Windy Dryden, Raymond DiGiuseppe                   Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală                   E...
Romanian Psychological                        Testing                       ServicesCUPRINSPrefaţă la ediţia în limba româ...
Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şipe cele funcţionale                                       ...
iv CUPRINS   CUPRINS...........................................................19   PREFAŢĂ..................................
iv CUPRINS         Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a         lui A.................................................
iv CUPRINS                    Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în                    diferite etape pe parcursu...
iv CUPRINS                 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile                 convingeri raţionale nu duce...
iv CUPRINS    Aveţi în vedere motivaţia clientului de a    schimba C-ul.............................................23pasu...
iv CUPRINS    Folosiţi stiluri de disputare / restructurare    variate.......................................................
iv CUPRINS    PREFAŢĂ    LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ    I         psihoterapiile     cognitive    şi    comportamentale     ...
iv CUPRINS    conştiente, sau indirectă (ex. prin indicatori comportamentali) în cazul    cogniţiilor inconştiente.(3) Oda...
iv CUPRINS     în încheierea acestei introduceri, ................. .........     ylbert Ellis din New York şi autorilor a...
iv CUPRINS(Rational-Emotive Behavioral Therapy). în toată această perioadă s-au publicat numeroase texte comprehensive de ...
iv CUPRINS     Sperăm să găsiţi în acest ghid o introducere utilă în REBT şi săpriviţi această formă de terapie ca pe o ab...
iv CUPRINSceea ce blochează atingerea scopurilor de bază ale unei persoane,este ilogic (mai ales dogmatic şi rigid) şi est...
MODELUL ABC        Modelul ABC constituie nucleul practicii REBT. în acest model, /4-   ul reprezintă evenimentul activato...
necesitate", "este obligatoriu", "este absolut necesar" etc. Atunci când    clienţii pornesc de la astfel de premise flexi...
3. împiedică persoana să se angajeze în comportamentele    necesare atingerii propriilor scopuri.   Prin contrast, emoţiil...
TABELUL 1. Emoţiile negative funcţionale / disfuncţionale şicorelatele            or cognitive Inferenţele legate de domen...
CONVINGERILE IRAŢIONALE DE BAZĂ    »         Deşi clienţii îşi exprimă convingerile iraţionale în modalităţi    distincte,...
1985a). De exemplu, prezenţa unor convingeri rigide în 6 va determinaclientul să facă inferenţe extrem de negative asupra ...
TEORIA SCHIMBĂRII ÎN REBT       Dat fiind faptul că nu suntem sclavii tendinţei de a gândi iraţional,   o asumpţie importa...
PRACTICA    Paginile următoare cuprind o privire de ansamblu asupraaspectelor fundamentale ale procesului terapeutic speci...
Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionalePasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încredereaîn convingerile raţio...
pasul 1   Centraţi-vă pe probleme specifice de              viaţă                       După discutarea aspectelor practic...
care pot fi optimizate. încurajaţi-vă clientul să caute emoţii şi        comportamente pe care ar dori să le accentueze sa...
acestea putând deveni ţinta investigaţiei terapeutice. De asemenea,pe măsură ce se rezolvă problemele emoţionale ale clien...
20 PARTEA A ll-A: PRACTICA    aceste reacţii fireşti la evenimentele de viaţă negative ajută individul    (a) să se adapte...
2. Este posibil ca uneori clientul să ştie deja cum să schimbe A- ul, dar   să nu poată face asta încă. în acest caz, este...
. ~ mrMEMA ll-A: PRACTICAPasul 3    Evaluaţi C-ul     în această etapă, puteţi evalua fie C-ul, fie A-ul, în funcţie de ce...
şi au rolul de a-l ajuta pe individ să evite experienţierea unor emoţiinegative disfuncţionale, considerăm că este mai efi...
PARTEA A l-A: TICA        astă lipsă de motivaţie poate apărea atunci când clientul nu sizează   caracterul distructiv al ...
1. Nu puneţi întrebări care întăresc asumpţia că A cauzează C.          Terapeuţii REBT începători îşi întreabă de multe o...
Identificaţi partea din A care amorsează S-ul     Pe măsură ce evaluaţi A-ul, ajutaţi-vă clientul să identifice parteacea ...
Terapeutul: Ce anume din faptul că trebuie să faci o prezentare în faţa clasei te sperie?                             Clie...
¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICAmoment. De exemplu, considerând că, în cazul de mai sus, noul aspectdin A este într-adevăr fact...
OU r-AK I EA A ll-A: PRACTICA    eşecului fiului său. Mai degrabă, este important să vă îndemnaţi clientul    să considere...
¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICA nimente activatoare în legătură cu care se simte afectateveemoţional.Stabiliţi   împreună scop...
PARTEA A l-A: TICA    ...kKACTICA    pentru un obiectiv pe termen scurt, care poate fi dezadaptativ pe termen    lung şi, ...
PARTEA A l-A: TICA          creadă că este bine că s-a întâmplat acel A negativ. O astfel de          atitudine îl va împi...
PARTEA A l-A: TICApasul 5   Identificaţi şi evaluaţi problemele               emoţionale secundare                    Frec...
PARTEA A l-A: TICA         Căutaţi problemele emoţionale vis a vis de emoţiile negative         funcţionale               ...
pasul 7 Evaluaţi convingerile               clientului (B)    Pe parcursul evaluării B-ului, păstraţi în minte distincţia ...
Faceţi distincţia dintre trebuie absolutist şi alte forme de trebuie     Pe măsură ce evaluaţi formele de bază ale conving...
gândit că ei nu mă plac". Observaţi că acest gând este, de fapt, oinferenţă şi că încă nu aţi reuşit să aflaţi convingerea...
PARTEA A l-A: TICA pasul 8                     Stabiliţi legătura între                     convingerile                  ...
pasul 9   Disputaţi convingerile iraţionale                  După evaluarea atentă a problemei ţintă, identificarea şi eva...
toate experienţele se înscriu într-un registru de nocivitate care merge    de la 0-99,9 %.3. Intoleranţa la frustrare: Pra...
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala

1,971 views
1,893 views

Published on

0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,971
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
231
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Windy dryden raymond di giuseppe - Ghid de terapie rational emotiva si comportamentala

  1. 1. Windy Dryden, Raymond DiGiuseppe Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală Ediţia în limba engleză: English title: A Primer on Rational-Emotive Therapy Copyright© 1990 by Windy Dryden and Raymond DiGiuseppe All rights reserved. Printed in the United States of America. No part of this book may be reproduced by any means without the written permission of the ipublisher. Excerpts may be printed in connection with published review in periodicals without express permission. Ediţia în limba română:Copyright © 2003 Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a textului, fără acordul prealabil în scris al Centrului Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, este interzisă. Pot fi publicate extrase fără acordul celor în drept, în cazul în care sunt utilizate în recenzii publicate în reviste de specialitate. Traducere în limba română cu permisiunea autorilor. Traducerea şi adaptarea în limba română: Daniel David, Adrian Opre Procesare computerizată: Daniel Paul Corectura: Daniel David, Adrian Opre, Bianca Macavei Editura RTS Str. Uzinei Electrice nr. 15, ap. 15, et. II 400378, Cluj-Napoca, judeţul Cluj Tel./Fax: 0040-264-582276 Mobil: 0040-746-684376 Email: info@rtsclui.ro Web: www.rtscluj.ro ISBN 978-973-1816-20-3
  2. 2. Romanian Psychological Testing ServicesCUPRINSPrefaţă la ediţia în limba românăIntroducerePartea I: TeoriaRaţionalitate versus Iraţionalitate Modelul ABC 7Credinţele iraţionale de bază Interacţiunea dintre A, B şi C 8Două tendinţe biologice fundamentale Teoria schimbării în 1REBT O perspectivă generală asupra teoriei REBT 2 12Partea a II-a: Practica 13 14Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă 14Problema preferată de client versus problema cea mai gravă aclientului 15Când clientul Dvs. nu poate identifica o problemă ţintă 17Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintăFaceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele 17practice 17 19 19 19
  3. 3. Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şipe cele funcţionale 20
  4. 4. iv CUPRINS CUPRINS...........................................................19 PREFAŢĂ...........................................................13 INTRODUCERE..................................................15 TEORIA.............................................................17 PRACTICA.........................................................26 pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă.............................................................26 Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului........26 Când clientul Dvs. nu poate indica o problemă ţintă..........................................26 Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi.............................27 împreună problema ţintă.............................27 Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice...........27 Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi pe cele funcţionale. .28 Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu A- urile..........................................................20 Pasul 3 Evaluaţi C-ul.....................................22 Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională. 22 Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional. . .22 Clarificaţi C-ul...........................................23 Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C .................................................................23 Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul.............................................23 pasul 4 Evaluaţi A-ul.....................................35 în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret.....................................................35 Identificaţi partea din A care amorsează S- ul..............................................................36 Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte.....................................................29 Pentru început, consideraţi că A este adevărat...................................................29
  5. 5. iv CUPRINS Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A..........................................................30 Dacă încă nu ati identificat A-ul................30 pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare..................................34 Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema.............................................34 emoţională secundară..............................34 pasui 6 Clarificaţi legătura dintre BşC.........35 Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât şi pe cele derivate din acestea.................................37 Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază..........................................................37 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C...............................................................41 pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale......43 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei.....................................................43 Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării.............................................44 credinţelor iraţionale................................44 Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora....................................................45 Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate......................................................48 Stilul Socratic............................................48 Stilul didactic............................................48 Folositi-vă creativitatea............................50 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri...................................52 raţionale nu duce la schimbare................52 pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învătat............................53 Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele...............................................56
  6. 6. iv CUPRINS Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe parcursul terapiei..........56 Pasul 12 Verificaţi sarcinile /........................56 prescripţiile pentru acasă.............................56 Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A- ul..............................................................57 Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor pentru acasă......58 pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării.....................................................58 Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi convingere iraţională........58 Discutati modelul nonlinearal schimbării. 59 EXEMPLU DE CAZ.............................................61 PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme............61 PASUL 3 Evaluaţi C-ul...............................74 PASUL 4 Evaluaţi A-ul...............................74 PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (6) .................................................................71 Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale .................................................................85 PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării.................................................87 EPILOG.............................................................89 Pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şl C 43 Pasul 9 Disputaţi convingerile Iraţionale 45 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei Folosiţi 45 întrebări pe parcursul disputării / restructurării convingerilor iraţionale 46 Fiţi insistenţi în disputarea / restructurarea convingerilor 47 de bază sau a derivatelor acestora Folosiţi strategii de 48 disputare / restructurare variate Folosiţi stiluri de 49 disputare / restructurare variate Folositi-vă creativitatea 5 53Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în 1 convingerile raţionale 53 54
  7. 7. iv CUPRINS Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri raţionale nu duce la schimbare Abordaţi problematica: „ce gândesc versus ce simt"Pasul 11 încurajaţl-vă clientul să pună în practică 55 ceea ce a învăţat Asiguraţi-vă că sarcinile / prescripţiile pentru acasă sunt relevante 56 CUPRINS...........................................................19 PREFAŢĂ...........................................................13 INTRODUCERE..................................................15 TEORIA.............................................................17 PRACTICA.........................................................26 pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă.............................................................26 Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului........................26 Când clientul Dvs. nu poate indica o problemă ţintă..........................................................26 Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi.............................27 împreună problema ţintă.............................27 Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice..............................27 Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi pe cele funcţionale. .28 Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu A- urile..........................................................20 Pasul 3 Evaluaţi C-ul.....................................22 Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională. 22 Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional. . .22 Clarificaţi C-ul...........................................23 Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C23
  8. 8. iv CUPRINS Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul.............................................23pasul 4 Evaluaţi A-ul.....................................35 în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret.....................................................35 Identificaţi partea din A care amorsează S-ul .................................................................36 Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte.....................................................29 Pentru început, consideraţi că A este adevărat .................................................................29 Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A...............................................................30 Dacă încă nu ati identificat A-ul................30pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemeleemoţionale secundare..................................34 Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema..................................................34 emoţională secundară..............................34pasui 6 Clarificaţi legătura dintre BşC.........35 Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât şi pe cele derivate din acestea .................................................................37 Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază..........................................................37Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C.....................................................................41pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale......43 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei .................................................................43 Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării.............................................44 credinţelor iraţionale................................44 Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora....................................................45
  9. 9. iv CUPRINS Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate......................................................48 Stilul Socratic............................................48 Stilul didactic............................................48 Folositi-vă creativitatea............................50 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri...................................52 raţionale nu duce la schimbare................52 pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învătat............................53 Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele...............................................56 Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe parcursul terapiei..........56 Pasul 12 Verificaţi sarcinile /........................56 prescripţiile pentru acasă.............................56 Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul .................................................................57 Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor pentru acasă......58 pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării.....................................................58 Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi convingere iraţională........58 Discutati modelul nonlinearal schimbării. 59EXEMPLU DE CAZ.............................................61 PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme............61 PASUL 3 Evaluaţi C-ul...............................74 PASUL 4 Evaluaţi A-ul...............................74 PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (6)71 Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale85 PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării.................................................87EPILOG.............................................................89
  10. 10. iv CUPRINS PREFAŢĂ LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ I psihoterapiile cognitive şi comportamentale (cognitiv- comportamentale) constituie acel segment din familia mai largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate (randomized clinical trials). Sub acest nume - psihoterapii cognitiv- comportamentale - se află mai multe şcoli, cele mai importante fiind: (1) psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT; iniţiată de Albert Ellis); (2) psihoterapia cognitivă (CT; iniţiată de Aaron Beck); (3) modificările cognitiv-comportamentale (CBM; iniţiate de Donald Meichenbaum). Aceste şcoli, la rândul lor, au generat mai multe variaţii precum: (a) terapia prin rezolvare de probleme (problem solving therapy; dezvoltată de Arthur Nezu); (b) terapia evaluării cognitive (cognitive appraisal therapy; iniţiată de Richard Wessler); (c) psihoterapia multimodală (multimodal therapy; iniţiată de Arnold Lazarus); (d) terapia focalizată pe schemă (schema-focused therapy; iniţiată de Jeffrey Young) şi altele. Indiferent de tipul de şcoală, sau de variaţiile acesteia, toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un fundament teoretico-experimental comun care le particularizează ca o orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic- psihanalitice sau umanist-existenţiale. Astfel, asumpţiile fundamentale ale tuturor psihoterapiilor cognitiv- comportamentale sunt:(1) Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în mod direct, ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă (cogniţiile noastre/modul în care gândim cu privire la ele) cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive (ex. ideea că nu merit să trăiesc), comportamentale (ex. izolare şi lipsă de comunicare), subiectiv-emoţionale (ex. trăire depresivă) şi biologice (ex. creşterea tensiunii arteriale).(2) Cogniţiile prin care interpretăm aceste evenimente de viaţă pot fi identificate. Această identificare poate fi directă, în cazul cogniţiilor
  11. 11. iv CUPRINS conştiente, sau indirectă (ex. prin indicatori comportamentali) în cazul cogniţiilor inconştiente.(3) Odată identificate, cogniţiile pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice; astfel, cogniţiile iraţionale/dezadaptative care generează răspunsuri disfuncţionale sunt înlocuite cu cogniţii raţionale/adaptative care generează răspunsuri funcţionale. Această lucrare prezintă detaliat şi didactic principalele asumpţii şi tehnici ale terapiei REBT. REBT este prima formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală elaborată de psihologul Albert Ellis din SUA, la mijlocul secolului trecut (anii 50). Ea a stat la baza apariţiei celorlalte şcoli sau forme de psihoterapii cognitiv-comportamentale, Albert Ellis fiind considerat bunicul (grandfather) sau părintele (father) tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale practicate astăzi în diverse forme. Asociaţia Americană de Psihologie l-a desemnat pe Albert Ellis ca fiind cel mai important psihoterapeut în viaţă, el şi americanul Cari Rogers devansându-l pe Sigmund Freud în ceea ce priveşte influenţa în domeniul psihoterapiei, aşa cum este ea văzută în SUA şi Canada. REBT este un tratament psihologic bine validat ştiinţific atât pentru diverse forme de psihopatologie cât şi pentru tulburări psihosomatice şi probleme de viaţă (pentru detalii vezi Lyons şi Woods, 1992). REBT se particularizează între celelalte psihoterapii cognitiv-comportamentale prin focalizarea pe un tip special de cogniţii, şi anume, cogniţiile iraţionale şi raţionale. Identificarea şi modificarea credinţelor iraţionale care generează patologie şi suferinţă, precum şi asimilarea unor credinţe raţionale care generează o stare de sănătate psihică, constituie punctele fundamentale ale REBT. Deoarece aceste credinţe raţionale şi iraţionale se constituie în adevărate filozofii de viaţă REBT este o terapie pretenţioasă, pentru înţelegerea şi aplicare ei corectă fiind necesar un program de formare extensiv. Noi speram ca traducerea acestei lucrări să stimuleze cercetarea şi practica în această formă de psihoterapie şi la noi în ţară. Considerăm însă această lucrare doar ca un punct de start pentru cei interesaţi în REBT. Pentru informaţii suplimentare sugeram consultarea unor lucrări extensive pe această temă (vezi pentru detalii http://www.rebt.org) precum şi parcurgerea unor programe de formare acreditate internaţional (pentru informaţii contactaţi Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, str. Republicii nr. 37, Cluj- Napoca, email: rahcbp@psychotherapy.ro).
  12. 12. iv CUPRINS în încheierea acestei introduceri, ................. ......... ylbert Ellis din New York şi autorilor acestei lucrări (Windy Dryden şi Raymond DiGiuseppe) pentru acordul pe care şi l-au dat cu privire la traducerea şi adaptarea acestei lucrări în limba română. De asemenea, mulţumim psihologului Bianca Macavei pentru prima traducere a acestei lucrări, traducere care a stat la baza formei finale a lucrării, adaptată şi corectată de noi. Lyons, L. C., şi Woods, P. J. (1992). The efficacy of rational- emotive therapy: A quantitative review of the outcome research. Clinical Psychology Review, 11, 357-369. Cluj-Napoca, 23 Noiembrie, 2007 Prof. „Aaron T. Beck" univ. dr. Daniel David (Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie; www.clinicalpsychology.ro) Conf. univ. dr. Adrian Opre (Catedra de Psihologie) Universitatea Babeş- Bolyai, Cluj-NapocaINTRODUCERE Timp de mai bine de un deceniu, am îndrumat numeroşipracticieni din domeniile sănătăţii mentale în însuşirea cunoştinţelorfundamentale din terapia raţional-emotivă şi comportamentală
  13. 13. iv CUPRINS(Rational-Emotive Behavioral Therapy). în toată această perioadă s-au publicat numeroase texte comprehensive de REBT, inclusiv unelescrise de noi înşine (ex. Dryden, 1987; Ellis & Dryden, 1987; Walen,DiGiuseppe & Wessler, 1980). Desigur că am utilizat şi recomandataceste lucrări în cadrul programelor de formare primară în REBT.Totuşi, am constatat deseori că aceste cărţi sunt prea extensivepentru a fi utilizate într- un curs introductiv de REBT şi ne-am dorit săavem la îndemână un ghid al terapeutului, care să ofere o prezentaresistematică şi concisă a elementelor esenţiale ale practicii REBT. în1988 ne-am întâlnit în New York şi am decis să elaborăm un astfel deghid, rezultatul fiind cartea pe care o aveţi în faţă. în partea I, am prezentat pe scurt principiile centrale pentruînţelegerea paşilor concreţi presupuşi de REBT. Aceşti paşi, detaliaţiulterior în partea a II a, vă sunt prezentaţi în ordinea pe care noi orecomandăm spre utilizare în practica Dvs. clinică şi atunci când văconsiliaţi colegii1. în partea a III a, este ilustrată aplicarea procesuluiREBT pe un caz concret. în final, într-o anexă scrisă de Albert Ellis,sunt discutate caracteristicile specifice ale REBT, care o deosebescde alte tipuri de psihoterapie, mai ales de celelalte abordări cognitiv-comportamentale. în mediul complex al practicii clinice, rareori clienţii caută ajutorpentru o singură problemă emoţională. Mai degrabă, aceştia seprezintă la terapeut acuzând mai multe probleme aparent distincte,dar în fapt interrelaţionate. Perspectiva generală asupra practiciiREBT, prezentată în acest ghid, este menită mai degrabă a completadecât a înlocui textele comprehensive, care vă pot ajuta să rezolvaţiastfel de situaţii complexe şi să practicaţi REBT la cel mai înalt nivel.Recomandarea noastră este de a parcurge cu atenţie mai întâi acestghid, după care este indicat să consultaţi sursele bibliograficeprezentate la finalul acestuia pentru o analiză aprofundată aprocesului terapeutic. Există multe alte materiale utile practicii REBT,pe care le puteţi comanda la Institutul de Terapie Raţional-Emotivă şiComportamentală, 45 East 65,h Street, New York, NY 10021-6593.Telefon: (212) 535-0822. 1 Consilierea între colegi este utilizată în toate programele de formare primară de la Institutul de Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală şi constituie o modalitate excelentă de a exersa REBT. Recomandăm consultarea sugestiilor prezentate în acest ghid, pentru fiecare pas în parte, pe parcursul
  14. 14. iv CUPRINS Sperăm să găsiţi în acest ghid o introducere utilă în REBT şi săpriviţi această formă de terapie ca pe o abordare valoroasă în a văajuta clienţii să îşi depăşească problemele emoţionale şicomportamentale.4partea ITEORIA în prima parte a acestui ghid, vom prezenta câteva principiicentrale ale REBT, începând cu definirea termenilor de raţionalitate şiiraţionalitate utilizaţi în cadrul acestei forme de terapie. în continuare,vom aborda modelul ABC specific REBT şi vom defini trei convingeriiraţionale de bază ce interferează cu gândirea şi comportamentulraţional. Apoi, vom descrie două tendinţe biologice fundamentale,relevante pentru teoria şi practica REBT şi vom prezenta pe scurtteoria schimbării în terapia raţională şi emotivă. în final, vom oferi oprezentare succintă a teoriei de la baza REBT.RAŢIONALITATE VERSUS IRAŢIONALITATE Din perspectiva REBT, pentru a fi raţională, o persoană trebuie săfie (a) pragmatică, (b) logică, şi (c) în acord cu realitatea obiectivă.Aşadar, raţionalitatea se defineşte ca fiind ceea ce îi ajută pe indivizisă îşi atingă scopurile de bază, este logic (nonabsolutist) şi esteconsecvent cu realitatea obiectivă. Invers, iraţionalitatea se referă la
  15. 15. iv CUPRINSceea ce blochează atingerea scopurilor de bază ale unei persoane,este ilogic (mai ales dogmatic şi rigid) şi este inconsecvent curealitatea obiectivă.
  16. 16. MODELUL ABC Modelul ABC constituie nucleul practicii REBT. în acest model, /4- ul reprezintă evenimentul activator (activating event), care poate fi interior sau exterior clientului. Atunci când >A-ul se referă la un eveniment extern, prezenţa acestuia poate fi confirmată de observatori neutri (adică, principiul realităţii observabile). Unii terapeuţi REBT preferă să includă în A doar evenimente observabile sau evenimente imaginate de client, grupând toate activităţile cognitive (inclusiv inferenţele) în 8. Totuşi, în acest ghid /4-ul va reprezenta şi inferenţele sau interpretările clientului referitoare la evenimentul activator. S-ul reprezintă convingerile persoanei (beliefs). Acestea sunt cogniţii evaluative sau reprezentări personale ale realităţii, care pot fi rigide sau flexibile. Atunci când convingerile sunt rigide, ele sunt numite convingeri iraţionale şi se exprimă sub forma lui "trebuie cu necesitate", "este obligatoriu", "este absolut necesar" etc. Atunci când clienţii pornesc de la premise rigide, ei tind ca, în baza acestora, să tragă şi concluzii iraţionale. Aceste concluzii iraţionale se prezintă sub mai multe forme:1. Gândirea catastrofică: Clienţii vor evalua un eveniment ca fiind mai mult de 100% negativ, mai rău decât ar trebui cu necesitate să fie.2. Intoleranţa la frustrare: Clienţii vor aprecia că nu se pot imagina suportând anumite situaţii sau trăind vreun sentiment de mulţumire dacă ceea ce ei cred că nu trebuie să se întâmple se întâmplă cu adevărat.3. Evaluarea globală negativă: Clienţii vor avea o atitudine extrem de critică la adresa propriei persoane, a celorlalţi şi/sau a vieţii.4. Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Clienţii vor adopta atitudini absolutiste (ex. vor considera că vor avea întotdeauna eşecuri sau nu vor fi niciodată aprobaţi de persoanele semnificative). Când convingerile deţinute de clienţi sunt flexibile, ele se numesc convingeri raţionale şi se exprimă deseori sub forma dorinţelor, preferinţe ... Aceste convingeri nu se vor accentua nlciod= i astfel încât să atingă nivelul convingerilor dogmatice, rigide de tipul "trebuie cu
  17. 17. necesitate", "este obligatoriu", "este absolut necesar" etc. Atunci când clienţii pornesc de la astfel de premise flexibile, tind ca, în baza acestora, să tragă concluzii raţionale. Aceste concluzii se prezintă sub mai multe forme:1. Evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment: La confruntarea cu un eveniment activator negativ, clienţii vor concluziona: "Este rău, dar nu groaznic" mai degrabă decât "Este îngrozitor".2. Exprimarea toleranţei: Punctele de vedere ale clienţilor vor exprima o atitudine tolerantă. Spre exemplu, aceştia pot face afirmaţia: "Nu-mi place acest lucru, dar îl pot suporta".3. Acceptarea imperfecţiunii: Clienţii se vor accepta pe sine şi îi vor accepta pe ceilalţi ca fiind fiinţe imperfecte, care nu pot fi evaluate global ca bune sau rele. De asemenea, aceştia vor considera că lumea şi condiţiile de viaţă sunt situaţii complexe, cuprinzând aspecte pozitive, negative şi neutre.4. Gândirea flexibilă vis a vis de şansa de apariţie a unui eveniment: Clienţii vor evita să creadă că ceva se va întâmpla întotdeauna sau nu se va întâmpla niciodată. Mai degrabă, aceştia vor realiza că majoritatea evenimentelor care au loc în univers se plasează - din punctul de vedere al frecvenţei de apariţie - pe un continuum, ce se întinde de la foarte des la foarte rar. în cadrul modelului ABC, C-ul reprezintă consecinţele emoţionale şi comportamentale ale credinţelor pe care clientul le are despre A. C- urile care derivă din convingeri iraţionale, rigide despre A-uri negative vor fi inadecvate şi se vor numi consecinţe negative disfuncţionale, iar C-urile care derivă din convingeri raţionale, flexibile despre ,4-uri negative vor fi adecvate şi se vor numi consecinţe negative funcţionale (Crawford & Ellls, 1989). O primă categorie de consecinţe se referă la emoţiile asociate unui eveniment activator, care sunt de două feluri. Emoţiile negative disfuncţionale se numesc disfuncţionale pentru unul sau mai multe din următoarele motive: 1. Conduc la experienţierea durerii şi a disconfortului psihic. 2. Motivează persoana să recurgă la comportamente contrare propriilor interese.
  18. 18. 3. împiedică persoana să se angajeze în comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri. Prin contrast, emoţiile negative funcţionale se numesc funcţionalepentru unul sau mai multe din următoarele motive: 1. Atrag atenţia persoanei că ceva blochează atingerea scopurilor sale, însă nu imobilizează individul. 2. Motivează persoana să recurgă la comportamente care conduc la dezvoltare personală. 3. încurajează punerea eficientă în practică a comportamentelor necesare atingerii propriilor scopuri. în Tabelul 1 sunt prezentate câteva dintre cele mai importanteprobleme emoţionale pentru care clienţii recurg la terapie, împreunăcu alternativele lor funcţionale. Alăturat sunt incluse atât credinţele,cât şi inferenţele cel mai frecvent asociate cu fiecare dintre acesteemoţii.
  19. 19. TABELUL 1. Emoţiile negative funcţionale / disfuncţionale şicorelatele or cognitive Inferenţele legate de domeniul Tipul EmoţiaTipul emoţiei personal convingeriiAmeninţare sau pericol Iraţională AnxietateDisfuncţională Raţională îngrijorareFuncţionalăPierdere (cu implicaţii pentru Iraţională TrăireDisfuncţionalăviitor); eşec depresivă Raţională TristeţeFuncţionalăîncălcarea unor reguli per- Iraţională FurieDisfuncţionalăsonale (de către sine saualţii); ameninţare din partea Raţională NemulţumireFuncţionalăaltora la adresa proprieipersoane; frustrareîncălcarea propriului cod Iraţională VinovăţieDisfuncţionalămoral Raţională RemuşcareFuncţionalăTrădare din partea altuia Iraţională Sentimente deDisfuncţională(persoana nu merită ceva răniremai bun) Raţională DezamăgireFuncţionalăAmeninţare la adresa unei Iraţională GelozieDisfuncţionalărelaţii care se dorea morbidăexclusivă Raţională GelozieFuncţionalăSlăbiciuni personale Iraţională RuşineDisfuncţionalămanifestate public Raţională RegretFuncţionalăNotă: Inferenţa constituie o interpretare, corectă sau incorectă, care mergedincolo de realitatea observabilă şi dă sens acesteia. Domeniul personal sereferă la toate aspectele concrete şi abstracte în care este implicată persoana(Beck, 1976). în teoria raţional-emotivă se face distincţie între aspecteledomeniului personal care se referă la eu-l persoanei şi cele care se referă laconfortul acesteia, deşi ele se află frecvent în interacţiune.
  20. 20. CONVINGERILE IRAŢIONALE DE BAZĂ » Deşi clienţii îşi exprimă convingerile iraţionale în modalităţi distincte, personale, aceste convingeri individualizate pot fi considerate variaţii ale aceloraşi trei tipuri de "TREBUIE" absolutist. Acestea se referă la următoarele aşteptări:1. Aşteptări rigide faţă de sine: Această formă de trebuie absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie să reuşesc în ceea ce fac şi să fiu aprobat de persoanele semnificative, iar dacă nu se întâmplă astfel este îngrozitor" sau "Nu pot suporta şi sunt o fiinţă groaznică atunci când nu sunt iubit de ceilalţi sau când nu reuşesc în ceea ce fac". Interpretările care au la bază acest tip de credinţă absolutistă conduc frecvent la anxietate, depresie, ruşine sau sentimente de vinovăţie.2. Aşteptări rigide faţă de ceilalţi: Această formă de trebuie absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie ca toţi ceilalţi să mă trateze corect şi frumos, iar dacă nu o fac, este îngrozitor şi nu pot suporta" sau "Ceilalţi sunt nişte fiinţe groaznice dacă nu se comportă frumos cu mine şi merită să fie pedepsiţi pentru că nu fac ceea ce ar trebui să facă". Convingerile care au la bază acest tip de credinţă absolutistă se asociază cu sentimente de furie şi mânie, precum şi cu atitudini pasiv-agresive şi acte de violenţă.3. Aşteptări rigide faţă de lume/condiţiile de viaţă: Acest trebuie absolutist apare frecvent sub forma convingerii conform căreia "Condiţiile mele de viaţă trebuie cu necesitate să fie aşa cum doresc eu să fie, iar dacă nu sunt astfel este îngrozitor, nu pot suporta şi îmi este groaznic de greu". Astfel de convingeri se asociază cu sentimente de autocompătimire şi rănire, precum şi cu probleme comportamentale (ex. procrastinare sau adicţii). INTERACŢIUNEA DINTRE A, B Şl C în prezentarea succintă a modelului ABC, s-a pornit de la asumpţia că evenimentele activatoare şi/sau inferenţele despre aceste evenimente 04-urile) angajează cogniţii evaluative (S-urile), care, la rândul lor, duc la diverse emoţii şi comportamente (C- urile). în realitate, / 4-urile, 6-urile şi C-urile se află deseori în interacţiuni complexe (Ellis,
  21. 21. 1985a). De exemplu, prezenţa unor convingeri rigide în 6 va determinaclientul să facă inferenţe extrem de negative asupra lui A sau să secentreze pe anumite trăsături ale evenimentului activator la care poatecă nu ar fi atent dacă ar avea convingeri ceva mai raţionale. Astfel,atunci când o persoană crede că trebuie cu necesitate să nu fierespinsă social, aceasta va supraestima probabilitatea de a fi respinsăşi se va centra pe afirmaţiile negative pe care ceilalţi le fac la adresasa, ignorând opiniile neutre sau pozitive. în acelaşi fel, experienţiereaanumitor afecte (C-uri), cum ar fi trăirea depresivă, poate determinaclienţii să facă evaluări extrem de negative ale evenimentelor cu carese confruntă (8-uri). Mai mult, prezenţa unui anumit context în A poateinfluenţa evaluările făcute (B-urile), evaluări ce ar fi diferite într-un altcontext. Spre exemplu, o cameră întunecată, străină poate amorsamai multe cogniţii generatoare de anxietate decât o cameră bineiluminată şi familiară. întrucât o analiză completă a modului în care interacţionează ^-urile, B-urile şi C-urile depăşeşte scopul acestei discuţii, pentru oinformare mai completă sugerăm consultarea bibliografiei de lasfârşitul acestui ghid.DOUĂ TENDINTE BIOLOGICE FUNDAMENTALE Albert Ellis a atras atenţia asupra faptului că oamenii îşi transformăextrem de uşor propriile dorinţe în convingeri absolutiste precum"trebuie cu necesitate", mai ales atunci când aceste dorinţe suntputernice (Ellis, 1976). Faptul că facem această substituire atât deuşor şi frecvent l-a făcut pe Ellis să concluzioneze că aceastămanifestare constituie o tendinţă biologică fundamentală la majoritateapersoanelor. Deşi Ellis ia în considerare faptul că şi influenţele socialear putea contribui la o astfel de substituire, acesta consideră că "chiardacă toate persoanele ar primi o educaţie cât se poate de raţională,practic fiecare dintre acestea ar ajunge să îşi transforme frecventpropriile f^o.erinţe individuale şi sociale în aşteptări rigide faţă de (a)sine, (b) ceilalţi şi (c) lumea în care trăieşte" (Ellis, 1984a, p.20). Totuşi, după cum remarcă Ellis, fiinţele umane mai au şi o a douatendinţă biologică fundamentală: puterea de a alege şi capacitatea dea-şi identifica, disputa şi schimba gândirea iraţională. Aşadar, deşieste posibil ca tendinţa de a gândi iraţional să aibă o componentăbiologică importantă, totuşi nu suntem sclavii acesteia. Putem luptapentru a o depăşi, încercând în permanenţă să ne schimbămconvingerile iraţionale.
  22. 22. TEORIA SCHIMBĂRII ÎN REBT Dat fiind faptul că nu suntem sclavii tendinţei de a gândi iraţional, o asumpţie importantă a REBT este că oamenii se pot schimba, mai ales dacă internalizează trei principii fundamentale:1. Evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot "cauza" emoţii disfuncţionale sau comportamente dezadaptative. Mai degrabă, sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente activatoare determină emoţiile disfuncţionale şi comportamentele dezadaptative.2. Indiferent de felul în care ne-am generat problemele emoţionale şi comportamentale în trecut, în prezent ne creăm dificultăţi mai ales deoarece continuăm să ne reîndoctrinăm cu convingerile noastre iraţionale.3. Suntem oameni şi avem tendinţa de a ne crea cu uşurinţă (şi într-o oarecare măsură natural) probleme; în plus, ne vine foarte uşor să cultivăm emoţii, gânduri şi comportamente dezadaptative. Cu toate acestea, pe termen lung putem să depăşim aceste probleme dacă depunem un efort substanţial şi susţinut pentru a ne disputa convingerile iraţionale şi consecinţele acestora.O PERSPECTIVĂ GENERALĂ ASUPRA TEORIEI REBT REBT constituie o abordare structurată a demersului de rezolvare a problemelor emoţionale, în care terapeutul adoptă o atitudine activ- directivă pentru a-şi ajuta clienţii să îşi rezolve dificultăţile. Această formă de terapie este în esenţă multimodală, adică terapeutul foloseşte şl îşi încurajează clienţii să folosească o gamă variată de tehnici cognitive, imagistice, comportamentale şi emoţionale pentru a facilita schimbarea terapeutică. Terapeuţii REBT consideră că în mare parte schimbarea care are loc este obţinută de clienţi în viaţa de zi cu zi, şi mai puţin în cadrul şedinţelor de psihoterapie. Prin urmare, aceştia prescriu de regulă clienţilor lor "sarcini pentru acasă", concepute individual pentru a-i ajuta să pună în practică cele învăţate pe parcursul şedinţelor de psihoterapie. Partea a ll-a
  23. 23. PRACTICA Paginile următoare cuprind o privire de ansamblu asupraaspectelor fundamentale ale procesului terapeutic specific REBT,rezumate în Tabelul 2. Pentru a facilita expunerea, vom pleca de laasumpţia că problemele emoţionale ale clientului vor fi rezolvate perând. Aşadar, ne vom limita la a prezenta procesul terapeutic cureferire la o anumită problemă a clientului. încă o dată, este importantde subliniat faptul că un tablou clinic real poate fi mult mai complexdecât ar reieşi din această scurtă analiză. înainte de a iniţia procesul terapeutic schiţat în următoarele pagini,este important mai întâi să vă salutaţi clientul şi să stabiliţi aspectelepractice de care acesta ar putea fi interesat (ex., costurile terapiei,planificarea şedinţelor, etc.).TABELUL 2 Secvenţele terapiei raţional-emotive şi_____________comportamentale______________________________Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţăPasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă Pasul 3 Evaluaţi C-ulPasul 4 Evaluaţi /A-ulPasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionalesecundarePasul 6 Clarificaţi legătura dintre B şi CPasul 7 Evaluaţi convingerile clientului (B)Pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C
  24. 24. Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionalePasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încredereaîn convingerile raţionale Pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună înpractică ceea ce a învăţatPasul 12 Verificaţi sarcinile pentru acasăPasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbăriiNotă:A = evenimentul activator;B = convingeri / credinţe;C = consecinţe emoţionale şi comportamentale
  25. 25. pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă După discutarea aspectelor practice presupuse de derularea terapiei, este bine să stabiliţi imediat orientarea spre rezolvarea de probleme, specifică REBT, întrebându-vă clientul ce problemă ar dori să discutaţi prima dată. Stabilirea problemei ţintă transmite clientului mai multe mesaje. în primul rând, subliniază de la început faptul că amândoi vă aflaţi acolo pentru a face un anumit lucru bine stabilit (adică, pentru a ajuta clientul să îşi rezolve problemele emoţionale). în al doilea rând, exprimă faptul că REBT reprezintă o abordare eficientă şi ţintită în rezolvarea problemelor emoţionale, în al treilea rând, indică faptul că veţi fi un terapeut activ şi vă veţi orienta de la început clientul către discutarea problemelor acestuia. Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului Puteţi adopta două strategii de bază atunci când cereţi clientului Dvs. să se centreze pe o problemă ţintă. într-o primă abordare, puteţi cere clientului să aleagă problema care-l interesează cel mai mult ("Cu ce problemă aţi dori „să începem?"). Clientul poate să aleagă sau să nu aleagă problema cea mai gravă pe care o are. Cea de-a doua strategie este de a cere clientului să înceapă cu problema cea mai gravă ("Ce vă deranjează cel mai mult în viaţa Dvs. acum?").Când clientul Dvs. nu poate indica o problemă ţintă Ce puteţi face atunci când clientul Dvs. nu reuşeşte să identifice o problemă asupra căreia să interveniţi? (Această situaţie apare frecvent când "clientul" este un coleg cu care faceţi o şedinţă de consiliere în cadrul unui curs de formare în REBT). Mai întâi, asiguraţi-vă clientul că nu trebuie să aleagă o problemă gravă. Spuneţi-i că este în regulă să înceapă procesul terapeutic cu o problemă care-l afectează într-o mai mică măsură. Amintiţi-i că întotdeauna poate fi găsit un aspect pe care se poate lucra, deoarece fiinţele umane au, de regulă, multe laturi
  26. 26. care pot fi optimizate. încurajaţi-vă clientul să caute emoţii şi comportamente pe care ar dori să le accentueze sau să le estompeze. O modalitate indirectă prin care vă puteţi ajuta clientul să îşi pună în evidenţă o problemă este de a-l întreba ce doreşte să obţină în urma terapiei. După ce acesta îşi structurează un scop, puteţi să îi puneţi întrebări în legătură cu felul în care acest scop nu este atins în prezent. Această linie de discuţii poate duce la evidenţierea unor emoţii şi/sau comportamente care blochează atingerea respectivului obiectiv. Puteţi apoi continua să exploraţi împreună aceste "bariere", fără a le eticheta neapărat drept probleme. Denumirea de "problemă" îi face pe unii clienţi reticenţi la a se implica într-o formă de terapie orientată pe problemă, cum este REBT. în astfel de cazuri, utilizaţi o etichetă verbală acceptabilă pentru client. 2 Definiţi şi stabiliţiPasulîmpreună problema ţintă De multe ori, tipul problemei clientului Dvs. se clarifică dupădiscuţia iniţială. în astfel de cazuri, veţi continua cu evaluareaproblemei (Paşii 3, 4 şi 5). Totuşi, când problema clientului esteneclară, sau când acesta identifică mai multe probleme, veţi stabiliîmpreună în ce anume constă aceasta şi/sau cu care dintreproblemele identificate veţi începe să lucraţi. Stabilirea unei perspective comune asupra problemeiabordate şi decizia de a lucra asupra acesteia constituie un pasimportant în REBT, întrucât duce la întărirea relaţiei terapeutice. Oastfel de abordare permite clientului şi terapeutului să lucreze ca oechipă şi îl face pe client să se simtă înţeles şi să aibă încredere încompetenţa terapeutului său.Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemelepractice După cum a observat şi Bard (1980), REBT este o metodăpsihoterapeutică care-i ajută pe clienţi să îşi depăşească problemeleemoţionale, nu şi dificultăţile practice. Desigur că, mulţi clienţi audeseori probleme emoţionale legate de problemele lor practice,
  27. 27. acestea putând deveni ţinta investigaţiei terapeutice. De asemenea,pe măsură ce se rezolvă problemele emoţionale ale clienţilor (ex.,anxietatea), este posibii să se rezolve şi dificultăţile lor practice (ex.,lipsa banilor), deşi aceste aspecte nu sunt abordate direct în terapie(Ellis, 1985b). Oricum, este extrem de important să ajutaţi clientul săînţeleagă această distincţie.Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi pecele funcţionale în Partea I a acestui ghid, s-a făcut distincţia între emoţiilenegative funcţionale şi emoţiile negative disfuncţionale. Nu încurajaţiclientul să îşi modifice emoţiile negative funcţionale;
  28. 28. 20 PARTEA A ll-A: PRACTICA aceste reacţii fireşti la evenimentele de viaţă negative ajută individul (a) să se adapteze adecvat la /A-ul negativ, (b) să facă faţă mai bine /A-ului şi (c) să schimbe /A-ul într-o manieră constructivă. Pe de altă parte, concentraţi-vă pe schimbarea emoţiilor negative disfuncţionale (adică, cele care îşi au originea în convingeri iraţionale). întrebarea "în ce fel este aceasta o problemă pentru Dvs.?" duce deseori la o discuţie utilă cu clientul şi vă ajută să identificaţi şi să definiţi împreună cu acesta o problemă emoţională "reală".Operaţionalizaţi problemele neclare Când clientul Dvs. îşi prezintă problema ţintă în termeni vagi sau neclari, este important să îl ajutaţi să o operaţionalizeze. De exemplu, dacă clientul spune "Soţia mea este o pacoste", ajutaţi-l să specifice ce înseamnă operaţional acest lucru (ex., "Ce face soţia Dvs. de aţi ajuns să spuneţi că este o pacoste şi cum vă simţiţi când ea se comportă astfel?"). Făcând acest lucru, vă veţi da seama că începeţi să formulaţi problema în termeni de ABC. Problema practică (sau /A-ul) este reprezentat de comportamentul soţiei, ceea ce o face să fie o "pacoste"; problema emoţională (sau C-ul) este emoţia negativă disfuncţională pe care clientul o experienţiază atunci când soţia nu se comportă adecvat.Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu A-urile O problemă frecvent întâlnită în această etapă este faptul că clientul doreşte să schimbe mai degrabă -A-ul decât emoţiile referitoare la A (C-ul). După cum s-a specificat anterior, schimbarea A-ului constituie o soluţie practică, în timp ce schimbarea C-ului reprezintă soluţia emoţională. Dacă vă loviţi de astfel de dificultăţi, aveţi la dispoziţie mai multe strategii cu ajutorul cărora vă puteţi încuraja clientul să schimbe C-ul înainte de a încerca să modifice -A- ul:1. Puteţi ajuta clientul să îşi dea seama că va putea schimba mai uşor A- ul dacă nu mai este afectat emoţional la C de prezenţa acestor probleme.
  29. 29. 2. Este posibil ca uneori clientul să ştie deja cum să schimbe A- ul, dar să nu poată face asta încă. în acest caz, este important să îl ajutaţi să înţeleagă că probabil nu îşi poate folosi strategiile eficiente de rezolvare de probleme pentru a schimba ¿-ul deoarece este afectat emoţional vis-a-vis de prezenţa problemelor din A.3 Când clientului îi lipsesc din repertoriul instrumental strategiile rezolutive eficiente, necesare schimbării A-ului, deseori puteţi să îi focalizaţi atenţia pe problemele de la C, arătându-i că va putea învăţa astfel de strategii dacă nu mai este afectat emoţional vis a vis de prezenţa problemelor din A. Dacă încă nu puteţi identifica o problemă Dacă în această etapă nu aţi reuşit încă să cădeţi de acord asupra unei probleme ţintă, puteţi să sugeraţi clientului Dvs. să ţină un jurnal cu probleme. încurajaţi-vă clientul să îşi monitorizeze emoţiile negative pe parcursul următoarei săptămâni şi să noteze ce tip de emoţii experienţiază şi în ce situaţii apar acestea. în evaluarea problemei ţintă, fiţi cât mai precis şi concret Este important să fiţi cât mai precis şi concret atunci când definiţi şi stabiliţi de comun acord problema ţintă. Clientul Dvs. are o problemă emoţională şi întreţine anumite convingeri iraţionale în contexte specifice, aşa încât referirea la aspecte precise şi concrete vă va ajuta să obţineţi informaţii valide despre A, B şi C. Este bine să îi explicaţi clientului Dvs. de ce vă centraţi pe aspecte concrete, mai ales dacă acesta are tendinţa de a-şi prezenta problema în termeni foarte vagi. Ajutaţi-l să înţeleagă că acurateţea în prezentarea problemei îl va ajuta să o rezolve cu succes în situaţiile în care se simte afectat emoţional. O modalitate eficientă de a-i arăta clientului cum poate dobândi precizie în exprimare este de a-i cere să vă dea un exemplu recent sau tipic de manifestare a problemei lui (ex., "Când s-a întâmplat A ultima dată?"). Dacă, după încercări repetate, clientul Dvs. tot nu vă poate oferi un exemplu concret de manifestare a problemei ţintă, acest lucru poate indica faptul că există o problemă emoţională secundară referitoare la problema emoţională primară. Dacă bănuiţi că aşa stau lucrurile, nu porniţi de la asumpţia că ipoteza Dvs. este corectă; testaţi-vă ipoteza (vezi Pasul 5 pentru o discuţie detaliată a acestui aspect).
  30. 30. . ~ mrMEMA ll-A: PRACTICAPasul 3 Evaluaţi C-ul în această etapă, puteţi evalua fie C-ul, fie A-ul, în funcţie de ceaspect al problemei abordează mai întâi clientul Dvs. Pentrufacilitarea discuţiei, vom începe cu aspectele legate de evaluarea C-ului.Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională Când evaluaţi C-ul, ţineţi minte că problema emoţională aclientului Dvs. se referă la o emoţie negativă disfuncţională(inadecvată), şi nu la o emoţie negativă funcţională (adecvată). Dupăcum s-a arătat anterior, emoţiile negative funcţionale diferă de celenegative disfuncţionale prin faptul că acestea din urmă implică undisconfort afectiv puternic, îl determină pe individ să adoptecomportamente dezadaptative şi îi blochează atingerea scopurilor. în Tabelul 1 din Partea I sunt prezentate denumirile folosite înteoria REBT pentru a desemna şi distinge cele două tipuri de emoţii.Deşi această distincţie terminologică este importantă, nu trebuie săaşteptaţi de la clienţi să utilizeze etichetele verbale exact aşa cum ofaceţi Dvs. De exemplu, clientul Dvs. poate vorbi despre anxietateatunci când experienţiază de fapt îngrijorare şi vice versa (Dryden,1986). Este important să identificaţi o emoţie negativă disfuncţionalăşi să folosiţi un limbaj comun atunci când discutaţi cu clientul Dvs. Jdespre aceasta. Puteţi fie să încurajaţi clientul să adopte terminologiaspecifică REBT, fie să adoptaţi etichetele verbale utilizate de acestapentru a descrie emoţii. Oricare ar fi etichetele verbale folosite,păstraţi aceeaşi terminologie pe tot parcursul terapiei.Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional ^ t.»»1> Ştim că un C poate fi emoţional sau comportamental. Totuşi,deoarece comportamentele dezadaptative sunt deseori defensive¿H KARTEA a ll-A: practica
  31. 31. şi au rolul de a-l ajuta pe individ să evite experienţierea unor emoţiinegative disfuncţionale, considerăm că este mai eficient să evitatiabordarea comportamentelor dezadaptative şi să vă focalizaţi atenţiape emoţiile negative disfuncţionale. Astfel, dacă clientul Dvs. doreştesă renunţe la fumat, consideraţi fumatul ca şi comportament defensivşi încurajaţi persoana să îşi identifice emoţiile problematice pe care le-ar putea experienţia în cazul în care ar renunţa la acestcomportament. Sugerăm adoptarea acestei strategii şi atunci cândproblema identificată de client se referă la procrastinare sau alte tipuride comportamente evitative.Clarificaţi C-ul Atunci când clientul Dvs. identifică un C mult prea vag, există maimulte tehnici cu ajutorul cărora puteţi clarifica natura acestuia. Deexemplu, puteţi utiliza metode imagistice sau exerciţii gestaltiste cumsunt tehnica scaunului liber (vezi Passon, 1975) sau tehnica focalizăriia lui Gendlin (1978). Când clienţii lui Ellis au dificultăţi în a identifica oanumită emoţie, acesta îi încurajează "să îşi dea cu părerea", metodăce furnizează informaţii extrem de utile despre C.Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C Uneori, clienţii Dvs. vor spune că se simt frustraţi referindu-se laun C. Unii terapeuţi REBT consideră că frustrarea constituie uneveniment activator (A) şi nu o emoţie (Trexler, 1976). Ca şi C, înteoria REBT frustrarea este considerată, de regulă, emoţie negativăfuncţională care apare atunci când ceva blochează scopurileindividului. Totuşi, atunci când clientul spune că se simte frustrat, esteposibil ca acesta să se refere la o emoţie negativă disfuncţională. Omodalitate prin care puteţi decide dacă frustrarea resimţită de clienteste funcţională sau disfuncţională constă în a-l întreba dacă aceastăemoţie este sau nu suportabilă. Când clientul spune că emoţia esteinsuportabilă, este foarte probabil să experienţieze o emoţie negativădisfuncţională, care va trebui schimbată.Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul Se poate întâmpla ca un client să experienţieze emoţii negativedisfuncţionale, pe care să nu fie motivat să le schimbe.
  32. 32. PARTEA A l-A: TICA astă lipsă de motivaţie poate apărea atunci când clientul nu sizează caracterul distructiv al emoţiei pe care o trăieşte. O astfel de situaţie se întâlneşte cel mai frecvent în cazul furiei, însă oate apărea şi în cazul sentimentelor de vinovăţie şi al trăirilor depresive. De aceea, este recomandabil să evaluaţi în ce măsură clientul sesizează şi înţelege caracterul disfuncţional şi distructiv al emoţiei ţintă (C). în cazul în care clientul Dvs. nu înţelege de ce emoţia pe care o trăieşte este disfuncţională, alocaţi atâta timp cât este necesar pentru a-l ajuta să sesizeze acest aspect. în esenţă, puteţi realiza acest obiectiv în trei paşi: 1. Ajutaţi-vă clientul să evalueze consecinţele emoţiei negative disfuncţionale. Ce se întâmplă atunci când se simte astfel? Reacţionează într-o manieră constructivă? Se comportă dezadaptativ? încetează să se mai comporte adecvat?2. Subliniaţi faptul că scopul vizat este de a înlocui emoţia disfuncţională cu un corespondent funcţional al acesteia. Clarificarea acestui aspect poate fi dificilă, mai ales când clientul Dvs. deţine idei rigide despre ce trebuie să simtă într-o anumită situaţie. Totuşi, cu ajutorul unor exemple adecvate, clientul va reuşi, de regulă, să înţeleagă că o persoană poate experienţia emoţii funcţionale în orice situaţie posibilă.3. în final, exploraţi care ar fi consecinţele în cazul în care, pus în aceeaşi situaţie, clientul ar simţi corespondentul funcţional al emoţiei sale disfuncţionale. întrucât probabil că acesta nu s-a gândit la o astfel de schimbare, ajutaţi-l să îşi imagineze cum s-ar comporta şi care ar fi urmările experienţieril emoţiei funcţionale la confruntarea cu evenimentul activator. Comparaţi efectele emoţiei funcţionale cu cele ale emoţiei disfuncţionale. De regulă, clientul Dvs. va înţelege avantajele emoţiei funcţionale, ceea ce îi va creşte motivaţia pentru schimbarea C-ului. Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui C Puteţi întâlni mai multe capcane atunci când evaluaţi emoţiile problematice pe care clientul le are la C. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta să le evitaţi:
  33. 33. 1. Nu puneţi întrebări care întăresc asumpţia că A cauzează C. Terapeuţii REBT începători îşi întreabă de multe ori clienţii "Cum vă face să vă simţiţi această situaţie?". O întrebare alternativă, care nu ar sugera că A determină C poate fi "Cum vă simţiţi în situaţia respectivă?". 2. Nu acceptaţi descrieri ale emoţiilor făcute în termeni vagi, cum ar fi "rău", "supărat", "nenorocit" etc. Când clientul Dvs. recurge la descrieri ambigue, ajutaţi-l să îşi clarifice emoţiile de la C (vezi Tabelul 1 din Partea I pentru o distincţie între diferite tipuri de emoţii negative). De asemenea, nu acceptaţi ca descriptori ai emoţiilor de la C afirmaţii de genul "Mă simt prins în capcană" sau "Mă simt respins". Accentuaţi faptul că nu avem emoţii numite prins în capcană sau respins. Aceşti termeni se referă la combinaţii de factori situaţi la A, B sau C, şi este important să separaţi aceste trei tipuri de factori şi să vă asiguraţi că afirmaţiile pe care clientul le face la C se referă cu adevărat la emoţii. De exemplu, când clientul spune "Mă simt respins" ajutaţi-l să vadă că se poate să fi fost respins la A. Apoi, la C, întrebaţi-l cum s-a simţit vis a vis de faptul că a fost respins (ex., "rănit", "ruşinat", etc.).pasul 4 Evaluaţi A-ul Dacă aţi ales să evaluaţi mai întâi C-ul, pasul următor va fievaluarea A-ului. După cum s-a spus anterior, A-ul se referă laevenimentele activatoare ce pot fi considerate realitate observabilă(adică, precizia descrierilor pe care clientul le face la A poate ficonfirmată de observatori neutri). Totuşi, în această carte, A-ul vareprezenta şi inferenţele sau interpretările pe care clientul le face vis avis de evenimentul activator.în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret Ca şi atunci când evaluaţi C-ul, este bine să fiţi cât mai precis şiconcret şi atunci când evaluaţi /-ul. De exemplu, întrebaţi când a apărutultima dată A-ul, cereţi un exemplu tipic de A sau cel mai relevantexemplu pe care clientul şi-l aminteşte.
  34. 34. Identificaţi partea din A care amorsează S-ul Pe măsură ce evaluaţi A-ul, ajutaţi-vă clientul să identifice parteacea mai relevantă a acestuia (adică, partea care îi amorseazăcredinţele iraţionale de la 6). Uneori, clarificarea acestei amorse poate fiîngreunată de inferenţele pe care le face clientul despre situaţiarespectivă. Pe cele mai importante dintre acestea le puteţi identificautilizând lanţul inferenţial, tehnică ce vă ajută să clarificaţi cum anumese leagă între ele inferenţele clientului Dvs. De exemplu, gândiţi-vă la un client care experienţiază anxietate laC. Prima tentativă de a afla ce anume îi provoacă anxietate relevăfaptul că acesta se teme de prezentarea pe care trebuie să o facă înfaţa clasei. în acest moment, sarcina Dvs. este de a afia ce anume dinfaptul că trebuie să facă o prezentare în faţa clasei constituie un motivde teamă şi anxietate, din punctul de vedere al clientului Dvs.:
  35. 35. Terapeutul: Ce anume din faptul că trebuie să faci o prezentare în faţa clasei te sperie? Clientul: Păi, s-ar putea să nu mă descurc foarte bine.Terapeutul: Haide să presupunem, pentru moment, că aşa va fi. Ce anume îţi provoacă anxietate când te gândeşti la asta? Clientul: Păi, dacă nu îmi fac bine sarcinile în clasă, •profesorul îmi va da o notă proastă.Terapeutul: Să presupunem că aşa se va întâmpla. Ce este aşa de înfricoşător în asta? Clientul Că s-ar putea să rămân corigent.Terapeutul: Şi dacă ai rămâne corigent? Clientul: Aoleu, păi nu aş mai putea să dau ochii cu tata!Terapeutul: Dacă i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent, ce crezi tu că ar fi înspăimântător în asta? Clientul: Parcă îl văd pe tata - ar fi distrus.Terapeutul: Şi cum te-ai simţi dacă s-ar întâmpla asta? Clientul: Vai, ar fi groaznic. N-aş putea suporta să îl văd pe tata plângând - mi-arfi aşa de milă de el. Iniţial, clientul Dvs. a prezentat ca şi A faptul că trebuie să facă o prezentare în faţa clasei. Totuşi, lanţul inferenţial a pus în evidenţă teama clientului la gândul că tatăl lui ar fi devastat dacă ar afla de posibilul său eşec. Pentru a verifica dacă acest aspect al evenimentului activator constituie cel mai relevant factor pentru problema emoţională a clientului, puteţi nota pe hârtie lanţul inferenţial pe care să îl analizaţi apoi împreună cu acesta, cerându-i să vă indice care crede el că este elementul cel mal important. O altă metodă prin care se poate afla dacă aspectul recent identificat al evenimentului activator este esenţial constă în manipularea conţinutului din A, urmărind reacţia clientului la C. De exemplu, puteţi să îi spuneţi clientului Dvs.: "Haide să presupunem că i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent şi el nu s-ar supăra - de fapt, ar face faţă destul de bine acestei veşti. Ar influenţa asta cu ceva teama ta de a face o prezentare în faţa clasei?". Dacă clientul răspunde afirmativ, este foarte probabil că aţi evaluat ar simţi anxios, este clar că supărarea tatălui (de la A) nu constituie cel mai important factor implicat în problema sa emoţională. După ce aţi stabilit, împreună cu clientul, cel mai relevant aspect al evenimentului activator, este important să reevaluaţi posibilele modificări de la C, care au avut loc de la analiza iniţială a problemei până în acest
  36. 36. ¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICAmoment. De exemplu, considerând că, în cazul de mai sus, noul aspectdin A este într-adevăr factorul central, ar fi foarte important să ajutaţiclientul să sesizeze faptul că anxietatea sa se leagă mai degrabă demila pe care o simte pentru tatăl său la C, decât de orice alte temeri saueşecuri pe care le-ar putea avea. Din punctul de vedere altratamentului, s-ar deschide aşadar două direcţii: prima ar presupunecentrarea pe anxietatea din C, resimţită de client la gândul că tatăl săusuferă. O variantă alternativă ar fi să cereţi clientului să pornească de lapremisa că noul A (durerea tatălui) s-a produs deja, şi să abordaţisentimentele de milă care se presupune că ar apărea la C.Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte Este important să reţineţi că, din punctul nostru de vedere, A-ulpoate fi un gând, o inferenţă, o imagine, o senzaţie sau uncomportament, dar şi orice eveniment care poate fi confirmat deobservatori neutri. Aşadar, emoţiile clienţilor de la C pot să joace şi rolde A. De exemplu, clientul Dvs. poate trăi sentimente de vinovăţie la C.Aceste sentimente pot deveni A, iar clientul să simtă jenă (un nou C) visa vis de sentimentele de vinovăţie. Deşi acest lucru nu apareîntotdeauna, clienţii pot avea o problemă emoţională secundară vis avis de problema emoţională primară. Identificarea prezenţei problemeloremoţionale secundare presupune o evaluare atentă şi lipsită deprejudecăţi (vezi Pasul 5).Pentru început, consideraţi că A este adevărat Când începeţi să evaluaţi -4-ul, s-ar putea să constataţi căevenimentul activator central pentru clientul Dvs. reprezintă odistorsiune majoră a realităţii. în acest caz, aţi putea fi tentat să disputaţiA-ul. Este bine ca în această etapă să rezistaţi tentaţiei şi să văîncurajaţi clientul să considere că A este corect. De exemplu, în cazulprezentat anterior, nu este atât de important să stabiliţi dacă tatălclientului s-ar simţi într-adevăr îndurerat la vestea
  37. 37. OU r-AK I EA A ll-A: PRACTICA eşecului fiului său. Mai degrabă, este important să vă îndemnaţi clientul să considere că A-ul este adevărat pentru a-l ajuta să îşi identifice mai precis convingerile iraţionale despre A care au condus la emoţiile de la C. Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A în evaluarea lui A, există mai multe capcane pe care este bine să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în acest sens:1. Nu cereţi prea multe detalii despre A. Dacă îi permiteţi clientului Dvs. să vorbească pe larg despre A, vă veţi îndepărta amândoi de abordarea centrată pe rezolvarea de probleme în demersul de depăşire a dificultăţilor emoţionale. Dacă clientul vă oferă totuşi prea multe detalii, încercaţi să reţineţi temele mai importante sau rezumaţi ceea ce aţi înţeles Dvs. ca fiind aspectul principal al lui A. întrerupeţi cu tact discursul clientului şi restabiliţi centrarea pe un anumit aspect. De exemplu, aţi putea spune ceva de genul "Cred că îmi oferiţi mai multe detalii decât este nevoie în acest moment. Ce anume v-a deranjat cel mai tare în acea situaţie?".2. Nu lăsaţi clientul să descrie evenimentul activator în termeni vagi. Ca şi în cazul evaluării lui C, obţineţi un exemplu de A cât mai concret şi clar cu putinţă (Un exemplu de A neclar ar fi afirmaţia "Soţia mea a reacţionat negativ faţă de mine". Spre deosebire de acesta, un A concret ar fi "Soţia mea m-a făcut bleg când i-am spus că am plâns la filmul de aseară".)3. Nu lăsaţi clientul să vorbească despre mai multe evenimente activatoare în acelaşi timp. în REBT este important să lucraţi cu un singur A o dată; aşadar, încurajaţi-vă clientul să se centreze pe A-ul pe care îl consideră reprezentativ pentru contextul în care experienţiază probleme emoţionale. Asiguraţi-I că veţi aborda şi celelalte evenimente activatoare ceva mai târziu. Dacă încă nu ati identificat A-ul •» Dacă în această etapă clientul Dvs. nu a reuşit încă să identifice un eveniment activator clar, încurajaţi-l să ţină un jurnal până la şedinţa viitoare. în acest jurnal va descrie exemple de
  38. 38. ¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICA nimente activatoare în legătură cu care se simte afectateveemoţional.Stabiliţi împreună scopurile terapiei Anterior, s-a subliniat faptul că este important ca terapeutul şi clientulsă cadă de acord asupra problemei ţintă. De asemenea, este bine caamândoi să ajungă la un punct de vedere comun asupra obiectivelorschimbării. în ambele cazuri motivul este acelaşi, şi anume faptul că oastfel de abordare facilitează relaţia terapeutică şi colaborarea dintreclient şi terapeut.Când este bine să vă fixaţi scopurile Există două momente importante pentru a evalua care suntobiectivele schimbării pentru clientul Dvs. Primul este momentul în carestabiliţi împreună problema ţintă (Pasul 2). în această etapă incipientă,este indicat să asistaţi clientul în a-şi fixa un obiectiv în concordanţă cuproblema, aşa cum a fost ea evaluată într-o primă fază. De exemplu,dacă problema clientului Dvs. se leagă de faptul că este supraponderal,un obiectiv iniţial ar fi să atingă şi să îşi menţină o anumită greutate. Totuşi, s-ar putea să fie nevoie să redefiniţi obiectivul clientului înetapa de evaluare (Paşii 3, 4 şi 5). De exemplu, să presupunem cădupă ce aţi stabilit că scopul clientului este de a atinge şi a-şi menţine oanumită greutate, evaluarea Dvs. pune în evidenţă faptul că acestadevine anxios şi mănâncă mult atunci când se plictiseşte. în acestmoment, obiectivul reformulat al clientului poate viza capacitateaacestuia de a face faţă în mod adecvat senzaţiei de plictiseală, astfelîncât să nu mai recurgă la strategii de coping dezadaptative precumsupraalimentarea. Aşadar, puteţi încuraja clientul să se simtă îngrijorat(şi nu anxios) de faptul că este plictisit şi să folosească sentimentul deîngrijorare pentru a face faţă plictiselii într-un mod mai constructiv. Caregulă generală, încurajaţi-vă clientul să îşi fixeze ca scop o emoţienegativă funcţională şi să înţeleagă de ce o astfel de emoţie constituieun răspuns realist şi adecvat la un eveniment activator negativ de la A.Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în perspectivă Atunci când stabiliţi împreună cu clientul Dvs. obiectiveleintervenţiei, păstraţi în minte distincţia dintre scopurile pe termen scurtşi scopurile pe termen lung. Clientul Dvs. ar putea opta
  39. 39. PARTEA A l-A: TICA ...kKACTICA pentru un obiectiv pe termen scurt, care poate fi dezadaptativ pe termen lung şi, deci, iraţional (ex., în cazul unei persoane cu anorexie, dorinţa de a slăbi). Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în perspectivă şi obţineţi acordul acestuia de a lucra pentru a atinge scopuri productive, pe termen lung. Evitaţi capcanele în procesul de stabilire a scopurilor în procesul de stabilire a scopurilor, există mai multe capcane pe care trebuie să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în acest sens:1. Nu acceptaţi formulările obiectivelor clientului atunci când acestea exprimă dorinţa de a experienţia o emoţie negativă disfuncţională mai puţin intensă (ex., "Vreau să simt mai puţină anxietate" sau "Vreau să mă simt mai puţin vinovat"). Conform teoriei raţional-emotive, prezenţa unei emoţii negative disfuncţionale (ex., anxietate sau vinovăţie) indică faptul că clientul Dvs. deţine convingeri iraţionale. Ca atare, este indicat să ajutaţi clientul să facă distincţia între respectiva emoţie negativă disfuncţională şi corespondentul funcţional al acesteia. îndemnaţi-vă clientul să îşi fixeze ca obiectiv cel deal doilea tip de emoţie. Aşadar, acesta va putea alege să simtă îngrijorare în loc de anxietate şi regret în loc de vinovăţie sau devalorizare.2. Nu acceptaţi scopuri care arată că clientul Dvs. doreşte să se simtă indiferent, neutru sau calm în situaţii în care ar fi normal să trăiască o emoţie negativă funcţională. Emoţiile ce exprimă indiferenţă (ex., calmul în faţa unui eveniment nefericit) arată că el nu deţine convingeri raţionale despre situaţia respectivă, astfel încât de fapt acesta îşi doreşte ca evenimentul să nu se fi întâmplat. Dacă susţineţi scopul clientului de a se simţi calm sau indiferent în faţa unui eveniment negativ, îl veţi încuraja să nege existenţa dorinţelor sale în loc să gândească raţional.3. Din aceleaşi motive, nu acceptaţi ca şi obiectiv experienţierea unor emoţii pozitive la confruntarea cu un A negativ. Este nefiresc ca clientul Dvs. să se simtă, spre exemplu, fericit atunci când se loveşte de un eveniment de viaţă negativ pe care ar prefera să nu îl întâlnească (ex., o situaţie de pierdere sau eşec). Dacă susţineţi scopul clientului de a simţi confort la confruntarea cu un eveniment negativ, îl veţi încuraja să PARTEA A ll-A: PRACTICA 33
  40. 40. PARTEA A l-A: TICA creadă că este bine că s-a întâmplat acel A negativ. O astfel de atitudine îl va împiedica pe clientul Dvs. să gândească raţona. Reluând o idee prezentată anterior, atunci când vă încurajaţi clientul să exp6rienţieze emoţii negative funcţionale la confruntarea cu evenimentele de viaţă negative, îl ajutaţi să accepte sau să schimbe respectiva situaţie. în fine, nu acceptaţi obiective formulate în termeni vagi (ex., "Vreau să fiu fericit"). Cu cât clientul Dvs. reuşeşte să îşi stabilească obiective mai concrete, cu atât acesta va fi mai motivat să depună efort pentru a-şi schimba convingerile iraţionale, în vederea atingerii scopurilor.f, ¿-ÍÍ
  41. 41. PARTEA A l-A: TICApasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare Frecvent, clienţii au probleme emoţionale secundare vis a vis de problemele emoţionale primare. Dacă problema primară a clientului Dvs. este anxietatea, îi puteţi pune o întrebare de genul "Cum vă simţiţi vis-a-vis de faptul că sunteţi anxios?", pentru a determina dacă acesta are într-adevăr o problemă emoţională secundară la problema primară a anxietăţii (ex. este depresiv faţă de faptul că este anxios). Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema emoţională secundară i Este indicat să abordaţi mai întâi problema emoţională secundară, dacă este îndeplinită oricare din următoarele trei condiţii: 1. Problema emoţională secundară interferează puternic cu încercările de rezolvare a problemei primare. O astfel de interferenţă se poate manifesta fie în timpul şedinţelor de psihoterapie, fie în viaţa cotidiană a clientului. 2. Din punct de vedere clinic, problema secundară este mai importantă decât cea primară. 3. Clientul înţelege raţiunea de a lucra mai întâi pe problema emoţională secundară. Ar fi de dorit să îi prezentaţi clientului o explicaţie plauzibilă pentru decizia de a începe cu problema secundară. Dacă după oferirea explicaţiei clientul doreşte în continuare să lucreze pe problema primară, veţi începe cu aceasta. Oricare altă decizie v-ar putea periclita relaţia terapeutică de colaborare pe care aţi stabilit-o deja. ,M crt M II-A: PRACTICA
  42. 42. PARTEA A l-A: TICA Căutaţi problemele emoţionale vis a vis de emoţiile negative funcţionale După evaluarea problemei primare declarate a clientului Dvs., s-ar putea să ajungeţi la concluzia că aceasta este o emoţie negativă funcţională (ex., tristeţe legată de o pierdere importantă), în acest caz, verificaţi dacă nu cumva clientul Dvs. are o problemă vis a vis de această emoţie funcţională. De exemplu, acesta se poate simţi jenat deoarece este trist. Dacă lucrurile se prezintă astfel, stabiliţi de comun acord că problema emoţională secundară (sentimentul de jenă) va deveni problema ţintă a clientului şi începeţi să evaluaţi această nouă problemă. Identificaţi prezenţa sentimentului de jenă După cum am văzut anterior, atunci când clientul este reticent în a dezvălui faptul că are o problemă emoţională, este posibil ca acesta să se simtă jenat de faptul că are o problemă sau că trebuie să vorbească despre ea unui terapeut. Când bănuiţi că aşa stau lucrurile, întrebaţi clientul cum crede că s-ar simţi dacă ar avea o problemă emoţională legată de evenimentul activator adus în discuţie. Dacă acesta afirmă că s-ar simţi jenat, stabiliţi de comun acord să consideraţi sentimentul de jenă ca problemă ţintă cu care să începeţi să lucraţi, înainte de a încuraja clientul să abordeze problema la care se gândise iniţial.pasui 6 Clarificaţi legătura dintre BşC Până în acest moment, au fost evaluate elementele de la A şi C ale problemei primare sau secundare cu care a venit clientul Dvs. Următorul pas constă în clarificarea legăturii dintre B şi C - ideea că problemele emoţionale ale clientului sunt determinate, în mare parte, de convingerile acestuia, mai degrabă decât de evenimentele activatoare deja evaluate. Parcurgerea acestei etape este esenţială. Dacă clientul Dvs. nu înţelege că problema lui emoţională este determinată de convingerile pe care le are, nu va pricepe de ce încercaţi să îi evaluaţi credinţele în etapa următoare a procesului terapeutic. Ulzarea unui exemplu nelegat de problema clientului poate fi de folos în explicarea acestei noţiuni. în lucrările de REBT listate la finalul acestei cărţi (ex., Dryden, 1987; Ellis & Dryden, 1987; Walen şi colab., 1980) puteţi găsi exerciţii şi metafore care să faciliteze înţelegerea acestui concept.
  43. 43. pasul 7 Evaluaţi convingerile clientului (B) Pe parcursul evaluării B-ului, păstraţi în minte distincţia dintreconvingerile raţionale şi convingerile iraţionale, şi ajutaţi-vă clientul săînţeleagă diferenţa dintre aceste două tipuri de gândire.Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât şi pecele derivate din acestea în Partea I s-a arătat cum convingerile iraţionale pot fi împărţite înforme de bază şi derivate ale acestora. în această etapă a procesuluiterapeutic, este bine să evaluaţi cu atenţie convingerile iraţionale aleclientului Dvs. în evaluarea pe care o faceţi, focalizaţi-vă atât peformele de bază (trebuie cu necesitate, este obligatoriu, este absolutnecesar etc.) cât şi pe cele patru derivate ale acestora: (a) gândireacatastrofică, (b) intoleranţa la frustrare, (c) evaluarea globală negativăşi (d) gândirea în termeni de "întotdeauna sau niciodată". Pe parcursulevaluării, puteţi fie să utilizaţi terminologia REBT referitoare la acesteprocese, fie să folosiţi limbajul clientului, asigurându-vă că eticheteleverbale ale acestuia exprimă corect convingerile iraţionale. Decideţipentru care dintre aceste variante veţi opta, în funcţie de feedback-ulprimit de la client despre utilitatea acestora.Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază în timp ce evaluaţi convingerile iraţionale ale clientului Dvs.,păstraţi în minte cele trei tipuri de trebuie absolutist prezentate înPartea I: aşteptările rigide faţă de sine, aşteptările rigide faţă de ceilalţişi aşteptările rigide relativ la lume/condiţiile de viaţă.
  44. 44. Faceţi distincţia dintre trebuie absolutist şi alte forme de trebuie Pe măsură ce evaluaţi formele de bază ale convingerilor saleiraţionale, clientul Dvs. ar putea folosi termenul de trebuie, cuvânt ceare mai multe înţelesuri în limba engleză (ca, de altfel, şi în limbaromână). Multe dintre utilizările cuvântului trebuie nu sunt legate deproblemele emoţionale ale clientului Dvs. Printre acestea se numărăformele care exprimă preferinţa (ex., "Ar trebui să îţi tratezi copiii curespect"), forme care exprimă date empirice (ex., "La amestecarea adouă părţi de hidrogen cu o parte de oxigen trebuie să se obţină apă")precum şi forme care exprimă o recomandare (ex., "Trebuie să mergisă vezi piesa aceea excelentă care se joacă la teatrul local"). în teoria raţional-emotivă şi comportamentală, se pleacă de laipoteza că doar trebuie absolutist se leagă de tulburările emoţionale.Dacă pentru clientul Dvs. diferitele sensuri ale cuvântului trebuiecreează confuzie, este bine să îl înlocuiţi cu forma trebuie cunecesitate pentru a exprima prezenţa unei convingeri iraţionale debază (Comparaţi, de exemplu, expresia "Trebuie să fiu admirat decolegii mei" cu cea de "Trebuie cu necesitate să fiu admirat de colegiimei"). Experienţa noastră clinică, precum şi cea a lui Ellis, arată căformularea trebuie cu necesitate exprimă mai bine decât trebuie ideeade aşteptare rigidă, inflexibilă. Ajutaţi-vă clientul să distingă mai alesîntre trebuie absolutist şi trebuie ce exprimă preferinţe.Folosiţi întrebări pentru evaluarea convingerilor iraţionale Apelaţi la întrebări atunci când evaluaţi convingerile iraţionale aleclientului Dvs. O întrebare standard utilizată frecvent de terapeuţiiREBT este "Ce anume ţi-ai spus referitor la A de te-a afectat la C?".Acest tip de întrebare deschisă are atât avantaje, cât şi dezavantaje.Principalul avantaj al unei astfel de chestionări constă în faptul căreduce mult probabilitatea de a-i sugera clientului conţinutulconvingerilor sale. Dezavantajul major ar fi că rareori clientul varăspunde prin exprimarea unei convingeri iraţionale. Mai degrabă,acesta vă va oferi în continuare inferenţe despre A - care ar putea fimai puţin relevante decât cea la care v- aţi oprit la Pasul 4. De exemplu, să presupunem că clientul Dvs. este extrem deanxios la gândul că ceilalţi îl vor considera un prost dacă se bâlbâie înpublic. întrebându-l "Ce ţi-ai spus referitor la atitudinea critică a celorlalţide te-a determinat să fii anxios?" aţi putea obţine răspunsul "M-am
  45. 45. gândit că ei nu mă plac". Observaţi că acest gând este, de fapt, oinferenţă şi că încă nu aţi reuşit să aflaţi convingerea iraţională aclientului. în acest punct, scopul Dvs. ar fi să vă ajutaţi clientul săînţeleagă că afirmaţia sa nu exprimă o convingere iraţională şi să îlînvăţaţi cum să îşi identifice convingerile iraţionale referitoare la A. Puteţirealiza acest lucru alternând ingenios întrebările deschise cu explicaţiilemai didactice. Ce alte întrebări deschise aţi mai putea folosi în evaluareaconvingerilor iraţionale ale clienţilor Dvs.? Walen şi colab. (1980) reţinmai multe variante, cum ar fi "Ce ţi-a trecut prin minte?", "Te gândeaila ceva anume?", "La ce te gândeai în acel moment?" şi "îţi aminteştila ce te gândeai atunci?". încă o dată, reţineţi că s-ar putea ca clientulDvs. să nu exprime spontan o convingere iraţională, ca răspuns laaceste întrebări; este posibil ca acesta să aibă încă nevoie de oîndrumare mai didactică. O alternativă la utilizarea întrebărilor deschise la A ar fi folosireaîntrebărilor bazate pe teorie (adică, întrebări derivate direct din teoriaraţional-emotivă şi comportamentală). De exemplu, pentru a obţine unrăspuns care să exprime un trebuie (adică, o credinţă bazală), puteţiîntreba "Ce aşteptări aveţi faţă de atitudinea critică a celorlalţi, de văafectează atât de mult la C?". Pentru a evidenţia prezenţa credinţelorderivate din trebuie, aţi putea întreba "Ce fel de om v-aţi gândit căsunteţi când v-aţi bâlbâit şi v-aţi atras dispreţul celorlalţi?". Avantajul întrebărilor bazate pe teorie este că orientează clientulspre identificarea convingerilor iraţionale. Partea proastă este căexistă în acest caz pericolul de a sugera clientului o convingereiraţională pe care poate nu o are. Totuşi, puteţi reduce acest pericoldacă aţi stabilit anterior faptul că el are o emoţie negativădisfuncţională la C.
  46. 46. PARTEA A l-A: TICA pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C După ce aţi evaluat riguros convingerile iraţionale ale clientului -atât cele bazale, cât şi derivatele lor - asiguraţi-vă că acesta înţelegelegătura dintre convingerile sale iraţionale şi emoţiile disfuncţionale dela C, înainte de a trece la disputarea respectivelor convingeri. Aşadar,aţi putea spune "Realizaţi că atâta timp cât pretindeţi ca toţi ceilalţi sănu vă critice, veţi ajunge să fiţi anxios la gândul că acest lucru s-arputea întâmpla?" sau "Vă daţi seama că dacă vă desconsideraţideoarece ceilalţi vă consideră prost, veţi fi anxios la gândul că aceştias-ar putea să vă dispreţuiască?". Dacă clientul Dvs. răspundeafirmativ, puteţi încerca să îl ajutaţi să surprindă legătura B-C (ex.,"Aşadar, pentru a înlocui sentimentul de anxietate cu unul deîngrijorare, ce ar trebui să schimbaţi prima dată?"). Orientareaclientului spre surprinderea acestei legături este deseori mai eficientădecât a-i spune direct acestuia că există o astfel de relaţie. Dacăclientul Dvs. spune că înţelege că pentru a-şi modifica emoţiile trebuiesă îşi schimbe convingerile, înseamnă că a surprins ideea centrală.Când, însă, acesta nu poate vedea legătura, insistaţi în continuarepentru a clarifica această relaţie, înainte să treceţi la disputareaconvingerilor.
  47. 47. pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale După evaluarea atentă a problemei ţintă, identificarea şi evaluarea problemelor emoţionale secundare şi clarificarea legăturii B-C, pasul următor constă în disputarea convingerilor iraţionale ale clientului Dvs. Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei Obiectivul principal al disputei în această etapă a procesului terapeutic în REBT este de a-l face pe client să realizeze că majoritatea convingerilor sale iraţionale sunt nefolositoare (adică, conduc la emoţii disfuncţionale), ilogice şi inconsecvente cu realitatea, şi că alternativele lor (adică, convingerile raţionale) sunt folositoare, logice şi consecvente cu realitatea. Dacă reuşiţi să vă ajutaţi clientul să înţeleagă aceste concepte în această etapă, nu vă bazaţi totuşi pe faptul că încrederea pe care o are în convingerile raţionale va fi puternică. Ajutaţi-I să înţeleagă distincţia dintre încrederea superficială şi încrederea profundă într-o convingere raţională. De asemenea, insistaţi pe faptul că, în această etapă, chiar şi încrederea superficială într-o convingere raţională alternativă (adică, înţelegerea intelectuală) reprezintă un semn de progres, deşi este insuficientă pentru a determina prin sine modificarea emoţiei. Păstrând focalizarea asupra problemei ţintă, scopurile disputării sunt de a-l face pe client să înţeleagă următoarele aspecte: 1. Trebuie absolutist Nu există dovezi care să susţină aşteptările rigide ale clientului, însă astfel de dovezi pot fi aduse în sprijinul preferinţelor sale. (După cum spune deseori Ellis, "Probabil că nu există în univers nici un trebuie cu necesitate"). 2. Gândirea catastrofică: Ceea ce clientul defineşte ca fiind îngrozitor (adică, 101% rău) constituie un nonsens. în realitate,
  48. 48. toate experienţele se înscriu într-un registru de nocivitate care merge de la 0-99,9 %.3. Intoleranţa la frustrare: Practic, clientul Dvs. poate suporta întotdeauna ceea ce el crede că nu poate suporta şi poate simţi o anumită mulţumire chiar şi atunci când evenimentele neplăcute de la A continuă să se manifeste.4. Evaluarea globală negativă: Acesta este un concept inconsecvent cu realitatea, ilogic şl care duce la probleme emoţionale. Alternativa este ca clientul Dvs. să accepte că propria-i persoană, cei din jurul său şi lumea în care trăieşte reprezintă realităţi complexe şi imperfecte - mult prea complexe pentru a putea fi evaluate global.5. Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Este puţin probabil ca clientul Dvs. să fie întotdeauna respins sau să nu reuşească niciodată în ceea ce face. El nu este nici respingător prin sine însuşi, şi nici un ratat complet. Mult mai târziu în procesul terapeutic (la un moment care depăşeşte obiectivele acestui ghid), scopul Dvs. va fi de a ajuta clientul să internalizeze o gamă largă de convingeri raţionale, astfel încât acestea să devină parte a unei filosofii de viaţă raţională. Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării credinţelor iraţionale ii Să presupunem că urmează să disputaţi o convingere iraţională care apare în forma unui trebuie. Primul pas în secvenţa disputării este de a căuta dovezile ce susţin respectivul trebuie. Unele dintre întrebările standard prin care se poate realiza acest lucru sunt "Ce dovezi ai că tu trebuie, orice s-ar întâmpla?", "Unde este dovada?", "Crezi cu adevărat că trebuie?", şi "Unde scrie că trebuie?". Asiguraţi-vă că clientul răspunde la întrebările pe care i le-aţi pus. De exemplu, la întrebarea "De ce trebuie să reuşeşti?" clientul poate răspunde "Pentru că aş avea anumite avantaje dacă aş reuşi.". Observaţi că clientul nu a răspuns la întrebarea pusă, ci la o alta, şi anume "De ce este preferabil să reuşeşti?". De fapt, este bine să aveţi în vedere faptul că acesta nu va oferi de la început răspunsuri corecte la întrebările puse.

×