• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Psalmii lui Solomon - pseudo epigrafe - versiune necorectata
 

Psalmii lui Solomon - pseudo epigrafe - versiune necorectata

on

  • 685 views

 

Statistics

Views

Total Views
685
Views on SlideShare
673
Embed Views
12

Actions

Likes
0
Downloads
6
Comments
0

2 Embeds 12

http://simeona-solomon.blogspot.ro 11
http://simeona-solomon.blogspot.com 1

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft Word

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Psalmii lui Solomon - pseudo epigrafe - versiune necorectata Psalmii lui Solomon - pseudo epigrafe - versiune necorectata Document Transcript

    • Psalmii lui Solomon - O apocrifa intertestamentara - Mareste imaginea. Introducere Psalmii lui Solomon cuprind optsprezece cantari sau imne religioase. Textul grecesc al acestei culegeri de psalmi a fost publicat prima data in 1626 de La Cerda. El a fost apoi reeditat de mai multe ori. Textul critic al versiunii grecesti a fost publicat de O. van Gebhardt, la Leipzig, in anul 1895. O versiune siriaca a acestor “psalmi” a fost publicata mult mai tarziu, de J. Rendel Haris, la Cambridge, in 1909. Textul grecesc, asa cum afirma specialistii, nu e altceva decat traducerea unui original ebraic, care insa nu s-a pastrat. Versiunea siriaca a fost facuta dupa textul grecesc. Unele liste crestine ale canonului Sf. Scripturi mentioneaza aceasta carte si stim ca o perioada ea a fost adaugata la sfarsitul Noului Testament, in Codicele Alexandrinus (sec. V). Titlul de „Psalmii lui Solomon” apare in unele manuscrise la inceputul, iar in altele la sfarsitul culegerii. Opera ii este atribuita regelui Solomon. Fiecare psalm al colectiei, cu exceptia primului, este precedat de o subscriere, care repeta aceasta atribuire. Daca psalmul saptesprezece al acestei colectii se inspira din psalmul canonic 71, care in textul original ebraic este atribuit lui Solomon, ceilalti psalmi nu contin nici un detaliu privitor la cunoscutul rege. Ei ne furnizeaza in schimb, aluzii la o epoca foarte diferita de cea in care a trait Solomon. Suntem deci obligati a recunoaste caracterul pseudo-solomonian al Psalmilor lui Solomon. Titlul si subscrierile apartin, fara indoiala, unui redactor, care reclama patronajul marelui rege, caruia Sf. Scriptura ii atribuie multe cantari. Autorul ia ca model psalmii canonici, iar Psalmii lui Solomon apartin diferitelor tipuri de psalmi din lirica biblica. Un critic biblic german, Movers, in doua pagini de o extrema perspicacitate, rezolva problema datarii Psalmilor lui Solomon. Psalmii lui Solomon fac aluzie clara la ocuparea Ierusalimului de catre Pompei, in anul 63 a.H. O comparatie a ps. 2,8 si 9 cu informatiile istoricului Iosif Flaviudovedesc aceasta cu prisosinta. Ps. 8,16, de exemplu, face aluzie la partizanii lui Hircan al II-lea, care au deschis lui Pompei portile orasului. Ps. 2,2 face aluzie la invadarea Templului Sfant de soldatii romani. Acelasi psalm, in versetele 26 si 27, descrie injunghierea lui Pompei pe colinele Egiptului, ceea ce corespunde cu relatarile lui Plutarh si Dio Casius. Cum Pompei a murit in anul 48 i.H. se poate concluziona, cu certitudine, ca Psalmii lui Solomon n-au putut fi redactati dupa 63, ci dupa 48 i.H. S-ar putea accepta si o data mai tarzie, daca-l identificam pe strainul mentionat in Ps. 17,7 nu cu Pompei, ci cu Irod cel Mare, care s-a urcat pe tron in anul 37 i.d.H. Observam ca personajele, la care Psalmii lui Solomon fac aluzie, nu sunt indicate niciodata dupa numele lor proprii. Pompei este numit “Pacatosul” (Ps. lui Solomon 2,1), “Balaurul” (2,25), “Necredinciosul” (17,11). Romanii sunt numiti “popoare straine” (2,2) sau “pagani” (2,19). Autorul nu isi propune sa-i numeasca pe actorii istoriei cu numele lor, ci foloseste termeni vagi, diverse porecle, sau anumite aluzii. Acest stil sibilin este asemanator celui din “Comentariile” qumraniene, fara 1
    • insa a-l egala in subtilitate si obscuritate. Psalmii lui Solomon au fost considerati multa vreme o opera a fariseilor. Multi au mers pana acolo incat au numit Psalmii lui Solomon “Psalmii Fariseilor”. Aceasta denumire, total artificiala, ar trebui revizuita, in lumina unei polemici purtata de autor. Critica foarte aspra adresata fiilor Ierusalimului, care au intinat sanctuarul Domnului si au profanat cu nelegiuirile lor jertfele lui Dumnezeu (Ps. lui Solomon 2,3), nu-i poate viza decat pe Saduchei. Alte atacuri, indreptate impotriva celor care traiesc “in fatarnicie” (Ps. lui Solomon 4,6), i-ar putea viza pe Farisei, anticipand intrucatva polemica evanghelica (v. Mt. 23, 13, 15, 23, 25, 27, 29). Psalmul 4, in intregime, este o diatriba violenta “impotriva lingusitorilor”. Sensul exact al acestei aluzii “a lingusitorului” a ramas multa vreme necunoscut deoarece nu i s-a putut sesiza natura. Abia Comentariul la Naum ne dezvaluie faptul ca membrii sectei Aliantei (esenienii) ii numeau pe Farisei “cei carora le plac linguselile”. “Lingusitorii” sunt deci Fariseii. Pentru ca autorul Psalmilor se lupta pe doua fronturi, unul impotriva saducheilor si celalalt contra Fariseilor, el trebuie sa apartina unui al treilea partid, cel al Esenienilor. A invoca aici bogatia si diversitatea iudaismului in epoca romana este un subterfugiu neintemeiat. Argumentatia autorului Psalmilor lui Solomon este una eseniana in ceea ce are ea mai specific si mai tehnic. Vom remarca faptul ca desi autorul Psalmilor este afectat dureros de catastrofa ce va lovi Ierusalimul in anul 63 a. H., totusi el nu va inceta sa-l laude pe Dumnezeu pentru ca l-a crutat. Se stie, din marturia lui Iosif Flaviu, ca la Ierusalim, in primul secol al erei crestine, se gaseau si Esenieni. Istoricul iudeu precizeaza, de asemenea, ca una din portile orasului, se numea “poarta Esenienilor”. Fara indoiala, ne putem gandi, ca esenienii din Ierusalim, din a carui comunitate facea parte si psalmistul nostru, au putut parasi orasul inainte ca el sa fi fost cucerit. Autorul Psalmilor lui Solomon este necunoscut. El se ascunde in spatele unui grup caruia ii exprima evlavia. El este purtatorul de cuvant al sfintilor (Ps. lui Solomon 2,36; 4,6,8; 8,23,34; 9,3; 10,6; 12,4,6; 13,10), al dreptilor (Ps. lui Solomon 3,3,6,11; 10,3; 15,6), al saracilor (Ps. lui Solomon 5,2,11; 10,6; 15,1; 18,2), al celor care-L iubeau pe Domnul (Ps. lui Solomon 4,25; 6,6; 14,1), al fiilor Legamantului (Ps. lui Solomon 17,15). Autorul foloseste intreaga terminologie eseniana, gasindu-si exprimarea jertfei in imaginea „plantarii” (Ps. lui Sol. 14,4). Textele de la Qumran ne dau echivalente exacte ale acestei imagini. Chiar daca Psalmii lui Solomon n-au intentii declarat didactice, totusi ei dezvolta teme doctrinare, care se intretaie adesea cu cele ale sectei qumranite. Critica jertfelor sacrificiale, pangarite de ofrande impure, este sustinuta de o anume fervoare lirica, amintind de cele mai frumoase accente ale imnologiei qumraniene (Ps. lui Solomon 15,3). Psalmul 16,8 reflecta, chiar si in terminologie, un misoginism care apare foarte adesea in “Cursele femeii”. Psalmul 18,10-12, ne trimite la un calendar specific al sectei. Ps. 11,1 face aluzie la “Mesagerul” din Isaia 52,7, caruia Legenda ebraica a lui Melchisedec ii anunta venirea in zilele din urma. Psalmul 17, cel mai cunoscut din colectie, este considerat expresia clasica a mesianismului regal si davidic. E important de retinut si idealul teocratic al psalmistului. Domnul este Imparatul cel vesnic (Psalmul lui Solomon 17,1). El va da nastere unui rege, fiu al lui David, care va sfarama pe printii cei nedrepti, va curati Ierusalimul de paganii care l-au calcat in picioare, va aduna poporul cel sfant, va carmui cu dreptate. El nu va avea nici cai, nici calareti, nici aur, nici argint, si va lovi pamantul cu cuvantul gurii sale. Mesia cel asteptat va implini profetia lui Isaia 11,1-5, la fel ca Printul Congregatiei din Cartea Binecuvantarilor. Cu toate acestea, trasaturile puternice ale razboinicului mesianic, atat de evidente in descrierea Printului Congregatiei, sunt dinadins estompate in psalmi, si apare, ca intr-un filigran, portretul idealist al regelui, drept, precum Solomon, si bland, precum David. Acest proces de spiritualizare isi va gasi punctul culminant in Testamentul lui Iuda. Nicaieri insa nu se vorbeste de un Mesia sacerdotal. Psalmii lui Solomon nu-l asteapta decat pe fiul lui David. Bimesianismul din Regula Comunitatii, sau din Testamentele celor doisprezece Patriarhi nu este cunoscut Psalmilor. Absenta lui Mesia Preot nu constituie obiectie in a recunoaste originea eseniana a Psalmilor lui Solomon. Ideile mesianice ale sectei s-au putut schimba in diverse timpuri, locuri sau tendinte si diversele speculatii nu pot fi reduse la un model unic. Atribuirea Psalmilor lui Solomon fariseilor ar confunda pe autorul psaltirii cu adversarii sai cei mai rai. Putem atribui Psalmii lui Solomon esenienilor, in momentul cand o criza spirituala va lovi Comunitatea Aliantei dupa luarea Ierusalimului de catre Pompei. Mai mult ei marturisesc reactia fariseica si pietista care va suscita in cadrulsectei eseniene „catastrofa nationala”. 2
    • Istoria cartii Cei optsprezece Psalmi ai lui Solomon nu sunt cunoscuti decat de la o data relativ recenta: la inceputul secolului al XVII-lea J. L. de La Cerda va oferi lumii savante o editie princeps a Psalmilor cuprinzand textul grec insotit de o traducere latina si o scolie. J. L. de La Cerda s-a multumit sa reproduca o copie a unui manuscris, identificat astazi ca fiind Codex Vindobonensis. Dupa descoperirea altor manuscrise critica biblica a trebuit sa tina seama de unsprezece manuscrise grecesti care au pastrat textul Psalmilor lui Solomon. Aceste manuscrise, care sunt datate din secolul X pana in secolul XVI contin in general scrieri didactico-sapientiale atribuite lui Solomon: Iov, Pilde, Eclesiast, Cantarea Cantarilor, Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lui Iisus Sirah si uneori Odele. Faptul ca aceste manuscrise sunt tarzii nu trebuie sa ne faca sa uitam ca unul din cele mai importante manuscrise biblice (Codex Alexandrinus, sec. V) cuprinde la inceput o tabla de materii in care sunt trecuti si Psalmii lui Solomon. Putem deci presupune ca intr-o prima stare, acest manuscris cuprindea si Psalmii, astazi absenti. O lecturare atenta a textului grecesc al Psalmilor lui Solomon ne ajuta sa descoperim aici numeroase ebraisme. Putem merge si mai departe: in multe cazuri o fraza din limba greaca, greu de inteles sau aproape incomprehensibila se lamureste atunci cand se retraduce in limba ebraica. E un castig in intelegerea originalului atunci cand un cuvant in limba greaca, mai dificil de inteles, se explica printr-o greseala de traducere. In acest sens avem un exemplu semnificativ, in Psalmii lui Solomon 5,13. Trebuie sa fim de acord ca Psalmii lui Solomon au fost scrisi in ebraica, iar textul grecesc pe care noi il avem astazi nu e altceva decat o traducere. Astfel ne putem intreba la fiecare pas cum ar fi fost in originalul ebraic. Sunt si autori care au incercat sa ne dea o retroversiune ebraica a textului complet al Psalmilor. In primii ani ai secolului XX, importante descoperiri au permis a se adauga la acest dosar al Psalmilor lui Solomon marturiile siriace. Cu toate acestea, aparitia unui text semitic n-a schimbat fundamental datele problemei: editorii psalmilor siriaci arata limpede ca departe de a reflecta fidel originalul ebraic intr-o limba apartinand aceleasi familii, textul siriac nu este decat o traducere facuta dupa un text grecesc.31 Astfel in Psalmii lui Solomon 5,14 in limba ebraica citim: “nadejdea celui care” (pronume relativ masculin singular la genitiv: hon), iar in siriaca: “nu mai este nadejde”. Aceasta lectiune gresita arata cum traducatorul siriac a confundat prenumele (han) cu negatia (on). K.G. Kuhn a contestat aceasta evaluare a textului siriac, dar nici n-a demonstrat ca ar fi vorba de o traducere directa din limba ebraica. Teologia Psalmilor lui Solomon a fost expusa de H. Braun. Avem aici o teologie a liberei alegeri intre bine si rau si tema rasplatirii divine. Animat de o credinta profunda, autorul isi exprima intreaga sa incredere in bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu precum si dispretul pentru pacatosii care calca in picioare ceea ce Israel are mai sfant. Este exprimata durerea sa fata de rautatea cu care e impovarata tara, dar si speranta de nezdruncinat intr-un viitor mai bun pe care-l va inaugura Mesia, cel ce va veni. Psalmii 17 si 18 se roaga pentru venirea lui Mesia davidic care va supune neamurile, Mesia, omul drept si fara pacat, va reinnoi Ierusalimul si va restaura Israelul caimparatie a lui Dumnezeu. Acesta este tipul de mesianism care se regaseste in asteptarile populare puse in lumina de Sf. Evanghelii canonice. Avem, in „Psalmii lui Solomon”, un amestec de aspiratii politice si spirituale pe care Mantuitorul Hristos nil accepta. Cartea „Psalmii lui Solomon” trebuie deosebita de cartea „Odele lui Solomon”, care este o lucrare gnostica din secolul II d.Hr., compusa probabil in limba siriaca. Pr. conf. univ. Remus Onisor 01 Psalmul 1 1 Strigat-am către Domnul când am fost strâmtorată până la capăt, 3
    • către Dumnezeu, când s-au pus împotriva [mea] păcătoşii, 2 Deodată s-a auzit strigăt de război înaintea mea. (Am zis:) „Asculta-mă-va, căci am fost plină de dreptate." 3 Socotit-am în inima mea că am fost plină de dreptate, pentru că eram înfloritoare şi aveam copii mulţi. 4 Bogăţia lor s-a întins peste tot pământul şi slava lor până la capătul pământului. 5 înălţatu-s-au până la stele, [şi] au zis că nu vor cădea, 6 Şi s-au semeţit cu bunurile lor şi n-au adus [jertfe]. 7 Păcatele lor [s-au săvârşit] în [locuri] ascunse, şi eu nu ştiam: 8 nelegiuirile lor le-au întrecut pe ale neamurilor dinaintea lor; pângărit-au cele sfinte ale Domnului cu întinare. 02 Psalm al lui Solomon. Despre Ierusalim. 1 în trufia lui, păcătosul a dărâmat cu berbecele zidurile întărite şi nu l-ai împiedicat. 2 S-au suit la altarul Tău neamuri străine, l-au călcat cu încălţările în trufia tor, 3 pentru că fiii Ierusalimului au întinat cele sfinte ale Domnului, au pângărit darurile lui Dumnezeu cu nelegiuiri. 4 De aceea [El] a spus: „Aruncaţi acestea departe de Mine: nu [mai] binevoiesc întru ele." 5 Frumuseţea slavei sale a fost dispreţuită înaintea lui Dumnezeu, şi nu a mai fost cinstită defel. 6 Fiii şi fiicele [sale] sunt în robie grea, pecete poartă gâtul lor, ca semn printre neamuri. 7 După păcatele lor a făcut cu ei [Domnul], căci i-a părăsit în mâinile celor tari. Cj Şi-a întors faţa şi nu le-a mai arătat milă, nici tânărului, nici bătrânului, nici copiilor lor, laolaltă, căci rău au făcut laolaltă că n-au ascultat. 9 Şi cerul s-a mâhnit şi pământul s-a scârbit de ei, pentru că nici un om [trăitor] pe eî nu a făcut câte au făcut ei. 10 Şi va cunoaşte pământul toate judecăţile Tale cele drepte, Dumnezeule! 11 l-au făcut pe fiii Ierusalimului de ocară ca pe desfrânatele din el: oricine trecea pe acolo, intra [la ei] înaintea soarelui. 12 îşi băteau joc de nelegiurile lor, cum [le] faceau ei: dinaintea soarelui le arătau nedreptăţile. 13 Şi fiicele Ierusalimului erau pângărite, după judecata Ta, pentru că ele însele s-au întinat în amestecul împreunării. 14 Pântecele şi măruntaiele mă dor pentru lucrurile acestea. 15 Eu voi arăta dreptatea Ta, Dumnezeule, cu inimă cinstită, pentru că în judecăţile Tale e dreptatea Ta, Dumnezeule! 16 Căci le-ai plătit păcătoşilor după faptele lor şi după păcatele lor cele foarte rele. ] 7 Ai* dezvăluit păcatele lor, ca să se vădească judecata Ta, ai şters amintirea lor de pe faţa pământului. 18 Dumnezeu este judecător drept şi nu se minunează de faţa [cuiva], 19Neamurile au batjocorit [cetatea] Ierusalimului, călcând-o în picioare, şi frumuseţea ei a fost doborâtă de pe tronul slavei. S-a îmbrăcat cu sac în loc de veşmânt de podoabă, şi funie [şi-a pus] în jurul capului în loc de coroană, 21 Şi~a dat jos cununa de slavă pe care i-a aşezat-o Dumnezeu: f22a ră de cinstire frumuseţea ei a fost aruncată la pământ, ^ Şi eu am văzut şi am implorat în faţa Domnului şi am zis: 4
    • „Ajungă, Doamne, cât s-a îngreunat mâna Ta peste [cetatea] Ierusalimului aducând neamurile! Căci au batjocorit-o şi nu au cruţat-o în urgia şi în mânia [lor] cumplită; şi vor isprăvi [cu ea], dacă Tu, Doamne, nu-i vei mustra cu urgia Ta. 24 Că nu din râvnă au făcut [acestea], ci pentru pofta sufletului [lor], ca să-şî verse urgia asupra noastră prin jaf 25 Nu întârzia. Dumnezeule, să întorci plata peste capetele lor, [şi] să faci cunoscută trufia balaurului întru necinstire/' 26 Şi nu am aşteptat mult până când mi-a arătat Dumnezeu semeţia aceluia: străpuns în munţii Egiptului, mai dispreţuit decât cel mai neînsemnat de pe pământ şi de pe mare. 27 Trupul lui [era] purtat pe valuri cu semeţie multă şi nu era cine să-l îngroape, pentru că [Domnul] I-a dispreţuit întru necinste. 28 N-a luat seama că e om, şi la cele de pe urmă n-a luat seama. 29 [Ci] a zis: „Eu voi fi stăpânul pământului şi al mării", dar n-a recunoscut că Dumnezeu [este Cel] mare, [Cel] tare în marea Lui putere. 30 El [este] împărat peste ceruri şi-i judecă pe regi şi pe căpetenii. 31 El mă înalţă în slavă şi îi culcă pe trufaşi întru nimicire veşnică în necinste, pentru că nu L-au cunoscut. Şi acum, vedeţi, mai-mari ai pământului Judecata Domnului, căci El este împărat mare şi judecător drept al celor de sub cer. 33 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu, voi care vă temeţi de Domnul cu ştiinţă, căci mila Domnului [e] asupra celor ce se tem de El cu judecata [Lui]: 34 ca să despartă între drept şi păcătos, să plătească păcătoşilor în veac după faptele lor 35 şi să-l miluiască pe cel drept [scăpându-1] de umilirea păcătosului, şi să-i plătească păcătosului pentru cele ce i-a făcut celui drept. Că bun este Domnul cu cei eare-L cheamă cu răbdare, ca să facă după mila Sa pentru credincioşii Săi, ca să stea mereu înaintea Lui întru putere. 37 Binecuvântat fie Domnul în veac înaintea robilor Lui! 03 Psalm al lui Solomon, Despre cei drepţi. 1 Pentru ce dormi, suflete, şi nu-L binecuvântezi pe Domnul? Cântaţi imn nou pentru Dumnezeu Cel vrednic de laudă! ~ Cântă şi veghează la veghea Lui căci psalm bun pentru Dumnezeu este cel [rostit] din inimă bună. Drepţii [îşi] amintesc necontenit de Domnul, aducând laudă şi arătând dreptatea judecăţilor Domnului. 4 Nu va dispreţui cel drept învăţătura de la Domnul, bunăvoinţa sa [va fi] necontenit înaintea Domnului. 5 Poticnitu-s-a cel drept şi a arătat dreptatea Domnului, căzut-a şi ia seama la ce va face pentru el Dumnezeu, ia aminte de unde-i va veni izbăvirea. 6 Adevărul drepţilor [este] de la Dumnezeu, mântuitorul lor, în casa celui drept nu se sălăşluieşte păcat peste păcat. 7 îşi cercetează necontenit casa cel drept, ca să ridice nedreptatea [săvârşită] din greşeală. El face împăcare pentru [greşeala din] neştiinţă postind şi smerindu-şi 5
    • sufletul, iar Domnul îl curăţeşte pe tot bărbatul credincios şi casa lui. 9 Poticnitu-s-a păcătosul şi îşi blestemă viaţa, ziua naşterii sale şi durerile maicii, 10 Păcat peste păcat adăugat-a vieţii sale: a căzut, pentru că rea i-a fost căderea, şi nu se va mai ridica. 11 Nimicirea păcătosului [va fi] în veac şi nu va mai fi amintit la cercetarea celor drepţi. 12 Aceasta [va fi] partea păcătoşilor în veac; dar cei care se tem de Domnul se vor ridica la viaţă veşnică şi viaţa tor [va fi] în lumina Domnului şi nu va avea sfârşit. 04 Cuvântarea lui Solomon. Pentru cei care vor să placă oamenilor. 1 De ce şezi tu, spurcatule, în adunarea celor credincioşi, când inirna ta e cu totul departe de Domnul, cu nelegiuiri mâniindu-L pe Dumnezeul lui Israel? 2 Cu prisos de cuvinte, cu prisos de mustrări [mai mult] decât toţi, cel aspru în vorbe îi osândeşte pe păcătoşi la judecată. J Şi mâna lui, printre cele dintâi, este asupra [păcătosului, cu râvnă parcă, în vreme ce chiar el este vinovat de felurime de păcate şi de neînfrânare. 4 Ochii lui [sunt] pe toate femeile fără osebire, şi limba lui [este] mincinoasă când se leagă cu jurământ. 5 Noaptea şi în ascuns păcătuieşte ca şi cum nu l-ar vedea [nimeni], cu ochii săi grăieşte fiecărei femei întru înţelegere ticăloasă, iute intră în orice casă, cu veselie, de parcă ar fi nevinovat. 6 Să-i îndepărteze Dumnezeu pe cei care trăiesc în făţărnicie alături de cei credincioşi, să le putrezească lor carnea şi în sărăcie [să-şi ducă] viaţa! 7 Să dezvăluie Dumnezeu faptele celor care vor să placă oamenilor, de râs şi batjocură [să fie] fapteie lor! 8 Să arate cei credincioşi dreptatea judecăţii Dumnezeului lor, când vor fi îndepărtaţi păcătoşii de la faţa celui drept, cei ce vor să placă oamenilor rostind legea cu viclenie! 9 Ochii lor sunt asupra casei bărbatului aşezat, ca şarpele, ca să[-şi] destrame unuî altuia înţelepciunea în cuvinte de nelegiuiţi. 10 Cuvintele lui [sunt] înşelăciuni, ca să-şi împlinească pofta nedreaptă: nu s-a îndepărtat, până când n-a izbutit să[-i] împrăştie ca pe orfani; n şi a pustiit casa pentru pofta[-i] nelegiuită şi a înşelat cu cuvinte, pentru că nu este cine să vadă şi să judece, [După ce] s-a umplut cu această nelegiuire, ochii lui s-au şi pus pe altă casă, spre a [o] nimici cu cuvinte înaripate. 13 Nu se umple sufletul lui, ca iadul, cu toate acestea. 14 Fie, Doamne, partea lui spre necinstire înaintea Ta! Ieşirea lui cu suspine şi intrarea lui cu blestem! 15 In dureri şi sărăcie şi în strâmtorare [să fie] viaţa lui, Doamne, somnul lui, în chinuri şi trezirea lui, în strâmtorări. 16 Să i se ia somnul de la tâmple noaptea, ruşinos să dea greş în orice faptă a mâinilor sale. 17 Cu mâinile goale să intre în casa lui şi să-i fie lipsită casa de tot ce i-ar umple sufletul. In singurătate, fără copii [să-i fie] bătrâneţea lui până la mutarea [de pe pământ]. 19 Să fie risipită de fiare carnea celor care vor să placă oamenilor şi oasele nelegiuiţilor [să zacă] necinstite dinaintea soarelui. 20 Corbii să scoată ochii făţarnicilor, căci au pustiit cu necinste multe case de oameni, şi [le]-au risipit cu pofta [lor], 6
    • 21 şi nu şi-au amintit de Dumnezeu, şi nu s-au temut de Dumnezeu în toate acestea, şi L-au mâniat pe Dumnezeu, şi L-au stârnit. 22 Să-i alunge de pe pământ, căci au amăgit sufletele celor nevinovaţi cu înşelăciune, •yrt ~ Fericiţi cei care se tem de Domnul în nevinovăţia lor: Domnul îi va izbăvi de oamenii vicleni şi păcătoşi şi ne ^ j izbăveşte pe noi de toată piatra de poticnire a nelegiuitului. * Să-i îndepărteze Dumnezeu pe cei care fac cu trufie toată nedreptatea, căci judecător mare şi puternic este Domnul Dumnezeul nostru întru 25 Fie, Doamne, mila Ta peste toţi cei care Te iubesc! 05 Psalm al lui Solomon 1 Doamne Dumnezeule, lăuda-voi numele Tău cu bucurie, în mijlocul celor care ştiu judecăţile Tale cele drepte. 2 Căci Tu [eşti] bun şi milostiv, scăparea celui sărac: când strig către Tine, să nu rămâi tăcut faţă de mine! 3 Nu va lua nimeni prăzi de la un bărbat puternic; şi cine va lua din toate cele pe care le-ai făcut, dacă Tu nu-i dai? 4 Căci omul şi partea lui de la Tine [sunt puse] în cumpănă: [nimeni] nu va putea adăuga peste hotărârea Ta, Dumnezeule. 5 In strâmtorarea noastră Te vom chema în ajutor, iar Tu nu vei întoarce ruga noastră, că Tu eşti Dumnezeul nostru. Nu îngreuna mâna Ta asupra noastră, ca să nu păcătuim [când suntem] Ia ananghie. 7 Chiar dacă nu ne-ai întoarce, nu ne vom îndepărta, ci vom veni la Tine. 8 Căci dacă aş flămânzi, către Tine voi striga, Dumnezeule, şi Tu îmi vei da, 9 Păsările şi peştii Tu îi hrăneşti, când dai ploaie pustiurilor, ca să răsară iarba. 10 Ai pregătit păşuni în pustiu pentru toate vieţuitoarele, şi, dacă ar flămânzi, către Tine vor ridica faţa lor, n Regii şi căpeteniile şi popoarele Tu le hrăneşti, Dumnezeule, şi cine este nădejdea săracului şi a celui lipsit, dacă nu Tu, Doamne? n Iar Tu vei da ascultare: căci cine este bun şi blând dacă nu Tu, ca să bucuri sufletul celui umil, când cu milă deschizi mâna Ta? 13 Bunătatea omului [e] cu zgârcenie şi [lăsată] pe mâine, iar dacă ar face-o a doua oară fară murmur, tare te-ai mai minuna, 14 Darul Tău însă e mare-n bunătate şi bogat, iar cel care-şi pune nădejdea în Tine, nu va duce lipsă de daruri, 15 Pe tot pământul - mila Ta, Doamne, cu bunătate, 16 Fericit cel de care-Şi aminteşte Dumnezeu, cu măsură îndestulându-1: [căci] dacă omul are prea mult, păcătuieşte. 17 E de ajuns măsura cu dreptate, şi întru aceasta - binecuvântarea Domnului spre belşug întru dreptate, 18 Să se bucure întru cele bune cei ce se tem de Domnul, şi bunătatea Ta peste Israel, întru împărăţia Ta. 19 Binecuvântată fie slava Domnului, căci El este împăratul nostru! 06 întru nădejde. Al lui Solomon. 1 Fericit bărbatul a cărui inimă e gata spre a chema numele Domnului: când îşi va aminti numele Domnului, va fi mântuit. 2 Căile lui sunt îndreptate de Domnul 7
    • şi străjuite faptele mâinilor sale de Domnul Dumnezeul lui. 3 De vederea viselor sale rele nu se va tulbura sufletul său, ta trecerea râurilor şi în zbuciumul mărilor nu se va înspăimânta. 4 Sculatu-s-a din somnul lui şi a binecuvântat numele Domnului, cu inimă statornică a înălţat imn pentru numele Dumnezeului său. r Rugatu-s-a în faţa Domnului pentru toată casa lui, şi Domnul a ascultat rugăciunea oricui se teme de Dumnezeu. 6 Şi toată cererea sufletului care nădăjduieşte în El o împlineşte Domnul. Binecuvântat [fie] Domnul care-Şi arată îndurarea către cei care-L iubesc cu adevărat. 07 Al lui Solomon. [Pentru] întoarcere. 1 Nu[-Ţi] muta sălaşul de ta noi, Dumnezeule, ca să nu ni se pună împotrivă cei care ne urăsc fără temei. Căci i-ai alungat, Dumnezeule, ca să nu calce piciorul lor moştenirea sfinţeniei Tale. 3 Tu întru voia Ta învaţă-ne, şi nu [ne] da neamurilor. 4 Căci dacă trimiţi moarte, să-i dai poruncă [aparte] pentru noi. 5 Fiindcă Tu eşti milostiv şi nu Te vei mânia încât să ne nimiceşti. 6 întru sălăşluirea numelui Tău în mijlocul nostru vom fi miluiţi şi nu se va întări asupra noastră [nici un] neam. 7 Că Tu eşti pavăza noastră, şi noi Te vom chema, iar Tu ne vei asculta. 8 Căci Te vei îndura de stirpea lui Israel în veac şi nu-[l] vei alunga. 9 Iar noi [vom fi] sub jugul Tău în veac şi sub biciul învăţăturii Tale. 10 Indrepta-ne-vei ia vremea ocrotirii Tale, ca să miluieşti casa lui lacov în ziua pe care le-ai fâgăduit-o. 08 Al lui Solomon. Spre biruinţă. 1 Restrişte şi glas de război auzit-a urechea mea, glas de trâmbiţă sunând măcel şi nimicire, glas de popor mult ca un vânt grozav, ca o vijelie de foc puternic purtat prin pustiu, 3 Şi mi-am zis în inima mea: Unde aşadar îl va judeca Dumnezeu? 4 Am auzit glas la Ierusalim, cetatea sfinţeniei: 5 sfaşiatu-s-au rărunchii mei când l-am auzit, slăbit-au genunchii mei, îngrozitu-s-a inima mea, tulburatu-s-au oasele mele ca inul. 6 Am zis: „îşi vor urma căile lor cu dreptate." Am socotit judecăţile lui Dumnezeu de la zidirea cerului şi a pământului, şi am arătat dreptatea lui Dumnezeu în judecăţile Lui cele din veac. 8 Dezvăluit-a Dumnezeu păcatele lor dinaintea soarelui, a cunoscut tot pământul judecăţile lui Dumnezeu cele drepte. 9 In ascunzişuri de sub pământ [s-au săvârşit] nelegiurile lor, spre mânie: fiul s-a unit cu mama şi tatăl cu fiica de-a valma. 10 Au săvârşit adulter, fiecare cu femeia vecinului său, au încheiat între ei legăminte sub jurământ pentru aceasta. 8
    • 11 Au prădat cele sfinte aie lui Dumnezeu, de parcă nu ar mai fi [nici un] moştenitor care să răscumpere. 12 Au călcat în picioare altarul Domnului [din cauza] a toată necurăţia şi au pângărit jertfele cu sânge spurcat, ca pe cărnuri necurate. 13 N-au lăsat nici un păcat nefacut, pe care să nu-1 facă mai mult decât neamurile. 14 De aceea Dumnezeu Ie-a amestecat duh de rătăcire, le-a dat să bea cupă de vin neîndoit, ca să se îmbete. 15 L-a adus de la capătul pământului pe cel care loveşte cu tărie, a hotărât să fie război în Ierusalim şi în ţinutul lui. L-au întâmpinat cu bucurie căpeteniile ţării, i-au zis: „Binecuvântată fie-ţi calea! Veniţi, intraţi în pace!" 17 * Au netezit cărările colţuroase dinaintea intrării lui, au deschis porţile Ierusalimului şi au împodobit zidurile cu cununi. 18 A intrat el cu pace ca un tată în casa fiilor săi şi a pus piciorul [în Ierusalim] cu chezăşie deplină. 19 A pus stăpânire pe turnurile şi pe zidul Ierusalimului, căci Dumnezeu 1-a adus pe el cu chezăşie [pentru ei] spre înşelarea lor. 20 Le-a omorât căpeteniile şi pe orice înţelept din sfat, a vărsat sângele locuitorilor din Ierusalim precum apa necurăţiei, 211-a luat pe fiii şi fiicele lor, care se născuseră din pângărire. 22 Au făcut după necurăţia lor, întocmai ca părinţii lor, au pângărit Ierusalimul şi cele sfinţite pentru numele lui Dumnezeu. 23 S-a arătat drept Dumnezeu în judecăţile Sale printre neamurile pământului, iar credincioşii lui Dumnezeu sunt ca mieii nevinovaţi în mijlocul lor. 24 Vrednic de laudă [este] Domnul, care judecă tot pământul întru dreptatea Sa. 25 Iată dar, Dumnezeule, [că] ne-ai arătat judecata Ta întru dreptatea Ta, văzut-au ochii noştri judecăţile Tale, Dumnezeule. Arătat-am dreptatea numelui Tău cinstit în veci, căci Tu eşti Dumnezeul dreptăţii care-1 judecă pe Israel spre învăţătură. 27 întoarce, Dumnezeule, mila Ta asupra noastră şi îndură-Te de noiAdună pe cei risipiţi ai Iui Israel cu milă şi bunătate, căci credinţa Ta [este] cu noi. 29 Noi ne-am întărit cerbicea, dar Tu eşti învăţătorul nostru. 30 Nu ne trece cu vederea, Dumnezeul nostru, ca să nu ne înghită neamurile păgâne ca şi cum n-am avea răscumpărător. 31 Tu [eşti] Dumnezeul nostru dintru început şi în Tine este nădejdea noastră, Doamne. 32 Şi noi nu ne vom depărta de Tine, căci bune [sunt] judecăţile Tale asupra noastră. Pentru noi şi pentru copiii noştri [e] bunăvoinţa Ta în veac, Doamne, mântuitorul nostru, nu vom mai fi clătinaţi în veac de-a pururi! 34 Vrednic de laudă, în gura celor credincioşi, [este] Domnul pentru judecăţile Sale, şi binecuvântat Israel de Domnul în veac! 09 Al lui Solomon. Spre dojană. 1 Când a fost strămutat Israel în tară străină când se îndepărtaseră de Domnul care îi răscumpărase, au fost alungaţi din moştenirea pe care le-a dat-o Domnul» 2 în toate neamurile s-a risipit Israel, după cuvântul lui Dumnezeu, ca să se arate dreptatea Ta, Dumnezeule, pentru nelegiurile noastre, că Tu [eşti] judecător drept peste toate popoarele pământului. 9
    • 1 Căci nimeni care face nedreptăţi nu se va putea ascunde de ştiinţa Ta, şi faptele drepte ale credincioşilor Tăi [sunt] înaintea Ta, Doamne: unde să se ascundă omul de ştiinţa Ta, Dumnezeule? 4 Faptele noastre [atârnă] de alegerea şi de puterea sufletelor noastre, încât putem face dreptate şi nedreptate prin lucrările mâinilor noastre, iar [Tu] întru dreptatea Ta îi cercetezi pe fiii oamenilor. 5 Cel care face dreptate îşi strânge sieşi comoară de viaţă lângă Dumnezeu, iar cel care face nedreptate [poartă] singur vina pentru nimicirea sufletului său. Căci judecăţile Domnului [sunt] cu dreptate pentru fiecare om şi fiecare casă. 6 Cu cine vei fi bun, Dumnezeule, dacă nu cu cei care-L cheamă pe Domnul? Curăţi-vei de păcate sufletul întru [aceea că] va mărturisi spre recunoaştere, căci ruşine[-i] asupra noastră şi pe feţele noastre pentru toate. 7 Cui îi vei ierta păcatele dacă nu celor care au păcătuit? Pe cei drepţi îi vei binecuvânta şi nu-i vei mustra pentru păcatele lor, iar bunătatea Ta [vine] peste păcătoşii care se căiesc. 8 Şi acum? Tu [eşti] Dumnezeu şi noi [suntem] poporul pe care l-ai iubit. Vezi şi îndură~Te, Dumnezeule al lui Israel, căci ai Tăi suntem; şi să nu îndepărtezi de la noi mila Ta, ca să nu ne năpădească [neamurile păgâne]. 9 Căci Tu ai ales sămânţa lui Avraam mai presus de toate neamurile, şi ai pus numele Tău peste noi, Doamne, şi nu ne vei lepăda în veac, 10 Ai făcut legământ cu părinţii noştri pentru noi şi noi în Tine vom nădăjdui întru întoarcerea sufletului nostru. 11A Domnului [este] milostivirea peste casa lui Israel în veac de-a pururi! 10 Dintre imnuri. Al lui Solomon. 1 Fericit bărbatul de care Domnul Şi-a amintit cu mustrare şi 1-a ferit de calea rea cu biciul, ca să fie curăţit de păcat, încât să nu-1 înmulţească. Cel ce-şi pregăteşte spinarea pentru bici va fî curăţit, căci Domnul este bun cu cei care[-I] îndură învăţătura. 3 îndrepta-va căile drepţilor şi nu-i va abate cu învăţătura; iar mila Domnului peste cei care-L iubesc cu adevărat. 4 Şi-Şi va aminti Domnul de robii Săi cu milă, căci mărturia [stă] în Legea legământului celui veşnic, mărturia Domnului - pentru căile oamenilor, la cercetarea [Lui]. 5 Drept şi credincios [este] Domnul nostru în judecăţile Sale în veac, şi Israel va lăuda numele Domnului cu bucurie. 6 Cei credincioşi vor aduce mulţumire în adunarea poporului, şi pe sărmani îi va milui Dumnezeu, spre bucuria lui Israel. 7 Că bun şi milostiv [este] Dumnezeu în veac, iar adunările lui Israel vor slăvi numele Domnului. 8 A Domnului [este] izbăvirea peste casa lui Israel, spre bucurie veşnică! 11 Al lui Solomon. Pentru aşteptare. 1 Sunaţ»i în Sion din trâmbiti a de chemare a sfiniţ ilor! Daţi de ştire în Ierusalim glasul celui ce binevesteşte: căci S-a îndurat Dumnezeul lui Israel să-i cerceteze. 10
    • " Stai, Ierusalime, pe înălţime şi priveşte-i pe copiii tăi, de la răsărit şi de la apus adunaţi laolaltă de Domnul. De la miazănoapte vin în bucuria Dumnezeului lor, din insule de departe adunatu-i-a Dumnezeu. 4 Smerit-a munţi înalţi, netezindu-i pentru ei, dealurile au fugit la intrarea lor. Dumbrăvile i-au umbrit în trecerea lor şi Dumnezeu a făcut să răsară pentru ei tot pomul cu bună mireasmă, 6 ca să vină [fiii lui] Israel la cercetarea slavei Dumnezeului lor. 7 îmbracă, Ierusalime, veşmintele slavei tale, pregăteşte haina sfinţeniei tale, căci Dumnezeu a grăit cele bune [pentru] Israel în veac de-a pururi. 8 Să facă Domnul ce a grăit despre Israel şi Ierusalim, să-1 ridice Domnul pe Israel întru numele slavei Sale. 9 A Domnului [este] mila peste israel în veac de-a pururi! 12 Al lui Solomon. Despre limba nelegiuiţilor. 1 Doamne, izbăveşte sufletul meu de bărbatul nelegiuit şi viclean, de limba nelegiuită şi clevetitoare ce grăieşte minciuni şi înşelăciuni. 2 Pline de întorsături sunt cuvintele limbii bărbatului viclean, precum în [mijlocul] poporului un foc ce-i mistuie frumuseţea. 3 Pe unde zăboveşte, aprinde casele cu fimba-i mincinoasă, retează pomii bucuriei ce-i pârjoleşte pe nelegiuiţi, tulbură casele cu vrajba buzelor îui clevetitoare. 4 Să îndepărteze Dumnezeu de la cei nevinovaţi buzele nelegiuiţilor în strâmtorare şi să se împrăştie oasele clevetitorilor [departe] de cei ce se tem de Domnul; în văpaia focului să piară limba clevetitoare dinaintea celor credincioşi! 5 Să apere Domnul sufletul liniştit, care-i urăşte pe cei nedrepţi, şi să-1 îndrepteze Domnul pe bărbatul ce aduce pacea în casă. 6 A Domnului [este] izbăvirea peste Israel, slujitorul Său, în veac. Şi să piară păcătoşii de la faţa Domnului o dată pentru totdeauna, iar credincioşii Domnului să moştenească făgăduinţa Domnului. 13 Psalm al lui Solomon. Mângâierea drepţilor. 1 Dreapta Domnului m-a acoperit, dreapta Domnului ne-a cruţat. 2 Braţul Domnului ne-a izbăvit de sabia care străpunge, de foamete şi de moartea păcătoşilor. 3 Fiare viclene năvălit-au peste ei: cu colţii le-au smuls carnea, cu măselele le-au sfărâmat oasele. 4 Dar de acestea toate ne-a eliberat Domnul. 5 Tulburatu-s-a cel evlavios din pricina căderilor sale, de teamă să nu fie luat la un loc cu păcătoşii. 6 Căci groaznică [va fi] năruirea păcătosului; dar de cel drept nimic din toate acestea nu se va atinge. 7 Căci învăţarea drepţilor pentru neştiinţă nu-i totuna cu năruirea păcătoşilor. 8 în ascuns este învăţat cel drept, ca să nu se bucure păcătosul asupra celui drept. 9 Căci [Domnul] îl va dojeni pe cel drept ca pe un fiu iubit 11
    • şi-1 va învăţa ca pe un întâi-născut. 10 Căci îi va cruţa Domnul pe credincioşii Săi şi căderile lor le va şterge prin învăţătură. 11 Căci viaţa celor drepţi [va fi] în veac, dar păcătoşii vor fi luaţi spre pierzare şi nu se va mai afla amintirea lor. 12 Dar peste cei credincioşi [este] mila Domnului, şi peste cei ce se tem de El, mila Lui. 14 Imn al lui Solomon 1 Credincios [este] Domnul faţă de cei care-L iubesc cu adevărat, pentru cei care îndură învăţătura Lui, 2 pentru cei care umblă în dreptatea poruncilor Lui, în Legea pe care ne-a poruncit-o spre viaţa noastră. 3 Credincioşii Domnului* vor fî vi* i întru ea în veac: raiul Domnului, pomii vieţii [sunt] credincioşii Lui. 4 Răsadul lor a prins rădăcină în veac şi nu vor fi smulşi în toate zilele cerului; 5 căci partea şi moştenirea iui Dumnezeu este Israel 6 Dar nu [sunt] aşa păcătoşii şi nelegiuiţii care s-au bucurat de o zi în tovărăşia păcatului lor. 7 în scurtimea putreziciunii pofta lor şi nu şi-au adus aminte de Dumnezeu. o Deoarece căile oamenilor sunt cunoscute înaintea Lui în toată vremea şi tainiţele inimii le ştie înainte ca ele să fie. 9 De aceea moştenirea lor [este] iadul şi umbra şi nimicirea şi nu vor fi aflaţi în ziua miluirii celor drepţi. 10 Dar credincioşii Domnului vor moşteni viaţa cu bucurie. 15 Psalm al lui Solomon cu cântare 1 A In restriştea mea am chemat numele Domnului, nădăjduit-am în ajutorul Dumnezeului iui Iacob şi am fost izbăvit. Căci nădejdea şi scăparea celor săraci [eşti] Tu, Dumnezeule. 2 Cine e tare, Dumnezeule, dacă nu îţi aduce mărturie întru adevăr? Şi ce om [e] puternic dacă nu aduce mărturie numelui Tău? [Cântă] Psalm nou cu cântare în bucuria inimii, rod al buzelor [şi] al limbii-nstrunate, pârgă a buzelor din inimă credincioasă şi dreaptă! 4 Cel care face astfel nu se va clătina în veac de [nici un] rău, para focului şi mânia [împotriva] celor nedrepţi nu-1 vor atinge 5 când va veni de la faţa Domnului asupra celor păcătoşi, ca să nimicească toată starea lor. 6 Căci semnul lui Dumnezeu [e pus] peste cei drepţi spre izbăvire. 7 Foametea şi sabia şi moartea vor fî departe de cei drepţi, căci ele vor fugi de cei credincioşi precum urmăriţii în război. Dar îi vor fugări pe păcătoşi şi-i vor prinde, şi nu vor scăpa făptuitorii nelegiuirii de judecata Domnului, 9 ca de războinici încercaţi vor fi prinşi, căci semnul nimicirii [este] pe fruntea lor. 10 Moştenirea păcătoşilor [e] nimicire şi întuneric, şi nelegiuirile lor îi vor urmări până jos în iad, 11 De moştenirea lor nu vor avea parte copiii lor, căci păcatele vor pustii casele păcătoşilor12 Şi vor fi nimiciţi păcătoşii, în ziua judecăţii Domnului, în veac, 12
    • când va cerceta Dumnezeu pământul cu judecata Sa. 13 13 Dar cei care se tem de Domnul vor fi miluiţi atunci şi vor fi vii întru milostivirea Dumnezeului lor, iar păcătoşii vor fi nimiciţi în veac de-a pururi. 16 Imn al lui Solomon. Spre ajutorul credincioşilor. 1 Când a aţipit sufletul meu de la Domnul, am şi alunecat puţin în amorţirea celor ce dorm departe de Dumnezeu. 2 Mai că s-ar fi scurs spre moarte sufletul meu, aproape de porţile iadului împreună cu cel păcătos, când s-a îndepărtat sufletul meu de Domnul Dumnezeul lui Israel, dacă Domnul nu m-ar fî ajutat cu mila Lui în veac. 4 Strămuratu-m-a cum [se împunge] cu ţepuşa calul spre trezire: mântuitorul şi apărătorul meu din toată vremea m-a mântuit. CA Iţi voi aduce laudă, Dumnezeule, că m-ai ajutat spre mântuire şi nu m-ai socotit în rândul păcătoşilor spre pierzare. 6 Să nu-Ţi îndepărtezi mila Ta de la mine, Dumnezeule, nici amintirea Ta de la inima mea până la moarte. Ţine-mă departe, Dumnezeule, de păcatul cel rău, şi de orice femeie rea, poticnirea nebunului. o Şi să nu mă amăgească frumuseţea femeii nelegiuite şi a nimic din ce este supus păcătuirii deşarte. 9 Faptele mâinilor mele îndreptează-le întru locul Tău şi paşii mei întru amintirea Ta străjuieşte-i. 10 Limba mea şi buzele mele înconjoară-le cu cuvintele adevărului, mânia şi furia nebunească ţine-le departe de mine! 11 Cârtirea şi descurajarea la restrişte îndepărtează-le de la mine, când, de voi păcătui, mă vei învăţa ca să mă întorc. 12 Ci cu bunăvoinţă şi cu voioşie întăreşte sufletul meu: dacă Tu dai putere sufletului meu, darul îmi va fî de ajuns. 13 Căci dacă Tu nu dai putere, cine va îndura învăţătura în sărăcie? 14 Când dojeneşti un suflet pentru stricăciunea lui, încercarea Ta [este] în carnea lui şi în restriştea sărăciei. 15 Dacă dreptul îndură, întru acestea va fi miluit de Domnul 17 Psalm al lui Solomon cu cântare. Pentru rege. 1 Doamne, Tu însuţi [eşti] regele nostru în veac de-a pururi, căci întru Tine, Dumnezeule, se va lăuda sufletul nostruCare-i răstimpul vieţii omului pe pământ? Cât e răstimpul lui, [e] şi nădejdea sa în el 3 Noi însă ne punem nădejdea în Dumnezeu, mântuitorul nostru, căci puterea Dumnezeului nostru [este] în veac cu milă şi împărăţia Dumnezeului nostru [este] în veac, peste neamuri, cu judecată. 4 Tu, Doamne, l-ai ales pe David rege peste Israel şi Tu i-ai jurat lui despre sămânţa lui [că] în veac nu va lipsi domnia lui dinaintea Ta. 5 Dar, din pricina păcatelor noastre, s-au ridicat împotriva noastră păcătoşii: au venit asupra noastră şi ne-au alungat cei cărora nu le-ai făgăduit, cu de-a sila au luat [în stăpânire] şi nu au slăvit numele Tău cel vrednic de cinste. 13
    • 6 Au ridicat cu slavă o domnie pentru îngâmfarea lor, [şi] au pustiit tronul lui David, în trufia schimbării. 7 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei doborî şi vei lua sămânţa lor de pe pământ, când se va ridica împotriva lor un om străin de neamul nostru. 8 După păcatele lor le vei plăti, Dumnezeule, ca să primească după faptele lor. 9 Nu s-a îndurat de ei Dumnezeu, [ci] a cercetat sămânţa lor şi n-a scăpat dintre ei pe nici unul. 10 Credincios [este] Domnul în toate judecăţile Sale, pe care le face pe pământ. 11 Pustiit-a nelegiuitul pământul nostru de cei care locuiau pe el, i-a nimicit pe tânăr, pe bătrân şi pe copiii lor deopotrivă. 12 * In mânia frumuseţii sale i-a trimis până în apus, iar pe căpeteniile ţării [le-a luat] în batjocură şi nu le-a cruţat. 13 » * Străin fiind, duşmanul s-a purtat cu trufie şi inima lui [era] străină de Dumnezeul nostru. 14 Şi toate câte le-a făcut în Ierusalim [erau] precum cele pe care le fac şi păgânii în cetăţile tăriei lor. 15 Şi i-au întrecut fiii legământului, [trăitori] în mijlocul neamurilor amestecate, şi nu era printre ei cine să facă în Ierusalim milă şi adevăr. {6 Au fugit de la ei cei care iubeau adunările credincioşilor, precum zboară păsările din cuibul lor. Rătăceau prin pustie, ca să-şi scape sufletele de rău, şi de preţ în ochii [celor] din bejenie [era orice] suflet scăpat dintre ei. j o Pe tot pământul au fost risipiţi de cei fără de lege, ciqă hc i cerul a oprit ploaia să mai cadă pe pământ. Incetat-au izvoarele veşnice din hăurile munţilor înalţi, căci între ei nu era cine să facă dreptate şi judecată. 20 De la căpeteniile lor şi [până la] poporul cel mai de jos [trăiau] în toate păcatele, regele în nelegiuire, judecătorul în neascultare şi poporul în păcat. Vezi, Doamne, şi ridică-le pe regele lor, fiul lui David, la vremea pe care Tu ai ales-o, Dumnezeule, ca să domnească peste Israel Slujitorul Tău. 22 încinge-1 cu tărie ca să sfărâme căpeteniile nedrepte, să cureţe Ierusalimul de neamurile care-1 calcă în picioare spre nimicire, 23 cu înţelepciunea dreptăţii să-i alunge pe păcătoşi din moştenire, să zdrobească trufia păcătosului ca pe vasele olarului, 24 cu toiag de fier să sfărâme toată starea lor, să nimicească neamurile nelegiuite cu cuvântul gurii sale, 25 la ameninţarea lui să fugă neamurile [păgâne] de la faţa lui şi să-i certe pe păcătoşi cu cuvântul inimii lor. 26 Şi va aduna un popor sfânt, pe care-l va călăuzi cu dreptate, şi va judeca triburile poporului sfinţit de Domnul Dumnezeul lui. Şi nu va îngădui ca nedreptatea să se mai sălăşluiascăîn mijlocul lor şi nu va mai locui împreună cu ei nici un om ştiutor de răutate, căci [îi] va cunoaşte pe ei, că sunt toţi fii ai Dumnezeului lor. 'ţo " Şi-i va împărţi după triburile lor pe pământ, şi nu va mai locui alături de ei nici venetic, nici străin de neam. Va judeca popoarele şi neamurile cu înţelepciunea dreptăţii sale. Oprire 30 Şi va pune popoare de neamuri [păgâne] să-i robească sub jugul lui, şi-L va slăvi pe Domnul în văzul întregului pământ, şi va curăţi Ierusalimul întru sfinţenie ca la început, 31 ca să vină neamuri de la capătul pământului să vadă slava lui, aducându-i în dar pe fiii istoviţi ai [Ierusalimului, şi ca să vadă slava Domnului, cu care Dumnezeu 1-a slăvit. 32 Şi el [va fi] rege drept peste ei, învăţat de Dumnezeu, şi nu va fi nedreptate în zilele lui în mijlocul lor, 14
    • căci toţi [vor fi] sfinţi şi regele lor, unsul Domnului. 33 El nu-şi va pune nădejdea în cal, în călăreţ şi în arc, nici nu-şi va înmulţi aurul şi argintul pentru război, nici nu-şi va aduna nădejdi în mulţimea popoarelor pentru ziua de război. 34 Domnul însuşi [va fi] regele lui: nădejdea celui puternic prin nădejdea în Dumnezeu; şi se va îndura de toate neamurile [care vor sta] înaintea lui cu frică. 35 Căci va lovi pământul cu cuvântul gurii sale în veac, va binecuvânta poporul Domnului cu înţelepciune şi bucurie. El însuşi [va fi] curat de [orice] păcat, ca să cârmuiască un popor mare, să certe căpeteniile şi să îndepărteze păcătoşii cu tăria cuvântului. Şi nu va slăbi, în zilele sale, întru Dumnezeul său, căci Dumnezeu 1-a întocmit puternic cu duh sfânt, şi înţelept în sfatul înţelegerii, cu tărie şi dreptate. 38 Şi binecuvântarea Domnului [va fi] cu el întru tărie şi nu va slăbi. 39 Nădejdea lui [va fi] în Domnul şi cine va putea să i se împotrivească? 40 Tare în faptele sale şi puternic cu frica lui Dumnezeu, va păstori turma Domnului cu credinţă şi dreptate şi nu va lăsa pe nimeni dintre ei să slăbească în păşunatul lor. 41 Cu nepărtinire îi va mâna pe toţi şi nu va fi între ei trufie ca să se asuprească între ei. Aceasta [este] măreţia regelui lui Israel, pe care a cunoscut-o Dumnezeu: să-1 ridice pe el peste casa lui Israel, ca să-i dea învăţătură. A Cuvintele lui [vor fi] lămurite în foc, mai mult decât aurul cel mai de preţ, în adunări va judeca deosebi triburile poporului sfinţit, cuvintele lui, precum cuvintele sfinţilor în mijlocul popoarelor sfinţite, 44 Fericiţi cei care vor trăi în zilele acelea, ca să vadă cele bune ale lui Israel, pe care Dumnezeu le va face în adunarea triburilor. 45 Grăbească Dumnezeu peste Israel mila Sa, să ne scape de necurăţia duşmanilor pângăriţi. 46 Domnul însuşi [este] regele nostru în veac de-a pururi. 18 Psalm al lui Solomon. Tot despre unsul Domnului. 1 Doamne, mila Ta peste faptele mâinilor Tale în veac, bunătatea Ta cu dar bogat, peste Israel: " ochii Tăi [sunt] aţintiţi asupra lor şi nu va duce lipsă nimeni dintre ei, urechile Tale ascultă ruga săracului care nădăjduieşte. 3 Judecăţile Tale peste tot pământul cu milostivire, şi iubirea Ta, peste sămânţa lui Avraam, fiii lui Israel, 4 învăţătura Ta [este] peste noi precum asupra fiului dintâi unu! născut, ca să întoarcă sufletul ascultător de la rătăcirea în neştiinţă. 5 Să cureţe Dumnezeu pe Israel pentru ziua îndurării, cu binecuvântare, pentru ziua alegerii când îl va ridica pe unsul Său. 6 Fericiţi cei care vor trăi în zilele acelea, ca să vadă cele bune ale Domnului, pe care El le va face pentru generaţia ce vine, 7 sub toiagul învăţăturii unsului Domnului, cu frică de Dumnezeul lui, cu înţelepciunea duhului, cu dreptate şi tărie, 8 ca să-I îndrepte pe om în faptele dreptăţii cu frică de Dumnezeu, 15
    • ca să-i aşeze pe toţi înaintea Domnului, 9 o generaţie bună, cu frică de Dumnezeu în zilele îndurării. Oprire 10 Mare [este] Dumnezeul nostru şi slăvit, Cel care sălăşluieşte în înalturi, Cel care a orânduit cu mersul luminătorilor soroacele ceasurilor zi de zi, şi ei nu s-au abătut de la calea pe care le-ai poruncit-o. 11 Cu frică de Dumnezeu [îşi urmează] calea în fiecare zi, din ziua în care i-a creat Dumnezeu şi până în veac. Şi nu au rătăcit din ziua în care i-a creat, din vremuri străvechi nu s-au îndepărtat de la calea lor, decât dacă le-a poruncit Dumnezeu prin porunca [dată] robilor Lui. Traducere din limba greacă Ştefan Colceriu - Septuaginta 4/ Tomul II ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Septuaginta/ Cuprins Contents Introducere................................................................................................................................................... 1 01 Psalmul 1................................................................................................................................................ 3 02 Psalm al lui Solomon. Despre Ierusalim................................................................................................. 4 03 Psalm al lui Solomon, Despre cei drepţi................................................................................................. 5 04 Cuvântarea lui Solomon. Pentru cei care vor să placă oamenilor...........................................................6 05 Psalm al lui Solomon.............................................................................................................................. 7 06 întru nădejde. Al lui Solomon.................................................................................................................. 7 07 Al lui Solomon. [Pentru] întoarcere......................................................................................................... 8 08 Al lui Solomon. Spre biruinţă................................................................................................................... 8 09 Al lui Solomon. Spre dojană.................................................................................................................... 9 10 Dintre imnuri. Al lui Solomon................................................................................................................. 10 11 Al lui Solomon. Pentru aşteptare.......................................................................................................... 10 12 Al lui Solomon. Despre limba nelegiuiţilor.............................................................................................11 13 Psalm al lui Solomon. Mângâierea drepţilor..........................................................................................11 14 Imn al lui Solomon................................................................................................................................ 12 15 Psalm al lui Solomon cu cântare........................................................................................................... 12 16 Imn al lui Solomon. Spre ajutorul credincioşilor....................................................................................13 17 Psalm al lui Solomon cu cântare. Pentru rege......................................................................................13 18 Psalm al lui Solomon. Tot despre unsul Domnului................................................................................15 Cuprins...................................................................................................................................................... 16 Contents.................................................................................................................................................... 16 16
    • 17