Ascultă-mă ca să te ascult

  • 636 views
Uploaded on

Ascultatul sincer implică o suspendare a sinelui. Nu observi întotdeauna acest lucru deoarece este reflexiv și considerat de la sine înțeles și pentru că, în majoritatea conversațiilor, vorbim pe …

Ascultatul sincer implică o suspendare a sinelui. Nu observi întotdeauna acest lucru deoarece este reflexiv și considerat de la sine înțeles și pentru că, în majoritatea conversațiilor, vorbim pe rând. Dar se poate să te surprinzi repetând în gând ce vrei să spui chiar în timp ce celălalt vorbește. Să asculți nu înseamnă doar să te abții să vorbești. Ca să asculți cu adevărat trebuie să îți amâni nevoile, să uiți ce vrei să spui și să te concentrezi să devii un vehicul receptor pentru celălalt.

Sensibilitatea ascultătorului este trăită subiectiv de către vorbitor ca – cel puțin temporar – fiind vitală pentru sentimentul că este înțeles, că este luat în serios. Ascultătorii simt această presiune.

More in: Education
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
636
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
0
Comments
0
Likes
5

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. 1Ascultă-mă ca să te ascultCapacitatea de ascultare poate îmbunătăț i relaț iile noastreMichael P. Nichols(Editura Trei, 2009)Preluat de pe blogul „Taina casatoriei”Ascultatul sincer implică o suspendare a sinelui. Nu observi întotdeauna acest lucrudeoarece este reflexiv ș i considerat de la sine înț eles ș i pentru că, în majoritateaconversaț iilor, vorbim pe rând. Dar se poate să te surprinzi repetând în gând ce vrei să spuichiar în timp ce celălalt vorbeș te. Să asculț i nu înseamnă doar să te abț ii să vorbeș ti.Ca să asculț i cu adevărat trebuie să îț i amâni nevoile, să uiț i ce vrei să spui ș i să teconcentrezi să devii un vehicul receptor pentru celălalt.Sensibilitatea ascultătorului este trăită subiectiv de către vorbitor ca – cel puț intemporar – fiind vitală pentru sentimentul că este înț eles, că este luat în serios. Ascultătoriisimt această presiune.Este o mare diferenț ă între a te arăta interesat ș i a fi cu adevărat interesat.Bineînț eles că suspendarea sinelui nu înseamnă pierderea lui -, deș i se pare că unora le esteteamă exact de acest lucru. Altfel, de ce insistă să-ș i repete la nesfârș it argumentele, când osimplă recunoaș tere a spuselor celuilalt ar putea fi primul pas spre înț elegerea reciprocă?Este ca ș i cum dacă ai spune: “Înț eleg ce încerci să îmi spui” ar însemna “Tu ai dreptate,iar eu greș esc”. Sau ca ș i cum ai asculta o persoană care este furioasă pe tine spunându-i:“Înț eleg de ce eș ti supărat pe mine”, ai spune “Mă predau”. În mod ironic, atunci cândteama că nu îț i vine rândul să te exprimi este atât de puternică, încât nu îl mai asculţi pecelălalt, aceasta se auto-îndeplineș te.Ascultatul sincer presupune suspendarea memoriei, a dorinț elor ș i a judecăţii– ș i cel puț in, pentru câteva momente, înseamnă să exiș ti pentru celălalt. Reprimareanevoii de a vorbi poate să fie mai grea decât pare. La urma urmei ș i tu ai lucruri de spus.Pentru a asculta bine, trebuie să te stăpâneș ti să te opui sau să oferi sfaturi sau să îț iîmpărtăș eș ti propria experienț ă. Cel puț in pentru moment, ascultatul este o relaț ieunilaterală.În orice discuț ie există, evident, două puncte de vedere. Dar atunci când ne certăm,insistăm să îl repetăm pe al nostru, fără să ascultăm poziț ia celuilalt. Ascultatul receptivesteo tehnică ce are rolul de a reduce certurile prin ascultarea celuilalt punct de vedere înainte dea-l afirma pe cel personal. Ascultatul receptiv îț i permite să te muț i dintr-o poziț ie deadversar, contracarând în mod reflex ceea ce spune celălalt, într-o poziț ie receptivă,permiț ând acelei persoane să îș i exprime sentimentele în timp ce tu le amâni pe ale tale.
  • 2. 2Ascultatul receptiv:1. La primul semn de ceartă, controlează-ț i impulsul de a răspunde ș i concentrează-te peascultarea variantei celuilalt.2. Încurajează gândurile, sentimentele ș i dorinț ele celuilalt – fără să te aperi sau să teîmpotriveș ti.3. Repetă punctul de vedere al celuilalt cu propriile cuvinte pentru a-i arăta ce crezi căgândeș ti sau simte.4. Cere-i acestuia să te corecteze sau să-ș i detalieze punctul de vedere.5. Păstrează-ț i răspunsul pentru mai târziu. În problemele importante sau controversate,aș teaptă o zi sau două până oferi varianta ta. În problemele minore, fă o pauză ș i întreabădacă cealaltă persoană este dispusă să audă ce gândeș ti.Certurile sunt ca jocul de ping-pong: este nevoie de două persoane ca să nu seoprească. Este necesar ceva efort, dar decizia de a-ț i amâna răspunsul pentru a exploragândurile celuilalt, este primul pas în ruperea cercului vicios al certurilor: “Nu îmi aducaminte să fi spus acest lucru, dar s-ar putea să ai dreptate. Ce vrei să faci în aceastăprivinț ă?”.Unul dintre motivele pentru care oamenii se îndoiesc că înț elegem cum se simt este acela cănu reuș im să le arătăm că le auzim. Tăcerea este ambiguă. Repetarea poziț iei celuilalt cupropriile cuvinte este cea mai bună modalitate de a-l face să vadă că înț elegi. Totuș i nurezuma ceea ce ai auzit ca ș i cum este încheierea discuț iei, ci, mai degrabă, ca pe omodalitate de a-l invita pe celălalt să elaboreze subiectul, astfel încât să îl înț elegi cuadevărat:“Lasă-mă să văd dacă am înț eles. Nu îț i place să luăm cina în oraș în fiecare seară dincauză că niciunul dintre restaurantele la care mergem nu serveș te legume, iar tu crezi că numâncăm suficient de sănătos?”,“Cred că înț eleg ce vrei să spui, dar vreau să fiu sigur. Vrei să spui că…?”, “Nu suntabsolut sigur că înț eleg ce vrei să spui dar aș vrea să spui mai multe despre (punctul tău devedere), aș a încât să îmi fie clar.”,“Deci tot acest acest timp ai crezut că sunt supărat pe tine ș i de aceea ai crezut că nu vreausă fiu afectuos faț ă de tine. Nu e de mirare că eș ti supărată. Cred că te simț i rănită demult timp.”.Un răspuns empatic unul reț inut, în mare măsură silenț ios; care urmăreș te, nuconduce ș i care îl încurajează pe vorbitor să intre în profunzimea experienț ei trăite. Oparte a problemei este dată de confuzia care se face între empatie ș i compasiune.Compasiunea este mai limitată ș i, totodată, limitează mai mult; înseamnă mai degrabă să aiaceleaș i sentimente, decât să înț elegi. Nici simpatia nu înseamnă, aș a cum cred mulț i
  • 3. 3oameni, să te îngrijorezi, să lauzi, să ovaț ionezi, să te entuziasmezi ș i să consolezi sau chiarsă încurajezi. Înseamnă să înț elegi.“Ei bine dacă aș fi în locul tău…” (Traducere: “Nu mă mai deranja cu problemele tale ș irezolvă-le”)“Ai auzit-o pe aia despre…?” (Traducere: “Nu contează ce spui; grijile tale suntplictisitoare”)“Stai liniș tit” Traducere:” Îmi este ruș ine de faptul că îmi doresc să fiu apreciat.”” Nu te simț i aș a”. Traducere” nu mă întrista cu supărarea ta”” Ș tii ceva?” Traducere:” Nu contează ce te preocupă; orice îmi vine mie în cap este cusiguranț ă mai interesant”Ascultatul receptiv nu este magie. Nu elimină diferenț ele de opinie. Este doar o modalitatede a reduce tensiunea dintre poziț iile fiecăruia.Lumea este împărț ită între oameni care cred că au dreptate. Capacitatea de a ascultadepinde de succesul pe care îl avem în a rezista impulsului de a reacț iona emoț ional faț ăde poziț ia celuilalt. Data viitoare când participi la o prelegere sau observi un conferenț iarnou, fii atent la întrebările ostile. Vei observa că multe „întrebări” nu sunt deloc întrebări, ciîncercări retorice de a dovedi că vorbitorul greș eș te ș i ascultătorul are dreptate. Puț inidintre aceș ti “ascultători” vor cu adevărat răspunsuri la întrebările lor; ei vor doar să aibădreptate.El spune, ea spune. El spune: “Ar fi trebui să spui ceva”, ea spune: “Ar fi trebuit să măîntrebi”, ș i niciunul nu se simte auzit. Ea vorbeș te despre lucruri pe care i-ar plăcea să lefacă ș i el vorbeș te despre faptul că este obosit. El nu aude niciodată ce înseamnă pentru earealizarea acestor lucruri, iar ea nu aude niciodată că el îș i urăș te slujba. Certurile cresc,sentimentele nu mai sunt recunoscute ș i minț ile nu se întâlnesc atât timp cât nu reuș im sărecunoaș tem ceea ce spune celălalt înainte să răspundem cu ceea ce avem de spus. Dacăun bărbat îi spune soț iei că ș i-ar dori ca ea să pregătească ceva diferit pentru cină, iar ea seplânge că el este imposibil de satisfăcut – ș i el devine defensiv ș i se retrage ca să meditezela cât de nedreaptă este soţia – niciunul dintre ei nu se va simț i înț eles. Aceastăneînț elegere – ș i multe altele asemănătoare – au mai puț in de a face cu incapacitatea de arezolva un conflict decât cu incapacitatea de a-l suporta.Ghid pentru bună ascultare:1. Concentrează-te asupra persoanei care vorbeș te.- Lasă de-o parte alte activităț i.- Amână-ț i preocupările.
  • 4. 4- Întrerupe cât mai puț in posibil2. Încearcă să înț elegi ce încearcă vorbitorul să îț i spună.- Nu reacț iona doar la cuvintele acestuia – fii atent la ideile ș i sentimentele din subtext.- Încearcă să te pui în pielea celuilalt- Încearcă să înț elegi unde vrea să bată interlocutorul3. Fă-l pe ascultător să ș tie că înț elegi- Foloseș te tăcerea, comentariile liniș titoare, parafrazarea- Oferă comentarii empatice- Foloseș te afirmaţii care să-i permită să detalieze (spune-mi mai multe, ce altceva), nu unelecare să închidă subiectul (am înț eles, acelaș i lucru mi s-a întâmplat ș i mie).Cum să capeț i ascultarea pe care o meriț i (diavolul mi-a ș optit la ureche căpoate ar trebui să scriu “… ascultarea pe care o doreș ti”. Poate că obț inem deja ascultareape care o merităm.). O modalitate de a fi ascultat aș a cum ai nevoie este să le spui oamenilorce doreș ti: “Sunt supărat ș i am nevoie să vorbesc cu tine. Doar ascultă-mă, bine?”, “Am oproblemă pe care vreau să o discut, dar nu sunt pregătită să iau o decizie, aș a că mi-ar fi defolos dacă ai putea doar să mă asculț i”. Dacă nu doreș ti un răspuns reactiv ș iinoportun, anticipează aș teptările ascultătorului: “Nu îț i cer să fii de acord cu mine, darpoț i să îmi înț elegi punctul de vedere?”, “Vreau să îț i spun ceva ș i nu vreau să te superipe mine. Ascultă-mă doar ș i gândeș te-te la ce spun, da?”, “Vreau să îmi spui ce crezi despreceva, dar trebuie să mă hotărăsc ce să fac cu situaț ia respectivă. Vrei să-mi oferi un sfat,chiar dacă este posibil să nu îl urmez?”.Dacă cineva îț i oferă sfaturi când tu vrei să fii doar ascultat, spune-o. Dar puneaccentul pe ce îț i doreș ti, nu pe cât de intruzivă este persoana respectivă: “Mulț umescpentru sfat, dar acum vreau doar să îț i povestesc ce s-a întâmplat” funcț ionează mai binedecât “Nu ț i-am cerut sfatul” sau “Nu poț i să mă asculț i măcar o dată, fără să îmi spui cesă fac?”Cum să asculț i persoanele greu de ascultat. Persoanele care vorbesc prea multsunt greu de suportat, dar nevoia lor de atenț ie este reală. Dependenț a lor este o povară, darnu trebuie făcuț i să se ruș ineze de acest lucru. A face pe cineva să îi fie ruș ine de nevoilelui îl face să se simtă ș i mai prost ș i îi intensifică nevoia. Chiar dacă nu îl critici că vorbeș teprea mult, neascultarea are un efect de izolare, care nu face decât să crească nevoia de a fiauzit.“Mie când îmi vine rândul?”. Câteodată nu reuș im să ascultăm din cauză că am dezvoltatobiceiuri care interferă cu deschiderea faț ă de celălalt. Facem presupuneri, reacț ionămemoț ional ș i ne concentrăm pe ce avem de spus. Ceea ce ai de spus este adesea în regulă,dar aș a nu mai auzi ș i nu mai recunoș ti ceea ce spune celălalt. Nu: “Îmi urăsc serviciul.”/“Da, ș i eu” Ci “Îmi urăsc serviciul.”/ “Ah, îmi pare rău. Ce se întâmplă?” Întotdeauna
  • 5. 5ascultă mai întâi. Este la fel cu situaţia în care o persoană cu care trăieşti se îmbolnăveşte. Elsau ea are nevoie de atenţie. Amână-ţi nevoile. Nu: “Ce puteam să fac?” Ci: “Îmi pare rău”.Oricât de mult le-ar păsa celor din jur de noi, tot sunt în cea mai mare măsură preocupaț i deceea ce se întâmplă în viaț a lor: griji, proiecte, duș mănii, speranț e, vise. Un ascultătorempatic se interesează ș i ne recunoaș te gândurile ș i sentimentele, confirmându-ne astfelexperienț a. Să asculț i empatic înseamnă să faci un efort mai mare să îl înț elegi pecelălalt înainte să îi ceri să facă acelaș i lucru pentru tine. Ascultătorul empaticsărbătoreș te naturaleț ea sentimentelor – “Nici nu e de mirare că ai fost furios!” – ș i ajutăla depăș irea tendinț ei celuilalt de a da înapoi.Empatia înseamnă să asculț i fără să te grăbeș ti să preiei conducerea discuț iei. Empatiapretinde două tipuri de activitate. Prima este deschiderea receptivă, ca un spectator care îș ipermite să se lase absorbit de film ș i emoț ionat de actori. A doua este găsirea unui echilibruîntre gândire ș i simț ire. Pentru acest lucru este nevoie de o trecere deliberată de la asimț i alături de interlocutor spre a te gândi la el. Ce spune? Ce vrea să spună? Ce simte?Unul dintre lucrurile pe care le învăţăm – după o perioadă lungă uneori – este căpersoanelediferite au nevoi emoț ionale diferite. Dacă de exemplu ai nevoie să stai singură atunci cândeș ti supărată, poate să îț i fie greu să îț i aminteș ti că, în aceleaș i circumstanț e, primullucru pe care partenerul tău vrea să îl facă este să vorbească.Sentimentele nu au întotdeauna un sens imediat. Este mai uș or să asculț i sentimente care nuiau forma unor acuzaț ii, dar, dacă acest lucru se întâmplă, adu-ț i aminte că sunt sentimente,nu expuneri ș tiinț ifice ale unor ale unor fapte. Nu ț ipa, nu jigni ș i nu readuce în discuţieprobleme mai vechi.Intoleranț a emoț ională este un impediment major în ascultare. Unii oameni reacț ioneazăatât de puternic faț ă de furie, încât nu pot suporta nici cantităț i normale ale acestei emoț iiumane primare. Alț ii se la cea mai mică provocare se aprind ca un chibrit. Este trist căreacț ionăm atât de puternic faț ă de persoanele care ne sunt cele mai apropiate. Cu cât estemai strânsă relaț ia, cu atât sunt nevoile mai mari, cu atât este mai greu să fii deschis.Cum să dezactivezi reactivitatea emoț ională. Motivul numărul unu din cauza căruiaoamenii nu ascultă este reactivitatea emoț ională. Unele persoane sunt atât de provocatoare,încât este aproape imposibil să le asculț i fără să te superi. Dar indiferent de ce spun ceilalț i,problema ta este modul în care reacț ionezi.Cu toț ii suntem într-o anumită măsură, nesiguri. De aceea, când ne simț im ameninț aț i,avem tendinț a să reacț ionăm defensiv mai degrabă decât să fim deschiș i faț ă de punctulde vedere al celuilalt. Unul dintre motivele pentru care oamenii cheltuie mii de dolari peș edinț e de terapie este doar să fie ascultaț i. (Terapeuț ii buni pot să facă mai mult decâtdoar să asculte, dar cu siguranț ă nu fac mai puț in.) atunci când oamenii se plâng de ceilalț idin viaț a lor, un terapeut nu se simte învinovăț it ș i de aceea nici nu reacț ionează defensiv.Dar atunci când vorbeș ti cu cei apropiaț i despre supărările tale, se simt implicaț i. de aceearăspunsul lor este adesea reactiv:” Nu, nu te simț i aș a!” Un răspuns aprobator, nonreactiveste:” Da, aș a te simț i? Spune-mi mai multe”.Oamenii reacț ionează defensiv din mai multe motive. Atunci când cineva spune: “Leacorzi mai multă atenț ie părinț ilor decât mie”, un răspuns reactiv ar fi “Îi văd foarte
  • 6. 6rar!”.De ce ameninț are închipuită este posibil să se apere partenerul respectiv? Empatiaoferă permisiuni. Ascultătorii receptivi, nondefensivi ne permit să ne exprimămsentimentele. Ei invită acele părț i neplăcute din noi să vorbească (fapt ce ne permite săfacem să facem acelaș i lucru pentru noi înș ine). Ei recunosc că, ș i în acele ocazii în careceea ce spunem despre ei poate să nu fie adevărat, sentimentele noastre suntadevărate. Sentimentele sunt fapte pentru persoana care le trăieș te.Nu ne înfrânge interlocutorul agresiv, ci propriul răspuns. Cea mai bună cale de a-ț istăpâni reactivitatea emoț ională este să ai curajul să abordezi situaț iile emoț ionale intenseș i să suporț i anxietatea asociată acestora. Evitarea acestor discuț ii oferă doar iluziaautocontrolului. Învaț ă să reziș ti impulsului de a pune în practică răspunsul defensivobişnuit – evitarea, cearta, învinovăț irea, răzvrătirea, dominarea sau adaptarea doar de dragulpăcii, cu orice preț .Anticiparea te eliberează de reacț iile exagerate. Calea de a rămâne calm este să te pregăteș tisă pui întrebări în loc să te aprinzi la provocările obiș nuite. Aceasta este o variaț ie lastrategia “spune-mi mai multe.” O altă modalitate de a diminua emoț ionalitatea este sărăspunzi literalmente la întrebările retorice ș i la sarcasm, în loc să începi să ripostezidefensiv. “Trebuie să te legi de fiecare lucru pe care îl spun?” “Da, ca să te ajut să deviipersoana perfectă care ș tiu că poț i să devii”.Cum să înț elegi furia unui vorbitor. Atunci când cineva începe să plângă, simț im nevoiasă îl consolăm, aș a încât să înceteze. Punem egal între plâns ș i durere. De fapt,plânsul nueste durere; este modul prin care oamenii îș i descarcă durerea. Acelaș i lucru seîntâmplă ș i cu exprimarea furiei.Nu le spune oamenilor furioș i să se calmeze. Acest lucru îi face să se simtă că le negidreptul de a fi supăraț i. Dacă cineva se repede la tine furios, cum faci să nu îl asculț iîncordat? Răspunsul evident este să ignori emoț iile din vorbele celuilalt ș i să fii atent doarla ce vrea să spună. Dar acest lucru este mai uș or de spus decât de făcut. Atunci cândfrustrarea ș i furia se varsă în relaț ie, răspunsul nostru natural este să devenim anxioș i ș idefensivi. Nu este uș or să asculț i o persoană care te asaltează cu sentimentele sale. Un lucrucare te poate ajuta să nu iei o poziț ie defensivă este să auzi în interlocutorul anxios voceaunui copil nefericit care plânge ca să fie auzit.Dacă, în loc să meditezi la cât de dificil este cel cu care vorbeș ti, te poț i concentra pe efortulde a asculta ș i a nu reacț iona exagerat, anxietatea din relaț ie va începe să scadă. Anxietateaeste electrică. Are nevoie de transmitere ș i amplificare. Dacă asculț i ș i stai liniș tit,persoana furioasă se va simț i auzită ș i va începe să se calmeze.Cum să primeș ti criticile fără să reacț ionezi exagerat. El spune: “Tot timpul întârzii”. Easpune “Tot timpul mă grăbeș ti”. Un punct pentru el. Un punct pentru e. Scorul general: zero.Să îi permiț i celuilalt să îș i exprime punctul de vedere înainte să îi răspunzi este deosebit deimportant – ș i mai ales dificil – atunci când acesta te critică. Dacă cineva te critică, rămâila această preocupare, nu critica la rândul tău. Evită situaț ia în care vă plângeț i unul decelălalt.“Ah da? Ș i tu? Nu duci niciodată gunoiul când te rog” sau “Nu mă interesează ce avem lacină. Poate dacă ț i-ai face curat în cameră din când în când aș a cum te-am rugat, mi-ar
  • 7. 7face plăcere să pregătesc ceva ce îț i place.” În loc de “Nu faci niciodatănimic” încearcă “Sunt copleș ită de muncă. Am nevoie de mai mult ajutor cu treburile casei”.După ce îi permiț i criticului tău să se plângă, fii de acord cu ce poț i sau cel puț in aratăapreciere pentru grija lui.“Da, am fost cam posac în ultimul timp. Îmi pare rău”“Deci crezi că am favorizat-o pe Cindy faț ă de Joshua?”Să ascultăm când suntem criticaț i este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care trebuie săle facem vreodată. Efortul activ de a asculta te ajută să previi să devii reactiv. Concentrează-tepe problema discutată. Încearcă să auzi în critica celuilalt ceva ce acesta îț i cere maidegrabă decât condamnarea ta.Ajungând la sursa reactivităț ii. Reactivitatea apare ca o apărare împotriva atacurilorpersonale. Cu cât ne-au ascultat mai mult părinț ii, ne-au luat în serios ș i ne-au respectatpărerile ș i sentimentele, cu atât mai liniș tiț i ș i mai stăpâni pe sine am ajuns. Cu cât maipuț in au ascultat, cu cât mai intoleranț i ș i mai critici au fost, cu atât mai nesiguri ș i maianxioș i am devenit. Cu cât mai expuș i am fost în faț a acuzaț iilor ș i a certurilor, cu atâtmai mult am învăț at să devenim defensivi. Ce se întâmplă în familia ta când oamenii devinagitaț i? Încep să ț ipe unii la ceilalț i? Încetează să îș i mai vorbească ș i să se evitereciproc? Aceasta este moș tenirea ta.Persoanele care ne sunt apropiate nu au niciun fel de interes să ne păcălească. Acț iunile lorne surprind doar pentru că aș teptăm ca ei să facă ce dorim noi. Dar ei fac ce vor ei să facă.Odată ce ț i-ai dat seama de acest lucru, poț i să nu mai fii surprins ș i supărat. Îi poț i lăsasă fie aș a cum sunt. Poț i să faci acest lucru; ei îl vor face oricum.De ce creș te reactivitate emoț ională pe măsură ce relaț iile evoluează. Majoritatearelaţiilor sunt destul de confortabile la început. Oamenii pot să vorbească ș i să asculte fărăprea multă tensiune; astfel relaț ia nu ar ajunge foarte departe. O asemenea armonie estetotuș i limitată de timp. Relaț iile, asemenea compuș ilor chimici instabili, au tendinț ă să sedeterioreze. Odată ce o relaț ie este încălzită de reactivitatea emoț ională, poate fi nevoie săfie răcită cu o distanț are emoț ională-evitare reciprocă sau cel puț in a subiectelor cucaracter supărător. Dar dacă cele două părț i sunt forț ate să stea împreună sau încearcă sădiscute probleme încărcate emoț ional, unul sau amândoi pot emana anxietate.O persoană poate încerca să păstreze armonia cedând ș i ascultând doar. Se poate ca celălaltsa nu fie conș tient de inegalitate. Dar este nevoie de două persoane pentru a menț ine aceastăstare. Greș eala celui împăciuitor este să confunde negarea de sine cu constrângereasinelui. Ce-a de-a doua strategie permite amândurora să câș tige; prima îi face să piardă. Dar,atât timp cât o persoană este intimidată de emoț ionalitatea celuilalt ș i acesta continuă să semanifeste în acelaș i fel, amândoi păstrează un echilibru nefericit.“Ce se întâmplă cu el?” Data viitoare când cineva reacț ionează exagerat la spusele tale,întreabă-te: “De unde vine acest răspuns emoț ional?”, “Ce punct sensibil am atins?”, maidegrabă decât “Ce se întâmplă cu el?”. Următoarele replici creează ș i mai multe probleme:“Eș ti aș a un copil!”, “Nu poț i să accepț i o simplă sugestie?” “Eș ti atât de imatur!”
  • 8. 8Reactivitatea se rezolvă prin înț elegerea ei, nu prin judecare. Închipuie-ț i un băieț elcare fuge din cameră după ce mama sa i-a spus ceva. De ce s-ar supăra un copil atât de tare?Adesea se petrece din cauză că ceea ce a spus aceasta l-a făcut să se simtă ruș inat. Atuncicând cineva se simte umilit, devine revoltat, ceva de tipul: “Nu sunt bun!”. Rănile respectuluide sine sunt la fel de dureroase ca o bătaie primită. Dacă l-ai fi întrebat ce s-a întâmplat,probabil că ar fi spus “Mama a ț ipat la mine” sau poate “Nimic, lasă-mă în pace!”Puț ini dintre noi, copiii cu atât mai puț in, ne etichetăm experienț a drept ruș ine. Dinpăcate, părinț ii care nu recunosc o astfel de reacț ie, sau nu pot să suporte supărarea unuicopil, intră într-o luptă care înrăutăț eș te lucrurile. Ei cer să li se spună ce se întâmplă, caș i cum un copil zguduit de emoț ie ar putea să răspundă.Oferă-i unei persoane ruș inate loc să se ascundă ș i să îș i revină. Ruș inea este atât deputernică, încât copilul îș i pierde pe moment controlul asupra sentimentelor. Are nevoie detimp ca să îș i revină. Acordă-i-l.Dacă cineva este înfuriat de ceva ce ai spus, gândeș te-te la modul în care este posibil să îi fiofensat demnitatea. L-ai tratat ca pe un copil? Ai dat de înț eles că părerea lui este greș ită?Că sentimentele lui sunt îndreptăț ite? Modul de a decoda un răspuns emoț ional “excesiv”nu este să îl învinovăț eș ti pe celălalt – sau pe tine -, ci să te gândeș ti care poate fi punctulsensibil pe care l-ai atins.Cuplurile care învaț ă să se asculte – cu înț elegere ș i toleranţă – descoperă adesea cănu au nevoie să se schimbe reciproc. Impulsul de a schimba lucrurile, de a le îmbunătăț i,este natural ș i constructiv în general. Dar oricine se gândeș te la căsătorie ca la unaranjament care se poate îmbunătăț i la nesfârș it greș eș te. Idealul perfectibilităț iicreează frustrare. Multe probleme se pot rezolva, dar problema trăitului cu o persoanăcare nu vede întotdeauna lucrurile ca tine nu este una dintre ele. Câteodată, căsătoria nueste despre rezolvarea diferenț elor, ci despre a învăț a să trăim cu ele.Cel mai mare impediment în calea înț elegerii în relaț iile intime este sentimentul rănital nedreptăț ii care ne face să căutăm în afara noastră sursele dezamăgirii pe care o simț im.Nu putem să nu sperăm ca partenerul să fie un pic mai interesaț i de ceea ce avem de spus ș imai puț in defensivi faț ă de lucrurile pe care spunem despre ei. Cam în acest moment,viziunea romantică asupra căsătoriei face loc melodramei – acea poveste despre o victimă ș iun răufăcător pe care ș i-o spun în sine cei nefericiț i în căsătorie ș i, după ce lucrurile ajungdestul de rău, oricui altcuiva dispus să asculte.Atunci când ai probleme cu cineva, observă ce te deranjează din comportamentul lui; apoigândeș te-te care poate fi cealaltă jumătate a tiparului. Acest lucru îț i poate oferi cheia cătrerezolvarea problemei.Plângere Completare“Nu vorbeș te cu mine”“Nu este foarte afectuoas㔓Este egoist”“Nu mă întreabă niciodată ce fel de zi amavut”“Nu îi place felul în care asculț i”“Are resentimente nedestăinuite”“Crede că eș ti egoist㔓Nu îl întrebi niciodată ce fel de zi a avut”
  • 9. 9Cealaltă jumătate a ecuaţiei – partea ta – nu trebuie să fie ceva ce faci care să provoaceproblema. Poate fi doar felul tău de a menț ine situaț ia.Ce te deranjează Ce menț ine situaț ia“Mă atinge într-un fel care mă deranjează”El se gândeș te “Hai că o luăm de la capăt”Nu îi arăț i cum îț i place să fii atinsăNu te lasă niciodată să ajungi la esenț agrijilor tale ș i te face să te simț i că aînț elesEl doreș te să fie lăsat în pace ș i ea îș i doreș te atenț ie. Aşa că ea îi acordă lui atenț ie,iar el o lasă în pace.Echilibrând intimitatea ș i independenț a. Atunci când se obiș nuiesc unul cu celălalt,cuplurile trebuie să negocieze atât spaț iul dintre ei, cât ș i separarea lor de restul lumii.Atunci când devii intim cu cineva, fizic ș i emoț ional, deschizi graniț ele din jurul sineluipersonal ca să îl laș i pe celălalt să se apropie. Să fii îndrăgostit înseamnă să nu doreș ti niciodistanț ă între voi ci un zid care să vă protejeze de intruziunile exterioare.Tensiunea dintr-un cuplu poate fi rezolvată în trei feluri: să lucreze asupra ei, să otrianguleze (prin o a treia persoană) sau să se distanț eze. Atunci când această distanț arenu este controlată prin stabilirea unei graniț e clare în jurul relaț iei, cei doi se îndepărteazăunul de celălalt.Ea vrea să vorbească mai mult. El vrea să se certe mai puț in. Pentru a-ș i îndeplini propriilescopuri, amândoi trebuie să facă mai mult din ceea ce îș i doreș te celălalt.Este mai probabil să fii auzit dacă spui cuiva: “Am o problemă” ș i “Am nevoie de ajutorultău”, chiar dacă ele este cauza problemei tale, decât dacă îl critici direct. Cele mai puț ineș anse de a fi auzite sunt criticile care vin sub forma învinovăț irii, dispreț ului, moralizăriisau a comparaț iilor jignitoare. “De ce trebuie mereu să…”, “Tu niciodată nu…”, “Tu artrebui să…”, “De ce nu poț i să fii mai mult ca…”Pune accentul pe sentimentele tale, nu pe defectele celuilalt: “Mi-aș dori să te îmbracimai elegant când ieș im în oraș . Mă simt mai deosebit atunci când îț i pui hainele bune”.Această replică funcț ionează mai bine decât “De ce trebuie să fii mereu atât de murdar?”Descrie felul în care situaț ia te afectează, mai degrabă decât să acuzi. Vorbeș te strict desprecomportament ș i subliniază faptul că te referi la ceea ce îț i place ș i ceea ce nu îț i place,nicidecum la ceea ce este corect ș i ceea ce este greș it.Chiar dacă tu eș ti persoana nemulț umită, adu-ț i aminte să îi dai celuilalt ocazia să seexprime. Spune ce te preocupă, dar, înainte să intri în detalii, întreabă-l ce părere are. Nu
  • 10. 10reacț iona exagerat dacă celălalt devine defensiv. Ț ine minte, tocmai i-ai spus că face unlucru greș it.Pentru a recunoaș te adevărul celuilalt nu trebuie să fii de acord cu el. Simplul gest deomisiune implicat în nerecunoaș terea spuselor celuilalt înainte să îl combaț i cu propriapărere poate fi cel mai mare impediment al înț elegerii reciproce. Dacă nu ș tim că am fostauziț i, nu putem auzi ce spune celălalt. În schimb, părăsim discuț ia sau ridicăm vocea.Poate dacă ț ipăm la ea, atunci ne va auzi.Discuț iile emoț ionale ar trebui păstrate cât mai scurte. Nu îț i vărsa tot sacul. Dacă faciacest lucru, ascultătorul se va simț i inundat, ț intuit la perete, cu doar două variante:luptă sau fugă.Deș i cuplurile care supravieț uiesc perioadei de acomodare tind să se liniș tească, tot vortrece ș i prin cicluri de apropiere ș i distanț are. Unele conflicte sunt rezolvate, altele suntevitate ș i altele reapar periodic. Certurile apar în continuare, dar natura acestor discuț ii artrebui să se schimbe în timp. Cuplurile de succes află că încercarea de a induce o schimbareunilaterală prin folosirea manipulării emoţionale – plângeri, linguș iri, dulcegării, cicăleală,învinovăț ire, furie – nu funcț ionează foarte bine. Problemele apar atunci când partenerii auprea multe secrete, spun da, deș i nu asta simt, sau îș i ascund adevăratele sentimente deteamă să nu dea naș tere unor certuri. Dacă vrei să afli adevărul de la o persoană, trebuiesă îi oferi siguranț a necesară pentru a se exprima.Partenerii blocaț i în amărăciune pot face un pas înspre eliberarea de speranț ele împietriteuitându-se cu atenț ie la acestea. Dacă eș ti dispus să renunț i la învinovăț ire ș i să cauț i ocale de împăcare, analizează-ț i aș teptările. Pornesc aceste conflicte de la dorinț a de aavea un partener fundamental diferit de cel cu care te-ai căsătorit? Dacă eș ti iritat defelul de a fi al partenerului, mai degrabă decât un comportament anume, atunci te afliîntr-o relaț ie greș ită.Oamenii intră în relaț iile intime cu o serie de aș teptări contradictorii. Se aș teaptă capartenerul să copieze aspectele pozitive din familia lor ș i să le corecteze pe celenegative. Pentru a înrăutăț i lucrurile, aceste aș teptări sunt adesea direcț ionate cătreslăbiciunile partenerului mai degrabă decât spre punctele lui forte. (“Ș tiu că ar putea fio persoană mai sociabilă, dacă ar încerca măcar”). Nu-ț i judeca partenerul în funcţie depropria ta putere; judecă-l după a lui. Toț i dorim să fim apreciaț i aș a cum suntem.Nimeni nu are de câș tigat atunci când slăbiciunile sau lipsurile devin centrul atenț iei într-orelaț ie. Dacă partenerul ar fi diferit dintr-un punct de vedere care să îț i placă, ar fi diferit ș idin puncte de vedere care ț i-ar plăcea. Cere schimbarea unor comportamente anume, darnu îț i pedepsi partenerul pentru ceea ce tu consideri a fi un comportament nepotrivit.Găseș te drumul spre acceptare. Afecț iunea va urma.O înț elegere mai bună a bucuriilor ș i a supărărilor unei relaț ii vine din tiparulinteracț iunilor unor personalităț i, nu din personalităț ile în sine. Se pare că problemele potfi mai degrabă rezolvate, nu prin încercarea de a schimba ce face partenerul tău, ciprinschimbarea răspunsului tău. Odată ce descoperi că pe măsură ce faci mai mult lucrul X,cu atât mai mult el face lucrul Y- sau el îș i dă seama că, pe măsură ce face mai des lucrul Y,cu atât tu faci mai des X- oricare dintre voi poate modifica tiparul, schimbându-ș i partea decontribuț ie.
  • 11. 11Cum să oferi o critică constructivă unui prieten. Există momente în care bu este chiar corectdoar să asculț i un prieten care simț i că greș eș te. Cu toate acestea, dacă vrei să-lsfătuieș ti, e o idee bună să întrebi mai întâi dacă acesta vrea sfatul tău:” Ai fi dispus săasculț i o sugestie în această privinț ă”,” Eș ti interesant să auzi o altă opinie?”,” Eș tiferm hotărât să…?”Sfatul implică critică ș i chiar ș i critica bine intenț ionată poate să dea greș . Uneori, când nespunem părerea, ne simț im respinşi dacă prietenul nostru ascultă.” De ce m-ai întrebat caree părerea mea dacă nu ț ii cont de ea?”. Un bun ascultător le permite prietenilor să acceptesau să respingă sugestiile fără să se simtă desconsiderat. Momentul potrivit să-ț i impuipunctul de vedere este acela când te contrazici cu prietenul tău în privinț a a ceea ce ar trebuisă faci tu, ș i nu invers.Calitatea înț elegerii dintre oameni nu este fixată în caracter, ci depinde de procesul lorde interacț iune. Atunci când un partener se luptă cu celălalt, el se luptă, de fapt, cuceea ce nu poate accepta la el însuș i.Ascultatul este o artă care presupune deschidere faț ă de unicitatea fiecăruia ș itoleranț ă faț ă de diferenț e. Pe măsură ce sunt repetate, tranzacț iile familiale cultivăaș teptări care stabilesc tipare durabile. Odată ce aceste tipare au fost stabilite, membriifamiliei folosesc doar o mică parte din gama largă de comportamente ce le stă la dispoziț ie.Prima dată când plânge copilul sau când vin socrii în vizită, nu este clar cine ce va face. Va fiîmpărț ită sarcina? Va exista ceartă; Va rămâne o singură persoană cu toată munca pe cap? Încurând tiparele sunt stabilite, rolurile împărț ite ș i lucrurile capătă o anumită uniformitate ș ipredictibilitate.Atunci când o mamă îi spune copilului să lase jucăriile ș i el o ignoră până când ț ipă tatăl luila el, s-a iniț iat un tipar de interacț iune. Dacă este repetat, creează o structură în care tatăldevine cel care aplică disciplina ș i mama devine părintele permisiv.Membrii familiei tind să aibă funcț ii reciproce ș i complementare: cu cât mai multe vaface un părinte pentru un copil, cu atât mai puț ine probabil că va face celălalt. Acolo unde unpărinte este slab, celălalt este puternic.Graniț ele protejează autonomia familiei ș i sub-sistemelor acesteia. O regulă care interzicetelefoanele în timpul mesei de seară stabileș te o graniț ă care separă familia de intruziunileexteriorului.Cel mai important lucru pe care nu trebuie să îl scapi din vedere atunci când asculț i copiiieste diferenț a dintre a le permite să spună ce doresc ș i a-i lăsa să facă ce doresc. Atuncicând un copil spune: “Nu vreau să mă duc la culcare”, acesta exprimă un sentiment ș i face ocerere. Un părinte înț elept face diferenț a între cele două ș i recunoaș te sentimentulînainte de a lua o decizie în privinț a cererii.Părinț ii care fac ambiguă diferenț a spun: “Nu mă interesează ce vrei, te duci la culcareoricum”. Sau încearcă să îș i convingă copilul că este obosit, ca ș i cum respectarearegulilor depinde de acceptarea lor. Părinț ii care confundă dragostea cu indulgenț aeș uează adesea în impunerea regulilor. Părinț ii care confundă permisivitatea cu înț elegereaș i democraț ia cu respectul fac neclară pentru copil ierarhia din familie ș i sfârș esc prin a fi
  • 12. 12prea preocupaț i de controlarea comportamentului copiilor ca să mai reuș ească să le ascultesentimentele.Copiii învaț ă din consecinț ele comportamentului lor. În cazul în care consecinț aaproape oricărui lucru pe care îl fac este că sunt cicăliț i, copiii învaț ă că părinț ii lor suntcicălitori ș i enervanț i. Să presupunem că o fetiț ă intră în bucătărie spunând: “Uite ceomidă frumoasă am prins!” Mama care îi răspunde: “Du-te ș i te spală pe mâini” strică înmod evident entuziasmul copilului. Spunând: “Da, este drăguț ă, dar acum du-te ș i te spalăpe mâini” nu este de asemenea, foarte sensibil.“Da, dar…” nu este niciodată suficient. Acel dar acoperă da-ul. La fel ca adulț ii, copii aunevoie să se simtă auziț i înainte de a fi deschiș i unui gând nou. Dacă o mamă ar petrece unminut în care să recunoască entuziasmul fetiț ei, i-ar putea spune:” Ce omidăfrumoasă” sau” Extraordinar, bravo ț ie!” Fetiț a, simț indu-se auzită ș i apreciată, s-arputea atunci spăla singură pe mâini fără să fie nevoie să i se spună acest lucru, mai ales dacăș tie că aceasta este regula.Empatia unui părinte-adică înţelegerea sentimentelor copilului ș i demonstrareaacestuilucru - construieș te o legătură a înț elegerii, legând copilul de cineva care careascultă ș i căruia îi pasă, confirmând în acest fel faptul că sentimentele celui mic suntlegitime.Împărtăș irea emoț iilor este cea mai puternică trăsătură a unei relaț ii.Cum poț i să empatizezi cu un copil care nu încetează să te bată la cap, ca ș i cum el ar ficentrul universului ș i tu nu ai avea nicio grijă? Soluț ia este să nu confunzi simpatia cuempatia. Simpatia înseamnă să simț i acelaș i lucru, mai degrabă de cât să înț elegi. Este oemoț ie care îi face pe oameni să sufere alături de ceilalț i ș i acest sentiment îi motiveazăpe părinț i să îi convingă pe copii să nu simtă ceea ce simt sau să facă pentru ei, mai degrabădecât să empatizeze alături de ei.Pe primul loc între obstacolele ascultării, sunt acelea care provin din nevoia noastră de aavea o atitudine faț ă de ceea ce ne spune cineva: să ne apărăm, să ne contrazicem sausă rezolvăm problema celuilalt. Părinț ii au o predispoziț ie spre oferirea de sfaturi; acestlucru este în” fiș a postului”.Pentru a fi niș te ascultători mai buni, părinț ii ar trebui să conducă mai puț in ș i să urmezemai mult. Dacă un copil dă semne de nelinişte, este posibil ca o afirmaț ie simplă precum:”Te simț i rău, nu-i aș a?”, să îl facă să se simtă înț eles mai mult decât dacă l-ai forț a săexplice ce simte. Dacă unei persoane îi este greu să se exprime, este un gest mai empatic să îispui:” Este greu de explicat, nu-i aș a?” decât să ghiceș ti ce încearcă celălalt să spună. Unpărinte care încheie gândurile copilului nu este empatic.În prezenț a unui ascultător empatic, copiii pot să îș i descopere propriile gânduri, maidegrabă decât să opună rezistenț ă sau să cedeze în faț a a ceea ce altcineva se aș teaptă ca eisă simtă. Eș ecul empatiei ce subminează stima de sine nu este un abuz despre care auzim deobicei; este o lipsă tăcută, odioasă a sensibilităț ii. Lipsa empatiei nu loveș te, nu face vânătăisau răneș te copii; îi goleș te. Empatia oferă energie. Gestul de a fi ascultaț i ne eliberează deintrospecţiile dureroase ș i ne mobilează implicarea în lume. Fără suficientă empatie, copiicresc preocupaț i de ei înș iș i, ca ș i cum atenț ia ar fi o nevoie care, nesatisfăcută creș te.Copilul neascultat rămâne blocat în conversaț ii lăuntrice tăcute, prea agitat ș i indisponibilca să intre în libertatea clipei.
  • 13. 13Dacă îi spui unui copil supărat să se calmeze, îi dai de înț eles că nu are dreptul la propriilesentimente. Evită escaladarea discuț iei prin opoziț ia verbală faț ă de copil -” Nu măinteresează ce faci; nu o să mă răzgândesc” - ș i nu îi spune să se controleze. În schimb,poț i să începi prin a-i valida sentimentele. Din moment ce probabil este prea supărat ca sămai poată să îș i verbalizeze sentimentele, ajută-l” Oh, eș ti foarte supărat, nu-i aș a?”.Susț inerea propriei cauze nu este acelaș i lucru cu lipsa de respect. Dacă părinț ii ș iprofesorii respectă dreptul copiilor de a nu fi de acord, copii vor respecta dreptul lor dea decide. Dar aceia ale căror sentimente nu sunt acceptate vor trece de la susț inereapunctului lor de vedere la contestarea dreptului tău de a le controla.Nevoia de a fi auzit este atât de mare, încât chiar ș i atunci când ascultăm nu o facem cuintenț ia de a înț elege, ci de a răspunde. Ș i de parcă acest lucru nu ar face ascultatul destulde greu, în momentele de conflict este nevoie de un efort real să depăș im sau măcar săne controlăm reactivitatea emoț ională care ne aruncă în neliniș te ș i în absenț aînț elegerii faț ă de celălalt.Ascultatul de calitate nu apare natural. Ascultatul este o abilitate ș i, ca oricare alta, eatrebuie dezvoltată. Atunci când i se întâmplă un lucru rău persoanei iubite, ceva rău ț i seîntâmplă ș i ț ie. Dar să arăț i că îț i pasă, să îț i amâni propriile interese ș i să deviireceptiv, nu este totdeauna uș or.În mod ironic, capacitatea noastră de ascultare este adesea cea mai slabă cu persoanelecare ne sunt cele mai apropiate. Conflictul, obiceiul ș i presiunea emoț iilor ne fac săascultăm cel mai prost acolo unde este nevoie.Problema ascultatului, la fel ca toate problemele umane este circulară: aprecierea neadecvatăne face nesiguri ș i mai puț ini deschiș i faț ă de ceilalț i. Ascultatul pe care nu îl primimeste ascultatul pe care, la rândul nostru nu îl oferim.A învăț a să asculț i implică un paradox al stăpânirii de sine: a te controla ș i a da la o partecontrolul asupra relaț iei. E ca ș i cum ai lăsa pe altcineva să conducă. Pentru a ascultatrebuie să cedezi.Neînț elegerea nu este un proces pe care să-l anulezi pur ș i simplu, dar poț i să realizezi căproblemele din relaț ie sunt circulare, iar tiparele circulare pot fi întrerupte – dacă cinevaeste dispus să facă prima miș care. Marea răsplată oferită de acest pas este că ascultatul nepermite să fim deschiș i, generoș i ș i conectaț i; să influenț ăm vieț ile celorlalț i ș i să leîmbogăț im ș i pe ale lor ș i pe ale noastre.Ascultarea nu este o nevoie pe care o simț im, este un dar pe care îl oferim.