• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Marile etape ale vietii spirituale
 

Marile etape ale vietii spirituale

on

  • 651 views

Am reusit sa extrag paginile din care m-am inspirat. ...

Am reusit sa extrag paginile din care m-am inspirat.
Extrasele fac parte din “Ascetica si mistica bisericii ortodoxe” a lui D. Staniloae si din volumul 4 din “Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii”.
Sunt zece pagini pe care le-am urcat si aici:

http://www.scribd.com/doc/147077583/Marile-Etape-Ale-Vietii-Spirituale

Statistics

Views

Total Views
651
Views on SlideShare
651
Embed Views
0

Actions

Likes
2
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Marile etape ale vietii spirituale Marile etape ale vietii spirituale Document Transcript

    • A cuviosului Părintelui nostruTEOGNOSTDespre făptuire, contemplaţie şi preoţie1Al cărei acrostih este acesta: Preacuvioşilor PărinţiLazăr şi Varlaam, Teognost prea smeritul şi ne-vrednicul întregei lumi1. Atunci să socoteşti că ai virtute adevărată,când vei dispreţui toate cele de pe pământ cu de-săvârşire, având prin conştiinţă curată inima gatasă călătorească totdeauna către Domnul. Iar dacăvrei să fi cunoscut de Dumnezeu, fă-te necunoscutde oameni, pe cât e cu putinţă.2. Ia seama la mângâierile de prisos ale trupuluişi fereşte-te de ele, ca nu cumva să-ţi scază cevadin ostenelile tale, întrucât aceste mângăeri aduc oslăbire a ostenelilor anterioare, dinainte de nepăti-mire, sau a celor de aci înainte. Socoteşte pagubănu lipsirea de cele dulci, ci căderea din cele maiînalte, prin împărtăşirea de ele.3. Socoteşte-te furnică şi vierme întru toată sim-ţirea, ca să te faci om modelat de Dumnezeu. Căcide nu vei fi mai întâi aceea, nu va urma aceasta;1 Περί πράξεως και θεωρίας και π«ρί ξερωσυνης, Filocalia greacă, ed.II, vol, 1, p. 355-365.
    • Teognost 251şi pe cât te vei coborî, pe atâta te vei înălţa. Cândte vei socoti pe tine ca nimic înaintea Domnului,cum zice psalmistul, atunci te vei face din mic, mare,pe nebăgate de seamă. Şi când vei crede că nu aişi nu ştii nimic, atunci te vei îmbogăţi şi în făptuireşi în cunoştinţa de laudă întru Domnul.4. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi viclean,adică al plăcerii şi al vicleniei, din cari se naşte totpăcatul. Zdrobeşte-l prin înfrânare şi prin nerăutateasmereniei, ca chiar de se va căuta tot păcatul tăucu cuvânt puternic în vremea cercetării celor să-vârşite, să nu se afle ceva. Căci se şterg greşaleleatunci când, urînd pricinile prin cari sau săvârşit,ne oştim împotriva lor, schimbând înfrângerea dintâiprin biruinţa de pe urmă.5. Nimic nu este mai bun decât rugăciunea cu-rată, din care ţâşnesc ca dintrun isvor virtuţile:înţelegerea, blândeţea, dragostea, înfrânarea, ajutorulcare ne vine prin lacrimi dela Dumnezeu, deodatăcu mângăerea. Iar frumuseţea acesteia stă în aceeacă mintea se află numai în cele zise şi gândite şiare pururea o dorinţă nesăturată după întâlnirea cuDumnezeu. Când mintea adulmecă prin contemplareafăpturilor urmele Stăpânului şi caută cu dor fierbinteşi cu însetare să afle şi să vadă pe Cel nevăzut,sau contemplă întunerecul care-L ascunde, se în-toarce iarăşi la sine, retrăgându-se cu cel mai marerespect şi cu evlavie, îndestulându-se deocamdată cuvederea care i-a fost de folos să i se descopere şimângăindu-se cu atâta. Dar are bună nădejde că vaprimi pe Cel dorit, atunci când, topindu-se cele vă-zute [manifestările] şi închipuirea în umbre, ca prinoglindă şi în ghicituri, va veni pentru deapururi ve-derea faţă către faţă.
    • 252Filocalia6. Retrage-te dela contemplaţiile cele mai înalte,dacă nai ajuns încă la nepătimirea cea mai de sus,şi nu alerga fără oprire, poftind cele mai presus detine. Căci de vrei, zice, să te faci teolog şi văzător[contemplativ], urcă prin vieţuire şi câştigă-ţi princurăţire curăţia. Iar fiindcă am pomenit de teologie[cunoaşterea tainică de Dumnezeu], vezi să nu te întinzidupă înălţimea ei la nesfârşit şi gândeşte-te că nu neeste îngăduit nouă, celor ce ne hrănim încă cu lap-tele virtuţilor, să încercăm a sbura spre aceea, canu cumva să ne slăbească aripile ca la puii nede-săvârşiţi, chiar dacă mierea cunoştinţii ne sileştedorul. Dar când, curăţiţi prin neprihănire şi lacrimi,vom fi ridicaţi dela pământ ca Ilie şi Avacum, pre-închipuind răpirea viitoare în nouri ; şi când în rugă-ciune curată, văzătoare [contemplativă] şi neîmprăş-tiată, ne vom afla afară de simţuri, căutându-l peDumnezeu, poate că vom atinge întrucâtva teologia.7. De pofteşti să te învredniceşti de vedere dum-nezeească şi de arătări în minte, îmbrăţişează maiîntâi viaţa cea paşnică şi liniştită; şi îndeletnicindu-teastfel, cunoaşte-te pe tine însuţi şi pe Dumnezeu.Căci dacă se înplineşte aceasta, nu mai e nimiccare să te împiedece de-a vedea cu mintea, întrostare curată şi neturburată de nicio patimă, ca întrunnour subţire, pe Cel nevăzut de nimeni, binevestindu-ţimântuire prin cunoştinţa Sa mai îndesată [maiîntipărită].8. Precum atunci când se arată fulgerul, seaşteaptă îndată şi tunetul, aşa acolo unde a luminatmilostivirea dumnezeească, se linişteşte şi furtunapatimilor. Iar unde se întâmplă aceasta, îi vine tot-odată celui ce a dobândit-o şi arvuna fericirii de sus.Dar nu este milă dumnezeească, sau nădejde de ne-pătimire, în sufletul care iubeşte lumea mai mult
    • Teognost 253decât pe Ziditor şi e împătimit de cele văzute şi estăpânit cu totul de plăcerile şi desfătările trupeşti.9. Nu căuta cu mintea ce este Dumnezeu şi undeeste. Căci este mai presus de fiinţă şi necuprins deloc, fiind mai presus de toate. Ci priveşte numai peDumnezeu Cuvântul cel circumscris, pe cât este cuputinţă, răspândind lumină din firea dumnezeească,şi închipueşte-L în spaţiu pe Cel ce e pretutindenea,pentru necircumscrierea dumnezeirii. Însă pe cât tevei curăţi, pe atâta te vei învrednici de iluminare.10. De pofteşti cunoştinţă adevărată şi încredin-ţare neîndoelnică despre mântuire, filosofează [stră-dueşte-te]1mai întâi să rupi afecţiunile pătimaşe alesufletului faţă de trup şi golit de împătimirea după celemateriale, coboară în adâncul [abisul] smereniei, undevei afla mărgăritarul de mult preţ al mântuirii tale,ascuns ca întrun vas de lut în cunoştinţa dumne-zeească şi făgăduindu-ţi de pe acum strălucirea Îm-părăţiei lui Dumnezeu.11. Cel ce a dobândit supunerea mintală [inteli-gibilă] şi şi-a supus trupul duhului, nu mai are tre-buinţă de supunere omenească, căci acesta se su-pune Cuvântului şi legii lui Dumnezeu, ca un supusrecunoscător. Dar noi, cei întru cari se află luptaşi răsboiul trupului împotriva sufletului, trebuesă ne supunem şi să avem o căpetenie de oaste şiun cârmaciu, care să ne cârmuiască cu ştiinţă şi săne înarmeze cât mai bine, ca nu cumva să fim biruiţide vrăjmaşii inteligibili şi să fim înghiţiţi de patimi,din neiscusinţă [din lipsa de experienţă].12. Când nu mai eşti supărat de nicio patimă şidorul după Dumnezeu sporeşte în inima ta şi când,socotind moartea ca un somn, nu te mai temi de ea,1 Filosofia e strădania de curăţire prin fapte.
    • 254Filocaliaci mai degrabă doreşti deslegarea, atunci ai câştigatprecum trebue arvuna mântuirii şi porţi înăuntruÎmpărăţia Cerurilor, bucurându-te cu o bucurie ne-grăită.Despre preoţie13. Când te-ai învrednicit de preoţia dumneze-ească şi cinstită, te-ai îndatorat de mai înainte să te aipe tine jertfit morţii patimilor şi plăcerilor şi aşa săîndrăzneşti a te atinge de jertfa cea vie şi înfrico-sată, dacă nu vrei să fii ars de focul dumnezeesc,ca o materie ce arde cu uşurinţă. Căci dacă Sera-fimul na îndrăznit să se atingă de cărbunele dum-nezeesc fără cleşte, cum te vei atinge tu fără ne-pătimire, prin care vei avea şi limba sfinţită şi bu-zele curăţite şi sufletul curat împreună cu trupul şimâinile înseşi mai strălucite ca aurul, ca pe nişteslujitoare ale focului şi ale jertfei celei mai presusde fiinţă.14. Pătrunde cu putere înţelesul cuvintelor, că înfiecare zi priveşti acea mântuire a lui Dumnezeu,pe care văzând-o odată bătrânul Simion, sa minunatşi sa rugat de slobozire. Şi dacă nu ai primit în-ştiinţare dela Duhul Sfânt că eşti primit ca mijlocitorîntre Dumnezeu şi oameni, ca unul întocmai cu în-gerii, să nu îndrăzneşti să te arunci în primejdie,atingându-te de săvârşirea înfricoşată şi preacuratăa celor dumnezeeşti, de care şi Îngerii se tem şidela care mulţi dintre Sfinţi sau tras înapoi cuevlavie; ca nu cumva, asemenea lui Zan, să te pierzidin părerea că eşti bun.15. Ia aminte la tine, potrivit cu cel ce a zis, săproscomideşti mai întâi totdeauna pentru păcateletale, ca chiar de sa ivit mai nainte în tine vreo înti-năciune din pricina neputinţii, să fie arsă de focul