Virtutea crestina-rezumat

  • 417 views
Uploaded on

 

More in: Spiritual
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
417
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
6
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. 1 VIRTUTEA CRESTINA In Sfanta Scriptura, cuvantul virtute este foarte rar folosit. In locul sau, insa, sunt intrebuintate cuvintele: - dreptate, - evlavie, - fapta buna. Virtutea crestina este: – deprinderea de a face binele, – staruinta statornica pe calea binelui. Insusiri: - taria in implinirea faptelor bune(incordarea neintrerupta a puterilor sufletesti impotriva poftelor si a ispitelor care indeamna mereu la fapte rele.), - staruinta sa fie de buna voie, - staruintasa fie si cu stiinta(cu silinta de a cunoaste tot mai bine voia lui Dumnezeu), - virtutea sa se arate prin fapte<<“Nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati””(Rom. 2, 13)>>, - sa fie insufletita de dragoste curata catre Dumnezeu si catre aproapele Roadele virtutii: - potoleste pornirile rele ale omului, - inlatura ispitele, - il face pe crestin slobod de pacate, - rodeste in suflet binele cel castigator de mantuire, - il face pe crestin placut lui Dumnezeu, - il face pe crestin multumit in viata pamanteasca si fericit in viata viitoare. Rolul necazurilor pamantesti in castigarea virtutii crestine: - de la Dumnezeu:  pentru dovedirea virtutii,  ca pedeapsa pamanteasca pentru unele greseli,  pentru ca rasplata in ceruri sa le fie cu atat mai mare. - de la oameni:  fiindca Dumnezeu nu impiedica libertatea vointei omenesti. Omul virtuos daca traieste in stramtorare pamanteasca, avand constiinta curata, indura toate, cu nadejdea in bunurile vietii viitoare si este linistit in inima sa. Virtutea crestina: - e una singura, - cuprinde mai multe infatisari in functie de trebuintele vietii omenesti si legaturile dintre oameni Felurile virtutilori: - teologice–de la Dumnezeu indreptate de om numai catre Dumnezeu = le sadeste Dumnezeu in suflet cu ajutorul harului dumnezeiesc impreuna cu harul sfintitorsi sunt indreptate nemijlocit catre Dumnezeu): o crdedinta o nadejdea o dragostea
  • 2. 2 - morale- de la Dumnezeu indreptate de om catre sine si catre semenii sai = care calauzesc viata crestinului fata de sine si fata de semenii sai o cardinale - sadite in firea omului chiar de la crearea lui Adam si Eva; o firesti sau castigate- prin puterile firesti cu care este inzestrat omul – puterile omului fiind slabite prin pacatul stramosesc, au nevoie de intarire prin harul dumnezeiesc, pentru a rodi fapte bune, necesare mantuirii. o intelepciunea, o dreptatea, o cumpatarea o barbatia. FAŢĂ DE DUMNEZEU - TEOLOGICE CREDINTA (Evrei 11. 1) - este încredinţarea celor nădăjduite - în clipa în care crezi (total) în obiectul speranţei tale, acesta devine deja o realitate, capătă substanţă; virtualul se converteşte în real. - este dovedirea lucrurilor celor nevăzute.„Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le- aţi şi primit, şi le veţi avea.”Mc 11, 24 NADEJDEA «Nadejdea crestina este dorul si asteptarea cu incredere a implinirii tuturor bunatatilor fagaduite de Dumnezeu omului care face voia Lui, fiindca Dumnezeu este credincios in tot ce fagaduieste». Deci nadejdea e pe de o parte «un dor», e nazuinta sufletului in «asteptarea» unui bun fagaduit, iar pe de alta parte este «increderea» neclintita in implinirea fagaduintei date noua de Dumnezeu. Este o inaintare, un salt peste timp, in viitor, este un ochean care apropie de ochii sufletesti lucrurile foarte indepartate. «Nadejdea este o incredere adevarata in Dumnezeu, data in inima omului prin insuflare si iluminare de la Dumnezeu, ca sa nu deznadajduiasca vreodata de harul lui Dumnezeu, atat pentru iertarea pacatelor, cat si pentru oricare cerere, cand se cere un lucru bun, fie dintre lucrurile vremelnice, fie din cele vesnice" DRAGOSTEA (1Corinteni - cap.13) - v8. - Dragostea nu cade niciodată. - îndelung rabdă; - este binevoitoare, - nu pizmuieşte, - nu se laudă, - nu se trufeşte. - nu se poartă cu necuviinţă, - nu caută ale sale, - nu se aprinde de mânie, - nu gândeşte răul. - nu se bucură de nedreptate, ci - se bucură de adevăr, - toate le suferă, - toate le crede, - toate le nădăjduieşte, - toate le rabdă.
  • 3. 3 FAŢĂ DE OAMENI - MORALE INTELEPCIUNEA este judecata si chibzuirea crestinului de a se purta astfel in viata, incat sa nu supere prin fapta sau vorba pe Dumnezeu si pe semenii saiprin: - se fereste de rau - lucreaza dupa adevar si dreptate - se ingrijeste de mantuirea sufletului - socoteste si pretuieste orice fapta, numai dupa masura de sfintenie cuprinsa in ea - se adapa din intelepciunea dumnezeiasca din ea rasar: - prevederea (prudenţa) - ascultarea de sfatul bun al altuia - paza buna (statornicia) pacate impotriva intelepciunii: - graba la fapte, - nebagarea in seama a sfaturilor bune - nestatornicia in lucru. DREPTATEA(SFINŢENIA) este virtutea prin care crestinul isi implineste, cu constiinta si voie hotarata, toate indatoririle sale fata de Dumnezeu si fata de oameni, fiind ajutat de harul dumnezeiesc astfel: - traire dupa poruncile lui Dumnezeu - sa respectam drepturile fiecaruia - sa dam fiecaruia ce este al sau, fara privire la folosul nostru - sa nu cerem nimic pentru noi din ceea ce nu ni se cuvine din ea rasare: - dreptatea sociala-dreptatea socialacalauzeste legaturile dintre oameni, dupa cele ce se cuvin fiecaruia (Matei 22, 21; Rom.13,7 ) CUMPATAREA este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii sale: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea saprin: - stapanirea poftelor - sa nu ingaduim mai multe trebuinte decat cele pe care le avem in firea noastra - sa impiedicam crearea de trebuinte prisositoare din ea rasar: - blandetea, - smerenia, - buna cuviinta in vorba si purtare, - sanatatea trupeasca si sufleteasca. BARBATIA (CURAJUL) Este realizata prin: - implinirea cu statornicie indatoririlor - infruntarea cu hotararea tuturor greutatilor si primejdiilor vietii
  • 4. 4 - implinirea cu tarie sufleteasca a cuvantului Sfintei Evanghelii in viata de toate zilele prin:  infruntarea suferintelor trupesti  infruntarea suferintelor morale - lupta impotriva ispitelor din ea rasar: - rabdarea - statornicia pacate impotriva barbatiei: - sfiala (frica) , care fac pe credincios sa se teama prea mult de greutatile vietii; - lasitatea, care-l face sa fuga de greutatile vietii; - îndrazneala, care-l face sa nu vada si nici sa cantareasca primejdia, sa se duca la ea, impotriva judecatii mintii sanatoase. Cauzele oricărui rău Mijloace de vindecare 1 trândăvia rugăciunea neîncetată 2 neştiinţa autocunoaşterea (cunoaşterea adevărului) 3 uitarea smerita cugetare Patima Virtutea care înlocuieşte patima prin vindecare 1 iubirea de sine iubirea duhovniceasca nepătimirea cunoaşterea 2 lăcomia la mâncare înfrânarea cumpătarea 3 desfrânarea abstinenta castitatea 4 lăcomia la bani si bunuri neagonisirea milostenia 5 tristeţea lacrimile de pocăinţă străpungerea inimii bucuria 6 akedia (lenea) liniştea împăcarea 7 mania blândeţea răbdarea 8 frica frica de Dumnezeu 9 slava deşartă smerenia 10 mândria smerenia SURSE FOLOSITE:
  • 5. 5 DESPRE VIRTUŢI DIN „INVATATURA DE CREDINTA CRESTINA ORTODOXA” WWW.RESURSE-ORTODOXE.RO - HOME »INVATATURA DE CREDINTA CRESTINA ORTODOXA » 63. Ce este virtutea crestina? Virtutea crestina este deprinderea si staruinta statornica de a implini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, legea morala intreaga, din dragoste curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Virtutea crestina inseamna deci taria si statornicia pe calea binelui, in savarsirea faptelor bune si biruinta neintrerupta asupra raului. Ea trebuie sa cucereasca intreaga fiinta a crestinului si sa-i fie intotdeauna podoaba cea mai aleasa. 64. Care sunt insusirile virtutii crestine? Virtutea crestina trebuie sa fie: 1) Tare. Taria in implinirea faptelor bune se castiga prin incordarea neintrerupta a puterilor sufletesti impotriva poftelor si a ispitelor care indeamna mereu la fapte rele. Cu privire la aceasta, Mantuitorul spune: “Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin staruinta si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Matei 11, 12); 2) Staruinta pe calea binelui sa fie de buna voie, nu de sila, precum spune Sfantul Apostol Pavel: “Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; iar daca o fac fara voie, am numai o slujire incredintata” (I Cor. 9, 17); 3) Staruinta pe calea binelui sa fie si cu stiinta, adica omul sa savarseasca faptele bune nu in necunostinta, ci cu silinta de a cunoaste tot mai bine voia lui Dumnezeu: “Ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit” (Rom. 12, 2). Aceasta inseamna putinta, dar si datoria crestinului de a se desavarsi in virtute. 4) Virtutea trebuie sa se arate prin fapte, caci nu e de ajuns a cunoaste binele, ci trebuie a-l si face. “Nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati” (Rom. 2, 13); 5) Virtutea crestina trebuie sa fie insufletita de dragoste curata catre Dumnezeu si catre aproapele, precum cere porunca dragostei (Matei 22, 37). In Sfanta Scriptura, cuvantul virtute este foarte rar folosit. In locul sau, insa, sunt intrebuintate cuvintele: dreptate, evlavie, fapta buna. 65. Care sunt roadele virtutii? Evagrie Monahul spune: “Virtutea este hrana sufletului”. Virtutea potoleste pornirile rele ale omului, inlatura ispitele, il face pe crestin slobod de pacate si rodeste in sufletul lui binele cel castigator de mantuire. Ea il face pe crestin placut lui Dumnezeu, multumit in viata pamanteasca si fericit in viata viitoare. “Traind in virtute, suntem ai lui Dumnezeu”, spune Sfantul Antonie cel Mare. 66. De ce insa cei virtuosi nu sunt feriti de necazurile pamantesti? Uneori vedem ca oamenii cu o viata pacatoasa traiesc in indestulare sau chiar in risipa, in desfatare si multumire, pe cand cei virtuosi sunt bantuiti de necazuri si stramtorari. Trebuie sa stim insa ca multumirea adevarata nu ne-o da numai indestularea pamanteasca, ci si judecata constiintei. Pacatosul, chiar daca traieste in situatiile cele mai bune, este mustrat de constiinta pentru faradelegile savarsite, se teme mereu de pedepse si este nelinistit, cu toate ca altii il cred fericit. Cel virtuos, dimpotriva, chiar daca traieste in stramtorare pamanteasca, avand constiinta curata, indura toate, cu nadejdea in bunurile vietii viitoare si este linistit in inima sa. Necazurile pe care le indura dreptii sunt pentru dovedirea virtutii lor. Dumnezeu trimite adesea celor virtuosi incercari grele, ca pedeapsa pamanteasca pentru unele greselisi pentru ca rasplata in ceruri sa le fie cu atat mai mare. Iar rautatile unora fata de altii Dumnezeu le ingaduie, fiindca El nu impiedica libertatea vointei omenesti. Insusi Mantuitorul a suferit din partea oamenilor, ramanand si in acest chip pilda mareata pentru Ucenicii Sai (Ioan 15, 20). Pilda Mantuitorului este menita sa fie, deci, crestinilor mangaiere in suferintele lor. Apoi trebuie
  • 6. 6 stiut ca rasplata adevarata se da abia in viata viitoare, cand, precum spune Sfantul Apostol Pavel, “Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera” (II Cor. 9, 6). Iar Sfantul Ambrozie spune: “Odihna lor (a nelegiuitilor) este in iad, iar a ta in ceruri; casa lor este in mormant, iar a ta in rai”. 67. Virtutea este una singura? Dupa nazuinta launtrica spre bine, virtutea este una singura. Intrucat insa trebuintele vietii omenesti si legaturile dintre oameni sunt multe si felurite, este firesc ca si virtutea cea una, care calauzeste trebuintele si legaturile vietii omenesti, sa ia mai multe infatisari si astfel sa vorbim de mai multe virtuti. 68. Cum se impart virtutile? Sfanta noastra Biserica Ortodoxa imparte virtutile in: virtuti teologice (religioase) si virtuti morale. 69. Ce sunt virtutile teologice? Virtutile teologice sunt acelea care prind tarie in sufletul credinciosului cu ajutorul harului dumnezeiesc si sunt indreptate nemijlocit catre Dumnezeu, apropiindu-l pe credincios de izvorul vietii religioase, care este Dumnezeu. Virtutile teologice le sadeste Dumnezeu in suflet impreuna cu harul sfintitor; de aceea ele sunt virtuti suprafiresti sau insuflate. Ele indreapta viata crestinului catre Dumnezeu si-i intaresc pornirea fireasca de a implini fapte bune. Fara ele nimeni nu se poate mantui. Virtutile teologice sunt: credinta, nadejdea si dragostea (I Cor. 13, 13). Despre ele s-a vorbit mai inainte. 70. Ce sunt virtutile morale? Virtutile morale sunt acelea care calauzesc viata crestinului fata de sine si fata de semenii sai. Ele au drept scop moralizarea credinciosului si a raporturilor cu semenii lui, adica intocmirea vietii si a randuielilor dintre oameni dupa legile morale. Aceste virtuti se mai numesc si cardinale, fiindca ele stau la temelia celorlalte virtuti si deci pe ele se reazema viata cinstita. Virtutile morale se pot castiga siprin puterile firesti cu care este inzestrat omul; de aceea ele se mai numesc virtuti firesti sau castigate. Radacina acestor virtuti sta in legea morala fireasca, sadita in firea omului chiar de la creare. Dupa invatatura Bisericii noastre, insa, aceasta fire slabind prin pacatul stramosesc, a adus cu sine si slabirea puterii morale firesti a omului. De aceea, virtutile rasarite din ea sunt firave si slabe si au nevoie de intarire prin harul dumnezeiesc, pentru a rodi fapte bune, necesare mantuirii. 71. Care sunt virtutile morale? Virtutile morale cele mai de seama sunt: intelepciunea, dreptatea, cumpatarea si barbatia. 72. Ce este intelepciunea crestina? Intelepciunea crestina este judecata si chibzuirea crestinului de a se purta astfel in viata, incat sa nu supere prin fapta sau vorba pe Dumnezeu si pe semenii sai. Ea este virtutea calauzirii cinstite si pricepute a vietii si de aceea in Sfanta Scriptura se vorbeste foarte des despre ea. Mantuitorul spune: “Fiti intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii” (Matei 10, 16), ceea ce talmaceste Sfantul Apostol Pavel in cuvintele: “Umblati cu intelepciune fata de cei ce sunt din afara (de Biserica), pretuind vremea. Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, cu sare dreasa, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia” (Col. 4, 6). Iar Sfantul Antonie cel Mare zice: “Omul cu judecata, luand aminte la sine, cumpaneste cele ce i se cuvin si-i sunt spre folos. Acela cugeta care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului sau si care nu. Asa se fereste el de cele nepotrivite, care i-ar vatama sufletul si l-ar desparti de nemurire”. Asadar, crestinul intelept se fereste de rau, lucreaza dupa adevar si dreptate si se ingrijeste de mantuirea sufletului. Intelepciunea crestina socoteste si pretuieste orice fapta, numai dupa masura de sfintenie cuprinsa in ea. Ea se adapa din intelepciunea dumnezeiasca, intrucat Mantuitorul a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14, 6). Pilda de intelepciune sunt fecioarele din Sfanta Scriptura, care, prevazand ca Mirele poate veni in orice clipa, s-au pregatit din vreme si L-au primit cum se cuvine (Matei 25, 1-13).Din virtutea intelepciunii crestine rasar: prevederea, ascultarea de sfatul bun al altuia si paza buna. Iar impotriva ei se pacatuieste prin: graba la fapte, nebagarea in seama a sfaturilor bune si nestatornicia in lucru. 73. Ce este dreptatea crestina? Dreptatea crestina este virtutea prin care crestinul isi implineste, cu constiinta si voie hotarata, toate indatoririle sale fata de Dumnezeu si fata de oameni, fiind ajutat de harul dumnezeiesc. in Sfanta Scriptura gasim cuvantul
  • 7. 7 dreptate in intelesul de sfintenie, adica de traire dupa poruncile lui Dumnezeu. In acest inteles, batranul Simeon este numit “drept si temator de Dumnezeu” (Luca 2, 25), deoarece el se silea sa traiasca Intru totul dupa poruncile lui Dumnezeu. La fel se spune si despre Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, ca era drept (Matei 1, 19). A trai dupa poruncile lui Dumnezeu inseamna insa implinirea datoriilor nu numai fata de Dumnezeu, ci si fata de semeni. Pentru aceea dreptatea crestina cere sa respectam drepturile fiecaruia, sa dam fiecaruia ce este al sau, fara privire la folosul nostru si sa nu cerem nimic pentru noi din ceea ce nu ni se cuvine. Astfel, in viata de obste si in legaturile dintre oameni, dreptatea este pazitoarea drepturilor fiecaruia si prin aceasta ea este temelia bunei randuieli dintre oameni, aducandu-le propasire in toate. Iata cum din virtutea crestina a dreptatii rasare, pentru credinciosi, si ideea de dreptate sociala, care calauzeste legaturile dintre oameni, dupa cele ce se cuvin fiecaruia (Matei 22, 21; Rom. 13, 7). Fara dreptate sociala nu este cu putinta o asezare temeinica a vietuirii omenesti. 74. Ce este cumpatarea crestina? Cumpatarea crestina este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii sale: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea sa.“Sa umblam cuviincios, ca ziua; nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte” (Rom. 13, 13-14), spune Sfantul Apostol Pavel. Virtutea cumpatarii cere stapanirea poftelor. “Sa va feriti de poftele cele trupesti, care se razboiesc impotriva sufletului” (I Petru 2, 11). Sfantul Apostol Petru mai spune ca pe langa stiinta, omul trebuie sa aiba si cumpatare (II Petru 1, 6). Cumpatarea nu ingaduie mai multe trebuinte decat cele pe care le avem in firea noastra si impiedica crearea de trebuinte prisositoare. Prin aceasta, cumpatarea se arata foarte folositoare atat trupului, cat si sufletului, caci ea pune frau si indemnului la pacat. Calcarea cumpatarii se rasfrange uneori foarte greu asupra trupului, pricinuindu-i boli indelungate, chin si chiar moarte. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Lipsa de infranare in mancare consuma si putrezeste trupul omenesc si-l roade cu suferinte, pana ce e distrus printr-o boala indelungata”. Roadele virtutii cumpatarii sunt: blandetea, smerenia, buna cuviinta in vorba si purtare, sanatatea trupeasca si sufleteasca. 75. Ce este barbatia crestina? Barbatia sau curajul este insusirea sufleteasca a crestinului de a-si implini cu statornicie indatoririle sale si a infrunta cu hotarare toate greutatile si primejdiile vietii. Ea se arata deci ca tarie sufleteascade a implini cuvantul Sfintei Evanghelii in viata, caci taria sufleteasca este necesara atat pentru infruntarea suferintelor trupesti, cat si celor morale. Lupta impotriva ispitelor se duce cu puterea barbatiei crestine. Sfantul Apostol Pavel spune: “Fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6, 10-11). 76. Gasim in Sfanta Scriptura pilde pentru barbatia crestina? Da. Astfel, pilda de tarie da crestinului dreptul Iov, care a suferit fara murmur si a strigat: “Oare omul nu este pe pamant ca intr-o slujba ostaseasca?” (Iov 7, 1). Dar cea mai mare pilda de tarie ne-a dat-o Mantuitorul, Care a biruit toate suferintele si ispitele. Pilda Lui au urmat-o toti sfintii si martirii si trebuie sa o urmeze orice crestin.Roadele virtutii barbatiei sunt: rabdarea si statornicia. Impotriva barbatiei se pacatuieste prin: 1) Sfiala, care face pe credincios sa se teama prea mult de greutatile vietii; 2) Lasitate, care-l face sa fuga de greutatile vietii; 3) Indrazneala, care-l face sa nu vada si nici sa cantareasca primejdia, sa se duca la ea, impotriva judecatii mintii sanatoase. Din cele spuse despre virtutile morale, intelegem deci ca ele sunt o lucrare vazuta a iubirii fata de Dumnezeu. Impodobindu-se cu ele, crestinul va folosi si in viata pamanteasca, si in cea viitoare, caci “sufletele oamenilor primesc pentru virtute rasplata, iar pentru greseli, pedepse”, zice Sfantul Antonie cel Mare. Dar, dupa cum crestinul are datoria sa se impodobeasca cu frumusetea vietii crestine si sa faca fapte bune, tot asa are si datoria sa se fereasca de fapte rele, de pacat, caci: “Cine stie sa faca ce e bine, si nu face, pacat are” (Iacov 4, 17)., Despre virtuţi http://spiritualitate.donbosco.ro/cultura_crestina/principalele_invataturi_crestine.php
  • 8. 8 A. Virtuţileteologalesaudumnezeieşti (se numesc „teologalesaudumnezeieşti” pentrucăele se referă la Dumnezeu) 1. Credinţa 2. Nădejdea 3. Dragostea B. Celepatruvirtuţi cardinale (se numesc „cardinale” pentrucăelesunttemeliacelorlaltevirtuţi) 1. Prudenţa 2. Dreptatea 3. Cumpătarea 4. Tăria C. Virtuţile care se împotrivesccelorşaptepăcate capitale 1. Umilinţa - Mândria 2. Dărnicia - Zgârcenia 3. Curăţia - Necurăţia 4. Dragostea - Pizma 5. Cumpătarea - Lăcomia 6. Blândeţea - Mânia 7. Sârguinţa - Lenea http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=search_result&Itemid=103 ESTE UMIL  CEL CARE SE STIMEAZĂ ÎN MOD JUST, ŞTIE CĂ ARE O ANUMITĂ VALOARE  RECUNOAŞTE NIMICUL SĂU ŞI NU DELIREAZĂ DE ATOTPUTERNICIEI  NU SE LAUDĂ, NU SE UMFLĂ, NU VORBEŞTE  CEL CARE ŞTIE SĂ LUCREZE ŞI FĂRĂ SĂ FIE VĂZUT PENTRU CĂ ŞTIE CĂ CEEA CE CONTEAZĂ ESTE PRIVIREA LUI ISUS ESTE DARNIC  CEL CARE DĂ  CEL CARE DĂ FĂRĂ SĂ AŞTEPTE ÎN SCHIMB  CEL CARE DĂ FĂRĂ MĂSURĂ  CEL CARE DĂ ŞI VIAŢA (nu numai că dă ceva, ci se dăruieşte pe sine). ESTE CURAT  CEL CARE SE STĂPÂNEŞTE PE SINE  CEL CARE SE ŢINE ÎN MÂNĂ  CEL CARE SE «CON-ŢINE»  CEL CARE ŞTIE SĂ SPUNĂ NU, ŞTIE SĂ RENUNŢE  ÎŞI STĂPÂNEŞTE OCHII ŞI GÂNDURILE IUBEŞTE  CEL CARE ARE O PRIVIRE PROFUNDĂ ŞI PRIVEŞTE ÎN INTERIOR.  CEL CARE ACCEPTĂ ŞI SFATURILE CELORLALŢI  CEL CARE ŞTIE SĂ SE MĂSOARE CU PROPRIILE CAPACITĂŢI  CEL CARE SE RECUNOAŞTE O CREATURĂ, ŞI TOT CE ARE A PRIMIT DE LA DUMNEZEU SAU DE LA ALŢII, INCLUSIV VIAŢA.  ŞTIE SĂ SPUNĂ «MULŢUMESC!»
  • 9. 9 ESTE CUMPĂTAT  CEL CARE ŞTIE SĂ-ŞI DEA REGULI ŞI O DISCIPLINĂ  CEL CARE SE MULŢUMEŞTE CU CEEA CE ARE, NU PRETINDE MAI MULT  CEL CARE ŞTIE SĂ FIE MODERAT, ECHILIBRAT, NU-I EXAGERAT ESTE BLÂND  CEL CARE ŞTIE SĂ AŞTEPTE  CEL CARE ŞTIE SĂ SE SUPORTE PE SINE  CEL CARE SUPORTĂ ŞI PE ALŢII  CEL CARE ŞTIE SĂ DUCĂ GREUL ÎMPREUNĂ CU ALŢII ESTE HARNIC  CEL CARE NU-ŞI «ARUNCĂ» TIMPUL AIUREA ŞI ŞTIE SĂ SE ORGANIZEZE BINE;  CEL CARE NU AMÂNĂ CEEA CE ARE DE FĂCUT  CEL CARE ARE INIŢIATIVE  CEL CARE TRANSPIRĂ  CEL CARE NU E NICIODATĂ FĂRĂ OCUPAŢIE