Coperta I : Vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8, 14-            15)        Prin credinţa în Dumnezeu putem fi tămăduiţid...
MIHAI POPA   ÎNDRUMAR PENTRURESTABILIREA SĂNĂTĂŢII      Text îngrijit şi completat de     Protosinghel Sofian Ardelean    ...
CUPRINSCuvânt înainte......................................................................6Din partea autorului.............
Câteva din uneltirile diavolului la Taina Sfintei     Spovedanii.............................................................
III. IMUNOTERAPIA TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ.....148A. Imunoterapia trupească..............................................1...
ANEXA 1........................................................................240ANEXA 2....................................
CUVÂNT ÎNAINTE        În contextul actual al vieţii, când progresul tehnic i-adat omului tot mai multe griji şi l-a făcut ...
şi viaţă veşnică, este tocmai păcatul. Acest lucru ne învaţăsacroterapia prezentată în această carte, prin mjloacele pecar...
Din partea autorului        Cu ajutorul Preabunului nostru Mântuitor şi alPreacuratei Sale Maici, am căutat, în acest îndr...
viitorul apropiat, iar sfaturile dumneavoastră îmi vor fi de unnepreţuit ajutor.        Mulţumesc Bunului nostru Mântuitor...
INTRODUCERE        Sprijiniţi de mult Milostivul Dumnezeu, dorim caacest îndrumar să fie în primul rând o călăuză cătreÎmp...
Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!        Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.”(Marcu 2, 5, 11)   ...
Comunicarea cu Dumnezeu nu se poate realiza decâtprin Biserică, sub ascultarea ei: “Supune-te Domnului şiroagă-L pe El” (P...
Conţinutul lucrării va viza următoarele probleme:        I - Aspecte privind sănătatea, boala, vindecarea;        II - Eta...
Dorim ca puţinele lucruri pe care le-am adunat înacest îndrumar să ajungă acolo unde trebuie, adică încugetele şi sufletel...
I. ASPECTE PRIVIND SĂNĂTATEA, BOALA,                 VINDECAREA                       1. SĂNĂTATEA        Imediat după ce ...
În cazul sfinţilor, uneori trupul face dovada suferinţeişi a stricăciunii, iar alteori le este dat să manifeste în corpsăn...
medicina cel mult trupul, pentru scurtă durată şi precar. Decisănătatea trupească este provizorie, iar în sănătateasuflete...
noastră nu fără un scop anume; întotdeauna scopul luiDumnezeu este relaţia nostră cu El. Durerea trupească aredrept scop s...
Din lecţia rostită către slăbănog: “Iată că te-ai făcutsănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mairău” (...
îndeosebi după una serioasă şi primejdioasă, trebuie să simtăşi să spună: “Mi s-a dat de sus un termen de amânare, ca sămă...
depărteze de lângă tine, fiindcă şi el este de trebuinţă, căuneori izbânda este în mâinile lui. Că şi el se roagăDomnului ...
etape:• vindecarea clinică, pusă în evidenţă prin dispariţia    simptomelor de boală;• vindecarea paraclinică, concretizat...
sau altul din mijloacele noastre de apărare pentru ca ea săapară într-o formă sau alta. De aceea, boala şi suferinţele nut...
chiar mai loviţi decât ceilalţi oameni. Explicaţia, în acestsens, ar avea două motive:        - unul ţine de iconomia dumn...
Hrisostom ne precizează că Dumnezeu “... a vrut să ne facămai buni, mai înţelepţi şi mai supuşi voinţei Sale, ceea ceeste ...
voinţe. Dar uneori Dumnezeu ne amână vindecarea spre a neuni mai strâns cu El, prin conformarea voii noastre cu a Sa.Voinţ...
puterea de a vindeca nu este a lui, nici a nimănui altcuiva,căci acest fapt Îi este rezervat numai lui Dumnezeu. Ceivindec...
să se arate doctorului pentru că nu poate încă să seîncredinţeze cu totul Proniatorului său”.        Foarte important este...
II. ETAPELE RESTABILIRII SĂNĂTĂŢII             SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI         Restabilirea sănătăţii sufleteşti şi trupeşt...
preoţilor.        E cam târziu! Totuşi ... dacă această nădejde estesinceră, din inimă, ca a tâlharului de pe cruce, atunc...
viaţa noastră. Cine nu ascultă de duhovnic, nu ascultă nicide Dumnezeu.    Puţin contează dacă părerea părintelui nostru d...
pe care îl vom dobândi în urma ascultării de duhovnic.        Lumea şi pofta trec, dar cine face voia luiDumnezeu rămâne î...
(duhovnicul) atunci vom putea spune următoarele: Preotuleste un om al lui Dumnezeu şi chemat de Dumnezeu lacinstea aceasta...
Preotul cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şiasemenea unor îngeri vede cu mintea pe Dumnezeu. Aredestulă putere să desfac...
•   iar cununa tuturor, să fie gata la nevoie a-şi pune viaţa şi    sufletul pentru Biserica lui Hristos şi pentru fiii să...
Precum focul curăţă fierul, transformându-l din receşi negru în arzător şi luminos, tot astfel Dumnezeu curăţă depăcate şi...
străini şi pe aceasta o slujeşte.         A treia rânduială este a aceluia ce vieţuieşte în pustieşi nu vede om.         A...
întâmplătoare, ci este un pelerinaj de împăcare prinrugăciune, căci numai prin rugăciune se deschid comorileDumnezeirii şi...
Dumnezeu numai atunci când mintea noastră, curăţită depăcate, se va coborî în inimă.        Rugăciunea produce o schimbare...
unesc în acelaşi scop, puterea rugăciunii este multiplicată lainfinit.         Sfânta Scriptură spune:“Vai de cel ce rămân...
“Doamne, cu umilinţă şi smerenie Îţi mulţumescpentru boala pe care mi-ai dat-o, pentru a ajunge şi eunevrednicul la cunoşt...
de la Dumnezeu, care ne vede permanent şi cunoaşte nevoilenoastre.        Următorul folos al rugăciunii este împlinireasco...
casă;    rugăciunea să se facă în comun, cu toţi membrii familiei    - părinţi, fii şi nepoţi, căci zice Domnul: “Unde sun...
se cu adevărat... şi să facă câteva metanii sau închinăciunidupă putere.        Cei foarte bolnavi, ca şi copiii sub 6 ani...
păcat care să biruiască iubirea Lui de oameni”.        Să ne ostenim a face rugăciuni cu toată evlavia şicredincioşia şi s...
a) Rugăciunea Tatăl nostru ne-a fost dată de ÎnsuşiDomnul nostru Iisus Hristos. (Matei 6, 9-13)        b) Rugăciunea lui I...
către Dumnezeu, să se roage pentru noi, să mijloceascăpentru noi.        Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, spune: “Peaces...
rânduiala creştinească din familie, adică rugăciunea zilnică,canonul de rugăciuni şi metanii pentru păcate, postul,spoveda...
astfel de la vagabondări nefolositoare. Deasemenea, săreţinem învăţătura sfinţilor părinţi că “Duhul Sfânt nu vinedecât în...
poruncile Lui” - zice Sfântul Marcu Ascetul. Deci lucrândnoi poruncile lui Hristos, ţinând post, dând milostenie,făcând ru...
la sufletul semenilor noştri care au dobândit un bagajdeosebit de cunoştinţe din multe domenii ale ştiinţei şi aureţineri ...
inteligenţei. Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la sfinţiicreştini, care timp de 20 de veacuri au iniţiat lumea în viaţar...
influenţa este foarte clară. Ea constă întru-un fel detransformare mintală şi organică a fiinţei noastre, care seproduce î...
durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi încâteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar,iar ...
pierdute.        Electrofiziologii Redkin şi Hikley susţin că forţarugăciunii constă în declanşarea unor biocurenţi electr...
fel, ca şi cum Dumnezeu l-ar asculta pe om şi i-ar darăspuns.       “Rugaţi-vă neîncetat”. (I Tesal. 5, 17)       “Ceea ce...
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Indrumar pentru-restabilirea-sntii
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Indrumar pentru-restabilirea-sntii

1,486
-1

Published on

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,486
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
113
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Indrumar pentru-restabilirea-sntii

  1. 1. Coperta I : Vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8, 14- 15) Prin credinţa în Dumnezeu putem fi tămăduiţide bolile trupeşti şi sufleteşti. Rămâne doar ca noi, înfiecare clipă, să-L poftim pe Mântuitorul Iisus Hristossă intre înăuntrul inimilor noastre. “Întorceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindecaneascultarea voastră”. (Ieremia 3, 22)
  2. 2. MIHAI POPA ÎNDRUMAR PENTRURESTABILIREA SĂNĂTĂŢII Text îngrijit şi completat de Protosinghel Sofian Ardelean Se tipăreşte cu binecuvântarea Prea Sfinţitului CALINIC Episcopul Argeşului Editată de Mănăstirea Brazi Bucureşti, 1999 2
  3. 3. CUPRINSCuvânt înainte......................................................................6Din partea autorului.............................................................8Introducere........................................................................10I. ASPECTE PRIVIND SĂNĂTATEA, BOALA,VINDECAREA1.Sănătatea........................................................................152. Boala.............................................................................173.Vindecarea......................................................................21II.ETAPELE RESTABILIRII SĂNĂTĂŢII SUFLETEŞTI ŞITRUPEŞTIA.Intrarea sub ascultarea unui părinte duhovniciscusit.......29 Cuvânt despre ascultare din Patericulegiptean........36B. Rugăciunea sub ascultare...............................................371. Rugăciunea particulară.................................................38 a) Rugăciunea permanentă..........................................38 b) Citirea Sfintelor Cărţi.............................................48 c) Ostenelile trupului..................................................48 Efectele medicale ale rugăciunii...................................502. Rugăciunea în bisercă.....................................................56 a. Sfintele taine.....................................................56 1. Taina Sfântului Botez.............................................56 2. Taina Sfintei Mirungeri...........................................57 3. Taina Sfintei Spovedanii.........................................58 Cuvânt despre pocăinţă şi falsă pocăinţă.......................63 Cum se cuvine a ne păzi de păcate................................66 Sfaturi în legătură cu duhovnicul şiduhovnicia.............77 3
  4. 4. Câteva din uneltirile diavolului la Taina Sfintei Spovedanii..................................................................81 4. Taina Sfântului Maslu............................................83 5. Taina Sfintei Împărtăşanii.......................................89 6. Taina Sfintei Cununii..............................................90 Cuvânt despre uciderea de copii (avortul)...............95 7. Taina Sfintei Preoţii.................................................97 b. Ierurgiile............................................................98 Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.............................101 Rugăciunile la Sfintele Moaşte şi la Icoanele făcătoare de minuni.............................................102 Apa sfinţită în Biserica Ortodoxă................................104 c. Laudele, acatistele şi paraclisele......................107 d. Sfânta Liturghie..............................................108C. Postul sub ascultare – Postul creştin ortodox...............1171. Temeiul scripturistic al postului....................................1172. Temeiul patristic şi canonic al postului.........................1193. Cum să postim ............................................................1204. Treptele postului..........................................................1215. Felurile postului...........................................................1236. Durata postului ...........................................................1237. Dezlegări de posturi pentru bolnavi şisuferinzi.............1248. Foloasele postului........................................................1259. Virtuţile medicale ale postului......................................12810. Aspectele terapeutice şi profilactice ale postului în tratamentul afecţiunilor tumorale...............................134 a. Regimul alimentar...............................................134 b. Pregătirea spirituală.............................................13611. Terapia prin plante (fitoterapia)..................................13912. Radioul şi televizorul în timpulpostului......................144 4
  5. 5. III. IMUNOTERAPIA TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ.....148A. Imunoterapia trupească..............................................149 Metodica preparării şi administrării autovaccinului antigripal...................................................................159B. Imunoterapia sufletească............................................161 Aspecte privind ispita şi suferinţa în viaţacreştină........163IV. ASPECTE PRIVIND TERAPEUTICA BOLILOR MINTALEA. Nebunia de origine somatică (trupească).....................168B. Nebunia de origine demonică......................................169C. Nebunia de origine spirituală......................................178 1. Tristeţea.................................................................180 2. Acedia....................................................................184V. SCOPUL VIEŢII CREŞTINE.....................................192A. Scopul vieţii pământeşti..............................................193 1. Bucuria vieţii în Hristos..........................................203 2. Dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.................210B. Moartea....................................................................211 Momentul morţii în viaţa familieicreştine...................218C. Viaţa de după moarte.................................................221 1. Veacul de acum....................................................222 Raiul....................................................................225 Iadul.....................................................................225 2. Veacul viitor........................................................228Aprecieri despre lucrarea Îndrumar pentru restabilirea sănătăţii.................235BIBLIOGRAFIE.............................................................237 5
  6. 6. ANEXA 1........................................................................240ANEXA 2........................................................................241ANEXA 3........................................................................242 6
  7. 7. CUVÂNT ÎNAINTE În contextul actual al vieţii, când progresul tehnic i-adat omului tot mai multe griji şi l-a făcut să se înstrăineze deDumnezeu, se constată frecvente cazuri de îmbolnăviri,unele incurabile. Însă omul, orbit fiind sufleteşte, caută doarvindecarea corpului prin metode chimioterapeutice, ceea cenu duce la redobândirea deplină a stării de sănătate. Viaţa este cel mai mare dar pe care omul l-a primitde la Dumnezeu. Şi aceasta îşi are propriile legi lăsate deDumnezeu şi transmise nouă prin Sfânta Scriptură şi SfântaTradiţie. Ori de câte ori aceste legi sunt încălcate de oameni,adică se desacralizează viaţa, apare un dezechilibru intern şiacest dezechilibru este starea de boală, ca urmare a păcatului. Viaţa trupului este sufletul, iar viaţa sufletului esteDumnezeu. Doar un trup unit cu sufletul său este viu şi doarun suflet unit cu Dumnezeu este un suflet plin de viaţă. Dinacest motiv, sacroterapia este o metodă de vindecare care seadresează atât sufletului cât şi trupului, pentru restabilireastării de sănătate, pentru revenirea la adevărata viaţă, pe careomul a avut-o înainte de cădere. Deci, terapia bolilor este înprimul rând resacralizarea vieţii, fără care simplachimioterapie nu va avea succes, dacă nu s-a eliminat cauzadezechilibrului care este păcatul, prin care omul s-aînstrăinat de izvorul vieţii - Dumnezeu. Dacă nu se vindecămai întâi sufletul care este viaţa trupului, atunci trupul se vaafla într-un permanent dezechilibru, care în final va duce lamoarte. Însă boala, suferinţa şi moartea nu sunt stări fireştiale omului, ele sunt urmarea păcatului, iar ceea ce omultrebuie să omoare în el pentru redobândirea stării de sănătate 7
  8. 8. şi viaţă veşnică, este tocmai păcatul. Acest lucru ne învaţăsacroterapia prezentată în această carte, prin mjloacele pecare Biserica Ortodoxă ni le pune la îndemână, aşa cum ne-au fost lăsate de Dumnezeu şi cum Sfinţii Părinţi ni le-autransmis nouă. Binecuvântăm apariţa acestei cărţi care vine săcompleteze alte lucrări asemănătoare, arătându-ne totodatămetodele sacre prin care omul - ca fiinţă pământească - poateşi trebuie să-şi împlinească vocaţia sa cerească.Duminica izgonirii lui † Calinic,Adam din Rai, episcop de Argeş şi Muscel21 februarie 1999 8
  9. 9. Din partea autorului Cu ajutorul Preabunului nostru Mântuitor şi alPreacuratei Sale Maici, am căutat, în acest îndrumar, săplasez problematica bolilor trupeşti şi sufleteşticontemporane în această dimensiune a Universului, în carefiecare om să-şi regăsească locul, să-şi recunoască neputinţaşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să păşească pe drumuldesăvârşirii. Acum ştim că singura cale ce ne poate cu siguranţăpurifica sufletul şi trupul, este aceea a Crucii şi a suferinţei,deoarece toate păcatele cer curăţirea prin suferinţă a celui cele-a făcut. Să acceptăm deci suferinţele cât suntem pe pământ,să le îndurăm cu răbdare şi să rugăm pe Bunul Dumnezeu săne şteargă păcatele aici pe pământ, ca dincolo să scăpăm deispăşirea lor. Nu ştiu dacă am reuşit să fac acest lucru, mai ales căaceastă lucrare este prima mea carte ce vede luminatiparului, dedicată cititorilor români în suferinţă, sperând dintoată inima să am îngăduinţa dumneavoastră. Prin acest îndrumar, am dorit să dau, cu nevrednicie,o mână de ajutor fraţilor creştini aflaţi în neputinţă şipreoţilor iubitori de Hristos, care fac misiune evanghelică şise ostenesc pentru apărarea dreptei credinţe şi mântuireacredincioşilor ce li s-au încredinţat. De aceea, rog pe preoţiişi credincioşii care vor citi acest îndrumar să nu mă uite pemine păcătosul la sfintele lor rugăciuni. Ampla bibliografie, existentă în tezaurul patristic peaceastă temă, mă obligă încă de pe acum, la o revizuire, în 9
  10. 10. viitorul apropiat, iar sfaturile dumneavoastră îmi vor fi de unnepreţuit ajutor. Mulţumesc Bunului nostru Mântuitor, Iisus Hristos,că a binecuvântat cartea aceasta să vadă lumina tiparului. Mulţumesc Prea Sfinţitului Calinic, EpiscopulArgeşului şi Muscelului că a dat înalta binecuvântare detipărire a acestui îndrumar. Mulţumesc tuturorcolaboratorilor care au contribuit, după putere, la bunareuşită a cărţii de faţă. Doresc ca această lucrare să fie spre lauda luiDumnezeu, Celui în Treime preamărit, spre cinstea tuturorSfinţilor Lui, spre folosul sufletesc şi trupesc albinecredincioşilor noştri creştini şi spre mântuirea sufletuluimeu, în ziua cea mare a judecăţii pe care o aştept. MIHAI POPA Mănăstirea Brazi 10
  11. 11. INTRODUCERE Sprijiniţi de mult Milostivul Dumnezeu, dorim caacest îndrumar să fie în primul rând o călăuză cătreÎmpărăţia lui Dumnezeu, iar alegerea acestui drum să neaducă mult dorita sănătate sufletească şi trupească. Orice boală porneşte dintr-o problemă spirituală, carea dus la îndepărtarea Harului Dumnezeiesc, iar procedeele devindecare, care nu se adresează decât trupului, nu au, dinacest motiv, decât puţini sorţi de izbândă. Este necesar să cunoaştem că vindecarea de o boalăare mai multe etape şi anume: vindecarea clinică; vindecarea paraclinică; vindecarea bacteriologică; vindecarea imunologică; vindecarea sufletească. Prin vindecarea sufletească se încheie practicprocesul vindecării, având durata cea mai lungă. Ea începeodată cu hotărârea de a veni la părintele duhovnic şi aîmplini Taina Spovedaniei, după toate rânduielile ei, şi seîncheie la împlinirea canonului dat de duhovnic, constituindîn esenţă tratamentul sufletesc. Nerealizarea acestei trepte de vindecare nu va ducedecât la mutarea bolii dintr-o regiune în alta a corpului, fărăa obţine succesul deplin. În toate minunile de vindecare pe care le-a săvârşitDomnul nostru Iisus Hristos, iertarea păcatelor pe care orealiza era urmată de vindecare. Prin iertarea păcatelor, serupea astfel legătura dintre cauza şi efectul bolii. “Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: 11
  12. 12. Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.”(Marcu 2, 5, 11) A sosit vremea ca Biserica să preia practicaorganizării unor instituţii de sănătate moderne, preluând şidezvoltând exemplul instituţiilor organizate prin lucrarea Sf.Vasile cel Mare, în care să fie puse în valoare atât progresulmedicinei până la această dată cât şi valoarea Harică aSfintelor Taine pe care le-a instituit Domnul nostru IisusHristos, aducându-ne aminte că Harul vindecării vine numaide la Dumnezeu. În trecut, Biserica, prin slujitorii ei, a influenţatîntreaga viaţă spirituală a poporului, dând naştere şi la oatmosferă de sănătate şi curăţie morală. Nădăjduim să o facăşi în viitor. Dacă lucrul acesta a fost posibil atunci cândmijloacele îi erau modeste, putem spera că, şi pe viitor,Biserica va materializa acest proces de însănătoşire, pentrucă va dărui omului sănătate sufletească şi trupească,bineînţeles dacă slujitorii ei vor continua să cultive cusfinţenie aceleaşi raporturi de suflet cu credincioşii, pe carele-au creat înaintaşii lor. Pentru ortodocşi, Biserica este o realitate sacră, nu osimplă instituţie lumească, având dimensiuni sociologice,terapia spirituală practicată în Ea făcând parte integrantă dinprocesul mântuirii. Această terapie spirituală are drept scopvindecarea chipului alterat prin păcat şi dobândireaasemănării cu Dumnezeu. Calea către această asemănare se poate desfăşuradoar în sânul Bisericii, prin Sfintele Taine. Vindecarea spirituală presupune un efort al omului,aflat pe această cale, către asemănarea cu Creatorul, un efortbazat pe smerenie şi pocăinţă, care-l va purifica, îl vailumina şi-l va îndumnezei. 12
  13. 13. Comunicarea cu Dumnezeu nu se poate realiza decâtprin Biserică, sub ascultarea ei: “Supune-te Domnului şiroagă-L pe El” (Ps. 36 ,7 ) Dimensiunea slujirii sociale, Biserica a primit-o de laSfântul Apostol Pavel, care strângea ajutoare materiale înAsia Mică pentru fraţii din Ierusalim. Astăzi, această dimensiune este slăbită, fiindcă ojumătate de secol de comunism a restrâns continuuposibilităţile Bisericii de a-şi împlini rolul în societate.“Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legeaTa”. (Ps. 118, 126 ) În momentul actual, când ne confruntăm cu apariţiaunui număr mare de boli fără leac, opera de caritate aBisericii trebuie să ducă la înfiinţarea lăcaşelor de sănătatemănăstireşti (bolniţe), spitaliceşti şi săteşti în care să seproducă vindecarea creştinilor, pentru că vieţile noastre suntîn mâinile Domnului şi nu în catastifele spitalelor, iar clipa şiceasul pieirii nu sunt cunoscute decât Domnului. Prinurmare, ceea ce se întâmplă cu noi nu este în mâinilenoastre, ci ale Domnului. “Ci şi perii capului nostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi, voi sunteţi mai de preţ decât multevrăbii”. (Luca 12, 7) Nici o viaţă rostuită după Cuvântul Domnului nu arecum să se irosească. Domnul nostru are grijă de fiecare dinnoi şi tot El, precum un semănător, nu iroseşte nimic dinpuţinătatea sau bogăţia experienţelor pe care le-a dăruit peaceastă lume. “Căci unele le face Dumnezeu prin depărtareaSa de om, altele prin cercetare, iar altele prin purtarea degrijă”. Lucrarea ne va ajuta să cunoaştem ce comportamenttrebuie să adoptăm în situaţiile patologice şi ce este necesarsă împlinim rapid pentru restabilirea armoniei depline. 13
  14. 14. Conţinutul lucrării va viza următoarele probleme: I - Aspecte privind sănătatea, boala, vindecarea; II - Etapele restabilirii sănătăţii sufleteşti şi trupeşti; III - Imunoterapia trupească şi sufletească; IV - Scopul vieţii creştine. Îndrumarul urmăreşte şi scopul duhovnicesc,patriotic al educării iubiţilor noştri coreligionari dupădreptarul ortodoxiei cu redobândirea binecuvântării, păcii şimilei divine, progresării în tot lucrul bun, care va aducestatornica fericire vremelnică şi veşnică. E necesar să alegem cu toţii drumul unei vieţi curate,inspirată de cuvântul Domnului, beneficiind şi de eficienţaterapiilor naturiste, care au în spate o ştiinţă milenară: aceeaa ierburilor de leac. Trebuie ca fiecare să observe, să se supraveghezezilnic pentru a nu se asemnui celor despre care aminteştepsalmistul: “Şi, omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Ps.48, 12 ), iar cei ce se văd căzuţi, să se ostenească a se ridica,căci pot face aceasta cu darul lui Dumnezeu. Acum, la cumpăna dintre milenii, poporul nu trebuiesă uite că Biserica creştină este singura în măsură, prinputerea Harului Duhului Sfânt primit de la Iisus Hristos, săcontinue opera de vindecare a societăţii. Să nu uitămcuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos “Eu suntCALEA, ADEVĂRUL, ÎNVIEREA ŞI VIAŢA; cel ce credeîn Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şicrede în Mine nu va muri în veac”. (Ioan 11, 25 ,26 ) Dacă vom rămâne statornici sub ascultarea Bisericiişi a slujitorilor ei, atunci se vor adeveri şi pentru viaţareligioasă a poporului nostru, cuvintele Sfântului Ioan Gurăde Aur: “Nădejdea noastră este Biserica, adăpostul nostruBiserica şi mântuirea noastră tot numai Biserica”. 14
  15. 15. Dorim ca puţinele lucruri pe care le-am adunat înacest îndrumar să ajungă acolo unde trebuie, adică încugetele şi sufletele care au nevoie de ele. Să ne silim, cu o sfântă întrecere, a ne lumina, aveghea şi a ne ruga lui Dumnezeu, cu cea mai curată,înţeleaptă şi înflăcărată credinţă. 15
  16. 16. I. ASPECTE PRIVIND SĂNĂTATEA, BOALA, VINDECAREA 1. SĂNĂTATEA Imediat după ce Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărânapământului şi i-a suflat suflare de viaţă, sufletul şi trupul săuposedau o sănătate deplină, pentru că erau pătrunse deenergiile divine. Astfel, Sf. Grigore Palama notează că haruldumnezeiesc completa, prin foarte multe binefaceri,insuficienţa naturii noastre. “Erau feriţi de boală (...) datorită darurilor primite lacreaţie”, remarcă Sf. Vasile. Datorită păcatului neascultării protopărinţilor noştriAdam şi Eva, am pierdut haina de lumină protectoaredumnezeiască, trecând în această lume trecătoare şipieritoare, fiind osândiţi să ducem o viaţă care este pradamultor rele şi nenorociri. Acum, sănătatea trupului, pentruorice om, nu mai poate fi un bun dobândit în mod definitiv;ea nu există niciodată în mod absolut şi de fapt nu estealtceva decât un echilibru parţial şi provizoriu, o stare de maipuţină boală. Sfântul Maxim Mărturisitorul notează la modulgeneral: “O viaţă bine ordonată este cauză a sănătăţii”, înschimb dezordinile spirituale se traduc inevitabil, în suflet şitrup, prin tulburări patologice. Atunci când sufletul participă la pacea divină şi laordinea harului, el comunică această pace şi ordine funcţiilortrupului, putându-se realiza chiar şi la vârste înaintate ouimitoare vigoare şi o tinereţe surprinzătoare. 16
  17. 17. În cazul sfinţilor, uneori trupul face dovada suferinţeişi a stricăciunii, iar alteori le este dat să manifeste în corpsănătate prin harul lui Dumnezeu, transformând soartaobişnuită a materiei. Sf. Ioan Scărarul scrie în aceastăprivinţă: “Atunci când omul este unit şi amestecat lăuntric cuiubirea dumnezeiască, se vede strălucind pe trupul său caîntr-o oglindă, strălucirea şi liniştirea sufletului său, precums-a petrecut cu Moise atunci când, după ce a fost cinstit cuvederea lui Dumnezeu, faţa sa a devenit toată plină delumină. De aici putem trage concluzia că trupurile sfinţilor s-au făcut nestricăcioase pentru că au fost curăţite de aceastăflacără prea curată a dragostei dumnezeieşti, fiind pătrunsede harul divin, dobândind astfel însuşirea nestricăciunii.Fiind cei dintâi care realizează în această lume premizeletransfigurării şi ale Învierii asigurate întregului neamomenesc prin Hristos, ei mărturisesc înaintea tuturoroamenilor despre sfârşitul oricărei boli, despre vindecareanaturii umane totale prin “doctorul suprem al sufletelor şi altrupurilor”, manifestând primele roade ale acestora şiaducând o chezăşie a sănătăţii superioare şi definitive dinÎmpărăţia cerurilor. E firesc deci că trebuie să preferăm sănătatea, dar cucondiţia ca să fie trăită în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu.Întoarcerea la sănătatea fizică are sens, după învăţăturasfinţilor părinţi, în raport cu scopurile ultime ale omului şi cumântuirea întregii sale fiinţe, care nu este cu putinţă decâtprin biruinţa asupra păcatului. Dacă omul rămâne bolnavsufleteşte, sănătatea trupului nu-i slujeşte la nimic, căci elrămâne “trup” (cf. In. 6, 63 ) şi nu-şi foloseşte organele sprea-L slăvi pe Dumnezeu, luând la sfârşitul vieţii pământeştidestinaţia gheenei. Sănătatea dată de Dumnezeu şi de medicină nu esteaceeaşi. Dumnezeu vindecă atât sufletul cât şi trupul, iar 17
  18. 18. medicina cel mult trupul, pentru scurtă durată şi precar. Decisănătatea trupească este provizorie, iar în sănătateasufletească se cuprinde începutul vieţii veşnice. Esteimportantă sănătatea sufletească şi, cu atât mai însemnată, cucât sufletul e superior trupului (Sf. Ioan Gură de Aur). “Dumnezeu este Cel ce dă sănătate celui ce suferă,când voieşte”, zice Sf. Varsanufie, voia Sa tinzând, aşa cumam văzut, spre ceea ce este mai bine pentru fiecare din punctde vedere duhovnicesc. Deci sănătatea este un dar preţios dela Dumnezeu. Bogăţia, fără sănătate, este pentru om aproapetotuna cu ceea ce reprezintă drumul pentru un om fărăpicioare. În zilele noastre, rareori se întâmplă ca în trupulsănătos să vieţuiască un suflet sănătos, ci în cea mai mareparte, şi aproape întotdeauna, sufletul sănătos vieţuieşte întrupul neputincios, iar sănătatea trupului îi deschide omuluiuşa spre multe capricii şi păcate, iar neputinţa trupului oînchide (Sf. Tihon Zadonschi). Un bătrân oarecare deseori se îmbolnăvea. În cursulunui an s-a întâmplat să nu fie bolnav; bătrânul se mâhneafoarte mult din această pricină şi plângea zicând: “M-apărăsit Dumnezeul meu şi nu m-a cercetat”. (Patericulegiptean) 2. BOALA Un însoţitor inevitabil al vieţii noastre este boala.Oricât am vrea s-o evităm, oricât ne-am strădui să nepăstrăm sănătatea, totuşi, cândva, aceasta se va clătina şi vacădea şi, astfel ne vom îmbolnăvi, adică ne vom găsi în patuldurerii: bătrâni, tineri şi copii, bărbaţi şi femei, buni şi răi.Toţi, fără nici o deosebire, trecem prin această “probă defoc” care este boala. Dumnezeu îngăduie lipsurile şi neajunsurile în viaţa 18
  19. 19. noastră nu fără un scop anume; întotdeauna scopul luiDumnezeu este relaţia nostră cu El. Durerea trupească aredrept scop să ne determine a ne apropia de Hristos. Nutrebuie să fim dezamăgiţi dacă Hristos ne refuză ceea ce Îicerem şi ne dă altceva mult mai important - mântuireanoastră sufletească. Sănătatea sufletească este infinit maiscumpă decât cea trupească. O nenorocire gravă, o boală grea şi istovitoare nenimiceşte egoismul, ne face să înţelegem că nu suntem nimicşi totodată ne determină să ne gândim la Dumnezeul Celuitat de noi, să ne pocăim, să ne plângem păcatele, săalergăm la duhovnic şi cu durere în suflet să ceremdumnezeiasca milă, iar la sfârşit Sfânta Euharistie. Şi atunci,dar numai atunci, sufletul nostru se va uşura şi va reînvia dinstarea de morbiditate. E mai bine ca în toată viaţa de aici săfii bolnav cu trupul, dar cu sufletul să fii sănătos, decât să fiisănătos cu trupul, iar cu sufletul să fii neputincios. Pentru trup, bolile sunt o băutură amară, iar, pentrusuflet, o tămăduire mântuitoare. Aşa cum sarea împiedicăputreziciunea cărnii şi peştelui şi nu îngăduie să sezămislească într-însele viermii, tot aşa orice boală fereşteDuhul nostru de putreziciunea şi descompunereaduhovnicească şi nu îngăduie patimilor, ca unor viermisufleteşti să se zămislească în noi (Sf. Tihon Zadonschi). Bolile trupeşti curăţă bolile sufleteşti (SchimonahulMacarie). În vremea bolii noi simţim că viaţa omeneascăeste asemenea unei flori care se usucă aproape imediat dupăce îşi desface petalele şi asemenea unui nor, care se risipeşteşi nu lasă nici o urmă. Dacă te molipseşti de vreo boală, nu te deznădăjduişi nu te împuţina cu duhul, ci mulţumeşte-i lui Dumnezeu, căEl se îngrijeşte ca să-ţi procure prin această boală un bine(Avva Isaia). 19
  20. 20. Din lecţia rostită către slăbănog: “Iată că te-ai făcutsănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mairău” (Ioan 5, 14), cunoaştem că pricinile bolilor sunt de faptpăcatele noastre şi că, prin urmare, cea dintâi lecuireîmpotriva lor constă, întotdeauna, nu atât în picăturileprescrise de doctori, cât în picăturile care curg dintr-o inimăzdrobită şi înfrântă. Boala este urmarea îndepărtării haruluilui Dumnezeu de omul căzut în păcat, care este moarte asufletului şi a trupului. Cele mai grele păcate, care au îmbolnăvit aproape înîntregime societatea creştină, sunt:♦ mândria;♦ neascultarea (ieşirea de sub ascultarea preoţilor duhovnici, implicit a Bisericii);♦ ateismul şi indiferenţa. “Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu esteDumnezeu!»”. (Ps.52, 1) În anii de pe urmă, spun Sfinţii Părinţi, trei păcatemari vor stăpâni şi vor pustii tot pământul: - necredinţa în Dumnezeu; - mândria - izvorul sectelor; - desfrânarea, cu toate fiicele ei. Toate trei sunt simbolizate alegoric în Apocalipsă princei trei de şase - 666 (cap.13, 18). Aceste zile, prevestite deSfânta Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, cu mulţi ani în urmă, letrăim acum. Moartea sufletească, produsă de aceste păcate grele, adus la apariţia bolilor în care vindecarea este aproapeimposibil de realizat. În boală, înainte de a apela la doctori şimedicamente, foloseşte-te de rugăciuni (Sf. Nil Sinaitul). În vremea bolii, fiecare trebuie să se gândească şi săspună: “Cine ştie? Poate că în boala mea mi se deschidporţile veşniciei”. Cel ce se însănătoşeşte după boală, 20
  21. 21. îndeosebi după una serioasă şi primejdioasă, trebuie să simtăşi să spună: “Mi s-a dat de sus un termen de amânare, ca sămă pocăiesc şi să-mi îndrept viaţa potrivit poruncii luiHristos”. Pravila Bisericească ne mărturiseşte că: - Boala este urmare a păcatului strămoşesc şi neserveşte ca introducere sau aducerea aminte de ceasul morţii(Fac.3, 17 - 19). “În tot ceea ce faci, adu-ţi aminte de cele depe urmă ale tale şi în veci nu vei păcătui”. (Sirah 7, 38) Dumnezeu sloboade bolile sub diferite forme şiscopuri, pe care Providenţa le urmăreşte pentru bineleoamenilor: - Prin boala unor oameni se arată lucrurileProvidenţei şi atotputernicia lui Dumnezeu în lume. (Ioan 9,3, 11, 4) - Alteori, boala este un rău preventiv, spre a nualuneca în păcate mai mari. (II Corinteni 12, 7 - 10) - Iar alteori boala este o răsplată a păcatelor. (Exod.15, 16 Ioan 5, 14) Numai pe cei răi şi nevrednici boala îi duce ladeznădejde şi păcat. Pe cei credincioşi - ca pe Iov - ea îiîncearcă şi le sfinţeşte trupul şi sufletul, ca şi lui Lazăr (Ioan11, 1 - 44; Luca 16, 20 - 22). Să nu uităm că puterea luiDumnezeu în cei neputincioşi se desăvârşeşte şi că prinmulte suferinţe ne este dat să intrăm în împărăţia luiDumnezeu. “Fiule, în boala ta, nu fi nebăgător de seamă, ci teroagă Domnului şi El te va tămădui. Depărtează păcatul,tinde-ţi mâinile spre faptele cele drepte şi-ţi curăţeşte inimade toată călcarea de lege”. “Să aduci tămâie şi jertfă de pomenire din floareatămâiei, şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile. Apoidă rând doctorului, că şi pe el Domnul l-a făcut; şi să nu se 21
  22. 22. depărteze de lângă tine, fiindcă şi el este de trebuinţă, căuneori izbânda este în mâinile lui. Că şi el se roagăDomnului ca să-l ajute în meşteşugul lui şi tămăduire să deaspre însănătoşirea bolnavului”. “Cel ce păcătuieşte faţă de Ziditorul său să cadă înmâinile doctorului! Domnul scoate leacurile din pământ şiomul înţelegător nu le dispreţuieşte. Oare nu din lemn s-a îndulcit odinioară apa, pentruca Dumnezeu să-şi vădească puterea Sa? şi El însuşi a datoamenilor ştiinţă, ca să Se preamărească întru lucrurile Salecele minunate. Cu acestea vindecă doctorul şi alungădurerea, iar spiţerul pregăteşte din alifiile sale, aşa încâtlucrurile Domnului să nu contenească; şi sănătatea, poruncităde El, să stăpânească pe faţa pământului” (Sirah 38 , 4 - 15) Esenţial, pentru om în general şi pentru cel bolnav înspecial, este ca el să obţină trezvia lăuntrică, păzirea minţii şicurăţia inimii, singurele mijloace de a ne întoarce la haruldesăvârşit al Duhului ce ne-a fost dat la început prin botez. “Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător,după aceea-i va răsări veselia”. 3. VINDECAREA Pocăinţa şi mărturisirea noastră sinceră trebuie săfacă începutul vindecării noastre. Ca să ajungem laînsănătoşirea trupescă, este necesar ca mai întâi minunea săse întâmple înlăuntrul nostru. Adică, mai întâi trebuie să nelepădăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm cu cel nou.Hristos se află întotdeauna aproape de noi, lângă noi, gata săne ajute; este suficient să-L chemăm. De aceea Domnul neavertizează: “În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi ! Euam biruit lumea “. Vindecarea omului poate fi prezentată în următoarele 22
  23. 23. etape:• vindecarea clinică, pusă în evidenţă prin dispariţia simptomelor de boală;• vindecarea paraclinică, concretizată prin revenirea analizelor la parametrii normali;• vindecarea bacteriologică, constatată în urma dispariţiei agresorilor biologici;• vindecarea imunologică, pusă în evidenţă de apariţia anticorpilor specifici de individ;• vindecarea sufletească finalizată odată cu îndeplinirea canonului dat de duhovnic şi împărtăşirea cu vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Foarte important este să parcurgem în totalitate celecinci trepte ale vindecării, care-l vor ajuta pe om să-şi punăîn valoare puterile fizice şi spirituale existente în fiinţa sa, săpătrundă în cele mai ascunse taine ale vieţii, îndumnezeindu-şi firea omenească prin har şi transformându-şipersonalitatea sa într-un mediu de acţiune a energiilordivine. Pentru a fi mai convingători în ce priveşte necesitatearestabilirii fără răgaz a fiecăruia dintre noi, vă prezentămdidactic, la Anexa 1, schema procesului de vindecare încreştinism. De asemenea, aceasta ne va fi de un real folos şipentru înţelegerea clară a informaţiilor prezentate, legate descopul vieţii creştine. “De vei asculta cu luare aminte glasul DomnuluiDumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi veilua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voiaduce asupra ta nici una din bolile, pe care le-am adus asupraEgiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care tevindecă”. (Ieşirea 15, 26) Chiar atunci când ne credem deplin sănătoşi, boala seaflă deja în noi şi va fi deajuns să slăbească unul 23
  24. 24. sau altul din mijloacele noastre de apărare pentru ca ea săapară într-o formă sau alta. De aceea, boala şi suferinţele nutrebuie considerate ca realităţi autonome, de natură purfiziologică, ce pot fi tratate într-un mod exclusiv tehnic şinumai în plan corporal. Medicina actuală trebuie să-l ajute pe bolnav să-şiasume bolile şi să-l facă să creadă că starea sa şi destinul săuse află cu totul în mâinile lui Dumnezeu şi că tehnicilemedicale foarte mult avansate nu rămân decât mijloace princare poate lucra dumnezeirea, pentru că Domnul a datinteligenţa şi ştiinţa oamenilor. În concluzie, bolnavultrebuie, prin colaborarea dintre ştiinţă şi credinţă, să treacăde la un mod pasiv de a-şi trăi boala, aşteptând vindecarea şiuşurarea numai de la medicină, la un mod activ, printr-unelan personal, cerând Creatorului harul vindecării. În cazul vindecării bolnavilor mintali, bibliografiapatristică ne mărturiseşte: boala poate fi produsă şireprodusă, extinsă, dezvoltată, multiplicată şi întărită şiuneori chiar întrupată, de “puterile întunericului şi alerăutăţii”. Diavolii pot deveni unul din principalele izvoareale bolilor, manifestându-se cel mai adesea prin ele în modindirect, dar uneori şi mijlocit, ca în cazurile de posesiune,ocupând atunci ei în om locul gol al lui Dumnezeu. Demoniiînsoţesc stările patologice create, strecurând în sufletulsuferinzilor gânduri de descurajare, de tristeţe, de acedie, deiritare, de enervare, de disperare, de revoltă. Când existăasemenea situaţii, Domnul nostru Iisus Hristos ne dă foarteclar soluţia vindecării: “Dacă veţi avea credinţă cât ungrăunte de muştar veţi zice muntelui acestuia: Mută-te deaici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cuneputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decâtnumai cu rugăciune şi cu post”. (Matei 17, 20 - 21) Cu aceste situaţii, oamenii înduhovniciţi sunt uneori 24
  25. 25. chiar mai loviţi decât ceilalţi oameni. Explicaţia, în acestsens, ar avea două motive: - unul ţine de iconomia dumnezeiască; - altul ţine de o acţiune directă a demonilor carecaută, în acest mod, să-i tulbure, să le perturbe activitatealăuntrică, să-i deturneze de la sarcina lor esenţială. Este important să reţinem că Dumnezeu, fără a fivreodată cauza bolilor şi suferinţelor, poate totuşi să leautorizeze şi să le folosească în vederea progresului spiritualal omului şi pentru zidirea duhovnicească a celor din jurullui. Cel afectat primeşte în acelaşi timp puterea de a folosinecazurile care vin asupra sa spre binele său duhovnicesc.Dumnezeu pune unele limite lucrării diavoleşti (cf. Iov 12, 2,6) şi nu permite ca omul să fie ispitit peste puterile sale (ICorinteni 10, 13). Iar cei ce vor reuşi să suporte relelediavoleşti întru ei, vor dobândi imense binefaceri spiritualepe care altfel, după voia lor proprie, nu le-ar fi pututcunoaşte. Mântuitorul ne învaţă de asemenea că, în reuşitavindecării semenilor noştri aflaţi în suferinţă, să ne implicămcu toţii, pentru că nenorocirile sunt legate atât de păcatelecelor loviţi de ele, cât şi de păcatele omenirii întregi. Deaceea El îi cheamă pe toţi la pocăinţă. “Fiecare dintre noieste vinovat în faţa tuturor pentru toţi şi pentru toate”(Dostoievschi). Mulţi oameni duhovniceşti, în faţa bolilor personalesau ale celor de care ei se ocupă, cer lui Dumnezeu, înprimul rând, nu vindecarea trupescă pe care îndrumarul aprezentat-o sub cele patru aspecte ale ei, ci vindecareasufletească, care este mai de folos şi aduce mai multebinefaceri din punct de vedere duhovnicesc, iar în acelaşitimp face să se rupă legătura dintre cauza şi efectul bolii lanivel spiritual. Dobândind vindecarea sufletească, Sf. Ioan 25
  26. 26. Hrisostom ne precizează că Dumnezeu “... a vrut să ne facămai buni, mai înţelepţi şi mai supuşi voinţei Sale, ceea ceeste temeiul a toată mântuirea”. Tot legat de aceeaşi însănătoşire sufletească, Sf. IsaacSirul scrie: “Priveghează asupra ta şi ia seama (...) lamulţimea leacurilor pe care ţi le trimite adevăratul Doctorpentru sănătatea omului tău celui dinăuntru. Dumnezeutrimite bolile pentru sănătatea sufletului”. Parcurgând toate cele cinci trepte ale vindecării, maiîntâi avem prilejul de a ne arăta şi de a ne întări credinţa, iarîn al doilea rând vom dobândi virtutea fundamentală arăbdării şi chiar de a atinge treapta ei cea mai înaltă -răbdarea în durere. “Prin răbdarea voastră veţi dobândisufletele voastre”. (Lc. 21, 19) Din răbdarea astfel dobânditădecurg numeroase bunuri spirituale cum ar fi de exemplunădejdea, smerenia, recunoştinţa. “Suferinţa aduce răbdarea,şi răbdarea încercare, încercarea nădejde”. (Rom.5, 3 - 4) Iar dacă vindecarea întârzie, Sf. Varsanufiesfătuieşte: “Fiţi atenţi la capătul răbdării, nu disperaţi, nudescurajaţi”. Căci Dumnezeu este aproape, El care zice: “Nute voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. (Evr.13, 5) Din punct devedere duhovnicesc, poate fi mai profitabil pentru bolnav sănu primească de la Dumnezeu o vindecare imediată. Iar cândtrebuie să suferim asalturile bolii, Apostolul a zis: “Cândsunt slab, atunci sunt tare”. (2 Cor. 12, 10) Şi dacă boala trebuie să ducă la moarte, nu trebuie săne temem mai mult, căci, precum învaţă Sf. Ap. Pavel:“Dacă acest cort, locuinţa noastră pământească se va strica,avem zidire făcută de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână,veşnică, în ceruri”. (2 Cor.5, 1) Când cerem prin rugăciune, în mod sistematic, numaivindecarea trupului, facem dovada unei iubiri egoiste desine, dorind cu orice preţ îndeplinirea propriei noastre 26
  27. 27. voinţe. Dar uneori Dumnezeu ne amână vindecarea spre a neuni mai strâns cu El, prin conformarea voii noastre cu a Sa.Voinţa dumnezeiască înseamnă vindecarea sufletului şi atrupului operată de Hristos, dar şi slăvirea lui Dumnezeu,pentru care oferă prilej orice boală şi orice neputinţă. Parcurgerea în totalitate a celor cinci trepte alevindecării apare ca o datorie pentru creştin, după cumnotează, de pildă, Sf. Isaac Sirul: “Cel ce este bolnav şi îşicunoaşte boala trebuie să ceară tămăduire”. Hristos Doctorul, care a venit printre oameni pentru avindeca bolile sufleteşti, n-a ezitat niciodată să-i uşureze debolile şi neputinţele lor trupeşti pe cei ce-L rugau. El n-avăzut în ele o durere necesară şi a dat pildă în ce priveşteatitudinea pe care se cuvine s-o adoptăm împotriva lor. El nuezită niciodată să Se prezinte oamenilor ca doctor: “Nu ceisănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi”. (Mt. 9, 12;Mc. 2, 17; Lc. 7, 31) “Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat”. (Mt. 8, 16 - 17; Ic. 53, 5) În acest sens, SfinţiiPărinţi şi întreaga tradiţie a Bisericii au grijă să-L prezinteatât ca “Doctor al trupurilor” cât şi ca “Doctor al sufletelor”. Chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi,Hristos le transmite puterea Sa de tămăduire: El face din eidoctori după asemănarea Sa, dându-le puterea de a porunciduhurilor necurate şi de a le izgoni (Mc. 6, 7; Lc. 9, 1),precum şi de a tămădui toată boala şi toată neputinţa (Mt. 10,1 şi 8; Lc. 9, 2). Această putere tămăduitoare a fost transmisăapoi ierarhiei bisericeşti şi se menţine în continuare până lasfârşitul vieţii pământeşti. Hristos rămâne totuşi “singurul Doctor” căci, prinapostoli şi sfinţi, El este întotdeauna Cel care vindecă.Atunci când Sf. Antonie săvârşea o minune, întotdeaunamulţumea lui Dumnezeu. El le reamintea bolnavilor că 27
  28. 28. puterea de a vindeca nu este a lui, nici a nimănui altcuiva,căci acest fapt Îi este rezervat numai lui Dumnezeu. Ceivindecaţi erau învăţaţi să mulţumească nu lui Antonie, cinumai lui Dumnezeu. Şi însuşi Sf. Antonie precizează: “N-am această putere de a vindeca (...), eu nevrednicul.Tămăduirea este lucrarea Mântuitorului; El se milostiveşte,în tot locul, spre cei ce-L cheamă. Domnul Şi-a plecaturechea la rugăciunea mea şi Şi-a arătat iubirea Sa deoameni, desoperindu-mi că va tămădui (...)”. Pentru a-i acorda omului vindecarea pe care acesta ocere, Dumnezeu nu-i cere decât un lucru, să se roage Lui cucredinţă: “Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţiprimi” (Mt. 21, 22); iar Sf. Apostol Iacov (5, 16) recomandă:“Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi”. Să ne obişnuim să ne rugăm Sfinţilor nu numai caunor rugători şi mijlocitori, ci şi, în acelaşi timp, ca unii careau ei înşişi puterea de a vindeca, fiind îndumnezeiţi prin harşi făcuţi părtaşi ai Vieţii şi Puterii dumnezeieşti. Să ne rugămmai ales Născătoarei de Dumnezeu, cea dintâi dintrepersoanele umane care a fost deplin îndumnezeită şipreamărită, “mângâierea celor necăjiţi şi vindecarea celorbolnavi, nădejdea celor fără de nădejde, ajutorarea celor fărăde ajutor, izvor nesecat şi nesfârşit de tămăduire, care faceminuni şi izvorăşte tămăduiri”. În încheierea acestor câteva consideraţii legate denoţiunea de vindecare, amintim creştinilor că nu există nici opiedică de a face apel, în caz de nevoie, la medici şi de aaplica remediile preconizate de ei. Sf. Vasile notează în acestsens: “Este o încăpăţânare să refuzi ajutorul artei medicilor”. În funcţie de starea duhovnicescă a fiecăruia, Sf.Varsanufie scrie: “Cât despre arătarea la doctor, celui maidesăvârşit îi e propriu să lase totul pe seama lui Dumnezeu,chiar dacă lucrul acesta îi este cu greutate. Iar cel mai slab, 28
  29. 29. să se arate doctorului pentru că nu poate încă să seîncredinţeze cu totul Proniatorului său”. Foarte important este ca, oricând se recurge la medicişi la medicamente, să nu se uite niciodată că Dumnezeu esteîntotdeauna Cel care vindecă prin ele. Medicina şi leacurileei nu sunt decât mijloace ale Providenţei divine care face săstrălucească peste toţi soarele slavei Sale (Mt. 5, 45). Învindecare, ca şi în boală, omul nu trebuie să piardă dinvedere scopul său ultim, care este mântuirea totală şidefinitivă a fiinţei sale întregi, în Iisus Hristos. 29
  30. 30. II. ETAPELE RESTABILIRII SĂNĂTĂŢII SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI Restabilirea sănătăţii sufleteşti şi trupeşti în viaţacreştină se poate dobândi parcurând următoarele etape: A. Intrarea sub ascultarea unui părinte duhovniciscusit; B. Rugăciunea sub ascultare; C. Postul sub ascultare. A. INTRAREA SUB ASCULTAREA UNUI PĂRINTE DUHOVNIC ISCUSIT Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ceascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El imită peHristos Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Cel ceascultă şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi de aceeasufletul său este pururea în Dumnezeu şi Domnul îi dă harulSău. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi dacă-l iubeşte, îidă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Cel ce ascultăeste înger pământesc, dacă face ascultare fără cârtire şi cusimplitate. Duhovnicul, pentru creştin, este întocmai ceea ceeste calapodul pentru încălţăminte, tiparul pentru cărămizi. Spitalele de psihiatrie ar fi goale dacă creştinii s-armărturisi drept, curat, cu sinceritate, smerenie şi ascultare,la duhovnici distinşi, fie ei şi severi, după care să seîmpărtăşească cu vrednicie. Ca printr-o sită este cernută întreaga omenire. Trecanii peste noi, suntem surzi la clopotele Bisericilor care necheamă la pocăinţă şi doar când vine moartea, durerea şiboala, îngroziţi că toată ştiinţa medicală nu poate face nimiccorpului nostru ruinat, atunci alergăm la rugăciunile 30
  31. 31. preoţilor. E cam târziu! Totuşi ... dacă această nădejde estesinceră, din inimă, ca a tâlharului de pe cruce, atunci milalui Dumnezeu vine chiar în ceasul acela să aline durereacelui ce-L strigă cu disperare. Metamorfozând rolul părintelui duhovnic, acestaintroduce pe bolnav în sala de aşteptare a Doctoruluitrupului şi sufletului nostru. Părintele duhovnic pătrundedincolo de atitudinile şi gesturile convenţionale, în spatelecărora ne ascundem personalitatea atât de alţii cât şi de noiînşine. El sesizează persoana unică, cea după chipul şiasemănarea lui Dumnezeu. Când ne îndreptăm către duhovnic, nu cerşim doariertarea păcatelor, care să ne ofere nădejdea mântuirii, cimai ales aşteptăm întărirea voinţei, pentru a nu mai păcătui,ştiind prea bine că voinţa de până acum nu ne-a ajutatsuficient, n-am învăţat a o folosi. Această întărire a voinţeise face în mod sigur prin rugăciuni şi prin împlinireacanonului ce-l primim, dar mai ales prin alegerea căii de anu mai păcătui. Iar CALEA, duhovnicul este dator să ne-oarate, să ne încurajeze să călcăm pe ea, să ne ia de mână şisă ne conducă paşii noştri neştiutori, nehotărâţi pe deplin,neînvăţaţi la acest mers întru curăţire, în lumina totală. Săfăptuim astfel şi când suntem singuri, să putem fi văzuţi deoricine fără să ne ruşinăm. Sfatul duhovnicului are mare valoare pentrucredincios. Dacă duhovnicul ne va da tămada cea maipotrivită pentru boala noastră, în mod sigur ne vomvindeca.Dacă ascultăm de părintele nostru duhovnic, dacăavem încredere în el, să nu ne fie teamă că suntem povăţuiţigreşit. Dumnezeu va găsi întotdeauna mijlocul prin care săne descopere adevărul. A trăi în ascultare, înseamnă să nefacem inima sensibilă la orice schimbare duhovnicească din 31
  32. 32. viaţa noastră. Cine nu ascultă de duhovnic, nu ascultă nicide Dumnezeu. Puţin contează dacă părerea părintelui nostru duhovniceste imperfectă. În măsura în care sunt împlinite poruncileîn ascultare şi credinţă în Hristos, Dumnezeu va îndreptafaptele noastre. Ceea ce părea fals se va adeveri. În schimbceea ce părea desăvârşit, după judecata noastră, nu va fi,adesea, decât reflexul voinţei noastre păcătoase şiDumnezeu nu va mai fi cu noi.“Cel ce vă ascultă pe voi, peMine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă deMine”. (Luca 10, 10) Fără ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot,mirean sau călugăr se poate pierde, pentru că Dumnezeu îlpărăseşte pe acela care are prea multă încredere în propriasa inteligenţă. Dacă suntem gata să ne urmăm duhovnicul şi săavem încredere în el, Dumnezeu sfârşeşte întotdeauna prin arândui lucrurile întru-un sens pozitiv. Taina ascultării este una din realităţile cele maiserioase pe drumul mântuirii. Toată lucrarea este a luiDumnezeu. Preotul numai deschide gura, iar toate le faceDumnezeu. În om pot sălăşlui trei voinţe: voinţa sa, voinţa diavolului şi voinţa lui DUMNEZEU. Cea din urmă, voinţa lui Dumnezeu, nu o putem afladecât prin gura părintelui nostru duhovnicesc la scaunulTainei Sfintei Spovedanii. Când vine moartea, pe suflet îl iau diavolii, dacă n-afăcut voia lui Dumnezeu. Aceste duhuri rele nu fug de noidecât atunci când văd asupra nostră harul lui Dumnezeu(flacără dumnezeiască ce-l înconjoară pe omul ascultător), 32
  33. 33. pe care îl vom dobândi în urma ascultării de duhovnic. Lumea şi pofta trec, dar cine face voia luiDumnezeu rămâne în veac. Ascultarea este o renunţare totală la voinţa personalăşi la cea a diavolului. Aceasta este calea pe care trebuie să ourmăm pentru a deveni liberi, pentru a auzi în inima noastrăvocea Duhului Sfânt. Toţi câţi s-au mântuit au făcut ascultare, fărăascultare neajungându-se acolo unde dorim să fim şi sărămânem pentru veşnicie. Adevăratul ascultător urăşte voia sa şi o acceptă pecea a părintelui său duhovnicesc. Pentru aceasta primeştelibertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curată şisufletul său contemplă liber, fără gânduri, pe Dumnezeu şise odihneşte întru El. El vine degrabă la iubirea luiDumnezeu, datorită smereniei şi pentru rugăciunilepărintelui său duhovnicesc. Sfinţii Părinţi au pus ascultarea mai presus de post şirugăciune, fiind mucenicie de bunăvoie. Pentru că, dinnevoinţe ascetice făcute fără ascultare, se naşte slavadeşartă, dar cel ce ascultă face totul aşa cum i se spune şi nuare motiv să se trufească. Dacă îngerii căzuţi ar fi păzit ascultarea, ar fi rămasîn ceruri şi ar fi cântat întru slava Domnului. Şi dacă Adamar fi păzit ascultarea, atunci el şi neamul lui ar fi rămas înRai. Ascultarea e mai mare ca jertfa, după învăţăturaSfintei Scripturi. “Şi se vor binecuvânta prin neamul tăutoate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasulMeu” (Facerea 22, 18, momentul când Dumnezeu îiîncearcă ascultarea lui Avraam, prin porunca de a jertfi peunicul său fiu Isaac). Dacă ne vom pune întrebarea cine este preotul 33
  34. 34. (duhovnicul) atunci vom putea spune următoarele: Preotuleste un om al lui Dumnezeu şi chemat de Dumnezeu lacinstea aceasta a preoţiei. Nimeni nu este mai mare capreotul pe pământ. Şi după moartea sa, preotul tot preotrămâne când se va scula la Judecata cea Mare. Harulpreoţiei nu se şterge niciodată. “Fraţilor, ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţilor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având sădea de ele seamă”. (Evr. 13, 17) În fiecare parohie este un om care este al tuturora,pentru că e părintele sufletesc al tuturor, care este chemat camartor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele celemai solemne ale vieţii, care ia pe om de la sânul mamei saleşi nu-l lasă decât la mormânt, care binecuvântează orisfinţeşte leagănul, nunta, patul morţii şi sicriul, un om lapicioarele căruia creştinii merg a depune mărturiile lor celemai intime, un om care, prin starea sa, este mângâietorultuturor nenorocirilor sufletului şi ale trupului, un om careştie toate şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţelorşi asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeieşti. Preotul, în scaunul spovedaniei, împlineşte treilucrări: 1. PĂRINTE 2. DOCTOR 3. JUDECĂTOR Poartă în el Duhul Sfânt şi prin Duhul Sfânt ne iartăpăcatele. Dacă am vedea slava Harului Dumnezeiesc în careslujeşte preotul, atunci la această vedere am cădea lapământ, şi dacă preotul însuşi s-ar vedea în ce slavăcerească stă când îşi săvârşeşte slujirea sa, ar deveni unmare nevoitor (ascet) ca să nu întristeze cu nimic HarulDuhului Sfânt care viază în el. 34
  35. 35. Preotul cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şiasemenea unor îngeri vede cu mintea pe Dumnezeu. Aredestulă putere să desfacă mintea noastră de cele pământeştişi să o statornicească în Domnul. Cine-l întristează pe preot, îl întristează pe DuhulSfânt care viază în el. Un preot bun poate transforma duhovniceşte şipoate mântui mii şi mii de suflete. Dar şi credincioşiiiubitori de Hristos, prin rugăciunile lor, pot schimba viaţa şisufletul preotului mai puţin bun. Toate slujbele săvârşite de preoţi hirotoniţi canonicde Biserică sunt primite la Dumnezeu, indiferent de viaţalor personală, căci nu ei, ci harul Duhului Sfânt primit lahirotonie lucrează prin ei şi săvârşeşte toate. Preotul estenumai un slujitor, un colaborator al Harului, un mijlocitorîntre Dumnezeu şi oameni. El numai cât rosteşte cucuvântul şi Duhul Sfânt care lucrează prin episcopi şi preoţitoate le săvârşeşte. Ştiind că zilele vieţii noastre sunt tot mai puţine, căpărinţii duhovniceşti iscusiţi sunt tot mai rari, iar setea decuvânt de folos este tot mai mare, să cerem de laDumnezeu, prin rugăciune şi lacrimi, păstori cu râvnăfierbinte către Dumnezeu. Are Dumnezeu încă destui aleşi necunoscuţi, carepot să călăuzească sufletele pe calea mântuirii. Iar calităţileunui duhovnic bun sunt acestea:• să fie mai întâi om de rugăciune;• să iubească biserica şi pe toţi oamenii;• să fie smerit şi blând cu cei smeriţi care se căiesc de păcatele lor şi aspru cu cei leneşi, care nu merg la biserică şi nu părăsesc păcatele;• să nu fie iubitor de bani şi de lucruri pământeşti, nici să fie iubitor de laudă şi cinste; 35
  36. 36. • iar cununa tuturor, să fie gata la nevoie a-şi pune viaţa şi sufletul pentru Biserica lui Hristos şi pentru fiii săi sufleteşti. Creştinul îşi poate schimba duhovnicul înurmătoarele situaţii: dacă duhovnicul său a decedat; dacă nu este mulţunit cu duhovnicul său pentru că nu-l spovedeşte cu răbdare, după canoane: dacă este rudă cu preotul din sat; dacă spovedeşte în comun; dacă preotul este prea tânăr şi nu are timp să asculte spovedania fiecăruia; dacă s-a smintit de el. Însă nimeni nu-şi poate schimba duhovnicul, fărăvoia celui dintâi, dacă este în viaţă. Cel mai bine şi canoniceste ca fiecare creştin să se spovedească la preotul parohieirespective rânduit de Dumnezeu, căci toţi preoţii au acelaşihar. Nimeni nu poate vorbi de rău pe slujitorul şi robulDomnului - preotul. El spre această slujbă e sfinţit. Şi cândo săvârşeşte, chiar păcate de ar fi făcut cumva, el e curat şiluminat ca şi îngerul. “De va avea şi învăţătură şi aşezare nedreaptă, sănu-l ascultaţi pe el. Iar, de va învăţa drept, apoi la viaţa luisă nu vă uitaţi, ci cuvintele lui să le ascultaţi... Deci, de nu-lvei asculta pe el, te vei osândi”. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Satana nu-i poate suferi pe slujitorii preoţeşti pentrucă ei aduc jertfa cea fără de sânge prin care este biruit şiruşinat. De aceea ei încearcă să bârfească pe slujitoriiDomnului Hristos, cei sfinţiţi prin Duhul Sfânt, ca săîndoiască pe credincioşi, şoptindu-le multe bârfeli la urechi.Domnul Dumnezeu, însă, nu îngăduie aceasta şi le va cereEl odată socoteală pentru faptele lor. 36
  37. 37. Precum focul curăţă fierul, transformându-l din receşi negru în arzător şi luminos, tot astfel Dumnezeu curăţă depăcate şi sfinţeşte pe preoţii Săi liturghisitori. Îngerii vin şiiau toate păcatele preotului ce sunt scrise pe foi albe dehârtie şi le aruncă în foc, pentru că “Sângele cel Sfânt al luiHristos le-a curăţat”, iar preoţii rămân curaţi şi luminaţi. Preoţii sunt făcuţi vrednici de împărtăşirea cuTrupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu, pentru ca şi ei săîndrepte şi să sfinţească pe credincioşi. De va avea cineva oricâte cărţi şi, citindu-le, să seostenească a face fapte bune cât de multe, dar de nu va aveaduhovnic, nu se poate mântui, fiind cuprins de boalaneascultării. Toate patimile, puţin câte puţin, se vindecăprin ascultare. Vindecarea şi, în final, mântuirea stă în deasasfătuire şi, unde nu este deasă sfătuirea, cad sufletele cafrunzele. În concluzie, rolul capital al duhovnicului este de afi călăuză şi îndreptător al credinciosului, ajutându-l să sedesprindă din amorţeala păcatului şi a morţii şi să afle Raiulprin pocăinţă, smerenie şi iubirea de vrăjmaşi. CUVÂNT DESPRE ASCULTARE DIN PATERICUL EGIPTEAN A zis un stareţ: “Cel ce stă în ascultare, la un părinteduhovnicesc, mai mare plată are, decât cel ce stă în pustie şide sine petrece”. Şi zicea: “A spus unul din stareţi: am văzut patrurânduieli în ceruri. Întâia rânduială este a omului bolnav, care laudă peDumnezeu. A doua rânduială este a aceluia ce are iubire de 37
  38. 38. străini şi pe aceasta o slujeşte. A treia rânduială este a aceluia ce vieţuieşte în pustieşi nu vede om. A patra rânduială este a aceluia ce stă în ascultare laun părinte duhovnicesc şi i se supune, pentru Dumnezeu. Iar acela ce avea ascultarea, purta un brâu de aur şiavea mai mare slavă decât ceilalţi. Deci, am zis celui ce măpurta pe mine: cum de are mai multă slavă acest călugărdecât ceilalţi ? Iar acela răspunzând mi-a zis: De vreme cecel ce iubeşte pe străini, a sa voie face, asemenea şipustnicul, de a sa voie se duce în pustie, iar cel ce areascultare, toată voia sa lăsându-şi, se supune lui Dumnezeuşi părintelui său duhovnic, pentru aceasta mai mare slavădecât ceilalţi are. Deci, acum ştiţi, o fraţilor, că bine este a faceascultare pentru Dumnezeu, auzindu-i în parte, cinstea şislava faptelor ei, căreia şi cuvinte de laudă îi voi cânta, ca săo cinstesc: O, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune, O, ascultare, mântuirea tuturor credincioşilor, O, ascultare, aflătoarea Împărăţiei, O, ascultare, deschizătoarea cerurilor, care înalţi pe oameni de pe pământ, O, ascultare, vieţuitoarea cea împreună cu îngerii, O, ascultare, deschizătoarea tuturor sfinţilor, că prin tine s-au sădit şi cu tine s-au săvârşit”. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-augrăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luarea amintecum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. (Evrei 13, 7) B. RUGĂCIUNEA SUB ASCULTARE Călătoria noastră pe acest pământ nu este 38
  39. 39. întâmplătoare, ci este un pelerinaj de împăcare prinrugăciune, căci numai prin rugăciune se deschid comorileDumnezeirii şi numai prin rugăciune facem ca bunătatea luiDumnezeu să se reverse peste noi. Problematica rugăciunii o vom discuta îndreptându-ne atenţia în două direcţii: 1. Rugăciunea particulară. 2. Rugăciunea în Biserică. 1. RUGĂCINEA PARTICULARĂ Edificiul vieţii sufleteşti este susţinut de trei piloni: a) – Rugăciunea permanentă; b) - Citirea Sfintelor Cărţi; c) - Ostenelile trupului. a) Rugăciunea permanentă - element indispensabiloricărui progres duhovnicesc - ne procură puterea DuhuluiSfânt, energia harică necreată care izvorăşte din SfântaTreime şi care vine asupra noastră, ne întăreşte şi neluminează. Prin rugăciune, ne unim cu Dumnezeu printr-un elanpersonal, ce ne permite, cu întreaga fiinţă, să participăm laviaţa divină. Omul, încă de la creaţie, s-a adresat şi s-a rugatCreatorului, rugăciunea fiind o puternică legătură între om şiDumnezeu. Însuşi Dumnezeu a aşezat rugăciunea în Biserica Saşi în fiecare creştin, care se pregăteşte pe sine pentruÎmpărăţia lui Dumnezeu. Omul, când se roagă, stă de vorbăcu Dumnezeu. De aceea, rugăciunile creştinilor, făcute înduh şi adevăr, sunt luate de Sfinţii Îngeri şi duse înaintea luiDumnezeu. Rugăciunea întăreşte pe cei slăbănogi şi aduce înstaulul Mântuitorului pe cei rătăciţi. Ea este plăcută lui 39
  40. 40. Dumnezeu numai atunci când mintea noastră, curăţită depăcate, se va coborî în inimă. Rugăciunea produce o schimbare atât în subiectulcare se roagă, cât şi în atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi.Şi la Dumnezeu există o alternare de manifestare, oprind peuna şi acţionând pe alta, în funcţie de schimbarea omului.Omul lui Dumnezeu e omul rugăciunii şi numai omulrugăciunii poate să fie omul lui Dumnezeu. Cine părăseşte rugăciunea şi cuvântul lui Dumnezeu,încetul cu încetul se lasă la vale ca peştele cel mort, dupăvalul lumii, şi se robeşte inima lui de patimi şi de dulceţileacestei lumi trecătoare, depărtându-se de scopul pentru carea fost creat de Dumnezeu. Creştinul care nu se roagă, este ca o casă clădită penisip, pe care o povârnesc viforele şi o surpă apele, ca o ţarăfără armată, care se cucereşte cu multă înlesnire de vrăjmaşiisăi. Sufletul creştinului care nu se roagă se biruieşte foarteuşor de diavoli, care îl fac a primi în fiinţa sa tot păcatul şitoată răutatea. Mare este prăpastia care se deschide înaintealui, mare şi cumplită este căderea lui. De creştinul care se îngrădeşte pe sine cu rugăciuni şimolitfe nu cutează a se apropia spiritele rele, fiindcă se temşi se cutremură de puterea ce o are asupra lor sfântarugăciune, însoţită de semnul Sfintei Cruci, făcută dreaptă şicu cugetare adâncă la însemnătatea ei. Casele creştinilor încare se fac rugăciuni se sfinţesc mereu. Sfânta rugăciune întăreşte sufletele creştinilor, maimult decât întăreşte pâinea trupul omenesc. Nu este altăavere mai cinstită decât rugăciunea, în toată viaţa oamenilor. Rugăciunea poate să pătrundă până în ceea cepsihologii numesc subconştient, pentru că inima şi mintea, înrugăciune, sunt în mod indisolubil unite. Când două, trei, patru sau mai multe persoane se 40
  41. 41. unesc în acelaşi scop, puterea rugăciunii este multiplicată lainfinit. Sfânta Scriptură spune:“Vai de cel ce rămânesingur”. În schimb, în doi, suntem de neclintit. Numaiprin unitatea în Duhul Sfânt vom fi capabili să lucrăm lamântuirea noastră. Dacă vom căuta să împlinim voia lui Dumnezeu cusimplitate, smerenie şi rugăciune, Dumnezeu poate sătransforme orice situaţie, chiar şi cea mai grea, în bine.Numai să transformăm tot ceea ce trebuie să facem înrugăciune, după cum ne îndeamnă Sf. Apostol Pavel: “Ori demâncaţi, ori de beţi, ori altceva faceţi, toate spre slava luiDumnezeu să le faceţi”. Nimic nu poate să ţină dacă Dumnezeu nu participăEl însuşi la construcţie. Când mintea şi inima noastră suntîndreptate spre Dumnezeu, totul devine uşor. Deci să nupierdem timpul trăind fără rugăciune. Să ne rugăm dimineaţa, seara, noaptea şi în celelalteclipe ale vieţii noastre de zi cu zi, să ne rugăm unii pentrualţii. Ordinea fundamentală în care trebuie să ne rugămeste următoarea: a) - rugăciunea de slăvire şi mulţumire; b) - rugăciunea de pocăinţă; c) - rugăciunea de cerere. a) Prin rugăciunea de mulţumire suntem datoriîntotdeauna a mulţumi lui Dumnezeu pentru viaţă, pentrusănătate, pentru boală, pentru copii, pentru pâinea cea detoate zilele, pentru făgăduinţa vieţii de veci şi pentru Trupulşi Sângele Domnului, atât în cadrul rugăciunilor săvârşite înintimitatea fiinţei noastre, cât şi în Biserică, prin tot felul derugăciuni de mulţumire şi mai ales prin Sfânta şiDumnezeiasca Liturghie. 41
  42. 42. “Doamne, cu umilinţă şi smerenie Îţi mulţumescpentru boala pe care mi-ai dat-o, pentru a ajunge şi eunevrednicul la cunoştinţa Adevărului”. b) Prin rugăciunea de pocăinţă ne aducem amintemereu că am greşit şi ne exprimăm părerea de rău pe măsurapăcatului săvârşit. Numai prin rugăciunea de pocăinţă luămvirtute şi putere asupra păcatului. c) Prin rugăciunea de cerere, fiecare din noi dorimca Dumnezeu să asculte cererile noastre şi să ne împlineascătot ceea ce cerem. Pentru ca Dumnezeu să asculte cererilenoastre şi să ni le împlinească, trebuie ca şi noi să respectămporuncile Lui şi să împlinim voia Lui. “Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voiizbăvi şi Mă vei preaslăvi. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşteCelui Preaînalt făgăduinţele tale”. (Ps. 49; 16, 15) Pentru a primi răspuns bun la rugăciunile pe care leadresăm Tatălui nostru ceresc trebuie: să fim vrednici Darului Divin, prin ascultarea, păzirea şi împlinirea cuvântului lui Dumnezeu; să ne rugăm după legile şi voia lui Dumnezeu, în duh şi adevăr; să ne rugăm pururea, în orice vreme şi în orice loc; să nu cerem vreun lucru putred, pământesc, vătămător de suflet; ceea ce cerem să nu fie numai spre folosul nostru, ci şi pentru binele tuturor creştinilor, spre mântuirea şi fericirea sufletelor şi spre slava lui Dumnezeu; să nu ne rugăm pentru a deveni nefericiţi vrăjmaşii noştri, nici pentru pieirea lor - ci pentru mântuirea lor. Primul folos al rugăciunii este pacea sufletului şimulţumirea duhovnicească. Oriunde suntem, suntem liniştiţi,orice facem, suntem mulţumiţi, ştiind că toate sunt rânduite 42
  43. 43. de la Dumnezeu, care ne vede permanent şi cunoaşte nevoilenoastre. Următorul folos al rugăciunii este împlinireascopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului,indiferent că rugăciunea o realizăm prin cuvinte, cu minteasau cu inima. Fiecare, după cum îl îndeamnă cugetul, duhul şiduhovnicul, aşa să se roage, numai să nu piardă mântuirea.Acea rugăciune este mai de folos care izvorăşte lacrimi deumilinţă, care ne ajută să părăsim păcatele şi să creştem îndragoste, în smerenie şi în credinţă. Prin lacrimi multe, nelimpezim ochii sufletului, iar prin rugăciunea neîntreruptă aminţii ne învrednicim de unirea nemijlocită cu Dumnezeu.Mintea este liturghisitorul, iar inima este altarul pe caremintea noastră aduce lui Dumnezeu jertfa tainică arugăciunii. Fiecare să se roage cu rugăciunea care îl ajută săsporească mai mult în fapte bune şi pocăinţă. Mulţi creştini se plâng că Dumnezeu i-a părăsit şi nule-a dat cele ce au cerut şi aşteptat ei. Aceasta este şoaptadiavolului, care întotdeauna caută a îmbrânci lumea înprăpastia deznădejdii. Dumnezeu nu părăseşte pe nimeni,însă oamenii, din nefericire, pironindu-şi minţile lor ladeşertăciunile veacului acestuia înşelător, uită, părăsesc peDumnezeu sau nu se roagă aşa cum trebuie, precum neînvaţă Mântuitorul. “Rugaţi-vă şi privegheaţi neîncetat ca sănu cădeţi în ispită...”. Până acum n-aţi cerut nimic în numeleMeu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină”.(Ioan 16, 24) Vom aminti, în continuare, principalele însuşiri alerugăciunii în familie: rugăciunea trebuie să se facă în taină, ca să nu ştie vecinii şi rudele cum şi cât se roagă şi posteşte fiecare în 43
  44. 44. casă; rugăciunea să se facă în comun, cu toţi membrii familiei - părinţi, fii şi nepoţi, căci zice Domnul: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20); rugăciunea să se facă din inimă, cu credinţă, cu post şi metanii după putere, cu statornicie şi multă smerenie; rugăciunea să se facă neîncetat, adică în tot timpul şi tot locul, atât din carte, cât şi liber, din memorie, repetând mereu pe cale şi la lucru rugăciuni scurte, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: “Rugaţi-vă neîncetat”. (I Tesaloniceni 5, 17) Rugăciunile pe care trebuie să le facă familia sunturmătoarele: - rugăciunile dimineţii din Ceaslov sau din Carteade rugăciuni. La acestea se mai adaugă, după râvna şi timpulfiecăruia, un acatist şi una sau două catisme din Psaltire şicel puţin zece metanii; - rugăciunile serii: înainte de culcare, să se citeascăîntâi rugăciunile spre somn şi Paraclisul Maicii Domnului;apoi să se citească o catismă din Psaltire şi să se facă celpuţin zece metanii şi astfel cerându-şi iertare cei mai mici dela cei mai mari, adică copiii de la părinţi şi însemnându-şipatul cu semnul Sfintei Cruci, să sărute icoana Mântuitoruluişi a Maicii Domnului şi să se culce fiecare în patul său, dândlaudă lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. Acestea sunt rugăciunile zilnice minime, obligatoriicreştinului ortodox, iar cine doreşte să se roage mai mult, săurmeze sfatul părintelui duhovnic. Bolnavii şi creştinii infirmi sunt datori să ştie pe derost şi să spună în fiecare seară şi dimineaţa măcarrugăciunile începătoare, adică Împărate Ceresc, PreasfăntăTreime..., şi Tatăl nostru, apoi Crezul, Psalmul 50 şi Cuvine- 44
  45. 45. se cu adevărat... şi să facă câteva metanii sau închinăciunidupă putere. Cei foarte bolnavi, ca şi copiii sub 6 ani sunt datorisă facă Sfânta Cruce şi să rostească măcar Tatăl nostru decâteva ori pe zi sau să le citească cineva regulat rugăciunidin Ceaslov, lângă patul de suferinţă. Cei ce sunt la spitale, cei grav bolnavi, cei operaţi,infirmi, orbi, neştiutori de carte şi mamele care nasc trebuiesă se roage în taină, cu mintea şi cu inima curată rostindmereu Tatăl nostru şi să-şi facă semnul Sfintei Cruci. Apoisă repete în gând Rugăciunea lui Iisus zicând: ”DoamneIisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe minepăcătosul (sau păcătoasa)”. Dacă nici atât nu pot, din cauzadurerii, să zică de mai multe ori: Doamne miluieşte-mă!Doamne ajută-mi! Doamne iartă-mă! Doamne ai milă demine! Dumnezeu cere în mod deosebit de la cei bătrâni şibolnavi, să rabde cu bărbăţie boala şi bătrâneţea şi să nucârtească în suferinţă, ca să nu-şi piardă mântuirea. Apoi săse roage mereu, să nu-şi lipească inima de avere, să fie înpace cu Dumnezeu şi împăcaţi cu toţi oamenii, să fiespovediţi din copilărie, să primească lunar SfântaÎmpărtăşanie şi să mulţumească Domnului pentru toate,aşteptând cu nădejde despărţirea de trup. Cel ce rabdă toate şi se roagă Domnului cu lacrimi şismerenie dobândeşte sfârşit bun şi odihnă veşnică sufletuluisău. De va fi cazul să nu ne mai putem scula cu viaţă,atunci să fim cu grijă să ne găsească moartea rugându-ne, cunădejdea la Dumnezeu. “Căci în ce ne va găsi moartea înaceea ne va judeca...” Să nu ne întristăm peste măsură pentru păcate, chiardacă am făcut multe, căzând în deznădejde. “Căci nu este 45
  46. 46. păcat care să biruiască iubirea Lui de oameni”. Să ne ostenim a face rugăciuni cu toată evlavia şicredincioşia şi să nu ne pierdem nădejdea în mila cea mare alui Dumnezeu. “Petreceţi întru Mine şi Eu întru voi”, deci Elînsuşi ne-o cere poruncindu-ne pentru a ajunge cu toţii sătrăim simţul rugăciunii. Dacă cei bolnavi, din pricina neputinţei lor, nu vorputea lua parte la slujbele care se săvârşesc în SfântaBiserică, să-şi trimită gândul în Biserică şi să cugete laDumnezeu în tot timpul săvârşirii slujbelor. Lucrul acesta vaechivala pentru ei cu o rugăciune făcută în Biserică. Membrii familiilor care au bolnavi în casă, să-iîntărească în credinţă şi răbdare, amintindu-le de suferinţeleDomnului pe Cruce precum şi de suferinţele altor bolnavicare au pătimit cu răbdare. Apoi, trebuie să-i îngrijească cu multă răbdare,blândeţe şi dragoste, având datoria creştinească pentru ei aşacum spune Mântuitorul:“Bolnav am fost şi M-aţi cercetat”.(Matei 25, 36) Dacă cei bolnavi şi infirmi sunt inconştienţi saumuribunzi, să se roage rudele apropiate zilnic pentru ei,citindu-le câteva rugăciuni scurte şi să atingă de fruntea lorCrucea şi Icoana Mântuitorului. Apoi să cheme preotul să lecitească rugăciuni speciale de iertare şi uşurare, să facă TainaSfântului Maslu pentru ei, să-i spovedească şi să-iîmpărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos. În situaţia când soţii nu pot să se roage, fiind bolnavi,să pună pe copii să se roage în locul lor şi să facă metanii. Dorim, în continuare, să menţionăm cele mai uzualerugăciuni ale familiei: a) Rugăciunea Tatăl nostru; b) Rugăciunea lui Iisus; c) citirea psalmilor, acatistelor şi paracliselor. 46
  47. 47. a) Rugăciunea Tatăl nostru ne-a fost dată de ÎnsuşiDomnul nostru Iisus Hristos. (Matei 6, 9-13) b) Rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea minţii:“Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” constă în repetarea numeluiDomnului nostru Iisus Hristos mereu, cu căinţă şi smerenie. Rostirea ei taie ca o sabie toate patimile şi gânduriledin inimile noastre, izgoneşte diavolii şi uneşte mintea cuinima prin darul lui Dumnezeu. Poate fi rostită oriunde şioricând şi este foarte potrivită pentru tensiunea lumiimoderne actuale, fiind recomandată în toate etapele vieţiiduhovniceşti, de la cea mai elementară până la cea maiavansată. c) Psalmii, acatistele şi paraclisele se recomandă depărinţii duhovniceşti la vreme de ispite, pagube, judecăţi,primejdii, vrăjitorie, boală şi alte necazuri. Cititul psalmilor este trupul rugăciunii, iar înţelesuladânc al psalmilor este sufletul rugăciunii. Trupul fără sufleteste mort. Adică citirea psalmilor fără cugetare şi atenţieaduce puţin folos. Cine citeşte Psalmi imită pe îngeri şi cântăîmpreună cu ei. “Unde este psalmul cu umilinţă, acolo este şiDumnezeu cu Îngerii”. (Sf. Efrem Sirul) După învăţăturileSf. Vasile cel Mare, Psaltirea este cea mai mare autoritatemedicală din lume, fiind inspirată de Dumnezeu şi scrisă deDuhul Sfânt, având o practică de cca. 3000 ani. În Psaltiregăsim un întreg spital sufletesc cu doctoria potrivită pentruboala fiecăruia, care face să înceteze suferinţele cele mari.Deasemenea, tot Sf. Vasile cel Mare, arată că Psaltireaîngrijeşte de creştinul bolnav şi-l păstrează întreg pe celsănătos. Ea face ca patimile adunate de-a lungul vieţii să nuse mai întoarcă în suflete şi să fie îndepărtate. Prin acatiste şi paraclise, cerem Maicii Domnului şituturor sfinţilor să fie alături de noi în rugăciunile noastre 47
  48. 48. către Dumnezeu, să se roage pentru noi, să mijloceascăpentru noi. Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, spune: “Peacestea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi”. Adică să lefacem şi pe unele şi pe altele, după a noastră râvnă şi putere. Timpul cel mai potrivit pentru Sfânta rugăciune estela miezul nopţii, după cum ne îndeamnă şi psalmistul: “Lamiezul nopţii m-am sculat, ca să Te laud pe Tine, pentrujudecăţile dreptăţii Tale”. (Ps. 118; 62) “Noaptea ridicaţimâinile voastre către cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şipământul”. (Ps. 133, 2-3) şi aceasta pentru că, noaptea,mintea şi inima sunt eliberate de grijile trecătoare, iarcreştinii se pot ruga în linişte. De aceea, Sfinţii Părinţinumesc rugăciunea de noapte, rugăciune de aur, cea dedimineaţă, rugăciune de argint şi cea din timpul zilei,rugăciune de lut, fiindcă este amestecată cu multe griji şigânduri, după cum bine ne mărturiseşte dumnezeiesculapostol Pavel:“Rugaţi-vă neîntrerupt, fără mânie şi gânduri”.(I Tes. 5, 15 şi I Tim. 2, 8) Şi bine a zis Sfântul: fără gânduri,căci tot gândul despărţind mintea de Dumnezeu, chiar depare bun, e diavol întreg, care se străduieşte să depărteze şisă distragă mintea de la Dumnezeu şi s-o atragă la grijile şila plăcerile lumeşti, iar înlăuntrul inimii să sugereze porniri,satisfacţii şi alte idei bune sau rele, cărora nu trebuie să ledăm atenţie. Iar toată lupta sufletului nostru este să nudespărţim mintea de Dumnezeu. Vom putea realiza acestlucru dacă vom ţine mintea tot timpul acolo unde avem şitrupul, ca să nu se găsească între Dumnezeu şi inima noastrănimic ca zid despărţitor, ce poate să ne întunece şi să nedespartă de Dumnezeu. În finalul acestor câtorva aspecte legate derugăciunea permanentă, dorim să reamintim că toată 48
  49. 49. rânduiala creştinească din familie, adică rugăciunea zilnică,canonul de rugăciuni şi metanii pentru păcate, postul,spovedania, Sfânta Împărtăşanie, să le împlinim subascultarea şi sfatul duhovnicului familiei, pentru a căpătafiecare din noi voinţa şi puterea de a împlini toate, obţinândîn final liniştea în casă, pace în suflet şi împliniri în viaţă. b) Citirea Sfintelor Cărţi Când ne rugăm cu evlavie, stăm de vorbă cuDumnezeu, ne punem sub scutul Lui, iar când citim, prinSfintele Cărţi stă de vorbă Dumnezeu cu noi, făcându-necunoscută voia Lui cea Sfântă. Biserica îndeamnă pe credincioşii săi a citi: SfântaScriptură, Vieţile Sfinţilor, Proloagele şi alte cărţi deînvăţătură binecuvântate de Sfinţiţii Ierarhi. Sfânta Scriptură, stâlp de reazăm şi motiv deinspiraţie în arta trăirii după Dumnezeu, porneşte izvorullacrimilor şi ne ajută să dobândim pacea sufletească, maiales în vremuri de cumpănă. Aşa cum este cu neputinţă a sespăla rufele fără apă, la fel şi sufletul nu se poate curăţi demurdăria păcatelor fără apa cea vie a cuvântului luiDumnezeu. “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu totcuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4, 4) Este necesar de asemenea să citim fără odihnă,minunatele fapte şi pătimirile Sfinţilor pentru: a ne minuna de credinţa lor şi a ne forma reprezentarea modelelor de oameni care au trăit după Evanghelie; a vedea nevrednicia noastră; a ne stăpâni trebuinţele cele trupeşti. c) Ostenelile trupului Sunt un mijloc de progres duhovnicesc, atât prinfaptul că slăbesc intensitatea impulsurilor fireşti ale trupului,cât şi prin faptul că pironesc mintea asupra lucrului, oprind-o 49
  50. 50. astfel de la vagabondări nefolositoare. Deasemenea, săreţinem învăţătura sfinţilor părinţi că “Duhul Sfânt nu vinedecât într-un trup istovit”. Demn de reţinut este şi faptul că omul se poateîmpărtăşi cu Dumnezeu în două chipuri: a) - în mod văzut; b) - în mod nevăzut. a) Împărtăşirea în mod văzut se realizează cuTRUPUL şi SÂNGELE DOMNULUI NOSTRU IISUSHRISTOS, o singură dată pe zi, la un anumit interval detimp, de obicei în posturi. b) Împărtăşirea în mod nevăzut cu Dumnezeu oputem realiza de mii de ori pe zi în funcţie de sârguinţanoastră. Aşa s-a împărtăşit nevăzut cu Dumnezeu MariaEgipteanca, în cei 47 de ani cât a vieţuit în pustie, de stăteala rugăciune ridicată în văzduh ca de trei palme, şi numai osingură dată s-a împărtăşit în chip văzut cu Sfintele Taine. Căile de împărtăşire nevăzute sunt: 1. Împărtăşirea pe calea Rugăciunii Duhovniceşti Mintale. 2. Împărtăşirea pe calea Poruncilor lui Hristos. 3. Împărtăşirea prin auz. 4. Împărtăşirea prin Miride. 1. Împărtăşirea pe calea Rugăciunii DuhovniceştiMintale o realizăm când împlinim rugăciunile uzuale alefamiliei menţionate în materialul anterior. 2. Referitor la împărtăşirea pe calea Poruncilor luiHristos, Mântuitorul ne promite: “Cel ce mă iubeşte pe Mine şi are poruncile Mele şile păzeşte pe ele, Eu şi Tatăl vom veni la el şi vom face locaşîn el”. “Domnul nostru Iisus Hristos se află ascuns în 50
  51. 51. poruncile Lui” - zice Sfântul Marcu Ascetul. Deci lucrândnoi poruncile lui Hristos, ţinând post, dând milostenie,făcând rugăciuni, priveghere, înfrânare, Îl primim pe Hristospe calea poruncilor Lui. 3. Împărtăşirea prin auz o realizăm prin ascultareaCuvântului rostit în Sfintele Biserici şi Citirea în SfinteleCărţi acasă, după cum ne mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: “Credinţa vine prin auz şi auzul prin Cuvântul luiDumnezeu”. 4. Împărtăşirea prin Miride. În fiecare Duminică, sărbătoare şi peste săptămână,când pot şi au nevoie pentru casa şi sufletul lor, credincioşiisunt datori să meargă la Biserică din timp, la începutulutreniei, să dea pomelnic la Sf. Altar şi să li se scoată laProscomidie părticele pentru ei, pentru toţi ai casei lor, vii şirăposaţi şi mai ales pentru cei bolnavi. Pomenirea regulată laSfânta Liturghie un timp cât mai îndelungat este de mareajutor atât pentru noi cei vii, cât şi pentru cei răposaţi. Cunoscând acum că rugăciunile au o mare valoare,putere şi trecere înaintea Atotputernicului Dumnezeu, ştiindcă prin ajutorul lor noi dobândim toate cele de folos, în toateîmprejurările, trebuinţele, strâmtorările şi primejdiile vieţii,să ne rugăm lui Dumnezeu fierbinte, din adâncul inimii şisufletului nostru, zicând ca psalmistul: “Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu”. (Ps. 129, 1) “Dumnezeule, spre ajutorul meu, ia aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-Te”. (Ps. 69, 1) EFECTELE MEDICALE ALE RUGĂCIUNII Abordând problematica rugăciunii şi din punct devedere medical, dorim ca, prin aceste informaţii, să intrăm şi 51
  52. 52. la sufletul semenilor noştri care au dobândit un bagajdeosebit de cunoştinţe din multe domenii ale ştiinţei şi aureţineri în manifestarea sentimentului religios. Alexis Carel, medic chirurg fiziolog, savant de renumemondial, laureat al Premiului Nobel, în studiile sale dinperioada anilor 1940-1944, a urmărit îndeaproape efectelefiziologice şi curative asupra celor ce se roagă. Vom reda, în continuare, câteva din rezultatele studiilorsale. Nevoia reală şi subtilă a naturii umane estedezvoltarea simţului sacru sau al rugăciunii. Societateamodernă contemporană susţine că raţiunea este superioarăintuiţiei şi sentimentului. De aceea, în timp ce ştiinţa noastrăînfloreşte, sentimentul religios se ofileşte şi piere. În acest felomul modern a devenit, din punct de vedere spiritual, ofiinţă oarbă, pentru că ignoră să-şi dezvolte simţul religios(sacru), care influenţează mult mai mult personalitateaindividului decât raţiunea. Simţul sacrului se exercită şi se exprimă mai alesprin rugăciune. Ca simţ al sacrului, rugăciunea este unfenomen spiritual, este o tensiune a spiritului uman spreCreatorul lumii. În general, rugăciunea este un spirit de durere, unstrigăt de ajutor. Este un efort al omului de a comunica cuFiinţa invizibilă, cu Acela care este Creatorul a tot ce există,Înţelepciunea supremă, Puterea şi Frumuseţea absolută, Tatălşi Mântuitorul nostru. Departe de a fi o recitare mecanică, adevăratarugăciune este transfuzie de viaţă divină în sufletulcredinciosului şi o absorbire a conştiinţei acestuia înDumnezeu. În sensul ei cel mai adevărat, Rugăciunea este unavânt al iubirii care trece dincolo de noaptea obscură a 52
  53. 53. inteligenţei. Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la sfinţiicreştini, care timp de 20 de veacuri au iniţiat lumea în viaţareligioasă. Creştinismul L-a adus pe Dumnezeu la îndemânatuturor. I-a dat înfăţişare, L-a făcut Tatăl nostru, Fratelenostru, Mântuitorul nostru. În rugăciune, efortul trebuie să fie mai mult afectivdecât intelectual .Puţini oameni ştiu să se roage, dar Stăpânullumii acceptă până şi cele mai smerite cuvinte de laudă, ca şicele mai frumoase invocaţii. Ba chiar şi rugăciunile rostitemaşinal şi chiar numai aprinderea unei lumânări potreprezenta, deşi în formă redusă, elanul spre Dumnezeu alunei fiinţe omeneşti. Ne putem ruga prin acţiune şi fapte, dar şi prin vorbăsau gând. Sf. Aloisiu spunea: “Cea mai bună rugăciune esteîndeplinirea voii lui Dumnezeu, Tatăl nostru”. Oricare ar fi locul în care ne rugăm, Dumnezeu nu nevorbeşte dacă nu facem linişte în suflet. Echilibrul fizic şipsihic este greu de obţinut în învălmăşeala şi zgomotuloraşului modern, de aceea un loc potrivit pentru rugăciuneeste Biserica, în care putem găsi condiţii prielnice pentruliniştea interioară. Numai când devine un obicei, rugăciunea influenţeazăcu adevărat asupra sufletului, caracterului şi fiinţei noastre.Ea trebuie să devină pentru noi un mod de viaţă, un fel de atrăi. Efectul rugăciunii se produce în mod imperceptibil,insesizabil. Foarte puţini oameni au ocazia de a observaefectele rugăciunii în mod precis. Rugăciunea îşi exercităinfluenţa asupra sufletului şi trupului într-un fel care pare sădepindă de calitatea şi de frecvenţa sa. Felul de a trăi al celui ce se roagă, poate să dezvăluiecalitatea rugăciunii. Când rugăciunea este frecventă, 53
  54. 54. influenţa este foarte clară. Ea constă întru-un fel detransformare mintală şi organică a fiinţei noastre, care seproduce în mod progresiv şi adeseori insesizabil. S-ar puteaspune că rugăciunea aprinde în adâncul conştiinţei o lumină,iar la această lumină, omul începe să se vadă pe sine aşa cumeste, se recunoaşte pe sine şi se simte înclinat spre împlinireadorinţelor morale. Rugăciunea îl stabileşte într-un echilibru demodestie, umilinţă şi supunere. În acest fel omul îşi deschidesufletul şi este gata să primească împărăţia harului divin.Încetul cu încetul, rugăciunea, înţeleasă în acest fel, produceîn suflet calmitate, linişte interioară, armonie între activitateanervoasă şi activitatea morală, o putere mai mare de asuporta încercările vieţii, sărăcia, lăcomia, calomnia, boala şimoartea. Rugăciunea, pe lângă calm şi echilibru, produce ointegrare a activităţii mintale, un fel de reconfortare apersonalităţii, uneori chiar naşterea eroismului. Echilibrul cauzat de rugăciune devine puternic ajutorterapeutic pentru omul bolnav. Rugăciunea scoate la ivealătezaurul ascuns în fiinţa umană. Rugăciunea are darul de a ridica oamenii pestenivelul obişnuit de cunoaştere şi de trăire morală dobânditprin educaţie. Contactul cu Dumnezeu imprimă în sufletulomului pacea, care apoi radiază din el şi se difuzeazăpretutindeni. Acolo unde rugăciunea este aplicată în mod afectiv,se obţine vindecarea, datorită invocării puterii lui Dumnezeusau a Sfinţilor Săi. Rugăciunea are câteodată efect exploziv.S-au vindecat aproape instantaneu bolnavi de diverseafecţiuni ca: lupus al feţei, cancer, infecţii renale,tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonială. Efectul seproduce aproape totdeauna în acelaşi chip, la început o mare 54
  55. 55. durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi încâteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar,iar leziunile anatomice se repară. Miracolul este caracterizat printr-o rapidă accelerarea proceselor de vindecare. Adeseori nu este nevoie ca însuşi bolnavul să seroage pentru ca fenomenele de vindecare să se producă. Dartotdeauna să fie lângă el cineva care să se roage. Efectuldepinde de calitatea şi intensitatea rugăciunii şi de dorinţacelui bolnav de a se îndrepta. De asemenea, marele savantrecomandă că nu trebuie să facem din rugăciune o doză decalmant sau remediu contra fricii de suferinţă, boală saumoarte. În altă ordine de idei, un mare istoric englez susţinecă marile civilizaţii s-au dezvoltat datorită simţului sacru şiau pierit datorită atrofierii acestui simţ. Ca urmare a acestuifenomen, simţul moral dispare la scurt timp după dispariţiasimţului sacru, omul aflând-se atunci într-o stare de mareprimejdie. Simţul sacrului s-ar putea compara cu nevoia noastrăde oxigen, iar rugăciunea ar avea funcţia similară cu cea arespiraţiei. Cu alte cuvinte, rugăciunea este o funcţienormală a corpului şi sufletului nostru. S-a constatat că, la cel ce are simţul sacrului formatşi se roagă permanent, scade consumul de proteine şi oenergie nouă, necunoscută, ţine locul unei hrane abundente.Prin spirit şi prin rugăciune, omul scoate în evidenţă oenergie calitativ nouă, superioară, care întreţine viaţa saucare face să renască viaţa celui bolnav. Regulile de igienă biologică, alimentară, morală şisocială, pe care le cuprinde religia lui Iisus Hristos, fac dinaceastă religie cea mai vestită ştiinţă. Profitând de aceastăştiinţă, medicii ar putea reda permanent bolnavilor puterile 55
  56. 56. pierdute. Electrofiziologii Redkin şi Hikley susţin că forţarugăciunii constă în declanşarea unor biocurenţi electrici,demonstrând că boala este o manifestare bioelectrică, iargreşelile de comportament moral aduc modificări mecanice,chimice şi fiziologice, modificări ce au la origine biocurenţiigândului opţiunilor omeneşti. De asemenea, electrofiziologiaa descoperit că biocurenţii se pot crea şi înmulţi prinexerciţiu religios, făcându-i să acţioneze în fiecare celulă, înfiecare neuron. Austeritatea religioasă se dovedeşte, astfel, ometodă de prevenire şi tratament al bolilor din punct devedere electrofiziologic. IUBIREA, pe care a predicat-o Iisusşi care implică spălarea picioarelor, servirea aproapelui,devotamentul, e un generator de biocurenţi. Prin activitateade rugăciune, bioelectricitatea umană nu se concentreazănumai într-o porţiune a scoarţei cerebrale, ci se difuzeazăpeste tot în organism. Efectele rugăciunii şi intervenţia divinităţii nu seproduc decât după ce omul s-a rugat cu stăruinţă, până lacompleta purificare a trupului şi sufletului. Cu ajutorulrugăciunii, celulele omului şi fiziologia lor intră în substratuldivin al vieţii. Stimulul rugăciunii, odată ajuns în neuron, sepropagă prin circuite neuronale corticale şi subcorticale, iarde acolo se comunică întregului ansamblu fiziologic. Boala este în cele mai multe cazuri urmarea încălcăriilegilor firii. În acest sens ni se spune în Biblie: “Inimaomului este nespus de înşelătoare şi rea, cine poate s-ocunoască?” Dar rugăciunea ne transformă şi ne dă o inimă nouă,asemănătoare cu a lui Hristos. Rugăciunea este o forţă carerestabileşte echilibrul organic, reaşezând toate celulele şifuncţiile corpului în faţa Puterii infinite a lui Dumnezeu, dela care obţinem “odihnă” şi refacere. Totul se petrece în aşa 56
  57. 57. fel, ca şi cum Dumnezeu l-ar asculta pe om şi i-ar darăspuns. “Rugaţi-vă neîncetat”. (I Tesal. 5, 17) “Ceea ce va semăna omul, aceea va şi secera” sespune în Scriptură. Cine seamănă rugăciune, culege roadele eibinefăcătoare şi tămăduitoare. 2. RUGĂCIUNEA ÎN BISERICĂ Biserica lui Hristos se îngrijeşte de sănătateasufletului şi a trupului credincioşilor săi prin sfintele slujbesăvârşite încă din primele secole creştine şi care formeazăcultul divin public. La acesta participă toţi creştiniiortodocşi, buni şi păcătoşi, împreună cu îngerii şi sfinţii dincer, care nevăzut se află de faţă în sfintele locaşe. Toate slujbele religioase ce se săvârşesc în locaşeleortodoxe de cult se împart în patru categorii principale şianume: a. Sfintele Taine. b. Ierurgiile. c. Laudele, Acatistele şi Paraclisele. d. Sfânta Liturghie. a. SFINTELE TAINE Dumnezeu este de-a pururi cu noi în Sfintele Taine.Sfintele Taine sunt o împreună lucrare divino-umană în careeste o cooperare între harul lui Dumnezeu şi voinţa liberă acredinciosului. Amândouă sunt necesare, dar lucrarea luiDumnezeu este mai importantă. Tainele Bisericii, în număr de şapte, instituite şilăsate de Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, sunt 57

×