Puterea de-a-mangaia-cu-toate-versetele-varianta-doc-bun

1,186 views
1,130 views

Published on

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,186
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
75
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Puterea de-a-mangaia-cu-toate-versetele-varianta-doc-bun

  1. 1. Samantha Nelson Puterea de a MângâiaGhid biblic in ajutorulvictimelor abuzurilor completata cu toate versetele ADVENT Rm. vâlcea ƛ 2009 1
  2. 2. ADVENT www.advent.org.roCasa de Editură Advent îşi regăseşte misiunea în apelul din ultima carte a Bibliei, undevizionarului apostol Ioan i se spune: ƢCe vezi, scrie într-o carte şi trimite-oơ Resurseleeditate de Advent îşi doresc să pregătească publicul cititor pe plan spiritual şi moral pentruultimul eveniment al istoriei lumii -descoperirea lui Iisus Hristos pe norii cerului. ƢIată, El vinepe nori şi orice ochi îl va vedea".Titlul cărţii in original: Reaching the Hurting -A Biblical Guide - For Helping Abuse Victims.Publicat de Amazing Facts, SU A © 2006 - Samantha Nelson - www.reachingthehurting.comPentru prezenta ediţie în limba română © 2009 - Casa de Editură AdventTraducere: Christian SălcianuEditare: Elena PridieCorectură: Simona Gogiu Copertă: Steve NelsonGrafică şi tehnoredactare: SC Advent SRL, Rm. VâlceaTipar: SC Europontic SRL, Cluj NapocaDistribuţie şi comenzi:Casa de Editură AdventAdresă poştală: CP 9, OP 5, Rm. Vâlcea,România Internet: www.advent.org.roEmail: advent.orghotmail.com sauinfoadvent.org.ro Telefon: 0350 408 425Mobil: 0749 157 500,0744 491 215Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiNELSON, SAMANTHAPuterea de a mângâia : ghid biblic în ajutorul victimelor abuzurilor / Samantha Nelson. -Râmnicu Vâlcea : Casa de Editură Advent, 2009ISBN 978-973-88980-1-122.07 2
  3. 3. DedicaţieCartea aceasta este dedicată Domnului şi Mântuitorului meu, Iisus Hristos. Este dorinţa meaca El să o folosească pentru a da putere multor suflete, în încercarea de a ajunge la inimilerănite, de a vindeca şi a aduce speranţă, de a mângâia pe oricine a fost abuzat în vreun fel.îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ceea ce ai făcut în viaţa mea, pentru darurile pe care mile-ai încredinţat, pentru ocaziile pe care mi le-ai pus în faţă astfel încât, prin slujire pentruTine, să vin în ajutorul altora, pentru multele căi prin care m-ai adus mai aproape de Tine,prin dragostea şi bunătatea Ta nepieritoare. îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat adevărul,pentru că mi-ai dat din divina Ta înţelepciune. Mă predau cu tot ce am Ţie.A lui Dumnezeu să fie toată slava!Mulţumiri specialeÎi mulţumesc lui Steve, soţul meu, pentru dragostea şisprijinul său ce m-au ajutat întotdeauna, deopotrivă înceasurile cele mai întunecate şi în momentele cele maifericite.Steve, eşti cea mai mare binecuvântare a vieţii mele, ocomoară pe care o voi preţui întotdeauna. îţi mulţumescpentru perseverenţa ta în acţiune, pentru dragostea ta faţăde Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, pentru faptul că ţi-aiîmpărţit dragostea şi viaţa cu mine.Tu eşti cel care mă completează de minune. Mă simtbinecuvântată. 3
  4. 4. Cuprins:CuprinsDedicaţie................................ ................................ ................................ ................................ ............ 3Mulţumiri speciale ................................ ................................ ................................ ............................. 3Cuprins: ................................ ................................ ................................ ................................ ............. 4Nota:................................ ................................ ................................ ................................ .................. 5Prefaţă ................................ ................................ ................................ ................................ ............... 5Introducere................................ ................................ ................................ ................................ ........ 7Capitolul 1................................ ................................ ................................ ................................ .......... 8 Ce se înţelege prin victimă? ................................ ................................ ................................ ............ 8 Studiu biblic personal: Cine este modelul de victimă?................................ ................................ ... 10Capitolul 2................................ ................................ ................................ ................................ ........ 12 Adu-ti aminte ................................ ................................ ................................ ............................... 12 Studiu biblic personal: Ce sa faci cu trecutul? ................................ ................................ ............... 14Capitolul 3................................ ................................ ................................ ................................ ........ 15 Cine este persoana responsabila?................................ ................................ ................................ . 15 Studiu biblic personal: Cine este persoana responsabila? ................................ ............................. 18Capitolul 4................................ ................................ ................................ ................................ ........ 19 O nouă inimă înseamna o noua viata................................ ................................ ............................ 19 Studiu biblic personal: O noua inima inseamna o noua viata................................ ......................... 21Capitolul 5................................ ................................ ................................ ................................ ........ 22 Suferinta ʹ are vreun rost? ................................ ................................ ................................ ........... 22 Studiu biblic personal: Care este scopul suferintei? ................................ ................................ ...... 28Capitolul 6................................ ................................ ................................ ................................ ........ 30 Sa intelegem atributele lui Dumnezeu ................................ ................................ .......................... 30 Studiu biblic personal: Sa intelegem atributele lui Dumnezeu................................ ....................... 32Capitolul 7................................ ................................ ................................ ................................ ........ 33 Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine................................ ............................... 33 Studiu biblic personal: Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine........................... 36Capitolul 8................................ ................................ ................................ ................................ ........ 38 Schimbarea este necesara ................................ ................................ ................................ ............ 38 Studiu biblic personal: Schimbarea este necesara................................ ................................ ......... 40Capitolul 9................................ ................................ ................................ ................................ ........ 41 4
  5. 5. Cum sa intelegi o victima? ................................ ................................ ................................ ............ 41 Studiu biblic personal: Cum sa intelegi o victima?................................ ................................ ......... 45Concluzie: ................................ ................................ ................................ ................................ ........ 46 Puterea de a mângâia................................ ................................ ................................ ................... 46 GHID BIBLIC ÎN AJUTORUL VICTIMELOR ABUZURILOR ................................ .................... 46Ganduri de final ................................ ................................ ................................ ............................... 47Bibliografie................................ ................................ ................................ ................................ ....... 47Note personale ................................ ................................ ................................ ................................ 48Din Sfanta Scriptura ................................ ................................ ................................ ......................... 49 Matei 27 -Sfânta Evanghelie după Matei ................................ ................................ ...................... 49 Evrei 12 - Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel ................................ ................................ 51 Facerea 3 ʹ Întâia carte a lui Moise ................................ ................................ .............................. 52 Psalmii 18................................ ................................ ................................ ................................ ..... 53 Iov 3 ................................ ................................ ................................ ................................ ............. 54 1 Petru: 1 - Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru................................ .............. 55 Psalmii 41................................ ................................ ................................ ................................ ..... 56 Psalmii 42................................ ................................ ................................ ................................ ..... 56 Isaia 57................................ ................................ ................................ ................................ ......... 57 Romani 12 - Epistola către Romani a Sfantului Apostol Pavel................................ ........................ 58 Ioan 16 - Sfânta Evanghelie după Ioan................................ ................................ .......................... 58 Psalmii 50................................ ................................ ................................ ................................ ..... 60Nota:Pentru versete am folosit versiunea BORPrefaţăînţelegând faptul că abuzul poate avea loc atât în viaţa femeilor, cât şi a bărbaţilor (abuzulnu are aplicaţie (bazată pe sex), am ales să scriu această carte din perspectiva femeii,folosind pronume de gen feminin, aşa cum îmi este mai uşor şi natural. Cred totuşi cămaterialul din cartea pe care o ţineţi în mână este alcătuit în aşa fel încât cititorul de sexbărbătesc să se poată regăsi în diferitele scenarii de persoane abuzate prezentate. Uneori amfolosit pluralul Ƣnoi" pentru că, pe deo parte, unele principii se aplică omenirii în general, iarpe de altă parte, în unele cazuri eu însămi m-am identificat cu persoanele în cauză, fiind ovictimă a abuzului. 5
  6. 6. Chiar dacă această carte abordează dintr-o manieră mai tehnică, în contrast cu unanedefinită, problema înţelegerii abuzului şi a modului în care putem ajuta victimele, nudoresc să minimalizez în niciun fel durerea şi suferinţa. O victimă a unui abuz, indiferent căvorbim de violenţă domestică, viol, incest, exploatare profesională, comportament pastoralinadecvat sau orice altă sursă generatoare, trebuie să fie tratată cu compasiune, dragoste şiînţelegere. Abuzul nu trebuie lăsat să continue şi nici să fie minimalizat. Nu trebuie săspunem victimei că ar fi cazul Ƣsă treacă peste şi să meargă mai departe".Adevărata vindecare vine doar de la Dumnezeu şi este rugăciunea mea ca, pe măsură ce veţiparcurge paginile acestei cărţi, să începeţi să înţelegeţi puterea Cuvântului lui Dumnezeucare aduce mângâiere, speranţă şi vindecare victimei - în contrast cu eşecul teoriilor şietichetelor de sorginte omenească. Psalmul 118:50 - ƢAceasta m-a mângâiat întru smereniamea, că cuvântul Tău m-a viat.ơîn ciuda faptului că am un mare respect pentru ştiinţa şi psihologia adevărată, mă tem căadesea ne-am lăsat influenţaţi (şi din păcate modelaţi) de teorii nedovedite, neştiinţifice şinebiblice în locul adevărului, al Cuvântului lui Dumnezeu şi al ştiinţe i autentice. Iau textul dinColoseni 2:8 ca un sfat şi o avertizare date cu toată seriozitatea: ƢLuaţi aminte să nu vă fureminţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurilecele slabe ale lumii şi nu după Hristos."De prea multe ori am întâlnit persoane care acceptă etichetele puse asupra lor de psihologiiseculari, umanişti, iar ca răspuns subiecţii nu încearcă niciodată să se înalţe mai sus decâtvaloarea indicată de respectiva etichetă. Se consideră persoane sortite uneia sau alteia dintreetichetele gen Ƣboală", Ƣviciu", Ƣsindrom". Sunt blocate în această nouă linie de gândire înciuda a ceea ce spune Scriptura. Adesea aceste aşa-numite vicii, sindroame şi boli nu suntaltceva decât un mod de a igieniza păcatul. Victimele tind să creadă că nu mai suntresponsabile şi nu pot fi trase la răspundere pentru niciuna din acţiunile lor din moment ceau Ƣcutare sau cutare" problemă. Vieţile lor nu mai cunosc nicio îmbunătăţire majoră, astadacă se simte totuşi vreuna. Suferinţa continuă, durerea devine o constantă. Cred că, defapt, îi jefuim pe oameni de demnitatea lor atunci când le spunem că sunt incapabili de aface anumite alegeri - fie ele bune sau rele - şi, astfel, nu mai sunt responsbili de propriul lorcomportament. La urma urmei, Dumnezeu ne-a acordat fiecăruia liberul arbitru.Cartea aceasta a fost scrisă şi pentru a contraataca unele dintre problemele ce pot luanaştere în viaţa unei victime atunci când aceasta depinde exclusiv de psihologia seculară îndefavoarea unui Ƣaşa spune Domnul". Astfel, cartea de faţă se va dovedi un ajutor celor carecred în autoritatea Scripturii, celor care manifestă o dorinţă sinceră de a avea o relaţiestrânsă cu Domnul, în vederea vindecării şi reîntregirii fiinţei lor.Cartea de faţă a fost scrisă pentru a fi un instrument şi în mâna victimelor adulte care segăsesc în procesul de biruinţă a durerii provenite din rănile trecutului. Sugestiile oferite aicinu sunt adresate sau aplicabile obligatoriu copiilor sau victimelor aflate la vârstaadolescenţei.Aş vrea să fac şi un avertisment fără echivoc celor care sunt prea zeloşi sau nerăbdători:cartea aceasta nu trebuie folosită ca o armă împotriva victimelor sau a celor care se luptă înîncercarea de a îndrepta lucrurile! Trebuie să-i abordăm pe oameni la nivelul la care ei se 6
  7. 7. află, în etapa curentă a procesului lor de vindecare. Şi trebuie să înaintăm exact în ritmul încare ei pot să înţeleagă conceptele, să şi le însuşească şi să le aplice spre schimbarea vieţiilor. Va trebui ca, prin grijă, dragoste şi compasiune, să-i învăţăm şi să-i conducem spre IisusHristos - Marele Medic.De asemenea, nu recomand citarea aleatorie de texte biblice şi replicarea lor caargumentaţie înaintea victimelor, aşteptând de la acestea din urmă înţelegerea şi apoi înfăp-tuirea lor întocmai. în multe cazuri (cum ar fi un incest la vremea copilăriei în care victima,acum o persoană adultă, caută vindecare şi răspunsuri) avem de-a face cu cineva care nu afăcut nimic rău la momentul tragic, ci doar a fost subiectul violenţei sau al abuzuluideterminat de păcatul altcuiva. Dacă este însă vorba de o responsabilitate, atunci ea se varegăsi abordată în carte, într-un capitol special.Dacă vreunul dintre noi doreşte să fie un ajutor autentic pentru cineva care a suferit în urmaunui abuz, atunci de la bun început ar trebui să ne asigurăm de faptul că propriile noastrepăcate sunt mărturisite şi iertate, că relaţia noastră cu Domnul este în bună regulă, căsuntem capabili să ne apropiem sufleteşte de cei pe care Dumnezeu ni i-a adus în viaţă,arătându-le aceasta prin manifestări de compasiune, tact, blândeţe şi împreună simţire.Motivele care ne vor determina să facem pasul spre consiliere trebuie să fie curate. Nu ecazul să ne dorim a-i ajuta pe alţii încercând prin acesta să ne împlinim propriile noastrenevoi (ex. aceea de a fi iubit, a fi dorit etc.) Trebuie să îi ajutăm pe alţii pur şi simplu pentrucă îi iubim, pentru că avem compasiune pentru ei. Şi, pe măsură ce câştigăm încrederea lorşi ne dovedim a fi prietenii lor, printr-o abordare pe deplin interesată de viaţa lor în veşnicie,atunci şi numai atunci, putem încerca să-i ajutăm să vadă ceea ce spune Dumnezeu desprepăcat, mărturisire şi pocăinţă, iertare, viaţă veşnică, speranţă şi vindecare.Am o dorinţă sinceră (şi o înalţ ca rugăciune), aceea ca voi, cititorii şi cititoarele acestei cărţisă folosiţi cu înţelepciune cunoştinţa adunată din paginile următoare, astfel încât să căutaţicu toată gingăşia şi afecţiunea împlinirea acelei misiuni de a Ƣvindeca pe cei cu inimazdrobită" (Isaia 61:1) şi de a le restaura credinţa în Mântuitorul lor.IntroducereAceastă carte este rezultatul studiului meu personal (experimental, educaţional şiobservaţional) cu privire la abuz şi efectele acestuia asupra indivizilor, precum şi cu privire lamodul în care prezenţa - sau absenţa - diferitelor metode de tratament, moduri de gândire şicredinţe joacă un rol cheie în procesul de vindecare.Pe parcursul acestei cărţi voi face referire la două categorii de oameni: persoana careconsiliază şi persoana consiliată. Prin aceasta nu înţeleg obligatoriu un consilier autorizat,licenţiat (cum ar fi un psiholog, terapeut, psihiatru etc.) sau cineva care se află într-unproces sau relaţie de consiliere contractuală prestată de cineva. Biblia ne sfătuieşte în2Timotei 4:2 Ƣmustră, ceartă, îndeamnă" iar în Galateni 6:2 ƢPurtaţi-vă sarcinile unii altora şiaşa veţi împlini legea lui Hristos ". înţeleg de aici că fiecare dintre noi, licenţiat sau nu, esteun sfătuitor pentru semenul său. 7
  8. 8. In baza acestei menţiuni, vreau să aduc în scenă un lucru esenţial, care trebuie înţelesobligatoriu, deopotrivă de către consilier şi persoana consiliată, şi anume diferenţa între: a fivictima unui abuz fără a fi responsabilă cu nimic (cum este cazul unui copil molestat) şi a fivictimă şi a înţelege şi accepta responsabilitatea pe care o avem pentru propriile noastre vieţişi acţiuni ulterior evenimentului în care a avut loc abuzul. Subiectul acesta e oarecum Ƣînceaţă" pentru majoritatea victimelor şi, îndrăznesc să spun, pentru majoritatea consilierilor.Ultima menţiune, la finalul fiecărui capitol am inclus câte un studiu biblic personal. Scopul loreste acela de a fi folosite de către victime iar, în cazul în care consilierul citeşte cartea înscopul de a ajuta o altă persoană, pot fi împărtăşite cu cei pe care consilierul caută să-iajute.Capitolul 1Ce se înţelege prin victimă?Când cureaua a pleznit-o din nou peste coapse, a înălţat o rugăciune în tăcere: ƢDoamne, e atreia lovitură. Oare de ce nu se opreşte ?" Era deja obişnuită, chiar dacă avea numaişaisprezece ani, să primească nelipsita serie de trei lovituri de curea ori de câte ori tatălui eivitreg nu-i convenea ceva, indiferent dacă avea sau nu vreo legătură cu ceea ce făcuse ea.De data asta însă, loviturile nu s-au oprit la cea de-a treia._________________________________________________________________________Nimeni nu ar contesta faptul că violenţa prin bătăi repetate cu o curea constituie un abuz. Sedepăşeşte cadrul normal pentru o disciplină adecvată. Tânăra din acest caz este, de fapt, ovictimă a unui abuz fizic. Definiţia termenului de Ƣvictimă" poate fi simplu enunţată caƢpersoana care a fost rănită de cineva, fie individ, instituţie sau circumstanţe până acoloîncât creşterea sa normală a fost împiedicată, iar maturizarea sa este obstrucţionată.ơDr. Tana Dineen, psiholog, educator, autor şi membru al Asociaţiei Americane a Psihologilorprecum şi al Asociaţiei Canadiene a Psihologilor, este persoana care a îndrăznit să ia la banimărunţi Ƣindustria psihologiei".Ea afirmă că Ƣtermenul de victimă, cândva rezervat celor ce sufereau în urma unei catastrofenaturale, a Destinului sau a unei crime cu violenţă, acum a fost psihologizat astfel încât sepoate aplica pe scară largă la oricine a fost expus, conştient sau nu, la stres, privaţiune şitraumă. Simptome precum nefericire, plictiseală, mânie, tristeţe şi vină pot fi acuminterpretate ca semne ale unei traume anterioare, care a creat victime. în câteva momentevoi detalia acest aspect.Din nefericire, în contextul psihologic, destul de des victimele sunt învăţate că, dacă au fostabuzate, atunci ele nu mai sunt responsabile pentru rezultatele acţiunilor, atitudinilor sausentimentelor lor. Li se permite, ba chiar sunt încurajate uneori, să se complacă în auto-compătimire (şi, cu tristeţe spun, unele nu vor ieşi niciodată din această oribilă groapă) şi să -şi concentreze atenţia mai degrabă asupra lor însele decât asupra lui Dumnezeu. Ce jignirepentru adevărata victimă, pentru acele facultăţi cu care Dumnezeu a înzestrat fiecare fiinţăumană! Ce afront adus victimei care a luptat din greu să treacă peste pierderile şi trauma din 8
  9. 9. viaţa ei şi care a reuşit, prin harul lui Dumnezeu, să trăiască o viaţă de împlinire, în ciudaacelor circumstanţe complet nedorite!Atunci când adevăratelor victime li se arată acest tip de lipsă de respect, iar victimelorƢpretinse" li se oferă acelaşi statut ca şi celor ce au suferit traume teribile, facem o marenedreptate tuturor.După cum am menţionat, în seria de caracteristici ce se disting în viaţa persoanelor care suntsau au fost victime ale traumelor se află: mânia, depresia, simţământul de vinovăţie,anxietatea, frica, abuzul repetat, abuzul asupra altora, probleme fiziologice, crize deidentitate, disfuncţionalităţi în procesul normal de alimentaţie, promiscuitate, incapacitateade a participa cu bucurie la diverse acţiuni, probleme de relaţionare. Lista poate continua.Adevărul este că toate aceste caracteristici pot fi manifestate şi identificate fără prea maregreutate şi în viaţa unor oameni sănătoşi, Ƣnormali", dar păcătoşi, care nu au fost niciodatăabuzaţi sau traumatizaţi. Anumite neplăceri sau sentimente deranjante sunt parte a vieţii dezi cu zi şi nu ar trebui să fie considerate Ƣsemne" ori indicatori absoluţi ai unui abuz sautraume din trecut. Nu este nevoie ca o victimă să rămână în starea de teamă, depresie,vinovăţie ori sub imperiul oricărei alte emoţii sau model comportamental menţionat, atâtatimp cât Cuvântul lui Dumnezeu oferă viaţă din belşug prin Iisus Hristos. Pe măsură ce vomînainta în această carte, vom descoperi cum să aplicăm principiile biblice în viaţa noastră şicum să îi ajutăm pe cei care suferă, pentru a şti să le aplice în propria lor viaţă.Există o listă fără sfârşit a tipurilor de abuz, însă, în cele mai des identificate, se includ:abuzul fizic, verbal, sexual, emoţional şi spiritual. Să luăm, spre exemplu, cazul unei femei cesuferă violenţă domestică din partea soţului, bărbat care conduce şi la propriu şi la figurat cuun braţ de fier. Ea stă mai departe cu el în casă şi continuă relaţia pentru că are copii şi estedependentă de sprijinul financiar al soţului sau se teme prea mult să ia în calcul plecarea,date fiind ameninţările exprese ale acestuia. Violenţa domestică este o crimă. Eemeia este ovictimă. însă nu i se cere să rămână în acest cadru. Putem lua şi cazul unei femei care esteatacată şi violată sub ameninţarea cuţitului, la ieşirea de la serviciu, într-o seară întunecată.Bineînţeles, ea este o victimă. Dar şi pentru ea există atât speranţă, cât şi vindecare. Hai săne gândim şi la bărbatul care este în mod constant dispreţuit şi denigrat de o nevastă ce -ldomină pe multiple planuri, inclusiv fizic. Şi el este o victimă. Şi pentru el există speranţă.Poate ieşi biruitor în faţa degradării pe care a suferit-o şi poate trăi mai departe o viaţăproductivă. Să luăm în calcul şi cazul unui cuplu care merge la biserică şi, după câteva lunide pândă, cad pradă unui pastor feroce (din fericire cazul e o raritate, nicidecum regula!)care le distruge căsnicia, seducând şi abuzând femeia, iar apoi încearcă să o determine peaceasta să-şi părăsească soţul. Acest cuplu a suferit de asemenea un abuz - spiritual,emoţional, sexual. în societatea profesională, în oricare breaslă, aşa ceva s-ar numiexploatare. Însocietatea religioasă se numeşte comportament inadecvat. Oare existăsperanţă pentru ei, vor putea participa din nou la închinarea din biserică, se vor puteaîncrede din nou în Dumnezeu? Da, cred sincer că da. Ştiu asta.Acum, prin contrast, aş vrea să vă aduc un alt caz, al acelui om care este dat afară de laserviciu pentru că nu are rezultate satisfăcătoare. El, în schimb, pretinde că este Ƣvictima" 9
  10. 10. unui complot, a unei conspiraţii. Este el o victimă, în sensul originar al cuvântului? Cred cănu. Ce putem spune despre un el şi o ea care, cuplu fiind, se ceartă violent, iar soţului îiscapă o vorbă negândită, vulgară, ceva ce, în mod normal, nu ar spune niciodată iubitei salesoţii? Devine ea dintr-o dată o Ƣvictimă" a unui abuz verbal? Nu, nu neapărat.în zilele noastre aproape că e la modă să pozezi în victimă. Ba chiar, oamenilor le este din ceîn ce mai uşor să-şi caute corespondent, să se identifice cu victime reale, ale unor traumeoribile, prin supradimensionarea măruntelor lor probleme de viaţă sau prin refuzul de a-şiaccepta responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni. Deşi nu putem nega faptul că un ajutorîn relaţionarea cu victimele poate fi obţinut şi de aici, este o lipsă totală de respect faţă decei ce au suferit o traumă sau un abuz în adevăratul sens al cuvântului. Acelea suntadevăratele victime. în timp ce încercăm să identificăm ce anume face ca cineva să fie efectivo victimă, să nu uităm că toate acestea converg spre o singură victimă, în forma abuzuluiextrem - Hristos şi suferinţa Sa ca victimă pe cruce, în locul unei omeniri decăzute.Dacă o victimă consideră că viaţa sa este într-o stare deplorabilă în momentul de faţă, emomentul de a o îndrepta spre Iisus, pentru a conştientiza suferinţa prin care El a trecut casă ne dea viaţă - viaţa veşnică. A fost bătut de mai multe ori, batjocorit, scuipat, biciuit,spânzurat în pielea goală pe o cruce şi aşezat la o răscruce unde să fie văzut de oricine - şiasta e doar o parte a suferinţei Sale. Chinul mental a fost atât de intens, încât a dat naşterela broboanede sudoare. Şi de ce a ales să facă asta? De ce oare Fiul lui Dumnezeu, Cel carear fi putut să Se salveze de pe acea cruce şi să-i facă pulbere pe oricare dintre torţionarii Săi,a îngăduit să fie supus acestui tratament şi, în cele din urmă, omorât? A făcut -o pentru noi,victime sau nu, pentru că ne iubeşte.Nimeni nu a suferit un abuz mai mare decât ceea ce a suferit Hristos pentru noi. Iar noisuntem chemaţi să fim părtaşi ai suferinţelor lui Hristos, încrezători fiind în El şi înconjuraţide dragostea şi grija Sa. Noi ar trebui să-i încurajăm pe toţi aceia care sunt victime să lasedeoparte auto-compătimirea şi să privească spre cruce, locul unde Iisus a murit pentru toatepăcatele noastre. Nu putem să ne permitem nici nouă şi nici persoanelor pe care le consiliemcomplacerea în auto-compătimire (care este un păcat), în victimizare, simţând că totul e atâtde natural, încât să nu mai vrea (să nu mai vrem) vindecarea.Vreau să-mi afirm cu tărie poziţia şi, astfel, credinţa că puterea lui Dumnezeu, pusă la lucruîn viaţa omului, este singurul mijloc prin care o persoană poate cunoaşte vindecarea,indiferent de forma abuzului la care a fost supusă. Numai Dumnezeu este acela care poateaduce în viaţă adevărata stare de bine, în plan emoţional, spiritual şi fizic (2Corinteni 12:9).ƢÎţi este de ajuns harul MeuơStudiu biblic personal: Cine este modelul de victimă?Citind şi meditând la aceste întrebări, mergi mai departe cu gândul şi caută să afli modul încare Hristos poate să înţeleagă ceea ce simţi, modul în care El poate să îţi dea mângâiere, înlumina faptului că El însuşi a trecut în timpul vieţii Sale prin ceea ce treci şi tu. 10
  11. 11. 1. Te-ai simţit vreodată respinsă?Isaia 53:3 - ƢDispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător alsuferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. " (vezi deasemenea Marcu 8:31ơŞi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şisă fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile săînvieze.ơşi Luca 17:25 ƢDar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamulacesta.ơ)2. Te-ai simţit vreodată denigrată, umilită?Matei 27:30-31 - ƢŞi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-Lrăstignească. " (vă sugerez lectura întregului capitol 27 din această Evanghelie ƛ vezi lasfarsit)3. Ai fost făcută de ruşine şi batjocorită?Matei 27:28 - ƢŞi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. " (pentruvictimele unui viol, incest sau alt abuz sexual va fi o rază de lumină să ştie că Hristos asuferit şi a biruit - pentru ele - o astfel de degradare atunci când a fost dezbrăcat de haine şiridicat pe o cruce, în pielea goală.)4. Ai suferit vreodată pentru altcineva?Filipeni 1:29 - Ƣ Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai săcredeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, " Un alt text folositor este Galateni 6:2 - ƢPurtaţi-văsarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos "5. Eşti dispusă să-L laşi pe Dumnezeu să intervină? 11
  12. 12. Psalmii 39:23 - ƢIar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu şiapărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. " De asemenea Psalmii 41:6 -ƢPentru ceeşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că -L voilăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. "Scrie-ţi gândurile şi sentimentele la momentul acesta.Capitolul 2Adu-ti aminteDoar câţiva ani mai târziu, zdrobită fiind de brutalitatea vieţii, femeia apelează la consiliere.îşi doreşte să fie reîntregită, eliberată de durerea pe care o simte la fiecare răsuflare.Consilierul o încurajează să-şi reamintească exact tot ceea ce s-a întâmplat în trecutul ei, săsondeze după fiecare detaliu, să retrăiască dureroasa experienţă încă o dată. Tot ceea ce îşidoreşte este să uite trecutul şi să caute o speranţă pentru viitor. De aceea se întreabă ƢOareacest demers, de a-mi dezgropa trecutul să fie cheia pentru vindecarea mea?". Se roagă luiDumnezeu să-i descopere răspunsurile iar, dacă este după voia Lui ca ea să-şi reaminteascătot abuzul din trecut, atunci El săfie Cel care i-l va redescoperi. Cu toate acestea, niciodatănu reuşeşte să-şi adune amintirile într-un tot. Se întreabă dacă nu cumva este semnalul căvindecarea ei nu va veni. în final, Dumnezeu îi aduce vindecarea completă, îi face parte deun har abundent, de curajul de a trăi, în ciuda neaducerii aminte a tuturor evenimentelor dintrecutul ei dureros.___________________________________________________________________________Oare chiar este important să rememorăm toate detaliile dureroase din trecutul nostru? Atuncicând apelăm la Scriptură pentru a găsi răspunsuri, descoperim afirmaţii care par a fi încontradicţie, la prima vedere; cu toate acestea, e nevoie de o privire în ansamblu, pentrupătrunderea sensului complet în cadrul contextului.în Isaia 43:18, ni se spune: ƢNu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi înseamă lucrurile de altădată!" în timp ce, 12
  13. 13. în aceeaşi carte, dar la capitolul 46:9, suntem îndemnaţi: ƢAduceţi-vă aminte de vremurilestrăvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şinu este nimeni asemenea Mie!ơCe vrea să ne spună Dumnezeu? Mesajul este acela de a uita lucrurile rele din trecut. Săuităm păcatele noastre, alunecările, eşecurile, defectele. Dacă ne-am mărturisit păcatele,atunci El le-a iertat. E timpul să mergem mai departe şi să lăsăm în urmă acelecomportamente şi gânduri păcătoase. El vrea să uităm tipul de oameni care am fost şi să neconcentrăm asupra a ceea ce El ne doreşte a fi, în El. Pe de altă parte, doreşte să nu uitămceea ce a făcut pentru noi. Vrea să ne aducem aminte căile prin care ne-a condus în trecut şiastfel să ne încredem că o va face şi în viitor. Exact cum scrie profetul Ieremia în cartea sa,6:16 -ƢAşa vorbeşte Domnul: Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şiîntrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnăsufletelor voastre.ơîn ultima vreme s-a făcut multă zarvă pe tema sindromului falselor amintiri sau a amintirilorreprimate. Multe dintre aceste aşa-numite amintiri care au ieşit la iveală în şedinţele deconsiliere s-au dovedit a fi lucrături. De fapt, în multe cazuri, persoana consiliată a fostcondusă în cadrul unui proces de imaginare sau hipnoză asistată (practici în care creştinii nuar trebui să se implice deloc), cel mai adesea fără a fi măcar conştientă de acest lucru, şiînainte de a fi în stare să-şi Ƣreamintească" o presupusă ocazie uitată a unei scene de abuzdin trecutul ei. Un consilier nu ar trebui să încurajeze explicit victima solici -tându-i să încercerememorarea unor abuzuri din trecut, scormonirea după ceva ce nu este activ în mintea sa,ci, dimpotrivă, să o încurajeze să privească mai departe, spre viaţa care îi stă înainte.Asta nu înseamnă că respingem acum valoarea unor perioade de reflecţie, când e nevoie caanumite lucruri din trecut să fie readuse în prim plan. Ideea este să nu cădem în capcanaƢvremurilor de odinioară".Nu este niciodată potrivit să te foloseşti de amintiri pentru a exagera evenimente din trecut,pentru a da vina pe altcineva, pentru a-ţi scuza un comportament neadecvat, pentru a nu-ţiasuma o responsabilitate, pentru a ţine cu dinţii de o greşeală, neiertând, pentru a aruncablamul asupra lui Dumnezeu, pentru a trăi într -o stare de frică.în schimb, este numai normal să reflectezi asupra trecutului pentru a înţelege nişte modelede gândire, de comportament, pentru a înţelege din partea cui trebuie să căutăm iertarea şipe cine să iertăm, pentru a ne mărturisi păcatele, pentru a pune bazele unor noi modele degândire şi comportament (Efeseni 4:22-24 - Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de maiînainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, si să vă înnoiţi în duhulminţii voastre si să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi însfinţenia adevărului.), pentru a ne avânta spre viitor fără a fi împiedicaţi de trecut (Evrei12:1-2 -De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm oricepovară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stăînainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru 13
  14. 14. bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreaptatronului lui Dumnezeu.).în cartea ei Manufacturing Victims: What the Psychology Industry is Doing to People, Dr.Tana Dineen analizează procesul de fabricare şi Ƣpsihologizare" a victimelor, afirmând căetapele acestuia includ: practici de construcţie a unei teorii pe tema victimizării, apoiaplicarea acelei teorii la un individ, transformarea unor evenimente strict personale însimboluri psihologice, exprimate ulterior într-un jargon de psihologie şi, în cele din urmă,crearea unei nevoi de psihologi care trebuie solicitaţi pentru a interpreta simbolurile şi, astfel,a aduce vindecare pacientului.Vreau pur şi simplu să afirm răspicat că Evanghelia -Cuvântul lui Dumnezeu - este aceea careeliberează pe robi şi leagă rănile celor cu sufletul zdrobit. Nu este nicio nevoie de astfel deetichete psihologice nefondate, neştiinţifice (Isaia 61.1 Caci Domnul M-a trimis să vindec pecei cu inima zdrobită,). Ţinta noastră, în postura de consilieri, ar trebui să fie calea spreinima victimei, să o ajutăm să se concentreze asupra lui Dumnezeu şi a providenţei Sale, săfacilităm dezvoltarea unei relaţii autentice între ea şi Iisus.Care este cheia? Victima trebuie să-şi dorească să fie vindecată (Ioan 5:6- Iisus,văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să tefaci sănătos?). Fără această dorinţă, indiferent câte tehnici şi metode se vor folosi, fie ele dinBiblie sau din psihologie, nu va exista niciodată vindecare. Numai în Hristos se regăseşteadevărata vindecare.în Hristos, persoana care este cu adevărat victimă poate deveni adevărata biruitoare. întextul din 1Corinteni 15:57, aflăm un motiv de laudă: ƢDar să dăm mulţumire lui Dumnezeu,Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! " Prin credinţă putem să ne prindemde făgăduinţele Sale şi putem să privim mai departe, spre viaţa din belşug pe careDumnezeu ne-a pus-o deoparte, pentru a o trăi pe deplin.ƢPentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care abiruit lumea: credinţa noastră." (1Ioan5:4)Studiu biblic personal: Ce sa faci cu trecutul?Citind şi meditând asupra textelor de mai jos, scrie în dre ptul fiecăruia ce-ţi spune ţieScriptura cu privire la modul cel mai bun în care să-ţi priveşti trecutul, amintirile.Evrei 12:1-2 - ƢDe aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădămorice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care nestă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentrubucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreaptatronului lui Dumnezeu.ơ 14
  15. 15. Efeseni 4:21-24 - Ƣ Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cumeste adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul celvechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să văîmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. "Isaia 43:18 - ƢNu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile dealtădată! "Filipeni 3:13-14 - Ƣ Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit (desavarsirea), dar una fac:uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplatachemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.Capitolul 3Cine este persoana responsabila?ƢE clar, a fost vina mea. Merit să fiu tratată aşa", gândea tânăra, contemplândcomportamentul recent al prietenului său violent. Luptându-se acum cu dorinţa de a şti cevrea Dumnezeu din partea ei, imploră cu disperare ajutorul divin. în timp ce Dumnezeu oconduce spre renunţarea la respectiva relaţie abuzivă şi aprofundarea unei părtăşii cu El, îidescoperă ce anume a fost responsabilitatea ei şi ce nu._______________________________________________________________________ 15
  16. 16. Am deplina compasiune şi empatie pentru persoanele care au fost abuzate, indiferent dacă evorba de suferinţa din partea unui tată sau a unei mame violente, dacă au fost destinatareleunor avansuri sexuale sau chiar contacte sexuale nedorite, dacă au coşmaruri ale unorincesturi sau violuri din copilărie, dacă au trecut prin scene îngrozitoare cum ar fi războaiele.Toate aceste situaţii au potenţialul de a cauza traume şi este dificil să afli vindecare după otraumă autentică.Oamenii care au experimentat acest tip de situaţii sunt adevăratele victime. Şi au nevoie desperanţă şi de vindecare.Ştiu din propria experienţă că nu pot şi nu am pace atunci când continuu să rămân înpostura de victimă (pusă în contrast cu cea de persoană biruitoare a durerii şi doritoare de atrăi o viaţă de împlinire), când refuz să-I permitlui Dumnezeu să facă o schimbare în viatamea, când refuz să-I permit lui Dumnezeu să aibă propria Sa agendă, ca timp şi loc în caresă se ocupe de cel/cea care m-a rănit. Pot să mă încred în Domnul, că El va îndrepta toatelucrurile. Mă încurajează în Romani 12:19, când spune Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, cilăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, ziceDomnul".O victimă trebuie să ajungă la punctul în care să înţeleagă clar faptul că, deşi poate că nu eaa fost responsabilă pentru ceea ce i s-a întâmplat (viol, molestare la o vârstă fragedă etc.),ea este responsabilă pentru răspunsurile ulterioare în viaţă la ceea ce i s-a întâmplat(1Corinteni 10:13- Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Darcredincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odatăcu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.).Va nutri resentimente faţă de acea persoană care a abuzat-o? Trece în zona promiscuităţii?Devine ea acum o persoană care îşi abuzează propriii copii? Se foloseşte de abuzurile pe carele-a suferit ca scuză pentru comportamentul său cotidian inacceptabil (ex. consum dedroguri, alcool sau alte forme de comportament auto-distructiv)? Astfel de cazuri şi multealtele se întâlnesc foarte des.Din păcate, psihologia umanistă permite prea des victimei să creadă că aceste răspunsurisunt numai normale, din moment ce a trecut prin acele abuzuri. ƢNu am ceti face, ai fostabuzată" sau ƢFamilia din care provii e una cu disjuncţii" şi aşa mai departe. Oare putemgăsi, sincer, de la căderea lui Adam şi până în zilele noastre, o familie care să nu fi avutdisfuncţii? Nu cred.într-un presupus efort de protecţie a victimelor, psihologii le spun adesea acestora să-şiƢstabilească graniţe". Din păcate asta dă naşterea la fel de des egoismului şi, după cum ştimcu toţii, egoismul este păcat. Cu siguranţă că trebuie stabilite şi respectate graniţe normale,morale, în toate relaţiile, cum ar fi păstrarea aspectului privat sau a confidenţialităţii într -orelaţie particulară, punerea unui timp şi spaţiu deoparte pentru familie, pentru ceidragi,pentru refacere, pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu, căci creştinii nu trebuie să secomporte asemeni celor care nu au niciun dumnezeu. Avem o inimă nouă, o natură nouă,date în dar de la Dumnezeu. Ezechiel 36:26 spune răspicat: ƢVă voi da inimă nouă şi duh nou 16
  17. 17. vă voi da." Nu e cazul să tragem o linie imaginară în jurul nostru şi să interzicem celorlalţi săpătrundă în Ƣspaţiul" nostru doar pe motiv că nu vrem să fim vulnerabili în faţa suferinţei devreun fel sau altul.Ce ar fi fost dacă Hristos Şi-ar fi delimitat Ƣgraniţe" ca acestea? Cu siguranţă că nu ar fi pututniciodată să-Şi dea viaţa pentru mine şi pentru tine. Ce tragedie ar fi fost! în ceea ce măpriveşte, simt plină de mulţumire că Hristos a ales să-Şi dea tot ceea ce avea pentru ca eu,prin El, să moştenesc viaţa veşnică.Nu trebuie să ne concentrăm atenţia asupra Ƣeului", ci asupra lui Dumnezeu. Chiar şi înanumite cazuri dureroase în care am fost victime (cum ar fi abuz fizic, emoţional sau sexual),prin rugăciune şi prin harul lui Dumnezeu, trebuie să căutăm iertare (care este un dar divin)pentru cel ce ne-a făcut rău şi să căutăm să-I permitem lui Dumnezeu să ne aducăvindecarea rănilor. Numai Dumnezeu este în stare să ierte păcatul, numai El este în stare săne dea tuturor iertare faţă de cei ce ne-au greşit (Daniel 9:9 ne confirmă că ƢA DomnuluiDumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui. ")Este foarte important să menţionăm că, atunci când spunem iertare, nu spunem automatreconciliere. Toate acţiunile noastre au consecinţe. Dacă un membru al familiei a abuzat deun altul şi acum este iertat, asta nu atrage automat şi reconcilierea între ei. Aceasta este,după părerea mea, o formulă adecvată de a stabili o Ƣgraniţă".Cum arată adevăratele graniţe? Hai să luăm cazul unui bunic (poate fi unchiul, cumnatul,mama etc.) care-şi molestează nepoţica. Când mama fetei, şi fiica bărbatului află, ce artrebui să facă? Ar trebui să ia imediat măsuripentru a-şi proteja fiica. Mai mult ca sigur că vaîncerca să-şi ţină copila cât mai departe de bunicul ei de acum încolo. Gestul ei nu trebuieprivit automat ca un semnal că orice iertare este imposibilă. Ci poate fi luat ca o normalăaşezare de graniţă pentru acel cineva, consecinţă a comportamentului respectiv.Atunci când se oferă iertarea, aceasta nu va veni şi probabil că nu ar trebui să vină imediat.Iar în momentul când va veni, nu e obligatoriu semnalul că mama, nepoţica şi bunicul vortrăi de atunci cu toţii fericiţi până la adânci bătrâneti, întâlnindu-se cu bucurie la toatereuniunile de familie.Victimele trebuie să înveţe să accepte responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni la vremeacând sunt persoane mature (ex. a minţi, a fura, a comite adulter, a perpetua un abuz asupraaltcuiva etc.), fără a încerca prin asta să micşorăm sau să negăm responsabilitatea efectivă acelui care le-a abuzat. Pentru foarte multe persoane este o greutate teribilă încercarea de a-şi accepta responsabilitatea pentru propriile acţiuni, fără diminuarea responsabilităţii celuicare le-a abuzat. Este important să ne aducem aminte că fiecare dintre noi e responsabildirect faţă de Dumnezeu pentru gânduri, cuvinte şi fapte. Faptul că noi ne asumămresponsabilitatea pentru propriile acţiuni sau reacţii păcătoase nu reduce cu nimicresponsabilitatea în faţa lui Dumnezeu a celui care ne-a abuzat. 17
  18. 18. în acelaşi timp, este nevoie să ne educăm în privinţa renunţării la sensibilităţi copilăreşti, sătrecem cu vederea comentariile lipsite de tact sau de bun simţ care ni s-ar putea adresauneori.Nu vorbesc aici de abuzuri, de atacuri, ci de nutrirea resentimentului faţă de cineva care ar fispus sau ar fi făcut ceva, poate chiar neintenţionat, ce a generat în Ƣvictimă" simţulsuferinţei. Dacă cineva spune ceva ce (ne) doare, problema trebuie rezolvată şi apoi uitată.Iar dacă nu poate fi adusă în discuţie, atunci cel ce este rănit are ocazia idealăde a o aduceînaintea lui Hristos, de a o lăsa la cruce şi de a ierta respectiva persoană. Nimeni dintre noinu a suferit un abuz mai mare, verbal, emoţional, spiritual sau fizic, decât Hristos. Şi asta înlocul nostru. Cu toate acestea, pe când era încă pe cruce, El S-a rugat: ƢPărinte, iartă-le lor,că nu ştiu ce fac.ơ (Luca 23:34) Oare e cazul să ne mai plângem şi să rămânem neiertători?Studiu biblic personal: Cine este persoana responsabila?Citind şi meditând la textele de mai jos, fii sinceră cu tine însăţi, în cercetarea inimii tale,atunci când îţi vei da răspunsurile la aceste întrebări.1. Ai nutrit resentimente faţă de persoana care te-a abuzat?Galateni 5:19-21 - ƢIar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare,necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii,gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe carevi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vormoşteni împărăţia lui Dumnezeu. "2. Eşti dispusă să accepţi faptul că ai o responsabilitate personală pentru propriile acţiuni,reacţii, fără a mai blama pe părinţi, pe copii, pe cei care ţi-au făcut rău etc.?1Corinteni 10:13 - Ƣ Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Darcredincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odatăcu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. "3. Eşti dispusă să dai mai departe iertarea celor care te-au rănit? Chiar dacă simţi că nuƢmerită"? 18
  19. 19. Efeseni 4:32 - ƢCi fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v -aiertat vouă, în Hristos. " De asemenea, Matei 6:14-15 - ƢCă de veţi ierta oamenilor greşealelelor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, niciTatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.Capitolul 4O nouă inimă înseamnao noua viataGăndul sinuciderii o copleşea în rememorarea tuturor nedreptăţilor pe care le suferise de -alungul vieţii. ƢDe ce viaţa a fost atât de nedreaptă cu mine?", se întreba. Pe măsură cedepresia îşi înfigea rădăcinile ca niciodată până atunci în cotloanele minţii ei, gândurile i seconcentrau tot mai mult asupra problemelor acute iar singura cale ce îi părea salvatoare erasinuciderea. Satana o înşelase până acolo încât o făcuse să creadă că, dacă-şi va lua viaţa,va fi o binecuvântare pentru cei din jurul său, că, într -un fel, o vor duce mai bine fără ea.________________________________________________________________________S-ar putea să vă pară un subiect anapoda adus în discuţia noastră despre victime şi anumesă vorbeşti despre posibilele lor gânduri de sinucidere. Aşa cum văd eu problema, nimeni nupoate cunoaşte vindecarea fără a avea o inimă nouă, un nou scop pentru care să trăiască înaceastă viaţă.Aşadar, ce putem spune despre posibilitatea de a primi o inimă nouă, gânduri noi, acţiuninoi? E nevoie de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, de a ne ruga zilnic ( Psalmul 50:10 e unbun început: Ƣ Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.ơ), dea dezvolta o relaţie strânsă cu Hristos.Prin această relaţionare putem fi recreaţi după chipul şi asemănarea Sa, şi tot astfel dureriletrecutului se vor risipi în lumina dragostei Sale. Privind la El, suntem transformaţ i după chipulşi asemănarea Sa (2Corinteni 3:18 Ƣ Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită,slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. ơ).Pe parcursul activităţii mele de consiliere a persoanelor abuzate, am învăţat să disting întrecele care caută sincer adevărul şi vindecare şi cele care pur şi simplu caută recunoaşterea caatare şi, astfel, scuza de a trăi după bunul plac. Cele care caută cu sinceritate adevărul şivindecarea manifestă un grad superior de pace şi bucurie, în ciuda circumstanţelor delocfavorabile, în plus au parte de o recuperare prin Hristos într -un grad mult mai mare decuprindere şi profunzime. 19
  20. 20. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a promis fiecăruia o inimă nouă (Ezechiel 36:25-28 - Şi vă voistropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voicurăţi. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea depiatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca săumblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. Veţi locui în ţara pe caream dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. ) şi ne spune săne păzim inima mai mult decât orice (Proberbe 4:23- Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,căci din ea ţâşneşte viaţa.). Copii ai lui Dumnezeu fiind, suntem responsabili de hrănireainimii noastre în procesul de maturizare a relaţiei cu Hristos.Iată cei trei indicatori ai stării inimii noastre: comportamentul (fapte reprobabile, comitereafărădelegilor etc.), sentimente (auto-compătimire, resentimente etc.) şi atitudinile (mândrie,negativism etc.) Fiecare dintre aceste dimensiuni trebuie abordate atunci când lucrezi cu ovictimă ce-şi doreşte cu adevărat vindecarea.Atunci când consiliem o victimă, trebuie să abordăm problema la nivelul inimii celei ce vinepentru a cere ajutorul. E nevoie să punem întrebări fără echivoc: Ƣ Cauţi cu adevăratrăspunsuri?", ƢEşti dispusă să asculţi ceea ce spune Dumnezeu şi să faci ceea ce spune?"Motivele principale pentru care persoanele consiliate nu au parte de ajutor sunt acestea: (a)nu vor să fie ajutate; (b) nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu foarte bine sau nu ştiu cerăspunsuri ar putea primi de acolo; (c) iar atunci când realizează faptul că Dumnezeuaşteaptă ceva şi de la ele (poate schimbarea stilului de viaţă sau a unei atitudini), că suntlucruri asupra cărora ele au deplina responsabilitate (predarea vieţii lui Dumnezeu), pur şisimplu nu vor să o facă.O metodă care dă roade în încercarea de a ajunge la miezul problemei, la rădăcina relelorinimii, ca să spunem aşa, este aceea de a pune întrebări gen: ƢLa ce te gândeşti cel maides?" sau ƢLa ce te-ai gândit cel mai mult săptămâna care a trecut?" Răspunsurile s-ar puteasă vă surprindă însă, cu siguranţă, vă vor da o imagine asupra stării de fapt a inimii omului,a lucrurilor şi a idolilor care o subjugă. (Prin Ƣidol" înţeleg pur şi simplu ceva, orice care ialocul lui Dumnezeu în viaţa omului.)Spre exemplu, dacă persoana consiliată (victima) spune că au proeminenţă gândurilereferitoare la un abuz din trecut sau la sinucidere, atunci îti dai seama că maximul deconcentrare al persoanei respective se rezumă la eul personal şi nu la Dumnezeu. Iar de aiciîncolo, după ce ai discutat subiectele dureroase şi te-ai asigurat că este în siguranţă, lucrareata este aceea de a o ajuta să-şi anihileze idolii din inimă (Romani 8:13- Căci dacă vieţuiţidupă trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.) şi să dezvolte orelaţie cu Dumnezeu şi un caracter potrivit pentru împărăţia Sa. în dreptul fiecăruia dintre noistă această lucrare de schimbare a gândurilor şi a acţiunilor. Prin harul lui Dumnezeu putembirui orice provocare. în 1loan 4:4, ni se readuce aminte că: ƢVoi, copii, sunteţi dinDumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce esteîn lume. "Biblia afirmă că suntem responsabili ca indivizi pentru propriile acţiuni, gân duri, cuvinte sausentimente. Dacă ele sunt păcătoase, atunci responsabilitatea noastră este aceea de a lemărturisi ca păcate şi de a căuta iertarea. Victimele trebuie să înţeleagă faptul că gândurile 20
  21. 21. lor, (uneori) obsesive faţă de traume din trecut, pot fi păcătoase, şi atunci e nevoie destabilirea unui nou model de gândire şi comportament (Efeseni 4:22-24 - Să vă dezbrăcaţi devieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, sisă vă înnoiţi în duhul minţii voastre, si să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu,zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. , 1Petru 1:22- Curăţindu-vă sufletele prinascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima,cu toată stăruinţa,).Victimele trebuie să înveţe a privi spre Dumnezeu. El le iubeşte. El are compasiune faţă deele. El le ştie durerea, pentru că le-a simţit-o. El doreşte să le aducă vindecare, reîntregire afiinţei, să le transforme din statutul de victime , în cel de biruitoare prin puterea Duhului SăuSfânt (1Co-rinteni 15:56-58 - Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru IisusHristos! Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului,ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. şi 1loan 5:4-Pentru că oricine estenăscut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţanoastră.).O singură privire spre suferinţele lui Hristos sau ale apostolilor Săi ar trebui să ne încurajeze.Ar trebui să ne ajute să conştientizăm faptul că nu suntem primii care suferim, că nu amsuferit singuri şi nici degeaba, că suferinţele noastre pălesc (întotdeauna) prin comparaţia cusuferinţele scumpului nostru Mântuitor.Iar El a făcut totul pentru noi. Există vreo cale prin care să ne transformăm amărăciunea înbucurie, prin care să-I aducem slavă lui Dumnezeu? Cu siguranţă, da! Atunci când îipermitem lui Dumnezeu să ne vindece, devenim martori ai Săi şi agenţi prin care poateaduce încurajarea şi altora. Continuăm şi dezvoltăm gândul în ceea ce urmează.Studiu biblic personal: O noua inima inseamna o noua viataCitind şi meditând la textele biblice de mai jos, scrie în spaţiul indicat ce înţelegi din acestepasaje şi cum crezi că le poţi aplica chiar azi, în viaţa ta.Ezechiel 36:26-27 - Ƣ Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostruinima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voiface ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. "Proverbele 4:23 - ƢPăzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. " 21
  22. 22. Romani 8:13 - ƢCăci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, fapteletrupului, veţi fi vii. "1loan 5:4 - ƢPentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta estebiruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. "1loan 1:9 - ƢDacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne iertepăcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. "Capitolul 5Suferinta Ɗ are vreun rost?Doamne, de ce mie? a strigat printre lacrimi. Nu putea înţelege de ce Dumnezeu a îngăduitatât de multă suferinţă în viaţa ei. Ƣ De ce a trebuit săfiu abuzată, bătută, violată? " ƢCare eproblema mea?" ƢDoamne, îţi pasă în vreun fel?" ƢAre vreun rost viaţa asta?" ƢDe ce trebuiesă trec eu prin toate astea?" ƢAre şi suferinţa vreun capăt, undeva?" îngropându-şi capulîntre braţele strânse deasupra, aştepta un răspuns, sub orice formă, care să înceapă să-ifacălumină, cât de cât, în mintea confuză şi torturată.________________________________________________________________________Una dintre cele mai frecvente întrebări este Ƣ De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?". O altaeste ƢDe ce trebuie să sufere oamenii în viaţa asta?" Este adesea greu de înţeles, deşirăspunsul poate suna simplist. Suferim pentru că trăim într -o lume păcătoasă. Suntem fiinţe 22
  23. 23. păcătoase, care au o natură păcătoasă. Bineînţeles că urmează întrebarea ƢBine, bine, daratunci creştinii de ce suferă şi ei?" Răspunsul este acelaşi, deşi creştinul înţelege mult maimult şi are parte de rezolvare. Pentru un creştin există biruinţă în Hristos.Viaţa este grea, căci trăim într-o lume a păcatului, o lume în care oamenii sunt concentraţimai mult asupra lor înşişi decât asupra lui Dumnezeu sau a aproapelui lor. Dumnezeupermite încercări în viaţă tocmai în folosul nostru - chiar dacă, în marea majoritate aocaziilor, vom spune că nu e nici pe departe vreun folos. Totuşi, în urma încercărilor din viaţaaceasta, suntem aduşi în legătură maistrânsă cu Mântuitorul nostru şi, dacă ne vom prindede El, El va desăvârşi în noi caracterul Său. Este nevoie să privim spre modul în care creştinulobţine victoria prin Hristos, şi vom reuşi asta înţelegând două concepte, acela al îndreptăţiriişi al sfinţirii în viaţa creştinului, indiferent dacă este victimă sau nu.în 1Corinteni 6:11 (ƢŞi aşa (pacatosi) eraţi unii dintre voi . Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit,dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. ") aflămcă suntem îndreptăţiţi şi sfinţiţi prin Iisus Hristos şi prin Duhul Sfânt. însă ce înseamnăîndreptăţire (socotit neprihănit)? Este o declaraţie legală prin care omul nu mai esteconsiderat responsabil pentru păcatul său. El este văzut, prin jertfa lui Hristos, ca un omneprihănit. îndreptăţirea este numai şi numai lucrarea lui Dumnezeu. în plus, este o lucrarepe care Dumnezeuo face o dată, la un moment definit în viată. Asta înseamnă că şi victima şicel care a abuzat de ea pot veni deopotrivă la Dumnezeu pentru a căuta iertare, pentru aprimi asigurarea că El i-a iertat de păcatele lor. Bineînţeles, cu condiţia ca pocăinţa să fieautentică iar persoana să aibă o dorinţă sinceră de a face ceea ce este drept şi apoi să şipornească pe drumul acesta. îndreptăţirea este sinonimă cu reabilitarea, cu declarareanevinovăţiei în fata acuzatorului.Pe de altă parte, sfinţirea este un proces care nu are loc o dată, la un timp definit anume, cieste lucrarea de o viaţă întreagă. Ea priveşte starea internă a inimii. Este procesul deîntoarcere de pe căile păcatului şi venirea spre Hristos, astfel încât să devenim din ce în cemai mult asemeni Lui. Este o lucrare continuă, de cooperare cu Dumnezeu în vieţile noastre.în 1loan 1:10, aflăm că, ƢDacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nueste întru noi. " Pentru că ştim ce este acela păcat, nu e cazul să continuăm să păcătuim,căci Biblia ne spune de asemenea ƢFiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel cerescdesăvârşit este." (Matei 5:48)Aşadar, cum putem răspunde întrebării care adesea revine în discuţie - întrebarea cu privirela Ƣpăcatele părinţilor" (Exodul 20:5-6- Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos,care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi alpatrulea neam, si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzescporuncile Mele.). Este adevărat că tendinţele spre anumite păcate, precum şi defecte decaracter sau imperfecţiuni genetice sunt transmise de la părinţi la copii sau de la o generaţiela alta, însă nouă, creştinilor, ni se dă o natură nouă în Hristos şi harul de a primi o nouăocazie de a trăi conform Cuvântului lui Dumnezeu. Nu suntem deci nici Ƣsortiţi" şi niciƢpredestinaţi" să trăim în păcat din cauză că noi (sau părinţii noştri) au păcătuit sau au fostvictime ale păcatului. Cu toţii avem fericita speranţă a unei vieţi noi prin Iisus Hristos. Vomaborda acest subiect în profunzime în unul din următoarele capitole ale cărţii. 23
  24. 24. în postura de consilieri, trebuie să fim empatici. Trebuie să arătăm victimelor milă şi har, însăniciodată să nu le dăm o scuză pentru a rămâne în păcat (ex. a da un nume bolii, clasificândastfel cazul sau a da vina pe altcineva etc.) Trebuie să le arătăm faptul că Dumnezeu deja le-a dat victoria, prin puterea Sa, cu singura condiţie ca ei să accepte oferta. Texte bibliceprecum 1Corinteni 15:57- Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prinDomnul nostru Iisus Hristos!, 1loan 4:20-21- Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pefratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-avăzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncăavem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său., 1loan 5:1-5 -Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel carea născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El. Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii luiDumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeuaceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine estenăscut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţanoastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul luiDumnezeu?,2Corinteni 5:17 - Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; celevechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. - ,2Corinteni 5:20-21 -În numele lui Hristos,aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vărugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!Căci pe El, Care n-a cunoscutpăcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.,ICorinteni 6:9-11 -Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nuvă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, ni ci malahienii, nicisodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteniîmpărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţiîndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeul ui nostru.sunt foartefolositoare pentru a călăuzi victimele spre direcţia cea bună.Din aceste texte învăţăm că sunt două categorii de suferinţe: suferinţe care sunt productive,care aduc roade pozitive, şi altele care nu aduc niciun beneficiu. Dintr-un punct de vedere,suferinţa poate fi apreciată şi ca un instrument prin care oamenii pot fi aduşi la pocăinţă.Pentru necreştin însă, suferinţa nu va aduce niciun beneficiu care să aibă consecinţe veşnice.Dumnezeu îngăduie suferinţa în cazul creştinilor cel puţin pentru două motive: pentru binelenostru personal şi pentru slava Sa (1Petru 4:12-19 -Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprinsîntre voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteţi părtaşi lasuferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cubucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şial lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi sepreaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca unrâvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească peDumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa luiDumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă deEvanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şipăcătos? Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui,credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. ). 24
  25. 25. Unii vor întreba ƢDe ce (să mi se întâmple) mie?" însă întrebarea ar putea fi pusă chiarinvers, ƢDe ce nu ţie?" Dumnezeu nu ne datorează ceva. Şi nici nu ne -a promis că viaţa va fiuna roză. De fapt, chiar opusul a fost exprimat de Iisus când a afirmat în Ioan 16:33 căƢAcestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; darîndrăzniţi. Eu am biruit lumea.ơ Iisus ne-a spus că vom trece prin încercări, prin necazuri,însă ne-a oferit şi asigurarea că El a învins lumea şi că, prin El, noi putem birui oriceîncercare. Dumnezeu ne-a creat pentru că aşa a vrut, a fost voia Sa plăcută, ca noi, fiinţecreate, să-I slujim şi să ne închinăm Lui. Dacă este să vorbim de suferinţă, atunci Fiul Său,Iisus Hristos a suferit mai mult decât orice am putea suferi noi vreodată.De fapt, nici nu ne putem imagina profunzimea suferinţelor şi ruşinii pe care El a trebuit să leîndure. Sigur, vor spune unii, pe lumea asta au fost fărădelegi mult mai oribile decât cele ceau cauzat suferinţele lui Hristos şi, într-adevăr, nu putem nega că semeni ai noştri au suferitcrime abominabile. Diferenţa rezidă într-un singur lucru, de altfel foarte simplu şi uşor deînţeles: nu ne stă în putere să reacţionăm sau să ne răzbunăm atunci când şi cum am vrea.Hai să ne gândim la acest aspect din perspectiva lui Hristos.Eu cred că una dintre cele mai mari ispite asupra Sa a fost aceea de a nu face nimic atuncicând a fost torturat şi abuzat pentru noi. Noi nu avem întotdeauna de ales, poate uneorisuntem complet neajutoraţi şi nu putem să ne schimbăm cu nimic starea. însă Hristos aveala dispoziţie toată puterea din cer şi de pe pământ! Iar dacă a ales să nu facă nimic (nimicdintr-o anume perspectivă), a fost tocmai pentru a împlini partea Sa în planul de mântuire. Eibine, eu cred că asta pentru El a fost adevărată încercare!Dacă ne întoarcem la pasajele menţionate anterior, în 1Petru, descoperim 4 idei cheie. Artrebui(a) să ne bucurăm în Hristos (v. 12-13 - Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spreispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele luiHristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.),(b) să-L slăvim pe Dumnezeu (v. 14 -De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţisunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El sehuleşte, iar de voi se preaslăveşte.),(c) să fim neprihăniţi şi să suferim pentru neprihănire (v.16-18 - Iar de suferă ca creştin, sănu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea esteca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fisfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia semântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?) şi(d) să ne încredem în Dumnezeu, făcând mai departe binele (v.19-Pentru aceea, şi cei cesuferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor,săvârşind fapte bune.).Este esenţial să înţelegem faptul că mântuirea se obţine numai prin har (o favoarenemeritată) şi că, dacă ar fi după ce merităm, nu am primi nimic de la Dumnezeu. Iar dacăni se dă ceva - şi este gratuit - atunci este pentru că mila Sa iubitoare se revarsă peste noi. 25
  26. 26. Oare există vreunul între noi care ar merita într-adevăr ceva, care îşi poate prezenta un meritca recomandare în faţa lui Dumnezeu? Nu. Putem mulţumi pe deplin lui Hristos pentrulucrarea Sa în dreptul fiecăruia dintre noi.Sunt câteva aspecte ale suferinţei care trebuie înţelese. Dumnezeu ne învaţă prin suferinţă(Evrei 12-vezi la sfarsit). Suferinţa este rezultatul căderii în păcat a lumii (Geneza 3-vezi lasfarsit). Dumnezeu este totuşi la cârma acestei lumi decăzute (Psalmul 18-vezi la sfarsit).Suferinţa nu depăşeşte limitele impuse de Dumnezeu (Iov şi 1 Petru-vezi la sfarsit). Scopulpe care Dumnezeu îl urmăreşte printr-o acţiune este adesea o taină pentru om(Deuteronom 29:29-Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar celedescoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legiiacesteia). Tot adesea întâlnim durere care nu este însoţită şi de răspunsuri imediate, cutoate acestea, Dumnezeu este întotdeauna acolo (Psalmii 41, 42-vezi la sfarsit). Dacă vomrăbda pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze, nu vom fi dezamăgiţi niciodată (Evrei 12:4-7-În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnulcare vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja,când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pecare îl primeşte".Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci careeste fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? -). Dacă vom avea clar aceste lucruri în minte, şiîntotdeauna, atunci nu ne va fi atât de uşor să cădem în descurajare, să ne îndoim ori decâte ori experimentăm încercări dureroase.Pentru ca încercările noastre, răspunsurile noastre să capete sens, victima trebuie să fie bineîntemeiată în Iisus Hristos. Trebuie să înţeleagă faptul că ne aflăm cu toţii într-un conflictcosmic, că suntem în stare de război. Satana este împotrivitorul lui Hristos în lupta pentrucontrolul asupra lumii acesteia şi a locuitorilor ei. Iar noi suntem pionii de care se foloseştepentru a-L răni pe Hristos. Când Satana reuşeşte să rănească pe unul din copiii luiDumnezeu, atunci Dumnezeu însuşi este rănit, lată cât de mult ne iubeşte El! De aceea,aspectele relativ minore (ex. rugăciune, studiul Cuvântului, iertarea semenilor, participarea labiserică) devin toate elemente de importanţă capitală.Dumnezeu este slăvit atunci când călătorim alături de El în lumea aceasta. De asemenea,mai trebuie să înţelegem şi faptul că această durere este doar pentru o vreme. Nu va fiveşnică. Avem speranţă pentru ceva mai bun în viitor - în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare.Atunci când îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este, toate suferinţele şi durerile noastre pălesc.El este atotputernic, mai mult, are şi voinţa şi puterea de a face bine şi ne iubeşte atât demult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu astfel încât, urmându-L, să avem viaţa. Nu conteazăce simţim uneori, noi trebuie să mergem mai departe fără a obosi în facerea binelui, chiar înmijlocul durerii şi al suferinţelor (Filipeni 3:12-14 -Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea,ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins deHristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, Dar una fac: uitând cele ce sunt înurma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a luiDumnezeu, întru Hristos Iisus., 1Petru 4:19- Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia luiDumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. ). 26
  27. 27. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem faptul că avem o responsabilitate de a ne pocăi deacţiunile noastre greşite, de a cere iertare altora, atunci când e cazul. Trebuie să facem ceeace este bine - ceea ce ne cere Dumnezeu - la fiecare pas (Evrei 12:15-17- Căutaţi pacea cutoţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, Veghind cu luare aminte canimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricină deamărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească Şi să nu fie vreunul desfrânatsau întinat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că maipe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci, deşi culacrimi a căutat, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea.). Atunci când creştem în Hristos,când ne apropiem de maturitatea creştină, vom descoperi că suferinţa ca victimă ne ajută înaprofundarea imaginii noastre despre cum şi cine este Dumnezeu.Când ieşim din cadrul durerii pentru a rememora modul în care Dumnezeu ne -a condus întrecut, ne-a protejat, ne-a însoţit Ƣprin valuri" (oricât de grea a fost situaţia prin care amtrecut, adevărul este că putea fi mai rău), atunci credinţa noastră va creşte şi vom fi din nouasiguraţi că, indiferent ce încercări vin sau sunt deja asupra noastră, niciuna nu estedegeaba. Aşa cum spune o scriitoare:ƢMulţumim lui Dumnezeu că Iisus nu ne-a prezentat imaginea unui păstor întristat,întorcăndu-se fără oaia pierdută. Parabola nu vorbeşte despre eşec, ci despre succes şidespre bucuria recuperării. Aici găsim garanţia divină că nici măcar una din oile rătăcitoareale staulului lui Dumnezeu nu este trecută cu vederea, niciuna nu este lăsată fără ajutor.Oricine se va supune pentru a fi răscumpărat va fi salvat de Hristos din groapa depravării şidintre spinii păcatului.Suflet disperat, îmbărbătează-te, chiar dacă ai săvârşit fărădelege. Nu pune la îndoială faptulcă Dumnezeu te va ierta şi-ţi va permite venirea în prezenţa Sa. Dumnezeu deja a făcutprimul pas. în timp ce tu erai răzvrătit împotriva Sa, El a pl ecat să te caute. Cu blândeţeainimii unui păstor; El a părăsit pe cele nouăzeci şi nouă şi a plecat în pustietate pentru a ogăsi pe cea pierdută. Sufletul acela, lovit, rănit şi gata de pieire, este înconjurat în braţeiubitoare şi purtat cu bucurie spre staulul siguranţei.Ce imagine uimitoare a iubirii lui Hristos pentru noi: a şti că, indiferent de circumstanţele sausituaţia în care te afli, este prezent un Mântuitor, gata de a te ajuta şi a-ţi vindeca rănile! Cutoate acestea, să nu uităm partea care ne revine - supunerea. Trebuie să ne predăm luiHristos pentru a putea fi răscumpăraţi.Imaginea aceasta a Păstorului este îmbogăţită de Edith Schaeffer în cartea ei Affliction. Eavorbeşte despre păstorul care trebuie să rupă un picior acelei oiţe năzdrăvane, să-l lege şiapoi să o ducă în braţe pentru a o feri astfel de rătăcire şi de pericolele ce o pot răni.Durerea este cât se poate de reală - atât oaia suferă, cât şi păstorul, care trebuie să orănească, deşi o iubeşte - însă dragostea ce se va naşte din această durere este una care vaţine o veşnicie. Când oiţa se vindecă şi poate merge din nou pe picioare, un lucru e sigur: nupărăseşte niciodată pe păstorul pe care-l iubeşte.Ce exemplu minunat despre dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de noi! Este foartedureros pentru Dumnezeu să permită ca în viaţa noastră să se întâmple nenorociri. Estedureros pentru El să ne vadă suferind. însă numai El ştie ceea ce este cel mai bine pentru noi 27
  28. 28. şi ce ne va ţine aproape de El, astfel încât să câştigăm, în cele din urmă, viaţa veşnică (Isaia57-vezi la sfarsit).Autoarea merge mai departe, recomandându-ne să punem victimelor consiliate următoareaîntrebare: ƢCare sunt variantele ?" Hai să ne oprim aici pentru o vreme. Care sunt efectivvariantele?Una ar fi ca Iisus să vină mâine. Alta ar fi ca eu să nu mai fiu în viaţă mâine. O alta ar fi capersoana care m-a rănit să moară în noaptea asta. Poate că mâine s-ar schimba totul, prinmine, prin persoana care m-a rănit sau, pur şi simplu, prin schimbare a circumstanţelor încare ne aflăm. Sau, poate, nu s-ar schimba nimic.în timp ce cântărim aceste variante, este esenţial să înţelegem suveranitatea, bunătatea şiprovidenţa lui Dumnezeu. Haideţi să le urmărim pe fiecare în capitolul următor.Studiu biblic personal: Care este scopul suferintei?Citeşte două capuitole din Biblie, Iov 3 şi 1Petru 1 ƛ vezi la sfarsit, apoi caută verseteleurmătoare în Biblia ta, scriind mai jos, în propriile tale cuvinte, sensul acelor gânduri. Cum teajută acest exerciţiu să ai o imagine mai clară asupra suferinţei ?1 Petru 4:12-19 - 12 Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmplaceva străin, 13 Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi laarătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. 14 De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al luiDumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. 15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca unrâvnitor de lucruri străine. 16 Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentrunumele acesta. 17 Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâide la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? 19 Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui,credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. 28
  29. 29. Deuteronom 29:29 - Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar celedescoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legiiacesteia".Romani 8:28 - Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc peDumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;1Petru 2:20-21 - Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iardacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căcispre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţipe urmele Lui,;1Petru 4:16,19 - Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească peDumnezeu, pentru numele acesta. Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu,să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, su fletele lor, săvârşind fapte bune.Apocalipsa2:10 - Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintrevoi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţivoi da cununa vieţii. 29
  30. 30. Capitolul 6Sa intelegem atributele lui DumnezeuÎn mânia ei, nega ca Dumnezeu i-ar fi aproape; ca ar proteja-o şi ca i-ar purta de grijă. Nureuşea să vadă cum o putea iubi şi totuşi să permită acelor oribile experienţe să aibă loc înviaţa ei. Pur şi simplu era un nonsens. în timp ce se ruga, cerând ajutor pentru a înţelege,Duhul Sfânt i-a dat alinare şi a condus-o spre făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu,conştientizând-o de nevoia ei de a le crede şi de a se încrede în El ca Domn şi Mântuitor. încele din urmă, şi-a spus: ƢCu siguranţă, Cel ce a făcut cerurile şi pământul, Cel ce ţine toatelucrurile prin puterea Lui a avut tot timpul privirea îndreptată asupra mea, călăuzindu -mădupă planul şi scopul ştiut de El" -__________________________________________________________________________Dumnezeu are multe atribute, incluzând suveranitatea, bunătatea şi providenţa. Pentruvictime, este foarte important să înveţe să se încreadă în El şi să accepte ceea ce li seîntâmplă în viaţă, să meargă înainte prin credinţă, şi asta pentru a avea o înţelegere maibună asupra acestor atribute speciale ale lui Dumnezeu. Să începem cu suveranitatea luiDumnezeu.Prin suveranitatea lui Dumnezeu înţelegem un atribut netransferabil, prin care El face ceeace doreşte. Omnipotenţa Sa înseamnă că El are puterea de a-Şi duce la îndeplinire planurile,indiferent care ar fi acestea. Voinţa lui Dumnezeu este sfântă, nu arbitrară, nejustificată saudictatonală. Voinţa Sa nu are în vedere distrugerea, ci mântuirea noastră, de aceea,indiferent de modul cum o percepem, putem să fim siguri de faptul că ea urmăreşte binelenostru suprem.Sunt câteva texte biblice care ne vor ajuta să ajungem la o înţelegere mai adâncă asuveranităţii lui Dumnezeu, iar între acestea enumerăm: Ieremia 32:17 - "O, DoamneDumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentruTine nimic nu este cu neputinţă!, Matei 19:26 - Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameniaceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă, 2Regi 7:28 - Deci, DoamneDumnezeul meu, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt neschimbate şi Tu ai vestit robuluiTău un astfel de bine., 4Regi 19:15 - Şi s-a rugat Iezechia înaintea feţei Domnului şi a zis:"Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeultuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi pământul! , Iov 41:11 - Cine M-a îndatoratcu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu., Psalmii23:1,10- Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. ,Cineeste acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.Psalmi 113:9 -Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentruadevărul Tău, Psalmi 134:6 - Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mărişi în toate adâncurile., Isaia 61:1- Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns săbinevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celorrobiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate;, Ioan 19:11 - Iisus a răspuns: N-ai aveanici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţiemai mare păcat are., Romani 14:11- Căci scris este: "Viu sunt Eu! ƛ zice Domnul ƛ Totgenunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu". şi Efeseni 1:11 - 30
  31. 31. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte ƛ după rânduiala Celui ce toate lelucrează, potrivit sfatului voii Sale, ƛ.Să analizăm acum bunătatea lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este un atributtransferabil. El este standardul ultim al binelui şi tot ceea ce El este sau face e demn deapreciere. Binele este definit de Dumnezeu, de caracterul Său, de ceea ce El decretează(Luca 18:19 - Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unulDumnezeu., Psalmii 99:4 - Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Luişi din neam în neam adevărul Lui. , 106:1- Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac estemila Lui., Exodul 33:19 - Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toatăslava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cineva fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura"., Naum 1:7 - Bun este Domnul; loc descăpare în zi de strâmtorare, şi pe cei ce se încred în El îi ştie!, Marcu 10:18 - Iar Iisus i-arăspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. , Iacov 1:5,17 - Şide este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturorfără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşitde sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră demutare., Plângerile lui Ieremia 3:25 - Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentruomul care Îl caută. şi 2Petru 1:3- Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce suntspre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prinslava Sa şi prin puterea Sa,).în bunătatea Sa, Dumnezeu cheamă la Sine pe copiii Săi. Conştienţi de faptul că El este bunîn totul, putem să credem (să ne încredem) că orice ar aduce în viaţa noastră sau ar lăsa săni se întâmple este pentru binele nostru, pentru interesul nostru cel mai benefic, precum şipentru slava Sa. Din moment ce Dumnezeu este suveran cu desăvârşire, numai El areputerea de a permite ca anumite lucruri să ni se întâmple în viaţă sau, dimpotrivă, să neocolească. Aşadar, atunci când o victimă întreabă ƢDe ce a permis Dumnezeu să se întâmpleaşa ceva?" nu ar trebui să ne fie ruşine să răspundem afirmând că Dumnezeu ar fi putut opriacel proces în desfăşurarea lui, dar a ales să nu o facă.Motivul pentru care a ales să lase lucrurile în desfăşurarea lor este adesea cunoscut numaide El. Ar trebui să fie o alinare pentru noi gândul acesta, că Dumnezeu cântăre şte totul înbalanţă, cunoscând care va fi rezultatul final şi că El îngăduie să se întâmple anumite lucruriîn viaţa noastră pentru a ne desăvârşi a ne pregăti pentru ceruri.Hotărârile lui Dumnezeu, providenţa Sa pot fi considerate planurile Sale din veş nicie - planurifăcute înainte de întemeierea lumii. în acelaşi timp, nu suntem lăsaţi la voia întâmplării, ciDumnezeu este în permanenţă implicat în bunul mers al lucrurilor create. El le menţineproprietăţile cu care le-a înzestrat de la început (Evrei 1:3 - Care, fiind strălucirea slavei şichipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi,curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,, Coloseni 1:17- El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate., Neemia 9:6 - Numai Tu eştiDomn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toatecele de pe el, mările şi toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă la toate şi ţie se închinăoştirea cerurilor.). Există o interferenţă, în sensul că El cooperează cu toate lucrurile create înorice lucrare în care acestea simt implicate, direcţionând proprietăţile acestora pentru a 31
  32. 32. acţiona aşa cum acţionează (Efeseni 1:11- Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiindmai înainte ƛ după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, ƛ). în ultimăinstanţă, avem de-a face cu guvernare - El le conduce astfel încât lucrarea lor să împlineascăscopul dorit de Sine (Psalmii 102:19 - Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Luipeste toţi stăpâneşte., Daniel 4:32 - Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi Elface ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-Lîmpiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?", Romani 11:36 - Pentru că de la El şi prin Elşi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin! , Romani8:28 - Şi ştim că Dumnezeutoate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi dupăvoia Lui;).Ideea centrală este aceea de a înţelege faptul că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este înafara voinţei şi cunoştinţei lui Dumnezeu. El este pe deplin conştient de ceea ce facem, deceea ce ni se întâmplă în orice vreme. El vede tot. El ştie tot. în cartea Behind a FrowningProvidence, autorul John J. Murray afirmă că ƢPlanul lui Dumnezeu e: desăvârşit,atotcuprinzător, pentru binele nostru suprem şi tainic." Doctrina providenţei ne învaţă căsuntem mai departe responsabili de acţiunile noastre şi că acţiunile acestea au consecinţeconcrete şi pot schimba cursul evenimentelor. în acelaşi timp, ştim că rugăciunea este oastfel de acţiune care are rezultate bine definite, care poate schimba cursul evenimentelor(Ioan 16:24 - Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuriavoastră să fie deplină.). Ştim că trebuie să trecem la acţiune.Pentru a răspunde corect la întrebarea Ƣ Unde a fost Dumnezeu când...?", trebuie să afirmămcă El era împreună cu tine, lucra pentru binele tău suprem, pentru slava Sa, pentru împărăţiaSa. E cazul să învăţăm să măsurăm dragostea lui Dumnezeu şi prin făgăduinţele Sale, nudoar prin providenţa Sa. Te vei încrede în El?Studiu biblic personal: Sa intelegem atributele lui DumnezeuEste dificil să înţelegi uneori caracterul desăvârşit al lui Dumnezeu, în special atunci cândvedem durere şi suferinţă chiar în vieţile noastre. Adevărul este că nu vom putea niciodatăpe deplin să înţelegem caracterul lui Dumnezeu. Citind şi meditând la textele biblice de maijos, scrie în propriile tale cuvinte ceea ce îţi spun aceste gânduri, cum îl poţi înţelege maibine şi cum te poţi încrede mai mult în Dumnezu, prin prisma lor.Ieremia 32:17 - Ƣ "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Tacea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă! " 32
  33. 33. Psalmii 99:4 - ƢCă bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui."Colsoeni 1:17 - ƢEl este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate."Geneza 50:20 - ƢIată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca săfacă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros. "Ieremia 29:11 - ƢPentru că numai Eu ştiu gândul ce -l am pentru voi, zice Domnul, gând bun,nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. "Capitolul 7Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tineSe lupta cu sine într-o criză de identitate, se vedea complet lipsită de vreo valoare. Ƣ Cinesunt?" se întreba adesea. Sigur, ştia de câte ori îi fusese spus că trebuie să se vadă pe sineînsăşi ca o persoană foarte valoroasă, să se iubească pe sine, dar cum ar putea face asta?Pur şi simplu nu simţea că are vreo valoare, că ar putea fi iubită în vreun fel. Se simţea unnimeni şi un nimic. Se chestiona singură: Ƣ Cum ar putea dobândi viaţa mea vreun sens? Cem-ar putea face să valorez mai mult decât doi bani? Cum m-ar putea iubi pe mine cineva?" 33

×