• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Abordarea psihanalitică freudiană asupra personalităţii
 

Abordarea psihanalitică freudiană asupra personalităţii

on

  • 2,544 views

 

Statistics

Views

Total Views
2,544
Views on SlideShare
2,544
Embed Views
0

Actions

Likes
1
Downloads
49
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft Word

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Abordarea psihanalitică freudiană asupra personalităţii Abordarea psihanalitică freudiană asupra personalităţii Document Transcript

    • Analiză critică privind abordarea psihanalitică freudiană asupra personalităţiiÎncepând cu G. Allport, psihologia personalităţii se constituie ca un domeniuparticular al psihologiei, actualmente existând câteva paradigme bine conturate,care abordează personalitatea din diverse perspective, pe care le considerăm a ficomplementare, chiar dacă în anumite puncte înregistrează clare dezacorduri.Constituind unul din cele mai atractive domenii ale psihologiei, personalitatea,normală sau patologică, a stârnit interesul a numeroşi specialişti, care doresc nunumai să descrie această realitate, ci şi să o explice, să o evalueze, să avansezepredicţii, să formuleze legi şi principii, care sa ghideze studiul celor interesaţi deexplorarea acesteia.Psihanaliza s-a constituit progresiv, în timpul unei maturizări lente. Cel care stă înspatele apariţiei acesteia este Sigmund Freud, care a studiat meticulosdimensiunile naturii umane. Freud a presupus că mintea umană îşi îndeplineştefuncţiile utilizând energie. În mod asemănator funcţionării fiziologice a corpului,care îşi procură energie din hrană, deosebirea fiind că energia utilizată de minteeste de natură psihică.Personalitatea, în concepţia iniţială a lui Freud era divizată în trei niveluri:conştient, preconştient şi inconştient. Conştientul includea senzaţiile şiexperienţele pe care le putem accesa, simţi în orice moment. Inconştientul erapartea esenţială, nevăzută, aflată în centrul teoriei psihanalitice. El conţineinstinctele, dorinţele care ne determină comportamentul, este depozitul forţelor pecare nu putem să le vedem sau să le controlăm. Între cele două niveluri se aflăpreconştientul, depozitul amintirilor, gândurilor de care nu suntem conştienţi, darcare pot fi aduse cu uşurinţă în câmpul conştiintei.Ulterior, Freud şi-a revizuit teoria, introducând trei noţiuni de bază: id, ego,superego. Id-ul încearcă satisfacerea impulsurilor, ego-ul caută amânarea acestora,iar superego-ul pune mai presus de toate perfecţiunea morală, neadmiţândcompromisuri, la fel ca id-ul. Rezultatul inevitabil al fricţiunilor dintre id, ego şisuperego este dezvoltarea anxietăţii. Freud descrie trei tipuri de anxietate, înfuncţie de stimulii care o produc: anxietatea obiectivă implică teama faţă depericole tangibile ale lumii reale şi ne ghidează comportamentul în faţa unor astfelde pericole; anxietatea nevrotică îşi are originea în copilărie, în conflictul dintresatisfacerea instinctelor şi realitate; anxietatea morală este rezultatul conflictuluidintre id şi superego, reprezentând de fapt frica de propria conştiinţă,
    • comportamentul care contravine propriului cod moral ducând la apariţiasentimentelor de ruşine sau vină, indicator al modului de funcţionare a superego-ului.Mare parte a personalităţii noastre se formează pe baza configuraţiei unice derelaţii pe care fiecare dintre noi le stabileşte în copilărie cu o mare varietate depersoane si obiecte. Rolul experienţelor din copilărie este considerat atât deimportant de Freud încât el consideră că personalitatea adultului se cristalizează înjurul vârstei de cinci ani. Freud a simţit existenţa unor conflicte puternice denatură sexuală la copil, conflicte care păreau să aibă în centru anumite zone alecorpului. Pe baza acestor prezumţii a formulat teoria dezvoltării psihosexuale,conform căreia copilul trece printr-o serie de stadii, fiecare definit de o anumităzonă erogenă a corpului. În fiecare stadiu trebuie rezolvate anumite conflicte,înainte ca individul să treacă la stadiul următor. Freud a şocat lumea ştiinţei când aafirmat că bebeluşii sunt motivaţi de instincte sexuale. El a acordat un înţeles mailarg acestui concept, vorbind despre obţinerea unei forme difuze de plăcerecorporală, având originea în gură, anus sau zona genitală. Se desprind, astfel,următoarele stadii: stadiul oral, (durează de la naştere până în jurul vârstei de doiani), stadiul anal (între 2 şi 4 ani), stadiul falic (până în jurul vârstei de 6 ani),perioada de latenţă (între 6 şi 12 ani) şi stadiul genital.Câteodată, însă, individul nu este capabil să treacă de la un stadiu la altul,conflictul specific acelei etape nefiind satisfăcut sau individul pur şi simplunedorind să treacă mai departe. Vorbim în aceste cazuri despre fixaţie, când oparte a energiei psihice (libido) este investită în acel stadiu de dezvoltare,rămânând puţină energie pentru stadiile următoare.Mecanismele de apărare ale eului, un alt element introdus de Freud, presupundistorsionări ale realităţii. Prin urmare, procesele pe care le considerăm raţionale( rezolvarea problemelor, luarea deciziei) nu sunt bazate pe o imagine corectăasupra persoanei. Mai precis, după Freud, suntem conduşi şi controlaţi de forţeinterne de care nu suntem conştienţi şi asupra cărora exercităm foarte puţin controlraţional. Printre mecanismele de apărare ale Ego-ului se numără: represia saureprimarea presupune excluderea activă şi totală a gândurilor ameninţătoare dincâmpul conştiinţei; negarea gândurilor şi a experienţelor dureroase; regresiapresupune implicarea în comportamente care sunt asociate cu plăcerea şisatisfacţia pe care individul le obţinea într-o perioadă timpurie a dezvoltării sale;proiecţia presupune atribuirea impulsurilor sau dorinţelor inacceptabile unei altepersoane; deplasarea implică mutarea unui impuls dinspre un obiect inacceptabil şiameninţător înspre un obiect mai acceptabil şi mai puţin ameninţător;raţionalizarea presupune găsirea unei motivaţii rezonabile pentru un gând saucomportament inacceptabil; identificare reprezintă un mecanism de apărare prin
    • care oamenii fac faţă invidiei; sublimarea transformă impulsurile inacceptabile încomportamente sociale complet acceptabile, chiar admirate.În ceea ce priveşte măsurarea personalităţii din perspectiva psihanalitică , existămai multe metode: hipnoza, tehnica asocierilor libere, tehnica interpretării viselorşi tehnicile proiective.Psihanaliza a avut o evoluţie sinuoasă, la apariţie fiind marginalizată, apoidevenind foarte populară, pentru a fi din nou oarecum marginalizată în ziua de azi.Teoria lui Freud a generat numeroase cercetări empirice şi încercări de testare aconceptelor propuse, însă nu toate au putut fi validate experimental. Nammill(2005) susţine că vocabularul folosit de Freud este prea specializat şi cu o logicăînşelătoare, greu de înteles pentru neiniţiaţi; sexualitatea ar fi un conceptinconsistent şi cu toate că Freud o pune în legătură cu inconştientul şi apoi cu id-ul, legătura nu este clară.O primă critică ce îi poate fi adusă teoriei psihanalitice poate fi metoda decercetare preponderentă, mai exact studiul de caz, care are limite serioase ce ţin decontrolul variabilelor şi de imposibilitatea replicării în condiţii controlate. Dateleobţinute prin aplicarea studiului de caz depind de acurateţea cu care o persoanărelatează ceea ce îşi aminteşte. Persoanele pot să nu-şi amintească exact ceea ce s-a întâmplat, sau chiar dacă îşi vor aminti există pericolul ca acestea să considerecă anumite detalii îi pot plasa într-o lumină proastă sau că sunt nerelevante. Altedezavantaje ar fi acelea că nu permite generalizarea şi stabilirea relaţiei cauză-efect, fiind implicate adesea anumite incidente în trecutul unei persoane care augenerat o problemă particulară.Mai mult, este imposibil să se determine validitatea povestirilor pacienţilor; Freuda încercat de puţine ori să verifice povestirile clienţilor, prin urmare, datele arputea fi din start incomplete şi inexacte. De asemenea, este cunoscut faptul căFreud realiza notiţe privind desfăşurarea şedinţelor la câteva ore dupa terminareaacestora. De accea, este posibil ca el să fi fost selectiv în reactualizare, iar dacă,totuşi, ar fi fost exact, este imposobil de demonstrat acest lucru.O altă acuzaţie îndreptată către această teorie poate fi adusă din perspectivamodului de analiză a datelor, considerat prea subiectiv, întrucât Freud nu aexplicat complet procedura şi pentru că datele nu au fost cuantificate, astfel încâtsemnificaţia lor statistică nu poate fi stabilită. La acestea se adaugă şi eşantioanelemici si nereprezentative folosite.De asemenea, consider că Freud a acordat prea multă atenţie forţelor biologice încalitatea de modelatoare ale personalităţii, unii critici susţinând că fiinţa umanădispune de mai multă libertate în acţiuni decât sugerează Freud. Mai mult decâtatât, prin afirmaţia conform căreia femeile suferă de invidia de penis şi că
    • superego-ul lor este inferior dezvoltat din această cauză, oferă o viziunedegradantă asupra femeilor.Din punctul meu de vedere, faptul că Freud pune accent pe sexualitate, exprimareasau reprimarea instinctului sexual părând a fi cheia tuturor faptelor, bune sau rele,reprezintă o oarecare exagerare a acestuia. Deşi mai târziu a adăugat instinctelemorţii, acestea s-au divedit a fi în că una dintre ideile sale controversate. Cu toateacestea, o mare parte a comportamentelor noastre sunt determinate într-o anumitămăsura de instinctul sexual. Reclamele diferitelor produse conţin imagini sexualesau legate indirect de ideea de sex, filmele şi programele de televiziune au prizămai mare dacă conţin astfel de imagini.O altă critică relevantă ce poate fi adusă teoriei formulate de Freud se leagă deconceptul de inconştient. Behavioriştii şi umaniştii afirmă de exemplu căproblemele care pot fi atribuite inconştientului sunt de fapt mult mai puţine decâtcredea Freud, iar inconştientul nu este un rezervor de instincte reprimate.Cognitiviştii nu consideră inconştientul ca un loc în sistemul psihic, ci caproprietate a unor procese de prelucrare a informaţiei.Pe de altă parte, există şi multe părţi bune ale acestei teorii, concepte care aurezistat criticii de-a lungul timpului. Printre acestea se numără descrierile tipuluioral şi anal de personalitate sau constatarea că mare parte a psihopatologiei sedatorează dorinţelor agresive sau sexuale inconştiente.În concluzie, cu toate criticile aduse, impactul lui Freud asupra dezvoltăriipsihologiei nu poate fi contestat. Freud nu a schimbat obiectul psihologiei, doar l-aredimensionat. Deşi obiectul psihologiei rămâne viaţa interioară, modul în careeste concepută interioritatea psihică, complexitatea acesteia şi a metodei deinvestigare îl delimitează pe Freud de contextul orientărilor care consideră viaţapsihică internă ca obiect al psihologiei. Psihanaliza este considerată de unii autorica fiind abordarea cea mai coerentă şi satisfăcătoare intelectual. Enache Eugenia- Daniela, Anul II, Seria II, Grupa 6