Reasezarea unui vechi hotar

REAŞEZAREA UNUI VECHI HOTAR De Tom ROSS „Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi.” (Prov. 22:28) „Un Domn, o credinţă, un botez” (Ef. 4:5)D atorită greşelilor, neglijenţei, compromisului şi liberalismului, dintotdeauna baptiştii au avut responsabilitatea de a reafirma ceea ce au crezut de-a lungul timpului. Baptiştii nutrebuie să presupună că toată lumea înţelege poziţia lor despre diversele doctrine găsite înBiblie. Şi zilele în care trăim nu fac excepţie de la această regulă. În ultimii ani, s-au născut multe controverse asupra celei mai fundamentale rânduieli aNoului Testament, botezul scriptural. Orice cercetător în istoria ecleziastică ştie că acestsubiect al botezului a fost întotdeauna asociat cu controverse şi dezbateri aprinse. Cei pe carei-am identifica astăzi ca baptişti, au pretins întotdeauna că numai ei au autoritatea să ducă laîndeplinire trimiterea, aşa cum a fost dată de Cristos în totalitatea şi plinătatea ei. Adevăraţiibaptişti au respins întotdeauna rânduielile şi ordinările Bisericii Romano-Catolice şi a fiicelorei protestante. Anumite persoane pot predica cu succes Evanghelia şi învăţa pe alţii parte dinadevăr, însă doar adevăratele biserici baptiste au, de la Isus Cristos, autoritatea de a boteza.Responsabilităţile subliniate de Cristos în marea trimitere pot fi îndeplinite doar de biserica pecare Isus a pornit-o în timpul lucrării Sale pământeşti şi căruia El i-a promis continuitate. Aexistat o succesiune sfântă de biserici baptiste din vremea lui Cristos şi până astăzi care auluptat „pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor” (Iuda 3). Mulţi au fost torturaţi, bătuţi,arşi pe rug, spânzuraţi, traşi în ţeapă şi umiliţi public pentru că susţineau „Un Domn, ocredinţă, un botez.” De-a lungul secolelor au existat întotdeauna baptişti doar cu numele care au fost gatasă compromită adevărurile Scripturii în schimbul puterii, prestigiului sau în schimbul unuinumăr mai mare de credincioşi în bisericile lor. Aceşti baptişti apostaţi sunt asemeniisraeliţilor din zilele lui Ieremia, care nu au luat aminte la avertismentul lui Dumnezeu de aumbla pe vechile căi, aşa cum arată Ieremia 6:16: „Aşa vorbeşte Domnul: ‚Staţi îndrumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună:umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!’ DAR EI RĂSPUND: ‚NUVREM SĂ UMBLĂM PE ELE!’” Este datoria tuturor bisericilor baptiste şi păstoriloradevăraţi să se opună baptiştilor apostaţi din zilele noastre care caută să deschidă noi cărări, înloc să urmeze vechea cale arătată în Scriptură. Multe dintre aşa numitele biserici baptiste auînlăturat vechiul hotar al botezului scriptural şi au primit în mod deschis şi cu bucurie înbisericile lor afundări străine. Acest fapt este dominant în bisericile afiliate la ConvenţiaBaptistă de Sud [a Statelor Unite –n.tr.]. Câteva dintre ele au făcut public printr-un vot albisericii că vor primi în rândurile lor orice persoană care cere să fie membră şi a fost botezatăprin afundare, neţinând cont de denominaţia din care vin. Procedând astfel, aceşti baptiştiapostaţi au fost de acord să coopereze cu carismaticii, „ucenicii” [urmaşii lui AlexanderCampbell –n. tr.], penticostalii şi protestanţii şi să le recunoască afundarea. Au încetat să maisusţină „un Domn, o credinţă, un botez,” şi în concepţia mea nu mai pot fi consideratebiserici baptiste scripturale. Când o biserică baptistă în mod conştient primeşte afundarestrăină, autoritatea ei de a administra rânduielile lăsate de Isus, a fost pierdută în modvoluntar. Au declarat tuturor că identitatea lor şi diferenţa doctrinară ca baptişti, au fostpredate când au permis ca fortăreaţa botezului scriptural să fie făcută una cu pământul. Din

acest punct devine datoria solemnă a adevăratelor biserici baptiste să mustre bisericile care augreşit în acest fel respingând rânduielile lor şi considerând autoritatea lor ca fiind nulă şineavenită. I Timotei 5:20-21 spune: „Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şiceilalţi să aibă frică. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şiînaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gînd mai dinainte, şi să nufaci nimic cu părtinire.” Trebuie să ne opunem răului acesta, afundarea străină şi trebuie săne opunem tuturor acelora care o acceptă chiar dacă asta ar însemna să luptăm împotrivanoastre cele mai apropiate sau cu cei mai dragi prieteni. Isus a spus: „Cine iubeşte pe tată oripe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pefiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vinedupă Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). CERINŢELE BOTEZULUI SCRIPTURALB otezul a fost dintotdeauna rânduiala care i-a distins pe baptiştii adevăraţi de toate celelalte grupări religioase. De-a lungul veacurilor baptiştii sunt singurii care pot susţine sincer căau susţinut „un Domn, o credinţă, un botez” (Ef. 4:5). Fiecare din cele trei segmante trebuieprivit ca o parte complexă a întregului verset. Aceste concepte: „Un Domn, o credinţă, unbotez” sunt legate împreună într-un mod foarte complex şi nu pot fi separate dacă o bisericăbaptistă vrea să-şi menţină unitatea şi puritatea doctrinară. Permiteţi-mi să ilustrez ceea cespun. Isus este Capul şi Domnul fiecărei biserici a Lui. Baptiştii sunt singurul grup care nu îşitrasează autoritatea de a exista în Biserica Romano-Catolică sau la vreun fondator omenesc.Chiar şi istorici protestanţi au încuviinţat acest fapt. Pentru că Isus Cristos este Domnul şiCapul bisericilor Lui, El le-a investit pe fiecare cu „o credinţă,” sistemul adevărului şidoctrinei care trebuie să fie învăţată şi practicată în bisericile Domnului. I Timotei 3:15spune: „Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, careeste Biserica Dumnezeului cel viu, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI.” Dacăbiserica Domnului este stâlpul şi temelia adevărului atunci trebuie să fie locul unde adevăruleste susţinut şi înălţat şi nu locul unde acesta este dărâmat. Ca baptişti adevăraţi, trebuie săurmăm îndemnul din Iuda 3, care spune: „m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn săluptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor.” Unul din modurile în care ne luptămpentru credinţă şi susţinem adevărul este să cerem tuturor care vin în bisericile noastre să aibăacel „un botez” despre care Pavel a scris în Efeseni 4:5. Există un singur fel de botez careîndeplineşte toate cerinţele scripturale, şi acela este botezul baptist. Toate celelalte trebuie săfie respinse ca fiind nule şi neavenite, altfel nu vom reuşi să menţinem integritatea şi puritateanoastră doctrinară. Când o biserică începe să primească afundare străină, Îl dezonorează peAcel „Domn,” şi eşuează în a lupta pentru „o credinţă” recunoscând alte botezuri decâtbotezul baptist ca fiind valide. În esenţă validează de fapt falsitatea şi eroarea. Mi-e teamă căfoarte multe biserici şi pastori nu au reuşit să înveţe cerinţele botezului scriptural care, înschimb, a rezultat în laxitate doctrinară. Prima cerinţă a botezului scriptural este că trebuie să fie administrat de autoritateapotrivită. Botezul nu este o rânduială creştină ce poate fi îndeplinită de oricine, ci este orânduială a bisericii ce trebuie îndeplinită pe baza autorităţii bisericii locale. Când Isus a datmarea trimitere nu a dat-o apostolilor ca şi creştini individuali, ci a dat-o bisericii, ca să fieîndeplinită până El se va întoarce. Dacă ar fi dat-o apostolilor, ca şi creştini individuali atuncieficacitatea şi validitatea acestei porunci ar fi pierit odată cu ei. Dar Matei 28:19-20 spune:„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi alFiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eusunt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.” Singurul botez recunoscut şi

autorizat de Dumnezeu este botezul lui Ioan. Toţi membrii primei biserici primare au primitbotezul lui Ioan, chiar şi Capul şi Fondatorul bisericii, Isus Cristos, care a mers 90 dekilometri ca să poată fi botezat de autoritatea potrivită. Isus a crezut aşa de tare în botezulbaptist, încât a declarat că aceia care îl respingeau, de fapt respingeau planul lui Dumnezeu. ÎnLuca 7:29-30, spune: „Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate luiDumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicitplanul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.” Traducerea Trinitarian BibleSociety spune: „Şi când L-a auzit tot poporul şi chiar vameşii au dat dreptate luiDumnezeu, şi au fost botezaţi cu botezul lui Ioan. Dar Fariseii şi învăţătorii Legii aurespins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, şi nu au fost botezaţi de el.” Toţi romano-catolicii, protestanţii, neo-protestanţii, „ucenicii,” şi carismaticii au respins planul luiDumnezeu cu privire la botezul scriptural. De aceea toţi baptiştii adevăraţi trebuie săconsidere administrarea rânduielilor de către aceştia, nulă şi neavenită. Autoritatea şi puterea de a îndeplini marea trimitere a fost dată sau transferată deCristos Bisericii Lui înainte ca El să se înalţe la cer. Pilda din Marcu 13:34 ilustrează foartebine ceea ce spun: „Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa,dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului săvegheze.” Isus a plecat departe înălţându-se la dreapta Tatălui Său în împărăţia celui de-altreilea cer. A lăsat autoritatea de a îndeplini lucrarea Sa casei Lui, care este biserica cumspune şi I Timotei 3:15. Servitorii care se află în casă trebuie să îndeplinească cu atenţieporuncile Stăpânului până când El se va întoarce şi li se porunceşte să vegheze şi să se roagecu toată vigilenţa. Nici o biserică nu poate să susţină că are autoritate scripturală săadministreze rânduielile dacă nu au primit această autoritate de la o biserică baptistă dejaexistentă. Tot aşa cum Isus a transferat autoritate bisericii Sale, fiecare biserică baptistă nouformată trebuie să îşi primească autoritatea de la o biserică baptistă deja existentă. De aceeaputem citi în cartea Faptele Apostolilor că misionarii au fost trimişi de biserici locale ca săfacă alte biserici de aceeaşi credinţă şi practică. Fiecare biserică a Domnului Isus Cristos esteasemănată cu un trup (I Cor. 12). Un trup este un organism viu care îşi trage viaţa de la un alttrup care deja există şi funcţionează pe deplin. După cum fiecare plantă sau fiinţă genereazăaltele de acelaşi fel în fiecare domeniu al creaţiei lui Dumnezeu, tot aşa, fiecare bisericăbaptistă trebuie să fie organizată de o altă biserică baptistă deja existentă. Asta înseamnă căbisericile înfiinţate de predicatori, evanghelişti care nu vin din partea unei biserici, sau deinstigatori la dezbinări în biserică, nu au fost înfiinţate corect şi nu au autoritate bisericeascăde a administra rânduielile. Fără astfel de autoritate, nici o biserică nu poate administra corectrânduielile, aşa cum acestea au fost date de Cristos. În plus, aceia care, cu bună ştiinţă,primesc afundare străină îşi pierd dreptul şi autoritatea de a administra rânduilelile. Acolounde nu este autoritate a bisericii nu poate să existe nici botez. Din moment ce fiecaredenominaţie protestantă sau neo-protestantă îşi trasează autoritatea de a exista în curva ceamare sau într-un fondator uman, rânduielile lor trebuie privite de către toţi baptiştii adevăraţica invalide şi nescripturale. A doua cerinţă pentru un botez scriptural este că trebuie făcut în modul corect, adicăprin afundare. Singurul mod de botez înfăţişat în Scriptură este acela al afundării complete acredinciosului în apă. Nu există nici măcar un verset în Scriptură care să valideze metodelenescripturale de stropire sau turnare a apei. În Romani 6 actul botezului este asemănat cu oîngropare. Toată lumea ştie că atunci când cineva este îngropat, nu se aruncă doar câţivabulgări de ţărână peste el, ci acesta este acoperit complet de pământ. Când Ioan l-a botezat peIsus, Scriptura spune că: „De îndată ce a fost botezat, Isus A IEŞIT AFARĂ DIN APĂ”(Matei 3:16). Înainte ca Isus să poată ieşi din apă, trebuia mai întâi să intre în apă. Dacă

autoritatea potrivită şi modul potrivit de administrare al botezului nu sunt importante, cumsusţin unii în mod greşit, de ce a mers Isus pe jos 90 de kilometri ca să fie botezat de Ioan înrâul Iordan? Dacă administratorul şi modul botezului nu sunt importante, atunci Isus ar fiputut cere oricărui om să îl stropească sau să toarne puţină apă şi să-L declare botezat. Cutoate acestea, Isus a fost botezat de autoritatea pe care Dumnezeu a numit-o şi în maniera încare Dumnezeu a rânduit-o, şi de aceea Matei 3:17 spune: „Şi din ceruri s-a auzit un glascare zicea: ‚Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’” Botezul baptisteste singurul botez pe care Dumnezeu îl recunoaşte şi cu care El este mulţumit. Orice cult cesfidează porunca lui Dumnezeu prin practicile lor nescripturale de stropire sau turnare de apă,trebuie privită, în ceea ce priveşte botezul, ca anticreştină. De aceea, nici o biserică baptistăadevărată nu poate accepta administrarea rânduielilor de către acestea. Ar trebui de asemeneasă fie evident faptul că o biserică baptistă adevărată nu poate primi afundarea unor grupăricare s-au desprins din aceia care practică stropirea sau turnarea. A treia cerinţă a botezului scriptural este că acesta trebuie să fie administrat unuisubiect potrivit. Doar aceia care şi-au mărturisit credinţa în Isus Cristos pot fi candidaţi pentrubotez. Aceasta înseamnă că persoana trebuie să fie mântuită înainte să intre în apa botezului.Fiecare catolic şi protestant care stropeşte sau toarnă apă pe un copil mic batjocoreşterânduiala botezului. Fiecare „ucenic” care botează păcătoşi pentru ca aceştia să devinăcredincioşi, de asemenea îşi bate joc de rânduiala botezului. Doar aceia care au crezut cuadevărat şi care au fost mântuiţi au fost botezaţi în cartea Faptele Apostolilor. Adevăraţiibaptişti au apărat întotdeauna învăţătura botezului credincioşilor. O persoană trebuie să fiesalvată, justificată, curăţită şi iertată prin credinţa în sângele scump al lui Isus Cristos înainteca ea să intre în apa botezului. Nu e nici o urmă de dovadă în Noul Testament care să susţinăînvăţătura anticreştină a botezului copiilor mici, sau a ereziei sale gemene a regenerării prinbotez. Fapte 8:12 spune: „Dar cînd AU CREZUT pe Filip, care propovăduia EvangheliaÎmpărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şifemei.” Trebuie observat că Duhul Sfânt a subliniat că bărbaţi şi femei care au crezut au fostbotezaţi. Nu e nici o menţiune în acest verset despre copii mici necredincioşi. După cefamenul Etiopian a fost mântuit, Fapte 8:36-37 spune: „Pe cînd îşi urmau ei drumul, au datpeste o apă. Şi famenul a zis: ‚Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?’ Filip a zis:‚Dacă crezi din toată inima, se poate.’ Famenul a răspuns: ‚Cred că Isus Cristos este fiullui Dumnezeu.’” Dacă famenul nu ar fi fost un credincios justificat şi posesor al vieţiiveşnice Filip nu l-ar fi botezat. Dacă ar fi să duc cititorul cu gândul, două sute de ani înapoi întimp, am găsi că baptiştii au fost singura denominaţie care botezau doar pe aceia care credeau.De aceea oricare din celelate grupări religioase care au evoluat de atunci şi care practicăafundarea, trebuie privite ca nescripturale şi invalide cu privire la botez. A patra cerinţă a botezului scriptural este că trebuie să fie făcut cu o motivaţie corectă.Actul botezului este pur simbolic, nu are nici un fel de calităţi mântuitoare, şi nici nutransmite harul persoanei care se botează. Botezul este un act prin care credinciosul îşimărturiseşte credinţa. Romani 6:3-6 arată clar scopul simbolic al botezului, folosind cuvintele„DUPĂ CUM:” „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi înmoartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăimo viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarteASEMĂNĂTOARE cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere ASEMĂNĂTOARE cua Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru catrupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi aipăcatului.” Din acest pasaj de Scriptură, botezul este o imagine a justificării noastre. Am

murit împreună cu Cristos, ceea ce înseamnă că El a plătit pe deplin pedeapsa pentru păcatelenoastre. Este o imagine a sfinţirii noastre progresive, şi a faptului că am fost înviaţi să trăim oviaţă nouă. Apoi, în sfârşit, este o declarare a credinţei noastre că vom fi glorificaţi ca şichipul înviat al lui Isus Cristos. Orice biserică ce crede în regenerarea prin botez, sau că opersoană mântuită poate pierde mântuirea lui Dumnezeu, nu poate, atunci când botează, săprezinte cu acurateţe Evanghelia şi puterea ei de a mântui suflete. De fapt toţi cei care susţincă botezul este esenţial în mântuirea unui suflet, în esenţă, spun căci credinţa în sângele luiIsus Cristos nu este de ajuns să ierte păcatele şi să îl justifice complet pe credincios. Deci, înrealitate, ei învaţă mântuirea prin fapte, care este cel mai rău fel de erezie. Unde lipsesc oricare din cele patru cerinţe ale botezului scriptural, acesta trebuie privitca fiind nescriptural, invalid şi străin. Toate botezurile false, administrate de autorităţiimproprii trebuie respinse de bisericile baptiste, pentru ca acestea să rămână credincioase capaznice ale rânduielilor. Acesta este în mod precis motivul pentru care baptiştii în veacuriletrecute au fost numiţi anabaptişti, pentru că au rebotezat pe toţi cei care voiau să se alăture lor,şi făcând aşa, ei au declarat că nici un alt fel de biserici nu aveau autoritatea scripturală de aboteza. ÎN CE CONSTĂ AFUNDAREA STRĂINĂ?A fundarea străină este un botez fals care nu îndeplineşte toate cele patru cerinţe ale botezului scriptural. De exemplu, când o biserică baptistă primeşte afundări alebaptiştilor arminieni sau afundări metodiste, nu numai că primesc botezul oficiat de oautoritate improprie, ci de asemenea primesc un botez care nu a fost făcut cu o motivaţiecorectă. Amândouă grupările cred că un credincios poate să-şi piardă mântuirea ceea ceînseamnă că în botezul lor nu au putut să declare că au fost justificaţi de toate lucrurile. Credîntr-o mântuire prin fapte, care trebuie respinsă de toţi baptiştii adevăraţi. Mulţi baptişti încep să privească administrarea botezului de către bisericilefundamentaliste interdenominaţionale şi nondenominaţionale ca fiind valid. Aceste biserici separe că cred în mântuirea prin har, botează prin afundare şi dau botezului un caracter pursimbolic. Cu toate acestea, ei nu au autoritatea bisericii scripturale care este absolut esenţialăpentru un botez valid. Fiecare dintre aceste aşa numite biserici îşi trasează autoritatea de aexista într-un fondator uman care mai mult ca sigur s-a desprins de biserica protestantă. Iov14:4 întreabă: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate săiasă niciunul.” Originea lor nu a fost niciodată validă sau curată pentru că aceste biserici nuau fost înfiinţate de o biserică baptistă scripturală, de aceea afundările lor sunt lipsite deautoritate şi de aceea toţi adevăraţii baptişti trebuie să le considere ca nefiind valide.Botezurile lor au fost administrate în afara sferei succesiunii bisericii de aceea trebuie să fierespinse neţinând cont de câte caracteristici şi semne baptiste ar putea avea ele. Anabaptiştiidin vremurile străvechi au adoptat această poziţie chiar înainte ca modul de administrare albotezului să fi fost subiect de controverse. W.M. Nevins, autorul cărţii Alien Baptism and theBaptists (Botezul străin şi baptiştii) a scris în paginile 49-50 următoarele lucruri: „În anul 200d. Cr., la o sută treizeci de ani după moartea lui Pavel, în vremea când mulţi dintre cei care aufost aproape contemporani cu Pavel erau încă în viaţă, găsim, după cum spun istoricii, căanabaptiştii se certau cu sectele eretice care mai târziu au format Biserica Romano-Catolică pemotivul botezului. Subiectul controversei nu a fost modul de administrare al botezului. Ceicare se opuneau anabaptiştilor aveau botezul lor în care de asemenea persoana botezată eraafundată în apă. Constroversa a apărut pentru că anabaptiştii nu au acceptat ca validă

afundarea administrată de aceste secte eretice, spunând că ei nu au nici o autoritate să botezeşi insistau să afunde a doua oară pe cei care veneau la ei din aceste grupări. De aceea, acestesecte eretice s-au înfuriat, i-au numit anabaptişti (rebotezători) şi au organizat nişte conciliibisericeşti privitoare la această problemă.” Baptiştii au avut întotdeauna o poziţie puternică şi strictă în privinţa botezului,respingând toate afundările străine ca false şi nescripturale. Din acest motiv strămoşii noştriau fost urâţi, vânaţi, măcelăriţi, torturaţi şi ucişi atât de catolici cât şi de protestanţi. Aceibaptişti apostaţi care primesc cu bună ştiinţă afundare străină, nu numai că repudiază credinţaînaintaşilor noştri cu privire la botez, dar de asemenea dau mâna cu bisericile nescripturale.Am putea spune la fel de bine că orice „evanghelie” sau „învăţătură” pe care o organizaţiereligioasă o predică este bună, dacă spunem că orice „botez” este bun. Adevăraţii baptişti aufost caracterizaţi de-a lungul veacurilor trecute ca fiind aceia care se opun şi respingînvăţăturile şi evangheliile false. Nu putem fi consecvenţi dacă respingem învăţăturile falseale altor grupări şi acceptăm, în acelaşi timp, botezul lor neautorizat. În opinia mea, când o biserică baptistă apostată primeşte deschis şi cu bună ştiinţăafundare străină, ea şi-a pierdut dreptul de a administra rânduielile. Deci, alte biserici baptistetrebuie să considere rânduielile lor ca invalide fiindcă biserica ce primeşte afundare străină,chiar dacă ar fi fost organizată corect, a dat de bună voie mâna cu protestantismul şi în finalcu catolicismul. Când primeşti botezul unei alte biserici, primeşti de asemenea şi sistemul eide credinţă. În esenţă, ei spun că sunt o biserică cu aceeaşi credinţă şi practică. Adevăraţiibaptişti trebuie să stea cu curaj împotriva unei asemenea falsităţi şi erori. Când o bisericăbaptistă primeşte botezurile administrate de o biserică baptistă apostată, care prin vot a decissă primească afundare străină, atunci ea primeşte afundare străină de la o bisericănescripturală. Când o astfel de biserică primeşte ca membrii pe cei din bisericile care auprimit în mod deschis afundare străină, de fapt declară că sunt de acord cu acţiunile bisericiiapostate. Biblia ne avertizează în mod foarte clar: „Să nu-ţi pui mîinile peste nimeni cugrabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: PE TINE ÎNSUŢI PĂZEŞTE-TECURAT” (I Tim. 5:22). Dacă nu vrem să fim părtaşi la păcatele altor oameni, atunci cusiguranţă putem să deducem că nu trebuie să luăm parte la păcatele unei biserici apostate. MOTIVELE PENTRU CARE BAPTIŞTII TREBUIE SĂ STEA TARI ÎMPOTRIVA TUTUROR AFUNDĂRILOR STRĂINEA primi de bună voie afundare străină înseamnă a sfida principiile Scripturii şi a risca a pierde prezenţa, puterea şi autoritatea lui Isus Cristos în bisericile noastre. Isus a promisprezenţa lui veşnică doar acelor biserici care vor continua să înveţe pe membrii lor să seconformeze cu tot ceea ce le-a poruncit El. Isus a părăsit biserica din Laodicea pentru că eraucăldicei şi pentru că aveau impresia că nu le lipseşte şi nu le mai trebuie nimic. Nu voiau să-Lurmeze pe Isus Cristos şi de aceea El se afla afară îndemnându-i să se pocăiască de răutatealor. Nu contează cât de mare poate creşte o biserică prin primirea şi acceptarea afundăriistrăine, dacă prezenţa Domnului Isus şi autoritatea Sa nu este acolo, gloria s-a îndepărtat delocul acela şi Dumnezeu a scris I-Cabod1 pe acea casă. De ce ar risca un baptist adevărat săpiardă puterea şi prezenţa lui Dumnezeu, din cauză că a compromis adevărurile scumpe cuprivire la biserica Domnului şi la botez? Mulţi îşi bat joc şi ridiculizează stricteţea poziţieiadevăraţilor baptişti cu privire la botez, dar noi nu facem altceva decât să luăm aminte laavertizarea solemnă pe care Isus a dat-o în Matei 5:19, care spune: „Aşa că, oricine va stricauna din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai1 (n.t.) Nu mai este slavă

mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, vafi chemat mare în Împărăţia cerurilor.” Prin faptul că primeşte afundare străină, o biserică arată faptul că este de acord cucredinţa, doctrina şi practicile bisericii de la care primeşte membrii. Când recunoştiadministrarea rânduielilor de către o altă biserică de fapt spui că eşti de acord cu ceea ce faceşi este acea biserică. Amos 3:3 spune: „Merg oare doi oameni împreună fără să fieînvoiţi?” Cum se poate oare ca adevăraţii baptişti să se unească şi să meargă împreună cuaceia care cred în erezia bisericii universale, în mântuirea prin fapte, în regenerarea prin botez,în femei predicator, în revelaţii extra-biblice şi în mişcarea carismatică? Totuşi, aceasta esteexact ceea ce fac unele biserici locale când primesc afundare străină, sau primesc botezul pecare bisericile baptiste apostate îl administrează. Nu poţi separa „o credinţă,” de „un botez.”Dacă sistemul de credinţă al unei biserici nu este pur şi scriptural atunci poţi fi sigur că aşanumitul lor botez va fi murdărit şi nu va avea validitate. O biserică baptistă este asemănată cu o mireasă care este logodită cu mirele ei. Pavel aspus bisericii din Corint „Căci sunt gelos pe voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu,pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe ofecioară curată” (II Cor. 11:2). Pentru ca mireasa să fie gata de căsătorie ea trebuie să sepăstreze curată, fără pată şi pură. De fapt, cum trebuie ea să se menţină curată în timp ceaşteaptă venirea mirelui putem vedea în Efeseni 5:26, 27 unde se spune: „ca s-o sfinţească,după ce a curăţit-o prin botezul cu apă, prin Cuvînt, ca să înfăţişeze înaintea Lui aceastăBiserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fărăprihană.” Ea nu are voie să comită adulter spiritual prin aderarea ei într-o unire nesfântă cubiserici nescripturale. Ea trebuie să rămână fără pată şi credincioasă mirelui ei, Isus Cristos.Dacă o biserică nu se va supune învăţăturilor celei mai fundamentale rânduieli a NouluiTestament, mi-e foarte greu să cred că vor face parte din mireasa lui Isus Cristos. Când obiserică începe să primească afundare străină se murdăreşte şi se descalifică din postura demireasă. Astfel de biserici de asemenea murdăresc alte biserici baptiste care primescrânduileile lor ca fiind valide. Isus se va căsători cu o mireasă credincioasă care a fost foarteatentă în pregătirea şi păstrarea ei curată. Când o biserică baptistă începe cu bună ştiinţă să primească afundare străină nu va fimult până când îşi va pierde identitatea şi puritatea doctrinară de biserică baptistă. Botezuleste unul din lucrurile care asigură unitatea doctrinară în interiorul unei biserici. Oricum, cândo biserică slăbeşte poziţia privitoare botez, începe să primească tot felul de doctrinenescripturale printre membrii ei. Tot ceea ce trebuie să facă cineva, este să se uite la ce a făcutcompromisul bisericilor Convenţiei Baptiste de Sud. Când ei au început să primeascăafundare străină a început decăderea lor doctrinară. Puţini dintre ei cred astăzi în continuitateabisericii sau în doctrinele harului. Mulţi neagă autoritatea şi infailibilitatea Scripturii. Multedin aceste biserici au ordinat femei ca pastori şi diaconi. Majoritatea cred în erezia desprebiserica universală invizibilă. Când o biserică baptistă primeşte afundare străină nu va fi multpână când va începe să primească şi să practice doctrine care sunt de asemenea străine deScriptură. Dacă o biserică este gata să se compromită cu privire la botez, arată că este gata săse compromită cu privire la alte doctrine. Când o biserică baptistă începe să primească în mod conştient afundare străină, seleapădă de credinţa premergătorilor ei şi calcă în picioare cu dispreţ sângele martirilorbaptişti. Oricine are o cunoaştere adecvată despre istoria ecleziastică ştie că baptiştii dintimpurile străvechi au fost torturaţi, mutilaţi şi martirizaţi pentru poziţia lor fără compromis

faţă de botezul credincioşilor. Au fost gata să-şi dea viaţa pentru a putea păstra curateînvăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Acei baptişti care au primit afundare străină, îldezonorează pe Domnul şi pe aceia care şi-au vărsat sângele pentru apărarea bisericii Lui şi abotezului scriptural. De mult sunt de părere că astfel de biserici are trebui să şteargă cuvântulbaptist din numele lor şi să se declare în mod deschis că sunt fiice protestante ale curvei celeimari din Babilon. Când cineva s-a unit cu o curvă, fizic vorbind, este murdărit, după cumspune 1 Corinteni 6:15-16: „Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos?Voi lua eu mădularele lui Cristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve?Nicidecum! Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis:‚Cei doi se vor face un singur trup.’” Ce este adevărat în sfera fizică, este adevărat şi însfera spirituală şi ecleziastică. Atunci când o biserică baptistă se uneşte cu fiicele curveiromane, primind afundările lor ca fiind valide, s-au murdărit şi au comis adulter spiritual.Bisericilor Domnului nu li se spune nicăieri să se unească cu curva cea mare sau cu fiicele ei.Mai degrabă oamenii lui Dumnezeu sunt îndemnaţi să se separe de ea în Apocalipsa 18:4 carespune: „Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu,ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” POZIŢIA BAPTISTĂ ISTORICĂ FAŢĂ DE AFUNDAREA STRĂINĂP ână acum am încercat să dovedesc cu ajutorul Scripturii de ce este greşit pentru adevăraţii baptişti să primească afundare străină de la organizaţii nescripturale. Acum aş vrea să aducînaintea dumneavoastră date istorice ca să dovedesc că părinţii noştri baptişti au avut aceeaşipoziţie ca şi noi în ceea ce priveşte daunele afundării străine. În anul 200 d.Cr., Tertullian s-a opus puternic botezului practicat de alte secte aşa cumse vede din limbajul său dur: „Pentru noi există unul, şi numai un singur botez. . . Ereticii,totuşi, nu au părăşie împreună cu grupul nostru, iarăşi simplul fapt al excluderii lormărturiseşte că sunt din afară. Nu sunt legat să recunosc în ei nici un lucru care îmi este mieporuncit, . . . şi de aceea, nici botezul lor nu este acelaşi cu al nostru; fiindcă nu este la fel; unbotez care, din moment ce nu îl au aşa cum trebuie, fără îndoială că nu îl au deloc; şi ceea cenu au, nu poate fi pus la socoteală” (Părinţii Preniceeni, Vol. 3), p. 676. Eusebiu, istoric al bisericii primare spune că bisericile plantate de Pavel şi de fraţii luimisionari în Capadocia, Asia Mică, Cilicia, Siria, Arabia, Mesopotamia, Pont, Galatia, Bitiniaşi în ţările învecinate, incluzând chiar Africa şi Numidia au stat unite în respingerea afundăriistrăine până în anul 259 d.Cr. (Eusebiu, Cartea 7, Capitolul 5, paginile 257-258). Neander, istoricul erudit, relatează o întâmplare interesantă a unei dispute pe temaafundării străine, instigată de un episcop roman corupt, la paginile 318-319 în vol I: „Dar, din nou, un episcop roman, Stephanus, care instigat de spiritul aroganţeibisericeşti, dominaţiei şi a râvnei fără pricepere, a pus pe această temă de discuţie oimportanţă ieşită din comun. Din cauza aceasta, pe la sfârşitul lui 253 d.Cr. el a emis osentinţă de excomunicare împotriva episcopilor (pastorilor) din Capadocia, Asia Mică, Galatiaşi Cilicia, poreclindu-i anabaptişti, un nume, despre care puteau spune că nu îl meritaudatorită principiilor lor; pentru că nu a fost dorinţa lor să administreze a doua oară botezulacelora care erau deja botezaţi, ci ei susţineau că botezul anterior dat de eretici nu putea firecunoscut ca unul adevărat. Aceasta l-a determinat pe Ciprian, episcopul (pastorul), săpropună această temă de discuţie la două sinoade, ţinute în Cartagina in anul 255 d.Cr., unulla care au luat parte 18 episcopi şi la celălălalt au luat parte 71 de episcopi (pastori); şi

amândouă adunările s-au declarat în favoarea opiniilor lui Ciprian, că botezul ereticilor nutrebuie privit ca fiind valid.” Conform cu Mosheim, istoricul luteran, novaţienii au apărut în jurul anului 250 d.Cr.Din cauza purităţii vieţii pe care o trăiau au fost numiţi cathari, cei curaţi. Ei rebotezau pe toţicatolicii ce li se alăturau (Mosheim, Volumul 1, p. 203). Mai târziu au fost numiţi anabaptişti,de duşmanii lor. De fapt, ei îi mâniau aşa de tare pe catolici pentru că rebotezau pe toţi ceicare veneau la ei, încât a fost semnat un edict împotriva lor în anul 413 d.Cr. Edictul spuneacă orice persoană care era rebotezată şi toţi aceia care îi rebotezau, să fie pedepsiţi cu moartea.Din cauza acestei persecuţii grele, novaţienii au fugit în sudul Franţei unde mai târziu au fostcunoscuţi sub numele de waldenzi. Este interesant de observat că poziţiile prezentate mai sus, au fost luate de bisericilestrăvechi înainte ca modul de administrare al botezului să devină un subiect de controversă.Bisericile străvechi au refuzat clar, să accepte afundarea acelor grupări care nu s-au aliniat cuei în credinţă şi în practică. Acele biserici care au început să primească afundare străină audevenit, ceea ce astăzi este cunoscută ca Biserica Romano-Catolică. Oh, dacă acei baptiştimoderni care primesc în bisericile lor afundare străină ar vedea nebunia şi severitateacompromisului lor cu eroarea în lumina istoriei! Cred că vechiul proverb încă este adevărat:„Singurul lucru pe care oamenii nu îl învaţă niciodată din istorie este că oamenii nu învaţăniciodată din istorie.” W.M. Nevins, în lucrarea sa minunată numită Alien Baptism and the Baptists (Botezulstrăin şi baptiştii), a scris cu privire la vechea grupare baptistă cunoscută sub numele dedonatişti, la pagina 69: „Donatiştii au apărut în Numidia în anul 311 d.Cr. şi s-au răspândit în Africa.Donatiştii şi novaţienii au fost aproape identici ca doctrină şi disciplină. Crispin, istoriculfrancez, a spus despre ei că împreună susţineau: În primul rând curăţia membrilor bisericii,afirmând că nimeni nu trebuie să fie primit în biserică dacă nu este un credincincios şi sfântadevărat. În al doilea rând au susţinut curăţia disciplinei bisericeşti. În al treilea rând au pusaccentpe independenţa fiecărei biserici. În al patrulea rând, botezau din nou pe toţi aceiadespre ale căror botezuri erau motive de îndoială. De aceea, au fost numiţi rebotezători şianabaptişti.” Paulicienii au fost o altă grupare de baptişti de demult care au respins toate afundărilestrăine şi au apărat biserica Domnului înainte de Reforma protestantă. Ei nu au privit pe aceiacare făceau parte din alte grupări religioase ca fiind parte din biserica adevărată. Ei afundaupe toţi cei care veneau în adunarea lor din alte grupări religioase. Mulţi istorici bisericeşti i-auconsiderat pe paulicieni ca fiind unii şi aceiaşi cu albigenzii, o altă grupare baptistă străveche. Albigenzii şi waldenzii au fost grupări baptiste străvechi care trăiau în sudul Franţei.Au fost greu persecutaţi de romano-catolici din cauza poziţiei lor faţă de adevăr, pe care îlapărau cu înverşunare. Aceştia au existat cu mult timp înainte ca Reforma protestantă să aparăşi au stat tari în principiul botezului credincioşilor. Ei rebotezau pe toţi cei care veneau înpărtăşia lor de la catolici. Au fost consideraţi ca fiind anabaptiştii zilelor lor de istoriciibisericeşti din cauza poziţiei lor foarte stricte cu privire la botezul baptist. J.R. Graves într-un articol intitulat A Landmark our Fathers Set a scris: „Bullinger, undistins istoric protestant, în anul 1540, ne spune ce considerau baptiştii ca fiind

ÎNDEPĂRTAREA EXTERIOARĂ DE ANTICRIST. El spune: ‚Anabaptiştii cred despre eică sunt SINGURA BISERICĂ ADEVĂRATĂ A LUI CRISTOS şi acceptată de Dumnezeu;şi învaţă că cei care prin botez sunt primiţi în bisericile lor NU TREBUIE SĂ AIBĂCOMUNIUNE (părtăşie) cu (aceia care se numesc) evanghelici, sau cu oricine altcineva,pentru că bisericile noastre (adică protestante evanghelice sau reformate) NU SUNTBISERICI ADEVĂRATE CU NIMIC MAI MULT DECÂT CELE ALE CATOLICILOR.’”(Landmarkism), p. 48. Timpul şi spaţiul nu-mi dau voie să prezint mărturiile bogumililor, menoniţilor,arnoldiştilor, lolarzilor şi petrobrusienilor care au stat tari în adevărul botezului credincioşilorşi îi botezau pe toţi aceia care veneau în părtăşia lor de la alte grupări, indiferent dacă eraustropiţi s-au afundaţi. Trebuie să mă grăbesc să trec la mărturia baptiştilor englezi de dupăReforma protestantă. Baptiştii englezi nu considerau Biserica Anglicană ca o biserică a Domnului IsusCristos. Ei o numeau fiică a curvei Romano-Catolice, chiar dacă Biserica Anglicană acontinuat să boteze prin afundare o sută de ani după Reforma protestantă. Anabaptiştiienglezi, pe nedrept numiţi aşa, au refuzat botezul Bisericii Angliei. John Owen, eruditul scriitor puritan, a spus despre baptiştii englezi în Volumul 13 alucrărilor sale, pagina 184: „Donatiştii rebotezau pe toţi aceia care veneau în societăţile (bisericile) lor, deoareceei credeau că orice administrare a rânduielilor în afara adunărilor lor era nulă, şi erauconsiderate de Dumnezeu ca inexistente. Anabaptiştii noştri englezi fac acelaşi lucru.” Baptiştii englezi erau atât de fermi în ceea ce credeau încât ei nu permiteau membrilorlor să fie înmormântaţi într-un cimitir care aparţinea Bisericii Anglicane. Ei îi considerau pepredicatorii Bisericii Anglicane ca eretici nebotezaţi şi nu mergeau niciodată să-i asculte defrică să nu fie vinovaţi de comiterea adulterului spiritual. Şi nici nu le dădeau voie acestordescendenţi ai papalităţii să predice în bisericile baptiste. Ei nu numai că se împotriveau cutărie afundării străine, ci se împotriveau totodată oricărei erori atât în doctrină cât şi înpractică. Faptele istorice dovedesc că baptiştii de pe teritoriul american s-au împotrivit cu tărieafundării străine cu mult înainte ca eforturile eroice ale lui J.R. Graves şi J.M. Pendleton să fiepuse în aplicare. J.H. Grime în excelenta sa carte History of Alien Immersion and Valid Baptism, lapaginile 28-29 scrie cu privire la o biserică, ce era afiliată la Asociaţia din Philadephia:2 „În procesele lor verbale din 1787, Biserica [Baptistă] Nr. 1 din New York, a pusurmătoarea întrebare: Ar trebui să primim în bisericile noastre, ca membru, pe cineva carespune că a fost botezat anterior prin afundare pe baza mărturisirii credinţei lui în Cristos, dar,în acelaşi timp mărturiseşte că persoana care a administrat rânduiala, în acel moment, nu afost nici ordinată pentru lucrare şi nici botezată prin afundare, ci doar aleasă şi chemată de osocietate religioasă pentru a sluji oficial ca învăţător sau lucrător al lor?2 Prima asociaţie baptistă apărută în America în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea care s-a vrut a fi oorganizaţie la nivel naţional.

Răspunsul la această întrebare a fost lăsat pentru următoarea întâlnire a asociaţiei,pentru ca ei să aibă un an întreg să se gândească la problemă; şi acest răspuns să fie unrezultat al unei gândiri mature. La următoarea întâlnire a asociaţiei (1788) au răspuns:Considerăm un astfel de botez ca nul şi neavenit. ‚În primul rând o persoană care nu a fost botezată trebuie descalificată pentruadministrarea botezului altora, în special dacă este şi neordinat.’ ‚În al doilea rând, a accepta un astfel de botez ca fiind autentic, ar face FĂRĂVALOARE TOATE RÂNDUIELILE LUI CRISTOS, AR ÎMPROŞCA CU DISPREŢAUTORITATEA LUI ŞI AR TINDE LA CONFUZIE...’ ‚În al treilea rând, de aceeaşi părere au fost şi asociaţiile dinaintea noastră; care aunegat asemenea botezuri în 1729, 1732, 1744, 1749 şi 1768.’ ‚În al patrulea rând pentru că un astfel de administrator nu are însărcinarea să boteze,deoarece cuvintele trimiterii au fost adresate apostolilor, ŞI SUCCESORILOR LOR ÎNLUCRARE, PÂNĂ LA SFÂRŞITUL LUMII ŞI ACEŞTIA SUNT CEI PE CARE BISERICALUI CRISTOS ÎI ALEGE PENTRU îNTREAGA MUNCĂ A LUCRĂRII.’” Din citatul de mai sus se vede foarte clar că cea mai veche asociaţie baptistă, acondamnat în mod constant, ca fiind nescripturală primirea afundării străine, orice formă ar fiîmbrăcat aceasta. În 1839 o întrebare cu privire la afundarea străină a fost pusă înaintea Asociaţiei SandyCreek din Carolina de Nord, din partea Bisericii „Pleasant Grove Baptist.” Următorul citateste luat din cartea Purefoys History of the Sandy Creek Association, paginile 122 şi 179: „Este în acord cu spiritul evangheliei şi în acord cu Scriptura, ca o biserică baptistănou testamentală să primească în părtăşia ei orice membru sau membrii ai altei denominaţiuni,care au fost botezaţi prin afundare, fără a-i boteza din nou?” „Răspuns: Credem că nu. Votul asupra acestei întrebări a fost unanim. Baptiştii suntsingura denominaţie care nu este vinovată de crearea unei schisme când a apărut ca biserică.Ei au existat înainte de orice denominaţie pedobaptistă.3 Baptiştii nu au ieşit dintr-o altădenominaţie. Toate celelalte denominaţii s-au rupt fie de Roma, fie s-au despărţit între ele; eiau adus dezbinare când au apărut şi în loc să privim botezul lor ca fiind valid ei ar trebuiînsemnaţi şi evitaţi pentru că au cauzat dezbinare (Rom. 16:17). "Noi nu putem admite validitatea botezului lor fără a admite că sunt biserici adevărate,scripturale şi evanghelice, dacă facem aceasta, ne descalificăm pe noi ca biserică, pentru căDumnezeu a instaurat sau a autorizat numai o singură denominaţie creştină. Nu El este autorulconfuziei şi denominaţiilor antagoniste... Rânduielile nu pot fi administrate în mod valid şi debaptişti şi de pedobaptişti. Dumnezeu este autorul doar al unei singure biserici, de aceea nuputem primi membrii pe baza botezului administrat de ei, fără să respingem rânduielileadministrate de noi înşine."3 Pedo-baptiştii sunt biserici asemănătoare în doctrină şi învăţătură cu bisericile baptiste, dar eroarea majoră dindoctrina lor este botezul copiilor mici.

Jesse Mercer, un baptist din Georgia, a scris o scrisoare adresată membrilor Asociaţieidin Georgia în 1811. Cele ce urmează sunt fragmente care privesc poziţia lui despre afundareastrăină, luate din autobiografia lui: "Motivele noastre pentru respingerea botezului prin afundare, când e administrat delucrători pedobaptişti, sunt: I- Faptul că ei sunt legaţi de "biserici" care sunt evident în afara succesiunii bisericilorapostolice: şi, prin urmare, în afara trimiterii apostolice. II- Faptul că ei şi-au luat autoritatea prin ordinarea de către episcopii Romei, sau de lapersoane care şi-au luat ei singuri autoritatea de a ordina... „Nu cunoaştem nici un botez administrat de predicatori pedobaptişti care să nu aibeunul sau ambele defecte de mai sus; oricare dintre cazuri noi le considerăm suficiente pentru ale descalifica din postura de botezuri scripturale. De aceea, susţinem că administrările lor suntinvalide.” Asociaţia Red River din Louisiana a fost constituită în 1848 şi a pus în mărturisirea eide credinţă următoarele: „Hotărâre –autoritatea unei biserici baptiste nou testamentale este o condiţie esenţialăpentru a autoriza pe cineva să administreze botezul. Hotărâre –afundările făcute de adminstratori neautorizaţi de o astfel de biserică nutrebuie primite de baptişti" (Alien Baptism and the Baptists), p. 131. Ceea ce este important din toate citatele de mai sus nu este doar poziţia constantă abaptiştilor americani împotriva afundării străine, ci şi că aceste declaraţii au fost făcute înainteca J.R. Graves să înceapă să scrie despre vechile hotare ale credinţei baptiste. Oponenţii noştrispun, fără a avea dreptate, că principiile descrise în Resetting an Old Landmark nu au începutdecât odată cu apariţia pe scenă a lui J.R. Graves şi J.M. Pendleton. Nimic nu poate fi maideparte de adevăr. Aceste principii au fost îmbrăţişate de baptiştii din vremurile străvechidupă cum a fost arătat şi în cele de mai sus. Graves şi Pendleton au fost doar folosiţi deDumnezeu să îi cheme pe baptiştii adevăraţi înapoi la poziţia biblică a premergătorilor lor. Sunt complet de acord cu poziţia pe care a luat-o în 1880 Asociaţia Greenup dinKentucky, când a spus: "S-a hotărât că nu vom coresponda cu alte asociaţii care vor primi afundare străină."(Alien Baptism and the Baptists de W.M. Nevins), p. 133. Premergătorii noştri au fost gata să se opună răului afundării străine fără a ţine cont deconsecinţe. Baptiştii, astăzi trebuie să stea tari şi uniţi împotriva ereziei afundării străine întoate formele ei. Nu trebuie să ne fie frică de ce vor spune sau face alţii. Trebuie să luămaceeaşi poziţie pe care vechii baptişti martiri au luat-o şi să ne luptăm pentru "credinţa carea fost dată sfinţilor." CONCLUZIE

Î n timp ce am scris acest tratat a trebuit să-mi verific în mod constant motivele pentru care scriu împotriva afundării străine. Cred că am încercat să-L onorez pe Dumnezeu prinexpunerea simplă a adevărurilor botezului baptist şi motivele pentru care trebuie să neîmpotrivim afundării străine în toate formele ei. Dorinţa mea a fost să fac de cunoscutadevărul în dragoste. Acest tratat nu a fost scris cu răutate împotriva nimănui, ci cu dorinţasinceră de a vedea baptiştii care au greşit cum se întorc de la căile lor compromiţătoare. Am încercat să înţeleg de ce baptiştii au început să se compromită cu catolicismul,protestantismul şi mişcarea carismatică primind afundare străină. Singurele concluzii la caream ajuns sunt cele ce urmează. În primul rând, ei au fost gata să sacrifice adevărul pe altarulcompromisului de dragul unor biserici mari. Şi-au vândut dreptul întâiului născut pentru unblid de linte protestantă şi ecumenică, ceea ce este cu adevărat un schimb prost. În al doilearând, ei vor să semene mai mult cu copiile lor protestante de dragul aparenţei erudiţiei şipopularităţii. Sunt gata să-şi piardă identitatea pentru a se alinia împreună cu biserici false. Înal treilea rând, au pus ceea ce ei numesc "dragoste" deasupra adevărului. Dragostea se bucurăîn adevăr dar niciodată nu sacrifică adevărul. Pentru aceia care primesc deschis afundare străină, direct sau indirect, vă rog sărăspundeţi următoarelor întrebări. Ce speraţi să obţineţi prin părăsirea doctrinei sacre abotezului? La ce vă va folosi să primiţi membrii de la biserici care nu sunt construite peaceleaşi principii pe care voi spuneţi că staţi? Dacă biserica voastră este într-adevăr umplutăde Duhul Sfânt nu credeţi că aceia care cer să fie membrii la voi s-ar lăsa bucuroşi botezaţiscriptural pentru a fi un membru al bisericii Domnului? Dacă trebuie să persistaţi în primireaafundărilor străine, atunci faceţi un lucru onorabil şi înlăturaţi cuvântul baptist din numelebisericilor voastre, ca să nu-i înşelaţi pe adevăraţii baptişti care încearcă să fie de parteaadevărului. În sfârşit, mă rog pentru toţi baptiştii adevăraţi, să fie atenţi la calul troian din mijloculnostru. Mulţi se compromit mai mult ca niciodată. Aceia care au stat în picioare ani de zileacum se clatină. Fie ca Domnul să binevoiască să ridice un grup de biserici baptiste adevăratecare să refuze să lase afundarea străină să intre în bisericile lor, direct sau indirect. Fie caDumnezeu să dea tuturor baptiştilor adevăraţi harul de a asculta avertizările date de apostolulPavel când a scris cele de mai jos: „Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotrivaînvăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.” (Rom. 16:17) „Aşadar, fraţilor, rămîneţi tari şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prinviu grai, fie prin epistola noastră.” (II Tes. 2:15) „În Numele Domnului nostru Isus Cristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţide orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe care le-aţi primitde la noi.” (II Tes. 3:6)

Reasezarea unui vechi hotar

by George Vladu

Accessibility

Categories

Upload Details

Usage Rights

Statistics

Reasezarea unui vechi hotar Document Transcript