Cuv. paisie   ''e stare de alarma. este trebuinta de multa rugaciune cu durere''
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share

Cuv. paisie ''e stare de alarma. este trebuinta de multa rugaciune cu durere''

  • 592 views
Uploaded on

 

More in: Spiritual
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
    Be the first to like this
No Downloads

Views

Total Views
592
On Slideshare
592
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
10
Comments
0
Likes
0

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE” Postat de admin pe 12 Feb 2009 la 12:55 pm | Categorii: Calugaria, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Nevoia de discernamant, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) PrintCapitolul desprerugaciune dinvolumul “Trezireduhovniceasca”,care a culesnestematele celemai pretioase dintrairea si cugetareaunuia dintre ceimai mari sfinti ai vremii noastre, Cuviosul Paisie Aghioritul, contine probabilcele mai importante si mai exhaustive invataturi practice despre rugaciune.Este pur si simplu predania esentiala pe care ar trebui sa o cunoasca si sa senevoiasca a o aplica orice crestin cu dorinta sincera de mantuire si, in oricecaz, aproape obligatoriu, orice calugar.In primul rand sunt cuvinte vii, limpezi, profunde, luminoase si pline de miez,izvorate din prea-plinul Duhului; Cuviosul nu da niste sfaturi teoretice,scolastice, scoase din carti si nici niste “instructiuni tehnice” sau“metodologii” garantate, de a obtine anumite trairi sau rezultate concrete,asa cum cauta multi. Nu ni se vorbeste despre lucruri “inalte”, “deosebite”,rafinate si nu suntem lasati sa alunecam in directiile egoiste sau exaltate sprecare este povarnita, de regula, firea noastra cazuta. Randurile de mai jossunt indispensabile, alaturi de cele ale Sfantului Ignatie Briancianinov, depilda, pentru a discerne unicul duh adevarat, profund ortodox, al rugaciunii sia-l deosebi de alte influente, foarte la moda si la noi, astazi. Rugaciuneafacuta fara durerea inimii, fara umilinta si strapungere, fara marimede suflet, fara o stare de trezvie, de constiinta acuta a tragediei lumii
  • 2. si a semenilor nostri, deci fara dragoste nu este adevaratrugaciune: “Adevărata rugăciune începe de la durere, nu esteplăcere, nirvana“, spune clar parintele.Este un cuvant care, ca multe asemanatoare ale Parintelui Paisie,biciuieste duhul eretic al nepasarii, al “narcisismului duhovnicesc”, alnevointei individualiste, dar reprezinta, totodata, si un avertisment implicitpentru toti acei “activisti” ai faptelor exterioare, facute fara rugaciune, decigolite de Duh si de Viata lui Hristos. Cum spunea un parinte cu care vorbeamdeunazi, astazi cei mai multi vorbesc lumii in numele lui Dumnezeu, fara savorbeasca si cu Dumnezeu si fara sa-L traiasca minimal sau, cel putin, farasa-L traiasca drept pe… Acest Dumnezeu pentru care zic ei ca fac misiune.Acolo unde se trateaza lucrurile exclusiv omeneste, ba, maimult, lumeste, acolo unde ne punem duhul si voia noastra in locul DuhuluiSfant, acolo unde viata duhovniceasca este trecuta la “si altele” sau esterezervata calugarilor, nici faptele noastre nu vor aduce roade binecuvantate,care sa ramana in veci, iar Ortodoxia se transforma in ortodoxism,in ideologie. Daca intri, ca lider de organizatie crestina, ca jurnalist, cateolog sau carturar intr-o lupta cu duhurile satanice fara sa ai o solidaasezare si inradacinare in duhul rugaciunii, fara sa te straduiesti sasi traiesti pentru Hristos, daca nu lucrezi manat de durerea inimii pentrusemenii tai, oricate harisme firesti ai avea, pana la urma vei sfarsi rapus depatimile tale sau vei culege spini si palamida, in loc de grâne.
  • 3. Estetrebuinţăde multărugăciun e“Odinioară, maiînainte cacineva săîntreprindă ceva,dacă eraomvieţuitorîn lume,mai întâisegândea,iar dacăera omduhovnicesc se gândea şi se ruga. In vremea noastră chiar şi oamenii“duhovni ceşti” nu numai că nu se roagă, dar nici nu se mai gândesc. Şi mai ales acum când apar probleme serioase, aceştia fac experienţepe lume. In toate cazurile, înainte de a acţiona, să ne întrebăm: “Oaream gândit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”. Atunci cândcineva acţionează fără să gândească şi fără să se roage, acţioneazăsatanic. Şi iată, adesea, mulţi creştini prin modul în care acţioneazănu Il lasă pe Dumnezeu să intervină. Unii ca aceştia cred că ei singuri le vor reuşi pe toate. In timp ce chiar şi cel necre dincios spune uneori“Va avea grijă Dumnezeu”, aceştia nu spun nici măcar aşa ceva.
  • 4. (…) Cu smerenie şi rugăciune se îndreaptă toate celeneîndreptate. Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie cacineva să fie prooroc pentru ca să înţeleagă aceasta. Lucrurileînaintează tac-tac. Ce ne aşteaptă nu ştim. Toată această situaţie ces-a înstăpânit ne vorbeşte în acest sens. De aceea cu atât mai multacum trebuie să ne sprijinim mai mult pe rugăciune şi să luptăm împotriva răului prin rugăciune. Singura soluţie aceasta este. Să-L rugăm peDumnezeu să-I fie milă de făptura Sa, deşi nu suntem vrednici demilă. Nu va mai exista nici o oprelişte. Fiecare va face ceea ce îi va spunegândul său. Se va întâmpla ceea ce spune Sfântul Cozma[1]: “Vei umblamultă vreme ca să afli un om. Iar cei care vor trăi, vor mânca din linguri deaur”. Unora, desigur, le spune gândul: “Dacă proorociile se vor îm pliniîntocmai, la ce va folosi rugăciunea?”. Dumnezeu ştie că astfel se vordesfăşura lucrurile, dar noi facem rugăciune pentru ca un rău să fiemai puţin dureros şi să nu se întindă. De aceea se spune şi în Evangheliecă pentru cei aleşi se vor scurta zilele[2].Intr-un război, de pildă, cuputerea rugăciunii se face o minune prin care se izbăvesc mai mulţi,sunt mai puţine victime şi astfel oamenii se folosesc duhovniceşte,cred şi se schimbă în înţelesul cel bun.Lucrurile sunt serioase. Minune este faptul că până acum lumea n-asărit încă în aer.Dumnezeu să ne mi luiască, pentru că lumea depinde detrei-patru per soane. Soarta lumii stă în mâinile câtorva smintiţi. Paremiaspune: “Caii dau cu copitele şi puii de găină mor”. Aşa este. Când se iau laceartă statele mari, cele mici, sărmanele, sunt nedreptăţite. Cele mari îşi daucu copitele şi distrug pe cele mici. Este trebuinţă de multă rugăciune, multărugăciune, ca Dumnezeu să lumineze pe cei mari, pentru că, dacă vor, potdistruge lumea. Dumnezeu cunoaşte multe moduri prin care să le dea şiacestora puţină luminare. Dacă Dumnezeu luminează, dă unul o poruncă şi seschimbă toate. Cereri în rugăciune
  • 5. - Părinte, dacă este binecuvântat, spuneţi-ne câte va subiecte pentru caretrebuie să ne rugăm în mod special.- La început să ne rugăm pentru ca rugăciunea noastră să aibă dreptrezultat venirea la frica lui Dumnezeu a tuturor celor ce trăiesc şi acelor care vor trăi. Eu spun în rugăciunea mea: “Tinde mila Ta celor ce Tecunosc pe Tine“. Şi mai spun: “Doamne, mântuieşte pe cei necredincioşi“.(Desigur, Biserica a rânduit bine să se spună: “Doamne, mântuieşte pe ceibinecredincioşi…”, pentru că se poate ca cei necredincioşi să fie nemulţumiţi,pentru faptul că Biserica se roagă pentru ei). Când preotul spune: “Pentrucei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii”, euadaug şi “pentru cei ce nu ne-au cerut”.Pentru că trebuie să ne rugăm şipentru cei care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei, dar şi pentru cel ce nu ne-au cerut, şi pentru cunoscuţi şi pentru necunoscuţi. Există atâ tea mii deoameni care au mai mare nevoie şi pro bleme mai serioase decât aceicare ne-au cerut să ne rugăm. Să facem rugăciune şi pentru cei ce aufost nedreptăţiţi, ca să se arate adevărul; să li se dea liber tate celorînchişi şi să-i folosească duhovniceşte neca zul prin care au trecut.Când pun lemne în foc, slavoslovesc pe Dumnezeu şi spun:“Dumnezeul meu, încălzeşte pe cei ce nu au căldură”. Iar când ardscrisorile ce mi se trimit – le citesc şi apoi le ard, pentru că multedintre ele cuprind subiecte secrete şi mărturisiri – spun: “Să le ardăDumnezeu tuturor toate cusururile. Să-i ajute să tră iascăduhovniceşte şi să-i sfinţească”. Incă mai obişnu iesc să cer de la Sfinţisă apere pe oamenii care le poartă numele, şi de la toţi Sfinţii să păzească pecei care nu au sfânt protector.- Părinte, ce este mai bine să cer, mila lui Dum nezeu în general sau săadresez şi cereri concrete potrivit cu “Cereţi şi vi se va da vouă”[3]?- Să te rogi în general şi să spui: “Doamne, Iisuse Hristoase,miluieşte pe cei ce suferă trupeşte şi sufle teşte“, în aceastărugăciune sunt cuprinşi şi cei adormiţi. Dacă-ţi vine în minte o rudă,
  • 6. spune şi pentru ea o rugăciune: “… Miluieşte pe robul Tău cutare“, şi treciimediat la rugăciunea generală pentru toată lumea, “… Miluieşte toată lumeaTa”. Poţi să-ţi aduci aminte de o persoană care are nevoie şi să te rogipuţin pentru ea, după care spune: Doamne, Iisuse Hristoase,miluieşte-ne pe noi şi să te doară pentru toţi, ca să nu plece… trenuldoar cu un călător. Să nu ne oprim numai la o singură persoană şidupă aceea să nu putem ajuta cu rugăciunea nici pe ceilalţi, nici penoi înşine. Când, de pildă, te rogi pentru un bolnav de can cer, să terogi pentru toţi bolnavii de cancer şi să spui şi o rugăciune pentru ceiadormiţi. Sau vezi un neferi cit. Mintea ta să meargă imediat la toţinefericiţii şi să te rogi pentru ei. Imi aduc aminte că atunci când eram micam văzut un cerşetor ce trăgea să moară alături de o casă turcească, la zecemetri mai departe de a noas tră, îl chema Petru. Dimineaţa turcoaica l-a găsitlângă casa ei şi mişcându-l să se scoale, şi-a dat seama că a murit. Chiar şiacum îl mai pomenesc. Câţi astfel de “Petru”‘ există în lume! Atunci cândcineva se roagă în mod special pentru o persoană, dar se gândeşte căsuferă şi semenii noştri, se foloseşte pentru că i se străpunge inima.Astfel, cu inima îndurerată, de la cazurile concrete merge la celegenerale şi ajută tot mai mult prin rugăciunea inimii.Este bine ca monahul să îşi împartă rugăciunea sa în trei părţi: pentrusine, pentru toată lumea şi pentru cei adormiţi. Deşi împărţirea aceastas-ar părea că este dreaptă, tot pentru sine se îngrijeşte mai mult, deoa receel este unul, în timp ce viii şi adormiţii sunt mi lioane.- Părinte, când sunt la ascultare mă rog de obicei pentru mine însumi.- Aceasta nu este corect. Dacă te rogi în chilie pen tru tine însuţi şiafară de chilie tot pentru tine, atunci cum ţi se va străpunge inima?Atunci când intră dra gostea, durerea, jertfa, intră un interes maiînalt şi inima se îndulceşte. Procedând astfel nu vei uita nicio datărugăciunea în vremea lucrului. Este ajutată atunci şi lumea eficient, sefoloseşte şi cel ce se roagă, simţind astfel o bucurie duhovnicească. Să-ţifaci ascul tarea şi să spui: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne
  • 7. pe noi”, ca astfel să fie ajutaţi toţi oamenii. In “miluieşte-ne pe noi”sunt cuprinşi toţi. Chiar şi cei cinci-şase mari – câţi sunt ei – de care atârnăsoarta întregii lumi. Să lucrezi şi să te rogi pentru cei celucrează. Rugăciunea aceasta cuprinde şi pe cei ce lucrează trupeşte şipe cei ce lucrează duhovniceşte. Pentru că sunt mulţi cei carelucrează, şi încă lucrează mult. Unii lucrează pentru binele Bisericii şi alsoci etăţii. Alţii lucrează pentru rău: nu dorm gândindu-se cum să distrugălumea. Alţii fac congrese şi încearcă să afle modalităţi prin care să împiedicepe cei ce vor să facă rău. Alţii iarăşi lucrează zi şi noapte, nu dorm ca să aflesoluţii la problemele generale. Să te rogi ca Dumnezeu să lumineze şi pecei răi ca să facă mai puţin rău sau să înlăture cu desăvârşire răul. Sălumi neze şi pe cei buni, ca să ajute lumea. Să te rogi şi pentru ceicare vor să lucreze dar nu pot lucra, pentru că sunt bolnavi. Şi pentrucei sănătoşi care nu găsesc de lucru şi au nevoie. Să te gândeşti ladiferite situaţii şi să te rogi pentru ele. Atunci când mintea merge latoţi aceştia, inima se străpunge de durere şi rugăciunea se face dininimă. Atâţia oameni au nevoie de rugăciune în decursul unei zileîntregi. Să nu se facă risipă de timp. De la cel ce nu are mare nevoie derugăciune – chiar dacă acesta ar crede că are – înaintează cineva şi segândeşte la toţi aceia care au mai mare nevoie. Atunci se ajută şi cel cecredea că are nevoie, deoa rece s-a făcut pricină ca celălalt să se roagepentru mulţi. Ajutor prin rugăciune- Părinte, Sfântul Iacobspune: “Mult poate rugă ciuneadreptului care se lucrează”[4]. Ce înseamnă “se lucrează”?- Adică şi acela care cere rugăciune să vrea să se folosească, să semântuiască şi să se nevoiască. Aşadar, pentru ca să se folosească cineva derugăciunea omului “drept”, este trebuinţă să aibă intenţie bună. Rugăciuneace se face cu inima este auzită; trebuie însă ca şi celălalt să fie
  • 8. receptiv. Altfel, cel ce se roagă trebuie să aibă sfinţenia MareluiPaisie ca să-l poată scoate din iad[5]. De aceea, mai întâi faceţirugăciuni pentru cei ce vor să se mântuiască.Eu, atunci când Il rog pe Dumnezeu pentru diferite cazuri, spun:“Dumnezeul meu, ajutorul Tău să fie simţit, astfel ca oamenii să sefolosească şi duhovniceşte. Dacă nu va fi simţit, să nu ne ajuţi”. Multinici nu înţeleg de ce furtuni ne scapă Dumnezeu şi nici nu se gândescla aceasta ca să-L slăvească pe Dumnezeu. De aceea să cerem caHristos, Maica Domnului şi Sfinţii să ajute lumea, dar ajutorul lor să fie simţit,ca oamenii să se folosească. Să presupunem că cineva se primej duieşte săcadă de pe schelă şi Dumnezeu iconomiseşte să se agate de ceva, lucru careîn mod firesc nu se putea face, şi astfel acela este salvat. Sau cade deundeva şi nu păţeşte nimic. Sau are accident şi scapă. Să ne rugăm ca el săînţeleagă că Dumnezeu l-a ajutat şi s-a izbăvit, ca să se foloseascăduhovniceşte. Cineva a căzut de pe un pod jos şi a scăpat. “Ai coborât sămasori adâncimea?”, îl întreb. Sfinţii ne tin pe mâini. Un copil căruia îidădusem o cruciuliţă, aşa cum aler ga cu motocicleta, a trecut pesteun taxi, a făcut o tumbă şi a continuat să alerge pe drum, fără ca săpăţească ceva. Multi se izbăvesc, dar putini înţeleg şi se îndreaptă.- Dacă fac rugăciune pentru cineva, deşi acela nu cere ajutor, se va folosi?- Aceasta va depinde de multe. La început, dacă acela a avut intenţie bunădar n-a fost ajutat, este îndreptăţit să primească ajutorul dumnezeiesc. Chiardacă nu s-ar ruga altii pentru el. Dumnezeu va iconomisi ca acela să fieajutat mai târziu. Iar dacă el însuşi va cere de la început ajutor, Dumnezeuva interveni mai devreme şi astfel va fi ajutat. Altfel va fi ajutat maitârziu. Prin rugăciune îi dăm lui Dumnezeu dreptul să intervină. Deobicei, dacă un om cere ajutor cu toată inima sa şi spune cusmerenie: Părinte, roagă-te şi pen tru mine, îţi răneşte inima şi nu-l mai poţiuita. In timp ce dacă spune în mod superficial: “Fă şi pentru mine vreorugăciune”, ca şi cum ar spune „Hai, sănătate!“, cum să-ti aduci aminte deel?
  • 9. Atunci când rugăciunea se face din inimă, cu dure re pentruproblemele lumii, oamenii care cer în vremea aceea ajutor de laDumnezeu îl primesc imediat. Pot da multe exemple concrete. Cu câţivaani în urmă, un om cu totul deznădăjduit, în întunecarea lui a trecut gra niţaşi s-a aflat la Parapetasma. Acolo l-au luat drept spion, l-au prins, l-au chinuitşi l-au închis. In închisoare se ruga. Un monah, cunoscut de-al meu, a aflatdespre necazul lui şi s-a rugat: “Dumnezeul meu. Te rog eliberează-l. PentruTine este uşor să faci aceasta“. După ce l-au închis, l-au chemat să-lancheteze. In urma anchetei omul acesta s-a aflat pe teritoriu gre cesc. Cândgrecii l-au cercetat, a spus: ‘”M-au bătut, m-au închis, m-au cercetat. Dupăaceea nu-mi mai aduc aminte de nimic. Nu ştiu, nici nu mi-am dat seama defelul în care m-am aflat la pichetul grecesc“. Aceasta este puterearugăciunii. Rugăciunea înduplecă pe Dumnezeu.Este bine ca… telefonul nostru fără fir să lucreze mereu, pentru aputea să ajute pe toţi oamenii care cer ajutor. In armată, laTransmisiuni, urmăream pos turile străine, dar ajutam şi pe ai noştri. Făceampe intermediarii între posturile noastre ce erau departe de centru şi nu seauzeau. Le luam semnalele şi le transmiteam mai departe. Eram totdeaunadoi oameni şi alcătuiam două grupe. Pentru că de am fi fost numai unul, s-arfi întrerupt şi nu l-am fi putut ajuta pe celălalt care cerea ajutor, iarsemnalele lui n-ar fi ajuns la des tinaţie. Atunci când o astfel de staţielucrează mereu, poate ajuta pe cei ale căror semnale nu ajung la uni tatealor. La fel şi cel ce are îndrăzneală la Dumnezeu şi se roagă pentrualtul, face pe intermediarul între omul care cere ajutor şi Dumnezeu.Dacă însă unul cere ajutor iar celălalt are staţia închisă, adică nu seroagă, ce se va întâmpla? Calitatea rugăciunii are valoare- Părinte, atunci când ne rugămpentru un oarecare motivserios, oare trebuie ca rugăciunea să fie însoţită de post?
  • 10. - Nici nu mai încape discuţie. Asta este ceva ce se impune. Postul şinevoinţa sunt condiţii absolut nece sare. Dar pentru ca rugăciunea săse facă în chip corect, trebuie să te doară pentru ceilalţi. Pentru cătipicul multor creştini din vremea noastră este să nu dorească să semâhnească. Chiar şi pensionarii, care toată ziua stau, nu se duc să seapropie de un copil părăsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mănân că,îşi beau cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri,la ceva organizat, ca să vadă vreun bolnav pentru că aceasta este mai uşor.Adică fac aceasta ca să fie satisfăcuţi şi astfel îşi odihnesc gândul căşi-au făcut datoria. Pe câţi n-am îndem nat să ajute copii părăsiţi! Darn-au făcut nimic.In Sfântul Munte au făcut undeva litanie pentru secetă şi în loc săplouă s-a aprins foc. Litania nu se face ca şi cum am face oplimbare. Trebuie să ne doară. Oare poate persista o ispită sau ostare grea dacă se roagă călugării cu inima? Cu toate că trecem prinani grei, văd că în mănăstiri domneşte un duh… de veselie! Lumeaarde. Ni se cere să facem o prive ghere, de pildă, pentru un bolnav, iar noicântăm: “Des chizând Tu mâna Ta” şi ne bucurăm. Noi ne petrecem timpulîn chip plăcut, iar celălalt între timp moare. “Am făcut privegherepentru bolnav”, îţi spune. Ce prive ghere? Voi aţi făcut petrecere.Aceasta se numeşte pe trecere duhovnicească. Uneori nici atunci cândpreotul spune: “Pentru cei ce zac în neputinţă” nu ne rugăm pentru bolnav.Am fi ajutat mai eficace dacă am fi făcut puţină rugăciune cu metaniile. Nuspun să supri măm privegherile praznicale pe care le prevede tipicul, dar înastfel de cazuri să orânduim puţin timp ca să facem cel puţin una-două aţede metanii spunând: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte pe robul Tău“.Totul este calitatea rugăciunii. Rugăciunea trebuie să fie din inimă, săse facă cu durere. Pentru Dumnezeu nu are atâta valoare cantitatearugăciunii precum are calitatea ei. Rugăciunea ce se face în mănăstiri arecantitate, dar nu ajunge aceasta. Trebuie să aibă şi calitate. Atâtea ore derugăciune făcută de atâtea persoane, dacă ar fi fost din inimă, ar fischim bat lumea. De aceea scopul este ca slujbele să se facă din
  • 11. inimă.Rugăciunea din inimă ajută nu numai pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine,pentru că înlesneşte să vină bunătatea lăuntrică. Când ne punem înlocul celuilalt vin în mod firesc dragostea, durerea, smerenia, recunoştinţanoastră faţă de Dumnezeu cu slavoslovire neîncetată, şi atunci rugăciuneapentru semenul nostru se face bine primită de Dumnezeu şi îl ajută.“Şi L-au rugat stăruitor“[6]- Părinte, inima îmi rămâne receîn rugăciune.- Aceasta se întâmplă pentru că mintea nu dă tele gramă inimii. Apoiîn rugăciune trebuie să lucreze şi omul. El nu poate să ajungă dintr-odată înstarea în care mintea lui să nu-i fugă deloc.Este trebuinţă derăbdare. Vezi, celălalt bate la uşă, iarăşi bate, aşteaptă şi după aceea sedeschide uşa. Tu baţi numai odată şi vrei ca să intri imediat înăuntru. Nu sepoate aşa. Atunci când începi să rosteşti rugăciunea, nu doreşti să participe şiinima?- Simt nevoia de ajutor, pentru că mă simt neputin cioasă.- Ei, de aici se începe. In rugăciune este trebuinţă de stăruinţă. “Şi L-aurugat stăruitor”, spune Evanghelia despre cei doi ucenici care L-au întâlnit peHristos în drumul spre Emaus. Hristos a rămas cu ei, pentru că aceia aveau oînrudire cu El şi de aceea li se cuvenea aceasta. Aveau smerenie, simplitate,bunătate, curaj, în sensul cel bun. Ei întruneau toate condiţiile şi pen truaceasta Hristos a rămas cu ei.Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice ce rere şi să avemrăbdare, iar Dumnezeu va grăi. Deoa rece atunci când omul se roagăcu credinţă, într-un fel îl obligă pe Dumnezeu să-i împlineascăcererea pentru această credinţă a lui. De aceea, atunci când cerem cevade la Dumnezeu, să nu “ne îndoim” şi vom fi auziţi. “Să aveţi credinţă fără să
  • 12. vă îndoiţi[7], a spus Domnul. Dumnezeu ştie când trebuie să ne deaceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovniceşte. Uneori ceremceva de la Dumnezeu, dar nu avem răbdare şi ne neliniştim.Dacă n-amavea un Dumnezeu atotpu ternic, atunci ar trebui să ne neliniştim. Dar fiindcăavem un Dumnezeu atotputernic şi Care are foarte multă dragoste, atât demultă încât ne hrăneşte şi cu Sângele Său, nu suntem îndreptăţiţi să neneliniştim. De multe ori nu lăsăm o problemă grea a noastră în mâinilelui Dumnezeu, ci acţionăm omeneşte. Atunci când cerem ceva de laDumnezeu şi ni se zdruncină credinţa şi voim să acţionăm omeneşteîn cele greu de izbutit, fără să aşteptăm răspuns de la Dumnezeu lacererea noastră, este ca şi cum am face o cerere la împăratulDumnezeu şi o luăm înapoi chiar în vremea când Acela întinde mânaSa ca să o împlinească. Il rugăm din nou, dar iarăşi ni se zdruncinăcredinţa şi ne neliniştim şi repetăm acelaşi lucru. Astfel se prelungeş te chinulnostru. Adică procedăm ca acela care face o cerere la minister şi după puţin îipare rău şi o retrage. Se răzgândeşte şi iarăşi o depune, iar după puţin oretrage din nou. Insă cererea trebuie să rămână acolo, pentru ca să intre larând. Rugăciune cu durere- Părinte, cum faceţi rugăciunepentru o problemă?- Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doa ră. Dacă nu-ldoare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui sănu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru carete rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci cândalţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage înmomentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentruproblema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă seîntâmplă să nu fie timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalteste o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de