentul preconiza ca „puterea ocârmuirei şi a împlinirii să fie în singuramână a domnilor, iar puterea hotărârei să fie pururea în mâna domnului împreunăcu Sfatul obştesc”2. Aşadar, rezultă că „în temeiul articolului menţionat, putereaexecutivă sau-conform terminologiei vremii-a «ocârmuirii şi împlinirii» eraîncredinţată şefului statului, în timp ce aceea legislativă sau a «hotărârei» aparţineaSfatului obştesc şi domnitorului, exercitând-o împreună3. Deşi „Constituţia”moldoveană din anul 1822 a rămas în faza dorinţei, ea se înscrie, totuşi, ca unimportant moment în eforurile de modernizare a societăţii româneşti. Regulamentele Organice cuprindeau „pe lângă diferite reguli privitoare laoranizarea puterilor statului şi raporturile dintre acestea, numeroase norme de dreptadministrativ şi financiar”4. Pentru Principatele Române, ele „alcătuiesc, în partealor privitoare la principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a statului,prima lor lege fundamentală”5, fără a fi identică, de pildă, cu Constituţia franceză ,adoptată după Revoluţia din 1789. În Regulamentele Organice, problema puterilorîn stat era reglementată astfel: a) puterea legislativă este despărţită de ceajudecătorească, precizându-se că „Obicinuita Obştească Adunare nu va fiînsărcinată de acum înainte şi cu cuvinţiile judecătoreşti, fiind acestea pentruvremea viitoare, se vor da unui osebit divan sau asupra unei Înalte Curţi”6; b)separaţia puterii legislative de puterea executivă s-a rezolvat prin includerea înatribuţiile Obşteştei Adunări a tuturor „izvoarelor de pravilă (proiectele de legi) şiregulamentelor noi care peste marginile unei porunci slobozite de Domn pentruîmplinirea legiuirilor în fiinţă”, iar în căderea puterii executive îi da „porunciledomneşti care se dau spre a se pune în lucrare cele în fiinţă pravile7. Corpul1 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanţi 1866-1916, Silex Casă de Editură, Presă şi Impresariat S.RL., Bucureşti, 1994, p. 2172 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până în 1918, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983, p. 173 Ibidem4 Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916, Editura Dacia, Cluj, 1991, p.395 Ibidem6 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 2187 Ibidem 29
  30. 30. legislativ (Parlamentul), unicameral, în forma sa embrionară, propus deRegulamentele Organice, s-a numit „Obicinuita Obştească Adunare”, alcătuită înexclusivitate din marea boierime, care avea ca atribut şi alegerea Domnului; c) înceea ce priveşte funcţia executivă, „este uneori denumită şi funcţie administrativăşi are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurareabunei funcţionări a serviciilor publice instituite în acest scop, precum şi emiterea deacte normative şi individuale sau efectuarea de operaţii materiale prin care, pe bazalegii, se intervine în viaţa particularilor pentru a le integra activitatea sau a le faceanumite prestaţii”1. În sistemul Regulamentelor Organice această funcţie aparţineaDomnului, astfel că el era factorul cel mai important în conducerea ţării, şefulstatului, deşi prerogativele sale erau mult mai restrânse faţă de trecut”2. În acelaşitimp, Regulamentele Organice subliniau că, în activitatea sa, Domnul trebuia săţină seama şi de prevederile pravilelor vechi, precizând că „îndatoririle puse asupraObicinuitei Obşteşti Adunări...nu vor putea să împiedice stăpânitoarea putere datăDomnului după vechile întocmiri şi obiceiuri ale ţării, şi care putere priveşte lapăzirea bunei rânduieli şi la liniştea publicului”3. În exercitarea atribuţiilor ce-ireveneau, Domnul era sprijinit de un „consiliu administrativ”, format din ministrulde Interne, ministrul de Finanţe şi marele Postelnic4. Din aceste definiri rezultă că,în sistemul Regulamentelor Organice, „Domnul numea şi revoca pe colaboratoriisăi, fără a ţine seama de alte consideraţii decât acelea care îl interesau pe el.Miniştrii nu puteau urmări o altă politică decât aceea a Domnitorului. Oriceiniţiativă în domeniul de activitate departamentală al ministrului trebuia să aibăîncuviinţarea prealabilă a Domnului”5. Miniştrii formau Sfatul Miniştrilor, pe careDomnul îl convoca atunci când trebuia să se analizeze chestiuni importante, acestaconstituind forma embrionară a guvernului. În acest sens, art. 149 dinRegulamentul Organic al Ţării Româneşti stipula că „Acest sfat va fi sub însuşiprezidenţia Domnului de câte ori va socoti de trebuinţă a se sfătui cu miniştrii săiasupra vreunei folositoare măsuri administrative, asupra vreunei noi întocmiri ce artrebui să facă”6. Ideea separaţiei puterilor în stat a fost enunţată şi în Adunările ad-hoc din1857, cea din Moldova, de pildă, „susţinând ca puterea legislativă să fieîncredinţată unei singure adunări, care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor marilorinterese ale ţării”7, iar în Ţara Românească pronunţându-se, „după datinile vechiale ţării, o singură Adunare Obştească, care va fi întocmită pe bază electoralădestul de largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaţiei române”8.1 Marian Enache, op.cit., p. 212 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 218-2193 Idem, p. 2194 Pop Teodor Leon, Constituţiile României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 85 Idem, p. 96 Gheorghe Gheorghe, op. cit.,p. 2207 Idem, p. 2268 Ibidem
  31. 31. Domniii din Principatele Române, acopereau, prin atribuţiile lor, cele treiimportante laturi ale puterii: legislativ, executiv şi judecătoresc1. În acelaşi timp,„Domnul avea iniţiativă legislativă, precum şi dreptul de a aproba sau respingelegile votate de Adunarea Obştească Obişnuită. El avea puterea de a acorda şiridica titlurile nobiliare, avea dreptul de graţiere şi de comutare a pedepselor. Înprivinţa atribuţiilor judecătoreşti, domnul nu avea drept de judecată, dar puteaîntări hotărârile judecătoreşti rămase definitive2. Regulamentele Organiceprevedeau, totuşi, că „hotărârile ultimei instanţe vor fi «socotite desăvârşite pentrutotdeauna în domnia Domnului ce se află în scaun şi întru a moştenitorilor săi»; seintrodusese, cu alte cuvinte, autoritatea lucrului judecat”3. În problemaamendamentelor formulate de Adunarea de revizie din Moldova referitoare laalcătuirea instanţei supreme şi la reducerea atribuţiilor judecătoreşti ale Domnului,generalul rus Pavel Kiselev, respingându-le, considera că acestea ţintesc „a da înlături puterea Domnului, care n-ar mai avea nicio împărtăşire în pricinilejudecătoreşti şi s-ar aduce la singura dregătorie a unui vornic de aprozi”4.Regulamentele Organice nu au admis înscrierea principiului inamovibilităţiimagistraţilor „dar au arătat-o ca un deziderat ce s-ar putea realiza după zece ani dela punerea în aplicare a Regulamentului; ele admit deocamdată, însă, numireajudecătorilor pe o perioadă de trei ani5. În consecinţă, „judecătorii erau numiţi dedomn pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încătrei ani pentru cei ce s-au dovedit capabili”6. În concluzie, se poate spune că dispoziţiile Regulamentelor Organice „aufost, în cele din urmă, în materie judecătorească, precum şi în celelalte, uncompromis între diferitele dorinţe ce se exprimaseră în Principate. Organizareainstanţelor se făcea pe baza principiului «despărţirii puterilor cârmuitoare şijudecătorească»”7. Ca urmare, „în contextul separării insuficient de conturate aputerii legiuitoare de cea executivă, nici puterea judecătorească nu apărea, înlumina Regulamentelor Organice, pe deplin independentă de domn”8. Deşicuprindeau multe prevederi în contradicţie cu cerinţele societăţii româneşti, totuşi,trebuie subliniat că Regulamentele Organice au adus o importantă contribuţie lamodernizarea justiţiei în Principatele Române. „Sistemul judecătoresc a fost supusunei profunde reorganizări pe baza unor principii noi, cum sunt: separareaactivităţii juridice de cea administrativă, laicizarea justiţiei, introducerea într-o1 Prof. univ. dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 2942 Idem, p. 294-2953 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 3344 Ibidem5 Dr. Ion T. Amza, File din istoria statului şi dreptului românesc, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, p. 1616 Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 2967 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334-3358 Tudor Drăganu, op. cit., p. 48 31

×