Your SlideShare is downloading. ×
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate

12,737

Published on

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: …

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova:
de la realitate la necesitate

www.ghenadiesontu.com

Published in: Real Estate
2 Comments
1 Like
Statistics
Notes
No Downloads
Views
Total Views
12,737
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
177
Comments
2
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVAAGENŢIA DE INSPECTARE ŞI RESTAURARE A MONUMENTELORPatrimoniul culturalal Republicii Moldova:de la realitate la necesitate Chişinău 2011
  • 2. MINISTERUL CULTURII AGENŢIA DE INSPECTARE ŞIAL REPUBLICII MOLDOVA RESTAURARE A MONUMENTELORCoordonatorul volumului:Ştefăniţă IonColegiul de redacţie:Balan EcaterinaCherdivară AlionaOboroceanu VadimRoşca NadejdaAcest volum este editat cu sprijinul financiaral Ministerului Culturii al Republicii Moldova
  • 3. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate CuprinsCuvânt înainte (Ion Ștefăniță)................................................................................................................... 4Prefaţă (Tamara Nesterov)......................................................................................................................... 6Sergiu Musteață. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova –probleme de legislaţie şi management................................................................................................16Monumente ale arhitecturii locative.....................................................................................................38Monumente de arhitectură civilă............................................................................................................67Monumente de arhitectură religioasă..................................................................................................81Mănăstiri..........................................................................................................................................................81Biserici..............................................................................................................................................................88Monumente de arhitectură industrială şi a instalaţiilor tehnice populare............................124Monumente ale arhitecturii defensive...............................................................................................128 3
  • 4. Cuvânt înainte Patrimoniul arhitectural constituie una dintre cele mai reprezentative file din moştenirea culturală a omenirii, studierea şi protecţia cărora a devenit o normă obligatorie a fiecărei ţări. Cunoaşterea obiectivelor de arhitectură ne permite o mai bună cunoaştere a trecutului istoric, iar valorificarea şi păstrarea lor trebuie să fie parte a unui regim le- gal durabil de ocrotire. Din primii ani după declararea independenţei Republicii Moldo- va autorităţile statului au încercat să instituie un astfel de regim – aprobând mai multe acte normative naţionale şi aderând la diverse convenţii europene şi internaţionale. După douăzeci de ani de independenţă, constatăm că situaţia în domeniul ocrotirii patrimo- niului cultural în Republica Moldova rămâne a fi una precară. Deşi Parlamentul Republicii Moldova a adoptat încă în anul 1993 Legea privind ocrotirea monumentelor şi Registrul monumentelor ocrotite de stat, ulterior a ratificat un şir de convenţii în domeniu, organele executive nu au depus efort pentru a le implementa. Unul din cele mai stranii momente din acest domeniu a fost nepublicarea Registrul monumentelor ocrotite de stat, care a de- venit un act cu adevărat normativ abia în anul 2010. Astfel, reieşind din legislaţia în vigoa- re doar obiectivele de arhitectură şi siturile arheologice înscrise în Registrul monumente- lor ocrotite de stat se află sub protecţia oficială a statului. Ignoranţa funcţionarilor statului şi indiferenţa cetăţenilor faţă de moştenirea noastră culturală au condus la deteriorarea şi distrugerea unui şir de obiective de patrimoniu arhitectural de-a lungul celor două de- cenii de independenţă. Cel mai grav în acest domeniu este faptul că până în prezent nici o persoană fizică sau juridică nu au purtat răspundere pentru abaterile şi încălcările fla- grante ale prevederilor legale în domeniu. Sesizările din ultimii ani adresate organelor de anchetă au fost urmate de un răspuns standard – „lipsa componenţei de infracţiune”. În această situaţie ne întrebăm cât şi ce trebuie să se mai demoleze ca organele procuraturii să vadă componenta de infracţiune? Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor a realizat în perioada 2009-2010 inspectarea Nucleului Istoric al municipiului Chişinău publicând rezultatele acesteia în lucra- rea - Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău. Această experienţă ne-a permis să inspectăm în ultimii doi ani şi monumentele de importanţă naţională incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat din alte regiuni ale republicii. Astfel până în prezent s-a reuşit inspectarea a 788 de monumente din cele 29 de raioane. Doar pe parcursul anului 2010 -2011 specialiştii AIRM au ajuns în 366 de localităţi unde se află monumente. Prin- tre obiectivele inspectate sunt cele de arhitectură religioasă, civilă, defensivă şi industrială. În total au fost inspectate 338 de biserici, 49 de conace boiereşti, 11 case memoriale, 10 spitale cu parc, 18 mănăstiri, 10 mori , 4 poduri şi 6 staţii de cale ferată, toate sunt parte a Registrului Naţional al Monumentelor din Republica Moldova. În rezultatul acestor vizite putem constata o situaţie dezastruoasă la capitolul conservării preventive a patrimoniului cultural-istoric din Republica Moldova. Astfel, în perioada 1993-2011 au fost demolate 184
  • 5. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatebiserici de lemn care sunt înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat, iar altele patrubiserici de lemn se află într-o stare de degradare avansată: Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” dinsatul Hiliuţi, raionul Râşcani, Biserica „Sf. Nicolae” din Năpădeni, raionul Ungheni, Biserica„Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril” din satul Vorniceni, raionul Străşeni şi Biserica „Sf. Trifan dinsatul Cotul Morii, raionul Hânceşti. Aproximativ 13 din cele 332 de biserici inspectate aufost mutilate prin intervenţii degradante, de cele mai dese ori fără permisiunea autorităţilorinvestite de legislaţie cu responsabilităţi de autorizare a intervenţiilor de acest gen. De ase-menea 31 biserici din diverse localităţi ale republicii sunt la momentul actual într-o situaţienesatisfăcătoare şi nu întrunesc toate normele de conservare preventivă. La fel, în majorita-tea mănăstirilor istorice protejate de stat au fost operate intervenţii care au prejudiciat gravoriginalitatea şi valoarea lor de monument. O situaţie la fel de tristă este şi a monumentelor de arhitectură civilă, prin urmaredin cele 49 de conace boiereşti, constatăm că un conac deja a fost demolat - ConaculFamiliei Russo,din satul Micăuţi, raionul Străşeni, iar 17 conace sunt într-o stare de de-gradare avansată. Dacă veţi merge să vizitaţi Conacul cu parc Cantacuzino, din satulPoiana, raionul Edineţ sau Odaia „Drăgălina” a familiei Ianovschi din Gura Bâcului, raionulAnenii Noi, veţi avea parte de un peisaj cu ruine, spre regret nu veţi mai putea vedeaacele conace care anterior erau într-o armonie cu natura. La acest compartiment doarcâteva conace putem considera că sunt într-o stare de conservare bună, care întrunesctoate normele de conservare preventivă aici ne referim la Conacul Hasnaş din satul Sofia,raionul Drochia, Conacul familiei Ralli, din satul Dolna, raionul Străşeni şi Conacul familieiBalioz , satul Ivancea, raionul Orhei. În majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, valorile căreia Republica Moldova tin-de să le asimileze, patrimoniul cultural-istoric se protejează în primul rând prin întreţinerecorespunzătoare, prin intervenţii de conservare şi restaurare. Patrimoniul cultural imobileste considerat unul dintre pilonii care asigură dezvoltarea durabilă a oraşelor, protejarealui fiind plasată printre obiectivele esenţiale ale urbanismului şi amenajării teritoriului. Această publicaţie vine să informeze opinia publică şi factorii de decizie din Re-publica Moldova asupra situaţiei reale din domeniul patrimoniului cultural istoric. Fărăa dramatiza, afirmăm cu toată responsabilitatea că situaţia în acest domeniu este unacatastrofală, dat fiind faptul că o mare parte din monumentele cu statut protejat de statse ruinează şi se distrug în continuare. În acest sens dorim să accentuăm că dacă vomcontinua să fim iresponsabili şi indiferenţi faţă de patrimoniul cultural, riscăm să le pier-dem irecuperabil destul de rapid şi multe din aceste obiective vor putea fi văzute doar îndocumentele şi imaginile de arhivă. În final aş vrea să aduc mulţumiri specialiştilor din cadrul Agenţiei de Inspectareşi Restaurare a Monumentelor pentru efortul depus în procesul inspectării monumente-lor. De asemenea mulţumim colegilor din cadrul Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istoricidin Moldova şi Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM care şi-au adus aportul atât larealizarea mai multor proiecte în domeniul protecţiei patrimoniului cultural al RepubliciiMoldova, cât şi la pregătirea acestui volum. Ion ŞTEFĂNIŢĂ, Director general, Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor 5
  • 6. Prefaţă Tamara NESTEROV, doctor, conferenţiar cercetător Cercetarea sistematică a patrimoniului cultural-istoric din Republica Moldova a început în 1976, când a fost organizat sectorul de Studiere a monumentelor de istorie şi cultură din RSSM, parte componentă a Secţiei de etnografie şi studiul artelor a AŞ a RSSM. Şeful sectorului şi animatorul cercetărilor a fost Nicolae Demcenco, doctor în istorie, specializat în etnografie şi cunoscător al culturii materiale. Activitatea acestui sector era orientată spre elaborarea „ Свод памятников истории и культуры МССР” (Codului de monumente de istorie şi cultură din RSSM”) în patru volume, care, conform deciziilor Pre- zidiului AŞ a URSS şi a Ministerului Culturii a URSS din 1967, împreună cu lucrările simila- re din republicile unionale, urma să formeze corpusul monumental „Свод памятников истории и культуры народов СССР”. Iniţial, sarcina era pusă extrem de larg, planificân- du-se cercetarea frontală a tuturor localităţilor republicii pentru depistarea monumente- lor imobile şi mobile, cum ar fi cărţi rare şi obiecte de artă din biserici, mănăstiri, biblioteci şi arhive. Se preconiza atragerea colaboratorilor ştiinţifici de la institutele academice de profil şi de învăţământ superior, fiind iniţiat Programul de acţiuni de importanţă majoră nr.14, sub auspiciile Guvernului RSSM, cu crearea unui Consiliu interdisciplinar ştiinţifico - metodic. Cu timpul s-au definit direcţiile prioritare, activitatea sectorului rezumându-se la studierea monumentelore din patrimoniul istoric imobil – arheologice, istorice, arhitec- turale şi artă monumentală (for public). Institutele de profil din Moscova: de Arheologie, Istorie şi Studiul Artelor au elaborat criteriile de selectare şi valorificare ştiinţifică a monu- mentelor. Acestea trebuiau să reflecte istoria societăţii umane în diacronie; să fie mărturii materiale ale evenimentelor istorice şi ale luptei de clasă, a devenirii statului socialist şi a realizărilor din perioada sovietică. Selectarea operelor de arhitectură a fost dependentă de vechimea moştenirii istorice, stilurile şi orientările stilistice, cu reprezentarea deplină a tipurilor de edificii şi a programelor funcţionale – de cult, civile (obşteşti şi locative) şi industriale; sculptura monumentală şi de for public, profesionistă şi arta populară. Fiecare categorie de monumente cu timpul s-a diversificat în tipuri, subtipuri şi variante, care au creat ramificaţii, în care dominau formele regionale. Cercetările patrimoniului imobil au fost eşalonate conform divizării în zone geogra- fice a teritoriului RM: de nord, centru, sud şi municipiul Chişinău, preconizându-se pentru fiecare din ele elaborarea a câte un volum de monumente de istorie şi cultură. Investigaţiile au demarat din zona de nord, alcătuită din 15 raioane şi municipiul Bălţi, unde s-a activat cca. 10 ani la cercetarea frontală şi elaborarea studiilor. În 1988 a fost editat în limba rusă macheta primului volum al Codului de monumente de istorie şi cultură din RSSM. Zona de nord, pregătit pentru a fi adus la cunoştinţa opiniei publice. Codul monumentelor din zona de nord a obţinut recenzii pozitive în instituţiile de profil, unde articolele au fost pre-6
  • 7. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatezentate cu fotografii şi grafica de rigoare. Cercetarea frontală a localităţilor şi studiul mo-numentelor au fost efectuate de membrii sectorului de studiere a monumentelor, alcătuitdin 9 persoane: 1 arheolog (Ion G. Hâncu), cinci istorici, fiecare specializat într-un domeniuanumit: monumentele luptei de clasă, istoriei statului şi partidului (Ivan M. Bobeico), isto-ria militară (Ion Chirtoagă), activitatea de muncă, instalaţii tehnice populare şi obiectiveindustriale, personalităţi istorice (Nicolae A. Demcenco); cinci arhitecţi: arhitectura urbană(Silvia Apostol), conace rurale cu parc (Olga Rudenco), ansambluri monastice şi schiturirupestre (Olga Slastihina), arhitectura ecleziastică rurală şi arhitectura populară (DumitruMacari), artă şi sculptură monumentală (Pavel Răilean). La diferite etape au activat Valen-tin Mednec, Natalia Iurcenco, Eugenia Râbalco, care ulterior a devenit colaboratoarea sec-torului. Au pregătit unele articole arhitecţii Iaroslav Taras şi Eugen Bâzgu. Selectarea şi valorificarea monumentelor incluse în primul volum, reflectau sta-rea de spirit din domeniul patrimoniului cultural-istoric elaborat cu 15 ani mai înainte deieşirea lui de sub tipar, dar între timp evoluţia gândirii arhitecturale a schimbat optica ve-derii rolului şi importanţei monumentului istoric în mediul ambiant. S-au schimbat crite-riile de selectare a monumentelor, trecându-se de la protecţia monumentelor de unicat,selectate izolat, la ansambluri de monumente, integrităţi urbanistice şi mediu istoric cuincluderea clădirilor fără statut de monument aparte, ci ca parte componentă a zonei deprotecţie a monumentelor sau a fondului construit stradal. Odată cu schimbarea climatu-lui ideologic şi a pătrunderii ideilor generate de Perestroika gorbaciovistă, şi de abando-nare a criteriului selectării monumentelor după principiul luptei de clasă, prioritar a de-venit factorul general-uman şi importanţa monumentului ca mărturie materială a istorieinaţionale şi a fenomenului artistic. A fost lărgită baza criteriilor de selectare a monumen-telor ca opere ale unor orientări stilistice, considerate anterior decadente (stilurile eclectic,modern (Art Nouveau), neoromânesc, etc.), care nu erau agreate de regimul sovietic. Cercetarea zonei de centru, alcătuită din 14 raioane şi trei municipii Chişinău, Benderşi Tiraspol, s-a soldat cu o mai mare libertate de abordare a patrimoniului sub unghiul devedere al umanului. Din rândul monumentelor istorice au fost excluse sculpturile lui Leninşi a altor revoluţionari şi conducători ai luptei de clasă, monumentele construirii societăţiisocialiste şi a colectivizării gospodăriilor săteşti. Au fost acceptate drept monumente isto-rice case de locuit de tip capitalist şi aristocratice, edificii din perioada interbelică. Aceastaa condus la includerea unui mai mare număr de monumente istorice de tip civil mai ales înmunicipiile, oraşe cu statut istoric: Chişinău, Soroca şi Bender şi în oraşele Bălţi şi Orhei. Studierea frontală a zonei de centru a oferit cel mai mare număr de tipuri de monu-mente de arhitectură şi artă. Odată cu promovarea politicii de privatizare a proprietăţilorimobiliare a fost simţită necesitatea de a proteja clădirile istorice de interes major publicşi cultural-istoric de modificarea aspectului lor şi de pericolul demolărilor. Nu calitateaartistică a operei valora, ci vechimea, contextul, rolul monumentului în ambianţa istorică.Aceasta a condus la mărirea numărului de monumente istorice, nu doar a capodoperelor,ci şi a fondului construit istoric, cu lărgirea diversităţii tipurilor, propuse pentru includereîn Codul monumentelor. La cercetarea zonei de Centru au participat, pe bază de contractfinanţat de Societatea de protecţie a monumentelor din RSSM, lectorii Facultăţii de Istoriea Universităţii Pedagogice din Chişinău, care au studiat raioanele Nisporeni şi Anenii Noi,şi a Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism a Universităţii Tehnice a Moldovei cu studierearaionului Străşeni. Cercetarea a continuat până în 1991, după care expediţiile în teritoriuau fost stopate din cauza deficienţelor financiare. În continuare, studierea monumentelors-a concentrat asupra patrimoniului cultural-istoric al municipiului Chişinău. În această perioadă a avut loc elaborarea Legii cu privire la ocrotirea monumente-lor din RM, confirmată în 1993, pentru care s-a cerut în regim de urgenţă de la Sectorulde monumente al AŞM alcătuirea „Registrului monumentelor de istorie şi cultură din RM”. 7
  • 8. În acest scop listele vechi ale monumentelor au fost completate cu obiective depistate în conformitate cu exigenţele noi ale teoriei şi practicii studierii patrimoniului cultural-istoric şi artistic. Astfel, din cele 872 monumente de istorie din zona de nord a RM, care fusese introduse în 1988 în Macheta „Codului de monumente de istorie şi cultură din RSSM. Zona de nord” au fost eliminate monumentele legate de ideologia comunistă şi în „Registrului monumentelor de istorie şi cultură din RM” au fost introduse titluri noi de monumente, le- gate expres de istoria naţională. Deoarece zona de sud nu a fost cercetată frontal, lista monumentelor pentru includerea în „Registrului monumentelor de istorie şi cultură din RM”, a fost alcătuită din mai multe surse fără a fi verificate şi fără a fi depistate monumente noi. „Registrului monumentelor de istorie şi cultură din RM”, confirmat de Parlamentul RM în 1993 a fost publicat în 2010, după 17 ani de la alcătuirea sa. Multe din monumentele de arhitectură şi de artă populară incluse au dispărut, iar o mulţime de monumente de for public sau artă monumentală elaborată profesional, apărute între timp aproape în toate localităţile urbane din RM, nu au fost introduse. Monumente de artă. Numărul de obiective de artă conform Registrului este: în zona de nord – 50, în zona de centru – 88 şi în zona de sud – 28, în total – 166 de adrese de monumente, numărul lor real fiind de câteva ori mai mare. Involuntar, în registru au fost incluse şi obiective care prezintă obiective etnogra- fice. Au fost evidenţiate 9 tipuri de monumente etnografice imobile: locuinţe, instalaţii tehnice populare, obiective care servesc la ritualuri. În zona de nord au fost depistate 33 monumente etnografice, centru – 50 şi la sud – 2, iar în total – 65, deşi numărul lor la o cer- cetare specială va fi mult mai mare. Lipsesc informaţii despre evenimentele din perioada interbelică: mormântul şi monumentul lui Stan Poetaş din Bârnova, mormintele soldaţilor români din cimitirele de la Ţiganca, Tabăra, etc., obiective care ar revoca personalitatea membrilor Sfatului Ţării. Monumente de istorie. Au fost evidenţiate monumente ale istoriei naţionale, a formării statalităţii autohtone, militare, reprezentate prin semne comemorative în memo- ria luptelor şi funerare la înhumările participanţilor la conflagraţiile mondiale, a victimelor cataclismelor sociale, edificii legate de personalităţile marcante în care au locuit şi în care s-au petrecut diferite evenimente importante. Câte 14 tipuri de monumente de istorie au fost depistate în zona de nord şi centru şi altele 9 la sud. Numărul titlurilor în zona de nord este de 524, în zona de centru – 467, în zona de sud – 214, în total – 1205. Printre acestea nu au fost incluse monumentele care semnifică evenimente din perioada interbelică, vic- timele foametei şi deportărilor din perioada postbelică. Monumente de arhitectură. În zona de nord, în timpul cercetării frontale au fost studiate 191 monumente de arhitectură şi urbanism (dintre care 157 erau clădiri de cult), iar în Registrul de monumente alcătuit în 1993 au fost incluse 311 monumente noi de arhitectură naţională, formând în final un corpus din 501 de titluri. Dintre acestea erau monumente cu arhitectură ecleziastică - 337 (252 biserici de piatră, 55 biserici din lemn şi 9 mănăstiri şi schituri); fortificaţii – 1, clădiri cu arhitectură obştească – 44, locativă – 91 (36 conace şi conace cu parc, 45 locuinţe urbane şi 2 locuinţe rurale, fond construit – 3); industrială – 27. În zona de Nord au fost valorificate cca. 50 de tipuri de edificii. În zona din centru, arhitectura ecleziastică în sumă de 348 de monumente (5 ca- tedrale, 282 biserici din piatră şi 27 biserici din lemn, 18 mănăstiri şi schituri dintre care 4 mănăstiri idioritmice şi 3 schituri rupestre, 3 sinagogi), fortificaţii – 2, clădiri cu arhitectură obştească – 108 (21 administrative, 10 edificii de cultură, 46 educaţie şi instruire, 5 bănci şi sucursale, 18 stabilimente curative, 5 hotelurri şi hanuri), locativă – 410 (47 conace şi conace cu parc şi 6 parcuri peisagistice izolate, 296 locuinţe urbane individuale şi vile, 61 case de raport şi locuinţe cu unităţi comerciale), industrial şi inginerie – 34 (5 fabrici de vin şi bere, 4 pivniţe şi cave de păstrare a vinului, 11 mori de aburi, 3 hidrocentrale, staţii de8
  • 9. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatecale ferată şi depou de tramvai, 2 poduri, 2 castele de apă, ş.a.). În total monumentele dearhitectură din zona de centru au format un corpus de 902 de titluri şi peste 70 de tipuride monumente de arhitectură. Pentru zona de sud, care nu a fost cercetată, ci doar acumulate informaţii dinliteratură, prin ce se explică sărăcia tipologică a edificiilor incluse, numărul monumente-lor de arhitectură pot fi estimate cu probabilitate la 127 de titluri, dintre care 120 edificiide cult (2 catedrale, 111 biserici de piatră, 7 biserici de lemn), 3 locativă, 1 obştească şi 1industrială. În total, pentru toată ţara numărul obiectivelor de arhitectură sunt estimate în jurde 1530 de titluri (locative – 404; fortificaţii – 3; obşteşti – 152; industriale - 181). Din obiectivele de cea mai mare valoare istorico-culturală a genurilor şi tipurilor demonumente fac parte şi numeroasele monumente de arhitectură. Dintre cele mai impresionante forificaţii defensive fac parte cetăţile medievale,parte componentă a sistemului de apărare a Moldovei – cetăţile construite la vadurileNistrului – Soroca şi Tighina (Bender). Din ultima perioadă a utilizării cetăţilor bastionare,s-a păstrat cetatea bastionată de la Tighina şi bastionul Vladimir de la cetatea de Mijloc(dispărută) din Tiraspol. Arhitectură religioasă. Este binecunoscută situaţia confesională din republică,care începând cu sfârşitul secolului al XVIII – începutul secolului al XIX-lea, începe a fivariată. Lăcaşurile de cult sunt cele mai numeroase monumente de arhitectură din RM,numărul lor luat sub protecţia statului fiind de 811 edificii, din numărul total de clădiri încare se oficiază astăzi cultul creştin: 1135 de biserici ortodoxe, 40 de mănăstiri (6 rupestre),7 schituri, cca 20 biserici ortodoxe de rit vechi rus (lipovene) cu o mănăstire, 11 bisericiromano catolice (datele pentru anul 2003), 11 biserici romano catolice şi 5 sinagogi. Fărăutilizare religioasă actuală au rămas câteva clădiri de biserici evanghelice. Dintre bisericile de piatră cea mai veche este biserica Adormirii Maicii Domnului amănăstirii Căpriana. Deşi nu are o datare certă, este evident că prima construcţie dateazădin secolul al XV-lea, fiind probabil din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, sau refăcută întimpul domniei lui Petru Rareş, limita cronologică de datare a căreia se înscrie post anii 70 aisec. XV - şi anul 1545. Este o biserică cu cinci compartimente, specifică bisericilor domneşticu necropolă, parte a şirului de biserici, capul de serie revenind bisericii mănăstirii Put-na. Din acelaşi şir de biserici-necropole fac parte bisericile mănăstirilor Neamţ, Probota,Moldoviţa, Slatina, Suceviţa. Aspectul bisericii Adormirea a mănăstirii Căpriana, a fostmodificat în anii 1819-1821, având forme comune arhitecturii ecleziastice ruse, implimen-tate după 1812. Una dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult, fără o datare certă este bisericaAdormirea Maicii Domnului din or. Căuşeni, care a păstrat în interior pictura murală. Areun plan alungit, alcătuit dintr-o navă, boltită cilindric, cu absida altarului semicirculară înplan, decroşată. Este semi-îngropată în sol, particularitate care a influenţat datarea ei cutimpul aflării la Căuşeni a tătarilor din Bugeac. O altă biserică cu o vechime onorabilă esteSf. Dumitru din Orhei, finisată anterior anului 1639, un pseudotrilob cu bolta susţinută depandantivi, sub un acoperiş în pante, ctitorită de Vasile Lupu, inscripţie păstrată deasupraportalului intrării, inclusă într-un chenar sculptat. Prezintă interes tipul triconc de biserică,cele mai vechi mostre datând de la sf. secolului XVIII, păstrate ca biserici de mănăstiri: Rudi,Călărăşăuca, în or. Otaci, satele Vadul Raşcov, Mereşăuca, ş.a. Mănăstirile pe teritoriul Republicii Moldova sunt situate în locuri pitoreşti, grupateîn patru zone. Cel mai mare grup de mănăstiri este amplasat în Codrii centrali, Vărzăreşti,Hâncu, Căpriana, Condriţa, Suruceni, Hârjauca, Răciula, Ţigăneşti, Hârbovăţ, Frumoasa,Tabăra, Curchi, Hirova (Nicolaevca), Bocancea-schit. Un alt grup compact de mănăstiri,fiind şi cele mai vechi, sunt construite în preajma unor schituri vechi rupestre, săpate înmalul Nistrului şi a afluenţilor săi: Saharna, Ţipova, Japca, Roghi şi în malurile Răutului, 9
  • 10. lângă satul Butuceni: Peştera, Bosii, Chilior. În partea de nord-est a RM, amplasate în ap- ropierea Nistrului, se află alt grup de mănăstiri: Rudi, Călărăşăuca, Dobruşa, Cuşălăuca, Noul Neamţ. Sunt mănăstiri de tip athonit, cu chiliile sub forma camerelor din clădiri de piatră cu 1-2 niveluri şi trapeză comună. Planul acestor mănăstiri este diferit, cu o tendinţă spre regularitate, cel mai bine fiind realizat la mănăstirile Căpriana, Dobruşa, Curchi, Noul Neamţ. S-au păstrat şi unele mănăstiri cu o organizare mai veche, arhaică, numite idio- ritmice, în care chiliile au forma unor case populare, care formează un sat în miniatură, singurul obiectiv comun fiind biserica (sau bisericile), amplasată în mijlocul mănăstirii, pe o piaţă amplă: Vărzăreşti, Răciula, Hirova, Tabăra. Dintre toate monumentele arhitecturii, cele mai vulnerabile sunt bisericile din lemn din sec. XVIII-XIX. Aceste mostre de arhitectură populară, cu valenţe inedite istorice şi artistice, din cauza ideologiei ateiste au fost închise şi lipsite de utilizare cu întreţinerea adecvată a structurii lor materiale, ce a condus la degradarea lor. După o lungă perioadă, începând cu obţinerea independenţei şi suveranităţii RM, bisericile de lemn supraveţuite au fost remise enoriaşilor comunităţilor rurale, dar aceste clădiri modeste nu mai întrune- au particularităţi atrăgătoare pentru săteni, conceptul de confort şi utilitate ale cărora evo- luase între timp. Bisericile de lemn, conform Registrului de monumente de istorie şi cultură din RM, se află în 11 raioane ale zonei de nord, în 6 raioane ale zonei de centru şi 4 - în zona de sud. Aria răspândirii lor formează o fâşie de-a lungul Prutului, cu grupări în zona codrilor centrali şi în partea de nord. În zona de nord au fost considerate monumente 55 de biserici de lemn, centru – 27 şi sud 5, în total – 77 de obiective. O parte a bisericilor au dispărut în urma deciziilor locale cu privire la starea lor avariată, o parte a fost refăcută din iniţiativă de a le da un corp nou, dar care s-a soldat cu dispariţia caracteristicilor originale. Înlocuite cu zidărie, aceste mostre au pierdut irevocabil aspectul şi calitatea arhitecturii originale, cum a fost biserica din satul Petruşeni. Unele biserici de lemn au fost demontate şi transportate pentru viitorul Muzeu al satului, fără a fi valorificate ulterior (bisericile din s. Sudarca, Horeşti, Braicău). În primii ani după alipirea Basarabiei la Rusia, bisericile parohiale în localităţile rurale şi târguri erau ridicate în continuarea aceloraşi tipuri de lăcaşuri de cult caracteristice pen- tru arhitectura perioadelor precedente. În componenţa mănăstirilor – Saharna, Dobruşa între anii 1819-1822 apar biserici mari, construite după tipicul bisericilor voievodale, dar cu decor specific barocului. În mănăstiri se construiesc biserici în forme specifice clasici- smului rus: bisericile de vară din mănăstirile Hârjauca, Jabca, Calaraşăuca, acoperite cu cupole sferice. După cum se remarcă din analiza monumentelor, arhitectura ecleziastică din oraşele Basarabiei a fost realizată după proiecte elaborate de arhitecţi profesionişti în stil clasicist, cunoscut anterior, dar care numai în prima treime a secolului XIX a fost folosit activ la soluţionarea compoziţiilor faţadelor – utilizându-se ordinul în porticuri cu fronto- ane, în soluţionarea structurii spaţiale şi a planului. Pentru bisericile rurale se folosea larg tipul structural cruciform, manifestat în arhitectura bisericilor de lemn, tipologie datată din timpuri mai vechi, utilizată în zone- le de interferenţă culturală cu mediul slav de răsărit, dar cu modificări ce au dat naştere unui grup nou de biserici. Prin alipirea absidei altarului semicirculară în plan la tipul cru- ciform, partea vestică a acestui tip devine bipartită, alcătuită din proeminenţa circulară şi porţiunea dreptunghiulară în plan, ce aminteşte „bema” din arhitectura caucaziană şi balcanică, element necunoscut până atunci în arhitectura religioasă a Moldovei. Prima apariţie a acestui tip de biserică a fost în zona de nord a Basarabiei, unde în 1818 în sa- tul Ciutuleşti a fost construită biserica Sfântul Spiridon, raionul Floreşti, fiind urmată de bisericile de piatră din satele Shimbarea la faţă, satul Cobâlea, raionul Şoldăneşti, 1820; Bădragii-Vechi, raionul Edineţ, 1821; Cogălniceni, raionul Floreşti, 1822 şi altele. O altă noutate structurală este renaşterea tipului pseudotrilob, ce prezintă o10
  • 11. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatebiserică tricompartimentală cu abside laterale înscrise în grosimea pereţilor laterali,întăriţi din exterior sub forma rezalitelor. A fost un tip apărut în secolul XV şi reanimatpentru un scurt timp de către Miron Barnovschi şi Vasile Lupu în prima treime a secolului.Primul pseudotrilob cunoscut din secolul al XIX din Basarabia a fost construit în satul Ustia,raionul Glodeni în 1823, urmând în satele Galoşniţa, raionul Soroca, 1824; Visoca, raionulDonduşeni, 1826, Volodeni, raionul Edineţ, 1830. Aceste biserici aveau compartimenteleacoperite cu tavane plate, ce este o construcţie nefirească în combinaţie cu absidele late-rale, menite iniţial să întărească constructiv bolta sau turla naosului. Lipsa bolţilor este unindiciu al regresului, al căderii măiestriei meşterilor. De obicei, trecerea de la plan la turlă,cu reducerea diametrului bazei, avea loc prin intermediul unor pandantive plane, caracte-ristice pentru arhitectura de lemn bisericilor a început să fie dirijată după proiecte model,elaborate pentru guberniile de sud-est a Imperiului Rus. Primul album pentru construcţiaîn piatră a bisericilor a fost primit în 1825, dar bisericile păstrau compoziţia planimetrică şispaţială, primind doar decoraţia exterioară a paramentului executată cu elemente noi dinarhitectura clasicistă. Proprii arhitecturii moldoveneşti formele de boltire din secolele XV-XVIII au cedat locul volumelor prismatice, cupolelor din fâşii cuplate sau sectoare, bolţilorcu penetraţii de diferite forme. Drumul spre noi idei a fost trasat de bisericile din reşedinţele moşiereşti, deseorifiind rotondele, dar cu unele modificări pe pământul basarabean. În baza proiectului mo-del de rotondă, volumul cilindric a fost încorporat între volumele prismatice ale altarului şipronaosului, evidenţiindu-se proeminenţele cilindrice ale rotondei, cum au fost construitebiserici în trei sate şi în Chişinău, toate realizate în anii 30 ai secolului XIX, fiecare dintre eleprimind o interpretare proprie a aspectului exterior. În biserica de lângă conacul din satulCiuciulea raionul Glodeni, domină volumul cilindric al rotondei, amplasat central, acoperitcu o masivă cupolă sferică. Semicirculare în plan, în interiorul bisericii, altarul şi pronao-sul, în exterior sunt ascunse în volume prismatice, doar absida altarului este evidenţiatăprintr-o proeminenţă circulară. În biserica cimitirului satului Drujineni, raionul Făleşti, for-ma circulară centrală, acoperită cu o cupolă fără tambur este înscrisă înăuntru unei bisericicruciformă în plan dotată cu rezalite laterale. Deasupra pronaosului lipsit de ferestre a fostînălţată o clopotniţă prismatică. Acest tip se află într-o poziţie intermediară şi faţă de tipulpseudotriconc. În faţa intrărilor în aceste biserici cu nucleul de rotondă au fost create lojeboltite, divers soluţionate în plan. În 1854 a fost stipulat în Codexul de construcţii precum că „La construcţia biseri-cilor, ca supravegherea cu privire la corectitudinea ridicării acestora să fie încredinţată per-soanelor, care au atestate legitime cu privire la cunoştinţele în arta de a construi. pentru catoate construcţiile să fie nu altfel decât conform planurilor cercetate şi confirmate”. Aceastăhotărâre, la prima vedere urmărea scopul ca lăcaşurile de cult să fie edificate temeinic,după soluţii constructive corecte, dar prin aceasta se reglementa aspectul exterior. Deacum înainte vor fi construite biserici a căror arhitectură va fi ajustată la orientările dinRusia, iar în regiunea Basarabia au dispărut meşterii constructori specializaţi în formeleecleziastice autohtone. Acoperişurile în formă de clopot ale turlelor bisericilor moldoveneşti şi cele în for-ma cupolei ale bisericilor construite în stil clasicist rus, vor fi încununate cu măciulii saubulb de ceapă, la care se vor adăuga turlele etajate, acoperite cu forme piramidale înalteale clopotniţelor. Construcţia bisericilor pe tot teritoriul Basarabiei se derula intens, accelerat deschimbările intervenite după ridicarea ei la rang de gubernie. Arhitectura era dirijată destat mai mult decât cea obştească şi locativă. Ideologia de stat a fost exprimată de conteleUvarov, având scop ca educaţia să corespundă sistemului de valori imperiale şi să nu fiestrăină spiritului european. Ortodoxia era concepută ca parte componentă a culturii ruse 11
  • 12. şi în acelaşi timp religia ortodoxă ca un mijloc al consolidării unităţii statului a atras după sine construcţia de biserici pe întreg teritoriul Rusiei. Bisericile erau concepute drept o continuare a arhitecturii bizantine pe pământ rusesc, cu tratarea formelor în spirit local. A apărut stilul ruso-bizantin, cu planurile de tipul cruce greacă înscrisă, dar încununat cu un coronament din 5 cupole – măciulii sau bulb de ceapă. În spiritul acestei arhitecturi apar bisericile din mănăstirea Hârbovăţ, Sf. Teodor Tiron din Chişinău, s. Ţareuca, raionul Rezina, s. Oniţcani, etc. Decorul plastic este inspirat, ca şi formele spaţiale, din arhitectura moscovită – arcaturi pe sub cornişe şi arcuri în acoladă, cornişe baroce ruseşti deasupra ferestrelor şi uşilor. Construcţia bisericilor în stil ruso-bizantin a adus cu sine motive pseudoruse. Biseri- cile păstrau rolul de cea mai importantă, după dimensiuni şi funcţie, clădire din localitate. Spre sfârşitul secolului XIX dirijarea strictă de către stat a arhitecturii ecleziastice slăbeşte, dar rămâne o activitate importantă, pentru sate folosindu-se până la începutul secolului XX proiectele model, iar în oraşe – după proiecte individuale cu orientare sprea arhitectu- ra clădirilor din metropolă. Odată cu apariţia stilului ruso-bizantin stilizaţia este declarată o condiţie obligato- rie. Stilizările istorice au început încă în secolul XIX sub flamura romantismului, utilizate la bisericile eterodoxe, continuând mai ales la joncţiunea secolelor XIX –XX, cu construcţia bisericilor comunităţilor etnice: Sf. Panteleimon în Chişinău, armeneşti din Chişinău, Bălţi şi Orhei. Începutul secolul XX se remarcă prin introducerea în arhitectura ecleziastică a stilului Art Nouveau, realizat în biserica cimitirului din Soroca Sf. Stratilat. Este o biserică cu ţinută stilistic omogenă, realizată în baza bisericii ruseşti, cu stilizarea formelor. Progresul tehnic şi secularizarea din societate a contribuit la modificarea arhitecturii tradiţionale ecleziastice. În 1905 are loc reconstrucţia bisericii de vară la mănăstirea Japca, unde este amplasată o biserică de mari proporţii. Soluţionarea amplasamentului a fost un eşec, curtea mănăstirească pierzând din libertatea spaţiului, dar arhitectura bisericii a fost o noutate din domeniu, propunându-se o clădire de tip nou. Interiorul larg, abundenţa lumi- nii, ferestrele amplasate în două registre şi cupola pătrată la bază şi formată din patru fâşii cuplate, a făcut ca aceasta să fie percepută ca o clădire monumentală cu destinaţie publică. Prima conflagraţie mondială a întrerupt construcţiile bisericilor, arhitectura cărora reprezenta o evoluţie firească spre forme moderne caracteristice progresului tehnic. În perioada interbelică s-a răspândit, stilul neoromânesc, folosit la edificiile eclezia- stice, publice şi casele de locuit. Răspândirea la răsărit de Prut al stilului neoromânesc, o continuare a stilizărilor istorice cu evocarea formelor arhitecturii medievale, numit şi stilul „Ştefan cel Mare”, va porni din Bălţi, unde această erupţie artistică a fost animată de episco- pul de Hotin Visarion Puiu, un bun cunoscător al moştenirii istorice, oraşul de reşedinţă a căruia se afla în Bălţi. În timpul aflării sale în acest oraş au fost construite catedrala, capela Sf. Cuvioasa Paraschiva a schitului de călugări ai reşedinţei episcopale. Minorităţile conlocuitoare şi-au construit lăcaşuri de cult impunătoare. În or. Chişinău au apărut catedrala bulgarilor Înălţarea Domnului, biserica romano-catolică Providenţa Divină, biserica Sf. Maica Domnului şi Învierea Mântuitorului, snagoga horală (dispărută) şi mai multe sinagogi ale breslelor; în or. Bălţi – fosta catedrală pentru armenii catolici, ajustată ulterior cultului ortodox – Sf. Nicolae, biserica Sf. Grigore Iluministul; în or. Soroca – sinagoga mare (dispărută), în s. Raşcov – biserica romano-catolică Sf. Caetan şi complexul sinagogii, în raionul Grigoriopol – trei biserici evanghelice-luterane, în Orhei – biseica armenească, biserica romano-catolică, biserica lipovenească Icoana Maicii Dom- nului din Cazani, etc. Monumente cu arhitectură civilă sunt mai mult specifice oraşelor. Pentru călători au fost construite hanuri, dintre care unul s-a păstrat la Soroca (începutul secolului al XIX- lea, str. Decebal, nr. 40).12
  • 13. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate După 1812, odată cu instalarea unei ordine politice noi pe teritoriul Moldovei, sta-bilirea vieţii paşnice care a urmat, a fost oportună apariţiei tipurilor noi de clădiri obşteşti,printre care primele clădirile administrative „Prezenţa funcţionarilor”, dar primele sedii nuau supraveţuit. Concomitent cu construcţia clădirilor administrative, în toate localităţileurbane din Basarabia, a avut loc construcţia primelor penitenciare conform unor proiectemodel, a căror aspect era inspirat din arhitectura otomană, aluzie la perioada de dominaţieîn care s-a aflat Moldova dintre Prut şi Nistru. Penitenciarul din Chişinău, construit la peri-feria de sud-est a oraşului, avea aspectul inspirat din arhitectura romanică (arh. G.Toricelli,1842, dispărut) Înfiinţarea zemstvei a favorizat construcţia şcolilor şi spitalelor. Clădirile adminis-trative ale acestui institut social s-au păstrat la Bender (str. Puşkin, 50), la Soroca (str. AlecuRusso, 18). Proiectele şcolilor populare pentru localităţile rurale erau elaborate în baza a câtor-va scheme funcţionale. S-a manifestat deosebit de fructuoasă zemstva judeţului Soro-ca, datorită căreia au fost îndestulate cu şcoli primare satele. Reuşite au fost arhitecturaşcolilor ridicate în două niveluri, în care erau folosite formele arhitecturii populare, cumsunt şcolile păstrate în satele: Glavan, raionul Drochia, Lencăuţi, raionul Ocniţa, Cuhureştiide Sus, raionul Camenca. Şcolile din satele Vertujeni, raionul Camenca, Trifăneşti, raionulLazo erau construite în baza schemei cu culoar. În axa de simetrie a faţadei principale, înfaţa intrării de onoare în incinta şcolii, era amenajată o terasă deschisă, care aminteşte„cerdacul” casei de locuit, dar cu o decoraţie plastică mai accentuată. Clădirile instituţiilormedii de învăţământ jucau un rol urbanistic important în structura oraşelor, evidenţiindu-se prin dimensiuni şi calităţi artistice. În Chişinău, finanţat de zemstva basarabeană a fostconstruit gimnaziul pentru fete (1881 - 1882, str. Bucureşti, 64, colţ str. Puşkin). Instituţii deînvăţământ mediu au fost amplasate la depărtare de centrul urban, la marginea de vesta Chişinăului, pe strada limes al părţii superioare a oraşului. Retrase din centrul oraşului,au fost construite şcoala reală(1883-1886, str. Kogălniceanu, nr. 65, arhitect V.N. Ţâganko),fondată în 1871. Planul este în formă de careu, amplasată la colţul cartierului, cu o retra-gere de la liniile roşii ale străzilor, în faţa intrării dinspre strada Kogălniceanu, fiind organi-zat un scuar. Gimnaziul nr. 3 pentru băieţi, (str. A. Mateevici, nr. 111), Gimnaziu pentru fetefondat de Iulia von-Gheiking (1909, str. Mateevici, nr. 85). Imobilul, construit în două etaje,este amplasat cu o retragere de la linia roşie a străzii, cu amenajarea unui mic spaţiu festivîn faţă, mărginit de vegetaţie. Şcolile erau construite în apropierea de alte instituţii similare, ca în cazul gimna-ziului de fete şi cel al gimnaziului real de băieţi din Soroca, amplasate în părţile opuse aleBulevardului (str. Ion Creangă, 19). Planurile şcolilor şi gimnaziilor erau în două niveluri, cuclasele dispuse lateral culoarului de recreaţie, luminat lateral de ferestre largi. La etaj eraamenajată sala de festivităţi şi capela, turla căreia aducea un accent vertical în compoziţiaspaţial-volumetrică al clădirii şi servea pentru orientare verticală suplimentară în oraş. Fostul gimnaziu pentru fete fondat de principesa Natalia Dadiani (1900-1902, str.31 August 1989, nr. 115). Clădirea gimnaziului, cu faţada principală aliniată străzii 31 Au-gust, are un plan în formă de teu, ridicată pe un subsol, având un parter şi un etaj, cu unacoperiş în pantă. Concentrarea finanţelor în mâinile oligarhiei latifundiare şi industriale, a favorizatapariţia edificiilor bancare. În Chişinău, vis a vis de Palatul Dumei a fost construită bancamunicipală (Ştefan cel Mare, 81.). Edificiul a fost realizat în stil eclectic cu forme neoclasiceşi baroce, orientare în vogă pentru clădirile publice din această perioadă. În vecinătatede vest a Dumei a fost ridicată banca privată rusă-asiatică (str. Vlaicu Pârcălab, 55B). Le-gate de activitatea financiară au fost clădirile publice Administrarea financiară (Ştefan celMare, 16), Camera de revizie (Chişinău, str. Vlaicu Pârcălab, 17). În Bălţi se cunoaşte sediul 13
  • 14. unei bănci (str. Ştefan cel Mare, 52), faţada conţine detalii în relief ce subliniază destinaţia publică a clădirii. În satul Cosăuţi a fost construită sucursala băncii, cu utilizarea pietrei locale, ce i-a atribuit un aspect original. Clădirea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (1905, str. Kogălniceanu, 82, arh. V.N. Ţiganco), fondat de Zemstva basarabeană în 1889, în baza exponatelor expoziţiilor agronomice şi de artizanat, organizate în Chişinău, este un monument singu- lar ca tip funcţional cu arhitectura în stil maur. O atenţie deosebită a fost acordată edificării stabilimentelor curative. Spitalul urban din Chişinău a fost fondat în 1818 la marginea de vest a oraşului. După principiul zonării funcţionale în pavilioane separate au fost construite spitalul judeţean din Soroca (1891- 1893, str. M. Kogălniceanu, 1), spitalul evreiesc din Chişinău, spitalul evreiesc din Bălţi, spitalul din Floreşti, din satele Târnova, Vadul Raşcov, raionul Donduşeni, ş.a. Un deosebit interes îl prezintă spitalul din satul Stolniceni, raionul Edineţ, 1912, care a fost construit de E. Stroescu pentru ţăranii din satele din apropiere. Spitalul era amplasat în mijlocul vegetaţiei, în faţă este plantată o livadă din pomi fructiferi, în spate – grădină peisagistică. Unul din restaurantele vechi care continuă să funcţioneze după destinaţia iniţială, construit anume ca local de restaurant se află în or. Orhei (1914, str. Vasile Mahu). Aliniat liniei străzii, are expusă arhitectural doar faţada principală, soluţionată în spirit neoclasic. Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost marcat de apariţia staţiilor de cale ferată, pe lângă care s-au format localităţi pentru muncitorii feroviari. Lângă nodul de cale ferată de lângă satul Ocniţa a fost construită staţia de cale ferată Ocniţa – cel mai mare orăşel al ferovia- rilor, alcătuit din pavilionul de pasageri, case de locuit şi infrastructură socială – grădiniţă de copii, o şcoală primară şi o şcoală specială de instruire pentru feroviari cu trei clase, toate construite în două niveluri. Clădirile cu diverse soluţii arhitecturale au fost asamblate într- un complex prin soluţii comune, prin repetarea detaliilor şi materialelor de construcţie - cărămida fasonată aparentă, procedeu comun pentru construcţiile de la calea ferată rusă. În perioada interbelică arhitectura clădirilor obşteşti se orientează spre stilurile eu- ropene – constructivism, funcţionalism, neoromânesc, modern (Art Nouveau). Au fost im- plimentate câteva tipuri de primării comunale, construit în stil neoromânesc, cu penetraţii de pante ale acoperişurilor, cu zidărie daparentă din piatră. Au fost înălţate şi imobile cu destinaţie de instruire: la Soroca a fost construit liceul pentru băieţi A.D. Xenopol (1932, str. Alecu Russo, 16), Liceul Tehnico agricol şi Şcoala de iluminare culturală (str. Ştefan cel Mare, 41). La Bălţi a fost construit liceul teoretic pentru fete „Domniţa Ileana” (1924-1938, str. Puşkin, 38) în stil funcţionalist, liceul teoretic pentru băieţi Ion Creangă (1938, str. Independenţei, 53) în stil neoromânesc; liceul industrial, (1937, str. Puşkin, 36), clădiri care formează complexul clădirilor Universităţii Pedagogice Alecu Russo; liceul evreiesc (str. Lăpuşneanu, 2), o clădire în două niveluri, realizată în stil constructivist; la Orhei – liceul pen- tru fete, la Chişinău - şcoala pentru copii feroviarilor (str. Mitropolit Dosoftei, 99), în stil neo- românesc. În oraşele Râşcani şi Făleşti au fost construite şcoli cu o arhitectură influenţată de Art Nouveau. În Bender a fost construit spitalul pentru copii (1935, str. Puşkin, 54), în stil neoromânesc cu acoperiş înalt, penetraţii de volume. Arhitectura conacelor cu grădini peisagistice, este categoria de monumente is- torice care cel mai mult a avut de suferit în urma schimbărilor social-politice. Din mulţimea din zonele de nord şi centru au fost identificate 83 conace şi conace cu parc şi 6 parcuri peisagistice izolate. Conacele moldoveneşti datează, cu rare excepţii din secolul al XIX-lea. Unele din ele sunt fostele locuinţe ale boierilor, mulţi dintre ei cu merite faţă de formarea culturii naţionale, altele – reşedinţe de vară ale unor aristocraţi, demnitari, funcţionari de stat sau bancheri – Teodor Cazimir în s. Cernoleuca, raionul Ocniţa; Zamfir Ralli în s. Dolna, raionul Nisporeni; Manolache Negruzzi în s. Târnova, raionul Donduşeni; S. Lazo în satul14
  • 15. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatePiatra, raionul Orhei, Manuc-bei în oraşul Hânceşti; Pavel Crupenschi în s. Pavlovca, raio-nul Briceni; bancherul Pommer în s. Ţaul, raionul Donduşeni, Ioan Bogdan în s. Cuhureştiide Sus, ş.a. În dependenţă de starea lor socială şi posibilităţile financiare, aspectul cona-celor reprezentau reşedinţe rurale sau suburbane, cu arhitectura şi amploarea spaţial-volumetrică diferită. Rămase fără stăpân şi fiind expropriate, ansamblurile când erauîntr-o stare încă bună, au fost folosite pentru instituţiile publice: şcoli, spitale, sanatorii.Fără o îngrijire adecvată vegetaţia decorativă a degradat, schemele peisagistice minuţiosalcătuite au dispărut sub presiunea factorului natural, iar arhitectura profesionistă a cona-celor a pierdut componente importante ale aspectului stilistic, fiind tratată cu intervenţiibastarde. Majoritatea conacelor sunt părăsite, iar în unele mai păstrează unele activităţieconomice. Sub primejdia demolărilor şi modificării arhitecturii originale sunt obiectivele dearhitectură din fondul construit istoric în oraşele istorice. O mare parte din monumentelecu statut de monument au arhitectura faţadelor modificate prin construcţia de mansarde,schimbarea golurilor de uşi şi ferestre, dezbaterea detaliilor de arhitectură, iar din fondulconstruit pierderile sunt şi mai mari. 15
  • 16. PATRIMONIul CulTuRAl Al REPuBlICII MOlDOVA – PROBlEME DE lEGISlAŢIE ŞI MANAGEMENT1 Sergiu MuSTEAŢĂ, Conferențiar universitar, Doctor în istorie 1. PRIVIRE GENERAlĂ Din momentul proclamării independenţei (1991), Republica Moldova a depus efor- turi pentru a dezvolta o societate democratică şi pentru a construi un cadru legal bazat pe aspiraţiile sale, inclusiv în domeniul protejării patrimoniului cultural. 1.1 Sistemul politic Conform constituţiei adoptate în anul 1994 Republica Moldova a fost declarată re- publică semi-prezidenţială, însă, după schimbările din sistemul politic de la sfârşitul anului 2000, Moldova a devenit republică parlamentară, unde actul guvernării este divizat în- tre puterile legislativă, executivă şi judiciară. Parlamentul cuprinde 101 membri aleşi prin vot universal de către cetăţenii Republicii. Preşedintele ţării este ales de către Parlament pentru un termen de patru ani. Şeful Guvernului este Prim-ministru propus de către Pre- şedinte şi aprobat de către Parlament. Autorităţile publice locale sunt formate din consilii raionale şi săteşti, preşedinţi de consilii şi primari de localităţi aleşi de către cetăţeni odată în patru ani. 1.2. Sistemul administrativ Republica Moldova nu a existat înainte de 1991 în calitate de stat independent în limitele actualelor sale hotare. Începând cu 1991 structura teritorial-administrativă a Mol- dovei a fost reorganizată de trei ori, la începutul independenţei teritoriul era structurat în 20 de raioane, după aceasta în 10 judeţe şi din 2001 în 31 de raioane şi două regiuni cu statut special – Unitatea Teritorial-Administrativă Găgăuzia (Republică Autonomă) şi regi- unea separatistă - Transnistria2. Capitala Moldovei este Chişinău, capitala Găgăuziei este Comrat, iar oraşul principal al Transnistriei este Tiraspol. Cadrul juridic naţional prevede existenţa autonomiei locale şi a sistemului administrativ descentralizat3. Descentralizarea a fost stingherită pe parcursul ultimei decade din cauza dificultăţilor manageriale şi finan- ciare. În prezent există cinci oraşe cu statut de municipiu (Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat şi Tiraspol) şi 32 oraşe - centre raionale. Parlamentul este responsabil pentru adoptarea legilor şi politicilor în toate dome- niilor, iar Guvernul este principala instituţie executivă. La nivel central protejarea patrimo- 1 Acest studiu constituie o sinteză a Raportului Naţional privind situaţia patrimoniului cultural al Republicii Mol- dova (Heritage Assesment Report - Moldova), elaborat în cadrul Proiectului Pilot 2: “Reabilitarea Patrimoniului Cultural în Oraşele Istorice” (PP2), Programul Regional „Iniţiativa Kiev”. Strasbourg, noiembrie 2010. 2 Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr. 764-XV, 27.12.2001. În Monitorul Oficial nr. 16/53, 29.01.2002. 3 Legea privind descentralizarea administrativă, nr. 435-XVI, 28,12.2006. În Monitorul Oficial, nr. 29-31, art. 91, 2007.16
  • 17. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateniului cultural şi natural, dezvoltarea durabilă şi amenajarea teritoriului sunt în responsa-bilitatea Ministerului Culturii, Ministerului Mediului şi a Ministerul Dezvoltării Regionale şiConstrucţiilor etc., însă la nivelurile administrative regional şi local - în răspunderea consi-liilor orăşeneşti şi săteşti. 1.3 Sistemul juridic Cadrul legislativ naţional cuprinde multe domenii, printre care drepturile omuluişi protejarea patrimoniului cultural. Moldova este parte la Declaraţia Universală a Drep-turilor Omului a ONU şi la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În Moldova existămulte instituţii publice şi ONG-uri care activează în domeniul drepturilor omului, aşa cumeste Comisia Parlamentară „Comisia drepturile omului şi relaţii interetnice”, Centrul pen-tru Drepturile Omului din Moldova, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului etc. Ceimai vizibili indicatori ai schimbării din perioada de tranziţie sunt libertatea de exprimare,eliminarea cenzurii ideologice şi dezvoltarea legislaţiei în baza principiilor democratice. Există mai multe legi care se referă în mod particular sau tangenţial la anumite ele-mente al patrimoniului cultural şi natural. Totuşi, Constituţia Republicii Moldova deleagăresponsabilitatea pentru protejarea monumentelor culturale, în primul rând, cetăţenilor săi: “Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturaleconstituie o obligaţie a fiecărui cetăţean”4. În anii recenţi ai independenţei, Republica Moldova a semnat şi ratificat câteva tra-tate internaţionale, printre care nouă sunt convenţii în domeniul protejării patrimoniuluicultural (vezi lista din Anexa 2). Deşi legislaţia Republicii Moldova acordă prioritate trata-telor internaţionale atunci când acestea au fost semnate şi ratificate, prevederile conven-ţiilor internaţionale nu sunt aplicate în majoritatea cazurilor: “ Dacă tratatul internaţional parte la care este Republica Moldova prevede alte norme decâtcele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional”5. Chiar dacă legislaţia stipulează în mod clar supremaţia tratatelor internaţionale lacare Republica Moldova a aderat, această clauză, de regulă, nu este aplicată fiindcă ratifi-carea actelor internaţionale este urmată de obligaţia statului de a-şi ajusta legislaţia naţi-onală - un lucru dificil de realizat. Astfel, din cele 11 convenţii din domeniul patrimoniuluicultural semnate de Republica Moldova, doar legea privind protejarea patrimoniului ar-heologic, aprobată recent de către Parlament, îndeplineşte prevederile Convenţiei de laValletta. Celelalte modificări legislative rămân în fază de proiect şi intenţie. 1.4 Sistemul economic De la începutul anului 1991, economia Republicii Moldova a trecut printr-un pro-ces de reformare şi liberalizare. În conformitate cu Legea nr. 847 din 24.05.1996 privindsistemul şi procesul bugetar, dar şi a prevederilor altor acte normative, sistemul bugetarreprezintă un sistem unitar de bugete şi fonduri care se ridică la nivelul bugetului pu-blic naţional: buget de stat, buget de stat pentru asigurare socială, bugete ale unităţiloradministrativ-teritoriale, fonduri pentru asigurare medicală obligatorie. Începând cu anul2005, fondurile extra-bugetare sunt incluse în bugetul de stat. Business-ul mic şi mijlociuformează în principiu piaţa de muncă, cuprinzând producţia articolelor de consum şi sferade servicii importante pentru necesităţile populaţiei.4 Articolul 59, Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 29, 1994. In Monitorul Oficial, nr. 1, 12.08.1994.5 Articolul 63, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 17
  • 18. Datorită condiţiilor climaterice favorabile şi a fertilităţii înalte a solului, Republica Moldova este o ţară agrar-industrială. Republica Moldova ocupă una din primele poziţii în lume după suprafaţa solurilor fertile, predominant în cernoziom. Agricultura şi industria sunt baza economiei, ridicându-se la 40% din PIB (Produsul Intern Brut) şi asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 43% din totalul forţei de muncă active. Producţia agricolă reprezintă 75% din totalul exporturilor Republicii Moldova. Printre ţările Europei de Est, Moldova este una din producătoarele principale de vinuri, fructe şi legume. Astfel, vinu- rile reprezintă 50% din volumul exporturilor Republicii Moldova pe piaţa din Vest, Asia şi America. În prima jumătate a anului 2010, Republica Moldova a trăit o puternică evoluţie economică reprezentată prin creşterea PIB-ului cu 5.6%. La nivelul sectoarelor economice, s-a observat o accelerare a creşterii agriculturii, industriei şi serviciilor. O altă evoluţie o constituie diminuarea tendinţei de recesiune în domeniul construcţiilor, care a avut de suferit de pe urma crizei economice din ultimii ani. În al doilea sfert al anului 2010, inves- tiţiile capitale s-au mărit comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009 (rata de creştere este de aproximativ 4% anual). Investiţiile finanţate din mijloacele personale ale agenţilor economici şi ale populaţiei s-au mărit cel mai mult, cu aproximativ 17.5%. Totuşi, investi- ţiile capitale finanţate de investitori străini au continuat să descrească – estimate la 20%, cele finanţate din bugetul de stat – 30%, iar cele finanţate din alte surse, inclusiv credi- te bancare au scăzut cu circa 20%. În domeniul serviciilor, cea mai importantă creştere a fost înregistrată în sectoarele de transport şi comunicaţii (volumul producţiei a crescut cu 8.5%), fapt determinat de volumul mărfurilor transportate şi creşterea numărului pasage- rilor. După colapsul de mai bine de doi ani, o creştere a fost înregistrată în prima jumătate a anului 2010 în sectorul turismului (numărul turiştilor străini s-a mărit cu 40% şi al celor locali cu 3.7%). În 2010 situaţia pe piaţa de muncă a continuat să se înrăutăţească, nu- mărul angajaţilor din rândurile populaţiei a continuat să fie în declin, însă rata declinului s-a redus simţitor, iar în unele segmente ale pieţii de muncă s-au înregistrat îmbunătăţiri. Sectorul de construcţii a fost cel mai puternic afectat de criză, acum, însă, aflându-se în proces de refacere6. 6 Pentru mai multe detalii privind situaţia economică din Moldova vezi Raportul Expert Group Independent Think-Tank - Realitatea Economică, no. 15 la http://expert-grup.org/library_upld/d283.pdf18
  • 19. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate 2. INFORMAŢIE SPECIFICĂ 2.1 Niveluri de administrare a patrimoniul cultural şi natural Protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural naţional este stabilită decătre Guvern în colaborare cu Parlamentul, în conformitate cu legile Republicii Moldo-va7. Parlamentul, în baza Legii privind ocrotirea monumentelor, dezvoltă politica statuluiprivind protejarea monumentelor, aprobă Registrul Naţional al Monumentelor, aprobăProgramele de Stat şi fondurile etc. Guvernul pregăteşte politici concrete şi eficiente îndomeniul protejării patrimoniului cultural şi actualizează Registrul Naţional. MinisterulCulturii este instituţia naţională oficială responsabilă pentru înscrierea, protejarea şi eva-luarea monumentelor (Anexă 3.1): „(1) Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor desalvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Cultelor, pre-cum şi deţinătorii.”8. Însă Codul Funciar stipulează că toate instituţiile statului au obligaţia de a protejapatrimoniul cultural9. Astfel, în conformitate cu legislaţia naţională fiecare cetăţean şi insti-tuţie de stat sunt responsabili pentru păstrarea patrimoniului natural şi cultural. Politica culturală în Republica Moldova se axează în mod special pe protejarea bu-nurilor culturale aflate în pericol ca răspuns la efectele cauzate de către circumstanţeledificile şi dramatice anterioare perioadei de tranziţie. Structura principală din cadrul Mi-nisterului Culturii este Direcţia patrimoniu cultural şi arte vizuale (Anexa 1), responsabilăpentru vestigiile istorice, patrimoniul arhitectural, protejarea patrimoniului cultural naţi-onal mobil şi imobil, conformarea cu legislaţia relevantă şi menţinerea arhivelor şi regis-trelor privind protejarea monumentelor. Pe lângă aceasta, Direcţia pune accentele finaleasupra programelor de protejare a monumentelor, coordonează studii de impact al dez-voltării urbane şi regionale asupra monumentelor arheologice şi supraveghează săpături-le arheologice. Specialiştii din cadrul Direcţiei oferă consultanţă şi îndrumare în problemelegate de patrimoniul cultural oficialităţilor din guvernele centrale şi locale, profesionişti-lor, cercetătorilor, studenţilor etc. Un alt organ executiv din cadrul Ministerului Culturii este Agenţia de Inspectareşi Restaurare a Monumentelor. În subordinea Ministerului Culturii se află câteva instituţiiconsultative specializate pe diverse componente ale patrimoniului cultural, precum esteSecţia Patrimoniului Cultural şi Arte Vizuale, Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice,Comisia Arheologică Naţională, Comisia pentru Achiziţionarea Artei pentru Colecţiile Na-ţionale, Consiliul Naţional pentru Artă Monumentală şi Decorativă şi Comisia Muzeelor şiColecţiilor. Ministerul Culturii cooperează cu alte ministere, aşa cum sunt ministerele Dezvol-tării Regionale şi Construcţiilor, Mediului, Economiei, Finanţelor, Afacerilor Externe, Edu-caţiei, Muncii şi Justiţiei, prin intermediul comitetelor inter-ministeriale comune. Este res-ponsabil pentru ridicarea problemelor culturale în cadrul comitetelor, a căror activitateeste concentrată mai mult pe subiecte economice sau comerciale. Ministerul Mediului şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor sunt altedouă instituţii principale responsabile pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural.Ministerul Mediului coordonează activitatea organizaţiilor şi întreprinderilor subordona-te printre care Agenţia „Apele Moldovei” şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minera-7 Articolul 17 (1), Legea despre Cultură. In Monitorul Oficial, 5 August 1999, nr.83-86, p. I, art. 401.8 Articolul 55, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.9 Articolul 59, Codul Funciar al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova Nr. 828-XII din 25.12.1991. 19
  • 20. le. Totodată Ministerul coordonează procesul de inventariere, paşaportizare, evaluare şi dezvoltare a sistemului de arii naturale protejate de stat, de elaborare şi implementare a măsurilor de protecţie şi conservare a biodiversităţii, inclusiv de creare a reţelei ecologice naţionale ca parte integrantă a Reţelei Ecologice Pan-Europene; coordonează activităţile de elaborare a Cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate, Cadastrului regnului vegetal şi animal, Cărţii Roşii a Republicii Moldova, precum şi ţinerea bazei de date şi a Registrului colecţiilor de animale şi plante din flora şi fauna sălbatică. Ministerul Mediului planifică să prezinte în anul 2011 Guvernului pentru aprobare Legea cu privire la peisaje, în scopul realizării Convenţiei privind peisajul european, parte la care este Republica Moldova şi executării Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni în dome- niul conservării diversităţii biologice10. Agenţia “Apele Moldovei” acumulează şi analizează sistematic informaţia privind starea ramurii, ţine Registrul de evidenţă primară al fondului apelor, cu prezentarea acestei informaţii organelor ierarhic superioare; ţine evidenţa statistică de stat a utilizării apelor, evidenţa fondului apelor şi celui ameliorative, participă la elaborarea Cadastrului de Stat al Apelor, formează banca de date în domeniu. Agenţia pentru Geologie şi Resurse Mine- rale ţine Fondul de stat de informaţii privind subsolul, Cadastrul de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile, balanţele de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile, precum şi Cadastrul de stat al sectoarelor de subsol nelegate de extrage- rea substanţelor minerale utile; ţine Registrul obiectivelor miniere şi elaborează propuneri pentru lista substanţelor minerale utile de importanţă naţională. Industria construcţiilor ocupă un rol central în dezvoltarea economiei naţionale a Moldovei. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor este instituţia administrativă publică centrală care dezvoltă şi promovează politica statului în domeniul amenajării te- ritoriale şi urbane, arhitecturii, construcţiilor, producerii materialelor de construcţie, fon- dului locativ şi dezvoltării regionale. Direcţia Arhitectură, Proiectări, Urbanism şi Amenaja- rea Teritoriului din cadrul ministerului este responsabilă direct pentru cele patru domenii menţionate în titulatura sa. În subordinea ministerului se află şi alte structuri care au rolul de monitorizare sau verificare a îndeplinirii efective a politicilor în domeniul construcţiilor şi amenajării regionale. Inspecţia de Stat în Construcţii este unica structură de stat împu- ternicită cu atribuţii de control asupra respectării prevederilor documentelor legislative şi normative referitoare la construcţii şi dezvoltare urbană de către instituţiile executive lo- cale, persoane fizice şi juridice angajate în activităţi de investiţie, inclusiv elaborarea con- cepţiei şi designului proiectelor, autorizaţiilor de construcţie, de utilizare şi post-utilizare a construcţiilor şi a producerii materialelor de construcţie şi a articolelor pentru construc- ţii11. O altă instituţie este Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în Domeniul Ame- najării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii „URBANPROIECT”, care are o serie largă de specialişti pentru implementarea diferitor proiecte urbane, de amenajare a teritoriului şi dezvoltare spaţială. El face parte din lista instituţiilor care au dreptul să proiecteze în zone seismice şi exercită funcţia instituţiei de planificare regională12. Institutul de Stat de Proiec- tări „RURALPROIECT” activează în domeniul planificării din zonele rurale specializându-se pe arhitectură şi design, spaţiu locativ, inginerie civilă, dar mai efectuează şi lucrări de restaurare a obiectivelor istorice şi turistice. O altă instituţie importantă este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, care realizează politica statului în domeniul relaţiilor funciare, cadastrului, geodeziei, cartografiei, geoin- formaticii şi este subordonată Guvernului Republicii Moldova. Deoarece cadastrul serveş- te ca bază pentru crearea Infrastructurii Naţionale de Date Spaţiale, actualmente Agenţia 10 Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 112-XV, 27.04.2001. 11 Pentru mai multe detalii privind această instituţie vezi www.iscmcdt.md. 12 Mai multe detalii la www.urbanproiect.md20
  • 21. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateeste preocupată de elaborarea Sistemului Informaţional Geografic Naţional13. Din punct de vedere ştiinţific, patrimonial cultural este în atenţia mai multor insti-tuţii de cercetare (institute, universităţi, ONG-uri). Astfel sub egida Academiei de Ştiinţe aMoldovei activează Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM care are câteva direcţii priori-tare de cercetare – arheologie, etnologie, istoria artelor etc. La nivelul administraţiei publice locale există direcţii pentru cultură, arhitectură şimediu, practic, în fiecare raion şi municipalitate şi care elaborează politici în acest dome-niu. După reforma teritorial-administrativă din 2003, au fost create 32 de consilii raionale,Direcţia municipală pentru cultură din Chişinău şi Direcţia municipală pentru cultură dinBălţi pentru a supraveghea activitatea instituţiilor culturale locale. Obiectivele principaleale acestora sunt: • asigurarea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea artei populare şi meşteşugu-rilor tradiţionale, a activităţilor culturale şi de agrement; • realizarea programelor de conservare şi promovare a culturii şi artei în raioane /municipalităţi prin organizarea diferitor evenimente culturale: festivaluri, competiţii, ac-tivităţi îndreptate spre conservarea şi promovarea artei populare, grupurilor de amatori,expoziţiilor de artă şi meşteşugărit; şi • prezentarea către Ministerul Culturii şi către consiliul raional / municipal a rapor-tului anual privind activitatea sa şi activitatea instituţiilor subordonate14. Prin urmare, autorităţile locale sunt responsabile pentru menţinerea inventaruluimonumentelor de importanţă raională şi locală şi pentru finanţarea activităţilor legate deprotejarea acestor monumente. Pentru a preveni deteriorarea monumentelor, instituţiilestatului responsabile pentru protejarea lor sunt obligate să stabilească zone de protecţieincluse în registru, iar orice lucrări efectuate în zonele de protecţie trebuie să respectenormele care reglementează aceste zone. 2.2 Acte legislative privind patrimoniul cultural şi natural şi felul în care aces-tea se raportează la alte acte juridice şi politice. Patrimoniul cultural şi natural este menţionat într-o serie de diferite legi. Legea prin-cipală despre patrimoniului cultural este Legea privind ocrotirea monumentelor15 şi Legeaprivind protejarea patrimoniului arheologic al Republicii Moldova16, însă unele aspecte pri-vind patrimoniul cultural sunt menţionate în alte legi, precum Legea Culturii a RepubliciiMoldova, Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, Legea Muzeelor, Legea cuprivire la activitatea arhitecturală etc. Cele mai importante acte normative care reglemen-tează relaţiile din domeniul protejării patrimoniului cultural şi natural sunt Legea privindprotecţia mediului înconjurător, Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactuluiasupra mediului înconjurător, Legea cu privire la resursele naturale, Legea privind fondulariilor naturale protejate de stat, Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şirurale, Codul Apelor etc. Ambele domenii juridice interacţionează cu codurile naţionale:Codul Civil, Codul Penal, Codul Vamal, Codul cu privire la contravenţiile administrative, Co-dul Fiscal, Codul Funciar, Codul Silvic, Codul Subsolului, Codul Apelor etc. (vezi Anexa 2). Patrimoniul arhitectural, mobil şi imobil, este menţionat într-o lege de ordin ge-neral; excepţie prezintă patrimoniul arheologic pentru care recent a fost adoptată o legespecializată privind acest domeniu. Legile naţionale ale Moldovei se referă la valori cultu-rale, rezervaţii şi parcuri memoriale, morminte şi cimitire, monumentele arheologice şi ar-13 http://www.arfc.gov.md/14 Council of Europe/ERICarts, “Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe, 11th edition”, 2010.15 Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.16 Legea privind protejarea patrimoniului arheologic adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la 17septembrie 2010. 21
  • 22. hitecturale şi landşafturi. Instituţiile statului sunt obligate să protejeze acest patrimoniu17. Deciziile organelor statale privind protejarea monumentelor, înregistrarea, cercetarea, evaluarea, păstrarea şi restaurarea monumentelor sunt aplicate tuturor persoanelor fizice şi juridice18. Legea prevede o mai bună contabilizare şi, respectiv, păstrarea monumen- telor prin crearea Registrului Naţional al Monumentelor, aprobat de către Parlament în 199319, însă publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova abia în februarie 2010. În prezent, Ministerul Culturii lucrează asupra elaborării unui nou cod de legi pri- vind patrimoniul cultural – Legea privind monumentele istorice, Legea privind patrimoniul cultural mobil, Legea privind patrimoniul cultural intangibil, Legea privind monumentele de artă, precum şi a câtorva regulamente. Prin aceste măsuri se urmăreşte îmbunătăţirea cadrului legislativ naţional şi armonizarea lui cu tratatele şi convenţiile internaţionale. În afară de legi şi coduri de legi în cadrul legislaţiei naţionale există un şir de re- gulamente menite să implementeze actele legislative sau să reglementeze relaţiile din domeniul protecţiei patrimoniului cultural şi natural sau planificării regionale şi urbane, cum ar fi: Regulamentul privind consultarea populaţiei în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism, Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, Regulamentul-cadru privind activitatea organelor locale de arhitectură şi urbanism, Regulamentul privind certificatul de planificare urbană şi auto- rizaţia de construcţie sau demolare a construcţiilor şi amenajărilor, Regulamentul general de urbanism etc. Aprobarea în 2001 de către Guvernul Republicii Moldova a Regulamen- tului privind zonele protejate naturale şi construite nu a contribuit şi la aplicarea sa prac- tică. Deşi este un act normativ obligatoriu pentru autorităţile publice locale şi centrale şi stabileşte un număr de norme referitoare la protecţia ariilor protejate naturale şi constru- ite, aceste regulamente au rămas pe hârtie: „[...] 2. Regulamentul stabileşte criteriile de delimitare a zonelor protejate naturale şi constru- ite în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, exigenţele de bază pentru conservarea, punerea în valoare a acestor zone, determină competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în acest domeniu, propune reglementări speciale pentru situri, rezervaţii etc. 3. Regulamentul este obligatoriu pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit, precum şi pentru instituţiile de proiectare, alte persoane fizice şi juridice implicate în procesul de elaborare a docu- mentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, construcţie, reconstrucţie, revitalizare, conservare, utilizare sau efectuarea altor intervenţii în zonele, siturile, monumentele, landşafturile de interes naţional sau local. 4. Instituirea zonelor protejate are ca scop conservarea, valorificarea bunurilor patrimoniu- lui natural şi construit prin delimitarea în jurul lor a unor teritorii cu regim special de gestionare şi reglementare a intervenţiilor, pentru asigurarea unui cadru armonios şi unor condiţii optimale de păstrare a acestor bunuri. [...]” Astfel, legislaţia Republicii Moldova conţine un şir de acte normative în domeniul protecţiei patrimoniului cultural şi natural care se completează reciproc, dar o interacţiu- ne eficientă între acestea lipseşte. Deoarece deseori organele de stat responsabile de pri- vatizare, planificare urbană etc. nu au ţinut cont de prevederile legale privind consultarea Ministerului Culturii înainte de a lua o decizie. De aceea, astăzi, în contextual armonizării legislaţiei moldoveneşti la cea europeană, se necesită un studiu profund privind conţinu- tul legislaţiei naţionale şi interacţiunea dintre actele normative deja existente. Acest lucru, 17 Articolul 59, Codul Funciar al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova Nr. 828-XII din 25 decembrie 1991. 18 Articolul 6, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 19 Legea privind Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, nr. 1531-XII, 23.06.1993.22
  • 23. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatear facilita şi elaborarea unor politici culturale eficiente în domeniu şi ar obliga instituţiilestatului să-şi onoreze obligaţiile şi să respecte subordinea normativă în procesul de luarea deciziilor. 2.3 Forme de protecţie a patrimoniului imobil Legislaţia naţională moldovenească defineşte monumentele mobile şi imobile uti-lizând termeni generali precum obiecte arheologice alături de termeni specifici precumtumuli, stele din piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice etc., precum şireferinţe arhitecturale. Astfel, legislaţia stabileşte drept bunuri imobile următoarele: “[...]…obiectele naturale cu valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică, arheo-logică, etnografică istorică, clădiri construcţii, monumente în cimitire, opere de artă monumentalăşi de arhitectură, tumuli, stele de piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice, poduristrăvechi şi apeducte medievale. [...]” 20. Mai departe, la secţiunea ansamblurilor monumentale, legea subliniază termenulansambluri de situri arheologice şi încearcă să aducă o listă cu elementele sale constituti-ve. Următoarele sunt considerate drept ansambluri monumentale sub formă de bunuriimobile: “[...] teritorii şi landşafturi naturale, ansambluri şi situri arheologice care cuprind cetăţui depământ, aşezări nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale omului primitiv, grote, peşteri, gru-puri tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologică), ansambluri de monumente cu valoareistorică, arheologică sau memorială (memoriale, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuride pământ stele de piatră, morminte antice izolate, şanţuri antice de apărare, obiecte etnografice,ansambluri şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe, străzi,cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi naturale cu obiecte de arhitectură)[...]”21. Astfel, în acelaşi articol al legii legislatorul face un amestec de termeni fără să atragăatenţie la semnificaţia acestora. Găsim aceeaşi încurcătură şi în cazul definiţiei monumen-telor mobile, unde legea include o listă generală de obiecte cu valoare arheologică, adău-gând în paranteze cuvintele unelte cu valoare istorică22, cuvinte de prisos în acest context.Aceasta reprezintă o omisiune în specificarea termenului, generalizat în mod inadecvat. Monumentele istorice sunt divizate după importanţă în două categorii principale– monumentele de importanţă naţională şi monumentele de importanţă locală, fiind pla-sate într-un context istoric specific, izolate sau în grup. Componenta construită reprezintăelementul esenţial al patrimoniului arhitectural23. În acelaşi timp, bunurile culturale, inclu-siv monumentele istorice, sunt protejate prin lege împreună cu porţiunea de pământ dinjurul său (zona de protecţie), pe suprafaţa căreia orice activitate care vine în contradicţiecu statutul special de protecţie este limitată24. În conformitate cu regulile oficiale toateactivităţile planificate a fi efectuate în zona de protecţie (conservare, restaurare, demolareetc.) trebuie coordonată cu organele statului.20 Articolul 2 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.21 Ibidem, Articolul 2 (3).22 Ibidem, Articolul 2 (4).23 T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007, p. 30.24 Articolul 59, Codul Funciar al Republicii Moldova, nr. 828-XII din 25.12.91, republicat în Monitorul Oficial, nr.107 din 04.09.2001. 23
  • 24. 2.4 Alte mecanisme de protejare / păstrare a oraşelor şi aşezărilor istorice Pe lângă Guvern mai există o serie de alte structuri care activează în domeniul pro- tejării patrimoniului cultural şi natural. Printre acestea Consiliul naţional al monumentelor istorice şi Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor din cadrul Ministerului Cul- turii. În acest context menţionăm şi Inspectoratul Ecologic de Stat din cadrul Ministerului Mediului. În 2004, preşedintele V. Voronin, printr-un decret prezidenţial a format Comisia pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură. Acest decret este un do- cumente relevant având scopul intensificarea “activităţilor de protejare a monumentelor istorice şi cultură”. De fapt, a împuternicit Comisia, în cooperare cu autorităţile administra- ţiei publice locale, să elaboreze un plan de acţiuni privind înregistrarea şi documentarea monumentelor istorice şi culturale, siturilor memoriale şi cimitirelor militare (1941-1945) şi crearea unei baze de date electronice cu aceste monumente. Totuşi, până în prezent, nu dispunem de rezultate evidente ale activităţii acestei comisii25. Lipsa unor mecanisme eficiente de control privind îndeplinirea normelor de pro- tejare a patrimoniului cultural a dus deseori la demolări şi distrugeri ale obiectelor patri- moniale urbane. Spre exemplu, în 2005, Conacul Theodosiu, o clădire istorică din secolul al XIX-lea situată în centrul Chişinăului (pe bulevardul Ştefan cel Mare, nr. 160, construit în 1836) şi inclusă în Registrul monumentelor protejate de stat, a fost distrusă cu partici- parea directă a administraţiei republicane şi a Ministerului Culturii. Deşi societatea civilă, mass-media şi partidele politice de opoziţie din Parlament au încercat să oprească această distrugere, autorităţile statale nu au luat în consideraţie demersul acestora. Majoritatea oraşelor din Moldova au planuri urbane din anii 1980, care sunt de- păşite şi necesită actualizare, iar din cauza lipsei mijloacelor financiare această chestiune a fost amânată din an în an. Doar Chişinău a elaborat recent un plan de urbanizare, însă conţinutul acestuia lasă mult de dorit întrucât protejarea patrimoniului istoric al oraşului este ignorat completamente. Un alt aspect destul de important pentru ocrotirea oraşelor istorice este inventa- rierea obiectivelor de patrimoniu şi monitorizarea stării lor. Din păcate şi la acest capitol administraţia publică centrală şi locală este restanţieră. Doar în cazul municipiului Bălţi situaţia este una mai bună, fiecare monument are dosarul relativ complet şi actualizat periodic. Începând cu anul 2009 Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor a iniţiat procedura de evaluare a stării monumentelor de arhitectură incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat care se va finaliza la sfârşitul primului trimestru a anului 2011, după care urmează să fie prezentat un raport, în baza căruia să se vor lua măsuri de actualizare a Registrului. În 2010 şi Consiliul municipiului Chişinău a luat o decizie privind actualizarea registrului monumentelor aflate în subordinea municipiului. Strategia pe termen lung de Dezvoltare Economică şi Reducere a Sărăciei lansată de către Guvern în septembrie 2003 cuprinde câteva prevederi referitoare la turismul cultu- ral ca parte importantă a economiei naţionale, dar nimic semnificativ privind problema ocrotirii patrimoniului cultural. La 19 decembrie 2003 Parlamentul a aprobat „Concepţia privind politica naţională de stat a Republicii Moldova”. Acesta se pretinde a fi un docu- ment fundamental, în baza căruia autorităţile dezvoltă politici social-economice şi cultu- rale, consolidându-se printr-o coeziune socială. De fapt, Concepţia impune într-o manieră autoritară ideologia partidului comunist în cele mai stringente chestiuni pentru populaţie. De aceea ea este ignorată de către instituţiile culturale publice. La 25 martie 2005 Guvernul a aprobat Strategia Naţională privind Societatea Infor- maţională E-Moldova, 2005-2015. Ea cuprinde capitolul despre „e-cultură”, care prevede 25 Decretul privind constituirea Comisiei pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură, 8.09.2004.24
  • 25. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatenoi mijloace de promovare a culturii prin intermediul mass-mediei electronice din diferitesectoare ale culturii naţionale. Noul Program privind dezvoltarea raioanelor, 2005-2015 în-titulat „Satul Moldovenesc” cuprinde astfel de sarcini precum ocrotirea patrimoniului cul-tural, promovarea politicilor culturale pentru tineret, restaurarea şi dezvoltarea caselor decultură, a bibliotecilor şi muzeelor raionale şi implementarea unor modele europene dedezvoltarea a localităţilor rurale. 2.5 Mecanisme de consultanţă Principalele instituţii de consultanţă din domeniul ocrotirii patrimoniului culturalsunt Consiliul Naţional al Monumentelor, Consiliul Naţional al Monumentelor de For Pu-blic şi Comisia Arheologică Naţională ca structuri ale Ministerului Culturii. Una din institu-ţiile care oferă servicii de consultanţă din perspectivă ştiinţifică este Academia de Ştiinţea Moldovei. În procesul de elaborare şi realizarea a politicilor culturale Ministerul Culturii con-sultă un şir de ministere din cadrul Guvernului (Justiţiei, Economiei, Finanţelor, Construc-ţiilor şi Dezvoltării Regionale, Mediului etc.), Academia de Ştiinţe a Moldovei, Universităţilecare au facultăţi de profil istoric şi cultural, administraţia publică locală, societate civilă,etc. Spre exemplu, pentru actualizarea Registrului monumentelor ocrotite de stat propu-nerile pot parveni din partea oricărei organizaţii de stat, private, ONG sau chiar şi persoanefizice. Acestea la rândul lor urmează să fie integrate într-un proiect de lege care poate fiînaintat în Parlament de către Guvern, Preşedintele ţării sau un grup de deputaţi. Aceiaşiprocedură trebuie respectată şi în cazul excluderii unui obiectiv din registru. În ceea ce priveşte acordarea de autorizaţii în domeniul construcţiilor acestea seeliberează de către Ministerul Construcţiilor şi direcţiile de profil din cadrul primăriilor, darîn cazul când vizează obiective sau zone cu patrimoniu cultural, ele trebuie consultate cuMinisterul Culturii. Acelaşi lucru se referă şi la procesul de aprobare a proiectelor arhitectu-rale, administraţia publică locală este obligată să consulte Ministerul Culturii şi doar dupăavizul Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice poate elibera autorizaţia. Din păcatenu există nici un organ de stat cu drept de veto asupra actelor care încalcă procedura deeliberare a autorizaţiilor. Astfel de cazuri se pot soluţiona doar prin intermediul instanţelorde judecată, dar mai întâi trebuie sesizate organele de anchetă care stabilesc circumstan-ţele şi califică cauza în baza legislaţiei civile şi penale. Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice este organul consultative de bază alMinisterului Culturii şi în cazul proiectelor de reconstrucţie, restaurare sau demolare aunor edificii de patrimoniu cultural. El este compus din 14 membri. Consiliul examineazăproiectele de intervenţie în cadrul monumentelor istorice în două etape. În prima etapăse examinează schiţa/conceptul intervenţiei propuse, aceasta în caz de avizare pozitivăurmând a servi drept bază pentru eliberarea de către autorităţile administraţiei publicelocale a Certificatului de urbanism (act legal pentru începerea procesului de proiectare).În etapa secundă se examinează deja proiectul însuşi, avizul pozitiv al Consiliului servinddrept temei juridic pentru eliberarea de către autorităţile publice locale a Autorizaţiei deconstruire. Practica însă arată eschivarea frecventă de la această procedură a agenţiloreconomici, cu acordul şi concursul tacit al autorităţilor publice locale. Aceste probleme(lipsa îndeplinirii prevederilor legale privind protecţia, păstrarea şi valorificarea patrimo-niului cultural) sunt monitorizate de către Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monu-mentelor din cadrul Ministerului Culturii. Spre exemplu, în procesul de elaborare a planului urbanistic al municipiului Chişi-nău au fost consultate mai multe instituţii publice, inclusiv Institutul Patrimoniului Cultu-ral al Academiei de Ştiinţe, instituţii private şi chiar experţi independenţi. Dar, rezultatulfinal lasă de dorit, opiniile exprimate de specialiştii în domeniul protejării patrimoniului 25
  • 26. cultural construit şi arheologic nu au fost luate în calcul. De aceea problema redactării corespunzătoare a noului plan urbanistic al Chişinăului rămâne la ordinea zilei. Lipsa în Republica Moldova a unei tradiţii în domeniul protejării patrimoniului cultural face ca mecanismele de consultare să funcţioneze greoi, deseori încălcându-se ordinea de consultare şi luare a deciziilor, ceea ce duce în final la deteriorarea sau distru- gerea unor obiective de patrimoniu cultural. În această ordine de idei se înscriu interesele private, de grup, de partid şi sistemul corupt care uneori influenţează procesul de luare a deciziilor în detrimentul patrimoniului istoric. 2.6 Date statistice i) Bugete financiare Principalele surse financiare pentru cultură în perioada de tranziţie a fost buge- tul de stat şi bugetele administraţiilor locale. Dat fiind creşterea Produsului Intern Brut (PIB), proporţia bugetelor totale pentru cultură între anii 1996 şi 2008 a fost 0.54%, 0.56%, 0.53%, 0.36%, 0.29%, 0.49%, 0.63%, 0.66%, 0.79%, 0.82%, 1.2% şi 1.62%. Datorită creşterii cu 15% a salariilor pentru lucrătorii din sectoarele sociale (inclusiv în cultură) şi creşterii substanţiale a preţurilor, cheltuielile publice pentru cultură au crescut de la 432.6 milioane lei (EUR 26,609,226) în 2007 la 438.6 milioane lei în 2008 (EUR 34,013,430). În 2008, venitul extrabugetar generat în cadrul sistemului administrat de către Ministerul Culturii a fost 10,000,000 lei (EUR 775,500). Cheltuielile pentru cultură pe cap de locuitor în 2008 s-a ridicat la 128.8 lei(EUR 9.98). Aceasta a constituit 0.08% din PIB26. Cheltuielile în bugetul de stat pe anul 2009, prevăzute Ministerului au constituit 187,8 mil. lei (inclusiv investiţiile capitale în construcţii şi mijloacele speciale). Din această sumă, cheltuielile de bază au constituit 180,8 mil. lei sau 96,1 la sută faţă de cheltuielile totale, majorându-se faţă de anul 2008 cu 10,6 mil. lei. Din bugetul de stat, pentru susţinerea activităţii Agenţiei de In- spectare şi Restaurare a Monumentelor s-au alocat în anul 2009 doar 206,0 mii lei. Bugetul Ministerului Culturii pentru anul 2010 nu prevede un capitol separat pentru protejarea patrimoniului cultural. Dar, în buget au fost planificate resurse financiare pentru câteva domenii care activează în domeniu sau pentru reparaţii şi restaurări, cu ar fi pentru Muzele naţionale - total 19 mln. 256,8 mii lei; pentru Agenţia de inspectare şi restaurare - 476,8 mii lei; pentru restaurare monumente 4,0 mil. lei şi pentru reparaţii edificii-monumente - 6 mil. 840,0 mii lei. ii) Numărul bunurilor protejate Din punct de vedere al numărului siturilor şi ariilor culturale şi naturale desemnate cu statut prioritar de protejare şi finanţare, la moment Guvernul nu are stabilită o astfel lis- tă. Însă din numărul total de 15000 de situri culturale se distinge Rezervaţia cultural-natu- rală Orheiul Vechi care are un statut special şi asupra căreia Guvernul atrage o atenţie mai mare, deoarece aceasta constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se şi în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO. Din cele cincisprezece mii de situri cunoscute doar 5206 sunt incluse în Registrul monumentelor protejate de stat. Din numărul total al monumentelor circa 8,000 reprezin- tă situri arheologice, circa 100 din acestea sunt cetăţui de pământ, 3 cetăţi medievale de zid, 6 oraşe medievale (Orhei, Lăpuşna, Tighina, Soroca, Căuşeni, Chişinău), 788 biserici, 129 conace şi mai multe oraşe istorice din secolul al XIX-lea (Bălţi, Cahul, Chişinău, Or- hei, Soroca, Tiraspol). Din cele 5206 monumentele incluse în registru, 4086 monumente sunt de importanţă naţională şi 1120 de importanţă locală. Majoritatea monumentelor de importanţă naţională sunt situate în Chişinău (419) şi raionul Edineţ (380). În registrul 26 Council of Europe/ERICarts, “Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe, 11th edition”, 2010, p. 30.26
  • 27. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitatemonumentelor protejate de stat 2696 sunt situri arheologice, 1284 – monumente istorice,1261 – monumente de arhitectură 225 – monumente de artă. iii) Resurse umane Actualmente în cadrul Ministerului Culturii sunt angajaţi 38 de persoane, dintrecare doar 4 sunt angajaţi în cadrul Direcţiei patrimoniu cultural şi arte vizuale. Agenţia deInspectare şi Restaurare a Monumentelor, la fel, are doar 6 angajaţi. În fiecare direcţie raio-nală de cultură sunt câte doi angajaţi, unul dintre care este responsabil şi de patrimoniulcultural local. Salariul mediu lunar pentru anul 2009 la o persoană angajată în instituţiilebugetare, inclusiv şi mijloacele speciale (cu instituţiile teatral-concertistice) realizat în anul2009, a alcătuit 1930 lei faţă de 1709 lei în anul precedent, cu o creştere de 221 lei. 2.7 Inventarierea, sisteme de înscriere şi procesul de planificare Pe lângă cele 5206 situri înregistrate în Registrul naţional, o serie de monumentede importanţă locală şi regională sunt incluse în registrele locale (raionale şi municipale).Legea privind ocrotirea monumentelor obligă instituţiile de stat responsabile să moni-torizeze şi să examineze sistematic starea monumentelor istorice. Inspectarea şi evalua-rea situaţiei reale a monumentelor arhitecturale incluse în registru a fost iniţiată de cătreAgenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor abia în aprilie 201027: “[...] Organele de Stat pentru ocrotirea monumentelor sânt obligate să cerceteze sistematicstarea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentrulucrări de restaurare şi de conservare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară alucrărilor [...]”28. Registrul monumentelor ocrotite de stat a fost aprobat de către Parlamentul Repu-blicii Moldova în 1993, dar a fost publicat în Monitorul Oficial abia în februarie 201029. Ne-publicarea registrului naţional timp de 17 ani a lipsit monumentele istorice de dreptul de afi protejate de stat, întrucât statutul de monument ocrotit se aplică doar acelor monumentecare au fost înregistrate în Registrul monumentelor ocrotite de stat al Republicii Moldova: “[...] (1) Monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artisticăsau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şiale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în Registrul monumente-lor Republicii Moldova ocrotite de stat. [...]”30. Prevederile punctului 2 vin în contradicţie cu cele ale punctului 1 al aceluiaşi articoldeoarece el stipulează faptul că toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Mol-dova fac parte din patrimoniul său cultural şi natural şi sunt ocrotite de stat. Atât cetăţeniisimpli cât şi reprezentaţii instituţiilor statale s-au pomenit într-o situaţie confuză. În majo-ritatea cazurilor de sustragere de la responsabilitatea pentru deteriorarea sau distrugereabunurilor culturale a fost invocat faptul că monumentul nu a fost inclus în Registru sau căRegistrul nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi, în consecinţă, nu ar avea valoare juridică.Mai mult, articolul 14 al Legii privind ocrotirea monumentelor obligă deţinătorii de bunuriculturale să respecte legislaţia Republicii Moldova privind protejarea monumentelor doardacă acestea sunt înregistrate în Registrul monumentelor:27 Deşi Agenţia a fost creată încă în anul 2006 în cadrul Ministerului Culturii, activitatea acesteia s-a făcut vizibilăabia începând cu anul 2010.28 Articolul 30, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.29 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 15-17, 2010.30 Articolul 1 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, no. 1530-XII, 22.06.1993. 27
  • 28. “[...] Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în registrul monumentelor sânt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare- vânzare sau de închiriere. [...]”31. În afară de legi, mai există o listă de regulamente care au menirea să implementeze prevederile normative şi să reglementeze relaţiile juridice între diferite ramuri cu impact asupra patrimoniului cultural32. Un exemplu, în acest sens, reprezintă Regulamentul gene- ral de urbanism aprobate prin Ordinul nr. 5 al Guvernului Republicii Moldova din 5 ianuarie 1998. Sau, Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite din 2001 care rea- firmă prevederile conform cărora forma de administrare pentru ocrotirea patrimoniului construit poate fi stabilită doar atunci când acesta este inclus în registrul monumentelor: “[...] În cazul patrimoniului construit, regimul de zone protejate se stabileşte pentru monu- mentele incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat şi în registrele mo- numentelor unităţilor administrativ-teritoriale. [...]”. Primăriile oraşelor şi consiliile raionale sunt obligate să elaboreze şi să administreze Registrele monumentelor de importanţă locală, document care trebuie să devină unul de bază atât în procesul de ocrotire a patrimoniului cultural cât şi în cel de dezvoltare urbană şi regională. Legislaţia prevede obligativitatea pentru aceste consilii de a aloca resurse financiare în bugetele lor anuale pentru menţinerea, conservarea şi restaurarea obiecti- velor incluse în registru. Totuşi, majoritatea consiliilor nu elaborează Registre şi nu prevăd resurse în bugetele locale cu această destinaţie. 2.8 Evaluarea integrată a politicilor de planificare Legea cu privire la activitatea arhitecturală asigură un cadrul legal general pentru toate activităţile de natură arhitecturală, determină responsabilitatea organelor adminis- trative centrale şi locale privind arhitectura şi planurile de urbanizare, asigură drepturile de autor ale arhitecţilor şi stipulează principalele sarcini, drepturi şi obligaţii ale acestora: “[...] Statul asigura crearea condiţiilor pertinente pentru exercitarea activităţii arhitecturale prin: a) susţinerea cercetărilor ştiinţifice în domeniul arhitecturii şi urbanismului; b) atragerea investiţiilor la proiectarea şi construirea obiectelor arhitecturale; c) formarea şi reciclarea cadrelor care activează în domeniul arhitecturii şi urbanismului; d) protejarea drepturilor de autor şi asigurarea creaţiei libere a arhitectului; e) promovarea concursurilor, inclusiv internaţionale, pentru crearea obiectelor cu valoare urbanistică şi arhitecturală deosebită; f ) susţinerea activităţii organizaţiilor profesionale de creaţie obşteşti ale arhitecţilor; g) menţionarea arhitecţilor pentru merite deosebite în domeniul arhitecturii şi urbanismu- lui; h) realizarea altor măsuri de dezvoltare a arhitecturii naţionale. [...]“33. În afară de legislaţia generală privind protecţia patrimoniului cultural şi natural, mai există un şir de alte acte normative care reglementează procesul de planificare regi- 31 Articolul 14, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 32 Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1009 din 05.10.2000, Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 5 din 05.01.1998, Regula- mentul privind certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie sau demolare a construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din l8.04.1997. 33 Articolul 3, Legea cu privire la activitatea arhitecturală, nr. 1350-XIV, 27.02.2001.28
  • 29. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateonală şi urbană care vizează direct şi oraşele istorice sau patrimoniul lor cultural34. Astfel,Regulamentul general de urbanism din 1998 obligă toate autorităţile administraţiei publicelocale, institutele de proiectare, centrele specializate pentru prestarea serviciilor de pro-iectare, inginerie şi marketing, persoanele juridice şi fizice, inclusiv cele din străinătate,implicate în activităţi urbanistice, să respecte cu stricteţe cerinţele regulamentului, iar încazul patrimoniului cultural şi natural regulamentul stipulează: “[...] 31. Autorizarea executării construcţiilor în zonele care cuprind valori de patrimoniu cul-tural construit, de interes naţional, se face în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu avizul Minis-terului Culturii, în baza planului urbanistic zonal sau celui detaliat, elaborate pentru aceste zone. 32. Autorizarea executării construcţiilor în zonele care cuprind valori de patrimoniu culturalconstruit, de interes local, declarate şi delimitate prin hotărâre a administraţiei publice locale, se facecu avizul serviciilor de specialitate subordonate autorităţilor prevăzute în punctul 31. 33. Autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care au ca obiectiv cercetarea, conserva-rea, restaurarea sau punerea în valoare a monumentelor istorice, se face în conformitate cu legislaţiaîn vigoare, cu avizul Ministerului Culturii, în condiţiile stabilite de legislaţie. 34. Autorizarea executării construcţiilor în zonele construite existente se va face doar cu con-diţia menţinerii maxime a construcţiilor, instalaţiilor şi spaţiilor verzi utile, inclusiv a edificiilor cuvaloare de patrimoniu cultural [...]“ . Astfel, prin acest act normativ se stipulează foarte clar esenţa planificării urbane,în special în ceea ce priveşte zonele centrale cu valoare istorică sau în alte zone cu statutdeosebit, certificatul de urbanism poate fi eliberat numai după coordonarea cu Ministe-rul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale şi, după caz, cu Ministerul Culturii şi MinisterulMediului35. Organele de arhitectură şi urbanism din cadrul administraţiei publice locale suntobligate să participe la: „[...] i) ţinerea evidenţei patrimoniului cultural din teritoriul administrat în scopul utilizării,protejării şi conservării acestuia, controlul respectării legislaţiei în zonele de protecţie ale monu-mentelor istorice în cadrul valorificării lor; j) avizarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor de investigaţie, proiectare,restaurare, conservare, reconstrucţie şi adaptare; k) realizarea în comun cu organele de stat şi locale a măsurilor de ocrotire, restaurare, ex-ploatare şi conservare a monumentelor de istorie, cultură şi arhitectură [...]”36. De fapt toate oraşele trebuie să aibă un plan urbanistic şi de amenajare a terito-riului - Soroca, Bălţi, Cahul servesc drept exemple în acest sens. În cazul oraşului Chişinăuplanul de urbanizare şi dezvoltare a fost elaborat cu participarea Institutului de ProiectareUrbană. Totodată, în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei de amenajare a terito-riului şi de urbanism organele de stat sunt obligate să consulte populaţia locală37. În anul2004 în rezultatul constatării situaţiei precare în domeniul planificării urbanistice şi pen-34 Regulamentul general de urbanism, Hotărârea Guvernului nr. 5, 05.01.1998. In Monitorul Oficial nr. 14,26.02.1998. Regulamentul-cadru privind activitatea organelor locale de arhitectură şi urbanism, Hotărârea Gu-vernului Nr. 499, 0.05.2000. In Monitorul Oficial Nr. 065, 08.06.2000.35 Regulamentul general de urbanism, Decizia Guvernului nr. 5, 05.01.1998. In Monitorul Oficial nr. 14, 26.02.1998.36 P. 15, Regulamentul-cadru privind activitatea organelor locale de arhitectură şi urbanism, Hotărârea Guvernu-lui Nr. 499, 0.05.2000. In Monitorul Oficial Nr. 065, 08.06.2000.37 Regulamentului privind consultarea populaţiei în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei de amenaja-re a teritoriului şi de urbanism. Hotărârea Guvernului nr. 951, 14.10.1997. In Monitorul Oficial Nr. 076, 20.11.1997. 29
  • 30. tru implementarea unor politici eficiente şi durabile în domeniul planificării urbanistice şi amenajării teritoriului Guvernul Republicii Moldova a aprobat în anul 2004 un Plan de acţiuni, dar care rămâne a fi realizat foarte modest până în prezent38. 2.9 Proceduri de autorizare/permisiune Patrimoniu arheologic Legislaţia moldovenească prevede solicitarea unei autorizaţii speciale din partea unei persoane pentru a efectua săpături arheologice. Comisia arheologică a Ministerului Culturii este autorizată să analizeze proiecte de investigaţie arheologică şi să recomande Ministerului Culturii eliberarea permiselor persoanelor/arheologilor respectabili şi califi- caţi. Astfel, doar în baza acestei autorizaţii este acordat dreptul de a începe şi a efectua săpături arheologice a siturilor sau a rămăşiţelor umane. Membrii Comisiei arheologice au dreptul să supravegheze şi să controleze aceste lucrări. Permisul pentru investigaţiile arheologice reprezintă un document juridic ce are scopul de a preveni săpăturile ilega- le şi îl obligă pe deţinător să utilizeze metode şi tehnici adecvate investigaţiei ştiinţifice. După săpături, fiecare cercetător are obligaţia să prezinte în scris un Raport Comisiei ar- heologice, care va include o descriere a locului şi perioadei de desfăşurare a săpăturilor, metodologia, rezultatele etc. Raportul va însoţit de planuri, imagini, fotografii şi alt mate- rial ilustrativ. Raportul va fi recenzat de către doi arheologi calificaţi înainte ca acesta să fie prezentat Comisiei. În conformitate cu regulile naţionale şi internaţionale, arheologii trebuie să publice rezultatele săpăturilor arheologice cât mai curând posibil. Rezultatele cercetărilor arheologice vor fi făcute publice într-un termen de cinci ani din momentul săpăturilor. În majoritatea cazurilor această regulă nu este respectată deoarece arheologii consacraţi menţin un fel de monopol asupra publicării rezultatelor. În cazul când în rezultatul activităţilor agricole sau de construcţie sunt descoperite vestigii arheologice, executorii lucrărilor, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să siste- ze lucrările şi să anunţe organele competente din cadrul administraţiei publice locale sau a Ministerului Culturii. După intervenţia arheologilor şi eliberarea certificatului de descăr- care de sarcină arheologică lucrările pot fi continuate sau sistate, în cazul descoperirii unor urme de construcţii de importanţă naţională. Patrimoniu arhitectural Elementele arhitecturale sunt cele mai reprezentative componente atât a oraşelor istorice cât şi a localităţilor rurale. Deşi tradiţia urbană în Republica Moldova are o isto- rie recentă, oraşele a fost cel mai mult expuse politicilor culturale totalitare din perioada sovietică. Totodată, procesul de democratizare a societăţii moldoveneşti după câştigarea independenţei nu a reprezentat întotdeauna promovarea unei atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural. În vârtejul tranziţiei de la un regim politic totalitar la unul democratic, monumentele istorice au fost adesea uitate. Liberalizarea economiei, privatizarea şi facto- rii politici au avut un impact direct asupra obiectivelor patrimoniului cultural. Principala instituţie care oferă consultanţă Ministerului Culturii în chestiuni legate de autorizaţii în domeniul patrimoniul arhitectural este Consiliul Naţional al Monumente- lor Istorice. Consiliul stabileşte dacă este nevoie de o oarecare intervenţie la vreun monu- ment istoric aflat sub ocrotirea statului şi asupra zonei sale de protecţie. Orice intervenţie este examinată în două etape. Consiliul mai întâi analizează şi aprobă conceptul proiectu- lui, după care, într-o nouă şedinţă, se discută şi se aprobă proiectul lucrărilor de execuţie. De fapt, Consiliul se întruneşte de două ori pe lună. 38 Planul de acţiuni pentru asigurarea respectării prevederilor Legii nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind princi- piile urbanismului şi amenajării teritoriului şi ale altor acte legislativ-normative conexe. Hotărârea Guvernului nr. 633, 08.06.2004. In Monitorul Oficial nr. 096, 18.06.2004.30
  • 31. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate În cazul capitalei, proiectele care vizează clădiri istorice fără statut de monument,clădiri istorice cu statut de monument, sau terenuri care fac parte din centrul istoric, datfiind statutul juridic de monument al acestora, proiectele se înaintează la etapa schiţă deproiect, iar apoi la etapa proiect de execuţie spre avizare Consiliului Naţional al Monumen-telor Istorice, doar după aceasta eliberându-se autorizaţia de construcţie. Dacă însă clă-direa istorică are statut de monument (fiind luată la evidenţă în Registrul municipal demonumente), însă nu este situată în centrul istoric al capitalei, proiectele de intervenţieasupra acestora se examinează doar de autoritatea publică locală. În fapt, procedura juridi-că de avizare a intervenţiilor în cadrul centrului istoric este ignorată de autorităţile locale. 2.10 Drepturi legale al sectorului privat Pe lângă bunuri mobile şi imobile, clădirile istorice sunt obiecte ale dreptului deproprietate, atât cele publice cât şi cele private39. Exercitarea drepturilor de proprietateasupra monumentelor este prevăzută de către legile Republicii Moldova40. Legislaţia naţi-onală stipulează în mod foarte clar că privatizarea obiectivelor care reprezintă patrimoniucultural naţional este interzisă41, tranzacţiile vor fi declarate nule şi vor aplicate răspunderiprevăzute de Codul Civil42. Statul îşi rezervă rolul de preemţiune în cazul contractelor devânzare sau cumpărare a monumentelor43, însă această stipulare a fost, totuşi, adesea în-călcată sau, pur şi simplu, neglijată. Deşi legislaţia naţională în vigoare prevede anulareatranzacţiilor de alienare a monumentelor istorice realizate cu încălcarea prevederilor lega-le44, nu există precedente în aplicarea acestei măsuri. Acest mediu juridic nu exclude, totuşi, dreptul de proprietate privată asupra monu-mentelor45 şi a folosirii acestora46. Astfel, există o contradicţie în legislaţie ceea ce face ca ocasă de locuit să poată fi subiectul privatizării, iar o cetate medievală - nu. Aşadar, pentrumenţinerea integrităţii monumentului, proprietarul, indiferent de statutul său juridic, seaflă în obligaţia de a lua măsuri pentru protejarea acestuia47. Este de datoria autorităţilorpublice centrale şi locale să supravegheze aplicarea măsurilor de ocrotire a monumente-lor48. În această situaţie proprietarii de construcţii istorice trebuie încurajaţi să le valorificefără a le pune în pericol originalitatea şi semnificaţia lor istorică. “[...] (2) Dreptul de a dispune de monumente de stat sub formă de bunuri imobile este exer-citat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale. [...] (6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat deproprietar”49. Legea privind ocrotirea monumentelor, în scopul prevenirii acţiunilor de distruge-re, obligă proprietarii monumentelor să le asigure, însă nu avem exemple concludente înacest sens:39 Articolul 7, Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991.40 Articolul 8, Ibidem.41 Articolul 17 (4), Legea despre cultură. In Monitorul Oficial, 5.08.1999, nr.83-86, p. I, art. 401.42 Articolul 9 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.43 Articolul 9 (1), Ibidem.44 Articolul 9 (2), Ibidem.45 Ibidem, Articolul 7 (6).46 Ibidem, Articolul 9 (1). Monumentele ce sunt în proprietate privată pot fi vândute, donate sau înstrăinate cunotificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. La cumpărarea-vânzarea monumen-telor statul are dreptul de preemţiune. Vezi Articolele 13-16.47 Ibidem, Articolul 13.48 Ibidem, Articolul 15.49 Articolul 7 (2), Ibidem. 31
  • 32. “[...] Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sunt obligaţi să încheie con- tracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din zonele lor de protec- ţie stabilită de experţi.”50. Majoritatea cetăţenilor consideră că la momentul actual este mai bine ca monu- mentele să fie în proprietatea statului, altfel riscă să fie distruse, reieşind din interesul eco- nomic de moment al persoanelor fizice şi juridice. O dovadă în acest sens este campania de evaluare a monumentelor de arhitectură incluse în Registrul naţional şi municipal al Chişinăului realizată de Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, care a con- stat că în perioada 1993-2010 au fost demolate 77 de monumente, în 155 de cazuri au fost intervenţii arhitecturale ilegale care au prejudiciat autenticitatea monumentelor şi a zo- nelor de protecţie ale acestora, iar 17 clădiri istorice sunt într-o stare avansată de ruinare51. Legile moldoveneşti stipulează că monumentele istorice, artefactele arheologice şi tezaurele care ar putea fi descoperite sunt protejate52. Persoanele fizice şi juridice care în cursul oricăror lucrări descoperă ruine arheologice care pot fi definite drept monumente, vor trebui să înceteze lucrările şi să informeze autorităţile locale pe teritoriul cărora au fost găsite vestigiile şi să notifice Ministerul Culturii, în scris, în decurs de 48 de ore, pen- tru a fi luate sub ocrotire şi păstrare53. Astfel, proprietarul de pământ, pe terenul căruia sunt descoperite vestigii arheologice, este obligat să asigure integritatea acestora şi, în caz de necesitate, să permită desfăşurarea activităţilor de cercetare şi conservare, inclusiv la descoperirea de rămăşiţe umane54. Totodată, instituţiile statale vor organiza lucrări de conservare şi restaurare55 şi vor compensa proprietarul de pământ cu echivalentul în bani pentru daunele produse sau pentru terenul trecut în proprietate de stat56. 2.11 Asistenţă financiară Fiecare decizie guvernamentală privind distribuirea fondurilor publice în Republi- ca Moldova trebuie dezbătută în Comisiile Parlamentare şi apoi legalizată de Parlament printr-o lege. Decizia privind Distribuirea Fondurilor publice Locale / Municipale aparţine, în ultimă, instanţă consiliilor locale / municipale. Guvernul trebuie să includă în bugetul de stat anual fonduri necesare pentru cerce- tare şi lucrări de salvare, conservare şi restaurare. Totuşi, există posibilităţi pentru obţine- rea de fonduri extrabugetare. Unele dintre aceste prevederi legale indică asupra posibili- tăţii închirierii monumentelor57. Din punct de vedere al finanţării, legea mai stipulează un alt aspect important privind întreprinderile industriale şi agricole situate în zone cu mo- numente protejate incluse în registrul monumentelor, precum şi întreprinderile care prin activitatea lor pot să afecteze integritatea monumentelor diminuând valoarea lor estetică, artistică sau istorică. Ei au obligaţia să plătească în bugetele publice locale 0.5-5% din pro- fitul lor în dependenţă de deciziile consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti sau săteşti în baza consultărilor cu Ministerul Culturii58. Legislaţia naţională încurajează şi alte forme de finanţare pentru evidenţa, cercetarea, evaluarea, salvarea, protejarea, conservarea şi 50 Articolul 39, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 51 Ion Ştefăniţă (ed.), Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău, Chişinău, 2010, p. 4. 52 Articolul 32, Codul Funciar al Republicii Moldova, Lege a Republicii Moldova Nr. 828-XII din 25 decembrie 1991. 53 Articolul 20, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 54 Articolul 32, Codul Funciar al Republicii Moldova, Nr. 828-XII, 25.12.1991. 55 Articolul 25 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 56 Articolul 32, Codul Funciar al Republicii Moldova, Nr. 828-XII, 25.12.1991. 57 Articolele 37-38, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 58 Articolul 60, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.32
  • 33. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitaterestaurarea monumentelor, aşa cum sunt creditele fără dobândă care pot fi returnate înrate59, sau utilizarea veniturilor persoanelor fizice şi juridice care deţin situri istorice şi potfi scutite de impozite60. Pe lângă aceasta, statul îşi asumă obligaţia de a acorda beneficii(scutire la plata taxelor vamale, reducerea impozitelor, împrumuturi) şi regimuri specialepentru persoane fizice şi juridice care produc sau procură materiale, unelte şi echipamentnecesar pentru evidenţa, cercetarea, evaluarea, salvarea, conservarea şi restaurarea mo-numentelor în baza documentelor aprobate de către Ministerul Culturii61. Deşi legislaţia prevede alocarea anumitor sume de bani pentru activităţile de ocro-tire a patrimoniului cultural, ele practic nu se realizează, din cauza lipsei suficiente defonduri şi din cauza indiferenţei majorităţii funcţionarilor publici faţă de acest domeniu,indiferenţă cauzată de lipsa tradiţiei de protejare a monumentelor şi lipsa unui cadru legaleficient. Totodată, lipsa unui sistem de facilităţi fiscale nu încurajează agenţii economici săfinanţeze activităţi în domeniul protecţiei sau reabilitării patrimoniului istoric. Tentativa deorganizarea a unui Fond al Culturii din anul 2000 nu s-a soldat cu succes din cauza veniriila putere a Guvernului Comunist în anul 2001 care nu a susţinut această iniţiativă. După reforma teritorial-administrativă din 2003, reţeaua de instituţii culturale din32 de raioane a fost încorporată într-un sistem centralizat, devenind mai expusă politiciiintervenţioniste din partea autorităţilor centrale şi raionale. Cu excepţia celor două muni-cipii, Chişinău şi Bălţi, şi a Unităţii teritorial-administrative Gagauz Yeri, unde administraţiapublică locală poate să-şi stabilească bugetele şi politicile locale. Autorităţile locale potdepune cereri pentru finanţare din bugetul de stat către Ministerul Culturii pentru proiec-te care prezintă un oarecare interes la nivel naţional. Colegiul Ministerului Culturii va de-cide să aprobe sau nu finanţarea parţială a acestor activităţi. Alte activităţi culturale localecum sunt reparaţia instituţiilor de cultură sau cheltuielile de călătorie pentru participareala festivalurile naţionale şi internaţionale sunt finanţate din bugetele locale. În domeniul protecţiei patrimoniului natural, în conformitate cu Legea privind protec-ţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16 iunie 1993, este elaborat Regulamentul privindfondurile ecologice, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 988 din 21septembrie 1998. Scopul creării fondurilor ecologice este colectarea de resurse suplimentarepentru finanţarea măsurilor de protecţie a mediului şi reconstrucţie a ecosistemelor. „Mijloacele Fondului ecologic naţional pot fi utilizate pentru: - finanţarea proiectelor pentru implementarea strategiilor, programelor şi planurilor naţio-nale de protecţie a mediului, standardelor şi normativelor, construcţia şi participarea prin cote părţiîn construcţia obiectelor de protecţie a mediului (inclusiv finanţarea lucrărilor de proiectare şi imple-mentarea lor în domeniul alimentării cu apă şi canalizare; finanţarea lucrărilor de colectare şi sortarea deşeurilor şi susţinerea întreprinderilor de prelucrare sau neutralizare a lor, de ameliorare a calităţiibazinului aerian); - acordarea de sprijin financiar organizaţiilor ecologiste neguvernamentale în baza unui pro-gram special de granturi pentru proiectele destinate protecţiei mediului înconjurător. ş.a.”. Fondul Ecologic Naţional este administrat de Consiliul de administrare constituitdin şapte persoane, în următoarea componenţă: ministrul mediului (preşedinte), vicemi-nistrul mediului (vicepreşedinte), câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor, MinisterulEcologiei şi Resurselor Naturale, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Cancela-riei de Stat şi un reprezentant al organizaţiilor nonguvernamentale ecologiste (prin rotaţieanuală, înaintat de adunarea generală a organizaţiilor nonguvernamentale ecologiste). Fondurile ecologice locale sânt administrate de consiliile de administrare constitu-59 Ibidem, Articolul 43.60 Ibidem, Articolul 44.61 Ibidem, Articolul 45. 33
  • 34. ite din câte cinci persoane, în următoarea componenţă: şeful agenţiei sau inspecţiei eco- logice – preşedinte; vicepreşedintele raionului sau viceprimarul municipiului – vicepreşe- dinte; un consilier raional (municipal) responsabil de protecţia mediului, un reprezentant al Centrului raional (municipal) de medicină preventivă, un reprezentant al organizaţiilor nonguvernamentale ecologiste (prin rotaţie anuală). Din Fondul Ecologic Naţional, în perioada anilor 2009-2010, au fost alocaţi cca 2.501.712 lei pentru activităţile de ocrotire a patrimoniului natural. Printre acestea pot fi menţionate: Evaluarea actuală a stării componentelor de mediu şi inventarierea obiecte- lor protejate în scopul ţinerii Cadastrului de Stat al ariilor naturale protejate de stat, elabo- rarea hărţilor topografice cadastrale pentru Ariile naturale protejate de stat ş.a. Din toate cele menţionate mai sus se creează impresia că există un cadrul legal mi- nim pentru finanţarea sau identificarea surselor potenţiale de finanţare necesare pentru evidenţa, protecţia, cercetarea, conservarea etc. a obiectelor patrimoniale din Moldova, însă lipsa responsabilităţii de care dau dovadă oficialii previne implementarea acestuia. Un lucru rămâne a fi menţionat: legea susţine organizaţiile neguvernamentale şi fundaţi- ile a căror scop este evidenţa, cercetarea, evaluarea, salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea monumentelor62. 2.12 Probleme şi sancţiuni Din păcate, pedeapsa pentru încălcarea prevederilor legale este executată într-o măsură mică, iar aplicarea sancţiunilor este rară. Legea naţională conţine, totuşi, un număr de prevederi privind acţiunile ilegale care conduc la deteriorarea sau distrugerea monu- mentelor istorice. Astfel, persoanele fizice şi juridice care au provocat daune unui monu- ment sau zone de protecţie sunt obligate prin lege să restabilească atât monumentul cât şi zona de protecţie la starea lor iniţială, iar dacă aceasta nu este posibil, atunci să plăteas- că compensaţii pentru distrugeri conform legii; orice persoană oficială sau angajat care se face vinovat de distrugeri poartă răspundere materială conform legii63. Codul contravenţional al Republicii Moldova prevede: “Încălcarea regulilor de ocrotire şi de folosire a monumentelor de istorie şi de cultură, a monumentelor care fac parte din patrimoniul natural sau a obiectivelor ocrotite de stat, precum şi a obiectelor sau a documentelor care prezintă valoare istorică sau culturală, se sancţionează cu amendă de la 40 la 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu muncă neremunera- tă în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.64. În acelaşi cod se stipulează foarte clar că pentru eliberarea certificatelor de urba- nism şi autorizaţiilor de constituire/desfiinţare care conduc la încălcarea legislaţiei şi a documentelor normative în construcţii sau la afectarea patrimoniului cultural, istoric şi arhitectural se sancţionează cu amendă de la 60 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate 3 cazuri, de dreptul de a desfăşura o anu- mită activitate pe un termen de la 3 luni la un an65. Codul penal al Republicii Moldova prevede pedepse speciale pentru distrugerea sau deteriorarea monumentelor istorice sau culturale şi a siturilor naturale: 62 Ibidem, vezi: Capitolul VII. 63 Ibidem, Articolul 53. 64 Articolul 74, Codul de contravenţii administrative, nr. 218, 24.10.2008. În Monitorul Oficial Nr. 3-6, art. nr. 15, 16.01.2009. 65 Ibidem, Articolul 177 (g).34
  • 35. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate “Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau a obiec-telor naturii, luate sub ocrotirea statului, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 3.000unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iarpersoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cuprivarea de dreptul de a exercita o anumită activitate”66. Privitor la profanarea mormintelor: “(1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument, a unei urne funeraresau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormânt sau pe el, se pedepsesc cuamendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul co-munităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an. (2) Aceleaşi acţiuni săvârşite: a) de două sau mai multe persoane; b) din motive de ură socială, naţională, rasială ori religioasă se pedepsesc cu amendă în mă-rime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani”67. Legea privind ocrotirea monumentelor obligă personale care au adus prejudiciuunui monument să aducă monumentul la condiţia sa iniţială sau, dacă aceasta nu esteposibil, să acopere daunele68. “Deţinătorului cu orice titlu juridic ce s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i se re-trage dreptul de posesiune, de proprietate ori de folosinţă a lui în condiţiile stabilite de legislaţie”69. Legea privind ocrotirea monumentelor stipulează în mod explicit că răspundereaprincipală o poartă Ministerul Culturii şi deţinătorii bunurilor culturale: “(1) Responsabil, în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilorde salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor, este Ministerul Culturii, precum şideţinătorii”70. Traficarea obiectelor patrimoniale, inclusiv a artefactelor arheologice, este tratatăcu modestie în legile moldoveneşti. În majoritatea cazurilor termenul de bunuri culturaleeste utilizat, fără specificarea componentelor sale, alături de alte categorii de bunuri re-prezentând contrabanda. Articolul 248 al Codului Penal privitor la contrabandă subliniază(alineat 1) că obiectele ce ţin de patrimoniul cultural-istoric fac parte din categoria „măr-furilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul vamal ori tăi-nuindu-le de el”, şi în alineatul 4 specifică că “trecerea peste frontiera vamală a RepubliciiMoldova a valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin as-cundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea peteritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în careîntoarcerea lor este obligatorie, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoanajuridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cuprivarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice”.66 Articolul 221. Codul Penal al Republicii Moldova. O unitate convenţională constituie 20 lei.67 Ibidem, Articolul 222, Profanarea mormintelor.68 Articolul 53, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.69 Ibidem, Articolul 54.70 Ibidem, Articolul 55 (1). 35
  • 36. Astfel, trecerea peste hotare a bunurilor culturale eludându-se controlul vamal, precum şi nereturnarea bunurilor culturale scoase peste hotare, în timp ce aceasta reprezintă o obli- gaţie, este considerată contrabandă şi pedepsită în conformitate cu legislaţia naţională71. Traficul ilegal cu valori culturale este un subiect interesant şi foarte actual. Dacă pa- trimoniul cultural devine proprietate de stat în calitate de „tezaur” aşa cum este specificat în Codul Civil, cei care utilizează detectoarele de metale sau orice alt instrument încalcă codul prin „furtul” proprietăţii de stat, vânzarea proprietăţii de stat, dar şi furtul a 50% din proprietatea deţinătorilor de teren şi vânzarea proprietăţii altor persoane. Codul Penal al Republicii Moldova abordează problema furtului şi vânzării proprietăţii străine în Capitolul 6, Infracţiuni contra patrimoniului, încălcări pedepsite în dependenţă de mărimea infracţi- unii, prin amendă sau arest72. Prin exemplul jefuirii şi traficului ilegal al artefactelor arhe- ologice se poate de demonstrat felul în care legile naţionale sunt încălcate (Codurile de Contravenţii Administrative, Criminal, Vamal, Legea privind ocrotirea monumentelor etc.). Un alt aspect al acestor probleme reprezintă combaterea acestor fenomene. Din păcate, oficialităţile, fiind la curent de aceste cazuri nu fac nimic pentru a opri încălcările legislaţiei. 71 Articolul 224, Codul Vamal al Republicii Moldova, Nr. 160-162, 23.12.2000. In Monitorul Oficial, nr. 1201. 72 Codul Penal al Republicii Moldova.36
  • 37. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Concluzii Cadrul juridic actual al Republicii Moldova în domeniul ocrotirii patrimoniului cul-tural este unul foarte general. Însă este importat să rămânem a fi realişti, deoarece proble-ma constă nu doar în lipsa unui cadru legal, ea fiind una mai complexă, iar eforturile con-jugate ale guvernului şi sectorului profesional ar putea fi mai mari şi mai eficiente pentruobţinerea rezultatelor dorite. Toate organele de decizie şi organele statale responsabilepentru ocrotirea patrimoniului cultural trebuie să analizeze cele mai bune practici obţinu-te în alte ţări în parteneriat cu experţi. Important este ca Republica Moldova să-şi onorezeangajamentele internaţionale şi europene asumate în domeniul patrimoniului cultural. Procesul rapid de urbanizare şi modernizare a oraşelor vechi nu trebuie să prejudi-cieze moştenirea lor culturală – “Oraşul de mâine trebuie să-şi afirme bogăţia sa istorică”73.Iată de ce este necesar ca autorităţile publice să coopereze cu diferiţi specialişti pentru arealiza proiecte calitative în domeniul topografiei urbane, amenajării teritoriului etc. Tot-odată, instituţiile statale au obligaţia să asigură pluridisciplinalitatea programelor de for-mare politică, protejare management şi amenajare a landşaftului, destinat profesioniştilordin sectorul public şi privat, precum şi oricărei persoane interesate74. Procesul de urbanizare trebuie să ia în consideraţie monumentele istorice (clă-diri, străzi, cartiere, grădini istorice etc.), care, luate împreună formează „oraşul vechi” sau“oraşul istoric”. Turismul cultural trebuie integrat în strategiile de dezvoltare economică astatului75, iar itinerariile culturale pot forma un cadru excepţional pentru pace, bazat pelegături istorice, bazat pe spiritul toleranţei, respectului şi aprecierii diversităţii culturale adiferitor comunităţi care contribuie la existenţa lor76. În contextul problemelor enumerate mai sus, pentru depăşirea acestei stări, institu-ţiile statului în parteneriat cu instituţiile de cercetare şi societatea civilă trebuie să elabo-reze o strategie naţională privind ocrotirea şi reabilitarea patrimoniului cultural naţional,în care oraşul istoric să fie unul din componentele de bază. Realizarea unui studiu de feza-bilitate a siturilor culturale, actualizarea Registrul Monumentelor ocrotite de stat ar fi doarunele din măsurile cuprinse de planul de acţiuni în acest domeniu.73 Codul european de bună practică „Arheologia şi proiectul urban”, aprobată de Comitetul Consiliului Europeanpentru patrimoniul cultural, la a 15-ea adunare plenară din 8-10 martie, 2000.74 Articolul 6, Convenţia europeană a landşaftului, Florenţa, 2000.75 Carta turismului cultural, adoptată de ICOMOS în noiembrie 1976.76 ICOMOS Carta privind itinerariile culturale ratificată de către Adunarea a 16-ea a ICOMOS, Quebec, (Canada)octombrie 4, 2008. 37
  • 38. Monumente ale arhitecturii locative Conacul Rosetti – Roznovan, or. lipcani, r. Briceni Construcţia edificiului a început în anii ’20 ai sec. XIX, în timpul vieţii contesei Ecate- rina Rosetti-Rozovan (1785-1870), descendentă Ghica. După moartea contesei, conacul a fost transmis nepoatei sale, Ecaterina K. von Ditman (1845-1923), descendentă din familia baronesei Rosen. În timpul acesteia au fost ridicate o anexă cu două etaje şi turnul de apă (1884). Conacul este unul dintre primele realizate în stilul arhitectural clasicist, apărute în Basarabia anilor 1830. A fost reconstruit în anul 1870 şi la mijlocul anilor ’50 ai sec. XX, ultima dată pentru a fi transformat în spital. Se află în degradare avansată, în special în interior. Anterior a fost secţia de chirur- gie a spitalului din or. Lipcani.38
  • 39. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate 39
  • 40. Conacul Krupenschi, s. Corjeuţi, r. Briceni Datează din a II-a jum. a sec. XIX. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată, s-a păstrat numai una din clădirile conacului.40
  • 41. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul Cazimir, s. Cernoleuca, r. Briceni Construit în stil arhitectural neoclasicist, camerele amplasate în jurul tindei eraucompletate de o tradiţională galerie şi cerdac, iar coloanele ionice aveau proporţii impro-prii acestui ordin arhitectural. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoa-re la exterior. Actualmente este o şcoală internat. 41
  • 42. Vila cu parc “Mîndîc”, s. Mîndîc, r. Donduşeni A fost construit în anii ’90 ai sec. XIX. Avea un parc interesant cu o suprafaţă de 10 ha - o combinaţie între speciile fore- stiere şi cele fructifere. Includea trei lacuri, o moară cu apă, alei, terase, o baie şi alte anexe gospodăreşti, precum şi cavoul fa- miliei Oganovici. Cercetătorii de la Aca- demia de Ştiinţe susţin că acest model de conac-parc făcea parte din stilul roman- tismului modern timpuriu, iar înfăţişarea clădirii principale aduce aminte de arhitec- tura poloneză a sec. XVII-XVIII, de unde era originar proprietarul. Exteriorul conacului a fost denatu- rat în perioada sovietică cînd complexul a fost transformat în tabără pentru pionieri. În 1980 au fost desfigurate şi elemente din interiorul clădirii principale, începînd de la parchet şi terminînd cu teracota de pe sobă. Monument de arhitectură de impor- tanţă naţională. Se află în degradare avan- sată atît în interior, cît şi în exterior. Se află la balanţa Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală.42
  • 43. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul cu parc al lui V. Dombrovschi, Rădiul Mare, r. Donduşeni A fost construit la începutul sec. XX (1910-1912) pe moşia de 10 ha a generaluluiV. Dombrovschi. Conacul includea şi un parc dendrologic construit de I. Vladislavschi-Pa-dalko. Potrivit cercetătorilor de la AŞM, acesta a sădit unul din cele mai reuşite landşafturipe teritorii mici. Legătura tradiţională cu parcul se face prin intermediul unei terase aco-perite. Deşi protejat de stat, în ultimii ani din parc au dispărut mai multe specii de plantedecorative. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare de degradareavansată. 43
  • 44. Conacul lui Manolache Negruzzi, s. Tîrnova, Datează din a II jum. a sec. XIX – începutul sec. XX Ansamblul a fost construit de unchiul scriitorului Constantin Negruzzi şi are urmă- toarele componente: conacul, construit în stil neoclasicist, parcul combinat din copaci fructiferi şi specii de copaci decorativi, anexele gospodăreşti, moara cu valţuri şi biserica construită în 1848 pe teritoriul moşiei. Arhitectura conacului din piatră este caracteristică epocii clasicismului timpuriu şi prezintă o planificare simetrică cu un singur nivel, la care a fost alipită o anexă în două etaje. Legătura între încăperile principale se făcea prin in- termediul anfiladelor. Odăile de locuit erau legate prin coridoare. Se evidenţiază faţada principală tratată într-un stil clasicist. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, s-a intervenit cu tencuială de tip “şuba”. Actualmente este casă de nunţi.44
  • 45. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul cu parc dendrologic a lui A. I. Pommer, s.Ţaul, r. Donduşeni A fost construit la începutul sec. al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului,cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la mici proprietari. În perioada1901-1912 au fost finalizate toate acareturile şi a fost sădit cel mai mare parc din Basarabia.A rămas neterminată clădirea principală, numită şi palatul. Până la 1945, moştenitorii ban-cherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construitespaţii de locuit şi de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). Asuferit intervenţii şi clădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturaledin parc au fost demolate. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată,clădirea principală a complexului se află într-o stare deplorabilă. 45
  • 46. Conac cu parc al lui V. Stroescu, s. Brânzeni, r. Edineţ Datează din a II jumătate a sec. XIX şi este realizat în stilul clasicist rusesc. În anii 1870-1880, această entitate economică era un exemplu bine cunoscut în Basarabia datorită gradului mare de rentabilitate. Complexul includea anexe de tot felul: căsoaie, hambar, oloiniţă, grajduri pentru cai, fierărie. Conacul era unul tipic pentru boierii basara- beni din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Spre sfîrşitul secolului, în faţa lui a fost sădit şi un parc. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare de degradare atît în interior, cît şi în exterior. Actualmente se află la balanţa Ministerului Sănătăţii.46
  • 47. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul cu parc al lui Cantacuzino, s. Poiana, r. Edineţ Nu se cunoaşte data construcţiei. Unii cercetători spun că ar fi fost conceput înstilul neogotic, cu elemente decorative răspîndite anterior în Europa Occidentală. Familiade boieri Cantacuzino a fost una dintre cele mai avute din spaţiul românesc şi care are oistorie foarte bogată. Bătrînii din sat îşi amintesc că ultimul proprietar al conacului ar fi fostun oarecare conte german Scheider sau Schleder. După cel de-al Doilea Război Mondialedificiul a fost, pe rînd, casă de copii, azil de bătrîni, casă de odihnă, iar până în 1990 - sana-toriu pentru bolnavii de tuberculoză. La acest conac au fost filmate unele scene din filmul„Lăutarii”. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată,o parte din clădirea principală a complexului este ruinată. Se află la balanţa UniversităţiiPedagogice de Stat „Ion Creangă”. 47
  • 48. Conacul Biberi, s.Rujniţa, r. Ocniţa Este construit în a doua jumătate a sec. XIX, în centrul satului, pe moşia baronului P. H. Petrino-Armis. Pe la 1860, moşia aparţinea P. I. Biberi. Acesta a ridicat un conac cu trei nivele care, din păcate, nu s-au păstrat. Astăzi există doar o anexă şi bucătăria. Cercetătorii de la AŞM susţin că edificiul era o vilă în stil englez. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată, acoperişul şi tavanul prezintă risc de prăbuşire.48
  • 49. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Vila cu parc a lui Aleinicov, or. Soroca Una din ultimele vile urbane, con-struite în Basarabia înainte de Primul Răz-boi Mondial a fost vila înălţată la 1912. Am-plasată în mijlocul unei grădini peisajerepe panta povîrnişului înalt al terasei supe-rioare a malului Nistrului, această vilă (dincauza reliefului) a fost soluţionată în douănivele - parter şi etaj, elementul arhitectu-ral principal al întregului edificiu, rămînîndînsă porticul intrării centrale, sprijinit pedouă coloane din fontă, avînd balcon cugrilaj din fier forjat. Monument de arhitectură de im-portanţă naţională. Se află în stare nesatis-făcătoare. Actualmente este spital. 49
  • 50. Conac cu parc al lui Bjozowskz, s. Soloneţ, r. Soroca. Datează de la începutul sec. XX. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare. Până în anul 2010 a fost şcoală pentru copii cu deficienţe de comportament.50
  • 51. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul lui I.C.Bogdan, s. Cuhureştii de Sus, r. Floreşti Este construit începînd cu a II jumătate a sec. XIX, pe parcursul mai multor decenii.Complexul include un grup de edificii risipite pe o bună parte a teritoriului satului: cona-cul, situat în centru satului, moara cu aburi (1905), Colegiul agricol, şcoala (1903), spitalul,Biserica „Sf. Treime” (1913, arhitect A. Şciusev, la comanda fiicelor Eugenia Apostolopulo-Bogdan şi Alexandrina Pommer-Bogdan). Conacul reprezintă o variantă pitorească a eclec-ticismului, specifică arhitecturii de la frontiera secolelor XIX şi XX. Planificarea arhitecturalăeste asimetrică. Accentul principal în construcţie este reprezentat de faţadele de sud şi denord, care, prin intermediul galeriilor şi teraselor, au ieşire spre parc. În perioada anilor 1923-1944 în conac au locuit ofiţeri din unitatea militară română.În această perioadă conacul n-a suferit mari schimbări. În anii 1944-1956 conacul a servitdrept reşedinţă pentru conducerea SMT, care a adus mari daune interiorului conacului.Spaţiul locativ a fost transformat în cabinete, au fost făcute cîteva uşi noi. În anul 1960 în legătură cu deschiderea în conac a şcolii medii, majoritatea camerelor de locuit au fost lărgite şi transformate în clase pentru elevi. În 1977 clădirea conacului a fost supusă unei reparaţii capi- tale. Acoperişul a fost schimbat cu foi metalice. Deasemenea a fost schimbat şi podul. În toate camere- le, exceptînd două, parchetul a fost înlocuit cu podea de lemn. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare. 51
  • 52. Conacul Meleghi din Temeleuţi, Floreşti Datează de la începutul secolului al XX-lea. Include şi un parc. Conacul şi alte acare- turi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află odaia pentru oaspeţi, bucătăria şi beciul. Parcul (de 3 ha) este protejat de stat, incluzînd numeroase soiuri de arbori şi arbuşti din ţările europene, cele din America şi Canada, precum şi din zona Caucaz. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată, a rămas numai o clădire din complex.52
  • 53. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul Ponsă, or. Glodeni Datează de la sf. sec. XIX. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare. Actualmente se află Biblioteca pentru copii din or.Glodeni, anterior a fost secţia de dermatovenerologie a spitalului raional Glodeni. 53
  • 54. Conac cu parc, s. Răspopeni, r. Şoldăneşti Datează din secolul al XIX-lea. Cu regret, istoria conacului nu a fost studiată şi nu se cunoaşte cui a aparţinut. Localnicii îi spun „curtea lui Andriano”. În perioada sovietică a fost spital. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată. Astăzi este în proprietate privată. Este tendinţa de a interveni în structura imobilului prin schimbarea acoperişului şi tavanului.54
  • 55. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul familiei Gonata, s. Zberoaia, r. Nisporeni A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către specialişti aduşidin Franţa, fiind proprietatea moşierului Alexandru Gonata. O vreme aici a locuit ginereleboierului, unul dintre cei mai în vârstă doctori de pe crucişătorul „Nazarin”, C. N. Crăciu-nescu, decedat în Războiul Ruso-Japonez, în 1905. În perioada sovietică a fost folosit capichet de grăniceri, apoi spital sătesc. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare de degradareavansată, interiorul se ruinează. 55
  • 56. Conacul familiei Ciolac- Malski, s. Bahmut, r.Calaraşi A fost construit în secolul al XIX-lea în stil neoclasic. Edificiul compus dintr-un nivel, construit din piatră, are un aspect im- punător, graţie elegantului portic cu coloa- ne, ridicat pe un pridvor înalt şi încununat cu un fronton. Camerele de gală şi locative sînt dispuse în anfiladă, cele de serviciu şi auxiliare-legate prin coridoare. În forma iniţială dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rînduri de castani şi pini. Includea un parc cochet cu arbori şi arbuşti exotici şi un lac. Actualmente, cona- cul este prefăcut într-un morman de gunoi. Monument de arhitectură de impor- tanţă naţională. Se află în degradare avan- sată, există riscul să fie demolat. Acoperiş lipseşte, existănd doar pereţii laterali şi cei din faţă cu coloanele de la intrare.56
  • 57. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conac cu parc al lui Dinu Ruso, s. Păuleşti, r. Calaraşi Dinu Ruso construieşte pe moşia sa la finele secolului XIX- lea o casă ornamentată,cu două nivele, iar în prejma ei amenajează o cişmea. La cîţiva metri de izvor creşte un pla-tan (ocrotit de stat). În perioada sovetică aici era o tabără de odihnă şi muncă pentru eleviidin localitate şi Nişcani ce purta denumirea de „Doina”. După obţinerea idependenţei, co-nacul a fost lăsat de izbelişte pînă în anul 2003, cînd a fost procurat de Vasile Barbăneagră. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Este în stare nesatisfăcătoare.Se află la marginea satului, abandonat. 57
  • 58. Conacul familiei Bogdasarov. la Sabinica, s. lazo A aparţinut familiei de nobili armeni Bagdasarov, despre care se spune că au ve- nit în Basarabia din Turcia, odată cu Manuc Bei. La începutul secolului al XX-lea era o gospodărie tipică pentru o familie de no- bili, incluzînd ferme de păsări, porci, vite şi oi, precum şi terenuri de vii şi livezi. Astfel, complexul era destul de extins, fiind ocu- pat de acareturi de tot felul, plus o cramă în spatele conacului şi un lac în faţă. Locuitorii mai în vîrstă îşi amintesc că boierul avea şi un garaj pentru maşini şi tractoare, precum şi o minicentrală electrică. După 1944, co- nacul a fost o vreme închisoare, după care fermele colhozului „Serghei Lazo”, depozit de cereale, iar bucătăria, o anexă la clădirea principală, este şi astăzi sediu pentru briga- da de tractoare. Monument de arhitectură de impor- tanţă naţională. Se află în stare de degrada- re avansată. Astăzi serveşte ca depozit pen- tru gospodăria ţărănească din localitate.58
  • 59. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul familiei lazo, s. lazo/Piatra, r. Orhei Este construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arhitectural este apropiatde casele ţărăneşti, cu distribuirea odăilor în jurul holului central. Ultimii moşieri din aceas-tă dinastie au fost Gheorghe şi Elena Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil dinRusia” Serghei Lazo. În perioada interbelică, în conac este amenajată o şcoală, iar în 1967-1968, după transferarea şcolii în sediul nou, conacul este reconstruit şi transformat într-unmuzeu dedicat „eroului sovietic”, fiind şi filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istoriea Moldovei. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoa-re, actualmente în restaurare. 59
  • 60. Conac cu parc a lui Apostolopulo, s. Saharna, r. Rezina A fost ridicat în secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea aici locuia inginerul Nicolae Apostolopulo, care era căsătorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eu- genia, din Cuhureşti. În cimitirul Mănăstirii Saharna odihnesc osemintele boierului Ni- colae Apostulopulo, care a fost şi unul din cei mai mari mecenaţi ai mănăstirii. Monu- mentul de pe mormîntul lui a fost executat de prietenul familiei Apostolopulo, celebrul sculptor Alexandru Plămădeală. La 1927, în conac funcţiona Şcoala de viticultură şi pomicultură, care şi-a continuat activitatea pînă în anii ’60. În anii 1970-1980 aici au fost transferate, pe rînd, Spitalul invalizilor din cel de-al Doilea Război Mondial din Tiraspol şi Şcoala-colonie pentru fete din Dubăsari. Monument de arhitectură de im- portanţă naţională. Se află în stare nesatis- făcătoare. Actualmente se află în proprie- tate privată.60
  • 61. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Conacul leonard cu parc şi statui , s. Cubolta. r. Sîngerei Constituit ca ansamblu în jurul anului 1835, arhitectura şi decorul neoclasicist seîmbină organic cu mediul ambiant, format de un parc cu alei acoperite cu pietriş şi cuhavuzuri sculptate. Ansamblul reprezintă o mostră de îmbinare reuşită a arhitecturii profesionale cutradiţiile locale de organizare a unei locuinţe. Compoziţia volumetrică a conacului este alcătuită din mai multe construcţii, ridi-cate în perioade diferite, începînd de la locuinţa tradiţională ţărănească şi terminînd cuelemente arhitecturale caracteristice clasicismului timpuriu. Camerele pentru oaspeţi şisalonul sunt amplasate la intrarea principală. Anfilada încăperilor principale îndreptatăspre faţadele de nord şi sud avea o ieşire impunătoare la terasa faţadei de sus. Zona de lo-cuit a conacului este orientată spre „curdoner” şi anexele gospodăreşti. Decorul conaculuişi elementele lui constituitive sunt racordate compoziţiei lui. Caracteristice rămîn coloa-nele octaedrice din piatră brută ce susţin frontonul triunghiular al portalului şi colonadagaleriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susţinute de stîlpi. Cornişa faţadelor de sud şi de vest sunt încununate cu atice şi balustradă. Rezaliţiisunt evidenţiaţi clar. Parţial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interiorparchetul şi rozetele de pe tavan. Pe parcurs complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat însanatoriu, el a pierdut mai multe elemente din compoziţia sa iniţială. Au dispărut un şirîntreg de construcţii gospodăreşti: gardul din metal forjat, porţile de la intrare, având unornament bogat, un anumit număr de sculpturi din parc. O parte din sculpturi sau păstrat,fiind amplasate haotic. Mari schimbări au suferit şi reţeaua de drumuri. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare de degradareavansată. Statuile de altă dată nu mai sunt. 61
  • 62. Conacul familiei Donici, s. Dubăsarii Vechi, r. Criuleni Datează din secolul al XIX-lea şi are o arhitectură modestă, apropiată de cea a case- lor ţărăneşti. Include un parc şi capela familiei Donici. Aici a crescut Alexandru sau Alecu Donici (1806-1866) - clasic al literaturii române, fabulist şi traducător. Conacul din Bezeni, vechea denumire a localităţii, a fost o vreme şcoală după care, în 1976, a fost reorganizat în casă-muzeu. Colecţiile includ articole de uz casnic şi publicaţii ale timpului, precum şi documente şi fotografii legate de viaţa lui A. Donici. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoa- re. S-a intervenit în exteriorul clădirii cu teracotă. Actualmente este sediul gospodăriei agricole din localitate.62
  • 63. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateVila familiei Romanov, s. Romaneşti, r. StrăşeniDatează de la înc. sec. XX. Monument de arhitectură de importanţă naţională.Se află în stare de degradare. 63
  • 64. Complexul de clădiri ale conacului ale familiei Mirzoian (Manuc-bei), or. Hînceşti. Clădirea Muzeului de Studiere a Ţinutului din Hânceşti (fostul „Castel de vînătoare a lui Manuk-bei”), a fost construită în anii 70-80 ai sec. XIX, arhitect fiind Al. Bernardazzi, iar comanditar - Manuk-bei, fiul. Edificiul este realizat într-un stil eclectic, în care sunt combi- nate elemente ale goticului, stilul francez renascentist şi arhitectura islamică. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în degradare avansată. Excepţie face numai clădirea Castelului de vînătoare, care astăzi este Muzeul de Istorie şi Etnografie.64
  • 65. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateConacul familiei Mimi, Bulboaca Anenii NoiDatează de la sf. sec. XIX. Monument de arhitectură de importanţă naţională.Se află în stare de degradare. 65
  • 66. Odaia “Drăgălina” a familiei Ianovschi, Gura Bîcului Conform unor date din 1817, pămîntul din preajma actualului sat Gura Bîcului era moşia generalului-maior al Armatei Ruse, Catargiu, care a primit această ocină în dar din partea împăratului rus în urma Războiului ruso-turc din 1806-1812. Mai tîrziu, în 1859, această moşie devine proprietatea generalului-colonel de origi- ne poloneză Janovski, urmaş al lui Catargiu. Astfel, în zona numită astăzi Drăgălina, boierul şi militarul Janovski a construit toa- te aceste conace, iar soţia sa, Anastasia Janovski, a fost ctitoriţa bisericii din Gura Bîcului, lucru demonstrat şi de mormîntul ei din ograda bisericii. Farmecul acestor conace îl repre- zintă şi existenţa unui beci domnesc, care a fost construit chiar după proiectul vestitului arhitect Alexandru Bernardazzi. Se află în stare de degradare avansată, este în proprietate privată.66
  • 67. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateMonumente de arhitectură civilăComplexul de clădiri ale spitalului, or.lipcani, r. BriceniDatează din anii 30 ai sec.XX. Monument de arhitectură de importanţă naţională.Se află în stare de degradare avansată. 67
  • 68. Spital cu parc dendrologic, s. Stolniceni, r. Edineţ Conceput cu o grădină peisajeră, ce-i atribuie un caracter de unicat întregului an- samblu, nucleul compoziţiei este un bloc curativ central, în jurul căruia au fost liber ampla- sate clădirile cu destinaţie subordonată şi anexele gospodăreşti, legate între ele prin alei. Se află în stare de degradare68
  • 69. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Clădirea fostei cîrmuiri a zemstvei, or. Soroca A fost construită în anii 70 ai secolului XIX, însemnătatea ei socială şi civilă a fostsubliniată urbanistic deosebit de reuşit prin amplasarea ei în axul străzii ce mărginea dela nord scuarul orăşănesc. Compus din parter şi etaj, cu faţada principală orientată spreNistru şi ridicat pe o terasă a malului înalt, edificiul domină oraşul nou. Accesul de onoarea fost evidenţiat prin amenajarea unui urcuş în trepte, dispus în trei rampe, cu configuraţieplastică, mărginit cu baluştri din piatră. Simetria axială a structurii spaţiale este subliniatăde amenajarea unui portic elegant cu coloane în faţa intrării, pe care se sprijină balconul, şide turnul în care a fost montat un orologiu-un indice al autoadministrării locale. Aspectuleclectic al clădirii, în care domină decoraţia plastică clasicistă şi renascentistă, este monu-mental, echilibrat şi sobru. Se află în stare de degradare avansată. 69
  • 70. Clădirea fostului hotel urban, or. Soroca Este construit în prima jumătate a sec. XIX. Este una din cele mai vechi clădiri din piatră tencuită cu faţade lipsite de decoraţie plastică, din or. Soroca. Se află în stare nesa- tisfăcătore.70
  • 71. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Clădirea fostei şcoli agronomice cu îngrădirea ornamentală, or.Soroca Are o poziţie dictată de situaţia urbanistică – la confluenţa străzilor, porţiuni aledrumurilor care soseau în Soroca din cele mai vechi timpuri. Arhitectura este soluţionatăîn stil neoclasic. Se află în stare de degradare. 71
  • 72. Clădirea fostei asociaţii de credit, s.Cosăuţi, r. Soroca Aspectul monumental al clădirii este amplificat prin poziţia sa, înălţată pe un po- vîrniş, orientat spre sat. Prezintă interes şi prin utilizarea savantă a calităţilor decorative a pietrei locale- o rocă dură, cu textura amintind marmura, numită piatră de Cosăuţi. Datează din 1961. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Intervenţii degradante cu geamuri termopan72
  • 73. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateSpitalul, RîşcaniDatează de la înc. sec. XX. Monument de arhitectură de importanţă naţională.Se află în stare nesatisfăcătoare.Clădirea fostei şcoli primare, Cetireni, r. ungheniDatează din 1913. Monument de arhitectură de importanţă naţională.Se află în stare de degradare avansată, lipsesc uşile şi ferestrele. 73
  • 74. Complexul de clădiri a staţiei de cale ferată, mun.Bălţi Datează de la sf. sec. XIX. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Parţial demolată în perioada postbelică.74
  • 75. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Clădirea fostei şcoli primare, s. Hîrbovăţ, r. Călăraşi Datează din anii 20-30 ai sec. XX. Monument de arhitectură de importanţă naţio-nală. Se află în stare de degradare avansată, peretele din spate se află în stare deplora-bilă. 75
  • 76. Clădirea fostei şcoli primare, s. Pîrjolteni, r. Călăraşi Datează din 1874. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare de degradare avansată.76
  • 77. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateComplexul de clădiri ale hanuluiurban (clădirea fostului hotelşi a unei case de locuit), or. Orhei Datează din a II-a jum. a sec. XIX.Monument de arhitectură de importanţănaţională. Se află în stare de degradare 77
  • 78. Spitatul Zemstvei, s. Drăgăneşti, r. Sîngerei Datează din 1873. Monument de arhitectură de importanţă locală. Se află în stare nesatisfăcătoare.78
  • 79. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Clădirea fostei şcoli muzicale s. Costeşti, r. Ialoveni La începutul secolului XX s-a construit un local nou de primărie (în prezent în acestlocal e şcoala muzicală). A pierdut calitatea de monument. 79
  • 80. Complexul de clădiri ale nodului de cale ferată din or. Basarabeasca Datează din a II-a jum. a sec. XIX - înc. sec. XX. Monument de arhitectură de impor- tanţă naţională. Imaginile de arhivă ne demonstrează că iniţial a fost din lemn.80
  • 81. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Monumente ale arhitecturii religioase Mănăstiri Mănăstirea “Sf. Treime” (complex edilitar), s. Rudi, r. Soroca A fost înfiinţată în anul 1777 pe moşia fraţilor Andronache şi Teodor Rudea, cu spri-jinul financiar al negustorului Donciul din Movilău. A fost ridicată o biserică de piatră în stilmoldovenesc cu hramul „Sfînta Treime”. După construcţia bisericii au fost ridicate şi cîtevachilii. Biserica a fost închisă în anul 1846, astfel încheindu-şi activitatea şi mănăstirea. Mă-năstirea îşi reia activitatea în anul 1921. Se află în stare nesatisfăcătoare. Intervenţie cu termopane. 81
  • 82. Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, s. Calărăşăuca, r. Ocniţa În actele vechi se consemnează că această mănăstire a fost un schit al mănăstirii „Sf. Sava”, închinată sfîntului Mormînt. În anul 1780, cînd biserica veche de lemn n-a mai fost în stare de a activa, Hagi Marcu Donici, din tîrgul Mogilău, a construit la 1782 o biserică şi o clopotniţă de zid, sfin- ţită cu hramul „Adormirii”, evenimentul fiind consemnat pe o placă ce se află în pronaosul bisericii şi s-a păstrat pînă în prezent. În 1853 s-a construit a doua biserică de zid, cu hramul Mitrofan. Se află în stare nesatisfăcătoare. Intervenţie în faţadă.82
  • 83. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Mănăstirea “Sf. Nicolae”, s. Dobruşa, r. Şoldăneşti Mănăstirea a fost înfiinţată în 1772 de către călugărul Ioasaf venit de la mănăstireaProbata. În 1785 a fost edificată biserica cu hramul „Sfîntul Nicolae”, care a devenit schit pemoşia Probatei. Tot în acest an schitul Dobruşa primeşte de la monahul Varnava o donaţie:o casă, o vie şi o livadă. În anul 1839 în cadrul mănăstirii, în locul bisericii de lemn a fost ridicată o bisericămare de piatră cu hramul „Sfîntul Nicolae”. La 1847 s-a zidit biserica de iarnă „Schimbarea la faţă”. Se află în stare nesatisfăcătoare. Intervenţie cu termopane, lucrări de restaurareneadecvate. 83
  • 84. Complexul edilitar al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului”, s. Tabăra, r. Orhei A fost înfiinţată în anul 1779 de vătavul Darie Carp. Pînă în anul 1815 la mănăstire locuiau călugări. Mai tîziu, conform dispoziţiei mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, aici au fost aduse călugăriţele de la schitul desfiinţat „Fîntîna Doamnei”. Mănăstirea are două biserici: biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, zidită la 1828, şi biserica cu hramul „Sfînta Treime”, zidită la 1857. Se află în stare nesatisfăcătoare. Construcţia unei anexe la intrare în biserică.84
  • 85. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Mănăstirea “Înălţarea Domnului”, s. Hîrjauca, r. Călăraşi Mănăstirea a fost întemeiată în 1740 cu sprijinul financiar al boierului Niculiţă, carea contribuit la construcţia a cîtorva chilii şi a unei biserici din lemn. Către 1817 mănăstirea avea 2 biserici de lemn, ambele cu hramul „Adormirea MaiciiDomnului”, una din ele avea temelia din piatră. Între anii 1820-1836 a fost zidită biserica de vară din piatră cu hramul „ÎnălţareaDomnului”. În 1846 a fost zidită biserica de iarnă cu hramul „Sfîntul Spiridon”. Se află în stare nesatisfăcătoare. Intervenţie cu termopane. 85
  • 86. Mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Domnului”, s. Ţîpova, r. Rezina A fost înfiinţată în sec. XVII. Mănăstirea include 3 complexe monastice. Primul in- clude biserica cu hramul „Sfintei Cruci” şi cîteva chilii. (data înfiinţării – sec. XI-XVII). Al doi- lea îl constituie biserica „Sfîntul Nicolae” săpată în stîncă în sec. XIV-XV. Al treilea datează din sec. XVI-XVIII şi cuprinde 18 încăperi, biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Se află în stare nesatisfăcătoare. Restaurări neadecvate.86
  • 87. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Mănăstirea Cuşelăuca, s. Cuşelăuca, r. Şoldăneşti Mănăstirea a fost înfiinţată în 1786 de o mare evlavioasă creştină din satul Cotiu-jeni, răzăşiţa Maria Tocanosov, în călugărie Mitodora. Biserica mare cu hramul „AdormireaMaicii Domnului” a fost construită între anii 1841-1847, iar biserica de iarnă cu hramul„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost zidită în anul 1855. Se află în stare nesatisfăcătoare. Intervenţie cu termopane, lucrări neadecvate derestaurare. 87
  • 88. Biserici Biserica “Sf. Arhanghel Mihail”, s. Corjeuţi, r. Briceni Biserica “Sf. Arhanghel Mihail”, zidită la 1894, din piatră. Monument de arhitectură de importanţă locală. Se află în stare nesatisfăcătoare, şi se efectuează lucrări de restaurare neautorizate în interior.88
  • 89. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf.Treime” s. Grimăncăuţi, r. Briceni Biserica de lemn “Sf. Treime” zidită în 1889. Monument de arhitectură de importan-ţă naţională. Biserica nu mai este de lemn 89
  • 90. Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail” s. Hlina, r. Briceni Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail” zidită la 1911. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, acoperită cu tablă, uşă termopan.90
  • 91. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf.Treime”, s. larga, r. Briceni Datorită măiestriei meşterilor a devenit mostră de arhitectură şi artă populară.După un proiect-tip a fost soluţionată schema planului şi a structurii spaţiale, formele şidimensiunile modificate în scopul creării unei siluiete expresive şi pitoreşti cu turle zveltedecorative. Policromia monumentului şi decoraţia sculptată abundent subliniază arhitec-tonica clădirii, contribuind la formarea unui aspect monumental. Prototip pentru edificiul sus menţionat au servit bisericile de piatră de la sfîrşitul se-colului XIX. Faţada imită stilul neoclasicist rus. Clopotniţa în trei caturi este alipită de pro-naos. Naosul, de formă pătrată este extins la sud şi la nord prin intermediul a două rizalite,şi continuat cu un altar, semioctagonal. Biserica se remarcă printr-un decor ornamentalbogat, constituit din elemente trafarate, ce subliniază părţile funcţionale ale construcţiei.Cornişa şi profilurile ei, ferestrele, uşile şi coloanele decorative de la colţuri se deosebescprintr-un decor variat. Se află în stare nesatisfăcătoare, intervenţie în faţadă cu geamuri şi uşi termopan. 91
  • 92. Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, s. Braicău, r. Donduşeni Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, zidită la 1829, a fost casă pentru preot. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica este demolată. Cîteva elemente ale bisericii (turnul) se află lîngă biserica din piatră construită în perioada interbelică.92
  • 93. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf.Arhanghel Mihail”, s. Donduşeni, r. Donduşeni Biserica de lemn “Sf.Arhanghel Mihail” zidită în 1866 din lemn, erau case pentrucler. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica este pe cale de demola-re, sunt numai pereţii. 93
  • 94. Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail” s. Mîndîc, r. Donduşeni Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail” zidită în anii ‘30 ai sec. XX . Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn, actualmente este biserică din piatră.94
  • 95. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateBiserica de lemn“Acoperemântul Maicii Domnului”s. Pocrovca, r. Donduşeni Biserica de lemn “Acoperemântul MaiciiDomnului”, zidită în 1797. Monument de arhi-tectură de importanţă naţională. Intervenţie cu zidărie din cărămidă înpereţii bisericii. 95
  • 96. Biserica de lemn „Acoperământul Maicii Domnului”, s. Stolniceni, r. Edineţ Biserica de lemn “Acoperământul Mai- cii Domnului”, zidită la 1885. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, inter- venţie cu lambriuri şi termopane.96
  • 97. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, s. Terebna, r. Edineţ Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, zidită la 1885, din lemn. Monument de arhitectură deimportanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn din 1990, actualmente este biserică din piatră. 97
  • 98. Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, s. Aluniş, r. Rîşcani Construcţia sfîntului locaş din s.Aluniş s-a început în anul 1914, temelia este din piatra, iar pereţii sunt din lemn de stejar, acoperişul – din tinichea. Biserica şi-a început activitatea în anul 1923, se presupune că primul preot a fost Dionisie Gheorghescu.  Mo- nument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, intervenţie cu lambriuri.98
  • 99. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”, s. Hiliuţi, r. Rîşcani Biserica construită în 1808 face parte din categoria monumentelor de tip „casă ţă-rănească” fără cupolă, cu clopotniţă alăturată. Are pronaos şi naos de formă dreptunghiu-lară, de aceiaşi lăţime ca şi absida pentagonală a altarului. Clopotniţa alipită pronaosului are două caturi. Toate trei compartimente au aco-periş unic, în două ape, care repetă configuraţia planului. Cu excepţia naosului, cu boltăsemicirculara celelalte încăperi au podul orizontal. Pe coamă, acoperişul are la extremităţidoi bulbi cu cruci. Pereţii bisericii sunt ridicaţi pe un fundament de piatră. În interior seaflă un iconostas ajurat în stil baroc. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Riscă a fi demolată, pereţii şi acoperişul sînt degradate avansat. 99
  • 100. Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”, s. Corlăteni, r. Rîşcani Biserica de lemn “Sf. Arhanghel Mihail”, zidită în 1816. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Nu mai este biserică din lemn, actualmente biserica este din piatră.100
  • 101. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica“Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, s. Petruşeni, r. Rîşcani Drept una din cele mai vechi biserici de lemn din Basarabia este considerată Bise-rica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Petruşeni construită la 1702. Această bisericăeste un model elocvent de arhitectură de cult de factură populară, meşterii rurali urmîndfidel tradiţiile vechii arhitecturi medievale a lemnului. Ea este compartimentată în naos,pronaos şi altar. Posedă un acoperiş înalt, în patru ape, acoperit cu şindrilă. Intrarea înbiserică se află în partea de sud a anexei octagonale. Pereţii de lemn au fost ridicaţi pe unfundal de piatră. Naosul şi altarul sunt acoperite cu imitaţii de bolţi octagonale. Turnul-clopotniţă are două niveluri şi este adosat pronaosului bisericii, comunicîndcu ea printr-o încăpere intermediară. In anul 1994, în urma unui incendiu biserica a arspînă la temelie. Restaurări nu s-au efectuat. S-au păstrat două icoane celebre cu imaginilePantocratorului şi a Maicii Domnului Hodighitria, de factură populară. În cadrul imaginiiPantocratorului figura inscripţia “Veniţi blagosloviţii...”. Biserica a fost incendiată, a fost construită altă biserică din piatră în 1998. 101
  • 102. Biserica “Sf. Gheorghe iluministul Armeniei”, or. Bălţi Biserica armenească construită între anii 1910-1916, str. Hotinului, 39, Arhitect A. Krasnoselski. Acest proiect original reprezintă o stilizare a arhitecturii de masă din Arme- nia medievală, planul amintind de catedrala din Ecimiadzin, formele exterioare resimţind influenţa stilului modern: factură şi culoare diferită a materialului de construcţie, stilizarea detaliilor. Biserica este construită din materiale tradiţionale – var şi piatră brută. Înălţimea construcţiei este de 16,8 m. Proporţiile armonioase, unitatea cu peisajul înconjurător sin- gularizează locaşul printre alte monumente arhitecturale ale oraşului. Se află în stare nesatisfăcătoare, nefuncţională.102
  • 103. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Ioan”, s. Iliciovca, r. Floreşti Biserica de lemn “Sf. Ioan”, zidită la sfîrşitul sec. XIX. Monument de arhitectură deimportanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, biserica este învelită cu tablă. 103
  • 104. Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, s. Drochia, r. Drochia Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, zidită în 1872. Monument de arhi- tectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare, biserica este învelită cu lambriuri.104
  • 105. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, s. Măcăreuca, r. Drochia La 1793 este consemnată existenţa unei biserici de lemn, acoperită cu paie. Nu în-cape îndoială că e vorba de biserica din lemn care a ajuns pînă în zilele noastre. În anul1874, această bisericuţă a fost reparată. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creşti-nilor din Măcăreuca, a familiei boiereşti şi a celor care au trudit pe moşia dinastiei Russo. În prezent, biserica de lemn din Măcăreuca este într-o stare avariată. Turnul biseri-cuţei s-a înclinat în ultimii ani tot mai mult şi este gata să cadă în orice moment. În bisericănu se ţin slujbe, pentru că este nevoie urgent de o reparaţie capitală. Se află în stare nesatisfăcătoare, tavanul se lasă. 105
  • 106. Biserica de lemn “Sf. Arh. Mihail”, s. limbenii Vechi, r. Glodeni Biserica „ Sf. Arh. Mihail „ este construită în anul 1769. Reprezintă tipul de monu- ment al etapei de trecere a formei volumetrice de la biserica de tip ţărănesc la cea canoni- că. Este o biserică de importanţă naţională, restaurată.106
  • 107. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitateBiserica de lemn “Sf. Nicolae”,s. Duşmani, r. Glodeni Biserica “Sf. Nicolae” este construităîn anul 1760. Iniţial era şi casă pentru preot.Monument de arhitectură de importanţănaţională. Biserica se află în stare bună deconservare. 107
  • 108. Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, s. Alexeevca, r. ungheni Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, zidită la sf. sec. XVIII. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn, dar biserica din piatră este în reconstrucţie.108
  • 109. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Trei Ierarhi”, s. Floreşti, r. ungheni Biserica de lemn “Trei Ierarhi”, zidită în 1809. Monument de arhitectură de impor-tanţă naţională. Este învelită cu tablă. 109
  • 110. Biserica “Sf. Nicolae”, s. Năpădeni, r. ungheni Biserica “Sf. Nicolae”, zidită la 1881, din piatră. Monument de arhitectură de impor- tanţă naţională. În urma alunecărilor de teren biserica a fost abandonată şi s-a construit o altă bise- rică, se află în stare avansată de degradare.110
  • 111. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, Sculeni Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, zidită la 1822 din lemn, de proprietarul ConstantinRozen. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn, actualmente este biserică din piatră. 111
  • 112. Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, s. Grozeşti, r. Nisporeni În Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului apare cu hramul „Sfinţii Voievozi” zidită la 1835, din piatră pe locul vechii biserici, a fost local pentru şcoala bisericească. Monu- ment de arhitectură de importanţă naţională. Intervenţie degradantă cu geamuri termopan.112
  • 113. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserică de lemn, s. Selişte, r. Nisporeni Biserica „Pogorîrea Sf. Duh ”, zidită la 1833, din piatră de proprietarul Dimitrie Ca-rastachi. A fost local pentru şcoala bisericească. Monument de arhitectură de importanţănaţională. S-a păstrat din lemn doar clopotniţa. Se află în degradare. 113
  • 114. Biserica de lemn “Acoperemântul Maicii Domnului”, Palanca, r. Calaraşi Biserica de lemn “Acoperemântul Maicii Domnului”, zidită la 1847. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Este ridicată pe un fundament de piatră şi are particularităţi tipologice cu edificiile din s. Horodişte şi Vorniceni, elementele constitutive fiind specifice influenţei arhitecturii de zid. În rezultatul unor intervenţii din anii ‘60 şindrila a fost înlocuită cu tablă de zinc. Pereţii exteriori ai locaşului sunt făţuiţi cu scîndură şlefuită. În perioada 2004-2009 biserica a fost mutată din cimitir în faţa Muzeului „Casa părintească”.  A fost reconstruită acum cîţiva ani.114
  • 115. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Nicolae” şi monumentele funerare ale proprietarilor Goikov, Păuleşti, r. Calaraşi În Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului apare ca Biserica “Sf. Nicolae”, zidită la1887, din piatră. A fost casă pentru cler. Monument de arhitectură de importanţă naţio-nală. Biserica nu mai este din lemn, actualmente este biserică din piatră. 115
  • 116. Biserica de lemn “Înălţarea Sfintei Cruci”, Codru, r. Teleneşti Biserica de lemn “Înălţarea Sfintei Cruci”, zidită la sf. sec.XVIII. Monument de arhitec- tură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn, actualmente este biserică din piatră.116
  • 117. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Treime”, Hirişeni, r. Teleneşti Biserica de lemn “Sf. Treime”, zidită în sec.XVIII. Monument de arhitectură de impor-tanţă naţională. Biserica a fost demolată. 117
  • 118. Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, s. Vorniceni, r. Străşeni Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în 1904, a fost casă pentru preot şi local pentru şcoală bisericească. Monument de arhitectură de importanţă naţio- nală. Biserica din Vorniceni este interesantă datorită faptului că este înălţată pe un „so- clu” de piatră, că are pereţii tencuiţi şi că dispune de o clopotniţă masivă octogonală de lemn, situată deasupra pronaosului. Se află în stare de degradare avansată. Există riscul ca pereţii să se ruineze.118
  • 119. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Trifon” Cotul Morii, r. Hînceşti Biserica de lemn “Sf. Trifon”, zidită în 1812, a fost casă pentru preot. Monument dearhitectură de importanţă naţională. Aceasta este amplasată în mijlocul cimitirului, deşi nu funcţionează demult (nece-sită restaurare), batrînii satului îi serbează hramul la 21 septembrie (Naşterea Maicii Dom-nului). Se află în stare de degradare avansată în urma inundaţiilor din vara anului 2010. 119
  • 120. Biserica  “Adormirea Maicii Domnului”, Căuşeni Nu se cunoaşte data exactă cînd a fost construită unica biserică cu fresce murale din Basarabia: la 1455 cînd este atestat Căuşeni, perioadei de domnie a lui Vasile Lupu (1634-1653) sau mai tîrziu. În forma ei actuală o avem din timpul reconstrucţiei acesteia de la 1763-1767. Interiorul bisericii este bogat pictat în fresce murale în stilul atribuit şcolii tîrzii de la Hurezi (Ţara Românească). Printre scenele cu caracter religios sunt reprezentaţi şi ctitorii bisericii domnitorii Moldovei Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Grigore Alexan- dru Ghica, Grigore Callimachi, Mitropolitul Proilaviei Daniil etc. Se află într-o stare nesatisfăcătoare120
  • 121. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, Cenac, r. Cimişlia Biserica de lemn “Sf. Nicolae”, zidită în 1853, a fost casă pentru preot. Monument dearhitectură de importanţă naţională. Biserica a suferit intervenţii pe parcursul anilor, s-a păstrat din lemn doar clopotniţa. 121
  • 122. Biserica de lemn “Sf. Gheorghe”, s. Gradişte, r. Cimişlia Biserica de lemn “Sf. Gheorghe”, zidită în 1819 de funcţionarul Constantin Coiciu. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn.122
  • 123. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Biserica de lemn “Sf. Iachim şi Ana”, s. Javgur, r. Cimişlia Biserica de lemn “Sf. Iachim şi Ana”, zidită în 1838, a fost casă pentru preot. Monu-ment de arhitectură de importanţă naţională. Biserica nu mai este din lemn. 123
  • 124. Monumente de arhitectură industrială şi a instalaţiilor tehnice populare Moara de vânt, Cernoleuca Corpul ei în formă de trunchi de piramidă este încununat cu un acoperiş rotitor, piramidal, de care erau fixate şase aripi. După principiul de funcţionare face parte din tipul de mori olandeze. Datează de la sf. sec. XIX. Monument de arhitectură tehnică populară de importan- ţă naţională. Este în stare de degradare avansată.124
  • 125. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Castel de apă Frunze, or. Frunze, r. Ocniţa Construit din cărămidă roşie, pereţii au fost decoraţi cu fried în arc şi împărţiţi în re-gistre prin frize în arcătură. Datează de la sf. sec. XIX. Monument de arhitectură industrialăde importanţă naţională. Se află în stare de degradare. 125
  • 126. Moară de vînt, s. Beşalma, r. Comrat Datează de la încep. sec. XX. Monument de arhitectură tehnică populară de impor- tanţă naţională. În prezent moara este abandonată.126
  • 127. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate Fabrica de vin a familiei Mimi, s. Bulboaca, r. Anenii Noi Datează de la sfîrşitul sec. XIX. Monument de arhitectură industrială de importanţălocală. În prezent se efectuează lucrări de reconstrucţie neadecvate. 127
  • 128. Arhitectură defensivă Cetatea medievală Soroca Cetatea Soroca a fost construită între 1543-1546 pe locul unei cetăţi de lemn din epoca lui Ştefan cel Mare de meşteri din Transilvania în frunte cu Iacob, este situată în ora- şul Soroca pe malul drept al Nistrului. Descriere succintă În plan, incinta cetaţii reprezintă o circumferinţă cu diametrul de 37,5m. Pe peri- metrul cetăţii, la aceiaşi distanţă sunt situate patru turnuri rotunde (în plan) şi unul de plan dreptunghiular. Grosimea zidurilor ce înconjoară cetatea este de 3,5 m, iar înălţimea turnurilor şi a zidurilor cu metereze variază între 17 şi 20 m. În interior cetatea dispune de 3 niveluri. La nivelul inferior se aflau depozitele, tu- nelurile de intrare în citadelă, grajdurile pentru cai. La nivelul mediu se aflau încăperile de locuit şi intrările în turnurile de pază. La nivelul de sus erau situate tunurile şi armamentul ostaşilor, tot acolo era drumul de strajă de pe ziduri. Turnul principal (dreptunghiular în plan) al cetaţii era compartimentat în două niveluri: cel inferior fiind utilizat pentru intrare, iar cel superior fiind transformat într-un paraclis cu două compartimente: naos şi altar. În centrul ogrăzii cetăţii era săpată o fîntînă. Tehnici de construcţie Cetatea este înălţată din blocuri de piatră rudimentar şlefuită. Sistemul de boltire a încăperilor cetăţii utilizează pe larg bolţile semicirculare. Se află în stare nesatisfăcătoare, necesită lucrări de restaurare urgente.128
  • 129. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate 129
  • 130. Bibliografie 1. Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fototeca. 2. Arhiva Combinatului Ştiinţific de Restaurare a Ministerului Culturii al R.S.S.M. 3. Demcenco N., Hîncu I., Nesterov T., Railean P., Chirtoacă I., Bobeico I. Monumente de istorie şi cultură din Republica Moldova. Chişinău 1994. 4. Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului (Basarabia). Chişinău 1922. 5. Strătilă V., Jelihovschi N. În biserici te voi cuvânta, Doamne. Chişinău 2010. 6. Bălţi. Consacrat celei de-a 585-a aniversare a înfăţişării oraşului Bălţi. Chişinău, 2006. 7. Ghid de monumente şi situri istorice din Republica Moldova. Chişinău 1995. 8. Памятники истории и культуры Молдавии. Chişinău 1988. 9. http://www.stindard.ro/referat/man_bis_cet.pdf David E., Grigore Al., Nita D., Pavel M., Stoica E., Zoican L. Manastiri din Basarabia. Bucureşti 2006. 10. http://fondulculturii.wordpress.com/ 11. http://www.timpul.md/articol/conace-boieresti-din-basarabia-(ii)-14289.html 12. http://www.timpul.md/articol/conacele-boieresti-din-basarabia-(i)-13599.html 13. http://www.flux.md/editii/200889/articole/3264/ 14. http://www.monument.md/ 15. http://www.histurban.md/ 16. http://www.basarabiaveche.com/ 17. http://www.scribd.com/doc/16556412/ARHITE1 18. http://imaginideprintara.blogspot.com/2008/11/basarabia.html 19. http://www.hincesti.md/trasee/195/213/ 20. http://www.calarasii.pe.md/53-pdstrarea-monumentelor-istorice-v-o-datorie-sfgntd. html 21. http://rischani.wordpress.com/2008/10/31/biserica-din-s-alunis/ 22. http://www.larga.md/index_files/Page1221.htm130

×