Modulul 1 ecdl
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Modulul 1 ecdl

on

  • 2,689 views

 

Statistics

Views

Total Views
2,689
Views on SlideShare
2,689
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
39
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Modulul 1 ecdl Modulul 1 ecdl Presentation Transcript

    • Modulul 1Concepte generale ale tehnologiei informaţiei
    • Noţiuni generale Hardware : Prin hardware înţelegem totalitatea părţilor componente ale unui calculator: unitatea centrală + dispozitivele periferice . Software: Termenul software se referă la totalitatea programelor care rulează pe un calculator . TI: Tehnologia informaţiei se referă la ansamblul elementelor ce permit unei entităţi să comunice prin mijloace electronice cu exteriorul.
    • Tipuri de calculatoare Calculatorul poate fi definit ca un dispozitiv folosit pentru prelucrarea automată a datelor. Calculatoarele se clasifică în funcţie de mai multe criterii: a) Tipul unităţii centrale de prelucrare; b) Capacitatea memoriei interne; aceste două caracteristici influenţează viteza de lucru a calculatorului c) Capacitatea de stocare a memoriei externe; d) Viteza de lucru; e) Costul sistemului. Principalele tipuri de calculatoare sunt prezentate în continuare.
    • Tipuri de calculatoare SUPERCALCULATOARELE : Supercalculatoarele sunt calculatoare care se disting prin resurse hardware / software enorme . Sunt folosite pentru operaţii ce necesită calcule intensive: prognoze meteo, simulări fizice/mecanice (teste ale modelelor aerodinamice, reacţii nucleare, criptoanaliză etc. Drept urmare, principalii utilizatori de supercalculatoare sunt agenţii militare şi instituţii ştiinţifice. Costurile achiziţionării şi întreţinerii unui astfel de calculator sunt foarte mari. La momentul actual, cel mai rapid supercalculator este simulatorul geofizic de la Yokohama Institute for Earth Sciences din Japonia.
    • Tipuri de calculatoare Calculatoarele MAINFRAME : Calculatoarele mainframe sunt calculatoare c e pot exploata volume imense de date şi pot suporta lucrul a mii de utilizatori simultan . Acestia se pot conecta la mainframe prin aşa numitele terminale “ neinteligente ” (dispo zitive formate dintr-o tastatură şi un monitor, fără capacitate de calcul) . Un calcu l ator mainframe se distinge mai ales prin capacitatea de stocare şi memoria intern ă. El poate rula ani întregi fără întrerupere, Unele calculatoare pot rula mai multe sisteme de operare simultan, operând astfel ca o mulţime de “maşini virtuale”. Preţul unui astfel de calculator este de ordinul sutelor de mii de dolari. Principala diferenţă între supercalculatoare şi mainframe este că primele se folosesc pentru operaţii ce necesită calcule intense, în timp ce mainframe efectuează operaţii de complexitate redusă asupra unor volume mari de date.
    • Tipuri de calculatoareMINICALCULATOARELE: Minicalculatoarele sunt similare calculatoarelor mainframe, dar puterea lor de calcul este mai mică. Putem considera astfel minicalculatoarele ca fiind o categorie intermediară între calculatoarele mainframe şi calculatoarele personale. Astăzi locul minicalculatoarelor a fost luat în mare măsură de calculatoarele personale.
    • Tipuri de calculatoareCALCULATOARELE PERSONALE (PC) : Sunt calculatoare mici, independente (cu capacităţi de prelucrare şi stocare proprii) destinate a fi folosite la un moment dat de o singură persoană, compatibile cu specificaţiile firmei IBM. Acestea sunt printre cele mai ieftine calcualtoare (între 400 – 1000 USD), accesibile atât firmelor cât şi utilizatorilor individuali, datorită numărului mare de programe disponibile.
    • Tipuri de calculatoareLAPTOP : Laptop ( notebook ) este un calculator personal portabil de mici dimensiuni, de obicei cântărind între 1-3 kg, prevăzut cu ecran cu cristale lichide (LCD), tastatură şi mouse încorporate, baterie. Este de obicei mai puţin puternic decât PC obişnuite (capacitate de stocare şi memorie internă de dimensiuni mai reduse), preţul său este însă mai mare decât al PC-urilor, datorită componentelor miniaturizate ce intră în structura lor (peste 1500 USD).
    • Tipuri de calculatoare PDA / HANDHOLD / PALMTOP : Personal Digital Assistants sunt cele mai mici calculatoare, de dimensiunile unei palme , iniţial au fost concepute ca agende electronice, dar au devenit mult mai versatile în timp. De obidei, un PDA include un ceas, carnet de adrese, calendar-agendă, organizator de sarcini (task-uri), precum şi un program de calculator de buzunar. Una dintre principalele caracteristici ale PDA (pe lângă mobilitate) este posibilitatea de a transfera date către / de la PC/laptop cu ajutorul unor cabluri speciale . Preţurile acestor dispozitive sunt apropiate de cele ale calculatoarelor personale.
    • Tipuri de calculatoare REŢELE DE CALCULATOARE: O reţea de calculatoare este un sistem de calcul ce permite comunicarea între două sau mai multe calculatoare (conectate între ele prin cablu, unde radio etc), acestea putând folosi în comun anumite resurse hardware - software.
    • Tipuri de calculatoare SERVER : Serverul este un calculator care face parte dintr-o reţea de calculatoare şi care oferă diverse servicii celorlalte calculatoare din reţea. Un server trebuie să dispună de resurse hardware şi software deosebite pentru a funcţiona ca atare. Tipuri de servere: • server de fişiere (stochează mare parte din datele utilizatorilor dintr-o reţea); • server de aplicaţie (rulează un program care execută anumite sarcini pentru utilizatori), cum ar fi: • server de poştă (permite comunicarea prin sistemul de poştă electronică e-mail); • server de internet (permite publicarea de informaţii pe INTERNET sub formă de pagini / site-uri WEB). Utilizatorii unui server sunt specialişti în hardware / software şi sunt cunoscuţi sub numele generic de administratori .
    • Componentele unuicalculator Unitatea centrală de prelucrare CPU (elementele ei se află pe placa de bază): – Microprocesor; – Memoria internă; – Controllerul de intrare/iesire, sistemul de bus-uri; Memoria externă (se conectează la calculator prin diverse cabluri): – Discuri fixe (HDD); – Discuri flexibile (floppy); – Discuri optice (CD) etc; Placa grafică / video (se conectează într-un slot special); Perifericele de intrare şi ieşire (se conectează prin aşa numitele interfeţe).
    • Microprocesorul Microprocesorul Microprocesorul este acea component ă a calculatorului care interpretează şi execută comenzile (instrucţiunile) programelor care rulează pe calculator. Microprocesorul este de fapt “creierul” calculatorului. Viteza de lucru (şi implicit performanţele) microprocesorului depinde de frecvenţa de tact (măsurată în Mhz / Ghz) şi de lăţimea registrului (numarul de octeti care pot fi prelucrati la u moment dat de procesor: 8 - 64 biţi) . Cu cât viteza de lucru este mai mare, cu atât procesorul este mai bun. Viteza se măsoară în MIPS (milioane de instrucţiuni pe secundă). Viteza de comunicare dintre procesor şi memorie (frecvenţa FSB, măsurată în Mhz) este foarte importantă pentru performanţele unui microprocesor, la fel ca şi memoria cache (o memorie exterm de rapidă, dar de capacitate mică, folosită pentru a prelucra volume mari de date susceptibile a încetini procesorul).
    • Microprocesoare Există 2 mari producători de microprocesoare pentru PC: Intel (procesoarele PENTIUM) şi AMD (cu procesoarele K6, K7). Cele mi bune procesoare oferite de aceste firme sunt (existente în România):AMD Athlon 64 FX51, 2200MHz INTEL Pentium IV Prescott, 3400 MHz
    • Placa de bază Placa de bază este o placă încărcată de circuite integrate folosită de un PC. Toate componentele necesare pentru funcţionarea unui PC se conectează la placa de bază. Aceasta permite conectarea microprocesorului, memoriilor, plăcii grafice, plăcii de sunet, controllerelor pentru unităţile de stocare etc. Componentele unei plăci de bază sunt: - chipsetul (care controlează funcţionarea procesorului); - conectorii (sloturile) ISA, PCI, AGP; - conectori pentru alimentare; - bateria BIOS; - controllerele IDE / ATA; - slot/socket pentru conectarea procesorului; - conectori externi: porturi seriale / paralele / USB, sunet, video, reţea.
    • Placa de bază În funcţie de microprocesorul folosit, există mai multe sloturi / socket-uri disponibile. Este foarte important însă ca placa de bază să aibă socket+ul potrivit pentru un anume procesor. De aceea, la configurarea hard a unui calculator imediat după alegerea unui procesor, se alege placa de bază. Exemplu: - Socket 940 pentru Athlon 64 FX; - Socket A este folosit pentru procesoarele AMD (Athlon XP şi Duron); - Slot A pentru procesoarele AMD Athlon mai vechi; - Socket 462 pentru noile AMD Athlon; - Socket 478 pentru Pentium 4 Northwood; - Socket 423 pentru Intel Pentium 4 processors; - Socket 370 pentru Intel Pentium III and Celeron processors; - Slot 1/Slot 2 pentru procesoarele Intel Pentium II/III and Celeron mai vechi. Socket-urile mai noi cu numere de c âte 3 cifre sunt botezate în funcţie de numărul de pini pe care îi conţin. Celelalte, mai vechi, au fost numite în funcţie de ordinea construirii lor.
    • Placa de bază P entru fiecare procesor exist ă de asemenea mai multe chipset-uri disponibile. Astfel:- pentru procesoarele AMD: VIA KT400, KT 600, nForce 2, nForce 2 Ultra 400, nForce3- Pentru procesoarele Intel: Intel 845 PE, Intel 865PE, Intel 865G, Intel 875P. Este foarte important ca placa de bază să fie dotată cu un chipset care suportă un procesor anume. În momentul actual, performanţele plăcii de bază sunt un element de bază pentru funcţionarea în condiţii optime a calculatorului. Producători de plăci de bază: Asus, Abit, Epox, Gigabyte.
    • Placa de bază pentru AMDEpox 8KRA2+ Chipset KT 600 Socket A
    • Placă de bază pentruIntel Abit BD7E, chipset Intel 845PE, socket 478
    • Dispozitive (periferice)de intrare Dispozitivele periferice de intrare colectează informaţii de la utilizator pentru a putea fi prelucrate de către calculator. Acestea se cone c tează la calculator prin interfeţe sau porturi conectate la placa de bază. Exemple de periferice de intrare: a) tastatura; b) mouse; c) trackball; d) joystick; e) touch pad; f) touchscreen; g) light pen; h) scanner.
    • Interfeţe După cum am văzut, interfeţele permit conectarea perifericelor la unitatea centrală. Interfeţele pot fi: a) seriale: transmite un singur set de date la un moment dat. La interfeţele seriale putem conecta: mouse, tastatură, ; b) paralele: transmit simultan mai multe seturi de date; c) USB – Universal Serial Bus: cele mai noi şi mai rapide interfeţe, permit conectarea tuturor dispozitivelor periferice.
    • Tastatura Tastatura (keyboard) este cel mai important dispozitiv de intrare. Se prezintă sub forma unei plăci care conţine mai multe taste (cca. 100), care pot fi acţionate prin apăsare. Tastaturile se pot conecta la calculator prin următoarele interfeţe: - serial (PS2); - cordless (port infraroşu); Tastatura este de formă dreptungiulară, mai nou au apărut tastaturile ergonomice, care oferă o mai bună poziţionare a mâinilor în timpul lucrului, precum şi posibilităţi de scriere mai rapid (grupul principal de taste este despărţit în două subgrupuri, corespunzătoare celor două mâini).
    • Tastatura Tastatură ergonomică
    • Mouse-ul Mouse-ul s-a dezvoltat ca dispozitiv de intrare în paralel cu interfeţele grafice (Windows 3.1). Forma mouse-ului se potriveşte perfect pentru a fi ţinut sub mână, este prevăzut de obicei cu două butoane şi o rotiţă (scroll), sau 3 butoane. Mouse-ul se foloseşte împreună cu un pad (covoraş), pe care poate fi mişcat. În partea de jos există un dispozitiv care detectează mişcările mouse-ului, acestea fiind transpuse în mişcări ale unui cursor (simbol) pe ecran. Mouse-ul şi tastatura sunt cele mai importante periferice de intrare, de asemenea sunt cel mai des folosite. Există 2 tipuri de mouse: a) mouse mecanic: este prevăzut cu o bilă care, mişcându-se, antrenează mişcarea a 2 role perpendiculare; b) mouse optic: mişcarea mouse-ului este detectată cu ajutorul unui senzor optic. Se poate conecta la calculator prin interfaţă serială, PS2 sau USB, mai nou şi wireless.
    • Mouse-ul Mouse optic, wireless Mouse mecanic cu fir
    • Trackball Trackball este un dispozitiv asemănător cu mouse-ul (transmite informaţii calculatorului prin mişcarea sa). Este format dintr-o bilă introdusă într-un socket care conţine senzori ce detectează mişcarea bilei, semănând cu un mouse întors pe spate. De aemenea, este prevăzut cu butoane similare butoanelor mouse- ului. Mişcările bilei sunt transmise calculatorului, care le traduce prin mişcări corespunzătoare ale cursorului pe ecran. Trackball-ul s-a impus în mediul proectării asistate de calculator, putând fi folosit şi în locurile unde nu este loc pentru mousepad. Conectarea trackball-ului se face similar cu a mouse-ului.
    • Joystick Joystick-ul seamănă cu manşa unui avion şi este folosit pentru jocuri (simulatoare de avioane, jocuri cu automobile etc). Mişcările joystickului sunt transmise prin cablul de conectare către calculator, transpunându-se în mişcări ale vehiculului din joc. Este prevăzut cu butoane care pot funcţiona c o nform dorinţelor utilizatorului. Unele joystick-uri sunt însoţite de un dispozitiv adiţional denumit “Throttle”, folosit pentru a comanda acceleraţia. Similar cu joystick-ul este combinaţia volan+pedale+ schimbător de viteze, destinată pasionaţilor de jocuri auto. Se conectează într-un port special pe placa de sunet sau prin USB. Joystick + throttle Volan cu pedale
    • Touchpad Tocuhpad-ul este unperiferic de intrare folosit deobicei pentru laptop-uri.Funcţionează la fel camouse-ul, mişcareacursorului pe ecran fiindcontrolată de mişcăriledegetului utilizatorului pesuprafaţa touchpad-ului. Esteprevăzut cu două butoane,care se comportă similarbutoanelor stâng şi drept alemouse-ului. Poate fi încorporat înlaptop sau detaşabil. Seconectează la fel ca mouse-ul.
    • Touchscreen-ul Touchscreen-ul este un ecran căruia utilizatorii îi transmit comenzi atingând o imagine anume. Este prevăzut cu un software special pentru interpretrarea comenzilor. Este uşor de folosit, dar ecranul necesită întreţinere intensivă.
    • Light pen-ul Light pen-ul este un dispozitiv conectat la calculator, care atunci când este îndreptat spre ecran verifică dacă punctul respectiv este iluminat sau nu, şi apoi trimite informaţia către calculator. Atingerea ecranului conduce la activarea unei comenzi.
    • Scanner-ul Scanner-ul transformă informaţia de pe foi sau diapozitive în format electronic. Poate fi folosit pentru a scana imagini, texte, grafice. Odată memorate în calculator, documentele scanate pot fi prelucrate. Scanner-ul se prezină în două variante: a) flatbed scanner (scanner de birou): se foloseşte asemănător xerox-ului. Documentul de scanat se aşază cu faţa în jos pe scanner, iar capacul scannerului se închide. La apăsarea unui buton, se declanşează scanarea. b) handscanner (scanner de mână): scanarea se face plimbând scannerul deasupra documentului.
    • Perifericele de ieşire Sunt acele dispozitive care transmit informaţia din calculator către utilizator. Se conectează la calculator prin interfeţe specifice. Se clasifică astfel: a) optice: prezintă informaţiile sub formă vizuală; b) acustice: prezintă informaţiile sub formă de sunete. Exemple: a) monitorul; b) imprimanta; c) plotter-ul; d) difuzoarele; e) căştile audio.
    • Monitorul Este asemănător televizorului, cu ajutorul său utilizatorul vizualizează în orice moment ceea ce execută calculatorul. Monitorul este cel mai important dispozitiv de ieşire. Monitoarele se pot clasifica în: a) monitoare cu tub catodic (CRT): acelaşi principiu ca şi la televizor, sunt mai ieftine, dar mai mari; b) monitoarele cu cristale lichide LCD: sunt mai mici ca dimensiuni, dar sunt foarte scumpe.Monitor Monitor LCDCRT
    • Monitorul Performanţele unui monitor sunt apreciate în funcţie de: a) dimensiunea diagonalei (se măsoară în inches, 1 inch = 2,54 cm): există monitoare de 15, 17, 19 şi 21 inci. Cu cât diagonala tubului este mai mare, cu atât mai bine. b) rezoluţia suportată (imaginea se împarte în puncte – pixeli). Cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii este mai bună. c) rata de reîmprospătare a imaginii (măsurată în Hertzi) arată frecvenţa (pe secundă) a reîmprospătării. Cu cât această rată este mai mare, cu atât stabilitatea imaginii creşte. d) ergonomia (radiaţiile emise de monitor).
    • Imprimanta Cu ajutorul imprimantei, informaţia electronică din calculator se tipăreşte pe hârtie. Imprimantele se clasifică astfel: a) imprimante cu pini (este necesară o hârtie specială, este ieftină dar odată cu răspândirea imprimantelor cu jet de cerneală, la fel de ieftine, este pe cale de dispariţie); b) imprimanta cu jet de cerneală (foloseşte hârtie normală, calitatea depinde de culori şi de rezoluţie - pixeli per inch dpi); c) imprimanta cu laser ( cea mai rapidă, dar şi cea mai scumpă, foloseşte hârtie obişnuită); d) plotter-ul este folosit pentru tipărirea desenelor de înaltă rezoluţie (planuri arhitecturale de exemplu). Imprimanta se conectează la calculator prin interfaţa paralelă sau USB.
    • Imprimanta Imprimantă cu jet de Imprimantă cu laser cerneal ă
    • Imprimanta Plotter Imprimantă matriceală
    • Boxe / căşti Aceste periferice de ieşire prezintă informaţia sub formă de sunete. Folosirea lor necesită o placă de sunet. Se pot folosi pentru: a) instruire; b) divertisment (muzică, filme, jocuri); c) comunicare cu alţi utilizatori (combinat cu un microfon).
    • Stocarea informaţiilor.Măsurarea memoriei Datele sunt stocate în memoria calculatorului folosindu-se sistemul binar de numeraţie, unde nu există decât două valori posibile: 0 şi 1. Toate datele prelucrate şi operaţiile efectuate de calculator sunt descompuse în elemente care au valoarea 0 sau 1. Un astfel de element se numeşte bit , este cea mai mică unitate de măsurare a memoriei. O combinaţie de 8 biţi se numeşte byte . Un byte corespunde unui caracter (literă, cifră etc.). Efectuând toate combinaţiile (0 sau 1 pe 8 poziţii posibile) obţinem 256 de variante, deci 256 de caractere. Celelalte unităţi de măsură pentru memorie sunt: - KiloByte kB: 1024 bytes; - MegaByte MB: 1024 Kilobytes; - GigaByte GB: 1024 Megabytes; - TeraByte: 1024 GigaBytes.
    • Stocarea informaţiilor.Măsurarea memorieiAlte noţiuni legate de date: - Un câmp este o unitate informaţională semnificativă (fiecare dintre coloanele unui tabel este un câmp); - O înregistrare este o mulţime de valori formate din cel mult o valoare pentru fiecare câmp; - Un fişier reprezintă unitatea de prelucrare a informaţiei din punct de vedere al software-ului. Un fişier se caracterizează printr-un nume (alegerea numelui unui fişier este la latitudinea utilizatorului) şi o extensie (un grup de 3 caractere care arată tipul de informaţie conţinută în fişierul respectiv). - Un director reprezintă un segment al memoriei externe în care pot fi stocate fişiere şi / sau alte directoare. Fişierele şi directoarele sunt organizate pe suporturile de memorie externă într-o formă arborescentă.
    • Dispozitive de stocare(memoria externă) Memoria externă este memoria care reţine toate datele utilizatorilor. Are un caracter nevolatil (la deconectarea calculatorului de la sursa de curent electric, conţinutul memoriei nu se şterge). Memoria externă se prezintă sub forma unor dispozitive de stocare: a) Hard-disk-ul (HDD, discul fix) este cel mai important suport de memorie externă. Este format din mai multe discuri magnetice suprapuse care se rotesc, datele fiind citite/scrise cu ajutorul unor capete speciale. Are cea mai mare capacitate de stocare (astăzi există HDD-uri cu capacitate de la 20Gb la 160 Gb) şi cel mai bun timp de acces la date. Performanţele unui HDD, pe lângă capacitate, sunt: - timpul mediu de acces la date (durata necesară pentru a accesa un segment al HDD), măsurat în nanosecunde; - viteza de transmisie a datelor (volumul de date pe care HDD le poate citi în unitatea de timp); - interfeţele de acces la HDD: IDE, EIDE, UATA, SATA, SCSI.
    • Dispozitive de stocare(memoria externă) Toate aceste caracteristici determină preţul HDD, care estecel mai scump dispozitiv de stocare. A apărut în ultimul timp posibilitatea ca HDD să fie desprinsuşor din calculator, cu ajutorul unui dispozitiv special.
    • Dispozitive de stocare(memoria externă)b) Floppy Disk-ul (Disc flexibil) este un suport de memorie externă format dintr-un disc magnetic subţire încastrat într-o carcasă de plastic dreptunghiulară. Spre deosebire de HDD, floppy disk-ul necesită un dispozitiv special pentru ca datele memorate pe el să poată fi citite sau modificate prin scriere. Acesta se numeşte Floppy Disk Drive. Floppy disk-ul are capacitatea maximă de 1,44 Mb, iar probabilitatea de defectare este destul de mare. Costurile sunt prin urmare foarte mici (în jurul a 10 USD un FDD, iar un disc cca. 0,30 USD). Discurile floppy au totuşi avantajul ca sunt cele mai comode atunci când datele sunt de volum mic, de asemenea se pot refolosi.
    • Dispozitive de stocare(memoria externă)c) Discul optic (CompactDisc), CD Este un disc plat din plastic pe care datele se stochează în spirală, de la centru către margine. Capacitatea unui CD poate ajunge la 700 Mb. CD-ul se prezintă în mai multe variante: a) CDROM (Read Only Memory): poate fi încărcat cu date o singură dată, după care ştergerea/modificarea sunt imposibile; b) CDRW (ReWritable): poate fi încărcat de mai multe ori. Ca şi floppy, CD-ul necesită un dispozitiv special pentru citirea datelor înscrise (CDROM drive) sau pentru citire / scriere (C D Writer/ReWriter). Datorită scăderii preţurilor acestor echipamente şi al CD-urilor neimprimate, CD-ul a devenit extrem de popular printre utilizatorii de calcualtoare.
    • Dispozitive de stocare(memoria externă)
    • Memoria internă Este de două feluri:a) Read Only Memory: conţinutul ei nu poate fi modificat şi nu se distruge prin întreruperea alimentării cu tensiune electrică. Memoria ROM este configurată de producătorul plăcii de bază în vederea realizării unor funcţii speciale (pornirea calculatorului);b) Random Access Memory: în RAM sunt încărcate toate programele/fişierele deschise la un mo m e n t dat de utilizator. Memoria RAM este volatilă (conţinutul ei se pierde la oprirea calculatorului), drept urmare, înainte de a într e rupe lucrul este imperios ca fişierele deschise să fie salvate pe un sup o rt de memorie externă. Principala caracteristică a memoriei RAM este capacitatea (multiplu, astăzi, de 128 Mb). Cu cât memoria RAM are o capacitate mai mare, cu atât calculatorul este mai rapid. De asemenea, fr e cvenţa de bus (frecvenţa magistralei). Tipuri de memorie: EDO, SDRAM, DDRAM.
    • Performanţele unuicalculator Microprocesorul este cel mai important factor ce influenţează performanţele calculatorului. Un calculator se construieşte practic în jurul microprocesorului. Cu cât microprocesorul este mai rapid, cu atât calculatorul este mai bun. Există la momentul actual mai multe categorii de microprocesoare: Procesor Frecvenţe Preţuri (milioane lei) Intel PIV Extreme Edition 3200 Mhz 43,5 Intel PIV HT Prescott 2800 – 3400 Mhz 7,6 – 19,5 Intel PIV HT Northwood 2000 – 3400 Mhz 5,5 – 19 Athlon XP Barton 2500 – 3000 Mhz 3,5 – 8 Athlon XP 1800 – 2700 Mhz 2,5 – 5 Intel Celeron 2000 – 2700 Mhz 2,5 – 4,5 AMD Duron 1400 – 1800 Mhz 1,5 - 2
    • Performanţele unuicalculator Placa de bază: Placa de bază trebuie aleasă cu foarte mare grijă, pe lângă faptul că trebuie să fie compatibilă cu procesorul, putând influenţa performanţele acestuia. Pentru procesoarele AMD XP şi Barton (care oferă un raport calitate/preţ atractiv), la momentul actual cele mai bune plăci sunt considerate următoarele: 1. Abit NF7S  2. Epox EP-8RDA3+ 3. Gigabyte GA-7NNXP 4. Asus A7N8X 2.0 Deluxe Indiferent de chipsetul dorit, plăcile celor 4 producători enumeraţi mai sus sunt o alegere bună pentru un procesor AMD Athlon XP. La fel, pentru procesoarele Intel se pot folosi cu succes plăci de bază Intel, Gigabyte, Abit.
    • Performanţele unuicalculator Memoria RAM: Pentru o mai bună performanţă a calculatorului, se recomandă să se folosească o memorie RAM cât mai mare (astăzi multe aplicaţii vorbesc deja de un minim de 128 MB), 512 MB fiind suficienţi pentru a rula majoritatea programelor existente astăzi. Pentru pasionaţii de jocuri pe calculator şi pentru cei interesaţi de prelucrare multimedia (imagini, sunete), 512 Mb este un minim necesar. Perifericele de intrare: Pentru tastatură şi mouse, se recomandă variantele ergonomice ale acestora, disponibile într-o gamă largă în magazine. Oricum, mouse-ul ar trebui să fie prevăzut oricum cu rotiţă de scroll, pentru a uşura deplasarea prin documente. Pentru cei care doresc,
    • Performanţele unuicalculator Perifericele de ieşire: Pentru monitor: • Diagonala ecranului: se recomandă în mod obişnuit utilizarea unui monitor cu diagonala de 17”. Pentru vizionarea de filme sau jocuri, un monitor cu diagonala de 19” este mult mai potrivit. • Rezoluţia ecranului: pentru a nu obosi ochiul , o rezoluţie de 800 * 600 Mhz sau 1024 * 768 sunt perfecte. • Frecvenţa cadrelor: nu trebuie să fie sub 70 Khz. Pentru cei care petrec mult timp în faţa calculatorului, o frecvenţă de peste 90 Khz este de dorit. • Ergonomie: standardele TCO de limitare a radiaţiilor sunt o condiţie necesară pentru un monitor. Imprimanta: se poate opta pentru o imprimantă deskjet sau laserjet, având în vedere rezoluţia (care influenţează calitatea listării) şi viteza (numărul de pagini listate pe minut).
    • Performanţele unuicalculatorSuporturile de memorie externă: – Discul fix (HardDisk-ul): principalul criteriu de apreciere pentru HDD este dimensiunea (azi până la 160 Gb), cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Alte criterii de apreciere: interfaţa (IDE, ATA, SATA, SCSI), numărul de rotaţii pe minut (cu cât mai mare, cu atât mai bine). – Discul optic (CD): mai întâi utilizatorul îşi alege între CDROM şi CDRW. La ambele dispozitive, viteza de citire/scriere este primul criteriu de apreciere al performanţei. Dacă sunt estimate operaţiuni majore de citire şi scriere de pe / pe CD, se recomandă achiziţionarea atât a unui CDRW, cât şi a unui CDROM, pentru a nu uza (nejustificat) CDRW-ul prin operaţiuni de citire. – Unitatea DVD: viteza de citire este cel mai important criteriu de apreciere.
    • Performanţele unuicalculator Plăcile de extensie: – Placa video: pentru utilizări obişnuite, plăcile GForce4 MX440, pentru utilizatori mai pretenţioşi sau pentru jocuri / multimedia se recomandă folosirea unei plăci mai puternice (GForce FX5200, FX 5700 până la ATI Radeon 9800 Pro). – Modemul: permite conectarea la o reţea prin cablu telefonic, cablu tv, unde radio etc. Pentru modemurile telefonice analogice, viteza de 56k sunt o ofertă elegantă. – Placa de sunet: în funcţie de performanţa dorită, calculatorul poate fi echipat astfel: • Multe plăci de bază sunt echipate cu o placă de sunet încorporată, această variantă oferă o calitate satisfăcătoare; • La nivelul mediu, avem placa de sunet Creative SB Live! 5.1; • Cele mai puternice sunt plăcile Audigy.
    • Software Sistemele de operare Sunt programe speciale, al căror rol este gestionarea resurselor Hardware/software ale calculatorului, implicit asigurarea funcţionării celorlalte programe. Funcţii ale sistemelor de operare: - gestionarea unităţii centrale de prelucrare; - administrarea memoriei externe / interne; - interfaţa cu utilizatorul. Sistemele de operare se clasific ă în: - sisteme de operare pentru staţii de lucru: MS DOS, Windows (cu versiunile ’95, ’98, 2000, XP , Linux, Unix, Apple) - sisteme de operare pentru servere (Windows NT 4, 2000 Server, 2003 Server, Linux, Unix, Apple)
    • Software Aplicaţiile software Sunt reprezentate de o întreagă serie de programe folosite pentru a prelucra anumite date, rulând sub controlul sistemului de operare. Sistemele de operare şi majoritatea aplicaţiilor care rulează sub controlul acestora folosesc pentru interacţiunea cu utilizatorul aşa numitele GUI (Graphical User Interfaces). Acestea conţin comenzi ale sistemului de operare sub forma unor simboluri grafice afişate pe ecran, utilizatorul putându-le activa cu ajutorul mouse-ului sau tastaturii, fără a le scrie explicit.
    • Software Tipuri de aplica ţ ii software : – Editoare de text: se folosesc pentru editarea, prelucrarea şi memorarea textelor. Prezintă o serie de avantaje faţă de maşinile de scris, şi anume: • Corectările se fac extrem de uşor; • Textele pot fi preluate din surse electronice (prin scanare, prin copiere din alte programe) • Textele pot fi combinate cu alte elemente ca: tabele, imagini, grafice; • Aceste programe comunică uşor cu programele de email. • Exemple: Microsoft Word, WordPerfect, Lotus WordPro. – Programe de calcul tabelar: sunt destinate prelucrării datelor stocate sub formă de tabele. Pot efectua calcule complexe asupra datelor, pot efectua reprezentări grafice. Exemple: Microsoft Excel, Microsoft Works, Lotus 1-2-3.
    • Software- Sistemele de gestiune a bazelor de date: se folosesc la administrarea volumelor mari de date organizate după anumite criterii. Exemple: Microsoft SQL Server, Oracle 9I, Microsoft ACCESS etc.- Programele de contabilitate sunt programe destinate pentru ţinerea evidenţei contabile pe calculator. Permit preluarea datelor din documentele contabile de intrare, precum şi obţinerea situaţiilor finale (balanţe, fişe de cont, bilanţuri etc). Unele dintre ele permit efectuarea de analize economice sau ofera suport pentru adoptarea deciziilor. Exemple: Ciel, Wizcount- Programele de prezentare: sunt programe cu ajutorul cărora se pot realiza prezentări profesionale (folosind texte, grafice, imagini etc), ce pot fi prezentate unui auditoriu. Exemple: Powerpoint
    • Software- Programe de tehnoredactare: servesc la editarea documentelor ce conţin imagini, permiţând o prelucrare mai complexă a acestora, faţă de editoarele de texte. Exemple: Quark Xpress, Adobe Pagemaker- Aplicaţii multimedia: sunt programe ce pun la dispoziţia utilizatorului imagini şi sunet (posibilitatea de a asculta muzică sau de a viziona filme, aplicaţii pentru instruire, jocuri etc.)
    • Dezvoltarea sistemelor Dezvoltarea aplicaţiilor software presupune parcurgerea mai multor etape: - Analiza activităţii de informatizat: se stabilesc cerinţele referitoare la modul de lucru şi la datele pe care la va prelucra programul; - Proiectarea programului: stabilirea structurii programului; - Implementarea: scrierea programului folosind un limbaj de programare; - Testare / validare: programul este supus unor teste pentru a se identifica şi corecta eventuale erori sau neconcordanţe cu cerinţele iniţiale; - Utilizare şi întreţinere: programul este oferit beneficiarilor spre utilizare, putând fi modificat sau se pot elabora versiuni noi ale programului (updates).
    • Reţele de calculatoareREŢELE DE CALCULATOARE: O reţea de calculatoare este un sistem de calcul ce permite comunicarea între două sau mai multe calculatoare, acestea putând folosi în comun anumite resurse hardware - software. Reţelele se pot clasifica după mai multe criterii: După întindere: a) reţele locale – Local Area Network LAN (se întind pe o zonă restrânsă, de exemplu o clădire sau un birou); b) reţele metropolitane Metropolitan Area Network MAN (se întind pe mai multe clădiri, chiar pe un întreg oraş), de exemplu reţeaua unui furnizor de servicii INTERNET care cuprinde toţi abonaţii furnizorului respectiv; c) reţele pe arii întinse Wide Area Network WAN (reţele de întindere globală), exemplu: INTERNET.
    • Reţele de calculatoare După rolurile jucate de calculatoare: a) reţele peer to peer (de la egal la egal). În cadrul acestor reţele fiecare calculator poate oferi celorlalte o serie de resurse ce pot fi folosite de celelalte calculatoare, toate PC-urile joacă acelaşi rol. b) reţele client-server. În reţelele client-server, unul sau mai multe calculatoare joacă rolul de server, oferind servicii celorlalte calculatoare. Avantaje ale conectării în reţea: a) calculatoarele (utilizatorii) pot schimba date sub formă de fişiere; b) se pot partaja (folosi în comun) anumite resurse: o conexiune internet, o bază de date etc., chiar fişiere; c) se elimină disketele folosite pentru transferul de fişiere; d) creşte nivelul de securitate al datelor (mai ales în reţelele client-server).
    • Reţele de calculatoare Pentru a realiza o reţea, pe lângă calculatoarele ce vor fi conectate este necesară şi existenţa unui mediu de comunicaţie. Pentru reţelele locale, mediul de comunicaţie este cablul UTP. Pentru reţelele MAN sau WAN interconectarea se face prin linii de date oferite de firme specializate. Aceste linii pot fi: a) linii telefonice: sunt cele mai ieftine, dar şi cele mai puţin rapide medii de comunicaţie. Pe liniile telefonice informaţiile se transmit sub formă analogică, deci fiecare calculator de la capătul unei linii trebuie să fie dotat cu un dispozitiv special care să convertească informaţia: modem (Modulator/DEModulator); b) Linie ISDN: permite transmiterea datelor sub formă digitală, deci este ceva mai rapidă ca linia telefonică ; c) cablul TV: este mai rapid, dar şi mai scump. Folosirea sa necesită existenţa unui modem de cablu (nu cu mult mai scump decât modemul telefonic); d) Radio: presupune folosirea unei antene şi a unui modem la ambele calculatoare care comunică între ele. Viteza de transmisie diferenţiază aceste medii de comunicaţie (se măsoară în kBps).
    • Poşta electronică (email) Serviciul de poştă electronică (email) permite schimbul de informaţii sub formă de mesaje între utilizatorii unei reţele. Pentru folosirea acestui serviciu utilizatorii au nevoie de: - un program care permite lucrul cu email-ul (email client); - o adresă de email; - un calculator conectat la reţeaua folosită de către email client. Utilitatea email derivă din faptul că este mult mai rapid ca poşta obişnuită, mesajele transmise putând fi recepţionate rapid de către destinatari. De asemenea, mesajelor li se pot ataşa fişiere (audio, fotografii etc.).
    • Reţeaua INTERNET Reţeaua Internet este o reţea de calculatoare întinsă pe întregul glob (este cea mai mare reţea din lume ca arie de răspândire şi ca număr de utilizatori). Principalele utilizări ale reţelei: a) Navigarea (browsing): vizualizarea resurselor existente pe INTERNET, prin serviciul WorldWideWeb. Este necesar un program special denumit browser; b) Poşta electronică de pe internet (webmail), care se poate accesa tot prin browser, este de preferat email-ului, din 2 motive: accesarea serviciului webmail este gratuită, securitatea este asigurată de administratorii webmail; c) Chat: comunicarea instantanee (fie prin mesaje de la tastatura, fie prin căşti+microfon) între utilizatori. Se face prin intermediul unui program de tip “instant messenger”; d) ftp: s e rviciul permite descărcarea de fişiere din reţeaua Internet. Serviciul Search engine (motor de căutare) permite căutarea printre paginile internet a informaţiilor dorite. Motoarele de căutare întreţin baze de date cu paginile de pe reţea, permiţând găsirea lejeră a informaţiilor căutate.
    • Utilizarea calculatorului Calculatorul devine din ce în ce mai utilizat, în toate domeniile de activitate. Iată câteva exemple de situaţii în care calculatorul este mai potrivit pentru a le rezolva: – Prelucrarea unor volume mari de date; – Memorarea unor cantităţi mari de informaţie; De asemenea, capcacitatea calculatoarelor a înregistrat o creştere majoră în ultimul deceniu, costurile scăzând rapid. S- au dezvoltat programe din ce în ce mai simplu de utilizat şi mai performante, s-au impus o serie de standarde, au apărut reţelele de calculatoare şi Internetul. Utilizarea calculatorului: - În activitatea zilnică; - În firme; - În educaţie; - În viaţa de zi cu zi.
    • Calculatoarele înactivitatea zilnică Calculatoarele acasă. Putem folosi calculatorul acasă pentru: – hobby-uri: dacă suntem pasionaţi de muzică, filme, jocuri etc. PC-ul este o alternativă perfectă pentru cultivarea acestor preocupări; – Lucrul acasă: putem rezolva acasă sarcini de serviciu, eventual conectându-ne la sistemul informatic al firmei; – Folosirea serviciilor disponibile pe INTERNET: browsing, email, chat, jocuri online etc.; – Tehnoredactarea unor lucrări / proiecte / teme didactice;
    • Utilizarea în firme Calculatoarele în cadrul firmelor Orice firmă are nevoie în ziua de astăzi de un sistem informatic bine pus la punct pentru a-şi putea desfăşura cu succes activitatea. Se disting următoarele posibilităţi de utilizare a calculatoarelor: - gestiunea diverselor componente ale activităţii întreprinderii (contabilitate, producţie, desfacere, relaţii cu clienţii/furnizorii etc), se recomandă în acest caz folosirea bazelor de date si a sistemelor de gestiune a BD, pentru o flexibilitate maximă în exploatare. Se impune dotarea cu calculatoare performante şi conectarea acestora în reţea; - birotică (întocmirea corespondenţei de afaceri şi materialelor publicitare cu ajutorul calculatorului, comunicarea prin email/web cu partenerii de afaceri); - asistarea deciziilor din firmă cu ajutorul unor aplicaţii speciale;
    • Utilizarea în firme- Proiectarea asistată de calculator;- Planificarea activităţii folosind calculatorul;- Circulaţia monetară: folosirea sistemelor de ebanking (efectuarea operaţiunilor bancare printr-o reţea de calculatoare) şi folosirea cărţilor de credit;- Ecommerce: desfăşurarea de activităţi comerciale prin INTERNET (prezentarea produselor, primirea comenzilor);- Automatizarea unor activităţi cu ajutorul calculatorului (folosirea codurilor de bare pentru a introduce în casa de marcat datele despre un produs).
    • Folosirea calculatoruluiîn educaţie Există mai multe variante de folosire a PC-ului în procesul educaţional: - Utilizarea softurilor de instruire (sunt programe speciale, majoritatea multimedia, destinate instruirii într-un anume domeniu). De exemplu: enciclopediile, cursurile de informatică multimedia, cursurile de istorie etc; - Utilizarea programelor de prezentare; - Instruirea cu ajutorul Internet (Internetul este o uriaşă bază de cunoştinţe şi informaţii accesibile uşor); - Telelearning (instruirea la distanţă) presupune că studentul se pregăteşte acasă folosind eventual materiale dintr-o bibliotecă electronică, sub supravegherea unui profesor cu care se află în legătură prin email sau Internet.
    • Calculatorul în viaţa dezi cu zi Calculatorul a devenit din ce în ce mai prezent în viaţa de zi cu zi. Câteva exemple: - cititoarele de coduri de bare din magazine; - bibliotecile electronice; - cardurile; - infoterminalele (touchscreens); - divertisment etc. Alte posibilităţi de utilizare: - ştiinţă şi tehnică (efectuarea de modelări, simulări, experimente); - medicină (diagnostice, cercetare etc); - comunicaţii; - construcţii etc.
    • O lume în schimbare Societatea informaţională: o comunitate al cărei bun esenţial, informaţiile, s-a dezvoltat în mod continuu. Autostrada informaţională: circuitul informaţiilor în lumea de astăzi. Problema anului 2000: se referea la posibilitatea ca sistemele de calcul mai vechi să nu recunoască anul 2000 din data calendaristică. De aici se puteau desprinde o serie de probleme mai mult sau mai puţin grave (ideea este că acele sisteme informatice ar fi fost perturbate iar funcţionarea lor defectuoasă ar fi generat erori).
    • Un mediu bun de lucru Crearea unui mediu de lucru potrivit pentru utilizatorul calculatorului se defineşte prin termenul generic Ergonomie. Ergonomia îmbracă mai multe forme: - ergonomia tastaturii: tastatura să aibă o suprafaţă care să nu reflecte lumina, să se utilizeze suporturile ce permit înclinarea tastaturii spre utilizator; - ergonomia monitorului: folosirea unui monitor cu parametri corespunzători: diagonala de minim 17”, frecvenţa cadrelor minim 75 Hz, rezoluţia minim 800*600, emisie de radiaţii conform standardului TCO. De asemenea, carcasa nu trebuie să reflecte lumina solară, la fel şi ecranul. Monitorul trebuie poziţionat astfel încât să fie cât mai comod pentru utilizator; - Ergonomia mediului de lucru: iluminaer de intensitate 300- 500 lux , zgomote de maxim 70 decibeli. - Ergonomia lucrului: pauze de 10 minute la fiecare 50 minute lucrate.
    • Un mediu bun de lucru La asigurarea unui mediu de lucru corespun zător contribuie şi o serie de măsuri care să vizeze: - securitatea cablurilor electrice (atingerea unui cablu neizolat înseamnă electrocutare); - evitarea supraîncărcării prizelor (întreruperea curentului în c e l mai fericit caz); - respectarea normelor de protecţie a ochilor; - durerile musculare / osoase asociate unei poziţii greşite.
    • Securitatea datelor Securitatea datelor vizează protecţia datelor împotriva distrugerilor fizice (defectarea HDD, întreruperea curentului – se şterg informaţiile care nu au fost salvate) sau logice, precum şi împotriva accesului neautorizat la date. În timpul lucrului, datele din fişierele cu care se lucrează sunt încărcate în memoria RAM. Aceasta, deşi este foarte rapidă, prezintă un mare impediment: este volatilă (se şterge la închiderea programelor/calculatorului). Drept urmare, pentru a preveni pierderile de date se impune trecerea acestora şi în memoria externă, operaţiune cunoscută sub numele de salvare. Ca măsură de bază pentru prevenirea pierderilor de date datorate avariilor hard/soft este crearea şi întreţinerea copiilor de siguranţă (datele sunt salvate pe diskete / CD-uri / alte HDD). Dacă se produce o eroare, datele sunt restaurate de pe aceste suporturi, pierderile fiind minimizate la datele introduse după crearea ultimei copii de siguranţă. Se impune deci planificarea cu atenţie a salvărilor de siguranţă.
    • Securitatea datelor Protejarea calculatoarelor împotriva accesului neautorizat presupune următoarele: a) în cazul în care calculatorul nu este conectat la o reţea client server şi rulează un sistem de operare pre Windows 2000, accesul la el va fi securizat prin parola de BIOS; b) în cazul în care calculatorul face parte dintr-o reţea client server sau rulează cel puţin sistemul de operare Windows 2000, vor fi folosite facilităţile sistemului de operare (fie al serverului, fie al calculatorului): se creează pentru fiecare utilizator un cont de acces şi i se atribuie o parolă, pe care o va cunoaşte numai el şi va răspunde de confidenţialitatea ei, iar fiecărui utilizator i se dau anumite drepturi (drept – posibilitatea de a efectua o anume operaţiune); c) în cazul în care PC-ul este conectat la Internet, se impune instalarea şi rularea unui program special denumit Firewall, care blochează atacurile din exterior.
    • Viruşii informatici Viruşii de calculator sunt programe care, în funcţie de tipul lor, provoacă avarii sistemului de calcul. Astfel de avarii pot fi: - blocarea calculatorului şi pierderi de date; - deturnarea mesajelor email; - defectarea unor componente ale calculatorului. Infectarea cu viruşi se poate produce: - dacă se introduce în calculator o dischetă virusată şi se citesc date de pe ea; - dacă se aduc (din Internet) fişiere virusate; - dacă se deschid fişiere virusate primite pe email. Măsuri de prevenire: - folosirea unui program antivirus actualizat care să funcţioneze încontinuu; - ştergerea mesajelor de la expeditori necunoscuţi; - scanarea fişierelor venite din exterior (pe dischete, Internet sau mail).
    • Copyright Termenul de copyright se referă la drepturile de autor asupra unei opere. Orice operă (program software, film, melodie) este proprietatea persoanei care a creat-o şi ca urmare nu poate fi folosită decât de către aceasta sau d e către cei autorizaţi de creatorul operei. Prin folosire se înţelege multiplicare sau comercializare. Pentru programele software, dreptul de a le folosi este exprimat printr-un contract de licenţă (sau pe scurt licenţă), care îi este înmânat utilizatorului la achiziţionarea programului de la un vânzător autorizat (distribuitor al firmei producătoare). Acest contract, de obicei, dă dreptul doar la instalarea şi utilizarea programului (fără a permite vinderea sa), de aceea se mai numeşte şi licenţa utilizatorului final EULA. Pe lăngă EULA, se mai folosesc câteva variante de licenţiere: - freeware: soft ce poate fi utilizat gratuit; - shareware / trial: soft ce poate fi utilizat pentru o perioadă de timp limitată, după aceea fiind obligatorie achiziţionarea unei licenţe.