Your SlideShare is downloading. ×
Dilemele politicilor culturale contemporane ale Republicii Moldova
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Introducing the official SlideShare app

Stunning, full-screen experience for iPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Dilemele politicilor culturale contemporane ale Republicii Moldova

1,606
views

Published on

Dilemele politicilor culturale contemporane ale republicii Moldova, Cultural Policy of Moldova, Ghenadie Sontu, expert in cultural policy of Moldova, cultural reports, cultural research

Dilemele politicilor culturale contemporane ale republicii Moldova, Cultural Policy of Moldova, Ghenadie Sontu, expert in cultural policy of Moldova, cultural reports, cultural research

Published in: Education

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
1,606
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
28
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Dilemele Politicilor Culturale Contemporane ale R. Moldova © Ghenadie Şonţu Cercetarea de faţă este o analiză a dilemelor politicilor culturale contemporane ale R.Moldova cu scopul elaborării unui set de recomandări şi soluţii în vederea dezvoltării politicilorculturale în R. Moldova şi armonizarea lor la standardele europene. „Termenul "politică culturală" cuprinde ansamblul mecanismelor de conducere si ghidare -reguli, măsuri şi mijloace - concepute şi utilizate pentru atingerea scopurilor de dezvoltareculturală. Politica pleacă de la o dezbatere politică (+ publică) şi conduce la stabilirea deobiective, de la care derivă o strategie. Strategia pune în evidenţă priorităţile, care sîntimplementate prin structuri, proceduri, regulamente şi legi.1” Noţiunea de politică culturală s-amodificat în timp în dependenţă de schimbarea rolului culturii în societate şi a modului deabordare. Politicile culturale diferă de la stat la stat însă există trăsături şi instrumente comune înbaza căror putem distinge o clasificare a şase modele de politică culturală cum ar fi: modelulliberal, modelul parţial de stat, modelul birocratic de stat, modelul educativ de stat, modelulnaţional-emancipat şi modelul economiei în tranziţie. Un important criteriu de abordare constă încaracterul politic al statului şi locul statului în realizarea politicii culturale. O dilemă a Rep. Moldova reiese din întrebarea: care model de politică culturală este celmai potrivit Rep. Moldova şi în general există în Rep. Moldova politică culturală? Expertul înpolitici culturale Dna Valeria Grosu consideră că: „Teoretic, Rep. Moldova a învăţat destulelucruri din experienţa altor ţări, reconstrucţia şi renaşterea însă, sunt o opţiune sau un modelindividual, pe care Republica Moldova nu-l are deocamdată2.” UNESCO (1967) defineşte politica culturală ca pe o totalitate de acţiuni gîndite şiconştiente (sau lipsa de acţiuni) orientate spre realizarea unor scopuri definite, prin intermediulfolosirii optimale a tuturor resurselor fizice şi spirituale de care dispune societatea în timpul dat.În cazul Rep. Moldova lipsa unor scopuri clar definite pe termen mediu şi lung la nivel de statpoate fi interpretată ca o strategie în sine. Milena Dragicevic-Sesic3 atribuie Rep. Moldovamodelul naţional-emancipat, un model caracteristic multor ţări în curs de dezvoltare a căruidistincţie principală este dezvoltarea şi păstrarea identităţii culturale care era neglijată înperioada dominaţiei coloniale sau a unui regim autoritar. Acest model se caracterizează prinmanifestări naţionaliste şi şovine în cultură, dezicerea de valorile create în trecut, neglijareaculturii minorităţilor naţionale, reprimarea culturii experimentale şi alternative. Un alt model caracteristic Rep. Moldova este modelul economiei în tranziţie în carepolitica culturală a statului depinde de politica şi sistemul de organizare a instituţiilor culturaledin trecut, însă este orientată spre funcţionare în condiţiile economiei de piaţă. Acestui model îieste caracteristic sistemul politic instabil, probleme economice moştenite din trecut, lipsarelaţiilor de piaţă, creşterea conştiinţei naţionale iar managementul cultural şi pregătireaprofesională a cadrelor sunt considerate probleme secundare. O analiză aprofundată a politicilorculturale ale Rep. Moldova după declararea independenţei ar cristaliza un spectru larg deprobleme cronice tipice pentru modelele naţional-emancipat şi a economiei în tranziţie. În procesul elaborării şi implimentării politicii culturale o condiţie de bază a soluţionăriiacestor probleme îl constituie dialogul între puterea oficială, a comunităţii artistice şi asocietăţii. Un criteriu important în procesul determinării modelului de politică culturală îl constituiemodul de finanţare a culturii de către stat. În acest sens sunt cunoscute 4 modele de politiciculturale după criteriul de finanţare: „facilitator”, „patron”, „arhitect” şi „inginer”. Rep. Moldovala etapa actuală are un model de „patron”, în care guvernul şi Colegiul Ministerului Culturii şi1 Politici si strategii culturale, Ministerul Culturii din Romania, 1997/1998, Legislaţie şi dezvoltarea politiciiculturale, Dosarul seminarului, Sinaia, România, 6 - 8 iulie, 20002 Council of Europe/ERICarts "Compendium of Cultural Policies & Trends in Europe", 8th edition 2007(http:www.culturalpolicies.net)3 „Arts management in turbulent times: Adaptable quality management – Navigating the Arts through the winds ofchange, Boekmanstudies, Amsterdam, 2005
  • 2. Turismului decide pentru ce, cît şi cui vor fi alocate fondurile, după decizia politică a guvernuluişi a parlamentului a sumei alocate pentru cultură din bugetul naţional. În acest sens ValeriaGrosu4 consideră că: „Politica culturală actuală a Rep. Moldova este una mai curând de redută,de apărare, cu mijloacele şi în felul în care au încercat să-şi autoconserveze valorile culturaleaflate în criză. Este o politică ce corespunde realităţii controversate, dramatice a perioadei detranziţie. Criza de identitate, comună pentru toate ţările post-comuniste, este un fenomen cheie înrelaţia culturii cu puterea în Rep. Moldova şi, în consecinţă, în procesul dificil de promovareconcertată a unei politici culturale adecvate perioadei pe care o parcurge. Întemeiată pe un destindiferit în mai multe privinţe faţă de cel al ţărilor cu probleme similare, privată de un dialog firesccu valorile naţionale şi universale, cultura Rep. Moldova este antrenată într-un proces continuude depăşire a propriilor sincope şi vacuităţi, stare de fapt care polarizează spiritele şi inhibăiniţiativele explicite. Ca ţară tânără ce-şi revendică o identitate, Rep. Moldova îşi caută viitorulconcomitent în câteva zone de atracţie politică, economică şi culturală, tendinţele respective fiindîn fapt exclusiviste şi cu consecinţe imprevizibile pentru identitatea ei compozită.” Factorul politic în domeniul politicilor culturale din Rep. Moldova sunt deasemenea unhandicap moştenit din sistemul centralizat sovetic în care statul deţinea toate mijloacele deproducere şi distribuţie a produsului cultural, utilizindu-l în scopuri propagandistice şi control almaselor prin cultură. Monitorizarea şi evaluarea transparenţei finanţării în domeniul culturii decătre societatea civilă ar contribui la calitatea şi eficienţa implimentării politicilor culturale, arlimita factorul politic şi ar diminua corupţia in sectorul cultural. Fără un parteneriat strategic între guvern, parlament şi sectorul cultural specializat oricepolitică culturală este ineficientă, lipsită de viziune, promovează autoizolarea, marginalizeazăelitele şi încurajează fenomenele sectare în cultură. În statele democratice europene societateacivilă are un rol crucial în definirea, implementarea şi monitorizarea politicilor culturale şi nu serezumă doar la rolul de consumator-utilizator al culturii. Prin Tratatul de la Maastricht carepromovează principiul subsidiarităţii în Europa, se recomandă ca luarea deciziilor să se realizezeîn comun acord cu cetăţenii. Principiul subsidiarităţii trebuie aplicat şi politicilor culturale,permiţînd administraţiilor regionale, locale, şi societăţii civile să participe direct în procesul deluare a deciziilor. Astfel, în Olanda a fost creat un Consiliu pentru Cultură (Council for Culture)ce are atribuţii consultative în dezbaterile de politică. Un alt exemplu sunt Consiliile pentruCultură (Arts Councils) care sunt parteneri strategici cu roluri consultative şi financiare pentruGuvernul Britanic. Guvernul Franţei deasemenea implică în procesul implimentării politicilorculturale Direcţiile sale Regionale de Afaceri Culturale. În contextul extinderii Uniunii Europene spre est dar şi a aspiraţiilor europene ale Rep.Moldova şi a armonizării politicilor culturale la standardele europene este bine să ne focusămatenţia asupra modelelor europene de politici culturale şi asupra dilemelor lor pentru a identificanoi strategii şi soluţii pentru politica culturală a Rep. Moldova. Procesul de integrare europeană presupune un echilibru între valorile şi principiileacceptate în comun, pe de o parte, şi specificitatea naţională şi locală, pe de altă parte.5 Un studiu al Consiliului Europei elaborat de Francois Matarasso şi Charles Landry „21strategic dilemmas in cultural policy”6 identifică cinci categorii ale dilemelor cu care seconfruntă sfera culturală europeană a politicilor culturale in sec. XXI:  Înţelegerea fundamentală a naturii culturii  Implimentarea politicilor culturale  Efectele dezvoltării culturii asupra societăţilor  Impactul economic asupra activităţilor culturale4 Council of Europe/ERICarts "Compendium of Cultural Policies & Trends in Europe", 8th edition 2007http:www.culturalpolicies.net)5 Rezoluţia cu privire la rolul culturii în Uniunea Europeană, Consiliul European, 26 noiembrie 2001, care preiamulte din punctele cuprinse în „Raportul Ruffolo” şi invită Statele membre „să considere cultura ca un elementesenţial al integrării europene, mai ales în contextul extinderii Uniunii.”5 Matarasso, Francois and Landry, Charles, Balancing act: 21 strategic dilemmas in cultural policy, Council ofEurope Publishing, Strasbourg, 1999
  • 3.  Provocările administrării sectorului cultural Pentru a înţelege politica culturală europeană trebuie să ţinem cont de influenţa majoră pecare a avut-o asupra ei principiile care guvernează statul bunăstării, cum ar fi: artă pentru toţi,asigurarea unei vieţi culturale diverse şi de calitate, descentralizarea şi democratizarea culturii.Patru mari principii guvernează politica culturală europeană ce au ghidat Consiliul Europei maibine de 25 de ani: promovarea identităţii culturale, respectarea diversităţii culturale, susţinereacreativităţii, stimularea participării. În ultimile decenii competenţele în definirea şi implementarea politicii culturale au începutsă se împartă între stat şi autorităţile locale. Rolul acestora a crescut din ce în ce mai multdatorită influenţei unor factori precum: creşterea potenţialului economic al societăţii,democratizarea vieţii sociale, democratizarea culturii pe principiul “artă pentru toţi”,descentralizarea administrativă, urbanizarea, globalizarea, noile tehnologii, etc. Dilemele clasice ale politicilor culturale europene se axează pe următoarele direcţii:  Tradiţional - Inovativ  Clasic - Contemporan  Local - Regional - Naţional - Internaţional  Centru - Periferie (Capitală - Regiune)  Organizaţii (procese) - Proiecte (rezultate) - Indivizi (creativitate)  Stat - Sectorul Privat - Societatea Civilă  Amatori - Profesionişti  Proiecte si iniţiative online sau offline  Diversitate lingvistică Situaţia actuală în politicile culturale ale Rep. Moldova În cadrul proiectului pilot intitulat “Viziuni de viitor: politica culturală a Moldovei de laschimbări la viabilitate”7, lansat de Fundaţia SOROS din Moldova în colaborare cu FundaţiaCulturală Europeană din Amsterdam, au fost organizate cinci dezbateri publice care au avutdrept scop elaborarea unor viziuni de viitor asupra politicii culturale a Moldovei, propuneri şimăsuri practice de dezvoltare a sectorului cultural al Moldovei. Acest proiect a cristalizat cinciprobleme strategice naţionale cu care se confruntă sistemul cultural în Moldova:  Descentralizarea actului cultural şi asigurarea accesului egal al populaţiei la valorile culturale;  Protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural. Păstrarea identităţii culturale;  Reformarea coraportului Stat - Cultură;  Participarea sistemului cultural la soluţionarea problemelor comunităţii  Finanţarea Culturii: sporirea şi diversificarea surselor de finanţare. Analiza şi compararea dilemelor europene şi a problemelor strategice ale Rep. Moldovaoferă experţilor din domeniul culturii posibilitatea de a elabora o analiză SWOT a politicilorculturale la nivel naţional, regional, european. Proiectul “Viziuni de viitor: politica culturală aMoldovei de la schimbări la viabilitate” este prima incercare de acest gen în Rep. Moldova lanivel naţional şi constituie o platformă solidă care poate genera o politică culturală eficientă petermen lung. În esenţă, raportul final al acestui proiect poate servi drept o componentăimportantă a unui plan strategic în domeniul culturii de care trebuie să ţină cont guvernul,perlamentul, ministerul culturii, societatea civilă şi specialiştii din domeniul culturii în procesulelaborării politicii culturale a Rep. Moldova. Metodologic au fost selectaţi cinci experţi din diferite domenii ale culturii şimanagementului strategic care au avut ca obiect de studiu cinci domenii prioritare: arteleinterpretative, artele vizuale, literatura, industriile culturale ( televiziunea şi radioul, producereaşi distribuirea filmului, editarea şi realizarea cărtilor, publicitatea, presa, show-business-ul,meşşteşugurile populare) şi casele de cultură (ca mijloc de promovare a culturii la sate).7 http://www.soros.md/docs/raportul_final.doc
  • 4. Experţii Asociaţiei ARS DOR au luat parte la dezbaterile publice, atelierele de lucru şi laconferinţa finală a proiectului şi în acest context ne propunem să expunem o analiză succintă aacestor domenii şi să oferim recomandări şi soluţii pentru politica culturală a Rep. MoldovaPrintre problemele generale cu care se confruntă politicile culturale în Moldova pot fievidenţiate:  Lipsa unei politici culturale clar definite pe termen lung la nivel naţional şi regional  Cadrul legal neadecvat  Lipsa programelor de training pentru manageri şi specialişti în domeniul politicilor culturale  Lipsa centrelor de cercetare culturală regională  Absenţa dezbaterilor deschise pe teme importante, cum ar fi privatizarea culturii, legislaţie culturală, regionalizare  Lipsa coaliţiilor in domeniul culturii în societatea civilă  Dependenţa financiară a organizaţiilor nonguvernamentale din sectorul cultural  Vizibilitate slabă, izolare  Afaceri din domeniul culturii slab dezvoltateArtele interpretative Principiile fundamentale ale activităţii creatoare a teatrelor, circurilor şi organizaţiilorconcertistice, modul de înfiinţare, reorganizare, lichidare, finanţare şi administrare a lor suntstabilite în Legea cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice nr. 1421-XV din31.10.2002. La moment în acest domeniu activează o reţea compusă din 11 teatre dramatice, decomedie şi muzicale, 3 teatre pentru copii şi tineret, Teatrul de Operă şi Balet, organizaţiiconcertistice (Filarmonica de stat, Sala cu Orgă, asociaţia concertistică „Moldova-concert”),colective artistice (două orchestre simfonice, o orchestră mixtă, o orchestră de cameră), reţea deinstituţii de învăţământ muzical general (şcoli muzicale pentru copii) şi profesionişti (Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Şcoala medie specială de muzică, Colegiul de muzică). Lipsaunei politici culturale pe termen lung afectează grav activitatea instituţiilor din domeniul artelorinterpretative. Drept consecinţă a situaţiei economice, sociale şi politice din Rep. Moldova, unnumăr impunător a specialiştilor din domeniul artelor interpretative au migrat masiv spre altedomenii de activitate sau în alte ţări, ceea ce a avut un impact negativ asupra dezvoltăriidomeniului artelor interpretative la nivel naţional. Sistemul de finanţare a instituţiilor de culturănu este transparent şi nu stimulează creativitatea. Problemele prioritare ale artelor interpretativese încadrează perfect în capitolul: finanţarea culturii - sporirea şi diversificarea surselor definanţare. Conducătorii instituţiilor din domeniu nu posedă cunoştinţe şi deprinderi demanagement ce le-ar permite să se adapteze la noile condiţii ale pieţii pentru promovareaprodusului cultural. Artele interpretative au o piaţă mică de desfacere şi este preponderentconcentrată în Chişinău, iar regiunile sunt practic deconectate de centru, deoarece nu există opolitică de stimulare a turneelor în localităţile rurale. Factorul lingvistic înfluenţează atît pozitivcît şi negativ promovarea artiştilor locali pe pieţele României, Ucrainei şi a Rusiei pe criteriietnice. Salariile mici (de 780 lei) pentru specialiştii în acest domeniu crează o criză a cadrelor,ceea ce inevitabil va afecta calitatea produsului cultural oferit de artele intrpretative atît pe plannaţional cît şi internaţional. Recomandări:  Apărarea adecvată a drepturilor de autor;  Introducerea unor standarde pentru produsul artistic, protecţia consumatorului de falsuri şi nonvalori, adoptarea de regulamente ce ar interzice ori ar limita evoluţia artiştilor cu fonograme la concerte cu public fără ca aceasta să fie anunţat în prealabil;  Stimularea pe cale fiscală a autorilor şi interpreţilor
  • 5. Artele vizuale Republica Moldova are o piaţă de desfacere foarte redusă pentru creaţiile artiştilor plastici.Criza economică şi socială impune artistul plastic să caute noi pieţi de desfacere şi promovare aoperelor de artă în afara Rep. Moldova, drept rezultat mulţi artişti plastici abandonează domeniulsau migrează peste hotarele Rep. Moldova. Pînă la moment nu este clar definit statutul artistuluiplastic şi cadrul legal al activităţii artistului, ceea ce îl lipseşte pe artist de îndemnizaţii sociale şiscutiri de impozit pe venit. Artiştii plastici nu posedă cunoştinţe privind modul de organizare aactivităţii lor în noile condiţii economice. Uniunea Artiştilor Plastici, care oferă artiştilor plasticio formă de organizare moştenită din sistemul sovetic atit din punct de vedere a managementuluicît şi a modelului de funcţionalitate. Această structură este dependentă de injectările financiaredin partea Ministerului Culturii şi Turismului, ceea ce o face ineficientă şi dependentă de politicapromovată de partidele care sunt la guvernare. Totuşi arta profesionistă a scăpat demarginalizarea ideologică, dar a nimerit sub marginalizarea economică. Artiştii duc o lipsă acutăde ateliere pentru activitate. Din reţeaua de instituţii în domeniul artelor vizuale fac parte: Secţiile „Arta plastică” şi„Artele decorative, arhitectura şi designul” în cadrul Academiei de Ştiinţe, Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice, catedra de pictură şi grafică a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă”,Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, şi a. Înultimii ani se consolidează o platformă a organizaţiior nonguvernamentale în domeniul artelorvizuale printre care cele mai active sunt: KSAK, ARS DOR, Papyrus-Art, MART, Galeria Aorta,etc.Recomandări:  Elaborarea şi promovarea legislaţiei privind Statutul Artistului;  Reformarea sistemului de învăţământ prin introducerea practicilor artelor vizuale sincronizate la tendinţele actuale, tehnicile şi mediile noi în sistemul de învăţământ la toate nivelele, completarea şi rescrierea întregului curriculum, ajustarea metodologiei din sistemul de învăţământ si întregului concept privind educaţia la standardele internaţionale, crearea unui sistem metodologic pentru a ajusta predarea artelor vizuale în sistemul de învăţământ la toate nivelele;  De introdus în nomenclatorul ocupaţiilor noţiunea de liber profesionist.Literatura În domeniul literaturii lipseşte o politică culturală de promovare şi susţinere a scriitorilor şia produsului literar. Scriitorii sunt obligaţi în condiţiile economiei de piaţă să se ocupe de toateproblemele legate de realizarea şi promovarea unui produs literar în mod individual. Scriitorii nubeneficiază de scutiri specifice fiscale şi de un sistem de asistenţă socială. În ceea ce privesştecadrul legal: în Rep. Moldova nu există legi speciale privind literatura, cu excepţia unor legigenerale ce fac parte din Legea Culturii. Recomandări:  Elaborarea unui proiect de modernizare a Muzeului literaturii;  Crearea unei instituţii de agenţi literari;  Crearea unui traseu turistic “literar”;Televiziunea şi radioul Aproape jumătate din populaţie (48%) consideră că mass-media din Moldova nu este liberăsă prezinte ştiri şi comentarii fără cenzură din partea guvernării, arată datele Barometrului deopinie publică pentru luna octombrie 2008. Totodată, 65% din populaţie nu se simte liberă săcritice deschis guvernarea. Conform datelor sociologice pentru 88% din populaţia RepubliciiMoldova, principala sursă de informare este televiziunea, aceasta fiind şi sursa în care 55% dinpopulaţie are cea mai mare încredere8. Pentru 44% sursa principală de informare este radioul şidoar pentru fiecare al cincilea – ziarele.8 „Barometrul opiniei publice” IPP, octombrie 2008, Chisinau
  • 6. În Rep. Moldova activează 190 de studiouri TV şi 42 de staţii radio. Autoritatea publicăcare reglementează activitatea în domeniul audiovizualului este Consiliul Coordonator alAudiovizualului. Licenţele pentru emisie sunt eliberate în baza grilei de emisiuni de cătreConsiliul Coordonator al Audiovizualului. Legea Audiovizualului şi deciziile Consiliului obligăfiecare canal să emită, cel puţin, 65% din volumul emisiunilor în limba de stat a ţării; 20 la sutămuzică autohtonă din totalul emisiunilor muzicale; cel puţin 30% de emisiuni cu tematicăculturală şi educaţională. Cotele emisiunilor cu destinaţie culturală din cadrul Companiei"Teleradio-Moldova" sunt următoarele: Radio-Moldova – 34.5%; TV-Moldova 1 – 23% în limbaromâna şi 3% în limbile minorităţilor etnice. Nu există informaţie statistică despre coteleemisiunilor cu destinaţie culturală de la celelalte studiouri TV şi staţii radio. Există o influenţăputernică a “factorului rus” pe piaţa mediatică a Rep. Moldova, care promovează cultura şivalorile acestei minorităţi etnice. Programele posturilor de televiziune din Moldova nu fac faţăconcurenţei cu cele ale posturilor din ţările vecine, în special România şi Rusia. Posturile localede televiziune şi radio îşi completează serviciile de programe în mare parte pe retransmitereaposturilor de popularitate străine în detrimentul producţiei proprii, astfel limitând participareaoamenilor de cultură din ţară şi promovarea culturii naţionale. Doar un singur post de radio -„Radio Moldova” - are acoperire naţională. Dintre cele 3 reţele naţionale de televiziune doar„Moldova 1” este pusă la dispoziţia producătorului local. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat şi un şir de legi, care reglementează activitateaunor instituţii din domeniul industriilor culturale. A fost adoptat Codul audiovizualului alRepublicii Moldova nr. 260-XVI din 27.07.2006. ce are drept scop asigurarea apărării drepturilorconsumatorului de programe de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui lalibera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială şi libertatede exprimare, instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului din RepublicaMoldova. Decalajul între legea scrisă şi implementarea legii în practică este enorm şi necesităintervenţii suplimentare petru a armoniza cadrul legal al audiovizualului la standardele europene.Acest domeniu este un teren de luptă extrem de politizat şi de interes major pentru actualaguvernare cu scopul de a monopoliza piaţa mediatică şi a o transforma în instrument ideologic încampania electorală din 2009. Drept exemple pot servi „prihvatizarea” posturilor de radio“Antena C” şi a postului de televiziune “Euro TV”, şi hărţuirile radioului “Vocea Basarabiei”, apostului de televiziune “PRO TV” etc.. 41% dintre respondenţi ai BOP 2008 (cu 10% mai mulţidecât în 2006) cred că Compania publică „Teleradio-Moldova” reflectă evenimentele prin prismaintereselor partidului de guvernământ. Doar fiecare al cincilea respondent este de părerea că lateleviziunea şi radioul public au acces egal toate partidele politice. Recomandări:  Asigurarea reformei audiovizualului din Moldova în conformitate cu cerinţele Codului audiovizualului: crearea a 11 reţele naţionale (5 TV şi 6 radio);  Asigurarea a 80% din volumul de emisie cu programe în limba română;  Dezvoltarea producţiei autohtone şi limitarea retransmisiunilor etc.Producerea şi distribuirea filmului Bazele cinematografiei în Rep. Moldova au fost puse odată cu fondarea studioului„Moldova-film” în anul 1952. În perioada sovetică a anilor 80 Studioul „Moldova-film”producea anual peste 25 de filme documentare, câte 3-4 filme de ficţiune de lungmetraj şi 4 filmede desene animate, însă după căderea URSS a început declinul acestui domeniu din considerenteeconomice, ceea ce a favorizat apariţia unor studiouri particulare, care erau mai mult orientatespre proiecte comerciale. Coordonarea domeniului cinematografic în Moldova în perioada 2001 – 2005 a fostrealizată de către Departamentul Cinematografie din cadrul Ministerului Culturii al RepubliciiMoldova. Scopul departamentului era promovarea politicii de stat în sfera producţieicinematografice, reglementarea activităţii cinematografice în domeniul privat, crearea condiţiilornecesare pentru producerea, difuzarea, exploatarea, restaurarea şi conservarea operelorcinematografice de înaltă valoare artistică. În 2005 Departamentul a fost transformat în DirecţiaCinematografie pe lângă Ministerul Culturii şi Turismului, iar în 2006 a fost lichidată şi direcţia
  • 7. dată. La moment lipseşte o strategie de relansare, producere şi promovare a producţieicinematografice. Studioul “Moldova-film” reprezintă o instituţie, care şi-a păstrat capacităţile deproducţie pe care le-a moştenit de la sistemul centralizat. După privatizarea cinematografelordoar o parte din ele şi-au restabilit activitatea. Cu excepţia cinematografului „ Odeon”, în care oparte din producţie este prezentată în limba română, toate celelalte cinematografe rulează filmeimportate prin sistemul de distribuţie din Rusia şi prezentate în limba rusă, deoarece în Moldovalipseşte un centru de dublare/subtitrare a filmelor în limba română. Majoritatea studiourilorparticulare s-au specializat în producerea de spoturi publicitare, filme documentare sau descurtmetraj. Pentru relansarea producţiei cinematografice este necesară atragerea investiţiilorstrăine. Recomandări:  Este necesară elaborarea şi adoptarea Legii cinematografiei, care, ar prevedea şi mecanismul de inventariere, păstrare şi difuzare a filmelor din arhiva studioului “Moldova-film”;  Elaborarea unui mecanism eficient de atragere a investiţiilor străine în producerea filmelor.Editarea şi realizarea cărţilor Politica de stat în domeniul activităţii editoriale este reglementată de Legea cu privire laactivitatea editorială nr. 939-IV din 20.04.2000. Legea prevede principiile neadmiteriimonopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei tehnico-materiale,organizatorice, juridice şi ştiinţifice în domeniu. De jure politica de stat în domeniul activităţiieditoriale trebuie să fie orientată spre: a) susţinerea editării cărţii naţionale, completarea pieţei şia fondurilor de biblioteci cu ediţii în limba de stat, asigurarea cu literatură necesară a autorităţiloradministraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor de învăţământ, de cultură, ştiinţifice,juridice şi economice; b) editarea cărţii naţionale cu sprijinul autorităţilor administraţiei publiceşi cu concursul comunităţilor naţional-culturale. Însă de facto nu există o politică de promovare acărţii pe piaţa internă. Editurile participă la licitaţii pentru realizarea comenzilor de stat de editarea manualelor, dar aceste licitaţii nu sunt transparente şi nu există condiţii clare de determinare aînvingătorilor licitaţiilor. Recent Parlamentul Rep. Moldova a votat în primă lectură un proiectde lege, “pentru modificarea si completarea Legii nr. 939-XIV din 20 aprilie 2000 cu privire laactivitatea editorială”, ceea ce a stîrnit nemulţumirea editurilor, deoarece această modificarepractic instaurează un sistem al cenzurii şi limitează libertatea de expresie. În ultimii anicomuniştii au favorizat editurile de stat prin alocarea de bani din bugetul public pentru a tipărioperele marilor ideologi ai literaturii sovietice, cărti care sunt repartizate în bibliotecile din Rep.Moldova. Prin urmare editurile au fost şi sunt privite de guvernarea actuală ca un instrumentideologic. Cadrul legal inadecvat crează premize pentru o concurentă economică neloială,coruptă şi organizată pe principii corporative. Consumul de carte in RM este foarte mic. Dupăcum afirmă dramaturgul Dumitru Crudu: „Specia cititorului de carte e pe cale de dispariţie. Secumpără şi se citeste foarte puţin. Cărţile sunt editate în tiraje foarte mici care, de obicei, în cazulprozei, nu depaşesc o mie de exemplare, iar în ce priveşte poezia, două sute sau cinci sute. Ocarte care se vinde intr-un tiraj de o mie de exemplare se consideră un bestseller.” Sistemul delibrării e la pamânt. Fondul de cărti al bibliotecilor, mai ales al celor din spaţiul rural, este destulde sărăcăcios”. Majoritatea absolută a producţiei de carte este realizată de către companiileparticulare. Principala piaţă de desfacere a produselor editoriale este piaţa României, cu toateacestea este necesară promovarea editurilor pe piaţa internaţională. Editarea de cărţi beneficiază de scutiri la taxa pe valoarea adăugată. Cadrul juridic alactivităţii bibliotecilor este reglementat de Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIII din16.11.1994. Legea stabileşte principiile de bază ale activităţii bibliotecilor: accesibilitatea,neangajarea politică, autonomia profesională. Librăriile nu beneficiază de înlesniri fiscale. Recomandări:  Participarea activă a Statului în calitate de beneficiar al produsului cultural. Se impune un mecanism transparent şi eficient de procurare de către Stat a producţiei editoriale. Mecanismul ar trebui să presupună lista priorităţilor în achiziţionarea apariţiilor
  • 8. editoriale. Ar trebui să fie nominalizate acele structuri statale, care vor fi abilitate să formuleze comanda de stat în editarea cărţilor.  Promovarea editurilor pe piaţa internă si internaţională;  Paralel cu optimizarea raporturilor cu autorităţile statale, se cere şi instituirea unor organizaţii de autoreglementare în domeniu;  Educarea cititorului, promovarea interesului faţă de carte prin organizarea de lecturi publice în şcoli, biblioteci, muzee;  Sprijinirea editurilor independente şi crearea de parteneriate cu editurile din străinătate;  Crearea unui Institut al Cărţii şi a unor proiecte educaţionale în cadrul acestui Institut; organizarea lansărilor de carte în raioane;  Fondarea unor edituri sau filiale în raioane;  Instituirea unor Fundaţii culturale în raioane.  Organizarea unor cluburi de lecturi pentru găzduirea întâlnirilor cu scriitorii, a unor conferinţe mobile în casele-muzee ale scriitorilor;Publicitatea Legea cu privire la publicitate a fost adoptată la 27 iunie 1997. Ea reglementează activitatea aaproximativ 200 de agenţii ce prestează servicii în domeniul publicităţii în Rep. Moldova. Multeprevederi ale Legii cu privire la publicitate şi-au pierdut actualitatea şi necesită o delimitare maiclară definiţia noţiunii de publicitate. Piaţa publicitară se dezvoltă dinamic şi creşte anual cu 25-40%. Companiile multinaţionale nu sunt interesate de piaţa Moldovei. Majoritatea spoturilorpublicitare sunt produse şi difuzate în limba rusă, nu contribuie la dezvoltarea culturii naţionaleşi la susţinerea oamenilor de cultură, a limbii române. Recomandări:  Este necesară trecerea producţiei şi difuzării publicităţii la limba româna, ca mijloc de conservare şi promovare a culturii naţionale.Presa Activitatea în domeniul presei este reglementată de către Legea Presei adoptată la 26octombrie 1994. Această lege stabileşte relaţiile dintre mijloacele tipărite de informare în masă,stat şi societate prin recunoaşterea drepturilor şi determinarea sferei de obligaţii ale jurnaliştilorşi ale mijloacelor de informare în masă. În februarie 1999 prin Hotărârea ParlamentuluiRepublicii Moldova nr. 277-XIV a fost aprobată “Concepţia despre susţinerea şi stimularea decătre stat a mijloacelor de informare în masă, pentru anii 1999-2003”. Multe din revedrile acestorlegi au rămas neaplicate pînă în prezent. Statul nu a creat mecanisme economice efective, care săcontribuie la dezvoltarea presei naţionale. Nu există prevederi legale în vederea susţinerii decătre stat a mijloacelor de informare în masă în limba română. Conform datelor sociologice doar 26% din populaţia Rep. Moldova primesc informaţia dinpresa scrisă. Pentru a schimba situaţia din domeniul presei scrise este necesar de diversificatoferta de publicaţii autohtone. Nu există facilităţi pentru mijloacele de informare în masă,inclusiv în domeniul fiscal. Recomandări:  Informarea societăţii civile cu privire la deciziile luate de autorităţi, de discuţii publice ale proiectelor culturale şi formarea unor Consilii din reprezentanţi ai societăţii civile pentru analiza cheltuielilor publice în domeniu;  Protejarea profesioniştilor din cultură şi mass-media prin reintroducerea onorariului ca formă de remunerare pentru evoluare în presă, la radio şi televiziune.  Lansarea Fondului electronic al valorilor culturale din R. Moldova plasat în Internet.Meşteşugurile populare Cadrul juridic pentru activitatea meşterilor populari în vederea păstrării meşteşugurilorartistice populare şi dezvoltării lor pe baza tradiţiilor autentice ale artei populare este reglementatde Legea privind meşteşugurile artistice populare Nr.135-XV din 20.03.2003. Meşterul popular
  • 9. poate să-şi desfăşoare activitatea în diferite forme juridice de organizare. În Republica Moldovaexistă 3 389 formaţiuni artistice de amatori.Cele mai dificile obstacole în practicarea meşteşugurilor populare în Republica Moldova suntcreate de lipsa pieţei de desfacere, importul materiei prime, aprecieri necompetente a valoriiartistice a lucrărilor şi de includerea meşterilor populari în categoria generală de întreprinzător. Recomandări:  Susţinerea financiară şi legală de către stat a meşteşugurilor tradiţionale în condiţiile noii economii de piaţă;  Dezvoltarea afacerilor proprii ale meşterilor populari orientată spre industria turismului şi exportShow-business.Show-businessul rămâne cu mult în urmă faţă de realizările ţărilor vecine. O piedică îndezvoltarea rapidă a show-bussinesului este în mare măsură piaţa de consum mică şi săracă. Recomandări:  Modernizarea cadrul legal;  Instruirea specialiştilor din sectorul show-businessului în companii străine prin intermediul internshipurilor;  Elaborarea unui mecanism eficient de atragere a investiţiilor pentru modernizarea şi dezvoltarea show-bussinesului în Moldova.Casele de cultură. În perioada sovetică casele de cultură erau privite ca una din principalele verigi înactivitatea ideologică a regimului comunist cu masele. Majoritatea activităţilor culturaledesfăşurate în incinta caselor de cultură, aveau o tentă clară propagandistică. Astăzi doar 1223 decase de cultură continuă să activeze, deşi doar 476 (37%) sunt în stare tehnică satisfăcătoare, 665(53%) de clădiri necesită reparaţii capitale, iar 108 de edificii au ajuns într-o stare avariată. Statul nu are o politică de dezvoltare şi reorganizare a caselor de cultură, iar unele reformerău administrate şi lipsa finanţelor au dus la distrugerea multor case de cultură. Problemă actualăeste retragerea din activitatea caselor de cultură a specialiştilor calificaţi. Casele de cultură dinsate sunt astăzi subordonate Primărilor şi consiliilor locale. Fiind subdiviziuni aleadministraţiilor locale, casele de cultură, în majoritatea cazurilor, nu sunt persoane juridice. Înprocesul de transmitere a caselor de cultură la balanţa administraţiilor locale nu s-a ţinut cont deposibilităţile acestor comunităţi de a întreţine activitatea căminelor culturale. Casele de culturăau fost şi ar trebui să rămână principala instituţie de promovare şi organizare a activităţilorculturale în satele din Moldova. Printre ultimele iniţiative eşuate ale guvernului pot fi menţionate: Programul de dezvoltarea regiunilor, 2005-2015, numit "Satul moldovenesc" ce include următoarele priorităţi: protecţiapatrimoniului cultural local; promovarea politicilor culturale privind tineretul; restaurarea şidezvoltarea caselor de cultură, librăriilor şi muzeelor regionale; implementarea unor modeleeuropene de dezvoltare a localităţilor rurale. Un alt proiect al guvernului pentru anii 2005-2009este "Modernizarea ţării – bunăstarea poporului" care promovează conceptul moldovenismuluiprin cultură şi care în aparenţă susţine diversitatea de forme şi genuri a creaţiei artistice şi aactivităţii culturale. În loc să susţină instituţiile culturale de stat şi a celor non-guvernamentaleutilizează banii publici pentru promovarea imaginii partidului comunist prin „iniţiative” gen„Caravela Culturii”9 care din anul 2005 pînă în 2007 pe bani publici au realizat 606 de „activităţiculturale” după modelul concertelor în perioada sovetică, cînd artiştii erau obligaţi şi siliţi să deaprezentări din sat în sat pentru a împlini şi supra-împlini programele cincinale. Recomandări:  Nivelul raional trebuie să devină o verigă importantă în gestionarea procesului cultural în ţară;9 „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului” (2007) Program de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009,Chişinău, 2008
  • 10.  Lansarea proiectelor culturale pentru localităţile rurale; diversificarea şi decentralizarea proiectelor de la centru spre regiuni;  Dotarea Caselor de cultură cu centre de informatizare şi conectarea lor la resursele Internetului;  Închiderea caselor de cultură în comunităţile în care numărul populaţiei este mic, iar costurile de întreţinere sau reconstrucţie sunt enorme. Finanţele predestinate activităţilor culturale trebuie orientate spre oameni, nu imobile.  Alocarea unor subvenţii fixe suplimentare pentru cultură în comune, care nu ar depinde de numărul de locuitori, ci de realizările comunităţii în domeniul culturii. Fondurile date ar putea fi distribuite de Comisiile speciale create la nivel raional în baza unor proiecte înaintate de casele de cultură locale;  Organizarea de întâlniri cu responsabilii pentru cultură din raioane şi crearea în colaborare cu ei a unor proiecte culturale comune;  Eficientizarea lucrului caselor de cultură, în ideea dezvoltării patrimoniului cultural local; se impune o colaborare strânsă cu instituţiile şcolare;  Participarea statului în problema protecţiei sociale şi a integrării tinerilor specialişti în domeniu, în special de la sate;  Reorganizarea secţiilor de cultură ale consiliilor raionale în direcţii culturale;  Crearea sau relansarea unor spaţii pentru expoziţii, prezentări de carte, discuri şi alte evenimente culturale în localităţile rurale;  Organizarea anuală a unor concursuri de creaţie, crearea unui fond de premii şi burse;  Alocarea de resurse pentru informarea comunităţilor, crearea unei arhive/baze de date despre instituţiile culturale, iniţiativele culturale/artistice, artişti şi proiecte în domeniu;  Pentru eficientizarea lucrului caselor de cultură, în ideea dezvoltării patrimoniului cultural local, se impune o colaborare strânsă cu şcolile locale. Anume în cadrul acestor colaborări pot fi întreţinute ansamblurile şcolare, formaţiunile şcolare, etc.Recomandări şi soluţii generale: pentru Ministerul Culturii şi Turismului, Guvern, Parlament,societatea civilă şi experţi în domeniul culturii în Rep. Moldova Reformarea coraportului Stat – Cultură Ministerul Culturii şi Turismului trebuie la modul cel mai serios să se orienteze sprereformare şi ar trebui sa aibă funcţia de avocat al culturii. Ministerul Culturii şi Turismuluitrebuie să iasă din autoizolare prin: depolitizarea culturii, prin asigurarea transparenţei deciziilorluate de stat; dezbateri publice privitor la reforme legislative şi strategii de dezvoltare, prinasigurarea libertăţii de creaţie, autonomia creatorului, egalitatea oportunităţilor; prindepolitizarea problemei duble identităţi român-moldovean, ce are un impact negativ în evoluţiaculturii, prin trecerea de la confruntare la dialog între sectorul civil şi factorii de decizie îndomeniul culturii. Ministerul Culturii, Guvernul şi Parlamentul se face reponsabil de lipsa uneipolitici culturale clar definite pe termen lung la nivel naţional si regional şi trebuie să asigurerealizarea acesteia în regim de urgenţă în parteneriat cu actorii principali în domeniul culturii.Reformarea cadrului legal ar fi un pas pozitiv spre soluţionarea coraportului stat-cultură.Finanţarea Culturii: sporirea şi diversificarea surselor de finanţare Sistemul financiar din Moldova are la bază modelul centralizat de finanţare a culturiimoştenit din sistemul sovetic, care este depăşit şi nefuncţional. Teoretic fiecare Decizie aGuvernului privind distribuirea banilor publici în Republica Moldova este expediată pentruanaliză în Comisiile parlamentare, apoi este legalizată de către Parlament prin lege cu un singurarticol. Decizia cu privire la distribuirea fondurilor publice în raioane sau municipii aparţine înultimă instanţă Consiliului raional sau municipal. Metodologia constituirii bugetului şi sistemulde gestionare a mijloacelor financiare necesită modernizare şi adaptare la noile condiţii aleeconomiei de piaţă. În realitate însă administratia publică locală este dependentă totalmente deinjectările financiare de la centru şi nu este în stare să-şi constituie propriul buget, iar lipsaspecialiştilor şi a cunoştinţelor în domeniul colectării de fonduri lipseşte APL de surse alternative
  • 11. în bugetul local. ONG-urile din domeniul culturii deasemenea sunt dependente financiar dedonatori externi iar afacerile din domeniul culturii sunt slab dezvoltate. Sunt necesare schimbăriîn sistemul fiscal pentru stimularea activităţilor culturii, în special pentru acele care se află înstare incipientă (primii 3 ani de activitate). Pe termen lung: adoptarea „Legii 1%” din venit să fierepartizat pentru sectorul non-profit, ar crea fonduri alternative cu destinaţie specială pentruactivitatea culturii. Este nevoie de a modifica Legea privind Filantropia şi Sponsorizarea nr.1420-XV din 31 octombrie 2002. Deasemenea este nevoie de instruirea specialiştilor îndomeniul colectării de fonduri, a planificării strategice şi a managementului intern în sectorulcultural neguvernamental şi cel public. Pe termen mediu: crearea unui Fond Culturalneguvernamental cu surse financiare atât de la stat, cât şi din surse alternative şi gestionat de unConsiliu de experţi independenţi ar soluţiona şi re-forma sistemul existent de finanţare a culturiiîn Moldova. Descentralizarea actului cultural şi asigurarea accesului egal al populaţiei la valorileculturale: Este necesară descentralizarea întregului sistem administrativ în domeniul culturii.Definirea exactă a rolului fiecărui actor din sectorul cultural în ce priveşte administraţia centralăşi în teritoriu, iniţiere şi sensibilizare în favoarea unor cooperări importante cu societatea civilă şia dezvoltării participative.Bibliografie: 1. „Arts management in turbulent times: Adaptable quality management – Navigating the Arts through the winds of change, Boekmanstudies, Amsterdam, 2005 2. „Balancing Act: 21 Strategic Dilemmas in Cultural Policy”, Francois Matarasso, Charles Landry, Council of Europe Publishing, Cultural Policies Research and Development Unit, Policy Note No.4, April 1999 3. Barometrului de opinie publică, Institut de Politici Publice, octombrie 2008 4. Council of Europe/ERICarts „Compendium of Cultural Policies & Trends in Europe”, 8th edition, 2007 5. „Cultural Policies in Europe: A Comparative Approach”, Mario D’Angelo, Paul Versperini, Council of Europe Publishing, 1998 6. „Cultural Policies in Europe: A Compendium of Basic Facts and Trends”, ERICarts & Council of Europe, Bonn 2000 7. „Culture and Change in Moldova”, Yael Ohana, European Cultural Foundation & German Marshall Fund, January 2008 8. European programme of national cultural policy reviews (Cultural policy in Romania) national report and foreign experts report compiled by Jaques Renard, Culture and Heritage directorate, Council of Europe, 1999 9. „Politici şi strategii culturale”, Ministerul Culturii din România, 1997/1998, Legislaţie şi dezvoltarea politicii culturale, Dosarul seminarului, Sinaia, România, 6 - 8 iulie, 2000 10. Raport asupra studiului de evaluare a percepţiei publice privind procesul de integrare europeană şi implementare a PAUEM, Fundaţia Eurasia, IDIS Viitorul, CBS Axa, Chişinău, 2008 11. Realizarea Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009, „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului”(anul 2007), Chişinău, 2008 12. Raport Final „Politica culturală a Republicii Moldova: de la schimbări la reforme şi viabilitate”, Fundaţia Soros Moldova, Fundaţia Culturală Europeană, Chişinău, 2007 13. „Supporting Cultural Actors of Change in Belarus, Moldova and Ukraine”, Regional Review, Yael Ohana, European Cultural Foundation & German Marshall Fund, January 2008