ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTISanda Vişan Ligia Florica BotezMANAGEMENTUL CERCETĂRII-DEZVOLTĂRIICurs pentru în...
3.6.2. Brevetul de invenţie3.6.3. Protecţia invenţiilorTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 3Rezumat la unitatea ...
IntroducereCursul de Managementul cercetării-dezvoltării este destinat studenţilor din anul I ai FacultăţiideManagement şi...
CuprinsObiective1.1. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană1.2. Strategia Lisabona si obiectivul “3%”1.3. Procesul Bol...
- adaptarea în timp a oamenilor la schimbări prin calificări si recalificări;- creşterea calităţii vietii.Pentru noul seco...
Plecînd de la premizele că cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologică şi inovarea suntprincipalii factori de crestere...
3. Cooperarea teritorială europeană - sprijină adaptarea şi modernizarea politicilor şisistemelor de educaţie, instruire ş...
• lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediulînvăţământului formal, cât şi prin act...
contemporană?2. Care sunt schimbările importante aduse de actuala revoluţie ştiinţifico-tehnică ?3. Cum definiţi Strategia...
5. Procesul Bologna urmăreşte crearea unei arii de educaţie superioară stabilindstandarde de absovire academică şi de asig...
Procesul creator necesită parcurgerea a patru etape şi anume: prepararea,incubaţia, iluminarea şi verificarea.1) Preparare...
- fluiditatea asociativă dată de cantitatea de asociaţii, relaţii, produse,stabilirea de analogii, similarităţi, aflarea d...
- autonomie şi independenţă în realizarea problemelor de specialitate (prin efortindividual);- evitarea problemelor de rut...
repetă, pentru obţinerea tuturor soluţiilor posibile, în anumite condiţii restrictive. Serecomandă ca la aplicarea metodei...
persoane cu experienţă, dar şi altele cu experienţă redusă, chiar studenţi sau elevi. Alteabordări ale tehnicii brainstorm...
4. Enumeraţi factorii care facvorizează creativitatea.5. Care sunt categoriile de metode şi tehnici de stimulare a creativ...
interzisă pentru a evita inhibarea ideilor; • stimularea asociaţiei de idei pornindde la ideile emise; • imaginaţia, chiar...
Cauzele care determină inovarea în întreprinderi POATE FII SUBIECT DEEXAMEN a spusActivitatea de inovare în întreprinderi ...
2. Resursele umane;3. Resursele tehnologice: materii prime, materiale, utilităţi, energie, informaţii,utilaje, aparate etc...
· Receptivitatea faţă de ideile altora, asigurându-se astfel şi accesul la sursele de cunoştintedin întreaga lume.Câteva e...
4. Să comunice cu uşurinţă cu oamenii.5. Să posede experienţă în domeniu.6. Să dea dovadă de imaginaţie şi optimism.Calită...
Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor concomitente sau ordonate în timp,necesare fie pentru obţinerea unu...
când se caută soluţii de obţinerea produselor cu performanţe mai bune, dar şi cu costuriacceptabile. Inovarea de proces es...
Fig.3.2. Variaţia costurilor unitare în două firme A şi B în timp.3.4. Rolul progresului tehnic în dobândirea şi menţinere...
Prelucrarea informaţiei are drept scop înţelegerea ei şi eliminarea informaţiilor inutile.Trebuie făcută în timp scurt de ...
Rezultatul acestui tip de prognoză nu se exprimă numeric, ci prin aprecieri asupra tendinţelorşi limitelor de evoluţie pos...
Totalul beneficiilor trebuie să depăşeasca totalul cheltuielilor, deci succesultehnologiei va fi cu atât mai mare cu cât d...
domeniu apropiat al acestuia;- specialistul din domeniu nu poate rezolva problema aşa cum o rezolvă invenţia;- necesitatea...
poate diviza cererea de brevet.Există practic doua variante în a redacta o cerere de inventie:a) cererea de brevet de inve...
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Manag+inovarii
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Manag+inovarii

635 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
635
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
21
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Manag+inovarii

  1. 1. ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTISanda Vişan Ligia Florica BotezMANAGEMENTUL CERCETĂRII-DEZVOLTĂRIICurs pentru învăţământul la distanţăpentru studenţii facultăţilordeManagement, anul IComerţ, anul IIIEditura ASEBucureşti2011Copyright © 2011, Sanda Vişan, Ligia Florica BotezToate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilorEditura ASEPiaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, Româniacod 010374www.ase.rowww.editura.ase.roeditura@ase.roReferenţi:Prof. univ. dr. Cosmin DOBRINProf. univ. dr. Ion POPAISBN 978-606-505-503-2CuprinsIntroducereUnitatea de invatare 1. Procese fundamentale in epoca contemporană1.1. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană1.2. Strategia Lisabona si obiectivul “3%”1.3. Procesul Bologna1.4. Anul european al creativităţii şi inovaţiei1.5. Strategia economică a UE 2020Teste de autoevaluare la unitatea de invatare 1Rezumat la unitatea de invatare 1Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de invatare 1Bibliografie unitatii de invatare 1Unitatea de invatare 2. Creativitate2.1. Noţiuni generale2.2. Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii temaTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 2Rezumat la unitatea de invatare 2Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de invatare 2Bibliografie la unitatea de invatare 2Unitatea de invatare 3. Inovare3.1. Noţiuni introductive3.2. Omul inovant3.3. Inovarea tehnologică3.4. Rolul progresului tehnic în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţial3.5. Strategii de perfecţionare tehnologică3.6. Managementul inovării3.6.1. Activitatea inventivă şi invenţiile1
  2. 2. 3.6.2. Brevetul de invenţie3.6.3. Protecţia invenţiilorTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 3Rezumat la unitatea de invatare 3Răspunsuri la testele de autoevaluare la unitatea de invatare 3Bibliografie la unitatea de invatare 3Unitatea de invatare 4. Cercetarea ştiinţifică4.1. Locul şi rolul cercetării ştiinţifice în societatea modernă4.2. Ştiinţa şi cercetare ştiinţifică4.3. Forme de cercetare ştiinţifică4.4. Etapele de realizare a cercetării ştiinţifice4.5. Scientometria4.6. Ierarhizarea universităţilor conform clasamentului Shanghai4.7. Clasificarea universităţilor din România4.8. Obiectivele politicii în domeniul cercetării ştiinţifice în RomâniaTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 4Rezumat la unitatea de invatare 4Răspunsuri la testele de autoevaluare la unitatea de invatare 4Bibliografie la unitatea de invatare 4Unitatea de invatare 5. Managementul cercetării ştiinţifice5.1. Conceptul de management al cercetării ştiinţifice5.2. Sistemul de cercetare5.2.1. Sistemul de cercetare în România5.2.2. Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică5.2.3. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice5.3. Publicaţii ştiinţifice5.4.Controlul activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare5.5. Finanţarea activităţii de cercetare ştiinţifică5.5.1. Finanţarea de la buget5.5.2. Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare II5.5.3. Alte surse de finanţare5.6. Proiecte de cercetare5.7. Programe-cadru ale Uniunii Europene pentru cercetare.Teste de autoevaluare la unitatea de invatare 5Rezumat la unitatea de invatare 5Răspunsuri la testele de autoevaluare la unitatea de invatare 5Bibliografie la unitatea de invatare 5Unitatea de invatare 6. Progresul tehnic6.1.Progresul tehnic şi creşterea economică6.1.1. Definiţii6.1.2. Caracteristicile progresului tehnic6.1.3. Progresul tehnic şi strategiile ştiinţei6.2. Difuzarea progresului tehnic6.3. Transferul de cunoştinţe şi tehnologie6.4. Forme de materializare a progresului tehnicTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 6Rezumat la unitatea de invatare 6Răspunsuri la testele de autoevaluare la unitatea de invatare 6Bibliografie la unitatea de invatare 6Bibliografie2
  3. 3. IntroducereCursul de Managementul cercetării-dezvoltării este destinat studenţilor din anul I ai FacultăţiideManagement şi din anul III ai Facultăţii de Comerţ, pentru activitatea didactică, dar şi celorpreocupaţi de probleme legate de tematica acestui curs.Obiectivul încorporat în acest curs este în concordanţă cu importanţa activităţii de cercetareştiinţifică pentru mediul universitar. Centrul de greutate al preocupărilor noastre a fost orientatspre aspectele esenţiale ale stadiului actual al ştiinţei de la începutul mileniului al III-lea, actulcreator şi de inovare, locul şi rolul cercetării ştiinţifice, managementul cercetării ştiinţifice. Seacordă interes şi aspectelor legate de progresul tehnic, rezultate din cele mai noi cuceriri aleştiinţei, ca o componentă majoră a dezvoltării economico-sociale actuale.Cursul este structurat pe 6 unităţi de învăţare :1. Procese fundamentale în epoca contemporană2. Creativitate3. Inovare4. Cercetare ştiinţifică5. Managementul cercetării ştiinţifice6. Progresul tehnicÎn acest scop au fost definite şi clarificate noţiuni legate de cercetare, cine o face, de ce, în cecondiţii, cerinţele actuale în contextual globalizării, concurenţei, ridicării la grad înalt autilizării informaţiilor prin mijloace ultraperformante, a asigurării protecţiei mediului.Considerăm că studenţii economişti trebuie să se înscrie chiar din anul I în procesul decunoaştere, atât prin asimilarea cunoştinţelor predate la cursuri, cât şi prin participareaefectivă la cercetarea ştiinţifică. Cadrele didactice au obligaţia profesională şi morală de aeduca studenţii în spiritual celor mai noi descoperiri din domeniu. Invăţământul actual trebuiasă fie cât mai antrenant, astfel încât studenţii să fie motivaţi pentru o participare cât mai activăla diferite forme de cercetare economică.Formele de cercetare studenţească sunt diverse, pornindu-se de la referate realizate ca temepentru casă, la lucrări ştiinţifice ce pot fi prezentate în sesiuni de comunicări ştiinţificestudenţeşti, sau de nivel ceva mai ridicat, precum participarea la realizarea unor teme decercetare finanţate sau nefinanţare şi culminând cu elaborarea lucrării de diplomă.Acest curs, sperăm să contribuie la instruirea modernă a studentului economist, să-i cultiveaptitudinile creatoare, spiritul de cercetător ştiinţific, pentru a deveni viitor specialist peprobleme de economie, sensibil şi adaptabil la tot ce este nou, capabil de decizii corecte, unmembru competent sau un leader în echipe integrate de cercetare ştiintifică.Cursul are afectat în programa analitică 4 ore de activităţi tutoriale (AT), 10 ore de activităţitip TC şi câte 14 ore pentru fiecare grupă de activităţi aplicative (AA) la facultatea deManagement.Pentru facultatea de Comert sunt prevazute 6 ore de activităţi tutoriale (AT) si 16 ore deactivităţi tip TC.Pe lângă predare, la activitătile tutoriale se vor discuta aspecte fundamentale conţinute înunităţile de învăţare şi se vor realiza diverse aplicaţii.Activitatea se încheie cu:- examen în sesiunea de examen din iulie, pentru studenţii Facultăţii de Management, anul I ;- probă de verificare pentru studenţii Facultăţii de Comerţ, anul III.Nota de la examen, respectiv proba de verificare se va calcula ţinând cont de rezultateleobţinute la examen/proba de verificare şi de activitatea la TC si AA, conform programeloranalitice specifice facultăţilor.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1PROCESE FUNDAMENTALE ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ3
  4. 4. CuprinsObiective1.1. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană1.2. Strategia Lisabona si obiectivul “3%”1.3. Procesul Bologna1.4. Anul european al creativităţii şi inovaţiei1.5. Strategia economică a UE 2020Teste de autoevaluare la unitatea de învăţare 1Rezumat la unitatea de învăţare 1Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de învăţare 1Bibliografie unităţii de învăţare 1ObiectivePrezenta unitate de învăţare ajută la conştientizarea studentului asupra epocii actuale, cucerintele ei generale şi în particular cu cerinţele învăţământului universitar european.1. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporanăEpoca actuala este influenţată de noua revoluţie ştiinţifico-tehnică, în care se schimbă rapidtehnologiile, se extinde automatizarea, se prelucrează şi se transmit rapid informaţiile.Ştiintele si tehnologiile se dezvoltă în ritm exponenţial, afectând toată viaţa, de la domeniulcasnic, la spaţiul cosmic. Noile descoperiri ştiinţifice pot contrazice unele legi stabiliteanterior, ca de ex. indivizibilitatea atomului, teoria formării speciilor etc.Se reduce perioada între o descoperire ştiinţifică şi aplicarea ei în practică.În epoca actuală, competitivitatea nu se mai bazează numai pe factorii de producţie primari,cum ar fi forţa de muncă ieftină şi accesul la resursele naturale, sau pe investiţii. Economia sebazează pe inovare, ca sursă dominantă a avantajului competitiv, deci pe capacitatea de arealiza produse şi servicii inovatoare la limita maximă a tehnologiei globale, utilizând celemai avansate metode.Cercetarea-dezvoltarea a fost socotită fie ca iniţiator, fie ca factor decisiv al procesuluiinovator. S-au descoperit şi se perfecţionează continuu sistemele de propulsie auto, naval şiaeriene, care au făcut posibilă pătrunderea omului şi în spaţiul cosmic; radiodifuziunea şiteleviziunea dau o noua valoare transmiterii informaţiilor şi sunt perfectibile, tinzând cătreteleviziunea digitală şi tridimensională; mijloacele de comunicaţie s-au perfecţionatspectaculos, folosind şi sistemul de sateliţi, ajungând să dirijeze traficul auto, aerian, marin, săexploreze spaţiul terestru şi marin, să aibe aplicaţii spectaculoase în tehnica militară.Tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC) au devenit parte integrantă a activităţiicotidiene.S-au descoperit noi materiale şi structuri, care au înlocuit materialele tradiţionale înconstrucţiile mecanice, civile şi industriale. Se descoperă particule subatomice, noi substanţechimice, care vor modifica radical modul de viaţă şi vor contribui şi la păstrarea sănătăţiioamenilor.Actuala revoluţie ştiinţifico-tehnică a adus schimbări importante referitoare la:- creşterea productivităţii;- creşterea calităţii produselor;- scăderea costurilor produselor;- reducerea consumurilor de materii prime si de energie;- orientarea investiţiilor preponderant spre domenii high-tech;- reducerea poluării mediului;- circulaţia rapidă a informaţiilor;- dezvoltarea comunicării între oameni;- cresterea importanţei individului în noua societate;- angajarea unui număr crescut de oameni în activităţi de cercetare;4
  5. 5. - adaptarea în timp a oamenilor la schimbări prin calificări si recalificări;- creşterea calităţii vietii.Pentru noul secol al XXI-lea, studiile de prognoză efectuate în ţări dezvoltate ale UniuniiEuropene, SUA şi Japonia au arătat că următoarele domenii ştiinţifice şi tehnologice vor aveaun rol important: ştiinţa şi tehnologia informaţiei; tehnologia genetică; tehnologiamaterialelor; energetica; ştiinţa mediului; ştiinta creierului.Un fenomen interesant al ultimilor ani, generat de dezvoltarea spectaculoasă a ştiinţei estestudiul multidisciplinar al unor fenomene. Tendinţa este de transformare a ştiinţei structuraleîn ştiinţă integrativă. Ştiinţa integrativă se va baza pe principii fundamentale noi, va dispunede o matematică integrativă, care să reprezinte noile teorii ale realităţii fizice şiinformaţionale, deoarece viaţa este deosebit de complexă.Aceste transformări au loc simultan cu procesul de globalizare, ca rezultat al modificărilor lanivelul economiei mondiale. Asistăm la dispariţia barierelor vamale, la apariţia unor firmemultinaţionale, la creşterea competiţiei pe pieţele interne şi externe.Economia viitorului este considerată economia bazată pe cunoaştere − un conceptmai larg, care integrează inovaţia, societatea informaţională şi capitalul uman. Se întrevăd:- utilizarea mai amplă a sistemelor inteligente, care să asiste managerii în luarea rapidă adeciziilor importante;- modificarea drastică a raportului dintre numărul personalului care va lucra în creareainformaţiei şi cel care va lucra în activităţi de producţie de bunuri materiale;- informaţia va deveni o marfă, datorită valorii şi codificării ei;- pregătirea profesională va fi tot mai bună. În viitor o persoană va trebui să posede nu numaiknow-how, adică abilităţi fizice, psihice şi mentale (şcolarizare, training, forţă de muncă,rezistenţă la stress), dar şi know-what (cunoaşterea informaţiei, faptelor, fenomenelor), know-why (înţelegerea fenomenelor) şi know-who (capacitatea de a interacţiona cu persoanedeţinătoare de informaţii);- scurtarea duratei de viaţă a produselor;- produsele vor fi mai ieftine, mai competitive, de calitate mai bună, cu durata de viaţăstabilită de design şi nu de materialele utilizate;- activităţile ce înglobează progres tehnic vor deveni tot mai eficiente;- tot mai multe produse vor îngloba tehnologie inteligentă (microcalculatoare, sisteme mobilede comunicaţii, sisteme multimedia etc.);- se va realiza “comunicarea” între diferite produse, excluzând omul din activităţile de rutină,necreative.Datorită concurenţei tot mai puternice, marile firme vor forma consorţii internaţionale, carevor împărţi riscul identificării, producerii şi lansării noilor tehnologii.Organizarea firmelor va tinde către modelul tip reţea, renunţând la modelul piramidal.Activitatea productivă se va orienta către zonele sărace, cu forţă de muncă ieftină, păstrând înţările avansate tehnologic numai activităţile de concepţie, design şi de producere a bunurilorde “marcă”.Munca fizică va deveni mai puţin apreciată, exceptând sectorul serviciilor.Angajaţii vor fi apreciaţi tot mai mult şi după calităţile native: creativitate, spontaneitate,rapiditate în luarea deciziilor. Se vor forma echipe internaţionale, multidisciplinare şimulticulturale.România dispune de forţă de muncă relativ ieftină şi bine instruită, cu potenţial inovativ,capabilă de a utiliza noul, creativă, aptă de a obţine finanţări pentru proiecte locale. Totodatătrebuie stimulaţi creatorii de informaţie să rămână în ţară. Investiţiile trebuie orientate cătredomenii de înaltă tehnologie, către cercetare, training, industria de software. Este necesar săse dezvolte infrastructura comunicaţiilor, accesul la internet, comerţul electronic.2. Strategia Lisabona si obiectivul “3%”5
  6. 6. Plecînd de la premizele că cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologică şi inovarea suntprincipalii factori de crestere a competitivitatii firmelor si a ocuparii fortei de muncă, înmartie 2000, Consiliul European întrunit la Lisabona a stabilit strategia bazată pe obiectivulca până în 2010 Europa să devină “cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pecunoaştere din lume, capabilă de creştere economică susţinută, cu locuri de muncă maimulte şi mai bune şi o extraordinară coeziune socială”. Scopul strategiei este de a ajutaEuropa să recupereze decalajul faţă de Statele Unite, care au întrecut Europa din punct devedere al dezvoltării. Strategia se află în permanenţă modernizare şi reconfigurare pe măsuraevoluţiei cadrului teoretic şi a contextului politic.UE si-a propus totodată creşterea investiţiei în cercetare la 3% din PIB-ul UE incepând cuanul 2010, din care 2% din investiţii private şi 1% din sectorul public.Strategia Lisabona şi-a propus şase obiective importante:1. Crearea centrelor europene de excelenţă prin colaborarea între laboratoare;2. Lansarea iniţiativelor tehnologice europene – platformele tehnologice,3. Stimularea creativităţii în cercetarea fundamentală prin competiţia între echipe la nivelEuropean,4. Europa să devină mai atractivă pentru cei mai buni cercetători;5. Dezvoltarea infrastructurii de cercetare de interes european;6. Imbunătăţirea coordonării programelor naţionale de cercetare.Consiliul European întrunit în primavara anului 2005, analizând stadiul indepliniriiobiectivelor stabilite prin Strategia Lisabona a constatat necesitatea relansării acesteia prinstabilirea ţintelor, indicatorilor si a procedurii de monitorizare. Astfel lansarea Programulcadru 7 de cercetare ştiinţifică va imbunătăţi cooperarea prin stimularea investiţiilor private îndomenii cruciale pentru competitivitate şi prin depaşirea decalajului tehnologic. Lansareainitiativelor (platformelor) tehnologice va reprezenta o noua cale de realizare a parteneriatelorpublic-privat.Dintre programele lansate pentru perioadele următoare se citează:1. Programul pentru competitivitate şi inovare (2007-2013) creat pentru:- susţinerea actiunilor pentru dezvoltarea capacităţăă inovative a întreprinderilor şi industriei ;- implementarea instrumentelor de capital de risc pentru companiile inovative si cu rataridicata de crestere;- îmbunătăţirea rolului retelelor suport pentru inovare si afaceri;- asigurarea programelor de formare pentru factorii de decizie care elaborează politici indomeniul inovarii.2. Programul de antreprenoriat si inovare care:- facilitează accesul la finanţare şi investiţii suport pentru activităţi innovative;- asigură introducerea celor mai bune reglementări si a unui mediu administrativ prietenos.Politica de coeziune economică şi socialăUniunea Europeana are în componenţă 460 milioane locuitori situaţi în state cu dezvoltareeconomică diferită. Politicile comune tuturor statelor membre, elaborate si adoptate deinstituţiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii urmăresc o dezvoltarearmonioasă şi reducerea discrepanţelor. Politica de coeziune este parte integranta a stragiei dela Lisabona.Politica de coeziune are trei obiective:1. Convergenţa, sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. Statele pot solicitafinanţare pentru regiunile care au PIB/capita sub 75% din media europeana. Este finantat dintoate cele 4 Fonduri Structurale si are cele mai mari sume alocate (78%);2. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă. Statele pot solicita finanţare pentruregiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă. Sunt alocate în acest scop18%din Fondurile Structurale;6
  7. 7. 3. Cooperarea teritorială europeană - sprijină adaptarea şi modernizarea politicilor şisistemelor de educaţie, instruire şi angajare a forţei de muncă. Obiectivul este finanţat de FSE(fondurile structurale europene) şi acoperă întreag teritoriul Uniunii Europene, cu excepţiaregiunilor ce fac obiectul obiectivului 1. Alocarea este de 4% din fonduri.Fondurile Structurale sunt principalul instrument al politicii de coeziune economică şisocială a Uniunii Europene, politică ce are ca scop reducerea diferenţelor de dezvoltare dintrediferitele regiuni ale Uniunii. Pentru România, Fondurile Structurale reprezinta poate cel maimare avantaj al integrării, aducând şansa de a recupera decalajele economice si sociale ce nedespart de statele mai dezvoltate.Comisia europeana a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuită pentru UE în scopulstimulării creşterii şi creării de locuri de muncă. Aceasta strategie are ca scop revitalizareaagendei Lisabona prin programele de dezvoltare regională şi natională.La 14 iulie 2004 Comisia Europeana a adoptat cadrul legislativ pentru reforma politicii decoeziune pentru perioada 2007-2013, în care obiectivul programelor este de a ridica nivelulcompetitivităţii si al creşterii Uniunii Europene lărgite.3. Procesul BolognaProcesul Bologna urmăreşte crearea unei arii de educaţie superioară stabilind standarde deabsovire academică şi de asigurare a calităţii mai comparabile şi compatibile în Europa. S-adenumit după locul unde s-a propus, Universitatea din Bologna, în care s-a semnat în 1999declaraţia miniştrilor educaţiei din 29 de ţări ale europei. Acest proces a deschis semnareaConvenţiei Culturale Europene a Consiliului Europei şi întâlniri guvernamentale.Înainte de semnarea Declaraţiei de la Bologna s-a lansat Magna Charta Universitatum, în1988, la întâlnirea rectorilor de universităţi la a 900-a aniversare a universităţii din Bologna.Miniştrii educaţiei din câteva ţări mari europene au semnat declaraţia de la Sorbonna (Paris,1988), fiind de acord cu „armonizarea arhitecturii sistemului European al educaţieisuperioare”. De aceea, oficialii francezi denumesc în particular La Sorbonne/Bolognaprocess.Consiliul Europei şi UNESCO au recunoscut convenţia de la Lisabona şi recunoaşterea părţiide calificare academică a procesului, care au fost ratificate de majoritatea ţărilor participantela procesul Bologna.4. Anul european al creativităţii şi inovaţieiAnul 2009 a fost desemnat de Parlamentul European ca fiind "Anul european alcreativităţii şi inovării", prin rezoluţia legislativă adoptată la data de 23 septembrie 2008. .Obiectivul global al Anului european al creativităţii şi inovării a fost sprijinireaeforturilor statelor membre pentru promovarea creativităţii, prin învăţarea de-a lungulvieţii, drept motor pentru inovare şi factor-cheie pentru dezvoltarea competenţelorpersonale, profesionale, antreprenoriale şi sociale şi bunăstarea tuturor membrilorsocietăţii.Obiectivul specific al Anului european al creativităţii şi inovării a fost de asublinia factorii care pot contribui la promovarea creativităţii şi a capacităţii de inovare:• crearea unui mediu favorabil inovării şi adaptabilităţii într-o lume aflată încontinuă schimbare, inclusiv pe planul social şi antreprenorial;• evidenţierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare acomunicării interculturale şi promovarea unei mai strânse legături între arte,precum şi cu şcolile şi universităţile;• stimularea sensibilităţii estetice, dezvoltării emoţionale, gândirii creative şiintuiţiei la toţi copiii, de la vârsta cea mai fragedă, inclusiv în învăţământulpreşcolar;• promovarea educării, în domeniile matematic, ştiinţific şi tehnologic,a aptitudinilor de bază şi avansate favorabile inovării tehnologice;7
  8. 8. • lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediulînvăţământului formal, cât şi prin activităţi neformale şi informale pentru tineret;• sensibilizarea publicului, atât în interiorul, cât şi în exteriorul pieţei muncii, înceea ce priveşte importanţa creativităţii, cunoaşterii şi flexibilităţii într-o epocă aschimbărilor tehnologice şi integrării globale rapide pentru o viaţă prosperă şisatisfăcătoare etc.Pentru ca Europa să devină mai creativă şi mai inovatoare este nevoie de omajorare a investiţiilor publice şi private în dezvoltarea şi punerea în practicăa cunoaşterii. De asemenea, sunt necesare fonduri suplimentare pentru măsuri care săajute oamenii să ţină pasul cu schimbarea (de exemplu prin formare profesională şiprograme de învăţare de-a lungul vieţii).5. Strategia economica a UE 2020Comisia Europeana a elaborat strategia economică pentru perioada 2011-2020.Strategia 2020 are scopul de a scoate Europa din criză si de a pregăti economia UE pentrudeceniul următor, în condiţiile concurenţei pe plan mondial si a altor provocări.Documentul Comisiei subliniază necesitatea coordonării si colaborării economice întrestatele membre ale UE, evidenţiind trei domenii prioritare:• creşterea economică inteligentă − dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştereşi inovare;• creşterea economică durabilă − promovarea unei economii competitive, cu emisiiscăzute de carbon şi o utilizare eficientă a resurselor;• creşterea economică inclusivă − promovarea unei economiii cu grad ridicat deocupare a forţei de muncă, generatoare de coeziune socială şi teritorială.Pentru a măsura aceste obiective largi, Comisia a stabilit cinci indicatoride referinţă la nivel UE:1. 75% din populaţia în vârstă de 20-64 de ani trebuie să fie angajată.2. 3% din PIB-ul UE trebuie să fie investit în cercetare şi dezvoltare.3. Să fie îndeplinite obiectivelor climatice şi energetice „20/20/20”: reducereaemisiilor de dioxid de carbon cu 20% faţă de nivelul din anul 1990, scădereaconsumului energetic cu 20%, iar 20% din energie să fie produsă din surseregenerabile.4. Ponderea abandonului şcolar timpuriu trebuie să fie sub 10%, iar cel putin 40%din generaţia tânară trebuie să aibă studii universitare.5. Trebuie redus cu 20 de milioane numărul persoanelor expuse riscului sărăciei.Comisia a propus initiative-pilot, care devin prioritare pentru organizaţiile lanivelul UE, pentru statele membre, autorităţile locale şi regionale:• O uniune a inovării − reorientarea cercetării-dezvoltării şi a politicii de inovarecătre provocările majore, reducând în acelaşi timp timpul de lansare pe piaţă anoilor produse.• Tineretul în mişcare−promovarea mobilităţii studenţilor şi a tinerilor profesionişti.• O agendă digitală pentru Europa − printr-o piaţă unică digitală bazată pe internetultrarapid.• O Europă care îşi utilizează eficient resursele.• O politica industrială pentru o creştere economică verde.• O agendă pentru noi competenţa şi locuri de muncă.• Platforma europeană împotriva sărăciei – asigurarea coeziunii economice, socialeşi teritoriale, ajutând persoanele sărace şi excluse social şi permiţându-le să joaceun rol activ în societate.Teste de autoevaluare la unitatea de invatare 11. Cum se numeşte actualul proces revoluţionar care afectează viaţa economicosocială8
  9. 9. contemporană?2. Care sunt schimbările importante aduse de actuala revoluţie ştiinţifico-tehnică ?3. Cum definiţi Strategia Lisabona?4. Ce se înţelege prin obiectivul „3%” din politica UE?5. Ce este procesul Bologna?6. Ce domenii prioritare se înscriu în Strategia economică a UE până în anul2020?De consultat:1. http://www.cnfis.ro/fd/bologna/niv_national.html;2. www.europarl.ro/view/ro/activitati/anul_european.htmlRezumat la unitatea de invatare 1Epoca actuala este influenţată de noua revoluţie ştiinţifico-tehnică, în care seschimbă rapid tehnologiile, se extinde automatizarea, se prelucrează şi se transmit rapidinformaţiile. Economia se bazează pe inovare, ca sursă dominantă a avantajuluicompetitiv, deci pe capacitatea de a realiza produse şi servicii inovatoare la limitamaximă a tehnologiei globale, utilizând cele mai avansate metode. Aceste transformări auloc simultan cu procesul de globalizare, ca rezultat al modificărilor la nivelul economieimondiale. Considerând cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologică şi inovarea caprincipalii factori de crestere a competitivitatii firmelor si a ocuparii fortei de muncă, înmartie 2000, Consiliul European întrunit la Lisabona a stabilit strategia ca Europa sădevină “cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume,capabilă de creştere economică susţinută, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şio extraordinară coeziune socială”. Anul 2009 a fost declarat ca anul european alcreativităţii şi inovaţiei.UE si-a propus creşterea investiţiei în cercetare la 3% din PIB-ulUE începând cu anul 2010, din care 2% din investiţii private şi 1% din sectorul public. Înprivinţa învăţământului superior, procesul Bologna urmăreşte crearea unei arii deeducaţie superioară stabilind standarde de absovire academică şi de asigurare a calităţiimai comparabile şi compatibile în Europa. UE a stabilit Strategia pentru creştereaeconomică a Europei până în anul 2020.Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de învăţare 11. Epoca actuala este influenţată de noua revoluţie ştiinţifico-tehnică, în care seschimbă rapid tehnologiile, se prelucrează şi se transmit rapid informaţiile,economia se bazează pe inovare, ca sursă dominantă a avantajului competitiv,iar cercetarea-dezvoltarea suht considerate fie ca iniţiator, fie ca factor decisival procesului inovator.2. Actuala revoluţie ştiinţifico-tehnică a adus schimbări importante referitoare la:creşterea productivităţii; creşterea calităţii produselor; reducerea consumurilorde materii prime si de energie; orientarea investiţiilor preponderent spredomenii high-tech; reducerea poluării mediului; circulaţia rapidă ainformaţiilor; dezvoltarea comunicării între oameni; creşterea importanţeiindividului în noua societate; angajarea unui număr crescut de oameni înactivităţi de cercetare; adaptarea în timp a oamenilor la schimbări princalificări si recalificări; creşterea calităţii vietii.3. În martie 2000, Consiliul European întrunit la Lisabona a stabilit strategiabazată pe obiectivul ca până în anul 2010 Europa să devină „cea maicompetitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă decreştere economică susţinută, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi oextraordinară coeziune socială”.4. UE si-a propus creşterea investiţiei în cercetare la 3% din PIB-ul UE incepândcu anul 2010, din care 2% din investiţii private şi 1% din sectorul public.9
  10. 10. 5. Procesul Bologna urmăreşte crearea unei arii de educaţie superioară stabilindstandarde de absovire academică şi de asigurare a calităţii mai comparabile şicompatibile în Europa.6. Domeniile prioritare ale Strategiei UE 2020 sunt: creşterea economicăinteligentă, durabilă şi inclusivă.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2CREATIVITATECuprinsObiective2.1. Noţiuni generale2.2. Metode şi tehnici de stimulare a creativităţiiTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 2Rezumat la unitatea de invatare 2Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de invatare 2Bibliografie la unitatea de invatare 2ObiectiveStudentul va cunoaşte sensul corect al noţiunii de creativitate, importanţa ei legatăde activitatea de cercetare ştiintifică şi de cea productivă, precum şi câteva din metodeleşi tehnicile de stimulare a creativităţii.2.1. Noţiuni generaleNoţiunea de creativitate a fost introdus în 1938 de G.W.Allport ca o dispoziţiegenerală a personalităţii spre nou, deci o anumită organizare a proceselor psihice însistemul de personalitate.Creativitatea poate fi definită şi drept capacitatea de identificare a unor noilegături între elemente, evenimente, obiecte, legi etc. aparent fără legătură.Trăsăturile definitorii creativităţii sunt noutatea şi originalitatea ideilor,soluţiilor, comportamentelor. Noutatea se referă la diferenţa de timp la care apare unprodus faţă de celelalte produse, iar originalitatea se referă la raritatea produsului. Potexista şi idei, produse etc. noi (recente), dar cu originalitate redusă. Important este caprodusele, ideile etc. să aibe valoare, deci calităţi care să le recomande. De aceea esteabsolut necesar să existe curaj pentru asumarea riscului, să se renunţe la felul clasic, darcomod de a privi lumea.Alte trăsături ale creativităţii sunt eficienţa, productivitatea, utilitatea. Multe ideipot fi noi, originale, dar nu sunt creative deoarece nu sunt utile, sau nu sunt eficiente.Există mai multe forme de creativitate:1. După modul de desfăşurare a activităţii creatoare poate exista creativitateindividuală, colectivă şi socială.2. După conţinut, există creativitate tehnică, ştiinţifică, artistică, organizatorică,politică etc.Activitatea creativă implică:- selectarea informaţiei, deci identificarea unui domeniu, a unor elemente la carese pot aduce contribuţii noi;- realizarea propriu-zisă a actului creativ, prin realizarea de noi conexiuni;- analiza produsului actului creativ, pentru a stabili dacaă va fi acceptat pe piaţă.Uneori acceptarea de către piaţă se face în mai mulţi ani.Oamenilor înalt creatori le sunt caracteristice două trăsături:- abstractizarea, deci capacitatea de a stabili clar modelul de căutare a soluţiei,independent de contextul problemei;- generalizarea, deci extinderea răspunsurilor la clase largi.Etapele procesului creator10
  11. 11. Procesul creator necesită parcurgerea a patru etape şi anume: prepararea,incubaţia, iluminarea şi verificarea.1) Prepararea sau pregătirea este o etapă complexă şi uneori chiar decisivă, încare au loc:- observaţia şi sesizarea problemei;- analiza şi definirea problemei, pentru a clarifica necesitatea creativităţii;- strângerea materialului informaţional, de preferinţă cât mai variat;- formularea de ipoteze preliminare, restructurarea materialului şi apariţiaprimelor soluţii.Originalitatea are un rol important în căutarea preliminară de soluţii. Trebuie să serenunţe la modele tradiţionale, la restricţii iluzorii, pentru a nu bloca creativitatea.2) Incubaţia este etapa de aşteptare, în care activitatea se desfăşoară preponderantîn plan mintal, preconştient, cu grad mai mare de libertate şi flexibilitate. Persoana esteaparent pasivă, dar mintal realizează operaţii de combinare şi sinteză între informaţiiledeja stocate şi cele noi.3) Iluminarea este momentul central al creaţiei, bazat pe etapele anterioare. Ideea,soluţia la o problemă apare brusc, fără intervenţia unei persoane, prin asociaţii, analogiiîntre domenii. Se poate produce în stări conştiente sau mai puţin conştiente (somn,trezire). Este facilitată de unele condiţii cum sunt: ambianţă plăcută, linişte, singurătate,capacitate de transpoziţie.4) Verificarea este o etapă de elaborare, revizuire şi cizelare a ideilor, soluţiilor.Pentru domeniul tehnico-ştiinţific, verificarea se realizează în trei faze, prin:- proiectul pentru materializarea ideii într-o soluţie tehnică reală;- execuţia, sau realizarea fizică la nivel de laborator;- experimentele pentru confirmarea practică a realizării ideii.Finalizarea ideilor creatoare necesită eforturi mari spirituale, fizice şi susţinerefinanciară.Factorii intelectuali care favorizează creativitateaFactorii intelectuali implicaţi în activitatea creatoare sunt numerosi. Conformpsihologului american J.P.Guilford, creator al unui “model tridimensional alintelectului”, aceşti factori sunt:1) Inteligenţa, definită drept capacitatea de a utiliza gândirea într-un anumit scopşi pentru rezolvarea de probleme.2) Rezolvarea de probleme, adică de situaţii pentru care nu există încămodalităţi de soluţionare.3) Imaginaţia permite utilizarea de imagini complexe şi dinamice pentrudescoperirea de noi relaţii. Mecanismele operaţionale sunt asocierea şicombinarea între fenomene, obiecte care par total diferite între ele, pentruapariţia de idei originale.4) Sensibilitatea la implicaţii constă în observarea şi analizarea unei nevoi,cerinţe, care ridică o problemă. În modelul lui Guilford, această abilitate estedenumită evaluarea semantică de implicaţii şi reprezintă o dispoziţie complexăa personalităţii pentru a identifica probleme pe care ceilalţi nu le văd.5) Procesele asociative. Activitatea creatoare implică operaţii de combinare şirecombinare a unor elemente existente separat până la un moment dat.6) Fluiditatea se referă la uşurinţa şi rapiditatea de a stabili asociaţii, la debitulverbal, de idei şi de exprimări După materialul cu care se operează pot existamai multe tipuri de fluiditate:- fluiditatea ideaţională (de idei), caracterizată prin cantitatea de idei,cuvinte, titluri, fraze, răspunsuri elaborate de individ;11
  12. 12. - fluiditatea asociativă dată de cantitatea de asociaţii, relaţii, produse,stabilirea de analogii, similarităţi, aflarea de sinonime;- fluiditatea expresională dată de cantitatea de expresii noi, propoziţii, idei,întrebări, răspunsuri;- fluiditatea verbală, exprimată prin cantitatea de cuvinte folosite în unitateade timp, cuvinte ce corespund cerinţelor unor clase stabilite anterior;- fluiditatea figurală exprimată de desene cu o anumită temă.7) Flexibilitatea se referă la modificarea, restructurarea eficientă a gândiriiodată cu apariţia ideilor noi. Flexibilitatea poate fi:- spontană, când iniţiativa elaborării unei diversităţi de răspunsuri aparţineunei persoane;- adaptivă, când elaborarea unei diversităţi de răspunsuri rezultă dininstructajul probei.8) Originalitatea sau capacitatea de aflare a unor răspunsuri rare din punct devedere statistic.9) Elaborarea reprezintă stabilirea etapelor (paşilor) pentru rezolvarea uneiprobleme, considerând cât mai multe consecinţe şi implicaţii pe care le poateavea soluţia problemei.MotivaţiaMotivaţia reprezintă motorul fiecărei acţiuni şi activităţi. Ea poate fi reprezentatăprin dorinţa de a avea succes, sau prin teama de eşec.Motivaţia creativă poate fi apreciată prin:- caracterul ofensiv (de creştere, de dezvoltare);- caracterul neperiodic, deci dorinţa de cunoaştere a noului se amplifică fărăperiodicitate;- caracterul direct sau intrinsec. Omul nu urmăreşte un scop exterior acţiunii, ciacţionează din plăcere;- orientarea către conţinutul muncii şi nu spre aspectele de climat;- orientarea spre obţinerea de performanţe superioare în muncă;- caracterul extensional, spre proiecte variate, nu numai spre un singur domeniude activitate.Se apreciază că persoanele înalt-creatoare se manifestă în mai multe domenii deacţiune, din care 2-3 sunt diferite de profesie.Atitudini creativeAtitudinile creative reprezintă o trăsătură de personalitate, având un rol decisiv înrealizarea si autodepăşirea persoanei. Câteva exemple:- capacitatea de a observa lucruri banale;- capacitatea de concentrare;- experienţa proprie;- receptivitatea faţă de nou;- curajul în abordarea situaţiilor noi şi asumarea riscului;- nonconformismul intelectual şi profesional;- orientarea către viitorul îndepărtat;- sensibilitatea faţă de experienţa anterioară;- căutarea creativă;- abilitatea de organizare optimă şi eficientă a timpului, prin ierarhizareaproblemelor şi soluţionarea lor în funcţie de importanţă;- responsabilitatea profesională;- finalizarea ideilor, a proiectelor;- forţa intelectuală şi morală pentru argumentarea propriilor idei;12
  13. 13. - autonomie şi independenţă în realizarea problemelor de specialitate (prin efortindividual);- evitarea problemelor de rutină, a muncii repetitive;- independenţa în gândire şi acţiune;- relativa independenţă faţă de opiniile altora;- aprecierea şi autoaprecierea după originalitatea rezultatelor;- spiritul de investigaţie ştiinţifică;- iniţiativa;- încrederea în forţele proprii;- abilitatea de a opera în acelaşi timp cu mai multe idei;- aspiraţiile profesionale permanent la cote ridicate;- autodepăşirea, nemulţumirea faţă de lucrurile deja finalizate;- tendinţa de autoperfecţionare continuă.2.2. Metode şi tehnici de stimulare a creativităţiiProducerea ideilor necesită metode şi tehnici speciale. Metodele trebuie să fiecombinate, utilizate alternativ (pentru a nu se instala rutina), iar trecerea de la o metodă laalta să se realizeze cu uşurinţă.Metodele sunt foarte diverse, dar pot fi grupate în trei mari categorii:- metode de abordare logică (convergente);- metode euristice (divergente);- metode imaginative.Metodele convergente intervin preponderent în actul de creaţie, la etapele depregătire şi incubaţie. Metodele divergente şi imaginative intervin în etapele de iluminareşi verificare.I. Metode de abordare logică (convergente)Aceste metode urmăresc să pună în evidenţă subproblemele, pentru a fi mai uşorde abordat. Se utilizează analiza funcţională, analiza morfologică şi analiza grafică.a. Analiza funcţională utilizează evidenţierea funcţiilor unui produs, ierarhizareaacestor funcţii, costurile lor. Se caută apoi soluţii de îndeplinire a funcţiilor încondiţii îmbunătăţite, în care costurile pot rămâne constante, sau sediminuează.b. Analiza morfologică implică descompunerea unui produs în elemente de formă,căutarea tuturor soluţiilor existente, combinarea acestor soluţii, stabilireacostului de realizarea a fiecărei soluţii şi alegerea variantei optime.c. Analiza grafică efectuează analiza folosind grafice. De exemplu: drumul critic,arborele decizional etc.II. Metode euristice (divergente)Aceste metode îşi propun să caute o soluţie dintr-o infinitate de soluţii, fără a aveacertitudinea de că soluţia aflată este cea optimă. Metodele sunt: morfologică, matriceadescoperirilor şi desfacerea problemei în elemente.1. Metoda morfologică urmăreşte identificarea tuturor soluţiilor de rezolvare aunei probleme, în limitele unor restricţii de natură tehnologică, financiară,comercială etc. Metoda se foloseşte la conceperea de noi produse, sau lamodernizarea produselor. Se parcurg mai multe etape:• precizarea problemei ce trebuie rezolvată, definindu-se principalii factori(parametri) implicaţi în rezolvarea ei;• analiza factorilor şi stabilirea valorilor pe care le pot lua. Valorile seînscriu în matrici de forma:Se încercuieşte în fiecare matrice câte o valoare şi se leagă între ele cercurile,obţinându-se un lanţ ce poate constitui o soluţie de rezolvare a problemei. Operaţiile se13
  14. 14. repetă, pentru obţinerea tuturor soluţiilor posibile, în anumite condiţii restrictive. Serecomandă ca la aplicarea metodei să nu se facă nicio apreciere asupra utilităţii soluţiilor.• stabilirea valorilor performanţelor pentru toate soluţiile posibile. Se alegesoluţia optimă pentru posibilităţile şi condiţiile la un moment dat. Metoda contribuie laidentificarea unor noi soluţii, oferind simultan idei pentru cercetarea ştiinţifică.2. Matricea descoperirilor este o tehnică care permite combinarea a doi factori.Se construieşte un tabel cu dublă intrare, în care se înscriu diferiţi factori peorizontală şi verticală. Acestea se pot combina diferit, pentru a se obţine o ideeasupra unui nou produs, sau altă necesitate luată în considerare.De cele mai multe ori, factorii luaţi în studiu sunt de natură tehnică-tehnică şitehnică-economică. Eficienţa acestei tehnici creşte când echipa de cercetare este alcătuitădin specialişti pe diverse domenii, furnizori de materiale si beneficiari.De exemplu, matricea tehnico-economică este folosită pentru căutarea ideilor deobţinere a noi produse, sau de realizare a produselor cu costuri minime.3. Desfacerea problemei în elementele sale şi înscrierea lor într-o matrice deanaliză este o tehnică prin care fiecare element component este cercetat cu oserie de întrebări dintr-o grilă. Tehnica se foloseşte în special pentruperfecţionarea produselor deja existente.Matricea de analiză poate fi şi tridimensională. Fiecare proprietate a produsului(mărime, culoare, densitate etc.) se analizează cu o grilă de evaluare (de tipul a adăuga, arearanja, a omite, a separa etc.) şi o listă cu întrebări (cine?; unde?; când?; ce?; cum?;de ce?). Se reprezintă matricea printr-un paralelipiped, având înscrise pe laturiproprietăţile produsului, grila de evaluare şi lista de întrebări. Parcurgând proprietăţileprodusului în diferite situaţii (prin luarea în considerare a posibilităţilor de schimbare şia întrebărilor) se ajunge la o serie de soluţii noi, de îmbunătăţire a produsului (fig.2.1).III. Metode imaginativePentru a stimula creativitatea se iau în considerare metodele creative (nu şi celereproductive), orientate spre crearea unui lucru nou. Tehnicile utilizate sunt denumite:brainstorming, sinectică, carnetul colectiv, Phillips 66, notarea ideilor din timpul somnului.i) Brainstorming (asaltul de idei) apelează la discuţia în grup pentru obţinereaa cât mai multe idei, într-un timp scurt (0,5-1 oră), în vederea aflării soluţieioptime pentru rezolvarea unei probleme. Autorul acestei tehnici (A. Osborn)a considerat valabile următoarele reguli:• cantitatea generează calitatea, deci la cât mai multe idei creşteprobabilitatea de a afla una valoroasă;• orice critică este interzisă pentru a evita inhibarea ideilor;• stimularea asociaţiei de idei pornind de la ideile emise;• imaginaţia, chiar absurdă este bine-venită.Sedinţa de brainstorming se organizează cu 5-12 persoane de profesii diferite, peaceeaşi poziţie ierarhică, cu interes pentru o problemă, prin participare benevolă. Loculse alege în afara instituţiei, la o oră convenabilă tuturor participanţilor. Convocarea seface prin invitaţie; ţinuta membrilor grupului este comodă ; prezentarea problemei decătre conducătorul grupului va dura 3 minute, iar intervenţiile vor fi de 1-2 minute. Sevor nota toate ideile, care vor fi ulterior analizate de experţi.După încheierea şedinţei grupul se dizolvă.Tehnica prezintă şi dezavantaje: apariţia de stagnări în timpul şedinţei, peste caretrebuie să se treacă cu abilitate şi nevalorificarea permanentă a potenţialului creativ algrupului.Tehnica a fost îmbunătăţită prin mărirea duratei unei şedinţe la câteva ore şireluarea acesteia pentru soluţionarea problemei. Se recomandă ca din grup să facă parte14
  15. 15. persoane cu experienţă, dar şi altele cu experienţă redusă, chiar studenţi sau elevi. Alteabordări ale tehnicii brainstorming recomandă abordarea treptată, în etape, a rezolvăriiunei probleme complexe. De exemplu, reducerea costurilor de producţie poate fi abordatăprin divizare în subprobleme, care sunt analizate una câte una.ii) Sinectica utilizează analogii, deci referiri şi comparaţii cu activitatea fiecăreipersoane, cu fapte din domenii diferite, sau cu imagini simbolice.Grupul sinectic cuprinde 5-7 persoane, cu vârste de 25-40 ani, din toate sectoareleîntreprinderii, cu interes faţă de problemele de specialitate. Discuţiile se poartă încontradictoriu, argumentate ştiinţific, într-o şedinţă de 50-60 minute. Grupul este condusde doi leaderi, unul tehnic şi celălalt din afara domeniului. Discuţiile sunt înregistratepentru a fi analizate ulterior.a. Metoda carnetului colectiv este apreciată ca una dintre cele mai eficientemetode intuitive. Aplicarea metodei constă într-o serie de etape:- constituirea unui grup de creativitate, în care fiecare persoană primeşte uncarnet pentru notarea timp de o lună a ideilor, în vederea soluţionării uneiprobleme;- după o lună, fiecare membru întocmeşte un rezumat, în care propune ideacea mai bună;- conducătorul grupului preia carnetele şi sintetizează ideile;- carnetele cu rezumatul conducătorului sunt redistribuite membrilorgrupului;- organizarea unei discuţii în grup pentru alegerea celor mai bune idei.b. Tehnica Phillips 66 (denumită după numele lui Phillips Donald) propuneorganizarea de reuniuni cu maxim 30 persoane, care vor dezbate o problemă decreativitate timp de 2 ore.Participanţii sunt împărţiţi în grupuri de câte 6, din care unul va fi ales careprezentant. Se prezintă problema ce trebuie rezolvată, după care grupurile se retragpentru 6 minute. Fiecare reprezentant de grup notează ideile elaborate. Grupurile sereunesc şi fiecare reprezentant va prezenta ideile. In final se vor selecta ideile interesantesi se va adopta idea cea mai avantajoasă.Această tehnică este apreciată ca deosebit de operativă.c. Tehnica notării ideilor din timpul somnului pleacă de la ideea că în timpulsomnului se pot stabili combinaţii noi între informaţii.Practic, această tehnică presupune însuşirea datelor unei probleme, înainte deculcare. Se notează rapid imaginile ce apar înainte de dormit, sau la trezire. Ideile noi sediscută apoi în echipă, pentru selectarea lor. Tehnica se poate combina cu reuniunile debrainstorming. După o astfel de reuniune, pot apărea a doua zi, idei noi, chiar superioare.Cu unele mici dezavantaje, metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţiiprezintă avantaje:- contribuie la creşterea eficienţei economice şi sociale;- contribuie la creşterea competitivităţii firmelor, prin asimilarea de noi produse,reducerea costurilor, creşterea calităţii produselor şi a activităţii firmelor îngeneral, asigurarea protecţiei mediului etc.;- atrag personalul la rezolvarea unor probleme complexe ale conducerii;- permit elaborarea mai multor variante de decizii, cu consecinte economicosocialediferenţiate.Teste de autoevaluare la unitatea de învăţare 21. Cum se defineşte creativitatea?2. Cum se clasifică formele de creativitate?3. Care sunt etapele ale procesului creator?15
  16. 16. 4. Enumeraţi factorii care facvorizează creativitatea.5. Care sunt categoriile de metode şi tehnici de stimulare a creativităţii?6. Cum se aplică metoda morfologică?7. Cum se aplică metoda “matricea descoperirilor”?8. Ce este brainstormingul şi ce reguli se impun după Osborn?Rezumat la unitatea de învăţare 2Se prezintă şi se defineşte creativitatea ca o dispoziţie generală a personalităţii sprenou (G.W.Allport, 1938), sau drept capacitatea de identificare a unor noi legături întreelemente, evenimente, obiecte, legi etc. aparent fără legătură. Se specifică trăsăturile şiformele de creativitate. Sunt prezentate cele patru etape ale procesului creator (prepararea,incubaţia, iluminarea şi verificarea), factorii care favorizează creativitatea şi diverse tipuride motivaţii. Sunt descrise metode şi tehnici de stimulare a creativitătii: metode de abordarelogică (convergente), metode euristice (divergente) şi metode imaginative.Răspunsuri la testele de autoevaluare de la unitatea de învăţare 21. După G.W.Allport, creativitatea reprezintă o dispoziţie generală apersonalităţii spre nou, deci o anumită organizare a proceselor psihice însistemul de personalitate. Creativitatea poate fi definită şi drept capacitatea deidentificare a unor noi legături între elemente, evenimente, obiecte, legi etc.aparent fără legătură.2. Există mai multe forme de creativitate:- după modul de desfăşurare a activităţii creatoare poate exista creativitateindividuală, colectivă şi socială,- după conţinut, există creativitate tehnică, ştiinţifică, artistică, organizatorică,politică etc.3. Etapele procesului creator sunt: prepararea, incubaţia, iluminarea şi verificarea.4. Conform psihologului american J.P.Guilford factorii care favorizeazăcreativitatea sunt: inteligenţa, capacitatea de rezolvare a problemelor,imaginaţia, sensibilitatea la implicaţii, capacitatea de a efectua proceseasociative, fluiditatea ideaţională (de idei), asociativă, expresională, verbală,figurală, flexibilitatea spontană şi adaptivă, originalitatea , elaborarea.5. Metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii sunt pot fi grupate în trei maricategorii: de abordare logică (convergente); euristice (divergente); imaginative.6. Analiza funcţională utilizează evidenţierea funcţiilor unui produs, ierarhizareaacestor funcţii, costurile lor. Se caută apoi soluţii de îndeplinire a funcţiilor încondiţii îmbunătăţite, în care costurile pot rămâne constante, sau sediminuează.7. Metoda morfologică pentru identificarea tuturor soluţiilor de rezolvare a uneiprobleme, în limitele unor restricţii de natură tehnologică, financiară,comercială etc. utilizează mai multe etape: • precizarea problemei ce trebuierezolvată; • analiza factorilor şi stabilirea valorilor pe care le pot lua. Valorilese înscriu în matrici; • se încercuieşte în fiecare matrice câte o valoare şi seleagă între ele cercurile, obţinându-se un lanţ ce poate constitui o soluţie derezolvare a problemei. Operaţiile se repetă, pentru obţinerea tuturor soluţiilorposibile, în anumite condiţii restrictive; • se alege soluţia convenabilă pentruun moment dat.8. Brainstorming apelează la discuţia în grup pentru obţinerea a cât mai multeidei, într-un timp scurt (0,5-1 oră), în vederea aflării soluţiei optime pentrurezolvarea unei probleme. Autorul acestei tehnici (A. Osborn) a consideratvalabile următoarele reguli: • cantitatea generează calitatea, deci la cât maimulte idei creşte probabilitatea de a afla una valoroasă; • orice critică este16
  17. 17. interzisă pentru a evita inhibarea ideilor; • stimularea asociaţiei de idei pornindde la ideile emise; • imaginaţia, chiar absurdă este bine-venită.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3INOVARECuprinsObiective3.1. Noţiuni introductive3.2. Omul inovant3.3. Inovarea tehnologică3.4. Rolul progresului tehnic în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţial3.5. Strategii de perfecţionare tehnologică3.6. Managementul inovării3.6.1. Activitatea inventivă şi invenţiile3.6.2. Brevetul de invenţie3.6.3. Protecţia invenţiilorTeste de autoevaluare la unitatea de invatare 3Rezumat la unitatea de invatare 3Răspunsuri la testele de autoevaluare la unitatea de invatare 3Bibliografie la unitatea de invatare 3ObiectiveStudentul învaţă despre o problemă deosebit de importantă a actualei revoluţiiştiinţifico-tehnice, inovarea şi în particular inovarea tehnologică, precum şi despre câtevaaspecte manageriale legate de activitatea inventivă.3.1. Noţiuni introductivePrima definiţie a inovării tehnico-economice a fost dată de economistul austriacJ.Schumpeter în anul 1941, care afirma că inovarea reprezintă acţiunea de a producealtceva sau altfel. El considera următoarele activităţi ca aparţinând activităţii de inovare:- crearea de produs nou;- introducerea unei noi metode de fabricaţie;- utilizarea unei materii prime noi;- intrarea pe o nouă piaţă, sau crearea unei noi pieţe;- o nouă organizare a firmei;- crearea unei noi imagini a firmei.După Mansfield, inovarea reprezintă procesul global de creativitate tehnologică şicomercială, transferul unei idei noi, sau un nou concept, până la stadiul final al unui nouprodus, proces, sau activitate de service acceptate de piaţă.Altă definiţie consideră inovarea ca fiind transformarea unei idei într-un produsvandabil, nou sau ameliorat, într-un proces industrial sau comercial, sau într-o nouămetodă socială.Inovarea nu înseamnă un proces revoluţionar întotdeauna, ci se poate realiza şi înpaşi mici. Pentru materializarea inovării se parcurg mai multe etape:1. Apelare la sursa ideilor: imaginaţie, observaţii, analize.2. Creativitatea pentru generarea de idei noi.3. Rafinarea ideii pentru a stabili dacă ideea este compatibilă cu problemele şipolitica firmei.4. Fezabilitatea pentru a justifica tehnic şi economic utilitatea aplicării ideii.5. Implementarea în practică a ideii noi.6. Obţinerea rezultatului: produs nou, proces nou, costuri mai mici etc.17
  18. 18. Cauzele care determină inovarea în întreprinderi POATE FII SUBIECT DEEXAMEN a spusActivitatea de inovare în întreprinderi este provocată de o serie de factori, ca deexemplu:1. Nevoia de a păstra sau dezvolta poziţia ocupată de firmă pe piaţă, pentru a nupierde clienţii.2. Cererea pieţii pentru produse cât mai diverse, cu performanţe înbunătăţite3. Obligativitatea de a respecta legislaţia şi cerinţele sociale.4. Utilizarea de resurse de materii prime şi de energie care pot avea fluctuaţii depreţuri;5. Concurenţa, care poate pătrunde pe piaţă cu produse noi, mai ieftine etc.;6. Cerinţele dezvoltării întreprinderii;7. Poziţia şi strategia conducerii firmei.Conducerea poate fi de tip conservator(mizând pe stabilitate), controlor (urmărind aspectele tehnico-economice şisociale), lider (încurajează creşterea, optimizarea), întreprinzător (cautăoportunităţi), creator (crează oportunităţi).Factorii care încurajează inovarea într-o întreprindereSe identifică o multitudine de factori care încurajează inovarea într-oîntreprindere:- conducerea întreprinderii orientată spre introducerea noului, cu strategie şiobiective clare;- alegerea corectă a personalului, după criterii de competenţă;- existenţa unui serviciu de cercetare, care să se implice în toate fazeleactivităţii;- alcătuirea unei echipe pluridisciplinare pentru inovare şi introducereaelementelor inovante;- cunoaşterea opiniei clienţilor, în privinţa deficienţelor produselor,îmbunătăţirii caracteristicilor produselor, introducerii de noi produse;- apelarea la studii de prognoză, care să permită alegerea corectă a politiciifirmei, pentru dezvoltare, introducerea noului;- concentrarea resurselor pe un număr limitat de proiecte de inovare, pentru orealizare rapidă a lor.Pot exista însă în activitatea firmelor şi factori care frânează activitatea deinovare, ca de exemplu:- concentrarea excesivă a eforturilor pe activităţi de perfecţionare;- poziţia conducerii de a nu-şi asuma riscul introducerii noului, de a nu seangaja în proiecte de introducere a noului;- depresiunea economică, care limitează fondurile, scade cererea produselor pepiaţă, creşterea riscurilor;- inerţia pieţei în a accepta noul. Poate fi cauzată în unele ţări şi de putereaslabă de cumpărare;- schimbarea domeniului de activitate al firmei prin înnoire, care poate frânatemporar;- incertitudinile referitoare la evoluţia preţurilor resurselor naturale şi deenergie;- informarea defectuoasă.Se admite existenţa următorilor factori care explică de ce unele întreprinderi suntmai inovante decât altele (în special în sfera IMM-urilor):1. Deschiderea firmei spre mediul exterior (deci capacitatea firmei de a urmăriinformaţiile din exterior);18
  19. 19. 2. Resursele umane;3. Resursele tehnologice: materii prime, materiale, utilităţi, energie, informaţii,utilaje, aparate etc.4. Resursele financiare;5. Organizarea întreprinderii;6. Strategia adoptată;7. Conducerea întreprinderii.Clasificarea întreprinderilor după implicarea în activitatea de inovare esteprezentata în tabelul 3.1.Tabelul 3.1. Clasificarea întreprinderilor după implicarea în activitatea de inovareTipul întreprinderii închisă stabilă deschisă inovantăInovare foarte redusă redusă moderată susţinutăComportare opusă la nou răspunde la nou activă permanent activăEficienţă redusă moderată înaltă slabăConducere opusă la nou lipsă de interes acceptă noul susţine permanent noulSursele potenţiale ale inovării poate fii subiect exEconomistul american Peter Drucker a identificat şapte surse potenţiale aleinovării, din care patru sunt surse interne firmei, iar următoarele trei sunt surse externefirmei.Sursele interne de stimulare a inovării sunt:1. Neprevăzutul, sub forma succesului sau insucesului. De exemplu, multeproduse realizate pentru tehnica militară au avut success pe piaţa de bunuri. Deexemplu GPS – sistemul de poziţionare globală, a pătruns şi în construcţia deautomobilele, pe lângă aeronave şi nave maritime.2. Incongruenţa sau discrepanţa poate stimula sau nu inovarea. De exemplu,incongruenţa dintre realitatea percepută şi cea adevărată. Astfel, cererea marela transportul de mărfuri şi de pasageri a stimulat creşterea gabaritului navelor,extinderea utilizării transcontainerelor, adaptarea managementului prin noisoluţii de depozitare şi transport, noi construcţii de porturi etc.3. Necesităţile procesului. Multe procese sunt susceptibile la inovare pentru acâştiga pe piaţă, sau a menţine un segment de piaţă. Astfel, fabricareacircuitelor integrate s-a realizate pe plachete germaniu, apoi de siliciu,lucrându-se azi pe plachete de siliciu cu depunere de germanium, după care seconfigurează circuitul integrat.4. Schimbări în structura domeniului sau a pieţelor. Fotografia pe placă desticlă a fost înlocuită cu cea cu peliculă pe suport de celuloză modificată, iar înultimii ani, cu fotografia digitală. Preţurile au scăzut, performanţele aparatelorau crescut, devenind azi accesibilă multor categorii de oameni.Sursele externe de stimulare a inovării sunt considerate:1. Modificările demografice, ca număr, grupe de vârstă. Astfel, tinerii impunanumite cerinţe pentru produse şi servicii, care nu pot fi trecute cu vederea..2. Schimbările de atitudine. Uneori în societate pot apărea unele atitudini carestimulează creativitatea şi inovarea. De exemplu, grija faţă de sănătate a dus laapariţia produselor “ecologice”, a crescut solicitarea pentru vaccinuri,gimnastică de întreţinere, publicaţii, reclame etc.3Noile cunoştinţe din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei sunt generatoare de inovaţie.Indicatorii procesului de inovareIndicatorii procesului de inovare urmăresc:· Comercializarea tehnologiei, deci transferul de la ştiinţă la idei comerciale de succes.· Transferul de cunoştinţe, prin colaborare efectivă şi flux de informaţii, la toate nivelele.19
  20. 20. · Receptivitatea faţă de ideile altora, asigurându-se astfel şi accesul la sursele de cunoştintedin întreaga lume.Câteva exemple de indicatori :1. Cheltuielile întreprinderilor cu inovaţia, inclusiv C-D2. Performanţa în domeniul brevetelor ( patentelor)3. Ponderea firmelor care inovează. De exemplu, în UK, peste jumatate din întreprinderiledin industria prelucrătoare sunt clasificate drept inovatoare, ceea ce este peste mediaeuropeană.4. Procentul vanzărilor de produse noi sau îmbunătăţite5. Colaborarea cu universităţi, crearea de firme în mediul universitar‘Spin-offs’ şi ‘start-ups’ sunt firme create pentru a aplica direct în lumeacomercială cunoştinţele şi expertiza deţinute de institutele de învăţământsuperior. Ele pot fi infiinţate de studenţi şi membri ai staff-ului universitar, pebaza cunoştinţelor şi expertizei din toate domeniile.6. Apelarea la diverse surse de informaţii pentru inovaţie.7. Publicarea cercetărilor în parteneriat universităţi – industrie. Această practicăeste dominantă în industriile farmaceutică şi chimică, care în UK, de exemplu,deţine 40% din articolele publicate în comun cu universităţile.8. Internaţionalizarea cercetării şi dezvoltării (C-D). Canada deţine primul loc,urmată de UK, fiind cele mai atractive locaţii pentru activităţile de C-D cuparticipare străină.9. Alianţele tehnologice între firme10. Rata de înfiinţare şi închidere de întreprinderi. O rata înaltă a întreprinderilornoi demonstrează un dinamism întreprinzator al economiei şi capacitatea ei dea se transforma şi adapta la noile condiţii impuse de piaţă. O rată înaltă aîntreprinderilor închise trebuie să ducă la îmbunătăţirea alocării resurselor,deoarece resursele pot fi dirijate către aceia care sunt capabili să le exploateze.11. Viteza de creştere a firmelor. Există puţine întreprinderi cu ritm rapid dedezvoltare (companii cu rata compusă de creştere de cel putin 20% pe an, timpde 4 ani ), care tind să fie principala sursă de inovare şi de creare de noi locuride munca. Acestea descoperă rapid noile oportunităţi şi sunt destul de flexibileca să le exploateze. Cercetările din SUA relevă că în perioada 1994-1998,astfel de întreprinderi au reprezentat 4% din numărul firmelor, dar au creat maimult de 95% din noile locuri de muncă.12. Atitudinea faţă de asumarea unor riscuriAtitudinea firmelor faţă de nereuşită este de asemenea importantă, deoareceîntreprinzătorii trebuie să înveţe din propriile greşeli înainte de a realiza oafacere de succes.Atitudinea societăţii faţă de risc poate de asemenea să afecteze dinamismulunei economii prin influenţa ei asupra : cererii de noi produse şi servicii ;adoptarea unor noi tehnologii ; disponibilitatea capitalului de risc ; politicileguvernamentale şi abordarea reglementărilor.3.2. Omul inovantActivitatea creatoare şi de inovare este caracteristică omului. Un om inovanttrebuie să fie receptiv la nou, să dea dovadă de imaginaţie, spirit de observaţie, capacitatede a face conexiuni, extrapolări şi în acelaşi timp să fie pragmatic.Capacitatea de a fi creativ şi inovant se poate aprecia după următoarele criterii:1. Uşurinţa de a rezolva problemele cu care se confruntă.2. Capacitatea de a-şi asuma riscuri, inevitabile oricărei înnoiri.3. Capacitatea de a conduce un colectiv deoameni (să fie leader).20
  21. 21. 4. Să comunice cu uşurinţă cu oamenii.5. Să posede experienţă în domeniu.6. Să dea dovadă de imaginaţie şi optimism.Calităţile cerute de criteriile prezentate nu se pot reuni în acelaşi om. Pot existaoameni creativi, dar care nu reuşesc să transpună în viaţă produsul imaginaţiei şi oamenicare nu generează idei noi, care realizează noul după ideile altora etc.Sociologul englez Kirton consideră existenţa a două mari categorii de oameni:metodici (pedanţi) şi inovativi. El propune un test specific, cu 32 întrebări notate de la1 la 5, pentru autoapreciere de către subiecţi. Nota finală va fi cuprinsă în intervalul32-160. Mediana, care exprimă în măsură egală creativitatea şi inventivitatea esteconsiderată pentru punctajul de 96. Se obţine o distribuţie Gauss a celor chestionaţi, încare cei cu punctaj sub 96 sunt consideraţi metodici, iar cei cu punctaj peste 96, inventivi.Într-o echipă pot coexista oameni inventivi şi metodici, care trebuie săcolaboreze. Oamenii inventive vor facilita introducerea noului, vor dinamiza echipa princomportarea lor, creând mobilitatea necesară schimbărilor radicale.Oamenii metodici în schimb, vor aduce ordine, stabilitate, coerenţa echipei,asigurând siguranţa realizării inovaţiilor cu grad mai mare de risc.Caracteristicile de bază ale oamenilor metodici şi inventivi sunt sintetizate întabelul 3.2.Tabelul 3.2. Caracteristicile oamenilor metodici şi inventiviCaracteristicile oamenilor metodici Caracteristicile oamenilor inventiviPrecizie, constanţă, eficienţă, prudenţă, spirit metodicPar indisciplinaţi, au un stil propriu de abordare a problemelorCaută solutii problemelor după o metodologie stabilită şi verificată (prin paşi de rezolvare)Caută soluţii complicate, inedite, alternative, fiind deseori în contradictoriu cu ceilalţiUrmăresc în mod egal scopul şi mijloacele de atingereSe preocupă în special de scopPot lucra o lungă perioada de timp fără schimbăriAcceptă pentru scurt timp activitatea de rutinăRespectă reguli, regulamente Nu respectă reguli, obiceiuriConduc structuri stabilizate Preiau controlul în situaţii atipiceNu sunt prea siguri de sine, se supun ordinelor ierarhiceSunt foarte siguri de sine, apărându-şi propriile ideiAu un aport major în societate Foarte utili în situaţii de criză, sau pentru prevenirea lorDupă J.P.Sol, oamenii se deosebesc ca: logici (perfecţionişti), poeţi (care propun ideioriginale) şi experţi (care judecă şi critică). In echipe este de preferat să existeoameni din toate categoriile.Oamenii pot fi stimulaţi să aducă soluţii noi prin mediul de activitate şi prin poziţia conduceriifirmei.Pot fi însă şi situaţii de stagnare a performanţelor creative ale oamenilor. De exemplu: teamade a nu face greşeli, de ridicol, sau de furt intelectual; birocraţia care poate „sufoca”realizarea ideilor; ierarhizarea în echipă, când cei cu idei, de obicei tineri, nu îndrăznesc să-şipromoveze ideile; alegerea greşită a temei.3.3. Inovarea tehnologicăConform Lexiconului tehnic român, tehnologia industrială este „ştiinţa metodelor şi amijloacelor de prelucrare a materialelor”, respectiv „ansamblul proceselor tehnologice folositepentru realizarea unui produs”.Conform definiţiei date de comisia economică ONU pentru Europa, tehnologiaindustrială constă în „aplicarea corectă a cunoştiinţelor ştiinţifice şi tehnice în concepţia,dezvoltarea şi fabricarea unui produs”.21
  22. 22. Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor concomitente sau ordonate în timp,necesare fie pentru obţinerea unui produs (prin extragere, prelucrare, asamblare), fie pentruîntreţinerea sau reparea unui sistem tehnic.Procedeul tehnologic indică modul corect, respectiv mijloacele tehnice prin care se realizeazăprocesele tehnologice de obţinere a unui produs.Operaţia tehnologică reprezintă o etapă prin care se realizează o anumitătransformare a materiei prime. Operaţiile pot fi fizice, chimice şi biologice.Un grup de operaţii constituie o fază de fabricaţie (de preparare, de separare etc.),iar timpul necesar pentru ca materiile prime să parcurgă toate etapele procesuluitehnologic constituie ciclul de fabricaţie.Succesiunea logică a tuturor etapelor de transformare a materiei prime în produsconstituie fluxul tehnologic al procesului considerat.Fluxul tehnologic se reprezintă prin scheme de operaţii, care conţin succesiuneaîn timp a operaţiilor, inscripţionate în dreptunghiuri şi prin scheme cu utilaje (schemetehnologice), care reprezintă succesiunea utilajelor (notate convenţional prin simboluri)corespunzătoare operaţiilor prin intermediul cărora se realizează procesul tehnologic.Operaţiei principale din cadrul unui proces tehnologic îi corespunde un utilajprincipal; în funcţie de capacitatea acestuia se stabileşte capacitatea de producţiei aîntregii instalaţii.Fluxurile tehnologice permit acestuia cunoaşterea integrală a procesuluitehnologic, cu evidenţierea intrărilor şi ieşirilor pe fiecare fază, în scopul întocmiriibilanţurilor, a calculării costurilor şi optimizării procesului de producţie în ansamblu etc.Inovarea tehnologică reprezintă aşadar transformarea unei idei într-un produsvandabil, nou sau ameliorat, sau într-un proces industrial îmbunătăţit sau nou.Clasificarea inovaţiilor tehnologice se poate orienta după: poate fii subiect ex1. obiectul inovării;2. gradul de intensitate;3. impactul asupra industriei şi pieţii în general.1. După obiect se diferenţiază inovarea de produs şi cea de proces tehnologic, cutrei variante: de flux tehnologic, de procedeu de fabricaţie şi inovarea incrementată.a) Inovarea de produs este forma de inovare cea mai frecventă, ce se manifestăprin schimbări în:- concepţia produsului, utilizând principii noi, tehnologii noi;- utilizarea de noi materiale cu caracteristici mai bune;- un nou design;- noi utilizări ale aceluiaşi produs.b) Inovarea de proces vizează aspectele interne dintr-o întreprindere. Se pot schimba:- fluxurile tehnologice (de exemplu: introducerea robotizării în industria de asamblare aaparatelor electronice, în construcţia de autoturisme etc.);- procedeele de fabricaţie (procedeul float de obţinere a geamurilor plane, pe orizontală şi nupe verticală, cum erau variantele clasice, sau procedeele noi din construcţii, bazate pe cofrajeglisante, utilizarea de materiale polimerice etc.);- se ameliorează unele operaţii ale fluxului, pentru reducerea consumurilorde materiale, energie, creşterea calităţii, a productivităţii etc. Această variantă poartădenumirea de inovare incrementată.O analiză a procedeelor de inovare reliefează că inovarea de produs ocupă un loc primordialfaţă de cea de proces, cu toate că activitatea de cercetare-dezvoltare a firmeloreste direcţionată preponderent către inovarea de proces.Inovarea de proces nu este specifică numai industriei, ea afectând şi alte domenii de activitate.Inovarea de produs are o pondere mai mare în perioada emergentă a tehnologilor,22
  23. 23. când se caută soluţii de obţinerea produselor cu performanţe mai bune, dar şi cu costuriacceptabile. Inovarea de proces este intensificată în special în perioada evolutivă atehnologiilor. La maturitatea tehnologiilor intervine rutina, activitatea inovativă scade,referitor la procesul tehnologic şi produsul deja lansat. Dar inovarea se poate concentra sprealt process, sau alt produs, ce urmează a fi lansate pe piaţă.2. După gradul de intensitate tehnologică se deosebesc inovaţii de ameliorare, de adaptareşi de ruptură.a) Inovaţiile de ameliorare sunt mai simplu de gândit şi realizat. Prin acestea se fac modificăripentru înlocuirea unor materiale cu altele, modificări la soluţiile constructive, se apelează laalte tehnici şi tehnologii. De exemplu se înlocuiesc metalele cu materiale plastice saucompozite; materialele clasice din construcţii: ciment, var, ipsos se înlocuiesc cu materialeplastice, aluminiu, sticlă etc.b) Inovaţiile de adaptare menţin principiile de bază ale produsului, dar realizează un saltcalitativ la unul sau mai multe componente. De exemplu, introducerea motorului Diesel laautomobile; trenurile de mare viteză adaptate la circulaţia călătorilor (după modificărileconstructive ale garniturii de tren, infrastructurii, şi managementului feroviar) etc.c) Inovaţiile de ruptură sunt cele care schimbă principiile de funcţionare, pentru obţinerea deproduse noi, sau cu performanţe înbunătăţite. Este posibilă chiar a dispariţie a vechilortehnologii, prin substituirea cu cele noi. Astfel, centralele neconvenţionale de producere aenergiei electrice se bazează pe alte principii de funcţionare decât termo-, hidro – sauatomocentralele. Centralele solare folosesc fie încălzirea cu radiaţie solară a unor fluide, fieefectele termoionic şi fotovoltaic. Centralele eoliene utilizează curenţii de aer, centralelemareomotrice – mişcările de flux-reflux şi ale valurilor, centralele geotermale folosesccăldura acumulată în roci etc. Din păcate aceste tipuri de centrale încă nu pot substitui pe celeconvenţionale.Fig.3.1. Modificarea unei tehnologii prin perfectionare sau înlocuire3. După impactul asupra pieţei în general şi asupra industriei în particular se distinginovaţii de fond, de nişă comercială, curente şi revoluţionare.Inovarea de fond crează un produs nou pentru o piaţă nouă.Inovarea de nişă comercială foloseşte un produs deja cunoscut căruie îi găseşte o piaţă nouă.Inovarea curentă aduce pieţii produse îmbunătăţite calitativ, sau cu design modificat, cu preţmai scăzut etc.Inovarea revoluţionară schimbă modul de realizare a produsului, păstrându-i acestuiafuncţiile şi a segmentului de piaţă . Astfel, fiecare generaţie de calculatoare reprezintă oinovaţie revoluţionară.În general, un produs nou parcurge următoarele etape: apariţie (inovare de fond), lărgireaaplicaţiilor (inovare de nişă), îmbunătăţiri (inovare curentă), inovare revoluţionară.Diferitele tipuri de inovaţii pot avea efecte economice diferite:- pot păstra şi chiar întări vechile relaţii de afaceri;- crează noi relaţii de afaceri;- păstrează tehnologiile existente;- crează noi logistici tehnologice.Concurenţa obligă întreprinderile să inventeze permanent, pentru a nu fi eliminatede pe piaţă. Sunt situaţii când se poate modifica poziţia concurenţială a firmelor pe piaţădatorită experienţei în domeniu şi progresului tehnic. Curba “experienţei” ce redăvariaţia costului unitar în timp este descrescătoare (fig.3.2). Progresul tehnic determină cala costuri egale, produsele să prezinte performanţe diferite. Considerând două firme A şiB, reprezentând variaţia costurilor unitare în timp se observă avantajul concurenţial alfirmei A la un moment dat, când costul unitar în firma A este mai scăzut decât în firma B.După N ani, avantajul concurenţial se schimbă în favoarea firmei B, prin reducerea costurilor.23
  24. 24. Fig.3.2. Variaţia costurilor unitare în două firme A şi B în timp.3.4. Rolul progresului tehnic în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţialProgresul tehnic contribuie la creşterea competitivităţii firmei, deci la creşterea capacităţiiacesteia de a rezista concurenţei. Pentru a studia rolul progresului tehnic în dobândirea şimenţinerea avantajului concurenţial se întreprind activităţi specifice, cunoscute ca veghetehnologică şi prognoză tehnologică.1. Veghea tehnologicăVeghea tehnologică reprezintă activitatea de structurare, finalizare şi prezentarea rezultatelor căutării de informaţie externă.Veghea tehnolgică are ca obiective:- informarea asupra stadiului cunoaşterii din alte firme şi tendinţele dezvoltării;- detectarea noutăţilor susceptibile de a fi integrate în sistemele deja existente(tehnici noi, aparate, dispozitive, tehnologii);- identificarea potenţialilor concurenţi;- depistarea zonelor în care firma se poate extinde datorită unor avantaje:performanţele produselor, costurile convenabile, concurenţa redusă, piaţa favorabilă etc.Informarea întreprinderii asupra apariţiei noului în zona de preocupări cunoaşte mai multestadii. La început se semnalează sporadic, elemente ce prefigurează o viitoare dezvoltare. Înetapa următoare, informaţiile devin mai coerente şi consistente şi valorificarea lor poate aduceun avantaj economic, sau dimpotrivă, momentul favorabil a fost depăşit. La durată de timpmai mare, avantajele economice scad, datorită extinderii concurenţei.Informaţiile pe care trebuie să le obţină întreprinderile pot fi de natură diferită şi anume:ştiinţifice, tehnice, tehnologice, tehnico-economice, legislative, de protecţie a mediului,oamenilor, (producători şi consumatori), marketing, comunicaţii, organizare, formare.Informaţia este prelută ca informaţie brută, devine apoi informaţie prelucrată, ce se poateutiliza şi difuza.a) Informaţia brută este diversă, vastă, necesitând resurse importante pentru culegere.Statistica arată că firmele investesc în culegerea şi prelucrarea de informaţii utile sume cereprezintă sub 1% din cifra de afaceri în Europa şi 1,5% din cifra de afaceri în Japonia.Sursele din care se procură informaţiile pot fi primare, secundare şi neformalizate.Sursele primare sunt considerate revistele de specialitate, volumele conferinţelor,congreselor ştiintifice şi simpozioanelor, brevetele de invenţii, tezele de doctorat. Se găsesc inbiblioteci, sau pe suport electronic şi se apelează prin internet şi intranet.Conţin informaţii de ultimă oră, în detaliu.Sursele secundare pot fi: revistele de rezumate, ziare, cărţi,, bănci de date, reviste specializateîn veghea tehnologică (FUTURETECH, HIGH TECH MATERIALS ALERT, INSIDE R&Dş.a. în SUA.), mijloacele mass-media, internet. Conţin informaţii prezentate relative succinct.Sursele neformale sunt cu mult mai diverse. Cele legale sunt materialele publicitare,prospectele, manualele tehnice de utilizare a produselor, expoziţiile, colocviile, saloaneletehnice, sesiunile de comunicări. Informaţii se mai pot obţine din atelierele de service, de lafurnizorii de materiale, din vizite în întreprinderi, călătorii de studii, contractele de cercetare,din contactul direct cu angajaţii unei alte firme etc.Un alt mod de a privi sursele de informaţii consideră existenţa unor surse:- „deschise” ce pot reprezenta 70% din totalul informaţiilor;- „închise” , cu o pondere de 20%;- spionaj economic (10%), pentru care se iau măsuri speciale de delimitare. Nueste de neglijat în domenii ca produse farmaceutice, aeronautică, materiale speciale,industria automobilelor etc.b) Informaţia prelucrată24
  25. 25. Prelucrarea informaţiei are drept scop înţelegerea ei şi eliminarea informaţiilor inutile.Trebuie făcută în timp scurt de la culegere pentru a fi utilizabilă.Prelucrarea informaţiei urmează mai multe etape:1. completarea informaţiei sumare cu detalii. Se apelează la cărţi, articole dinreviste, brevete în original, banca de date etc.;2. trierea informaţiei, prin extragerea elementelor utile;3. evaluarea prin apelare la cunoştinţele specialiştilor întreprinderii;4. verificarea;5. sinteza, sub formă de rapoarte cu volum acceptabil, care să ajute la dezvoltareaîntreprinderii.c) Difuzarea informaţieiInformaţia prelucrată trebuie difuzată şi stocată pe suport de hârtie, sau electronicşi difuzată, mijloacele de difuzare devenind astfel surse de informaţii.2. Prognoza tehnologicăPerioada actuală este definită prin progresul rapid al ştiinţei, tehnicii, scurtarea duratei de laapariţia unei invenţii la transpunerea ei în practică. Estimarea corectă, fundamentată ştiinţifica tendinţelor de evoluţie a unui domeniu apelează la studii de prognoză.Prognoza reprezintă evaluarea probabilă, ştiintifică a evoluţiei calitative şi cantitative a unuidomeniu într-un interval de timp.Limita de timp se denumeşte orizont şi poate fi scurt, mediu şi lung. Alegerea dimensiuniiorizontului prognozei are în vedere scopul urmărit Se estimează evoluţiile posibile aledomeniului, probabilitatea de atingere a acestor evoluţii, pentru a stabili strategia de atingere aunor obiective şi mijloacele necesare de realizare.Alegerea orizontului studiului de prognoză depinde de:- scopul urmărit;- beneficiarul studiului: serviciu, firmă, guvern, organizaţie naţională/internaţională;- importanţa deciziilor ce trebuie luate;- stabilitatea studiului. Sistemele stabile evoluează diferit faţă de sistemeleturbulente, deci studiile de prognoză se apropie mult de adevăr;- costurile pentru punerea la punct a tehnicii de realizare a prognozei, de corecţiepentru actualizare şi pentru comparare cu alte metode;- uşurinţa în aplicare.Studiile trebuie să fie precise, deci marja de eroare trebuie să fie în limiteacceptabile. Marja de eroare acceptată depinde de natura procesului prognozat, scop,tehnica folosită, orizontul de timp. Se exprimă prin valori numerice pozitive şi negative(de exemplu: + 5 % ).După domeniul abordat se diferenţiază mai multe tipuri de prognoze: tehnologice,economice, sociale, politice etc.Studiile de prognoză se realizează de specialiştii din interiorul firmelor, sau dinfirme specializate. Se apelează la diverse tehnici, calitative sau cantitative.Tehnicile cantitative se fac de obicei pe orizonturi scurte de timp, apelând la datestatistice ale evoluţiei trecute, pe care le extrapolează. În cele mai multe cazuri seapelează la tehnici de regresie şi metode de prognoză prin filtraj adaptiv.Tehnicile calitative au în vedere orizonturi de timp medii şi mari, iau în considerare omultitudine de factori în evoluţia lor, corelaţiile dintre ei, probabilitatea de apariţie aperturbaţiilor, frecvenţa şi intensitatea acestor perturbaţii.De exemplu, în domeniul construcţiei avioanelor civile, firmele americane alocăaproximativ 70-75 % din fondurile de prognoză pentru studii pe orizont de maxim 5 ani,20-25 % pentru studii pe 10 ani şi aproximativ 5 % pentru prognoze pe termen lung.25
  26. 26. Rezultatul acestui tip de prognoză nu se exprimă numeric, ci prin aprecieri asupra tendinţelorşi limitelor de evoluţie posibilă. Ca metode de lucru se utilizează diverse metode, din care seexemplifică metoda curbelor logistice.Metoda curbelor logistice poate fii subiect exEvoluţia unui produs pe piaţă, a unei tehnologii etc. poate fi descrisă matematic de o ecuaţielogistică cu formula: y = p/(1+ae-bx)unde: - y reprezintă performanţa urmărită; - p este valoarea maximă a lui y la carefuncţia tinde tangenţial, când x tinde către infinit; - x este timpul; - a,b sunt parametri decare depinde înclinarea părţii ascendente a logisticii faţă de axa Ox şi ordonata la origine.Alura unei curbe logistice este prezentată în figura 3.3.Fig.3.3 . Evoluţia unei tehnologii după o curbă logistică.Pe curbă se distind următoarele zone:OA = perioada de iniţiere, când tehnologia este emergentă, sau născândă;AB = perioada de creştere, de dezvoltare;BC = perioada de plafonare, când tehnologia nu se mai dezvoltă;CD = perioada de declin;DE = perioada de dispariţie, cănd tehnologia este depăşită şi trebuie înlocuită.Aşadar, curba logistică corespunde perioadelor de evoluţie a unei tehnologii: perioadaemergentă, evolutivă, de maturitate şi de declin.In perioada de declin poate apare pe piaţă o nouă tehnologie, sau un nou produs, ceevoluzează după o curbă logistică proprie, care însă pleacă de la altă origine(performanţă). Procesul se repetă în timp cu alte tehnologii. Curbele logistice au otangentă comună, numită înfăşurătoare (fig. 3.4).Deşi interesul oricărei firme este să dispună de sisteme tehnologice cât mai avansate care să-ipermită o creştere cât mai rapidă, momentul de lansare a unei tehnologii determină nivelulcheltuielilor. Acestea vor fi mari sub aspect economic dacă lansarea se face prematur, fără aţine seama de elementele încă insuficient studiate (de exemplu, beneficiile lansării la oanumită dată a avionului Concorde nu au acoperit cheltuielile de cercetare-proiectare necesarepentru corectarea deficienţelor).Fig. 3.4. Succesiunea dezvoltării unei tehnologii pentru trei variante tehnologicePe de altă parte, dacă tehnologia nouă este lansată cu întârzire, eforturile financiare vor fi maimici, deoarece problemele din sfera cercetării au fost rezolvate, dar nici beneficiile nu vor fiprea mari (cazul tehnologiilor “oferite” ţărilor din lumea a II-a, ndupă ce au atins perioada deplafonare. Efectele economice ale momentului de lansare a unei noi tehnologii sunt prezentate în figura 3.5.Fig. 3.5. Efectele economice ale unei noi tehnologii1-curba “optimă”;2-curba reprezentând lansarea prematură a tehnologiei;3- curba reprezentând lansarea cu întârziere a tehnologieiCurba trasată continuu (1) reprezintă situaţia „optimă” a evoluţiei unei noi tehnologii lansatela timp. Eforturile financiare încep în momentul I, mult înainte de momentul O când (pegraficul de sus) se lansează noua tehnologie. În perioada I-F se fac cercetări fundamentaleapoi, în F-O, studii în instalaţii pilot şi semi-industriale, care presupun eforturi financiaremari. In perioada G-A` eforturile financiare sematerializează în investitii, care însa încep să fie acoperite din producţia noii tehnologii.În domeniul A`-B`-C` beneficiile sunt substanţiale, apoi în C`D` ele scad.Când beneficiile tind spre zero (punctul D`), tehnologia nu mai este rentabilă şi serenunţă la ea.Totalul eforturilor financiare este dat de suprafaţa cuprinsa între curba I-F-G-A` şiaxa Ox, iar totalul beneficiilor e dat de suprafaţa între curba A`- B`-C`-D` şi axa Ox.26
  27. 27. Totalul beneficiilor trebuie să depăşeasca totalul cheltuielilor, deci succesultehnologiei va fi cu atât mai mare cu cât diferenţa între suprafaţa de deasupra axei Ox şicea de sub axa Ox este mai mare.3.5. Strategii de perfecţionare tehnologicăStrategia tehnologică se plasează în domeniul optimizărilor, în condiţii deincertitudine sau risc.În literatura de specialitate sunt descrise diferite metode de alegerea unei strategii, metode bazate pe aprecierea globală, de ansamblu, a situaţiei − deexemplu: metoda grilei de evaluare a lui Arthur D. Little ş.a.În funcţie de natura efortului depus în obţinerea tehnologiei se face distincţie întrestrategia dezvoltării tehnologice şi o strategie a achizăţiei/vânzării de tehnologie, adică atransferului de tehnologie.Strategia dezvoltării este o strategie de inovare, ca rezultat al unei activităţi decercetare-dezvoltare continue şi care asigură un avantaj concurenţial cert şi o poziţie delider (naţional sau mondial) firmei care o adoptă.Strategia achiziţiei de tehnologii vizează :- cooperarea cu alte firme (joint venture) pentru dezvoltarea de noi tehnologii;- cumpărarea de licenţe, ceea ce permite accesul la tehnologiile dezvoltate de alţii şi reducetermenul de implementare a noilor tehnologii;- cumpărarea de componente care înglobează tehnologii noi, asamblarea şi vânzareaproduselor eventual sub marca firmei.Strategia vânzării este specifică firmelor care nu doresc să-şi valorifice, cu efortpropriu, tehnologiile pe care le-au dezvoltat şi le oferă spre cumpărare celor interesaţi.Este cazul ofertelor tehnologice făcute de firme puternice către ţări mai puţin dezvoltate.Oferta este făcută de cele mai multe ori, în momentul în care tehnologia respectivă a atinspragul plafonării în ţara de origine. De regulă, tehnologiile performante nu pot fi cumpăratede ţările mai puţin dezvoltate fie datorită costului prohibitiv, fie pentru evitarea unor noiconcurenţi pe piaţă.Dar transferul de tehnologie poate avea loc chiar în interiorul firmei, de la sectorul decercetare către sectoarele productive, în cadrul unei strategii globale de dezvoltare aîntreprinderii, care ţine cont de momentul introducerii tehnologiilor noi şi de caracterulproducţiei (continuă, omogenă, neomogenă etc.).3. 6. Managementul inovării3.6.1. Activitatea inventivă şi invenţiileInvenţia reprezintă rezolvarea tehnică a unei probleme din orice domeniu, care reprezintănoutate şi progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii pe plan naţional şi internaţional.Elementele componente ale invenţiei sunt prezentate sub forma de revendicări cedefinesc elementele de noutate ale invenţiei.Noutatea invenţiei se apreciază după data(referinţa în timp) depunerii în ţara respectivă, la oficiul naţional de proprietateindustrială, pentru România acesta fiind OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci).Această dată constituie limita de la care se stabileşte stadiul tehnicii faţă de care seraportează noutatea. Stadiul tehnicii include toate cunoştinţele care au devenit accesibilepublicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie, sau a priorităţii.Noutatea se stabileşte în conformitate cu prevederile legale - art.8. din Legea 64/1991, înraport cu conţinutul revendicărilor şi cu domeniul de aplicare precizat în descriere.Cazurile în care o invenţie este complet nouă sunt extrem de rare în zilele noastre.În majoritatea lor, invenţiile au la bază cunoştinţe şi soluţii anterioare, faţă de care aducanumite elemente de noutate.Orice invenţie implică o activitate inventivă dacă este îndeplinită cel puţin unadin condiţiile următoare:- nu rezultă ca evidentă în stadiul tehnicii din domeniul de aplicare, sau dintr-un27
  28. 28. domeniu apropiat al acestuia;- specialistul din domeniu nu poate rezolva problema aşa cum o rezolvă invenţia;- necesitatea rezolvării problemei există de mult timp şi rezolvările cunoscute nusunt la nivelul rezolvării din invenţie;- invenţia este folosită cu sau fără modificări într-un domeniu, cu efecte cel puţinegale cu efectele altor invenţii din acel domeniu;- inventia constă în îmbinarea elementelor cunoscute din stadiul tehnicii, obţinândun efect global pozitiv;- inventia are ca obiect un procedeu analog, care realizează fie un efect tehnicnou, fie o substanţă cu calităţi noi, fie materii prime noi.Pe de altă parte, se consideră că o propunere de invenţie nu implică o activitateinventivă si deci nu se poate acorda un brevet de inventie, dacă:- se enunţă numai o problemă tehnică, fără a o rezolva;- se rezolvă numai o problemă de economisire de materiale sau energie,optimizarea dimensiunilor sau reducerea costurilor, fără a obţine efecte tehnicenoi, sau superioare;- se rezolvă problema numai printr-o simplă înlocuire de materiale cucaracteristici cunoscute, care conduc la efecte previzibile;- se modifică forma, sau aspectul în scop estetic;- se rezolvă problema prin simplificare, sau prin mijloace echivalente existente,fără a obţine efecte cel puţin egale cu tehnicile cunoscute;- se îmbină două sau mai multe soluţii deja cunoscute, cu efecte previzibile (cazuljuxtapunerii soluţiilor cunoscute);- se selectează un caz particular fără să conducă la efecte deosebite;- se alege un material cunoscut şi/sau execută modificări constructive după regulicunoscute;- se referă la un produs natural asupra căruia nu s-a intervenit tehnologic.Noutăţile considerate a fi invenţii sunt certificate prin brevete de invenţii, careatestă dreptul exclusiv de exploatare. La brevetarea invenţiilor, condiţia de noutate nueste însă suficientă pentru acordarea brevetului de invenţie.Criteriile de brevetabilitate ale unei invenţii sunt: noutatea, activitatea inventivăşi aplicabilitatea industrială. Neîndeplinirea unui singur criteriu de brevetabilitatedetermină respingerea cererii de brevet. Legea interzice brevetarea acelor invenţii,calificându-le nebrevetabile dacă sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.Pot constitui invenţii brevetabile:- soluţiile practice, din orice domeniu, care realizează orice idee, teorie ştiinţifică,metodă matematică, de învăţământ, sistem de urbanizare etc.;- orice procedeu ce permite facilitarea unei operaţii tehnice utilizând programe decalculator, în măsura în care se obţine şi efectul tehnic. Programele de calculatorsunt considerate ca echivalentul metodelor matematice, prezentând caracter purabstract, fiind incluse în documentaţia cererii de brevet;- jocuri şi jucării noi bazate pe reguli de joc nebrevetabile;- produse alimentare noi, la care se utilizează reţete culinare nebrevetabile;- mijloacele şi procedeele tehnice de creare, reproducere, multiplicare,înregistrare, redare, conservare, recondiţionare a operelor de artă.3.6.2. Brevetul de invenţieCererea de brevet de invenţieIn conformitate cu prevederile legale naţionale şi internaţionale, cererea de brevetde invenţie trebuie să se refere la o singură invenţie, sau la un grup de invenţii legate întrunconcept inventiv general. In caz contrar, autorul sau de succesorul său în drepturi28
  29. 29. poate diviza cererea de brevet.Există practic doua variante în a redacta o cerere de inventie:a) cererea de brevet de invenţie care cuprinde o singură invenţie;b) cererea de brevet de invenţie care conţine un grup de invenţii.Cererea unitară de brevet de invenţie poate să includă o singură revendicare,situaţie cel mai des întâlnită, sau mai multe revendicări. Revendicările trebuie să asigureprotecţia produsului nou creat, sau să prezinte variante de produşi, punând în evidenţăanumite caracteristici fizico-chimice ale produşilor creaţi şi precizând domeniile deutilizare.În cererile de brevet de invenţie referitoare la un grup de invenţii se admitrevendicări independente în următoarele situaţii: pentru produs, pentru un procedeuconceput pentru fabricarea produsului şi pentru folosirea produsului; pentru un procedeuşi pentru un mijloc special conceput pentru realizarea produsului; pentru produs, pentruun procedeu special conceput pentru realizarea produsului şi pentru un mijloc specialconceput pentru realizarea produsului.Revendicările definesc obiectul protecţiei solicitate de inventator pentruactivitatea inventivă depusă. Ele trebui să fie clare şi să prezinte caracteristicile esenţiale,care sunt necesare pentru rezolvarea problemei tehnice din cererea de brevet de invenţie.Obţinerea brevetului de invenţieBrevetul de invenţie este un document de protecţie ce se acordă unei persoanefizice sau juridice, sau unui grup de persoane, pentru protejarea invenţiilor.Dacă una şi aceeaşi invenţie a fost creată independent, de doi sau mai mulţiinventatori, sau de colective de inventatori, brevetul de invenţie se acordă aceluia care adepus la OSIM în condiţii reglementare, cererea de brevet. Dacă toţi inventatorii audepus cereri reglementare, brevetul se acordă aceluia dintre ei a cărui cerere are prioritateîn timp.În România, protecţia invenţiilor este reglementată prin dispoziţiile legiinr.64/1991, care stabileşte că eliberarea brevetului de invenţie aparţine inventatorului,sau succesorilor săi legali, sau testamentari. Inventatorul are dreptul de a i se menţionanumele şi calitatea de inventator în brevetul de invenţie, în toate publicaţiile editate înlegătură cu acest brevet şi în cartea sa de muncă. In cazul în care mai multe persoane aucreat aceeaşi invenţie, dreptul la brevet le aparţine tuturor, ei fiind consideraţi coautori.Invenţiile de serviciu sunt invenţii realizate de salariaţi, legate sau nu de obligaţiicontractuale, dar create în legătură cu activităţile unităţii, sau cu funcţia salariatului,utilizând cunoştinţele tehnologice sau baza materială din unitate. Inventatorii şi unitateaau obligaţia reciprocă de a se informa asupra creării invenţiei, respectiv asupra stadiuluiei de realizare şi de a se abţine de la orice divulgare.Se pot menţiona trei situaţii distincte;1 - dacă inventatorul a creat invenţia în cadrul unui contract de muncă în care i saîncredinţat explicit o misiune inventivă, dreptul de eliberare a brevetuluiaparţine unităţii;2 - dacă invenţia a fost creată pe baza uneui activităţi rezultată dintr-un contractde cercetare, dreptul de brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandatcercetarea;3 - dacă invenţia a fost creată de salariaţi nelegaţi prin contract cu misiuneainventivă, sau de un contract de cercetare, dreptul la brevetul de invenţieaparţine inventatorilor salariaţi.Nebrevetarea unei soluţii tehnice brevetabilă şi exploatarea ei fără protecţia legalăpresupune asumarea unui risc, existând posibilitatea obţinerii de către altă persoană adrepturilor, creşte concurenţa pe segmental de piaţă, scad încasările etc.29

×