Roada duhului   studiu biblic
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share

Roada duhului studiu biblic

  • 1,965 views
Uploaded on

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
1,965
On Slideshare
1,965
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
31
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Roada Duhului - DragosteaLecţia 1Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."Roada Duhului este... DRAGOSTEACum ai răspunde la întrebarea: ce este dragostea? Generaţia tânără de astăzi ar avea răspunsuri nepotrivite, cei îndrăgostiţi ar răspunde romantic, bătrânii ar răspundeprin ceea ce aşteaptă să facă copii pentru care ei s-au sacrificat pentru ei…Dragostea este un cuvânt folosit greşit în multe ipostaze. Chiar şi creştinii cântă lui Isus: te iubesc aşa cum mă iubeşti Tu! Fără să ştie despre ce vorbesc! Biblia vorbeştedespre trei feluri de iubiri:- eros - dragostea sexuală, fizică- phileo - dragostea prietenească, sufletească- agape - dragostea spirituală, sacrificială, ca cea a lui Dumnezeu. Ca agape, Dumnezeu ESTE dragoste! (1 Ioan 4:8).Consideraţii generale: 1. Dragostea este cea mai mare dintre toate virtuţile creştine (chiar şi decât nădejdea sau credinţa – 1 Cor 13:8…) deoarece este veşnică. 2. Dragostea este răspunsul natural şi logic faţă de harul şi iertarea lui Dumnezeu (Luca 7:42,47). 3. Dragostea este cea mai mare dintre porunci, pentru că în ea se cuprinde toată Legea şi Proorocii, şi învăţăturile lui Isus. Dragostea este adevăratul SEMN al unui ucenic al lui Cristos (Mat. 22:37; Marcu 12:33; Luca 6:27-36; Ioan 13:35;15:12-13). 4. Dragostea contribuie şi ajută la unitatea creştinilor (Ioan 17:20-26;Col. 2:2;3:14). 5. Dragostea este „unguentul” care ajută la evitarea frecuşurilor ce s-ar putea naşte între creştini (Efes. 4:2;1Petru 4:8). 6. Dragostea este motivul-cheie pentru care ascultăm de poruncile Domnului Isus (Ioan 14:15,21,23,24; 15:10;21:15-17; 1 Ioan 5:2; 2 Ioan 1:16). 7. Dragostea este un factor stabilizator în vieţile noastre (Efes. 3:17). 8. Dragostea este scopul învăţăturii lui Pavel şi ar trebui să fie centrul oricărei învăţături creştine (1 Tim. 1:5) 9. Dragostea este porunca care acoperă totalitatea vieţii creştine (Rom. 13:8-10; 1 Cor. 16:14). 10. Dragostea face ca serviciul nostru depus în slujba celorlalţi să fie mult mai profitabil (1 Cor. 8:1; 13:1-13). 11. Dragostea este un element-cheie în învingerea tacticilor duşmanului (1 Tes. 5:8) 12. Dragostea noastră poate şi trebuie să crească permanent (Fil. 1:9; 1 Tes. 3:12; 2 Tes. 1:3; Evr. 10:24; 2 Pet. 1:7) 13. Dragostea se poate răci, în special în mijlocul unor greutăţi (Mat. 24:12; Apoc. 2:4).1 Corinteni 131. Dragostea mai mare decât darurile spirituale (1 Cor. 13:1)- darul adesea confundat cu caracterul.- darul poate deveni un scop în sine când nu ar trebui să fie decât un mijloc de slujire a altora şi a lui Dumnezeu.- darurile pot fi „folosite” şi fără dragoste o astfel de aplicare a darurilor ar fi la fel de supărătoare ca şi zgomotul unor vase..., unor instrumente care cântă fără ritm şiarmonie, dezlânat.2. Dragostea mai mare decât cunoaşterea (1 Cor. 13:2).- cunoaşterea intelectuală e o mare pasiune a multora din lume, dar şi de prin adunări. Este posibilă o adâncire în chiar cunoaşterea Sfintelor Scripturi, dar care să ducănu la mai multă iubire, ci la... îngâmfare (1 Cor. 8:1).- cunoaşterea fără dragoste este aroganţă, privire de sus, neînţelegere faţă de alţii, judecarea altora fără milă etc.- noi am experimentat probabil tot răul produs de "descoperirea tainei cuiva" de către cineva care nu iubeşte...3. Dragostea mai mare decât puterea (1 Cor. 13:2 - aici în text, credinţa)- credinţa se apucă cu mâinile de Dumnezeu şi nu-L lasă până nu aduce în prezent binecuvântările promise de Cuvântul Domnului.- credinţa face lucruri mari: porneşte organizaţii mari, biserici uriaşe, lucrări misionare. Dar a face toate acestea fără dragoste nu foloseşte la nimic.4. Dragostea mai mare decât mila (1 Cor. 13:3)- există creştini care-şi dau şi cămaşa de pe ai pentru alţii… Vei întreba: da ce-i rău în asta? Nimic, dacă o faci cu dragoste, fără să te umpli de o falsă neprihănireobţinută prin fapte, fără să te umfli de importanţă şi de mândrie.5. Dragostea mai mare decât martirajul (1 Cor. 13:3)- dacă mă sacrific din încăpăţânare, din egoism, din dorinţa de a avea dreptate chiar şi cu preţul vieţii… fără dragoste nu-s nimic!Dar, cum este atunci dragostea adevărată?1. Dragostea în raport cu alţii (1 Cor. 13:4/a)a. Îndelung răbdătoare. În Noul Testament răbdarea îndelungată este folosită aproape în exclusivitate faţă de persoane, nu faţă de împrejurări. Nu suntem pustnici, ci uncolectiv. Diverşi, noi totuşi suntem chemaţi să ajungem la acelaşi chip al lui Dumnezeu şi la aceeaşi statură de om mare. Viaţa de credinţă ar fi adesea frumoasă… dacănu ar fi alţii!- dacă ne-am asculta mai mult şi mai bine, dacă am avea răbdare unii cu alţii, atunci am şti mai bine problemele cu care-s confruntaţi alţii, mai bine cum să mă rog pentruei…- unii merg mai încet, alţii se poticnesc mai des…b. Plină de bunătate. În greacă, curtenitor (cum eram cu logodnicele noastre), dând întâietate, încurajând, înălţând pe alţii, gesturi de bunătate.c. Lipsită de invidie (pizmă). Invidia nu se bucură de ce au alţii, ci îi pizmuieşte. Eva a vrut să aibă ce avea Dumnezeu… Noi suntem invidioşi din cauza a tot felul delucruri: alţii au o relaţie care n-o avem, se bucură de talente care ne lipsesc, au calităţi ce nu le găsim la noi, reuşesc acolo unde noi am eşuat.2. Dragostea în raport cu noi înşine (13:4/b - 5/a)a. Nu se laudă. Dacă invidia este faţă de ceea ce are altcineva şi ne lipseşte nouă, lauda este cu privire la ceea ce avem noi şi lipseşte altora. Cel mai adesea ne lăudămcu calităţile noastre pentru a ascunde deficienţele, şi ne lăudăm cu reuşitele pentru a ascunde eşecurile. În curând transformăm toată discuţia într-un monolog despre noiînşine. Nu-i de mirare că de mult nu mai stă nimeni de vorbă cu noi pentru că am plictisit pe oameni cu ceea ce suntem, ceea ce ştim, ceea ce am făcut.Unii dintre noi nu avem nici un idol… în afară de noi înşine! Suntem plini de noi şi asta se vede în atitudinile noastre, în conversaţia noastră. Dragostea nu se laudă.Punct. 1
  • 2. b. Nu se umflă de mândrie. Asta se referă la atitudinea plinătăţii de sine, a auto-suficienţei, când nu mai ai nevoie de nimeni şi de nimic. Nimic nu te mai satisface,deoarece nimic nu este destul de bun pentru tine. Nimic nu mai încape în tine deoarece tu eşti ‘umflat’ cu tine însuţi. Ideile tale sunt mai bune, părerile tale mai valoroase,dacă te-ar lăsa pe tine, le-ai arăta tu… Mândria te face să uiţi de alţii, să-ţi impui propriile dorinţe.c. Nu se poartă necuviincios. Nu este dură, arogantă, lipsită de consideraţie faţă de ceilalţi. Nu este fără respect. Nu strigă, nu înjură, nu blestemă, nu vorbeşte de rău, nuînjoseşte, nu mâhneşte. Nu dă cu pumnul în masă, nu împinge cu coatele, nu calcă pe cadavrele altora. Nu caută întâietatea.d. Nu caută folosul său. Nu este încăpăţânată, inflexibilă, insistând că toţi ceilalţi trebuie să se ajusteze. Este gata să examineze problema pentru a găsi o cale chiar dacăva trebui să renunţe la părerea proprie în folosul celorlalţi.3. Dragostea în raport cu păcatul (13:5/b - 6)a. Nu se gândeşte la rău. La analizarea faptelor/cuvintelor celorlalţi, dragostea nu se gândeşte că ce s-a spus sau făcut a fost cu o intenţie rea. De asemenea, dacă i s-aadus un prejudiciu, dragostea nu se gândeşte la răzbunare ci la iertare.Dacă analizezi ceea ce am spus până acum şi ce voi mai spune, vei începe să te întrebi: ‘dar cine mă va apăra?’ Domnul, pur şi simplu. Dacă astfel te vei comporta,Domnul se transformă în apărătorul tău. Poate vei pierde câte o bătălie dar sigur vei câştiga războiul. Şi ce ţi se pare că ai pierdut va fi doar o aparenţă…b. Nu se bucură de nelegiuire. Nelegiuirea ne atacă în zilele noastre din toate părţile: ziare, televiziune, prieteni, colegi, cunoscuţi, familie, etc. Dragostea nu se facepărtaşă la nelegiuire prin a se bucura, a râde, a se transforma într-un spectator la nelegiuire.Dacă stai să te uiţi la un serial de ‘soap opera’ al zilelor noastre, apoi vezi numai cum unul se culcă cu toate femeile, toate femeile se culcă cu alţii, patimă, ură, crime,nedreptate, etc. Şi tu crezi că dragostea stă nepăsătore şi priveşte toate acestea? Nu cred. Ea nu se bucură de aşa ceva.Dragostea nu iubeşte iubirea de bani, viciile de nici o formă, ci ia atitudine împotriva acestora.c. Se bucură de adevăr (sau de dreptate, cum spune o altă traducere). Adevărul este lumina în care umblă dragostea. Deşi este greu să pui laolaltă dragostea şiadevărul, dragostea nu are ascunzişuri, secrete sau altceva de felul acesta. Totul este deschis şi în lumină. Nu numai că spune adevărul şi doar adevărul ci se bucurăcând îl găseşte oriunde. Dreptatea este cealaltă latură a adevărului. În lume este multă nedreptate şi dragostea nu va sta cu mâinile în sân când se săvârşeştenedreptatea. Ea va vorbi şi va acţiona în favoarea dreptăţii.4. Dragostea în raport cu împrejurările (13:7)1. Acopere totul. O altă traducere spune că suportă totul. Ambele sunt corecte, deoarece pe de o parte dragostea acopere ceea ce află neplăcut despre o altă persoană(nu că nu face nimic ci nu împrăştie la alţii ca să distrugă, să rănească şi să ucidă prin cuvinte), pe de altă parte dragostea nu descurajează niciodată. Persevereazămereu, nu renunţă cu uşurinţă, nu-i cataloghează pe ceilalţi ca nimic după câteva greşeli… Simon Petru s-a lepădat de Domnul dar Domnul nu s-a lepădat de Petru…2. Crede totul. Nu este credulă sau uşor de dus în eroare. Pentru că iubeşte adevărul, dragostea nu va fi păcălită; a crede totul se referă la a avea o atitudine pozitivă cuprivire la acţiunile altora. A încuraja, a afirma, a ridica. Chiar dacă trebuie să mustre, dragostea o face cu tact căutând nu să zdrobească ci să vindece. Iar când ceilalţicad, dragostea îi ridică şi crede că Domnul i-a iertat, i-a primit din nou şi este gata să lucreze din nou împreună cu cel ce a căutat cândva. Când Iuda l-a sărutat pe Isus,Domnul nu a fost păcălit de sărut şi nu a zis: ‘O, Iuda, ţi-ai schimbat părerea despre mine şi acum mă iubeşti!’ Nu, dragostea n-a fost păcălită dar mustrarea lui Iuda a fostplină de tact, fermă şi la obiect. ‘Iuda, foloseşti un lucru frumos şi sfânt, ca sărutul pentru a comite cel mai josnic act, trădarea?’ Dragostea este mereu gata s-o ia de laînceput. Dacă cineva doreşte încă o şansă, dragostea i-o oferă.3. Nădăjduieşte totul. Doreşte şi speră în continuu că se va întâmpla numai bine celor cu care ajunge în contact. Susţine că Cristos va câştiga în final. Nu există nici ocauză, nici o stare, nici o problemă ca Cristos să n-o poată rezolva. Dragostea de aceea caută soluţii nu stă cu mâinile în sân.5. Dragostea în raport cu toate lucrurile (13:8/a)Dragostea nu va pieri niciodată. Va fi valoroasă întotdeauna. Darurile spirituale nu vor fi mereu necesare. Dar dragostea va fi baza relaţiilor din veşnicie. Cu cât foloseştimai multă dragoste cu atât mai multă dragoste vei avea. Dragostea nu va pieri niciodată; ea nu va renunţa niciodată, indiferent ce obstacole va întâlni în calea ei.Acum, în final, Pavel compară dragostea cu darurile.1. Darurile sunt temporare, dragostea este veşnică. Nu va mai fi nevoie de profeţie şi nici de cunoştinţă când va veni ceea ce este perfect, adică Cristos. Acum vedem caprin ceaţă, dar este de ajuns cât vedem ca să umblăm în adevăr. Dar va veni ziua când vom vedea desăvârşit, aşa cum suntem văzuţi noi acuma.2. Darurile sunt parţiale, dragostea este perfectă. Corintenii preferau darurile, Pavel le propune ceva veşnic şi perfect: dragostea.3. Darurile sunt copilăreşti, dragostea este matură. "Copilăria" darurilor se referă la starea de acum a bisericii. Vorbirea şi simţirea sunt amintite aici ca fiind caracteristicilestării de acum. Cine cunoaşte totul aşa cum trebuie? Şi de câte ori ne schimbăm părerea, susţinând că prima dată am greşit dar acum ştim aşa cum trebuie… pânămâine când ne vom schimba iarăşi.4. Darurile sunt progresive, dragostea este sosirea la ţintă. Acum vedem în chip întunecos. Acum folosim fiecare clipă pentru a dobândi şi mai multă lumină. Dar într-o zivom ajunge să vedem aşa cum suntem văzuţi.Roada Duhului - BucuriaLecţia 2Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."Roada Duhului este... BUCURIASă urmărim legătura dintre Duhul Sânt şi bucurie în câteva pasaje:- Romani 14:17- 1Tes 1:6- Gal 5:22Ce este Bucuria?O stare de mulţumire lăuntrică, de satisfacţie spirituală, de desfătare care nu depinde de factori exteriori ci de o condiţie lăuntrică. 2
  • 3. Ce nu este Bucuria?1. Nu este fericire. Fericirea poate fi influenţată de împrejurări, de stări, etc. Bucuria nu depinde de cele de afară, sau de condiţia fizică, sau de sănătate.2. Nu este entuziasm. Entuziasmul poate fi provocat de perspectiva unei reuşite, bucuria nu ţine cont de realizări.1. Bucurie din cauza locului nostru "în Cristos"Bucuria a fost direct legată de venirea lui Isus în Lume (Luca 2:10). De ce? Deoarece credinţa în Isus, va duce la naşterea din nou, care va duce la o nouă stare vis-à-visde Dumnezeu. Bucuria rezultă din realitatea aceasta.Bucuria începe să se manifeste când cineva găseşte „mărgăritarul” de mare preţ al Împărăţiei lui Dumnezeu (Mat 13:44). Am văzut şi în Rom 14:17 că Împărăţia luiDumnezeu are bucurie. Bucuria aceasta nu poate fi luată de la noi de nimeni şi nimic, deoarece nimeni şi nimic (altceva) nu ne-o poate da! (Ioan 16:22).O astfel de bucuri, nu poate dispare, indiferent care ar fi împrejurările vieţii, atacurile asupra noastră, sau crizele prin care trecem. Noi avem o părtăşie cu Domnul înÎmpărăţia Sa, în care suntem şi care este în noi (Luca 17:21). Bucuria aceasta poate avea forme de extaz câteodată. Credinciosului îi vine să sare de bucurie (Ps 68:3),sau să strige de bucurie (Ps 32:11; 63:5) şi să cânte de bucurie (Ps 65:13). Aceste expresii ale bucuriei sunt şi trebuie să fie normale în orice viaţă de pocăit.a. ce ştii tu despre poziţia (locul) ta în Cristos?b. cum te simţi când te gândeşti la asta?c. cum se manifestă bucuria în viaţa ta?2. Bucuria din cauza găsirii scopului vieţii.Noi nu suntem creaţi "fără scop"; când noi aliniem viaţa noastră cu voia lui Dumnezeu, descoperim bucurie! Ioan 15:1-11 vorbeşte despre legătura dintre rodire şi bucurie.Când produci ceva după voia lui Dumnezeu, eşti bucuros, mulţumit. Asta nu este mândrie sau egoism ci o stare normală care vine prin împlinirea voii lui Dumnezeu.Romani 12:8 arată cum lucrarea la care am fost chemaţi (milostenia, în cazul amintit) trebuie să fie făcută cu bucurie.Efeseni 6:7 arată legătura dintre slujire şi bucurie.Filip 1:4, bucuria însoţeşte lucrarea rugăciunii.Dacă cunoşti scopul vieţii tale, te bucuri chiar în întristări. Pavel a asociat întristarea cu bucuria (2 Cor 6:10; 7:4). Pavel a ştiut că ajungerea în temniţă va fi parte dinscopul lui Dumnezeu pentru viaţa lui (Fapte 16); de aceea el s-a bucurat chiar şi în închisoare (Fapte 16:22)! Fiind mulţumit în orice împrejurare (Filip 4:11) el poate da şialtora îndemnul de a se bucura întotdeauna (Filip 4:4).Bucuria aceasta vine dintr-o mentalitate, concepţie despre lume, dintr-un fel de a gândi. Iacov spune să privim sau să considerăm ca o mare bucurie când trecem prin totfelul de încercări (Iac 1:2). Acesta este parte din procesul maturizării noastre (Iac 1:4)Bucuria noastră trebuie să fie, cum zicea Petru, negrăită, adică care nu se poate exprima în cuvinte (1 Petru 1:8).a. care este scopul vieţii tale?b. ce faci pentru a ţi-l împlini?c. poţi adăuga bucurie la ceea ce ai fost chemat să faci? Sau este lucrarea ta privită ca o corvoadă?Cine ne fură bucuria - Hoţi ai bucuriei.Gal 4:15 Unde este, deci, fericirea voastră? Întreabă Pavel pe Galateni. Traduceri englezeşti traduc „fericire” şi prin „bucurie”. Trebuie să admitem că bucuria noastră are„hoţi”.1. Aşteptările neîmplinite. Câteodată nu ne putem bucura de felul în care progresează căsătoria noastră, viaţa noastră. Se pare că nu avansăm la locul de muncă, că nuavansăm financiar, că în general, batem pasul pe loc. Apoi, ai aşteptări de la alţii: de la copiii tăi, de la soţie, de la colegi, sau fraţi şi surori în biserică… De la PĂSTOR!:-)Nemulţumirea ne poate fura bucuria. Dar Pavel a descoperit secretul bucuriei permanente, prin descoperirea secretului mulţumirii depline:Filip 4:12 Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.A fi mulţumit este o "ştiinţă" care trebuie învăţată prin disciplină, şi practicare! Printre lucrurile cu care trebuie să „învăţăm” să trăim trebuie să fie şi aşteptările neîmplinite.Mulţumirea nu apare atunci când avem tot ce ne dorim, ci când dorim să avem tot ce… avem! Dacă învăţăm să folosim ceea ce avem, vom începe să deprindem lecţiamulţumirii. Şi asta va duce la regăsirea bucuriei.Ai astfel de aşteptări de la tine, de la viaţă în general, sau poate de la alţii, care nu sunt împlinite, şi din cauza cărora eşti nemulţumit?Ai pierdut bucuria din cauza nemulţumirii?2. Conflicte nerezolvate.Când noi permitem ca să apară conflicte între noi şi o altă persoană, şi când situaţia rămâne nerezolvată, bucuria noastră este furată. Când atenţia noastră emoţională şimintală este acordată unui conflict, atunci ne rămâne foarte puţin pentru Domnul. Mânia ne acoperă cu nori negri cerul vieţii noastre, şi Soarele Neprihănirii nu mai poatestrăluci către noi.Evrei 12:14-15 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.Pacea nu vine automat: trebuie lucrat la ea, şi trebuie menţinută. Dacă ţinem o evidenţă a greşelilor cuiva, bucuria noastră va dispare.Filip 2:2-5 faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare săprivească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus. Vărog să comentaţi pasajul de mai sus:- ce înseamnă "o simţire"?- ce înseamnă "un gând şi un suflet"?- ce înseamnă "o dragoste"?- ce înseamnă să fac ceva din duh de ceartă? Daţi exemple.- ce gând era în Cristos?3. Păcat nemărturisit. 3
  • 4. Hoţul acesta fură mai multă bucurie decât oricare alt hoţ! Noi toţi ne luptăm cu tendinţa de a păcătui, cu ispitele, şi câteodată cădem pradă lor! David a înţeles asta, cânda scris:Psalmul 32:1-5 Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu esteviclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucăpământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vinapăcatului meu.Psalmul 51:3-9 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este răuînaintea Ta; aşa că vei fi drept în Hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta. Iată că Sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărulsă fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să audveselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!Comentează pasajele de mai sus.- ai cumva un păcat nemărturisit? Apasă mâna Domnului asupra ta din cauza păcatului tău? Ţi-ai pierdut bucuria? Mărturiseşte-l ACUMA, cere-ţi iertare (dacă trebuie şise poate), fă reparaţie (dacă trebuie şi se poate) şi roagă-te de iertarea Domnului! El ţi-o va da negreşit! Nu mai trebuie să trăieşti fără bucurie!Domnul vrea ca bucuria ta, să fie deplină! (Ioan 15:11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.)Ziditori ai bucuriei.1. Recunoaşte că Domnul se bucură.Neemia 8:10 Ei le-au zis: "Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinatăDomnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră."Ţefania 3:17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va maiputea de veselie pentru tine.Noi Îl percepem pe Dumnezeu ca un stăpân de sclavi, nemulţumit, ranchiunos şi permanent încruntat. Ni se pare că are mereu în mână un carneţel negru în care noteazătoate greşelile noastre, şi în cealaltă biciul pentru a ne plezni în fiecare clipă! Falsă imagine despre un Dumnezeu bucuros! Trebuie să ne re-considerăm teologia şipercepţia noastră despre Domnul. În timp ce mânia Lui e un lucru real şi de temut, bucuria Lui este la fel de reală şi de împărtăşit. El se bucură şi izbucneşte în cânteccând se gândeşte la tine! Fredonează o melodie plăcută şi veselă. Te iubeşte, ESTE ÎNDRĂGOSTIT DE TINE! EŞTI MIREASA LUI!Psalmul 104:31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!Isaia 65:18-19 Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voiveseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.Eu mă uit la creştini trişti, şi mă gândesc adesea că ei sunt astfel, poate pentru că au necazuri… Dar ştiu precis că mulţi sunt trişti pentru că nu-L cunosc pe Domnul aşacu este El, şi nu ştiu că Domnul este o persoană veselă!2. Bucură-te de caracterul lui Dumnezeu prin închinare.Noi am fost făcuţi să ne bucurăm de calităţile lui Dumnezeu şi să îl lăudăm.Psalmul 66:1-4 Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului. Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre. Ziceţi lui Dumnezeu:„Cât de înfricoşate Sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc. Tot pământul se închină înaintea Ta, şi cântă în cinstea Ta, cântăNumele Tău.Când venim laolaltă duminicile, serviciul nostru de laudă şi de închinare trebuie să fie o compilaţie, o unire a închinării noastre particulare şi individuale din timpulsăptămânii. Dacă citim Biblia, dacă medităm asupra Cuvântului, dacă îl memorizăm, dacă ne rugăm şi apoi cântăm Domnului, inima noastră se umple de cunoştinţaDomnului şi noi cunoaştem caracterul Lui. Dacă tu mai crezi că după ce îl cunoşti pe El, mai poţi sta mut, crispat, atunci habar nu ai despre ce vorbeşti!Echipele noastre de laudă şi de închinare trebuie să fie preocupate de alcătui un serviciu de închinare care să se concentreze asupra sfinţeniei şi măreţiei lui Dumnezeu,şi care să creeze astfel o adevărată atmosferă de închinare.Când s-a concentrat David asupra caracterului lui Dumnezeu, nu a putut decât să scrie următoarele:Psalmul 28:7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi Sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.3. Re-afirmă dragostea ta pentru alţii.Bucuria manifestată şi alimentată pe verticală, va rezulta în bucurie alimentată şi manifestată pe orizontală. Romani 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu ceice plâng. Numai conectaţi prin dragoste unii la alţii putem împlini cerinţa asta.Având numai două opţiuni, de a muri sau de a trăi, Pavel, deşi recunoaşte avantajul morţii, doreşte să trăiască de dragul fraţilor! Filip 1:23-25 Sunt strâns din două părţi:aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi ştiu că voirămânea şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre.Noi avem nevoie unul de altul. Numai conectaţi în dragostea Trupului lui Cristos va fi bucuria noastră deplină şi împlinită. Numai astfel paharul nostru va fi plin de va dapeste el!4. Reconectează-te la efortul evanghelistic.Filimon 1:6 Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.Luca 15 arată câtă bucurie este când se găseşte ceva ce a fost pierdut: un bănuţ, o oaie, un om.Este bucurie în strângerea roadelor pentru Domnul: Ioan 4:36 Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ceseceră să se bucure în acelaşi timp.Bucuria de a vorbi despre Domnul este impulsionată de bucuria celor ce îl primesc pe El ca Mântuitor! Fapte 8:39 Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit peFilip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie.5. Dă Domnului problemele tale.Unul dintre semnele adevăratului creştinism este atunci când în mijlocul durerilor, a pierderii, a necazului, te poţi bucura. Romani 5:3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi înnecazurile noastre spune Pavel. 4
  • 5. El ştia despre ce vorbeşte pentru că avea experienţă: Fapte 16:22-25 Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi auporuncit să-i bată cu nuiele. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise oastfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu;iar cei închişi îi ascultau.**Matthew Henri, un teolog din sec al 17-lea a fost jefuit, şi i s-a luat portmoneul. El a scris în jurnalul lui: Mulţumesc Domnului că nu am mai fost jefuit niciodată pânăacum; apoi, pentru că deşi mi-au luat portmoneul, nu mi-au luat viaţa; în al treilea rând, pentru că deşi mi-au luat totul, nu a fost mult; şi al patrulea, pentru că nu eu amfost cel ce a jefuit, ci cel ce a fost jefuit.2 Cor 6:4–10 Ci, în toate privinţele, arătăm că Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe,în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, princuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine.Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că Suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca niştepedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca ne având nimic, şi totuşi stăpânindtoate lucrurile.6. Rămâi aproape de Domnul Isus.Ioan 15:4 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi…. 10-11 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile TatăluiMeu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.Roada Duhului - PaceaLecţia 3Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."Roada Duhului este... PACEAPace - un cuvânt care transmite diferite imagini. O zi liniştită pe marginea lacului, o faţă senină, etc. Ce-ţi sugerează ŢIE cuvântul acesta? Pacea este o stare pentru carene... luptăm cu toţii în viaţă!Pacea a făcut parte din mesajul îngerului la naşterea lui Isus (Luca 2:14). De fapt, Biblia vorbeşte despre pace ca despre una din temele generale preferate aleScripturilor.- Pacea nu este absenţa activităţii; noi folosim adesea expresia "pace şi linişte" şi înţelegem prin ea că nu se întâmplă nimic.- Pacea este mai mult decât absenţa ostilităţii, sau a conflictului.- Pacea este mai mult decât îndepărtarea de realitate; noi plecăm în concediu pentru a găsi… pace.Cuvântul ebraic "shalom" întrebuinţat în Vechiul Testament implică o stare armonioasă în toate relaţiile. Folosit ca formă de salut, shalom vrea să transmită atât o starelăuntrică de bine cât şi una exterioară de lipsă a oricărei tulburări. În Vechiul Testament pacea era premisa binecuvântării. Uite cum demonstrează lucrul acesta VechiulTestament:Num 6:24-27 "Domnul să te binecuvânteze, şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa pestetine, şi să-ţi dea pacea! Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta."Şi Noul Testament foloseşte cel puţin 3 sfere în care pacea trebuie să fie prezentă:- Pe verticală, pacea cu Dumnezeu. Rom. 5:1 Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru IsusHristos.- Pace înăuntru: pacea lui Dumnezeu. Fil. 4:7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.- Pe orizontală, pacea cu ceilalţi. Efes. 2:14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea. Col. 3:15 Pacea luiHristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.Pacea CU Dumnezeu.Noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi DOMNUL se bucură tare de noi (Ţefania 3:17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz carepoate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine). Dar problema este că oricât de mult s-ar bucuraDomnul de noi, între noi şi Dumnezeu a intervenit o ruptură: păcatul. Noi suntem despărţiţi de El, pentru că „plata păcatului este moartea” (Rom 6:23).Rom 5:10 ne prezintă într-o ipostază de vrăjmaşi a lui Dumnezeu (Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi...). Duşmănia era reciprocă. Poate îţi este greu să crezi că tu eraiîn duşmănie cu Dumnezeu… pentru că zici că nu ai făcut nimic expres împotriva Lui. Apoi, te gândeşti că Dumnezeu este (crezut) ca fiind o fiinţă de o bunătate infinită,deci nici Lui nu-i stă în caracter să fie împotriva cuiva. Numai că, adevărul este că tu deşi nu făceai nimic expres împotriva lui Dumnezeu, starea sau condiţia inimii şi avieţii tale era de aşa natură că te punea în opoziţie cu Dumnezeu.- Efes 2:1-3 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucreazăacum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şieram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.- 1Pet 5:5 Căci "Dumnezeu stă împotriva celor mândri..."- Rom 1:18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul înnelegiuirea lor. Dar asta-i vestea rea! Iată vestea bună:- Rom 5:1 Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Aceasta este posibil prinmoartea Domnului Isus în locul nostru. Noi nu meritam pacea aceasta, dar dragostea lui Dumnezeu a făcut-o posibilă. Dumnezeu rămâne astfel atât drept, cât şiîndreptăţeşte pe alţii prin actele şi hotărârile Lui.Pacea cu Dumnezeu vine prima; apoi noi primim pacea lui Dumnezeu în noi, prin Duhul lui Dumnezeu care vine să locuiască în noi. Înainte de a muri, Isus a spus: Ioan14:27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.Pacea lăuntrică este darul lui Cristos. Cu cât mai mult lăsăm controlul vieţii noastre în mâna lui Isus prin Duhul Sânt, cu atât mai mult vom experimenta pacea aceasta.Fiecare dintre epistolele lui Pavel conţine o urare cu privire la pace. În special tesalonicenilor care erau în mari încercări din pricina credinţei lor, Pavel le spune: 2Tes3:16 Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel.Cum putem noi experimenta pacea aceasta?Filip 4:6-7 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu,care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. 5
  • 6. - să nu ne îngrijorăm de lucrurile vieţii acesteia. Problema este că noi avem atâtea motive de îngrijorare, şi ar spune unii, este imposibil să nu te îngrijorezi. E adevărat.Drumul către scăparea de îngrijorare duce prin rugăciune!- aruncaţi asupra lui Cristos îngrijorările voastre: folosiţi rugăciunea şi cererea. Fii specific cu privire la ceea ce ai nevoie, la ceea ce te îngrijorează. Aruncarea sugereazăo lepădare cu „violenţă” dacă vreţi, a problemelor. Unele se ţin de noi ca scaiul… de aceea trebuie să ne lepădăm de ele în felul acesta.- mulţumiţi Domnului. Mulţumirea va elibera pacea Domnului în inimă cu privire la problemele aduse la cunoştinţa Lui. Mulţumirea este exprimarea credinţei că problemeleaduse la cunoştinţa Domnului se rezolvă cu siguranţă.- Pacea aceasta întrece orice putere de a pricepe sau de a ne imagina.- Pacea aceasta ne va păzi mintea şi inimile de atacurilor îngrijorărilor.Pace cu alţii.- Mat 5:9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Interesant că Domnul nu a spus "cei ce caută pacea" ci cei ce o fac! Aceştia depun efortpentru a preveni conflictul, iar dacă acesta a intervenit, ei muncesc din greu la rezolvarea diferendelor.- Rom 14:19 Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Textul ne îndeamnă să căutăm metode şi căi de trăire paşnică cu toţi fraţii, surorile şioamenii în general.- Filimon ne arată felul în care Pavel îşi asumă rolul de împăciuitor între Filimon şi robul acestuia, Onisim. Onisim (v 13) îl ajută pe Pavel; dar Pavel doreşte ca el să seîntoarcă la Filimon să se împace. Ştii astfel de oameni, care nu mai vorbesc unii cu alţii? Ce faci pentru împăcarea lor? Onisim s-a pocăit. La fuga sa de la Filimon, a furatceva. Acum era gata să facă călătoria de peste 1000 de km pentru a se împăca cu fostul lui stăpân. Ce faci TU pentru a te împăca cu cineva? Notă: pocăinţa este o pre-condiţie a oricărei împăcări.- Filimon este cel ce primeşte propunerea de pace. Noi nu pricepem măreţia cererii lui Pavel: lui Filimon i se cerea să îl primească înapoi pe fostul său rob, care l-a furat,CA FRATE ÎN Cristos, nu ca pe proprietate.P - Planifică o întâlnire pentru facerea păciiA - Atacă problema, nu persoanaC - Cooperează cât se poate de mult.E - Emite reguli de reconciliere, nu de rezolvare. Să nu presupui că vei putea rezolva orice problemă! Dar poţi fi sigur că se poate reconcilia orice diferend! Nu trebuie săfim uniformi, pentru a ne înţelege bine şi a trăi în pace.Pacea este o roadă "gingaşă": poate fi "zdrobită" cu uşurinţă şi distrusă. Poate fi "pierdută" repede. Este de mirare că ceva atât de frumos şi de dorit ca pacea să aibăduşmani! Care sunt inamicii păcii?Inamicii păcii cu Dumnezeu.#1. Necunoaşterea. Luca 19:42 şi a zis: "Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele Sunt ascunse de ochii tăi."- Necunoaşterea poate fi lipsa de citire a Cuvântului. Nu vei şti ce a spus Domnul despre situaţia cu care eşti confruntat. Dacă nu ştii ce spune Domnul, atunci ce altcevaştii? Ce altceva este important pentru abordarea situaţiilor vieţii tale? Vei aplica ştiinţa populară? Te vei lua după vreun proverb? Vei cere altora să îţi spună dacă au avutexperienţa similare, şi cum au procedat?#2. Necredinţa. Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari înnădejde!- Necredinţa este tovarăşa cea mai apropiată a necunoaşterii. Pavel spune: Romani 10:13-14Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit." Dar cum vorchema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Crezi tu TOT ce spune Domnul înScriptură? Este credinţa ta ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu, sau în teorii auzite prin biserici?#3. Păcatul. Psalm 32:1-5 Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhulcăruia nu este viclenie! câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum seusucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Şi Tu ai iertat vinapăcatului meu.Inamicii păcii lui Dumnezeu.#1. Frica. Ioan 14:27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.- Când privim cu îngrijorare la împrejurări, la context, la situaţia în care ne găsim.- Din spusele Domnului Isus, eu înţeleg că noi avem oarecare control asupra a ceea ce ne poate tulbura sau înspăimânta. Cum? Dacă citim contextul textului citat dinIoan, vom vedea că prezenţa Duhului Sfânt şi a lui Isus în viaţa noastră ne dă puterea de a ne subjuga fricile.#2. Lipsa părtăşiei cu Domnul şi în special a rugăciunii. Psalm 122:6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.- rugăciunea frecventă şi sinceră va aduce o încredere în Domnul care ne va păstra pacea şi în cele mai aprige furtuni ale vieţii. Rugăciunea noastră va permite Domnuluisă „intervină” în gândurile noastre şi în sentimentele noastre pentru a le păzi de tulburare. Isaia 26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci seîncrede în Tine.#3. Ne-urmărirea păcii. Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.- Pacea este în aparenţă un produs secundar sau adăugat împlinirii unor condiţii. Dar pacea trebuie să fie şi ceva aparte, ce urmărim cu dorinţă aprinsă. Trebuie să nefacem un scop din a avea pace cu Dumnezeu şi pacea lui Dumnezeu.Inamicii păcii cu alţii.#1. Invidia. Prov 14:30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.- Invidia, indiferent cum este motivată, sau împotriva cui e îndreptată strică pacea cu alţii. Mai întâi, o strică în inima celui invidios, apoi invidia iasă la suprafaţă prinatitudini, fapte şi cuvinte, şi aşa se strică pacea şi celui invidiat.#2. Bârfa, vorbirea uşoară, neatentă etc. Rom 14:19 Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Adăugaţi alte lucruri negative, asemănătoareacestora, care strică pacea cu alţii.Noi am fost chemaţi la unitate: Colos 3:15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.Efes 2:14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea… Orice atitudine împotriva unităţii a doi sau mai mulţi, vaduce la ruperea păcii.#3. Lipsa făcătorilor de pace. Iacov 3:18 Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.Matei 5:9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!- A face pace este adesea o slujbă ingrată: rişti să fii rănit de ambele părţi între care intermediezi! Dar cine a spus că a face pace este uşor! Dimpotrivă, suntem îndreptaţispre beneficiile celor ce fac pace, deoarece beneficiile sunt atât de mari, încât nici nu merită să discutăm despre greutăţile procesului!- Pavel spune: Rom 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De 6
  • 7. aceea, să privim întotdeauna la rezultat şi la beneficii!Roada Duhului - Îndelunga răbdareLecţia 4Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea,înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."Roada Duhului este... ÎNDELUNGA RĂBDARERăbdarea - un cuvânt menit să ne amintească că nu am sosit încă la ţintă. Indiferent de vârsta pe care o ai, uneori descoperi că nu ai avut suficientă răbdare.Răbdarea este abilitatea caracterului de a aşteptă vreme îndelungată pentru a duce la bun sfârşit o lucrare care necesită timp, o lucrare care poate fi şi grea şiplictisitoare în acelaşi timp. Înseamnă de asemenea a nu te enerva cu uşurinţă din cauza situaţiei sau a altor persoane.În limba greacă, makrothumia înseamnă aşteptare hotărâtă, o decizie de a sta neclintit în scopul şi ţelul vieţii tale. Răbdarea este un atribut al lui Dumnezeu. El este numitDumnezeul răbdării în Romani 15:5.Răbdarea este faţă de alţii:Efeseni 4:1-2 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cuîndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.De ce trebuie alţii răbdaţi? Ce anume te face să-ţi pierzi răbdarea la alţii? Că nu înţeleg la fel ca tine? Că fac altfel decât vezi şi crezi tu? Că sunt prea înceţi? Preacopilăroşi? Că te sâcâie cu întrebări?1Tesaloniceni 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţirăbdători cu toţi.Trei domenii în care trebuie să răbdăm pe alţii:1. pe cei ce trăiesc dezordonat şi dezordonaţi; aceştia trebuie mustraţi dar nu pentru a-i distruge ci pentru a-i îndrepta2. pe cei deznădăjduiţi; aceştia ba se plâng tot timpul, ba sunt mereu deprimaţi. Poveştile lor sunt numai despre probleme.3. pe cei slabi; aceştia trebuie sprijiniţi. Câteodată tu, care poţi merge foarte repede, trebuie să îţi reglezi înaintarea după mersul lor.Răbdarea faţă de circumstanţele vieţii.Iacov 1:2-3 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Răbdarea înprigoniri.Iacov 5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milăşi de îndurare. Răbdarea în suferinţe trupeşti, în pierderi de avere, de membri de familie, de pierderea de prieteni, când nu eşti înţeles de ai tăi sau de alţii, când nugăseşti răspuns la întrebările care încep cu "de ce...?"1 Petru 2:20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta esteplăcut lui Dumnezeu.Răbdarea când eşti nedreptăţit. Când faci bine şi ţi se face rău. Când tu întinzi o mână şi ţi se respinge, când arunci priviri plăcute şi tot ce primeştiînapoi sunt încruntări. Când binele tău este răsplătit cu rău.Rom 12:12 Fiţi răbdători în necaz. Răbdare în toate împrejurările potrivnice.Răbdarea în circumstanţele vieţii poate fi ajutată dacă din versetele citate mai sus, considerăm următoarele:1. Scopul încercărilor este de a ne dezvolta răbdarea şi credinţa (Iacov 1:2-3)2. Scopul încercărilor este de a ajunge la ceea ce are Dumnezeu pregătit pentru noi: sfârşit strălucitor! Confidenţa aceasta rezultă din caracterul lui Dumnezeu, care esteplin de milă şi îndurare (Iacov 5:11)3. Scopul încercărilor este de a dovedi lumii şi nouă înşine că putem ajunge să plăcem Domnului prin răbdare. Să faci bine şi să ţi se facă rău, iată un lucru de care a avutparte şi Dumnezeu în persoana Domnului Isus! (1Petru 2:20).Răbdare cu Dumnezeu. Dintre toate cele trei categorii de răbdări amintite în studiul nostru, cea mai grea este aceasta.Psalmul 37:7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. Termenulde "nădăjduieşte" în ebraică este khool, şi se traduce corect prin a avea răbdare.Întrebarea noastră vizavi de Domnul, este de ce nu reacţionează El la ceea ce nouă ni se pare anormal, incorect sau nepotrivit? De ce nu ia măsuri, în cazul de mai sus,împotriva celor răi, ale căror planuri reuşesc. Citeşte Psalmul 73:1-23 şi discută.Apoi, când îţi aduci rugăciunea înaintea Lui, El parcă nu aude: Iov 35:14 Măcar că zici că nu-l vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-l! Ca Ilie, te-ai rugat o dată,de două ori, de şase ori... şi nu se vede nici o palmă de nor la orizont! Oare te va asculta Dumnezeu? Mai merită să te rogi, sau poate că-ţi răceşti gura de pomană!Atunci crezi că ai toate motivele să fii nerăbdător: Iov 21:4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?1. Câteodată Domnul nu te ascultă deoarece e mai bine pentru tine aşa! 2Corinteni 12:8-10 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi estede ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână înmine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când Sunt slab, atunci Sunt tare. Caută avantajele în a fiaşa cum eşti.2. Altă dată Domnul îţi încearcă credinţa: Matei 15:22-28 Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: "Ai milă de mine,Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac." El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căcistrigă după noi.” Drept răspuns, El a zis: „Eu nu Sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: "Doamne, ajută-mi!" Dreptrăspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!" "Da, Doamne" a zis ea "dar şi căţeii mănâncă fărămiturile care cad de la masa stăpânilorlor." Atunci Isus i-a zis: "O, femeie, mare este credinţa Ta".3. Să avem atâta răbdare cu Domnul câtă răbdare are El cu noi! 7
  • 8. De ce este atât de greu să fii răbdător?1. Este împotriva naturii umane. Noi suntem în general nerăbdători. Aşa ne naştem. Copilul ce se trezeşte după miezul nopţii, când ţi-e ţie somnul mai dulce, te vede cebine dormi, şi se gândeşte că o să înceapă să plângă dimineaţă, când vei fi şi tu treaz! Ai călătorit vreodată cu copii?2. Avem mândrie şi egoism în inima noastră. Mărăcinii aceştia înăbuşă planta firavă şi rară a răbdării. Nerăbdarea se vede pe şosele, la intersecţii, la magazin, la serviciu,etc.3. Este împotriva culturii şi civilizaţiei din secolul 21 ca să fii răbdător. Tot aparatajul de bucătărie s-a dezvoltat pentru a uşura munca gospodinei şi pentru a face mairepede mâncarea. Cuptoare cu microunde, etc. Maşini mereu mai rapide, avioane mereu mai sofisticate. Am început să visăm la maşini care merg şi pe străzi, şi zboarăşi ca avionul.4. Am descoperit că dacă suntem nerăbdători, o putem lua adesea în faţa altora. Am început să tratăm lipsa de răbdare ca o virtute, şi răbdarea ca o slăbiciune şimoliciune.5. Nerăbdarea este o formă de necredinţă... şi noi ne naştem fără credinţă.Felul în care inter-acţionează Puterea şi Răbdarea în viaţa noastră.A reprezintă inter-acţiunea dintre Putere şi Lipsa de Răbdare,B reprezintă inter-acţiunea dintre Putere şi Răbdare.C reprezintă inter-acţiunea dintre Lipsa de Răbdare şi Lipsa de Putere.D reprezintă inter-acţiunea dintre Răbdare şi Lipsa de Putere.Vă rog să discutaţi.Roada Duhului - BunătateaLecţia 5Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."Roada Duhului este... BUNĂTATEAÎn limba greacă chrestotes, înseamnă folositor, de un caracter moral excelent, bunătate, gingăşie. Unora le place să definească bunătatea ca „putere sub control”, ceeace nu este o definiţie rea. Curgerea apei, dirijată prin nişte canale, învârte roata turbinei şi produce electricitate. Aceeaşi apă, ne-dirijată, poate inunda şi produce maristricăciuni şi pierderi de vieţi.Isus a dat un bun exemplu de bunătate.1. Isus şi femeia de la fântâna Samariei (Ioan 4:6-27 - citeşte).Urmăreşte cu câtă bunătate vorbeşte Domnul cu femeia aceasta, El care era iudeu (iudeii nu aveau legături cu samaritenii), El care era bărbat (bărbaţii desconsideraufemeile), El care era neprihănit (femeia aceasta era o stricată), El care avea atâta de oferit (ea care trebuia să primească dar avea atâta lipsă de tact faţă de Isus).2. Isus şi femeia prinsă în preacurvie (Ioan 8:3-11 - citeşte).Femeia era vinovată, vinovăţia ei cerea omorârea cu pietre, şi Isus ar fi avut tot dreptul s-o condamne. El de fapt ar fi fost singurul care putea lua o piatră să dea în ea.Dar Isus îi ruşinează pe cei ce au adus-o la El, apoi o iartă pe femeie şi-i dă drumul cu sfatul de a nu mai păcătui.3. Isus şi Zacheu (Luca 19:1-10 - citeşte).Iată-l pe Domnul vizavi de un om escroc al vremurilor de odinioară, hoţ, mincinos, înşelător, tot ce vrei. Dar Isus priveşte dincolo de toate acestea, şi se auto-invită în casalui Zacheu. Rezultatul? Mântuirea lui Zacheu şi repararea daunelor produse de el.Data trecută am discutat despre exemplul bunătăţii Domnului Isus vizavi de trei tipuri de oameni. Ce ai face tu, dacă în biserica ta, ai avea de-a face cu astfel decaractere? Femei care şi-au ruinat reputaţia, care sunt păcătoase, bărbaţi care mint şi înşeală? Ce le-ai spune? Să plece din biserică, că nu-s bineveniţi?Bunătatea nu este greu de manifestat faţă de cei buni… Ea trebuie folosită faţă de oameni răi, faţă de păcătoşi. Rolul bunătăţii este de a restaura pe păcătos, nu de a fitolerant cu păcatul.Cum folosim bunătatea?Gal 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Greşeala este ca o cursă, în carecineva ar cade subit, pe nepregătite. Trăim parcă pe linia întâi a frontului. Lângă noi, sunt mereu oameni care cad răniţi. Şi noi cădem câteodată! Dar cei care suntem„duhovniceşti” (adică, avem roada Duhului în noi) trebuie să-i ridicăm pe cel căzut, pe cel rănit, cu blândeţe.De ce ni se cere bunătate faţă de astfel de oameni? Deoarece vieţile lor sunt fragile! Ei pot fi răniţi cu uşurinţă! Cel căzut nu are nevoie să i se spună că a căzut… el ştiedeja! Timp de a da lecţii celor căzuţi, va fi mai târziu! Acum însă e vremea de a practica bunătatea!Isaia 40:11 El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.Lumea în care trăim e plină de oameni egoişti, lipsiţi de bunătate. Biserica lui Cristos trebuie să urmeze exemplul Domnului: braţele noastre să fie larg deschise faţă decei care au nevoi de a fi strânşi la pieptul Domnului şi călăuziţi cu gingăşie şi blândeţe.Ce nu este bunătatea.Am văzut exemplificată bunătatea Domnului Isus. Dar, ce nu este bunătatea? Bunătatea nu înseamnă a fi sentimental, anemic, fără scop sau ţintă. Nu înseamnă a nuacţiona, a nu face nimic, a lăsa lucrurile aş cum sunt, a fi imobilizat.Unii cred că a fi bun înseamnă:- a nu vorbi şi a nu spune nimic- a nu protesta la ceea ce se întâmplă- dacă cine vrea să abuzeze sistemul, să fie lăsat în pace 8
  • 9. - când este luat în batjocură Numele Domnului, să nu zici nimic- când principiile creştine sunt călcate în picioare, să nu zici nimic, eventual numai să te rogi în tăcere.Cum ajungem la bunătate?Efeseni 4:1-2 Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cuîndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.1. Chemarea primită de noi ne motivează spre bunătate2. Smerenia şi blândeţea susţin bunătatea3. Îndelunga răbdare ajută bunătatea când am avea motive să nu mai demonstrăm bunătate.Bunătatea învăţată de la David1. Bunătatea caută mereu ocazii de a se manifesta2Samuel 9:3 Împăratul a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?"- bunătatea nu are prejudecăţi; Mefiboşet era olog… dar asta nu era o piedică pentru David ca să fie bun cu el- bunătatea nu ţine ură: Saul i-a făcut mult rău lui David, dar David vrea să fie bun cu urmaşii lui Saul- bunătatea nu are limite: 2Sam 9:7, David dă lui Mefiboşet toate moşiile lui Saul- bunătatea nu este mărginită de timp: 2Sam 9:7 Mefiboşet va mânca întotdeauna la masa lui David2. Bunătatea este arătată cuiva din cauza altcuiva.2Samuel 9:1 David a zis: "A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?"Mat 25:40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţifăcut."Puterea bunătăţii.Nietzche, filozoful german care l-a influenţat pe Hitler a afirmat că credinţa îi transformă pe bărbaţii puternici în oameni slabi, deoarece îi învaţă să fie buni. Este bunătateao slăbiciune?Bunătatea este o mare putere. Când ca părinte te apleci lângă copilul tău, de la leagăn şi până la maturitate şi-l înveţi cu răbdare, sacrificiu şi dăruire cărarea luminii şi avieţii, când astfel îţi verşi propria viaţă într-a lui, manifestezi o mare putere: aceea de a forma o viaţă! Şi nu este nici o putere mai mare pe pământ decât de a forma oviaţă!Când Isus s-a aplecat şi s-a dezbrăcat de haine, s-a încins cu ştergarul, a spălat picioarele ucenicilor plin de gingăşie şi bunătate, El s-a folosit de o mare putere: aceeade a da un exemplu care trebuie şi poate fi urmat. Şi nu este nici o mai mare putere pe pământ, decât de a lăsa un bun exemplu.Vulnerabilitatea Bunătăţii.a. Poate fi neînţeleasă. În societatea pervertită în care trăim, dacă un bărbat ar oferi ajutorul unei femei, gestul său ar putea fi interpretat greşit. Mulţi nu manifestăbunătatea pentru a evita astfel de neînţelegeri. Caută alte exemple similare.b. Poate deveni o dependenţă. Dacă oferi ajutorul cuiva, persoana aceea ar putea deveni dependentă de ajutorul tău mereu şi mereu… ceea ce nu ar fi de dorit. Noitrebuie să învăţăm pe oameni să pescuiască, nu să vină la noi zilnic să le dăm un peşte… Caută şi alte exemple.c. Este determinată să acţioneze. Ceva te face să ieşi din zona de confort şi să te expui unor lucruri cu care nu ai fost obişnuit. Poate vei fi determinat să mergi în misiunela nişte oameni, la nişte triburi, în nişte condiţii înapoiate… sau poate să te scoli noaptea din aşternutul tău să mergi să dai mâna unuia în nevoie, sau să vizitezi unbolnav... Caută şi alte exemple.Duritatea Bunătăţii.Bunătatea trebuie adesea să spună NU unui copil neascultător şi pornit pe o cale greşită. Să mustre un frate sau o soră care sunt pe cale să alunece într-o stare derăceală a sufletului, să pună deoparte un membru al bisericii care trăieşte în păcat. Disciplinarea celui ce are nevoie de disciplină necesită adesea să fii sau să apari a fidur.*Isus a dat afară pe schimbătorii de bani din Casa Tatălui. Putea să cureţe Casa prin a-i ucide pe cei ce o necinsteau… A fost dur… dar plin de bunătate. Caută şi alteexemple.Concluzie:Când suntem plini de bunătate… este spre binele nostru!Vei spune că este un motiv destul de egoist. Şi totuşi, Isus a spus să facem altora, ce ne-ar place să ni se facă nouă (Mat 7:12 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii,faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii). Matei 25:31 etc vorbeşte despre răsplătirea celor ce au făcut "aceste lucruri" lui... ISUS! Noi nusuntem mântuiţi prin fapte ci pentru fapte bune (Efes 2:8-10Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prinfapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca săumblăm în ele).Când suntem plini de bunătate producem o mare diferenţă în lume.Lumea este din ce în ce mai stricată şi mai egoistă. Noi suntem chemaţi să fim "lumina lumii" (Mat 5:14 Voi Sunteţi lumina lumii). Noi arătăm lumii cum este Dumnezeu,Tatăl nostru. Faptele noastre bune vor "prezerva lumea" (noi suntem şi sarea pământului) prelungind astfel perioada de har, în care oamenii vor putea să se pocăiască.Dar vederea faptelor noastre pline de bunătate, va constitui un prilej de lăudare a lui Dumnezeu de către cei ce ne vor observa (Mat 5:16 Tot aşa să lumineze şi luminavoastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri).Roada Duhului - Facerea de bineLecţia 6Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege." 9
  • 10. Roada Duhului este... FACEREA DE BINEBunătatea şi facerea de bine sunt două surori gemene. Ele sunt gemene identice. Nu se poate una fără cealaltă. Sunt atât de asemănătoare, încât chiar şi Biblia o strigăpe Bunătate „Facere de Bine”! şi invers.Facerea de bine este îndreptată înspre alţii. Ajută pe cei ce au nevoie de ajutor. Facerea de bine este Bunătatea în acţiune.Să citim Luca 10:30-37 Pilda Samariteanului milos.Aici avem 4 personaje: unul în nevoie, doi oameni religioşi şi unul pe jumătate păgân (Samariteanul). Pilda discută reacţia celor trei vizavi de cel aflat în nevoie. Primii doi,Preotul şi Levitul, au trecut de partea cealaltă a trotuarului pe care se afla căzut şi mutilat cel în nevoie.Ei ar fi trebuit să se oprească: ei cunoşteau pe Dumnezeu, cunoşteau Legea, făceau slujbe la Templu, mijloceau pentru alţii înaintea lui Dumnezeu şi pentru Dumnezeuînaintea altora. Totuşi... între cunoştinţa cu capul, acceptarea cu mintea, îndeplinirea unor obiceiuri şi tradiţii şi viaţa şi caracterul lui Cristos este o diferenţa ca de la cer lapământ! Ei erau tare departe de Împărăţia lui Dumnezeu!Hoţii facerii de Bine:Preoţia!Preotul era ocupat cu slujirea la Templu. Avea îndatoriri speciale, pe care nu le putea îndeplini nimeni în locul lui! Dacă s-ar fia tins de un mort, ar fi fost necurat 7 zile...dacă omul acesta căzut acolo era mort? Preotul nu va putea să-şi facă meseria 7 zile! Meseria lui era un hoţ al Facerii de Bine! Când eşti prea ocupat, eşti împiedicat săvezi lucrurile din perspectiva corectă.DiscutăAl doilea hoţ al Facerii de Bine poate fi frica.Levitul probabil s-a temut. Nu era neobişnuit pe vremea aceea ca bandiţii să se prefacă în a fi răniţi, pentru a atrage astfel în cursă victime binevoitoare.Nu poţi face bine fără să îţi asumi anumite riscuri. Riscul de a fi neînţeles. De a fi ridiculizat. De a fi bănuit de interese ascunse. De a fi acuzat ca de fapt cauţi să placioamenilor, să-ţi faci aliaţi în atingerea anumitor scopuri.Al treilea hoţ este egoismul.Când lucrurile ce le-am primit (şi cine are ceva ce să nu fi primit? 1 Cor 4:7 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce telauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?) devin "ale noastre". Când noi încetăm a mai fi "ispravnici" (1 Cor 4:2 Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsitcredincios în lucrul încredinţat lui.) ai lucrurilor primite şi suntem stăpâni a lor, atunci începem să fim egoişti. ”Timpul meu”, „Banii mei”, ”viaţa mea”, „Biserica mea”…. Sunttoate expresii ale egoismului personal.Astfel, egoistul nu-şi va cheltui „timpul lui” pentru a-l da unui nevoiaş. Dar dacă timpul ar fi ceva primit de la Domnul, atunci aş găsi tot timpul necesar ca să fac un bine!Că aceasta am învăţat de la Cristos. El nu a fost niciodată în criză de timp… şi a vindecat adesea "pe toţi bolnavii" (Mat 12:15Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, aplecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii).DiscutăFacerea de Bine începe atunci când devenim sensibili la nevoile altora. Filip 2:4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Cel ce are roadaDuhului în el, umblă cu ochii aţintiţi în jur, pentru a depista o nevoie, sau un nevoiaş.Rut 1:16-17 Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fipoporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi detine decât moartea!"Facerea de Bine este insistentă. Ea nu se lasă cu uşurinţă. Nu zice: am încercat, am dat telefon dar nu a răspuns nimeni… am lăsat un mesaj… am spus în modreligios o să mă rog pentru tine…Facerea de Bine nu caută scuze. Nu zice, ştii ce? Ce pot să-ţi ofer eu!? Eu sunt văduvă ca şi tine! Am şi eu nevoile mele! De mine cine se va îngriji? Şi eu sunt sărac!Am şi eu bani puţini! Ce contează ajutorul meu? (falsa modestie). Eu sunt pe scara cea mai joasă a societăţii: nu doar văduvă, săracă, dar şi străină!Facerea de Bine LOCUIEŞTE cu cel nevoiaş până ce problema este rezolvată! Rut a vrut să locuiască cu Naomi. Asta presupune că de acum înainte, Rut se va„încărca” cu problemele bătrânei Naomi. Problemele lui Naomi vor fi împărtăşite şi însuşite de Rut.DiscutăRut 1:16-17 Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fipoporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi detine decât moartea!"Facerea de Bine îl are mereu în vedere pe Dumnezeu şi caracterul Lui. Dumnezeu este un Dumnezeu bun (Marcu 10:18 "Pentru ce Mă numeşti bun?" i-a zis Isus."Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu"). Când te pocăieşti, dacă nu devii ca Domnul Isus Cristos, dacă nu îl copiezi pe El (Efes 5:1 Urmaţi, deci, pilda luiDumnezeu ca nişte copii prea iubiţi), atunci ce fel de viaţă trăieşti? Dacă nu îşi trăieşte Isus propria lui viaţă prin a ta (Gal 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şitrăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...), atunci cine trăieşte? Omul vechi? Cel ce ai fost odinioară?Facerea de Bine priveşte mereu spre răsplătirile veşnice. Ea nu caută răsplată aici. „Te voi ajuta până la moarte” zice Rut lui Naomi. Acceptându-L pe Dumnezeul luiNaomi, care este Dumnezeul lui Israel, care este Dumnezeul nostru, Rut priveşte spre veşnicie. Cumva este ca şi când ar mărturisi că ştie că există o răsplată pentru ceice fac bine! Este bucuria spre care privea Cristos (Evrei 12:2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-iera pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu).Noi suntem reticenţi în a face bine, pentru că nu avem nici o răsplată aici. Nu ne vede nimeni, şi nu ne putem nici lăuda, că nu ar mirosi bine! Nu vedem nici un câştig în ane apleca lângă nevoiaşul acesta. Pierdem timp, bani, poate reputaţie…Discută.Gal 6:10 Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.Biserica, în care trăiesc tovarăşii noştri într-ale mântuirii, cât şi lumea în care trăiesc poate oameni care nu sunt mântuiţi, sunt cele două terenuri în care munceşteFacerea de Bine. Ea priveşte în jur, către toţi oamenii şi se întreabă mereu: cine are nevoie de ajutor? Cui să-i fac un bine?Dar se uită mai ales în Biserică. Mai ales aici facem bine! Nu ţi se pare ciudat că ne vine mai uşor să facem bine la cei din lume decât la cei din aceeaşi adunare cu noi?Ne scuzăm adesea: ”cei din lume nu au atâtea prejudecăţi! Ei nu-s chiar aşa de critici ca cei din adunare! Ei sunt mai primitori, şi chiar ştiu să zică mulţumesc dacă li seface un bine! Cei din adunare iau tot ce li se face ca şi când li s-ar cuveni!...” 10
  • 11. Exemplul lui Barnaba: Fapte 11:24-26 Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaos la Domnul. Barnaba s-a dusapoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni.Barnaba s-a întors la Domnul înaintea lui Pavel. El l-a introdus pe apostol celor din Ierusalim (Fapte 9:27-29 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-aistorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. De atunci se ducea şi venea împreunăcu ei în Ierusalim, şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.)Acum, Barnaba ajunsese primul în lucrarea din Antiohia… şi şi-ar fi putut ţine pentru sine câmpul acesta de lucru... dar nu a făcut-o! Cel ce face bine, promovează mereu,împinge mereu în faţă, şi făcând aşa, face bine Împărăţiei lui Dumnezeu.Discută.CredincioşiaLecţia 7Galateni 5:22-23Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.Roada Duhului este … CredincioşiaCredincioşia este una din calitaţile de bază a lui Dumnezeu. Domnul nostru este Credincios! Relaţia noastră cu El şi încrederea noastră în Cuvântul Lui se bazează peaceastă calitate a lui Dumnezeu. Texte care vorbesc despre aceasta sunt din abundenţă. Amintim aici: Ps 36:5; Ps 57:3; Ps 89:1, 14; Ps 108:4; etc.Credincioşia este definită ca o calitate de a adera cu devotament faţă de o persoană, o cauză sau o idee. Calitatea de a fi de încredere, de bază.Mare parte a vieţii noastre se bazează pe promisiuni ce le facem, le-am făcut sau le vom face. De la promisiunea de a ne iubi soţii sau soţiile, de a purta de grijă copiilornoştri, la aceea de a merge la dentist sau de a ne întâlni cu prietenii la o cofetărie… viaţa întreagă se bazează pe promisiuni făcute de unii altora. Şi toate aceste lucruriamintite mai sus, nu pot funcţiona decât dacă noi ne ţinem promisiunile faţă de fiecare entitate. Adică, dacă suntem credincioşi promisiunilor făcute.Credincioşia este o trăsătură de caracter pe care se bazează relaţiile inter-personale. Davi ilustrează atât de bine principiul acesta, când îi spune lui Saul: 1 Samuel26:23 Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului.Adică, „eu am făcut o promisiune de a te respecta şi mă ţin de promisiunea aceasta chiar dacă aş avea motive să te omor şi ai fost acum la cheremul meu”!Înainte de a intra în dezbaterea mai adâncă a subiectului credincioşiei, să spunem că este o trăsătură de caracter rară, din ce în ce mai rară. Piedicile în caleacredincioşiei sunt:1. Îngrădirea libertăţii personale. Dacă decid să fiu credincios cuiva, unei idei sau unei promisiuni, nu mai am libertatea de a face altfel, decât la vremea potrivită, saucând mi se cere, aşa cum am făgăduit. Pot veni în calea mea alte oferte, mai avantajoase, dar credincioşia mă ţine legat de ceea ce am promis anterior.2. Îngrădirea individualităţii. Eu de-acum sunt legat de alţii prin datoriile avute faţă de ei, datorită promisiunilor făcute. Nu pot privi la viaţa mea ca a unui individ, ci lacomplexul ţesăturii prin care-s legat de alţii şi alţii de mine.3. Pierderea controlului. O parte a vieţii mele îmi scapă de sub control şi este dirijată de promisiunile făcute. Eu nu mai pot ridica din umeri nepăsător întrebând: sunteu păzitorul fratelui meu? deoarece acum am o datorie faţă de fratele meu.Îngrădirile de care am vorbit data trecută sunt atât de evidente dacă privim la felul în care Avraam şi-a adus pe Isaac ca jertfă, felul în care Ştefan a fost omorât cu pietre,felul în care Pavel a sfârşit în lanţuri alergarea sa.Credincioşia nu ar fi chiar grea dacă noi am avea parte ca urmare a credincioşiei noastre, de ceea ce au avut parte aceştia:Evrei 11:33-35/aPrin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişulsăbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi…Dar, reversul monedei ne înspăimântă!Evrei 11:35/b-38unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţurişi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate,prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.Slavă Domnului că credincioşia despre care vorbim noi nu este susţinută doar de caracterul uman, de eforturile noastre, ci este o parte a roadei Duhului Sfânt în noi, olucrare a Duhului, un produs al Lui. Cum ajungem deci la credincioşie, prin Duhul Sânt?Credincioşia porneşte de la credinţă. De fapt, cuvântul tradus aici în Galateni prin „credincioşie” este grecescul „pistis” care se poate traduce şi „credinţă”. Termenulapare în marea definiţie a credinţei, din Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.Neclintirea credinţei şi puterea încredinţării noastre sunt baza credincioşiei noastre.După cum „credinţa vin prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu” (Rom 10:17) şi credincioşia creşte prin acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. Credincioşia noastră despre carevorbim aici este mai întâi faţă de Dumnezeu. Şi noi ne vom umple de credincioşie faţă de Domnul numai dacă ne lăsăm lucraţi de Cuvântul lui Dumnezeu care vorbeştedespre cât de mare este credincioşia Domnului. Adică, poţi fi credincios faţă de un Domn credincios.Aşa cum am văzut anterior, baza credincioşiei noastre este credincioşia lui Dumnezeu. Credincioşia lui Dumnezeu s-a dovedit în istorie prin faptul că Dumnezeu şi-arespectat Cuvântul dat. 1 Cor 1:9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. Biblia ne demonstrează de la uncapăt la altul credincioşia lui Dumnezeu faţă de ai Săi, în orice circumstanţe. Dacă Avraam a fost de 99 de ani şi nu mai putea avea copii, Dumnezeu i-a promis şi i-a datcopiii. Când poporul lui Israel a trecut prin situaţii aproape de disperare, Dumnezeu a intervenit în repetate rânduri pentru a-şi salva poporul, în împrejurări absolutpotrivnice.Dumnezeu este atât de credincios, încât Biblia afirmă că chiar dacă noi am fi necredincioşi Dumnezeu rămâne credincios! Rom 3:3-4; 2 Timotei 2:13 Dacă Suntemnecredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.Domenii în care noi trebuie să fim credincioşi:1. Credincioşi lui Dumnezeu. Ce înseamnă a fi credincios lui Dumnezeu?- a-L urma pe Dumnezeu zilnic. Să nu existe nici un domeniu al vieţii noastre în care noi să nu-L întrebăm pe Domnul ce este de făcut, ce doreşte El să facem;cumpărături, prietenii, petrecerea timpului liber, alegeri diverse, în familie, cum să vorbim, cum să ne comportăm, etc etc. 11
  • 12. - a face pentru Domnul ceea ce aşteaptă El de la noi. El ne-a chemat cu un scop anume. Nu este nimeni chemat la Domnul fără ca Domnul să fi avut un scop, o lucrarepentru el. Am făcut eu astăzi ceea ce m-a rânduit El să fac? Dar ieri? Dar luna trecută? Cum pot deveni mai credincios în chemarea Sa, eu care sunt un ispravnic al luiDumnezeu? 1 Cor 4:2 Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.- a rămâne credincioşi Lui când trecem prin împrejurări dificile: fără bani, fără serviciu, bolnavi, batjocoriţi, pe patul de moarte, când nu înţelegem ce se întâmplă, sauchiar când nu ştim unde este Domnul şi dacă-i mai pasă de noi! Vezi viaţa şi experienţa lui Iov.2. Credincioşi altora. Cum şi în ce domenii trebuie să fim credincioşi altora?- credincioşi familiilor noastre. Credincioşi soţiilor sau soţilor, în lumina jurămintelor şi promisiunilor făcute unii-altora când ne-am căsătorit în faţa lui Dumnezeu. Mai esteiubirea profundă, autentică şi reală? Sau, trecem prin mişcările vieţii de căsătoriţi, fără a mai fi înflăcăraţi de iubire?! Ajutăm soţii/soţiile ca să devină persoane mai bune,mai mature, mai împlinite în toate domeniile şi în special în viaţa de credinţă?- credincioşi copiilor pe care ni i-a dat Domnul. Nu doar muncind pentru ca ei să aibă pâinea cea de toate zilele (deşi câteodată muncim prea mult, uitând de copii!) cimuncind la caracterul lor, la viitorul lor cu Domnul. Fiind bune exemple în faţa lor, exemple care ei să le poate emula mai târziu!- credincioşi prietenilor noştri. Se pot ei baza pe noi, pe cuvântul nostru, pe ajutorul nostru? Suntem noi prezenţi pentru ei atunci când ei au nevoie de un sfat, un ajutor,o încurajare sau, o mustrare şi îndreptare în dragoste?- credincioşi celor pentru care muncim, patronilor noştri. Muncind pentru ei, ca pentru Domnul nostru: Coloseni 3:23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentruDomnul, nu ca pentru oameni. Credincioşi chiar şi atunci când suntem nedreptăţiţi, sau neînţeleşi.- credincioşi bisericii sau adunării în care ne-a plantat Domnul. Evrei 10:24-25 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nupărăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.- credinioşi că noi vom fi acolo la strângerile laolaltă a bisericii pentru servicii sau altceva- credincioşi că noi ne vom da pe noi înşine Domnului, ca apoi să dăm Lui tot ce suntem şi avem.- credincioşi în lucrările bisericii, în care ne-a chemat Domnul. Se poate conta pe mine? Sau trebuie mereu să fiu tras de mânecă, împins din spate, tras la ceea ce artrebui să fac de bună-voie!3. Credincioşi Marii Însărcinări.Noi avem aşa cum am arătat anterior, un scop în viaţă. Am primit de la Domnul talente şi chemări deosebite. Dar dacă în acel domeniu suntem diferiţi, există undomeniu în care suntem asemenea: am fost cu toţii chemaţi să ducem Evanghelia până la marginile pământului! De la lucrarea aceasta nu poate scăpa nimeni.Aici în Occident s-a creat ideea că dacă nu te poţi duce, să trimiţi pe altcineva. Asta este adevărat pentru cei ce nu pot pleca în Africa… Dar nimeni nu scapă de la amerge şi a duce Evanghelia la vecini, colegi, prieteni, rudenii. Banii mei cu care pot trimite pe cineva în Africa în care nu pot merge, nu vor înlocui mergerea meapersonală la cei lângă care m-a plantat Domnul.Scuze:- nu cunosc Biblia suficient: cine e de vină?- mărturisesc cu viaţa: nu este suficient. Una din cele mai puternice mărturisiri este cu vorba! Proclamarea Evangheliei prin este esenţială creştinismului.- mi-e frică că mă fac de râs: s-ar putea ca unii să râdă de tine… dar nu ţi se va întâmpla absolut nimic despre care să nu fi fost avertizat! Ioan 15:18 Dacă vă urăştelumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.- nu pot vorbi altora, sunt timid! Psalmi 81:10 Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea!”Consideraţii generale despre credincioşie:- credincioşia nu este ceva ce facem din când în când, când este convenabil.- credincioşia nu este ceva ce se aşteaptă de la noi numai duminica.- credincioşia nu este ceva ce poţi îmbrăca şi dezbrăca ca pe o haină.De ce-i atât de greu să fii credincios?- lumea din jurul nostru stabileşte un exemplu rău- sunt atât de multe ispite care ne atrag de pe cărarea credincioşieiCredincioşia nu înseamnă doar a-ţi ţine făgăduinţele - credincioşia înseamnă a nu renunţa!BlândeţeaLecţia 8Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.Roada Duhului este … BlândeţeaNumeri 12:3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.Ce înseamnă „a fi blând”? Un dicţionar defineşte blândeţea ca fiind calitatea de a avea o răbdare supusă şi umilită, un temperament liniştit care nu poate fi provocat lamânie cu uşurinţă.Chiar daca nu putem defini adesea cuvântul acesta, impresia pe care o avem despre o persoană blândă este că ea devine un preş peste care poate călca oricine, că oastfel de persoană nu are coloană vertebrală, nu-şi ştie impune punctul de vedere, nu are voinţă. Aşa să fie oare? Să fie imaginea pe care o avem conformă realităţii?Să presupunem pentru o clipă că da! Atunci, era Moise un astfel de om fără coloană vertebrală? O astfel de calitate să fie răsplătită cu ”moştenirea pământului” (Mat5:5). Nu! Deci, blândeţea aflată ca o calitate a oamenilor lui Dumnezeu nu este conformă imaginii mintale pe care ne-o trezeşte, mai ales în mintea ne-antrenată înlucrurile lui Dumnezeu.Blândeţea despre care vorbeşte Biblia este aşa cum vedem din studiul acesta, un produs al Duhului Sfânt. Pavel ne sfătuieşte s-o avem în comportamentul nostru care-limită pe al lui Cristos (Efeseni 4:1-2Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toatăsmerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste). După ce-i spune lui Timotei să fugă de iubirea banilor, Pavel îl încurajează: 1 Timotei6:11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea). Domnul Isus a fost blând (Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre) şi blândeţea era o calitate cetrebuia căutată în cine voia să devină episcop (1 Timotei 3:3 Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor debani). Alte texte, precum Coloseni 3:12, 2 Tim 2:25, Tit 3:2, Iacov 1:21 şi 1 Petru 3:15 vorbesc de asemenea despre necesitatea blândeţii.O persoană blândă nu dăunează altora, nu-i zdrobeşte. Demnă pe de o parte, acţionează cu demnitate şi consideraţie faţă de alţii. 12
  • 13. Am început să vedem ce înseamnă blândeţea. Acum imaginea ce-o avem despre o persoană blândă, s-a schimbat radical. Vedem nu un om slab, fără coloanăvertebrală, ci un om demn, sigur de sine şi de puterea ce-o are, dar care alege ca vizavi de ceilalţi, să folosească răbdarea, îngăduinţa, pacea. El nu-i pune la punct peceilalţi cu duritate, ci-şi face cunoscut punctul de vedere ajutat de sublinierea caracterului, mai degrabă decât forţa vocii sau a pumnului.Blândeţea nu-i controlează pe alţii. Nu-i manipulează, nu-i împinge încoace şi-ncolo, nu-i foloseşte ca trepte pe care să se ridice mai presus de alţii. Blândeţea nu semândreşte cu ce ştie sau are, sau poate. Nu vorbeşte numai despre sine, nu-i preocupată cu ceea ce vor gândi alţii despre persoana respectivă. De aceea blândeţeanu-i judecă pe ceilalţi. Acceptă pe fiecare aşa cum este şi dacă cineva trebuie transformat, atunci transformarea nu este impusă şi promovată cu… blândeţe!În textul din Numeri 12:3, vedem cu remarca despre blândeţea lui Moise vine chiar după ce ni se spune că Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise. Ce ar fi putut faceMoise la remarca celor doi, că Domnul nu vorbeşte numai prin Moise?- ar fi putu aminti cele 40 de zile petrecute cu Domnul pe munte, când a primit Legea- ar fi putut să-i întrebe dacă a mai strălucit vreodată faţa cuiva aşa cum strălucea a lui- ar fi putu să-i întrebe că cine a primit revelaţia ieşirii din Egipt, cine a primit Legea, dar descrierea cortului şi a uneltelor acestuia, cui i-au fost date legile şi porunciledupă care trăiau ei.- ar fi putut aminti cele 10 urgii, şi minunile săvârşite de Domnul prin Moise.- ar fi putu să-i închidă gura lui Aaron amintindu-i de facerea viţelului de aur…Dar Moise este blând. Cel blând nu ia în propriile sale mâini apărarea propriei sale fiinţe. Şi Moise nu zice nimic la remarca fraţilor săi. Moise ştie ce ştie, dar tace şi-l lasăpe Dumnezeu să-l apere, deoarece blândeţea adevărată ştie că Judecătorul Suprem este Dumnezeu. Astfel, blândeţea este „putere aflată sub control”. Diferenţa esteenormă: masa mare a apei dintr-un bazin de acumulare poate mişca turbinele ce produc electricitate, dacă este menţinută sub control… sau poate mătura totul în calea eidacă este scăpat controlul asupra ei.Moise este acum un om transformat: L-a văzut pe Dumnezeu şezând pe un scaun mare şi înalt, fiind în controlul naturii şi a popoarelor şi Moise ştie de acum că soarta saeste cu Domnul. De aceea poate să-şi permită să fie blând, deoarece acum Moise nu mai are nici ce pierde nici ce câştiga: el este al Domnului şi lupta este a Domnului!Alte exemple de blândeţe:1. Avraam, în disputa cu Lot asupra împărţirii ţării; Geneza 13.Lot a beneficiat de binecuvântarea lui Avraam. Avraam i-a fost ca un tată, l-a protejat în călătoriile lor. Acum Lot are şi el turme multe, şi păzitorii turmelor lui Lot s-aucertat cu ai lui Avraam. Avraam ar putea să-i zică lui Lot să-şi facă bagajele şi să plece pe alte păşuni… dar n-o face. Dimpotrivă, îi propune să împartă ţara între ei, şi îispune lui Lot SĂ ALEAGĂ EL PRIMUL!2. Iosif şi fraţii săi; Geneza 45.După tot ce i-au făcut fraţii săi, Iosif ar fi putut avea dreptul să nu-i mai iubească, să nu-i mai ajute şi să le facă orice rău şi-ar fi imaginat, că omeneşte vorbind, ar fi fostîndreptăţit! Dar Iosif nu a procedat astfel. El încă mai iubeşte cu putere, şi tot ce i s-a întâmplat a pus pe seama lui Dumnezeu şi a planurilor Sale, pentru… salvareacelor ce l-au vândut!3. Domnul Isus Christos;Cu femeia Samariteancă, cu ucenicii Săi adesea, cu tot felul de oameni pe care a trebuit să-i rabde, să-i înveţe, să-i îndrume. În toate ocaziile, Isus a fost blând.- El nu a frânt trestia ruptă (Matei 12:20 Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata).- Uite cum a primit-o pe femeia cu scurgere de sânge: Marcu 5:33-34- Restaurarea lui Petru (Ioan 21).Reiese din caracterul Domnului Isus că El a trăit practic ceea ce mai târziu cerea Pavel în epistolele sale:- 1 Corinteni 4:21 Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţi?- Galateni 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţi.Blândeţea creştinului:Coloseni 3:12-13Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cuîndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.Mai întâi este ceva ce trebuie „să îmbrăcăm” în inima noastră. Este un „complex! de haine care sunt legate una de cealaltă. Nu poate lipsi nici una dintre ele. Ele ne vorface să (1) ne îngăduim unii pe alţii, adică să avem răbdare unii cu alţii. Să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne apreciem pentru felul în care suntem diferiţi, şi totuşiiubiţi de Domnul şi necesari lucrării Sale. Apoi (2) chiar dacă ne îngăduim unii pe alţii, s-ar putea să ajungem clipe în care nu mai suportăm pe un frate sau o soră; Pavelzice că dacă cineva trece de limita pe care o putem suporta noi, să iertăm! Şi (3) felul în care ne iertăm, este imitat de la Cristos.Galateni 6:1-2Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţi. Şi ia seama la tine însuţi, ca sănu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.Acum, nu-i destul că ne irităm unii pe laţii cu felul nostru de-a fi, dar se mai întâmplă să cădem în păcat, în greşeală. Ce facem cu cel căzut? Mesajul acesta este adresat„fraţilor”. Dacă nu eşti „frate” îţi va fi greu să pricepi ce se întâmplă şi s-ar putea să ai de la alţii aşteptări prea mari! Dar dacă eşti frate, ştii că toţi greşim în multe feluri(Iacov 3:2). Dacă eşti frate, şi eşti şi duhovnicesc, atunci există o lucrare care trebuie făcută: cel căzut trebuie ridicat! Dar nu oricum, nu ridicat cu reproşuri, nu ridicat culovituri de nuia, cu mustrări, cu puneri la punct de genul „ştiam eu că nu eşti stabil, că nu putem să ne aşteptăm la nimic bun de la tine, etc” ci cu blândeţe! Cu gingăşie cacel căzut să nu fie distrus de tot. Ridicarea lui are în vedere repararea lui şi astfel a trupului întreg! Cel căzut este un mădular pentru care cel duhovnicesc suferă. Şiridicarea celui căzut se face cu băgare de seamă, că păcatul pândeşte şi la uşa noastră!Apoi, sunt chemat ca tot din cauza faptului că-s duhovnicesc şi blând, să port sarcinile altora.Înfrânarea poftelorLecţia 9Galateni 5:22-23Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.Roada Duhului este …Înfrânarea poftelorTermenul folosit aici de Apostolul Pavel este egkrateia şi înseamnă auto-control, stăpânire de sine, moderaţie. Este un cuvânt compozit, partea a doua a sa proveninddin termenul kratos care înseamnă putere. Înfrânarea poftelor pare a fi ceva negativ, printre atâtea virtuţi pozitive. Dintr-o dată ni se aminteşte, după ce am auzit despredragoste, bucurie şi blândeţe, că noi avem pofte care trebuie stăpânite. Binele de care noi suntem în stare nu va echilibra niciodată răul de care putem fi stăpâniţi, dacănu suntem atenţi.Bisericii din Efes, Domnul Isus îi aminteşte, după ce trece în revistă trăsături de caracter măreţe şi realizări de invidiat, că îi lipseşte ceva: dragostea dintâi (Apocalipsa2:1-4). Aşa şi aici: la sfârşit ni se aminteşte că avem şi duşmani puternici, şi aceştia provin din noi înşine! Cum spunea Domnul Isus: Matei 15:19 Căci din inimă iesgândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 13
  • 14. Nu toate poftele sunt rele. Ba unele dintre ele sunt puse în noi ca să ne amintească de nevoi naturale care ne ajută să supravieţuim. Nu vorbesc de pofta de mâncare, cide exemplu de dorinţa după ceva sărat, sau dulce. Astfel de „pofte” pot izvorâ din nevoia de sare a organismului.Problema este în faptul că după naşterea din nou, noi suntem confruntaţi în continuare cu firea pământească: Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte înmine, adică în firea mea pământească spune Pavel, şi noi ştim despre ce vorbeşte el. Firea pământească trebuie răstignită (Galateni 5:24 Cei ce Sunt ai lui HristosIsus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia,patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli) şi omorâtă în felul acesta.Omorârea omului vechi, a firii pământeşti (cărnii în greacă) este un proces care durează adesea o viaţă întreagă. Este un antrenament de care nu scapi, deoarece odatăînrolat în „armata Domnului” devii un ostaş pe viaţă, un alergător care nu se opreşte din alergare ci înaintează cu stăruinţă: Evrei 12:1 Şi noi, deci, fiindcă Suntemînconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care nestă înainte. Pavel scria lui Timotei: 2 Timotei 2:3-5 Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea săplacă celui ce l-a scris la oaste. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.Adevărul auto-controlului permanent este descris de Pavel atât de frumos: 1 Cor 9:27 Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce ampropovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.Nu doar că amintirea faptului că avem duşmani permanenţi ne deranjează, dar suntem şi puţin confuzi: nu zicea Pavel că am fost mântuiţi prin har, şi nu prin fapte?(Efeseni 2:8-9Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni). Nu estesuficient harul lui Dumnezeu ca să ne scape şi de problemele astea? De ce trebuie noi să ne luptăm cu ele? De ce să fim noi responsabili?Problema noastră este că noi am fost creaţi liberi, nu roboţi. Voinţa noastră joacă un anume rol în venirea noastră la Cristos. Domnul Isus a reproşat celor de pe vremeaSa: Ioan 5:40Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! În teologia adevărată, credinţa şi faptele merg mână - în - mână sub harul lui Dumnezeu. Harul înlesneşte şidetermină, dacă vreţi şi credinţa şi faptele. Faptele însă ne aparţin. Noi trebuie să ne înfrânăm, să ne disciplinăm. Aici intervine Duhul Sfânt. La naşterea din nou, Elvine şilocuieşte în noi. El produce naşterea din nou, împreună cu apa Cuvântului (Ioan 3:5). Locuind în noi, Dumnezeu aduce cu sine „îndemnurile” Sale care sunt mereu încontradicţie cu „îndemnurile” firii noastre vechi (Romani 8:1 Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firiipământeşti, ci după îndemnurile Duhului).Noi auzim şi simţim mereu de ambele îndemnuri, şi trebuie să ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt. Aceasta devine „o umblare”, un mod de a trăi, un stil de viaţă.Faptul acesta devine evident în Romani 8 unde „umblarea„ este amintită mereu şi mereu. În Faptele Apostolilor, creştinismul este denumit „calea” (Fapte 24:14; 24:22 Îţimărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci; … Felix, care ştia destul debine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias”). Umblarea aceasta duce la omorârea omului vechiîmpreună cu mădularele sale: Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este oînchinare la idoli. Omorârea omului vechi şi întărirea omului nou este de fapt procesul de mântuire în care ne-am angajat la naşterea din nou, despre care spune Biblia:Filipeni 2:12 Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când Sunt eu defaţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Este procesul de sfinţire, despre care iarăşi se spune în Scripturi: 2 Cor 7:1Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.Pofta ochilor a jucat un rol primordial, alături de lăudăroşia vieţii şi pofta firii pământeşti, în căderea omului din starea în care i-a creat Dumnezeu: Geneza 3:6 Femeia avăzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei,care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. Compară cu 1 Ioan 2:16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl,ci din lume.Mecanismul după care lucrează pofta, este descris de apostolul Iacov: 1:14-15 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit Apoi pofta, când azămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Pofta atrage şi momeşte. Imaginea este a peştelui care vede în cârlig ceva sclipitor şi frumos,asemănător cu originalul. Se repede după obiectul care i se pare un alt peştişor care i-ar putea fi hrana, ca să se trezească apoi într-un cârlig din care nu mai poatescăpa! Pofta este puternică de tot! Când scriu rândurile acestea, este la numai o zi după ce Ted Haggard, preşedintele Asociaţiei Evanghelicilor din America, oorganizaţie de 30 milioane de membri şi păstorul unei biserici de 14 mii de membri, şi-a dat demisia pentru că a fost acuzat că a cumpărat droguri de la un prostituathomosexual, şi că ar fi întreţinut cu el relaţii sexuale homosexuale. Atât de mare este puterea păcatului! Cine se joacă cu el, şi cu poftele care ne aţâţă, se joacă cu focul!Pofta a produs multe victime de-a lungul istoriei biblice, şi a istoriei mai puţin scrise a creştinilor (pe lângă exemplul de mai sus şi probabil altele cunoscute de fiecaredintre noi). Ar trebui ca fiecare dintre aceste exemple să fie studiate şi să învăţăm de la cei care ne-au fost lăsaţi ca exemple: 1 Cor 10:6 Şi aceste lucruri s-au întâmplatca să ne slujească nouă drept pilde, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.1 Cor 10:11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi aufost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.- Acan: Iosua 7:21- Împăratul David: 2 Samuel 2- Împăratul Solomon: 1 Regi 11:1-9- Iuda Iscarioteanul: Matei 26:15- Dima, colaboratorul lui Pavel: 2 Timotei 4:10Poftele noastre, aşa cum am arătat deja, dacă sunt lăsate nestăpânite, ne pot duce la moarte spirituală şi despărţire de Domnul.- Lipsa de înfrânare a poftelor şi de disciplină împiedică pe mulţi oameni care iubesc sincer pe Domnul, să-L servească cu credincioşie, deoarece nu pot stabili binepriorităţile vieţii. Citam mai devreme ce a scris Pavel despre asta: 1 Cor 9:27 Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduitaltora, eu însumi să fiu lepădat. Tot Pavel scrie că 1 Timotei 4:8 Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă,întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Înfrânarea poftelor impune de aceea o disciplină a trupului (conotaţie negativă) cu o disciplină spirituală(conotaţie pozitivă). Cu alte cuvinte, îţi refuzi ceva şi accepţi altceva. Creştinul refuză mereu lumea de acum în schimbul celei viitoare.- Apostolul Pavel prooroceşte că vremurile din urmă, vor fi caracterizate printre altele, de ne-înfrânare: 2 Timotei 3:1-5 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi,clevetitori, ne-înfrânaţi, ne-îmblânziţi, ne-iubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă deevlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Discuţia despre înfrânare este tulburătoare. Răscoleşte fiinţa noastră în adâncurile ei, ne expuneslăbiciunile şi ne obligă fie să luăm măsuri în vederea înfrânării, fie să abandonăm discuţia cu desăvârşire.Convorbirea dintre Pavel şi Felix demonstrează punctul acesta de vedere: Fapte 24:25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecataviitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Vezi, aceste trei lucruri merg mână în mână: neprihănirea şi înfrânarea vizavide judecata viitoare. Neprihănirea şi înfrânarea sunt complimentare, sau dacă vreţi, două feţe ale aceleiaşi monede. Înfrânarea şi neprihănirea exclude judecata viitoare,lipsa de înfrânare duce la lipsă de neprihănire, şi la judecata viitoare.Un ultim lucru: înfrânarea poftelor este doar o verigă, importantă fără discuţie, într-un lanţ care începe cu credinţa şi priveşte către venirea Domnului: 2 Petru 1:5-8 Deaceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cuevlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori înce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.Doamne miluieste-ma si pomeneste-ma in Imparatia Ta! 14