Psihoterapia existentiala

1,208 views
1,101 views

Published on

0 Comments
3 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,208
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
90
Comments
0
Likes
3
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Psihoterapia existentiala

  1. 1. (PSIHOTERAPIA EXISTENTIALA)
  2. 2. Analiza existentiala-Ludwig Biswanger Analiza existentiala- Rollo May Logoterapia- Victor Frankl
  3. 3.  4 GRIJI FUNDAMENTALE Moartea Libertatea Izolarea existenţială Lipsa de sens pierderea sensului existenţei maturizarea - o precondiţie a libertăţii şi realizării de sine
  4. 4.  anxietatea existentiala - pozitivă (persoana conştientizează faptul că existenţa este limitată şi de aceea ea este singura responsabila de scopul şi direcţia propriei vieţi) Anxietatea nevotica (negativa) –persoana evită posibilităţile de implinire, de dezvoltare interioara, trăieste intr-un mod limitat şi resemnat impasul existential - ipseitatea (ENERGIE), tuitatea (STRUCTURA), ileitatea(VALOARE)- MODEL TRIONTIC
  5. 5.  Anxietatea de moarte Cum se manifesta anxietatea de moarte? eroismul compulsiv – tendinţa de a înfrunta pericole exterioare dependenţa de muncă – un mod de viaţă compulsiv şi disfuncţional. atitudinea iraţională şi obedientă, depresia dificultăţile interpersonale – rezultă mai ales din teama de singurătateConstientizarea mortii in psihoterapie
  6. 6.  Responsabilitatea Evitarea responsabilităţii : Compulsivitatea –forţe irezistibile, ego-alienate (pulsiunile compulsive). Deplasarea responsabilităţii Evitarea comportamentului autonom- persoane care ştiu foarte bine ce pot face pentru a se simţi mai bine, dar refuză în mod inexplicabil să o facă. Tulburări ale voinţei şi capacităţii de decizie - cel care renunţă să aleagă sau îi pune pe alţii să aleagă pentru el, renunţă să acţioneze, din teama de responsabilitate.
  7. 7.  Vina reală (ofensa/distrugerea reala adusa cuiva/ceva) Culpabilitatea nevrotică –a fi rau, dorinta si cautarea pedepsei (imaginată sau exagerată) Vina existenţială (ofensa adusa siesi)
  8. 8.  Conceptul de izolare existentiala/interpersonala/intrapersonala Existenţa doar în ochii celorlalţi – folosirea celuilalt pentru satisfacerea nevoii de afirmare. Sexualitatea compulsivă –– folosirea celuilalt pentru satisfacerea nevoii sexuale; nu relaţionează cu celălalt ca întreg, ci numai cu părţi care răspund nevoilor sale. Folosirea celuilalt pentru a înainta – folosirea celuilalt pentru satisfacerea nevoii de ascensiune. Fuziunea – prin negarea individualităţii, prin afirmaţia „Nu sunt singur, sunt parte din ceva sau cineva” Prezenţa în relaţie a figurilor din trecut
  9. 9.  Sens personal Sens universal Lipsa de sens
  10. 10.  Activităţile altruiste  Credinţe religioase Dedicarea faţă de o  Viata- o unitate cauză – care poate fi singulară, care face familia, statul, o cauză parte dintr-un politică sau organism unitar religioasă, o realizare (întreaga lume), aflat ştiinţifică în plin proces evolutiv Creaţia – creaţia a ceva nou, care aduce frumuseţe, armonie, pl ăcere. Căutarea plăcerii Auto-actualizarea (auto-realizarea)
  11. 11.  Transformarea anxietăţii nevrotice în anxietate normală Transformarea culpabilităţii nevrotice într-una normală, pentru a o utiliza în mod creativ. contracararea alienării: -obiective intrapersonale (autenticitate, creativitate, echilibru spiritual) - obiective interpersonale (spontaneitate în relaţia cu semenii, percepţie şi integrare socială). Scopul analizei -clientul să-şi descopere fiinţa, să devină deplin conştient de propria existenţă.
  12. 12.  a creşte sentimentul de siguranţă şi de competenţă al clientului. terapeuţii de orientare existenţialistă împărtăşesc clienţilor propriile sentimente, valori, experienţe de viaţă „întâlnire", ca modalitate de a pătrunde psihologic „unul într-altul", realizându-se o comunicare intuitivă, directă, empatică. Aceasta întâlnire se produce „în moment" ("aici şi acum"), dar şi în devenire. Terapeutul nu fixează obiective ce trebuie atinse, nu încearcă să-l schimbe pe client, ci doar îl ajută să-şi valorifice potenţialul psihic latent, relaţia fiind de la om la om auto-confruntare prin dialogul existenţial. Se deblochează astfel autoînţelegerea, o mai corectă autoevaluare şi se activează preluarea răspunderii propriilor sale resurse, opţiuni, interese vitale, nevoi şi dorinţe. Clientul descoperă treptat un mod natural de a se responsabiliza pentru destinul său, de a fi prezent şi conştient de propria sa viaţă, de sensul şi resursele sale. clientul este “activat” să devină dintr-o persoană pasivă, ancorată în rolul de ,”victimă”, o persoană conştientă de participarea ei în construcţia acestui „rol,” ca şi de libertatea sa de a-I restructura, înţelegând şi operând schimbarea semnificaţiilor evenimentelor şi reacţiilor la acestea, precum şi propria imagine şi concepţie despre sine.
  13. 13.  o condiţie a eficienţei - terapeutul însuşi să fi parcurs crize existentiale în viaţă sau să fi folosit imaginaţia, autoexplorarea şi meditaţia asupra propriei persoane în perioada de formare terapeutică, astfel încât să se fi confruntat cel puţin într-o formă simulată cu astfel de situaţii.
  14. 14.  1. Explorarea eului. Terapeutul va stimula clientul la explorarea interioară prin întrebări pertinente de genul: „care este părerea ta despre acest lucru?"; „cum vezi tu asta?"; „ce înseamnă asta pentru tine?"; „care este experienţa ta în acest domeniu?"; „de ce te simţi dezavantajat?"; „ce ai făcut tu pentru asta?"; „cum răspunzi la acest lucru?", „cum te afectează asta pe tine?", etc. 2. Schimbarea direcţiei vieţii, prin care se ia decizia de schimbare a propriei vieţi. Terapeutul îl ajută pe client să analizeze şi să evalueze toate alternativele posibile şi să selecteze apoi varianta optimă. În felul acesta are loc o restructurare a sistemului axiologic prezent. Se conştientizează rolul său în alegerea curentului existenţial în care se va angaja pentru a trăi o viaţă liberă şi responsabilă. 3. Manifestarea noii vieţi demne. noul sistem axiologic. Accentul este pus pe descoperirea talentelor şi nu pe indicaţii privind folosirea lor deoarece ceea ce suntem noi este rezultatul interacţiunii dintre intenţiile, deprinderile şi acţiunile naturale, precum şi al interacţiunilor cu mediul exterior. Cu ajutorul analistului, clientul descoperă libertatea fiinţei sale şi bucuria unei vieţi libere lipsite de constrângeri şi limite false. focalizarea dialogului existenţial pe câteva teme mari ale condiţiei umane în timpul analizei existenţiale: a. Examinarea problemelor maritale. Se investighează relaţia cu partenerul de viaţă, cu familia nucleară şi extinsă. Clientul este încurajat să mărturisească câteva din impulsurile şi gândurile care îl frământa şi-l înfricoşează şi este încurajat să discute acasă cu membrii familiei problemele care îl indispun şi-i provoacă anxietate. b. Stabilirea unui nou sistem axiologic. Vechile valori care l-au condus la impas existenţial sunt înlocuite cu altele noi care îi conferă autenticitate şi libertate. c. Tratarea anxietăţii. d. Explorarea sensului morţii.
  15. 15.  A. E. nu propune un set bine delimitat de tehnici terapeutice, ci presupune, mai degrabă o pregătire eclectică a terapeutului care să-i permită alegerea şi utilizarea flexibilă a procedeelor în funcţie de client.
  16. 16.   intenţia paradoxală;  dereflecţia;  tehnici nonverbale;  tehnica fanteziei ghidate;  tehnici dramatice care presupun joc de rol cu imaginaţie dirijată;  fantezia şi reveria  relaxare musculară pentru conştientizarea senzaţiilor de tensiune;  tehnici de relaxare.
  17. 17.  psihiatru vienez de orientare existenţialistă primul care a utilizat conceptul de logoterapie (logos [gr.] = sens) în anii ’20. V. Frankl a revenit la definirea concepţiei sale în contextul teoretic şi terapeutic ca „logoterapie”.
  18. 18.  V. Frankl contrazice principiul homeostatic din terapia freudiană. El afirmă că fiinţa umană are nevoie „nu de o stare de lipsă de tensiune ci mai degrabă de lupta, de străduinţa de a atinge anumite scopuri care merită atinse” – principiul noodinamic. fiecare individ are un sens pe care numai el îl poate împlini. Acest sens se încadrează în trei mari categorii generale de sens al vieţii: Creaţia: ceea ce reuşeşte cineva să realizeze sau să ofere lumii. Întâlnirea şi experienţa: angajarea în experienţe profunde prin trăirea frumosului, adevărului din natură, muncă, creaţie şi prin dragoste. Poziţia în faţa suferinţei, a sorţii care nu poate fi schimbată: supravieţuirea în circumstanţe extreme depinde de capacitatea persoanei de a găsi un anumit sens în suferinţa sa (supravieţuirea pentru a completa un proiect de viaţă, de dragul celor apropiaţi, pentru a împărtăşi lumii din experienţa de viaţă, pentru răzbunare, pentru a demonstra celorlalţi şi sieşi că se poate suferi cu demnitate sau pur şi simplu pentru că suferinţa îl face pe om să evolueze, îl face mai puternic).
  19. 19.  a. Vacuumul existenţial (frustrarea existenţială) b. Nevroza noogenică ( noos (gr) = minte) apare atunci când pacientul dezvoltă, pe lângă sentimentele explicite de lipsă de sens, o simptomatologie nevrotică clinică
  20. 20.  Dereflecţia - presupune distragerea atenţiei pacientului de la propria persoană, de la anxietatea sa anticipatorie, de la sursa nevrozei şi reorientarea acesteia către părţile intacte ale personalităţii, către vocaţia şi misiunea sa în viaţă. Pentru orice pacient excesiv absorbit de sine, o cercetare amănunţită a cauzelor anxietăţii sale de obicei complică problema şi este contraproductivă, accentuând centrarea pe sine a clientului. Intenţia paradoxală / prescrierea simptomului - prin care i se cere pacientului să experimenteze şi să-şi exagereze simptomele. Tehnica constă în inversarea atitudinii pacientului, astfel încât teama sa este înlocuită printr-o dorinţă paradoxală. Ajută pacientul să se detaşeze de simptom, să se privească cu mai mult calm şi chiar cu umor. În plus, tehnica permite pacientului să realizeze faptul că poate să-şi influenţeze, de fapt chiar să-şi creeze simptomul. Permite pacientului să-şi asume responsabilitatea pentru simptomul său. Este o tehnică recomandată mai ales în cazul tulburărilor obsesional-compulsive, fobice şi în cazurile în care există anxietate anticipatorie.
  21. 21.  TRANS= dincolo PERSONAL=personalitate Sinele total
  22. 22.  “Orientarea experientiala in psihoterapie” Cap. I- 2, 3, 5, 7 (Rogers) Cap. II- 1, 2.2, 2.3, 2.4, 3, 4, 5 (Perls) Cap. III- 1, 2, 3, 4 (Moreno) Cap. IV- 2, 3, 4 (Existentiala) Cap. VIII-1, 2, 3.(Dezv. Transpersonala) Din “Terapia unificarii”- la ultimul curs, pe 19 aprilie Pe 12 aprilie-curs dublu, intre orele 16-20

×