DINU C. GIURESCU                    TARA              ROMANEASCA                                     IN SE C OLELE        ...
Lucrarea de fad4i propune so arateTara Romiineasccidin secolele XIV fi XV,in citeva din principalele                 0    ...
www.dacoromanica.ro
Dinu C. Giurescu            TARA      ROMANEASCA                in secolele XIV Si XV                                  eaE...
www.dacoromanica.roCOPERTA $1 SUPRACOPERTA: VAL NIUNTEANU
IntroducereTara Romaneasca a secolelor XIV 5i XV se inscrie, prinalcatuirile ei economice, sociale, politice, prin crea0a ...
Agricultura foloseste unelte, instalatii si metode simi-lare celor din alte parti ale continentului (plugul, moarahidrauli...
ramase din fondul latin at limbii (negot, negufator, avinde, a cumpara, pret, a imprumuta, a schimba, cis-tig...), din lex...
meroase cu cit progreseaza cercetarile, arata pins la evi-denta ca incepind din secolele IXX, pe teritoriul TariiRomanesti...
doua faze in evolutia economics, socials 5i de stat, culinia de demarcatie catre 1450-1460, nu sint confirmatede marturiil...
antagonismelor se desfa§oara intre feudali §i vecini, ace§-tia tot mai apasati, indeosebi prin darile fate de stat.   Ora§...
dalilor. Frecventa cu care dregatorii apar in acte, de lafinele secolului al XIV-lea, arata amplitudinea aparatuluide stat...
Domnii exprima, nu o data, sentimentul puterii, al exercitarii unei autoritati efective, insumind, ca 5ef al sta- tului, a...
inregistram variatii §i in atitudinea voievozilor, consem-nate de documente.  A existat §i o gindire romaneasca privind ne...
tot atitia factori care ingradesc posibilitatile de a detaliasau nuanta realitati existente cu cinci-§ase sute de aniin ur...
I       Coordonate geograf ice i demografice           DENUMIREA TARII. INTINDERE $I ASEZARE GEOGRAFICAREALITATI DEMOGRAFI...
DOMN AL TARII ROMANE$T1(Document din 21 noiembrie 1398)             www.dacoromanica.ro
Denumirea    De la primele marturii scrise pastrate din secolul al XIV-     farii   lea, Cara dintre Severin si gurile Dun...
existents in biserica munteana, ea se adreseaza lui Ni-colae Alexandru Basarab ca mare voevod §i domn atoata Ungrovlahia" ...
neasca traia in mai multe formatiuni politice 14 proprii             in interiorul cetatii carpatice.               Pentru...
Pelerinii germani Peter Sparnau si Ulrich von Tenn-stadt, care in 1385 se intorc spre patrie, noteaza ca dupace au parasit...
coceele        si   galeele   21   isi   descarca marfurile aduse denegustori din paginatate, adica produsele orientale 22...
Romaneasca (Eflak-ili), unde era bei" (domn) ghiau-                rul Mirci" 30, incepea la nord de Nicopole §i Silistra,...
formelor de via individuals si socials 37 : bordeiul, lo-cuinta cea mai simply, repede refacut chiar daca asupralui tree r...
ratii in urma si din care se trag locuitorii de mai tirziu,chiar data printre acestia vor fi venit cu timpul, in modfiresc...
du-I apoi in miinile urma5ilor, pins in zilele noastre 47.                Fiecare nume de sat pastrat in documentele prime...
Bogclane§tii §i Luncianii" 613. Ace la§i voevod da porunca,pentru a sprijini intemeierea unei not arzari la gura Ialo-mite...
linga vadul de la Calafat si intemeiat cu cel putin douasecole inainte de domnia lui Dan voevod (1385), in vre-mea cind cu...
documentele privind stapanirea de ocini, cel mai adeseaapar beneficiarii cu fiii lor, dar nu si cu fetele. StanciulMoenesc...
NV de orasul Turnu Severin ; tot linga Breznita localizam,probabil, si Petrovita ; cele doua Varovnice se aflau lingaSchel...
slujbasii domniei, soliile, negutatorii cu carele incarcate demarfuri, ostenii, calugarii, dusmanii, veniti prea adeseorid...
www.dacoromanica.ro
disparute este cel mai mic, unde se inalta un mare nu-mar de ctitorii, centre ale vietii spirituale, ale culturii§i artei....
Popu/atia     Cele peste 3 000 de sate erau aproape in totalitatea forromeineascci   locuite de o populatie romaneasca. In...
semnind legaturile de familie §i care reprezinta sub 3,43 ° /odin cuvintele de baza, au dat 760 de derivate, deci 11,17%di...
O atare influents se constata in redarea numelor pro-prii, articulate, de la primele documente pastrate, asacum se rostesc...
...i -a venit rau §i are sa moara 105. Radu cel Marese mira de atitudinea autorita/ilor din Brasov faca denegutatorii din ...
joritate a gramaticilor erau romani, cu limba materna.romans 111.   In concluzie, numele insu§i al tarii, Vlahia        ad...
U.                                                                         12       13.V El* 9                            ...
ma pot pronunta, cum au Post adu5i cu locuintele inaceste locuri...".   Se aseamana insa cu italienii 5i in alte privinti ...
isi afirma descendenta din coloni5tii romani ai DacieiTraiane. Scrisoarea piing de interes puss al5.turi de Ex-punerile is...
ridicata in 1835, de capitanul-locotenent E. Manganarinoteaza flopntgxoe Imp.rto" (Gin la Portilei)   in timpce turcii ii ...
Dar alaturi de romani traiau in Tara Romaneasca, in          secolele XIVXV, sa§i, unguri, greci, bulgari §i sirbi        ...
veche pecete a ora5ului era in limba latin5.131 ii unde         judetul tirgului se alegea, pins in secolul al XVIII-lea, ...
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)

10,792

Published on

1 Comment
3 Likes
Statistics
Notes
No Downloads
Views
Total Views
10,792
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
325
Comments
1
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolele XIV şi XV (1973)

  1. 1. DINU C. GIURESCU TARA ROMANEASCA IN SE C OLELE XIV-XV rff-At II114 1111 1 51 1,.. 111( I jrL4 www.dacoromanica.ro Editura stiinifiea
  2. 2. Lucrarea de fad4i propune so arateTara Romiineasccidin secolele XIV fi XV,in citeva din principalele 0 1.-ei alcdtuiri:realiati demografice,marcate de vechimea Pci continuitateapoporului roman ;producjia 994bunurilor materiale, motinclusiv echiparea 41110 4- 4tehnicd # circulajiameirfurilor ;intocmirea societeitiicu antagonismele sale;organizarea vigil de statin sectoarelemai importante :idei, mentaliati, 7 icnorme juridice.Cercetarea rdmineconditionatd de numdrulrestrins al documentelorpeistrate din acest interval;de formuldrile forlaconice ; de rezultatele t-arheologiei feudale,aflate incd intr-o fazdde inceput ;de publicarea # indexarea www.dacoromanica.roarhivelor mai recente, or
  3. 3. www.dacoromanica.ro
  4. 4. Dinu C. Giurescu TARA ROMANEASCA in secolele XIV Si XV eaEditura Stiintifica Bucurqti 1973 www.dacoromanica.ro
  5. 5. www.dacoromanica.roCOPERTA $1 SUPRACOPERTA: VAL NIUNTEANU
  6. 6. IntroducereTara Romaneasca a secolelor XIV 5i XV se inscrie, prinalcatuirile ei economice, sociale, politice, prin crea0a dearta, in realitatile definitorii ale civilizgiei europene me-dievale. Asezata din Carpatii meridionali ping in valea Dungriisi Marea cea Mare", ea cuprinde in jur de 3 000 de sate5i un numar de orase (tirguri), raspindite din munte 5iping. in cimpie, cu inceputuri din departate timpuri 5icu delimitari statornice, bine §tiute de fiecare colectivi-tate. Realitatea demografica se intemeiaza pe continuitatearomanilor in spatiul carpatic 5i pe unitatea de limbs.Romanii formeaza aproape totalitatea populatiei farii insecolele XIV si XV ; alaturi de ei convie %uiesc, in ci-teva orase mai ales, mici comunitati de sari si unguri,familii de greci 5i raguzani, iar in Dobrogea, musulmani. Ca pe intregul continent, sectorul predominant de pro-ductie it constituie agricultura, in cele doug componentemajore : cultura cimpului cereale (griu, mei, ovaz,orz), vii, livezi, legume (cunoscute 5i continuate, toate,din antichitate), determinind inaintarea lentg a ogoa-relor asupra padurii si cresterea animalelor (ovine,porcine, vite marl., cai), sector in strinsg interdependentacu productia cerealiera ; li se adauga stupgritul 5i pes-cuitul. Resursele subsolului sint puse in valoare prin ex-tragerea si reducerea minereurilor de fier si arama, ca www.dacoromanica.ro5i prin exploatarea salinelor.5
  7. 7. Agricultura foloseste unelte, instalatii si metode simi-lare celor din alte parti ale continentului (plugul, moarahidraulica, asolamentul trienal). Productia bunurilor se materializeaza si prin practicareaa zeci de mestesuguri. Meserie" si maestrie", faur (fie-rar), timplar, lemnar, olar, pietrar, carbunar, pielar, mo-rar, arcar l.a. sint de origine latina si arata practi-carea neintrerupta a acestor mestesuguri, din antichitate.Instalatiile medievale mai complexe (cele hidraulice lacuptoarele de redus minereul, pive, viltori, dirste...) staualaturi de cele din alte tari, in aceeasi epoca ; un studiucomparativ ar fi, desigur, de cel mai mare interes. Con-structiile de zid se inscriu in parametrii tehnici si demaestrie ai celor de traditie bizantina, pregatind treptatsinteze definitorii pentru arhitectura veche romaneasca.Mesterii lemnului, judecind dupa marturiile de data mairecenta, dar care reiau tipuri si procedee foarte vechi,aduc o contribu %ie de certa originalitate in arhitecturaeuropeana. Comertul intern are loc in orase, in zonele din jur 1i,deopotriva, pe arii mai mari, cu marfuri de larga cautare(produse metalurgice, sare, peste, articole din textile,import). Schimbul de produse ni-1 arata termenul insusi de tirg"(cu derivatele sale), intrat in limbs din perioada conlo-cuirii romano-slave (pins in secolele IXX). Tirg" ainsemnat initial locul uncle se cumpara si se vinde",apoi operatic de vinzare si cumparare 1i, in al treilearind, asezarea stabila unde se desfasoara nego %ul, adicaorasul propriu-zis. 0 astfel de evolutie semantics arata,pentru intreaga arie de vietuire a poporului roman (undecuvintul s-a impus cu aceste semnificatii), cristalizareatreptata a unor realitati socio-economice similare altorzone europene. Diplome regale si imperiale din secoleleIXX autoriza, in centrul continentului, crearea unortirguri (mercatum concedere, mercatum publicum), undese efectua schimbul de marfuri. Sporadic, in secolul alIX-lea, tot mai explicit in cel urmator, documentele in-scriu, tot pentru centrul si vestul Europei, existenta unorportus si wik, desemnind asezari stabile de negutatori simestesugari, nucleele din care au pornit orasele medievale. Daca la realitatea cuprinsa in termenul insusi de tirg www.dacoromanica.ro in cele trei intelesuri ale sale adaugam cuvintele6
  8. 8. ramase din fondul latin at limbii (negot, negufator, avinde, a cumpara, pret, a imprumuta, a schimba, cis-tig...), din lexicul vechi-slav (vama, a plati, a tocmi, do-binda, marg....) si din cel greco-bizantin (arvuna, ieftin,cintar, litra, pravalie, camata...) ne apare, cu deosebitaclaritate, fenomenul fundamental al circulatiei marfurilorin interiorul teritoriilor romanesti la fel ca in cele-lalte tari ale Europei medievale circulatie inlesnita,evident, de folosirea monedei, mai ales din secolele IXXinainte. Prezenta tinuturilor romanesti in schimbul continentalde marfuri, cunoscuta prin marturii arheologice si nu-mismatice, in diferitele etape ale migratiunilor si feudalis-mului timpuriu, capata confirmarea scrisa o data cu ulti-mele decenii ale secolului al XIII-lea, cind genovezii isidesfasoara, cu regularitate, negotul la Dunarea de jos,la Vicina. Constituirea statului feudal centralizat al Tarii Roma-nesti, in jurul anului 1300, da acestei participari o altsamplitudine. Se exportau vite (bovine, berbeci, cai),peste, piei, ceara, miere, brims, seu, yin, grine, sare, blia-nuri de animale salbatice. i se importau postavuri din varietatile cunoscute ale Flandrei, Renaniei, Cehieisi diii Transilvania matasuri, pinzeturi, bumbac, ca-melot, piei fine, fier si col, felurite obiecte de metal (arme, unelte), articole vestimentare de lux, arginta-rie etc., toate destinate unor anume categorii de consu-matori. La care se adaugau mirodeniile, acestea fiind (casi alte marfuri orientale), curent tranzitate spre Tran-silvania §i Ungaria. Politica economics a voievozilor munteni, confirmatadin vremea lui Mircea cel Batrin, intarita ulterior de nu-meroase atestari scrise, a sprijinit interesele tirgovetilorautohtoni, atit in negotul for intern, cit si in afara, in-deosebi pe piata brasoveana. Prin autoritatea for politicssi militara, prin pivilegiile acordate, domnii au inlesnitsi intarit buna desfasurare a comertului intern, extern side tranzit. De aceea si participarea Tarii Romanesti lamarile circuite comerciale intereuropene, realizataanume forme si in etapele anterioare, a devenit continua,o data cu secolul al XIV-lea. Un indice sensibil al evolutiei productiei de marfurieste circulatia monetara. Zeci de descoperiri, tot mai nu- www.dacoromanica.ro7
  9. 9. meroase cu cit progreseaza cercetarile, arata pins la evi-denta ca incepind din secolele IXX, pe teritoriul TariiRomanesti, monedele (cu preponderenta celor bizantinede bronz, o parte si din aur, iar altele tataresti, de argint)slujeau ca etalon de valoare 5i mijloc de schimb. 0 ase-menea realitate se inscrie, firesc, in evolutia sud-estuluisi a restului continentului european, in care rolul banilorcreste neincetat pins cind, o data cu secolele XIIXIII,ei devin instrumentul indispensabil desfasurarii vietii eco-nomico-sociale. La fel si in tarile romane. Mari le rezerveale vistieriei lui Basarab I, chiar din primele decenii aleexistentei statului feudal centralizat, se datoresc circulatieimarfurilor cu ajutorul monedelor, functionarii vamilor lahotare, incasarii, eventuale, a unor dari in bani. Absolutfiresc, asadar, ca voievozii munteni sa treaca si la emi-siuni monetare proprii, continuate, aproape fara intre-rupere, din 1365 (Vladislav-Vlaicu) 5i 1477. Manifestarile semnificative ale cresterii economice tir-guri periodice, tirguri permanente devenite orase, circu-latia interns a marfurilor, participarea la marile circuitecomerciale europene, folosirea monedei in tranzactii, im-plinind feluritele descasurari ale vie%ii sociale 5i poli-tice privite in interdependenta 5i evolutia for arataimpede ca in Tara Romaneasca la fel ca in Moldova5i Transilvania productia de marfuri, comertul internsi extern sporesc treptat incepind cu secolele IXX, evo-lulia continuindu-se in diferite ritmuri, dar in acelasisens, in etapele urmatoare. Constituirea statului feudalcentralizat intre Carpati 5i Dunare, ping in Delta, a ac-tionat, la rindu-i, in sens favorabil, asupra acestei cresterieconomice. Analiza unor astfel de marturii esentiale infirma opiniapotrivit careia in istoria Tarii Romanesti si a Mol-dovei ar trebui deosebite doua etape distincte, unapina catre 1450-1460, cind predomina economia natu-rala, si a doua dupg aceasta data, cind ar fi avut loc ocrestere sensibila a productiei de marfuri, o dezvoltarea pietei interne, cu sporirea rolului negutatorilor autoh-toni in schimburile externe, sprijiniti, numai in aceasta adoua faza, de puterea politica (domnie). Etape carorale-ar raspunde, in organizarea politics, farinaitarea feu-dala respectiv, procesul de centralizare a statului. Cele www.dacoromanica.ro 5i,8
  10. 10. doua faze in evolutia economics, socials 5i de stat, culinia de demarcatie catre 1450-1460, nu sint confirmatede marturiile documentare, anarizate in totalitatea lor. La fel ca in intreaga Europa, stapinirea pamintului, celmai important mijloc de productie, este determinants sipentru alcatuirea societatii medievale romane5ti : de oparte se rinduiesc stapinii pamintului, de cealalta parteoamenii dependenti, ascultind de cei dintii. Iar in rin-durile stapinilor deosebim pe cei ce-5i lucreaza singuriocinele, ei cu familiile tor, de feudalii care exploateazamunca altora, a taranilor dependenti. Forma curenta de exercitare a proprietatii solului estein devalma5ie, dar cu o foarte precisa evidenta a drep-turilor fiecarei familii asupra teritoriului satesc. Daca ierarhia feudalilor li raporturile multiple de va-salitate dintre ei nu pot fi urmarite ca in alte taxi euro-pene, in schimb, documentele muntene ale secolelor XIV5i XV deosebesc pe boierii mari de cei mici sau ii nu-mesc fie boieri, fie slugi, dregatori, jupani, cnezi sau,uneori, u arata numai pe nume. Si un prim front altensiunilor li antagonismelor se desfa5oara intre feudaliicare cauta sa-si sporeasca avutia si rangul prin acapa-rarea treptata a paminturilor li stapinii de mici ocini careisi apara insag conditia for de oameni liberi. In fata feudalilor clasa dependents. Cei ce pierdu-sera proprietatea asupra solului pastrind un drept deposesie asupra lotului lucrat ; implineau, alaturi de sta-plinii de ocini mici, un rol determinant In productie, efec-tuind direct, cu familiile tor, muncile agricole. Ascul-tau" de feudal (domn, boier, manastire), erau datori" lucreze, sa-i dea dijma din produse. Dupa cum im-plineau dari, dijme 1i prestatii ji fats de stat. A5adar, o dubla exploatare, a feudalului 5i a statului. Legatura personala, ca si ansamblul de indatoriri amin-tit caracterizeaza clasa oamenilor dependenti in TaraRomaneasca, la fel cum o definesc 5i in celelalte statedin Europa medievala (indiferent de formele variate demanifestare, pe zone, a unor asemenea obligatii). Tara-nime dependents cel mai adesea cuprinsa in denumireade sat" (selo), dar desemnata. 5i prin vecini, seleani,tarani (horane), vlahi, case". §i al doilea mare front al www.dacoromanica.ro9
  11. 11. antagonismelor se desfa§oara intre feudali §i vecini, ace§-tia tot mai apasati, indeosebi prin darile fate de stat. Ora§enii constituie o alts realitate a societatii medie-vale. Temeiul for economic consta an exercitarea nego-tului §i a me§te§ugurilor ca indeletniciri de sine stata-toare, producatoare pentru piata. Documentele aduc con-firmarea : 21 de meserii specializate in tirgurile muntene§i moldovene catre 1450 §i circa 30 pe la 1500, fata de11 respectiv 13 indicate de acte, la acelea§i date,in sate. Civilizatia medievala romaneasca din secoleleXIV §i XV a cuprins in alcatuirea sa ora§ul, cu acelea§ifunclii economico-sociale de baza ca §i in alte parti alecontinentului, chiar data in organizarea juridico-institu-tionala ca §i in infati§area exterioara a tirgurilor sintcerte diferentieri fats de ora§ul din alte tari ale Europei. Si o ultima categorie, marginala, aceea a robilor, aflatain proprietatea feudalilor, care dispuneau de ei prin vin-zare, cumparare, donatie, mo§tenire. Ca organizare de stat, Tara Romaneasca la fel caMoldova §i Transilvania este un voievodat, condus deun voievod §i domn". Autoritatea cirrnuitorului politicsuprem a fost intotdeauna socotita ca una singura, oriceimpartire a ei fiind considerate ca o situatie anormala,ce trebuia cit mai curind curmata. Voievodul era asistat,in exercitarea puterii, de un sfat de mari dregatori(multi dintre ei cu functii similare demnitarilor de lacurtile regale sau princiare in secolele XIV §i XV) §i careascultau §i se schimbau o data cu domnul ; .aveau sub-alterni directi. Aparatul de stat cuprinde §i pe dregatorii teritoriali,locali parte din ei aflati in functii anterior unificariistatului feudal muntean cu menirea de a veghea laindeplinirea obligatiilor statornicite in relatiile sociale alevremii. Numele for colectiv este dregator (din latinesculdirigo), slugs, slujitor, curtean. Iar dupe natura slujbeiefectuate, se diferentiaza in birari, albinari, brani§tari,dijmari, finari, galetari, vame0 (de oi, porci, albine, stupi,balti), vinariceri, osluhari, povodnicari, globnici, pircalabi,pirgari, pristavi, vatafi, vornici etc. Ei toti materializeaza,pe planul organizarii administrative, de stat, realitateaorinduirii feudale, intemeiata pe sectoarele productieiagricole preponderente, pe pozitia dominants a clasei feu- www.dacoromanica.ro10
  12. 12. dalilor. Frecventa cu care dregatorii apar in acte, de lafinele secolului al XIV-lea, arata amplitudinea aparatuluide stat aflat in subordinea domniei (satele sub regimulimunitatii, cu slugi" direct ascultatoare de feudalul bene-ficiar al imunitatii, reprezinta un procent foarte redus).Dregatorii domniei sint prezenti pe toata intinderea TariiRomanesti cu atributii militare, fiscale, administrative sijudiciare, ca reprezentanti ai puterii centrale, ai voievo-dului in toate comunitatile satesti sau orasenesti. Imagi-nea unei Tani Romanesti in care, in secolul al XIV-leaSi pina catre 1450, puterea politica a statului se aflafarimitata, exercitata in primul rind de un numar defeudali beneficiari de imunitati, lasind domniei numaiun rol de coordonare, o atare imagine este net contrarierealitatilor epocii, asa cum ni le dezvaluie documentele,analizate in totalitatea lor. 0 fragmentare a teritoriuluiintre mai multe autoritati politice a existat pina catrefinele secolului al XIII-lea, cind intre Carpatii meri-dionali §i Dunare fiintau mai multe cnezate §i voievo-date. 0 data cu adunarea acestor formatii sub cirmuirealui Basarab, mare voievod, farimitarea politica a incetat. Autoritatea puterii centrale (a domniei) se sprijineanu numai pe dregatorii centrali §i teritoriali, dar, deopo-triva, pe intreaga forts military a tarii, alcatuita din to-talitatea stapinilor pamintului, indiferent de marimeaproprietatii, din contingentele oraselor §i chiar ale satelordependente, oaste datoare sa raspunda la chemarea dom-nului (dezertorii, socotiti hicleni, plateau tradarea cuviata). Intr-o Europa in care, intr-un numar de state regali-tatea incerca, pas cu pas, sa-si consolideze autoritatea,limitind tot mai mult pe aceea a vasalilor de diferitetrepte, organizarea statului feudal centralizat al TariiRomanesti ca si al Moldovei , in secolul al XIV-lea,reprezinta contributia poporului roman la constructia po-litica medievala europeana. Ea se inscrie in varietatea so-lu%iilor cladite pe o baza economics §i socials ce prezinta,in elementele ei definitorii, trasaturi comune la scara in-tregului continent. Ideile, mentalitatile §i normele juridice cit se maipot reconstitui din informatia documentary lacunaraintregesc §i nuanteaza tabloul realitatilor Tarii Romanesti www.dacoromanica.roa secolelor XIV si XV.11
  13. 13. Domnii exprima, nu o data, sentimentul puterii, al exercitarii unei autoritati efective, insumind, ca 5ef al sta- tului, atributiile principale de comandant suprem al o5ti- rii 5i de cIrmuitor al treburilor tarii. Titlul de voievod §i domn" raspunde traditiei societatii romane5ti, care nu a dus o politica de expansiune in dauna altor popoare, ci a urmarit, in primul rind, apararea propriului sau teritoriu. Acesta a fost, de altfel, §i obiectivul strategic fundamental al gindirii §i epoca medievala. Apararea patriei s-a infaptuit prin chemarea sub armea tuturor stapinilor pamintului ceea ce asigura o§tiriio larga baza socialsale orarlor §i chiar ale satelor dependente ; prin trans-formarea tarn intregi in zona de operatii ; prin retra-gerea populatiei necombatante spre tinuturile mai ada-postite 5i distrugerea bunurilor ce nu puteau fi transpor-tate (indeosebi alimente, furaje, spre a impiedica aprovi-zionarea agresorului) ; prin marea mobilitate a trupeloratacuri §i retrageri succesive, urinate de alegerea locurilorcelor mai potrivite pentru infruntarile decisive, cu folo-sirea din plin a elementului surpriza in atac. Viata politica interns atesta, periodic, rivalitatea dintrefractiunile boiere5ti, acordind sprijin diferitilor candidaticare, descendenti directi din voievozii inainta5i, aveau,teoretic, egale drepturi sa revendice conducerea supremaa tarii. Ceea ce explica §i violenta represiunilor impotrivahiclenilor §i, deopotriva, preocuparile domnilor, exprimate5i in elaborari teoretice, de a-5i alege cu grija colaboratorii,pretuindu-i, in primul rind, dupa credinta", dupa loiali-tatea lor. In relatiile cu puterile vecine (de la finele secolului alXIV-lea cu Imperiul otoman indeosebi, cea mai puter-nica forts militara a sud-estului european), rezistenta ar-math a fost folosita in cazuri extreme, cind fiinta insa5ia statului era amenintata. Ea s-a imbinat organic cusolutia politica, cu negocierile, menite sa impiedice oeventuala agresiune externs, 5i, mai ales, sa stabileascamodalitatile unei pamice vecinatati, a unui modus vi-vendi. In functie de fluctuatia raporturilor de forts, desporirea sau slabirea capacitatii de aparare, a hotaririi www.dacoromanica.rode a rezista incalcarilor din afara sau uneltirilor interne,12
  14. 14. inregistram variatii §i in atitudinea voievozilor, consem-nate de documente. A existat §i o gindire romaneasca privind negociereadiplomatica §i regulile ei de desfa§urare, alegerea persoa-nelor chemate sa duca tratativele, atitudinea de adoptatin fata trimi§ilor unei puteri straine, etapele de urmat inelaborarea unor decizii, respectarea unui protocol nuantat. A existat o gindire romaneasca despre pace §i razboi. Am cunoscut un singur razboi : cel de aparare. Folosirea armelor se face numai in caz de necesitateextrema, cind Cara este invadata, cind mijloacele uneirezolvari pa§nice au dat gre§. Solutia politica este pre-ferabila ciocnirii armelor. Dar disproportia de forte infavoarea du§manului nu trebuie sa scads hotarirea de ane opune agresorului. Vointa de a rezista violentei este hotaritoare. Normele juridice urinate in secolele XIV §i XV sint,in parte, consemnate in actele cancelariei Indeosebicele privind proprictatea funciara ; cele mai multe insaramin nescrise, statornicite de o indelungata practica so-cials, transmise oral, de la o generatie la alta. Studiulcomparativ al normelor de drept folosite in tarile Euro-pei medievale se afla Intr -un stadiu de inceput ; ga incit,cu citeva exceptii (imunitatile, dreptul de protimisis sauacela de ctitorie), nu putem Inca formula Incheieri asu-pra trasaturilor comune §i a diferentierilor.Capitolele ce urmeaia analizeaza civilizatia Tarii Roma-ne§ti din secolele XIV §i XV in citeva din principaleleei alcatuiri : realitati demografice ; productia bunurilormateriale, echiparea tehnica §i circulatia marfurilor ; in-tocmirea societatii cu antagonismele sale ; organizareapolitica ; idei, mentalitati, norme juridice. Cercetarea a fost conditionata de numarul restrins aldocumentelor ; de formularile for laconice ; de rezultatelearheologiei feudale aflata inc. intr-o faza de inceput ; destadiul publicarii §i indexarii unor arhive mai recenteunde aflam insa §i unele §tiri din secolele XIVXV ;de progresul investigatiilor privind tehnica amintiteietape, institutii juridice, etnografia, creatia de arts. Sint www.dacoromanica.ro13
  15. 15. tot atitia factori care ingradesc posibilitatile de a detaliasau nuanta realitati existente cu cinci-§ase sute de aniin urma. Dar marturiile, cite ne-au ramas, ne ingaduie totu§i sareconstituim ceea ce a fost definitoriu in diferite sectoarede viata. Este ceea ce am urmarit prin lucrarea de fats.Care, adaugindu-se celor efectuate, sa ne duck in final,pentru toata aria de dezvoltare a poporului nostru, la osinteza a civilizatiei medievale romane§ti, parte integrantaa civilizatiei europene. D.C. G. www.dacoromanica.ro
  16. 16. I Coordonate geograf ice i demografice DENUMIREA TARII. INTINDERE $I ASEZARE GEOGRAFICAREALITATI DEMOGRAFICE, VECHIMEA $1 CONTINUITATEA A5EZARILOR NUAIARUL 51 DESIMEA SATELOR POPULATIA ROMANEASCA SA$II 51 UNGURII GRECII. RAGUZANII. MUSULMANII www.dacoromanica.ro
  17. 17. DOMN AL TARII ROMANE$T1(Document din 21 noiembrie 1398) www.dacoromanica.ro
  18. 18. Denumirea De la primele marturii scrise pastrate din secolul al XIV- farii lea, Cara dintre Severin si gurile Dunarii este romaneasca. Cind jupanul Aldea si sotia sa Bisa daruiesc satul Circa- sov manastirii Cutlumuz de la Athos, ei mentioneaza ca nimeni dintre rudele for sau altul, fie vreun domn al Tarii Romanesti, fie si boier, fie si sudet, fie oricine..." sa nu cuteze a turbura cu ceva satul amintit 1. rocnomilib Bnamxox 3emsm sau rOCH0,41411b 3emste BnacxoM82, este traducerea, in slavona cancelariei muntene, a denumirii /aril, asa cum se rostea ea, avem temeiul s-o afirmam, in graiul romanesc al secolelor XIV 5i XV 3. Aceeasi realitate este consemnata si de marturiile externe ale epocii. Despotul Serbiei, *tefan Lazarevici, intareste ma- nastirilor Tismana Vodita din Tara Romaneasca", mai multe sate din dreapta Dunarii 4. Dar pentru logofetii care redacteaza actele domniei, denumirea cea mai obisnuita este Ungrovlahia, adica Tara Romaneasca dinspre partile aflate sub dominatia coroanei ungare 5. Pentru conducatorii politici si bisericesti ai Bizantului, Vlahia dintre Dunare qi Carpati se deosebea de alte tari" ale vlahilor, din Peninsula Balcanica 6. Tarul bul- gar Mihail a primit, in lupta sa impotriva bizantinilor ce asediau orasul Filipopol, nu putin ajutor de la Un- grovlahi" 7 scrie imparatul Ioan Cantacuzino in cu- noscuta sa istorie. Iar in mai 1359, cind Patriarhia din Constantinopol recunoaste, prin hotarire sinodalk situatia 1 Doc. 21 nov. (1398) ; Documenta Romaniae Historica. B. Tara Romaneasca, vol. I, Bucuresti, 1966, pp. 46-47 (vezi prescurtat, mai departe, DRH, B). 2 Doc. (1401-1406), ibidem, pp. 56-57 si passim. 3 In traducerile vechi ale documentelor slavone citim : Tara Rumaneasca sau Romaneasca. Vezi, de exemplu, traducerea din 1728 a doe, din 8 aug. (1437-1438) sau aceea din seco- lid al XVIII-lea a doc. din 10 aug. 1437, 23 apr. 1441 ; DRH, B, I, pp. 149 si 160. 4 DRH, B, I, p. 69 (nr. 31). 5 Primul act din 1374 ; DRH, B, I, pp. 17-18 ; denumirea revine in zeci al op. passim. de acte sl sute cit. 6 E. STANESCU, Unitatea teritoriului romanesc in lumina naratiunilor externe. Valahia li sensurile ei, in Studii", nr. 6. 1968, pp. 1108-1109. IOAN CANTACUZINO, ittorii, cartea 1, p. 175. Cf. E. STANESCU, op. cit. www.dacoromanica.ro 17
  19. 19. existents in biserica munteana, ea se adreseaza lui Ni-colae Alexandru Basarab ca mare voevod §i domn atoata Ungrovlahia" 8, numire ce revine pe urma §i incelelalte acte ale Patriarhiei 9. Autoritatea pe care a aveain sud-estul european cea mai veche imparatie a conti-nentului nostru, continuatoare adevarata a celei romane,explica, pe semne, de ce cancelaria munteana a folositin actele sale Ungrovlahia", mai curind decit alte de-numiri 10. Diecii o completeaza insa, insotind-o, aproape invaria-bil, cu adjectivul toata" : ,,...Io Mircea voievod, dinmila lui Dumnezeu, domn a toata Ungrovlahia..." citimla 27 iunie 1387, ca §i in actele predecesorilor, Dan I§i Vlaicu 11, sau ale urma§ilor, pins la Radu cel Mare 12.Simpla formulare a gramaticilor sau un ecou al unorrealitati de la inceputurile secolului XIV ? Toata Vlahia,cirmuita de primii Basarabi §i de urma§ii lor, nu inseamnatocmai statul unitar cuprins intre Carpati, Dunare §iMarea cea mare", spre deosebire de tarile mai inici, totromane§ti §i acelea, aflate intre acelea§i hotare, in seco-lul al XIII-lea, dar separate inc a unele de altele ? In hrisoavele latine, Cara este Transalpina" cirmuitade un vajvoda Transalpinus" 13. De ce voevod trans-alpin", de peste munti ? In acest fel cancelaria ungarafacea o deosebire intre voevodul tarii de la sud de Car-pati §i cel din Transilvania, acesta din urma continuatoral unor realitati cunoscute Inca de la finele secolului alIX-lea §i inceputul celui urmator, cind populatia roma- 8 HURMUZAKI-IORGA, Documente, XIV, 1, pp. 1-65i C. C. GIURESCU, Intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, inB.O.R." LXXVII, 1959, nr. 7-10, pp. 678-679. 9 HURMUZAKI-IORGA, Documente, XIV, 1, pp. 1-6 ;actele din 1359. 1° E. STANESCU, op. cit., p. 1108. 11 Doc. din 27 iun. 1387, 3 oct. 1385 §i 1374 : DRH, B, I,pp. 20 §i 18. 12 Doc. din 13 dec. 1500, DRH, B, I, p. 495. 13 Cu variante : waywoda Transalpinarum parcium Trans-alpinensis partium regni Transalpinarum dominus : I. BOG-DAN, Documente privitoare la relatide Tdrii Romdnesti cu Bra-sovul si cu Tara Ungureased in sec. XV si XVI, Bucure§ti, 1905,pp. 36, 311-316, 319, 328, 330-333, 346 etc., DRH, B, I, www.dacoromanica.ropp. 12-14 (nr. 3 §i 5).18
  20. 20. neasca traia in mai multe formatiuni politice 14 proprii in interiorul cetatii carpatice. Pentru papalitate, statul dintre Carpatii meridionali §i Dunare este Valahia. Urban al V-lea se adreseaza, la 1370, ,,...fiicei, nobilei doamne Clara, vaduva raposatului Alexandru voevod in Vlahia..." (Wlachia) 15. Acelgi nume cu variante, Walachia, Wlachi (pentru poporul din aceasta tars), Valachia, Vallachia etc. este folo- sit in corespondenta curiei romane in secolele XIV 0 XV 0 in documentele de limbs germane Walachey" 16.intindere Pentru romani, ca unii ce traiau din cele mai indepar-si asezare tate timpuri in acelegi locuri, intinderea ;aril era u§orgeografica de cuprins in cuvinte. Dind libertate de nego% manastirii Cozia, Vladislav al II-lea precizeaza la 1451 egumenului chir Iosif, ca pentru marfurile vindute sau cumparate ...nicaeri sa nu dea vama la toate tirgurile §i la toate vadurile, de la Severin pins la Braila, nici pe drumurile muntilor..." 17 : locurile de trecere la Dunare sau peste munte binecunoscute, a§a incit nici enumerarea for separate nu mai este socotita necesara tirgurile cu re %eaua de drumuri ce le une§te §i, ca puncte extreme, la rasarit Braila, pe unde se aduc marfurile ce yin de peste mare, iar la apus Turnu Severin. Aceea0 intindere, lapidar exprimata, 0 in privilegiul lui Dan al II-lea, catre tirgovi§teni, pe care ii sloboade" de plata vamii, porun- cindu-le : sä umblati 0 pe la Severin 0 prin toate tir- gurile §i la Braila §i prin toatei Sara domniei mele... (subl. ns., D.C.G.)" 15. Pozi %ia geografica a Tarii Romane§ti intrata deplin din primele decenii ale secolului al XIV-lea in desfa- §urarea relatiilor sud-est europene era binecunoscute contemporanilor. 14 Cronicon pictum Vindobonense, Ed. Szentpetery, Budapesta, 1937, p. 234 ; E. STANESCU, op. cit., p. 1107. 15 HURMUZAKI N. DENSUSIANU, Docurnente, 1/2, p. 158. Cf. p. 159 ; E. STANESCU, Op. cit., p. 1106. 15 HURMUZAKI, op. cit., pp. 194, 207, 330, 341, 342, 453, 552, 579, 689, 705, 723. 17 DRH, B, I, p. 187 (nr. 106). Cf. pp. 220 §i 449 (nr. 128 §i 275). 18 DRH, B, I, p. 109 (nr. 55). www.dacoromanica.ro 19
  21. 21. Pelerinii germani Peter Sparnau si Ulrich von Tenn-stadt, care in 1385 se intorc spre patrie, noteaza ca dupace au parasit istovul, au intrat, la nord de Dunare, inTara Romaneasca" (das Lant Walachei), unde au stra-batut orasele Rusii de Vede, Pitesti, Arges, Carnpulung,indreptindu-se apoi pe valea Oltului spre Transilvania,la Sibiu 19. Calugarul dominican Joan, devenit arhiepiscop de Sul-tanieh, activ participant la tratativele diplomatice dintreTimur Lenk si unele state central si vest-europene, isiredacteaza in 1404 a sa Carte despre cunoaperea lumii (Libellus de notitia orbis), in care cuprinde ceea ce va-zuse §i auzise asupra mai multor tari europene, intre al-tele si Tara Romaneasca. La nord de Bulgaria, scrie arhiepiscopul-diplomat, seafla Volaquia" asezata la Marea cea Mare sau Pon-tica", tara mare..." prin care trece Dunarea, cel maimare fluviu de pe pamint, ce coboara din Germania, (sitrece) prin Ungaria apoi prin Volaquia §i se varsa inMarea cea Mare, linga Lycostomo, ceea ce insearnnaGura Lupului, deoarece cind se varsa in mare formeazamulte insule si (multe) guri" 20. Coordonatele geograficegenerale sint deci exact redate : Tara Romaneasca se in-tinde ping la Marea Neagra si cuprinde, in hotarul ei,pe o anume distanfa, ambele maluri ale Dunarii. Hans Schiltberger, participant la batalia de la Nico-pole si care a stat 31 de ani in Imperiul otoman, intor-cindu-se abia in 1427 in Bavaria, §i-a insemnat in a saCarte de calatorie cele vazute in indelungata peregrinare.Cunoaste Valahia mare (Tara Romaneasca.), Valahia mica(Moldova) si Siebenbargen (Transilvania). In TaraRomaneasca se opreste in cele doua capitale" Arge§ siTirgoviste ; despre Braila stie ca se afla la Dunare, unde 19 N. IORGA, Acte gi fragmente..., III, Bucure§ti, 1897,pp. 1-2 ; IDEM, Istoria comertului romanesc, I, Bucure§ti, 1925,p. 55 ; IDEM, Un vechi ceileitor german in secolul al XIV-lea lanot rectifictiri de interpretare, in R I, XXIII, 1937, nr. 1-3,p. 25 ; Calcitori straini despre tarile romeine, I, Editura Stan-rifica, Bucurevi, gyp. 19. 29 S. PAPACOSTEA, Un cilleitor in girlie romdne la incepu-tul veacului al XV-lea, in Studii", 18, nr. 1, 1965, pp. 171-173 ;Calatori straini..., I, pp. 39-40. www.dacoromanica.ro20
  22. 22. coceele si galeele 21 isi descarca marfurile aduse denegustori din paginatate, adica produsele orientale 22. $i cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil, in ale saleExpuneri istorice (redactate catre mijlocul secolului atXV-lea pina. catre 1464), cunoaste impartirea Daciei intrei provincii, cu exacte localizari geografice. Tara for scrie el despre Dacii condusi de Mircea (cel Batrin) incepind din Ardeal (Dacia peonilor) 23se intinde ping la Marea Neagra. Intinzindu-se spre mare,are de-a dreapta fluviul Istru 24, iar la stinga tam asa-numita Bogdania 25. De Peonodacia u desparte un muntece se intinde mult, numit al Brasovului. Vecinii ii maiare aceasta Iarg, pe o intindere nu mica, pe sci%ii no-mazi 28... Spre miazanoapte de acestia sint polonii, sprerasarit cinsa. sarmatii" 27. Fara detalii, si istoricul bizantin Ducas scrie ca de unfapt binecunoscut, despre romanii locuind la gurile Du-narii, si despre granitele Tarii Romanesti 28. $i cronicarii otomani, martori ai numeroaselor si vio-lentelor infruntari dintre romani si turci, ne-au lasat su-mare, dar exacte insemnari. Enveri, in a sa Diistiirname (Cartea vizirului), relateaza ca Bahaeddin Umur bei,emirul de Efes, intrind, in 1337-1338, in Marea Nea-gra cu 350 de vase, a ajuns la Chilia, la hotarul TariiRomanesti..." 29. Pentru Orudj bin Adil, autor al Cro-nicilor dinastiei otomane (Tevarih-i al-i Osman), Tara 21 Nave destinate comertului, coceele fiind de mare capacitate. 22 HANS SCHILTBERGER, Reisebuch, ed. V. Langmantel,Tubingen, 1885, p. 52. Calcitori straini..., I, p. 30. " Sau Peonodacia parte din vechea Dacie aflata sub sea-pinirea peonilor (ungurilor). 24 Dunarea. 25 Moldova. Tatarii. 27 Rll§11 : LAONIC CHALCOCONDIL, Expuneri istorice,ed. V. Grecu, Bucure§ti, 1958, p. 63. Pentru Moldova, vezi p. 93. 28 DUCAS, Istoria turco-bizantinii, ed. critics V. Grecu, Bucu-re§ti, 1958, pp. 426 §i 180. 29 Cronici turce0i privind jdrile ronzane, vol. I, ed. M. Gu-boglu §i M. Mehmet, Bucuresti, 1966, p. 36 ; V. LAU-RENT, La domination byzantine our bouches du Danube sousMichel VIII Paleologue, in R.H.d.S.E.E., vol. 22, 1945,pp. 197-198 ; M. ALEXANDRESCU DERSCA, LexpeditiondUmur beg dAydin aux bouches du Danube (1337 on 1338), www.dacoromanica.roin St. A. 0., II, 1960, pp. 3-23.21
  23. 23. Romaneasca (Eflak-ili), unde era bei" (domn) ghiau- rul Mirci" 30, incepea la nord de Nicopole §i Silistra, la Dunare 31. Localizari similare §i la cronicarii A§ih-Pa§a- Zade §i Idris-Bitlisi pentru care hotarul Tarii Romane§ti ajunge pins la Marea Neagra 32. Marturiile cartografice aduc informatii asemanatoare. Cum negutatorii italieni §i-au Incheiat tranzactiile in- deosebi in zona Dobrogei §i a Deltei Dunarii, portulanele au notat la inceput Pangalia (Mangalia), Costanza (Con- stanta), Solina-Salina (Sulina), Sancti-Georgi (Sf. Gheor- ghe), Licostomo-Licostoma (Chilia), Vecina-Vezina (Vi- cina, probabil Isaccea). Localitatile acestea (sau unele din ele) le intilnim pe portulanele Harta Pisana (seco- lul al XIII-lea), Pietro Vesconte (4 exemplare, 1311- 1318), Angelino Dulcerto (1339), a fratilor Pizigani, pe atlasele lui Pinelli (secolul al XIV-lea) §i a lui Iacobus Giroldis (1426) 33. Dar o data cu portulanul lui Battista Becharius (1426), Valachia i§i ocupa locul ei Intre tarile europene, la nord de Dunare 34. Tara Romaneasca (ala- turi de Transilvania §i uneori §i de Moldova) este men- tionata (cu inerentele aproximatii de amplasare ale car- tografiei vremii), intr-un portulan anonim din secolul al XV-lea 35, in mapamondul zis Borgia (1436), in harta lui Bartholomeo de Pareto (1455), in aceea italiana din 1453, in mapamondul lui Fra Mauro Camalduleb (1459) 36. Existenta tarilor romane, ca individualitati politico-economice, este astfel atestata §i de atare marturii. Rea liati Ce §tim despre locuitorii acestei Tani Romane§ti in seco-demografice lele XIV §i XV ? V echimea In primul rind, vechimea §i continuitatea arzarilor, cu si conti- inceputuri in indepartata antiohitate. Citeva denumiri nuitatea din limba traco-dacilor sint graitoare pentru permanenta cqezcirilor omenqti 3° Mircea cel Marin. 31 Cronici turcefti..., I, p. 48. 32 ibidem, pp. 85, 152. 33 M. POPESCU SPINENI, Romania in istoria cartografiei pins la 1600, Bucure§ti, 1938, pp. 72-78 §i harta 27. 34 Ibidem, p. 78. 36 La biblioteca Vaticanului, IBIDEM, harta 32. 36 IBIDEM, pp, 78-80 §i hartile 30, 34. www.dacoromanica.ro 22
  24. 24. formelor de via individuals si socials 37 : bordeiul, lo-cuinta cea mai simply, repede refacut chiar daca asupralui tree razboaiele si expeditiile de prada ; vatra ce in-calzeste interiorul bordeiului, slujind, totodata, pregatiriihranei zilnice ; argeaua, mica incapere unde {emeia isiasaza razboiul de tesut pinza necesara imbracamintei ;gardul imprejmuitor al gospodariei si f%rusul, slujind atitla constructii, cit gi la delimitarea unor loturi de teren ;in sfirsit, catunul, ca asezare permanents, de proportiimodeste, grupind citeva familii. Dainuirea neintrerupta aacestor termeni se explica tocmai prin continuitatea, dingeneratie in generatie, a populatiei mai intii dacice, apoiromanizata, dar pastrindu-si anume alcatuiri ale locuinteisi asezarilor rurale, mai pe urma straromaneasca, obligatasa vietuiasca iaolalta cu valurile migratorii, in sfirsit ro-maneasca. Aceeasi permanents si pentru asezarile mai maH, anumesatele, cu numele derivat din latinescul fossatum, desem-nind un loc inconjurat cu ,sang (fossa), care delimita inepoca romans hotarul satului. Din fossatum avem formaintermediary fsat (secolul al XVI-lea) 38. Permanents cese lumineaza citeodata si prin marturii scrise vezi scri-soarea din secolul al IV-lea despre Patimirea sfintuluiSava, traind in partite Buzaului 39 §i deopotriva prin celearheologice. Rezultatele obtinute piny in prezent atesta,pentru secolele IXXIV, zone de locuire foarte intensein Moldova si de frecvente asezari in Muntenia propriu-zisa, indeosebi partile Buzaului si ale Brailei, ale Bucu-restilor ale luncii Dunarii 49. Continuitatea de viata se reflects graitor si in numelesatelor care ne trimit la intemeietorul asezarii, cu gene- 37 I. I. RUSU, Limba traco-dacilor, Bucure§ti, 1967, pp. 2040 215. Cf. AL. ROSETTI, Istoria limbii romane de la originipinci in sec. al XVII-lea, Bucure§ti, 1968, pp. 264, 267, 269,275. 38 AL. ROSETTI, op. cit., pp. 194, 215, 524, 681. 38 P. P. PANAITESCU, Obitea ldrdneascd in Tara Romd-neascii ¢i Moldova. Orinduirea feudald, Bucure§ti, 1964, pp. 22-23 §i nota 17. 40 Indeosebi intre Giurgiu §i Pacuiul lui Soare : vezi studiulphn de interes §i harta intocmite de ST. OLTEANU, Evolutiaprocesului de organizare statald la fi sud de Carpati, in estsecolele IXXIV, in Studii", 24, nr. 4, 1971, pp. 763-764 www.dacoromanica.ro§i 774.23
  25. 25. ratii in urma si din care se trag locuitorii de mai tirziu,chiar data printre acestia vor fi venit cu timpul, in modfiresc, gi oameni din alte parti. Alexani (Alexeni) pe Ialomita", daruit de AlexandruAldea manastirii Dealu141, sint urmasii unui Alexe, numece-1 gasim, de altfel, in documentele secolului al XV-1ea42. Albenii pe Gilort", intariti la 30 iunie 1486 lui jupanRoman, fiilor sai§i altora, se trag de la un Albul numefrecvent in actele vremii un Albul fiind de altfelamintit chiar printre stapinii satului de pe Gilort 43. Laintemeietorul asezarii trimit §i denumirile satelor Balomi-resti, Balotesti, Baleani, Balevii, Banesti Ban revine nuo data in onomastica ; Berivoesti, trei sate Birsesti §i altetrei sate Bogdanesti, Bucurestii, Budeni §i Budesti, Cali-nesti, Cazanesti, Cernatesti, Cindesti, Cirstiani, Coco-resti... Comanesti, Dabacesti de la Dabacescul, caz cu-totul semnificativ pentru legatura dintre pamint §i oa-meni, deoarece Ia 27 iunie 1387, in hrisovul de danieal lui Mircea eel Batrin catre Cozia aflam :4 Inca cea daruit manastirii Dimitrie DaVdcescu la moartea lui,cat a fost al sau la Dahace§ti, a patra parte" 44. Iarexemplele pot fi inmultite cu zeci ssi zeci de cazuri ase-manatoare 45. Denumiri de sate cu graitoare intelesuri, fiindca fiecareinsumeaza, intr-un singur nume, sirul neintrerupt de viatasi efortul continuu al copiilor, nepotilor, stranepotilor, ge-neratii de-a rindul ai unor Mihail, Milea, Mircea, Mo-ps, Musat, Nan, Neacsa, Neagoe 46 pentru a scoateroadele pamintului, pentru a famine pe aceleasi locuri,pentru a stapini acest pamint, pentru a-1 apara cu armelecind nu se mai putea altfel, pentru a odihni in el, trecin- 41 DRH, B, I, p. 134. 42 DRH, B, I, pp. 354, 436. 43 DRH, B, I, p. 320. Pentru toate referirile la toponimiasi onomastica secolelor XIVXV, la care nu se dau trimiteriin josul paginii, a se consulta DRH, B, indicele, sub voce. 44 DRH, B, I, p. 24. " Au fost alese numai cazurile in care numele satului isiafla un corespondent in onomastica secolelor XIVXV ; esteevident ca alte denumiri de sat, din aceeasi epoca, trimit Iaintemeietorul lor, chiar daca nu aflam in actele vremii un ase-menea nume. Vezi satele Dragotesti, Farcasesti, Gugesti etc. 46 De la care se trag satele Mihailesti, Milesti, Mircesti, Mo-gosan, Nanaesti, Necsesti, Negoesti, Cf. I. IORDAN, Toponimie www.dacoromanica.roromaneascii, Bucuresti, 1963, pp. 157 si urm.24
  26. 26. du-I apoi in miinile urma5ilor, pins in zilele noastre 47. Fiecare nume de sat pastrat in documentele primelor se- cote ale vieii noastre de stat concentreaza istoria societatii feudale romanegi, pornind chiar de la inceputurile el. Realitati demografice ce se regasesc §i in alte topice, nu numai in sate. Astfel, nume de persoane pentru muntii Andrian 48, Arsurile lui Boe 48, cel al lui Manea 50, acela al Muierii 51, pentru balta Cirjeu, cumparata de la un Radomir §i de la Cirjeu §i de la fiii lui Gligor" 52. 0 ve- che ocina a jupanului Ticuci si a fratilor s5.i era la 1480 §i Curtea lui Vilcan" 53 ; altele poarta numele lui Be- rila 54, al lui Micul 55, al lui Bucur 56, Virful lui Vlad (sau al Vladului) 57, Laiovul lui Stroe 58, dupa cum lacul de la Sow, in rata ora§ului Ocnele Mari, poarta numele, ne spune un act ramas de la Radu cel Mare, de Lacul Doamnei 59. Numdrul Dad lexicul ne ingaduie sa luminam durata unor realitati8% desimea demografice, el nu ne desluse5te asupra aspectelor nume- satelor rice ale lor. Ne lipsesc samile §i evidentele Iinute in seco- lul al XIV-lea de dregatorii domniei §i care exprimau, prin obligatii §i venituri, relatiile sociale §i implicit alcatuirile lor. 5i totu§i, documentele dau unele indicatii. Satele sint de doua marimi, bine §tiute, a§a incit diecii actelor nu socot necesar sa dea alte deslu§iri. Mircea cel Batrin d5.ruieste §i intare5te manastirii Cozia, intre altele, satul pe Luncaval, Bucure§tii §i pe Olt, doua sate mici, 47 Cel putin 3/4 din satele mentionate documentar intre 1351 si 1625 exists si astazi vezi mai jos, pp. 26, 27. 48 DRH, B, I, p. 225. Vezi §i doe, din 30 mai 1493, p. 384. 49 Nume ce-1 afilm Intr-un document contemporan din 5 aug. 1452 ; DRH, B. I, p. 190 ; vezi §i p. 180, doc. din iul. 1451. 59 DRH, B, I, p. 218, doc. din 28 clot. 1464 sau p. 291, doe. din 23 mart. 1482. 51 DRH, B, I, p. 310, doc. din 24 apr. 1484. 52 DRH, B, I, p. 475. 53 DRH, B, I ,p. 275, doc. din 18 ian. 54 DRH, B, I, p. 163, doc. din 14 mai 1441. ss Ibidem. 56 DRH, B, I, p. 253, doc. din 1475-1476. 57 DRH, B, I, p. 381, doc. din 10 apr. 1493, Cf. pp. 459 si 483. 58 DRH, B, I, pp. 253, doc. din 1475-1476 si p. 343, doc. din 1489. 59 DRH, B, I, pp. 451, doc. din 1497-1498. www.dacoromanica.ro 20
  27. 27. Bogclane§tii §i Luncianii" 613. Ace la§i voevod da porunca,pentru a sprijini intemeierea unei not arzari la gura Ialo-mitei", ca oricine ar dori sa mearga in satul manastirii 61,din satele boieregi mari ,si mici, sa fie slobod de oricedajdii..." 62 (subl. ns. D.C.G.). Deci sate mari 1i mici. Cite familii in fiecare nu maiputem spune astazi. Corespund ele oare celor doua tipuride arzari satul §i catunul, pastrate in lexic ? Esteposibil. In schimb, ne putem gindi la numarul total de sate§i tirguri din secolele XIVXV, folosind ceea ce ne-autransmis documentele pastrate intre 1351/2 (primul rezu-mat al unui act intern ramas pins azi) §i pins catre1625 63. In acest interval, sint atestate documentar 3 220 desate ,si tirguri, din care 2 045 (63,5%) exists §i astazi graitoare confirmare a clainuirii neintrerupte a popo-rului nostru in aceasta parte a pamintului romanesc iar1 175 (36,5%) au disparut intre timp 64. Cifra reprezinta,credem, un minimum, deoarece inenlionarea unei arzariintr-un act scris este determinate nu de nevoia de a inre-gistra inceputurile §i existenta ei, ci de a confirma §i fixa,pentru urma§i, realitatea unor raporturi sociale, cu drep-turile" §i indatoririle" ce rezulta din ele, pentru unii saual/ii. Cind voevodul Vlaicu inzestreaza manastirea nou cla-dita de la Vodila, in hrisovul de danie, din 1374, aflam,pentru India data, de satcle Jidov§tita §i de cel al luiCostea pe Topolog" 65, evident existente dinainte, dar careabia acum sint trecute intr-un act scris. Cind se inalta oaka manastire Tismana §i ea bogat daruita de dom-nie apar alte doua sate 66, Hirsomuinti (Hir§ova lingaBalta Bistrel) §i Vadul Cumanilor, acesta din urma arzat 60 DRH, B, I, p. 44, doc. din 8 ian. 1392. 61 Cozia. 62 DRH, B, I, p. doc. din 1404-1418, Ibidem, doc. 66,din 1407 pt. manastirea Tismana. 63 I. DONAT, A ,cezdrile omenefti din Tara Romtineasca insecolele XIVXVI, in Studii", 9, nr. 6, 1956, pp. 76-77 (stu-diu fundamental). " 0 parte din cele 1 175 gezari au fost de fapt incorporatede tirguri sau alte sate mai mari ; I. DONAT, op. cit., pp. 78§i 91 ; C. C. GIURESCU, Istoria Bucure ,ctilor, Bucurelti, 1966,pp. 255-259. 62 DRH, B, I, p. 18. www.dacoromanica.ro 66DRH, B, I, pp. 21 §i 550, doc. din 3 oct. 1385.26
  28. 28. linga vadul de la Calafat si intemeiat cu cel putin douasecole inainte de domnia lui Dan voevod (1385), in vre-mea cind cumanii dominau %inuturile romanesti si cind ne-o arata numele atit de sugestiv al asezarii ei efec-tuau uneori si incursiuni peste Dunare. Cind, la rindulsau, Mircea cel Batrin intareste amintitelor ctitorii Voditasi Tismana, daniile inaintasilor sai, el asaza sub ascul-tarea" egumenului alte case sate : Jarcovti, amindouaVarovnicele", Prilepet, Petrovita si Virbita 67, existentepoate, daca ne raportam la numele lor, din timpul con-locuirii romano-slave. Aidoma aflam de alte asezari si dinactele privind raporturile dintre laici. Atestarea documen-tary a satelor arata numai o schimbare sau o confirmarea stapinirii lor si nu constituie nicicum o dovada asuprainceputurilor lor 68. Din cele 514 sate si tirguri ce aparin acte in intervalul 1352-1500 pentru a nu ne referi de-cit la secolele XIV si XV 69 numai citeva, in num&intim vezi de exemplu Cararenii de la gura Ialomiteisint asezari not 70 : la toate celelalte nu aflam vreo men-tiune asupra intemeierii lor ; ele exista, iar autoritatea destat le inscrie in acte ca realitati binecunoscute, aca inch,nu o data, nu mai socoate necesar sa dea vreo indicatieprivind localizarea lor. Firesc sa fi fost asa, fiindca ceea ceinteresa pe beneficiarii actelor nu era atestarea satului, cidrepturile" si. deci veniturile" ce le dobindeau sau li seconfirmau in legatura cu aceste ocini. De aceea, putemconchide ca. in Tara Romeineasca a secolelor XIVXVexistau cel putin 3 000 de sate (tirgurile inclusiv) 71. Cite familii cuprindeau fiecare din aceste asezari estegreu de precizat, deoarece spre deosebire de Moldovaunde marimea medie a unui sat era de 20 de case 72 inTara Romaneasca nu aflam vreo tire de acelasi fel. Din citi membri se alcatuia o familie ? Este mai ane-voie de dat o cifra medic. Lipsesc date adecvate, iar in 67 DRH, B, I, p. 24, doc. din 27 iunie 1387. 68 DRH, B, I, pp. 81, 123, 126 (nr. 38, 63 5i 65). I. DONAT, op. cit., p. 77. 69 DRH, B, I, p. 66, doc. din 1404-1418. 79 71 A existat probabil o cre5tere demografica, favorizata de in-temeierea statului centralizat al Tarii Romane5ti catre 1300 ; oastfel de cre5tere va fi influentat 5i numarul satelor, gra insa aputea face vreo precizare in stadiul actual al cercetarilor. www.dacoromanica.ro 72 Istoria Romdniei, II, Bucure5ti, 1962, p. 302.27
  29. 29. documentele privind stapanirea de ocini, cel mai adeseaapar beneficiarii cu fiii lor, dar nu si cu fetele. StanciulMoenescul are, in 1441, 5 feciori, Marian, Stoica, Sin,Vlad si Mihail ; dintre acestia Marian are, la rindu-i,3 copii pe Aldea, Marian si Stanca, iar Stoica, tot 3,pe ySerban, Coman si Mihail 73. Dar nu putem spune maimult despre familia lui Stanciul Moenescu, de exempluciti nepo%i a avut in total. Alteori nu se dau aceste pre-cizari ; citim numai : Stanciul Dijanul cu copiii lui si cunepotii lui... 74. Uneori, apar si fetele 75. Cu toata imprecizia documentelor, credem ca familiilecu multi copii, ca aceea a lui Stanciul Moenescul, erauobisnuite in secolele XIVXV, compensind, pe aceastacale, pierderile pricinuite de boli si de frecventele razboaie.Fiindca speranta de viata, ca in toata Europa medievalade altfel, era scurta. Marturii directe asupra ravagiilor mo-limelor si ale razboaielor nu s-au pastrat. Dar in cimitiruldin fostul sat Maicanesti, din 72 de morrninte cercetate(datind de la finele secolului al XIV-lea), numai 38 (deci54,16%) erau persoane adulte si aproape 46% copii 76.Este drama celor mici, in primii ani ai vietii, mai dezar-mati in fata conditiilor dure de trai, loviti cei dintii demoarte. Dar si farce alte precizari, pornind de la cifra sateloramintita mai sus, citeva constatari sint cu putinta. Ea ne arata, in primul rind, ca lara cuprindea un nu-mar relativ mare de areziiri, ca era deci bine locuitg.Arhiepiscopul Joan de Sultanieh socoate demn de notat ca.ei (romanii) nu au orase marl, ci multe sate..." 77. Apre-cierea nu este o simpla afirmatie. Ea reflects o realitate,iar cercetarea pe teren confirms desimea acestor sate siraspindirea for pe aproape toata suprafata Tarii Roma-nesti. Din daniile acute de Dan voevod la 27 iunie 1387 ma-nastirii Tismana, Jnrcovat (Jarcovli) era situat linga satulBreznita Ocol de astazi, deci la aproximativ 6 km spre 73 DRH, B, I, p. 160, doc. din 23 apr. 1441 ; vezi §i pp. 174,180, 182 passim (nr. 99, 103, 182). 74 Idem, p. 194, doc. din 4 oct. 1453 ; vezi gi p. 196 (nr. 112). 75 Idem, pp. 207-208, doc. din 12 nov. 1463. 75 PANAIT I. PANAIT, Inceputurile orafului Bucureiti inlumina scipdturilor arheologice, in M.I.M., 5, 1967, p. 15. www.dacoromanica.ro 77 S. PAPACOSTEA, op. cit., p. 173.28
  30. 30. NV de orasul Turnu Severin ; tot linga Breznita localizam,probabil, si Petrovita ; cele doua Varovnice se aflau lingaSchela Cladovei, la 2 km spre V de mentionatul oral, inapropierea caruia se situa si Prilepetul 78 ; cu alte cuvinte,pe o razes de cel putin 6 km la NV si V de Turnu Seve-rin intilnim 5 sau chiar 6 sate (data si Virbita ar apar-line aceleiasi zone 79). Sogoino si Pesticevo, adaugate de Mircea cel Batrin ace -luiasi domeniu al Tismanei, erau asezate unul linga altul,in partea de rasarit a baltii Cirna 80. Jidovstita, Susita ambele existente si astazi si Po-tocul, trecute printre satele intarite tot de Mircea cel Ba-trin Tismanei, sint foarte apropiate, sub 2 km, unul dealtul ; de notat, in plus, ca ele se afla, citesitrele, la apro-ximativ 11 km NV de Turnu Severin si la numai 5-6 kmde Breznita-Ocolu, amintita mai inainte. Intr-o alta parte a tarii, in jurul Valenilor de Munte,o situatie asemanatoare : Maniaciul (Maneci), PoenileVarbilaului, Stanesti si Berivoesti in fiinta si acumsint situate, ultimul chiar in raza orasului Valeni, iar cele-lalte, Ia aproximativ 13, 9, 10 km la NV, SV si NE deValeni : toate sint atestate la 1 decembrie 1429 81. Inacelasi an sint amintite si Modruzestii si Crapestii, foarteaproape unul de altul, pe locul unde astazi intilnim VaduSorestilor 82. Desimea asezarilor rurale apare mai graitoare cind leprivim fixate pe harta 83 : ele acopera toata intindereaTarii Romanesti, cu exceptia Baraganului, la sud de riulIalomita, a sesului Brailei, a zonelor de munte de peste1 400 m, unde ele se insiruie totusi de-a lungul treca-torilor (pasul Oltului, drumul Cimpulung-Bran si valeaBuzaului, spre Transilvania). Oricum ar fi strabatut tamdinspre munte la Dunare, de la Severin ping Ia Braila" sint insesi cuvintele gramaticului Calcio din 1451 84 78 DRH, indice, sub voce, pentru toate localizarile. 79 Virbita nu a putut fi identificata Inca. 60 Linga Macesu de Jos de azi ; DRH, B, I, indice, sub voce,doc. din 1391 sept. 1 1392 aug. 31, p. 35. 81 Pentru localizarile pe harta vezi I. CAMARASESCU,C. CHIRIACESCU, C. IOANID, Ghidul drumurilor, Bucuresti,1928. Plansele respective ; DRH, B, I, p. 127. 82 DRH, B, I, p. 126 si indicele, sub voce. 83 Reprodusa dupes I. DONAT, op. cit., p. 80. m DRH, B, I, p. 187. www.dacoromanica.ro29
  31. 31. slujbasii domniei, soliile, negutatorii cu carele incarcate demarfuri, ostenii, calugarii, dusmanii, veniti prea adeseoridupa prada, intilneau la numai citeva ceasuri de drum,casele oamenilor. Dar desimea acestor asezari explica §ipotentialul economic si militar al Tarii Romanesti, intr-ovreme in care forta fizica omeneasca era precumpanitoare§i pentru hrana, §i pentru producerea bunurilor destinatecomertului, §i pentru ridicarea armelor impotriva navali-torilor 85. Omul era pretutindeni, la munte, la deal §i layes, in padure ¢i pe vaile riurilor, ,vi la balta, §i fiecarepunct de pe harts, daca 1-am proiecta marindu-1 la scaranaturals ne-ar dezvalui casele §i bordeiele, inconjuratede cimpuri lucrate, de pasuni cu turme, de WO §i iazuri,de paduri, ne-ar desfasura imaginea unui centru de viata,din cele peste 3 000, care alcatuiau societatea romaneascaa secolelor XIVXV. Desigur, in unele zone, viata omeneasca era mult maidensa : sint depresiunile din munti, intreaga regiune sub-carpatica, dealuriletrecind chiar pe cel de astazi 86 - in anume parti numarul satelor in- este tocmai zona undesint atestate documentar, la 1247, in dreapta Oltului, for-matiunile politice ale lui loan gi Farcas, voivodatul roma-nilor condusi de Litovoi, destul de puternic pentru a seopune cu armele suzeranului sau, regele Ladislau al IV-leaal Ungariei, iar in stinga riului, tara lui Seneslau 87,voevodul romanilor, regiuni de unde a pornit, dupa toateprobabilitatile, procesul politic de constituire a statuluifeudal unitar, unde intilnim insiruite majoritatea tirgu-rilor §i oraselor 88, unde procentul de asezari omenestiINTRE 1351/2 $1 1625, SINT ATESTATE DOCUMENTAR IN TARA ROMA-NEASCA 3220 DE SATE $1 TIRGURI DIN CARE 2045 EXISTA 51 ASTAZI(63,5%). FIXAREA LOR PE MARTA ARATA SUGESTIV REALITATI DEMO-GRAFICE DIN SECOLELE XIV -XV -XVI, DESIMEA ASEZARILOR, REPAR-TIZAREA LOR IN TOATE ZONELE, LA MUNTE, DEAL $1 IN CIMPIE. RETI-NEM INSIRUIREA SATELOR DE-A-LUNGUL APELOR IMPORTANTE - PEDU, OLT, ARGES, IALOMITA, BUZAU $1 IN VALEA DUNARII. (DUPA I. DO-NAT, A5EZARILE OMENE.$T1 DIN TARA ROMANEASCA IN SECOLELEXIV -XVI IN STUDII", IX, 1956, FR. 6, P. 80). 85 Cf. 5TEFAN STEFANESCU, Istorie ¢i demografie, in Stu-dii", t. 20, nr. 5, 1967, p. 938. 86 I. DONAT, op. cit., pp. 81-83. 87 DRH, B, I, pp. 7 §i 9, doc. din 2 iunie 1247. 88 I. DONAT, op. cit., pp. 83-85, 89. www.dacoromanica.ro30
  32. 32. www.dacoromanica.ro
  33. 33. disparute este cel mai mic, unde se inalta un mare nu-mar de ctitorii, centre ale vietii spirituale, ale culturii§i artei. Relativ mai dens populata este Oltenia : cu o supra-fata de 24 078 km2 (31,44%) fata de 76 583 cit repre-zinta Tara Romaneasca, inclusiv Oltenia (fail Delta §iDobrogea), ea cuprinde 1 223 de sate din totalul de3 220, deci 38,290/o 89. Semnificativa este arzarea oamenilor de-a lungul ape-lor, satele urmind linia riurilor : u§or de observat sint celede pe Jiu ; cele care marginesc §i un mal §i celalalt alOltului, fara intrerupere de cind coboara din munte §ipina la Dunare ; cele de pe Calmatui, Vedea, Teleor-man ; ca de altfel de-a lungul tuturor apelor mai marisau mai mici, care se unesc cu Dunarea de la varsareaOltului pina la aceea a Arge§ului §i care, pornite dintredealuri, strabat cimpia munteana. Doua ultime exemplearata cum apa curgatoare a fost indeosebi prielnica omu-lui. Cursul Ialomitei poate fi urmarit dupa salba satelorde pe ambele maluri, de la intrare in cimpie §i pina laVadul Oii, salba cu atit mai vizibila pe harta, cu cit lanord §i la sud cimpia Baraganului, cea mai expusa sece-tei, cuprinde prea putine arzari, lasind, in secolele XIVXVI, spa %ii intregi nelocuite. Al doilea exemplu este alDunarii : aci, continuitatea satelor dezvaluie cum, in dia-logul for permanent cu natura, oamenii vremii au §tiutunde sa-§i ridice casele §i gospodariile, a§a incit sa sefoloseasca de binefacerile fluviului, dar in acela§i timpsa stea oarecum la adapost de puterea sa prea mare, in-deosebi cind apele revarsate cuprindeau totul, fra pu-tinta de impotrivire. Intr-adevar, satele se tin unele dealtele, de la Turnu Severin pina la varsarea Ialomitei,mai aproape de mal vezi portiunea Portile de Fier spreTurnu Severin, unde apele nu pot ie§i din matca, malu-rile fiind inalte sau de-a lungul bra ;ului Borcea, undebaltile se intind mai ales spre rasarit, spre matca prin-cipals a Dunarii ; sau, dimpotriva, satele se tin relativmai departe de fluviu in Oltenia sau de la Turnu(azi Turnu Magurele) §i pina la Cornatel delimitindastfel zonele cuprinse de apele revarsate primavara(vezi harta). www.dacoromanica.ro " Ibidem, p. 83.$2
  34. 34. Popu/atia Cele peste 3 000 de sate erau aproape in totalitatea forromeineascci locuite de o populatie romaneasca. Intr-o vreme cind astfel de numaratori nu se efectuau probabil, o atare in- cheiere se sprijina pe citeva fapte, cunoscute de astfel. In primul rind, numele statului Vlahia 90, deci tam in care locuiesc romdnii : este o realitate demografica §i po- litica subliniata de toate actele interne, de cancelariile strain mai apropiate sau mai departate, de calatorii straini §i de alte marturii : pentru to%i exista, intre Car - pali §i Dunare, pins spre Marea Neagra, o Tara Roma- neasca. In al doilea rind, hotarele acestei tari linia mun- lilor §i a Dunarii cu Delta tional de dezuoltare at geto-dacilor, at daco-romanilor, unde s-au consolidat ulterior voivodatele romeinefti : ,,...Tara lui Seneslau, voivodul romanilor, pe care le-am lasat-o acelora, afa cum au stdpinit-o ,si pind acum..." (subl. ns., D.C.G.), citim in actul regelui Bela al IV-lea la 2 iunie 1247 91, zona de unde a pornit unificarea po- litica a statului feudal in al carui teritoriu, statisticile (din timpurile mai apropiate noua) atesta o foarte com- pacts §i densa populalie romaneasca, stapina pe pamin- tul pe care-1 lucreaza, cu atit mai densa cu cit ne urcam in partea de deal §i de munte 92. In al treilea rind, intreaga terminologie a familiei a rdmas la romdni fundamental latina. In asigurarea con- tinuitatii poporului nostru, in spatiul carpato-dunarean, rolul esenlial a apartinut familiei ; prin legaturile ei a realizat soliditatea §i durata celulelor initiale de viata de unde, treptat, s-au dezvoltat comunitatile romanqti cu tarile" de mai tirziu, Recentele cercetari conchid ca ter- menii de inrudire apartin romtinei primitive comune" incepind chiar cu secolul al VII-lea i cei urmatori ; iar atestarea acestei vechimi o aduce §i numarul mare al derivatelor 5tiut fiind ca exista o proportie directs intre vechimea cuvintelor dintr-o limba §i derivatele acesteia 93. Intr-adevar, cei 72 de termeni de baza, de- " Vezi mai sus, p. 17. 91 DRH, B, I, p. 9. 92 I. DONAT, op. cit., pp. 80 51 82. " V. SCURTU, Termenii de inrudire in limba romans, Bucu- re.5ti, 1966, pp. 341-343 5i 331 ; of. p. 37 ; lucrare fundamen- tala. www.dacoromanica.ro 33
  35. 35. semnind legaturile de familie §i care reprezinta sub 3,43 ° /odin cuvintele de baza, au dat 760 de derivate, deci 11,17%din totalul derivatelor pe teren romanesc 94. Aceste stra-vechi cuvinte §i-au afirmat forla §i vigoarea numai pen-tru ea realitatea socials pe care o desemnau familiade limbs daco-romans (in acceptia ei restrinsa, dar §imai larga) a putut dainui secole intregi, cu toate pen-dularile, adesea violente, ale popoarelor migratoare, inspatiul carpato-dunarean §i maritim. Denumirile latinepentru structurile familiei s-au pastrat in toate compar-timentele ei, pentru rudenia de singe in linie dreapta,colaterala, pentru rudenia prin alianta (incuscrire), ca§i pentru rudenia conventionala 95. Adaugam, daca mai este necesar a sublinia vitalitateatermenilor amintiti, ca ei razbat uneori chiar §i in textuldocumentelor slavo-romane, in locul celor echivalenti sla-voni. Radu cel Frumos intare§te lui Stanciu cu fiii sai§i cu fiastrii sai, Barbat §i Ion, ca sa le fie jumatate dinSpin in Lovilte" 96. Acelgi voevod da un act mai mul-tor slugi domne§ti intre altii lui Hasan cu fiii lui §icumnatului lui, Fatal..." atit cumnat" cit §i numelepropriu el insu§i derivat dintr-un termen de inrudire apar in aceasta forma in textul documentului slavon 97. Realitatea demografica romaneasca a secolelor XIVXVreiese, in al patrulea rind, din inse§i actele cancelarieimuntene : influenta limbii romanegi vorbite ,,...a fostatIt de puternicii, inc* ea formeaza chiar o trasaturacaracteristica limbii... documentelor slavo-romane" 98. 94 Aproape toti proveniti din latina, pulini din slavona si altelimbi ; daca defalcam numai cuvintele de baza latine, procentuleste ceva sub 3 ; V. SCURTU, op. cit., pp. 342-343. 95 V. SCURTU, op. cit., cap. IIV ; ibidem, pp. 239-258.In schimb, termenii de politete intre rude provin din graiurileslave : bade, nene (neica), nana, ceace (nene), lele, dada. etc. ;ibidem, pp. 261-289. 95 DRH, B, I, p. 234, doc. din 12 dec. 1471 ; D. BOGDAN,Glosarul cuvintelor romdneiti din documenteleBucuresti, 1946, pp. 49, 57, 158. 97 DRH, B, I, p. 227, doc. din 28 tun. 1469. Vezi si exemplullui Fratill (onomastic de la frate) Fratilesti ; DRH, B, I, p. 317si 224 (nr. 197 Ii 131). 99 D. BOGDAN, Caracterul limbilor textelor slavo-romiine,Bucuresti, 1946, p. 7. (lucrare care impreuna cu Glosarul...constitute studii fundamentale pentru influenta limbii romaneasupra textelor documentelor slavo-romane). www.dacoromanica.ro34
  36. 36. O atare influents se constata in redarea numelor pro-prii, articulate, de la primele documente pastrate, asacum se rostesc in limba romans (de exemplu Stanciu/,Turcu/, Vilcul, Albul, Radul, Barbul etc.) 99 ; in decli-narea numelor proprii cu terminatiile din slavona, darpornind de la nominativul romanesc articulat 1919 saureproducind direct pe cele ale limbii noastre (Stefane" la vocativ). Deopotriva, in folosirea directs a unornume comune din romans (bunilor, bucuros, alesetc.) lol. Intilnim, in sfirsit expresii caracteristic romeinegi tra-duse ad literam in slavona. Mihail, fiul lui Mircea celBatrin pune in vedere vamesilor din Ruck si Bran sataxeze cu dreptate pe brasoveni, adaugind : ...sa nu semai plinga de voi mai mult pkintelui domniei mete,ca ping acum, sau domniei mele ,ci sa nu-mi mai andniscaiva vorbe de la parintele domniei mele, din pri-cina vorbelor voastre..." sa nu ne purtaci cu vorbegoale ca ,ci pins acuma" (subl. ns., D.0 G.) citimintr-o scrisoare de la Alexandru Aldea 192. Dan, pre-tendentul din timpul domniei lui Vlad Tepes, scrie celordin Brasov despre cruzimile rivalului sau, aratind caToti negustorii din Brasov, din Tara Birsei, au mersin pace in Tara Romaneasca...", dar voevodul, dupace i-a ucis pe toti ,,...cu avutul acelor oameni nu s-aputut siitura"1-03 (subl. ns., D.C.G.). Basarab cel Tinar,ingrijat de uneltirile pretendentilor refugiati in Transil-vania, reaminteste jupanilor brasoveni Hada§ Cretul §iPaul ca daca ei ar voi cu adevarat sa goneasca pe acestipretenden%i, atunci : ...nici unul dintre ei nu s-ar in-virti printre voi" 104. Vlad Dracut asteptind sa puns mina pe domnie afla,desigur cu placere, ca voevodului Alexandru Aldea 99 DRH, B, I, pp. 26-27, 28, 30, 50-51, 56-57, 75-76,81-82, 87-88. 100 DRH, B, I, pp. 342-343, 370-371. 101 GR. TOCILESCU, 534 documente istorice slavo-romane,Bucuresti, 1931, pp. 102, 380, 405 ; Toate cazurile sint discutatesi demonstrate de D. BOGDAN, in Caracterul limbii... §i Glo_sand... 1°2 GR. TOCILESCU, op. cit., pp. 8 si 36. 193 Ibidem, p. 72. 1°1 GR. TOCILESCU, op. cit., p. 133. D. BOGDAN, Carac- www.dacoromanica.roterul limbii..., pp. 39-41.35
  37. 37. ...i -a venit rau §i are sa moara 105. Radu cel Marese mira de atitudinea autorita/ilor din Brasov faca denegutatorii din Tara Romaneasca". Dar cind au voitsa iasa din cetate afara pe poarta, voi ati pus oameniivostri la poarta si le-au tinut calea..."106. Expresiile citate, cazurile gramaticale amintite, reda-rea numelor proprii, sint tot atitea marturii ale faptuluica diecii gindeau actele in romaneste si le traduceauapoi in slavona oficiall 107 a cancelariei, in care pa-trund astfel diferite elemente ale graiului romanesc, limbavie, vorbita zi de zi de locuitorii Tarii Romanesti. De altfel, o cercetare a tuturor cuvintelor romanestidin documentele slavone, muntene si moldovene ale se-colelor XIVXVII a dus la rezultate concludente : sintmii de cuvinte, comune si nume proprii de oamenisi locuri, care agar articulate, flexionate ¢i cu grupulde sunete caracteristice limbii romane 108. Revelatoareeste indeosebi onomastica §i toponomastica, in marea eimajoritate romaneasca, asa cum rezulta chiar din celemai vechi documente interne pastrate 1". Nu este vorbanumai de cuvintele derivate din fondul latin si careatesta influenta limbii romane vorbite a epocii asupracelei slavone : revelatoare sint indeosebi sutele de cu-vinte nume proprii sau comune provenite dinvechea slavona sau alte limbi si care sint trecute in actein forma for romanizata 110. 0 foarte recenta analizaa limbii documentelor slavone emise de cancelaria TariiRomanesti in secolele XIVXV, ajunge la o incheieresirnilara. Ea eviden/iaza prezenta elementelor romanestiin fonetica, in utilizarea articolului proclitic si mai alesenclitic, in formarea pluralului, in flexionarea cuvinte-lor, in genul substantivelor, in adjective, verbe, prepo-zitii, in topice si felurite expresii redate in slavona, darcalchiate dupa romana ; ceea ce arata ca marea ma- 1°5 GR. TOCILESCU, op. cit., p. 45. 106 Ibidem, p. 187 ;i D. BOGDAN, op. cit., pp. 42-43. 1°7 D. BOGDAN, op. cit., p. 25. 1°8 Vezi D. BOGDAN, Glosarul..., in care aceste cuvinteromanesti ocupa 226 p tiparite. 209 Ibidem, pp. 8-9. www.dacoromanica.ro 11° Intreaga analiza de D. P. BOGDAN, Glosarul...36
  38. 38. joritate a gramaticilor erau romani, cu limba materna.romans 111. In concluzie, numele insu§i al tarii, Vlahia adicaTara Romaneasca : hotarele ei cuprinzind exclusiv unteritoriu traditional de dezvoltare al poporului nostru, 5ianume partea dintre Carpatii meridionali, Dunare §iMarea Neagra ; terminologia familiala aproape numaide origine latina ceea ce atesta continuitatea struc-turala a comunitatilor daco-romane §i straromane§ti, in-temeiate pe celula socials esentiala familia ; limbavorbita in fiecare zi, atit de inchegata incit razbate per-manent in textul documentelor redactate in slavona ofi-ciala a cancelariei toate demonstreaza realitatea de-mografica romaneasca a secolelor XIVXV, organiclegata §i indisolubil dezvoltata in spatiul geografic amin-tit, realitate a carei expresie politica este statul feudalunitar al Tarii Romane§ti, cirmuit de Basarab cel Mare§i de urma.3ii sal Marturiile strain yin sa afirme, tot atit de limpede,cine sint locuitorii Valahiei. La 1345, curia romans era informata asupra locuito-rilor Olachi-Romani" din Transilvania §i Tara Roma-neasca. Asocierea insa§i a celor doua nume Vlah-Romaneste intru totul graitoare pentru realitatea etnica a ti-nuturilor amintite 112. Dacii insa scrie Laonic Chalcocondil folosindo terminologie arhaizanta pentru a desemna pe romani au un grai asemcintitor cu al italienilor, dar stricatintru atita §i deosebit, incit italienii greu inteleg ceva,cind vorbele nu sint exprimate deslu§it, incit sä prindaintelesul, ce ar putea sa. spuna. De unde deci cu acelgrai §i avind obiceiuri de ale romanilor, au ajuns inaceasta tail §i s-au a5ezat aici cu locuintele, nici pe altulnu 1-am auzit spunind ceva lamurit, nici eu insumi nu 111 LUCIA DJAMO DIACONITA, Limba documentelor slavo-romane emise in Tara Romaneascii in sec. XIVXV, Bucu-relti, 1971, pp. 269-323. 112 HURMUZAKI-DENSUSIANU, Documente, 1, 1, pp. 697-698 ((nr. DLI) ; 5TEFAN PASCU, Marea Adunare de la AlbaJulia incununarea ideii, a tendintelor fi a luptelor de unitate apoporului roman, Cluj, 1968 ; STEFAN STEFANESCU, TaraRomaneascii de la Basarab I Intemeietorul pins la Mihai Vitea-zul, Bucure§ti, 1970, p. 14. www.dacoromanica.ro37
  39. 39. U. 12 13.V El* 9 14. . 18 08%20 24. Itsezeri nefortificate .2141 e Asezari fortificate V.21 0 s31°.331 . o /toad din secolele XIII-XIV Z8CIP23i3g42.-0 33 31 6 do 34).46 88 4 6 4 9p 55 93 ..14 641:51) 06.87 tr 70 9 9599 g 65 7P1.3_04. m,71;.,,.70.112 96 7 me. 1834 019 05. 1712 .1414,26 103. in, 0, 1..47--128 101. .100 17 117.1 0.1.124.11-w # 129 .99 6/132 .141 9 130 139 138* 142 eP 135 140 13 0134 144115 43. 146 147 200 195. 0 248 0 256 0® ® 148 47 )259 258 202 .197. 96 50 ®149 199 19 9 .151 153 249 255 257 201 152 242 24 254 204 203 205 .157 160. 40. 0 0 25 .158 159. ra, 251. 206 161- .252 4 a lata.u. 0 162 165 243 2440 0164 68.9 239. ° 170 181 1 238 245 e. 189 j85./co,r >.* 234c ./ .241 212 210 )4 .237 234d 22 2.22-;12.22:..119-2:78; :2210:921; 236 234h 225 e" iti9 i 21 c;:8;68.718.617:1711m5;:?(;i:7.:381C111;91362/*1 22 235..2358 234a 190 .!4- /1 227 223. isi 1. 183 - 2355 224 1:1234 228 1.....,,,_,,:_, 94 233 IS 232 230 231 0 29 R. ASEZARILE OMENESTI, ATESTATE DE ACTELE CANCELARIILOR IN TA- RILE ROMANE, CONTINUA DE FAPT, SATELE EXISTENTE IN ETAPA DINAINTEA INTESIIEIERII STATELOR FEUDALE INDEPENDENTE. ARHEO- LOGIA VINE SA CONFIRME CU CLARITATE ACEASTA CONTINUITATE. DE$I CERCETARILE SINT INCA INTR-O FAZA DE INCEPUT, AU FOST IDEN- TIFICATE IN TARA ROMANEASCA $1 MOLDOVA, CEL PUTIN 259 ASEZARI DIN SECOLELE IX/X XII, 0 PARTE DIN ELE SITUATE PESTE LOCUINTE ANTERIOARE SECOLELOR IX/X. CERCETARILE DE TEREN ADUC ASTFEL O DOVADA IN PLUS ASUPRA CONTINUITATII NEINTRERUPTE DE VIATA A POPORULUI ROMAN, DIN CARPATI $1 PINA LA DUNARE SI MAREA NEA- GRA (DUPA STEFAN OLTEANU, EVOLUTIA PROCESULUI DE ORGAN1- ZARE STATALA LA EST $I SUD DE CARPATI IN SECOLELE IXXIV, www.dacoromanica.ro IN STUDII", T. 24, 1971, NR. 4, P. 774). 38
  40. 40. ma pot pronunta, cum au Post adu5i cu locuintele inaceste locuri...". Se aseamana insa cu italienii 5i in alte privinti 5i inintocmirea traiului de toate zilele §i se folosesc de ace -leaci arme 5i de aceleafi unelte Inca acuma, ca siromanii" 113 (subl. ns. D.C.G.). Grai romanesc, pe care italienii it pot intelege dataeste exprimat des1u5it" ; fel de trai, arme si unelte, careamintesc de inaintgii romani. Marturia cronicarului bi-zantin este cu atit mai semnificativa, cu cit,existe o traditie carturareasca dovada precizarea luiChalcocondil ca nu a aflat ceva lamurit" asupra an-tecedentelor istorice ale dacilor" , el a constatat, dininse5i realitatile secolului al XV-lea cunoscute de el, cala nordul Dunarii se afla romanii, continuatori ai roma-nilor. Atari incheieri le regasim, cu variante, la uma-nistul italian Poggio Bracciolini, in lucrarea sa Discep-tationes convivales (1451) ; la Enea Silvio Piccolomini Pius al II-lea in cunoscutele sale lucrari Historiarerum ubique gestarum locorumque descriptio §i Corn-mentarium rerum memorabilium ; la Nicolaus Machi-nensis, episcop de Modrussa in a sa De bellis Gotho-rum 114. Flavio Biondo, scrie la 1453 urmatoarele rege-lui Siciliei, Alfons de Aragon, in legatura cu proiectulunei cruciade antiotomane : ,,...Si acei Daci Ripensi sauValahi din regiunea Dunarii iii proclama ca o onoaresi isiafi5eaza originea lor romana, pe care Intr -adins ofac sa se vada din vorbirea lor, pe ace5ti creitini, caredupa obiceiul catolic yin in fiecare an sa viziteze Romasi bisericile apostolilor, odinioara ne-am bucurat mult cai-am auzit vorbind in a5a chip, incit cele ce ei le rosteaudupa obiceiul neamului lor, aveau o mireasma de limbslatina taraneasca si putin grama 115. Flavio Biondoa stat de vorba odinioara" deci cu ani in urmafata. de 1453 cind scrie cu romanii ce traiesc in zonaDunarii 5i a retinut (din convorbirile sale) ca. ei Insisi 113 LAONIC CHALCOCONDIL, op. cit., p. 63. 114 A. ARMBRUSTER, Romanitatea romcinilor. Istoria uneiidei, Bucure§ti, 1972, pp. 42-56 (lucrare fundamentall). 115 ST. BARSANESCU, Flavio Biondo, 1453, in Mag. isto-ric", nr. 2. 1967, p. 20 ; Text latin in AL. MARCU, Riflessi destoria rumena, in Ephemeris Dacoromana", I, 1923,pp. 362-363. www.dacoromanica.ro39
  41. 41. isi afirma descendenta din coloni5tii romani ai DacieiTraiane. Scrisoarea piing de interes puss al5.turi de Ex-punerile istorice ale cronicarului bizantin Laonic Chal-cocondil 5i de ceea ce 5tiu calatorii strain sau cartografiisecolelor XIVXV ne arata ca romanitatea est-euro-peana pastra inainte de a-i fi subliniat 5i demonstratprin documente carturarii amintirea inceputurilor eila Dunarea de Jos 5i in spatiul carpatic. Prezenta romaneasca este afirmata deopotriva in zonaDeltei 5i tarmul dobrogean. Cind Mahomed al II-lease pregate5te de campanie pentru a pune o data capatrezistentei militare a lui Vlad Tepe5, Ducas noteaza :,,...frica i-a cuprins pe toti : pe romanii ce loLicostomo" 116 (subl. D.C.G.) deci in pantile ns.,Chiliei Vechi 117 care cuprindea o arzare civila, cetateacucerita de *tefan cel Mare in 1465 5i portul interna-tional, unde descarcau 5i incarcau corabiile venite dinMarea Neagra. Denumirea Snsa5i, constatata pe toata in-tinderea pamintului romanesc, vine de la numele comunde Chilie (dar articulat), de la arzarea unui calugar inpartea locului 113. Tot pentru Delta ne-a ramas 5i precizarea a5a-ziseicronici de la Nilrenberg (1493) : ...romanii locuiesc 5iinsulele Dunarii, intre care insula Peuce, vestita la ceivechi, au arzari 5i in Tracia" ; Peuce era numele datDeltei, in total sau in parte, in timp ce Tracia desemna,potrivit traditiei antichitatii, malul drept al Dunarii,implicit, adaugam noi, Dobrogea 111. De-a lungul secolului al XVIII-lea, mai multe hartine releva ilustrind insa o situatie existents, credem,din secolele XIVXV prezenta romanilor in preajmalacurilor Razelm 5i Sinoe, prin topicul Portia dat tre-cerii din cele doua maxi lacuri in Marea Neagra. Nu-mele este in mod cert romanesc 5i deriva din latinesculporta ; el a fost adoptat 5i de hartile ruse5ti aceea 116 DUCAS, op. cit., pp. 426-427. 117 Localizarea Chiliei : C. C. GIURESCU, Principatele romanela inceputul secolului al XIX-lea..., Bucure§ti, 1957, pp. 74-79 ;IDEM, Tirguri sau orate ,fi cetati moldovene..., Bucurqti, 1967,pp. 205-211. 118 C. C. GIURESCU, $tiri despre populatia romaneascii aDobrogei in hdrii medievale ii moderne, Constanta, 1966, p. 20. www.dacoromanica.ro 119 Ibidem, pp. 20-21.40
  42. 42. ridicata in 1835, de capitanul-locotenent E. Manganarinoteaza flopntgxoe Imp.rto" (Gin la Portilei) in timpce turcii ii spuneau Portita Bogasi" (Intrarea por-tiIa) 120. Dar pentru ca numele Porticei sa fie atestat de-alungul secolului al XVIII-lea li sa fi fost folosit gi de na-iigatorii altor popoare, inseamna ca el exista din inde-partate timpuri §i era rostit, zi de zi, de o populatie roma-neasca locuind permanent in acele locuri ¢i asemuind cu opoarta legatura lacurilor cu marea. Cit de veche esteaceasta populatie ? Ea exista la cucerirea Dobrogei de c5.treturci, la inceputul secolului al XV-lea, iar toponimul erabine fixat ; in caz contrar, dac5. Tomanii s-ar fi stabilit aciin num5.r mai mare, ulterior, in timpul cirmuirii oto-mane, ar fi fost mult mai firesc ca iegirea lacurilor Ra-zelm oi Sinoe sa poarte o denumire turceasca, aga cumpoarta de altfel o sums de lacuri din Dobrogea de Nordoi chiar uncle sate din apropierea Razelmului121. Or,rfenomenul a fost invers, Portia a r5.mas oi s-a impus sicelorlalte populgii din partea locului. Alte doua topice sint de retinut. Unul este Peceneaga,sat pe Dunarea Veche, la 35 km sud de M5.cin : pentrua ramine sub aceasta forma, el a trebuit sa fie dat deo populatie romaneasc5. locuind degi micgorata canumar if lovita de repetatele migratiuni in nordulDobrogei, in codru sau la Dunare, pe vremea cind pe-cenegii s-au stabilit in aceste locuri catre jumatatea se-colului al XI-lea 122. De altfel, la 1321, geograful arabAbulfeda afirma ca Isaccea ,,...este un orag din tara Va-lahilor"123. Tot romanii au p5.strat amintirea italieni-lor stabilisi. la Chilia Veche, in secolul al XIV-lea, nu- mind un bras al Dunarii Venedicul", iar un ostrov al fluviului Vinitic" atestate de h5.rtile secolului al XVIII-lea, dar transmise, evident, din vremea cind venetienii f5.ceau comer pe Dun5.re 124. 120 C. C. GIURESCU, op. cit., pp. 48-50. 121 Ibidem, pp. 48-50 ; autorul considers numele Portitei exis- tind din evul mediu timpuriu. 122 C. C. GIURESCU, op. cit., p. 5. 123 ABULFEDA, Geographie, II, p. 31. 124 C. C. GIURESCU, op. cit., pp. 5-6 §I 23 cu bibliografia www.dacoromanica.ro respectiva. 41
  43. 43. Dar alaturi de romani traiau in Tara Romaneasca, in secolele XIVXV, sa§i, unguri, greci, bulgari §i sirbi (slavi sud-dunareni), musulmani chiar. Nici asupra for nu s-a pastrat vreo marturie numerics. Sctii Venili din Transilvania, ii aflam atesta %i documentar ti Inca de la inceputul secolului al XIV-lea. La Cimpu-ungurii lung, unul dintre frunta§i, comitele Laurentiu, este in- gropat la 1300 in biserica Baratia 125. Comunitatile catolice, cu organizarea for proprie, con- dusa de episcop 126, erau concentrate (mai ales) in tir- guri 127. Voevodul Vlaicu (Vladislav), primind in tare pe loctiitorul episcopului Dimitrie al Transilvaniei, po- runce§te ...tuturor credincio§ilor sai, orii,renilor, poporu- lui §i oaspetilor de orice neam sau limba ar fi care in de ritul si obiceiul sfintei biserici romane, aflati in toata Tara Transalpine... ", ca sä primeasca cu cinste §i sa dea toata ascultarea cuvenita sus-numitului prelat ; de re- marcat ca enumerarea catolicilor incepe cu locuitorii ora§elor. De§i nu avem decit informatii de ordin gene- ral asupra lor, comunitatile se compuneau, cu certitu- dine, din coloni§ti germani §i unguri veni %i din Transil- vania, singurii care, la aceasta epoca, ascultau de biserica romane. Asemenea comunitati le aflam la Cimpulung amintit mai inainte, la Arge§, sediul episcopului catolic, la Tirgovi§te 128. Nu avem informatii directe despre Indeletnicirile for ; ca orarni, desigur, vor fi fost o parte in orice caz me§te§ugari §i negustori. Numarul familiilor ramine re- lativ modest ; a§a ne explicam repetatele scutiri date episcopului catolic de Arge§ privind plata sumelor dato- rate curiei romane 129. Cei mai numero§i au fost la Cimpulung, unde aflam trei ctitorii catolice Baratia. Cloa§terul §i aceea dedicate Sf. Francisc (azi biserica ortodoxa cu hramul Sf. Gheorghe) 130 unde cea mai 125 E. Lazarescu, Despre piatra de mormint a comitelui Laurenciu fi citeva probleme arheologice fi istorice in legaturci cu ea, in SCIA, IV, 1957, nr. 1-2, pp. 109-127. Vezi mai jos, p. 372. 126 DRH, B, I, p. 13, doc. din 25 nov. 1369. 127 DRH, B, I, p. 157. 128 129 Vezi mai jos, p. 376. 110 PAVEL CHIHAIA, Monuments romans et gothiques du www.dacoromanica.ro XIIIe au XVIe slide en Valachie, in RRHA, t. 5, 1968, pp. 38-43. 42
  44. 44. veche pecete a ora5ului era in limba latin5.131 ii unde judetul tirgului se alegea, pins in secolul al XVIII-lea, alternativ dintre romani 5i dintre sa5i. Raporturile dintre comunitatea catolica alcatuita din 1i romani au fost cele de buna convietuire ; sari 1i unguri mai multe fapte ne indreapta pentru secolele XIVXV catre o asemenea concluzie. Mai intii, alegerea judetului cimpulungean, pe rind, dintre ortodoc5i 1i dintre catolici ; urmata secole de-a rindul, regula arata ca drepturile Ii raporturile dintre cele doua comunitati religioase erau bine 5tiute, stator- nicite si respectate. In al doilea rind, dainuirea sute de ani a ctitoriilor amintite. In al treilea rind, absenta oricaror 5tiri privind conflicte intre numitele comunitati, intr-o vreme cind ciocnirile etnico-social-economice im- bracau nu o data haina confesionala. Dimpotriva, voevo- zii munteni au intarit, prin autoritatea lor, libera exer- citare a cultului catolic 132, deci posibilitatea pentru sa5ii 5i ungurii stabilili statornic in Tara Romaneasca de a trai potrivit traditiilor spirituale proprii. Desigur, o ast- fel de politics favorabila bisericii romane a fost de- terminata, in uncle momente, de conjunctura politica 133, dar imprejurdrile politice, prin esenca for trecdtoare, au avut ca fundament o realitate de duratd, si anume toc- mai buna convietuire a tirgovecilor romani, sari fi un- guri; altminteri continuitatea catolicilor, time de mai multe sute de ani, devine mai grew de inteles.Grecii In aceegi epoca au trait in statul muntean ci un numar de greci. Dintre cele 10 case" din Tirgovi5te puse in timpul lui Mircea ccl Batrin sub ascultarea manasti- rilor Cozia 1i Cotmeana, se aflau, judecind dupa nume, alaturi de romani, cel pulin patru familii de greci lanache, Caloian, Nicola Metaxar if Gheorghe Para- mali 134. Felul cum traiau ace5ti tirgovi5teni de diferite neamuri ne-o sugereaza chiar actele date celor doua cti- torii : ceea ce interesa autoritatea de stat era nu apar- 131 IOAN RAUTESCU, Cdmpulung-Muscel. Monografie isto- rico, C. Lung, 1943, pp. 161-162 ; I. HURDUBETIU, FL. NIIRTU, Cimpulungul Muscel medieval, in St. Art. Ist.", XI, 1968 p. 29. 132 Vezi mai jos, p. 374. www.dacoromanica.ro 133 Vezi mai jos, pp. 374-375. 1.4 DRH, B, I, p. 84 (nr. 39). Vezi si p. 103 (nr. 52). 43

×