Asistenta sociala, structura, istorie si dezbateri recente

Universitatea „Al. I. Cuza”, Ia[i Holt Rom=nia Departamentul de Sociologie Programul pentru Promovarea [i Asisten] Social Asisten]ei Sociale Revista de cercetare [i interven]ie social Volumul 21 iunie 2008 Review of Revue de Research and Recherche et Social Intervention Intervention Sociale www.asistentasociala.ro Editura Lumen, 2008 3

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Revista de cercetare [i interven]ie social acreditat CNCSIS, cod 657 Director: prof.dr. Vasile MIFTODE Redactor [ef: conf. dr. {tefan COJOCARU Secretar general de redac]ie: asist. dr. Daniela COJOCARU International Advisory Board prof.dr. Nadji RAHMANIA – USTL Lille, Fran]a prof.dr. Patrick LeGuirriec – Université Tours, Fran]a prof.dr. Victor Groze – Case Western University, Cleveland, SUA prof.dr. Einar Helander – Lisabona, Portugalia prof.dr. Karl Garber – ENSP Rennes, Fran]a dr. Lindi Endicott – Planned Parenhood, SUA prof.dr. Vicky Buchan, Colorado State University, SUA Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului [i a familiei Pintilii PENCIUC/Director Executiv Adjunct DGASPC Ia[i, Maria Felicia MIHAI/Director Executiv DGASPC Boto[ani, Ionel {tefnic ARMEANU/Director Executiv DGASPC Vaslui, Marian LOSPA/Director Executiv DGASPC Neam], Sorin BRA{OVEANU/Director Executiv DGASPC Bacu Colectivul de redac]ie Antonio SANDU, Asocia]ia Lumen; Iuliana Z|GAN, Holt Rom=nia; Elena MOCANU, Holt Rom=nia; lect. dr. Nicoleta NEAM}U, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj Napoca; Mdlina Constantin, DGASPC Ia[i; Raluca Popescu, ICCV Bucure[ti ISSN: 1583-3410 (varianta tiparit); ISSN: 1584-5397 (varianta online) Editura Lumen, Ia[i Adresa redac]iei: Holt România FCSSCF Filiala Ia[i, Ia[i, str. Bistri]a, nr. 7, Bl. B13, parter, ap.3, tel./fax: 0332.402515, email: redactia@asistentasociala.ro 4

Revista de cercetare [i interven]ie social Realitatea pe masa de disec]ie Fe]ele ora[ului. Studiu de sociologie urban `n municipiul Roman Otilia Alina LUPU ................................................................................ 7 Asisten]a social: structur, istorie [i dezbateri recente Doru BUZDUCEA .............................................................................. 15 Rolul sindicatelor în cadrul pie]ei for]ei de munc din România Cristian BLEAND| ............................................................................ 34 Comportamentul de vot între ra]ional [i simbolic Claudiu COMAN ................................................................................ 47 Teorii despre... Rolul [i locul comunicrii în activitatea managerial Petronela Livi] PRACSIU ................................................................. 58 Prezentri la conferin]e na]ionale [i interna]ionale Domestic adoption of children currently in the protection system {tefan COJOCARU ............................................................................ 73 5

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Vers des standards européens dans la protection de l’enfant Cristina NEAM}U .............................................................................. 79 Foster care and the professionalisation of parenting Daniela COJOCARU .......................................................................... 91 Prezentri organiza]ionale Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social .................................... 102 Expert Projects ...................................................................................... 104 6

Working together www.asistentasociala.ro Fe]ele ora[ului. Studiu de sociologie urban `n municipiul Roman [Town’s faces. An urban sociological research in Roman City] Lect.drd. Otilia Alina LUPU1, Universitatea „G. Bacovia” Bacu Departamentul de Management [i Administra]ie Public Abstract The problems of urban sociology are the problems of urban population indeed. Unfortunately the critical messages of the sociologists are not recognize by the local administration because the social dimension of the urban life are, in many cases, forget. This study is concentrate to the urban problems in a small town in Moldova and tends to explain some public opinions of the simple citizens about the quality of urban life. Key words Urban problems, quality of urban life, urban civilization, images of the city Introducere Problematica dezvoltrii urbane a ajuns o preocupare de prim ordin atât pentru speciali[tii în politici publice, sociologi, politologi etc. cât [i pentru oamenii simpli – din ce în ce mai implica]i în via]a cet]ii, nefiind deci indiferen]i la calitatea locuirii urbane. Toate aceste lucruri devin de maxim interes dac ne referim la provocrile noi ale dezvoltrii economice globale, ale mixului de genuri arhitecturale [i nu numai. În acest context dezvoltarea urban tinde s fie pri- 1 Otilia-Alina LUPU is lect. PhD student at the Dept. of Management and Public Administration, University „G, Bacovia” Bacu. She published a lot of articles and books in various fields: general sociology, sociology of work, economic sociology, social work. 7

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 vilegiul marilor noduri demografice (S. Sassen, 2006), a conurba]iilor deja constituite riscându-se marginalizarea unor popula]ii urbane mai pu]in evoluate în ce prive[te infrastructura [i/sau centralitatea geografic/geopolitic! De aici [i interesul major al cercetrilor sociale de a se concentra pe zone urbane mrgina[e, zone declarate urbane doar din considerente politice, zone urbane decretate ca fiind defavorizate sau amplasate în ceea ce s-a numit „pungi” ale srciei (a se vedea în M. S. Stnculescu, I. Berevoescu, 2004). etc. Fr nici o îndoial se pot face oricând legturi între distribu]ia veniturilor, mrimea unui ora[ [i dezvoltarea urban (B. Walker, 1981) îns dac suntem de acord c cre[terea urban duce la disparit]i salariale [i de nivel de trai evidente, nu e mai pu]in adevrat c zonele urbane relativ marginale tind s se remarce printr-o uniformizare la nivelele de jos ale calit]ii vie]ii [i ale locuirii. Din perspectiv economic totu[i interesul marilor investitori pentru aceste zone nu este absent: delocalizrile din industria mondial tind tocmai spre aceste zone în care putem depista o for] de munc destul de calificat, mai pu]in expus emigrrii [i mul]umindu-se cu venituri net inferioare celor din ]rile dezvoltate. Metodologie În acest studiu nu ne-am propus s aprofundm dimensiunea economic a ora[elor mici - mai curând s delimitm o serie de caracteristici ale locuirii urbane într-o astfel de localitate. Astfel în anul 2007 am fost solicitat s efectuez un studiu sociologic ce a avut drept tem gradul de urbanizare [i consecin]ele sociale ale urbanizrii în municipiul Roman, jude]ul Neam]. E[antionul a cuprins 1.000 de subiec]i, selecta]i printr-o stratificare bistadial aleatoare, dintre care 503 au fost persoane de sex masculin [i 497 persoane de sex feminin, rezultatele având o marj de eroare de ±3% la un nivel de încredere de 95%. Reparti]ia e[antionului pe vârste a fost urmtoarea: Categorii de 18-25 ani 26-35 ani 36-45 ani 46-55 ani Peste 55 ani vârstă Procente 19% 27% 28% 17% 9% Tab. Nr. 1 Distribu]ia e[antionului pe categorii de vârst Reparti]ia din e[antion s-a apropiat semnificativ de structura popula]iei ora[ului (în total cca. 70 000 de locuitori), o popula]ie în curs de întinerire cu o bun dinamic demografic (spor natural pozitiv). Dup variabila studii reparti]ia în e[antion a fost urmtoarea: 13% absolven]i ai unor institu]ii de înv]mânt superior, 46% absolven]i de liceu [i restul în propor]ie de 41% erau absolven]i ai 8

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE unor [coli postliceale (6%), profesionale (20%) sau au încetat studiile dup 7, 8 , 10 clase (15%). Am întâlnit o întreaga gam de profesii [i ocupa]ii de la muncitori necalifica]i pân la medici [i profesori, avoca]i [i ingineri. Pe lâng ace[tia, o propor]ie de 8% dintre subiec]i erau fr ocupa]ie. În sfâr[it, ultima dintre în- trebrile de identificare a avut în vedere mediul de reziden]. Astfel 82% dintre subiec]i provin din mediul urban [i 18% din mediul rural (zonele periurbane). Prezentarea datelor Studiul [i-a propus s afle din partea cet]enilor cum percep un trai civilizat în ora[ul Roman [i care este diferen]a între civiliza]ia urban ca reprezentare social [i situa]ia de fapt, traiul curent [i aprecierea asupra calit]ii locuirii. A tri într-un ora[ civilizat înseamn pentru roma[cani: - un anumit nivel de cultur (spiritual) - respectul pentru ceilal]i locuitori - respectul pentru normele sociale generale - „[apte ani de acas” - infrastructura (iluminat public, apa potabil etc.) [i dezvoltarea eco nomic - imaginea arhitectonic (îmbinarea între vechi [i noi construc]ii). A fi cet]ean civilizat înseamn, în viziunea roma[canilor: a fi educat (58%) a avea bun-sim] [i respect (45%), a pstra cur]enia ora[ului, a achita taxele [i impozitele locale, a participa la manifestrile comunit]ii [i a respecta legile (67%). O minoritate a declarat c a fi civilizat însemn a fi religios, diplomat, amabil, inteligent etc. Ca [i reprezentri sociale responden]ii s-au apropiat destul de mult de defini]ia de dic]ionar (DEX) a civiliza]iei/a traiului civilizat: „nivel de dezvoltare material [i spiritual a societ]ii dintr-o epoc dat a unui popor, a unui stat; cultur material [i spiritual sau nivel înalt de dezvoltare a unei societ]i”. Totodat, dup acela[i DEX, ceva/cineva civilizat înseamn „c are o cultur [i o tehnic înaintat, a ajuns la un nivel superior de civiliza]ie, la un standard de via] ridicat; care este manierat, politicos”. Evident c la nivel de reprezentri sociale totul se subsumeaz unui nivel teoretic, unui ideal-tip de locuire din diverse perspective: social, economic, urbanistic etc. Îns aprecierile legate în mod direct de urbea în care locuiesc sunt în mare parte îndeprtate de acest model. De exemplu, întreba]i de starea de cur]enie a ora[ului roma[canii sunt împr]i]i: 9

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 o ra s u l e s t e 35% m iz e ra b il o ra s u l e s t e d e s t u l 2 8% d e c u ra t o ra s u l e s t e c u ra t 37% 0% 5% 10% 15% 20% 2 5% 30% 35% 40% Grafic nr.1 Gradul de mul]umire fa] de cur]enia ora[ului Se observ c o bun parte din responden]i privesc mai degrab critic starea de cur]enie a ora[ului. De asemenea am observat c nici un respondent nu a ales varianta „ora[ul este foarte curat”, ceea ce este un fapt semnificativ. Acela[i decalaj l-am observat [i în ce prive[te gradul de urbanizare în general [i aprecierile asupra dezvoltrii urbane a ora[ului: Dezvoltare urbană în general Aprecieri asupra dezvoltării urbane a oraşului Clădiri şi spaţii armonizate în peisaj Oraşul este frumos, plăcut acceptabil (46%) Aspectul clădirilor Oraşul nu este modern Ordinea şi înfrumuseţarea oraşului Aspectul oraşului lasă de dorit Valorificarea unor clădiri importante Străzile înguste Infrastructură şi dezvoltare economică Probleme ale traficului rutier Dezvoltare culturală Slabă dezvoltare economică (restul de 54% Înglobarea satelor din apropiere din răspunsuri) Tabel nr. 2 Diferen]e între aprecierea dezvoltrii urbane în general [i aprecierea dezvoltrii propriului ora[ 10

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Evident c o bun parte a acestor aprecieri necesit o aten]ie mrit din partea autorit]ilor locale. Dac ar fi s exemplificm una din aceste probleme ne-am oprit la traficul rutier din ora[ul Roman. Cet]enii cred c... Tra fic u l e s t e 47% n o rm a l Tra fic u l in R o m a n 42% e s t e a g lo m e ra t Tra fic u l in R o m a n e s t e fo a rt e 11% a g lo m e ra t 0% 10% 20% 30% 40% 50% Grafic nr.2 Opinia despre traficul urban din roman Se observ c majoritatea consider traficul rutier urban ca nesatisfctor iar printre cauze au fost desemnate astfel: - 23% dintre subiec]i considerau c sunt prea multe ma[ini - 22% dintre subiec]i acuzau lipsa spa]iilor de parcare [i lipsa asfaltului, - 13 % au spus c strzile sunt înguste, mici, pline de gropi, - 10% considerau c nu sunt multe ma[ini, - 6% erau nemul]umi]i de func]ionarea semafoarelor etc. Aceste procente se refer în mod previzibil la cei nemul]umi]i îns, pe de alt parte, am observat [i o tendin] semnificativ: cei care sunt totu[i mul]umi]i de calitatea vie]ii urbane în ora[ nu pot, în bun parte, s justifice aceast opinie. Acest fapt trimite [i la ideea unui orizont de a[teptare relativ limitat (uneori po]i fi satisfcut în condi]iile în care nici nu speri foarte mult sau în cazul în care nu po]i face compara]ii semnificative!). Tocmai de aceea am rugat subiec]ii s pun în balan] trei aspecte pozitive [i altele trei negative legate de dezvoltarea urban a ora[ului rugându-i s fie mai punctuali de aceast dat: 11

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Aspecte pozitive Aspecte negative Aspectul plăcut al oraşului Chioşcuri, tarabe, aspect de bazar Piaţa Trotuare înguste, murdare Supermarketurile Câinii vagabonzi Mall-ul Piaţa murdară cu construcţii pe trotuar Clădirile modernizate Transportul în comun Noile centre comerciale Lipsa spaţiilor verzi Parcul Sărăcia şi şomajul Gara Abundenţa populaţiei rroma Asfaltarea unor străzi Lipsa toaletelor publice Apa potabilă zilnic Blocurile ANL Mai multă siguranţă publică Episcopia Romanului Tabel nr. 3 Aspecte pozitive [i negative ale dezvoltrii urbane în Roman O alt problematic a cercetrii a vizat lizibilitatea urban (a se vedea studiile de pionierat ale lui K. Linch, 1960) iar întrebarea s-a referit la identificarea de ctre cei interoga]i a cldirilor/monumentelor semnificative pentru via]a comunit]ii. Astfel subiec]ii au indicat în propor]ie de 24% Episcopia Romanului, 35% Muzeul de Istorie, 17% Muzeul de Art, 18% Casa Celibidache, 12% Cetatea Romanului (Cetatea Mu[atin), 13% cele 10 statui din Parc, 5% Bustul Viorica Agarici, 36% statuia lui Roman Mu[at [i statuia lui {tefan cel Mare. Toate aceste a[ezminte ar fi trebuit s î[i pun amprenta pe o anumit atmosfer cultural (propice consumului cultural). Îns prerile roma[canilor au fost alarmante: 72% credeau c acestea trebuie renovate, reparate [i îngrijite dar cu men]inerea notei istorice proprie fiecrui monument; 18% erau de prere c trebuie fcut mai mult pentru promovarea acestora [i pentru stimularea vie]ii culturale [i sociale. De altfel, nu întâmpltor, întreba]i despre gradul de satisfac]ie privind activit]ile culturale care se desf[oar în localitate doar 14% dintre responden]i o considerau normal, bun sau satisfctoare [i în propor]ie de 67% artau c ea este mediocr, inexistent, slab, nesatisfctoare etc.; 4% dintre subiec]i cred c „via]a social [i cultural a cuiva depinde de cercul social în care se învârte fiecare”, iar 15% nu au rspuns. Toate aceste rezultate considerm c nu sunt optimiste în ceea ce prive[te relansarea în viitor a unei vie]i sociale [i culturale pozitive. În acest context foarte 12

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE util a fost s contabilizm sugestiile roma[canilor privind o dezvoltare durabil a vie]ii urbane. Ajun[i într-o pozi]ie decizional s vedem ce ar face ace[tia: - 15% ar crea mai multe locuri de munc, - 49% ar avea mai mult grij de cur]enia ora[ului, de infrastructur, ar asfalta mai multe strzi, ar renova parcurile, ar amenaja mai multe spa]ii verzi [i ar planta mai multe flori, ar amenaja [i construi mai multe parcri, ar ilumina mai multe strzi, ar înfiin]a toaletele publice, ar renova Casa de Cultur [i Primria; - 16% ar activa via]a social [i cultural prin spectacole de teatru [i film, prin organizarea unor spectacole pentru popula]ie; - 16% ar aduce o unitate McDonald’s în Roman, ar construi noi locuin]e pentru tineri, dar [i cmine pentru btrânii [i copii defavoriza]i, ar moderniza [colile [i grdini]ele [i ar renova spitalul. - 4% dintre subiec]i nu au rspuns. Aceast ultim întrebare a stârnit un interes mare din partea responden]ilor chestiona]i. Revenind îns la variabilele de plecare s mai adugm faptul c problemele ora[ului erau de interes pentru toat popula]ia studiat indiferent de sex sau de studii, îns pe categorii de vârst am observat o lips masiv de interes mai ales la persoanele tinere cu vârsta în jur de 20 de ani. Concluzii Credem c rezultatele cercetrii noastre vin în întâmpinarea problemelor cu care se confrunt autorit]ile administrative publice locale oferind, cel pu]in pa moment un cadru de ac]iune local în ce prive[te dezvoltarea socio-economic a localit]ii. Bibliografie ***, Dic]ionarul explicativ al limbii române, accesibil la http://dexonline.ro! Walker, B., 1981 „Income Distribution, City Size and Urban Growth: a Rejoinder”, Urban Studies, nr 18. Lynch, K., 1960, The Image of the City, MITpress. Cambridge, MA. Stnculescu, M. S., I. Berevoiescu (coord.), 2004, Srac lipit, caut alt via], Ed. Nemira, Bucure[ti. Sassen, S., 2006, Cities in a Global Economy, Sage Publication, London. 13

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Rezumat Problemele sociologiei urbane sunt în acela[i timp [i problemele popula]iei urbane în sine. Din pcate mesajele critice ale sociologilor nu sunt identificate de ctre administra]ia local deoarece dimensiunea social a vie]ii urbane este, în foarte multe cazuri, ignorat. Studiul de fa] se concentreaz asupra problemelor urbane într-un mic ora[ din Moldova [i are ca drept scop s explice câteva din opiniile public exprimate ale cet]enilor simpli privind calitatea locuirii urbane. Cuvinte cheie probleme urbane, calitatea vie]ii urbane, civiliza]ie urban, imaginile ora[ului 14

Working together www.asistentasociala.ro Asisten]a social: structur, istorie [i dezbateri recente [Social work: structure, history and recents debates] Conf.dr. Doru BUZDUCEA* Universitatea din Bucure[ti Facultatea de Sociologie [i Asisten] Social Astract This study is targeting social work students and those who want to become familiar with the social work field, a highly interesting area in recent years both Romania, but much more so internationally. With a history that goes back centuries and even millenniums, the social work became an active partner of the public policies in their fight with what was named by Lord Beveridge, at the beginning of the XXth century, the five giants: Want (today we would call it poverty), Disease, Ignorance, Squalor and Idleness (unemployment). Moreover, we can consider that the social work is adding to the social change significant contributions to the reconfiguration of the social structures in the larger context of globalization. Through its involvement in the social inclusion of at-risk groups, through the increase in the quality of life of certain socially vulnerable groups, through its anti-poverty programs, the social work contributes, with no doubt, to the social development process. Key words Social work system, at-risk groups, social services, social development. * Doru Buzducea is PhD senior lecturer at University of Bucharest, Faculty of Sociology and Social Work, Blv. Schitu Magureanu, no. 9, Bucharest, phone: 0040213140326, email: dbuzducea@yahoo.com. 15

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Pledoarie pentru dezvoltarea serviciilor de asisten] social Studiul de fa] se dore[te a fi o pledoarie pentru dezvoltarea serviciilor de asisten] social din cadrul administra]iei publice locale, nivel al sistemului de asisten] social înc foarte slab dezvoltat în România actual (Zamfir, 2006a). În cei 18 ani de la schimbarea din 1989, în România s-au înregistrat progrese importante în dezvoltarea asisten]ei sociale (Zanca, 2006) dar suntem înc departe de ceea ce înseamn un sistem de asisten] social centrat pe beneficiar [i comunitate. S-au înfiin]at în cadrul structurilor guvernamentale o multitudine de agen]ii [i autorit]i cu diverse responsabilit]i difuze în domeniul protec]iei [i implicit al asisten]ei sociale, lsând impresia c sistemul de asisten] social este unul dezvoltat. În realitate, la baza piramidei, acolo unde ar trebui s întâlnim institu]ii, servicii, presta]ii [i speciali[ti în asisten] social constatm o subdezvoltare cronic a acestor elemente structurale. Într-adevr, constatm la ora actual o descentralizare a sistemului dar o concentrare a acestuia la nivel jude]ean, departe de beneficiari [i de problemele reale ale comunit]ilor locale. O lips de strategie din partea guvernului [i a ministerului de resort referitoare la dezvoltarea sistemului na]ional de asisten] social va conduce la o stagnare a acestuia [i la o explozie a problemelor sociale existente precum [i la apari]ia unora noi pentru societatea româneasc, ca sexul comercial, traficul de fiin]e umane, consumul de drog [i HIV/SIDA. În comunit]ile locale de la nivel de comun [i sat unde întâlnim probleme sociale grave [i deci beneficiarii sistemului de asisten] social, lipsesc cu desvâr[ire serviciile de asisten] social (vezi Buzducea, 2007). Dac o parte a institu]iilor de specialitate au fost transferate la local, la ora actual consiliile locale nu au înc capacitatea s dezvolte servicii de specialitate. În România, potrivit datelor de la nivelul anului 2007, exist 262 de ora[e, 2 686 de comune [i 13 285 de sate. Legisla]ia acutal (Legea nr. 47/2006) prevede în- fiin]area Serviciului Public de Asisten] Social (SPAS) sub form de Direc]ie la nivel de jude] [i sub form de serviciu la nivel local. Direc]iile de Asisten] Social [i Protec]ia Copilului ce func]ioneaz la nivel jude]ean sunt institu]ii de dimensiuni mari, func]ioneaz greoi, reprezint un fel de „minister” jude]ean, fiind dep[ite de situa]ie [i reac]ionând doar la urgen]e. Ori în comunitate avem nevoie de servicii de asisten] social gen preven]ie, consiliere, informare, planificare familial, etc. La Direc]ie ajung de regul cazurile grave (abandon, abuz) din localit]ile de pe raza jude]ului iar echipele mobile ce func]ioneaz în fiecare Direc]ie acoper doar urgen]ele din teritoriu. Doar prezen]a serviciilor comunitare de asisten] social poate contribui la ame- liorarea [i rezolvarea problemelor sociale ce apar inevitabil în orice tip de societate. Un prim pas, modest fcut de unele primrii, ar fi angajarea în organigrama proprie a asisten]ilor sociali care s preia în responsabilitate cazurile sociale, urmând ca în timp, consiliile locale s dezvolte în fiecare primrie un compartiment distinct de asisten] social. 16

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Cine suntem noi sau ce este asisten]a social? Asisten]a social poate fi definit din mai multe perspective: ca [tiin], ca profesie sau ca sistem aplicativ ceea ce implic o anumit structur arhitectural (re]ea institu]ional, servicii, presta]ii, profesioni[ti, beneficiari [i cadrul normativ care reglementeaz organizarea [i func]ionarea sa). Ca [tiin], asisten]a social de]ine un set de teorii psihosociale fundamentale, principii, metodologie [i obiect de studiu ceea ce o legitimeaz [i îi confer un statut legitim în cadrul [tiin]elor sociale (Shaw, Arksey, Mullender, 2006). Ca profesie, asisten]a social este unic întrucât se distinge prin necesitatea caracterului su multidisciplinar ca rspuns la complexitatea problemelor sociale. Asisten]ii sociali sunt preocupa]i de problemele sociale existente în societate, de cauzele, solu]iile [i impactul acestora asupra persoanelor, familiilor, grupurilor, organiza]iilor [i comunit]ilor (Wikipedia, 2008). Federa]ia Interna]ional a Asis- ten]ilor Sociali a elaborat în cadrul Adunrii Generale de la Montreal, urmtoarea defini]ie: „profesia de asistent social promoveaz schimbarea social, rezolvarea de probleme în cadrul rela]iilor umane, abilitarea [i eliberarea persoanelor în vederea ob]inerii bunstrii sociale. Utilizând teoriile comportamentului uman [i ale sistemelor sociale, asisten]a social intervine în punctele în care persoanele interac]ioneaz cu mediile exterioare. Principiile drepturilor omului [i justi]iei sociale sunt fundamentale pentru asisten]a social” (IFSW, 2000). În defini]ia dat, accentul se pune pe rezolvarea de probleme iar din acest punct de vedere, asisten]a social contribuie la schimbarea social. În cadrul asisten]ei sociale exist o multitudine de domenii de interven]ie în func]ie de aria problematic creia se adreseaz (DuBois, Miley, 2007). Asisten]a social se adreseaz tranzac]iilor sociale realizate între persoane [i contextele din care ace[tia fac parte. Misiunea profesiei este aceea de a capacita persoanele pentru a func]iona la parametrii optimi din punct de vedere psihosocial. IFSW consider c asisten]a social poate fi vzut ca un sistem bine articulat de valori, teorie [i practic. Cu siguran] c exist un set de valori cuprinse în codul deontologic al profesiei care ghideaz interven]iile asistentului social (Meacham, 2007). Asisten]a social se bazeaz pe filosofia umanist, s-a nscut din idealuri umanitare [i democratice iar valorile sale se bazeaz pe respect, autodeterminare, demnitate [i egalitate între persoane. Serviciile [i beneficiile de asisten] social asigur îndeplinirea nevoilor umane [i dezvoltarea poten]ialului uman iar respectarea drepturilor omului [i justi]ia social motiveaz [i justific interven]iile asisten]ilor sociali. So- lidaritatea fa] de persoanele vulnerabile, dezavantajate social se materializeaz în dezvoltarea programelor de reducere a srciei [i de promovare a incluziunii sociale (Ambrosino, R., Heffernan, J., Shuttlesworth, G., Ambrosino, R., 2007). Dar, la baza practicii de specialitate, pe lâng valori exist [i un set de teorii ce explic comportamentul uman precum [i complexitatea interac]iunilor dintre 17

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 persoane [i contextele din care acestea provin (Payne, 2005). Practic, corpul teoretic al profesiei cuprinde teorii psihosociale, teorii ale dezvoltrii umane [i comportamentale, teorii ale sistemelor sociale ce analizeaz complexitatea situa]iilor [i faciliteaz schimbrile individuale, organiza]ionale, sociale [i culturale. Din punct de vedere al practicii, interven]iile concrete ale asistentului social sunt vizibile [i msurabile. Asisten]a social se adreseaz dificult]ilor întâmpinate de persoane, inegalit]ilor [i injusti]iei din societate (Doel, Shardlow, 2005). Reprezint un rspuns atât la crize [i urgen]e cât [i la problemele sociale [i personale din via]a de zi cu zi. Asisten]a social utilizeaz o serie de modele, metode [i tehnici de interven]ie concret ca [i de planificare [i dezvoltare a politicilor sociale (Stepney, Ford, 2000). Aici includem întreaga gam de servicii de asisten] social, de la cele de consiliere pân la cele de mediere [i facilitare a absor]iei beneficiilor sociale din partea institu]iilor statului. Ca [tiin] [i profesie, asisten]a social are origini moderne dar ca activitate de întrajutorare a sracilor are o istorie îndelungat fiind asociat cu ideea de caritate [i filantropie atestat de diverse documente [i scrieri religioase strvechi. Practic, toate civiliza]iile lumii s-au implicat în activit]i de întrajutorare a semenilor, unele dintre ele având chiar adevrate mecanisme de asigurri sociale (spre exemplu, în Grecia antic, solda]ilor mutili]i în rzboi precum [i urma[ilor acestora li se ofereau un fel de pensii). Dup constituirea statelor feudale, acestea s-au implicat în mod sistematic în sprijinirea persoanelor srace. Cele mai frecvente referin]e la documente care atest acest fapt sunt fcute la Legea Sracilor de la începutul secolului al XVII-lea. Ulterior, Revolu]ia Industrial a generat noi descoperiri tehnice [i [tiin]ifice ce au influen]at evolu]ia asisten]ei sociale. Un rol important l-au de]inut institu]iile religioase apar]inând diverselor denomina]iuni sus]inând atât persoanele nevoia[e din comunit]ile respective cât [i persoanele care migrau spre zone ce promiteau avantaje socio-economice, amintim aici ca exemplificare popula]ia de coloni[ti din perioada de început de istorie a SUA ( Leiby, 1978). Ca sistem, „asisten]a social se refer la totalitatea programelor sociale, a formelor [i activit]ilor structurate de suport-sprijin desf[urate de factori spe- cializa]i, din institu]ii publice sau private, ONG-uri, pentru asigurarea condi]iilor elementare minime de via] indivizilor, grupurilor aflate în situa]ii de risc crescut, pentru o integrare normal/demn a lor în comunitate” (Zamfir, E., 2006b, pg. 10). Potrivit legisla]iei na]ionale, în spe] Legea 47/2006, „sistemul na]ional de asisten] social reprezint ansamblul de institu]ii [i msuri prin care statul, prin autorit]ile administra]iei publice centrale [i locale, colectivitatea local [i societatea civil intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlturarea efectelor tem- porare ori permanente ale unor situa]ii care pot genera marginalizarea sau ex- cluziunea social a persoanei, familiei, grupurilor ori comunit]ilor. Asisten]a social, component a sistemului na]ional de protec]ie social, cuprinde serviciile sociale [i presta]iile acordate în vederea dezvoltrii capacit]ilor individuale sau 18

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cre[terea calit]ii vie]ii [i promovarea principiilor de coeziune [i incluziune social” (art.2). Din punct de vedere sistemic, asisten]a social func]ioneaz în interdependen] cu alte sisteme sociale: sntate, educa]ie, administra]ie. La ora actual sistemul mondial se afl într-o continu schimbare (Buzducea, 2005b) [i de aceea asisten]a social ca parte integrant a acestuia se afl în fa]a unei permanente provocri, de adaptare la noua configura]ie social. Elementele structurale ale sistemului global se afl în rela]ie de interdependen] continu [i de aceea orice modificare survenit într-unul dintre acestea determin modificri [i în celelalte. Întâlnim la nivel interna]ional fenomene sociale complexe: – avansul vertiginos al tehnologiei ce a ptruns [i în managementul activit]ilor de asisten] social, existând la ora actual, în anumite state dezvoltate, asisten]i sociali care transmit on-line raportul rezultat în urma vizitei comunitare, prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare (internet, PDA); - explozia demografic înregistrat pe anumite continente [i declinul demografic înregistrat pe alte continente ceea ce conduce fie la cre[terea situa]iilor de dificultate a copiilor din ]rile srace fie la îmbtrânirea popula]iei. Ca urmare a acestei polarizri socio-demografice, este nevoie de dezvoltarea serviciilor de asisten] social fie pentru copiii în risc, fie pentru popula]ia vârstnic; – globalizarea [i informatizarea economiei ceea ce conduce la specializarea pie]ei muncii [i în consecin] la o regândire a programelor educa]ionale; – polarizarea social ce contribuie la multiplicarea pungilor de srcie; – terorismul interna]ional cu efecte dramatice în planul securit]ii psihosociale a popula]iei (anxietate, team, incertitudine), etc. Sistemele na]ionale de asisten] social au elemente structurale comune dar din punct de vedere al con]inutului, acestea difer în func]ie de influen]a mai multor factori istorici, administrativi, economici, politici (Matthies, 2008). Prin sistem de asisten] social în]elegem totalitatea institu]iilor cu func]ii sociale, a programelor [i serviciilor de natur social, a presta]iilor [i interven]iilor concrete din partea speciali[tilor acordate persoanelor aflate în situa]ie de dificultate. Sistemele moderne de asisten] social se caracterizeaz prin urmtoarele: - se bazeaz pe existen]a unui contract social care leag drepturile de responsabilit]i, un contract ce doreste mutarea accentului de la combaterea srciei la combaterea excluderii sociale. Conform acestuia, drepturile nu trebuiesc ridicate deasupra responsabilit]ilor întrucât aceast abordare conduce la supra- solicitarea statului [i transformarea acestuia într-un btrân gârbovit de povara problemelor sociale. Ca urmare, va trebui sa cre[tem investi]ia în capitalul uman prin crearea de [anse egale dar [i de cre[tere a responsabilit]ii personale [i de mobilizare a cet]enilor [i a comunit]ilor; 19

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 - orice sistem social (inclusiv cel de asisten] social) se caracterizeaz printr- o dinamic ceea ce determin noi modificri [i ajustri structurale. Asisten]a social a strbtut mai multe valuri ale modernizrii, de la modalit]ile primare de acordare a ajutorului bazate pe mil [i caritate la modalit]i specializate de interven]ie dezvoltate în mod special de ctre autorit]ile publice locale; - exist ]ri cu tradi]ie în dezvoltarea serviciilor de asisten] social precum [i ]ri în care acest tip de servicii lipsesc. Întâlnim state care au investit din punct de vedere financiar sume importante în dezvoltarea serviciilor de asisten] social [i ca atare au la ora actual modalit]i dezvoltate de interven]ie dar, întâlnim [i state care fie datorit srciei fie datorit lipsei de preocupare în acest sens au neglijat aceste servicii confruntându-se la ora actual cu probleme sociale greu de rezolvat; - sistemul politico-ideologic, recunoa[terea nevoilor sociale precum [i gradul de dezvoltare al unei ]ri anume poate determina hotrâtor evolu]ia asisten]ei sociale (experien]a statelor europene din fostul bloc comunist - spre exemplu, schimbrile dramatice înregistrate de ctre sistemul de asisten] social din Ro- mânia. De[i la ora actual asisten]a social din ]ara noastr se afl într-un proces de reorganizare [i regândire structural totu[i putem considera c au fost stabilite bazele organizatorice [i func]ionale; - asisten]a social reprezint o necesitate recunoscut de ctre majoritatea guvernelor lumii, un serviciu social vital pentru dezvoltarea comunit]ilor alturi de sntate [i înv]mânt. Sistemele de asisten] social func]ioneaz într-un context social, economic, politic [i cultural dat. Între acestea [i contextele exterioare exist o rela]ie direct. Pe de o parte, contextul socio-politic [i economic dintr-o anumit perioad de timp influen]eaz scopurile, priorit]ile [i obiectivele interven]iilor de asisten] social iar pe de alta parte, elementele structurale ale sistemului de asisten] social influen]eaz contextul social existent la un moment dat. Din aceast perspectiv putem afirma ca asisten]a social contribuie la reforma [i justi]ia social (Ferguson, Lavalette, Whitmore, 2005). Prin urmare, [i asisten]a social s-a adaptat noilor contexte [i configura]ii sociale (Gibelman, 1999). Putem men- ]iona câ]iva factori interni care se prefigureaz deja [i care asigur progresul profesiei: termenul de asistent social generalist tinde s fie înlocuit cu termenul de asistent social specialist (cre[terea subspecializrilor), avansul tehnologic sprijin substan]ial managementul în asisten]a social, cre[te competi]ia între profesioni[tii din sfera socio-uman, nevoia de a încorpora cercetarea teoretic în activitatea practic, birocra]ia asociat cu aparatul administrativ al statului capat o conota]ie din ce în ce mai negativ, creste rolul practicii private ca alternativ la serviciile sociale acordate de ctre stat, etc. Pe lâng factorii interni exist o serie de factori externi ce pot influen]a asisten]a social: atitudinile publice fa] de grupurile popula]ionale vulnerabile, redefinirea conceptelor de nevoie uman [i responsabilitate public, politicile publice, 20

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE schimbrile demografice, globalizarea [i scderea rolului guvernelor, avansul tehnologic, evenimente neanticipate (atacuri teroriste fr precedent în istorie), fluctua]iile economice, etc. Structura sistemului de asisten] social Sistemul de asisten] social con]ine urmtoarele elemente structurale fundamentale: - personal implicat în sistem (speciali[ti - asisten]i sociali [i personal de alt specialitate), - categorii de beneficiari (persoane asistate), - mediul social (re]eaua institu]ional, servicii [i presta]ii, cadrul legislativ). În acest context structural se desf[oar procesul de rezolvare a problemelor. Lipsa uneia dintre aceste „verigi” de legtur face dificil orice încercare de aducere a beneficiarului la parametrii optimi din punct de vedere psihosocial. Asistentul social este cel care asist beneficiarii în rezolvarea propriilor probleme. Apare în via]a beneficiarului atunci când acesta se confrunt cu nevoia social, cu situa]ii limit, cu diverse probleme. Misiunea asistentului social se regse[te în: informarea [i consilierea beneficiarilor cu privire la drepturile sociale, participare la rezolvarea problemelor sociale de la nivel individual [i comunitar, cre[terea calit]ii vie]ii grupurilor sociale vulnerabile, îmbunt]irea func]ionrii sociale a beneficiarilor, schimbare atitudinal [i comportamental (reforma social), realizarea incluziunii sociale, eliminarea formelor de discriminare de la nivel comunitar (Cree, 2003). Formarea personalului de specialitate în asisten] social se realizeaz în institu]iile de înv]mânt superior de specialitate. Un asistent social are nevoie de: voca]ie, condi]ie primordial în practicarea profesiei de asistent social; cuno[tiin]e din psihologie social, sociologie, metodologie, drept, medicin; deprinderi. Exist câteva roluri practice (Hepworth, Rooney, Rooney, Strom-Gottfried, Lar- sen, 2006) îndeplinite de ctre asistentul social în procesul de interven]ie: consilier, consultant, mediator, formator, planificator al politicilor sociale, avocat social (pledarea cauzei beneficiarilor în fa]a diverselor institu]ii). În procesul practic de rezolvare a problemelor întâlnim planuri de interven]ie care pot fi dezvoltate: la nivel individual (abandon [colar, handicap, violen] domestic), la nivel de grup/comunitar (tensiuni [i violen]e de natur etnic, institu]ii totale), la nivel socio-global (re]eaua de asisten] social, sistemul legislativ, cooperare institu]ional [i interna]ional). La baza acordrii ajutorului în procesul de rezolvare a problemelor stau câteva valori fundamentale: valori orientate spre individ (respect, demnitate, dreptul la op]iune, confiden]ialitate) [i valori orientate spre comunitate (respect fa] de 21

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 tradi]iile [i modelul cultural local [i adaptare la specificul comunit]ii, cooperarea cu actorii locali, dreptul la protec]ie social). În concordan] cu aceste valori, Legea 47/2006 stipuleaz faptul c personalul care activeaz în sistemul na]ional de asisten] social are obliga]ia: s asigure confiden]ialitatea informa]iilor ob- ]inute, s respecte intimitatea beneficiarilor, s respecte etica profesional, s respecte dreptul la autodeterminare, s respecte demnitatea [i unicitatea persoanei. Speciali[tii în asisten] social î[i pot desf[ura activitatea în: administra]ie public (primrii, consilii jude]ene [i locale), sectorul sanitar (spitale, policlinici, dispensare), sectorul educa]ional ([coli, licee), sistemul judiciar (serviciul de proba]iune), institu]iile religioase (biserica), organiza]iile non-guvernamentale. Categoriile de beneficiari ai sistemului de asisten] social: persoane srace, [omeri, persoane discriminate [i izolate social, persoanele cu handicap, copiii abuza]i (fizic, emo]ional, sexual), persoane care se confrunt cu probleme ma- ritale, btrânii, persoane dependente de drog [i alcool, persoane care se confrunt cu înclcarea drepturilor omului, victime ale violen]ei domestice, persoane fr adpost, persoane care se confrunt cu pierderi multiple, refugia]i, persoane cu HIV/SIDA, etc. În sistemul de asisten] social întâlnim atât domenii tradi]ionale de interven]ie cât [i domenii moderne iar problematica social aprut de-a lungul timpului a impus apari]ia unor noi metodologii de interven]ie: - domenii tradi]ionale de interven]ie: asisten]a social a familiei, asisten]a social a persoanelor vârstnice, asisten]a social a persoanelor cu dizabilit]i, asisten]a social a persoanelor cu dizabilit]i, etc. - domenii moderne de interven]ie: asisten]a social a persoanelor dependente de drog, asisten]a social a persoanelor cu HIV/SIDA, asisten]a social a copiilor strzii, proba]iune. Dreptul de a beneficia de asisten] social este un drept universal al tuturor persoanelor [i se acord în conformitate cu legisla]ia unei ]ri anume. În sistemul românesc de asisten] social, au dreptul la asisten] to]i cet]enii români cu domiciliul în România, fr deosebire de ras, na]ionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen] politic, de avere sau de origine social. Au dreptul la msuri de asisten] social (servicii [i presta]ii) [i cet]enii altor state [i apatrizii dac au domiciliul în România. Al treilea element structural, mediul social cuprinde: institu]ii, servicii, presta]ii, cadrul legislativ. Institu]iile implicate în sistemul de asisten] social pot fi: institu]ii cu atribu]ii în sfera asisten]ei sociale sau institu]ii de specialitate, institu]ii publice sau private. Serviciile de asisten] social pot fi: servicii de asisten] social comunitar (caracter primar-general [i se acord la domiciliu, în familie [i în comunitate) [i/sau servicii de asisten] social specializate (se acord pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cât [i în institu]ii specializate sau în cadrul altor institu]ii, cum ar fi: [coli, spitale, penitenciare [i alte unit]i. 22

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Presta]iile sociale reprezint transferuri financiare [i cuprind: aloca]iile familiale, ajutoarele sociale, indemniza]ii [i facilit]i. Se acord pe baza testrii mijloacelor în func]ie de urmtoarele criterii: evaluarea contextului familial, veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia, condi]iile de locuire, starea de sntate [i gradul de dependen]. Activitatea de asisten] social se desf[oar cu respectarea cadrului legislativ. În România, la ora actual, urmtorul set de legi constituie nucleul normativ al sistemului na]ional de asisten] social: Legea nr.47/2006 privind sistemul na- ]ional de asisten] social, Legea nr. 515/2003 pentru aprobarea O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, Legea nr. 272/2004 privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 286/2006 pentru modificarea [i completarea Legii administra]iei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea [i combaterea margi- nalizrii sociale, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie. Specificul [i tradi]ia sistemelor de asisten] social din Uniunea European Exist la ora actual o întreag dezbatere la nivel european cu privire la noile direc]ii de dezvoltare a asisten]ei sociale (Giddens, 2001; Buzducea, 2004). Uniu- nea European are 27 de state membre ce formeaz împreun un spa]iu de peste 4 milioane kmp, cu o populatie total de aproximativ 500 milioane de locuitori, cu istorie diferit, cu administra]ie [i împr]ire teritorial diferit. În acest context, putem discuta de un model social european care s cuprind [i o sub-component european de asisten] social? Rspunsul este mai degrab nu, întrucât nu avem înc un model social european cristalizat de[i, acesta este frecvent men]ionat în documentele oficiale ale U.E.. Reprezint mai degrab o sum de principii [i idei comune ale sistemelor sociale din cadrul U.E. capabile s ofere persoanelor protec]ie [i coeziune social, un rspuns unitar la problema inegalit]ilor economice [i sociale, o viziune comun a statelor na]iune europene în privin]a diferitelor aspecte ale vie]ii sociale, un set de principii, interese, standarde [i servicii de calitate necesare asigurrii unui trai decent cet]enilor europeni bazat pe solidaritate [i responsabilitate social. Principii [i priorit]i actuale în domeniul social în cadrul U.E. (vezi Zamfir, Stnescu, 2007): - promovarea coeziunii economice [i sociale. Tratatul de la Maastricht din 1992 se referea printre altele la combaterea excluziunii sociale [i întrirea coeziunii sociale iar Agenda de la Lisabona (2000) prevedea ca pân în 2010 U.E. s se caracterizeze de o înalt coeziune social, 23

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 - promovarea incluziunii sociale, - asigurarea accesului egal la servicii de calitate pentru to]i cet]enii europeni (sntate, educa]ie, asisten] social, etc), - promovarea egalit]ii de [ans [i combaterea oricrei forme de discriminare, - garantarea unui venit adecvat [i a resurselor necesare pentru o via] demn, - educa]ia pe toat durata vie]ii, - participare la dezvoltarea social [i economia bazat pe cunoa[tere, - ocuparea for]ei de munc [i egalitatea în munc, - coordonarea [i protejarea drepturilor sociale ale persoanelor care circul în UE (pensii, presta]ii sociale, ajutor pentru [omaj, VMG, asigurri de s- ntate), - implementarea valorilor sociale comune, - grija fa] de re]elele de solidaritate social, principiu materializat prin existen]a fondurilor structurale dar [i prin anumite eveniment comune (2003 - anul european al persoanelor cu dizabilit]i, 2006 - anul european al mobilit]ii lucrtorilor, 2007 - anul european al oportunit]ilor egale pentru to]i, 2008 - anul european al dialogului intercultural), - egalitatea de tratament în toate statele membre, - totalizarea perioadelor de asigurare, de activitate salarial sau independent, - exportabilitatea anumitor beneficii sociale (presta]ii în bani sau în natur). - participare [i responsabilitate, - parteneriat social [i implicarea societ]ii civile, - salarii decente [i echitabile, - politici sociale transna]ionale. Din punct de vedere al tradi]iei sistemelor de protec]ie social întâlnim în cadrul U.E. dou mari tendin]e (Buzducea, 2005a): - sisteme de protec]ie social de inspira]ie tip Bismark (Germania, Belgia, Fran]a, Italia, Luxemburg) în care prevaleaz principiul solidarit]ii profesionale, sisteme în care serviciile [i presta]iile depind de cotiza]iile angaja]ilor [i angajatorilor la bugetul asigurrilor sociale; - sisteme de protec]ie social de inspira]ie tip Beveridge (Danemarca, U.K, Suedia) unde prevaleaz un sistem de asigurri generalizat [i unde presta]iile [i serviciile sociale se acord diferen]iat în func]ie de necesit]i. Nici una dintre ]rile membre ale U.E. nu au modele pure ale uneia sau alteia dintre aceste dou mari tendin]e. Diferen]ele se înregistreaz în ceea ce prive[te organizarea [i func]ionarea sistemului de protec]ie social, modalitatea [i nivelul de finan]are, nivelul presta]iilor acordate, rolul autorit]ilor publice [i al partenerilor locali în dezvoltarea serviciilor sociale, cadrul legislativ. Fiecare stat european are o istorie aparte [i de aceea modul de organizare [i func]ionare al 24

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE ]rilor membre ale U.E. în privin]a sistemelor de protec]ie social este diferit (Sellick, Alexiu, 2000). În cadrul U.E. întâlnim [i similitudini în privin]a: institu]iilor de specialitate din sistemul de asisten] social, tipologiei serviciilor [i presta]iilor acordate (protec]ia copiilor, boli cronice, invaliditate, btrâne]e), etc. Toate sisteme de asisten] social din cadrul U.E. se bazeaz pe interven]ia guvernului pentru a reduce srcia [i excluderea social,redistribuirea veniturilor, asigurarea unor niveluri ridicate de securitate social [i promovarea egalit]ii de [ans. ]rile U.E. se confrunt cu [omajul, excluderea social a anumitor categorii sociale (persoane fr adpost, refugia]i [i imigran]i ilegal, persoane cu handicap grav), scderea natalit]ii [i îmbtrânirea popula]iei, srcia, polarizarea social, etc. Vasta mi[care de reform social din Europa anilor ’70-80 a avut ca [i consecin] major descentralizarea serviciilor sociale [i transferarea responsabilit]ii în privin]a dezvoltrii acestora autorit]ilor publice locale. La nivel european întâlnim modalit]i diferite de organizare a sistemului de asisten] social în func]ie de istoria fiecrui stat, de organizarea administrativ-teritorial, de tradi]ie etc. Evolu]ia sistemului na]ional de asisten] social Evolu]ia sistemelor de asisten] social este influen]at de mai mul]i factori de natur istoric, administrativ, legislativ, politic, economic. Istoria na]ional consemneaz preocupri sistematice pentru sprijinul acordat persoanelor dezavantajate social: acte ale cancelariilor domne[ti, acte administrative, statute de breasl (Livad-Cadeschi, 2001). [i în România ca în mai toate ]rile aflate sub influen] bizantin, formele primare de asisten] social s-au dezvoltat în preajma institu]iilor religioase. Mnstirile de]ineau bolni]e ce asigurau protec]ie sracilor bolnavi sau infirmi ceea ce reprezenta o practic a Occidentului european. Aceste a[ezminte destinate sracilor erau adevrate comunit]i religioase: spital, biseric, cimitir. În aproape toate perioadele istorice, provinciile române[ti au de]inut forme ale sistemelor de asisten] social specifice vremurilor respective, cu excep]ia speciali[tilor forma]i în asisten] social de[i, autorit]ile domne[ti autorizau boieri epitropi, oameni cu statut social [i [tiin] de carte s se ocupe de beneficiarii asisten]ei sociale; existau institu]ii, servicii, presta]ii [i cadru organizatoric/legislativ. Pe vremea voievozilor, când prin]ul era garantul legii (doctrina domnului, a principelui ideal) mecanismele de realizare a protec]iei sociale erau uneori ru- dimentare dar cu toate acestea dreptatea [i justi]ia social func]iona. Spre exemplu, existau spitale-azil pentru sraci dar lipsea medicul. Toate activit]ile de asisten] social ar trebui privite în contextul istoric în care s-au dezvoltat, integrându-le judec]ii globale a vremurilor în care au existat (Buzducea, 2005a). Spre exemplu, 25

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 practica din secolul al XVII-lea de a oferi sracilor ora[ului câte o para pe zi din bugetul Visteriei ar putea fi numit efectiv o form de acordare a venitului minim garantat asigurat la ora actual în majoritatea ]rilor din U.E.. Domnitorul C. Mavrocordat (1741) poruncea ca orbii, [chiopii, ciungii fr familie [i care nu pot s se hrneasc s fie scuti]i de taxe [i impozite, un obicei specific despo]ilor lumina]i din Cre[tintate. [i astzi, persoanele cu handicap beneficiaz de asemenea scutiri. În 1792, Mihail {u]u poruncea boierilor epitropi, administratori ai Cutiei Milelor ce reprezenta o institu]ie public, un fel de Direc]ie de asisten] social, s acorde cer[etorilor câte un taler [i jumtate pe lun bani de mâncare, ]ara fiind cuprins de epidemie de cium. A[adar, ceea ce astzi numim o ini]iativ sau hotrâre domneasc pe vremea aceea reprezenta un adevrat program social de dimensiuni na]ionale dat fiind implicarea voievozilor care au domnit de-a lungul timpului peste provinciile române[ti în dezvoltarea operei de asisten] a mizeriei (srciei). La sfâr[itul feudalismului s-a resim]it nevoia la nivel european a unui sistem organizat de asistare a sracilor. Na[iunile europene s-au implicat în activit]i de protec]ie social dezvoltând programe sociale [i construind institu]ii pentru protejarea persoanelor vulnerabile. Acestea pot fi considerate institu]ii publice de asisten] social întrucât erau construite [i sus]inute tehnic [i financiar de ctre autorit]i. În perioada premergtoare apari]iei statelor moderne, voievozii cre[tini ai provinciilor române[ti erau conecta]i la ideile de protec]ie social care circulau la acea vreme în întreaga Cre[tintate, mai târziu numit Europa. Ca atare nu doar mila [i înv]tura cre[tin i-au determinat la ridicarea de institu]ii de asisten] social [i la dezvoltarea de adevrate servicii sociale ci [i dorin]a de a alinia ]rile lor din punct de vedere al politicilor sociale la tendin]ele europene ale acelor vremuri. În perioada contemporan sistemul na]ional de asisten] social a parcurs trei etape fundamentale: a) prima etap o reprezint perioada în care sistemul de asisten] social a cunoscut o dezvoltare deosebit d.p.v. administrativ [i organizatoric, dezvoltare sus]inut atât de consecin]ele celor dou rzboaie mondiale la care România a participat cât [i ini]iativele anterioare promulgate timp de secole de ctre cur]ile domne[ti. b) a doua etap este reprezentat de perioada comunist când sistemul de asisten] social este distrus aproape în întregime întrucât ideologia de partid [i de stat respingea ab initio nevoia de asisten] social. c) a treia etap o reprezint reconstruc]ia sistemului de asisten] social în- ceput dup Revolu]ia din 1989. 26

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE O diagnoz actual a sistemului na]ional de asisten] social Sistemul na]ional de asisten] social este organizat la nivel central [i jude]ean/ local: - nivelul central îndepline[te mai degrab func]ii de coordonare, de elaborare a cadrului legislativ, a politicilor [i standardelor în domeniul asisten]ei sociale, de monitorizare [i inspec]ie social, de finan]are prin programe de interes na]ional. Este reprezentat de ministere cu responsabilit]i în domeniu, de autorit]i [i agen]ii din subordinea acestora, de departamente din cadrul Guvernului. În mod special, coordonarea sistemului na]ional de asisten] social revine Ministerul Muncii, Familiei [i Egalit]ii de [anse. - nivelului jude]ean/local îi revine prin structurile administra]iei publice responsabilitatea crerii [i sus]inerii concrete a sistemului de asisten] social (re]eaua institu]ional, servicii [i presta]ii, angajarea speciali[tilor). La acest nivel întâlnim atât structurile/serviciile descentralizate ale ministerelor în teritoriu cât [i Serviciul Public de Asisten] Social (Direc]iile Generale de Asisten] Social [i Protec]ia Copilului aflate în subordinea Consiliilor jude]ene, Serviciile de asisten] social din subordinea Consiliilor locale ale municipiilor, ora[elor [i comunelor). Evident c [i celelalte structuri guvernamentale care au direc]ii reprezentative la nivel jude]ean (Direc]ia Muncii, Inspectoralele [colare, Inspectoratele de Poli]ie, etc) [i local sprijin sistemul de asisten] social (colaborarea speciali[tilor în asisten] social cu poli]ia, [coala, spitalul). Finan]area sistemului de asisten] social se realizeaz de la bugetul de stat sau de la bugetele locale: – de la bugetul de stat se asigur finan]area: presta]iilor sociale, programelor de interes na]ional, institu]iilor publice cu atribu]ii în domeniul asisten]ei sociale aflate în subordinea MMFES, subven]iile acordate în vederea dezvoltrii serviciilor sociale. – de la bugetele jude]ene se aloc fonduri pentru: institu]iile [i serviciile sociale organizate la nivel jude]ean sau local prin colaborare cu administra]ia local, presta]iile sociale stabilite prin hotrâri ale consiliilor jude]ene. – de la bugetele locale ale municipiilor, ora[elor [i comunelor se asigur finan]area: institu]iilor [i serviciilor sociale realizate de consiliile locale, aju- toarelor sociale [i facilit]ilor acordate pe plan local. Consiliile locale de la toate nivelurile administra]iei publice locale au obliga]ia s prevad în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii [i presta]ii sociale, stabilite prin legi speciale [i hotrâri ale consiliilor locale. În finan]area sistemului de asisten] social pot fi utilizate [i sume provenite din fonduri extrabugetare: dona]ii, sponsorizri, contribu]ii din partea unor persoane fizice sau juridice din ]ar sau strintate etc. 27

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Institu]iile de asisten] social Institu]iile de asisten] social reprezint un element structural extrem de important în cadrul sistemului de asisten] social întrucât asigur pe de o parte protec]ie persoanelor aflate în dificultate iar pe de alt parte asigur organizarea [i func]ionarea sistemului. În cadrul sistemelor de asisten] social de la nivelul U.E. întâlnim dou categorii de institu]ii: institutii cu responsabilitati in sfera asistentei sociale [i institu]ii specializate de asisten] social. Caracteristica comun a sistemelor de asisten] din ]rile dezvoltate este dezvoltarea nivelului local al sistemului, articularea sistemului la nivelul comunit]ilor locale. Nivelului superior îi revine doar rol metodologic, de monitorizare [i control din partea statului. Delegarea responsabilit]ilor la nivel local presupune [i o sus]inere financiar adecvat a consiliilor locale pentru a dezvolta institu]iile, serviciile [i presta]iile de specialitate. La ora actual, în România este dezvoltat nivelul central [i cel jude]ean [i mai pu]in cel local, acolo unde se afl în realitate beneficiarii sistemului de asisten] social. Dat fiind tendin]a din cadrul U.E. de a dezvolta asisten]a social la nivel local, sperm ca [i în România, în viitor s se dezvolte nivelul local. Institu]iile specializate de asisten] social sunt înfiin]ate [i organizate ca unit]i publice sau private [i asigur protec]ie, gzduire, îngrijire, activit]i de recuperare [i reintegrare social pentru copii, persoane cu handicap, persoane vârstnice [i alte categorii de persoane aflate în nevoie. Institu]iile de specialitate sunt înfiin]ate la nivel local [i sunt finan]ate de la bugetul jude]ean sau de la bugetele locale. Se afl fie în subordinea DGASPC-urilor fie în subordinea Consiliilor locale. Gzduirea în institu]iile de asisten] social se realizeaz atunci când men]inerea la domiciliu nu este posibil [i poate fi dispus în urma evalurii sociale [i socio-medicale a persoanei, cu consim]mântul acesteia. În situa]ia în care nu se poate ob]ine consim]mântul persoanei, accesul acesteia în institu]iile de asisten] social se realizeaz cu consim]mântul reprezentantului legal sau, dup caz, cu acordul autorit]ii tutelare. Acest tip de servicii pot fi acordate în medii diferite. Exist [i situa]ii în care institu]iile de asisten] social pot acorda servicii sociale [i la domiciliul persoanelor, în func]ie de nevoile acestora. În structura actual a sistemului national de asisten] social exist, la nivelul Administra]iei Publice Centrale, o mul]ime de institu]ii (agen]ii/autorit]i) cu atribu]ii directe sau tangen]iale în asisten] social [i care sunt subordonate diferitelor ministere. Atribu]iile ce revin acestor structuri guvernamentale sunt mai degrab de ordin metodologic, de monitorizare, de elaborare de politici punctuale ca rspuns la diferite probleme sociale, propuneri legislative. Numrul mare al acestor institu]ii centrale diminueaz din rspundere [i creaz falsa impresie a existen]ei unei re]ele competente de asisten] social ignorându-se slaba dezvoltare 28

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE a sistemului la nivel local. Ministerul din subordinea Guvernului cu atribu]ii men]ionate de lege în dezvoltarea [i monitorizarea sistemului na]ional de asisten] social este Ministerul Muncii, Familiei [i Egalit]ii de [anse care are spre exemplu, la ora actual, în subordine, urmtorele institu]ii cu atribu]ii în sfera sistemului de asisten] social: Autoritatea Na]ional pentru Persoanele cu Han- dicap (180 de posturi), Autoritatea Na]ional pentru Protec]ia Drepturilor Co- pilului (88 posturi), Agen]ia Na]ional pentru Protec]ia Familiei (58 de posturi), Agen]ia Na]ional pentru Egalitatea de {anse între Femei [i Brba]i (datele se refer la anul 2007). La nivel jude]ean, Direc]iile de Asisten] Social [i Protec]ia Copilului dezvolt politicile na]ionale dar [i locale pentru protec]ia copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum [i a oricror persoane aflate în nevoie. De regul, în subordinea acestora întâlnim:centre ma- ternale, centre de zi, centre de plasament de tip clasic, centre de plasament familial, apartamente sociale, centre de primire în regim de urgen], adposturi pentru copiii strzii. Serviciile de suport dezvoltate în cadrul Direc]iilor pot fi diferite de la un jude] la altul dar, de regul urmtoarele tipuri de servicii sunt întâlnite: consiliere psihologic pentru copil [i familie, consiliere antidrog, consiliere [i sprijin pentru copilul maltratat/abuzat sau neglijat, consiliere pentru copilul sero- pozitiv, consiliere, orientare, sprijinire [i monitorizare pentru copiii strzii, consiliere pentru victimele traficului de persoane, consiliere pentru victimele violen]ei domestice, monitorizare, asisten] [i sprijin a gravidei predispus la abandonul copilului, prevenirea abandonului copilului în perioada preconceptiv, planificare familial, prevenirea abandonului copilului prin ajutor material [i financiar, pregtire [i sprijin pentru integrare [i reintegrare familial, asisten] [i sprijin pentru copil în exercitarea drepturilor sale, terapie [i recuperare pentru copilul cu dizabilit]i, prevenirea delincven]ei [i a infrac]ionalit]ii copiilor, orientare, su- praveghere [i sprijin pentru reintegrarea social a copilului delincvent, pregtirea copiilor [i tinerilor pentru via] independent. Acest nivel jude]ean este cel mai dezvoltat nivel al sistemului na]ional de asisten] social, a[a cum men]ionam [i la începutul studiului. Din pcate, descentralizarea sistemului pare a se fi oprit la acest nivel întrucât la ora actual constatm o subdezvoltare cronic a nivelului local (ora[e, comune [i localit]i). Structura organizatoric, numrul de personal precum [i bugetul serviciului public de asisten] social se aprob prin hotrâre a consiliului local. În perspectiv, descentralizarea va contribui la dezvoltarea sistemului de asisten] social pân la nivel local, cât mai aproape de nevoile beneficiarilor. Asumarea dezvoltrii sus]inute a serviciilor de asisten] social la nivel local de ctre factorii de decizie din administra]ia public reprezint esen]a sistemului de asisten] social. 29

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Serviciile de asisten] social Întâlnim dou tipuri de servicii de asisten] social: servicii de asisten] social acordate în mediul natural de via] (familie, acas, la [coal, la locul de munc) [i servicii de asisten] social acordate în institu]ii de asisten] social (centre pentru vârstnici, centre de plasament, institu]ii de recuperare pentru persoanele cu dizabilit]i, institu]ii de resocializare a copiilor [i adolescen]ilor cu devia]ii comportamental). Serviciile de asisten] social mai pot fi clasificate în: servicii de asisten] social comunitar (au caracter primar-general [i se acord la domiciliu, în familie [i în comunitate - ex. informare, consiliere) [i servicii de asisten] social specializate (se acord pentru nevoi speciale atât la domiciliu cât [i în institu]ii specializate - ex. recuperare handicap). Acestea se plaseaz la niveluri diferite: la nivel individual - asisten]a personalizat (economic, psihologic, juridic pentru persoanele aflate în nevoie: sraci, persoane cu handicap, [omeri); la nivel interpersonal [i de grup (consiliere [i terapii de familie); la nivel comunitar (rezolvarea problemelor comunit]ii). Serviciile de asisten] social intervin fie în situa]ii de urgen] (copii abandona]i sau abuza]i, femei abuzate) fie în situa]ii de dificultate cronic (deficit cronic de resurse, situa]iile de srcie, persoane dependente de drog, persoane eliberate din închisoare, mame singure). Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private: - serviciul public de asisten] social la nivel jude]ean [i local, - alte servicii publice specializate la nivel jude]ean sau local, - unit]i de asisten] medico-social (centre, spitale), - institu]ii publice care de]in compartimente de asisten] social, - asocia]ii [i funda]ii, culte religioase [i al]i reprezentan]i ai societ]ii civile, - persoane fizice autorizate, - organiza]ii interna]ionale de profil. Presta]iile de asisten] social Reprezint un element structural important al sistemului de asisten] social, constituind transferuri financiare ctre popula]ie, msuri de redistribu]ie financiar destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condi]iile de eligibilitate pre- vzute de cadrul legislativ. Se acord în bani sau în produse, pe baza testrii mijloacelor în func]ie de urmtoarele criterii: evaluarea contextului familial, veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia, condi]iile de locuire, starea de sntate [i gradul de dependen]. Exist urmtoarele tipuri de presta]ii: (a) aloca]iile familiale - se acord familiilor [i au în vedere na[terea, educa]ia [i în- tre]inerea copiilor; (b) ajutoarele sociale - se acord persoanelor sau familiilor 30

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE aflate în dificultate [i ale cror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de via]; (c) indemniza]ii [i facilit]i - se acord persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale [i asigurrii unei vie]i autonome. Se acord de ctre stat prin autorit]ile administra]iei publice centrale sau locale fiind sus]inute financiar de la bugetul de stat (cele reglementate prin legi speciale) sau de la bugetul local (acele presta]ii sociale stabilite prin hotrâri ale consiliilor locale). Consiliile locale de la toate nivelurile administra]iei publice locale au obliga]ia s prevad în bugetele proprii, fondurile necesare pentru presta]iile sociale, stabilite prin legi speciale [i hotrâri ale consiliilor locale. Actualizarea cuantumului presta]iilor sociale reglementate prin legi speciale se realizeaz anual, prin hotrâre a Guvernului (în func]ie de indicele pre]urilor de consum). Tipuri de presta]ii sociale destinate categoriilor sociale aflate în dificultate sau în situa]ie de risc social: aloca]ie de stat pentru copii, aloca]ia familial complementar, aloca]ie de sus]inere pentru familia monoparental, aloca]ie pentru copiii nou-nscu]i, indemnizatia lunar de hran cuvenit adul]ilor [i copiilor infectati cu HIV sau bolnavi de SIDA, ajutor social pentru asigurarea venitului minim garantat, ajutor pentru inclzirea locuin]ei, dispens pentru consulta]ii prenatale, modificarea condi]iilor de munc pentru protec]ia maternit]ii, concediu [i indemniza]ie de risc maternal, concediu [i indemniza]ie de maternitate, concediu [i indemniza]ie pentru cre[terea copilului, concediu [i indemniza]ie pentru in- grijirea copilului bolnav, ajutor de urgen], ajutor financiar, ajutorul de deces, ajutor rambursabil pentru persoanele refugiate. Limite ale sistemului actual de asisten] social: - insuficienta dezvoltare a serviciilor de asisten] social, - centrarea mai degrab de interven]ie în situa]ii de criz/dificultate [i mai pu]in pe preven]ie, - domin presta]iile [i drepturile sociale, situate la nivel redus ca valoare financiar, - fragmentarea institu]ional a sistemului la nivel central (existen]a unui numr mare de agen]ii [i autorit]i guvernamentale cu atribu]ii în asisten]a social) ce conduce la diluarea rspunderii [i implicit la lipsa de articulare, - nu se încurajeaz re]eaua rural de asisten] social întrucât SPAS-urile sunt dezvoltate doar la nivel jude]ean ca DGASPC-uri [i nu la nivel local (ora[e, comune) de[i principiul descentralizrii este men]ionat de legisla]ia de specialitate, - numr insuficient de speciali[ti cu pregtire universitar în asisten] social ceea ce genereaz abordri lipsite de profesionalism în interven]iile concrete, - fonduri insuficiente la nivel local destinate dezvoltrii serviciilor [i institu]iilor de specialitate. 31

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Bibliografie Ambrosino, R., Heffernan, J., Shuttlesworth, G., Ambrosino, R., 2007, Social Work and Social Welfare: An Introduction, 6th edition, Brooks/Cole Publishing. Buzducea, D., 2004, Construc]ia sistemelor europene de asisten] social, în Revista de Asisten] Social, nr. 4, pp. 38-45. Buzducea, D., 2005a, Aspecte contemporane în asisten]a social, Editura Polirom, Ia[i. Buzducea, D., 2005b, Globalizarea. Structuri paradigmatice moderne, Editura Competent Press, Bucure[ti. Buzducea, D., 2007, coord., Riscuri la tineri. Studiu de caz: adolescen]ii cu HIV/SIDA din România, Editura Universit]ii din Bucure[ti, Bucure[ti. Cree, V., 2003, Becoming a Social Worker, Routledge, Taylor & Francis Group. Doel, M., Shardlow, S.M., 2005, Modern Social Work Practice: Teaching and Learning in Practice Settings, Ashgate Publishing Company. DuBois, B.L., Miley, K.K., 2007, Social Work: An Empowering Profession, 6th edition, Allyn & Bacon. Ferguson, I., Lavalette, M., Whitmore, E., 2005, Globalisation, Global Justice and Social Work, Taylor & Francis. Gibelman, M., 1999, The Search for Identity: Defining Social Work – Past, Present, Future, in Social Work Journal of the National Association of Social Workers, volume 44, Number 4, 293-408. Giddens, A., 2001, A treia cale [i criticii ei, Editura Polirom, Ia[i. Hepworth, D.H., Rooney, R.H., Rooney, G.D., Strom-Gottfried, K., Larsen, J.A., 2006, Direct Social Work Practice: Theory and Skills, 7th edition, USA: Thomson. Leybi, J., 1978, A History of Social Welfare and Social Work in the United States, 1815- 1972, New York: Columbia University Press. Livad-Cadeschi, L, 2001, De la mil la filantropie. Institu]ii de asistare a sracilor din ]ara Româneasc [i Moldova în sec. al XVII-lea, Editura Nemira, Bucure[ti. IFSW, 2000, http://www.ifsw.org., accesat în data de 16.03.2008. Matthies, A., L., 2008, Social Work in Europe, University of Applied Sciences Magdeburg- Stendal, http://www.sgw.hs-magdeburg.de/europeansocialwork/pdf/2005/ inten- sive_course/European_Social_Work-eng.pdf, accesat în data de 16.03.2008. Meacham, M., G., 2007, Ethics and Decision Making for Social Workers, in Journal of Social Work Values and Ethics, volume 4, number 3. Payne, M., 2005, Modern Social Work Theory, third edition, Macmillan Palgrave. Sellick, C., Alexiu, T.M., 2000, Asisten]a social în Marea Britanie [i România - studiu comparativ, UNICEF, Bucure[ti. Shaw, I.F., Arksey, H., Mullender, A., 2006, Recognizing Social Work, in The British Journal of Social Work, February 2006; 36: 227 - 246. Stepney, P., Ford, D., eds., 2000, Social Work Models, Methods and Theories: A Framework for Practice, Lyme Regis: Russell House. Zamfir, E., 2006a, Dezvoltarea sistemului de asisten] social: un proces istoric dificil, în Zamfir, C., Stoica, L., coord, 2006, O nou provocare: dezvoltarea social, Editura Polirom, Ia[i, pp. 197-216. 32

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Zamfir, E., 2006b, Asisten]a social ca practic [i formare profesional: standarde profesionale, evaluare, monitorizare [i supervizare, în Revista de asisten] social, nr. 1, pp.10- 26. Zamfir, C., Stnescu, coord., 2007, Enciclopedia dezvoltrii sociale, Editura Polirom, Ia[i. Zanca, R., 2006, O perspectiv asupra serviciilor sociale din jude]ul Bra[ov, în Revista de Asisten] Social, nr. 4, pp. 75- 85. Wikipedia, The Free Encyclopedia, 2008, Social Work, http://en.wikipedia.org/wiki/ Social_services, accesat în data de 16.03.2008. *** Legea nr. 215/2001 a administra]iei publice locale. *** Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. *** Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie. *** Legea nr. 515/2003 pentru aprobarea O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale. *** Legea nr. 272/2004 privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului. *** Legea nr. 47/2006 privind sistemul na]ional de asisten] social. Rezumat Acest studiu se adreseaz studen]ilor în asisten] social precum [i tuturor acelora care doresc s se familiarizeze cu domeniul asisten]ei sociale, domeniu de mare interes în ultima perioad, atât în România dar mai ales la nivel interna]ional. Cu o istorie veche de secole [i chiar milenii, asisten]a social a devenit un partener activ al politicilor publice în lupta cu ceea ce, la începutul secolului XX, Lordul Beveridge numea cei cinci gigan]i: lipsurile, boala, ignoran]a, mizeria [i inactivitatea. Mai mult, putem considera c asisten]a social particip la schimbarea social având contribu]ii însemnate la reconfigurarea structurilor sociale în contextul mai larg al globalizrii. Prin contribu]ia sa la incluziunea social a grupurilor aflate în situa]ie de risc, prin cre[terea calit]ii vie]ii anumitor categorii sociale vulnerabile, prin programele sociale de reducere a srciei, asisten]a social contribuie fr dubiu la procesul de dezvoltare social. Cuvinte cheie sistemul de asisten] social, grupuri de risc, servicii sociale, dezvoltare social 33

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Working together www.asistentasociala.ro Rolul sindicatelor în cadrul pie]ei for]ei de munc din România [Roles of trade unions in labor market] Cristinel BLEAND|* Sociologist, Social Department National Trade Union Confederation CARTEL ALFA Abstract Romanian labor market represents all interactions between organizational actors implied: government, trade unions and employers. From the beginning until today, the aim of the trade unions were to protect the socio-professional interests of their members. From here results the trade union importance as active organizations and the possibility of perverse effects as consequences of decisions and actions in the labor market field. Keywords Labor market, trade unions, processes, labor relations, organizations Received: May, 19, 2008 * Cristinel Bleand is working as Sociologist for Social Department of National Trade Union Confederation CARTEL ALFA and Research Assistant for Research Center named Absolvent Employing Observatory from Bucharest University 1 Denumim angajatori orice organiza]ie care folose[te ofertan]ii for]ei de munc. Angajatorii pot fi publici, sub forma birocra]iei oricrui stat, sau priva]i, caz în care vor fi denumi]i patronate. 34

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Introducere Raportul dintre sindicate [i angajatori1 este inextricabil legat de pia]a for]ei de munc. Sindicatele reprezint organiza]ii aprute ca rspuns la exigen]ele managementului, in scopul aprrii intereselor socio-profesionale ale lucrtorilor. Angajatorii reprezint structuri înfiin]ate în vederea urmririi [i realizrii unui scop anume, de cele mai multe ori acesta fiind de ordin birocratic sau economic- profitul. Inexisten]a angajatorilor atrage strict inexisten]a sindicatelor deoarece lucrtorii ar fi lipsi]i de structurile organiza]ionale în care s-[i poat exercita aptitudinile dobândite pe parcursul vie]ii. La rândul lor, sindicatele pot conduce la dispari]ia comercial a anumitor angajatori, prin ac]iuni de protest ce pot avea ca efect falimentul organiza]iei respective. Pornind de aici, reiese un raport de putere în care fiecare organiza]ie va încerca s-[i maximizeze influen]a [i s ob]in cât mai multe avantaje in raport cu cellalt actor. În cadrul acestei pie]e, cererea de for] de munc se întâlne[te cu oferta. Totu[i, aceast precizare este insuficient [i schematic, în analiza pie]ei for]ei de munc intervenind factori precum: - rolul actorilor sociali (inter)na]ionali în stabilirea regulilor de func]ionare a pie]ei muncii; - competen]ele ofertan]ilor for]ei de munc; - oferta educa]ional a sistemului de înv]mânt; - expectan]ele angajatorilor privind aptitudinile [i deprinderile lucrtorilor; - rela]iile de munc din perspectiva raporturilor ierarhice, a îndeplinirii performan]elor [i din prisma acordrii beneficiilor rezultate în urma activit]ii prestate (salarii, bonusuri, etc.) ; - efectele perverse ale ac]iunii actorilor sociali, urmare a intersectrii intereselor distincte; - condi]iile de munc sub aspectul snt]ii [i securit]ii locului de munc, etc. Realit]ile socio-economice ale ultimelor secole, sub efectul globalizrii [i al produc]iei de propor]ii industriale, conduc la întreptrunderea dimensiunilor pie- ]elor for]ei de munc na]ionale [i conturarea unui sistem global alctuit din totalitatea sub-sistemelor na]ionale [i/sau sectoriale. Acest fapt reprezint o mu- ta]ie socio-economic de importan] major în analiza fenomenului, din moment ce contextul pie]ei for]ei de munc dintr-un stat oarecare influen]eaz evolu]ia altor contexte din alte state. 35

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Static versus dinamic in evolu]ia sindicatelor Apari]ia sindicatelor este legat de sistemul economic medieval [i de extensia acestui sistem la începutul industrializrii precum [i ca reac]ie la condi]iile de lucru caracterizate prin precaritate. În cadrul acestuia, atelierele me[te[ugre[ti angajau ucenici în vederea dezvoltrii propriilor activit]i. Organizarea sub forma ghildei asigur fundamentul apari]iei sindicatelor. Ghilda reprezint tipul de organizare specific medieval în care me[te[ugarii lucrau pe cont propriu, în vederea asigurrii existen]ei propriei familii. Func]ie de necesit]i, erau angaja]i un numr limitat de ucenici ce lucrau în cadrul ghildei [i deseori locuiau [i împreun cu familia me[te[ugarului, putând continua exercitarea meseriei dup dispari]ia fizic a me[terului, pe baza principiului ereditar. Intervin dou consecin]e ale acestui tip de organizare: - rela]iile de munc se caracterizau prin apropiere [i cvasi-interdependen], ucenicii fiind deseori asimila]i cu membrii familiei me[te[ugarului; - apari]ia competi]iei între diferitele ghilde prin valorificarea surplusului produselor, ca urmare a dezvoltrii propriei produc]ii. Conform celor de mai sus, din prima consecin] deriv principiul solidarit]ii între lucrtori, principiu fundamental în existen]a [i explicarea fenomenului sindical precum [i apari]ia primelor sindicate ce aveau drept func]ie protejarea intereselor membrilor ghildei împotriva altor, angajatori, competitori sau clien]i în scopul impunerii standardelor de ucenicie, calitate [i pre]. Pentru exemplificare, asocia]ia me[te[ugarilor din domeniul industriei încl]mintei din Philadelphia (The Federal Society of Journeymen Cordwainers) a fost înfiin]at în 1794, iar în 1799 a declan[at prima grev (Mills, 1994, p. 35). Dac la începutul apari]iei formelor incipiente de organizare a lucrtorilor, solidaritatea reprezenta un principiu limitat strict fiecrei organiza]ii, evolu]ia temporal a condus la cristalizarea normelor principiale [i la identificarea prin- cipalilor adversari în persoana angajatorilor, astfel încât principiul solidarit]ii a devenit un principiu universal la nivelul mi[crii sindicale interna]ionale. Fa] de contextul apari]iei, structura static a sindicatelor se eviden]iaz prin motiva]ia originar, respectiv protejarea intereselor socio-profesionale ale membrilor. Struc- tura dinamic se repercuteaz prin schimbarea filosofiei privind natura clien]ilor/ stakeholderilor prin acordarea unei importan]e sporite datorit competi]iei existente în pia]. Atragerea resurselor de orice natur a condus la panteonizarea clien]ilor, prin centrarea cvasi-exclusiv pe inducerea [i satisfacerea nevoilor acestora. Dac, originar, munca era destinat satisfacerii trebuin]elor familiei, noul context economic a determinat reorientarea obiectivelor muncii depuse ctre comercializare, prin intermediul produc]iei de mas. Necesit]ile familiei nu mai sunt satisfcute prin intermediul muncii, ci cu ajutorul muncii productoare de profit. De asemenea, structura dinamic poate fi observabil din perspectiva 36

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE evolu]iei modelelor de rspuns sindical la cerin]ele managementului. S-au dezvoltat forme noi de informare, consultare, negociere, mediere sau chiar co-participare a lucrtorilor la deciziile managementului organiza]ional. Sistemul rela]iilor industriale cuprinde ansamblul interac]iunilor dintre angajatori [i lucrtori. Din acest punct de vedere, dimensiunile raporturilor func]ie de criteriile static/dinamic cuprind: - componenta legal: reprezint elementul static, fundamentul rela]iilor de munc. Prin intermediul normelor juridice sunt reglementate interac]iunile dintre lucrtori [i angajatori. În manier evolutiv, reglementrile juridice din domeniu [i-au schimbat modelul de provenien], de la impunerea unilateral din partea autorit]ilor statale la statutul de acord negociat între reprezentan]ii statului, ai lucrtorilor [i angajatorilor; - componenta societal: (inter)ac]iunile din sistemul rela]iilor de munc produc consecin]e inten]ionate [i neinten]ionate. Acestea din urm vor necesita elaborarea altor decizii [i aplicarea altor msuri în vederea corectrii efectelor negative, îns [i aceste msuri pot urma acela[i model. În aceste condi]ii, rela]iile dintre reprezentan]ii angajatorilor [i lucrtorilor se definesc prin intermediul ambelor criterii: obiectivul general asumat const în reglementarea [i stabilizarea raporturilor de munc, dar efectele unor astfel de msuri impun necesitatea schim- brilor. - componenta afectiv: latura personal reprezint unul din factorii declan[atori ai evolu]iei rela]iilor de munc [i însumeaz totalitatea aspectelor individuale implicate în sistem. Are o însemntate deosebit, de[i este relativ dificil cuan- tificarea. Cu toate acestea, interesele, orgoliile, ideile individuale pot genera ac]iuni cu consecin]e asupra întregii societ]i. Pe baza celor de mai sus, fundamentul rela]iilor dintre angajatori [i lucrtori poate fi inteligibil, asigurând totodat elementele constitutive ale evolu]iei ulterioare a acestor rela]ii. Practic, se intr în spiral ac]ional, orice ac]iune putând genera consecin]e ce vor necesita alte decizii [i ac]iuni, procesul prelungindu-se la infinit. Rela]ia dintre angajatori [i lucrtori în cadrul pie]ei muncii se caracterizeaz prin cvasi-interpedenden]. Evolu]ia rela]iilor de munc a condus la trecerea în plan secund a elementelor structurale. Conform figurii de mai jos, rela]ia poate fi ilustrat sub forma unui model triadic: 37

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Relaţii de muncă Angajatori Lucrători Fig. 1: Pia]a for]ei de munc: actori [i rela]ii Primele consecin]e logice ce deriv din acest model sunt: - inexisten]a pie]ei muncii atrage inexisten]a angajatorilor, lucrtorilor, implicit [i a rela]iilor de munc; - lipsa angajatorilor conduce la imposibilitatea existen]ei lucrtorilor, deci [i a rela]iilor de munc; - inexisten]a lucrtorilor atrage inexisten]a angajatorilor, prin imposibilitatea desf[urrii activit]ilor; - rezultatul rela]iilor de munc dintre angajatori [i angaja]i este reprezentat de producerea bunurilor [i serviciilor. - conflictul dintre angajatori si lucrtori reprezint o dimensiune secundar, chiar dac se instituie ca forma cea mai vizibil [i violent a rela]iilor de munc. Procesualitatea apari]iei sindicatelor Localizarea spa]io-temporal a apari]iei primelor forme de manifestare a mi[- crilor muncitore[ti este un demers dificil, autorii avansând diferite date istorice dar fiind în general de acord c apari]ia sindicatelor este efectul unui proces evolutiv. „Grevele sunt la fel de vechi ca [i istoria… Se pot construi paralele istorice între revolta crmidarilor evrei din Egipt (1490 î.e.n.) contra ordinului primit de a produce crmizi fr a fi plti]i [i greva ]estorilor de bumbac din Stalybridge (1892 e.n.) cauzat de condi]iile precare de lucru. Dar nu putem considera ca existând un raport între mi[carea sindical de azi [i nenumratele rebeliuni pe criterii etnice, revoltele sclavilor sau ale ]ranilor aservi]i… aceste forme de «mi[cri muncitore[ti» pot fi considerate în afara subiectului …pentru c «grevi[tii» nu aveau statut de salaria]i ce urmreau îmbunt]irea condi]iilor 38

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE contractului de munc pe care îl acceptaser în mod voluntar anterior” (Webb, 1897, p.2). Conform celor de mai sus, apari]ia asocia]iilor lucrtorilor este un fenomen contemporan [i un efect al oficializrii [i formalizrii rela]iilor de munc. Extinderea produc]iei de mas datorit dezvoltrii unor noi pie]e de desfacere în contextul globalizrii a condus la ignorarea aspectelor fundamentale ce au fcut posibil apari]ia sindicatelor. „Cauza esen]ial a formrii asocia]iilor durabile de salaria]i trebuie analizat în caracteristicile particulare ale sec al XVIII-lea. Re- cunoa[tem condi]ia fundamental a formrii sindicatelor în revolu]ia economic ce a traversat diferite industrii. În toate cazurile în care sindicatele s-au format, marea mas de lucrtori compus din productori independen]i, controlând ei în[i[i pia]a [i posedând instrumentele [i produsele muncii proprii s-au transformat în salaria]i pe via], fiind lipsi]i de instrumentele de produc]ie…” (Webb, 1897, pp. 27-28) Una din primele atestri ale formrii asocia]iilor lucrtorilor vizeaz anul 1699 când „minerii din Newcastle au acceptat masiv s doneze o mic parte din salariu în scopul utilizrii ca fond public sau ca banc în vederea îmbunt]irii situa]iei proprii, a vduvelor [i copiilor lor precum [i a pensionarilor” (Pelling, 1987, p.10). În manier schematic, se pot sumariza categoriile factorilor cauzali ai apari]iei sindicatelor: - economici: schimbrile survenite în structura propriet]ii, prin trecerea de la statutul de proprietar la cea de salariat [i orientarea exclusiv pe inducerea [i satisfacerea exigen]elor clien]ilor reprezint o schimbare structural ce a condus la coalizarea lucrtorilor. Asigurarea condi]iilor de trai pentru individ [i familia sa nu s-a mai realizat prin intermediul produc]iei proprii ci prin intermediul salariului primit ca urmare a activit]ii prestate. Mai mult, apari]ia noilor pie]e de desfacere în condi]iile produc]iei de mas echivaleaz cu presiunea exercitat asupra micilor întreprinztori [i posibilitatea excluderii acestora de pe pia], datorit competi]iei cu produsele realizate în întreprinderi tot mai mari, dotate cu echipamente de lucru moderne [i prea scumpe pentru a fi achizi]ionate de atelierele me[te[ugre[ti. - tehnologici: introducerea echipamentelor de lucru a determinat posibilitatea teoretic a elaborrii aceluia[i produs în numr nelimitat, în condi]iile utilizrii unei cantit]i constante de resurse, ceea ce a condus la posibilitatea predictibilit]ii produc]iei. Simultan, lucrtorii [i-au sim]it amenin]at pozi]ia datorit înlocuirii resurselor umane cu cele tehnologice, având drept efect spectrul [omajului. - sociali: structura atelierelor me[te[ugre[ti era format dintr-un numr re- strâns de membri, de obicei me[terul, familia acestuia [i câ]iva ucenici. Schim- barea survenit în contextul industrializrii, prin trecerea de la structura numeric restrâns, specializat în elaborarea diferitelor produse, la grupri de indivizi reuni]i în cadrul marilor întreprinderi [i care efectuau deseori acelea[i opera]ii reprezint un aspect decisiv în cristalizarea principiului solidarit]ii dintre lucrtori. 39

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Sindicatele din România Sub rezerva publicrii în perioada comunist, atestri documentare privind apari]ia protestelor muncitore[ti vizeaz perioada începutului de secol XIX. Cu titlu de exemplu pot fi citate : Hotrârea domnitorului ]rii Române[ti, Gr. Dimitrie Ghica, în vederea prevenirii revoltelor la salinele Slnic, Telega [i Ocnele Mari din1827 (Dragne& Scurtu, 1981, p.7), Raport ctre pre[edintele Inspectoratului general al minelor în legtur cu cauzele grevei muncitorilor mineri din Baia Sprie din 1849 (Dragne& Scurtu, 1981, p.10) sau Statutele Asocia]iei generale a lucrtorilor din România adoptate în Adunarea general din 1 octombrie 1872, în care se precizeaz scopul asocia]iei ca fiind „încurajarea industria[ilor români, formarea mai[trilor, înlesnirea pentru fiecare lucrtor a mijloacelor bne[ti necesare înfiin]rii de stabilimente industriale, înlesnirea mijloacelor necesare în caz de boal, infirmit]i corporale, moarte sau lips de lucru, precum [i acordarea de pensii viagere vduvelor sau asocia]ilor deceda]i”( Dragne& Scurtu, 1981, p.13). Prima asocia]ie profesional atestat în România s-a înfiin]at în 16 decembrie 1855 prin hotrârea 7334 a Departamentului Vistieriei în care se aprob constituirea asocia]iei „Casa de ajutor a ob[tii calfelor de [epcari”( Dragne, Iaco[ et al,1981, p.30). Conform celor de mai sus, se pot extrage urmtoarele: - protestele lucrtorilor sunt mult anterioare momentului apari]iei asocia]iilor profesionale; - primele asocia]ii de lucrtori aveau drept scop protejarea intereselor doar a propriilor membri, iar acest fapt reprezint un aspect fundamental cu extensie temporal pân astzi; - motiva]ia înfiin]rii asocia]iilor lucrtorilor vizeaz atât condi]iile grele de lucru cât [i inexisten]a msurilor de protec]ie oferite de stat sau angajatori în vederea diminurii impactului riscurilor legate de btrâne]e, boal, accident de munc sau [omaj; - calitatea de membru al unei asocia]ii profesionale atrage drepturi (asigurare [i protec]ie împotriva riscurilor) [i obliga]ii ( plata unui procent din salariu, participare în cadrul ac]iunilor organizate de asocia]ie – altfel, prin neparticipare, asocia]ia î[i diminueaz for]a dat de solidaritate [i numrul participan]ilor, astfel încât obiectivul îmbunt]irii status-ului lucrtorilor nu mai poate fi atins). În acest fel, asocia]ia profesional-sindicatul, poate deveni independent din punct de vedere economic [i poate aplica strategia proprie func]ie de obiectivele asumate. Simultan, membrii sindicatului responsabilizeaz liderii sindicali din perspectiva gestionrii fondurilor strânse din contribu]iile individuale în raport cu atingerea performan]elor propuse. În acest fel, se creeaz un raport de interdependen]: 40

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE liderii evalueaz activitatea [i participarea lucrtorilor în cadrul ac]iunilor comune, iar membrii exercit [i pot sanc]iona activitatea liderilor. Interac]iunile din cadrul sindicatelor, dintre lideri [i membri sunt condi]ionate de o serie de factori: - reglementrile na]ionale [i interna]ionale adoptate [i respectate la nivel statal – de exemplu: în domeniul libert]ii de asociere; - tipul de regim politic: diferen]iere func]ie de gradul de autoritarism [i respectarea drepturilor sindicale; - climatul organiza]ional al întreprinderii/companiei în care activeaz sindicatul. Managementul poate exercita diferite tipuri de presiuni, atât înainte cât [i ulterior înfiin]rii sindicatului. Aceste presiuni au rolul subminrii posibilit]ii de înfiin]are [i ac]iune a sindicatului, dar poate exista [i efectul de bumerang: cu cât sunt mai intense presiunile exercitate de management, cu atât mai uni]i vor fi lucrtorii. - numrul membrilor de sindicat ca procent din totalul lucrtorilor angaja]i în cadrul întreprinderii respective. Probabilitatea ca ac]iunile sindicatului s aib succes cre[te func]ie de gradul de implicare a membrilor, atât din perspectiv calitativ cât [i cantitativ. Conform reglementrilor na]ionale în vigoare, formarea asocia]iilor lucrtorilor [i angajatorilor în vederea protejrii intereselor socio-economico-profesionale este un drept stipulat în Codul muncii (legea 53/2003, art. 7), în legea sindicatelor ( art. 1-2 din legea 54/2003) [i legea patronatelor (art. 1-4 din legea 365/2001). Prevederile Codului muncii [i ale contractelor colective de munc se aplic tuturor angajatorilor [i lucrtorilor din România, indiferent dac sunt membri sau nu ai unui patronat sau sindicat. Aceast precizare este important în în]elegerea ade- ziunii membrilor atât din punct de vedere organiza]ional, cât [i din perspectiva participrii efective la ac]iunile colective ini]iate de respectiva organiza]ie. Pe de o parte, lucrtorii care de]in [i statutul de membru al unui sindicat particip în cazul ac]iunilor colective demarate de sindicat în vederea ob]inerii unor drepturi sporite, pe de alt parte lucrtorii care nu de]in calitatea de membru sindical pot s nu participe la ac]iunile colective ini]iate de sindicate, tocmai datorit faptului c poten]ialele avantaje ob]inute în urma unor astfel de ac]iuni se vor aplica tuturor, indiferent de (non)apartenen]a sindical. Pentru lucrtorii nemembri de sindicat, este chiar mai avantajos s nu participe la ac]iunile colective (M. Olson), pentru c economisesc astfel resurse de timp, energie [i nu se supun riscului concedierii. Actorii institu]ionali ai pie]ei for]ei de munc sunt guvernul, patronatele [i sindicatele. Punctele comune ale actorilor men]iona]i constau în scopul general – desf[urarea unei activit]i (munca), realizarea obiectivelor (oferirea de bunuri [i servicii) [i în structura acestora, respectiv sunt actori organiza]ionali ce beneficiaz de serviciile propriei birocra]ii. Din punct de vedere politic, fiecare din ace[ti actori încearc ob]inerea unor avantaje cât mai însemnate în rela]ie cu ceilal]i doi 41

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 actori. Acest lucru echivaleaz cu posibilitatea, în anumite contexte, unui comportament figurând sub auspiciile principiului divide et impera! Posibilitatea aproprierii avantajelor scade propor]ional cu gradul de structurare birocratic a celorlal]i actori. Rolul sindicatelor pe pia]a for]ei de munc se extinde la nivelul mai multor dimensiuni. În primul rând, dimensiunea administrativ: sindicatele sunt parte a negocierii contractelor colective de munc la nivel na]ional (ce reglementeaz condi]iile minime ale raporturilor de munc) precum [i a contractelor colective de munc la nivelul diferitelor ramuri. Pentru exemplificare, contractul colectiv de munc unic la nivel na]ional pe anii 2007-2010 a fost negociat [i semnat de ctre reprezentan]ii a 11 confedera]ii patronale, 3 ministere publice [i ai celor 5 confedera]ii sindicale reprezentative din România. Simultan, reprezentan]ii sindicatelor fac parte din consiliile de administra]ie tripartite ale Agen]iei Na]ionale pentru Ocuparea For]ei de Munc, formate din 15 membri, sindicatelor revenindu- le un numr de 5 (conform art. 8-9 din legea 145/1998). Mai mult, conform Hotrârii Guvernului nr. 314/2001, se instituie comisii de dialog social tripartit la nivelul ministerelor [i prefecturilor. Din punct de vedere administrativ, Hotrârea Guvernului nr. 833/2007 stipuleaz normele de organizare [i func]ionare a co- misiilor paritare. Aceste comisii se înfiin]eaz la nivelul fiecrei autorit]i sau institu]ii publice, sunt formate din 2-6 membri titulari [i câte 2 membri suplean]i, jumtate provenind din partea managementului institu]iei publice [i jumtate din partea sindicatelor sau ai reprezentan]ilor func]ionarilor publici angaja]i în acea institu]ie (art. 1-6). Instituirea acestei prevederi legislative poate fi considerat urmare a descentralizrii (deciziile [i responsabilitatea fiind transferate la nivel local) precum [i ca rezultat al presiunii lucrtorilor, atât din perspectiva protejrii propriilor drepturi cât [i din prisma controlului social. La nivel economic, deciziile [i ac]iunile sindicatelor pot produce efecte de cele mai multe ori imprevizibile din perspectiva analizei cost-beneficiu. Declan[area unor ac]iuni de protest poate afecta rezultatele economice ale diferitelor organiza]ii, atât prin costuri directe cât [i indirecte. Un tip de analiz cauzal unifactorial este introdus de Friedrich Hayek. Conform acestuia, revendicrile lucrtorilor în vederea cre[terii salariilor pentru activitatea prestat [i ob]inerea acestor drepturi salariale sporite poate conduce la imposibilitatea crerii unor noi locuri de munc în cadrul acelei organiza]ii, deoarece resursele pentru crearea acestora au fost folosite pentru cre[terea salariilor lucrtorilor existen]i( Hayek, 1998, pp.284-285). Pornind de aici se poate dezvolta o spiral, activit]ile care ar fi trebuit prestate de noi lucrtori angaja]i vor trebui prestate de lucrtorii existen]i, în condi]iile cre[terii salariului acestora. Rezult expunerea la accidente de munc [i boli profesionale, nivel ridicat de stres, scderea performan]elor individuale [i colective, etc. Punctul în care un astfel de model poate fi invalidat este legat de ignorarea viziunii ideologice [i evaluarea aspectelor practice. Protestele lucrtorilor reprezint, în cele mai multe cazuri, rezultatul unei nemul]umiri, a unei 42

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE nevoi [i mult mai pu]in efectul practicii ideologice. Considerarea exclusiv a laturii ideologice echivaleaz cu imposibilitatea desf[urrii ac]iunii colective deoarece membrii de sindicat în special, [i cet]enii, în general, au propriile viziuni doctrinar-ideologice. Evaluarea ac]iunii sindicale trebuie realizat func]ie de realit]i [i rezultate. Exist mai multe posibilit]i ce se impun a fi luate în calcul în cazul modelului expus [i care legitimeaz ac]iunea colectiv. În primul rând, angajatorii pot s nu respecte prevederile legale în vigoare privind acordarea drepturilor salariale ca urmare a muncii depuse. Apoi, condi]iile de munc pot pune în pericol sntatea lucrtorilor. Mai mult, costurile asociate nivelului de trai pot fi mult dep[ite în raport cu salariul primit. O alt perspectiv vizeaz pro- ductivitatea muncii: este posibil ca lucrtorilor s li se impun un volum de munc mai mare pentru acela[i nivel al salariului. Modelul lui Hayek se invalideaz [i în condi]iile în care nivelul [omajului este sczut precum [i în condi]iile cre[terii economice în care se creeaz noi locuri de munc ce vor fi remunerate la un nivel superior, tocmai datorit raportului dintre cererea superioar de for] de munc [i ofert redus. În aceste cazuri, presiunile sindicale legate de cre[terea salariilor devin perfect legitime. Viziunea monopolist a sindicatelor asupra pie]ei for]ei de munc devine inadecvat datorit faptului c nu to]i lucrtorii sunt sindicaliza]i, intrrile [i ie[irile în sub-sistemul pie]ii muncii realizându-se func]ie de o multitudine de al]i factori, o parte din ei enumera]i mai sus. Din perspectiv social, rolul ac]iunii sindicale trebuie considerat func]ie de realit]i, obiective [i rezultate. Conform acestui model interpretativ, latura ideologic, dominativ [i propagandistic ocup un plan secund, fiind dificil de demonstrat datorit faptului c sunt procese intra-organiza]ionale, subiective, reprezentând aspecte inerente oricrui grup social reunit sub forma unei organiza]ii. Ac]iunile sindicale urmeaz paradigma logicit]ii (Vilfredo Pareto) dac, func]ie de obiectivele propuse, mijloacele utilizate sunt adecvate scopurilor asumate. O problem fundamental vizeaz aspectul responsabilit]ii deciziilor [i ac- ]iunilor derulate în spa]iul social. În acest caz, demersul analitic poat cpta nuan]e improprii, acuzatoare la adresa unora dintre actorii pie]ei for]ei de munc. În locul evalurii realit]ii, accentul poate fi mutat pe responsabilitatea individual, ipostaz improprie deoarece societatea este rezultatul unui proces inter-rela]ional. Pentru în]elegerea global a pie]ei for]ei de munc, un indicator poate fi considerat procentul din PIB alocat msurilor active [i pasive. Pentru compara]ie, în tabelul (Ciuca et al, 2007, p.20) urmtor sunt prezentate câteva date din diferite ]ri europene. 43

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Ţara Procent din PIB alocat Procent din PIB alocat politicilor active politicilor pasive Danemarca 1,5 2,7 Belgia 0,9 2,4 Germania 0,9 2,3 Olanda 1,1 2,2 Finlanda 0,8 2,1 Franţa 0,7 1,7 Suedia 1,0 1,3 România 0,1 0,6 Tabel 1: Politici active si pasive de ocupare în diferite state europene Conform tabelului de mai sus, se pot deduce concluzii mult mai adecvate comprehensiunii realit]ii decât dac s-ar apela la dimensiunea subiectiv a ac]iunii sindicale. Cheltuielile privind politicile active vizeaz crearea locurilor de munc, implicit cre[terea economic în timp ce politicile pasive vizeaz redistribuirea venitului na]ional ctre segmente ale popula]iei care se confrunt cu diferite riscuri. Totu[i, procentul din PIB alocat politicilor active este foarte sczut în cazul României, comparativ cu statele men]ionate, dar ceea ce este cel mai important se refer la faptul c PIB –ul celorlalte state este mult mai mare decât al României, deci alocrile pentru politicile active cresc propor]ional. Decalajul economic dintre România [i state din Vestul si Nordul Europei poate fi interpretat si func]ie de acest indicator. În acest caz intervin cel pu]in dou probleme structurale care vizeaz corelarea datelor [tiin]ifice cu elaborarea politicilor adecvate cre[terii ocuprii precum [i corolarul acestui aspect: pentru îmbunt]irea performan]elor sistemului este nevoie de decizii, iar acestea sunt, invariabil, de ordin politic. Concluzii Pia]a for]ei de munc reprezint un faptul social complex ce înglobeaz totalitatea rela]iilor [i proceselor implicate, realit]ile [i abordrile socio-contemporane fcând reprobabil rezumarea exclusiv la raportul dintre cererea [i oferta for]ei de munc. Apari]ia [i evolu]ia raporturilor de munc este rezultatul unui proces multi- factorial, latura juridic ocupând o semnifica]ie din ce în ce mai sporit, rela]iile de munc tinzând ctre schematizarea, prin abstractizare, sub forma rela]iilor dintre persoane juridice, în detrimentul [i prin ignorarea aspectelor psihosociale. 44

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Dimensiunea originar a ivirii rela]iilor de munc, protejarea propriilor interese, se afl într-un proces transformativ sub impactul noilor contexte geo- economice, fiind treptat înlocuit de elemente mult mai aplicate, de la strategii [i tehnici de negociere [i pan la elaborarea de acte normative prin lobby, în vederea aproprierii unor avantaje ulterioare. Interac]iunile dintre angaja]i [i angajatori se prezint sub forma uni joc de putere, fiecare actor implicat dorind [i ac]ionând în vederea protejrii propriilor interese coroborat cu tendin]a câ[tigrii unor noi avantaje. Pericolul const în ignorarea intereselor organiza]ionale prin acordarea unei semnifica]ii sporite factorului individual. Analiza [tiin]ific a ac]iunii sindicale poate viza diferite dimensiuni, îns validitatea concluziilor deduse trebuie s considere datele fundamentale ale struc- turii sistemului social. Acest fapt este important din perspectiva furnizrii unui suport solid necesar ac]iunii sociale. Considerând cazul României, implicarea sindicatelor în administrarea pie]ei for]ei de munc reprezint un drept câ[tigat [i atu important din perspectiva rela]iilor de putere comparativ cu al]i actori sociali. Cu toate acestea, co-participarea reprezentan]ilor lucrtorilor în cadrul structurilor tripartite nu conduce, cu necesitate, la îmbunt]irea performan]elor sub-sistemelor sociale gestionate. În acest caz intervine problema decisiv a competen]ei, responsabilit]ii [i poten]ialelor efecte perverse aprute ca rezultat al procesului decizional. Bibliografie Dragne, F, Iaco[, I, Munteanu, N.G. , Petri[or, V., 1981, Mi[carea sindical din România, Ed. Politic, Bucure[ti Dragne, F, Scurtu, I, Culegere de texte privind istoria mi[crii muncitore[ti din România, Ed. Didactic [i Pedagogic, Bucure[ti, 1981 Durkheim, E,- Regulile metodei sociologice, Ed. Polirom, Ia[i, 2002 Hayek, Fr, A, - Constitu]ia libert]ii, Ed. Institutul European, Ia[i, 1998 Mills, D, Q, - Labor-management relations, 5th edition, New York: McGraw-Hill, 1994 Pareto, V, - Traité de sociologie générale. Édition française par Pierre Boven. Traduit de l’Italien. 1re édition, 1917. Paris - Genève : Librairie Droz, 3e tirage français, 1968 Pelling, H, - A history of British trade unionism, 4th edition, 1987, New York ; Harmondsworth: Penguin Books, 1987 Webb, S & B, - Histoire du trade unionisme, Paris, V. Giard & E. Briere, 1897 Documente privind începuturile mi[crii muncitore[ti [i socialiste din România (1821-1878), Ed. Politic, Bucure[ti, 1971 Ciuc, V, Lincaru, C, Mladen, L, – Conceptul de „Flexi-securitate” [i perspective ale tinerilor pe pia]a muncii (prezentare în cadrul sesiunii de comunicri [tiin]ifice a INCSMPS, 2007) 45

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Rezumat Pia]a for]ei de munc din Romania reprezint totalitatea interac]iunilor dintre actorii organiza]ionali implica]i: guvern, sindicate, patronate. Din contextual apari]iei [i pan în present, sindicatele au avut drept scop protejarea intereselor socio-profesionale ale membrilor. De aici rezult importan]a sindicatelor ca organiza]ii active în spa]iul social [i poten]ialitatea ivirii efectelor perverse, ca urmare a deciziilor si ac]iunilor întreprinse in domeniul pie]ei for]ei de munc. Cuvinte cheie Pia]a for]ei de munc, sindicate, procesualitate, rela]ii de munc, organiza]ii 46

Working together www.asistentasociala.ro Comportamentul de vot între ra]ional [i simbolic [Vote Behaviour between Rational and Simbolism] Conf.univ.dr. Claudiu COMAN1 Universitatea Transilvania din Bra[ov Catedra de Sociologie Abstract The present work wants to debate „Why do people vote?”, and in this debate looks like is oriented between two directions: rational vote or emotional vote. This article is concentrate on the social dimension and its consequence and also presents the voters paradoxes. Keywords vote behaviour, rational, emotional, social dimension of vote Introducere În primul rând trebuie subliniat, ca factor motiva]ional, dimensiunea social a votului, acesta fiind o alegere social [i nu o alegere privat. „Votul este o form de ac]iune colectiv: alegerile sunt câ[tigate atunci când suficient de mul]i indivizi voteaz împreun pentru acela[i partid” (Lzroiu, 1996, pag.39). Socializarea politic este procesul de instruire prin care indivizii î[i însu[esc orientri fa] de guvernare [i de via]a politic, cum ar fi orientri generale în care se pot include atitudini fa] de autoritate, democra]ie, obliga]ie politic, cum ar fi 1 Claudiu Coman is a senior lecturer in Sociology at the Transilvania University of Bra[ov, Faculty of Law and Sociology, Head of the Sociology Department. He is PhD in Sociology and he published many books and articles in various fields as: social and political researches, eco- nomical sociology, social psychology etc. e-mail: claudiu.coman@unitbv.ro 47

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 participarea la vot precum [i orientri specifice, cum ar fi preferin]a pentru un anumit partid politic sau atitudinea fa] de formele de exprimare politic. Ori- entrile politice pot fi formate prin intermediul mass media, prin grupuri organizate, prin grupuri de presiune sau prin orice alt form care are relevan] politic. Se consider, în urma analizelor, c socializarea politic reprezint un factor care influen]eaz în mare msur comportamentul politic al oamenilor. Dar trebuie s avem în vedere [i caracterul inten]ional al ac]iunii actorului, proiectele pe care [i le face, faptul c ia în seam pe cellalt, pe ceilal]i din grup, pe to]i ceilal]i cu care interfereaz atunci când intervine o miz în jocul social, faptul c are de evaluat coeren]a sau incoeren]a inten]iei sale cu inten]iile, proiectele celorlal]i. (I, I, Ionescu, 1996). „Efectele de structur” conteaz, a[a cum conteaz [i „efectele interac]iunii” („efectele de agregare”, „efectele perverse”), adic nu putem s vorbim de câmp electoral [i de for]ele care îl afecteaz, fr a lua în considerare interac]iunea electorilor. Tranzac]ia nu este atât de clar, explicit ca negocierea, pentru c în jocul social individul nu e pe deplin con[tient de la început care sunt obiectivele, procedurile, ceilal]i actori implica]i, miza, interesele care se pun în joc (care pot fi par]ial complementare, par]ial opuse, par]ial contrare sau contradictorii), de msura în care fiecare caut s-[i valorizeze punctul de vedere, s-[i ating obiectivele în func]ie de calculul costuri-beneficii, în func]ie de resursele proprii [i cele presupuse ale partenerilor, de presupunerile asupra efectelor diferitelor „ie[iri” posibile din rela]ie. Cercetrile empirice ale comportamentului de vot, bazate pe teoria judec]ii sociale , au relevat: „cu cât mai mul]i oameni sunt implica]i într-o controvers, (în acest caz în campania electoral), cu atât mai mare este latitudinea de respingere [i devine mai mic latitudinea de acceptare [i de neîncredere” (Nimmo, Savage, 1978, pag.175). Se confirm, de fapt, c exist o corela]ie pozitiv între interesul pentru informa]iile din campanie [i angajamentul pentru un candidat (în acest fel se restrânge zona de acceptare). Cutarea informa]iilor despre candida]i are drept efect întrirea imaginii anterior format, a[a cum am vzut prin filtrarea selectiv a acestora. Se confirm, de asemenea, c votantul relativ neimplicat poate fi cel mai afectat de noi informa]ii (dac acestea ajung la el) [i asfel ajunge s fie cel mai expus la caracteristicile specifice pe care un candidat încearc s le promoveze ca atractive. Votul si teoria alegerii ra]ionale Ideea de baz a teoriei alegerii ra]ionale ca model de explicare-predic]ie a comportamentului individual este aceea conform creia ordinea social este rezultatul neplanificat al ac]iunilor de schimb între membrii societ]ii iar localizarea sursei acestei ordini se afl în avantajele individuale, câ[tigate în urma schimbului reciproc. 48

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Comportamentul de vot reprezint o ac]iune de alegere între mai multe oferte politice. Alegerea este determinat de informa]iile despre ofertele politice, pe care individul le posed. Informa]iile sunt traduse în servicii pe care fiecare poitician le poate oferi. Aceste servicii se constituie într-o utilitate asociat politicianului, atitudinea despre politician. Trei factori indic puterea unei atitudini [i corela]ia ei cu comportamentul: - Oamenii tind s se comporte în acel mod care este consistent cu atitudinele, când aceste atitudini sunt formate pe baza unui volum mare de informa]ii. - Puterea unei atitudini este dat nu numai de volumul de informa]ii despre ofertele politice ci [i de modul cum sunt ob]inute. Atitudinile sunt mai stabile [i mai predictibile pentru un comportament, atunci când ele sunt formate prin experien] direct, personal, decât atunci când sunt bazate pe informa]ie indirect. - Atitudinile sunt mai puternice atunci când sunt mai accesibile con[tiin]ei, când sunt mai u[or de ]inut minte. A[adar o atitudine bazat pe informa]ii bogate, ob]inute în mod direct [i care sunt u[or de ]inut minte, are o probabilitate mare de a determina comportamentul corespunztor. Din aceast perspectiv, comportamentul de vot reprezint maximizarea utilit]ii asociate ofertelor politice. Fiecare votant va dori s maximizeze modulul diferen]ei dintre oferta politic [i propria sa preferin]. Ac]iunea de a vota se bazeaz pe o anticipare a unei satisfac]ii viitoare. Studiile comportamentului electoral care folosesc parametrul ra]ionalit]ii pun un semn de egalitate între alegtorul ra]ional [i alegtorul pentru probleme, datorit capacit]ii acestora de a percepe în mod corect natura problemei/problemelor. Votul ca alegere ra]ional suscit o serie de observa]ii deosebit de interesante legate de motiva]iile posibile care ar putea s stea la baza deciziei. În afar de activi[ti, de cei direct implica]i, care au de regul avantaje direct cuantificabile în caz de succes (chiar [i în caz de e[ec), restul alegtorilor nu au un câ[tig diect msurabil. Acesta este dealtfel principalul argument care st la baza criticilor aduse acestui model. „Beneficiile, imediat individualizabile de ctre alegator, ale unei victorii a candidatului su, rmân excep]ionale” constat P. Braud (1992, pag.154). Rspunsurile favorabile ale omului politic la multiplele cereri ale so- licitan]ilor si nu sunt în mod necesar recompensate de o sus]inere efectiv în ziua votrii; nimic nu exclude acest lucru, dar nici nu-l garanteaza, datorit secretului votului. La fel de adevrat este îns c, în timp, familiaritatea legturilor construite între ale[i [i alegtori incit pe cei din urm s doreasc în general men]inerea status quo-ului politic. Studiile care pun în conexiune teoria utilizrilor si gratifica]iilor cu cercetrile despre structurile si strategiile cognitive ne conduc spre o imagine mai realist a alegtorului ra]ional, mai ales în sensul recunoa[terii capacit]ii acestuia de a selecta mesajele, de a decide el însu[i (individualizarea votului) pe baza unei 49

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 interpretri cu caracter interactiv a situa]iei politice, de a se implica în mod diferen]iat, relativ autonom, într-o campanie electoral [i a-[i forma singur imaginea despre candida]i [i autodefini op]iunea electoral. Dup cum arat Converse (1964), studiile comportamentului electoral fie nu reu[esc s defineasc ra]ionalitatea, fie au tendin]a de a o defini ca pe o op]iune care „maximizeaz utilitatea perceput (sau dorit)” pentru cel care are de fcut o alegere. Dar aceast defini]ie „nu poate s ne duc decât într-o zon tautologic: orice comportament pe care actorul îl alege pentru a se angaja trebuie s maximizeze utilitatea perceput de acesta, altfel actorul ar face o alt op]iune”, în afar de faptul c, în accep]iunea anterioar a ra]ionalit]ii, orice alegtor este ra]ional prin defini]ie, trebuie s ne întrebm, la fel ca Sartori (1999) de ce maximizarea utilit]ii ar trebui s fie ra]ional. [i atunci trebuie s cutm [i un alt gen de explica]ie. Din punctul de vedere al interac]ionismului simbolic, putem considera c oamenii reac]ioneaz la ac]iunile celorla]i, rspund la inten]iile lor. Ac]iunile sunt de dou tipuri: - Conversa]ia gesturilor – ac]iunea nonsimbolic: rspuns automat. - Interac]iunea simbolic: oamenii nu rspund automat la o ac]iune. De fapt ei interpreteaz ac]iunea înainte de a rspunde. Oricrui fapt oamenii îi ata[eaz un în]eles care devine simbol. Simbolul este o idee, un act sau un obiect care reprezint [i exprim în]elesul unei alte idei, act sau obiect. Rezultatul interpretrii este simbolul, semnifica]ia ac]iunii pentru cel ce evalueaz. Astfel simbolul mediaz în]elegerea [i comunicarea dintre indivizi în cadrul interac]iunilor sociale. Interac]iunea social este un proces în care fiecare persoan este capabil s se pun în locul celeilalte, într- o manier original, prin substituirea sau preluarea de roluri prin anticipri re- ciproce, prin care se influen]eaz condi]iile de manifestare [i performan]ele comportamentale. Din aceast perspectiv votul reprezint un schim simbolic între cele dou pr]i. Luarea în considerare a constrângerilor simbolice, legate de exercitarea rolului specific de cet]ean, într-o cultur politic determinat, aduce un plus de în]elegere a comportamentelor electorale. Dac clasa social sau religia joac un rol de „marcatori de identitate”, rolul de cet]ean poate fi jucat doar prin prezentarea la vot. Oamenii politici trebuie s ofere alegtorilor un rol de jucat care s-i seduc. În acest context, a face campanie electoral înseamn de fapt utilizarea unor simboluri care u[ureaz identificarea partidului sau a candidatului, ca purttor de valori recunoscute. Din perspectiva etno-metodologic cuplat cu cea a interac]ionismului simbolic votul apare ca efect al interac]iunii interpretative dintre discursul electoral, discursul mediatic, evalurile sondajelor [i resurselor simbolice ale alegtorilor. Este pus astfel într-o lumin nou influen]a mass-media [i puterea campaniilor 50

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE electorale de a influen]a electoratul, în sensul convertirii acestuia la op]iuni schimbate prin capacitatea media de a induce redefinirea situa]iei politice. În accep]iunea unui astfel de model, factorii care influen]eaz conduita electoral, înainte [i în cursul campaniei electorale: discursul politic, mediatizarea, sondajele, structurile [i resursele interpretative ale alegtorilor, ac]ioneaz în primul rând ca agen]i simbolici de definire [i control a situa]iei electorale. (televiziunea, dar [i alte media, se instituie în agen]i principali care definesc situa]ia social [i pot mobiliza din punct de vedere simbolic resursele interpretative ale alegtorilor). Paradoxuri legate de vot Votul nu mai este explicat ca ,,efect mecanic al pozi]iei sociale sau al predispozi]iilor politice, ci în func]ie de percep]ia situa]iei politice [i electorale”. Conceptul de participare se refer la modul de implicare [i integrare în procesul de elaborare [i adoptare a deciziei. Implicarea reprezint nivelul subiectiv al participrii [i este controlat de urmtoarele variabile: valori, dorin]e, a[teptri. Participarea reprezint caracteristica de baz a sistemului politic [i legislativ. Paradoxul participrii apare pe msur ce societatea devine mai complex, iar eficacitatea ac]iunii individuale tinde s scad, întrucât cre[te amploarea raporturilor de interdependen] iar persoana individual este cuprins obiectiv [i subiectiv în masa celorlal]i oameni. Fiecare, sau cel pu]in unii membrii ai grupului apreciaz c ac]iunile individuale proprii ar fi prea mici [i nesemnificative pentru solu]ionarea integral a problemei, a[a încât devine preferabil neangajarea în participare, sperându-se totodat c beneficiile cooperrii celorlal]i se vor reflecta oricum pozitiv asupra sa (legea efortului minim). Disfunc]ionalit]ile apar în primul rând datorit faptului c actorii sociali nu sunt înclina]i în mod automat spre cooperare. Paradoxul participrii [i posibilele sale consecin]e trebuie raportate la cazul special al votului, deci la contextul specific în care se desf[oar procesul electoral. Votul politic reprezint un caz deosebit al deciziei în condi]ii de incertitudine (votul nu reprezint o alegere for]at, deoarece nu este obligatoriu). În timpul campaniei electorale, intervin din nou sondajele, care ne dau informa]ii despre preferin]ele [i op]iunile celorlal]i actori sociali (poten]iali electori), ajutându-ne (influen]ându-ne?!) s decidem dac exist un numr suficient de persoane care au acelea[i preferin]e (rejectarea unor alegeri proprii datorit de- zirabilit]ii sociale). Sunt multe cazuri în care publicarea unor sondaje preelectorale a avut drept rezultat nea[teptat schimbarea radical a scorului electoral. Un exemplu este cel al alegerilor din Belgia, din 1978, când foarte mul]i simpatizan]i ai Partidului Flamand, în urma difuzrii rezultatelor ultimului sondaj, în care partidul lor avea un avantaj net, au preferat s nu rateze week-end-ul [i nu s-au 51

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 mai prezentat la urne, ceea ce a dus la pierderea alegerilor. De asemenea, un alt „efect pervers” ar putea fi generat de încercarea de influen]are a „indeci[ilor”, care de multe ori reprezint cheia câ[tigrii alegerilor (datorit fenomenului de raliere la opinia majoritar sub influen]a normativit]ii de grup, oamenii sunt tenta]i s voteze cu învingtorii). Publicarea unor cifre favorabile candidatului poate avea un efect deosebit asupra masei electoratului, a[a cum [i situa]ia invers – [i anume publicarea cifrelor nefavorabile – poate descuraja prezen]a la vot a sus]intorilor reali [i poten]iali ai acestuia. Teoria conform creia electoratul este ra]ional genereaz trei paradoxuri: paradoxul votrii, paradoxul indeterminrii [i paradoxul ignoran]ei. Cel pu]in de când Downs [i-a publicat cartea, „Teoria Economic a democra]iei”, (1957), s-a convenit c deciziile de vot sunt semnificativ diferite de alte decizii economice. În timp ce deciziile de consum, produc]ie [i munc conteaz în sensul c o decizie gre[it înseamn pierderea utilit]ii decidentului, o decizie gre[it de vot, în marea mas electoral, nu are o utilitate direct. Deci, votul este un exemplu de decizie irelevant din punct de vedere al costului. Iat care sunt cele trei paradoxuri: - Paradoxul votului: Deoarece beneficiul a[teptat al votrii este aproxima]iv zero [i realizarea unui vot este costisitoare în termeni de timp si efort, alegtorul instrumental ra]ional nu voteaz deloc (Downs, 1957). Actul votrii are o valoare intrinsec mai mare decât pura valoare investi]ional a votului. Downs (1957) argumenta c alegtorii voteaz pentru a pstra institu]ia democratic. Fiorina (1981) a argumentat c votarea este un act de expresie sau sus]inere pentru candidatul sau partidul preferat al alegtorului. Numai c nu întotdeuna acesta are un partid preferat. Demulte ori se voteaz [i ca form de protest fa] de cei care de]in puterea. Dac costurile votrii în termeni de timp [i efort sunt reduse, alegtorul ra]ional este stimulat într-un fel indirect s voteze. - Paradoxul indeterminrii: Presupunând c alegtorul ra]ional (dintr-un oarecare motiv) decide s voteze în ciuda voin]ei sale de a face acest lucru, atunci oricare strategie de vot este la fel de bun ca oricare alta [i nu exist, ceteris paribus, nici un motiv pentru a crede c alegtorul ra]ional va decide ra]ional între alternative (Kirchg si Kirchg). - Paradoxul ignoran]ei: În msura în care informa]ia este costisitoare, alegtorul ra]ional este ignorant în legtur cu toate aspectele mediului politic si economic (Downs, 1957). Ignoran]a alegtorului are în primul rând legatur cu cuno[tin]ele oamenilor despre economie. Electoratul este, în principiu, ignorant în ceea ce prive[te economia dar sunt grupuri specifice de alegtori care doresc s fie informa]i pentru c informa]ia are valoare în interac]iunea social sau este colectat pur [i simplu ca un produs secundar al altor activit]i. Toate deciziile din lumea real sunt luate sub incertitudinea aspectelor trecute, actuale [i viitoare cu privire la mediul de decizie. Incertitudinea este un rezultat al 52

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE lipsei de informa]ie. Dac decidentul de]ine o informa]ie despre fiecare aspect relevant cu privire la mediul decizional atunci este vorba despre o certitudine complet. În acord cu aceasta, achizi]ia de informa]ie reduce incertitudinea. Este clar c informa]ia are valoare iar dezvoltarea mass-media, mai ales a televiziunii [i mai nou a internetului, a redus în mod semnifica]iv pre]ul cu care poate fi ob]inut. Aceasta implic faptul c diferi]i deciden]i culeg diferite cantit]i de informa]ii. În particular, anumi]i agen]i pot alege s devin bine informa]i, în timp ce pentru unii este foarte bine s nu fie informa]i. La sfâr[itul zilei, alegtorul nu este nici recompensat nici pedepsit pentru decizia sa de vot. Aceasta înseamn c alegtorul ra]ional dore[te s culeag informa]ie pu]in costisitoare. Paradoxul ignoran]ei spune c un alegtor ra]ional poate folosi o strategie ra]ional de vot fr informa]ie, dar a[a cum am vzut în ultimii ani informa]ia a devenit mult mai ieftin. Totu[i, alegtorii pot s cunoasc doar câteva lucruri despre mediul politic [i economic iar în ciuda acestui deficit, ei sunt capabili s ia o decizie ra]ional. Cea mai simpl solu]ie la paradoxul ignoran]ei este c informa]ia are o valoare intrinsec; aceasta înseamn c informa]ia are o valoare independent fa] de utilizarea ei ca input la un proces de luare a deciziei (valoarea investi]ional). Deci, dac alegtorilor le place s fie informa]i despre candida]i, despre problemele economice [i politice, sau simt o obliga]ie moral de a fi informa]i despre societate ei colecteaz informa]ii pân când costul marginal al acestei activit]i este egal cu valoarea intrinsec a faptului de a fi informat. Oamenii interac]ioneaz în fiecare zi într-o varietate de situa]ii sociale (la locul de munc, la cumprturi, la petreceri etc). Pentru a participa în mod activ la un context social dat, este nevoie de informa]ie specific. În msura în care lipsa de informa]ie relevant exclude persoana din interac]iunea social [i excluderea este asociat cu pierderea utilit]ii, este, în general, în beneficiul oamenilor s achizi]ioneze informa]ie costisitoare. Aceasta înseamn c informa]ia are valoare în interac]iunea social. Motivele pentru care cineva dore[te s achizi]ioneze informa]ie depind de: cât de mult îi place subiectul despre care se va discuta în contextul social în care va intra, costul de ob]inere a informa]iei, pierderea utilit]ii asociat cu a nu fi informat. Alegtorii informa]i sunt cei care admit un cost sczut al culegerii informa]iei despre probleme economice [i politice, interac]ioneaz într-un mediu în care se discut probleme economice [i politice, nu le place s fie exclu[i din interac]iunea social. În plus, putem considera c individul estimeaz probabilitatea impactului decisiv pe care votul su îl poate avea (Lzroiu, 1996, pag.14-17). Cu cât numrul de indivizi implica]i este mai mare, cu atât aceast probabilitate se apropie de zero. Dar în timpul campaniei electorale individul î[i poate elimina starea de incertitudine, culegând informa]ii, de exemplu, dintr-un sondaj preelectoral despre distribu]ia estimat a voturilor. 53

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Folosim formula lui Bayes, care determin probabilitatea posterioar unui eveniment asupra unei stri a lumii, pe baza probabilit]ii ini]iale a aceleia[i stri: [ p( A) xp( B / A)] P( A / B) = [ p( A) xp( B / A) + p( A) xp( B / A) p(A/B) – probabilitatea de apari]ie a lui A dac apare B (cum se modific A dac cunoastem B); Â – evenimentul opus lui A [p(A)+p(Â)]=1; A – votul meu conteaz; B – x=y (estimrile sondajelor pentru cei doi candida]i sunt egale). p ( A) xm P ( A / B) = p( A) xm + (1 − p ( A)) xn m = probabilitatea ca cei doi candida]i s fie la egalitate dac votul meu este decisiv, n = probabilitatea ca cei doi candida]i s fie la egalitate dac votul meu nu este decisiv. p = p(A) = probabilitatea c votul meu conteaz p = p(A/B) = probabilitatea ca votul meu s conteze dac cei doi candida]i sunt la egalitate. Dar H = − ∑ pi log p i Estimez c plusul maxim de informa]ie, deci de eliminare a nedeterminrii dac cei doi candida]i sunt la egalitate este de 0,3. (dac ne raportm la modelele de predic]ie a comportamentului electoral, un R2 de 0,3, care explic o varia]ie de 30% a variabilei dependente este foarte bun, ceea ce explic alegerea acestei valori) p = p(A/B) = 0,3 pm 0,3 = pm + (1 − p )n p ε [0,1] 54

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE 0,3 [pm – pn + n] = pm 0,7pm – 0,3pn = 0,3n p (0,7m + 0,3n) = 0,3n 0,3n p= 0,7 m + 0,3n Dac m = 0, atunci p = 1. Dac consider ca fiind nul [ansa ca cei doi candida]i s fie la egalitate dac votul meu este decisiv, se maximizeaz probabilitatea ca votul meu s conteze, deci sigur voi merge la vot. Dac n = 0, atunci p = 0. Dac consider nul [ansa ca cei doi candida]i s fie la egalitate dac votul meu nu conteaz, atunci probabilitatea ca votul meu s conteze este nul (predic]ii care se autorealizeaz) – probabil nu voi merge la vot. 0,7m + 0,3n ≠ 0 este o condi]ie necesar. Condi]ia este evident, deoarece m, n ε [0,1]. Concluzia este c rezultatele sondajului de opinie, publicate, influen]eaz comportamentul electoral, în sensul c maximizeaz [ansele celui de pe primul loc [i minimizeaz [ansele celui aflat în urm (C. Coman, 1999). Comportamentul politic este un comportament prosocial, influen]at de apartenen]a actorului social la diferite grupuri, apartenen] care î[i pune amprenta asupra sa, un comportament social care e influen]at de modelul cultural. Per- sonalitatea politic este întotdeauna dublat de libertatea politic, libertatea de a te implica sau nu, da a vota sau nu. Una dintre estimrile fundamentale realizate cu ajutorul sondajului preelectoral este legat de prognozarea prezen]ei la urne (rata absenteismului). Cet]eanul cu drept de vot care nu particip la o consultare electoral este considerat absten]ionist. Studiul absten]ionismului pune probleme de evaluare, de con]inut, de interpretare, pentru c singurele date de care dispunem în afar de listele electorale (care sunt cu informa]ii limitate) sunt culese prin intermediul sondajelor preelectorale. P. Lazarsfeld (1948) distinge trei motive care pot justifica ab]inerea de la vot a poten]ialului elector: impresia alegtorului c votul su nu conteaz; nu se va produce nici o schimbare care s îl priveasc; absen]a oricrei presiuni de grup sau, din contr, existen]a unei presiuni contradictorii care îl determin pe alegtor ca, de teama unei alegeri gre[ite, s nu voteze. De asemenea, în viziunea aceluia[i autor, exist dou ra]iuni pentru a vota: - se implic prin vot o tentativ de influen]are a politicii guvernului, ceea ce exprim interesul alegtorului pentru o problem politic, social sau economic; 55

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 - votul apare ca rezultat al presiunii exercitate de grupul social, [i exprim conformismul social al alegtorului. Acest model, subsumat teoriei alegerilor ra]ionale pe care le face individul, este folositor atunci când încercm s determinm motivele politice ale votului [i explic incomplet atât absen]ionismul, cât [i participarea. Alegtorul poate defini situa]ia existent pozitiv sau negativ, bazându-se în acest demers pe identificarea principalelor probleme la nivel familial, local [i na]ional, pe satisfac]ia sau in- satisfac]ia sa în legtur cu via]a, munca, familia, veniturile etc. În acest fel se ajunge la ra]ionalizarea contextului social al votrii în termeni de probleme [i solu]ii. În momentul în care electoratul procedeaz la o evaluare a sistemului politic, prezen]a la vot va fi direct propor]ional cu gradul de încredere acordat sistemului politic. Partidele [i personalit]ile politice intr în ecua]ia votrii în primul rând prin încrederea pe care o inspir. În perioada de tranzi]ie pe care o traverseaz România începând cu 1990, mesajul vehiculat este acela c se urmre[te schimbarea. Din acest motiv, votul alegtorului va fi acordat eventual acelui candidat sau partid despre care el crede c poate realiza aceast schimbare: „…vom putea înregistra alegtori pentru privatizare, alegtori pentru democra- tizare, pentru încredere în opozi]ie, pentru o anume politic, prin contagiune social local etc. Dintre multiplele tipologii posibile din aceast perspectiv, probabil c cea mai relevant va fi cea în care se face distinc]ia între alegtori de solu]ie, alegtori de problem [i alegtori de încredere” (D. Sandu, 1996, pag.130). Analiza electoratului relev faptul c alegtorii pentru continuitate sunt centra]i pe situa]ie, încredere [i ideologie, în timp ce segmentul opozi]iei pare s fie orientat în principal politic. Nedeci[ii sunt alegtori „de nega]ie”: nu vor privatizare, nu cred în opozi]ie, nu sunt optimi[ti. „…lupta electoral de câ[tigare a nedeci[ilor este în esen] o lupt pentru imagine [i încredere, mai mult decât una ideologic.”(D. Sandu, 1996, pag.137). O rat ridicat a neparticiprii sau o rat sczut a participrii poate fi explicat prin lipsa de încredere în institu]iile statului [i în oamenii politici, existen]a unor informa]ii contradictorii care mresc starea de incertitudine asupra viitorului (instabilitatea sistemului bancar), incapacitatea de a detecta a[a numitele beneficii marginale care s justifice implicarea. Concluzii Votul nu mai este explicat ca ,,efect mecanic al pozi]iei sociale sau al predispozi]iilor politice, ci în func]ie de percep]ia situa]iei politice [i electorale”. Astfel, în acest articol am prezentat o serie de factori care au rol semnificativ în de- terminare unei conduite de vot, care se stabile[te dup criterii mai mult sau mai pu]in ra]ionale. 56

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE Bibliografie: Braud, P., 1992, Grdina deliciilor democra]iei. Pentru o lectur psiho-afectiv a regimurilor pluraliste, Bucure[ti, Editura Globus. Coman, C., 1999, Elemente al tranzi]iei politice, în revista ASTRA, nr.2 (5), Editura Astra, pag.8-9. Converse, P.E., 1964, „The nature of belief systems in mass publics”, in: Apter, D.E. (Ed.), Ideology and Discontent, Free Press, New York. Downs, A., 1957, An Economic Theory of Democracy, New York: Harper and Row Fiorina, M.P., 1981, Retrospective Voting in American National Elections, Yale University Press, New Haven. Ionescu, I., 1996, Sociologia tranzac]iei sociale, în Sociologie Româneasc, serie nou, Anul VII, nr.3-4, pag.220-227. Lazarsfeld, P.F., Berelson, B., Gaudet, H., 1948, The People’s Choice. How the Voter Makes Up His Mind in a Presidential Campaign, 2nd edn. New York and London: Columbia University Press. Lzroiu, S., 1996, Normativism, ra]ionalitate, participare. Perspective asupra votului în R.C.S., nr.2. Nimmo, D., Swanson, D. L., 1978 The Field of Political Communication: Beyond the Voter Persuasion Paradigm, pp. 7–47 in David L. Swanson and Dan D. Nimmo (eds) New Directions in Political Communication. Newbury Park, CA: Sage. Sandu, D., 1996, Sociologia tranzi]iei. Valori [i tipuri sociale în România, Bucure[ti, Editura Staff. Sartori, G., 1999, Teoria Democra]iei Reinterpretat, Editura Polirom, Ia[i. Thoveron, G., 1996, Comunicarea politic azi. Cei care alearg dup fotolii [i … cei care vor s le pstreze. Editura Antet. Rezumat Întrebarea este: „de ce voteaz oamenii”? Logica binar, ne sugereaz s facem clasificri dihotomice, în scopul eviden]ierii diferen]elor, ea ne sugereaz distinc]ia între votul ra]ional [i votul simbolic. De asemenea, nu este trecut cu vederea nici dimensiunea social a votului, consecin]ele acesteia [i paradoxurile electoratului. Cuvinte cheie comportament de vot, ra]ional, simbolic, dimensiunea social a votului 57

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Working together www.asistentasociala.ro Rolul [i locul comunicrii în activitatea managerial [The role and place of communication in management] Petronela LIVI}| PRACSIU* Universitatea „Al. I. Cuza” Ia[i Abstract The spoken word represents the main means of interhuman communication that is why, it is hard to imagine we can stop using it. In organizations, the communication process is the dynamic element of management activity, whose major purpose consists in creating the conditions for psychosocial integration and employees’ collaboration at all levels. In order to provide argument for this, it is suffice to refer, for example, at the management decision, underlining the fact that a good adaptation and the success of its execution is inconceivable without an efficient communication between the members of the management team, on one hand, and between them and the employees, on the other hand. The problem is not weather the managers involve themselves in the communication process, but weather they can communicate, weather they succeed, using their message, in communicating the receiver what he wants. Keywords constructivism, managerial skills, organisational communication * Petronela Livi] Pracsiu is officer at Vaslui Penitentiary and PhD student in Sociology at „Alexandru Ioan Cuza” University from Ia[i. Contact address: sheella777@yahoo.com, phone: 0040723170735. 58

TEORII DESPRE... Problema definirii comunicrii const în aceea de a oferi rspunsuri la câteva aspecte foarte importante: în ce masur interac]iunile sociale pot constitui acte de comunicare? în ce msur se poate vorbi de o situa]ie de informare în absen]a comunicrii? informarea este o realitate egal (de aceea[i importan]) cu procesul de comunicare sau ele se condi]ioneaz? exist una sau mai multe forme de comunicare? La aceast ultim întrebare, autorii G. Wackenheim [i R. Gighlioni rspund c exist dou accep]iuni ale formei comunicrii: o comunicare cu voca]ie constructivist, ce const într-o posibilitate observabil a actorilor de a participa nemijlocit la construc]ia socialului ca urmare a schimbului de semnifica]ii ce au loc permanent; o comunicare instrumental, adic orice proces de comunicare trebuie s realizeze anumite func]ii în interiorul unui grup: - s favorizeze coeziunea concordiei, adic slbirea poten]ialelor surse de conflict; - s atribuie o identitate cultural unui grup prin limbajul folosit, prin structura particular a unor atitudini (reac]ii) considerate originale [i sin- gulare în raport cu alte atitudini (comportamente, reac]ii); - s asigure o form de protec]ie a grupului fa] de agresiuni externe; (Ex: un microgrup folosind propriul jargon, de exemplu, “psreasca”, pentru a-[i împrt[i ideile, se protejeaz de ceilal]i care nu în]eleg aceast “limb”); - s exprime valorile dominante ale grupului ce contribuie la unitatea socio- psihic a grupului; - s transmit stocul de cuno[tin]e de la o genera]ie la alta; - s stimuleze efortul colectiv prin producerea unor semne sau a unei sim- bolistici cu voca]ie mobilizatoare pentru grup (Teodorescu, 1999). Comunicarea este un proces de emitere a unui mesaj [i de transmitere a acestuia într-o manier codificat cu ajutorul unui canal de comunicare ctre un destinatar în vederea receptrii. În comunicarea unilateral numai emi]torul organizeaz [i transmite informa]ii în vederea receptrii. În comunicarea reciproc, receptorul construie[te o noua secven] de comunicare, devenind el emi]tor [i cellalt receptor. Comunicare reprezint în[tiin]are, [tire, veste, raport, rela]ie, legtur. De[i pare simplu în]elesul comunicrii este mult mai complex [i plin de substrat. Comunicarea are numeroase în]elesuri, o multitudine de scopuri [i cam tot atâtea metode de exprimare [i manifestare. Nu exist o defini]ie concret a comunicrii îns se poate spune, cel pu]in, c procesul de comunicare înseamn transmiterea inten]ionat a datelor, a informa]iilor. La nivel organiza]ional, un manager aloc aproximativ 80% din timpul de lucru pentru a comunica, prin rolurile ce le îndepline[te în cadrul firmei: 1) un rol interpersonal (simbol, lider, agent de legtur); 2) un rol informa]ional (observator activ, difuzor, purttor de cuvânt); 3) un rol decizional (întreprinztor; regulator, repartitor de resurse, ne- gociator) (O. Nicolescu [i I. Verboncu, 1997: 465). 59

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Pentru realizarea [i desf[urarea procesului de comunicare trebuie îndeplinite anumite condi]ii: compatibilitatea codurilor [i existen]a mesajului. Codurile pot lua forma limbajului natural, limbajului nonverbal [i simbolurilor concrete (lu- mini, steaguri etc.) sau abstracte (semnale, formule logice, matematice etc.). Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri: logic, verbal [i nonverbal. Dintre acestea, nivelul logic (al cuvintelor) reprezint doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire) [i 55% la nivelul non verbal (expresia facial, pozi]ia, mi[carea, îmbrcmintea etc.). Dac între aceste niveluri nu sunt contradic]ii, comunicarea poate fi eficace, în caz contrar, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Comunicarea uman nu se rezum la rostirea cuvintelor [i la transmiterea informa]iilor de la un interlocutor la altul. Între oameni, a comunica nu se rezum doar la a vorbi, ci înseamn, incomparabil, mai mult. Dincolo de cuvinte, intervin vocea [i tonul cu care sunt rostite, la acestea din urm adugându-se limbajul trupului, fizionomia, gestica, postura, chiar [i culoarea hainelor. Acest ansamblu complex de stimuli se împarte în dou categorii: limbajul analogic [i limbajul digital, purtând, corespunztor, informa]ie analogic [i informa]ie digital ({t. Prutianu, 2000: 30-31). Limbajul analogic este direct, plastic [i sugestiv. El se bazeaz pe asemnare, asociere [i comunic mesajele fr o decodificare la nivelul con[tiin]ei. Co- municarea analogic este accesibil atât oamenilor, cât [i animalelor. De exemplu: un copil mic în]elege c „mac - mac” este o ra], chiar dac nu cunoa[te cuvântul „ra]”. Limbajul digital este simbolic [i abstract. Un exemplu clasic este limbajul verbal, bazat pe cuvintele unei limbi. El poate fi în]eles numai dac este decodificat [i procesat la nivelul gândirii [i con[tiin]ei. Limbajul digital este, dup câte se cunosc azi, specific omului. Limbajul trupului [i tonul vocii sunt forme tipice de comunicare analogic. Informa]ia transmis astfel nu este totdeauna con[tientizat. Practic, comunicarea uman se concretizeaz în trei categorii de limbaj: - limbajul verbal – articularea [i în]elesul cuvintelor unei limbi; - limbajul paraverbal – tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor; - limbajul trupului – postur, fizionomie, mimic, gestic, privire, distan]e. Orice comunicare este centrat pe un mesaj, adic pe un ansamblu de informa]ii prezentate într-o form simbolic. Cantitatea de informa]ii dintr-un mesaj este invers propor]ional cu redundan]a sa: cu cât mesajul este transmis într-o unitate dat de timp sau într-o secven] de comunicare con]ine o cantitate mai mic de informa]ie, cu atât redundan]a este mai mare. Aceasta nu înseamn, îns, c pentru a cre[te eficien]a comunicrii sociale trebuie redus cât mai mult redundan]a, întrucât cea mai economicoas form de codificare a unui mesaj poate fi o piedic 60

TEORII DESPRE... pentru receptarea adecvat. Având în vedere calit]ile receptrii, cantitatea de informa]ie transmis [i inten]onalitatea comunicrii, emi]torul trebuie s ela- boreze decizii optime de structurare a mesajelor în termenii gradului sau de redundan] [i ai asamblrii [i utilizrii codurilor. Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând s convingem, s explicm, s influen]m sau s îndeplinim un alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, trebuie s urmrim întotdeauna patru scopuri (obiective) principale (Nick Stanton, 1995:1): s fim recepta]i, s fim în]ele[i, s fim accepta]i [i s provocm o reac]ie (o schimbare atitudinal sau de comportament). Atunci când nu reu[im s atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamn c am dat gre[ în procesul de comunicare. În func]ie de traseul parcurs [i de completitudinea etapelor, procesul de comunicare poate îmbrca urmtoarele forme: a) proces de comunicare unilateral, care se def[oar într-un singur sens de la E - emi]tor la R – receptor (lipseste feedback-ul). Caracteristicile acestei forme de comunicare sunt: plasarea sub controlul exclusiv al emi]torului; desf[urarea rapid, bazarea pe presupunerea concordan]ei mesajelor transmise [i a celor receptate. Comunicarea unilateral este eficient în urmtoarele situa]ii: strile de urgen] [i excep]ionale determinate de ca- lamit]i naturale, interven]iile chirurgicale, conflicte armate, etc. Toate aceste situa]ii având ca parte comun discu]iile, dezbaterile [i chiar simplele explica]ii sunt nepermise, fiind considerate consumatoare inutile de timp. b) proces de comunicare bilateral, care se desf[oar în dou sensuri: E-R, R-E. Aceast form de comunicare se caracterizeaz prin faptul c: iese de sub controlul exclusiv al E prin interven]ia lui R; în compara]ie cu prima form de comunicare prezentat mai sus, comunicarea bilateral pare mai dezorganizat întrucât receptorii au posibilitatea interven]iilor prin întrebri, sugestii, comentarii; cere mai mult timp întrucât transmiterea [i recep]ia se pot transforma în discu]ii [i semnifica]ia mesajului poate fi verificat [i, la nevoie, clarificat [i redefinit. Aceast form de comunicare, de[i poart dezavantajul consumului de timp, se dovede[te a fi mai eficient decât prima. În opinia lui Norbert Wiener, o comunicare corect [i complet presupune existen]a unei conexiuni inverse (schema lui Norbert Wiener). Autorul eviden]iaz faptul c, de[i canalul este indispensabil pentru transmiterea mesajului, acestea dou (mesaj – canal) nu se pot identifica. Receptarea [i în]elegerea mesajului pot suferi din cauza suportului pe care acesta este înregistrat, întrucât factorii perturbatori ac]ioneaz asupra canalului. (schema lui Wiener (O. Nicolescu [i I. Verboncu, 1997: 335). 61

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Emiţător Codifi Mesaj Mesaj Decodi Receptor care ficare Canal Conexiune directă Factori perturbatori Decodi Mesaj Canal Mesaj Codifi ficare care Conexiune inversă Figura 1 Etapele procesului de comunicare [i mecanismele interne ale acestuia sunt: - Codificarea în]elesului. Const în selectarea anumitor simboluri, capabile s exprime semnifica]ia unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile fe]ei sau ale corpului semnalele ori gesturile se constituie în simboluri ale comunicrii. Dar cuvintele [i gesturile pot fi interpretate gre[it. Sensurile nu sunt inerente cuvintelor. De asemenea, simbolurile pot fi interpretate diferit de oameni nefamiliariza]i cu ele sau apar]inând altor culturi. Aceast multiplicare a sensurilor date unuia [i aceluia[i simbol face ca etapa de codificare a în]elesului s se confrunte cu dificult]ile selec]iei [i combinrii lor astfel încât startul comunicrii este deseori afectat. - Transmiterea mesajului. Const în deplasarea mesajului codificat de la E la R prin canalele de comunicare (vizual, auditiv, tactil sau electronic). Modul de transmitere este determinant. De exemplu, chiar dac se folosesc acelea[i cuvinte pentru exprimarea unui mesaj, transmiterea lui telegrafic adaug acestuia sen- timentul de importan] [i urgen] în compara]ie cu transmiterea aceluia[i mesaj printr-o scrisoare normal. - Decodificarea [i interpretarea. Se refer la descifrarea simbolurilor transmise [i respectiv, explicarea sensului lor, proces formalizat în receptarea mesajului. Aceste dou procese sunt puternic influen]ate de experien]a trecut a receptorului, de a[teptrile [i abilit]ile acestuia de a descifra [i interpreta diverse simboluri, cu ajutorul crora se constat dac s-a produs sau nu comunicarea, dac emi]torul sau receptorul au în]eles în acela[i mod mesajul. 62

TEORII DESPRE... - Filtrarea. Const în deformarea sensului unui mesaj din cauza unor limite fiziologice sau psihologice. Filtrele fiziologice sunt determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scaderea acuit]ii vzului, auzului, mersului etc.) [i limiteaz capacitatea de a percepe stimuli [i deci, de a în]elege mesajul. Filtrele psihologice se instaleaz ca urmare a unor experien]e trecute sau a unor sen- sibilit]i, predispozi]ii. Ele pot afecta percep]ia [i modul de interpretare a mesajelor, dându-le o semnifica]ie total sau par]ial diferit fa] de cea a emitentului. Exemplul cel mai concludent de interpretare diferit a mesajelor este cea a mesajelor con]inute de aceea[i bucat muzical, acela[i discurs sau spectacol date de persoanele care compun auditoriul. - Feedback–ul. Acesta încheie procesul de comunicare. Prin intermediul feedback-ului, emi]torul E verific în ce msur mesajul a fost în]eles corect sau a suferit filtrri. Pentru manageri, feedback -ul comunicrii se produce în diferite moduri, astfel poate exista: a) feedback direct [i imediat, prin care rspunsul R este verificat în cadrul comunicrii fa] în fa], iar cu ajutorul diferitelor simboluri: cuvinte, gesturi, mimica fe]ei, se constat dac mesajul a fost receptat sau nu corect [i b) feedback indirect, propagat [i întârziat prin declinul W: calitate slab a activit]ilor, cre[terea absenteismului, conflicte de munc, ceea ce poate indica dificult]i vechi [i profunde ale comunicrii. De ce este nevoie de comunicare? Se vorbe[te din ce în ce mai mult despre comunicare [i importan]a capital a modului în care se realizeaz procesul de coumunicare la nivel organioza]ional, îns nu putem s nu ne întrebm [i de ce anume este nevoie de comunicare. La aceeast întrebare putem formula mai multe variante de rspuns: a) func]iile managementului nu pot fi opera]ionalizate în absen]a comunicrii, întrucât stabilirea obiectivelor, realizarea concocordan]ei cu structura organizatoric, ar- monizarea ac]iunilor cu obiectivele ini]iale [i antrenarea personalului se bazeaz pe receptarea [i transmiterea de mesaje; b) comunicarea stabile[te [i men]ine rela]iile dintre angaja]i; c) prin feedback-ul realizat, comunicarea relev posibilit]ile de îmbunt]ire a performan]elor individuale [i generale ale organiza]iei; d) aflat la baza procesului de motivare, comunicarea face posibil identificarea, cunoa[terea [i utilizarea corect a diferitelor categorii de nevoi [i stimulente pentru orientarea comportamentului angaja]ilor spre performan] [i satisfac]ii; e) contribuie la crearea rela]iilor corecte [i eficiente, de în]elegere [i acceptare reciproc între [efi [i subordona]i, colegi, persoane din interiorul [i exteriorul organiza]iei. Având în vedere aceste aspecte men]ionate, putem afirma, fr s gre[im, c nu exist un aspect al activit]ii manageriale care s nu implice comunicarea. Pro- 63

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 blema, îns, nu este dac managerii se angajeaz în procesul de comunicare, ci dac ei [tiu s comunice, dac reu[esc, prin mesajul transmis, s-i comunice receptorului ceea ce dore[te. Atunci când receptorul nu „capteaz” sensul real al unui mesaj, vina apar]ine, de cele mai multe ori, emi]torului care nu a reu[it s se fac în]eles [i nu a ales cea mai adecvat form de transmitere a mesajului. Tipuri de comunicare în sistemul organiza]ional Managerii trebuie s asigure realizarea comunicrii pe trei direc]ii: în jos, în sus [i pe orizontal. Managerul care în]elege [i folose[te a[a cum trebuie fluxul formal de comunica]ii este capabil s aprecieze mai bine barierele care exist la nivelul comunica]iei organiza]ionale efective [i, desigur, s ia toate msurile pentru dep[irea lor. O structur organiza]ional formal poate influen]a chiar prin defini]ie fluxurile de comunica]ii interne. Cele trei modele formale de baz (în jos, în sus [i orizontal) influen]eaz [i rela]iile care sunt stabilite prin regulamentul de organizare [i func]ionare a organiza]iei. Atât managerii cât [i angaja]ii tind s adapteze [i s modifice canalele formale de comunica]ii pentru a rspunde nevoilor, scopurilor [i timpului pe care îl au la dispozi]ie. Peter Drucker a ajuns la concluzia c, de multe ori, comunica]iile ,,în jos” nu func]ioneaz pentru c se ignor factorul receptor. În aceste cazuri, el propune amplificarea comunica]iilor de celelalte tipuri, în special la nivel orizontal [i diagonal. Pentru c de cele mai multe ori informa]ia ce provine de la ,,top manageri” poate fi distorsionat sau modificat, este neaprat necesar existen]a unui sistem feedback care s de- monstreze cât de corect ajunge informa]ia pe ruta emi]tor-receptor. Procesul de comunicare dintr-o firm se poate clasifica în func]ie de câteva criterii (Nicolescu [i Verboncu, 1997: 338), precum: - Canalul de comunicare: comunicare formal, exact stabilit prin acte normative, dispozi]ii cu caracter intern etc. [i concretizate în informa]ii strict necesare pentru îndeplinirea proceselor de munc; comunicare informal, stabilit spontan între posturi [i compartimente [i reflectate în informa]ii neoficiale cu caracter personal sau general. - Direc]ia (sensul): comunicarea vertical descendent apare între manageri [i subordona]i [i se concretizeaz în transmiterea de decizii, instruc]iuni, regu- lamente, sarcini ori în solicitarea de informa]ii cu privire la domeniile conduse. Volumul ei depinde de stilul de management - preponderent autoritar ori participativ; comunicare vertical ascendent stabilit între subordona]i [i manageri, prin intermediul crora ace[tia din urm primesc feedback, adic reac]ia, a modul de receptare de ctre subordona]i a mesajelor anterior transmise „de sus în jos”. Totodat, sunt oferite informa]ii pertinente cu privire la situa]ia domeniilor conduse (realizri, abateri, resurse etc.); comunicarea orizontal, regsit între posturi 64

TEORII DESPRE... sau compartimente de pe acela[i nivel ierarhic, între care exist rela]ii organizatorice de cooperare. Ea vizeaz conlucrarea, consultarea pentru îndeplinirea unor obiective comune ori pentru elaborarea unor rapoarte complexe; comunicarea oblic apare, de obicei, între posturi [i compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu exist rela]ii de autoritate de tip ierarhic. Comunicarea de acest fel are forma indica]iilor metodologice furnizate de un post sau compartiment în legtur cu desf[urarea activit]ii altor posturi sau compartimente. - Con]inutul: comunicare operatorie, utilizat pentru reu[ita tehnic a sarcinilor unor posturi de execu]ie sau de management, care ia forma explica]iilor, instruc]iunilor etc. necesare pentru îndeplinirea sarcinilor [i a obiectivelor individuale; comunicarea op]ional este important pentru rela]iile dintre salaria]i [i nu are ca prim scop realizarea obiectivelor individuale ale posturilor, ci creeaz [i men]ine un climat organiza]ional [i motiva]ional favorabil realizrii obiectivelor firmei [i componentelor sale; comunicarea general, referitoare la domenii de interes comun în întreaga firm, cum ar fi pia]a firmei, strategia [i politica sa, punctele sale forte [i slabe; comunicarea motiva]ional, are ca obiect func]ia de personal (salarii, drepturi [i obliga]ii, rela]ii cu sindicatul, posibilit]i de promovare, administra]ie etc.) [i are loc între manageri [i executan]i. - Mod de transmitere: comunicarea direct (Prutianu, 2000: 37-41) presupune contacte personale nemijlocite [i interactive între fiin]ele umane [i se bazeaz pe tehnici naturale sau „primare”: cuvântul, vocea, corpul, proxemica [i are urmtoarele componentele: a) comunicarea verbal, care se refer exclusiv la sensul cuvintele transmise; b) comunicarea para-verbal, cum ar fi: tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor [i c) comunicarea non-verbal, ce de]ine aproximativ 70% din mesajele ce se transmit [i se primesc într-o conversa]ie, permite perceperea [i reprezentarea realit]ii atât vizual, cât [i auditiv, kinestezic ori olfactiv [i con]ine: limbajul trupului (postur, fizionomie, mimic, gestic, privire); proxemica (distan]ele pstrate în timpul discu]iei); vestimenta]ia [i acce- soriile vestimentare cum ar fi bijuterii, ochelari etc; produse cosmetice utilizate; coafura [i, în cazul brba]ilor, musta]a sau barba. Comunicarea indirect (Prutianu, 2000: 37-41) este cea intermediat de mijloace [i tehnici „secundare” precum: scrierea, tiprirea, imprimarea în relief, înregistrarea magnetic sau laser, tran- smisiile prin cablu, prin fibre optice sau prin unde hertziene. În raport cu suportul utilizat, comunicarea indirect poate fi diferen]iat în: a)scris [i imprimat (scri- sorile, rapoartele, presa scris, cartea, afi[ul, bannerul, materialele publicitare); b)înregistrat (banda magnetic, discul, filmul, cartela magnetic, discheta, C.D.); c)prin fir (telefonul, telegraful, telexul, faxul, email-ul, cablul, fibrele optice); d)prin unde hertziene (radioul [i televiziunea). 65

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Procesul comunicrii poate fi abordat pe mai multe planuri de analiz [i la diferite nivele de dificultate: - în func]ie de informa]ia principal care o con]ine, comunicarea este: re- feren]ial, atitudinal [i opera]ional-metodologic; - în func]ie de codurile simbolice utilizate, comunicarea este: explicit [i oficial, implicit [i neoficial, verbal, paraverbal (nivelul metadiscursiv al limbajului), nonverbal, kinezic (mimica, gestica, proxemica), distan]a sociala în comunicare - în func]ie de nivelul [i intensitatea interac]iunilor sociale, comunicarea este: interpersonal (eu [i tu), intrapersonal (tu cu mine însumi), microgrupal (ego [i ceilal]i), de mas (ei/noi -ei); - în funct]e de finalit]ile urmrite, comunicarea este: spontan (salutul), subiectiv (consumatorie) ce const în necesitatea ie[irii dintr-o situa]ie apstoare (când o persoan este foarte suparat [i caut un interlocutor pentru a se „rcori”, pragmatic ce transmite o voin]a subiectiv ctre cellalt, defensi sau pasiv (const în a asculta sau a recepta cuno[tin]e), persuasiv, fatic (de între]inere) ce se refer la o modalitate de a „acro[a” un partener printr-un „alo” sau un salut, în ideea de a intra in dialog. - în func]ie de pozi]ia partenerilor în discurs, comunicarea este: simetric (egal ca status), vertical (ierarhic), orizontal (circular); - în func]ie de nivelul [i gradul feedback-ului comunica]ional, comunicarea este: direct, indirect, formal, informal; - în func]ie de suportul tehnic al transmiterii mesajului, comunicarea este: digital (numeric), analogic (asociativ); - în func]ie de semnalele nonverbale, comunicarea este: cinetic – lent (atitudini de încurajare, de dezaprobare), cinetic – rapid ce se refer la acte de comunicare nonverbal mai greu de surprins (gestic, privirea furi[). Exist preocuparea speciali[tilor cu privire la comunicare, de a surprinde structurile comunicative, forma [i tipul re]elelor comunicative, centralitatea actorilor într-un proces de comunicare, competen]a [i pertinen]a actelor comunica]ionale. Postulatul tuturor cercetrilor de acest gen, afirma Lucien Sfez este c procesul comunicrii este substan]a îns[i a societ]ii. Plurifunc]ionalitatea sistemelor comunica]ionale a dat na[tere [i între]ine multicanalitatea informrii, care este o condi]ie a multiculturalismului, a democratizrii culturale. Pentru circula]ia informa]iei în cadrul unei firme canalele de comunica]ie, privite în contextul lor specific, se structureaz în re]ele de comunica]ie care formeaz toate la un loc sistemul de comunica]ie al firmei. 66

TEORII DESPRE... În cadrul firmei, între grupuri, subdiviziuni, [efi [i executan]i de specialitate analizeaz comunicarea formal [i informal, comunicarea vertical [i orizontal (R.L. Mathis, P.C. Nica [i C. Rusu, 1997: 367-369). Între grupuri [i persoane se creeaz legturi (ilustrate în figura 2) în form de Y, de lan], de cerc sau stea. Fig. 2. Diferite tipuri de re]ele de comunicare (O. Nicolescu [i I. Verboncu, 1997: 338) Comunicarea direct sau indirect, inten]ionat sau involuntar Comunicarea inten]ionat presupune formularea unui mesaj, transmiterea unei informa]ii cu o inten]ie prestabilit, cu un scop mai mult sau mai pu]in precis, în mod con[tient. Psihologii împart obiectivele comunicrii în patru mari categorii: descoperirea unei nout]i, apropierea, convingerea [i jocul psihologic. Comunicarea involuntar este generat de situa]iile în care oamenii, din diverse motive (suprare, jen, necinste, timiditate, lipsa unei pregtiri corespunztoare etc.), evit s formuleze un mesaj sau nu sunt în stare s o fac. De cele mai multe ori, un mesaj clar, în limbaj digital este înlocuit prin comunicare analogic (limbajul trupului), care informeaz la fel de bine asupra situa]iei sau inten]iei emi- ]torului. Afla]i în interac]iune, oamenii nu pot s nu comunice. Evitarea transmiterii unui mesaj, evitarea rela]iei [i con]inutului informa]ional, îl informeaz pe receptor destul de clar, de cele mai multe ori. 67

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Comunicarea, prin faptul c presupune transmiterea de informa]ii este supus modului specific de mi[care a informa]iei: cel care transmite informa]ia, rmâne în continuare posesorul acesteia, dar pierde controlul asupra con]inutului mesajului transmis. Aceasta determin efecte pe care emi]torul nu le poate controla. În cazul unor efecte nedorite, mesajul emis nu mai poate fi retractat. Pot fi aduse corecturi, dac s-a fcut o gre[eal, dar nu se poate [terge totul pentru a reveni la situa]ia ini]ial. Mai mult, un mesaj transmis public [i retractat sau corectat, de obicei creeaz probleme mai mari pentru emi]torul aflat în dificultate. În cadrul organiza]iei, sistemul de comunicare îndepline[te anumite roluri, [i anume (Nicolescu [i Verboncu, 1997: 338): a) de adaptare la provocrile de mediu curente, sus]inând realizarea obiectivelor firmei [i subsistemelor sale; b) de introducere [i sus]inere a schimbrii organiza]ionale - orice organiza]ie se transform pentru a se adapta la nou, ceea ce implic modificri ale inclusiv ale sistemului de comunica]ie; c) coeziv - comunicarea are rolul de a dezvolta, amplifica [i con- solida între componen]ii grupurilor legturi care s serveasc scopurile organiza]iei; d) permite activitatea managerial adic, pe de o parte, d managerului posibilitatea de a se informa [i, pe de alt parte, acesta are posibilitatea de rezolvare decizional [i opera]ional a provocrilor întâlnite de subordona]ii si. Re]elele de comunicare pot fi clasificate în felul urmtor: - re]ele descentralizate (în „cerc” sau în „lan]”), în care membrii grupului sunt egali; (fig. 2). Re]eaua sub form de „cerc” corespunde stilului de management participativ, permi]ând comunica]ii eficiente. Re]eaua „în lan]”, îns, diminueaz sensibil posibilit]ile de comunicare manager - subordonat. - re]ele centralizate (în „Y” sau în „stea”), în care membrii grupului sunt inegali, între ace[tia existând rela]ii de supra- sau subordonare (fig. 2). Aceste re]ele corespund stilului de management autoritar, permi]ând doar comunica]ii între manager [i subordonat, dar nu [i între egali. Locul [i rolul comunicrii în activitatea managerial Comunicarea se afl, fr îndoial, în topul primelor cinci probleme cu care se confrunt orice manager, reprezintând unul din principalele sale motive de în- grijorare. Oamenii comunic verbal unii cu al]ii (fa] în fa] sau telefonic), prin mesaje scrise (scrisori, memo-uri, email, rapoarte), nonverbal (gesturi sau mimic) sau prin intermediul unei a treia persoane (printr-un intermediar). În fiecare dintre aceste modalit]i de a comunica, pot aprea o serie de obstacole în încercarea unei persoane de a-[i expune ideile în cuvinte în fa]a celorlal]i. Comunicarea confer managerului contribu]ia participativ, ea st la baza managementului [i constituie elementul de coeziune dintre membrii consiliului de administra]ie [i a celui director, asigurându-le posibilitatea de a în]elege [i de a se face în]ele[i de ctre 68

TEORII DESPRE... salaria]ii organiza]iei respective. Comunicarea, în sensul de transmitere [i schimb de informa]ii între persoane, în circula]ia de impresii [i comenzi, în împrt[irea unor stri afective, de decizii ra]ionale [i judec]i de valoare, cu finalitatea ex- presiv de a ob]ine efecte în reprezentrile [i opiniile persoanelor, în practicile sociale pe care le efectueaz, constituie pentru manager calea principal de atra- gere a angaja]ilor la exercitarea activit]ilor necesare realizrii obiectivelor organiza]iei. Se poate spune, a[adar, c de nivelul comunicrii realizate între manageri [i angaja]i depinde eficien]a activit]ii manageriale. În acela[i timp, comunicarea reprezint elementul dinamic al activit]ii manageriale, al crui scop principal const în crearea condi]iilor pentru integrarea psihosocial [i colaborarea salaria]ilor pe toate nivelurile. Managerul trebuie s comunice angaja]ilor despre sarcinile de plan [i costurile de realizare a produc]iei, aspecte referitoare la calitate [i fiabilitate, rentabilitate [i economicitate. La rândul lor, salaria]ii doresc s cunoasc preocuprile managerului pentru dezvoltarea [i modernizarea organiza]iei, precum [i consecin]ele procesului respectiv, msurile preconizate pentru formarea [i perfec]ionarea pregtirii profesionale a personalului. În aceste condi]ii, se creeaz un sistem de colaborare reciproc ce favorizeaz dezvoltarea organiza]iei în scopul realizrii obiectivelor de perspectiv [i curente ale organiza]iei. Se poate observa, astfel, c procesul de comunicare ac]ioneaz nu doar ca un element integrator, ci [i ca un mecanism coordonator [i de control, capabil s creeze un climat generator de eficien] [i satisfac]ii. La nivel organiza]ional, realizarea procesului de comunicarea reprezint unul dintre cele mai dificile aspecte ale muncii unui manager. Sursa majorit]ii problemelor de comunicare o constituie diferen]a dintre con]inutul mesajului sau impactul pe care managerul inten]ioneaz s-l transmit [i modul în care ceilal]i membri ai organiza]iei recep]ioneaz mesajul. Problema nu se pune în sensul c mangerii nu comunic, ci este vorba despre identificarea modalit]ilor prin care managerii pot reduce diferen]a dintre mesajul transmis de ei [i mesajul receptat de angaja]i. În acest sens, una dintre cele mai potrivite ci prin care managerul poate deveni mai eficient este s afle ce impact au ac]iunile [i cuvintele lor asupra celor din jurul su. Cheia pentru a cunoa[te impactul mesajului asupra celorlal]i const în provocarea unei reac]ii din partea lor, adic feedback-ul, ceea ce implic, îns, un risc. În rela]iile personale, oamenii sunt din ce în ce mai deschi[i fa] de ceilal]i pe msur ce capt mai mult încredere unii în al]ii. În context organiza]ional, lucrurile se schimb urmare a faptului c, pe de o parte, managerul de]ine puterea, iar pe de alt parte, faptului c informa]iile sunt distorsionate la trecerea lor prin canalele informale de comunicare. Exist metode de dezvoltare a unei strategii comunica]ionale eficiente care le faciliteaz managerilor asigurarea receptrii corecte a mesajelor lor, ca [i metode de ob]inere a feedback-ului necesar. De asemenea, exist feedback nu numai între manager [i subalterni, ci [i între manager [i al]i manageri. Atunci când discut cu subalternii lor, managerii trebuie 69

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 s cunoasc standardele pe care angaja]ii trebuie s le ating, gradul în care un angajat trebuie s î[i îmbunt]easc performan]ele [i consecin]ele unui eventual e[ec. Comunicarea având drept subiect a[teptrile managerului cu privire la performan]e ar trebui s înceap înainte de angajarea subalternului. Feedback-ul: metod de îmbunt]ire a comunicrii la nivel organiza]ional În via]a organiza]ional actual, angaja]ii au înv]at s î[i mascheze [i s î[i ascund sentimentele, în special fa] de cei care ocup pozi]ii ierarhice înalte, din motive variate, de aceea este adesea dificil de [tiut care a fost adevratul impact al mesajului asupra celorlal]i. Rezultatul poate fi numai un zâmbet politicos, acordul verbal sau consensul aparent, emi]torul presupunând, astfel, în mod eronat, c aceste semne de feedback extern din partea receptorului reprezint adevrul. Îns un manager care dispune de bune abilit]i de comunicare interpersonal poate determina [i verifica impactul real pe care spusele sale l-au avut, reu[ind s stabileasc dac eventuala problem deriv dintr-o inabilitate de comunicare sau din sistemul de filtrare al celorlal]i. În procesul îmbunt]irii performan]ele legate de comunicare, probabil c nici o abilitate nu este mai important decât aceea de a primi feedback precis [i corect în ceea ce prive[te impactul real pe care spusele sale l-au avut, putând stabili dac eventuala problem deriv dintr-o inabilitate de comunicare sau din sistemul de filtrare al celorlal]i. Acest lucru necesit sen- sibilitate, datorit faptului c, celor mai mul]i oameni le este fric de o confruntare direct cu cineva care îi întreab despre performan]ele lor. Nu este u[or pentru o persoan aflat pe o pozi]ie ierarhic inferioar într-o organiza]ie s se confrunte cu o persoan cu un statut mai înalt, pentru a-i acorda un feedback nesolicitat [i probabil nedorit. Riscurile implicate, din perspectiva persoanei de pe nivelul mai sczut, sunt atât de mari, încât, dac situa]ia rmâne intolerabil, cea mai sigur strategie este aceea de a tcea [i de a spera c trecerea timpului va îmbunt]i condi]iile existente. Aceast strategie tcut a schimbrii minimale, larg utilizat pentru rezolvarea problemelor cu cei care au un impact negativ asupra noastr, mascheaz realitatea [i ]ine ascunse frustrrile. Îns, pân în momentul în care adevrul iese la iveal, consecin]ele negative ale unei rela]ii slab dezvoltate sunt dificil de monitorizat. Rolul consultan]ilor în comunicare poate fi uneori acela de a-i convinge pe membrii organiza]iei s adune date care s reprezinte feedback-ul necesar efortului de a scoate adevrul la suprafa]. O metod simpl este aceea de a invita subiectul la o discu]ie fa] în fa] care, de preferat, este precedat de o solicitare scris sau verbal în care este specificat scopul întâlnirii, pentru a-i oferi subiectului posibilitatea de a se pregti. O alt metod utilizat este aceea de a solicita subiectului (verbal sau scris) s î[i exprime opinia cu pivire la anumite chestiuni. În alt ordine de idei, managerul poate s 70

TEORII DESPRE... convoace o întâlnire cu to]i angaja]ii pentru a avea ocazia s solicite fiecruia propuneri de modalit]i pentru îmbunt]irea activit]ii lor. O astfel de întâlnire este, de obicei, dinainte planificat iar dialogul este mai deschis decât în formatul subgrup. Dup feedback, managerul trebuie s con[tientizeze riscul pe care [i l-a asumat persoana care i-a acordat feedback-ul [i s î[i exprime recuno[tin]a pentru efortul depus de aceasta. De asemenea, este un moment potrivit pentru a planifica viitoa- rea [edin] de primire a feedback-ului, care are toate [ansele s fie mai pu]in stresant pentru subaltern [i, prin urmare, mai productiv decât prima. Managerii sunt implica]i adesea în acordarea de feedback subalternilor lor [i nu doar de a-l primi de la ace[tia. Din când în când, în ciuda eforturilor mari depuse de conducere pentru angajarea [i instruirea salaria]ilor, se întâmpl ca un angajat s e[ueze în încercarea sa de a-[i îndeplini obiectivele minimale stabilite pentru continuarea contractului su de munc. Interviul de evaluare a performan]elor este o ocazie potrivit pentru transmiterea acestor informa]ii [i trebuie s includ o definire a direc]iei ce trebuie urmat pentru remedierea acestor neajunsuri. Trebuie stabilite obiective clare [i o procedur de monitorizare a progresului angajatului. Situa]ia ideal presupune ca managerul s identifice punctele tari ale angajatului ca baz pentru stabilirea obiectivelor [i a consecin]elor pe care le-ar putea avea e[ecul. Toate acestea trebuie scrise în câte un exemplar pentru angajat, manager [i biroul resurse umane, care o va include în dosarul angajatului. Aceast întâlnire trebuie abordat ca o întâlnire consultativ, dar, în anumite cazuri, este nevoie de enun- ]area clar a eventualelor consecin]e ale e[ecului în ob]inerea schimbrii dorite (L. McCallister). Bibliografie Baldrige, L., 1985, Codul manierelor în afaceri, Business Tech International Press, Bucure[ti. Burloiu, P., 1993, Economia muncii, Lumina Lex, Bucure[ti. Câmpeanu, S., E., Osoian, C., Sonea, A., 2003, Managementul resursei umane. Sinteze, cazuri, probleme, Aisteda, Bucure[ti. Cândea R., 1996, Comunicarea managerial, Ed. Expert, Bucure[ti. Cândea, R., Cândea, D., 1996, Comunicarea managerial. Concepte, deprinderi, strategie, Expert, Bucure[ti. Carpinschi, G., 1999, Note de curs, Ia[i. Coman, C., 2001, Rela]iile Publice – principii [i strategii, Polirom, Ia[i. Johns, G., 1996, Comportament organiza]ional, Editura Economic. Keenan, K., 1997, Cum s comunici, Rentrop & Stanton, Bucure[ti. Marinescu, P., 2003, Managementul institu]iilor publice, Bucure[ti. Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu, C. 1997, Managementul resurselor umane, Editura Eco- nomic, Bucure[ti. 71

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Nicolescu, O., Verboncu, I., 1997, Management, Editura Economic, Bucure[ti. Popescu, D., 1998, Arta de a comunica, Ed. Economic, Bucure[ti. Prutianu, {., 2000, Manual de comunicare [i negociere în afaceri. Comunicarea, Polirom, Ia[i. Purcarea, A., Niculescu, C., Constantinescu, D., 2003, Management. Curs pentru studen]ii anului I, Bucure[ti. Rees, W.D., 1996, Arta managementului, Editura Tehnic, Bucure[ti. Sfez, L., 2002, Comunicarea, Institutul European. Stanton, N., 1995, Comunicarea, Societatea „{tiin] [i Tehnic”, Bucure[ti. Teodorescu, G., 1999, Note de curs, Ia[i. Rezumat Cuvântul rostit reprezint principalul mijloc de comunicare interuman, de aceea, este greu s ne închipuim c putem renun]a la el. La nivel organiza]ional, procesul de comunicare constituie elementul dinamic al activit]ii manageriale, al crui scop principal const în crearea condi]iilor pentru integrarea psihosocial [i colaborarea angaja]ilor pe toate nivelurile. Pentru a argumenta aceasta, este suficient s ne referim, de exemplu, la decizia managerial, subliniind faptul c o bun adoptare a acesteia [i reu[ita executrii sunt de neconceput fr o comunicare eficient între membrii echipei manageriale, pe de o parte, [i între ace[tia [i salaria]i, pe de alt parte. Problema, îns, nu este dac managerii se angajeaz în procesul de comunicare, ci dac ei [tiu s comunice, dac reu[esc, prin mesajul transmis, s-i comunice receptorului ceea ce dore[te. 72

Working together www.asistentasociala.ro Domestic adoption of children currently in the protection system Presented at the International Conference „Social work in European context – SWEC”, organized by University from Pite[ti, Rom=nia, Pite[ti, 2008, April, 18-19 {tefan COJOCARU*, PhD, Senior Lecturer University „Alexandru Ioan Cuza” Ia[i Department of Sociology and Social Work Abstract The article proposes an analysis of the evolution of domestic adoption of children in the context of new legislation concerning the promotion of children’s rights. The data presented is the result of a national study that aimed to identify the way the goals of individualised protection plans are pursued. The picture resulting from the analysis of data shows the development of certain practices in the field of domestic adoption that have led to a decrease of the number of adopted children and to an evasion of the protection system. The development of the practice of placing in adopting families children who have been abandoned in the maternity ward and the reduction in the number of children cared for in the child protection system point to a new social reality as far as the Romanian domestic adoption system is concerned, and the article discusses precisely this new reality. Keywords domestic adoption, individualised protection plans, the goals of individualized protection plans, case management, placement * PhD Stefan Cojocaru is Senior Lecturer at „Alexandru Ioan Cuza” University from Ia[i, Romania and site director of Holt Romania Foundation. He has experience in child protection and program evaluation, research methodology, in doing organizational development and training for practitioners in social work. Has written the books: Appreciative methods in social work. Inquiry, supervision and case management (2005, Polirom, Ia[i), The project of intervention in social work. From the grant proposal to individualized intervention plans (2006, Polirom, Ia[i) and with Daniela Cojocaru, The case management in child protection. Evaluation the services and practices in Romania (2008, Polirom, Ia[i). Email: stefan.cojocaru@ comunitate.ro 73

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Introduction The article is an excerpt from the results of a countrywide study concerning the pursuit of the goals of individualised protection plans within the General Directorates for Social Assistance and Child Protection (DGASPC), in order to identify the problems and the changes that have occurred when implementing the standards concerning case management, while achieving a realistic and effective organisation of activities in these institutions. The study was carried out in the interval May - October 2006, as part of the project „Monitoring the process of developing and implementing the individualised protection plan” funded by the USAID and implemented by the national Authority for the Protection of Children’s Rights and the World Learning organisation, as part of the ChildNet programme. The study is based on case management in child protection (Cojocaru, 2007, pp. 7-18) and the results are weighed against the goals of the individualised protection plans; at the same time, the study aimed to bring some needed clarifications for the use of case management method in child protection in order to orient the intervention meant to significantly reduce the time spent by children in a particular form of protection (placement centres, family-type units or foster care). In terms of research, data analysis was performed taking into consideration the goals of individualised protection plans and the current situation of the child protection system in Romania. The entire report was published in 2008 by Polirom Publi- shing. Evolution of domestic adoption in Romania Country-level statistics show that in the past two years the number of domestic adoptions has decreased; in 2005 the number of permanent adoptions dropped by 21.22 % compared to 2004, and in 2006 the decrease was stronger, the number of permanent adoptions dropping by 57.90 % also compared to 2004 (see chart 1). We must note the fact that, on the one hand, changes in legislation and implicitly in legal procedures for adoption valid from 1 January 2005 have had a negative effect on adoption, especially since the number of children in the protection system has stayed high, and in some cases – foster care – it has risen (Cojocaru and Cojocaru, 2008, pp. 77-89). On the other hand, this social service aimed at children in difficulty was also affected by the difficulties in the inter-institutional collaboration with the legal system. 74

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE 1800 1710 1600 1422 1291 1274 1346 1383 1400 1200 1136 1000 840 800 607 600 400 200 0 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Chart 1. Evolution of domestic permanent adoptions in the interval 1998-2006 (source: Romanian Adoption Office) When asked to identify the main challenge in the adoption process, most of those interviewed individually or as part of focus groups have pointed to the inflexibility of legislation and the complexity involved by opening the adoption procedure, especially in terms of difficulties in fulfilling the mandatory requ- irement of identifying the child’s relatives up to the fourth degree. At the same time, the procedure of identifying the child’s relatives is time-consuming and presupposes complex networking activities, oftentimes the information needed in order to assemble the file being impossible to find. Moreover, Romania’s integration in the European Community will augment these difficulties, because freedom of movement will cause keeping a clear record of individuals outside the country to become impossible. Children adopted from the protection system The data made available by the DGASPC-s show that, in 2005, 211 children from the foster care system, from placement centres and family-type units were placed in adopting families, most of these children coming from the foster care system (91 % of the total number of children leaving the protection system). One possible explanation is that, as a rule, Romanian adopting families prefer adopting young children (up to the age of three), and the children aged 0 to three for whom a protection measure is taken no longer end up in the residential system, being instead placed in foster care. 75

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 The migration of children from placement centres or family-type living units towards adoption seems to be even less successful. Thus, countrywide in 2005, only 15 children from placement centres and five children from family-type units were fortunate enough to find an adopting family. Here it must be noted that 11 of the children were adopted from institutions located in a single district of Bucharest (sector 4), whereas in the rest of the country it seemed that adoption from placement centres was no longer possible (the natural exceptions being the counties of Bistriþa Nãsãud, Cãlãra{i and Teleorman, which, as of 1 January 2005 no longer had any children in placement centres). The constant increase of the number of children in foster care is accompanied by a small number of adoptions from this form of protection. In 2005 a number of 191 were adopted from the foster care system countrywide. An analysis of the data collected shows that in the country there are 13 DGASPC that through out the year 2005 did not manage to carry out any adoptions for children in foster care (Arad, Bistriþa Nãsãud, Brãila, Bucure{ti – Sector 1, Bucharest – Sector 6, Cara{ Severin, Gorj, Hunedoara, Maramure{, Mehedinþi, Neamþ, Sibiu and Tulcea). This inertia in the foster care system could be explained by the fact that the development of foster care has been animated by the notion that foster care is a better solution than institutionalisation for children at risk. From our point of view, this interpretation of foster care must be left behind, bearing in mind the general changes in the child protection system. Thus, we notice a certain relaxed attitude as far as the reassessment of the situation of children in foster care and their families is concerned when pursuing in the goals of the individualised protection plan, and this attitude results in the transformation of foster care into a permanent solution. Simple placements in the adopting family If we consider the number of adoptions made in 2006 countrywide in terms of reaching the goals for adoptable children from the foster and the residential system, the figure is very low by comparison with the children placed with the purpose of being adopted. This means that approximately 60 % of the domestic adoptions in 2006 concern children who came neither from institutions, not from the foster care system. One explanation would be that a particular practice has been developed, that of placing the children directly in adopting families, without having them placed in charge with the purpose of adoption first. Thus, the fact that children are being placed in the adopting family without being included in a form of organised protection (foster or residential care) results in an ineffec- tiveness of case management, in the lack of a personalised protection plan mo- nitored by the adoption service. The practice of simple placements in the adopting family is seen as a solution for the child, but it creates many dysfunctions as far 76

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE as the image of adoption, its roles and the encouragement of domestic adoption are concerned. Lately, the media has identified this issue in connection with the long wait of adopting families and with the increase in the number of children in the protection system. Our study concerning the evaluation of prevention practices and services (Cojocaru and Cojocaru, 2008, pp. 201-219) shows a growing trend in 2006 in the number of children in the protection system and the pressure on DGASPC-s from the requests for taking protection measures. For example, seven children between the age of 0 and three have entered the system every day of the year in 2006. Moreover, the practice of simple placements in the adopting family is clearly a conflict of interests as far as professional practice is concerned; by working on behalf of the adopting family, the social worker will no longer interested to carry out counselling sessions with the mother and will no longer work towards re- establishing the ties between the child and its biological parents. Simple placements in adopting families place the specialists of the DGASPC in the situation of not being able to work according to the minimum mandatory standards developed for the adoption service. One possible explanation for the development of this practice is connected to the fact that the adoption procedure has become more complicated, the number of applications from would-be adopting families has increased, the waiting lists for adoption are still very long, and at the same time the children’s legal situation is not being clarified and therefore they cannot be adopted; therefore, the adopting families seek the simplest solutions, especially outside the child protection system. Oftentimes they resort to asking the medical facilities (maternity wards or paediatrics units) for help with the adoption. When an adopting family finds an abandoned child, usually in the maternity hospital, the intervention of the social worker for making the situation legal is just a formality. In these circumstances we can no longer speak about case management, but instead about an abuse on professional ethics and about a decreased chance for the child to be reintegrated in the biological family. Solutions for discouraging emergency placements in adopting families Despite the fact that at first these placements in adopting families encourage adoption, the results in the field show that, on the contrary, they create a negative image of the adoption process. The existence of a clear procedure to limit these types of placements results in an increase of the number of adoptions; the case of the county of Dolj confirms this assertion, placements in the adopting family being considered as being against the child’s best interest, as well as a discouragement for the other families who wish to adopt and who remain on stand- by on long waiting lists. 77

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 The presence of a flexible foster care system for emergency situations means the professionalisation of foster parents, and definitely not increasing their number; it means the development of an effective system for pursuing the goals of the individualised protection plan, beginning with the re-evaluation of the children cared for by foster parents. At the same time, the number of simple placements in adopting families can also be reduced by restricting the opportunities for placement in families of children who are not related to that particular family to the fourth degree. Another argument on favour of restricting simple placements in adopting families is the drastic decrease of the chances biological parents have to exercise their rights, due to the conflict of interests in the practice of social work between the adopting family and the biological one. In the case of placements in the adopting family, the biological or extended family no longer receives counselling or support services, because the social worker’s attention is focused mainly towards the environment where the children lives, that is towards the adopting family. An important role in the adoption process is played by the training given to people who wish to adopt. Every DGASPC runs this training process depending on the available resources, on the staff involved and on the manner in which it identifies the family’s needs. The orientation towards interactive education is preferred both by the specialists and by the adopting families. The topics raised by focus group participants deal with legislation, child development stages, motivation, discipline etc. Training adoptive families and restricting simple placements could lead to the discouragement of simple placements and to a greater awareness about the risks involved in this procedure. In order to have quality standards in the adoption service – as well as in any other social service – it is necessary to have a continuous training of DGASPC staff, as well as of the other professionals coming into contact with the adopting families or with children at risk. Therefore we believe that it is essential to train the medical personnel in maternity wards and hospitals in order to improve the quality of the adoption service and to reduce the effects of the practice of simple placements in the adopting families. Bibliography Cojocaru, {., 2007, „Case management in child protection. A national study: short presentation”, Revista de cercetare [i interven]ie social, vol.18, pp. 7-18. Cojocaru, {., Cojocaru, D., 2007, „Adop]ia na]ional din perspectiva managementului de caz”, Revista de cercetare [i interven]ie social, vol.17, pp. 7-37. Cojocaru, {., Cojocaru, D., 2008, Managementul de caz în protec]ia copilului. Evaluarea serviciilor [i practicilor din România, Polirom Publishing, Ia[i. 78

Working together www.asistentasociala.ro Vers des standards européens dans la protection de l’enfant [Toward the european standards in child protection] Presented at the International Conference “Social work in European context – SWEC”, organized by University from Piteºti, Romania, Piteºþi, 2008, April, 18-19 Ph.D. Cristina NEAM}U* Senior Lecturer, «Al.I.Cuza» University of Ia[i Faculty of Psychology and the Sciences of Education Abstract This work presents the methodology, the steps, the stages and the results of two Leonardo type European projects which have as target the standardization of the professional development in the field of the protection offered for the persons which are in a risk / abandon situation. The projects Leonardo Relais I and II have been developed between 2002 - 2004 and 2006 - 2008 and have brought together specialists - researchers, social assistants, doctors, sociologists, psy- chologists, and teachers – and representatives of the local and regional authorities from nine countries members of the European Union: France, Italy, Spain, Ro- mania, Germany, Denmark, Hungary, Bulgaria and Portugal. For Romania, the scientific coordinator within the projects was „Al. I. Cuza” University in Ia[i, by the Faculty of Psychology and the Faculty of Philosophy - Social Assistance Department. The target of the two projects was, starting both from the specific national realities regarding the dynamics of the abandon phenomena, as well as from the * Cristina Neam]u in lecturer et the Faculty of Psychology and the Sciences of Education, at the „Al. I. Cuza” University of Iasi. Fields of competence: children’s protection, psycho- sexology and special education. Has published over 30 articles and studies in the revues and specialized publications. Published books: Psihopedagogie Special, 2000, Editura Polirom, Ia[i; Devian]a [colar, 2003, Editura Polirom, Ia[i; O nou provocare pentru [coala ro- m=neasc: educa]ia sexual, 2005, Editura Institutul European, Ia[i. Initiator and coordinator of some European project in the field of the children’s protection. 79

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 processes of professionalization of the people who work in the child protection’s system, to reach a standardized formation program, which should be coherent, flexible, adaptable and useful for the construction of the European context. Key words support relationship, professionalization, occupational standards, abandon Introduction On estime qu’environ 10% des enfants d’Europe se trouvent à présent dans une situation d’abandon et les adultes qui leur offrent l’aide sont plutôt des volontiers, des personnes animées par de bonnes intentions ou des personnes non- qualifiées, dont la pratique professionnelle est soutenue surtout par la l’intention, que par un savoir-faire efficient. Le besoin de qualification de ceux impliqués dans les relations d’aide avec des enfants abandonnés n’est pas spécifique seule- ment pour les pays pauvres dans le nouveau contexte européen, marqué par les phénomènes migratoires et d’acculturation. L’intérêt pour l’effort conjugué des nations européennes dans le domaine de la protection de l’enfant s’est manifesté par le financement par l’Union Européenne de deux projets de type Leonardo, pendant la période 2001–2004 et 2006–2008 ; dans le premier projet, l’objectif fondamental poursuivi est de perfectionner et d’uniformiser des standards qui envisagent la formation initiale et continue du personnel qui offre de la protection aux enfants abandonnés ; le deuxième projet – de type transfert d’innovation – a envisagé l’enrichissement et le développement de ces standards par la valorisation de l’expérience nationale des nouveaux partenaires, d’une part, et par l’appui offert dans le fait d’assumer le système de formation nouveau créé, d’autre part. Les standards européens Deux nouvelles innovations retiennent l’attention dans l’abordage de l’objectif de cristallisation des standards européens : 1. La méthodologie du groupe de production, qui a le mérite de dépasser la vision fragmentée, donnée par les professions spécifiques à la relation d’aide, étant en parfait accord avec la réalité complexe et dynamique de l’abandon, avec les besoins de l’enfant abandonné, mais aussi avec les besoins du professionnel qui assiste l’enfant abandonné. De ce point de vue, le groupe de production réunit tant des experts de la relation d’aide – des assistants sociaux, des éducateurs, du personnel médical, des psychologues, des juristes, des animateurs –, que des formateurs de ces experts, des directeurs des institutions de protection de l’enfant, 80

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE des autorités dans le domaine des politiques sociales, des représentants des syndicats ou des organisations professionnelles des experts de la société civile; le groupe de production constitué de cette manière deviendra à la fin du deuxième projet le catalyseur de l’activité de diffusion valorisation des résultats des projets. La présupposition implicite de ce nouvel abordage méthodologique est que les nouveaux standards, si on veut qu’ils fonctionnent efficacement, ils doivent satisfaire tant les besoins de l’enfant abandonné, que ceux des professionnels qui assistent l’enfant. En conclusion, la méthodologie du groupe de production assure l’ouverture et la flexibilité nécessaires pour l’abordage pertinent des situations professionnelles incertaines, dans lesquelles la responsabilité de l’intervention n’est pas clairement définie, en risquant d’être éludée. 2. La conception d’un système novateur de formation sous la forme d’un tronc commun, sur lequel on peut articuler des options multiples et combinables est la plus inspirée ingénierie de formation des praticiens dans le domaine de la protection de l’enfant, car il s’adapte aux dynamiques du phénomène d’abandon, mais aussi aux dynamiques de formation initiale et continue. Le tronc commun et les modules spécifiques structurent un abordage par les compétences transversales et les compétences spécifiques, qui créent les prémisses nécessaires pour l’in- scription de cette offre de formation dans les programmes d’éducation permanente, adaptables à tout public et à tout contexte professionnel. Le système de formation inclut deux composants : un programme de formation à cinq niveaux, destinés à ceux qui souhaitent se qualifier pour travailler avec cette catégorie de clients. Conçu de cette manière, le nouveau système de formation présente l’avan- tage de s’adapter aux divers parcours de formation individuelle, en validant les expériences professionnelles diverses. L’offre de formation modulaire est formé d’un découpage réalisé à partir des huit fonctions de la relation d’aide, qu’on présenterons lorsqu’on opérationnaliserons le contenu de la relation d’aide. Les projets Leonardo I et II représentent des démarches d’une grande com- plexité, toutes les deux poursuivant à contribuer à l’élaboration des standards européens dans le domaine de la protection de l’enfant abandonné en partant du phénomène d’abandon, du fonctionnement des systèmes nationaux de protection, mais aussi des caractéristiques du processus de formation des praticiens. Pour une telle démarche transnationale et transdisciplinaire aussi, en tant qu’un premier pas vers la réalisation de l’objectif, a été indispensable l’effort de clarification épistémologique des termes-clé : la relation d’aide et la situation d’abandon. – la relation d’aide définie cette relation-là dans laquelle quelques uns des acteurs sociaux impliqués cherchent, par tous les moyens correctement du point de vue déontologique de favoriser à celui qu’on aide le développe- ment, la croissance, la maturation, une meilleure capacité d’adaptation et de fonctionnement social et l’amélioration de la capacité d’aborder et de résoudre d’une manière autonome les problème de vie – toute la démarche 81

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 étant intégrée dans une politique européenne de promouvoir les droits des enfants, d’appui et de protection sociale ; – la situation d’abandon a été opérationnalisée au cadre du premier projet de la manière suivante : elle inclut des enfants orphelins, des enfants dont les parents ont été déchues de leurs droits parentaux à cause de la maltraitance ou des carences éducationnelles et des enfants abandonnés ou poussés par leurs familles. La définition a semblé être trop restrictive en 2006, lorsque les nouveaux partenaires ont proposé l’enrichissement du concept par l’inclusion de la situation de maltraitance ; en partant parti- culièrement de la situation des enfants des immigrants, des enfants tziganes, turcs, tatars, on est convenu se désigner par la situation d’abandon toute situation dans laquelle, pour des diverses raisons, les besoins de l’enfant ne sont pas satisfaits à temps et intégralement. L’élaboration des standards européens dans la protection de l’enfant s’est réalisée à la suite des trois grandes phases des projets : I. Le diagnostic de l’état actuel a eu pour objectif l’identification des prin- cipaux obstacles au développement de la relation d’aide dans chaque pays, mais aussi l’élaboration d’un scénario qui peut préciser dans quelles conditions, comment et avec quelles ressources ces obstacles peuvent être surmontés. Du point de vue méthodologique, on a utilisé l’interview, le questionnaire, l’analyse des ressource documentaire (les lois, les réglementations internes, les schémas d’encadrement, les programmes de formation, les fiches de poste, les règles déontologique, etc.) et les sujets de l’investigation ont été des praticiens, des directeurs, des formateurs, des responsables au domaine des politiques sociales, les juristes, les représentants des syndicats ou des organisations professionnelles, les volontaires, les organismes non- gouvernementaux. Les objectifs spécifiques à cette phase ont été : a) la réalisation d’une synthèse européenne, à partir du diagnostic spécifique à chaque pays, qui indique : – les politiques sociales et les praticiens de protection dans le domaine de la protection de l’enfant, les structures institutionnelles existantes, leur moyen de fonctionnement, le cadre juridique de référence dans lequel elles dé- roulent l’activité, leur statut, les compétences et les certificats formels demandés par ceux qui font des engagements aux praticiens qui s’im- pliquent dans les relations d’aide, le rapport praticien – nombre d’enfants assistés, la rémunération, le rapport hommes – femmes dans le système de protection de l’enfants, etc. ; – l’évaluation de l’offre de formation professionnelle dans le domaine : la nature, les filières de formation professionnelle, les difficultés et les limites 82

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE dans le processus de formation, les moyens et les structures de formation, la duré et le moyen de l’attestation de la formation. b) la rédaction d’un diagnostic des besoins de formation – du point de vue qualitatif, structural et quantitatif, qui soutienne le développement et la professionnalisation de la relation d’aide au niveau européen. II. L’analyse et la conception des produits de formation ont eu pour objectif général l’habilitation des organismes ayant un rôle dans la formation professionnelle en vue de la professionnalisation continue des engagés dans le système de protection de l’enfant et en vue de la qualification des chômeurs dans les métiers liés à la pratique de la relation d’aide avec les enfants qui se trouvent dans la situation d’abandon. Pour réaliser cet objectif général chacun des partenaires impliqués dans les deux projets a élaboré une série de documents de référence européenne tels : – un référentiel de base dans la pratique de la relation d’aide et un référentiel de formation dans ce domaine, réalisés à la suite de l’analyse des aspects critiques des pratiques courantes existantes dans les institutions de protection des enfants abandonnés ; le diagnostic de l’état actuel, réalisé au cours de la première phase des projets, a permis l’identification de ces aspects critiques (les obstacles du développement de la relation d’aide), et des ressources et des modalités utiles dans leur solution aussi ; – un programme de formation des praticiens de la relation d’aide, qui spécifie les objectifs poursuivis à cinq niveaux de compétence, les conditions et les critères de sélection des candidats, les contenus nécessaires, les ressources et les méthodes pédagogiques utilisés, la duré et les indi- cateurs d’évaluation de l’efficience de la formation, exprimés par les ha- bilités et les compétences observables et mesurables. Le programme de formation est conçu sous forme de tronc commun, sur lequel on peut articuler les modules spécifiques en fonction de l’historique et la situation particulière de chaque enfant. L’ensemble des modules spécifiques couvre toute la gamme possible de situations socio familiales, juridiques et cultu- rales, aussi que les possibles conditions psycho médicales particulières des enfants abandonnés ; de cette manière on a opérationnalisé le profil d’une relation idéale de protection, qui inclut tous les côtés de la relation d’aide – psychologique, éducationnel, juridique, physique, social, professionnel, culturel, spirituel – et qui peuvent compenser en divers degrés les effets de l’abandon sur la personnalités de l’enfants. A partir de ces documents on a réalisé, au cadre du premier projet Leonardo, deux instruments de formation spécifiques : un film didactique, qui illustre les 83

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 fonctions et les compétences spécifiques à la pratique de la relation d’aide et un CD, dans lequel on a inclut aussi, à côté de la partie démonstrative des com- pétences et des habilités nécessaires dans l’assistance des enfants abandonnés, des éléments spécifiques à la législation nationale des pays partenaires dans le domaine de la protection de l’enfant. Ces deux instruments ont été considé- rablement enrichis au cadre du deuxième projet Leonardo et complété par deux autres instruments qui établissent les règles efficacement pour la pratique de la relation d’aide : une carte de la relation d’aide et un guide de bonne pratique dans la protection de l’enfant abandonné, qui clarifient tous les aspects déonto- logiques implicites à la protection des enfants abandonnés. III. L’Opérationnalisation et la promotion de nouvelle offre de formation dans chacun des pays participants à la réalisation des deux projets. L’objectif général poursuivi pendant cette phase est la promotion de la nouvelle offre de formation en tant que moyen de développement de la pratique de la relation d’aide. Pour la réalisation de cet objectif, les offres de formation ont été adoptées à la place des services de qualification / formation, aussi qu’aux dynamiques démographiques et du phénomène d’abandon ; le but poursuivi est l’insertion des résultats des projets dans un vaste processus de réforme envisageant la reconnaissance et la professionnalisation des métiers spécifiques à la relation d’aide par les structures formelles habilitées dans ce sens (Le Ministère du Travail, de la Famille et de l’Égalité des chances, Le Ministère de L’Éducation et de la Recherche). Pour notre pays on a prévu une activité spéciale de lobby, basée sur la sensibilisation des autorités au niveau central et local, de sorte que l’offre de formation soit valorisée et intégrée dans les filières de formation – qualification professionnelle, dans le bénéfice de tous les enfants qui se trouvent dans une situation d’abandon. Quant au contenu affectif de la relation d’aide, centrée sur les besoins de l’enfant abandonné, la démarche de projection a été conçue autour de huit fonctions, qui peuvent se réaliser tantôt par des activités spécifiques, tantôt par des activités communes. En considérant comme remplies toutes les conditions ma- térielles et humains nécessaires, la réalisation de ces fonctions assureraient une relation d’aide idéale de la perspective du couple professionnel – sujet, couvrant tous leurs besoins et toutes les dimensions de la récupération du trauma produit par la situation d’abandon. De ces huit fonctions, une vise les besoins du professionnel, les autres opérationnalisant les objectifs et la méthodologie pour satisfaire les besoins de l’enfants, du moment de l’entrée dans le système de protection jusqu’à trouver la solution de protection définitive (la réinsertion familiale ou l’adoption). Les huit fonctions et les principales modalités de les réaliser sont: 84

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE La fonction de recevoir – écouter La réalisation optime de cette fonction demande de la part du praticien l’exercice de certaines habilités et la manifestation de certains traits de per- sonnalité spécifique tels : – l’empathie, considérée indispensable dans la réalisation du fait d’écouter activement, dans l’habilité de s’inscrire dans le champs de souffrance de l’enfant, de comprendre la peur générée par sa nouvelle situation et pour être capable de calmer l’enfant ; l’empathie est une composante structurelle dans l’interprétation de divers contextes de l’abandon aussi, dans la capacité de travailler avec les familles provenues des milieux extrêmement pauvres, pour favoriser la résilience de l’enfant, pour aider l’enfant de se repérer dans la nouvelle relation de substitution, au cadre d’un ensemble de relations nouvelles et complexe ; – la persuasion, pour pouvoir savoir comment faire que son aide soit accepté par l’enfant, mais par les parents aussi, pour expliquer son rôle dans la relation d’auteur et pour attirer de nouveaux partenaires dans cette relation, dans l’intérêt supérieur de l’enfant ; – l’équilibre et la haute estime de soi, pour accepter les frustrations et la non-réciprocité dans la relation avec l’enfant et les parents aussi ; – une bonne capacité d’écouter et d’observer pour interpréter adéquatement le comportement de l’enfant; l’interaction enfant – parent, pour s’adapter au rythme de chaque enfant. La fonction d’identification des besoins La fonction d’identification des besoins demande de la part du professionnel la réalisation de certaines activités telles: – aider l’enfant à interpréter le comportement inadéquat de ses parents ou leur absence ; – réaliser un diagnostic complet de la situation de l’enfant du point de vue médical, psychologique, socio familial, juridique et éducationnel, – hiérarchiser les besoins de l’enfant et accorder priorité à la satisfaction des besoins d’appartenance et d’estime de soi, – évaluer les symptômes déterminés par l’abandon et contribuer à les re- médier, en fonction de l’âge, des ressources et de la situation particulière de chaque enfant; – gérer les discontinuités de la vie de l’enfant, déterminées par les rejets et les ruptures répétées liées au changement du placement familial, des institutions de protection etc.; 85

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 – évaluer le risque de la marginalisation et de la maltraitance de l’enfant, à partir des caractéristiques de personnalité de l’enfant, de l’histoire, des caractéristiques du nouveau milieu de vie de l’enfant ; – favoriser la reconstruction narcissique de la personnalité de l’enfant, utilisant toutes les ressources disponibles, commençant avec les habilités de l’enfant, avec l’utilisation du groupe de ceux qui ont un certain âge, par la manipulation de la comparaison sociale et continuant avec de diverses modalités d’intervention psychothérapeutique (ergothérapie, des thérapies d’expression, de relaxation, l’utilisation des animaux); – identifier les besoins des enfants avec disabilités et les modalités de satisfaire ces besoins. La fonction d’assistance dans la vie quotidienne La fonction d’assistance dans la vie quotidienne suppose de la part du professionnel la réalisation d’activités destinées à la formation de l’autonomie personnelle de l’enfant, desquelles les plus importantes sont: – favoriser le développement de la résilience de l’enfant, de ses diverses ressources adaptatives; – développer la capacité des enfants de demander et d’offrir eux-mêmes d’aide; – développer la capacité d’adaptation et de la connaissance de soi-même de l’enfant; – former l’autonomie de l’enfant, ce qui suppose: rendre conscient l’enfant à l’égard de ses qualités, appuyer le processus de construction de l’identité personnelle et sociale de celui-ci, apprendre l’enfant les habitudes spé- cifiques pour pouvoir relationner de point de vue social, de planification, de décision et de solutionner les problèmes, de transformer les échecs dans des occasions d’apprentissage; – favoriser l’autonomie personnelle et sociale aux enfants ayant des besoins éducatifs spéciaux; – proposer un cadre de vie sécurisé et adéquat pour l’enfant, intervenir dans la formation des habitudes de prendre soin de soi-même, apprendre l’enfant à utiliser et à entretenir les appareils domestiques, etc.; – former aux enfants les valeurs civiques. 86

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE La fonction de communication La fonction de communication est un élément permanent, commun à toutes les fonctions de la relation d’aide. La réalisation efficiente de cette fonction demande de la part du praticien: – comprendre les divers moyens de communication de l’enfant, respecter le silence et le rythme de s’exprimer de l’enfant, interpréter correctement le comportement de l’enfant; – savoir comment écouter, observer et transmettre ses informations en ce qui concerne l’évolution de l’enfant à ceux intéressés, inclusivement à l’enfant; – adapter son message à l’interlocuteur et à la situation; – identifier les sources d’information et évaluer selon de divers critères, contrôler le moyen de comprendre ses messages par l’enfant (utiliser les mots accessibles à l’enfant, utiliser la paraphrase, la reformulation), définir d’une manière précise les mots nouveaux; – intégrer l’aspect culturel dans la communication avec l’enfant et avec les parents; – développer la capacité de s’exprimer de l’enfant et corriger les déficiences de langage; – utiliser de nouvelles voies de communication avec les enfants qui ne communiquent pas verbalement: la musique, le dessin, la pantomime, la danse, etc. La fonction d’accompagner l’enfant La fonction d’accompagner l’enfant dans le processus de formation de son identité est une démarche extrêmement complexe et sensible, basée sur le fait de trouver un certain équilibre entre le pouvoir de décision du praticien et le fait de s’assumer des responsabilités par l’enfant. L’accompagnement suppose poursuivre l’enfant, respecter, dans des limites précises, ses décisions et ses préférences, respecter le rythme de l’enfant. Les composants essentiels de l’accompagnement sont: – la personnalisation de la relation enfant – adulte, au niveau de communication, d’activités, mais à l’intermède de son milieu de vie aussi, qui peut être personnalisé par l’enfant; – trouver la distance affective optime par rapport à chaque enfant, trouver l’équilibre entre l’implication affective, l’attachement et la neutralité, à partir de la distinction entre les désirs personnels et ceux de l’enfant; 87

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 – la réalisation des activités récupératrices pour compenser la souffrance de l’enfant et prévenir la structuration des complexes de provenance ou d’in- fériorité; – la facilitation de la réinsertion dans la famille naturelle, le monitorage de la relation enfant – parents; – la normalisation du milieu de vie dans l’institution, à partir du programme quotidien, hebdomadaire et annuel, continuant avec la participation aux formes de la vie communautaire, avec le fait de passer les fêtes personnelles et religieuses – tout doit aider l’enfant se repérer en tant que membre de la communauté dans laquelle il vit; – la formation de la capacité de la connaissance de soi-même de l’enfant; – prévenir toutes les formes de maltraitance de l’enfant, la réalisation d’ac- tivités de développement de la capacité d’autocontrôle, la création des facilités pour exprimer l’agressivité, l’éducation des comportements pro- sociales. La fonction d’animation – socialisation La fonction d’animation – socialisation a pour objectif la facilitation de l’auto- et de l’interconnaissance au cadre du groupe d’enfants et la favorisation de l’autonomie sociale. Par rapport à cette fonction, les responsabilités du praticien envisagent: – l’adaptation des activités et des techniques d’animation à l’âge et les goûts des enfants; – l’initiation des enfants dans l’utilisation des nouvelles technologies de communication et l’accompagnement des enfants dans la connaissance de la communauté et du milieu naturel-géographique; – la création du cadre de vie ferme, cohérent, stable, sans devenir restrictif ou rigide et son adaptation aux changements intervenus en même temps que la croissance et le développement psychique de l’enfant; – l’appui des enfants dans la formation de leur identité psycho-sexuelle; – le développement de la créativité des enfants et la valorisation de leurs talents ou de leurs habilités; – l’insertion des agents de socialisation dans les activités des enfants, la collaboration avec les éducateurs, les instituteurs, les représentants de l’église, de diverses associations et clubs, la collaboration avec les parents; – l’insertion des enfants avec disabilités dans des activités communes avec les enfants normaux. 88

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE La fonction de protection – sécurisation La fonction de protection – sécurisation part de la prémisse suivante: une relation d’aide efficiente doit actionner en tant qu’un mécanisme compensateur par rapport à la souffrance passée dans la vie de l’enfant, mais aussi en tant qu’un bouclier envers les souffrance futures. De cette perspective, le professionnel de la relation d’aide doit être capable de: – sécuriser l’enfant par une relation fiable, basée sur la confiance, l’accep- tation et la certitude qu’il ne serra pas abandonnée de nouveau; – gérer l’agressivité des enfants, les situations de conflit et de violence, interpréter les conduites de violences en tant qu’un indicateur de certains besoins insatisfaits et intervenir de sorte qu’on ne diminue pas l’estime de soi de l’enfant, qu’on ne l’humilie pas et qu’on lui permet de s’assumer la responsabilité pour le préjudice produit à la victime; – respecter intégralement les protocoles de sécurité de l’institution et, éven- tuellement, proposer leur amélioration; – prévenir l’exposition des enfants à des situations abusives qui peuvent se produire dans le milieu social ouvert, apprenant les enfants à reconnaître et éviter les situations potentiellement périlleuses, identifiant les ressources d’aide dans ces situations, etc.; – intégrer sa démarche tout entière dans une politique de prévention, réalisée avec l’implication des instituts habilités: l’école, l’église, la police, les hôpitaux, la gendarmerie. – sécuriser l’exploration de l’espace virtuel, établir des paroles pour les sites ayant un contenu violent, pornographique, surveiller les préférences des enfants pour divers programmes de télévision; – diminuer l’anxiété ou / et les phobies des enfants; – prévenir toute sorte d’accident ou de maladies, offrant un modèle de conduite préventive et formant des habitudes de vie saine. La fonction de professionnalisation Les praticiens impliqués dans la protection des enfants abandonnés doivent être formés dans l’esprit de l’éducation permanente, motivés et capables de se perfectionner tout au long de la vie. Les habilités formées par les composants de ces fonctions sont: – la capacité de s’informer, de trouver de nouvelles sources d’information, d’interpréter et d’évaluer les informations; – la capacité de s’évaluer soi-même d’une manière réaliste, d’analyser la pratique professionnelle et de demander l’appui, lorsqu’on a besoin; 89

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 – les habilités de travail en équipe multidisciplinaire, la capacité d’apprendre des pratiques spécifiques d’autre professionnels; – la capacité d’accepter les frustrations et l’habilité de contrôler le niveau de stress; – la capacité d’analyser le contexte institutionnel, politique, économique, culturel et l’impact de celui-ci sur sa pratique professionnelle; – la capacité de distinguer entre l’intérêt personnel et celui de la personne aidée et la capacité de donner priorité à la satisfaction des intérêts supérieurs de l’enfant; – la capacité de gérer la fin de la relation d’aide, la détermination des moyens de monitorage périodique de l’évolution de l’enfant, la disponibilité de rester ouvert aux sollicitations liées au cas. Conclusions Toutes ces fonctions ont structuré le programme de formation initial, qui s’est déroulé à Iasi, en décembre 2004, lorsque 45 spécialistes inclus dans le système de protection de l’enfant ont bénéficié de formation aux standards européens. Á la fin du deuxième projet Leonardo, prévu pour la fin du mois de septembre, l’offre de formation enrichie sera posée à la disposition de tous les partenaires associés. Une étude systématique d’évaluation de l’efficience de la nouvelle offre de formation sera réalisée au niveau du département de Iasi, à la fin de l’année 2009, par l’Université «Alexandru Ioan Cuza», la Faculté de Psychologie, pour identifier les possibles limites dans le fait de s’assumer la nouvelle offre de formation et dans le circuit de la formation des professionnels aux services offerts directement aux bénéficiaires. 90

Working together www.asistentasociala.ro Foster care and the professionalisation of parenting Presented at the International Conference „Social work in European context – SWEC”, organized by University from Pite[ti, Romania, Pite[ti, 2008, April, 18-19 Daniela COJOCARU*, PhD, lecturer „Alexandru Ioan Cuza” University of Ia[i Department of Sociology and Social Work Abstract A number of works dealing with the sociology of childhood talk about the recent trend in European policies to shift from the state to the parents and families and general the responsibility for the child’s health, education and welfare. This increase in private parental responsibility has been accompanied by an am- plification of parental supervision by experts, taking the form of a professionalisation of parents as carers and educators, achieved by defining the parents as partners to the specialists in various domains connected to child welfare, as well as by promoting parent participation, collaboration between parents and various types of specialists in schools and social and legal services. The process of professionalizing the parents as educator occurs in the general context of promoting the children’s rights included in the UN Convention on the Rights of the Child, and their dissemination as ideology by the institutions involved in child welfare. This approach, seeing the parent/children relationship in terms of parental competence, reaches its peak with the advent of the profession of parent, which in Romania has the name of „professional foster carer” („asistent maternal profesionist”). This article explores the characteristics of this particular, professional, type of parenting, which represents an important form of intervention in the domain of child protection in Romania. * Daniela Cojocaru is lecturer at „Alexandru Ioan Cuza” University from Ia[i. Her interest areas are in sociology of family, childhood and parentality, qualitative research and evaluation. Contact address: „Alexandru Ioan Cuza” University, department of Sociology and Social Work, Ia[i, Blv. Carol 11, phone: 0040745375125, email: dananacu@gmail.com. 91

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Keywords foster care, parenting professionalisation, parental competences, child protection, child protection ideology Introduction The UN Convention on the Rights of the Child focuses on the obligation the signatory states (one of which is Romania) have to provide protection and special assistance to children temporarily or permanently lacking a family environment, or who are unsafe growing up with their parents. Some of the provisions of this act refer to the possibility of ensuring protection for children by using a substitute family or an adoption family, and, only when this is not possible, an institution (CRC, art. 20, paragraph 1-3). This approach concerning the way children must be reared and cared for favours the importance of a family environment, albeit a substitutive one, by comparison to residential care. The principle of family pri- mordiality, expressed in the shape of a child’s fundamental right, has had significant effects on child protection policies worldwide, especially on the reduction of the number of institutionalised children, on the development of foster care as an alternative protection form, as well as on the support of in-country and international adoption. Some of the studies performed show an increase in the number of children in the foster care system at global level (Pasztor and Barbell, 1997), as well as some of the negative effects of this form of protection aimed at children in difficulty. This process, the constant increase of the number of children in the protection system being cared for in substitute families, under contract, can be seen in Romania as well. Placement in foster care, despite being seen theoretically as a temporary form of protection, turns out to be, extremely often, a permanent solution for a number of categories of children (disabled children, older children, children who have been institutionalised for a long time, children who have been abandoned at birth, whose reintegration is not possible and who haven’t been adopted, either). If we analyse the statistics concerning the evolution of foster care in Romania in recent years (Cojocaru and Cojocaru, 2008), and its present situation (2006 - 2007) and we focus on the average time spent by the child in foster families, we can notice the trend towards turning this solution – formally defined as temporary – into a permanent one, until the children leave the system when they turn 18, or when they finish their education. Some authors go as far as to say that long-term placement in foster care involve a tension between the residence of child in a new family and formal keeping of the child in the birth family (Kadushin, apud. Davids, 1971, p. 49). At the beginning of 2007, a number of 19,175 children had been placed in foster families, a figure that is much higher than the number of children in placement centres reported at the same date; a 92

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE number of 12,521 children were protected and cared for in permanent residence, while 9,070 were in family-type residential centres (smaller units simulating the family environment). Evolution of the number of children in foster care in Romania The manner in which the Romanian foster care has evolved mirrors the process of regulating childhood within the protection system, with its two dimensions: institutionalisation and familialisation. The foster care system has had a very rapid development, from the advent of this alternative to institutionalised protection until today. Seen at the beginning as a protection alternative meant to decrease the number of cases in placement centres, by the end of May 2006 foster care was protecting a number of children almost equal to that in the residential system (placement centres and family-type units). 20.000 17.189 18.000 15.201 16.000 13.738 14.000 11.216 12.000 10.000 8.521 8.000 5.415 6.000 4.000 2.000 0 January, 2001 January,2002 January,2003 January,2004 January, 2005 January, 2006 Chart 1: Evolution of the number of children in foster care at country in the interval January 2001 – January 2007 (Cojocaru and Cojocaru, 2008) In Romania there is a definite social pressure on the child protection system, generated by the high number of abandoned young children (below the age of 3), left in maternity wards and in paediatrics hospitals, a phenomenon that could be explained by the precarious social and economic situation of some population categories. There is also the high level of interest from families in being paid to care for abandoned children, this level increasing in recent years, the proof being the increased number of applications for this type of employment. The high 93

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 expansion rate of the Romanian foster care system in recent years has turned the attention of public policies specialists towards the development of services aimed at preventing child abandonment and the child’s separation from its family, in order to avoid the future expansion of the protection system. We point out the fact that countrywide there is a constant upward growth trend in the foster care system. This trend has been used in child protection policies, by promoting the family-type care model, under the supervision of professional agents from protection institutions that is the familialisation of protected childhood. By comparison to 1 January 2005, it can be noticed that as of 1 January 2006 the number of children placed with foster parents had increased by 13.07 %, and later, in January 2007 it had grown by 26.14 % (again compared with 1 January 2005). These data reflect a growing trend in the number of children admitted into the foster care system, disproportionately large when compared to the number of exits from the system, exits that would mean finding a permanent familial solution, desirable for the child from the perspective of the protection system (integration in the biological family or adoption). Growth rate for the number of children in the Growth rate professional foster care system (%) Growth rate at 1 January 2006 (compared to 1 Jan. 2005) 13.07 Growth rate at 1 January 2007 (compared to 1 Jan. 2005) 26.14 Table 1. Growth rate for the number of children in the foster care system compared to 1 January 2005 (source: institutional files) Evolution of the foster care system in the county of Ia[i The county of Ia[i has the highest number of children in foster care in the country, being one of the first promoters of this form of protection. Seen at the beginning as an alternative to institutionalisation, foster care has become in time one of the main protection forms for children separated from their biological parents. This is the reason why our study the analysis of substitute parentality was performed in several stages, having as case study the county of Ia[i. Evolution of the number of foster parents Ever since the beginning of the temporary family-type care system in the county of Ia[i, the foster care system has been growing constantly, this being the county with the highest number of foster parents and of children placed in this type of families in Romania, and the number of applications from families remains elevated; every year, the number of foster parents trained and authorised by the protection system has surpassed this institution’s needs. 94

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE For instance, at the end of 2006 in Iaºi there were 66 families authorised as capable of caring for children from the protection system, but there were no children placed with them. Year TYPE 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 No. of foster parents 173 167 125 242 151 285 170 125 23 authorised during the year No. of foster parents at the end 173 325 424 631 677 917 1,041 1,114 1,043 of the year No. of foster parents with 76 209 297 472 615 864 949 974 977 children at the end of the year Table 2. Foster care parents network in the county of Ia[i between 1998 and 2006 (source: DGASPC Ia[i) The data in the first row of the table concern the number of foster parents authorised by the Child Protection Commission Ia[i (CPC) during the year, for each year included in the reference interval. They represent the category of people who applied for the position of foster parent, were assessed, trained and was authorised by the CPC. The data in the second row of the table above concern the number of foster parents with a valid authorisation existing at the end of each year, consisting of both foster parents with children in placement and foster parents on the waiting list. The data in the third row concern the number of foster parents with children in placement at the end of the year, for each year included in the analysed reference interval. By analysing the data in the table we notice that at the end of 2006 the foster parents network had an occupancy rate of 93.6%, only 66 of the foster parents with valid authorisations did not have children placed with them. On the other hand, we notice the trend towards saturation in the foster care system and the way the DGASPC adapted its strategy to this phenomenon by decreasing the number of foster parents it recruited, assessed, trained and authorised (in 2006 only 23 foster parents were authorised, all of them specialising in caring for children younger than two). This is due partly to the inclusion in the Romanian legislation of a restriction on placing children under the age of two in institutions, and partly to the pressure on the child protection system to provide a protection measure for children under two abandoned in maternity wards, paediatrics hospitals or in public spaces, or at the request of parents going through a crisis (in particular underage mothers who do not agree to use the services of the shelter). 95

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 1114 1043 1200 1041 917 1000 974 977 677 949 864 800 631 600 424 615 325 472 400 173 285 297 242 200 209 125 173 167 151 170 76 125 0 23 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Foster parents authorised during the year Existing foster parents at the end of the year Existing foster parents with children at the end of the year Chart 2. Evolution of the foster care network in the county of Iaºi in the interval 1998 – 2006 (source: DGASPC Ia[i) Chart 2 shows the growth trend in the network of foster parents of the Ia[i DGASPC from 1998 until 2005. Once the system was saturated, the number of authorised foster parents began decreasing, at the end of 2006 reaching a number of 1043. The highest annual growths were recorded in 2001 (48.8% higher than the previous year, i.e. 207 foster parents in absolute numbers) and in 2003 (35.5% higher than the previous year, i.e. 240 foster parents in absolute numbers). The same upward trend was recorded in the evolution of the number of foster parents receiving children in placement, at the end of 2006 there were 977 foster families with children in their care. The downward trend in authorising foster parents is natural, given the fact that the foster care system had developed continuously. 96

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE Gender in the foster care system The legislation concerning foster care allows the authorisation as foster parents of adults irrespective of gender. In the evolution of foster care in the county of Ia[i there is an upward trend in the numbers of both male and female authorised foster parents (at the end of 2006, the number of male and female foster parents was 12 times higher than in 1998). The data concern the number of foster parents with children in placement at the end of each year in the reference time interval. 900 841 842 820 800 740 700 600 524 500 Male 399 400 Female 266 300 181 133 135 200 129 124 65 73 91 100 28 31 0 11 98 99 00 01 02 03 04 05 06 19 20 20 20 20 20 20 19 20 Chart 3. Gender-based evolution of the number of foster parents in the county of Ia[i in the interval 1998 – 2006 (source: DGASPC Ia[i) Discussing the same time interval (1998-2006), the gender structure of the foster parents network has remained almost constant from year to year. Thus, the chart below shows, in percentages, that this ratio of genders among the total of foster parents has remained constant. This distribution depends on the number of double and triple placements in the same family of foster parents; in order to support the foster family in providing for the larger number of children placed in one family, a strategy was adopted to assess and authorise both spouses as foster parents, and thus both spouses are paid according to the contract, despite the fact that in most cases it is the foster mother who deals with the care, education and rearing of the placed children. 97

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 100,0 86,6 89,6 84,5 85,5 85,2 85,6 86,4 86,3 86,2 90,0 80,0 70,0 60,0 50,0 40,0 30,0 14,5 13,4 10,4 15,5 14,8 14,4 13,6 13,7 13,8 20,0 10,0 0,0 98 99 01 02 03 04 05 06 00 20 20 20 19 19 20 20 20 20 Male Female Chart 4. Evolution of the gender distribution of the number of foster parents in the county of Ia[i, interval 1998 – 2006 (source: DGASPC Ia[i) This strategy – motivating the family so that it takes several children in placement –has been used mainly for placing groups of siblings with the same foster family. Age of carers in the foster care system The data in the Ia[i DGASPC case files show that most foster parents took children in their care for the first time when their ages were between 30 and 39 (33.5% of the total) and between 40 and 49 (33.1% of total foster parents). Placements with individuals aged 18-19 and over 70 are exceptions. Chart 5. Age structure of foster carers in the county of Ia[i at the first placement (Source: DGASPC Ia[i) 98

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE The data concern the number of foster parents who took at least one child into their care between 1998 and 2006. The age groups were calculated depending on the age each foster parent had reached at the date the first child was placed with them. Studying foster parents’ age at the first placement is useful when identifying the stage of the life cycle of the family when it receives a child into its home, this influencing the investments the family is willing to make for the child’s rearing, education, care and sometimes rehabilitation, in the case of disabled children. Foster families’ residential environment The analysis of statistics made available by the Ia[i DGASPC shows that the foster care network developed since 1998 is predominantly focused on the rural environment (over three quarters of the foster carers who have had or still have children in their care live in the rural environment). On 31 December 2006, there were 1194 children placed in foster families, 77.6% of them being in families in the rural environment. This phenomenon is due to several factors, such as: - the willingness and openness of families in the rural environment to receive children in placement; - families in the rural environment have greater space availability, there fore they can provide a separate room for the child; urban buildings such as apartment blocks do not always offer this opportunity; - lack of employment in the rural environment and the decrease of commuting into town due to massive lay-offs in various industries; - strong motivation of individuals in the rural environment to have secure salaries, employment contracts and a work record (the main document used in Romania to verify an individual’s work and salary history before potential employers and creditors, and as support documentation when claiming unemployment benefits and pensions); - availability of material resources on the homestead, due to animal farming and agriculture; - experience in rearing children in large families, often seen as a strength when assessing foster families; - approval by the community of such activities, seen not only as a source of income, but also as „the Christian thing to do”; - the high number of children in the county’s protection institutions after 1989, mainly older children, resulting in a policy of accelerated recruitment of foster parents that would provide an alternative to institutionalisation; 99

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Year 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total foster parents 76 209 297 472 615 864 949 974 977 of which % % % % % % % % % FP in urban environment 35.5 30.6 20.9 19.9 18.7 21.8 21.4 23.7 24.5 FP in rural environment 64.5 69.4 79.1 80.1 81.3 78.2 78.6 76.3 75.5 Total % 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 Table 3. Structure of the network of foster parents with children in their care, depending on residential environment, in the interval 1998-2006 (source: DGASPC Ia[i) 1200 1000 800 600 400 200 0 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 FP in rural environment 49 145 235 378 500 676 746 743 738 FP in urban environment 27 64 62 94 115 188 203 231 239 FP in urban environment FP in rural environment Chart 6. Distribution according to residential environment of foster parents with children in their care between 1998 and 2006 (source: DGASPC Ia[i) The data in Chart 6 concern the number of foster parents with children in their care at the end of each year in the reference time interval, distributed according to the foster parents’ environment of origin. Evolution of the number of children placed in foster families Starting in 1998, the number of children in foster care in the county of Ia[i has grown rapidly, reaching 1,194 at the end of 2006, the highest number of children placed in this form of protection in Romania, by comparison with the other counties. This is also one of the reasons we have opted in our research to analyse the phenomenon of foster care in the county of Ia[i. 100

PREZENT|RI LA CONFERIN}E NA}IONALE {I INTERNA}IONALE Year Category 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Children in placement 88 229 365 566 728 991 1,083 1,130 1,194 with foster parents at the end of the year Table 4. Number of children in foster families in the county of Ia[i in the interval 1998 – 2006 (source: DGASPC Ia[i) As we can see in the table above, the number of children in foster families has risen continuously in this time interval, at the end of 2006 their number being 13.6 higher than in 1998; in the past three years the increase of the number of children placed in foster families has grown only moderately, the average growth rate in this interval being 6.4% each year. Bibliography Cojocaru, D., 2006, „Evolution of foster care in Romania”, Revista de Cercetare [i Interven]ie Social No. 13, pp. 162-167. Cojocaru, D., 2007, „Evolu]ia sistemului de protec]ie a copilului din România. Studiu naþional: scurt prezentare”, Revista de Cercetare [i Interven]ie Social, No. 18, pp. 27-42. Cojocaru, {., Cojocaru, D., 2008, Managementul de caz în protec]ia copilului. Evaluarea serviciilor [i practicilor din Rom=nia, Polirom Publishing, Ia[i. Pasztor, E.M., Barbell, K., 1997, „United States of America”, Colton, M., Williams, M., (coord.), The world of foster care: an international sourcebook of foster care systems, Arena, Aldershot, pp. 249-266. 101

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social www.asistentasociala.ro Portalul www.asistentasociala.ro este un Centru Virtual de Resurse în A- sisten]a Social. asistentasociala.ro `ncurajeaz pe to]i cei interesa]i de acest domeniu s devin membri ai portalului, acest lucru contribuind nu numai la accesul personal la o serie de informa]ii cu caracter profesional dar [i la dezvoltarea unei comunit]i care s poat sprijini performan]ele personale sau colective prin resursele [i sprijinul tuturor membrilor si. Comunitatea asistentasociala.ro este în permanen] atent la cerin]ele membrilor si, dar [i a celorlal]i vizitatori ai portalului www.asistentasociala.ro, urmrind s a- copere prin serviciile implementate nevoile [i solicitrile acestora. asistentasociala.ro `[i propune s consolideze o Comunitate a profesioni[tilor din domeniul serviciilor sociale ca form de comunicare, sprijin [i participare. asistentasociala.ro este: Un centru de informare [i documentare, Oportunitate pentru `ncurajarea comunicrii între profesioni[ti, Ocazie pentru afirmarea tuturor membrilor comunit]ii, Centru de instruire on line, Forum al profesioni[tilor din domeniul social, Permanenta legtur între profesioni[ti, Bibliotec virtual, Oportunitate de exprimare a opiniilor profesionale, Mediere pentru gsirea unui loc de munc/voluntariat, Posibilitate sporit a organiza]iilor de a gsi cele mai potrivite resurse umane, Participare [i motivare în dezvoltarea profesional, Construirea unei identit]i profesionale, Acces la informa]ii de specialitate la un cost redus. asistentasociala.ro este construit de [i pentru membrii Comunit]ii profesionale, iar accesul la resursele oferite se face numai în favoarea membrilor. Pentru a putea beneficia de serviciile Comunit]ii asistentasociala.ro orice profesionist în domeniul social are posibilitatea de a se înscrie ca membru. asistentasociala.ro vine în întâmpinarea Comunit]ii Virtuale cu o serie de servicii care s ajute membrii si în desf[urarea activit]ii lor profesionale. Pe lâng legisla]ia actual, sunt în pregtire servicii privind oferte [i cereri de locuri de munc, consultan] în elaborarea proiectelor, surse de finan]are, 102

PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE traininguri online, servicii de monitorizare a presei pentru domeniul social etc. asistentasociala.ro î[i ]ine la curent membrii în paginile sale cu [tiri despre diverse apari]ii editoriale, proiecte [i programe în desf[urare, oferte [i cereri ale comunit]ii asisten]ilor sociali. asistentasociala.ro dore[te s-[i informeze membrii în mod regulat despre cele mai importante evenimente din domeniul asisten]ei sociale. Sptm=nal vom trimite comunit]ii o sintez a nout]ilor [i evenimentelor relevante. asistentasociala.ro pune la dispozi]ia membrilor un forum de discu]ii al portalului pentru a propune teme noi de discu]ii sau pentru a participa la cele existente. Se vor solicita în mod frecvent membrilor Comunit]ii asistentasociala.ro s participe la dezbateri online cu privire la evenimente sociale, ini]iative legislative, metodologii de lucru etc, constituindu-se într- o platform unde profesioni[tii î[i pot expune ideile [i pot dezbate temele de actualitate pentru profesiunea lor. asistentasociala.ro utilizeaz un sistem de „puncte” pentru a gestiona activitatea membrilor si în cadrul portalului. Aceste puncte dau dreptul unui membru s acceseze anumite servicii disponibile `n paginile portalului. La înscriere fiecare membru care a completat câmpurile solicitate în formularul de înscriere prime[te BONUS din partea Comunit]ii asistentasociala.ro 99.000 puncte. Comunitatea asistentasociala.ro 103

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 epi h EXPERT PROJECTS arta PRECEDE teritoriu l WWW.expertprojects.ro Concepere propuneri de finanţare Sondaje de Opinie Consultanţă pentru Campanii Electorale Campanii de Promovare Metode Apreciative în Management Evaluare Programe Sociale Consultanţă pentru Implementarea Proiectelor Cercetare în domeniul social Dezvoltare resurse umane şi evaluări organizaţionale Contact: epi@expertprojects.ro www.expertprojects.ro tel. 0744.788779 104

PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE Acest volum a aprut în cadrul Programului de Promovare a Asisten]ei Sociale în Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere financiar din partea Centrului Virtual de Resurse în Asisten]a Social asistentasociala.ro, [i a firmei de consultan] EXPERT PROJECTS. epi hEXPERT PROJECTS l arta PRECEDE teritoriu WWW.expertprojects.ro Www.asociatialumen.ro www.asistentasociala.ro Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare. Orice multiplicare neautorizat, indiferent de suport, este interzis [i va fi pedepsit conform legii. 105

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 21/2008 106

Asistenta sociala, structura, istorie si dezbateri recente

0 comments

Notes on slide 1

Favorites, Groups & Events