pp. 2-3 pagini fisiere CDR
DANTE     În traducerea lui George Co[bucEdi]ie `ngrijit [i comentat de Ramiro Ortiz                POLIROM               ...
Dante, Divina Commedia© 2000 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediþieEditura POLIROMIaºi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 26...
Notă asupra ediţiei    Volumul de faþã reproduce textul Divinei Comedii în traducerea lui George Coºbuc,apãrut între anii ...
DANTE {I EPOCA SA       6       6
DANTE {I EPOCA SA                                Introducere    Dacã n-aº fi avut fericirea, într-o vacanþã de varã de odi...
INTRODUCERE                             DANTE {I EPOCA SA    3) cã adesea introducerea în text a variantei tulburã ordinea...
DIVINA {I EPOCA SA                           DANTE COMMEDIA                             INTRODUCEREcomparaþie, de pildã, d...
DANTE {I EPOCA SA
DANTE {I EPOCA SA                           Dante și epoca sa1. Cãtre cititorAi cumpãrat, prietene cititor, astã carte ºi,...
DANTE {I EPOCA SA    Noi deci nu mai citim : rãsfoim în grabã ºi întotdeauna cu scopuri practice.Rãsfoim cãrþi ºi reviste,...
DANTE {I EPOCA SA    Douã puteri mari erau de mult timp în luptã : Împãrãþia ºi Papalitatea. Douãputeri mari ce înfãþiºau ...
DANTE {I EPOCA SAneguþãtori ºi de meºteºugari în stare sã ticluiascã o hotãrîre ca aceea, puternic ºisenin de mãreaþã, pen...
DANTE {I EPOCA SApentru care nu putea ajunge rãsplata datã de comunã. Trebuia sã fie strãin, întrucîtnumai un strãin putea...
DANTE {I EPOCA SAfusese rãsplãtit cu „pintenii de aur” de cãtre împãratul Conrad) ºi era înzestratãcu pridvoare, turnuri, ...
DANTE {I EPOCA SAcurînd dupã aceea în aer, ca un abur), poate cã o sorã i-a mîngîiat melancoliile decopil mistic, cu sufle...
DANTE {I EPOCA SAprea reci în imitaþia lor provensalã prea fãþiºã ! În acele cîntece femeia nu mai eraconsideratã ca la si...
DANTE {I EPOCA SAadevãrate ; plîngîndu-se de plecarea din Florenþa a uneia din ele ; visînd pe zeulAmor care-i poruncea sã...
DANTE {I EPOCA SAscrise un sonet în care se plîngea de îndepãrtare. Se întîmplã apoi sã moarã oprietenã a Beatricei (prima...
DANTE {I EPOCA SA   Dupã o lungã luptã întru amintirea dulce a celei moarte ºi dragostea pentru ceacare trãia, Beatrice te...
DANTE {I EPOCA SAmerg acolo unde se arãta ea, adicã la ºcolile cãlugãrilor ºi la discuþiile celorce se îndeletniceau cu fi...
DANTE {I EPOCA SAdespre rãtãcirea artisticã, ea e cuprinsã mai ales într-o recãdere sub jugul imitaþieiprovensale, iar apo...
DANTE {I EPOCA SA    La 8 iunie 1302, la San Godenzo, mulþi surghiuniþi florentini din partidul „alb”se îndatorarã a despã...
DANTE {I EPOCA SA7. Rãtãcirea moralã a lui DanteSã ne întoarcem acum la vremea de rãtãcire moralã a lui Dante. În afarã de...
DANTE {I EPOCA SA           dar fiindcã mã gãseºti robit mai mult ca alþii,           nu ai nici o îndurare pentru a mea d...
DANTE {I EPOCA SA                Vorbind m-a-ntors chiar el de cãtre ele,                ºi nepãrîndu-i palmele-mi de-ajun...
DANTE {I EPOCA SA    Înþelegem deci lãmurit de ce Ospãþul rãmîne întrerupt la al patrulea tratat,cînd ar fi trebuit sã cup...
DANTE {I EPOCA SAdin urmã vîrstã, sufletul ales binecuvînteazã drumul pe care l-a fãcut, fiindcã a fostdrept ºi bun ºi lip...
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Divina comedie   ramiro ortiz bun
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Divina comedie ramiro ortiz bun

832

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
832
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
14
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Divina comedie ramiro ortiz bun

  1. 1. pp. 2-3 pagini fisiere CDR
  2. 2. DANTE În traducerea lui George Co[bucEdi]ie `ngrijit [i comentat de Ramiro Ortiz POLIROM 2000
  3. 3. Dante, Divina Commedia© 2000 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediþieEditura POLIROMIaºi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 7Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale :DANTE ALIGHIERIDivina Comedie / Dante ; trad. de : George Coºbuc ;ed. îngrijitã ºi comentatã de Ramiro Ortiz. – Iaºi : Polirom, 2000.736 p. ; 23 cm – (Biblioteca Polirom).Tit. orig. (ita) : Divina Commedia.ISBN : 973-683-491-3I. Coºbuc, George (trad.)II. Ortiz, Ramiro (ed.)821.131.1-1=135.1Printed in ROMANIA
  4. 4. Notă asupra ediţiei Volumul de faþã reproduce textul Divinei Comedii în traducerea lui George Coºbuc,apãrut între anii 1924 ºi 1932 la Editura „Cartea Româneascã”. În aceastã ediþie textul iniþial a fost actualizat, în conformitate cu normele limbiiromâne literare. Au fost aplicate normele ortografice în vigoare, mai puþin regula redãriiunui singur fonem – [î] – prin douã grafeme diferite, în funcþie de poziþia în cuvînt – â,respectiv î –, ºi aceea a notãrii cu u a formelor sunt, suntem, sunteþi, sunt ale ver-bului a fi. Textul lui Ramiro Ortiz a fost actualizat atît la nivel fonetic, cît ºi la nivel morfologic.În cazul textului lui Coºbuc s-au efectuat urmãtoarele modificãri : – u final, nepronunþat, nu a fost transcris. Astfel, temeiu, întîiu, spuiu, plaiu, Raiu, vaiu au fost redate temei, întîi, spui, plai, Rai, vai ; – e la început de silabã a fost notat ie. Astfel, ºovãelnic, aevea, voesc, încue, nevoe, cetãþue au fost redate ºovãielnic, aievea, voiesc, încuie, nevoie, cetãþuie ; – s intervocalic sau înaintea consoanelor b, d, f, g, m, n, v a fost notat z. Astfel, ambrosie, pismã, glesne, sbor, isbit, desbinat, sbate, svîrcoleºte, asvîrle au fost redate ambrozie, pizmã, glezne, zbor, izbit, dezbinat, zbate, zvîrcoleºte, azvîrle ; – ia dupã ch, gh a fost transcris ea. Astfel, aghiasmã, ghiare, veghiaþi, chiamã au fost redate agheasmã, gheare, vegheaþi, cheamã ; – ortografierea cu grupul de litere ea în cazul sufixului de imperfect al unor verbe, ca simþia, sosiam, venia – redate simþea, soseam, venea; – î etimologic în cuvintele mîni, cîne a fost înlocuit cu forma diftongatã modernã: mîini, cîini ; – iniþiala majusculã s-a transformat în iniþialã minusculã în cazul substantivelor ce denumesc lunile anului, precum ºi în cazul celor care denumesc popoare. Astfel, Ianuarie, Februarie, Martie, Lombarzi, Nemþi, Romani au fost redate ianuarie, februarie, martie, lombarzi, nemþi, romani ; – s-a modificat grafia unor construcþii ca : nici decum, ori ce, ori ºi care, redate nicidecum, orice, oriºicare, sau de-apururi, de-avalma, dupãce, niciun, redate de-a pururi, de-a valma, dupã ce, nici un. Pentru a pãstra farmecul traducerii lui Coºbuc, au fost menþinute unele formearhaice sau regionale (o parte din ele fiind justificate etimologic), ca desperat, coloare,împiedecare, încunjurat, învãleºte, mulþãmit, flacãri, blãstem, pãrete, cetit, rumpe,nãrod, vrun, vrodatã. Variantele lui Coºbuc, notate în subsolul textului propriu-zis, nu au suferit nicio modificare.
  5. 5. DANTE {I EPOCA SA 6 6
  6. 6. DANTE {I EPOCA SA Introducere Dacã n-aº fi avut fericirea, într-o vacanþã de varã de odinioarã, sã fac cunoºtinþãcu Coºbuc, anevoie m-aº fi încãrcat cu marea sarcinã a acestei ediþii ºi a acestuicomentariu. Sînt lucruri care, ca sã le faci bine ºi conºtiincios, cer o trudã nicibãnuitã cumva de cine nu le-a sãvîrºit ºi care, pe de altã parte, nu dau decît o micãsau nici o satisfacþie moralã. ªi zic moralã, pentru cã de una materialã cores-punzãtoare nici cã se poate vorbi, mai cu seamã în împrejurãrile de azi ale pieþeicãrþii, cînd publicarea unei lucrãri ca aceea pe care o înfãþiºãm cu bunãvoie citi-torilor înseamnã ea singurã o faptã de vitejie din partea unei case editoare. Dealtminteri, chiar cînd ediþii ºi comentarii de ºcoalã mi-ar fi putut aduce mici veni-turi, am respins totdeauna ofertele editorilor. Dar... era primejdie ca DivinaCommedia, tãlmãcitã de Coºbuc, sã vadã lumina fãrã comentariul minim trebuin-cios, iar Dante fãrã comentariu e inaccesibil pînã ºi italienilor ! Din iubire, aºadar, pentru Dante ºi Coºbuc, care a cheltuit atîþia ani ca sã deaRomâniei traducerea întreagã a Commediei, mi-am luat asuprã-mi o lucrare pecare nici eu nu mi-o închipuisem atît de asprã ºi de ostenitoare. Era vorba, într-adevãr, de stabilit textul, care în manuscris era pe alocuri culipsuri, de hotãrît ce era de fãcut cu feluritele variante care se întîlnesc pe margi-nea lui, de întregit golurile ºi de înzestrat ediþia cu un comentariu nu prea întins,dar nici prea restrîns, de vreme ce multe lucruri limpezi pentru italieni, cel puþinîntrucît sînt catolici, trebuiau lãmurite românilor. Între manuscrisele lãsate de Coºbuc, principale sînt douã : unul scris foartedesluºit cu creionul în 19 caiete (7 pentru Infern, 7 pentru Purgatoriu ºi 5 pentruParadis, cuprinzînd fiecare de la 4 la 5 cîntece), autograf unic ºi complet, pe carel-am numit (A) ºi l-am pus la temelia prezentei ediþii, însemnînd cu (a) notelemarginale scrise în dreapta foilor unde se gãseºte manuscrisul ºi cu (b) cele de pepagina albã de la stînga cui are caietul deschis înainte. Un al doilea manuscris complet (dar nu autograf), scris cu tocul, cu o caligrafiegroasã ºi neînchegatã de adolescent, e plin de greºeli de transcriere datoritã faptu-lui cã acel copist nu înþelegea nimic din ce transcria ºi nu l-am folosit decît pentrunotele marginale autografe ale lui Coºbuc, pe care le-am însemnat cu (c). Numeroase alte manuscrise cuprind : a) cîteva cîntece într-o redactare ante-rioarã (cum se recunoaºte din hîrtia îngãlbenitã), ºi nu de mîna autorului ºib) nenumãrate încercãri de versificare a unor terþine rãzleþe (autografe anterioaretraducerii definitive) aflate într-un carton ºi arãtate mie, pe cînd lucrarea de faþãera sub tipar, de regretatul C. Sfetea. Ediþia noastrã nu este, nu putea fi o ediþie criticã. Pentru una cu acest numear fi trebuit sã introducem în text variantele scrise de Coºbuc mai tîrziu pe mar-ginea manuscrisului. Dar þinînd socotealã : 1) cã manuscrisul e scris cu creionul ºi cã, dacã Coºbuc s-ar fi hotãrît pentruuna din variante, uºor ar fi putut s-o introducã în text, ºtergînd, cum a fãcut-ouneori, cu guma cuvintele corespunzãtoare ; 2) cã dacã n-a fãcut-o e un semn cã el însuºi era încã nesigur pe care s-o prefere ; 7
  7. 7. INTRODUCERE DANTE {I EPOCA SA 3) cã adesea introducerea în text a variantei tulburã ordinea rimelor sau faceaºa cã versul nu se mai leagã sintetic de cel ce premerge sau urmeazã ; 4) cã între douã sau mai multe variante e cu neputinþã sã se ghiceascã aceeape care ar fi preferat-o poetul, am hotãrît sã dãm textul întocmai cum îl avem în unicul manuscris complet ºiautograf, cu înºirarea însã ºi a tuturor variantelor, pentru ca fiecare sã vadã cucîtã grijã Coºbuc s-a întors necontenit la traducere, dupã ce a dus-o la capãt,lustruind ºi îndreptînd, ºi pentru ca cititorul, mai liber decît criticul, întrucît nue legat de metoda ºtiinþificã ºi e, la urma urmei, domn în preferinþã faþã de unasau cealaltã variantã, sã poatã alege singur. În ce ne priveºte pe noi, nu ne-am crezut îndreptãþiþi sã alegem acolo undeautorul n-a ales ºi sã ne substituim gustul personal aceluia al unui aºa de marepoet, glorie a literaturii noastre ºi vrednic sã-ºi aibã locul de cinste în cea universalã. Golurile au fost acoperite cu versuri (închise în parantezã ºi cu aceeaºi literã,în corpul textului), þinînd seamã de sugestiile cuprinse în variante ºi de stilulautorului, de Emanoil Bucuþa ºi, dupã ce acesta a plecat din þarã, de Panaitescu--Perpessicius (cîntecele XXVII-XXXIV), cãrora le mulþumesc pentru osteneala cuiubire cheltuitã, pentru ca ediþia sã iasã ºi din acest punct de vedere cît maidesãvîrºitã. De altminteri, lipsurile se mãrginesc la cîte un vers sau fragment de vers ºimerg descrescînd ca numãr ºi întindere pe mãsurã ce înainteazã opera, aºa cã înPurgatoriu ºi Paradis ele se mai aratã destul de rar. O singurã excepþie o constituiemarele gol de 78 de versuri (64-142) de la sfîrºitul cîntecului II, pe care prietenulEmanoil Bucuþa l-a întregit cu acea scrupulozitate pe care o pune în toate lucruriledate în seama priceperii ºi corectitudinii sale. Din manuscris lipseºte, de asemenea,întregul episod al Francescãi da Rimini, poate pentru cã fusese publicat ºi pe carel-am redat cu textul reprodus în Neamul românesc de la 25 decembrie 1918. Textul, copiat de dr. Vlãdescu, asistent universitar, a fost revãzut minuþios denoi dupã manuscrisul autograf, întîia oarã înainte sã procedãm la redactareacomentariului ºi a doua oarã cu corecturile de tipar înainte. În ce priveºte notele, am þinut seamã de cele mai bune comentarii moderne : alelui Scartazzini, Brunone Bianchi, Tommaseo, Casini, Vandelli, Torraca, Del Lungoºi Steiner. N-am putut sã folosesc pe acela al lui Rossi, ieºit prea tîrziu, cînd mareparte din acest volum era tipãrit. Îl voi pune la contribuþie însã în comentariulPurgatoriului ºi al Paradisului, dacã volumele respective vor ieºi la timp potrivitca sã-l pot întrebuinþa. Dintre comentariile vechi am citat ici ºi colo L’Ottimo, Butiºi cîteva altele, ca sã dau o pãrere despre felul cum Commedia a fost studiatã ºiadnotatã de contemporani ; am reprodus chiar ºi crîmpeie de vechi cronicari, de cîteori am crezut cã citatul putea înlesni cititorului viziunea timpurilor ºi a obiceiurilorla care se referã Dante. De mine, pe lîngã nu puþine analize estetice, cititorul vagãsi indicii de comparaþie cu alte literaturi medievale (îndeosebi franceza veche ºiprovensala), datoritã faptului cã m-am îndeletnicit în repetate rînduri cu astfel decercetãri, care mi se par necesare pentru acea medievalizare a lui Dante desprecare am tratat într-un articol din Zeitschrift, unde am încercat sã mã împotrivesctendinþei de a considera pe Dante independent de epoca sa, studiindu-i opera caºi cum ar fi în afarã de timp ºi spaþiu. Nu am nimic de zis în legãturã cu valoarea traducerii. Pe ea vor judeca-o alþii,mai competenþi decît mine. Vreau numai sã observ cã Dante, chiar în textul italian,are ciudãþeniile, obscuritãþile, rãsuciturile de stil, îndrãznelile lui verbale ºi sintac-tice, aºa încît mi se pare Coºbuc vrednic de laudã, ºi nu de dojanã cã le-a menþinut.Dante nu putea sã fie tradus în româneasca în care s-ar traduce un roman francez,italian, german sau englez contemporan. Mie, cãruia textul original îmi e prezent, traducerea mi se pare preþioasã nespusºi de aºa fel cã puþine popoare în Europa se pot fãli cu alta mai bunã. În frumoasa 8 8
  8. 8. DIVINA {I EPOCA SA DANTE COMMEDIA INTRODUCEREcomparaþie, de pildã, din cîntecul XXI (versurile 67-68) gãsim în traducerea luiCoºbuc un verb (se-nfige) de o putere curat dantescã, fãrã corespondent în text,unde se spune numai : 67. Con quel furore e con quella tempesta ch’escono i cani a dosso al poverello che di subito chiede ove s’arresta,pe cînd terþina românã dã : 67. Cum sar ºi furioºi ºi iuþi dulãii pe-un biet sãrac ce-oprindu-se se-nfige cerºind unde s-opri de-o parte-a cãii,în legãturã cu care reproduc nota ce am crezut potrivit sã pun : 68. Se-nfige : frumos cuvînt care lipseºte în Dante, unde nu avem decît„se opreºte”. Totuºi, cuvîntul întrebuinþat de Coºbuc este de o frumuseþe ºi de oplasticitate sculptorie cît se poate de dantescã, aºa încît aparenta îndepãrtare detext se rezolvã într-o finã traducere. A traduce pe Dante cuvînt cu cuvînt, neþinîndseamã de însuºirile speciale de vigoare, de originalitate ºi nu arareori de ciudãþenieale stilului dantesc, nu este a traduce, ci a trãda pe Dante. Coºbuc ºi-a fãcut unsuflet dantesc, mulþumitã cãruia frumuseþea traducerii lui nu rezultã din fide-litatea cu care a interpretat fiecare cuvînt în parte, ci din tonul general ºi aproapeaº zice de „suflarea dantescã” pe care a ºtiut sã i-o dea. A se vedea, de pildã, cîtde minunat a tradus numele aºa de caracteristice ale dracilor din cîntul acesta. O veche dorinþã a mea era aceea sã vãd reproduse într-o ediþie modernã aCommediei minunatele xilografii cu care e împodobitã editio princeps a poemeidanteºti. Mulþumitã bunãvoinþei deplînsului C. Sfetea, care n-a lãsat nimic nefãcutpentru ca tiparul sã fie vrednic de autor ºi traducãtor, pot azi sã-mi vãd împlinitãvechea dorinþã. Închinînd un cuvînt recunoscãtor amintirii iscusitului editor aºa de vremelnicrãpit iubirii alor sãi ºi stimei cîtor au putut sã-l cunoascã, îmi împlinesc o plãcutãdatorie sã mulþumesc tuturor celor ce au avut o parte la bunul sfîrºit al acesteiopere, fãrã sã uit pe lucrãtorul de ispravã, Constantin Pãunescu-Pîrcãlabu, care alucrat ca în alte timpuri, cu pricepere, bãgare de seamã ºi dragoste, colaborînd ºiel în felu-i la frumoasa înfãþiºare a volumului. Ramiro Ortiz Napoli, septembrie 1924 9
  9. 9. DANTE {I EPOCA SA
  10. 10. DANTE {I EPOCA SA Dante și epoca sa1. Cãtre cititorAi cumpãrat, prietene cititor, astã carte ºi, de ai cumpãrat-o, e semn cã ai de gîndsã o citeºti. Ea e rezultatul multor puteri ºi multor voinþe ce se întîlnesc într-osingurã þintã, foarte nobilã ºi înaltã : aceea de a face cunoscutã în România unadintre cele mai mari capodopere ale omenirii, într-un veºmînt literar ºi tipograficvrednic de Dante ºi de valoarea universalã a operei sale. Coºbuc a lucrat la eaneîntrerupt cincisprezece ani, jertfind acestui ideal opera sa individualã de poet.Casa editoare, chiar ºi dupã moartea regretatului C. Sfetea, ce a fost fericitu-ipromotor, nu a þinut seamã de jertfele bãneºti, pentru ca volumul pe care-l ai înmînã sã iasã mãreþ ºi sever împodobit. Cel ce l-a adnotat a jertfit timp de un anîntreg ceasurile-i de odihnã, pentru ca Dante sã-þi fie lesne de înþeles din istoria,din ºtiinþa ºi din arta vremii sale. Douã suflete nobile de poeþi contemporani audãruit munca lor, pentru ca puþinele cãrãmizi ce lipseau uriaºei clãdiri sã fie pusela locul lor, aºa fel încît sã nu fie nepotrivite cu formele ºi culoarea strãveche acelor originale. Pînã ºi muncitorul tipograf a simþit lucrînd la astã mare operãsuflul Duhului ºi, pe deplin pãtruns de neobiºnuita-i rãspundere, a pus în muncamîinilor puþin din sufletul sãu. Acum tu ai cumpãrat volumul ºi te pregãteºti sã-l citeºti. Dar tu eºti, ca ºi noi toþi, un cititor modern : nu ai prea mult timp la îndemînãºi nici mãcar prea multã rãbdare. Ia seama ! Cartea asta nu e ca toate celelalte.Spre a fi gustatã, cere o anume stare de spirit. Se cuvine sã nu te grãbeºti, sufletultãu sã fie senin, sã te poþi smulge, cîteva ore pe zi, din lupta brutalã pentru viaþã. De nu te afli în starea aceasta, închide cartea ºi aºteaptã ceasul prielnic. Noi, modernii, nu mai ºtim, nu mai putem citi în singurul înþeles adevãrat ºiînalt al cuvîntului. Viaþa noastrã zoritã, nenumãratele nevoi materiale ºi morale,pentru a cãror mulþumire ne strãduim neîncetat, numeroasele ºi adesea obosi-toarele îndeletniciri ce ne rãpesc ziua întreagã ºi parte din ceasurile hãrãziteodihnei fac în aºa fel încît nu mai citim nici mãcar ziarul, ci-l rãsfoim în grabã,oprindu-ne la veºtile ce ne privesc mai de aproape. De am citi cu adevãrat ziarulde la un cap la altul, am ºti o grãmadã de lucruri pe care nu le cunoaºtem, am fila curent cu o mulþime de fapte ºi de curente spirituale ce, dimpotrivã, ne scapãfiindcã nu le învrednicim nici cu o privire, vãzînd ºi socotind cã, pentru scopurilevieþii noastre practice, ele sînt, sau ne par, nefolositoare. Vorbesc, fireºte, de ziarelebine scrise, de tip apusean. Cu acest prilej trebuie sã vã spun cã ºtiu un omcumsecade, care, dupã ce a muncit (ºi încã foarte bine) în cîmpul criticii istorice ºiliterare, de cînd a ajuns bibliotecar, înspãimîntat poate de uriaºa mulþime de cãrþicu care zilnic vine în atingere, nu mai citeºte decît ziare, ºi anume un singur ziar :Il Corriere della Sera ; dar pe acesta nu-l rãsfoieºte numai, ci îl citeºte, îl citeºte dela un cap la altul, de la articolul de fond pînã la mica publicitate. Ei bine, e uimitorcîte lucruri ºtie acel om cumsecade, de cîte lucruri felurite poate vorbi cu oricine,cu destulã pricepere, cîte îndoieli ºtie sã-þi spulbere, pe cîþi specialiºti (cãrora deobicei le scapã un articol de ziar) poate sã-i înºtiinþeze despre propãºirea disci-plinelor lor ! 13
  11. 11. DANTE {I EPOCA SA Noi deci nu mai citim : rãsfoim în grabã ºi întotdeauna cu scopuri practice.Rãsfoim cãrþi ºi reviste, manuale ºi cataloage, rãsfoim pînã ºi ziarul ! Acum, Divina Comedie e un poem de o sutã de cînturi ºi fiecare cînt cuprindecam 150 de versuri : un total de 14.233 de versuri ! Noi am avut grijã, ce-i drept, sã împãrþim aceastã operã uriaºã în trei volume,dar ºi cinci mii de versuri (ºi mai cu seamã versuri de-ale lui Dante, adicã vîrtosconcise, substanþiale, numai prescurtãri ºi aluzii, adesea ciudate ºi întortocheate !)sînt prea multe pentru un cititor modern. Doar n-am vãzut ºi auzit chiar eu, cuochii ºi urechile-mi de muritor, pe unele persoane culte ºi învãþate, cãrora le vor-beam de Jean Christophe al lui Romain Rolland, atît de modern, atît de actual, atîtde mult al timpului nostru, atît de folositor þintei vieþii noastre practice, pe alecãrei legi – pe toate – le cunoaºte, luîndu-se cu mîinile de pãr ºi strigînd : Doamnesfinte ! Un roman în zece volume ? Acum, Divina Comedie e, fãrã îndoialã, în realitate, poemul tragediei omeneºtidin toate timpurile, toate locurile ºi toate sufletele ; dar omul ce a trãit, a suferit,a cîntat aceastã tragedie e totuºi un om medieval ºi, de voim sã pãtrundem înlãun-trul sufletului sãu individual, atît de adînc încît sã regãsim sufletul universal(lucru pe care el, dinspre partea sa, l-a fãcut ºi pe care trebuie deci sã-l facem ºinoi, la rîndul nostru, de voim sã-l înþelegem !) ; de voim – zic – sã pãtrundem însufletul lui Dante, se cuvine sã cunoaºtem vremea sa : idealurile, luptele, patimile,curentele politice, sociale, filosofice, ºtiinþifice, literare ºi artistice din Evul Mediucatolic, italian ºi florentin. Fiindcã arta este floarea unei culturi ºi orice plãcere (chiar ºi cea esteticã !) arela temelia sa obiºnuinþa ºi repetarea ºi, prin urmare, cunoºtinþa. Orice mîncare cudesãvîrºire nouã nu ne place ºi doar prin deprindere ajungem nu numai sã ogustãm, ci adesea chiar sã o mîncãm cu lãcomie. Aºa se întîmplã, de pildã, cu stilullui Marcel Proust. Aºa mi s-a întîmplat mie, care acum sînt un iubitor înfocat almuzicii populare române, dar care, atunci cînd am auzit-o întîia oarã, mi-am astu-pat urechile, cãci mi se pãrea o singurã, neîntreruptã ºi nesuferitã disonanþã ! Nu e adevãrat cã arta ºi frumosul sînt niºte valori absolute. Ele sînt în funcþiede cunoaºterea civilizaþiei ce le-a produs. Luaþi un chinez hrãnit numai cu Confuciusºi duceþi-l în faþa Partenonului sau printre ruinele mãreþe ale forului roman ! Luaþiun parizian cu desãvîrºire nepriceput în religia ºi legendele japoneze ºi puneþi-l înfaþa unui covor numai balauri ºi jivine îngrozitoare ! Va rîde cum rîdea acel ostaºanamit, care, lîngã o vitrinã de telal parizian, se prãpãdea de rîs în faþa uneiminunate Victorii neoclasice de bronz aurit ! O femeie cu aripi ? Ce rãtãcire ! ªitotuºi eu nu m-am minunat de acel rîs ; ce putea sã-i spunã unui om cu desãvîrºirelipsit de culturã clasicã ºi francezã o Victorie contemporanã cu Racine ? Acum, Divina Comedie e un poem medieval ºi catolic, dupã cum Odiseea e unpoem clasic ºi pãgîn. Ce minune cã vreun biet anamit cultural de-ai noºtri, cu totul lipsit de culturanecesarã pentru a putea sã le aprecieze nobilele strãduinþe, a aruncat asupratãlmãcitorilor vina de a nu fi înþeles el pe Dante ºi pe Homer ?2. Italia ºi Florenþa în vremea lui DantePentru a înlãtura deci neînþelegeri sau, încã ºi mai rãu, confuzii de epoci istorice(mulþi stãruie sã susþinã greºit cã Dante face parte din Renaºtere, lucru ce eadevãrat numai întrucît el e un premergãtor ºi un prevestitor al Renaºterii), secuvine sã ne oprim puþin spre a cerceta starea politicã, socialã ºi culturalã a Italiei,ºi mai cu seamã a Florenþei, în vremea lui Dante. 14 14
  12. 12. DANTE {I EPOCA SA Douã puteri mari erau de mult timp în luptã : Împãrãþia ºi Papalitatea. Douãputeri mari ce înfãþiºau douã principii mari : dreptul ºi autoritatea (politicã ºisocialã) a acestei lumi pãmînteºti a noastre, ºi dreptul ºi autoritatea (ºi ea cupretenþii îndreptãþite de activitate politicã ºi socialã) de obîrºie dumnezeiascã areligiei ºi, prin urmare, a spiritului. Dupã spusa partizanilor papei (guelfi), auto-ritatea împãrãteascã trebuia sã se supunã celei pontificale, din pricina superio-ritãþii celui ce înfãþiºeazã pe Dumnezeu ºi a drepturilor sufletului asupra celui ceîntrupeazã numai trecãtoarea autoritate a lumii ; dupã spusa partizanilor împãra-tului (ghibelini), Împãrãþia, adicã Monarhia universalã, era socotitã ca înaintaºapapalitãþii prin voinþa lui Dumnezeu, ce o fãcuse sã se ridice la Roma, pentru apregãti calea învãþãturii Mîntuitorului ºi fiindcã era trebuincioasã la asigurareaacelei pãci pe care creºtinismul o fãgãduia oamenilor. Lupta mãreaþã a stãpînit întreg Evul Mediu ºi a sfîrºit cu izbînda (cel puþin înItalia) autoritãþii papale, ce era la urma urmei ºi o autoritate naþionalã (þinîndseamã de faptul cã papii au fost mai întotdeauna italieni) ºi de aceea mai puþinnesuferitã decît cea împãrãteascã, strãinã ºi strãinã de altã rasã. Feudalismul, prea puternicã alcãtuire socialã ieºitã din mintea unei rase în-deobºte asociative ºi organizatoare de puteri, ce nu înþelege putinþa unei vieþiindividuale ce n-ar fi legatã ºi orînduitã într-un Verein, era un sistem prea þeapãnpentru puternica individualitate latinã ºi mai ales italianã. De aceea el n-a prins niciodatã rãdãcini adînci în Italia. Împãratul a fost veºnicîn luptã cu comunele italiene libere, gata uneori sã-i recunoascã în teorie drepturileºi autoritatea ºi chiar sã-l ajute ori de cîte ori puterea papalã, ajungînd prea mare,le ameninþa libertatea ºi mai cu seamã negoþul, dar încã ºi mai gata sã se rãzvrã-teascã ºi sã se uneascã în ligi între ele (ca, de pildã, în vremurile epice ale ligiilombarde împotriva lui Frederic Barbarossa) ori sã se punã sub scutul papei ori decîte ori împãratul voia sã se amestece în politica lor internã ºi în cea externã,hotãrîtã de nevoia de a apãra propãºirea industriilor ºi negoþului lor. În orice oraºsau comunã italianã erau deci partizani de-ai papei (guelfi) ºi de-ai împãratului(ghibelini) ºi în orice oraº italian partidele se perindau la putere dupã cum o cereaunevoile comunei, cãreia de fapt îi pãsa prea puþin de papã sau de împãrat, dar înschimb foarte mult de propria sa libertate ºi neatîrnare ºi, poate încã ºi mai mult,de înflorirea propriilor sale industrii ºi a propriului sãu negoþ. Sîntem pe vremea vestitelor republici maritime din Genoa, Veneþia, Pisa ºiAmalfi, învrãjbite între ele de nevoia de stãpînire a mãrii ºi de precumpãnirecomercialã. Sîntem pe vremea cînd fondachi1 genovezi, veneþieni, pisani, floren-tini etc. acoperã þãrmurile Mediteranei, pe vremea cînd papa Bonifaciu al VIII-leaputea socoti pe bancherul florentin drept al cincilea element, nu mai puþin tre-buincios decît aerul, focul, apa ºi pãmîntul ; sîntem pe vremea cînd, pentru a nesluji de expresia lui Dante, soþiile florentine „eran per Francia nel letto diserte”2de cãtre soþii lor, negustori (de stofe de lînã mai cu seamã) ºi cînd GiovanniBoccaccio se nãºtea în Franþa dintr-o mamã parizianã ºi un tatã neguþãtor. Un popor de neguþãtori ºi de meseriaºi era deci cel florentin din vremea luiDante, însã de neguþãtori ce pe foile goale din catastiful lor de credit ºi debitînsemnau întîmplãrile din oraºul lor ºi de aici ies acele minuni de frãgezime ºi destil, nu arareori de poezie, ce sînt povestirile lui Giovanni Villani ; de meseriaºi cugustul aºa dumnezeiesc de fericit, încît sã-ºi fãureascã (asemenea dãrãcitorilor delînã din Florenþa) un giuvaer de lãcaº cum e Casa dell’Arte della Lana (Casa BresleiLînarilor) ºi de bisericã, precum e Or San Michele (adicã : grãdina Sfîntului Mihai),în care Sfîntul Gheorghe al lui Donatello nu înseamnã nimic alt decît o statuiedecorativã, pusã pentru împodobirea uneia din nenumãratele firide ale faþadei ; de1. Magazii.2. „Erau pãrãsite în pat, de dragul Franþei”. 15
  13. 13. DANTE {I EPOCA SAneguþãtori ºi de meºteºugari în stare sã ticluiascã o hotãrîre ca aceea, puternic ºisenin de mãreaþã, pentru ridicarea clopotniþei de la Santa Maria del Fiore, ce afost apoi clopotniþa lui Giotto : „Sã se înalþe în piaþã ºi în aºa fel, încît sã fievrednicã de strãmoºii noºtri romani” ! Fãrã îndoialã cã zidirea bisericii Or San Michele n-a fost sfîrºitã în amãnuntelesale decorative decît în veacul al XV-lea, ºi Dante n-a putut admira formele dumne-zeieºti ale Sfîntului Gheorghe de Donatello ! Dar sufletul meºteºugarilor contem-porani cu el era de pe atunci la înãlþimea celui al lînarilor care în 1337 au începutzidirea minunatei lor biserici, dacã au putut sã dicteze un decret ca acel pentruînãlþarea clopotniþei de la Santa Maria del Fiore – ºi nici nu erau mai puþin norocoºiîn alegere, de au ºtiut sã-i încredinþeze lui Giotto zidirea. Popor deci de meºteºugari, zarafi ºi negustori, la care trebuie sã adãugãm penotarii ce scriau actele de cumpãrare, de vînzare, scriptele privitoare la cununii,inventariile de mobile ºi foile de zestre, testamentele ºi alte documente juridice, ºiun oarecare numãr nobili, din nobilimea feudalã (foarte puþini) sau cavalereascã(ceva mai numeroºi), veniþi la oraº aproape toþi din împrejurimi – ºi aproape veºnicîn luptã cu poporul. Notarii înfãþiºau nu numai elementul intelectual. Împreunãcu judecãtorii, medicii, muzicanþii, pictorii ºi arhitecþii, fãceau ºi ei parte din bresle,împãrþite în bresle mai mari (Medici ºi Farmaciºti, ce cuprindea ºi pe pictori,sculptori, arhitecþi, librari, literaþi, fiindcã în dughenile lor se vindeau vopselele,creta, dãlþile ºi celelalte scule pentru îndeplinirea acestor meºteºuguri, perga-mentul, cãrþile etc. ; Juriºti ºi Notari ; breasla „di Calamala”, adicã a lucrãriipostavurilor strãine ; aceia a Lînei ; a Mãtãsii ; Blãnari ºi Boiangii) ºi breslemãrunte (zidari, lãcãtuºi, tîmplari, zugravi etc.). Cînd zicem notari, zicem aproapeîntotdeauna, fãrã sã voim, poeþi. Niciodatã, ca în Evul Mediu, dreptul ºi literaturan-au fost atît de unite ! „Precum neguþãtorii florentini, în caietele lor de socoteli,amestecau adeseori între rubricile de debit ºi credit amintirea unei rãzmeriþeorãºeneºti ºi chiar a întîmplãrilor însemnate din Italia ºi din Europa, tot astfel separe cã notarii alinau plictiseala compilaþiilor greu de mistuit, transcriind din cîndîn cînd pe acele grave pergamente versurile înaripate ale uºurelei balade de iubire.Cînd mã gîndesc iar la acei notari ºi judecãtori din veacul al XIII-lea, aproape toþipoeþi, cînd aud versul italian înãlþîndu-ºi vocea argintie «printre mugetele latineibarbare» îmi aduc veºnic aminte de acel chip de femeie care, în mausoleul lui Cinoda Pistoia, se iveºte pe uºã, cu trupul pînã la brîu în sala unde dascãlul ºade pecatedrã, între ºcolarii ce scriu, ascultînd cu luare-aminte vocea sa. Datina poporuluivrea sã recunoascã în acel chip femeiesc pe Selvaggia, femeia iubitã de poetul--jurist : pentru mine e arta cinstitã a Evului Mediu, ce vine sã salute pe prietenullui Dante, printre ostenelile glossei ºi durerile surghiunului.” Astfel scrie cu mãiestrie Carducci (Opere, XVIII, 94-95) ºi, de bunã seamã, ceamai mare parte dintre poeziile (mai ales dintre poeziile cîntate) din veacurileal XIII-lea ºi al XIV-lea ne-au fost pãstrate în locurile goale ºi în paginile albe (derezervã) ale catastifurilor de notari. Erau cîntece pe care le auzeau cîntate ºi alecãror cuvinte ei le însemnau în caietele lor ; adesea erau poeziile lor originale. Singurii care nu fãceau parte din bresle erau nobilii, care, din aceastã pricinã,în Florenþa democraticã de pe vremea lui Dante, nu erau tocmai bine vãzuþi – ºiapoi ºi fiindcã erau adesea în luptã cu poporul gras ºi se sprijineau pe poporulmãrunt, ce era de partea lor din motive de clientelã ºi din nevoia de apãrare. Pevremea lui Dante (nobil ºi el, deºi din nobilimea cavalereascã) ei au fost totuºisiliþi, de voiau sã ia parte la cîrmuirea comunei, sã se înscrie, cel puþin de formã,într-una din bresle. Dante, ca un literat ce era, s-a înscris în aceea a Medicilor ºi Spiþerilor. În fruntea comunei era un podestà, ce trebuia sã fie strãin ºi de aceea erachemat din alt oraº unde se bucura de faima de persoanã nu numai dreaptã ºiînvãþatã, dar ºi bogatã ºi de neam bun – ºi apoi priceputã în meºteºugurile ostãºeºti ºicavalereºti (scrimã, cãlãrie, vînãtoare), însãrcinarea cerînd cheltuieli de reprezentare, 16 16
  14. 14. DANTE {I EPOCA SApentru care nu putea ajunge rãsplata datã de comunã. Trebuia sã fie strãin, întrucîtnumai un strãin putea da destulã chezãºie de dreptate în niºte oraºe împãrþite înpartide ºi clientele ºi în care luptele politice erau nespus de violente. Acest podestà era ajutat de ºase priori numiþi de bresle ºi de douã Sfaturi :al Celor o Sutã, alcãtuit din reprezentanþii breslelor mai mari ºi din Înþelepþi, ºial Cãpeteniilor tuturor breslelor. Era apoi un cãpitan al poporului pentru expe-diþiile militare, ajutat ºi el de douã Sfaturi (unul special ºi altul general) ºi ungonfaloniere di giustizia sau bargello, ce întrunea în sine toate însãrcinãrile privi-toare la administraþia justiþiei ºi la pãstrarea liniºtei. Într-un Sfat nu se putearãmîne mai mult de ºase luni ºi nici nu se putea sã faci parte, în acelaºi timp, dinmai multe Sfaturi. Se vota cu bob, alb ºi negru. În vremea lui Dante oraºul era împãrþit nu numai în guelfi ºi ghibelini, ci ºi înalbi ºi negri, adicã în guelfi moderaþi ºi guelfi intransigenþi. Dante a fost guelf, ºianume guelf alb. Fireºte, cei albi, întrucît erau moderaþi, erau învinuiþi de ceinegri de ghibelinism. Cînd – în urma cruntelor lupte interne ce însîngerau uliþeleºi pieþele – un partid era rãsturnat de la putere, nu mai era scãpare pentru ceiînvinºi. Lumea alerga la casele lor, la turnurile lor (cãci orice casã a unei familiiînstãrite avea pe atunci mãcar un turn) ºi le dãdea foc. Cei învinºi trebuiau sã apucecãile triste ale surghiunului ºi bunurile lor erau confiscate în folosul biruitorilor.Pe vremea lui Dante erau surghiuniþi din Florenþa nu numai ghibelinii care, dupãizbînzile guelfe de la Benevento (1266), Scurcola (1268) ºi Montaperti (1260), numai aveau de acum nici o nãdejde de a se reîntoarce în oraº, ci ºi guelfii negri, ceau intrat din nou numai cînd albii au ieºit – ºi cu cei albi, Dante. O miniaturãfoarte interesantã ne aratã stilizatã, într-un desen de o putere neînchipuitã însincronismu-i primitiv, pe negrii ce intrã pe o poartã, pe cînd pe cealaltã ies albii. Soarta nu se aratã prielnicã ghibelinilor ºi nici albilor. Papa izbutise sã alungedin Sicilia ºi din regatul Neapolelui (Abruzzi, Molise, Campania, Terra di Lavoro,Basilicata, Puglia, Calabria ºi Sicilia) dinastia ºvabã a Hohenstaufenilor, chemîndîn Italia pe Carol I de Anjou, care la Benevento (1266) îl înfrînsese pe Manfred ºila Scurcola (1268) pe Corradino de Hohenstaufen. Acum, regatul Neapolelui, pecare papa îl socotea drept un feud al sãu ºi care prin întinderea, bogãþia ºi putereasa exercita o acþiune precumpãnitoare asupra întregii politici italiene, era în mîinileunui principe guelf, unei fãpturi de-a papei, ce numai papei îi datora tronul sãu.Florenþa – care, de altfel, avea puternice tradiþii guelfe, fiindcã mai totdeaunafusese guelfã, ba chiar în fruntea ligii (taglia) guelfe din Toscana – fusese nevoitãsã se cãiascã amar de scurtu-i intermediu ghibelin, dupã sîngeroasele înfrîngeri dela Montaperti (1260), suferite din partea guelfei Siene. Nici un ghibelin nu mairãmãsese în Florenþa, spre care se îndreptau dorinþele de cuceriri ale ambiþiosuluiBonifaciu al VIII-lea, marele papã duºman (ºi vrednic duºman) al lui Dante. Sprijinindu-se pe negri ºi cu ajutorul ostaºilor lui Carol de Valois, chemat dinFranþa, de unde, cu acelaºi scop de a întãri guelfinismul, fusese chemat mai înainteîn Italia Carol de Anjou, el nãdãjduia sã-ºi întindã influenþa-i precumpãnitoareasupra frumosului, bogatului ºi înfloritorului oraº toscan, ce presimþea primejdiaºi stãtea de veghe.3. Copilãria lui DanteAm ajuns la 1265 ºi, prin urmare, la anul naºterii lui Dante. Cãsuþa de strãveche piatrã asprã ce e arãtatã astãzi (pe Via Dante) strãinuluidoritor de a vedea acea „cãmãruþã a lacrimilor” unde, ne povesteºte el în VitaNuova, se retrãgea sã plîngã fiindcã nu fusese salutat de prea gingaºa doamnã agîndurilor sale, nu era, pe vremea cînd poetul s-a nãscut în ea, aºa de modestã cumpare astãzi. Era casã de nobili din nobilimea cavalereascã (un strãbun al poetului 17
  15. 15. DANTE {I EPOCA SAfusese rãsplãtit cu „pintenii de aur” de cãtre împãratul Conrad) ºi era înzestratãcu pridvoare, turnuri, grãdinã. Se înãlþa în piaþa San Martino del Vescovo în sestosau sestiere (Florenþa era împãrþitã în ºase regiuni) de la „Porta a San Piero”. Alighierii (nu Aldighieri ºi, prin urmare, cîtuºi de puþin de obîrºie germanicã,ci întru început Aghilieri de la aghila, aquila), a cãror stemã de nobili erau trei puide vultur (iar nu aripa unui manuscris tîrziu, al Renaºterii, derivat dintr-o greºitãetimologie a numelui de familie), veniserã sã locuiascã în ea cînd familia lor sedespãrþise de cele înrudite : Cacciaguida (strãmoºul cavaler ºi cruciat), Elisei ºiDel Bello. În aceastã casã s-a nãscut Dante (Durante), într-o zi necunoscutã dinmai 1265. Tatãl sãu, Alighiero al II-lea, luase de soþie pe o donna Bella, mamapoetului, ºi, mai tîrziu, dupã moartea celei dintîi soþii, pe o monna Lapa a luiChiarissimo Cialuffi, ce a fost mama vitregã a lui Dante. Florenþa nu era încã oraºul frumoaselor pieþe înflorite, „veselã de marmorealbe ºi de soare”, cum o cîntã Carducci într-una din cele mai frumoase poezii alesale. Casele erau în cea mai mare parte de lemn (afarã de turnurile nobililor),strãzile nepavate, lumina neîndestulãtoare, mulþimea care se înghesuia cenuºie ºimonotonã, cu totul deosebitã de aceea multicolorã pe care decoratorii de teatre ne-opun înainte cînd asistãm la drame istorice ce au ca fond Evul Mediu. „Înfãþiºareaoraºului” – zice Ezio Levi („Vita fiorentina nella Vita Nuova”, în Marzocco din mai1921) – grãmãdit între casele foarte înalte ºi turnuri, cu strãzi înguste ºi întorto-cheate, aproape totdeauna lipsite de soare ºi luminã, era tristã ºi era tragicã. Aceleforme ºi acea culoare se vor potrivi foarte bine cu drama de iubire ºi de moarte carea fost întîia operã a tînãrului Alighieri (Vita Nuova) ºi cãreia toate acestea îi vorconstitui fondul ºi scena. La locul lor vor rãsuna între acele ziduri deznãdãjduiteinvocãri biblice ale poetului izgonit din cetatea lui înaintea izgonirii ºi izgonit dinviaþã înainte de a-i fi încercat amãrãciunile. Chiar mulþimea care se strîngea pestrîmtele ulicioare ale bãtrînei Florenþe avea o înfãþiºare monotonã ºi tristã. Numaidoctorii, foarte puþini, se îmbrãcau în stacojiu ; în verde numai cavalerii ; toþi ceilalþise îmbrãcau în chip uniform în cenuºiu, ºi cenuºii ºi negre erau lungile mantii caredãdeau astfel adunãrilor, sfaturilor, ca ºi mulþimii din piaþã o înfãþiºare severã.Între mantiile lungi, cenuºii ºi severe ale cetãþenilor ºi abaua cenuºie a pelerinilorse desprindea uneori albeaþa hainelor femeieºti. Dar asta numai în zile de sãrbã-toare, cînd ºi tinerii nobili, mîndrii donzelli ai Toscanei, le îmbrãcau în cavalcadelelor. Îmbrãcãmintea femeiascã obiºnuitã era „sîngerie” (sanguigna), care nu e, cums-a crezut pînã acum, un roºu viu ºi vesel, ci o culoare severã, fiindcã era ºi culoareade doliu ; ºi îmbrãcatã într-o astfel de culoare a apãrut Beatrice lui Dante pentruîntîia datã. Cînd Dante a intrat în viaþã, evenimentele nu se desfãºurau nici ele veselepentru Florenþa. Grozava înfrîngere de la Montaperti (1260) umpluse Florenþa dedoliu ºi amintirea era încã proaspãtã. Copilãria poetului – copilãrie gînditoare,petrecutã la început (pînã la 14 ani) în tihna unei case boiereºti, înveselitã dezîmbetul matern, apoi în strîmtorãri casnice sub stãpînirea unei mame vitrege –a fost deci tristã. Vorbele pe care a trebuit sã le asculte nu vor fi fost dintre celemai plãcute. Mare impresie trebuie sã fi fãcut asupra-i bãtãlia de la Montaperti,din care luã naºtere splendidul episod al lui Farinata. Isprãvile acestui mareduºman politic al neamului sãu a trebuit sã-l impresioneze foarte tare. Ai sãi îlurau, el îl admirã. Puternicã impresie trebuie sã fi fãcut asuprã-i ºi povestirileluptei de la Benevento (1264), despre care va fi auzit vorbindu-se în tot timpulcopilãriei sale. Mult trebuie sã-l fi fãcut sã sufere puþina trecere a tatãlui sãu, omfãrã caracter, un adevãrat nimic, pe care chiar duºmanii sãi nu s-au ostenit sã-lsurghiuneascã dupã înfrîngerea de la Montaperti. Poate cã o sorã (femeia legatã de el prin înrudire foarte apropiatã ce se iveºteo clipã, ca o vedenie uºoarã, într-un capitol din Vita Nuova, pentru a se destrãma 18 18
  16. 16. DANTE {I EPOCA SAcurînd dupã aceea în aer, ca un abur), poate cã o sorã i-a mîngîiat melancoliile decopil mistic, cu sufletul nespus de gingaº, crescut într-un mediu de misticismfranciscan în ºcolile alãturate mînãstirii Santa Croce, unde învãþa, de bunã seamã,ºtiinþele triviului. Învãþãmîntul medieval, predat de obicei în ºcolile alipite de mînãstirile francis-cane ºi dominicane, dar nu numai în ele, era alcãtuit dintr-un curs inferior de treiani în care se învãþau ºtiinþele triviului (gramatica, adicã latina, retorica ºidialectica) ºi dintr-unul superior, cuprinzînd ºtiinþele quadriviului (aritmetica,muzica, geometria ºi astronomia). Filosofia ºi teologia, împreunã cu dreptul ºimedicina, erau pãstrate pentru învãþãmîntul superior ºi se predau în acele celebreStudi (strãvechi erau cele din Bologna, Padova, Pavia, Salerno ºi Napoli !), nu încãUniversitãþi, mai mult sau mai puþin complete, dar poate mai mult decît univer-sitãþi în înþelesul modern, pe care comunele le susþineau pe cheltuiala lor sau celpuþin le ajutau cu bani din belºug ºi le apãrau prin tot felul de privilegii. Ca unul ce fãcea parte dintr-o familie nobilã ºi înstãritã, Dante fu, fãrã îndoialã,iniþiat de tînãr în toate nobilele îndeletniciri cavalereºti : cãlãria, mînuirea armelor,dansul, vînãtoarea cu ºoim. Dupã cum reiese dintr-un crîmpei din Vita Nuova,cunoºtea de bunã seamã desenul ; ºtim cã îi plãcea tovãrãºia muzicanþilor ºi cãunul dintre ei, Casella (de care atît de gingaº vorbeºte într-un cînt din Purgatoriu)înveºmînta cu note cîntecele sale. A învãþat singur sã compunã versuri italiene.ªtia provensala ºi franceza ºi acum e aproape sigur cã a transpus într-o serie desonete (Il fiore), în care se ºi simte gheara leului, le Roman de la Rose. Curînd afost în stare sã citeascã – în afarã de obiºnuitele Disticha Catonis ºi alte opere deacelaºi fel, ce se citeau în trivium – pe marii clasici ai literaturii latine : Ovidiuîn primul rînd ºi apoi Virgil, Horaþiu, Lucan, Seneca, Cicero ºi pe cei din decadenþã,dintre care mai cu seamã pe Boeþiu. Întîia sa culturã a fost totuºi mai degrabã modernã : italianã, provensalã ºifrancezã. Era pe vremea cînd acei joglars provensali ºi jongleurs francezi, în ospe-þele cavalereºti (corti bandite) ºi în pieþele romanice surori, încã foarte apropiatede punctul lor de plecare comun, latina, nu cereau multã învãþãturã ºi nici preamultã sforþare pentru a fi înþelese chiar ºi de cei ce nu le vorbeau ; ºi Florenþa,fiind pe drumul cel mare al pelerinilor (romeri) ce se duceau la Roma spre a seînchina statuii marelui apostol, gãzduia foarte adesea pe giullari – ºi pe cei pro-vensali, ºi pe cei francezi – ce urmau pe pelerini. Fireºte, giullari-i fãceau de toate :dãnþuiau pe funie ºi fãceau scamatorii, arãtau animale dresate ºi jucau unelecomedioare picante, dar cîntau ºi poezii lirice ºi recitau crîmpeie de poeme cava-lereºti – ºi apoi era deosebire de la giullare la giullare. Mulþi dintre ei erau oameniculþi, cea mai mare parte preoþi ce, din pricina sãrãciei sau a deprinderilor rele,lepãdaserã sutana ºi cãutaserã un cîºtig mai lesnicios. Aceºti din urmã giullarierau poeþi ei singuri ºi cîntau ºi recitau poezii fãcute de ei, inspirîndu-se adeseadin izvoarele clasice, ca niºte desãvîrºiþi cunoscãtori ai latinei ce erau, în calitatealor de clerici. Apoi erau ºi manuscrisele ! Manuscrisele copiate cu frumoase litere gotice pealbe pergamente durabile, cu iniþialele pictate în culori vii pe fond de aur, manu-scrisele care, desigur, erau scumpe, dar pe care le posedau cei mai bogaþi ºi leîmprumutau ºi celor mai puþin bogaþi. Prima idee de a explica, în Viaþa Nouã,cu bucãþi de prozã poeziile sale de dragoste pare sã fi venit lui Dante de la unmanuscris provensal al poeziilor lui Bertran de Born, în care acele razos (adicãexplicãrile în prozã pe care jongleur-ul le punea înaintea canþonelor) erau neobiº-nuit de dezvoltate ! ªi apoi, la Florenþa, în timpul adolescenþei lui Dante se cîntau de cîtãva vremepoeziile dulci ale stilului nou bolognez, care luaserã ºi locul vechilor canþone aleªcolii siciliene (totuºi nu numai în dialect sicilian, nici toate de autori sicilieni), 19
  17. 17. DANTE {I EPOCA SAprea reci în imitaþia lor provensalã prea fãþiºã ! În acele cîntece femeia nu mai eraconsideratã ca la sicilieni, o rece ºi mîndrã castelanã feudalã, ci un înger venit dincer pentru a arãta calea cãtre perfecþiune ºi a înãlþa pînã la Dumnezeu sufletulpoetului îndrãgostit.4. Viaþa NouãSîntem pe pragul Vieþii Noi. În timpurile acelea era obiceiul aºa-ziselor tenzoni sauîntreceri poetice. Un poet propunea într-un sonet pe care-l trimitea celor ce-i socoteareprezentanþi mai cu trecere ºi mai experþi în serviciul zeului Iubirii (serviziod’Amore), adicã în teoriile cele mai încurcate ºi mai rafinate ale dragostei cava-lereºti (codificatã în timpurile acelea în numeroasele traduceri romanice din Arsamatoria ovidianã ºi mai ales în tratatul De amore a lui André le Chapelain) ; deci,un poet propunea într-un sonet una din acele subtile probleme (de exemplu, cetrebuie considerat mai demn de îndrãgostiþii subtili : a iubi ca sã fii iubit sau a iubifãrã speranþã de rãsplatã) care au fost la modã în tot timpul Evului Mediu ; ºipoeþii întrebaþi rãspundeau, arãtîndu-ºi fiecare pãrerea sa. Dante, copilandru (aveaatunci 18 ani), propune interpretarea unui vis ciudat. Povesteºte cã a visat peBeatrice goalã (înfãºuratã numai cu un vãl foarte subþire de culoare sîngerie) înbraþele zeului Amor care îi dãdea sã mãnînce inima lui Dante ºi din care ea mîncanesigurã ºi gînditoare. Deodatã zeul dragostei dãdu semne de durere ºi zburã lacer cu Beatrice în braþe. Sonetul se resimte, mai ales în motivul poetic al inimii mîncate, de lectu-rile provensale ale lui Dante (biografia romanescã a trubadurului Guilhem deCabenstanh) ºi de cele franceze (legenda Castelanei de Vergy). Numai cã ceea ce înacele povestiri nu era altceva decît rãzbunãri grosolane ºi crude ale unui soþ gelosajunge la Dante simbolul rafinat al primelor tulburãri de dragoste ale Beatricei,care începea sã observe dragostea lui ºi sã-i rãspundã, fie chiar cu oarecare nehotã-rîre ºi tulburare. Acesta trebuie sã fi fost primul înþeles al sonetului care, dupã moarteaBeatricei, urmã sã fie retuºat pentru a-i adãuga acea presimþire funebrã care acumse vede în ultima terþinã. Nu e deci ciudat cã nimeni (dupã cum ne spune Dante)nu l-a interpretat atunci adevãrat. Cineva (Dante da Maiano) rãspunse cu groso-lãnie, batjocoritor ºi ironic, cã avea puþin de interpretat. Visul acela voia numai sãspunã cã cel care-l visase era bolnav ºi avea nevoie sã se îngrijeascã. Recomanda,la nevoie, chiar oarecare spãlãturi pe care nu le voi mai preciza ! Dar cel mai cunoscut, cel mai mare ºi mai renumit poet contemporan, GuidoCavalcanti, rãspunse serios ; ºi, dacã nici el – dupã Dante – n-a prins adevãrataexplicare, aratã, cel puþin, cã preþuieºte mult pe tînãrul poet care-i trimisesesonetul. Astfel a început acea prietenie între Dante ºi Guido Cavalcanti, caretrebuia sã aibã o însemnãtate aºa de mare în dezvoltarea intelectualã a tînãruluinostru poet. În acest timp al vieþii sale, mai mult monden ºi cavaleresc, Dante n-a iubitnumai pe Beatrice, ci ºi pe alte femei cam uºurele ºi cochete, pentru care a scrispreþioase poezii ocazionale ºi galante, lãudînd coroniþele de flori pe care le purtauîn dansurile din mai ºi deasupra cãrora vedea zburînd amoraºi ; numindu-le cupseudonime (în provensalã senhals) florale ca Violetta, Fioretta etc. ; arãtînd plãce-rile vînãtorii ºi încheind cã totuºi acestora trebuie sã se prefere serviciul ºi tovã-rãºia femeilor nobile ; enumerînd într-un sirventes, care n-a ajuns pînã la noi,60 dintre cele mai frumoase femei din Florenþa ; visînd o barcã fermecatã, în caresã poatã cãlãtori, fãrã lopeþi ºi fãrã pînze, împreunã cu prietenii ºi iubitele lorîntr-o lume irealã ºi fantasticã, departe de întîmplãrile brutale ale lumii noastre 20 20
  18. 18. DANTE {I EPOCA SAadevãrate ; plîngîndu-se de plecarea din Florenþa a uneia din ele ; visînd pe zeulAmor care-i poruncea sã înlocuiascã serviciul cavaleresc al femeii îndepãrtate cuacela al unei femei nu mai puþin frumoase ºi aproape. Poeziile acestea scrise pentru alte femei nu vor intra toate sã facã parte dinViaþa Nouã ; doar cîteva ; atît numai cã Dante, pregãtindu-se, dupã moarteaBeatricei, sã compunã cãrticica sa delicatã, a povestit lucrurile puþin schimbate decum se întîmplaserã într-adevãr ; s-a prefãcut a fi fãcut curte acelor femei ºi de ale fi lãudat în versurile sale pentru a ascunde ochilor celor profani adevãrata sadragoste, dupã teoria provensalã a celamen-ului (în italianã schermo) ºi mãrtu-risind chiar de a fi atribuit dragostei pentru Beatrice cîteva din poeziile scrisepentru alte femei, întrucît pãreau cã vorbesc de ea. Nu trebuie deci sã se considere Viaþa Nouã ca o operã cu totul ºi cu totulautobiograficã, ci în mare parte fantasticã, întrucît realitatea e schimbatã dupã ointenþie misticã ºi artisticã. Nu e îngãduit, de exemplu, a socoti întemeiat pe date istorice faptul cã Dantea vãzut pentru prima datã pe Beatrice la nouã ani ºi s-a îndrãgostit de ea, cu toatecã astfel de exemple de precocitate nu sînt tocmai rare la naturile excepþional desensibile ; nici cã, dupã alþi nouã ani, a revãzut-o, nici – cu atît mai puþin chiar –cã în sirventes-ul pierdut numele sãu, din cauza ritmului ºi a rimelor, nu putuseocupa decît locul al nouãlea. Dante avea motivele sale mistice de a fixa pentru Beatriceacest numãr nouã, a cãrui rãdãcinã e numãrul Sfintei Treimi, deci al perfecþiunii ! ªi încã ceva trebuie sã mai amintim : cã proza acestei mici opere este poste-rioarã versurilor pe care le comenteazã ºi cã acestea din urmã au fost probabilretuºate pentru a le adapta noului scop. Aºa trebuie sã se fi petrecut lucrurile înrealitate. Sã vedem acum cum le povesteºte Dante în Vita Nuova. Aºadar, el avea nouã ani cînd pentru prima datã i-a apãrut Beatrice, fetiþãaproape de aceeaºi vîrstã, „îmbrãcatã cu nobila culoare roºie ca sîngele, modestãºi cinstitã, încinsã ºi împodobitã aºa cum se cuvenea la vîrsta ei aºa de fragedã”. Aceastã apariþie îl tulburã atît de mult, încît se îngãlbeni ºi începu sã tremure,presimþind cã din acel moment Amorul va fi stãpînul despotic al sufletului sãu. ªi,într-adevãr, de atunci „începu sã-i porunceascã, în orice chip sã încerce a vedea peacel înger foarte tînãr ; aºa cã de multe ori în copilãrie se duse s-o caute ºi defiecare datã o vedea cu o înfãþiºare aºa de nobilã ºi de demnã de laudã”, încît îiinspira cele mai înalte sentimente. Dupã nouã ani o întîlni din nou, „îmbrãcatã în hainã albã de sãrbãtoare, întredouã femei nobile care erau mai în vîrstã ca ea, ºi, trecînd pe stradã, îºi îndreptãprivirea spre locul unde era el plin de teamã ºi printr-o atenþie deosebitã îl salutãcu atîta nobleþe, încît i se pãru cã atinge limitele supremei fericiri”. Atunci, „ca ameþit se îndepãrtã de lume ºi se refugie în singurãtatea camereisale”, unde începu sã se gîndeascã la Beatrice ºi avu visul povestit în sonetulamintit mai sus. În acest timp, tînãrul poet se fãcea tot mai palid, iubea singurã-tatea ; ori de cîte ori o întîlnea începea sã tremure ºi se tulbura, ºi asta-i fãceacurioºi pe prieteni ºi pe nobilele doamne. Într-o zi, cînd în bisericã o privea pe Beatrice, o tînãrã femeie crezu cã Danteo priveºte pe ea ºi se întorcea mereu spre el, mirîndu-se de privirea aceea care ise pãrea cã se aþintise asupra ei. ªi-atunci Dante auzi spunîndu-se în spatele lui :„Iatã femeia care-l face sã sufere atît de mult !”. Se gîndi atunci sã se poarte în aºafel încît sã creadã toþi cã într-adevãr aºa e, ºi astfel sã scape de întrebãrile stãrui-toare ale prietenilor. Începu sã scrie pentru ea sonete ºi balade, ca sã ascundãochilor profani dragostea sa adevãratã pentru Beatrice. Atunci el scrise în laudacelor mai frumoase femei din Florenþa acel sirventes în care numele falsei iubiteocupa primul loc ºi acela al Beatricei pe al nouãlea. În acest timp, femeia care-i servea drept adãpost dragostei pentru Beatrice funevoitã sã plece din Florenþa. Dante crezu cã e necesar sã se arate îndurerat ºi 21
  19. 19. DANTE {I EPOCA SAscrise un sonet în care se plîngea de îndepãrtare. Se întîmplã apoi sã moarã oprietenã a Beatricei (prima notã funebrã din acest suav roman mistic, urmatãimediat de altele) ºi Dante compune pentru ea douã sonete, plîngîndu-se de moar-tea care a rãpit din viaþã o floare atît de frumoasã ºi de curatã. Prietenii însãurmarã a se interesa de faptele sale ºi el se temea ca ei sã reuºeascã a-i descoperisecretul care-i era atît de drag. ªi atunci, din porunca zeului Amor, îºi alege o adoua donna dello schermo. De data aceasta însã îi fãcu curte aºa de indiscret(cãlcînd chiar regula secretului, principalã în codul dragostei medievale), încîtlumea începu sã-i vorbeascã de rãu pe amîndoi ºi însãºi Beatrice, revoltatã deaceastã lipsã de discreþie din partea lui Dante (ºi poate ºi puþin geloasã !), terminãprin a-l lipsi de salutarea aceea în care era toatã fericirea lui. În zadar compune Dante canþone ºi balade minunat de suave ºi de dulci pentrua explica neînþelegerea ºi a cere cu umilinþã iertare, Beatrice nu-i mai dãdu salu-tarea ºi chiar, odatã, la o petrecere, vãzîndu-l aºa de plin de teamã ºi aºa depierdut, fixînd-o cu ochi care implorau iertare, vederea lui i se pãru atît de comicã,încît rîse de el împreunã cu celelalte femei care o întovãrãºeau. Dante se gîndeºte atunci sã nu-ºi mai clãdeascã fericirea pe ceea ce depindeade o voinþã strãinã lui, ci pe ceva pe care nimeni vreodatã sã nu-i poatã lua, adicãpe cuvintele care cuprind laudele pentru iubita lui. Poeziei salutului îi urmeazãaceea a laudei extatice, care formeazã un al doilea episod al liricii danteºti : acelaal rimelor noi. Se mai întîmplã moartea tatãlui Beatricei (a doua notã lugubrã, prezicãtoarea dureroasei catastrofe din aceastã delicatã povestire de dragoste ºi moarte), cãreiaîi urmã, dupã puþin timp, un vis înfricoºãtor, în care îi apare lui Dante, bolnavºi înfrigurat, viziunea Beatricei moartã, pe care femei pioase o acoperã cu un vãl,în timp ce sufletul ei, ca un nouraº alb, se înalþã spre cer într-un zbor de îngericare cîntã. Nu a fost decît un vis înfricoºãtor ºi totuºi sufletul nostru presimte de pe acummoartea adevãratã a femeii iubite (ºi aºa de suav iubitã) de poetul nobleþei ºinevinovãþiei feminine. Beatrice mai trece o datã îmbrãcatã în alb, în tovãrãºia Monnei Vanna(Primãvara), iubita prietenului sãu, Guido Cavalcanti, în toatã strãlucirea frumu-seþii sale delicate, a tinereþii sale, a cerului albastru al Toscanei acoperit de norialbi ºi uºori, într-un sonet în care ne apare sub senhal-ul de Amore ; încã inspirãpoetului sãu cel mai delicat sonet (Tanto gentile e tanto onesta pare) din toatã ViaþaNouã ºi la urmã moare (la 9 iunie 1290) nu – spune Dante – din cauzã cã ne-a fostrãpitã de puterea focului sau a gheþii, ca în orice boalã, dar numai pentru cã princalitãþile sale atrãgea asupra ei atenþia îngerilor ºi a sfinþilor, care voirã sã împo-dobeascã Paradisul cu sufletul ei îngeresc. Dante e nemîngîiat. Durerea îi inspirã canþone, balade ºi sonete de o profundã,delicatã ºi totuºi seninã tristeþe. Dupã un an, în ziua ºi ora întîmplãrii, pe cînddesena pe cîteva cartoane un înger îndreptîndu-ºi zborul cãtre cer, bãgã de seamãcã lîngã el erau persoane demne de respect, pe care, adîncit în amintirile lui, nule salutase. Scrise atunci un sonet, explicînd cã în acel moment mai era cineva cuel ºi de aceea nu a observat prezenþa lor. Dar însãºi puterea durerii produce o reacþie în naturile tinere ºi sãnãtoase.Într-o zi, pe cînd se afla într-un loc care-i aducea aminte de Beatrice ºi suspina dedureroasã amintire, apoi ridicînd ochii pentru a vedea dacã din întîmplare nu l-azãrit cineva, vãzu la o fereastrã o tînãrã femeie foarte frumoasã, care, palidã deemoþie, îl privea cu milã ºi pãrea cã cu tot sufletul lua parte la durerea sa. ªiatunci – dupã cum se întîmplã tuturor celor nenorociþi, cãrora, vãzîndu-se compã-timiþi, li se pare durerea lor ºi mai mare, ca ºi cum i-ar fi milã de el însuºi – Dantenu mai putu sã-ºi stãpîneascã lacrimile, izbucni în hohote ºi fugi sã se închidãacasã. Dar a doua zi se reîntoarse sub acea fereastrã ºi în puþin timp un sentimentnou fãcu sã-i palpite inima, pe care o crezuse moartã pentru totdeauna. 22 22
  20. 20. DANTE {I EPOCA SA Dupã o lungã luptã întru amintirea dulce a celei moarte ºi dragostea pentru ceacare trãia, Beatrice terminã prin a învinge ºi Dante are o minunatã viziune în carevede pe iubita lui înconjuratã de îngeri ºi sfinþi ºi se hotãrãºte sã nu mai vorbeascãde ea pînã cînd nu va putea-o face cu demnitate, spunînd despre ea ceea ce nici-odatã nu s-a mai spus despre cineva. Prin aceastã prevestire a ceea ce a fost apoi Divina Commedia se terminãViaþa Nouã. A fost adevãratã aceastã dragoste a lui Dante ? Documentele istorice ºi celemai vechi mãrturii ale biografilor ºi comentatorilor Comediei ne rãspund cã da.Numai cã Bice Portinari, fiica acelui om de bine care a fost Folco di RicoveroPortinari, fondatorul spitalului Santa Maria la Nova, Bice Portinari, mãritatã cuSimone di Geri dei Bardi, nu devine Beatrice (adicã dãtãtoare de fericire) decît înpoezia lui Dante !5. OspãþulAcelaºi lucru se spune despre Donna gentile. Fie cã trebuie sau nu identificatã cuAlisetta cea isteaþã dintr-un sonet din Canzoniere ºi cu tînãra Pietra cu pãrul auritºi creþ, care, înveºmîntatã în verde, ne e înfãþiºatã în alte poezii, pe cînd dãnþuieºtepe pajiºti primãvãratice smãlþate de flori ; sigur e cã în Convivio acest chip simbo-lizeazã Filosofia. Filosofia ce, ea însãºi îndurãtoare faþã de mîhnirea poetului, îimîngîia raþiunea ºi inteligenþa cu cãrþile lui Boeþiu (De consolatione philosophiae)ºi cu ale lui Cicero (De amicitia) în acelaºi rãstimp în care dragostea pentru Donnagentile îi acoperea întru cîtva golul ce-l simþea în inimã. Asemenea sincretisme nu erau cîtuºi de puþin rare în Evul Mediu ºi ar însemnasã voim sã judecãm dupã mãsura sufletului nostru modern un suflet din veaculal XIV-lea, de am voi a priori sã înlãturãm aceastã putinþã, singura ce izbuteºtesã împace povestirea din Vita Nuova cu cea din Convivio. Care poveste e urmãtoarea : „Steaua Venerei de douã ori se învîrtise în cerculsãu ce o face sã parã de searã ºi de zi (era deci, fãcînd calculele astronomice, înaugust 1293 ºi, prin urmare, cu trei ani ºi douã luni dupã moartea Beatricei) dupãrãposarea acelei Beatrice fericite, ce trãieºte în cer cu îngerii ºi pe pãmînt cusufletul meu, cînd acea gingaºã domniþã de care am pomenit la sfîrºitul Vieþii Noise ivi pentru întîia oarã, însoþitã de Iubire, înaintea ochilor mei ºi cîºtigã mare locîn gîndul meu. Dar fiindcã iubirea nu se naºte ºi creºte dintr-o datã, ci e nevoie demult timp ºi hranã a gîndurilor, mai cu seamã acolo unde se aflã gînduri potrivnicecare o stînjenesc, mai înainte ca aceastã nouã iubire sã fie desãvîrºitã, trebuimultã luptã între ãst gînd nou ºi cel ce-i era vrãjmaº, adicã gîndul strãluciteiBeatrice, care stãpînea încã cetãþuia minþii mele”. Compuse atunci, pentru a sedezvinovãþi de necredinþa aparentã, canþona Voi che intendendo il terzo ciel movete,cea dintîi a fi comentatã filosoficeºte în Convivio. De aceea Dante, abãtut dedurerea adîncã ce-i pricinuise moartea aceleia pe care el o numeºte „cea dintîidesfãtare a sufletului sãu” ºi simþind nevoia de a ieºi din dureroasa stare de sufletîn care se afla, gîndi sã se slujeascã de mijlocul pe care alþi nenorociþi îl între-buinþaserã înaintea lui spre a se mîngîia : „ªi mã apucai – zice – sã citesc aceacarte a lui Boeþiu, ce nu e cunoscutã de mulþi, prin care, nenorocit ºi surghiunit,se mîngîiase. ªi mai întîmplîndu-se cã Tullius (Cicero) scrisese o altã carte, încare, vorbind despre prietenie, aducea vorba despre mîngîierea lui Laelius, omfoarte ales, la moartea lui Scipio, prietenul sãu, mã apucai sã o citesc. ªi cumse întîmplã de obicei, cã omul merge cãtînd argint ºi, fãrã voia sa, gãseºte aur,eu, ce cãtam mîngîiere, gãsii nu numai leac lacrimilor mele, ci ºi cuvinte ce dove-deau cît de însemnat lucru era filosofia, stãpîna acestor autori. ªi mi-o închipuiampe ea asemenea unei doamne milostive. ªi, din pricina acestei închipuiri, începui sã 23
  21. 21. DANTE {I EPOCA SAmerg acolo unde se arãta ea, adicã la ºcolile cãlugãrilor ºi la discuþiile celorce se îndeletniceau cu filosofia, astfel cã în puþinã vreme, poate în treizeci deluni, începui sã-i simt farmecul aºa de mult, încît iubirea sa alunga ºi nimiceaorice alt gînd”. Atunci scrise cîntece în care, prefãcîndu-se cã laudã pe doamna milostivã pecare prinsese a o iubi dupã moartea Beatricei, aducea de fapt laude Filosofiei. Fireºte, lucru foarte cu putinþã în vremurile acelea, dar care oricum nu înlãturãiubirea pentru femeia adevãratã. Dar ce este il Convivio ? „Omul – ne rãspunde Dante – din firea lui doreºte sã ºtie, fiindcã în desãvîrºireasufletului sãu stã fericirea-i cea mai mare. Dar felurite pricini, ca de pildã cusururitrupeºti, lãcomie de plãceri lumeºti, viaþã pãcãtoasã, trîndãvie, îndeletniciri prac-tice familiale ºi civile, vina locului unde s-a nãscut ºi a crescut omul, fiind adicãlipsit de orice mijloc de învãþãturã ; toate aceste pricini fac pe mulþi sã fie lipsiþide astã prea vrednicã ºi desãvîrºitã hranã ºi, în loc de a se aºeza la mesele undese mãnîncã pîinea îngerilor, sînt siliþi sã se hrãneascã, asemenea dobitoacelor, cuiarbã ºi cu ghindã. Din care pricinã, împins de milã, eu am de gînd sã dau un Ospãþobºtesc, la care sã împãrtãºesc pe nenorociþii aceºtia din firimiturile pe care, dupãce am fugit de pãºunea norodului de rînd, le-am putut aduna stînd la picioarelecelor ce sînt la masa fericitã. Mîncãrile acestui Ospãþ vor fi paisprezece cîntece alcãtuite din iubire ºi virtute,iar pîinea un comentariu în prozã, trebuincios pentru ca acele cîntece sã fie tîlcuiteîn adevãratul lor înþeles”, anume ca unele ce cuprind laudele Filosofiei, iar nu aleunei femei pãmînteºti oarecare. Ospãþul deci ar trebui sã fie alcãtuit din paisprezece tratate, unul pentru fiecaredin canþonele comentate, ºi încã unul drept introducere. De fapt, Dante, dîndu-ºiseama la timp cã a greºit calea ºi recunoscînd hotarele raþiunii omeneºti, nu a scrisdecît patru din ele, folosindu-se de prilejul canþonelor (douã pentru Donna gentile,una spre lauda vredniciei, înþeleasã ca vrednicie a sufletului ºi a obiceiurilor)pentru a se îndeletnici cu subiecte nu numai filosofice, ci ºi teologice, astronomiceºi morale. Într-adevãr, a treia dintre canþonele comentate, Le dolci rime d’amorch’io solia, vorbeºte de gesturi dispreþuitoare ºi trufaºe, ivite pe neaºteptate ladoamna sa ce, din milostivã, sfîrºise prin a ajunge atît de asprã ºi nepãsãtoare,încît sã merite, într-un grup de poezii ce fac parte acum din Canzoniere, porecla (înprovensalã : senhal) de Pietra. Lucru ce trebuie luat în înþelesul cã Filosofia nu ºi-aþinut toate fãgãduielile faþã de el. Dacã Donna gentile, Pietra (aiurea pomenitã cu porecla de Pargoletta) ºi oisteaþã Lisetta ce, într-un sonet din Canzoniere, înainteazã încredinþatã cã va cuceriinima ºi mintea poetului trebuie socotite drept una ºi aceeaºi femeie, mai întîiblîndã ºi milostivã, apoi pe neaºteptate devenitã nepãsãtoare ºi crudã (toate fe-meile încep ca doamne gingaºe ºi sfîrºesc pietre !) e chestie prea întinsã pentru afi cu putinþã sã o tratãm în aste pagini. Ceea ce e sigur e cã aceste douã femei(fiindcã de fapt Lisetta e identificatã de cei mai mulþi cu Donna gentile ºi Pargolettacu Pietra) ajunserã în Ospãþul lui Dante una singurã, mai întîi îndurãtoare, apoicrudã, precum mîngîietoare la început ºi pline de nãdejdea naivã de a dezvãluichipul veºnicului Sfinx, apoi anevoioase ºi sterpe i se înfãþiºaserã studiile filosofice. Sigur e cã în vremea compunerii Ospãþului Dante strãbãtu un rãstimp tulburede întreitã rãtãcire : moralã, intelectualã ºi artisticã. ªi întreitã fu ºi rãtãcirea-imoralã : în dragoste, în viaþa lumeascã ºi în politicã. Dante iubeºte senzual, iaparte la petreceri, face politicã – ºi cu greu se poate face politicã fãrã a se ajungela tocmeli cu propriul sãu cuget, ca atunci cînd se înduplecã sã se înscrie, el, nobil,în breasla Medicilor ºi Spiþerilor, numai pentru a lua parte la ocîrmuirea oraºuluisãu. Rãtãcirea intelectualã e mai cu seamã filosoficã : Dante strãbate un rãstimpde copleºitoare încredere în puterile raþiunii omeneºti deosebite de credinþã. Cît 24 24
  22. 22. DANTE {I EPOCA SAdespre rãtãcirea artisticã, ea e cuprinsã mai ales într-o recãdere sub jugul imitaþieiprovensale, iar apoi în forma încurcatã, nefireascã, voit asprã ºi þeapãnã a rimelorce þin de acest rãstimp al iubirii pentru Pietra.6. Cîteva dateÎn acest punct faptele din viaþa exterioarã a lui Dante au precumpãnire ºi sîntemnevoiþi a îndrepta din nou luarea-aminte a binevoitorului cititor asupra unor datefãrã de care cuvîntarea noastrã nu mai poate înainta cu limpezimea cuvenitã. Am vãzut cã 1290 este anul morþii Beatricei. În acelaºi rãstimp de vreme Danteia parte la douã expediþii militare, slujind (în cãlãrimea uºoarã, în calitateasa de nobil) sub steagurile cãpitanului poporului din oraºul sãu : la Campaldino(11 iunie 1290), unde oºtile guelfei Florenþe se bãturã cu cele ale ghibelinei Arezzo,ºi, cu un an mai înainte (1289), la expediþia luchezilor, ajutaþi de florentini, împo-triva Pisei, în timpul cãreia fu de faþã la predarea castelului Caprona. În 1294merse – de bunã seamã, pentru cîteva zile – la Bologna, unde scrise sonetul în carese dojeneºte cã n-a luat în seamã pe o femeie tînãrã ºi frumoasã ce trecea, pe cîndel era cufundat în privirea Garisendei. În 1295, vremea probabilã a alcãtuirii pãrþiiîn prozã din Vita Nuova, se înscrise în breasla Medicilor ºi Spiþerilor ºi în cursulanilor 1296 ºi 1297 vorbi de mai multe ori în Sfatul Celor o Sutã. În 1295 moareForese Donati, tovarãºul sãu de viaþã neregulatã ºi de ospeþe voioase, ºi, prinurmare, cearta vestitã, pe temeiul unui vulgar schimb de ocãri plebee, trebuie sãfie socotitã în rãstimpul ce þine de la 1290 (vremea morþii Beatricei) pînã la 1296.În 1297 veniturile sale trebuie sã fi fost tare zdruncinate, de vreme ce uneledocumente indiscrete ne aratã cã el ºi cu fratele sãu Francesco furã siliþi sã facãdatorii pe la mai multe persoane. Din acest an, 1297, e, poate, ºi cãsãtoria luiDante cu Gemma a lui Manetto Donati. Urmeazã trei ani de tãcere, în care hrisoa-vele nu ne dau numele lui Dante. Sînt cei dintîi ani din viaþa sa casnicã, în carepare absorbit de afacerile casnice ºi de simþãmintele familiale, mai cu seamã depaternitate, ºi se þine departe de politicã. În 1300 se duce ca sol al comunei din Florenþa la aceea din San Gimignano(7 mai) ºi de la 15 iunie la 15 august face parte din ocîrmuirea oraºului, ca prior.În aprilie 1301 e numit cãpetenie ºi supraveghetor al lucrãrilor pentru lãrgirea ºiîndreptarea cãii San Proculo ; la 14 aprilie vorbeºte în Sfatul Cãpeteniilor ºi la19 iunie, discutînd în Sfatul Celor o Sutã de trebuiau sau nu plãtiþi o sutã deoameni în slujba papei Bonifaciu al VIII-lea, susþine cã nu trebuie fãcut nimic(quod de servitio faciendo domino Papae nihil fiat). Venind Carol de Valois la Florenþa, pe faþã ca împãciuitor, dar cu tainica însãr-cinare, primitã de la papã, de a-i ocroti pe negri ºi de a-i doborî pe albi de lacîrmuire, pe cînd Dante se afla, de bunã seamã, la Roma, ca sol al comunei, pentrua încerca sã împiedice venirea acelui principe la Florenþa ; la 27 ianuarie 1302 noulpodestà din partidul negru, Cante de’ Gabrielli da Gubbio, ridicat de Carol de Valois,condamnã pe Dante ºi pe alþi trei in contumacia sã plãteascã de fiecare cîte cincimii de lire, în florini mici ; sã înapoieze lucrurile rãpite pe nedrept ºi, de nu vor fiplãtit în trei zile, sã le fie confiscate bunurile ; sã rãmînã, chiar de vor fi plãtit, doiani afarã din Toscana ; ºi sã nu mai poatã avea niciodatã slujbe ºi rãsplatã de lacomuna Florenþei. Cei patru osîndiþi erau declaraþi vinovaþi, toþi laolaltã sau fiecareîn parte, prin sine sau prin mijlocirea altora, de baratteria (întrebuinþare rea aputerii ºi a banilor comunei), adicã de a fi dat ºi cheltuit împotriva înaltuluiPontifice ºi a trimisului sãu, Carol de Valois, „pentru împotrivire la venirea sa”. La10 martie urmãtor (1302) fu întãritã condamnarea lui Dante ºi a celorlalþi osîndiþiîmpreunã cu el ºi fu hotãrît ca, de ar fi fost prins vreunul dintre ei, trebuia sã fiears de viu (igne comburator, ita ut moriatur). 25
  23. 23. DANTE {I EPOCA SA La 8 iunie 1302, la San Godenzo, mulþi surghiuniþi florentini din partidul „alb”se îndatorarã a despãgubi pe un oarecare Ugolino di Feliccione degli Ubaldini detoate daunele pe care le-ar fi suferit luptînd împotriva Florenþei, pentru întoarcereaalbilor. Dante fu la San Godenzo ºi se îndatorã împreunã cu ceilalþi. Probabil cãîn 1303 se opri cîtãva vreme în Romagna (la Forlì) ºi apoi la Verona, la curtea luiCangrande della Scala. În 1304 merse pentru a doua oarã la Bologna, unde, dupãultimele cercetãri ale lui Santangelo (Dante e i trovatori provenzali, Catania,Giannotta, 1921), compuse canþonele morale spre lauda virtuþilor cavalereºti(ce fac parte acum din Canzoniere ºi trebuiau sã fie comentate ºi ele în Convivio),primele trei tratate din Convivio ºi, de la 1305 la 1306, primele douã cãrþi Devulgari eloquentia. La 6 octombrie 1306 îl gãsim în Lunigiana, lîngã marchizulFranceschino Malaspina, de care fu numit însãrcinatul sãu spre a trata pacea, înnumele sãu ºi al fraþilor sãi, cu Antonio, episcopul de Luni, pace care fu încheiatãchiar în acea zi. De la 1306 la 1312 îl gãsim în Casentino, unde, tot dupã Santangelo, compusede la 1306 la 1307 al patrulea tratat din Convivio ºi rimele pentru acea enigmaticãfemeie pe care el o pomeni cu numele de Pietra. În acest rãstimp casentinez din viaþa lui Dante se întîmplarã fapte foarteînsemnate pentru istoria Italiei. În septembrie 1310, împãratul Henric al VII-leade Luxemburg se hotãrî în sfîrºit – ascultînd chemãrile ghibelinilor ºi redeºteptîndnãdejdile guelfilor „albi” (moderaþi) de a putea în sfîrºit sã se reîntoarcã la Florenþa –sã coboare în Italia. Dante trimise o scrisoare tuturor principilor ºi cîrmuitorilorde popoare din Italia, îndemnîndu-i sã nãdãjduiascã în împãrat ºi sã-l întîmpinecu respect. La 31 martie 1311, de la izvoarele Arnului (Casentino) scrise floren-tinilor rãsculaþi, dojenindu-i ºi ameninþîndu-i cu pedeapsa – ºi la 18 aprilie dinacelaºi an, o altã scrisoare latineascã lui Henric, îndemnîndu-l sã nu piardã vremeaîn Lombardia ºi sã se grãbeascã a pedepsi Florenþa. În acest timp (fãrã îndoialã,ca urmare a acestor fapte ale sale ce puteau fi înþelese ca ale unui ghibelin ºi care,oricum, îl fãceau sã parã duºman al oraºului sãu), la 2 septembrie 1311 fu înlãturat,împreunã cu mulþi alþii, de la amnistia datã de comuna florentinã celorlalþi sur-ghiuniþi. În 1312 trebuie sã fi fost la Pisa, urmînd pe Henric, fiindcã numai acoloputu sã-l vadã, copil fiind, Petrarca, dupã cum spune cã l-a vãzut în persoanã, încopilãria sa. În 1313 moare Henric de Luxemburg, mai înainte de a-ºi fi putut ducela bun sfîrºit întreprinderea – ºi cu moartea sa se nãruie pentru totdeauna nãdej-dile lui Dante de a-ºi revedea oraºul. Dupã o scurtã ºedere în Toscana, el încercãsã se întoarcã la Verona. În 1314, murind papa Clement al V-lea, Dante scrisecardinalilor adunaþi în conclave la Carpentras, îndemnîndu-i, dupã cum zice croni-carul Giovanni Villani, „sã aleagã un papã italian”. În 1315 era, de bunã seamã,la Lucca, unde cunoscu pe acea enigmaticã Gentucca, de a cãrei plãcutã întîm-pinare pune pe poetul luchez Bonagiunta Orbicciani sã-i aminteascã în Purgatoriu(c. XXIV). Dante avea atunci cincizeci de ani împliniþi ºi nu e deci cu putinþã sã negîndim tocmai la o adevãratã iubire. Cade, prin urmare, ipoteza cã Gentucca artrebui identificatã cu Pietra, dupã cum propun unii comentatori vechi, fãrã sã segîndeascã prea mult. La 6 noiembrie 1315, Dante ºi copiii sãi sînt din nou izgoniþidin Florenþa ºi osîndiþi, de vor fi prinºi, sã li se taie capul. În 1316 refuzã cudispreþ sã se întoarcã la Florenþa, deoarece condiþiile iertãrii (de a se înfãþiºacu ºtreangul de gît ºi cu capul presãrat cu cenuºã, spre a se oferi Sfîntului Ion)erau prea umilitoare. De la 1313 la 1320 unii vor sã-l socoteascã la Ravenna, alþiila Verona. Oricum, la Verona trebuie sã facã o cãlãtorie scurtã pentru a susþinediscuþia despre Quaestio de aqua et terra. De la 1320 pînã pe 14 septembrie 1321(data morþii) fu, fãrã îndoialã, la Ravenna, pe lîngã Guido Novello da Polenta, ce-lprimi bine, îl cinsti în viaþã ºi-i fãcu, dupã moarte, o înmormîntare strãlucitã. Infernul ºi Purgatoriul vãzuserã lumina – pare-se – cam pe la 1318. Paradisulfu publicat postum. 26 26
  24. 24. DANTE {I EPOCA SA7. Rãtãcirea moralã a lui DanteSã ne întoarcem acum la vremea de rãtãcire moralã a lui Dante. În afarã de plebeulschimb de sonete (1294 ?) cu Forese Donati ºi un sonet minunat (I’ vengo a te ilgiorno infinite volte) de dojanã, al celui dintîi prieten al sãu, Guido Cavalcanti, încare îl mustrã cã s-a apucat sã caute tovãrãºii nevrednice de el, ce-i înjosescsufletul, odinioarã atît de curat, avem, în aceastã privinþã, spovedaniile lui Danteînsuºi. În cercul celor lacomi (Purgatoriul) el revede pe Forese Donati, ce-i zice :„De-þi aminteºti cum te-ai purtat cu mine ºi eu cu tine, chiar azi cînd totul atrecut, amintirea trebuie sã ne fie dureroasã !”. Tot astfel, în Paradisul pãmîntesc(Purgatoriul) pune pe Beatrice sã dojeneascã rãtãcirea sa moralã ºi mai cu seamão anume patimã trupeascã a sa pentru o Pargoletta nevrednicã de cel ce, odinioarã,din iubire îºi fãcuse o scarã pînã la cer. Dar pe aceastã Pargoletta noi o cunoaºtem. Ea ni se înfãþiºeazã ca o copilãfoarte tînãrã, cu pãrul aurit ºi creþ, înveºmîntatã în verde ºi încununatã cu flori,dãnþuind pe pajiºti primãvãratice, printre dealuri împãdurite. Scena e aceea dinCasentino. În Casentino Dante fu în vîrsta coaptã (de la 32 pînã la 37 de ani) ºiaceasta se potriveºte cu aluziile ironice ale Beatricei la vîrsta sa, ce nu mai era deom tînãr ºi care ar fi trebuit sã-l punã la adãpost de amãgirile unei copile –aproape ; o scrisoare latineascã ºi o canþonã a lui Dante ne descriu amãnunþitivirea fulgerãtoare, aproape înspãimîntãtoare, a unei frumuseþi ce, punînd stã-pînire pe sufletul lui cu violenþa „unui stãpîn ce, izgonit din patrie, dupã îndelungatsurghiun înturnîndu-se la moºia sa, tot ceea ce gãseºte ucide, alungã ºi întem-niþeazã”, nimici „acea hotãrîre vrednicã de laudã, pentru care se ferea de femei ºide cîntecele de iubire ºi alungã fãrã milã, ca suspecte, acele cugetãri sîrguincioaseprin care contempla lucrurile atît cereºti, cît ºi pãmînteºti”. O cunoaºtem pe aceastã femeie : e Pietra. Cunoaºtem astã patimã violentã : eaceea ce respirã în înflãcãratele ºi senzualele canþone danteºti dintr-o parte binecunoscutã din Canzoniere. Cunoaºtem starea aceasta de suflet : e aceea a lui Dante,surprins tocmai în mijlocul cugetãrilor filosofice din Convivio de vijelia patimii ! De prisos sã încercãm a identifica pe aceste douã femei. Trebuie sã le fi cunoscutbine Moroello Malaspina, cãruia îi erau închinate ºi scrisoarea latineascã, ºi can-þona. Dante le pomeneºte cînd cu numele de Pargoletta, cînd de Pietra, dupã cumnãdãjduieºte sau deznãdãjduieºte. Ceea ce ne intereseazã e tonul acestor poezii : puternic, pãtimaº ºi senzual, cene aratã o faþã nebãnuitã a liricii danteºti. Deosebite, nu mai puþin frumoase, încomplicaþia lor de metru ºi de strofe, decît cele din Vita Nuova, aceste poeziipietroase, dinadins aspre ºi nemlãdioase, în care Dante îºi impune o schemã, stãruieasupra imaginilor, repetã ca un rãsunet crud ºi dureros unele cuvinte aspre casunet ºi ca înþeles : piatrã, ger, umbrã, crudã, smalþ ºi care ne fac sã ne gîndim laanume disonanþe voite ale muzicanþilor moderni, sînt totuºi pline de atîta adevãr,sinceritate ºi putere de patimã, cum numai un suflet uriaº putea arãta ºi a arãtat. Cîtã durere, cît zbucium, ce accent de rugã fierbinte ºi de mustrare în aceastãbaladã : Fiindcã te vezi atît de tînãrã ºi frumoasã, încît deºtepþi în minte Iubire, ai adunat în inimã trufie ºi asprime ! Trufaºã te-ai fãcut cu mine ºi asprã de vreme ce te-ncerci sã mã ucizi, vai mie ; cred cã faci astfel spre a te încredinþa dacã tãria iubirii spre moarte duce ; 27
  25. 25. DANTE {I EPOCA SA dar fiindcã mã gãseºti robit mai mult ca alþii, nu ai nici o îndurare pentru a mea durere : de ai putea tu sã îi simþi tãria !ºi aiurea, cu un strigãt deznãdãjduit : Vai mie, de ce nu urlã pentru mine, cum fac eu pentru ea, în vãgãuna arzãtoare ? Pe cînd în rimele din Vita Nuova gãsim adoraþia esteticã mulþumitã cu sine, înrimele Pietrei gãsim „dorinþa rãzvrãtitã împotriva raþiunii, dorinþa arzãtoare cedogoreºte sufletul ºi a cãrei flacãrã, ca pe un perete nãruit, se încolãceºte ºi ºuierãprin spãrturile stilului ºi prin rupturile versificaþiei. Iubirea nesãturatã ajungecrudã, înveºmîntã aproape înfãþiºarea urii sau cel puþin îi împrumutã cuvintele.Femeia rîvnitã ºi îndãrãtnicã ajunge o rãufãcãtoare ucigaºã ºi hoaþã, pe careIubirea e rugatã sã o strãpungã cu o sãgeatã prin mijlocul inimii – ºi poetul ar voisã-i punã mîna în pletele bãlaie ce s-au fãcut pentru el ºfichi ºi bici, ºi atunci eu n-aº fi milos ºi nici curtenitor, ci aº face ca ursul cînd se joacã. În vreme ce în Vita Nuova suspinul e duios ºi supus, aici îndrãgostitul geme,se zbuciumã ºi strigã : Blestem ziua în care întîia oarã am vãzut lumina ochilor tãi trãdãtori, ºi clipa cînd ajuns-ai pe culmea inimii, spre a-mi scoate afarã suflul. E patima tinereþii dupã iubirea adolescenþei, e asemeni arºiþei mari a soareluide varã ce ne face sã simþim mai puternic existenþa, atunci cînd totul e prea plinde viaþã. E asemeni furtunii de la amiazã, dupã o dimineaþã blîndã de primãvarã,cînd cerul – ce, plin încã de-acum de toate armoniile de aprilie, se topea zîmbitorîn albastrul nesfîrºit – ne face sã simþim cã mai are încã nourii sãi grei de electri-citate, ºi tunetele, ºi fulgerele. Era nevoie ºi de acest curent de poezie pentru adesãvîrºi în extaticul îndrãgostit de Beatrice pe poetul viitor”. Astfel scrie Carducci (Opere, VIII, 90) într-una din judecãþile-i estetice, ade-vãrate minuni de agerime criticã ºi de simþire poeticã. Noi nu vom adãuga decît douã observaþii scurte. Anume cã aceastã sinceritatede expresie e cuprinsã în caracteristicile ºcolii poetice a stilului nou, de nu princuprins, ce nu mai e dulce defel, cel puþin prin formã, sincer asprã ca simþirile pecare le aratã (canþona Astfel voiesc în vorba-mi sã fiu aspru,/ Precum în fapt e astãfrumoasã Piatrã...) ºi cã, dupã cum socoate, cu drept cuvînt, Salvadori („Nuoverime di Dante”, în Nuova Antologia, 1 dec. 1904), aceastã piatrã „ce în bãrbãþia luiîl tulburã ºi îl înfrînse, întunecîndu-i mintea de la lumina adevãrului veºnic ºiîmpietrindu-i inima”, e simbolizatã în Divina Commedia prin Medusa, pe carediavolii o cheamã (Infernul, IX, 55-63) spre a-i împiedica intrarea în cetatea Ditei,strigînd : „Meduso hai, sã-l facem piatrã !”din care pricinã Virgil (raþiunea omeneascã supusã credinþei) îi strigã : – „Întoarce-te ºi-nchide-þi ochii bine – mi-a zis Virgil – cã n-ai sã mai vezi stele de-apuci sã vezi pe Gorgo dacã vine”. 28 28
  26. 26. DANTE {I EPOCA SA Vorbind m-a-ntors chiar el de cãtre ele, ºi nepãrîndu-i palmele-mi de-ajuns ºi-a-ntins podiº ºi-a lui peste-ale mele. Din care pricinã poetul strigã (ºi se gîndeºte, poate, la sine, ce atîta vreme nuavu mintea sãnãtoasã) : Voi cei cu spirit ager de pãtruns, cãtaþi aci-n cîntarea mea ciudatã, sub vãlul ei, ce-nvãþ îmi zace-ascuns ! (Infernul, IX, 55-63) ªi învãþul e cã ispãºirea e cu neputinþã pentru cel ce are sufletul împietrit depatima trupeascã ºi cã privirea unei Pargoletta (Pietra) poate prea bine sã teîmpietreascã, întocmai ca ºi aceea a Medusei !8. Iter animae Dantis in DeumÎntorcîndu-ne la Convivio : e lucru lãmurit cã Dante, dupã cum singur ne mãrtu-riseºte, trudindu-se sã scape de „josnicia de a fi simþit atîta patimã, cîtã îºi dãseama cã a domnit în el cine citeºte canþonele pomenite mai sus” arãtîndu-ne cã„nu patima, ci virtutea a fost pricina ºi îndemnul” nu numai a celor scrise pentruDonna gentile, dar ºi a celor scrise pentru Pargoletta-Pietra, se hotãrî sã le cuprindãºi pe acestea din urmã în Convivio, înfãþiºîndu-ni-le ca scrise pentru aceeaºi femeie(care trebuie înþeleasã alegoric ca Filosofia) ce, din îndurãtoare ºi mîngîioasã laînceput, se prefãcu apoi dintr-o datã în crudã ºi îndãrãtnicã. Într-adevãr, cea din urmã dintre canþonele din Convivio începe astfel : Duioasele rime de iubire pe care de obicei le cãutam în gîndurile mele, se cuvine sã le pãrãsesc ; nu fiindcã n-aº nãdãjdui sã mã reîntorc la ele, dar fiindcã gesturile dispreþuitoare ºi trufaºe ce la domniþa mea ivitu-s-au mi-au închis calea vorbirii obiºnuite. Prin urmare : greutãþi în studiile filosofice ºi piedici în iubire, atribuite ºiacestea din urmã acelei Donna gentile, pe cînd – într-adevãr – alcãtuiesc carac-teristica patimii adînci ºi trupeºti a poetului pentru Pargoletta cea nespus de tînãrãºi de crudã, pe care el cîntã sub acel senhal de Pietra. ªi aceste greutãþi în studiilefilosofice trebuie mai cu seamã înþelese ca scrupule religioase, adicã teama de a nuse rãtãci întru erezie ca prietenul sãu Guido Cavalcanti, ce nu voi sã-l urmeze peVirgil (raþiunea omeneascã supusã credinþei) ºi de aceea nu putu sã facã, asemeneacu el (cf. Infernul, X), cãlãtoria de mîntuire de-a lungul celor trei împãrãþii dedincolo de mormînt. Zice, într-adevãr, Dante în Convivio (II, 1) cã, „întîmplîndu-seca astã doamnã a mea (Donna gentile, simbol al Filosofiei) sã-ºi schimbe pentrumine gingaºa-i înfãþiºare, mai cu seamã în acele pãrþi în care eu cãutam ºi cercetamdacã cea dintîi materie a elementelor era creatã de Dumnezeu, mã oprii întru cîtvade a-i vedea adesea înfãþiºarea” ºi nu întîrzie sã adauge : „prin doamna mea înþelegtot mereu acea luminã foarte puternicã a Filosofiei, ale cãrei raze fac sã se înveº-mînte din nou florile ºi sã rodeascã adevãrata vrednicie a oamenilor, despre carecanþona de mai înainte (Duioasele rime de iubire pe care de obicei) voieºte sã tratezepe deplin”. 29 29
  27. 27. DANTE {I EPOCA SA Înþelegem deci lãmurit de ce Ospãþul rãmîne întrerupt la al patrulea tratat,cînd ar fi trebuit sã cuprindã cincisprezece, ºi de ce într-o altã canþonã vorbeºtedespre Filosofie ca de „acea frumoasã doamnã, întru care greºii”. Periodul filosofic-raþionalist trecuse de acum : iubirea pentru Beatrice înfrîngeaîn sfîrºit pe aceea pentru Donna gentile ºi el se pregãtea sã spunã despre ea înCommedia „ceea ce niciodatã nu s-a spus de vreuna”. De la Beatrice (simbolul credinþei mistice) din Vita Nuova, Dante trece la Donnagentile (simbol al filosofiei) din Convivio, pentru a se întoarce iar, în Commedia, laBeatrice (de astã datã tot simbol al credinþei, dar al credinþei teologice). Acesta este iter animae Dantis in Deum pe care se cuvenea oricum sã-l înfãþiºãmbinevoitorului cititor, pentru ca evoluþia spiritualã ºi artisticã a lui Dante sã-i fieîndeajuns lãmuritã.9. Analiza esteticã a OspãþuluiÎncã vreo cîteva observaþii asupra valorii artistice a operei ºi vom fi sfîrºit cuConvivio. Ca tot ce a ieºit din pana lui Dante, aceastã operã e foarte sincerã ºi, ca atare,puternic poeticã. Filosofia puternic simþitã ºi – aº zice – aproape suferitã ajungela el simþire ºi, de aceea, poezie. Paginile privitoare la nobleþea limbii vulgareitalice, dispreþuitã numai de cei ce, neºtiind sã se slujeascã de ea, o socotescnepotrivitã pentru subiectele alese ºi scriu în franþuzeºte sau în provensalã, dupãcum chitaristul prost dã vina pe chitarã, iar fierarul prost pe fier ; acele autobio-grafice în care ne vorbeºte de dureroasa-i pribegire de la curte la curte, aproapecerºind, ca o „barcã fãrã pînze ºi fãrã cîrmã, purtatã spre felurite porturi ºi strîm-tori ºi þãrmuri de vîntul uscat ce fluturã dureroasa sãrãcie” ºi „arãtînd împotrivavoinþei sale rana fãcutã de soartã, de care de obicei pe nedrept e adeseori învinuitcel rãnit” ; mãreþele imagini de care se foloseºte spre a face sã fie înþelese gîndirilesale filosofice ne fac sã ne gîndim la unele pagini minunate de Bergson, în careartistul nu e mai prejos decît filosoful ; accentul de blîndeþe înduioºatã cu careîmpãrtãºeºte (ºi de aceea scrie în italieneºte) întreaga omenire din floarea roºie asfîºierii sale ; toate acestea fac ca Ospãþul sã ni se înfãþiºeze strãbãtut de o undãde atît de proaspãtã ºi înfioratã poezie, încît sã poatã înfrunta alãturarea de celemai frumoase pagini din Commedia. În capitolul IX al tratatului II, o întreagãjudecatã filosofico-teologicã (75-90) sfîrºeºte cu o nãdejde de iubire : de a revedeaîn cer „pe acea strãlucitã doamnã pe care sufletu-mi o îndrãgi” ; aiurea (IV, 17),vorbind despre datoria pe care omul virtuos o are, de a se lumina nu numai pe sine,ci ºi pe ceilalþi oameni, rãtãciþi adesea din neºtiinþã, asemuieºte aceastã preaaleasã nevoie de apostolat cu „trandafirul ce nu mai poate sta închis ºi trebuie sãrãspîndeascã mireasma ce s-a nãscut înlãuntrul sãu”. „Tot astfel omul virtuos nutrebuie sã aºtepte sã i se cearã sfaturi, ci sã preîntîmpine cererea asemeni tranda-firului, care nu numai cui vine la el pentru mireasma sa i-o dã, ci chiar ºi oricuitrece pe lîngã el”, imagine ce aminteºte pe aceea prea frumoasã de care se slujeºteun mistic spaniol contemporan (Juan Maragall) în al sãu Elogio de la palabra,pentru ca sã dovedeascã nevoia de a vorbi doar din trebuinþa de a împãrtãºi altoraemoþia noastrã : Cuando una rama no puede ya más de la primavera que tieneadentro, entre las hojas abundantes brota una flor como expresión meravellosa. Mãreaþa ºi senina viziune moralã prin care a ajuns în culmea desãvîrºirii salespirituale nu se leapãdã de nimic din viaþa sa trecutã, de nici una dintre adeseadureroasele ºi umilitoarele-i experienþe omeneºti, socotindu-le ca îndreptate desoartã înspre o singurã þintã de pace ºi virtute ; ne miºcã puternic : „Ajuns la cea 30 30
  28. 28. DANTE {I EPOCA SAdin urmã vîrstã, sufletul ales binecuvînteazã drumul pe care l-a fãcut, fiindcã a fostdrept ºi bun ºi lipsit de amãrãciunea furtunii, ºi iar binecuvînteazã vremile trecute :ºi pe drept le poate binecuvînta, fiindcã, înturnîndu-ºi gîndul spre acestea, îºiaminteºte de faptele sale chibzuite, fãrã de care nu se putea ajunge, cu atîta bogãþie(de experienþã), nici cu atîta cîºtig, în portul de care se apropie. ªi face ca ºi bunulneguþãtor care, cînd ajunge aproape de port, îºi cerceteazã cîºtigul ºi zice : De n-aºfi pornit pe aºa fel de drum, n-aº avea comoara aceasta ºi n-aº avea de ce sã mãbucur în oraºul meu, de care mã apropii, ºi de aceea binecuvînteazã calea pe carea strãbãtut-o” (IV, 38). Încã o pildã pentru a arãta cum simte el, pãtimaº (ºi, prin urmare, poetic)Filosofia – ºi am isprãvit. Vorbeºte (III, 1) despre blîndeþea cu care dintru început Doamna gingaºã îlmîngîia, adicã despre plãcerea pe care o gãsea în primele sale citiri filosofice : „O,cîte nopþi au trecut, în care ochii celorlalþi oameni se odihneau dormind închiºi, încare ai mei priveau þintã spre lãcaºul iubirii mele ! ªi precum focul întins voieºtemereu sã izbucneascã în afarã, cãci nu e cu putinþã sã stea ascuns, mã cuprinsedorinþa de a vorbi despre iubirea pe care sã o pãstrez cu totul în mine nu puteam...Am prins darã a lãuda pe aceastã doamnã (Filosofia), dacã nu cum i se cuvenea,cel puþin cît puteam eu”. Încheind ºi recapitulînd : Dante nu a fost un filosof cum se ajunge astãzi cucîteva semestre de frecvenþã la o universitate nemþeascã, fiindcã e vreo catedrã deocupat sau vreun renume de cucerit. Dante ajunse la Filosofie pe cãi întortocheateºi îngreunate de durere. Criza sa începe dupã moartea Beatricei, cînd lumea seîntunecã pentru ochii sãi ºi durerea-i e atît de mare, încît nu mai poate trãi fãrãsã cunoascã preþul vieþii. Cautã, pentru a se mîngîia, cãrþile lui Boeþiu ºi ale luiCicero ºi-ºi odihneºte într-însele sufletul obosit. Apoi aceste cãrþi îi deschid minteacãtre prea plãcutele cercetãri ale Filosofiei. Aceasta în vremea cînd iubirea ome-neascã a Doamnei gingaºe îl mîngîia de pierderea suferitã, ce nu se mai puteaîndrepta. Printr-un sincretism cîtuºi de puþin ciudat pentru acele vremuri ºi îndeplinã înþelegere cu procedeele misticismului, chiar ale celui contemporan (al luiNovalis, de pildã, care, din iubirea sa pentru Sofia, blînda fatã moartã aproapecopiliþã, a fãcut ºi el un simbol), mila mîngîietoare a frumoasei femei se contopeºteîn gîndul ºi simþirea lui Dante cu plãcuta încredinþare ºi cu seninãtatea pe care,în aceeaºi vreme, o dobîndea din studiile filosofice, începute cu înflãcãrare deneofit ; lupta lãuntricã dintre iubirea cereascã pentru moartã ºi aceea pãmînteascãpentru femeia vie, ce atît de blînd îi zîmbea, pãrea cã-l cheamã iar sã priveascãviaþa cu interes nou, scuturîndu-l din toropeala în care cãzuse ºi din pricina cãreialumea i se înfãþiºa printr-un palid vãl de lacrimi ; se contopeºte cu lupta dintrenãlucile aeriene înconjurate de aur ale credinþei sale nevinovate ºi visãtoare (VitaNuova) ºi adevãrurile noi pe care de pe acum puternica sa inteligenþã crede cã leîntrezãreºte neatîrnate de destãinuirile Credinþei ; chinurile iubirii pentru femeia(Pargoletta-Pietra) ce acum pãrea cã-l respinge, acum îl atrãgea la sine cu blîndãînfãþiºare se identificau cu alternativele de nãdejdi ºi mîhniri, pe care oricine s-aocupat cu filosofia le cunoaºte din experienþa sa proprie ºi prin care se trece de laplãcerea supraomeneascã a cuceririi intelectuale la descurajarea cea mai dure-roasã a celui mai adînc scepticism. Astfel, Iubirea ºi Filosofia se contopesc în Dante într-un singur lucru ºi alegoriarece a lui Boeþiu se preschimbã la suflul îndrãgostit al artei danteºti, în Donnagentile din Ospãþ, în Pargoletta înveºmîntatã în verde, în Pietra cea crudã, cupletele bãlaie ºi creþe. Dante le-a iubit pe aceste femei aproape în aceeaºi vreme ºi, cu toate cã-i pãrearãu de rãtãcirea moralã a acelui rãstimp din viaþa sa, nu s-a lepãdat de ele, ci,dimpotrivã, le-a fost recunoscãtor pentru belºugul de experienþã ce a dobîndit diniubirea lor. 31

×