48892700 invatam-php
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
2,980
On Slideshare
2,980
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
133
Comments
0
Likes
3

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. PHP 1. Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist. 2. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. 3. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. 4. Variabile predefinite 5. Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele. 6. Tipuri de variabile 7. Afişarea mesajelor în PHP 8. Construieşte un site cu php 9. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. 10. Operatori PHP 11. Câteva idei utile pentru securitatea paginilor web 12. Structuri de control în PHP 13. Despre funcţii în PHP 14. Clase şi obiecte în PHP 15. Crearea imaginilor thumbnails 16. Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii. 17. Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilor 18. Lucrul cu fişiere şi directoare 19. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelor 20. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoare 21. Valori scalare şi tablouri 22. Lucrul cu formulare 23. Conversia tipurilor de variabile 24. Scrierea instrucţiunilor swich, break şi default 25. Scrierea instrucţiunilor for 26. Scrierea instrucţiunilor while şi do while 27. Introducere în Clase PHP 28. Sesiuni în PHP 29. Crearea şi utilizarea funcţiilor 30. Utilizarea fişierelor incluse 31. Funcţii PHP pentru expresii regulate 32. Utilizarea referinţelor în PHP 33. Lucrul cu funcţii listă 34. Interoperabilitate PHP-Java 35. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR 36. Informaţii despre clasele încărcate 37. Prelucrarea dinamică a imaginilor 38. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQL 39. Utilizarea şirurilor 40. Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate 41. Utilizarea variabilelor cookie 42. Expedierea mesajelor de poştă electronică 43. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de date 44. PHP 5, Factory 45. PHP 5, SQLite în Factory? Unelte de baza - ce aveti nevoie pentru un site profesionist.
  • 2. De ce să folosiţi PHP în loc de HTML sau ASP sau PERL? Pentru că, faţă de alte limbaje, PHPeste gratuit.Să spunem că aveţi de făcut un site care va conţine peste 150 de pagini. Dacă ar fi să îl faceţiîn HTML, ar dura ceva vreme. Ok. Să zicem că site-ul este gata, dar acum vreţi să schimbaţifontul şi culorile textului şi ale link-urilor în toate cele 150 de pagini. Vă apucă durerea de capdoar când vă gândiţi ce aveţi de făcut. În schimb, în PHP, acest lucru şi multe altele sunt foartesimple. Dacă site-ul respectiv ar fi fost făcut în PHP pe module, tot ce ar fi trebuit să faceţi esteca în partea care conţine informaţiile despre text să schimbaţi informaţile despre text şi linkaşa cum doriţi şi modificarea este aceeaşi pentru toate paginile. Simplu nu?Pentru a rula exemplele şi scripturile existente pe acest site pe calculatorul dvs. de acasă saupe pagina proprie trebuie să aveţi instalate şi configurate câteva aplicaţii de care o sa vorbim încontinuare. Nu trebuie să aveţi cunoştinţe preliminare de baze de date sau programare. Simplastudiere a codului sursa şi aplicarea exemplelor vă poate lămurii ce poate face php. Deci, dacăvă credeţi pregătiţi cititi în continuare... Unelte de bazăCrearea unor pagini dinamice la un nivel performant, precum şi punerea lor în funcţiune, nupoate fi făcută fără anumite programe. Iată cam de ce aveţi nevoie:Browsere - Pentru testarea paginilor este nevoie de mai multe browsere pentru că nu toateafişează acelaşi rezultat şi este neprofesional să obligaţi vizitatorul să folosească un anumitbrowser doar pentru că pagina făcută de voi arată şi merge mai bine cu acel browser. Deci vărecomand să instalati 2-3 browsere pentru teste. Dintre cele mai folosite în prezent vărecomand Internet Explorer (folosit pe calculatoare cu sistem de operare Windows), Firefox (sefoloseste din ce în ce mai des datorită extensiilor şi faptului că se poate instala atât pe sistemede operare Windows cât şi pe Mac OS X sau Linux) şi Opera (care are suport pentru mai multesisteme de operare).Serverul web pentru teste - Dacă lucraţi cu PHP-MySQL sub Windows, sigur aveţi nevoie detriada Apache - PHP - MySQL să fie instalată pe calculatorul local. Pentru aceasta aveţi douăposibilităţi: prima ar fi să descărcaţi de pe pagina producătorului fiecare aplicaţie în parte şi săo instalaţi manual, urmând apoi să faceţi configurarea serverelor manual (lucru nerecomandatîncepătorilor) şi a doua variantă să descărcaţi un program care instalează toate acestea gataconfigurate pe calculator, urmând ca voi doar să vă apucaţi de lucru. Astfel de aplicaţii suntEasyPHP de exemplu (pentru Windows 95-98 dar merge şi pe Windows 2000 şi XP) saurecomandarea mea WAMP5 care merge doar pe Windows NT (adica 2000, XP, 2003, Longhorn,etc) dar care are multe alte facilităţi în plus faţă de EasyPHP pe care cu timpul când veţi învăţamai multe despre PHP si MySQL o să le consideraţi foarte utile (cum ar fi posibilitatea detestare a scripturilor PHP atât pentru versiunea 4 cât si 5). Ultima recomandare, atât pentru ceicare folosesc sistemul de operare Windows cât şi Linux, ar fi XAMP care conţine toate pachetelenecesare instalării şi configurării unui server de web profesional (inclusiv server de FTP, SSI,DNS şi MAIL), dar pe care nu îl recomand începătorilor pentru că mulţimea de facilităţi oferitevă poate încurca.Editoare web - După ce aţi instalat serverul web şi browserele acum vă mai trebuie un editorbun pentru a scrie cod şi a vizualiza paginile create. Pentru aceasta recomandarea mea estesuita Macromedia (Dreamweaver, FLASH şi FreeHAND). Puteţi descărca Dreamweaver (pentrua scrie cod şi a vedea/rula paginile în timp real) de la ei de pe site şi tot de la ei vă mairecomand Fireworks (dacă vă ocupaţi şi cu design-ul paginilor aceasta aplicaţie vă este utilăîmpreună cu Adobe Photosop sau Corel Draw) şi Flash (dacă doriţi să faceţi animaţie pentrusite). Desigur sunt o mulţime de programe care fac aceleaşi lucruri cu ce vă recomand eu, dardacă doriţi să lucraţi la nivel profesional recomand să lucraţi cu unelte de profesionişti.Bineânţeles că puteţi scrie cod şi în Notepad şi desena în Paint dar aplicaţiile pe care vi le-amrecomandat vă uşurează extraordinar de mult munca şi vă semnalează rapid erorile din pagini.Alte editoare pe care vi le recomand să le testaţi sunt: PSPad (un bun înlocuitor al Notepad-ului, mai ales că este freeware), Zend Studio (destinat profesioniştilor).
  • 3. După ce aţi făcut rost de tot ce vă trebuie ca să începeţi treaba, vă recomand să citiţi încontinuare celelalte articole, eventual să vizitaţi şi pagina de download, sigur găsiţi ceva utilacolo pentru început, apoi pagina de link-uri, unde găsiti resurse gratuite şi să discutăm peforum eventualele probleme pe care le întâmpinaţi. Despre PHP - ce este şi instrucţiuni pentru începători. Despre PHPPHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de învăţat, open-source, poate fi rulat pe mai multe platforme şi se poate conecta la mai multe tipuri de baze dedate. Cel mai important aspect al limbajului este însa posibilitatea de a fi îmbricat cu codHTML. Putem astfel crea pagini HTML statice şi din loc în loc, acolo unde este nevoie, săintroducem dinamism cu ajutorul PHP.Limbajul PHP s-a "născut" în 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla câte persoane îivizitează CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru PersonalHome Page. Pe parcursul următorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevăratul succes a începutsă îl cunoască de când Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap lacoadă, motor care poartă din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinaţie de litere dinprenumele creatorilor săi: Zeev şi Andi.Fiind open-source, PHP beneficiază de suport activ din partea comunităţii online, acesta fiind şimotivul creşterii explozive a numărului site-urilor bazate pe PHP.Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit în acest moment pentrucrearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru HypertextPreProcessor. Diferenţa esenţială faţă de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptulcă PHP este un interpretor server-side (operaţiile sunt executate de către server şi nu pecalculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveţi nevoie de un server de web(Apache) şi de pachetul PHP instalat.PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Ieşirea standard ascript-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizeazăpagina. Aşadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo)orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de către browser.Pe lângă manipularea conţinutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentruautentificare, seta cookie-uri sau redirecţiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilorexterne de funcţii poate parsa fisiere XML, crea şi manipula imagini, animaţii Shokwave Flash,PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar câteva din funcţiile pecare le poate îndeplini.Interpretorul PHP parcurge documentul accesat până în momentul în care întâlneşte un marcajde deschidere care indică faptul că textul care urmează trebuie interpretat ca fiind cod PHP. Încontinuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP până în momentul în care este întâlnitmarcajul de inchidere. Întreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat laiesire în forma în care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Există mai multe marcajecare indică începerea unei secvenţe de cod PHP, dar doar două dintre ele sunt folosite de obicei(aceste marcaje depind şi de configurarea serverului de web). Dacă dorim ca documentul sărespecte specificaţiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosireaunei secvente de tipul: Cod:<?php//cod PHP
  • 4. ?>Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> într-o maniera asemănătoarecelei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea: Cod:<SCRIPT language = "php">//cod PHP</SCRIPT>Există alte două posibilităţi, dar acestea sunt folosite rar, în situaţii particulare şi depinde înmare măsură de setările serverului de web.Este permisă "iesirea" şi "intrarea" în "modul PHP" de oricâte ori este necesar în pagină.Aceasta este util când se lucrează cu texte de mari dimensiuni.Pentru ca instrucţiunile PHP să fie interpretate corect, acestea trebuie separate prin caracterul;.În PHP, comentariile pot fi inserate folosind sintaxele din C, C++ şi shell-urile Unix. Apariţiasecventei de caractere // sau a caracterului # indică faptul că restul liniei reprezintă uncomentariu. Pentru a insera comentarii pe mai multe linii, acestea trebuie delimitate desecventa /* la început şi de secventa */ la sfârşit. Variabile în PHP - ce sunt şi cum se folosesc. Variabile în PHPProgramarea de orice fel, nu doar PHP, are două elemente de bază: datele şi instrucţiunile.Pentru a lucra cu datele trebuie să înţelegem ce sunt variabilele şi tipurile, iar pentru a lucra cuinstrucţiuni trebuie să aflăm ce sunt structurile de control şi funcţiile.O variabilă este o zonă de memorie căruia i se dă un nume pentru a putea fi recunoscutăulterior şi pentru a ne putea referi mai târziu la ea.În PHP, o variabilă este reprezentată de semnul $, urmat de numele variabilei. La fel ca înlimbajele C/C++ sau Java, pentru denumirea variabilelor se face distincţia între literele mari şiliterele mici.Numele unei variabile poate începe cu o liniuţă de subliniere _ sau o literă. Restul caracterelorcare formează numele variabilei pot fi litere, cifre sau liniuţe de subliniere. În PHP, suntconsiderate litere toate caracterele cuprinse între a şi z, cele cuprinse între A şi Z, precumşi cele care au codul ASCII cuprins între 127 şi 255.Începând cu versiunea 4, au fost introduse referinţele; astfel, o variabilă poate referi o alta,astfel încât modificarea valorii uneia duce la modificarea automată a valorii celeilalte. Oreferinţă la o variabilă este reprezentată de caracterul &. Iată un scurt exemplu: Cod:<?php$a = "PHP4 e slab";$b = &$a;$b = "PHP4 e foarte bun";echo $a;echo "<br>";
  • 5. echo $b;?>După cum se vede, modificarea valorii variabilei $b a dus automat la modificarea automată avalorii variabilei $a.Să disecăm codul pentru a învăţa câteva lucruri:- toate instrucţiunile PHP se termină cu punct şi virgulă. Omiterea semnului ";" este cea maifrecventă greşeală pe care o fac programatorii începători.- codul PHP începe întotdeauna cu "<?php" şi se termină cu "?>". El poate fi îmbricat cu codHTML după cum puteţi vedea în exemplul de mai sus. Puteţi chiar crea pagini HTML fără pic decod PHP în ele şi să le daţi extensia php. Atâta vreme cât parser-ul PHP nu "vede" tagurile "<?php ...?> ", el va trimite pagina neschimbată către server.- putem pune diacritice în cadrul unui string însă pentru ca browserul să le afişeze corect vatrebui să specificăm în <head> setul de caractere folosit, la fel ca într-un document HTML.- valoarea unei variabile poate fi schimbată după necesităţi (aşa cum am schimbat valoarea lui$a) sau ea va fi schimbată automat în funcţie de celelalte variabile de care depinde. Variabile predefiniteÎncepand de la versiunea 4.1.0 metodele predefinite pentru preluarea variabilelor externedepind de setarea din php.ini a variabilelor globale (register_globals). Astfel dacă pe servereste setată register_globals=ON (nerecomandat) se pot prelua de exemplu variabilele trimiseprin GET şi POST apelând direct variabila.Exemplu: Cod:<?php// sa spunem ca avem un formular in care exita un camp numit "camp1" sicare se trimite prin metoda POST:// cu register_globals=ON$camp1 = "valoarea campului";// cu register_globals=OFF$_POST[camp1] = "valoarea campului";$camp1 = $_POST[camp1];?>Variabile globale:$GLOBALS - pot fi accesate toate variabilele globale care sunt accesibile script-ului PHPcurent; acest vector este indexat chiar prin numele variabilelor globale. Această variabilăsuperglobală este accesibilă începând cu versiunea 3.0.0$_SERVER - conţine o serie de variabile ale căror valori sunt setate de server-ul web;majoritatea valorilor variabilelor din acest vector depind de mediul de execuţie al script-uluicurent. A fost introdusă începând de la versiunea 4.1.0. În versiunile anterioare se folosea$HTTP_SERVER_VAR .Este o variabilă care conţine informaţii cum ar fi headere, locaţia scriptului, sau informaţiidespre vizitator şi browser. Este posibil ca în funcţie de setările fiecărui server şi browser să nufie active toate informaţiile specificate de această variabilă. Această variabilă este deasemenea globală, adică se poate folosi oriunde în script, fără apelarea ei ca funcţie globală(adică nu trebuie să o cereţi cu global $_SERVER în funcţiile dvs.) În schimb
  • 6. $HTTP_SERVER_VARS conţine aceleaşi informaţii dar nu este o funcţie globală (atenţie$HTTP_SERVER_VARSşi $_SERVER sunt două variabile diferite, chiar dacă aparent facaceleaşi lucruri) Dacă directiva register_globals este ON atunci aceste variabile vor deveni larândul lor variabile globale în cadrul scriptului.Elementele acestor variabile sunt cele de mai jos (atenţie: în funcţie de setările serverului şibrowserului unele elemente pot lipsi) PHP_SELF - conţine numele fişierului unde se execută scriptul curent, relativ la rădacină(document root) De exemplu, $_SERVER[PHP_SELF] într-un script la adresahttp://example.com/test.php/foo.bar va fi /test.php/foo.bar . Constanta __FILE__ conţinetoată calea şi numele fişierului curent. argv - Un array al argumentului trimis către script. Când scriptul rulează în linie decomandă, va da acces C-style la parametrii liniei de comanda. Când este accesat prin metodaGET, acesta va conţine un sir de interogare. argc - Conţine un număr al parametrilor liniei de comandă trimise către script (daca esterulat în linie de comanda). GATEWAY_INTERFACE - Returneaza versiunea CGI utilizată pe server (exemplu CGI/1.1). SERVER_NAME - Numele server-ului de hosting unde se execută scriptul curent. Dacăscriptul rulează pe un host virtual, aceasta va conţine valoarea definită pentru acel hostvirtual. SERVER_SOFTWARE - Returnează un şir de identificare al server-ului dat în header caraspuns la cerere. SERVER_PROTOCOL - Numele şi versiunea protocolului prin care este cerută pagina(exemplu HTTP/1.0 ) REQUEST_METHOD - returnează metoda utilizată pentru accesarea paginii (exemplu GET, HEAD , POST , PUT ) REQUEST_TIME - Valoarea timestamp dată la pornirea cererii. Este valabilă începând de laversiunea PHP 5.1.0. QUERY_STRING - Sirul de interogare, dacă este, de la pagina care a fost accesată. DOCUMENT_ROOT - Directorul radăcină unde este rulat scriptul curent, aşa cum estedefinit în fişierul de configuraţie al serverului. HTTP_ACCEPT - Conţinutul header-ului acceptat de la cererea curentă, dacă este unul. HTTP_ACCEPT_CHARSET - Conţine setul de caractere acceptate şi care este trimis deheader-ul cererii respective, dacă există. Exemplu: iso-8859-1,*,utf-8 . HTTP_ACCEPT_ENCODING - Conţine tipul de encodare trimis de cerera curentă prinheader, dacă există.. Exemplu: gzip . HTTP_ACCEPT_LANGUAGE - Conţine limbajul trimis de cererea curentă prin header, dacăexista. Exemplu: en . HTTP_CONNECTION - Conţine informaţii despre conecsiiunea trimisă de cererea curentăprin header, dacă există. Exemplu: Keep-Alive .
  • 7. HTTP_HOST - Conţine informaţii despre host, header-ul de la cererea curentă, dacă există. HTTP_REFERER - Adresa paginii (dacă este) de unde a venit userul în pagina curentă.Aceasta este setată de către browser. Nu toate browserele setează această valoare, şi chiarunele au posibilitatea de a modifica HTTP_REFERER aşa cum vor. Pe scurt, nu este deîncredere. HTTP_USER_AGENT - Conţine semnătura browser-ului trimisă prin header la cerereacurentă, dacă există. Un exemplu tipic este: Mozilla/4.5 [en] (X11; U; Linux 2.2.9 i586) . Înafară de asta, puteţi utiliza get_browser() pentru a vedea ce capabilitaţi are browserulfolosit de user şi astfel să returnaţi pagina specifică pentru acel browser. HTTPS - Setează o valoare dacă scriptul a fost cerut printr-un protocol securizat HTTPS REMOTE_ADDR - Adresa de IP a userului care accesează pagina curentă. REMOTE_HOST - Numele hostului userului care vede pagina curentă. Este inversul DNS-ului userului bazat pe REMOTE_ADDR. Atenţie: Serverul web trebuie configurat pentru a creaaceastă variabila. De exemplu în Apache va trebui HostnameLookups On în fişierul deconfigurare httpd.conf. Pentru alte detalii vedeţi şi funcţia gethostbyaddr() . REMOTE_PORT - Portul prin care userul comunică cu serverul web. SCRIPT_FILENAME - Calea absolută unde se execută scriptul curent. Atenţie: Dacăscriptul este rulat cu CLI, ca şi cale relativă, cum ar fi file.php sau ../file.php ,$_SERVER[SCRIPT_FILENAME] va conţine calea relativă specificată de către user. SERVER_ADMIN - Valoarea dată de directiva SERVER_ADMIN (pentru Apache) în fişierulde configurare al web serverului. Dacă scriptul rulează pe un host virtual, acesta va conţinevaloarea definită pentru acel host virtual. SERVER_PORT - Portul de pe server care este folosit pentru comunicare pe web. Pentrusetările standard, acesta este 80 ; pentru SSL, de exemplu, se va schimba cu oricare portdefinit în transmisia securizată HTTP. SERVER_SIGNATURE - Conţine un şir care cuprinde versiunea serverului şi numelehostului virtual dacă este. PATH_TRANSLATED - Calea de bază a sistemul de fişiere (nu rădacina documentului) dela scriptul curent, după ce serverul a terminat maparea oricăror cai ( virtual-to-real mapping)Atenţie: Începând de la PHP 4.3.2, PATH_TRANSLATED nu mai este setat implicit în Apache2 SAPI în contrast cu situaţia din Apache 1, unde este setată aceeaşi valoare ca şi laSCRIPT_FILENAME. Această schimbare a fost făcută pentru a fi compatibilă cu specificaţiileCGI în care PATH_TRANSLATED trebuie să existe doar dacă PATH_INFO este definit.Utilizatorii Apache 2 pot utiliza AcceptPathInfo = On în fişierul de configuraţie httpd.confpentru a defini PATH_INFO . SCRIPT_NAME - Conţine calea către scriptul curent. Acesta este util pentru pagini caretrebuiesc definite către ele însuşi. Constanta __FILE__ conţine calea completă şi numele defişier al scriptului curent. REQUEST_URI - URI care este dat pentru accesarea paginii curente, de exemplu /index.html . PHP_AUTH_DIGEST - Când rulaţi sub Apache ca modul, acţiunea Digest HTTP, valoarea
  • 8. acestei variabile este setată în Authorization header trimis către client (care ar trebui utilizatpentru a face o validare corespunzătoare). PHP_AUTH_USER - Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul,actiunea HTTP authentication, această variabilă conţine numele userului trimis de către user. PHP_AUTH_PW - Când este rulat sub Apache sau IIS (ISAPI pe PHP 5) ca modul, actiuneaHTTP authentication, această variabilă conţine parola userului trimisă de către user. AUTH_TYPE - Când este rulat sub Apache ca modul acţiunea HTTP authenticated , aceastăvariabilă seteaza tipul de autentificare.Variabilele pentru trimiterea datelor:$_GET este o variabilă array globală. A fost introdusă în versiunea 4.1.0. Pentru versiunileanterioare se foloseşte $HTTP_GET_VARS care nu este variabilă globală. Puteţi folosi $_GETpentru a trimite variabile cu valori prin intermediul linkurilor.$_POST este de asemenea o variabilă array globală. A fost introdusa în versiunea 4.1.0.Pentru versiunile anterioare se foloseşte $HTTP_POST_VARS care nu este variabilă globală.Puteţi folosi $_POST pentru a trimite variabile cu valori prin intermediul formularelor.$_GETşi $_POST conţin variabile primite de script prin intermediul unor transferuri carefolosesc metodele HTTP get, respectiv post. De exemplu, prin intermediul acestor vectori pot fiaccesate valorile câmpurilor dintr-un formular care a fost completat şi transmis folosind unadintre cele doua metode.Variabilele HTTP coockies:$_COOKIE conţine valorile variabilelor care conţin informaţii referitoare la cookie-urilepăstrate pe calculatorul utilizatorului care accesează pagina web. A fost introdus în versiunea4.1.0. În versiunile anterioare, utilizaţi $HTTP_COOKIE_VARS .Variabile pentru uploadul fisierelor:$_FILES conţine variabile primite de script prin intermediul încărcărilor de fişiere prin metodapost. A fost introdus în versiunea 4.1.0. În versiunile anterioare se foloseşte$HTTP_POST_FILES care nu este variabilă globală.Variabilele de mediu $_ENV$_ENV conţine variabile disponibile prin intermediul mediului în care este executat. A fostintrodus în versiunea 4.1.0. În versiunile anterioare, utilizaţi $HTTP_ENV_VARS .Variabilele pentru cereri:$_REQUEST conţine variabile disponibile prin intermediul oricărui tip de mecanism cu ajutorulcăruia utilizatorul poate introduce date. Este de tip array şi conţine valorile variabilelor$_GET , $_POST , şi $_COOKIE. A fost introdusă în versiunea 4.1.0. Începând de laversiunea 4.3.0, informaţiile din $_FILES au fost de asemenea incluse în $_REQUESTVariabile de sesiune:$_SESSION conţine variabile care corespund sesiunii curente a script-ului, sub formă de array.A fost introdusă în versiunea 4.1.0 şi este de asemenea globală. În versiunile anterioarefolosiţi $HTTP_SESSION_VARS.Variabile de mesaje de eroare:$php_errormsg - este o variabilă ce conţine ultimul mesaj generat de către PHP Aceastăvariabilă este folosită în scopul de a vedea ce eroare apare şi doar dacă opţiunile deconfigurare a erorilor track_errors este pornita (standard este pe OFF)Constante predefinite:PHP conţine un mare număr de constante predefinite pentru fiecare script care rulează. Totuşi,sunt 5 constante "magice" pe care le prezint în continuare:__LINE__ - Conţine numărul curent al liniei din fisier.
  • 9. __FILE__ - toată calea şi numele fişierului curent. Dacă este folosit în interiorul unui fişierinclus, va returna numele fişierului inclus. Începând de la versiunea 4.0.2 conţine întotdeaunacalea absolută la fişier, pe când în versiunile anterioare conţine calea relativă, în afară decâteva cazuri.__FUNCTION__ - Numele funcţiei (adăugat în versiunea 4.3.0) În PHP 5 această constantăreturnează numele funcţiei care a fost declarată (case-sensitive). În PHP 4 această valoareeste întotdeauna lowercased (cu litere mici)__CLASS__ - Numele clasei (adaugată în versiunea 4.3.0) În PHP 5 această constantăreturnează numele clasei care a fost declarată (case-sensitive). În PHP 4 această valoare esteîntotdeauna lowercased (cu litere mici)__METHOD__ - Numele metodei clasei (adaugată în versiunea 5.0.0.) Numele metodei estereturnat asa cum este declarat (case-sensitive) Domeniul de vizibilitate al variabilelor - Cum se pot accesa variabilele.În PHP o variabilă poate fi accesată doar în contextul în care a fost definită. De exemplu, ovariabilă definită în interiorul unei funcţii nu va putea fi accesată decât de instrucţiunile dininteriorul acelei funcţii. Mai mult, în mod implicit, o variabilă definită în exteriorul unei funcţiinu va putea fi accesată în interiorul funcţiei chiar dacă ea nu este redefinită în cadrul funcţiei.Pentru ca o funcţie să aibă acces la o variabilă definită în afara ei, variabila trebuie redeclaratăca variabilă globală în interiorul funcţiei.Să considerăm următorul exemplu:Cod:<?php$a = 1;function test () { echo $a; }test ();?>Observăm că nu se afişează valoarea 1 deoarece instrucţiunea echo $a se referă la variabilalocală $a care nu este definită, deci nu are nici o valoare. În continuare, este o versiune încare instrucţiunea echo $a va accesa variabila $a definită în afara funcţiei test():Cod:<?php$a = 1;function test () { global $a; echo $a; }test ();?>O a doua posibilitate de a accesa o variabilă definită în afara funcţiei este folosirea vectorului$GLOBALS:
  • 10. Cod:<?php$a = 1;function test () { echo $GLOBALS ["a"]; }test ();?> Tipuri de variabileVariabilele pot fi de mai multe tipuri, nu doar numere. PHP are opt tipuri de variabile. Patrudintre acestea sunt tipuri scalare (boolean, integer, float şi string), două sunt tipuri compuse(array şi object), iar alte două sunt tipuri speciale (resource şi null). De asemenea, din motivede lizibilitate, au fost introduse trei pseudotipuri: mixed, number şi callback. Mai exista şi tipuldouble, dar semnificaţia acestuia este aceeaşi cu cea a tipului float. Cele două denumiricoexistă doar din motive "istorice". În PHP, de obicei, tipul unei variabile nu este specificat decătre programator, ci este stabilit în timpul execuţiei în funcţie de contextul în care estefolosită variabila.Tipul boolean: Variabilele de acest tip pot avea doar două valori: ADEVARAT sau FALS.Aceste valori pot fi indicate prin cuvintele cheie TRUE sau FALSE (pentru ambele nu se facedistincţie între literele mari şi literele mici). Există posibilitatea de a converti o variabilă deorice tip la tipul boolean. În momentul efectuării unei conversii, sunt convertite la valoareaFALSE următoarele valori:- numărul întreg 0;- numărul real 0.0;- sirul vid;- sirul "0";- un vector fără nici un element;- un obiect fără nici o variabilă membru;- o variabilă de tipul NULL;- o variabilă nedefinită.Orice altă valoare este convertită la valoarea TRUE (inclusiv resursele).Acest tip se poate folosi de exemplu pentru verificarea logării într-o pagină de administrare.După ce se fac verificările, dacă utilizatorul este logat ca administrator, funcţia noastră vareturna o valoare de adevar: TRUE dacă este logat, sau FALSE dacă nu este, şi astfel vom ştidacă să îi acordăm sau nu acces în secţiunea de administrare.Tipul integer: O variabilă de tip integer reprezintă o valoare din mulţimea numerelor întregi.Aceste numere pot fi specificate în baza 10, în baza 16 sau în baza 8, convenţiile fiind aceleaşica şi în limbajele C/C++ sau Java. Modul de reprezentare depinde de platforma utilizată; deobicei se foloseşte reprezentarea pe 32 de biti. Interpretorul PHP nu oferă suport pentrunumerele întregi fară semn. Trebuie remarcat faptul că în PHP nu există nici un operatorpentru efectuarea de împărţiri întregi. De exemplu, rezultatul operaţiei 3/2 nu va fi numărulîntreg 1 (ca în C/C++ sau Java), ci numărul real (float) 1.5Şi pentru numerele întregi există posibilitatea efectuării de conversii:- valoarea logică TRUE este convertită la valoarea întreagă 1;- valoarea logică FALSE este convertită la valoarea întreagă 0;- un număr real este convertit prin "rotunjire înspre 0"; asadar, valoarea reală 2.5 va ficonvertită la valoarea întreagă 2, în timp ce valoarea reală -2.5 va fi convertită la valoareaîntreagă -2;
  • 11. - un sir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţininformaţii numerice; aşadar şirul "10" va fi convertit la valoarea întreagă 10; de asemeneaşirul "10 ani" va fi convertit tot la valoarea 10; dacă primele caractere nu conţin informaţiinumerice, rezultatul conversiei va fi valoarea 0.Tipul float: O variabilă de tip float poate fi specificată folosind fie forma zecimala, fie ceaştiinţifică (cu exponent). La fel ca şi în cazul tipului integer, precizia variabilelor de tipul floateste dependentă de platforma utilizată. De obicei se foloseşte standardul IEEE 64. Existăposibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul float. Pentru numerele reale se potefectua următoarele conversii:- un şir de caractere este convertit luând în considerare doar primele caractere care conţininformaţii numerice; aşadar şirul "10.2" va fi convertit la valoarea reală 10.2; şirul "1.23E1ani" va fi convertit la valoarea 12.3;- în toate celelalte cazuri se realizează conversii la numere întregi care apoi sunt convertite lavalorile reale corespunzătoare.Tipul string: O variabilă de tip string reprezintă un şir de caractere. Un caracter se reprezintăpe un octet, deci sunt 256 de caractere distincte. Acest lucru implică faptul că interpretorulPHP nu oferă suport nativ pentru setul de caractere Unicode. Lungimea variabilelor de tipstring nu este limitată de către interpretor. Literalii de tip şir de caractere pot fi specificaţi întrei moduri diferite:- prin folosirea ghilimelelor simple (exemplu $a=acesta este un sir de caractere). Pentru aavea în cadrul şirului simbolul "`", atunci înaintea acestuia trebuie scris caracterul "", iarpentru a putea specifica simbolul "" acesta trebuie dublat.- prin folosirea ghilimelelor duble. Folosind această notaţie pot fi specificate mai multecaractere speciale, pe lângă caracterele de la varianta anterioara, printre care: sfârşit de linie("r"), rând nou ("n"), tab orizontal ("t"), semnul dolar ("$"), ghilimelele duble ("""),secvenţe de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regulară este în notaţie octală("[0-7]{1,3}") şi secvenţele de caractere pentru specificarea faptului că o expresie regularăeste în notaţie hexazecimală ("x[0-9A-Fa-f]{1,2}"). Cel mai important lucru este acela că,folosind acest mod de specificare a literalilor de acest tip, numerele de variabile care apar îninterior vor fi transformate în valoarea lor. De exemplu dacă $a este o variabilă de tipulinteger şi are valoarea 2, atunci sirul de caractere "Variabila a are valoarea $a." va fitransformat în şirul "Variabila a are valoarea 2".- notaţia heredoc. Acest tip de notaţie a fost introdus la versiunea 4 a interpretorului PHP.Pentru a specifica un sir de caractere folosind această notaţie trebuie utilizat operatorul "<<<"urmat de un identificator ales de utilizator. Toate caracterele care se află între operatorul"<<<" urmat de un identificator pe o singură linie, şi acelaşi identificator pe o altă linie vorconstitui valoarea sirului de caractere. De exemplu, instrucţiunea:Cod:$str=<<<SFAcesta este un exemplude utilizare a sintaxeiheredocSF;va avea ca rezultat un şir de caractere format din trei linii de text.Pentru a accesa un anumit caracter din şirul de caractere se foloseşte, după numele variabileide tip string, indicile caracterului care trebuie accesat scris între acolade. De exemplu, $str{0}returnează primul caracter din şirul de caractere $str.În cazul în care dorim să concaternăm două şiruri de caractere vom folosi operatorul "."Folosirea operatorului "+" nu va concaterna cele două şiruri.Există posibilitatea de a converti o variabilă de orice tip la tipul string. Pentru şirurile decaractere se pot efectua următoarele conversii:
  • 12. - valoarea logică TRUE va fi convertită la şirul "1", iar valoarea logică FALSE va fi convertită laşirul vid ("");- un număr întreg va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă valoarea numărului înbaza 10;- un număr real va fi convertit la un şir de caractere care reprezintă notaţia ştiinţifică aacestuia;- obiectele sunt întotdeauna convertite la şirul "Object";- variabilele de tipul resource sunt convertite la şirul "Resource id #n", unde n reprezintă unnumăr unic ataşat resursei respective de către interpretorul PHP;- valoarea NULL este convertită la şirul vid ("").Tipul array - Vectorii în PHP sunt nişte mulţimi formate din chei. Fiecarei chei din vector i seataşează o valoare. Acest tip de date este optimizat astfel încât să poată fi folosit în loculurmătoarelor structuri de date: liste, tabele de dispersie, dicţionare, colecţii, stive, cozi şialtele. Datorită faptului că o valoare poate fi reprezentată de un alt vector, se pot simulafoarte uşor arborii n-dimensionali sau tablourile n-dimensionale. Valoarea unei variabile de tipvector se poate specifica folosind construcţiaarray (cheie => valoare, cheie => valoare, ...)De exemplu, următoarea înstrucţiune PHP va construi un vector cu două elemente, dintre careunul este de tip string, iar celălalt de tip boolean:$a = array ("ch" => "string", 12 => TRUE);Variabila $a reprezinta un vector, $a ["ch"] are valoarea string, iar $a [12] are valoarea TRUE.În cazul în care nu se specifică o cheie pentru o valoare, atunci acea valoare va fi ataşată uneichei care va fi cheia maximă de tip integer folosită anterior, la care se adaugă valoarea 1.Cheile pot avea şi valori negative. Dacă nu există chei de tip integer, atunci valoarea va fiataşata cheii 0. De exemplu, următoarele două instrucţiuni sunt echivalente:array (5 => 43, 32, 56, "b" => 12);array (5 => 43, 6 => 32, 7 => 56, "b" => 12);Dacă se foloseşte valoarea logică TRUE ca şi cheie, atunci aceasta va fi convertită la cheia detip întreg 1, iar valoarea FALSE va fi convertită la numărul întreg 0. Nu se pot folosi pentruchei variabile de tipul array sau object.O variabilă de tip array se poate modifica prin setarea explicită de valori. De exempluinstrucţiunea $a ["x"] = 42; adaugă în vectorul $a valoarea 42 ataşată cheii "x". Dacă sefoloseşte un vector care nu a fost definit anterior, atunci acesta este creat automat. Aşadarprintr-o instrucţiune de forma $a [5] = 42, în cazul în care vectorul $a nu există, atunci se vacrea un vector cu un singur element. Cheia acestuia va fi numărul întreg 5, iar valoarea sa vafi 42.De asemenea, există posibilitatea de a crea un element nou fără a-i preciza cheia. Sintaxa areforma $vector [] = valoare; această instrucţiune are ca efect adăugarea unui element a căruicheie este un numar întreg mai mare cu 1 decât cel mai mare număr întreg care este cheie aunui alt element al vectorului. Dacă nu există nici o astfel de cheie, atunci noul element vaavea cheia 0. De exemplu, următoarele două secvente sunt echivalente:$a [5] = 1; ............................ $a [5] = 1;$a [6] = 2; ............................ $a [] = 2;Prin conversia la un vector a unei variabile de tip scalar (boolean, integer, float, string) sauresource se creează un vector cu un singur element; cheia acestui element este numărulîntreg 0, iar valoarea este cea a variabilei convertite.Dacă se converteşte un obiect (variabila de tip object), atunci vectorul rezultat va conţine câteun element pentru fiecare variabilă membru a obiectului. Cheile elementelor vor fi date dedenumirile proprietăţilor obiectului (variabilele membru ale obiectului), iar valorile elementelorvor fi valorile proprietăţilor obiectului.Dacă realizăm o conversie a unei variabile de tip NULL, atunci rezultatul va fi un vector vid(care nu conţine nici un element).În continuare sunt prezentate câteva exemple care descriu mai detaliat posibilităţile oferite defolosirea vectorilor în PHP. Pentru început, prezint un vector al cărui elemente reprezintăcaracteristicile unei portocale:Cod:$a = array (denumire => portocala,
  • 13. familie => citrice,culoare => portocaliu,forma => rotunda,gust => dulce);Putem adăuga şi alte elemente care să reprezinte diferite alte proprietăţi. De exemplu, amputea avea nevoie de o valoare suplimentară căreia nu dorim să îi atribuim nici un nume deidentificare (cheie). Pentru ca vectorul să conţina un element suplimentar cu valoarea 4, vomputea defini vectorul astfel:Cod:$a = array (denumire => portocala,familie => citrice,culoare => portocaliu,forma => rotunda,gust => dulce,4);Cheia elementului cu valoarea 4 va fi numărul întreg 0 deoarece nu există nici o altă cheiecare este număr întreg. O alternativă de construire a acestui vector este următoarea:Cod: $v[denumire] = portocala; $v[familie] = citrice; $v[culoare] = portocaliu; $v[forma] = rotunda; $v[gust] = dulce; $v[] = 4;Exemplul următor ilustrează cum puteţi folosi vectorii la afişarea unei pagini cu text colorat:Cod:$colors = array (`red`,`green`,`blue`,`silver` );foreach ($colors as $color) { echo "<FONT size = 4 color = $color>"; echo "<b>Acest text este <i>$color!</i>"; echo "</b></FONT><br>"; }Tipul object: Pentru a defini un obiect care poate fi folosit pentru afişarea mesajuluiSALUTARE LUME! se scrie următoarea secvenţă:Cod:class salutare { function Displaysalutare ()
  • 14. { echo "SALUTARE LUME!"; } }Pentru a utiliza o variabilă de tip obiect va trebui să realizăm o instanţiere prin intermediulinstrucţiunii new. Sintaxa este:$a = new salutare;Astfel, variabila $a devine un obiect ale cărui metode pot fi utilizate. Pentru afişarea propriu-zisă a mesajului va trebui să executăm metoda Displaysalutare() printr-o instrucţiune de tipul$a -> Displaysalutare();Orice variabilă de un anumit tip poate fi convertită într-un obiect. Dacă variabila respectivăeste un obiect, atunci ea nu va fi modificată. În caz contrar, efectul conversiei este creareaunei noi instanţe a clasei stdClass. Dacă variabila are tipul NULL, atunci noua instanţă va fividă. În toate celelalte cazuri instanţa va conţine o variabilă membru numită scalar a căreivaloare va fi cea a variabilei convertite. Pentru conversii vom folosi instrucţiuni de tipul$obiect = (object) "SALUTARE LUME!"După realizarea conversiei vom putea tipări mesajul SALUTARE LUME! folosind instrucţiuneaecho $obiect->scalar;Tipul resource: Variabilele de tip resource sunt folosite pentru păstrarea unor referinţe cătreanumite resurse externe cum ar fi conexiuni la baze de date, fişiere, etc. Resursele sunt createşi utilizate de anumite funcţii speciale. Datorită specificului acestui tip de date valoarea niciunei variabile de alt tip nu poate fi convertită la tipul resource.Tipul NULL: Valoarea specială NULL este atribuită oricărei variabile care nu a fost iniţializată.Această valoare este singura pe care o pot avea variabilele de tip NULL. Se consideră că ovariabilă are tipul NULL dacă:- i s-a atribuit constanta NULL;- nu a fost iniţializată;- a fost deziniţializată (prin intermediul funcţiei unset() ). Afişarea mesajelor în PHPLimbajul PHP oferă mai multe variante de a trimite la browser mesaje şi şiruri de caractere sauchiar cod HTML. Cea mai folosită funcţie este echo(). Sintaxa corectă este:<?phpecho("sir de caractere");?>Instrucţiunea de mai sus va afişa în browser mesajul introdus între ghilimele. Funcţia echo, lafel ca şi print, nu este chiar o funcţie, ci mai degrabă un constructor al limbajului şi nu estenevoie să folosiţi parantezele ca pentru o funcţie. De fapt, dacă doriţi să trimiteţi mai mulţiparametri către echo, nu trebuie să includeţi aceşti parametrii între paranteze. Există chiar şi ovariantă mai scurtă a lui echo, dar aceasta funcţionează doar dacă este setat în configuraţiaphp.ini directiva short_open_tag pe ON. Sintaxa pentru varianta scurtă este:<?=$foo?>În cazul de mai sus, imediat după deschiderea tagului php se va afişa valoarea variabilei $foo.Nu recomand această abordare, deoarece nu toate serverele au setată în configuraţia lor
  • 15. short_open_tag pe ON şi nu va funcţiona.O funcţie asemănătoare cu echo este print. La fel ca şi echo, nici aceasta nu este chiar ofuncţie ci un constructor al limbajului, şi nu trebuie să utilizaţi parantezele. Textul ce urmeazăa fi afişat trebuie introdus între ghilimele simple sau duble, rezultatul fiind uşor diferit.Folosind ghilimelele duble, orice variabilă din cadrul stringului este parsată. Astfel, dacă amavea de exemplu:<?php$x = 1;$rezultat = $x*1;print "Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultat";?>afişează în browser:Rezultatul inmultirii lui 1 cu 1 este 2Dacă am folosi ghilimelele simple (print ...), variabilele $x şi $rezultat nu ar fi fost parsate şioutput-ul ar fi fost:Rezultatul inmultirii lui $x cu 1 este $rezultatPutem afişa variabilele şi dacă folosim ghilimelele simple, "rupând" stringul şi intercalându-l cuvariabile, în forma urmatoăre, folosind operatorul "."(punct) de concaternare a stringurilor(şirurilor):<?phpprint Rezultatul inmultirii lui .$x. cu 1 este .$rezultat;?>Pentru a afişa caracterele speciale folosite de PHP (ghilimelele simple , ghilimelele duble ",backslash-ul , semnul $) trebuie să le precedaţi cu semnul , astfel:<?phpecho "Semnul dolar $, back-slash ";?>Ghilimelele trebuie precedate de semnul doar dacă sunt de acelaşi tip cu cele care încadreazăstring-ul. În plus, într-un string puteţi folosi celelalte ghilimele normal. Dacă doriţi să afişaţidoar valoarea unei variabile, puteţi să nu o încadraţi între ghilimele. Exemplu:<?phpecho $x;?>Alte informaţii despre aceste funcţii, precum şi altele asemănătoare cu acestea, de genulprintf(), şi flush() puteţi găsi în manualul oficial pe care îl puteţi lua gratuit de pe site-ul oficialal PHP - www.php.net.
  • 16. Construieşte un site cu phpÎn continuare, o să încerc să vă prezint cum se poate construi un site cu ajutorul limbajuluiPHP. Exemplul prezentat nu este un standard, este doar o modalitate de a vedea cum se poateconstrui un site şi cum se preiau sau trimite variabilele prin intermediul site-ului. Puteţi, pebaza acestui exemplu, să vă construiţi propriul site, în forma preferată de dvs. şi adaptândmodelul acesta la necesitaţile voastre.În exemplul meu, am preferat să am o singură pagină, anume index.php, în care să includdinamic conţinutul şi meniul, în funcţie de ce link accesează vizitatorul. Puteţi vedea acestmodel într-un fel modular, fiecare script fiind de fapt un modul care execută anumite operaţiispecifice. Astfel, în pagina index.php se includ mai multe module (scripturi) care luate separat,fiecare fac anumite lucruri, dar puse împreună, formează pagina de web generată dinamic. Înacest exemplu, nu am folosit o bază de date, dar pe acelaşi principiu se poate adapta ideea laun site care preia datele din baza de date.Partea de sus a paginii (head) După cum puteţi vedea alăturat, am despărţitPartea cu meniul orizontal generat dinamic fiecare parte a unei pagini în bucăţi, fiecare(partea de body) bucată este colorată diferit pentru o mai bună aici se pot vizualizare. Puteţi introduce în fiecare bucată partea in care se afiseaza pune alte câte un script php care să genereze respectivameniul continutul paginilor, si alte informatii bucată dinamic. Astel, în cazul unei modificări,lateral informatii generate va fi mult mai uşor să modificaţi doar scriptul dinamic care se ocupa de o anumită parte a paginii, pepartea de incheiere a paginii (footer) când daca tot site-ul ar fi fost facut static în HTML, la un site cu 100-200 de pagini chiar şi cea mai mică modificare ar fi însemnat un chin.Am numit fiecare script care se ocupă de o anumită parte a site-ului astfe:head.php - conţine partea dintre tagurile HTML <head> şi </head>body.php - conţine partea dintre tagurile HTML <body> şi conţinutul paginiifooter.php - conţine partea de jos a paginiiÎn continuare, o să vă prezint fiecare modul în parte.index.php - - head.php - - css.php - - js.php - - body.php - - meniu_orizontal.php - - meniu_vertical.php - - continut.php - - contact.php - - module.php - - /module/data_ora.php - - footer.php -index.php - în care se setează nivelul de raportare al erorilor (dacă nu doriţi ca vizitatorii săvada eventualele erori raportate de către php, puteţi stabili nivelul 0).Apoi, se verifică dacăexistă fisierul head.php şi body.php şi se încarcă sau se opreşte cu un mesaj de eroare.head.php - în acest fişier se afisează codul html pentru începutul paginii, şi dacă există, seîncarcă şi fişierele cu cod CSS şi JavaScript folosite în pagină.css.php - acest fişier conţine codul CSS folosit pentru formatarea şi afişarea paginii HTML.js.php - dacă se foloseşte cod JavaScript în pagini, este de preferat să se salveze codul înacest fişier, pentru a putea avea acces rapid la el în cazul în care doriti să faceţi modificări.body.php - conţine codul HTML existent între tagurile <body> şi </body> Dacă există, seîncarcă şi fişierele care conţin meniul orizontal şi/sau vertical, precum şi fişierul care afişează
  • 17. conţinutul paginii cerute. Pe langă acestea, dacă doriţi să bagaţi alte scripturi în pagini, seinclude şi fisierul module.phpmeniu_orizontal.php - conţine codul HTML pentru meniul orizontal.meniu_vertical.php - conşine codul HTML pentru meniul verticalcontinut.php - afişează conşinutul paginilor, în funcţie de linkul cerut. Dacă se cer paginiexterne, se verifică daca acea pagină există şi se încarcă pentru afişare.contact.php - poate fi o pagina externă, cu conţinut HTML sau PHP, precum şi formulare decontact.module.php - este un fişier care atunci când este accesat, verifică ce fişiere există îndirectorul MODULE şi le încarcă pe fiecare.data_ora.php - este un fişier extern, care afişează câteva informaţii despre vizitator.footer.php - este fişierul care afişează în josul paginii numele curent al paginiiAcest exemplu îl puteţi descărca de aici şi îl puteţi testa şi modifica pe serverul dvs. Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script.În afară de a furniza nume descriptive fişierelor care conţin scripturile dvs. PHP, trebuie săincludeţi în fiecare script atât comentarii care să permită unui cititor să determine cu uşurinţăutilitatea scriptului, cât şi alte informaţii referitoare la script. De exemplu, puteţi include uncomentariu care precizează numele fişierului care conţine scriptul, astfel încât acesta să aparăîn versiunile tipărite ale scriptului. Iată un model sintactic pentru comentariile PHP:// Scrieti aici comentariul dvs.După cum se poate vedea, un comentariu începe cu două caractere slash, urmate de unspatiu. În continuare, linia conţine comentariul, care poate include orice caractere doriţi,inclusiv caractere speciale.O modalitate de a crea un comentariu pe mai multe linii este de a începe fiecare linie cuajutorul caracterelor //. Totuşi, puteţi crea un comentariu din mai multe linii şi în alte moduri,dacă preferaţi. Iată un exemplu:/*Acesta este un comentariu pe mai multe linii.Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.*/Pentru a începe un comentariu alcătuit din mai multe linii, scrieţi caracterele /*, iar pentru aîncheia comentariul, scrieţi caracterele */Între cele două perechi de caractere, puteţi scrie orice text doriţi, folosind oricâte linii doriţi.Uneori, în locul datelor de ieşire ale scriptului, puteţi vedea unul din următoarele:- Textul scriptului, în loc de datele de ieşire ale acestuia- O casetă de dialog, prin care sunteţi întrebat dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţinescriptul.- Un mesaj în care se spune că scriptul nu există- Un mesaj în care se spune că browserul web nu are permisiunea de a obţine accesul la script- Un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroareLa vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar dacă scriptulîn sine e corect. Dacă vedeţi textul scriptului sau o casetă de dialog prin care sunteţi întrebat
  • 18. dacă doriţi să descărcaţi fişierul care conţine scriptul, este posibil ca extensia fişierului scriptsă fie incorectă sau ca serverul PHP să nu funcţioneze. Deşi fişierele script PHP trebuie să aibă,în general, extensia .php, este posibil ca un administrator de sistem să configureze un serverPHP astfel încât acesta să impună o altă extensie de fişier.Dacă vedeti un mesaj în care se spune că scriptul nu există, este posibil ca să fi tastat incorectadresa URL. Verificaţi dacă aţi tastat corect adresa URL precum şi dacă aţi ataşat corect laaceasta numele fişierului care conţine scriptul, folosind un slash numai dacă adresa URL nu seîncheie cu un atare caracter.Dacă vedeţi un mesaj în care se arată că browserul web nu are permisiunea de a obţineaccesul la script, poate că este necesar să modificaţi permisiunile fişierului script (cmod).Dacă vedeţi un mesaj în care se spune că scriptul conţine o eroare, verificaţi dacă nu auapărut următoarele probleme:- O eroare de tastare, cum ar fi scrierea greşită a cuvântului echo- O eroare de punctuaţie, cum ar fi paranteze, ghilimele duble sau punct şi virgulă lipsă sauinserate greşit.- Neincluderea sau includerea eronată a liniilor de delimitare a scriptului, în speţă <?php şi ?>- Un marcaj de comentariu (//) care lipseşte sau a fost introdus gresit.Şirurile şi caracterele specialeSpre deosebire de numere întregi şi de numere duble, care conţin cu precădere cifre, şirurilepot conţine orice caracter. Ca atare, şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot ficalculate, precum nume şi adrese. De asemenea, şirurile pot fi utilizate pentru stocareadatelor numerice. Pentru a specifica un şir în PHP, caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluseîntre ghilimele duble; de exemplu, şirul reprezentând numele "Albert Einstein". Aşa cum ammai spus, un şir poate conţine date numerice; de exemplu , "3.141516". PHP faciliteazăincluderea în şiruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie nouă sau returde car, prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. Iată secvenţeleescape folosite în PHP:n - salt la linie nouar - retur de cart - caracter de tabulare pe orizontală - backslash$ - simbolul dolarului" - ghilimele dubleCa exemplu, iată un şir care include un retur de car, urmat de un salt la linie nouă:"Salut! rn".Reţineţi că fiecare secvenţă escape începe cu un backslash (). Pentru a include un backslashîntr-un şir, trebuie să folosiţi secvenţa escape adecvată, care este alcătuită din două caracterebackslash. Pentru a introduce ghilimele duble în cadrul unui şir fără a folosi secventa escape,puteţi include şirul între ghilimele simple astfel:Pe ea o cheama "Nikita"Aceasta este util când doriţi să introduceţi într-un şir taguri HTML, astfel:$sir = <a href="index.php" target="_blank">Prima pagină</a>;După cum observaţi deoarece standardul HTML necesită folosirea ghilimelelor pentru a nu seîncurca cu codul php am folosit pentru acest sir ghilimele simple. Sigur, acest cod se poatescrie şi asa:$sir = "<a href="index.php" target="_blank">Prima pagină</a>";
  • 19. dar personal mi se pare greu inteligibil acest cod şi la un volum mare de date pot apare multeerori datorate scrierii incorecte a codului html în interiorul codului php. Operatori PHPInterpretorul PHP permite folosirea a nouă tipuri diferite de operatori. Aceştia operează asupraunor expresii (una, doua sau trei) şi furnizează ca rezultat o altă expresie (rezultatul operaţieicorespunzătoare).Operatori aritmetici:Toţi operatorii aritmetici operează asupra a două expresii (operanzi). Există cinci astfel deoperatori:- adunare (+);- scădere (-);- înmulţire (*);- împarţire (/);- rest (%).Aceste operaţii se aplică asupra unor valori care reprezintă tipuri numerice. Dacă unul dintreoperanzi nu are tip numeric, atunci el va fi convertit automat la o valoare întreagă. Dacă celpuţin unul dintre operanzi (după efectuarea eventualelor conversii necesare) este un numărreal, atunci rezultatul operaţiei va fi tot un număr real, cu excepţia operatorului rest; rezultatuloperaţiei de determinare a restului este întotdeauna un număr întreg. Dacă ambii operanzisunt numere întregi, atunci rezultatul va fi un număr întreg, cu excepţia împărţirii al căreirezultat este întotdeauna un număr real. Dacă operatorul rest este aplicat asupra unor numerereale, atunci rezultatul este un număr întreg. Nu este permisă împărţirea la valoarea 0. Dacăal doilea operand asupra căruia se aplică unul dintre operatorii / sau % are valoarea 0, va fisemnalată o eroare.Operatori de comparare:Interpretorul PHP pune la dispozitie mai mulţi operatori care pot fi folosiţi pentru compararea adouă valori. Expresiile în care apar astfel de operatori au ca rezultat valori logice (true saufalse).Cel mai des întâlnit operator este cel de atribuire, definit prin semnul =Dacă scriem $x = 1 nu înseamnă că $x este egal cu 1 ci că i s-a acordat valoarea 1. Dacăscriem $rezultat = $x + $y nu înseamnă că $rezultat este egal cu suma celor două, ci că i-amatribuit (acordat) valoarea sumei celor două.Operatorul de egalitate este == si se foloseşte cel mai des în propoziţii condiţionale, pentru atesta egalitatea. Opusul său, !=, este operatorul de inegalitate şi se foloseşte în acelaşi scop.Operatorul de egalitate se foloseşte pentru a compara egalitatea a două valori. Pentru a vălămuri cum stă treaba cu egalitatea şi atribuirea, testaţi următorul cod:Cod:<?php$x = 1;$y = 7;if ($x == $y) { print "$x este egal cu $y"; }if ($x != $y) { print "$x este diferit de $y";
  • 20. }?>Alţi operatori folosiţi pentru compararea valorilor variabilelor sunt:> mai mare>= mai mare sau egal< mai mic<= mai mic sau egalExemplu:Cod:<?php$x = 5;$y = 4;if ($x > $y) { print "$x este mai mare ca $y"; }if ($x <= $y) { print "$x este mai mic sau egal cu $y"; }?>== - rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare;=== - rezultatul este true dacă cele două expresii au aceeaşi valoare şi au acelaşi tip;!= sau <> - rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite;!== - rezultatul este true dacă cele două expresii au valori diferite sau au tipuri diferite;< - rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică decât valoarea celei de-a doua expresii;> - rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare decât valoarea celei de-a doua expresii;<= - rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mică sau egală cu valoareacelei de-a doua expresii;>= - rezultatul este true dacă valoarea primei expresii este mai mare sau egală cu valoareacelei de-a doua expresii.Pe lângă acestea există şi operatorul condiţional ? care are forma expresie1?expresie2:expresie3 şi are ca rezultat valoarea expresiei expresie2 dacă valoarea expresieiexpresie1 este true (eventual după conversia la tipul boolean) sau valoarea expresieiexpresie3 în caz contrar.Operatori pentru şiruri de caractere:Operatorii pentru stringuri sunt . (punct) pentru concaternare şi .= (punct şi egal) pentruatribuirea concaternării. Aceşti operatori sunt folosiţi pentru a unii stringuri, în felul urmator:Cod:<?php// concaternarea stringurilor$test = Am scris un .text.oarecare;print $test;// pe ecran va fi afisat "Am scris un text oarecare"// concaternarea stringurilor cu variabile
  • 21. $nr = 5;print Am scris numarul .$nr. si un text . oarecare;// pe ecran va fi afisat "Am scris numarul 5 si un text oarecare"// atribuirea concaternarii$nr = 6;$text = "Un text ";$text .= "oarecare ";$text .= "si numarul ".$nr;print $text;// pe ecran va fi afisat "Un text oarecare si numarul 6"?>Operatori pe biţi şi operatori logici:Interpretorul PHP pune la dispoziţie şase operatori care operează asupra biţilor unui numărîntreg sau ai unui şir de caractere. Aceştia sunt:- conjuncţie (&) - SI (AND);- disjuncţie (|) - SAU (OR);- disjuncţie exclusivă (^) - SAU exclusiv (XOR);- negaţie (~) - NU (NOT);- deplasare la stânga (<<);- deplasare la dreapta (>>).Operatorii logici vă vor veni la îndemână în execuţia scriptului atunci când aveţi nevoie sălucraţi cu valori de adevăr. Să presupunem că la intrarea în secţiunea de administrare avemun formular care cere numele şi parola de acces în secţiune. Pentru contruirea expresiilorlogice operanzii trebuie să aibă tipul boolean; dacă operatorii au alt tip, valoarea esteconvertită la o valoare booleană. Scriptul PHP ar putea verifica aceste informaţii pentru aautoriza accesul în secţiune folosind operatorii logici astfel:- operatorul xor (SAU exclusiv)Expresia în care apare operatorul xor va avea valoarea true dacă exact unul dintre operanziare valuarea true- operatorul ! (NOT)if (!parola_e_buna) ... parola nu este bună, accesul este interzisif (!parola_nu_e_buna) ... parola e bună, accesul este permisOperatorul ! returneaza TRUE dacă valoarea iniţială de adevăr e FALSE şi FALSE dacăvaloarea iniţială este TRUE.- operatorul || (OR)if (numele_este_valid) || parola_este_buna) ...verifică dacă numele sau parola sunt valide şi dacă oricare dintre ele este, returnează valoareade adevăr TRUE. În acest exemplu de pseudocod dacă numele ar fi valid dar parola nu, i-amacorda utilizatorului acces mai departe, ceea ce nu este de dorit. Trebuie să fim siguri că şinumele şi parola sunt valide. Operatorul || returnează TRUE dacă oricare din valorileverificate e TRUE. Returnează FALSE doar dacă amândouă sunt FALSE.- operatorul && (AND)if (numele_este_valid && parola_este_buna) ...dacă atât numele cât şi parola sunt valide putem acorda utilizatorului acces în secţiunea deadministrare. Operatorul && returnează TRUE doar dacă ambele valori verificate sunt TRUE.El returnează FALSE dacă oricare dintre ele este FALSE (sau dacă amândouă sunt FALSE).Operatori de atribuire:Primul operand asupra căruia este aplicat un astfel de operator de atribuire trebuie să fie ovariabilă, iar al doilea poate fi o expresie.Operaţia Varianta scurtă Varianta standardadunare (+=) $a += 2 $a = $a + 2
  • 22. scădere (-=) $a -= 2 $a = $a -2înmulţire (*=) $a *= 2 $a = $a *2împărţire (/=) $a /= 2 $a = $a /2rest (%=) $a %= 2 $a = $a %2conjuncţie (&=) $a &= 2 $a = $a &2disjuncţie (|=) $a |= 2 $a = $a |2disjuncţie exclusivă (^=) $a ^= 2 $a = $a ^2deplasare la stânga (<<=) $a <<= 2 $a = $a << 2deplasare la dreapta (>>=) $a >>= 2 $a = $a >> 2concaternare (.=) $a .= "2" $a = $a . "2"Exemplu:Cod:<?php$b = 2;$a = 1;echo "<TT>$a += $b = ";echo $a += $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a -= $b = ";echo $a -= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a *= $b = ";echo $a *= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a /= $b = ";echo $a /= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a %= $b = ";echo $a %= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a &= $b = ";echo $a &= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a |= $b = ";echo $a |= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a ^= $b = ";echo $a ^= $b;$b = 2;
  • 23. $a = 1;echo "<br>$a <<= $b = ";echo $a <<= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a >>= $b = ";echo $a >>= $b;$b = 2;$a = 1;echo "<br>$a .= $b = ";echo $a .= $b;echo "</TT>";?>Rezultatul codului de mai sus este:1 += 2 = 31 -= 2 = -11 *= 2 = 21 /= 2 = 0.51 %= 2 = 11 &= 2 = 01 |= 2 = 31 ^= 2 = 31 <<= 2 = 41 >>= 2 = 01 .= 2 = 12Operatori de incrementare şi decrementare:Operatorul de incrementare (++) are ca efect creşterea cu 1 a valorii unei variabile, iar cel dedecrementare (--) are ca efect scăderea cu 1 a valorii variabilei. Tipul variabilei poate fi întregsau real. Dacă operatorul precede variabila, atunci rezultatul expresiei este valoarea obţinutădupă incrementare sau decrementare. Dacă variabila precede operatorul, atunci rezultatulexpresiei este valoarea variabilei înaintea incrementării sau decrementării. Cu alte cuvinte,dacă operatorul precede variabila, atunci valoarea variabilei este mai întâi modificată şi apoiutilizată, iar dacă variabila precede operatorul, atunci valoarea ei este mai întâi utilizată şi apoimodificată.Aceşti operatori pot fi utilizaţi şi pentru variabile care conţin şiruri de caractere. Operatorul deincrementare duce la creşterea cu 1 a codului ASCII a ultimului caracter din şir dacă acestaeste o litera sau cifră. În cazul în care litera este z, respectiv Z, sau cifra este 9, atunci eadevine a, respectiv A, sau cifra 0 şi se încearcă incrementarea penultimului caracter. Dacăaceasta este tot 9, z sau Z se aplică acelaşi procedeu şi se trece la antepenultimulcaracter. Procedeul continuă până în momentul în care se ajunge la un caracter care nu este9, z sau Z sau se ajunge la începutul şirului. În acest ultim caz, la începutul şirului seadaugă caracterul 1, a sau A. Incrementarea nu are nici un efect pentru caracterele carenu sunt cifre sau litere.Decrementarea şirurilor de caractere nu are nici un efect, valorile variabilelor rămânândnemodificate. Există o singură excepţie şi anume şirurile care reprezintă numere întregi saureale. Acestea sunt incrementate sau decrementate potrivit regulilor pentru valorile numerice.Exemplu:
  • 24. Cod:<?php$a = 7;echo "<tt>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt>";echo $a++;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt>";echo ++$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt>";echo $a--;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt>";echo --$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";$a = 7.5;echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt>";echo $a++;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt>";echo ++$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt>";echo $a--;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt>";echo --$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";$a = "PHP";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a++</tt><i> este </i><tt>";
  • 25. echo $a++;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>++a</tt><i> este </i><tt>";echo ++$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>a--</tt><i> este </i><tt>";echo $a--;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "<br>a = $a";echo ": </tt><i>Rezultatul operatiei </i><tt>--a</tt><i> este </i><tt>";echo --$a;echo "</tt>. <i>Noua valoare a variabilei </i><tt>a</tt><i> este </i><tt>$a.";echo "</tt>";?>Rezultatul codului de mai sus este:a = 7: Rezultatul operatiei a++ este 7. Noua valoare a variabilei a este 8.a = 8: Rezultatul operatiei ++a este 9. Noua valoare a variabilei a este 9.a = 9: Rezultatul operatiei a-- este 9. Noua valoare a variabilei a este 8.a = 8: Rezultatul operatiei --a este 7. Noua valoare a variabilei a este 7.a = 7.5: Rezultatul operatiei a++ este 7.5. Noua valoare a variabilei a este 8.5.a = 8.5: Rezultatul operatiei ++a este 9.5. Noua valoare a variabilei a este 9.5.a = 9.5: Rezultatul operatiei a-- este 9.5. Noua valoare a variabilei a este 8.5.a = 8.5: Rezultatul operatiei --a este 7.5. Noua valoare a variabilei a este 7.5.a = PHP: Rezultatul operatiei a++ este PHP. Noua valoare a variabilei a este PHQ.a = PHQ: Rezultatul operatiei ++a este PHR. Noua valoare a variabilei a este PHR.a = PHR: Rezultatul operatiei a-- este PHR. Noua valoare a variabilei a este PHR.a = PHR: Rezultatul operatiei --a este PHR. Noua valoare a variabilei a este PHR.Aceşti operatori sunt utili de exemplu pentru monitorizarea unui download, dacă doriţi să ştiţide câte ori a fost descărcat un fişier dintr-o anumită pagină. La fiecare accesare a fişierului,scriptul incrementează cu 1 şi afişează valoarea. (scriptul îl gândiţi voi, doar nu vreţi totul latavă)Operatori pentru controlul erorilor:În PHP există un operator (@) care permite ignorarea erorilor. Dacă este aplicat asupra uneiexpresii care ar duce la afişarea unui mesaj de eroare, atunci mesajul respectiv nu va fi afişat.Operatori de execuţie:Interpretorul PHP permite executarea unor comenzi sistem prin intermediul operatorului (` `). Comanda respectivă este cuprinsă între apostroafele inverse (tasta de lângă 1 deasupratastei tab), iar rezultatul acestei comenzi este un şir de caractere care reprezintă şi rezultatulexpresiei.Urmatorul script PHP determină execuţia pe server a comenzii help /? şi afişarea rezultatuluiîn fereastra programului de navigare.
  • 26. Cod:<?phpecho "<PRE>".`help /?`."</PRE>";?>Atenţie!Pe unele configuraţii de server nu se permite executarea de comenzi prin intermediul PHP (camăsură de siguranţă, altfel oricine ar putea da un format sau reboot la server prin intermediulunui script PHP).Operatori pentru vectori:Singurul operator care poate fi aplicat asupra vectorilor este cel de concaternare (+)Rezultatul concaternării a doi vectori este un vector care conţine elementele din cei doi vectori.Dacă cei doi vectori conţin elemente cu aceeaşi cheie, atunci este păstrat doar elementul dinvectorul care reprezintă primul operand.Exemplu:Cod:<?php$x[2] = 2;$x[4] = 4;$x[5] = 5;$x[7] = 7;$y[1] = 100;$y[2] = 200;$y[3] = 300;$y[4] = 400;$y[5] = 500;$z = $x + $y;echo "$z[1] $z[2] $z[3] $z[4] $z[5] $z[7]";?>Rezultatul codului de mai sus este:100 2 300 4 5 7Ordinea operaţiilor:Evident, o expresie poate conţine mai mulţi operatori, din categorii diferite. Pentru a indicaordinea în care trebuie efectuate calculele, trebuie stabilită o ordine a operaţiilor. Pentruaceasta a fost definită precedenta şi asociativitatea operaţiilor.Valoarea expresiilor corespunzătoare operatorilor cu precedenta mai mare va fi calculatăînaintea valorilor expresiilor cu o precedentă mai mică. De exemplu, pentru expresia 1 + 2 *3 va fi efectuată mai întâi înmulţirea 2 * 3, datorită faptului că operatorul * are precedentamai mare decât cea a operatorului +.Dacă o expresie sau o subexpresie conţine numai operatori cu aceeaşi precedentă, atuncioperaţiile se vor efectua în ordinea determinată de asociativitatea acestor operatori care poatefi de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta. Toţi operatorii cu aceeaţi precedentă auaceeaşi tip de asociativitate.Evident, pentru a modifica ordinea implicită de efectuare a operaţiilor pot fi folosite parantezepentru a indica faptul că o anumită operaţie trebuie efectuată înaintea altora, chiar dacăacestea din urmă au o precedentă mai mare.Trebuie observat faptul că, datorită asociativităţii de la dreapta spre stânga a operatorilor deatribuire, expresiile de tipul $a = $b = 1 sunt valide. Mai întâi se va efectua atribuirea $b =
  • 27. 1; variabila $b va primi valoarea 1 şi, datorită faptului că rezultatul unei operaţii de atribuireeste valoarea atribuită variabilei care reprezintă primul operand, în continuare se va efectuaatribuirea $a = 1, deci şi variabila $a va primi tot valoarea 1. Tabelul de mai jos conţine olistă cu majoritatea operatorilor din PHP. Liniile tabelului indică precedenta, în sensul că unoperator are aceeaşi precedentă cu operatorii de pe linie în care apare şi o precedentă maimare decât oricare operator aflat pe o linie anterioară. În acest tabel se observă faptul că, deşioperatorii && şi and, respectiv || şi or realizează aceeaşi operaţie, ei au precedentediferite, deci nu sunt echivalenţi din toate punctele de vedere. Tip asociativitate Tip Operanzide la stânga la dreapta unar . (selectare)de la stânga la dreapta binar orde la stânga la dreapta binar xorde la stânga la dreapta binar andde la stânga la dreapta binar print = += -= *= /= .=de la stânga la dreapta binar %= &= |= ^= ~= <<= >>=de la stânga la dreapta ternar ?:de la stânga la dreapta binar ||de la stânga la dreapta binar &&de la stânga la dreapta binar |de la stânga la dreapta binar ^de la stânga la dreapta binar & == !=fără asociativitate binar === !== < <=fără asociativitate binar > >= <<de la stânga la dreapta binar >> +de la stânga la dreapta binar - . (concaternare) *de la stânga la dreapta binar / %de la stânga la dreapta unar ! ~ ++ -- (int) (float) (string) (array) (object)
  • 28. @de la stânga la dreapta unar [fără asociativitate unar newÎn tabel este prezentat şi numărul expresiilor asupra cărora acţionează un operand. Operatoriiunari acţionează asupra unei singure expresii, cei binari asupra a două expresii şi singuruloperator ternar asupra a trei expresii.În continuare sunt câţiva operatori care execută operaţii utile:- abs(x) - returnează valoarea absolută a lui x;- ceil(x) - returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat superior;- floor(x) - returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat inferior;- max(x, y, ...) - returnează valoarea maximă a unui set de valori;- min(x, y, ...) - returnează valoarea minimă a unui set de valori;- pow(x, n) - returnează numărul x, ridicat la puterea specificată n;- strftime(f) - returnează data curentă, formatată conform conţinutului parametrului f;- sqrt(x) - returnează rădăcina pătrată a lui xMai jos sunt cateva exemple:$lungime = sqrt($arie);Acest exemplu calculează lungimea laturilor unui pătrat, dacă este cunoscută aria pătratului.În continuare este prezentat modul de utilizare al funcţiei max, care preia mai multeargumente:$punctaj_castigator = max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);Un alt exemplu calculează aria unui cerc de rază dată:Cod:<?php$raza = 2.0;$pi = 3.14159;$arie = $pi * $raza * $raza;echo "raza = ";echo $raza;echo "<br>arie = ";echo $arie;?> Câteva idei utile pentru securitatea paginilor webRegula numărul unu a securităţii online este: nu vă încredeţi niciodată în utilizator.Întotdeauna verificaţi datele trimise către server şi "curăţaţi-le" înainte de a le utiliza. Pentruaceasta trebuie să luaţi în considerare câteva posibile "găuri" de securitate. Menţionez că celescrise aici sunt doar noţiuni generale, pentru o securitate ridicată ar trebui sa aveţi noţiunispecializate de baze de date şi de administrare a serverelor web.1. Variabilele globaleAvând variabilele globale din php.ini setate pe ON puteţi accesa datele trimise prin formulare
  • 29. mai simplu: $variabila în loc de $_GET[variabila], la fel şi pentru POST sau FILES. Dacăscriptul nu este foarte bine gândit, variabilele globale pot prezenta un risc major de securitate.Din acest motiv php.ini este distribuit cu globals=off în ultimele versiuni.2. Ghilimele "magice"Dacă în php.ini magic_quotes_gpc sunt OFF folosiţi funcţia addslashes pentru a precedaghilimelele din datele trimise de utilizatori cu caracterul . Dacă magic_quotes_gpc sunt ON,PHP adaugă automat caracterul înainte de ghilimele dar dacă ele sunt OFF, ghilimelele dininput vă pot crea probleme serioase.Ca exemplu, să presupunem că interogarea SQL de verificare a numelui şi a parolei pentruînregistrarea pe site esteSELECT * FROM users WHERE nume=$nume AND parola=$parolaşi dacă interogarea este executată cu succes, utilizatorul este logat. În acest caz, folosindparola OR 1=1 oricine poate avea acces pe site deoarece interogareaSELECT * FROM user WHERE nume=un nume oarecare AND parola=" OR 1=1este executată cu succes şi returnează un rezultat (toate înregistrarile din baza de date, defapt). Mai mult, atunci când vă aşteptaţi ca baza de date să returneze un singur rând, verificaţiacest lucru şi nu dacă interogarea s-a executat cu succes. Implicit în php.inimagic_quotes_gpc sunt ON pentru a vă proteja de astfel de atacuri, dar este bine să verificaţiînainte de a renunţa la addslashes.3. IncludereÎncercaţi să evitaţi includerea "vizibilă" a fişierelor în forma http://site.ro/fisier.php?file=cutare.html pentru a include fişiere în cadrul unei pagini. Cu puţină neatenţie din parteavoastră atacatorul ar putea accesa astfel de informaţii sensibile din cadrul sistemului. Nuincludeţi fişiere străine. PHP poate "include" fişiere aflate pe alte servere decât cel care ruleazădacă setarea URL fopen wrappers este activată în php.ini. În exemplul de mai sus, un atacatorar fi putut accesa adresahttp://site.ro/fisier.php?file=http://www.rau.ro/scriptultau.phppentru a include în fisier un script localizat pe alt server şi astfel obţine acces către toateresursele sistemului la care are acces PHP, putând rula comenzi de sistem, afişa informaţiiconfidenţiale sau sterge baza de date. Nu permiteţi includerea fişierelor din altă parte decât depe serverul vostru. Setaţi allow_url_fopen=OFF în php.ini.4. FormulareFolosiţi metoda POST în formulare atunci când informaţia din acestea urmează să fie introdusăîn baza de date. Dacă variabilele globale sunt OFF în php.ini sau metoda de transmitere aformularului este GET, un utilizator rău intenţionat ar putea accesa adresa dvs. şi ar introducecomentariul lui (exemplu "blabla") în baza voastră de date fără să treacă propriuzis prin site.Aşa vă puteţi trezi că nu mai aveţi spaţiu pe server iar în baza de date sunt câteva milioane decomentarii care spun acelaşi lucru "blabla".Verificarea provenienţei cererilor către server este foarte importantă şi în alt caz: formularelede loghin. Cineva care ştie numele de utilizator ar putea încerca să vă găsească parola foarteusor. În acest caz va trebui să puneţi o protecţie suplimentară care să nu permită mai mult deX încercări consecutive eşuate de logare pentru un nume de utilizator. Această problemă serezolva uşor folosind sesiunile. În momentul când cineva încearcă să trimita numele şi paroladin formular putem seta o variabilă de sesiune $_SESSION[login_count] care să ţină mintenumărul de încercări. Când valoarea acesteia trece de 3 (încercări nereuşite) nici măcar numai interogaţi baza de date pentru a verifica datele trimise. Variabila de sesiune va rămâne înmemorie cât timp browserul este deschis şi sesiunea activă (opţiunea implicită a PHP demenţinere a sesiunilor active este de o oră). Dacă atacatorul aşteaptă o ora sau îşi închidebrowserul, sesiunea va fi închisă şi va putea de alte X ori să se logheze. De cele mai multe oriacestă măsură de siguranta este suficientă pentru a preveni încercările de aflare a parolelor.
  • 30. 5. ExtensiiO practică obişnuită este de a acorda extensia .inc fişierelor care conţin biblioteci de funcţii ceurmează a fi incluse şi folosite în cod. PHP nu parsează fişierele cu extensia .inc şi dacăacestea sunt apelate direct ele sunt trimise plain text către browser. Nu puneţi informaţiisensibile (precum nume şi parola) în fişiere cu extensia .inc, .txt, sau .html care pot fiaccesate şi văzute. Folosiţi pentru aceste fişiere extensia .php care, dacă sunt accesate direct,vor fi rulate fără să afişeze informaţiile conţinute în ele.6. Comanda CHMOD - setarea atributelorComanda CHMOD (abreviere pentru change mode permissions of a file) este folosită pentru aschimba modul de acces (de permitere) a fişierelor şi directoarelor de pe server. Setarea poateafecta modul cum poate fi citit, sau cum se poate executa un fişier pe server. De exemplu,dacă aveţi un fişier .php care trebuie să execute o comandă de scriere pe server într-un fişier.txt trebuie să îi daţi dreptul să poata fi executat iar la fişierul .txt trebuie să îi daţi dreptul dea se putea scrie în el. Aveti 3 tipuri de acces - OWNER - GROUP - WORLD - fiecare cu câte 3setări - READ - WRITE - EXECUTE -Este bine ca la WORLD să nu daţi decât acces la citire (pentru a putea accesa paginile de pesite) dar nu şi drepturi de scriere sau execuţie (pentru că nu doriţi ca oricine să vă scrie cevrea în respectivul fişier .txt)În programul TOTAL COMMANDER (pe care eu îl folosesc şi pentru FTP) setarea atributelor peserver se face din meniul FILES - CHANGES ATTRIBUTES. Fiecare program de FTP are înmeniul lui setare pentru atributele fişierelor de pe server.7. CookiesDacă aveţi o secţiune de administrare pe site, unde accesul este restrictionat doar la membriide exemplu, este bine ca în toate paginile din această secţiune să încludă o pagină deverificare a accesului. Această pagina va verifica la fiecare accesare dacă utilizatorul esteînregistrat şi are acces pe pagina respectivă şi permite rularea paginii doar dacă utilizatoruleste înregistrat. Fără această verificare, un utilizator ar putea accesa paginile din secţiunea deadministrare fără să treacă prin formularul de înregistrare. După autentificarea propriu-zisă,vom folosi variabile de sesiune pentru a păstra în memorie câteva informaţii despreautentificare, pentru a le verifica mai târziu, atunci când accesăm alte pagini din cadrulsecţiunii de administrare. Pornim întâi sesiunea după care trecem la salvarea informaţiilor înea ca în exemplul de mai jos:session_start();$_SESSION [nume_admin] = $_POST [nume];$_SESSION [parola_encriptata] = $parolaEncriptata;Pe lângă acestea, pentru o şi mai mare siguranţă, vom salva id-ul sesiunii în altă variabilă.Toate sesiunile au un id unic, un string care seamănă cu rezultatul unei criptări MD5:$_SESSION [key_admin] = session_id();Cu autentificare făcută, spunem scriptului să încarce prima pagină din secţiunea deadministrare:header ("location: admin.php");În continuare pentru a împiedica accesul neautorizat la paginile din această secţiune, scriemun mic script de verificare a datelor sesiunii înainte de a încărca orice pagină din secţiunea deadministrare:session_start();if ($_SESSION [key_admin] != session_id ()) {print Acces neautorizat!;exit;}8. Loguri de acces
  • 31. Pentru o verificare ulterioară a persoanelor care încearcă să intre în paginile restrictionate depe site, este bine să salvăm în baza de date (sau într-un fişier text) numele, parola criptata,ora, data, semnătura browserului şi ip-ul. Aşa veţi ştii cine a încercat să vă spargă site-ul şiputeţi crea un script care sa verifice de exemplu ip-ul şi dacă corespunde cu unul din cele caresunt blocate să nu aibă acces la nici una din pagini (chiar dacă găseşte userul şi parolacorecte)9. Criptarea parolelor cu MD5Parolele care sunt salvate în baza de date este recomandat să le ţineţi criptate, astfel dacăcineva încearcă să citeasca parolele le va vedea criptate.INSERT INTO admin VALUES ("administrator", md5("parola"));Criptarea folosind md5 nu este reversibila (şi astfel nici dvs., nici altcineva nu o va putea aflachiar dacă are acces la baza de date).10. Pagina index.php în subdirectoareDacă aveţi mai multe directoare şi subdirectoare pe server este recomandat pentru a preveniaccesul la datele aflate în aceste directoare să introduceţi în fiecare director o pagină numităindex.html sau index.php care să facă redirectarea automat către pagina principală a site-ului.Astfel minimizati riscul să intre cineva şi să vadă tot ce este în aceste subdirectoare.11. Fişierul .htaccessPentru a bloca accesul la un anumit director (sau chiar la tot site-ul) puteti crea un fişier numit.htaccess (cu punct înainte) în care să introduceţi ip-ul care doriţi să îl blocaţi (sau care săaibă acces)Order Deny,AllowAllow from allÎn exemplul de mai sus, toată lumea are acces. Dacă de exemplu ip-ul 192.168.1.1 nu doriţisă aibă acces la acel director scrieţiDeny from 192.168.1.1Atenţie, să nu vă blocaţi singuri ip-ul la site, că altfel trebuie să luaţi legătura cuadministratorul serverului să steargă fişierul ca să puteţi intra din nou pe site, sau sa scrietiprin FTP un nou fişier .htaccess. (la subdirectoare ştergeţi directorul sau salvaţi un alt fişier.htaccess) În cazul în care după de aţi pus fişierul pe server nu îl vedeţi, el este acolo darserverul seteaza acest nume de fişier ca fişier ascuns.12. Roboţii de căutareMotoarele de căutare pot indexa tot ce se află la voi pe site. Dacă doriţi ca un fişier saudirector să nu fie indexat de către motoarele de căutare, trebuie să creaţi un fişier numitrobots.txt care să se afle în directorul principal de pe site (nu în subdirectoare). În el scrieţiurmătoarele comenzi:# robots.txt for http://www.tutoriale.far-php.roUser-agent: *Disallow: /cache/Disallow: /admindisallow: /searchunde pentru fiecare director sau fişier se specifică locaţia şi numele. Pentru mai multăsiguranţă, am găsit pe web un mic script care verifică tipul de browser şi dacă nu este unbrowser cunoscut nu permite accesul (dacă cineva încearcă să citească paginile cu programespion sau gen web offline).
  • 32. Cum am specificat şi la începutul acestui articol, cele spuse mai sus nunt doar cateva indicii şiidei pentru a vă putea proteja mai bine paginile. Structuri de control în PHPDupă cum ştiţi, instrucţiunile PHP sunt separate prin caracterul ;. Deseori, suntem nevoiţi săgrupăm mai multe instrucţiuni pentru a forma un bloc. Astfel, obţinem instrucţiunile compusecare sunt formate din mai multe instrucţiuni simple, separate prin caracterul ;. În PHP,instrucţiunile compuse au următoarea sintaxa:{ instructiune #1 instructiune #2 ... instructiune #n }Instrucţiunile care formează instrucţiunea compusă pot fi de orice tip: orice structură decontrol, alte instrucţiuni compuse etc. Aşadar un bloc de instructiuni (o instrucţiune compusă),în PHP, este delimitat de acolade.Structura ifUna dintre cele mai importante structuri în orice limbaj este cea alternativa. În PHP sintaxaacestei structuri este următoarea:if (conditie) instructiuneFolosirea unei astfel de structuri indică faptul că instrucţiunea se va executa dacă şi numaidacă valoarea expresiei conditie (eventual după conversia la tipul boolean) este true.Construcţia if - elseÎn foarte multe cazuri dorim să executăm o altă instrucţiune dacă valoarea expresiei condiţieeste false. În PHP putem utiliza o construcţie de tipul if - else în acest scop. Sintaxa este:if (conditie) instructiune #1else instructiune #2Construcţia elseifUneori, suntem nevoiţi să folosim structuri alternative îmbricate în diferite scopuri. Folosindconstrucţii de tipul if - else vom obţine o secvenţă de tipul:if (conditie #1) instructiune #1elseif (conditie #2) instructiune #2else ...elseif (conditie #n) instructiune #nelse instructiune #n+1Limbajul PHP permite folosirea unei prescurtări şi anume construcţia elseif. Practic, aceastaînlocuieste un else urmat de un if. Folosind această structură, codul anterior poate fi scrisastfel:if (conditie #1) instructiune #1elseif (conditie #2) instructiune #2
  • 33. elseif ...elseif (conditie #n) instruciune #nelse instructiune #n+1Sintaxe alternativeDacă dorim să se execute mai multe instrucţiuni când este indeplinită o anumită condiţie,atunci ar trebui să folosim instrucţiunile compuse. De exemplu, pentru o structură if vomscrie:if (conditie):instructiune #1instructiune #2 ...instructiune #nendifPractic, pentru orice structură de control PHP, putem înlocui acolada deschisa prin caracterul: şi acolada închisă printr-un cuvânt cheie opţinut prin adăugarea prefixului end la cuvântulcheie care indică structura de control. Trebuie observat faptul că else şi elseif nu suntstructuri, ele fiind simple construcţii folosite în cadrul structurii if. Din acest motiv, nu vomavea niciodată endelse sau endelseif, ci doar endif-uri. Aşadar, sintaxa alternativă pentru ostructură if în care se folosesc construcţii else şi elseif este următoarea:if (conditie #1)grup instructiuni #1elseif (conditie #2)grup instructiuni #2elseif ...elseif (conditie #n)grup instructiuni #nelse grup instructiuni #n+1endif;Structura whileMajoritatea script-urilor PHP vor conţine cicluri. Pentru a folosi o buclă anterior condiţionatăvom utiliza structura while. Sintaxa acestei proceduri este:while (conditie) instructiuneEfectul acestei structuri este executarea instrucţiunii atât timp cât valoarea expresiei condiţie(eventual după conversia la tipul boolean) este true. Trebuie observat faptul că este posibil cainstrucţiunea să nu fie executată niciodată. Si pentru această structură avem la dispoziţie osintaxă alternativă şi anume:while (conditie):grup instructiuniendwhile;Structura do - whileUneori, dorim să folosim bucle posterior condiţionate. În acest scop, în PHP avem la dispoziţiestructura do - while a cărei sintaxă este:do instructiune while (conditie);
  • 34. Singura diferenţă faţă de structura while este faptul că valoarea condiţiei este determinată, defiecare dată, după executarea instrucţiunii. Ca urmare, instrucţiunea va fi executată cel puţin odată. Nu există o sintaxă alternativă pentru această structură.Structura forO alternativă cu o funcţionalitate mai ridicată pentru utilizarea buclelor este structurarepetitivă for. Sintaxa este foarte asemănătoare cu cea din limbajele C/C++ şi Java şi anume:for (expresie #1; expresie #2; expresie #3)instructiunePrima expresie este evaluată o singură dată, înainte de începerea execuţiei ciclului.Instrucţiunea este executată cât timp cea de-a doua expresie are valoarea true. De fiecaredată, după executarea instrucţiunii, este evaluată cea de-a treia expresie. Oricare dintre celetrei expresii poate lipsi; în cazul în care o expresie lipseste, se consideră că ea are valoareatrue. Pentru structura for poate fi folosită şi următoarea sintaxă alternativă:for (expresie #1; expresie #2; expresie #3):instructiuneendfor;ExempleÎn continuare aveţi un exemplu care afişează numerele cuprinse între 1 şi 15. Numerele parevor fi scrise cu roşu, iar cele impare care sunt divizibile cu 3 cu verde, iar celelalte cu albastru.Vom folosi o structură repetitivă pentru a afişa numerele şi o structură alternativă pentru adetermina culoarea cu care vor fi afişate. Putem utiliza oricare dintre cele trei structurirepetitive; codul PHP pentru cele trei variante este prezentat mai jos.Cod:<?php// Structuri alternative si repetitive// Bucla for// Exemplufor ($i = 1; $i <= 15; $i++):echo "<b><font size = 3 ";echo "color = ";if ( ! ($i % 2))echo "red";elseif ( ! ($i % 3))echo "green";elseecho "blue";echo "> $i </font></b>";endfor;?>Cod:<?php// Structuri alternative si repetitive
  • 35. // Bucla while// Exemplu$i = 1;while ($i<=15) { echo "<b><font size = 3 "; echo "color = "; if ( ! ($i % 2)) echo "red"; elseif ( ! ($i % 3)) echo "green"; else echo "blue"; echo "> $i </font></b>"; $i++; }?>Cod:<?php// Structuri alternative si repetitive// Bucla do - while// Exemplu$i = 1;do { echo "<b><font size = 3 "; echo "color = "; if ( ! ($i % 2)) echo "red"; elseif ( ! ($i % 3)) echo "green"; else echo "blue"; echo "> $i </font></b>"; $i++; }while ($i <= 15);?>Rezultat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15Structura foreachAceastă structură poate fi folosită pentru a realiza o iteraţie printre toate elementele unuivector. Aşadar, ea nu poate fi folosită decât împreună cu vectorii; utilizarea sa asupra uneivariabile de alt tip duce la apariţia de erori. Există două sintaxe acceptate pentru aceastăstructură şi anume:foreach (expresie_vectoriala as $valoare)instructiune
  • 36. sauforeach (expresie_vectoriala as $cheie => $valoare)instructiuneDacă se utilizează prima variantă, atunci la fiecare iteraţie valoarea elementului curent esteatribuită variabilei $valoare şi apoi se trece la elementul următor (a cărui valoare va fiatribuită variabilei la următoarea iteraţie). Execuţia ciclului se încheie în momentul în care numai există alte elemente în vector. Singura diferenţa care apare în cazul utilizării celei de-adoua variante este faptul că la fiecare iteraţie valoarea cheii elementului curent este atribuităvariabilei $cheie. În continuare este un exemplu de folosire a celor doua sintaxe ale structuriiforeach.Cod:<?php// structura foreachecho <table width="100%"><tr><td with="50%">;// un vector obisnuit$a = array (1, 2, 3, 10);echo "<b>Parcurgerea unui vector:</b><br><ol>";foreach ($a as $v) echo "<li><i>Valoarea curenta este </i>:<tt>$v</tt>n<br>"; /* parcurgerea vectorului, contorizarea elementelor si afisarea numarului de ordine al elementului curent */ $i = 0;echo "</ol><b>O alta parcurgere: </b><ul>";foreach ($a as $v) { echo "<li><tt>$a[$i] => $v</tt>n <br>"; $i++; }/* un vector ale carui elemente sunt identificate prin chei */$a = array ( "unu" => 1, "doi" => 2, "trei" => 3, "zece" => 10 );echo "</ul><td><width = 50%><b>Parcurgere cu afisarea cheilor: </b><ul>";foreach ($a as $k => $v) { echo "<li><tt>$a[$k] => $v</tt>n"; }// o matrice$b[0][0] = "a";$b[0][1] = "b";$b[1][0] = "c";$b[1][1] = "d";echo "</ul><b>Parcurgerea unei matrice:</b><br><tt>";
  • 37. foreach ($b as $v1) { echo "&nbsp;&nbsp;"; foreach ($v1 as $v2) echo "$v2n"; echo "<br>"; }echo "</tt><br><b>Parcurgerea unui vector generat dinamic: </b><br><tt>&nbsp;&nbsp;";// un vector generat dinamicforeach (array (1, 2, 3, 4, 5) as $v) echo "$vn";echo "</tt></td></tr></table>";?>Rezultatul codului de mai sus este:Parcurgerea unui vector: Parcurgere cu afisarea cheilor: 1. Valoarea curenta este :1 2. Valoarea curenta este :2 • $a[unu] => 1 3. Valoarea curenta este :3 • $a[doi] => 2 4. Valoarea curenta este :10 • $a[trei] => 3 • $a[zece] => 10O alta parcurgere: Parcurgerea unei matrice: a b • $a[0] => 1 c d • $a[1] => 2 • $a[2] => 3 Parcurgerea unui vector generat dinamic: 1 2 3 4 5 • $a[3] => 10Structura switchÎn anumite cazuri trebuie să efectuăm anumite operaţii în funcţie de anumite valori ale uneiexpresii. O soluţie ar fi folosirea unor structuri if îmbricate sau a uneia singure în care aparmai multe construcţii elseif.Să presupunem că o anumită variabilă poate avea cinci valori distincte şi pentru fiecarevaloare trebuie executată o anumită instrucţiune. Dacă folosim structura if, secvenţa de codva fi următoarea:if ($variabila == valoare #1)instructiune #1elseif ($variabila == valoare #2)instructiune #2elseif ($variabila == valoare #3)instructiune #3elseif ($variabila == valoare #4)instructiune #4elseinstructiune #5
  • 38. Folosind structura switch, secvenţa echivalentă este:swich ($variabila) {case valoare #1: instructiune #1break;case valoare #2: instructiune #2break;case valoare #3: instructiune #3break;case valoare #4: instructiune #4break;case valoare #5: instructiune #5break;}Prezentăm în continuare sintaxa generală a structurii switch:switch (expresie) {case valoare #1: grup instructiuni #1case valoare #2: grup instructiuni #2...case valoare #n: grup instructiuni #n[default: grup instructiuni #n + 1]}Pentru început se determină valoarea expresiei şi apoi se verifică dacă aceasta apare cavaloare pentru una dintre construcţiile case. În caz afirmativ, toate instrucţiunile începând cucea corespunzătoare valorii respective (până la sfârşitul blocului swich) vor fi executate.Execuţia acestor instrucţiuni poate fi întreruptă dacă este folosită instrucţiunea break, care vafi prezentată mai jos. Dacă valoarea expresiei nu corespunde nici uneia dintre valorilecorespunzătoare construcţiilor case, se execută instrucţiunile corespunzătoare construcţieidefault. Dacă aceasta lipseste, atunci nu se execută nici o instrucţiune. Trebuie precizat faptulcă valorile corespunzătoare construcţiilor case pot fi numere întregi, numere reale sau şiruride caractere; nu pot fi utilizate obiecte sau vectori.Instrucţiunea breakAceastă instrucţiune poate fi folosită pentru a întrerupe forţat execuţia unui ciclu sau asecvenţei de instrucţiuni corespunzătoare unei structuri switch. Instrucţiunea poate fi urmatăde un argument care indică numărul de structuri îmbricate a căror execuţie se încheie.Valoarea implicită este 1, deci se întrerupe execuţia unei singure structuri. Următoareasecvenţă de cod PHP realizează parcurgerea elementelor unui vector de numere întregi până înmomentul în care se întâlneşte un număr negativ.Cod:<?phpforeach ($a as $v) if ($v < 0) break;?>Mai departe aveţi cazul în care este întreruptă execuţia mai multor cicluri; vom considera căparcurgem elementele unei matrice pătratice cu n elemente şi n coloane până în momentul încare întâlnim o valoare nulă.
  • 39. Cod:<?phpfor ($i = 0; $i < $n; $i++) for ($j = 0; $j < $n; $j++) if ( ! $a [$i] [$j] ) break 2;?>Instrucţiunea break poate fi utilizată pentru întreruperea execuţiei secvenţelor de instrucţiunicorespunzătoare structurilor for, foreach, while, do - while şi switch.Instrucţiunea continueAceastă instrucţiune este folosită pentru a întrerupe execuţia secvenţei de instrucţiuni dininteriorul unui ciclu şi trecerea la următoarea iteraţie. În cazul instrucţiunii for, înainte deurmătoarea iteraţie se evaluează (execută) expresia de incrementare (expresia #3 din sintaxagenerală). La fel ca şi în cazul instrucţiunii break, poate apărea un argument care indicănumărul structurilor îmbricate asupra cărora are efect. Exemplul următor realizează afişareaelementelor unui şir de numere întregi care sunt mai mari decât 1000.Cod:<?phpforeach ($a as $v) { if ($v <= 1000) continue; echo $v; }?>Următorul exemplu ilustrează efectul folosirii argumentelor pentru instrucţiunea continue.Cod:<?php$i = 0;while ($i++ <5) { echo "Ciclul #1 <br>n"; while (1) { echo "??Ciclul #2 <br>n"; while (1) { echo "??Ciclul #3<br>n"; continue 3; } echo "Acest mesaj nu va fi afisat niciodata.<br>n";
  • 40. } echo "Nici acest mesaj nu va fi afisat niciodata.<br>n"; }?>Rezultatul codului de mai sus este: Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3 Ciclul #1 Ciclul #2 Ciclul #3Alte structuri PHPExistă mai multe alte structuri PHP care pot fi utilizate în anumite scopuri. Vom aminti acumcâteva dintre ele:Structurile include, require, include_once şi require_once pot fi utilizate pentru a "insera"anumite instrucţiuni care sunt păstrate într-un alt fişier (document). Interpretorul PHPconsideră că secvenşa din fişierul inserat se află în fişierul din care s-a "comandat" inserareaîn poziţia în care apare structura de inserare.O altă structură este declare care permite crearea unor directive în execuţie.Funcţiile PHP trebuie să utilizeze instrucţiunea return pentru a furniza un rezultat. Despre funcţii în PHPÎn PHP funcţiile pot fi definite de către utilizator folosind următoarea sintaxă:function numef ($param1, $param2, ..., $paramN) {// instructiuni}În PHP o funcţie poate fi definită oriunde în cadrul script-ului şi în interiorul unei funcţii poatesă apară orice secvenţă validă de cod care include definirea de alte funcţii şi definiţii de clase.Argumentele unei funcţii trebuie separate prin virgulă, şi, implicit, acestea sunt transmise prinvaloare. Pentru ca funcţia să returneze un rezultat se foloseşte construcţia return careprimeşte ca parametru o expresie care reprezintă valoarea funcţiei. În momentul în care esteîntâlnită construcţia return, execuţia funcţiei se încheie. În exemplul următor se calculează cuajutorul unei funcţii PHP, pătratul unui număr.Cod:
  • 41. <?phpfunction patrat($n) { return $n * $n; }echo "4^2=<b>".patrat(4)."</b>";?>Rezultatul codului va fi:4^2=16Transmiterea parametrilor prin referinţăPentru a transmite parametri unei funcţii prin referinţă, fapt care implică modificarea valoriiparametrilor şi păstrarea noii valori după ce execuţia funcţiei s-a încheiat, se foloseşteoperatorul & înaintea numelui parametrului formal, în momentul definirii funcţiei. Următorulexemplu indică modul în care se modifică valoarea unei variabile în interiorul unie funcţii şimodul în care această modificare este resimţită în exteriorul acesteia:Cod:<?phpfunction modificInt ($s) { $s .= " prima functie."; echo "<b>In modificInt: </b>".$s."<br>"; }function modificExt (&$s) { $s .= " a doua functie."; echo "<b>In modificExt: </b>".$s."<br>"; }$s="Iesire din ";echo "<b>In script: </b>".$s."<br>";modificInt ($s);echo "<b>In script: </b>".$s."<br>";modificExt ($s);echo "<b>In script: </b>".$s."<br>";?>Rezultat:In script: Iesire dinIn modificInt: Iesire din prima functie.In script: Iesire dinIn modificExt: Iesire din a doua functie.In script: Iesire din a doua functie.Nu există posibilitatea de supraâncărcare a unei funcţii, de redefinire a ei după ce aceasta afost definită în cadrul scriptului respectiv şi nu există nici posibilitatea de anulare a unei funcţii.
  • 42. Parametri cu valori impliciteÎn PHP parametrii formali pot avea valori implicite, şi, în cazul în care parametrul actuallipseşte, atunci se va considera că are valoarea implicită. Următorul exemplu ilustrează modulde folosire al funcţiilor când acestea au parametri formali cu valori implicite:Cod:<?phpfunction comanda($s=cafea) { return "Ati comandat ".$s."."; }echo comanda();echo "<br>";echo comanda("suc");?>Rezultat:Ati comandat cafea.Ati comandat suc.În cazul în care se folosesc parametri cu valori implicite este necesar ca orice parametru careare o valoare implicită să se afle în partea dreaptă a tuturor parametrilor pentru care nu sefolosesc valori implicite, în caz contrar interpretorul PHP nu poate să decidă cărui parametrusă-i atribuie valoarea de pe o anumită poziţie din lista de parametri. De exemplu, dacă avem ofuncţie a cărei declaraţie estefunction transform ($baza=10, $nr)si care returnează rezultatul transformării lui $nr din baza 16 în baza $baza, a cărei valoareimplicită este 10, dacă se apeleaza transform (50), interpretorul nu atribuie valoarea 50parametrului $nr, ci parametrului $baza şi generează o eroare deoarece lipseste valoareaparametrului $nr.Funcţii cu număr variabil de parametriO altă facilitate a limbajului PHP este aceea că oferă programatorului posibilitatea de a utilizafuncţii care au un număr nedeterminat de parametri. Funcţiile care folosesc un număr variabilde parametri nu au nici o particularitate în ceea ce priveşte definirea lor. Aceste funcţii sedefinesc la fel ca cele prezentate anterior, dar pentru a putea accesa parametri se vor folosiurmătoarele funcţii predefinite:- func_num_args( ) - această funcţie returnează numărul parametrilor funcţiei care aapelat-o; dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţii definite de utilizator seva genera un mesaj de avertizare;- func_get_arg(arg_num) - returnează valoarea parametrului care se află pe pozitiaarg_num în lista de parametri; primul parametru are numărul de ordine 0; dacă este apelatădin exteriorul unei funcţii definite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare;- func_get_args( ) - returnează un tablou unidimensional care conţine valorile parametrilorpe care funcţia apelantă i-a primit; dacă această funcţie este apelată din exteriorul unei funcţiidefinite de utilizator se va genera un mesaj de avertizare.
  • 43. În continuare aveţi 2 exemple de utilizare a acestor funcţii. Primul exemplu afişează listaparametrilor funcţiei folosind funcţia func_num_argsşi func_get_arg, iar al doilea exempluafişează aceeaşi listă folosind numai funcţia func_get_args.Cod:<?phpfunction lista_parametri() { for ($i=0; $i<func_num_args(); $i++) { print_r(func_get_arg($i)); echo "<br>"; } }echo lista_parametri("Comanda:", 1, "calculator", 2, "procesoare", "configuratie", array("local", 2, 3));?>Cod:<?phpfunction lista_parametrii() { foreach(func_get_args() as $i) { print_r ($i); echo "<br>"; } }echo lista_parametrii ("Comanda:", 1, "calculator", 2, "procesoare", "configuratie", array("local", 2, 3));?>Rezultat:Comanda:1calculator2procesoareconfiguratieArray ( [0] => local [1] => 2 [2] => 3 )Valorile returnate de funcţiiRezultatul obţinut după apelarea unei funcţii poate avea orice tip. O funcţie poate să returnezechiar şi liste sau obiecte. În PHP există un caz special de rezultat numit referinţă. Pentru ca ofuncţie să poată returna o referinţă, aceasta trebuie declarată folosindu-se operatorul &înaintea numelui funcţiei. Acest operator trebuie să apară înaintea numelui funcţiei şi în
  • 44. momentul când o variabilă primeşte ca valoare referinţa rezultată din apelul funcţiei. Înexemplul următor se defineşte o funcţie al cărui rezultat îl constituie o referinţă:Cod:<?phpfunction &refer() { global $s; return $s; }$s = "Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei.";$z = &refer();echo $z;?>Rezultat:Acesta este continutul variabilei referite cu ajutorul functiei.Spre deosebire de majoritatea limbajelor de programare moderne, o funcţie PHP poate săreturneze o referinţă la o variabilă care a fost declarată în interiorul funcţiei, însă acest lucrunu este indicat deoarece, în anumite cazuri, poate duce la efecte neaşteptate ale executăriiunui script PHP. În alte limbaje de programare efectele devin uneori fatale.Variabilele de tip funcţieO altă facilitate a limbajului PHP în ceea ce priveşte funcţiile este aceea că suportă variabile detip funcţie. Acest lucru este util atunci când se folosesc liste de funcţii pentru prelucrareaanumitor tipuri de date. Pentru a atribui un nume de funcţie unei variabile în PHP se foloseşteaceeaşi construcţie ca în cazul atribuirii unui şir de caractere, şi anume, o variabilă va primi cavaloare numele funcţiei scris între ghilimele simple sau duble. În cazul în care interpretorulPHP găseşte un nume de variabilă urmată de o listă de parametri, acesta caută funcţia pe carevariabila o referă şi în cazul în care există, o execută. Variabilele de tip funcţie nu funcţioneazacu construcţii ale limbajului ca echo, unset, isset, empty, include etc. Mai jos aveţi unexemplu care ilustrează modul de lucru cu variabilele de tip funcţie.Cod:<?phpfunction produs($a, $b) { return $a * $b; }function suma($a, $b) { return $a + $b; }$operatie = produs;$rez = $operatie(4, 5);
  • 45. echo "4 * 5 = <b>".$rez."</b><br>";$operatie = suma;$rez = $operatie(4, 5);echo "4 + 5 = <b>".$rez."</b><br>";?>Rezultat:4 * 5 = 204+5=9 Clase şi obiecte în PHPO clasă este o colecţie de variabile şi funcţii care operează asupra variabilelor respective.Sintaxa folosită pentru declararea unei clase în PHP este:Cod:<?phpclass nume_clasa { // date membre var nume_variabila_1 ... var nume_variabila_m // metode function nume_functie_1 (parametri) { ... // definitia functiei } ... function nume_functie_n (parametri) { ... // definirea functiei } }?>Pentru numele unei clase poate fi utilizat orice identificator permis în PHP cu o singurăexcepţie: sdtclass; acest identificator este folosit de PHP în scopuri interne.În PHP funcţiile ale căror identificatori încep cu _ sunt considerate funcţii magice şi utilizareaacestora nu este recomandată.În PHP, datele membre nu pot fi iniţializate decât cu valori constante. Pentru a iniţializavariabilele cu valori care nu sunt constante trebuie folosit un constructor. Mai jos aveti unexemplu de clasă în care initializările nu sunt corecte:Cod:<?php
  • 46. class Nepermis { var $data = date("Y-m-d"); var $nume = $prenume; var $dest = Mihai .Claudiu; var $obiecte = array ("minge", "pantof"); }?>ObiecteÎn PHP clasele sunt considerate a fi tipuri de date; ele pot fi privite ca fiind "amprentele"variabilelor propriu-zise. Pentru a crea o variabilă al cărei tip este o clasă trebuie utilizatoperatorul new. În continuare vom defini o clasă Aritmetica cu două date membre x şi y caresunt numere întregi şi două metode care realizează adunarea, respectiv înmulţirea lor.Cod:<?phpclass Aritmetica { var x = 2; var y = 3; function Suma () { return $this -> x + $this -> y; } function Produs() { return $this -> x * $this -> y; } }?>Pentru a crea un obiect de tipul Aritmetica vom utiliza o instrucţiune de tipul:$aritm = new Aritmetica;Acum putem utiliza metodele clasei; pentru a afişa suma sau produsul celor două numere vomputea apela cele două metode astfel:echo $aritm -> Suma ( );echo $aritm -> Produs ( );Vom obţine rezultatele 5, respectiv 6. Valorile datelor membre pot fi şi ele modificate prininstrucţiuni de tipul:$aritm -> x = 5;$aritm -> y = 4;Dacă, în urma modificării apelam din nou metodele Suma( ) şi Produs( ), rezultatele vor fi 9,respectiv 20.
  • 47. Cod:<?phpclass PHP4 { var $salut = "Salut PHP4!"; function Salut() { return $this -> salut; } }$salutare = new PHP4;echo $salutare -> Salut()."<br>";?>Rezultatul codului de mai sus este:Salut PHP4!În acest exemplu a fost utilizată pseudo-variabila $this. Aceasta este folosită pentru a indicafaptul că se operează asupra unei date membre a obiectului curent.Extinderea claselorDeseori este necesară definirea unor clase cu proprietăţi (date membre) şi metodeasemănătoare. Pentru a usura definirea unor astfel de clase a fost introdus conceptul deextindere (derivare) a claselor.O clasă derivată va păstra toate proprietăţile şi metodele clasei pe care o extinde şi poateconţine diferite proprietăţi şi metode noi. Nu există nici o posibilitate de a elimina din clasaderivată anumite proprietăţi sau metode ale clasei de bază. O anumită clasă poate avea osingură clasă părinte; aşadar, în PHP nu este permisă moştenirea multiplă. Pentru a extindeo anumită clasă se utilizează cuvântul cheie extends.ή următorul exemplu voi extinde clasa Aritmetica; o să adaug încă o variabilă şi o să crez douănoi funcţii: una pentru calculul sumei celor trei variabile şi una pentru calcularea produsuluilor:Cod:<?phpclass Aritmetica3 extends Aritmetica { var z = 4; function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z; } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z; } }?>
  • 48. Dacă definim un obiect prin intermediul unei instrucţiuni de genul:$aritm3 = new Aritmetica3;atunci pentru acest obiect vom putea utiliza atât metodele definite în cadrul claseiAritmetica3: Suma3( )şi Produs3( ), cât şi metodele definite în cadrul clasei de bazăAritmetica: Suma( )şi Produs( ).În continuare aveţi un exemplu care ilustrează modul în care pot fi create şi utilizate claselederivate.Cod:<?phpclass Aritmetica { var $x = 2; var $y = 3; function Suma() { return $this -> x + $this -> y; } function Produs() { return $this -> x * $this -> y; } }class Aritmetica3 extends Aritmetica { var $z = 4; function Suma3() { return $this -> x + $this -> y + $this -> z; } function Produs3() { return $this -> x * $this -> y * $this -> z; } }$aritm3 = new Aritmetica3;echo "<b>Inainte de modificare.</b>";echo "<br>";echo "Suma primelor doua numere: ";echo $aritm3 -> Suma()."<br>";echo "Produsul primelor doua numere: ";echo $aritm3 -> Produs()."<br>";echo "Suma celor trei numere: ";echo $aritm3 ->Suma()."<br>";echo "Produsul celor trei numere: ";echo $aritm3 -> Produs()."<br>";$aritm3 -> x = 5;$aritm3 -> y = 4;$aritm3 -> z = 3;echo "<br><br>";
  • 49. echo "<b>Dupa modificare.</b><br>";echo "<br>";echo "Suma primelor doua numere: ";echo $aritm3 -> Suma3()."<br>";echo "Produsul primelor doua numere: ";echo $aritm3 -> Produs3()."<br>";echo "Suma celor trei numere: ";echo $aritm3 -> Suma3()."<br>";echo "Produsul celor trei numere: ";echo $aritm3 -> Produs3()."<br>";?>Rezultatul codului de mai sus este:Citat:Inainte de modificare.Suma primelor doua numere: 5Produsul primelor doua numere: 6Suma celor trei numere: 5Produsul celor trei numere: 6Dupa modificare.Suma primelor doua numere: 12Produsul primelor doua numere: 60Suma celor trei numere: 12Produsul celor trei numere: 60În PHP clasele trebuie definite înaintea utilizării lor; aşadar clasa părinte va fi definităîntotdeauna înaintea clasei fiu.ConstructoriUn constructor este o metodă (funcţie) a unei clase care este apelată automat în momentul încare este creată o nouă instanţă a clasei (cu ajutorul operatorului new). În PHP, esteconsiderată ca fiind un constructor, orice funcţie care are acelaşi nume cu clasa în interiorulcăreia este definită.Constructorii pot fi folosiţi pentru iniţializarea datelor membre cu valori care nu suntconstante. Ei pot avea argumente, iar acestea pot fi optionale. Pentru a putea utiliza clasa fărăa specifica nici un parametru în momentul creării unui obiect, se recomandă stabilirea unorvalori implicite pentru toate argumentele constructorului. În cazul în care nu este definit unconstructor pentru o anumită clasă, se utilizează constructorul clasei de bază, dacă aceastaexistă. De exemplu, pentru următoarea secvenţă de cod, în momentul creării obiectuluicorespunzător variabilei $b, va fi apelat constructorul clasei A.Cod:<?phpclass A { function A()
  • 50. { echo "Constructorul clasei A<br>"; } function B() { echo "O functie obisnuita a clasei A.<br>"; } }class B extends A { function C() { echo "O functie obisnuita a clasei B.<br>"; } }?>În PHP apelul constructorului clasei de bază trebuie să fie explicit dacă este necesarăexecutarea operaţiilor corespunzătoare. În majoritatea limbajelor de programare există funcţiispeciale numite destructori care sunt apelate automat în momentul "distrugerii" unui obiect. ÎnPHP nu există destructori.Operatorul ::Uneori este utilă folosirea unor metode sau variabile ale clasei de bază sau ale unei clase carenu a fost instanţiată încă. În acest scop a fost introdus operatorul ::Pentru a descrie modul de utilizare al acestui operator voi prezenta mai întâi un exemplu:Cod:<?phpclass A { function exemplu() { echo "Functia clasei de baza. <br>"; } }class B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>n"; A :: exemplu(); } }A :: exemplu();$b = new B;$b -> exemplu();$b = new B;?>
  • 51. Prin intermediul instrucţiuniiA :: exemplu( );este apelată metoda exemplu( ) a clasei A, aşadar se afişează mesajul Functia clasei de bazacu toate că nu există nici un obiect care este o instanţă a acestei clase, deci nu putem scrie oinstrucţiune de tipul $a -> exemplu( );În schimb apelăm metoda$b -> exemplu( );ca "o funcţie a clasei" şi nu ca "o funcţie a unui obiect". Putem avea funcţii ale claselor, dar nuputem avea variabile ale claselor. De fapt, în momentul unui astfel de apel nu se creeaza niciun obiect care este instanţă a clasei respective. Ca urmare, o funcţie a unei clase nu poateopera asupra unor proprietăţi ale clasei, dar poate utiliza variabile locale sau globale. În plus,o astfel de funcţie nu poate utiliza pseudo-variabila $this.În exemplul anterior, în cadrul clasei B este redefinită funcţia exemplu( ). Aşadar, definiţia"originală" (din cadrul clasei A) nu poate fi accesată în interiorul clasei B decât dacă ne referimla ea explicit prin intermediul operatorului ::.Accesarea clasei de bazaÎn exemplul anterior am utilizat o funcţie a clasei de bază. În locul utilizării denumirii clasei debaza poate fi folosită denumirea specială parent care este o referinţă la clasa de bază definităîn cadrul construcţiei extends. Folosirea denumirii speciale este utilă în cazul în care ierarhiade clase se modifică. În acest caz este suficientă o singură modificare în cadrul construcţieiextends, fără a mai fi necesare modificări în interiorul clasei derivate. Aşadar, definiţia clasei Bpoate fi rescrisă astfel:Cod:<?phpclass B extends A { function exemplu() { echo "Functia redefinita<br>n"; parent :: exemplu(); } }?>Serializarea obiectelorPrin serializare se înţelege crearea unui şir de octeţi care conţin reprezentarea internă (binară)a variabilei respective. Aşadar, serializarea permite "salvarea" valorilor unei variabile. Dacăeste serializat un obiect sunt salvate doar proprietăţile acestuia (variabilele membre) şinumele clasei din care face parte, nu şi metodele, deoarece funcţiile nu reprezintă valori.Pentru a serializa un obiect este utilizată funcţia serialize( ) care returnează şirul de octeţicare conţine reprezentarea binară.Pentru a deserializa un obiect se foloseşte funcţia pereche unserialize( ).Pentru ca o astfel de operaţie să funcţioneze corect este necesară definirea clasei din care faceparte obiectul respectiv. Funcţia returnează valoarea variabilei serializate. În exemplul
  • 52. următor aveţi prezentat modul în care poate fi serializat şi deserializat un obiect. Şirul deocteţi obţinut în urma serializării va fi scris într-un fişier şi va fi citit din fişierul respectivpentru efectuarea deserializării. De obicei serializarea şi deserializarea sunt realizate îndocumente php diferite deoarece aeste operaţii nu au aproape nici o utilitate dacă sunt folositeîn cadrul aceluiaşi document. Primul document în care se realizează serializarea trebuie săconţină o secvenţă asemănătoare cu următoarea:Cod:<?phpclass A { var $msg = "Salutare lume"; function scrie() { echo $this -> msg; } }$a = new A;$s = serialize ($a);// salvarea sirului intr-un fisier$fp = fopen ("fisier", "w");fputs ($fp, $s);fclose ($fp);?>Pentru deserializare al doilea document va conţine următoarea secvenţă:Cod:<?phpclass A { var $msg = "Salutare lume"; function scrie() { echo $this -> msg; } }// citirea sirului din fisier$s = implode ("", @file ("fisier"));$a = unserialize ($s);// dupa deserializare obiectul poate fi folosit$a -> show_one();?>Referinţele pot fi utilizate pentru a accesa conţinutul unei variabile folosind mai multe nume.Spre deosebire de limbajul C, în PHP referinţele nu sunt pointeri, ci alias-uri într-o tabela desimboluri. În PHP denumirile variabilelor şi conţinutul acestora nu sunt unul şi acelaşi lucru.Aşadar este posibil ca acelaşi conţinut să aibă denumiri diferite.
  • 53. Utilizarea referinţelorReferinţele PHP permit unor variabile cu denumiri diferite să corespundă unui acelaşi conţinut.Cu alte cuvinte, instrucţiunea$a = &$bare ca efect faptul că $a şi $b referă aceeaşi variabilă. În această situaţie $a şi $b<;/em> auacelaşi statut. Nu se poate spune că $a referă $b sau invers. O altă posibilitate de utilizare areferinţelor este transmiterea prin referinţă a parametrilor unei funcţii. Efectul unei astfel detransmisii este crearea unei variabile locale care referă spre acelaşi conţinut ca variabila dincontextul apelant. Să luăm în considerare următorul exemplu:Cod:<?phpfunction inc(&$var) { $var++; }$a = 5;inc($a);?>Iniţial valoarea variabilei $a este 5. După apel variabila locală $var şi variabila din contextulapelant $a indică spre acelaşi conţinut. Valoarea păstrată în locaţia de memorie respectivăeste incrementată (devine 6) prin intermediul instrucţiunii $var++;.Datorită faptului că cele două variabile au acelaşi conţinut, valoarea variabilei $a va fi 6 dupăexecutarea funcţiei.Un parametru transmis prin referinţă poate fi:- o variabilă;- o instrucţiune new;- o referinţă returnată de o funcţie.Dacă unei astfel de funcţii i se transmite ca parametru un alt tip de expresie rezultatul estenedefinit. Aşadar, pentru o funcţie care are un parametru transmis prin referinţă nu se poatefolosi o constantă în momentul apelului. De exemplu, pentru funcţia inc( ) prezentată anteriornu este permis un apel de forma inc(5).Referinţe globaleÎn momentul declarării unei variabile globale (printr-o instrucţiune de tipul global $var) secreează de fapt o referinţă spre o variabilă globală. Cu alte cuvinte, această instrucţiune esteechivalentă cu $var = &$GLOBALS ["var"];.Referinţa $thisÎn cadrul unei metode a unui obiect $this este întotdeauna o referinţă spre obiectul careutilizează funcţia (obiectul curent).
  • 54. Crearea imaginilor thumbnailsAcest tutorial vă va învăţa cum să creaţi thumbnail-uri ale unor imagini mai mari cadimensiune. Thumbnail-urile sunt nişte imagini în miniatură de o rezoluţie mai mică. Odatăapăsat un thumbnail vom deschide poza originală. Să vedem în continuare cum vom faceacest lucru posibil. În primul rând avem nevoie de două foldere: unul pentru imaginileoriginale, şi îl vom denumi pictures şi unul pentru thumnail-uri pe care îl vom denumithumbnails. Ceea ce este foarte important este că în aceste două foldere nu trebuie să segăsească decât imagini de tip JPG altfel vom întâmpina erori. Este evident că putem adaptascriptul pentru orice format de imagine, GIF sau PNG însă scopul principal al acestui tutorialeste acela de a vă face să întelegeţi care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmaţi când faceţi unasemenea script.PHP-ul pe care îl rulaţi trebuie să aibă activată libraria GD2 pentru a rula acest script, altfelveţi întâmpina o eroare prin care vă va fi adus la cunoştinţă că funcţia pentru imagini nu poatefi găsită. Dacă librăria GD2 nu este activă o puteţi activa în felul următor în mediul WINDOWS:adăugaţi liniile următoare în php.ini:extension=php_gd2.dllVom deschide directorul pictures şi thumbnails şi vom citi numele fiecărui fişier care existăîn aceste directoare şi le vom memora în vectorul $pictures şi $thumbnailsCod:<?php$open_pictures = opendir("pictures");while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file, 0, 1) != .) { $pictures[] = $file; } }closedir($open_pictures);$open_thumbnails = opendir("thumbnails");while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file, 0, 1) != .) { $thumbnails[] = $file; } else { $thumbnails = array(); } }closedir($open_thumbnails);?>Vom reţine apoi în două variabile de tip vector numele pozelor care se află în folderul picturesdar nu se află în folderul thumbnails, cât şi pozele care se află în folderul thumbnails dar nuse afla în folderul pictures. Astfel pentru fiecare poză care exista în folderul pictures dar nuse află şi în folderul thumbnails îi vom crea o poză în miniatură cu dimensiunile stabilite prin
  • 55. variabila $max_width şi $max_width bineânţeles păstrând proporţiile pozei originalecalculate cu ajutorul variabilei $ratio, astfel încât dacă lungimea pozei originale este mai maredecât înălţimea, atunci $ratio va lua valoarea lungimei maxime setate în variabila$max_width împărţită la lungimea pozei originale, iar în caz contrar $ratio va lua valoareaînălţimii maxime setate pentru thumbnail împărţite la înălţimea pozei originale.Rezoluţia pozei originale o aflăm cu ajutorul funcţiei getimagesize() care returnează unvector cu atributele pozei.Vom afla în continuare noile dimensiuni ale pozei în miniatură calculate în variabilele$thumbnail_width şi $thumbnail_height prin îmulţirea dimensiunilor pozei originale cu$ratio.Cod:<?php$diff_pic = array_diff($pictures, $thumbnails);$diff_tumb = array_diff($thumbnails, $pictures);foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = pictures/.$value; $image_attribs = getimagesize($image_name); $max_width = 100; $max_height = 100; $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $image_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]; $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio; $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio;În continuare vom crea acele thumbnail-uri ale pozelor prin aplicarea funcţiilor PHP pentruimagini. Pentru început vom returna o imagine din poza originală cu ajutorul funcţieiimagecreatefromjpeg() după care vom crea o imagine neagră cu dimensiunile calculate maisus pentru thumbnail.Numele pozei în miniatură va fi acelaşi cu numele pozei originale numai că o vom salva în altdirector. Calea către thumbnail o vom ţine într-o variabilă $thumbnail_name, apoi vomcopia imaginea originală peste imaginea thumbnail păstrând proporţiile. Vom crea imagineajpg în calea specificată în variabila $thumbnail_name cu ajutorul funcţiei imagejpeg().Cod: $image = imagecreatefromjpeg($image_name); $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width, $thumbnail_height); imageantialias($image_new, true); $thumbnail_name = thumbnails/.$value; imagecopyresampled($image_new, $image, 0, 0, 0, 0, $thumbnail_width,$thumbnail_height, $image_attribs[0], $image_attribs[1]); imagejpeg($image_new, $thumbnail_name); imagedestroy($image); }?>Este posibil ca în directorul thumbnails să se afle imagini ale pozelor care nu se mai află îndirectorul pictures, acestea nu sunt necesare şi le vom şterge cu ajutorul funcţiei unlink().Vă amintiţi că mai sus am aflat care sunt pozele care se afla în directorul thumbnails dar nu
  • 56. se afla în directorul pictures cu ajutorul funcţiei array_diff() care face diferenţa dintrevalorile primului vector analizat şi cel de-al doilea vector.Cod:<?phpforeach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/".$value); }?>În acest moment avem create thumbnail-urile imaginilor originale şi le vom afişa în paginăîncadrate într-un tabel cu $modulo celule, cu link către pozele originale. Mai jos aveţi întregcodul sursă pentru crearea imaginilor thumbnail şi afişarea acestora în pagină.Cod:<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd"><html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"><head><meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1"/><title>Thumbnails</title></head><body><?php$open_pictures = opendir("pictures");while($file = readdir($open_pictures)) { if(substr($file, 0, 1) != .) { $pictures[] = $file; } }closedir($open_pictures);$open_thumbnails = opendir("thumbnails");while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file, 0, 1) != .) { $thumbnails[] = $file; } else { $thumbnails = array(); } }closedir($open_thumbnails);$diff_pic = array_diff($pictures, $thumbnails);
  • 57. $diff_tumb = array_diff($thumbnails, $pictures);foreach($diff_pic as $key => $value) { $image_name = pictures/.$value; $image_attribs = getimagesize($image_name); $max_width = 100; $max_height = 100; $ratio = ($image_attribs[0] > $image_attribs[1]) ? $max_width / $image_attribs[0] : $max_height / $image_attribs[1]; $thumbnail_width = $image_attribs[0] * $ratio; $thumbnail_height = $image_attribs[1] * $ratio; $image = imagecreatefromjpeg($image_name); $image_new = imagecreatetruecolor($thumbnail_width, $thumbnail_height); imageantialias($image_new, true); $thumbnail_name = thumbnails/.$value; imagecopyresampled($image_new, $image, 0, 0, 0, 0, $thumbnail_width,$thumbnail_height, $image_attribs[0], $image_attribs[1]); imagejpeg($image_new, $thumbnail_name); imagedestroy($image); }foreach($diff_tumb as $key => $value) { unlink("thumbnails/".$value); }$open_thumbnails = opendir("thumbnails");$l = 0;$modulo = 4;echo <table border="0" align="center">;while($file = readdir($open_thumbnails)) { if(substr($file, 0, 1) != .) { if($l % $modulo == 0) { echo <tr>; echo <td align="center" valign="middle"><a href="pictures/.$file." target="_blank" title="Click to enlarge!" >; echo <img src="thumbnails/.$file." alt="thumbnail" border="0" />; echo </a></td>; } if($l % $modulo == $modulo - 1) { echo </tr>; } $l++; $unfinished = $l % $modulo; } }closedir($open_thumbnails);if($unfinished != 0) { for($k = $unfinished; $k < $modulo; $k++) {
  • 58. echo <td>&nbsp;</td>; } echo </tr>; }echo </table>;?></body></html>Articol preluat de la http://boo.opaq.org Autentificarea în paginile restricţionate şi câteva informaţii despre cookie, uploadul fişierelor şi includerea lor în pagini, precum şi informaţii despre starea conexiunii.După cum probabil ştiţi, anumite site-uri au accesul restricţionat şi conţinutul lor poate fiaccesat numai de către anumite persoane autorizate. Una dintre variantele prin care poate fiverificat faptul dacă un anumit utilizator are dreptul de a accesa un anumit site este cerereaintroducerii unui nume de utilizator şi a unei parole în momentul în care persoana respectivăîncearcă să acceseze aceste informaţii. În momentul acceasării paginii web este trimis unmesaj care indică faptul că autentificarea este necesară. Programul de navigare va afişa ocasetă de dialog care permite introducerea unui nume de utilizator şi a unei parole. Dupăintroducerea informatiilor necesare va fi accesată din nou pagina web dar, de această data,variabilele predefinite PHP_AUTH_USER, PHP_AUTH_PW şi PHP_AUTH_TYPE vor conţinenumele de utilizator, parola, respectiv tipul autentificării. Pentru a trimite mesajul care cereautentificarea este utilizată funcţia header() . Nu este posibilă decât autentificarea de tip"Basic". Un exemplu în care este prezentată o autentificare înaintea accesării informaţiilor esteprezentat în continuare:Cod:<?phpif (!isset($_SERVER[PHP_AUTH_USER])) { header (WWW-Authenticate: Basic realm="php4"); header (HTTP/1.0 401 Unauthorized); echo Pentru accesarea continutului este necesara o autentificare!; exit; }else { echo "<html><head>"; echo "<title>Autentificare</title>"; echo "</head><body>"; echo "<p>Salut <b><i>{$_SERVER[PHP_AUTH_USER]}</i></b>!</p>"; echo "<p>Parola introdusa este <b><i>{$_SERVER[PHP_AUTH_PW]}</i></b>.</p>"; echo "</body></html>"; }?>
  • 59. Rezultatul codului de mai sus îl puteţi vedea dând clik aici.Pentru o compatibilitate cât mai mare, cuvântul Basic trebuie scris cu majusculă, valoareapentru realm trebuie să fie cuprinsă între ghilimele (nu între apostrofuri), iar între HTTP/1.0 şi401 trebuie să existe exact un spaţiu. În acest exemplu, numele de utilizator şi parola suntafişate. În practică, se va verifica validitatea lor, de obicei printr-o interogare a unei baze dedate. În situaţia în care este apăsat butonul Cancel, pagina web generată va conţine un mesajde avertizare.Funcţia setcookie.În PHP există o funcţie specială care poate fi folosită pentru crearea cookie-urilor şi anumesetcookie(). Funcţia defineşte un cookie care va fi trimis împreună cu celelalte headere HTTP.Ca şi alte headere, cookies trebuie trimis înaintea oricărui caracter din script (aceastadeoarece există o restricţie de protocol, nu se poate trimite conţinutul paginii şi apoi headerul,headerele trebuiesc trimise primele, înaintea oricărui mesaj). Dacă a fost trimis ceva labrowser (chiar şi un simplu spaţiu blank) înainte de apelarea acestei funcţii, setcookie() vagenera un mesaj de eroare de tipul FALSE. Dacă setcookie() a putut genera cu succescookie-ul, va returna TRUE. Aceasta nu indică dacă userul a acceptat sau nu cookie, ci doar căa fost generat şi trimis cu succes.Începând de la php4, puteţi folosi funcţiile ob_start() la începutul scriptului şiob_end_flush() la sfârşitul scriptului pentru a se genera un buffer cu tot ce trebuie trimis labrowser, şi astfel la sfârşit se vor trimite toate odată, începând cu headerele şi continuând curestul paginii, indiferent dacă în script aţi trimis întâi text şi apoi headere (folosind primafuncţie, buffer-ul se va genera pe măsură ce primeşte date, iar la sfârşit, când se cereînchiderea buffer-ului prin apelarea celei de-a doua funcţii - ob_end_flush() - , headerele sevor trimite primele apoi restul buffer-ului).O altă variantă este de a seta directiva output_buffering din php.ini (în fişierul deconfigurare al serverului).Funcţia setcookie() are şase parametri, doar prezenţa primului parametru fiind obligatorie.Sintaxa este:setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, securitate);Parametru Descriere Exemplunume şir de caractere care reprezintă nume_cookie va fi apelat ca numele cookie-ului $_COOKIE[nume_cookie]valoare şir de caractere care reprezintă Presupunând că numele este cookiename, valoarea cookie-ului (informaţia valoarea va fi preluată prin corespunzătoare), care va fi $_COOKIE[cookiename] salvat pe calculatorul clientului (nu trimiteţi date sensibile, gen parola)expirare un număr întreg care indică time()+60*60*24*30 va seta cookie să expire momentul de timp în care în 30 de zile. Dacă nu e setat, cookie va expira la cookie-ul nu va mai putea fi terminarea sesiunii curente (când se închide utilizat. Valoarea este în format browserul) "Unix timestamp", adică se poate seta folosind funcţia time() plus numărul de secunde până când doriţi să expire, sau puteţi folosi mktime().cale şir de caractere care reprezintă o Dacă este setată ca /, cookie va fi accesibil cale generică a fişierelor care pot pentru întreg domeniu. Dacă este setat ca /foo/, accesa cooke-ul atunci cookie va fi accesibil doar pentru fişierele şi scripturile din directorul /foo/ (de pe server) înclusiv toate sub-directoarele acelui director, cum ar fi /foo/bar/. Valoarea standard este setată
  • 60. ca directorul curent (directorul curent adică directorul în care există scriptul care a setat acel cookie).domeniu şir de caractere care reprezintă Pentru a face cookie disponibil pentru toate domeniul pe care trebuie stocate subdomeniile, de exemplu domeniu.com puteţi fişierele care pot accesa cookie- seta astfel .domeniu.com. Punctul dinainte nu ul este neaparat necesar, dar îl face compatibil cu mai multe browsere. Setând ca www.example.com veţi face cookie-ul disponibil doar pentru sub-domeniul www. Pentru alte detalii vedeţi specificaţiile de aici.securitate număr întreg care, dacă are 0 sau 1 valoarea 1 (TRUE), arată că informaţia poate fi transmisă doar folosindu-se o conexiune HTTPS securizată. Setarea de bază este 0 (FALSE)Dacă unul dintre parametri este prezent, atunci toţi parametrii anteriori trebuie să fie prezenţi.Dacă unul dintre aceştia nu este utilizat, se va folosi în poziţia respectivă fie şirul vid, fievaloarea 0. În continuare sunt prezentate câteva exemple de apeluri prin care sunt createcooke-uri:- setcookie ("TestCookie", "PHP4");- setcookie ("TestCookie", "Site", time()+3600);// expiră dupa o oră de la creare- setcookie ("TestCookie", "Test", time()+3600, "/articole/", ".php4.as.ro",1);Cu ajutorul funcţiei setcookie() este posibilă şi ştergerea cookie-urilor. Următoarele exempleilustrează modul în care poate fi realizată această operaţie:setcookie ("TestCookie", "", time()-3600);sausetcookie ("TestCookie", "", time()-3600, "/comenzi/", ".php4.as.ro", 1);Se observă că momentul expirării este setat ca fiind anterior momentului executării operaţieide stergere. Există posibilitatea de a crea şiruri de cookie-uri prin simpla introducere aparantezelor drepte în denumiri. Un exemplu de creare şi utilizare a unor astfel de şiruri esteprezentat în continuare:Cod:<?phpsetcookie ("cookie[three]", "cookiethree");setcookie ("cookie[two]", "cookietwo");setcookie ("cookie[one]", "cookieone");if (isset ($cookie)) { while (list($name,$value)=each($cookie)) { echo "$name == $value<br>"; } }?>
  • 61. Pentru a accesa cookie-urile stocate pe calculatorul unui vizitator al paginii Web, estedisponibil vectorul $_COOKIE. Voi prezenta în continuare un exemplu cu ajutorul căruia segenerează o pagină care conţine denumirile şi valorile tuturor cookie-urilor.Cod:<?phpforeach ($_COOKIE as $cheie=>$valoare) { echo "$cheie = $valoare<br>"; }?>Fişierele pot fi încărcate pe un server dacă utilizatorul foloseşte un program de navigarecompatibil RFC-1867; pot fi utilizate ultimile versiuni ale celor mai cunoscute browsere. Esteposibilă încărcarea atât a fişierelor text, cât şi a celor binare. Folosind autentificarea PHP şifuncţiile de manipulare a fişierelor, avem controlul total asupra utilizatorilor care pot încărcafişiere şi asupra operaţiilor efectuate cu fişierul încărcat.Formularul de încarcare (upload)Pentru ca utilizatorul să poată încărca un fişier, el trebuie să aibă la dispoziţie un formular caresă permită alegerea fişierului. Un astfel de formular poate fi creat, de exemplu, folosindlimbajul HTML standard. În continuare este prezentat un document HTML care generează opagina web care permite alegerea unui fişier şi încărcarea sa pe un server.Cod:<html><head><title>Incarcarea unui fisier pe server</title></head><body><form enctype="multipart/form-data" action="upload.php" method="post">Alegeti fisierul: <br><input name="fisier" type="file"><input type="hidden" name="MAX_FILE_SIZE" value="1024"><br><input type="submit" value="Trimite fisierul!"></form></body></html>Butonul Browse... poate fi utilizat pentru alegerea unui fişier care urmează a fi încărcat. Esteposibilă specificarea fişierului precizând exact calea în caseta de text afişată. URL-ul care estefolosit ca valoare pentru atributul action al marcajului <from> trebuie să reprezintedocumentul php care va realiza încărcarea.Operatia de încarcare (upload)Aşadar, formularul prin intermediul căruia este ales fişierul va fi prelucrat de către un scriptPHP. Pentru a manipula fişierele poate fi utilizat tabloul $_FILES. Pentru script-ul careprelucrează formularul prezentat anterior, informaţiile referitoare la fişierul încărcat vor fi
  • 62. acceasate folosind variabila $_FILES[fisier] care este tot un vector. Elementele acestuivector sunt prezentate în cele ce urmează:- $_FILES[fisier] [name] numele pe care îl are fişierul pe calculatorul utilizatorului;- $_FILES[fisier] [tmp_name] numele temporar pe care îl are fişierul pe server după încheierea procesului de încărcare;- $_FILES[fisier] [type] tipul fişierului în cazul în care programul de navigare furnizează această informaţie; unexemplu ar putea fi image/gif;- $_FILES[fisier] [size] dimensiunea fişierului, exprimată în bytes;- $_FILES[fisier] [fisier] [error] un cod de eroare generat în urma efectuării încărcării.Fişierul va fi stocat pe server în directorul care conţine fişierele temporare. O secvenţă deinstrucţiuni PHP care poate fi folosită pentru a prelucra fişierul încărcat şi a-l muta în directoruldorit este următoarea:Cod:<?phpif (is_uploaded_file($_FILES[fisier][tmp_name)) { copy($_FILES[fisier][tmp_name],"/directorul/dorit"); }else { echo "Eroare de transfer ".$_FILES[fisier][name]; }?>O variantă alternativă ar fi:Cod:<?phpmove_uploaded_file($_FILES[fisier][tmp_name],"/directorul/dorit");?>Coduri de eroareÎncepând cu versiunea PHP 4.2.0, în urma efectuării unui transfer, sunt generate anumitecoduri de eroare. Versiunea 4.3.0 introduce constante predefinite pentru fiecare dintre acestecoduri. În funcţie de codul de eroare generat în urma operaţiei, trebuie realizate diferiteacţiuni. Codul de eroare poate fi accesat prin intermediul elementului [error] al vectoruluicare păstrează informaţiile despre fişier. Codurile de eroare care pot fi generate sunturmătoarele:- UPLOAD_ERR_OK (0) nu a fost semnalată nici o eroare în timpul transferului; operaţia de încărcare s-a încheiatcu succes;
  • 63. - UPLOAD_ERR_INI (1) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă permisă (această valoareeste specificată în momentul configurării server-ului şi poate fi schimbată modificând fişierulPHP.INI);- UPLOAD_ERR_FORM_SIZE (2) dimensiunea fişierului este mai mare decât valoarea maximă indicată de directivaMAX_FILE_SIZE care este specificată în formular; această valoare este specificată prinintermediul unui câmp ascuns al cărui text este MAX_FILE_SIZE;- UPLOAD_ERR_PARTIAL (3) fişierul a fost încărcat doar parţial;- UPLOAD_ERR_NO_FILE (4) nu a fost încărcat nici un fişier.Încărcarea mai multor fişiereExistă posibilitatea de a încărca mai multe fişiere dacă sunt folosite nume diferite pentrumarcajul <input> utilizat pentru afişarea casetei de text şi a butonului folosite pentru alegereafişierului. De asemenea, este posibil ca fişierele încărcate să fie organizate automat într-unvector. Pentru aceasta, la numele folosite trebuie adaugate caracterele [ ] . Un exemplu esteprezentat în continuare:Cod:<?php<form action="upload.php" method="post" enctype="multipart/form-data">Alegeti fisierele:<br><input name="fisiere[]" type="file"><br><input name="fisiere[]" type="file"><br><input type="submit" value="Trimite fisierele"></form>?>Să presupunem că am ales să încărcăm fişierele POZA1.GIF şi DOC1.PDF. În acest caz,$_FILES[fisiere][name][0] va avea valoarea POZA1.GIF, în timp ce $_FILES[fisiere][name][1] va avea valoarea DOC1.PDF. Dimensiunile celor două fişiere pot fi determinatefolosind valorile $_FILES[fisiere][size][0], respectiv $_FILES[fisiere][size][1].Includerea fişierelorDeseori, mai multe pagini web pe care le creăm trebuie să conţină secvenţe identice. Evident,putem copia secvenţele dintr-un fişier în altul, dar această varianta, pe lângă faptul că esteincomodă, duce la un consum mărit de spaţiu pe server şi, în cazul în care secvenţele suntlungi sau sunt folosite în foarte multe pagini, problema este destul de importantă.Interpretorul PHP permite păstrarea secvenţelor comune în fişiere separate şi accesareaacestora din cadrul altor documente PHP. Pentru a accesa un astfel de fişier, poate fi utilizatădirectiva include(). Practic, din punct de vedere logic, tot conţinutul fişierului inclus esteinserat în poziţia în care apare directiva. Sintaxa acestei directive este include(fisier);. Săpresupunem că avem un fişier numit HELLO.TXT cu următorul conţinut:Cod:
  • 64. <?phpecho "Pagina de test";?>În continuare aveţi un model în care puteţi vedea cum poate fi inclus acest fişier într-undocument php.Cod:<head><title>Pagina cu fisier inclus</title></head><body><?phpinclude("HELLO.TXT");?></body></html>Pentru ca fişierul inclus să fie interpretat, acesta trebuieobligatoriu să indice faptul că secvenţele de text din cadrul săureprezintă instrucţiuni php. Aşadar, prezenţa construcţiei <?php... ?>este necesară pentru ca textul să fie interpretat corect. Dacă fişierulHELLO.TXT ar conţine doar secvenţa echo "Pagina de test";, atunciacesta nu ar fi interpretat ca fiind cod php, ci ca fişier html.Aceasta se datorează faptului că în momentul includerii unui fişier seiese din modul PHP şi tot textul este interpretat ca fiind cod HTML.După interpretarea textului din fişierul inclus se intră din nou înmodul PHP. În concluzie, folosirea celor două fişiere este echivalentăcu utilizarea următorului fişier:Cod:<head><title>Pagina cu fisier inclus</title></head><body><?phpecho "Pagina de test";?></body></html>Includerea în cadrul funcţiilorDacă directiva de includere apare în cadrul unei funcţii, atunci seconsideră că toate instrucţiunile din cadrul fişierului inclus facparte din corpul funcţiei. Aşadar, domeniul de vizibilitate alvariabilelor folosite în fişierul inclus este acelaşi cu domeniul pecare l-ar fi avut dacă ar fi apărut în cadrul funcţiei. Pentru a
  • 65. ilustra acest aspect vom considera un fişier var.txt care conţinesecvenţa:Cod:<?php$culoare = "verde";$fruct = mar;?>şi următorul document PHP:Cod:<?phpfunction fructe() { global $culoare; include(var.txt); echo "un $fruct $culoare<br>"; }fructe();echo "un $fruct $culoare<br>;?>Rezultatul va fi:un mar verdeun verdeDupă cum se poate vedea, variabilele definite în cadrul fişieruluiinclus au domeniul de vizibilitate corespunzător funcţiei fructe(). Dinaceste motive valoarea variabilei $fruct nu este disponibilă în afarafuncţiei. Valoarea variabilei $culoare este disponibilă şi în afarafuncţiei, deoarece a fost declarată ca fiind o variabilă globala.Aşadar, instrucţiunea echo din cadrul funcţiei duce la afişareamesajuluiun mar verde,deoarece ambele valori ale variabilelor sunt disponibile, iarinstrucţiunea din afara funcţiei duce la afişarea mesajuluiun verde,deoarece, în afara funcţiei, variabila $fruct nu a fost definităanterior şi este automat iniţializata cu şirul vid.Includeri prin HTTPDupă cum aţi observat, directiva include are ca parametru un şir decaractere care conţine numele fişierului care va fi inclus. Acesta
  • 66. poate fi orice URL valid, aşadar este posibilă includerea unui fişieraflat pe un alt server. Un exemplu ar putea fiinclude("http://www.site-ul.meu/pagina.mea");. O astfel de directivăfuncţioneaza doar dacă se foloşeste PHP 4.3.0 sau o versiune ulterioară.Includerea unui fişier o singură datăUneori, mai ales în situaţiile în care se folosesc variabile pentrunumele fişierelor incluse, este posibil ca anumite fişiere să fieincluse de mai multe ori. De obicei, fişierele incluse conţin definiţiiale unor funcţii sau clase, motiv pentru care este de dorit ca unastfel de fişier să nu fie inclus de mai multe ori. Pentru ca un fişiersă fie inclus o singură dată, se utilizează o directiva alternativănumită include_once. După cum rezultă din denumire, un fişier va fiinclus o singură data. Cu alte cuvinte, în momentul în care se cereincluderea unui fişier, se verifică dacă acesta a fost deja inclus şiîn această situaţie directiva nu are nici un efect (fişierul nu esteinclus încă o dată).Alternative:Pe lângă directivele includeşi include_once există două alte directivea căror utilizare are un efect aproape echivalent. Acestea sunt require(echivalentă cu include) şi require_once (echivalentă cu include_once).Singura diferenţa dintre include şi require (respectiv dintreinclude_onceşi require_once) este dată de modul în care este tratatăsituaţia în care fişierul care se doreşte a fi inclus nu există sau nueste disponibil. În cazul directivelor include şi include_once estegenerat un avertisment şi execuţia script-ului continuă fără cafişierul să fie inclus. Practic, din punct de vedere logic, esteignorată directiva. În cazul directivelor require şi require_once estegenerată o eroare fatală şi execuţia script-ului este întreruptă.Aşadar, în situaţiile în care este absolut necesară existenţafişierului, pentru a nu apărea efecte bizare, trebuie utilizatădirectiva require, respectiv require_once.Starea conexiuniiÎn PHP, conexiunea poate avea una dintre cele trei stări posibile:- NORMAL (0) starea normală de funcţionare;- ABORTED (1) utilizatorul care accesează pagina generată de script-ul aflatîn execuţie s-a deconectat (de obicei prin apăsarea butonului Stop alprogramului de navigare);- TIMEOUT (2) a fost atinsă limita de timp impusă de PHP.Pentru fiecare dintre cele trei stări există un indicator (flag) careeste setat sau nu în funcţie de starea conexiunii. În funcţie descript, este necesar sau nu ca execuţia acestuia să se incheie înmomentul în care este întreruptă conexiunea. De exemplu, în cazul încare script-ul actualizează o bază de date ar fi de dorit ca execuţiasă continue. În principiu, este indicat ca script-urile să îşi încheieexecuţia chiar dacă datele de ieşire nu vor mai fi trimiseutilizatorului. Pentru a decide dacă execuţia script-ului se va încheiaîn momentul întreruperii conexiunii puteţi (sau nu!) să apelaţi funcţia
  • 67. ignore_user_abort(). Implicit, în momentul în care conexiunea esteîntreruptă, se întrerupe şi execuţia script-ului. Este posibil (chiarrecomandabil!) să fie definită o funcţie care va fi executată înainteaîntreruperii execuţiei script-ului. Aceasta poartă denumirea de funcţiede dezactivare (shutdown function) şi este definită la fel ca oricealtă funcţie. Pentru a specifica faptul că o anumită funcţie trebuieapelată înaintea intreruperii execuţiei, aceasta trebuie înregistratăca fiind funcţie de dezactivare. Aceasta se realizează printr-un apelal funcţiei registrer_shutdown_function(). În cadrul funcţiei se poatetesta dacă execuţia a fost determinată de întreruperea conexiunii prinapelarea funcţiei connexion_aborted(). Aceasta va returna valoarea TRUEdacă a fost întreruptă conexiunea. Funcţia de dezactivare va fi apelatăautomat şi în cazul în care este depăşită limita de timp. În cadrulfuncţiei se poate testa dacă un astfel de eveniment a avut loc prinapelarea funcţiei connection_aborted() care returnează valoarea TRUE încazul depăşirii acestei limite. Există posibilitatea de a testa ambeleindicatoare printr-un singur apel al funcţiei connection_status().Funcţia va returna un număr întreg ai cărui biţi reprezintăindicatoarele. De exemplu, dacă sunt setate indicatoarele ABORTED şiTIMEOUT, valoarea returnată va fi 3. Trebuie remarcat faptul că esteposibil ca indicatorii ABORTED şi TIMEOUT să fie ambii setaţi la unmoment dat. Această situaţie poate apărea în cazul în care întrerupereaconexiunii este ignorată. PHP va detecta faptul că a fost întreruptăconexiunea şi va seta indicatorul corespunzător. Totuşi, execuţiascript-ului va continua şi este posibil să expire şi limita de timp,moment în care este setat şi indicatorul TIMEOUT. Implicit, limita detimp este de 30 de secunde, dar ea poate fi modificată folosind funcţiaset_time_limit().Fişiere aflate la distanţăAşa cum am spus în secţiunea dedicată includerii fişierelor, începândcu versiunea PHP 4.3.0 este posibilă includerea de fişiere aflate pealte servere. Evident, este posibilă utilizarea de fişiere aflate pealte servere şi în alte scopuri. Practic, în aproape toate funcţiilecare manipulează fişiere, pot fi folosite atât fişiere locale, cât şifişiere aflate la distanţă. În continuare este prezentat modul în carepot fi citite date dintr-un fişier aflat pe server:Cod:<?php// accesam fisierul si setam atributul r de la citire (read)$file = fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "r");if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!n"; exit; }// citirea datelor din fisier// inchiderea fisieruluifclose ($file);?>
  • 68. Pentru a scrie în fişier se poate folosi o secvenţă de tipul:Cod:<?php// accesam fisierul si setam atributul w de la scriere (write)$file=fopen("locatia/fisierului/nume_fisier.extensia", "w");if(!$file) { echo "Fisierul nu poate fi accesat!n"; exit; }// scrierea datelor in fisier// inchiderea fisieruluifclose ($file);?>Puteţi folosii aceste idei pentru a creea o pagină cu accesrestricţionat, şi unde să scrieţi într-un fişier pe server datelevizitatorului (cum ar fi adresa lui de ip, host, timpul cât a stat pepagina respectivă, ce pagini a vizitat etc...). Descrierea funcţiilor care pot fi utilizate la manipularea tablourilorFuncţia array_change_key_caseAceastă funcţie realizează conversia tuturor literelor care apar în cadrul denumirilor cheilorelementelor unui tablou. Funcţia are doi parametri: un tablou asupra căruia se vor efectuamodificările şi un întreg care arată dacă se vor converti toate literele mari în litere mici sauinvers. Pentru acest parametru pot fi utilizate constantele predefinite CASE_UPPER (conversiela litere mari) şi CASE_LOWER (conversie la litere mici). Acest parametru poate lipsi, caz încare va avea valoarea implicită CASE_LOWER , deci va realiza conversia tuturor literelor mariîn litere mici. Următorul script PHP ilustrează modul în care poate fi utilizată această funcţie.Cod:<?php$a = array("Pagina" => "Pagina", "de" => "de", "Php" => "Php");echo "<TABLE cellpadding= 5> <TR><TD><B>Tabloul initial:</B><TD> <TT>";print_r($a);echo "</TT> <TR><TD><B>Tabloul dupa conversia implicita:</B><TD><TT>";$b = array_change_key_case($a);print_r($b);echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mari: </B><TD><TT>";$b = array_change_key_case($a,CASE_UPPER);
  • 69. print_r($b);echo "</TT><TR><TD><B>Tabloul dupa conversia la litere mici: </B><TD><TT>";$b = array_change_key_case($a,CASE_LOWER);print_r($b);echo "</TT></TABLE>";?>După cum se poate vedea, funcţia are efect doar asupra cheilor elementelor, valorile acestorarămânând nemodificate.Funcţia array_chunksAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a împărţi un tablou în mai multe bucăţti (chunks). Eaare trei parametri, şi anume: vectorul care urmează a fi împărţit, dimensiunea unei bucăţi(numărul de elemente) şi un indicator care arată dacă se păstrează sau nu cheile elementelor(acesta poate lipsi; în acest caz are valoarea implicită false, deci nu se vor păstra cheileelementelor). În cazul în care numărul elementelor tabloului iniţial nu este multiplu aldimensiunii unei bucăţi, atunci ultima bucată va fi mai "scurtă" . Funcţia va returna un tabloual bucăţilor (un tablou de tablouri).În continuare este prezentat un exemplu care arată utilizarea acestei funcţii:Cod:<?php$vector = array("a", "b", "c", "d", "e");echo "<pre>";print_r(array_chunk($vector, 2));echo "<p>";print_r(array_chunk($vector, 2, TRUE));echo "</pre>";?>Funcţia array_count_valuesAceastă funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou ale cărui elemente auchei date de valorile elementelor tabloului transmis ca parametru. Pentru fiecare valoare se vagenera un singur element (chiar dacă valoarea apare de mai multe ori), iar valoareaelementului respectiv este dată de numărul apariţiilor. De exemplu, în urma execuţiei uneisecvenţe de forma:$tablou = array (1, "Pagina" , 1, "mea" , "Pagina" );$rez = array_count_values ($tablou);vectorul $rez va conţine trei elemente, acestea vor avea cheile 1, Paginaşi mea, iar valorilevor fi 2, 2, respectiv 1.Funcţiile array_diff şi array_diff_assocUneori dorim să eliminăm dintr-un tablou anumite elemente; în acest scop pot fi utilizatefuncţiile array_diff( ) şi array_diff_assoc( ) .Acestea au ca parametri mai multe tablouri şi returnează un tablou care conţine toateelementele din tabloul reprezentat de primul parametru care nu apar în nici unul dintretablourile corespunzatoare celui de-al doilea parametru. În cazul funcţiei array_diff( ) sunteliminate elemente din primul tablou dacă în celelalte există elemente cu aceeaşi valoare. Încazul functiei array_diff_assoc( ) sunt eliminate elemente din primul tablou dacă în celelalteexistă elemente cu aceeaşi valoare şi aceeaşi cheie.
  • 70. Funcţia array_fillAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a completa cu o anumită valoare elementele unuitablou. Funcţia are trei parametri: primul reprezintă indicele la care începe completarea, aldoilea reprezintă numărul elementelor completate, iar cel de-al treilea indică valoarea cu carese completează elementele. De exemplu, în urma executării instrucţiunii$a = array_fill(5, 6, Pagina mea! );vom avea un tablou cu sase elemente (cheile acestora sunt 5, 6, 7, 8, 9 si 10), valorile tuturoracestora fiind Pagina mea! .Funcţia array_filterAceastă funcţie realizează o filtrare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii. Funcţiaarray_filter( ) are ca parametri un tablou şi identificatorul funcţiei care este utilizată pentrufiltrare. Această funcţie trebuie să fie definită şi va fi apelată pentru fiecare element alvectorului. În cazul în care funcţia returnează valoarea true (eventual, în urma conversiei latipul boolean), elementul este păstrat; în caz contrar, acesta este eliminat. Funcţiaarray_filter( ) returnează vectorul obţinut după eliminarea elementelor. În continuare esteprezentat un exemplu în care se utilizează această funcţie pentru a filtra elementele unuivector în funcţie de paritatea acestora.Cod:<?phpfunction impar($var) { return $var % 2; }function par($var) { return 1 - $var % 2; }$vector = array("2", "4", "5", "7");echo "<pre>";print_r(array_filter($vector, par));echo "<p>";print_r(array_filter($vector, impar));echo "</pre>";?>Funcţia array_flipAceastă funcţie are ca parametru un tablou şi returnează un alt tablou în care a fost realizatăo interschimbare a cheilor elementelor cu valorile. Cu alte cuvinte, pentru fiecare element va ficreat un element a cărui cheie va fi vaIoarea elementului în tabloul iniţial şi a cărui valoare vafi cheia elementului din tabloul iniţial. De exemplu, pentru tabloul definit prin$tablou = array("A" => "Pagina" , "B" => "de" , "C" => "php");în urma executării apelului$b = array_flip($tablou)tabloul $b va avea forma
  • 71. array("Pagina" => "A" , "de" => "B" , "php" => "C")În cazul în care în vectorul transmis ca parametru există mai multe elemente care au aceeaşivaloare, datorită faptului că elementele unui vector trebuie să aibă chei distincte, vor fieliminate toate aceste elemente, cu excepţia ultimului.Funcţiile array_intersect şi array_intersect_assocAceste funcţii au un comportament similar funcţiilor array_diff( ), respectivarray_diff_assoc( ). Singura diferenţă este dată de faptul că tabloul rezultat va conţine toateelementele care se află în fiecare dintre tablourile transmise ca parametri (pentru funcţiaarray_diff( ) elementele trebuie să aibă aceeaşi valoare, în timp ce pentru funcţiaarray_diff_assoc( ) ele trebuie să aibă aceeaşi cheie şi aceeaşi valoare).Funcţia array_key_existsAceastă funcţie are doi parametri (o cheie şi un vector) şi verifică, aşa cum sugerează şinumele, dacă vectorul conţine un element cu cheia respectivă. Funcţia returnează o valoarelogică, iar pentru parametrul care reprezintă cheia poate fi folosită orice valoare care poate ficheie într-un vector.Funcţia array_keys şi array_valuesAceste funcţii returnează un vector care conţine ca valori toate cheile (respectiv toate valorile)elementelor unui tablou transmis ca parametru. Pentru funcţia array_keys( ), în cazul în carese foloseste un parametru suplimentar, vectorul rezultat va conţine doar cheile elementelorcare au valoarea egală cu cea indicată de acest parametru.Funcţia array_mapAceastă funcţie realizează o transformare a elementelor unui vector pe baza unei funcţii.Funcţia este transmisă ca parametru şi este aplicată tuturor elementelor unui vector care este,şi el, transmis ca parametru. Iată un exemplu:Cod:<?phpfunction cub($n) { return $n * $n * $n; }$a = array(l, 2, 3, 4, 5);$b = array_map("cub", $a);?>În urma executării secvenţei, vectorul $b va avea cinci elemente ale căror valori vor fi 1, 8,27, 64 şi 125.Există posibilitatea de a transmite mai multe tablouri ca parametri. În acest caz, numărulargumentelor funcţiei utilizate trebuie să fie egal cu numărul tablourilor transmise şi serecomandă ca tablourile să aibă acelaşi număr de elemente. În caz contrar, tablourile mai"scurte" vor fi completate cu elemente nule. Un artificiu interesant permite crearea unorvectori de vectori folosind funcţia array_map( ). Pentru aceasta vom utiliza valoarea nullpentru funcţia transmisă ca parametru. Vom prezenta în continuare un exemplu:
  • 72. Cod:<?php$a = array("unu", "doi", "trei");$b = array("one", "two", "three");$c = array("un", "deux", "trois");$d = array_map(null, $a, $b, $c);?>Vectorul $d va avea urmatoarea structura:Citat:Array ( [0] => Array ( [0] => unu [1] => one [2] => un ) [1] => Array ( [0] => doi [2] => two [3] => deux ) [2] => Array ( [0] => trei [1] => three [2] => trois ) )Funcţiile array_merge şi array_merge_recursiveAceste funcţii realizează o "interclasare" a două sau mai multe tablouri prin adăugareaelementelor unui vector la sfârşitul tabloului anterior. În cazul în care există elemente cuaceeaşi cheie (reprezentată de un şir de caractere) în tabloul rezultat va apărea un singurelement cu cheia respectivă, şi anume primul întâlnit în timpul interclasării. În cazul în carecheia identică este reprezentată de un număr, în tabloul rezultat vor apărea ambele valori, darvaloarea corespunzătoare unei chei care apare deja în tablou va avea cheia reprezentată decel mai mic număr mai mare decât cheia iniţială care nu apare înca în tabloul rezultat.În cazul în care tablourile conţin elemente care sunt tablouri, atunci funcţia estearray_merge_recursive( ) şi are ca efect şi interclasarea acestor tablouri (care sunt elementeale altor tablouri) şi procedeul continua recursiv. În cele ce urmeaza vom prezenta un exemplucare ilustrează diferenţele dintre cele două funcţii.Cod:<?php$v1 = array( "culoare" => array( "preferata" => "rosu"),
  • 73. (5));$v2 = array( 10, "culoare" => array( "preferata" => "verde", "albastru"));echo "<PRE>";print_r(array_merge($v1, $v2));echo "<br>";print_r(array_merge_recursive($v1, $v2));echo "</PRE>";?>Funcţia array_multisortAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a sorta mai multe tablouri sau un tabloumultidimensional. Primul parametru al funcţiei trebuie să fie un tablou, iar următoarele pot fitablouri şi indicatori de sortare. Fiecare indicator de sortare descrie caracteristici ale sortăriipentru cel mai apropiat tablou aflat înaintea indicatorului în lista de parametri. Exista douăcategorii de indicatori de sortare:- indicatori de ordine:- SORT_ASC: sortare în ordine crescătoare;- SORT_DESC: sortare în ordine descrescătoare;- indicatori de tip:- SORT_REGULAR: elementele sunt comparate fără a efectua conversii;- SORT_NUMERIC: elementele sunt comparate după ce sunt convertite la valori numerice;- SORT_STRING: elementele sunt comparate după ce sunt convertite în şiruri de caractere.Pentru un tablou nu pot fi specificaţi doi indicatori care fac parte din aceeaşi categorie (deexemplu, nu este permisă specificarea pentru un tablou a indicatorilor SORT_NUMERIC şiSORT_STRING). Nu este obligatorie specificarea ambelor tipuri de indicatori pentru fiecaretablou. În cazul în care indicatorii lipsesc, sunt utilizate valorile implicite SORT_ASC şiSORT_REGULAR. Tablourile transmise ca parametri sunt considerate a fi coloane într-o matricecare trebuie sortată pe linii. Primul tablou reprezintă criteriul de baza. Pentru valori egale înprimul tablou se ia în considerare al doilea criteriu (reprezentat de al doilea tablou). Pentruvalori egale în primele două tablouri se ia în considerare al treilea criteriu şi aşa mai departe.Funcţia returnează o valoare logică ce indică dacă operaţia de sortare sa încheiat cu succes.Să considerăm doi vectori definiţi astfel:$v1 = array("10", 100, 100, "a");$v2 = array(1, 3, "2", 1);În urma execuţiei apelului array_multisort($v1, $v2); vectorul $v1 va conţine elementele"10", "a", 100 şi 100, în timp ce vectorul $v2 va conţine elementele 1, 1, "2" şi 3. Se observăcă elementele din al doilea vector corespunzătoare elementelor cu valori egale din primulvector (3 şi "2" corespund celor două elemente cu valoarea 100 din primul vector) au fost şiele sortate.Vom prezenta acum un exemplu în care vom sorta un tablou bidimensional definit prin:$v = array(array("10", 100, 100, "a"), array(1,3,"2",11));În urma unui apel de forma:array_multisort($v[0], SORT_ASC, SORT_STRING, $v[l], SORT_NUMERIC, SORT_DESC);
  • 74. prima linie a tabloului va conţine elementele "10", 100, 100 şi "a" (au fost sortate crescător caşiruri de caractere), iar cea de-a doua va conţine elementele 1, 3, "2" şi 1 (pentru valori egaleîn prima linie, elementele de pe a doua au fost sortate descrescător ca valori numerice).Funcţia array_padAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a completa un tablou cu o valoare dată, astfel încât săaibă o dimensiune specificată. Funcţia are trei parametri: tabloul care trebuie completat,dimensiunea pe care trebuie să o aibă tabloul completat şi valoarea cu care este completattabloul. Tabloul va fi completat astfel încât dimensiunea sa să fie egală cu valoarea absolută acelui deal doilea parametru. În cazul în care valoarea acestui parametru este pozitivă, tabloulva fi completat la dreapta, iar dacă aceasta este negativă, tabloul va fi completat la stânga.Dacă valoarea absolută a acestui parametru este mai mică sau egală cu dimensiunea tablouluitransmis ca parametru, atunci nu sunt adăugate elemente. Funcţia returnează tabloul obţinutdupă completare.Să considerăm vectorul definit prin:$v = array(2 , 4 , 5 , 7);În continuare vom prezenta câteva apeluri ale funcţiei şi vectorii returnaţi de aceasta:$r = array_pad($v2, 6, -1) : (2, 4, 5, 7, -1, -1);$r = array_pad($v2, -7, 0) : (0, 0, 0, 2, 4, 5, 7);$r = array_pad($v2, 3, 5) : (2, 4, 5, 7);[nu este adăugat nici un element]Funcţiile array_pop şi array_pushAceste funcţii permit utilizarea tablourilor similar stivelor. Funcţia array_pop( ) este utilizatăpentru a elimina un element al tabloului (ultimul), iar funcţia array_push( ) pentru a adăuga întablou unul sau mai multe elemente.Să considerăm ca vectorul $v este vid. În urma execuţiei apeluluiarray_push( $v , 1 , 2 , 3)acesta va conţine elementele 1, 2 şi 3. În acest moment, un apel de forma array_pop($v) vareturna valoarea 3, iar vectorul $v va conţine elementele 1 şi 2. În cazul în care vectorultransmis ca parametru este vid, funcţia array_pop( ) returnează valoarea null. Funcţiaarray_push( ) va returna întotdeauna noua dimensiune a vectorului.Funcţiile array_shift şi array_unshiftPerechile funcţiilor array_pop( ) şi array_push( ) sunt array_shift( ) şi array_unshift( ).Acestea pot fi utilizate pentru a insera sau elimina elemente la începutul unui tablou.Executarea acestor funcţii va duce la modificarea cheilor întregi astfel încât acestea să înceapăde la 0.Funcţia array_randAceastă funcţie permite alegerea aleatoare a unui număr de elemente dintr-un vector. Funcţiaare ca parametri un vector şi o valoare numerică ce indică numărul elementelor care vor fialese. Acest al doilea parametru poate lipsi, caz în care are valoarea implicită 1. În cazul încare se alege un singur element, funcţia va returna cheia acestuia. În caz contrar, funcţia vareturna un tablou care va conţine cheile elementelor alese. În continuare este un exemplucare ilustrează modul de utilizare a acestei funcţii.Cod:<?php$v = array(2, 4, 5, 7);
  • 75. $a = array_rand($v);echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>.<BR><BR>";$a = array_rand($v);echo "A fost ales elementul a carui cheie este <B>$a</B>. Valoarea acestui element este <B>$v[$a]</B>.<BR><BR>";$a = array_rand($v, 2);echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$a[1]</B>. Valorile acestor elemente sunt <B>".$v[$a[0]]."</B> si <B>".$v[$a[1]]."</B>.<BR><BR>";$a = array_rand($v, 2);echo "Au fost alese elementele ale caror chei sunt <B>$a[0]</B> si <B>$a[1]</B>. Valorile acestor elemente sunt <B>".$v[$a[0]]."</B> si <B>" .$v[$a[1]]."</B>.";?>Funcţia array_reduceAceastă funcţie aplică o altă funcţie transmisă ca parametru asupra elementelor unui tabloupână în momentul în care tabloul este redus la o singură valoare. Mai exact, funcţia transmisăca parametru este apelată pentru primele două elemente ale tabloului. Cele două elementesunt eliminate şi în tablou este inserat pe prima poziţie rezultatul apelului funcţiei. Procedeulcontinuă până în momentul în care vectorul conţine o singură valoare care este returnată.Exista şi posibilitatea de a transmite o valoare iniţială pentru efectuarea operaţiilor. În acestcaz funcţia transmisă ca parametru va fi apelată pentru valoarea iniţială şi primul element altabloului. În cazul în care tabloul este vid, rezultatul apelului va fi această valoare iniţială. Săconsiderăm funcţiile definite astfel:function S($v, $w) { return $v + $w; }function P($v, $w) { return $v + $w; }În urma executării instrucţiunilor:$a = array(2, 4, 5, 7);$x = array( );$b = array_reduce($a, "S") ;$c = array_reduce($a, "P", 10) ;$d = array_reduce($x, "S", l) ;valorile variabilelor $b, $c şi $d vor fi 18 (2+4+5+7), 2800 (10*2*4*5*7), respectiv 1(datorita faptului ca vectorul $x este vid).Funcţia array_reverseAceastă funcţie inversează ordinea elementelor unui vector transmis ca parametru. În cazul încare este prezent un al doilea parametru şi valoarea acestuia este TRUE (eventual după oconversie), atunci se păstrează corespondenţa dintre chei şi valori. Funcţia returnează tabloulobţinut după inversare. Să considerăm tabloul definit astfel:$v = array("Pagina", "de", "programare", array("martie", 2004));
  • 76. În urma apelurilor $a = array_reverse($v) şi $b = array_reverse($v, TRUE) tablourile $a şi $bvor avea forma prezentată mai jos:Array Array( ([0] => Array [3] => Array( ([0] => martie [0] => martie[1] => 2004 [1] => 2004) )[1] => programare [2] => programare[2] => de [1] => de[3] => Pagina [0] => Pagina) ) Tabloul $a Tabloul $bFuncţia array_searchAceastă funcţie verifică dacă un vector conţine un element care are o anumită valoare şi, dacăun astfel de element există, returnează cheia acestuia. În caz contrar funcţia returneazăvaloarea FALSE. Primul parametru al funcţiei este valoarea căutată, iar al doilea este vectorulîn care este căutata valoarea respectivă. Funcţia permite folosirea unui al treilea parametrucare este opţional. În cazul în care acesta există şi are valoarea TRUE, atunci în timpul căutăriise verifică şi egalitatea tipurilor.Funcţia array_sliceAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a prelua o porţiune a unui tablou. Primul parametrureprezintă tabloul, al doilea reprezintă poziţia la care începe porţiunea preluată, iar al treileaindica numărul elementelor preluate. Această funcţie ignoră cheile elementelor şi ia înconsiderare pozitiile "reale" ale elementelor în tablou. În cazul în care valoarea celui de-aldoilea parametru este pozitivă, poziţia de început este determinată relativ faţă de începutultabloului. Pentru o valoare negativă, poziţia este determinată relativ faţă de sfârşitul tabloului.În cazul în care valoarea celui de-al treilea parametru este pozitivă, ea va indica numărulelementelor preluate. Dacă ea este negativă, atunci valoarea sa absolută va indica poziţia faţăde sfârşitul vectorului la care se va "opri" preluarea elementelor. Acest parametru poate lipsi,caz în care sunt preluate toate elementele, până la sfârşitul tabloului. Funcţia va returna untablou care va conţine elementele preluate.În continuare este prezentat modul în care poate fi utilizată această funcţie pentru a preluaporţiuni ale unui vector.Cod:<?phpfunction DisplayArray($v) { echo "<B>"; foreach($v as $val) { echo "$val<BR>"; } echo "</B><BR>"; }$v = array("a", "b", "c", "d", "e");echo "<TT>Vectorul initial:";DisplayArray($v);
  • 77. echo "array_slice($v,2):";DisplayArray(array_slice($v,2));echo "array_slice($v,2,-1):";DisplayArray(array_slice($v,2,-1));echo "array_slice($v,-2,1):";DisplayArray(array_slice($v,-2,1));echo "array_slice($v,0,3):";DisplayArray(array_slice($v,0,3));echo "</TT>";?>Funcţia array_spliceEfectul acestei funcţii este similar efectului funcţiei array_slice( ), diferenţa constând în faptulcă porţiunea preluată este eliminată din tablou şi înlocuită cu elementele unui al patruleaparametru care reprezintă un vector.Funcţia array_sumAceastă funcţie calculează suma elementelor unui tablou. În funcţie de tipul elementelor,rezultatul va fi un număr întreg sau un număr real. Pentru valorile nenumerice se încearcăefectuarea unei conversii la numere întregi sau reale şi în cazul în care valorile pot fi convertite(rezultatul conversiei nu este 0) ele sunt luate în considerare în momentul calculării sumei. Deexemplu, în urma executării secvenţei:$a = array(2, 4, 6, 8);echo "suma(a) = ".array_sum($a)."n";$b = array("a" => 1.2 , "b" => 2.3 , "c" => 3.4);echo "sum (b) = ".array_sum($b)."n";se va afisa:sum(a) = 20sum(b) = 6.9Funcţia array_uniqueAceastă funcţie elimină dintr-un vector toate valorile care apar de două sau mai multe ori şireturnează vectorul obţinut în urma eliminării. Pentru a elimina elementele, funcţia le sorteazămai întâi considerandu-le şiruri de caractere. Apoi, pentru fiecare valoare care apare de maimulte ori, va păstra prima cheie întâlnită în şirul sortat.Funcţii de sortareInterpretorul PHP pune la dispozitie o mulţime de funcţii care pot fi utilizate pentru a sortaelementele unui tablou. Acestea sunt (în ordine alfabetică):- arsort( ) - sortează un tablou în ordine descrescătoare şi păstrează asocierile dintre indici;- asort( ) - sortează un tablou în ordine crescătoare şi păstrează asocierile dintre indici;- krsort( ) - sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de cheile elementeloracestuia;- ksort( ) - sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de cheile elementelor acestuia;- natcasesort( ) - sortează un tablou folosind o "ordine naturală" fără a face distincţie întreliterele mari şi literele mici;- natsort( ) - sortează un tablou folosind o "ordine naturală" făcând distincţie între literele marişi literele mici;- rsort( ) - sortează un tablou în ordine descrescătoare în funcţie de valorile elementeloracestuia;- sort( ) - sortează un tablou în ordine crescătoare în funcţie de valorile elementelor acestuia;
  • 78. - uasort( ) - sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator şipăstrează asocierile dintre indici;- uksort( ) - sortează un tablou în funcţie de cheile acestuia folosind pentru comparări ofuncţie indicată de utilizator;- usort( ) - sortează un tablou folosind pentru comparări o funcţie indicată de utilizator.Toate funcţiile necesită un parametru care reprezintă vectorul care trebuie sortat.Functiile arsort( ), asort( ), krsort( ), ksort( ), rsort( ) şi sort( ) permit utilizarea unui al doileaparametru (opţional) care este un indicator de tip. Valoarea implicită a acestuia esteSORT_REGULAR. Al doilea parametru al funcţiilor uasort( ), uksort( ) şi usort( ) reprezintăidentificatorul funcţiei care va fi folosită pentru comparare.Funcţiile natsort( ) şi natcasesort( ) nu permit utilizarea unui alt parametru şi stabilesc ordineaaşa cum ar face o fiinţă umană (ordine naturală). De exemplu, pentru şirurile de caractereIMG1.GIF, IMG2.GIF, IMG10.GIF şi IMG12.GIF, un algoritm "clasic" (bazat pe ordinealexicografică) ar stabili ordinea: IMG1. GIF, IMG10 .GIF, IMG12 .GIF şi IMG2 .GIF, daralgoritmul care foloseste ordinea naturala nu ar efectua nici o modificare.Funcţia compactAceastă funcţie are ca argumente un număr variabil de şiruri de caractere sau tablouri. Eacreează un tablou în care va insera toate şirurile care reprezintă o variabilă (aceste şiruri vor fichei, iar valorile elementelor corespunzătoare vor fi valorile variabilelor). În cazul tablourilor,vor fi luate în considerare toate elementele care sunt şiruri de caractere, iar dacă tablourileconţin elemente care, la randul lor, sunt tablouri, atunci procedeul se aplică recursiv şi asupraacestora.Funcţiile count şi sizeofAceaste funcţii returnează numarul elementelor unui vector transmis ca parametru. Teoretic,parametrul poate să nu fie un vector, dar în acest caz se va returna valoarea 1 (doar tablourilepot conţine mai multe elemente). Nu există nici o diferenţă între aceste funcţii.Funcţii pentru elementul curentFiecărui vector îi este asociată o referinţă care indică elementul curent. Există mai multefuncţii care pot utiliza această referinţă. Acestea sunt (în ordine alfabetică):- current( ) - returnează valoarea elementului curent al tabloului;- each( ) - returnează cheia şi valoarea elementului curent şi deplasează referinţa la elementulurmător; funcţia returnează un tablou cu patru elemente: două dintre ele au cheile 0şi key şiconţin cheia elementului; celelalte două au cheile 1şi value şi conţin valoarea elementului;- end( ) - deplasează referinţa la ultimul element al tabloului;- key( ) - returnează cheia elementului curent al tabloului;- next( ) - deplasează referinţa la următorul element al tabloului;- pos( ) - returnează valoarea elementului curent al tabloului (are acelaşi efect ca şi funcţiacurrent( ) );- prev( ) - deplasează referinţa la elementul anterior al tabloului;- reset( ) - deplasează referinţa la primul element al tabloului.Funcţia extractAceastă funcţie este utilizată pentru a crea variabile pe baza valorilor elementelor unui vector.Cheile elementelor vor deveni identificatori de variabile, iar valorile elementelor vor devenivalorile variabilelor respective. Funcţia verifică dacă cheile reprezintă identificatori valizi aivariabilelor sau dacă se încearcă crearea unei variabile care exista deja. Aceste situaţii sunttratate în funcţie de valoarea unui al doilea parametru care reprezintă un indicator şi esteopţional. Valorile posibile pentru acest parametru sunt următoarele:- EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja, valoarea curenta va fi suprascrisă;- EXTR_OVERWRITE : dacă variabila există deja, valoarea curenta nu va fi modificată;- EXTR_PREFIX_SAME: dacă variabila există deja, denumirea noii variabile va fi prefixată cu
  • 79. un prefix transmis ca al treilea parametru al funcţiei;- EXTR_PREFIX_ALL : denumirile tuturor variabilelor vor fi prefixate;- EXTR_PREFIX_INVALID : în cazul în care o cheie nu reprezintă un identificator de variabilăvalidă, denumirea cheii va fi prefixată;- EXTR_IF_EXISTS : nu sunt create variabile noi, ci sunt doar suprascrise valorile variabilelorcare există deja;- EXTR_PREFIX_IF_EXISTS : în cazul în care cheia reprezintă denumirea unei variabile, secreează o nouă variabilă prefixată; dacă nu există o astfel de variabilă, nu este creată ovariabilă nouă;- EXTR_REFS : variabilele create reprezintă referinţe; aşadar, prin intermediul lor pot fimodificate şi elementele vectorului; acest indicator poate fi utilizat împreuna cu oricare dintrecelelalte cu ajutorul unei disjunctii logice.Cel de-al treilea parametru al funcţiei trebuie să apară doar dacă valoarea celui de-al doileaeste unul din indicatorii ai cărui identificator conţine secvenţa PREFIX.Al doilea parametru poate lipsi, caz în care are valoarea implicită EXTR_OVERWRITE.Funcţia in_arrayAceastă funcţie este similară funcţiei array_search( ), singura diferenţă fiind faptul că, în cazulîn care căutarea se încheie cu succes, nu este returnată cheia elementului găsit, ci valoareaTRUE.Funcţia rangeAceastă funcţie returnează un vector care conţine toate valorile cuprinse între două limite date(st şi dr). Primul element al vectorului va avea valoarea st, iar următoarele vor avea valorile st+ 1, st + 2 etc. dacă st < dr, respectiv st - 1, st - 2 etc. dacă st > dr. Începând cu versiuneaPHP 4.4.0 exista şi posibilitatea de a crea şiruri în care diferenţa dintre doua elemente să fiediferită de 1. În cele ce urmeaza este prezentat un document PHP care ilustrează modul deutilizare a acestei funcţii.Cod:<?phpfunction DisplayArray($v) { echo "<B>"; foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>"; } echo "</B><BR>"; }echo "<TT>";DisplayArray (range(1,10));DisplayArray (range(10,1));DisplayArray (range(a, k));DisplayArray (range(k, a));echo "</TT>";?>Funcţia shuffleAceastă funcţie poate fi utilizată pentru a "amesteca" elementele unui tablou. Ea nureturnează nici o valoare, dar modifică ordinea elementelor tabloului.
  • 80. Cod:<?phpfunction DisplayArray($v) { echo "<B>"; foreach ($v as $val) { echo "$val<BR>"; } echo "</B><BR>"; }echo "<TT>Sirul initial:<BR>&nbsp;";$a = range(l, 10);DisplayArray($a);echo "Sirul amestecat:<BR>&nbsp;";shuffle($a);DisplayArray($a);echo "</TT>";?> Lucrul cu fişiere şi directoareÎncerc în continuare să vă prezint lucrul cu fişiere şi directoare (foldere) prin intermediulscripturilor php. Deoarece va fi un articol destul de lung, îl voi împarţi în mai multe subcapitolepentru a putea înţelege mai bine ideile prezentate. Voi începe în acest articol să va prezintsistemul de fişiere UNIX (asemănător cu LINUX), apoi voi continua cu vizualizarea informaţiilordespre fişiere, proprietăţile şi privilegiile ce se pot acorda fişierelor sau directoarelorcontinuând apoi cu exemplificări. În articolele viitoare voi continua cu descrierea funcţiilor phpde prelucrare a fişierelor şi a directoarelor, bineînţeles cu exemplele aferente. Deci, să încep:Sistemul de fişiere UNIXPentru a înţelege cum trebuie utilizat limbajul PHP pentru a lucra cu fişiere şi cataloage,trebuie să înţelegeti sistemul de fişiere UNIX. Acest fapt este valabil chiar dacă foloşiţi PHP subMicrosoft Windows, deoarece modelul folosit de PHP pentru lucrul cu fişiere şi directoare estebazat pe UNIX. Un fişier este o serie de octeţi stocaţi pe o unitate de hard-disc, CD-ROM saualt mediu de stocare. Fişierele primesc nume pentru a se putea face cu uşurinţă referire laacestea. Un nume de fişier UNIX poate avea o lungime aproape nelimitată şi poate includeaproape orice caracter. Totuşi pentru compatibilitate nu vă recomand să creaţi fişiere cu numemai lungi de 255 de caractere şi să nu conţină caractere speciale sau diacritice. Spre deosebirede numele de fişiere Windows, numele de fişiere UNIX sunt sensibile la diferenţa întremajuscule şi minuscule; ca atare, index.php şi INDEX.PHP se referă la fişiere UNIX diferite.Sunt sigur că unii dintre voi la început când puneaţi fişierele pe server vă întrebaţi de ce numerg anumite pagini deşi link-ul era corect şi pagina era pusă pe server... problema eradiferenţa dintre majuscule şi minuscule. Pentru a evita problemele, mai ales atunci cânddeplasaţi fişiere între UNIX şi Windows, trebuie să folosiţi minuscule, cifre, puncte, caracterede subliniere şi cratime în numele fişierelor; de asemenea, numele fişierelor trebuie să înceapăcu o minusculă sau cu o cifră.Vizualizarea informaţiilor despre fişierePentru a vizualiza informaţii care descriu un fisier, emiteţi comanda:
  • 81. ls -1 nume_fisierunde nume_fisier este numele fişierului. Datele de ieşire includ următoarele câmpuri:- tipul fişierului şi permisiunile de acces.- legături: numărul legăturilor hard asociate acestui fişier. Fiecare legătură hard stabileşte unnume după care este cunoscut fişierul respectiv. În general putem ignora acest câmp.- Utilizator: numele utilizatorului care este posesorul fişierului- Grup: Numele grupului care este posesorul fişierului- Dimensiunea fişierului exprimată îin octeţi.- Data modificării: data şi ora ultimei modificări a fişierului. Dacă fişierul nu a suferit modificărirecente, vor fi afişate data şi anul.- Numele fişierului: numele atribuit fişierului.În Windows, o comanda asemănătoare ar fi comanda dir. Rulaţi într-un script sub windowscomanda următoare:Cod:<?php$comanda = `dir`;//pentru ghilimele folositi tasta de langa 1// deasupra tastei tab nu caracterul asta .echo $comanda;?>Pentru a funcţiona această comandă trebuie introdusă în ghilimele simple ` (a nu se folosighilimelele )Proprietatea asupra fişierelorFiecare fişier are un cont de utilizator asociat, cunoscut sub numele de posesor al fişierului.Puteţi determina posesorul unui fişier prin emiterea comenzii ls. Utilizatorul care creează unfişier devine posesorul fişierului. Cu toate acestea, un administrator de sistem poate atribui unfişier unui alt utilizator, prin emiterea comenzii chown (este şi comandă php).Administratorii de sistem UNIX pot defini grupuri de utilizatori, sau pur şi simplu grupuri, carereprezintă seturi de utilizatori. Un utilizator poate fi membru al unui număr oricât de mare degrupuri. Posesorul unui fişier poate atribui unui fişier un nou grup posesor prin emitereacomenzii chgrp:chgrp grup nume_fisierunde nume_fisier este numele fişierului, iar grup este numele grupului. În afară de calitatea deposesor al fişierului, utilizatorul care emite comanda trebuie să fie un membru al grupuluigrup.Privilegii de fişierPrivilegiile asociate unui fişier determină operaţiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fişierulrespectiv. Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcătuite din câte trei caracterefiecare; cu alte cuvinte, trei triade. Prima triadă indică privilegiile acordate posesoruluifişierului. Cea de-a doua triadă indică privilegiile acordate membrilor grupului care esteposesorul fişierului. Cea de-a treia triadă indică privilegiile acordate altor utilizatori, cu altecuvinte, persoanelor care nu sunt nici posesoare ale fişierului şi nici nu sunt membre alegrupului care care este posesorul fişierului. Fiecare caracter al unei triade de privilegii poate fio literă sau o cratimă. Literele au următoarele semnificaţii:- r, fişierul poate fi citit- w, se poate scrie în fişier- x, conţinutul fişierului poate fi executat.Privilegiul x este semnificativ numai pentru fişierele care includ un conţinut executabil, cum
  • 82. sunt fişierele binare executabile sau anumite categorii de scripturi. Caracterele unei triadeapar întotdeauna în secvenţa rwx. Daca o anumită literă este înlocuită de o cratimă, privilegiulasociat nu este utilizabil. De exemplu, avem un fişier cu privilegiile următoare:rwxr-xr--Aceste caractere au următoarea semnificaţie:- rwx, posesorul fişierului poate citi, scrie sau executa fişierul- r-x, membrii grupului posesor al fişierului pot citi sau executa fişierul, dar nu pot scrie înfişier- r--, alti utilizatori pot citi fişierul, dar nu pot scrie în fişier sau executa conţinutul fişierului.Posesorul unui fişier poate modifica privilegiile asociate fişierului emiţând comanda chmod.Această comandă are două forme. O formă vă permite să specificaţi privilegiile folosind cifrescrise în octal; cealaltă vă permite să le specificaţi folosind litere. Pentru a specifica privilegiilefolosind cifre în octal, calculaţi valoarea numerică a fiecărei triade. Pentru aceasta, însumaţinumerele corespunzătoare fiecărui privilegiu disponibil din cadrul triadei. Numerele asociateprivilegiilor sunt:r- 4w-2x-1De exemplu, privilegiul rwx are valoarea 4+2+1 = 7. Similar, privilegiul r-x are valoarea 4+1= 5, iar privilegiul r-- are valoarea 4. După ce aţi calculat valoarea numerică a fiecărei triade,formaţi un număr din trei cifre scris în octal. De exemplu, privilegiile rwxr-xr-- corespundvalorii în octal 754. Forma comenzii chmod care foloseste cifre în octal este următoarea:chmod mod nume_fisierunde mod este numărul din trei cifre scris în octal care indică privilegiile, iar nume_fisier estenumele fişierului căruia urmează a i se aplica privilegiile. De exemplu, pentru a acordaposesorului acces complet la fişierul test şi pentru a acorda altor utilizatori numai acces decitire, emiteţi comanda:chmod 744 testMajoritatea utilizatorilor găsesc mai comodă utilizarea acelei forme a comenzii chmod care lepermite specificarea privilegiilor folosind litere. Această formă alternativă vă permite săspecificaţi privilegii, precum şi să adaugaţi sau să extrageti privilegii dintr-un fişier.chmod utilizatori operatie privilegiiÎntre argumentele comenzii nu sunt permise spaţii. Argumentul utilizatori include între una şitrei dintre următoarele litere:- u, care indică utilizatorul posesor al fişierului- g, care indică pe membrii grupului posesor al fişierului- o, care indică utilizatori alţii decât posesorul şi membrii grupului posesor.Argumentul operatie este unul din următoarele:- r, fişierul poate fi citit- w, în fişier este permisă scrierea- x, conţinutul fişierului poate fi executatSe pot specifica mai mulţi utilizatori, mai multe operaţii şi mai multe grupuri; fiecarespecificaţie trebuie separată de următoarea cu ajutorul unei virgule. De exemplu, iată o
  • 83. comandă care atribuie privilegiile rwxr--r-- pentru fişierul test:chmod u=rwx,g=r,o=r testIată o comandă care retrage privilegiile de scriere fiecărui utilizator, cu excepţia posesoruluifişierului, respectiv adăuga privilegiile de executare la privilegiile posesorului fişierului:chmod u+x,go-w testAceastă comandă nu modifică nici privilegiile de citire şi de scriere ale posesorului fişierului,nici privilegiile de citire şi de execuţie ale celorlati utilizatori.Sistemele UNIX furnizează un cont special de utilizator, denumit radacina (root) sau super-utilizator (superuser), care poate obţine acces la fişiere şi le poate manipula fără nici un fel derestricţii. Administratorul unui sistem este, în general, singura persoană autorizată să utilizezecontul rădăcină. Uneori, administratorii de sistem folosesc numeroase privilegii speciale astfelcă pot apărea şi alte privilegii în afară de r,w şi x.. De exemplu, un privilegiu special, cunoscutsub numele de setuid, modifică temporar identitatea utilizatorului deţinător al acestui privilegiucare ruleaza un fişier program. Asemenea privilegii speciale nu sunt, în general, folosite deprogramatorii aplicaţiilor PHP.Crearea unui director (folder sau catalog)Pentru a crea un director, invocaţi funcţia mkdir(), care are următoarea formă:mkdir(nume_director, mod)unde nume_director este calea absolută sau relativă(O cale absolută este calea care începe de la directorul rădăcină urmând structuraarborescentă a directoarelor şi sub-directoarelor acestuia până se ajunge la directorul dorit.Fiecare director din listă este separat de directorul următor de un caracter slash orientatînainte (/). Calea relativă se referă la calea unui fişier sau director începând de la directorulcurent de lucru.De exemplu, dacă fişierul index.php se află în directorul /home/tutoriale/articole şi dorim săincludem în el un alt fişier numit test.php aflat cu un director mai sus îl putem accesa relativ lalocaţia prezentă astfel ../test.php)sau numele directorului care urmează a fi creat, iar mod atribuie privilegiile care trebuieacordate noului director. În mod normal, prima cifră a argumentului mod trebuie să fie 0,astfel încat PHP să-l perceapă ca pe o valoare scrisă în octal. Funcţia returneaza true dacăcreează directorul; în caz contrar, returnează false. De exemplu, pentru a crea un directordenumit "test" şi pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x", invocaţi functia mkdir() astfel:mkdir("test", 0751)Puteţi folosi funcţia rename() pentru a modifica numele unui director.Ştergerea unui directorPentru a şterge un director, se foloseşte funcţia rmdir(), transferându-i ca argument calea saunumele directorului care urmează a fi şters. De exemplu, pentru a şterge directorul"home/tutoriale/teste/vechi", invocaţi funcţia rmdir() astfel:rmdir("home/tutoriale/teste/vechi")Se pot sterge numai directoare vide. Funcţia va returna zero în cazul producerii unei erori.Privilegii pentru directoareCa şi fişierele, directoarele au privilegii asociate. Privilegiile unui director se notează folosindaceleaşi litere care indică privilegiile fişierelor; cu toate acestea, literele au semnificaţii
  • 84. oarecum diferite atunci când se aplică asupra directoarelor:- r, directorul poate fi citit; cu alte cuvinte, sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine pot fiafişate- w, directorul poate fi scris; cu alte cuvinte, sub-directoarele şi fişierele pe care le conţine potfi create în catalog şi apoi şterse de acolo.- x, directorul se poate folosi, cu alte cuvinte, sub-directoarele şi fişierele pe care le conţinesunt accesibile.Vizualizarea şi modificarea privilegiilor de directorPuteţi invoca funcţia chmod(), folosind ca argument un fişier sau un director. Puteţi vedeaprivilegiile de director utilizând funcţia fileperms().Obţinerea şi modificarea directorului de lucruFunctia getcwd() returnează un şir care conţine directorul curent de lucru. Funcţia nu necesităargumente şi, implicit, poate fi utilizată astfel:$director_curent = getcwd();Pentru a schimba directorul curent de lucru, invocaţi funcţia chdir(), care are următoareaformă:chdir(nume_director)unde nume_director este calea sau numele directorului de lucru dorit. Funcţia returnează truedacă operaţia reuşeşte; în caz contrar, returnează false. De exemplu, pentru a face din /testedirectorul curent de lucru, invocaţi funcţia chdir() după cum urmează:$schimba_dir = chdir("/teste");if (!$schimba_dir) { die("<br>A aparut o eroare la schimbarea directorului curent delucru.") }Manipularea căilor de accesFuncţia dirname() preia calea de acces la un fişier şi returnează toată calea, mai puţincomponenta finală a căii specificate. În cazul în care componenta finală este un fişier, funcţiavă ajută să izolaţi numele fişierului de restul căii. De exemplu, dacă se dă calea"home/tutoriale/teste/test.php", funcţia va returna "home/tutoriale/teste". Funcţia areurmătoarea formă:dirname(cale)Funcţia basename() execută operaţia complementară, returnând numai componenta finală acăii specificate. De exemplu, dacă este dată calea "home/tutoriale/teste/test.php", funcţia vareturna "test.php". Funcţia are următoarea formă:basename(cale)Dacă doriţi să executaţi mai multe operaţii cu o cale, funcţia pathinfo() vă poate fi de folos.Această funcţie returnează un tablou asociativ care include trei elemente: rezultatul invocăriifuncţiei dirname() având ca argument calea respectivă, rezultatul invocării funcţieibasename() având ca argument calea respectivă, precum şi extensia fişierului (dacă există)asociată rezultatului invocării funcţiei basename() având ca argument calea respectivă. Iatăun exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei pathinfo():
  • 85. Cod:<?php$info = pathinfo("/home/tutoriale/teste/test.php");foreach ($info as $nume=>$valoare){ echo "<br>$nume => $valoare"; }?>Datele de ieşire ale exemplului vor fi:Citat:dirname => /home/tutoriale/testebasename => test.phpextension => phpVersiunea PHP 4.04pl1 işi încheie execuţia dacă invocaţi funcţia pathinfo() pe o cale din carelipseste extensia fişierului. Se pare că acest defect de program a fost remediat în versiuneaPHP 4.05Citirea conţinutului unui directorPHP furnizează trei funcţii care vă permit să citiţi conţinutul unui director, ca şi cum directorular fi un fişier. Aceste funcţii sunt:- opendir(), care permite citirea unui director- readdir(), care citeste o intrare dintr-un director- closedir(), care închide directorul, eliberând resursele alocate de funcţia opendir()Rezultatul apelării funcţiei readdir() este un şir care conţine numele următorului fişier sau sub-director al directorului deschis. Funcţia returnează false atunci când au fost citite toate intrăriledin catalog. Exemplu:Cod:<?php$director = opendir("/home/tutoriale/teste");if (!$director) { die("A aparut o eroare la deschiderea directorului"); }$citire = readdir($director);while ($citire) { echo "<br>$citire"; $citire = readdir($director); }closedir($director);?>Acest exemplu afişează conţinutul directorului "/home/tutoriale/teste" (atât sub-directoarelecât şi fişierele)Obţinerea atributelor unui fişier
  • 86. PHP furnizează numeroase funcţii care vă permit să obţineţi informaţii care descriu un fişier.Tabelul de mai jos rezumă cele mai cunoscute dintre aceste funcţii. Funcţie Descrierefile_exists() returnează true dacă fişierul specificat există, respectiv false în caz contrar. fileatime() returnează timpul de acces la fişier sub formă de amprentă de timp UNIX returnează timpul de modificare al i-nodului (structura de date care conţine filectime() informaţii despre fişierele UNIX) sub formă de amprentă de timp UNIX filegroup() returnează identificatorul numeric al grupului care deţine fişierul returnează momentul de timp al modificării fişierului sub formă de amprentă de filemtime() timp UNIX. fileowner() returnează identificatorul numeric de utilizator al fişierului fileperms() returnează permisiunile fişierului <;/tr> filesize() returnează dimensiunea fişierului, în octeţi. returnează tipul fişierului, în speţă "fifo", "char", "dir", "block", "link", "file" sau filetype() "unknown". returnează true dacă fişierul specificat există şi este un director, în caz contrar is_dir() returnează false returnează true dacă fişierul specificat există şi este un fişier obişnuit; în caz is_file() contrar, returnează false. returnează true dacă fişierul specificat există şi poate fi citit, în caz contraris_readable() returnează false. returnează true dacă fişierul specificat există şi se poate scrie în acel fişier; în caz is_writable() contrar, returnează false.Funcţiile fileowner() şi filegroup() returnează fiecare un identificator numeric; puteţi convertiidentificatorul numeric într-un şir prin invocarea funcţiei posix_getpwuid() cu un identificatorde utilizator, respectiv a funcţiei posix_getgrgid() cu un identificator de grup. Un exemplu alacestor funcţii este dat mai jos.Cod:<?php$nume_fisier = "pagina_demo.php";$rezultat = file_exists($nume_fisier);echo "<br>file_exists(): $rezultat";$rezultat = posix_getpwuid(fileowner($nume_fisier));$rezultat = $rezultat["name"];echo "<br>fileowner(): $rezultat";$rezultat = posix_getgrgid(filegroup($nume_fisier));$rezultat = $rezultat["name"];echo "<br>filegroup(): $rezultat";$rezultat = filetype($nume_fisier);echo "<br>filetype(): $rezultat";$rezultat = filesize($nume_fisier);echo "<br>filesize(): $rezultat";$rezultat = fileatime($nume_fisier);$rezultat = date("m-d-Y H:i", $rezultat);
  • 87. echo "<br>fileatime(): $rezultat";$rezultat = filectime($nume_fisier);$rezultat = date("m-d-Y H:i", $rezultat);echo "<br>filectime(): $rezultat";$rezultat = filemtime($nume_fisier);$rezultat = date("m-d-Y H:i", $rezultat);echo "<br>filemtime(): $rezultat";$rezultat = fileperms($nume_fisier);$rezultat = decoct($rezultat);echo "<br>fileperms(): $rezultat";$rezultat = is_file($nume_fisier);echo "<br>is_file(): $rezultat";$rezultat = is_dir($nume_fisier);echo "<br>is_dir(): $rezultat";$rezultat = is_readable($nume_fisier);echo "<br>is_readable(): $rezultat";$rezultat = is_writable($nume_fisier);echo "<br>is_writable(): $rezultat";?>Modificarea privilegiilor unui fişierPentru a modifica privilegiile unui fişier, invocaţi chmod(), o funcţie ale cărui argumente suntasemănatoare celor folosite în linia de comandă UNIX:chmod(nume_fisier, mod)unde nume_fisier specifică numele sau calea de acces a fişierului ale cărui privilegii urmează afi modificate, iar argumentul mod specifică privilegiile dorite. În general se preferă exprimareaprivilegiilor sub forma unui număr scris în octal. Pentru aceasta, prefixaţi valoarea folosindcifra 0. De exemplu, valoarea literală 010 are valoarea 8, nu valoarea 10. Ca atare, putetiatribui unui fişier privilegiile rw-r----- specificând valoarea 0640. Pentru ca funcţia chmod() săse execute cu succes, PHP trebuie să ruleze sub contul utilizatorului posesor al fişierului.Funcţia returnează true în caz de reuşită, respectiv false în caz contrar. Funcţia chmod() nufuncţionează sub Windows.Modificarea proprietăţii asupra unui fişierPentru a modifica grupul posesor al unui fişier, invocaţi funcţia chgrp(), care are forma:chgrp(nume_fisier, grup)unde nume_fisier este numele sau calea fişierului, iar grup este numele sau identificatorulnumeric al grupului. Pentru ca funcţia să se execute cu succes, contul de utilizator sub carerulează PHP trebuie să fie posesor al fişierului şi să fie membru al grupului specificat deargumentul grup. Funcţia returnează true în caz de reuşită, respectiv false în caz contrar.Funcţia chgrp() nu funcţionează sub Windows. Deşi PHP include o funcţie chown() caremodifică proprietatea asupra unui fişier, PHP trebuie să ruleze folosind contul rădăcină pentruca această funcţie să poată da rezultate. Deoarece acesta este un procedeu nesigur şi rareorifolosit, în general funcţia chown() nu este disponibilă.
  • 88. Deschiderea unui fişierÎnainte de a putea citi sau scrie într-un fişier, trebuie să deschideţi fişierul folosind funcţiafopen():fopen(nume_fisier, mod)unde nume_fisier specifică numele sau calea spre fişierul care urmează a fi deschis, iar modindică tipul de acces dorit. De exemplu, instrucţiunea următoare deschide fişierul text.txtpentru citire:$fisier = fopen("text.txt", "r");Funcţia fopen() returnează valoarea false dacă PHP nu a reuşit să deschidă fişierul. În cazcontrar, această valoare conţine un întreg care se numeşte identificator de fişier, care sefoloseşte pentru identificarea unui fişier de către funcţiile care execută operaţii cu fişiere.Tabelul de mai jos prezintă valorile argumentului mod care pot fi transmise funcţiei fopen().Literele care desemnează modurile corespund cuvintelor read (citire), write (scriere) şi append(adăugare). Modul "r" permite accesul la citire. Modurile "w" şi "a" permit accesul la scriere.Modurile care includ semnul "+" permit ambele tipuri de acces. Unele moduri determină PHPsă încerce a crea fişierul, dacă acesta nu există. Mod Citire Scriere Creare Trunchiere Pointer "r" x Început "r+" x x Început "w" x x x Început "w+" x x x x Început "a" x x Sfârşit "a+" x x x SfârşitPentru ca funcţia fopen() să se execute cu succes, PHP trebuie să ruleze sub contul unuiutilizator care dispune de suficiente privilegii pentru a executa operaţiile indicate de modulrespectiv. De exemplu, pentru a putea crea un fişier, PHP trebuie să ruleze ca utilizator cuacces de scriere la catalogul în care urmează a fi creat fişierul.Fiecare fişier are un pointer asociat, care indică amplasarea octetului din fişier unde se vaproduce următoarea operaţie (citire sau scriere). Valoarea modului funcţiei fopen() determinăvaloarea iniţială a pointerului de fişier. PHP furnizează o formă alternativă a funcţiei fopen(),care preia trei argumente:fopen(nume_fisier, mod, cale);Dacă argumentul cale are valoarea "1", PHP va căuta fişierul într-un director special, denumitcale de includere. Administratorul PHP configurează identitatea căii de includere. Dacăspecificaţi argumentul cale, argumentul nume_fisier trebuie să fie alcătuit dintr-un nume defişier sau o cale relativă, nu dintr-o cale absolută.În mod prestabilit, PHP 4.04pl1 raportează că este configurată calea de includere. Cu toateacestea, este necesară stabilirea manuală a valorii variabilei include_path din fişierul php.ini;în caz contrar, calea de includere nu va fi folosită.Sub Windows, fişierele ASCII şi fişierele binare sunt tratate în mod diferit. Când deschideţi unfişier binar sub Windows, specificaţi "b" ca al doilea caracter al modului; de exemplu, "rb".Dacă nu procedaţi astfel, citirile din fişier şi alte operaţii se vor încheia prematur sau vor eşua.Verificarea finalizării unei operaţii cu un fişierOperaţiile cu fişiere pot eşua dintr-o varietate de motive. Deci, este important să verificaţi
  • 89. dacă fiecare operaţie s-a încheiat cu succes. Iată o modalitate în care puteţi verifica:Cod:<?php$fisier = fopen("text.txt", "r");if (!$fisier) { die("Nu se poate deschide fisierul pentru citire"); }?>Funcţia fopen() returnează false dacă nu reuşeşte să deschidă fişierul. În acest caz, scriptulinvocă funcţia die() pentru a afişa un mesaj şi pentru a-şi încheia execuţia. Cu mult maicompacte, dar şi posibil mai derutante, sunt formele folosite de programatorii PHP cuexperienţă:Cod:<?php$fisier = fopen("text.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");?>sau aceeaşi instrucţiune mai complexă:Cod:<?php($fisier = fopen("text.txt", "r")) || die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");?>Închiderea unui fişierUn fişier deschis consumă resursele sistemului. Când un script a terminat de utilizat un fişier,scriptul trebuie să închidă fişierul, eliberând aceste resurse. La sfârşitul unui script, PHPinchide în mod automat fişierele deschise. Totuşi, în programare se recomandă să închideţifişierele mai rapid, ori de câte ori este posibil. Pentru a închide un fişier invocaţi funcţiafclose():fclose(identificator_fisier)unde identificator_fisier este identificatorul fişierului, returnat la deschiderea acestuia. Deexemplu: <;br>Cod:<?php$fisier = fopen("text.txt", "r");if (!$fisier){ die("Nu se poate deschide fisierul"); }// Aici se introduc instructiunile care folosesc fisierul deschis@fclose($fisier);?>Funcţia fclose() returnează valoarea true dacă fişierul a fost închis cu succes. Testarea acestei
  • 90. valori este rareori necesară, deoarece nu se mai pot face prea multe după ce s-a ratat oîncercare de a închide un fişier.Citirea dintr-un fişierPHP furnizează o varietate de funcţii pentru citirea fişierelor. Prima dintre acestea este fread()care are următoarea formă:fread(identificator_fisier, lungime)Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(), iar argumentullungime specifică numărul maxim de octeţi care vor fi citiţi. Octeţii citiţi din fişier sunt returnaţisub formă de valoare de tip şir. Dacă operaţia de citire întâlneşte sfârşitul fişierului, PHP vareturna mai puţin de lungime octeţi. PHP include o funcţie conexă, denumită fgetc(), careciteşte un octet din fişierul specificat. Exemplu:Cod:<?php$fisier = fopen("text.txt", "r") OR die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");$citire = fread($fisier, 256);echo "<br>Citeste: $citire";fclose($fisier);?>Exemplul citeşte maximum 256 de octeţi din fişier. Pentru a citi un număr mai mare sau maimic de octeţi, modificaţi valoarea argumentului lungime al funcţiei fread(). Pentru a citi şi aafisa întregul conţinut al fişierului, folosiţi funcţia filesize() pentru a furniza valoareaargumentului lungime, astfel:Cod:<?php$nume_fisier = "text.txt";$fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");$citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier));echo "<br>Citeste: $citire";fclose($fisier);?>Citirea unei linii de textO linie de text este o serie de caractere urmate de un caracter de terminare a liniei. Funcţiafgets() citeşte o linie dintr-un fişier. Funcţia are următoarea formă:fgets(identificator_fisier, lungime)Ca şi în cazul funcţiei fread(), argumentul identificator_fisier este o valoare returnată defuncţia fopen(); cu toate acestea, argumentul lungime specifică numărul maxim de octeţi carevor fi citiţi, minus o unitate, pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei.Octeţi citiţi din fişier sunt returnaţi ca valoare de tip şir. În exemplul următor este prezentatmodul de citire şi de afişare a primei linii a unui fişier:
  • 91. Cod:<?php$nume_fisier = "text.txt";$fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");$citire = fgets($fisier, 256);echo "<br>Citeste: $citire";fclose($fisier);?>În exemplul de mai sus s-a presupus că linia cea mai lungă a fişierului conţine mai puţin de256 octeţi. Pentru a permite lungimi de linie mai mari, modificaţi valoarea argumentuluilungime al funcţiei fgets().Citirea linie cu linie a unui întreg fişierFuncţia feof() este folosită pentru a determina momentul când fişierul a fost citit în totalitate.Funcţia returnează o valoare care arată dacă s-a ajuns sau nu la sfârşitul fişierului. Funcţia areurmătoarea formă:feof(identificator_fisier)Argumentul identificator_fisier este valoarea returnată de funcţia fopen(). Funcţia feof()returnează true dacă fişierul specificat este la sfârşit; în caz contrar returnează false. Iată cumse poate folosi funcţia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fişier, linie culinie:Cod:<?php$nume_fisier = "text.txt";$fisier = fopen($nume_fisier, "r") OR die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");$citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier));while (!feof($fisier)){echo "<br>Citeste: $citire";$citire = fread($fisier, filesize($nume_fisier));}fclose($fisier);?>Instrucţiunea while asigură faptul că funcţia fgets() este apelată în mod repetat, până lacitirea tuturor liniilor.O modalitate mai simplă de a citi linie cu linie un întreg fişier constă în a folosi funcţia file().Această funcţie returnează un tablou în care fiecare element conţine o linie a fişierului textspecificat. Iată un exemplu:Cod:<?php$tablou = file("text.txt");foreach ($tablou as $citire){
  • 92. echo "<br Citeste: $citire";}?>Această metodă nu este adecvată pentru fişiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tabloueste încărcat întregul conţinut al fişierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memoriesuperioară celei disponibile.Afişarea conţinutului unui fişierPHP furnizează două funcţii care facilitează afişarea conţinutului unui fişier. Una dintre funcţii,fpassthru(), necesită un argument care specifică identificatorul fişierului care urmează să fieafişat:$fisier = fopen("text.txt", "r");fpassthru($fisier);După ce a afişat fişierul, funcţia îl închide automat. Cealaltă funcţie, readfile(), necesită numainumele sau calea fişierului:readfile("text.txt");Navigarea printr-un fişierAşa cum am mai spus, fiecare fişier are un pointer asociat care indică poziţia octetului unde seva produce următoarea operaţie. Puteţi folosi funcţia rewind() pentru a readuce pointerul laînceputul fişierului. Funcţia are următoarea formă:rewind(identificator_fisier)unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Nu se poatereaduce pointerul unui fişier la începutul propriu-zis al unui fişier dacă fişierul a fost deschispentru un acces de tip ataşare, adică într-unul din modurile "a" sau "a+". Dacă se produce oeroare, funcţia rewind() returnează zero. Deşi funcţia rewind() este utilă în caz de nevoie,necesitatea de a readuce un pointer de fişier la începutul fişierului nu este chiar atât defrecventă. Funcţia fseek() furnizează o mai mare flexibilitate, permiţându-vă să poziţionaţipointerul de fişier astfel încât să puteţi citi sau scrie în orice punct al fişierului. Funcţia aredouă forme, cea mai simplă fiind următoarea:fseek(identificator_fisier, offset)unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar offset estepoziţia dorită a pointerului de fişier, specificată în octeţi, în raport cu începutul fişierului. În cazde reuşită, funcţia fseek() returnează 0; în caz contrar, returnează -1. O formă alternativă afuncţiei asigură un grad superior de flexibilitate:fseek(identificator_fisier, offset, baza)unde baza ia una dintre următoarele valori:- SEEK_SET, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu începutul fişierului- SEEK_CUR, care stabileşte poziţia pointerului de fişier în raport cu valoarea curentă apointerului- SEEK_END, care stabileşte poziţia pointerului de fişier relativ la sfârşitul fişierului.Valoarea argumentului offset poate fi pozitivă, negativă sau zero. De exemplu, pentru apoziţiona pointerul cu 10 octeţi înainte de sfârşitul fişierului, emiteţi următorul apel de funcţie:fseek($fisier, -10, SEEK_END)
  • 93. unde $fisier este identificatorul fişierului al cărui pointer doriţi să-l repoziţionaţi.Pentru a obţine valoarea curentă a pointerului de fişier, invocaţi functia ftell(), care areurmătoarea formă:ftell(identificator_fisier)Funcţia returnează valoarea curentă a identificatorului de fişier, respectiv valoarea zero dacăfuncţia eşuează.Scrierea într-un fişierSpre deosebire de varietatea de funcţii furnizate pentru citirea fişierelor, PHP oferă o singurăfuncţie pentru scrierea în fişiere, şi anume fwrite(), care are următoarea formă:fwrite(identificator_fisier, data)unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(), iar data este ovaloare şir care determină datele ce urmează a fi scrise. Dacă execuţia funcţiei reuşeşte,returnează numărul octeţilor scrişi; în caz contrar, returnează valoarea -1. Iată un exemplu descriere a datelor într-un fişier:Cod:<?php$nume_fisier = "text.txt";$fisier = fopen($nume_fisier, "a") OR die("Nu se poate deschide fisierulpentru citire");$scriere = fwrite($fisier, "Un rand de text atasat la fisier.n");echo "<br>Rezultatul scrierii: $scriere";fclose($fisier);?>Scriptul scrie în fişier o linie de text. Deoarece fişierul a fost deschis folosind modul "a", datelesunt ataşate la fişier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise după toate datele existente în fişier.Dacă lucraţi cu fişiere text, în general trebuie să includeţi un caracter de terminare a liniei lasfârşitul fiecărei linii scrise în fişier (în exemplul de mai sus am pus n la sfârşitul liniei).Scriptul din exemplul de mai sus scrie în fişier o singură linie de text. Totuşi, puteţi scrie maimulte linii, dacă doriţi. Dacă apelaţi funcţia fwrite() din interiorul unei bucle, aveţi posibilitateasă scrieţi mai multe linii. După ce aţi scris toate liniile de care aveţi nevoie, închideţi fişierulprin apelarea funcţiei fclose(). PHP mai furnizează şi o formă alternativă a funcţiei fwrite():fwrite(identificator_fisier, data, lungime)Această formă include un al treilea argument, şi anume lungime, care vă permite să specificaţinumărul maxim de octeţi care vor fi scrisi. Argumentul lungime trebuie utilizat atunci când sescrie în fişiere binare sub Windows. De asemenea, Windows preferă secvenţa de terminare aliniei "rn". PHP dispune de o altă funcţie pentru scrierea fişierelor, în speţă fputs(). Totuşi, înafară de nume, fputs() este una şi aceeaşi funcţie cu fwrite() (reprezintă una şi aceeaşi funcţiedar cu nume diferite).Obţinerea accesului exclusiv la un fişierUneori, accesul simultan la un fişier poate avea ca rezultat deteriorarea fişierului. Să neimaginăm că avem un contor de pagini asociat unei pagini web. Dacă 2 sau mai mulţi vizitatoriintră simultan pe pagină scriptul de contorizare va deschide fişierul pentru scriere în acelaşitimp pentru toţi utilizatorii şi ce credeţi că va scrie în el? În loc să incrementeze contorul cu o
  • 94. unitate pentru fiecare vizitator este posibil sa dea eroare şi informaţiile din fişier să se piardă.Pentru a evita astfel de probleme, este necesar ca fiecare proces să obţină acces exclusiv lafişierul care conţine contorul din pagină. Astfel, accesul la fişier este succesiv: fişierul va fifolosit mai întâi de un proces, şi apoi de celălalt. Atâta vreme cât procesele sunt împiedicatesă obţină simultan accesul la fişier, contorul nu va indica valori eronate. Funcţia flock()permite unui proces să obţină un acces exclusiv la un fişier, acordând procesului o blocare afişierului. Funcţia are forma:flock(identificator_fisier, operatie)unde identificator_fisier este identificatorul de fişier returnat de funcţia fopen(). Argumentuloperatie este o constantă sau o expresie care specifică operaţia dorită, după cum urmează: Operaţie Descriere Obţine o blocare partajată a fişierului specificat. Mai multe procese pot deţine o blocare partajată; pentru un fişier însă, nici un procesLOCK_SH nu poate obţine o blocare partajată în timp ce un alt proces deţine o blocare exclusivă. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Obţine o blocare exclusivă pentru fişierul specificat. Un singurLOCK_EX proces poate deţine o blocare exclusivă a unui fişier. Procesul va aştepta până când are posibilitatea de a obţine blocarea cerută. Încearcă să obţină o blocare partajată a fişierului specificat; totuşi,LOCK_SH + LOCK_NB nu aşteaptă obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat. Încearcă să obţină o blocare exclusivă pentru fişierul specificat;LOCK_EN + LOCK_NB totuşi, nu aşteapta obţinerea blocării, dacă aceasta nu este disponibilă imediat.LOCK_UN Eliberează blocarea fişierului specificat.Funcţia flock() returnează true în caz de reuşită, respectiv false când blocarea solicitată nupoate fi obţinută (LOCK_SH şi LOCK_EX) sau eliberată (LOCK_UN). Blocarea este o activitatecare se desfăşoară în comun. Procesele nu au niciodată accesul interzis la fişiere, ci numai lablocări. Ca atare, un proces care nu încearcă să blocheze un fişier poate obţine acces la fişierchiar dacă un alt proces a cerut şi a obţinut o blocare exclusivă a fişierului. Unele servere Web,inclusiv IIS de la Microsoft, rulează un singur proces multifir. În asemenea situaţii, funcţiaflock() nu va reuşi să furnizeze acces exclusiv la fişiere.Copierea unui fişierPHP furnizează o funcţie care facilitează copierea fişierelor, şi anume funcţia copy(). Funcţiacopy() are următoarea formă:copy(sursa, destinatie)unde sursa este numele sau calea fişierului care urmează a fi copiat, iar destinatie estenumele sau calea unde se va copia. Funcţia returnează true dacă operaţia de copiere reuşeste;în caz contrar, returnează false. Exemplu:Cod:<?php$copiaza = copy("text.txt", "text.bak");if (!$copiaza) { die("<br>A fost produsa o eroare la copierea fisierulu
  • 95. i"); }?>Exemplul crează o copie de siguranţă a fişierului "text.txt", cu numele "text.bak". PHP trebuiesă aibă acces de scriere la directorul în care se va afla copia; în caz contrar, PHP nu va puteacrea copia. Funcţia copy() va suprascrie fişierul destinaţie, dacă acesta există.Modificarea numelui unui fişierPHP furnizează o funcţie care vă permite să modificati numele unui fişier, şi anume rename(),funcţie care are următoarea formă:rename(nume_vechi, nume_nou)unde nume_vechi este numele sau calea originală a fişierului, iar nume_nou este numele saucalea dorită. Funcţia returnează true dacă operaţia de modificare a numelui a reuşit; în cazcontrar, returnează false. Exemplu:Cod:<?php$redenumeste = rename("text.bak", "text.txt");if (!$redenumeste) { die("<br>A fost produsa o eroare la redenumirea fisierului"); }?>Exemplul modifică numele fişierului "text.bak", atribuindu-i numele "text.txt". La fel ca lafuncţia copy(), PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se va afla fişierul cunumele modificat; în caz contrar, PHP nu va putea modifica numele fişierului. Ca şi în cazulcomenzii UNIX mv, funcţia rename() va suprascrie fişierul destinaţie, dacă acesta există.Ştergerea unui fişierPHP furnizează o funcţie care vă permite să ştergeţi un fişier, şi anume unlink(). Funcţia areforma:unlink(nume_fisier)unde nume_fisier este numele sau calea fişierului care urmează a fi şters. Funcţia returneazătrue dacă operaţia de ştergere a avut succes, respectiv false în caz contrar. Exemplu:Cod:<?php$sterge = unlink("text.txt");if (!$sterge) { die("<br>A fost produsa o eroare la stergerea fisierului"); }?>Reţineţi că PHP trebuie să aibă acces de scriere la directorul în care se află fişierul; în cazcontrar, PHP nu va putea şterge fişierul. În conformitate cu manualul PHP, functia unlink() "s-ar putea să nu funcţioneze" în sistemele Windows.Încărcarea unui fişier în serverPe anumite pagini cu formulare HTML se poate încărca un fişier pe server. Pentru a crea un
  • 96. astfel de formular de încărcare, specificaţi ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM şiincludeţi un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". Iată un exemplu:Cod:<HTML><HEAD><TITLE>incarcare fisier</TITLE></HEAD><BODY><FORM METHOD="POST" ACTION="incarca.php" ENCTYPE="multipart/form-data">Incarca un fisier: <INPUT NAME="fisier_utilizator" TYPE="FILE"><BR><BR><INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite"></FORM></BODY></HTML>Când utilizatorul apasă pe butonul de trimitere, browserul încarcă fişierul în server. Scriptulvostru PHP poate obţine accesul la calea fişierului încărcat astfel:$HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"]unde fisier_utilizator este valoarea atributului NAME asociat controlului INPUT folosit pentruîncărcarea fişierului. La terminarea execuţiei scriptului, PHP şterge în mod automat fişierulîncărcat. Dacă doriţi să salvaţi fişierul, puteţi invoca funcţia move_uploaded_file(). Deexemplu:Cod:<?php$rezultat = move_uploaded_file ($HTTP_POST_FILES["fisier_utilizator"]["tmp_name"],"/home/tutoriale/upload/nume_fisier.ext");$rezultat = $rezultat ? "true" : "false";echo "<br>move_uploaded_file(): $rezultat";?>Funcţia move_uploaded_file() vă impune să specificaţi calea fişierului încărcat şi calea undedoriţi să fie mutat fişierul. Funcţia returnează true dacă operaţia reuşeşte, respectiv false încaz contrar.Momentan mă opresc aici cu prima parte a acestui tutorial, sper că aţi aflat lucruri interesantepână acum. Descrierea funcţiilor de prelucrare a fişierelorÎn articolul precedent am discutat despre sistemul de fişiere si am generalizat despre fisiere sidirectoare. În continuare o să încerc sa detaliez lucrul cu fişierele şi să discut ceva mai multdespre cele mai folosite funcţii care se ocupă de fişiere. Limbajul PHP oferă un set de funcţii
  • 97. pentru a facilita accesul la conţinutul fişierelor. Sintaxa majorităţii dintre acestea este similarăfuncţiilor de manipulare a fişierelor prezente în limbajul C/C ++. Datorită faptului că limbajulPHP este independent de platformă, printre numele funcţiilor se regăsesc şi nume cunoscutepe platformele de operare *nix şi Microsoft Windows.Funcţia fopenAceastă funcţie se foloşte pentru deschiderea unui fişier în vederea citirii sau scrierii datelordin/în acesta. Funcţia are patru parametri, dintre care ultimii doi sunt opţionali. Primulparametru îl reprezintă numele fişierului care urmează a fi deschis. Fişierul poate fi şi unulaflat la distanţă. Un fişier este recunoscut de PHP a fi la distanţă dacă este accesibil printr-unuldintre protocoalele HTTP (Hyper Text Transfer Protocol), HTTPS (Secure HTTP), FTP (FileTransfer Protocol) sau FTPS (Secure FTP). Fişierele standard de intrare şi ieşire pot fiaccesate folosind următorii identificatori:- php://stdin - fişierul standard de intrare pentru procesul curent creat de PHP;- php://stdout - fişierul standard de ieşire pentru procesul curent creat de PHP;- php://stderr - fişierul standard de erori pentru procesul curent creat de PHP;- php://input - cu ajutorul acestui identificator se poate accesa conţinutul datelor transmisepaginii prin intermediul metodei POST;- php://output - cu ajutorul acestui identificator se pot scrie date direct în pagina web.Fişierele php://input şi php://stdin pot fi deschise numai în scopul citirii, în timp ce fişierelephp://output, php://stdout şi php://stderr pot fi deschise numai pentru scriere. Scriereadatelor în fişierul php://output are acelaşi efect ca şi utilizarea funcţiilor print şi echo.Cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi reprezintă modul de deschidere afişierului care poate fi:-"r" - deschide fişierul pentru citire şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia;-"r+" - deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la începutul acestuia;-"w" - deschide fişierul pentru scriere, poziţioneaza pointer-ul la începutul acestuia şi stergeconţinutul; dacă fişierul nu există, acesta este creat.-"w+ " - deschide fişierul pentru citire şi scriere, poziţionează pointer-ul la începutul acestuia şisterge conţinutul; dacă fişierul nu există, acesta este creat.-"a" - deschide fişierul pentru scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia, însă fără aşterge conţinutul; dacă fişierul nu există, acesta este creat.- "a+" - deschide fişierul pentru citire şi scriere şi poziţionează pointer-ul la sfârşitul acestuia,însă fără a şterge conţinutul; dacă fişierul nu există, acesta este creat.La sfărşitul şirului care reprezintă modul de deschidere a fişierului mai poate apărea şicaracterul "b". Acesta este util atunci când se doreşte deschiderea fişierului în mod binar şi nuîn mod text. Pe sistemele de operare *nix nu are nici un efect, în schimb pentru portabilitateeste indicată folosirea lui. Cel de-al treilea parametru este de tip întreg şi poate avea valorile 0sau 1 şi indică funcţiei faptul că se poate folosi (valoarea 1) sau nu (valoarea 0) lista dedirectoare, cu care interpretorul a fost configurat, pentru a găsi fişierul care se doreşte a fideschis, în cazul în care numele acestuia nu include şi o cale absolută. Cel de-al patruleaparametru este de tipul resource şi este folosit în scopul optimizării unor operaţii. Funcţiafopen returnează un număr întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul caretocmai a fost deschis. Acest identificator va fi transmis tuturor funcţiilor pe care le veţi utilizapentru a accesa date din fişier. În cazul în care deschiderea fişierului nu poate avea loc dindiferite motive, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE. De exemplu, pentru adeschide fişierul cu numele "test.txt" pentru a citi date, vom folosi următoarea linie de codsursa:$f = fopen("test.txt", "r");Dacă dorim să scriem date în fişier, atunci îl putem deschide folosind următorul cod:$f = fopen("test.txt", "w");
  • 98. Funcţia tmpfileAceastă funcţie realizează crearea şi deschiderea unui fişier temporar pentru scriere şi citire.Funcţia tmpfile nu are parametri şi returnează un număr întreg care reprezintă identificatorulde acces al fişierului temporar. Fişierul temporar va fi şters în mod automat în momentul încare este închis sau când script-ul îşi încheie execuţia. Apelul acestei funcţii este identic cu celal funcţiei fopen cu parametrii: un nume de fişier temporar (de obicei generat aleator) şi"w+b" ca mod de deschidere a fişierului.Functia fcloseAceastă funcţie realizează închiderea unui fişier care a fost deschis cu ajutorul funcţiilor fopensau tmpfile. Funcţia fclose are un singur parametru de tip întreg, care reprezintă identificatorulde acces la fişierul care se doreşte a fi închis. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacăînchiderea fişierului a reuşit şi valoarea logica FALSE în caz contrar. Un exemplu de apel alacestei funcţii estefclose($fd)unde fd reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fi închis.Funcţia feofAceastă funcţie verifică dacă s-a ajuns la sfârşitul fişierului sau nu. Funcţia feof are un singurparametru de tip întreg, care reprezintă identificatorul de acces la fişierul care se doreşte a fiînchis. Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă am ajuns la sfârşitul fişierului şi valoarealogică FALSE în caz contrar.Funcţiile fscanfAceastă funcţie citeşte date dintr-un fişier text şi are doi parametri obligatorii. Primulparametru este de tip întreg şi reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care se facecitirea, iar cel de-al doilea parametru este de tipul şir de caractere şi indică funcţiei formatulintrării. Formatul acestuia din urmă este similar formatului folosit pentru funcţia fscanfprezentă în limbajul C/C++. Ceilalţi parametri reprezintă referinţele la variabilele care vorconţine rezultatul citirii. Funcţia returnează un vector cu valorile citite, deci prezenţavariabilelor nu mai este obligatorie ca în cazul limbajului C/C++. De exemplu, dacă din fişierul"c:test.txt" dorim să citim un număr şi un şir de caractere separate printr-un spaţiu, atuncivom folosi următorul cod:Cod:<?php$f = fopen("c:test.txt","r");$rez = fscanf($f, "%d %s n");list($nr, $sir) = $rez;fclose($f);echo "Am citit numarul: ".$nr."<BR>";echo "si sirul: ".$sir;?>Funcţia freadAceastă funcţie se foloseşte pentru citirea datelor din fişiere binare. Pentru compatibilitate cutoate sistemele de operare se recomandă ca la deschiderea fişierului, pentru citire, să seadauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschidere a fişierului. Funcţia
  • 99. fread are doi parametri obligatorii. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintăidentificatorul de acces al fişierului din care se doreşte să se citească date, iar al doileaparametru, tot de tip întreg, reprezintă numarul de octeţi care se doresc a fi citiţi. Rezultatulreturnat de această funcţie este de tip şir de caractere care este format din octeţii care s-aucitit din fişierul de intrare. În cazul în care în fişierul din care se citesc date nu mai estedisponibil numărul de octeţi specificat în cadrul celui de-al doilea parametru, atunci funcţiareturnează toţi octeţii disponibili de la poziţia curentă din fişier şi până la sfârşitul acestuia. Încontinuare este un exemplu de folosire a acestei funcţii. Codul este compatibil cu toatesistemele de operare pe care limbajul PHP poate fi instalat.Cod:<?php$fis = "test.txt";$fd = fopen($fis, "rb");$continut = fread($fd, filesize($fis));fclose($fd);echo "Continutul fisierului este: ";echo $continut;?>Funcţia fgetcAceastă funcţie citeşte următorul caracter disponibil din fişierul de intrare. Funcţia are unsingur parametru de tip întreg care reprezintă identificatorul de acces la fişierul din care sedoreşte să se facă citirea. Funcţia fgetc returnează un şir de caractere, în cazul în care nu s-aajuns la sfârşitul fişierului, format dintr-un singur caracter, şi anume, cel citit din fişier. Încazul în care ne aflăm la sfârşitul fişierului, funcţia fgetc returnează valoarea logică FALSE.Cod:<?php$fisier = "test.txt";$fd = fopen($fisier,"r");$car = fgetc($fd);fclose($fd);echo "Primul caracter din fisier este: ";echo $car;?>Funcţia fgetsAceastă funcţie se foloseşte pentru a citi o linie dintr-un fişier de tip text. Sintaxa acesteifuncţii este similară cu cea a funcţiei fread, cu menţiunea că cel de-al doilea parametru esteopţional. Funcţia fgets returnează un şir de caractere care conţine datele citite. Citirea datelordin fişier se încheie în momentul în care s-a citit un număr de caractere egal cu valoarea celuide-al doilea parametru (în cazul în care acesta este prezent), în momentul întâlnirii unui sfârşitde linie sau în momentul în care s-a ajuns la sfârşitul fişierului. În cazul în care ne aflăm lasfârşitul fişierului, funcţia fgets returnează valoarea logică FALSE.Cod:<?php$fisier = "test.txt";
  • 100. $fd= fopen($fisier,"r");$linie = fgets($fd);fclose($fd) ;echo "Prima linie din fisier este: ";echo $linie;?>În acest exemplu am omis cel de-al doilea parametru.Funcţia fgetssAceastă funcţie citeşte o linie dintr-un fişier HTML. Spre deosebire de funcţia fgets, funcţiafgetss are trei parametri. Primii doi parametri sunt identici cu cei folosiţi în cazul funcţiei fgets.Cel de-al treilea parametru este opţional, este de tip şir de caraetere şi reprezintă o listă demarcaje HTML sau PHP pe care funcţia nu trebuie să le elimine în momentul citirii. Aceastăfuncţie returnează un şir de caractere care reprezintă datele din fişierul HTML care au fostcitite. Citirea datelor se încheie în momentul în care s-au citit atâtea caractere câte indică celde-al doilea parametru sau în momentul în care am ajuns la sfârşitul fişierului.Cod:<?php$fis = "test.html";$fd = fopen($fis, "r");echo "Continutul fisierului HTML este: ";while (!$linie = fgetss($fd, filesize($fis))) { echo $linie."<br>"; }fclose($fd);?>În cazul în care fişierul test.html conţine multe linii cu marcaje html, prin eliminarea lor, şirulreturnat devine vid, iar pe ecran se vor afişa multe rânduri goale.Funcţia fgetcsvAceastă funcţie citeşte date dintr-un fisier CSV (Comma Separated Values - valori separateprin virgula). Un fişier de tip CSV are formatul text şi conţine mai multe înregistrări. Este oreprezentare textuala a unui fişier de tip tabelar. Pe fiecare linie a unui astfel de fişier se aflămai multe valori ale unor câmpuri care sunt delimitate printr-un separator. De obicei acestseparator este caracterul " , " (virgula), de unde şi numele acestui tip de fişier. Funcţia fgetcsvare trei parametri dintre care primii doi sunt obligatorii. Primul parametru este de tip întreg şireprezintă identificatorul de acces la fişierul de intrare, al doilea parametru este de tip întreg şireprezintă numărul maxim de octeţi care se vor procesa la o citire şi trebuie să aibă o valoaremai mare decât lungimea celei rnai mari linii din fişierul CSV, iar al treilea parametru este detip şir de caractere care trebuie să aibă lungimea 1 şi reprezintă separatorul care se va folosila procesarea datelor. Funcţia returnează, în cazul în care nu ne aflăm la sfârşitul fişierului deintrare, un tablou de şiruri de caractere care reprezintă valorile citite. În cazul în care ne aflămla sfârşitul fişierului, funcţia fgetcsv returnează valoarea logică FALSE. În continuare esteprezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii pentru un fişier CSV în care fiecare linie nuare o lungime mai mare de 1000 de caractere:Cod:
  • 101. <?php$lin = 1;$fp = fopen("test.csv", "r");while ($date = fgetcsv($fp, 1000, ",")) { $num = count($date); echo "<p>$num campuri pe linia $lin: <br>"; $lin++; for ($c=0; $c<$num; $c++) { echo $date[$c]."<br>"; } }fclose($fp);?>Funcţia file_get_contentsAceastă funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are doi parametri. Primul parametrueste de tip şir de caractere şi reprezintă numele fişierului al cărui conţinut se va citi, iar cel de-al doilea parametru este opţional şi indică dacă pentru găsirea fişierului se va folosi sau nulista de directoare predefinită. Funcţia returnează un şir de caractere care conţine toate dateledin fişierul primit ca parametru în cazul în care citirea s-a efectuat cu succes şi valoarea logicăFALSE în caz contrar.Funcţia fileAceastă funcţie citeşte conţinutul unui fişier de tip text şi are aceeaşi sintaxă cu funcţiafile_get_contens, dar rezultatul returnat de aceasta este un tablou de şiruri de caractere,fiecare dintre acestea constând într-o linie din fişierul primit ca parametru.Funcţia filetypeAceastă funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă tipul unui fişier. Funcţia filetypeare un singur parametru de tip şir de caractere, mai exact numele fişierului pentru care dorimsă determinăm tipul. Valorile posibile pentru tipul unui fişier sunt "pipe", "fifo", "char", "dir","block", "link", "file", şi "unknown".Funcţia filesizeAceastă funcţie se foloşeste pentru a afla dimensiunea, exprimată în octeţi, a unui fişier.Funcţia filesize are un singur parametru de tip şir de caractere, mai exact numele fişieruluipentru care dorim să determinăm dimensiunea.Funcţia fwriteAceastă funcţie se foloseşte pentru a scrie date într-un fişier text sau binar. Pentrucompatibilitate cu toate sistemele de operare, se recomandă ca la deschiderea fişierului,pentru scriere, să se adauge caracterul "b" la parametrul care reprezintă modul de deschiderea fişierului. Funcţia fwrite are trei parametri. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintăidentificatorul de acces la fişierul în care se doreşte să se scrie date, cel de-al doilea parametrueste de tip şir de caractere şi reprezintă datele care se vor scrie în fişier, iar cel de-al treileaparametru este de tip întreg, opţional şi reprezintă numărul de octeţi din şirul de caracterecare se vor scrie în fişier. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul deocteţi pe care a reuşit să-i scrie în fişier, în cazul în care nu au apărut erori şi valoarea logicăFALSE în caz contrar. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii:
  • 102. Cod:<?php$fis = "test.txt";$sir = "Scriere in fisier";$fp = fopen($fis, "a");fwrite($fp, $sir);echo "Am scris ($sir) in fisierul ($fis).";fclose($fp);?>Funcţia fputsAceastă funcţie este o redenumire a funcţiei fwrite, pentru compatibilitate cu limbajul C/C++,şi are acelaşi comportament. În limbajul C/C++ functia fwrite este folosită pentru a scrie unşir de octeţi într-un fişier, spre deosebire de PHP, unde şirul de octeţi este reprezentat chiar deşirul de caractere.Funcţia fflushAceastă funcţie forţează salvarea pe disc a conţinutului zonelor tampon folosite pentru scriereaîntr-un fişier. Funcţia fflush primeşte un singur parametru de tip întreg, care reprezintăidentificatorul de acces al fişierului pentru care se doreşte golirea zonelor tampon. Funcţiareturnează valoarea logică FALSE în caz de eroare şi valoarea logică TRUE în caz contrar .Funcţia flockAceastă funcţie se foloşeste pentru a bloca sau debloca accesul la un fişier. Necesitateautilizării funcţiei flock apare în momentul în care mai multe procese doresc să acceseze acelaşifişier şi nu se vrea afectarea integrităţii acestuia. Funcţia are trei parametri. Primul parametrureprezintă identificatorul de acces la conţinutul fişierului, cel de-al doilea parametru reprezintătipul operaţiei de blocare a fişierului, iar al treilea parametru este de tip referinţă la întreg şi vaprimi valorea logică TRUE în cazul în care funcţia flock va opri execuţia script-ului până înmomentul în care va reuşi să blocheze fişierul. Pentru cel de-al doilea parametru, în limbajulPHP sunt disponibile constantele:- LOCK_SH - se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod partajat pentru citireadatelor;- LOCK_EX - se foloseşte în cazul în care fişierul se blocheaza în mod exclusiv pentru scriereadatelor;- LOCK_UN - se foloseşte în cazul în care se doreşte deblocarea unui fişier;- LOCK_NB - se foloseşte împreună cu una dintre primele trei constante dacă nu se doreşte cafuncţia flock să întrerupă execuţia script-ului până în momentul în care va reuşi să efectuezeoperaţia cerută; această constantă se adună la una dintre primele trei.Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în cazulunui eşec.Funcţia fseekAceastă funcţie se foloseşte pentru modificarea poziţiei de citire sau scriere în interiorul unuifişier. Funcţia fseek are trei parametri. Primul parametru este de tip întreg şi reprezintăidentificatorul de acces la un fişier, al doilea parametru este de tip întreg şi indică numărul depoziţii cu care se va face modificarea, iar al treilea parametru, tot de tip întreg, este opţional şispecifică modul în care se va face modificarea. Se observă că cel de-al doilea parametru poateavea şi valori negative. Modificarea poziţiei de citire sau scriere se poate face în trei moduripentru care sunt definite constante:
  • 103. - relativ la începutul fişierului - constanta SEEK_SET;- relativ la pozitia curentă - constanta SEEK_CUR;- relativ la sfârşitul fişierului - constanta SEEK_SET.În cazul în care cel de-al treilea parametru lipseste se va folosi ca valoare pentru acestaconstanta SEEK_SET. Funcţia returnează o valoare întreagă egală cu 0, în cazul în care nu auaparut erori, şi egală cu -1 în caz contrar. Această funcţie nu poate fi folosită pentru fişierecare sunt accesate folosind unul dintre protocoalele HTTP sau FTP.Funcţia rewindAceastă funcţie schimbă poziţia de citire sau scriere într-un fişier la începutul acestuia şi areun singur parametru care specifică identificatorul de acces la fişier. Rezultatul returnat defuncţia rewind este acelaşi cu cel returnat de funcţia fseek. Apelul acestei funcţii esteechivalent cu apelul funcţiei fseek cu primul parametru având ca valoare identificatorul deacces al fişierului, al doilea parametru având valoarea 0 şi cel de-al treilea parametru avândvaloarea SEEK_SET chiar dacă lipseşte.Funcţia ftellAceastă funcţie se foloseşte pentru a afla poziţia curentă de la care se va face următoareacitire sau scriere într-un fişier, relativ la începutul acestuia. Funcţia ftell primeşte ca parametruidentificatorul de acces al fişierului pentru care se aplică şi returnează o valoare întreagăreprezentând poziţia din fişier, în caz de succes sau valoarea logică FALSE în caz de eşec.Funcţia ftruncateAceastă funcţie realizează redimensionarea fişierului cu o valoare primită ca parametru.Funcţia ftruncate are doi parametri. Primul dintre aceştia este identificatorul de acces alfişierului care se redimensionează, iar al doilea parametru este de tip întreg şi reprezintă nouadimensiune a fişierului. Trebuie ţinut cont de faptul ca în cazul în care cel deal doileaparametru are o valoare mai mare decât dimensiunea curentă a fişierului, va fi alocat, pe disc,spaţiu suplimentar care nu va fi iniţializat. În cazul în care cel de-al doilea parametru are ovaloare mai mica decât dimensiunea curentă a fişierului, atunci toate datele din fişier, care seaflă după poziţia indicată de noua valoare, se vor pierde.Funcţia deleteAceastă funcţie este mai degrabă o redenumire a funcţiei unlink, care se foloseşte pentru aşterge un fişier de pe disc. Funcţia delete a fost inclusă în pachetul de funcţii oferit de limbajulPHP pentru cei care au programat în limbaje precum Pascal şi nu au avut la dispoziţie funcţiaunlink. Funcţia unlink primeşte ca parametru un nume de fişier şi returnează valoarea logicăTRUE în cazul în care ştergerea s-a efectuat cu succes. În cazul în care ştergerea nu s-a pututefectua, funcţia returneză valoarea logică FALSE.În urătorul articol o să încerc să detaliez funcţiile php care se ocupă de manipulareadirectoarelor. Funcţii care faciliteaza lucrul cu directoareÎn articolele anterioare am discutat despre structura de fisiere şi felul cum sunt ele salvate peserver şi am detaliat funcţiile php care se ocupă de fişiere. În acest articol se află descriereacelor mai importante funcţii şi clase oferite de limbajul PHP pentru manipularea directoarelor.
  • 104. Funcţia getcwdAceastă funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă directorul curent. Funcţiagetcwd nu are nici un parametru. În continuare este un exemplu de utilizare al acestei funcţii:Cod:<?php$cdir = getcwd();echo "Directorul curent este: ".$cdir;?>Funcţia chdirAceastă funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul curent şi primeşte ca parametru un şirde caractere care reprezintă noul director. Funcţia chdir returnează valoarea logică TRUEatunci când schimbarea directorului curent s-a efectuat cu succes şi valoarea logică FALSE încaz contrar.Funcţia chrootAceastă funcţie se foloseşte pentru a schimba directorul rădăcină pentru procesul curent şiprimeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă noul director rădăcină. Funcţiachroot returnează valoarea logică TRUE atunci când schimbarea directorului rădăcină s-aefectuat cu succes şi valoarea logică FALSE în caz contrar. Această funcţie nu esteimplementată pe platformele de operare Microsoft Windows şi nu este recomandată folosireaei decat în cazul în care interpretorul PHP este utilizat folosind metoda de execuţie CGI.Functia opendirAceasta functie se foloseste pentru a deschide un director in scopul citirii continutului sau.Functia opendir are un singur parametru de tip sir de caractere care reprezinta numeledirectoruiui al carui continut se va prelucra. Aceasta functie returneaza un identificator deacces la continutul directorului si este de tipul resursa. In cazul in care nu se reusestedeshiderea directorului,functia returneaza valoarea logica FALSE.Funcţia closedirAceastă funcţie se foloseşte pentru a închide un director care a fost deschis pentru citirefolosind funcţia opendir. Funcţia closedir are un singur parametru de tipul resursă, carereprezintă identificatorul de acces al directorului care se doreste a fi închis. Această funcţie nureturnează nici o valoare, ea având tipul void.Funcţia readdirFuncţia readdir se foloseşte pentru a citi următoarea intrare disponibilă într-un director. Ea areun singur parametru de tip resursă, care reprezintă identificatorul de acces al directorului dincare se va citi. Funcţia readdir returnează un şir de caractere reprezentând numele următoareiintrări din director, în cazul în care nu am ajuns la sfârşitul acestuia sau nu au aparut erori şivaloarea logică FALSE în caz contrar. În continuare este un exemplu de utilizare a funcţiiloropendir, readdir şi closedir:Cod:<?php
  • 105. $dir = "E:";$dh = opendir($dir);echo "Continutul directorului $dir<BR>";while (false!==($fis=readdir($dh))) { echo "$fis<BR>"; }closedir($dh);?>Funcţia rewinddirAceastă funcţie resetează poziţia curentă dintr-un director, şi anume, dacă după un anumitnumăr de citiri este apelată această funcţie şi după aceeea se mai citeşte o intrare dindirectorul respectiv, atunci se va returna prima intrare din director. Funcţia are un singurparametru de tipul resursă, care reprezintă identificatorul de acces al directorului din care seva citi şi nu returnează nici o valoare.Clasa dirAceastă clasa încapsulează funcţiile opendir, closedir, readdir şi rewinddir. Structura acesteiaeste următoarea:Cod:class dir { dir (string directory) string path resource handle string read (void) void rewind (void) void close (void) }Constructorul clasei dir primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă numeledirectorului care se va citi şi apelează funcţia opendir. Funcţiile read, rewind şi close din cadrulacestei clase au acelaşi comportament cu funcţiile readdir, rewinddir, respectiv closedir şi sedeosebesc de acestea prin simplul fapt că nu mai au parametri, deoarece identificatorul deacces la director este de asemenea încapsulat în cadrul clasei dir. În continuare este prezentatun exemplu de utilizare a acestei clase care reprezintă implementarea cu clase a exempluluianterior:Cod:<?php$d = dir("E:");
  • 106. echo "Continutul directorului $d -> path <BR>";while (false !== ($fis = $d -> read())) { echo "$fis<BR>"; }$d -> close();?>Funcţia mkdirAceastă funcţie se foloseşte pentru a crea un director nou şi primeşte ca parametru un şir decaractere care reprezintă numele directorului care se va crea şi atributele acestuia (parametrude tip întreg) în format *nix. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şivaloarea logică FALSE în caz de eşec.Funcţia rmdirAceastă funcţie se foloseşte pentru a şterge un director de pe disc şi primeşte ca parametru unşir de caractere care reprezintă numele directorului care va fi şters. Directorul care se doreştea fi şters trebuie să nu conţină nici un fişier sau subdirector. Funcţia returnează valoarea logicăTRUE în caz de succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec.Funcţia basenameAceastă funcţie returnează numele de bază al unui fişier sau director sub forma unui şir decaractere. Funcţia are doi parametri de tip şir de caractere. Primul parametru reprezintă o calecătre un fişier sau director, iar al doilea este opţional şi reprezintă sufixul fişierului. Încontinuare este prezentat un exemplu de utilizare a acestei funcţii:Cod:<?php$cale= "c:test.html";echo "Numele fisierului cu sufix:<BR>";echo basename($cale)."<BR>";echo "Numele fisierului fara sufix: <BR>";echo basename($cale,".html");?>Funcţia dirnameAceastă funcţie returnează numele directorului părinte al unui fişier sau director sub formaunui şir de caractere. Funcţia are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă ocale către un fişier sau director. În continuare este un exemplu de utilizare a acestei funcţii:Cod:<?php$cale = "c:test.html";echo "Directorul parinte pentru ";echo $cale." este ".dirname($cale);?>Funcţia pathinfo
  • 107. Aceasta funcţie se foloseşte pentru a afia informaţii referitoare la o cale către un fişier saudirector. Funcţia pathinfo primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă caleacătre un fişier sau director. Funcţia returnează un tablou ale cărui valori sunt de tipul şir decaractere şi care conţine elementele " dirname ", "basename" şi "extension". Elementele"dirname" şi "basename" au valori identice cu cele returnate de funcţiile cu acelasi nume, iarelementul "extension" conţine extensia fişierului. Exemplu:Cod:<?php$cale = "c:test.html";$info = pathinfo($cale);echo "Informatii despre $cale:<BR>";echo "Director: ";echo $info["dirname"]."<BR>";echo "Nume fisier: ";echo $info["basename"]."<BR>";echo "Extensie: ";echo $info["extension"]."<BR>";?>Funcţia file_existsAceastă funcţie se foloseşte pentru a determina dacă un fişier există sau nu pe disc. Funcţiafile_exists are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele fişieruluipentru care se verifică existenţa fizică pe disc. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazde succes şi valoarea logică FALSE în caz de eşec. Această funcţie nu poate fi folosită pentrufişiere aflate la distanţă decât dacă sunt partajate de pe o platformă Microsoft Windows pecare a fost configurată componenta File and Print Sharing sau dacă sunt partajate pe oplatformă *nix pe care a fost instalat pachetul Samba.Funcţia copyAceastă funcţie se foloseşte pentru a copia un fişier şi are doi parametri de tip şir de caractere.Primul dintre aceştia reprezintă numele fişierului sursă şi cel de-al doilea reprezintă numelefişierului destinaţie. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarealogică FALSE în caz de eşec.Funcţia renameAceastă funcţie se foloseşte pentru a redenumi un fişier şi are doi parametri de tip şir decaractere. Primul parametru reprezintă numele fişierului şi cel de-al doilea reprezintă noulnumele al acestuia. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în caz de succes şi valoarealogică FALSE în caz de eşec. Valori scalare şi tablouriMajoritatea cumpărătorilor preferă să cumpere ouăle în ambalaje de câte 10, nu unul câteunul. Similar, deseori este convenabilă stocarea mai multor valori într-o variabilă. O asemeneavariabilă se numeşte tablou, iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Variabilelecare au o singură valoare se numesc scalare. Pentru a fi posibil accesul individual la fiecareelement al unui tablou, fiecare element are o cheie asociată. Combinaţia dintre numele
  • 108. tabloului şi valoarea unei chei identifică un element al tabloului. Pentru a crea un tablou, seatribuie unui element al tabloului o valoare şi o cheie:Cod:<?php$variabila[1] = "valoarea_a";?>Această instrucţiune creează un tablou denumit $variabila şi un element cu valoarea"valoarea_a" identificat prin cheia 1. Pentru a stoca în tablou o a doua valoare, puteţi folosiurmătoarea instrucţiune de atribuire:Cod:<?php$variabila[2] = "valoarea_b";?>Pentru a obţine acces la un element al tabloului, specificaţi numele tabloului şi valoarea cheii:Cod:<?phpecho $variabila[1];?>Cheile folosite pentru identificarea elementelor unui tablou nu trebuie să fie numereconsecutive; nici macăr nu trebuie să fie numere.Cod:<?php$preferinte["vizitator1"] = "scripturi free";$preferinte["vizitator2"] = "articole";?>Elementele unui tablou cu chei non-numerice sunt accesibile în acelaşi mod ca şi elementeleunui tablou cu chei numerice. De exemplu:Cod:<?php$specialitatea_zilei = $preferinta["vizitator1"];?>atribuie variabilei $specialitatea_zilei valoarea "scripturi free".Crearea tablourilorSe poate crea un tablou PHP în două moduri principale. Puteţi atribui o valoare unei variabiledintr-un tablou sau puteţi invoca funcţia array().
  • 109. Crearea unui tablou folosind atribuiriModalitatea cea mai simplă de a crea un tablou este de a atribui o valoare unei variabile de tiptablou. De exemplu:Cod:<?php$variabila[] = "valoare A";$variabila[] = "valoare B";$variabila[] = "valoare C";?>Parantezele drepte care urmeaza după numele variabilei indică limbajului PHP că variabila$variabila este o variabilă de tip tablou. PHP stocheaza în mod automat valorile atribuitetabloului în celule numerotate succesiv, începând de la $variabila[0]. Iată rezultatul tabloului:Citat:0 => valoare A1 => valoare B2 => valoare CSimbolul => arată că unei valori îi este asociată o cheie. În acest caz, cheia 0 este asociată cuvaloarea "valoare A", cheia 1 este asociată cu valoarea "valoare B", iar cheia 2 este asociatăcu valoarea "valoare C". Puteţi asocia tabloul cu un tabel, caz în care exemplul anterior aratăastfel:0 valoare A1 valoare B2 valoare CDacă doriţi, puteţi scrie o instrucţiune de atribuire care specifică o valoare cheie, astfel încât săputeţi asocia o valoare cu un anumit element al tabloului. De exemplu:Cod:<?php$variabila[0] = "valoare A";$variabila[1] = "valoare B";$variabila[] = "valoare C";?>Observaţi că instrucţiunea finală de atribuire nu include nici o valoare de index. PHP asociazăvaloarea "valoare C" cu următorul element consecutiv al tabloului:Citat:0 => valoare A1 => valoare B2 => valoare C
  • 110. Elementele unui tablou nu trebuie asociate unor chei consecutive. Iată un exemplu:Cod:<?php$variabila[10] = "valoare A";$variabila[15] = "valoare B";$variabila[] = "valoare C";?>Rezultatul va fi:Citat:10 => valoare A15 => valoare B16 => valoare CRemarcaţi că la fel ca în exemplul anterior că valoarea "valoare C" este asociată următoruluielement consecutiv din tablou. În PHP nu trebuie să folosiţi numere întregi pe post de chei.Puteţi crea un tablou asociativ, cunoscut şi sub numele de tablou indexat cu siruri, prinspecificarea drept chei a unor şiruri:Cod:<?php$variabila[a] = "ceva 1";$variabila[cc] = "ceva 2";$variabila[d] = "ceva 3";?>Prin instrucţiunile de mai sus, următoarele chei au fost atribuite următoarelor valori:Citat:a => ceva 1cc => ceva 2d => ceva 3Semnificaţia utilizării pe post de chei a unor valori întregi consecutive este aceea că puteţifolosi o buclă for simplă pentru a parcurge iterativ tabloul, cu alte cuvinte, pentru a examinavalorile fiecăruia dintre elementele sale.Utilizarea funcţiei array()Dincolo de utilizarea instrucţiunilor de atribuire, cealaltă modalitate principală de creare a unuitablou PHP constă în utilizarea funcţiei array(). Iată un exemplu care creează un tablou avânddrept chei valori întregi consecutive:Cod:
  • 111. <?php$o_variabila = array("ceva", "php", "ceva html");?>Acest script creeaza un tablou care conţine:Citat:0 => ceva1 => php2 => ceva htmlDacă doriţi să asociaţi unei valori o anumită cheie, puteţi folosi operatorul =>, astfel:Cod:<?php$o_variabila = array(10=>"ceva", "php", "ceva html");?>Care va creea următorul tablou:Citat:10 => ceva11 => php12 => ceva htmlCa şi în cazul utilizării unei instrucţiuni de atribuire pentru creearea unui tablou, valorile cheilornu trebuie să fie consecutive şi nici măcar întregi:Cod:<?php$o_variabila = array("a"=>"ceva", "cc"=>"php", "d"=>"ceva html");?>Această instrucţiune creează următorul tablou:Citat:a => cevacc => phpd => ceva htmlUn tablou multi-dimensional poate fi asimilat, pur şi simplu, unui tablou ale cărui celule conţinvalori ale unui tablou; cu alte cuvinte, un tablou de tablouri. De exemplu un tablouasemănător: Pagina Trafic Procent pagina 1 mic 10
  • 112. pagina 2 mediu 20 pagina 3 mare 30Puteţi reprezenta aceste date sub forma unui tablou PHP denumit $date, prin instrucţiunile demai jos:Cod:<?php$date["pagina 1"] = array("mic", "10");$date["pagina 2 "] = array("mediu", "20");$date["pagina 3 "] = array("mare", "30");?>Sau puteţi scrie astfel cu acelaşi rezultat:Cod:<?php$date = array("pagina 1" => array("mic", "10"), "pagina 2" => array("mediu", "20"), "pagina 3" => array("mare", "30"));?>Parcurgerea iterativă a unui tablouCând aţi stocat date într-un tablou, puteţi obţine acces la valoarea unui element al tablouluisau îi puteţi modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. De exemplu, avem:Cod:<?php$a[0] = 1;$a[1] = 10;$a[2] = 1000;?>Puteţi obţine acces la valoarea asociată cheii 1 prin intermediul unei instrucţiuniasemănătoare:Cod:<?php$y = 3 * $a[1];echo $y;echo $a[1];?>Similar, puteţi modifica valoarea asociată cheii 2 prin intermediul unei instrucţiuni ca aceasta:Cod:<?php
  • 113. $a[2] = 100;?>Uneori, în loc de a obţine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica, doriţisă obţineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, să presupunem că doriţisă determinaţi dacă în tablou există o anumită cheie sau valoare. Să presupunem că tabloulreprezintă salarii şi doriţi să măriţi fiecare valoare cu 10 procente. Operaţii de acest genimplică parcurgerea iterativă a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element altabloului. În continuare o să încerc o scurtă prezentare a modului de iteraţie prin tablourisecvenţiale şi non-secvenţiale.Parcurgerea iterativă a unui tablou secvenţialUn tablou al cărui chei sunt valori întregi consecutive se numeşte tablou secvenţial. În general,valoarea cea mai mică a unei chei dintr-un tablou secvenţial este zero; totuşi, puteţi crea untablou secvenţial folosind valoarea unu sau orice altă valoare întreagă ca valoare minimă acheii. În cazul în care cunoasteţi valoarea minimă a cheii unui tablou secvenţial, puteţiparcurge iterativ tabloul folosind o buclă for. Pentru aceasta, iniţializaţi variabila de buclă lavaloarea cea mai redusă a cheii. Folosiţi funcţia count() pentru a forma expresia de test abuclei. Funcţia count() returnează numărul elementelor dintr-un tablou. Iată un exemplu:Cod:<?php$test = array(0=>"valoare a", 1=>"valoare b", 2=>"valoare 3");$maxim = count($test);for ($w=0;$w<$maxim;$w++) { echo "<br>$w => $test[$w]"; }?>Prima instrucţiune creează tabloul. Cea de-a doua instrucţiune obţine numărul elementelor dintablou. Instrucţiunea for foloseşte variabila buclă $w pentru a parcurge iterativ tabloul; corpulinstrucţiunii include o instrucţiune echo care afişează cheia şi valoarea fiecărui element dintablou. Datele de ieşire arată astfel:Citat:0 => valoarea 11 => valoarea 22 => valoarea 3Căutarea într-un tablou secvenţialExemplu:Cod:<?php$test = array(0=>"valoare a", 1=>"valoare b", 2=>"valoare 3");$cautare = "valoare b";// se cauta in tabloul $test valoarea $cautare$maxim = count($test);
  • 114. echo "<br>Se cauta cuvantul $cautare in tabloul test.";for ($w=0; $w < $maxim; $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]"; if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. $w"; } }?>Prima instrucţiune creează tabloul în care se va căuta. Desigur, într-o aplicaţie iterativă reală,tabloul nu va fi iniţializat cu valori literale imediat anterior operatiei de căutare. Într-o aplicaţiereală, conţinutul tabloului este supus la variaţii. Cea de-a doua instrucţiune atribuie valoarea"valoare b" variabilei $cautare; în exemplu, se caută în tablou valoarea stocată în variabila$cautare. După comentariu, următoarea instrucţiune obţine numărul elementelor din tablou şistochează această valoare în variabila $maxim. Instrucţiunea for funcţioneaza ca mai înainte;de data aceasta însă, corpul ei conţine alte instrucţiuni şi se execută o altă operaţie. Oinstrucţiune echo afişează valoarea fiecărui element al tabloului pe masură ce bucla foravansează. Instrucţiunea if testează fiecare element şi afişează un mesaj dacă valoareaelementului este una şi aceeaşi cu valoarea variabilei $cautare. Iată rezultatul acestuiexemplu:Citat:Se cauta cuvantul valoare b in tabelul testSe compara cuvantul cu valoare aSe compara cuvantul cu valoare bA fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. 1Se compara cuvantul cu valoare 3Instrucţiunea breakObservaţi în exemplul dat mai sus că se continuă căutarea chiar şi după stabilirea uneiidentităţi. Când se caută într-un tablou, execuţia căutării poate fi sistată după găsireaelementului dorit; continuarea căutării în tablou nu face decât să irosească resurselecalculatorului, fără a afecta rezultatele operaţiei. Pentru a oprii execuţia puteţi folosiinstructiunea break, care determină încheierea imediată a buclei care o conţine. Iată cum ararăta exemplul anterior cu o instrucţiune break:Cod:<?phpfor ($w=0; $w < $maxim; $w++) { echo "<br>Se compara cuvantul cu $test[$w]"; if ($cautare == $test[$w]) { echo "<br>A fost gasit cuvantul $cautare in tabel la nr. $w"; break; } }?>Acum, după stabilirea unei identităţi, instrucţiunea break provoacă sistarea buclei for. Datele
  • 115. de ieşire vor arăta astfel:Citat:Se cauta cuvantul valoare b in tabelul testSe compara cuvantul cu valoare aSe compara cuvantul cu valoare bA fost gasit cuvantul valoare b in tabel la nr. 1Instrucţiunea continueO instrucţiune corelată cu instrucţiunea break este continue. Instrucţiunea continue sisteazărularea curentă a buclei, determinând evaluarea imediată a expresiilor de incrementare şi detest. Ca un exemplu, să presupunem că doriţi să cautaţi în tabloul $test pentru a determinanumărul valorilor cu nume scurte, adică nume alcatuite din maxim 4 caractere. Iată unexemplu:Cod:<?php$test = array(0=>"a", 1=>"bbb", 2=>"ccccc");// numara numele scurte$scurt = 0;$limita = count($test);for ($w = 0; $w < $limita; $w++) { $n = strlen($test[$w]); echo "<br>$test[$w] are $n caractere lungime."; if ($n > 4) continue; $scurt++; }echo "<br> Au fost gasite $scurt cuvinte cu nume scurte.";?>O instrucţiune de atribuire stabileste valoarea iniţială a variabilei $scurt, folosită pentru anumăra numele scurte găsite, la zero. Instrucţiunea for se aseamănă celor folosite anterior.Corpul acestei instrucţiuni diferă, desigur, de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n estestabilită ca fiind egală cu numărul caracterelor care compun cuvântul, folosind funcţia strlen(),care calculează lungimea unui sir. Dacă instrucţiunea if stabileşte că elementul curent altabloului face referire la un cuvânt lung, se execută instrucţiunea continue. Instrucţiuneacontinue determină trecerea căutării la următorul element din tablou; dacă nu au mai rămaselemente în tablou, bucla for îşi încheie execuţia. La finalizarea căutării, o instrucţiune echoafişează numărul cuvintelor scurte găsite în tablou. Iată rezultatul:Citat:a are 1 caractere lungimebbb are 3 caractere lungimeccccc are 5 caractere lungimeAu fost gasite 2 cuvinte cu nume scurte.Parcurgerea iterativă a unui tablou non-secvenţialÎn unele limbaje de programare, parcurgerea unui tablou non-secvenţial este o operaţiecomplicată. Cu toate acestea, PHP 4 include o instrucţiune foreach care simplifică căutările de
  • 116. acest gen. Instrucţiunea foreach are următoarea formă generală:Cod:<?phpforeach ($tablou as $cheie => $valoare) {corp}?>Instrucţiunea parcurge în mod iterativ tabloul denumit $tablou, stabilind valori adecvatepentru valorile variabilelor $cheie şi $valoare aferente fiecărui element al tabloului. Iată unexemplu:Cod:<?php$test = array(10=>"mere", 20=>"metal", 21=>"Nume");foreach ($test as $index => $continut) { echo "<br>$index => $continut"; }?>Pentru a căuta într-un tablou multi-dimensional, se folosesc instrucţiuni foreach îmbricate. Săluăm de exemplu tabloul următor: Pagina Trafic Procent pagina 1 mic 10 pagina 2 mediu 20 pagina 3 mare 30Tabloul poate fi creat folosind următoarele instrucţiuni PHP:Cod:<?php$date["pagina 1"] = array("mic", "10");$date["pagina 2 "] = array("mediu", "20");$date["pagina 3 "] = array("mare", "30");?>Comanda care afişează conţinutul tabloului este:Cod:<?phpforeach ($date as $continut => $valoare) { foreach ($valoare as $cheie => $rezultat) { echo "<br>$continut: $rezultat"; }
  • 117. }?>Instrucţiunea foreach exterioară obţine tabloul asociat cu fiecare pagină (pagina 1, 2 etc...);instrucţiunea foreach interioară parcurge iterativ conţinutul. Iată rezultatul:Citat:pagina 1: micpagina 1: 10pagina 2: mediupagina 2: 20pagina 3: marepagina 3: 30 Lucrul cu formulareUtilizarea scripturilor php în formulareOdată am avut nevoie într-un formular să fie afişată iniţial data din ziua completăriiformularului. Mă gândesc că uneori o să aveţi şi voi nevoie de anumite date (de exemplu la ocomandă într-un formular să apară într-un câmp doar ceea ce există în acel moment pe stoc,care stoc se găseşte în baza de date mysql de pe server). Iată ce trebuie să faceţi:Cod:<form name="form1" method="post" action="pagina_de_test.php">Data curenta:<input name="data" type="text" id="data"value="<?php$data=date("d-h-Y",time()); echo $data;?>"><br><br><input type="submit" name="Submit" value="Trimite"></form>După cum observaţi, la valoarea câmpului "data" am introdus un mic script php care citeştedata curentă de pe server şi o timite browserului, acesta o afişează în câmpul de textcorespunzător. Puteţi încerca şi voi să citiţi anumite date dintr-un fişier txt sau din baza dedate şi să le afişaţi în formular.Dacă doriţi să apară un mesaj în interiorul câmpului dar să dispară când un utilizator vrea săintroducă propriul lui text, codul ar fi cam aşa:Cod:<form><INPUT name=test id="test"onclick="this.value=;" value=cauta size=15 maxLength=30>
  • 118. <INPUT name="submit" type=submit id="submit" value=GO></form>Dacă cineva încearcă să scrie ceva, textul "caută" va dispare şi va fi înlocuit cu mesajulintrodus de utilizator.Preluarea şi verificarea datelor dintr-un formular în aceeaşi pagină cu formularulDe curând cineva mi-a cerut să fac un formular cu un grup de butoane radio care să trimitădatele pe e-mail. Simplu spun eu şi mă apuc de treabă. Problema pe care însă am întâmpinat-o a fost că un grup de butoane radio trimite doar o valoare, indiferent ce buton e selectat. Maijos aveţi codul de la script cu una din rezolvări (eu am gasit 3 variante de rezolvare a acestuiscript, dar probabil sunt mult mai multe)Cod:<?phpif (isset($_POST[Submit]))// deoarece verificarea se face in aceeasi pagina cu formul// se verifica inainte daca a fost apasat butonul submit { // preluare variablile (daca sunt trimise) @$vot = $_POST[vot]; // verificare if ($vot == "") // aici se verifica daca a fost selectat ceva { echo "<br>Nu ai votat. Incearca din nou."; } if ($vot == "vot_1") // daca e selectat vot 1 afiseaza si eventualtrimite pe e-mail... { echo "<br>Ai votat numarul 1."; } if ($vot == "vot_2") // daca e selectat vot 2 afiseaza si eventualtrimite pe e-mail... { echo "<br>Ai votat numarul 2."; } if ($vot == "vot_3") // daca e selectat vot 3 afiseaza si eventualtrimite pe e-mail... { echo "<br>Ai votat numarul 3."; } // afisare continutul variabilei vot echo "<br>Continutul casutei de vot este: ".$vot; }?><html><head><title>Formular de vot</title><meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1"></head><body><!-- aici incepe formul de votare -->
  • 119. <form name="formular_vot" method="post" action="test_vot.php"><p><label><input type="radio" name="vot" value="vot_1">vot a</label><br><label><input type="radio" name="vot" value="vot_2">vot b</label><br><label><input type="radio" name="vot" value="vot_3">vot c</label><br><input type="submit" name="Submit" value="Voteaza"><br></p></form><!-- aici se incheie formularul de vot --></body></html>După cum observaţi, scriptul este împărţit în 2 părţi. Prima parte este codul php care verificădacă a fost apăsat butonul "Submit" şi dacă a fost apăsat se preia valoarea butonului radio şise verifică. Dacă nu a fost apăsat butonul "Submit" se sare peste codul php şi se trece directla partea html unde se afişează butoanele radio.Lucrând recent cu câteva formulare am întâmpinat unele dificultăţi pe care vreau să le descriumai jos pentru a avea un punct de plecare în cazul în care mai am astfel de probleme. Pentruînceput o să explic cum se trimit şi cum se preiau datele din formular în aceeaşi pagină. Avemurmătorul formular:Cod:<?php// aici se verifica daca a fost trimis un camp din formularif (isset($_POST[camp1])) // daca a fost trimis { // se preiau datele trimise $camp1 = $_POST[camp1]; // se verifica daca a fost scris ceva if (empty($camp1)) { echo "<br>Nu a fost introdus nimic"; } else { echo "<br>A fost introdus: ".$camp1; } }if (!isset($_POST[camp1])) // daca nu a fost trimis { // se initializeaza variabilele $camp1 = ; }?>
  • 120. <form name="form1" method="post" action="<?php $_SERVER[PHP_SELF] ?>"><div align="center"><input name="camp1" type="text" id="camp1" value="<?php echo $camp1; ?>">textfield<br><input type="submit" name="Submit" value="Trimite"></div></form>Să explic puţin codul de mai sus.Prima oară când se accesează pagina este logic că nu se trimite nici o valoare din formular.Dacă nu ar fi făcută verificarea de setare a unei valori din formular (rândulif(isset($_POST[camp1]) ) şi s-ar fi încercat preluarea direct a valorii (rândul $camp1 =$_POST[camp1]; ) ar fi dat o eroare (dacă aveţi configurat serverul să vă arate toate erorile)În schimb, aşa aţi evitat o eventuală eroare şi scriptul rulează corect indiferent de setărileserverului... Observaţi că la preluarea variabilei trimise prin post se foloseşte un mic truc şianume numele variabilei este acelaşi cu numele câmpului trimis prin POST. În cazul cândserverul are setat register_global = off este mai sigur să folosiţi astfel preluarea variabilelorpentru a nu vâ da eroare. Puteţi lucra şi direct cu valoarea POST dar personal prefer să scriumai puţin folosind de fiecare dată numele variabilei ( $camp1 ) nu tot şirul dat de valoareaPOST ( $_POST[camp1] ) E mai puţin de scris iar dacă folosesc variabila în alte locuri eviterorile generate de lipsa unei ghilimele(de genul echo ceva aici $_POST[camp1]; // aceasta comanda nu va merge pentru ca amuitat sa inchid ghilimelele pe cand asa echo $camp1; va merge intotdeauna).În continuare următorul rând verifică dacă valoarea preluata din formular conţine ceva sau nu.Dacă există ceva atunci afişeaza mesajul împreună cu ceea ce a fost introdus. Mai departe, încaz că se încarcă pagina prima data şi formularul încă nu a fost trimis se iniţializează valoareavariabilei pentru câmpul respectiv. În cazul în care nu se iniţializează valoarea şi se încearcăafisarea ei directă va apărea un mesaj de eroare (dacă serverul e setat să afişeze mesajele deeroare).Acum, dacă sunteţi lămuriţi ce se întâmplă acolo să trecem mai departe (iar dacă nu, atuncirecitiţi articolul şi vedeţi încă odată sursa până înţelegeţi :-P )Afişarea unui text într-un câmp în form care dispare în cazul în care se introduceceva în acel câmpDe multe ori, am un formular în care vreau să scriu ceva într-un anumit câmp iar dacăvizitatorul doreste să completeze acel câmp să nu stea să şteargă mesajul meu ci să disparăautomat textul introdus de mine şi să rămână doar ce a introdus vizitatorul. Aşa ceva se poateface simplu cu o scurtă funcţie javascript: Sursa: Exemplu:<form name="form2" method="post" action="pagina.php"><input name="textfield" type="text"value="acest text dispare" onmousedown=" this.value= "></form>Preluarea datelor dintr-un câmp cu select multipluÎn cazul în care în formular trebuie să existe şi un textfield din care se pot selecta simultanmai multe câmpuri, preluarea datelor poate părea mai complicată, dar în realitate este la felde simplu ca şi până acum, şi anume:
  • 121. Cod:<?phpif (isset($_POST[select])) { foreach ($_POST[select] as $cheie => $valoare) { echo "<br>A fost selectata valoarea ".$valoare; } }?><form name="form3" method="post" action="<?php $_SERVER[PHP_SELF] ?>"><div align="center"><select name="select[]" size="5" multiple><option value="1">valoarea 1</option><option value="2">valoarea 2</option><option value="3">valoarea 3</option><option value="4">valoarea 4</option><option value="5">valoarea 5</option></select>Selectati mai multe valori<br><br><input type="submit" name="Submit2" value="Submit"></div></form>Momentan mă opresc aici cu prezentarea trucurilor în lucrul cu formulare, dacă mai aveţiîntrebări discutăm în forum. Conversia tipurilor de variabilePHP este ceea ce se numeste un limbaj de programare cu tipuri dinamice. O consecinţă acaracterului dinamic al tipurilor de variabile aferente limbajului PHP este aceea că nu trebuiesă specificaţi tipul variabilelor. PHP determină tipul variabilei în funcţie de tipul ultimei valoriatribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu vă scuteşte deproblemele legate de tipuri. În continuare este o descriere a tipurilor acceptate şi ceea ce seîntâmplă când în cadrul expresiilor se folosesc două sau mai multe tipuri.Conversia automată de tipSă luăm ca exemplu următorul script:$x = 1;$y = 2.5;$z = $x + $y;echo $z;Când o expresie aritmetică foloseşte mai multe tipuri, PHP execută conversia automată de tip.
  • 122. Dacă oricare dintre operanzi este de tip dublu, PHP tratează ceilalti operanzi ca şi cum ar fi detip dublu, execută calculele şi returnează rezultatul ca valoare de tip dublu. Dacă toti operanziiunei expresii sunt întregi, PHP execută calculul şi returnează rezultatul sub forma de întreg. Înexemplul de mai sus, rezultatul va fi 3.5 o valoare de tip dublu. Este important de reţinut căprin conversia de tip nu se modifică tipurile operanzilor unei expresii; aceştia sunt pur şisimplu trataţi ca şi cum ar fi fost de alt tip. În cadrul exemplului, variabila $x rămâne de tipîntreg, chiar dacă PHP o tratează ca o valoare de tip dublu pentru a executa calculele.Şirurile pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Să examinăm următorul exemplu:$x = 1;$y = $x + "1 more";echo $y;Valoarea afişata este 2, adică suma dintre valoarea variabilei $x şi valoarea numerică a şiruluitext, care este 1. Valoarea numerică şi tipurile unui şir sunt determinate prin respectareaurmătoarelor reguli:1. Dacă şirul începe cu o valoare numerică, valoarea şirului este dată de valoarea numericărespectivă; în caz contrar, valoarea şirului este zero.2. Dacă un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerică, tipulvariabilei rezultate este dublu; în caz contrar, tipul valorii rezultante este un întreg.Conversia manuală de tipDacă preferaţi, puteţi prelua controlul conversiei de tip sau puteţi modifica tipul unei variabile.Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteţi converti forţat un operand de la un tip laaltul, proces cunoscut sub numele de conversie forţată de tip sau pur şi simplu conversieforţată. În continuare aveţi un exemplu de conversie de tip:$x = 1;$y = 2.5;$z = $x + (integer) $y;echo $z;Conversia forţată de tip, şi anume (integer), determină tratarea variabilei $y ca pe un întreg,iar valoarea acesteia devine 2, în loc de 2.5, care este valoarea reală a variabilei $z. Tabelulurmător indică şi alte conversii forţate de tip care se pot folosi:Conversia forţată Rezultat(int), (integer) Conversie forţată la întreg(real), (double), (float) Conversie forţată la dublu(string) Conversie forţată la şir(array) Conversie forţată la tablou(object) Conversie forţată la obiectNumeroase funcţii furnizează înca o modalitate de a trata o variabilă ca şi cum ar fi de tipspecificat. Tabelul următor prezintă succint aceste funcţii.Funcţie Operaţiedoubleval() Tratează argumentul ca fiind de tip dubluintval() Tratează argumentul ca fiind de tip întregstrval() Tratează argumentul ca fiind de tip şir.Exemplu:
  • 123. $x = 1.5;$y = intval($x);echo $x;echo $y;Valoarea 1.5 este afişată ca valoare a variabilei $x, iar valoarea 1 este afişată ca valoare avariabilei $y.Nici conversia normală şi nici cea forţată nu modifică tipul unui operand. Ambele mecanismedetermină tratarea operanzilor ca şi cum ar fi de un alt tip. Totuşi, modificarea tipului uneivariabile este posibilă prin utilizarea funcţiei settype(). Acest procedeu este ilustrat încontinuare:$x = 1.5;settype($x, "integer");echo $x;Valoarea afişata a variabilei $x este egală cu unitatea, deoarece fracţia zecimală se pierdeatunci când funcţia settype() converteşte valoarea dublă la o valoare întreagă. Puteţi obţineacelaşi rezultat cu următoarea instrucţiune de atribuire, care foloseşte o conversie forţată:$x = (integer) $x;Valorile posibile pentru al doilea argument al funcţiei settype(), şi anume argumentul carespecifică tipul dorit, sunt:- integer- double- string- array- objectO funcţie conexă, şi anume gettype(), returnează un şir care indică tipul variabilei specificate.Scriptul următor afişeaza şirul "integer", care indică tipul variabilei $x:$x = 1;echo gettype($x);Instrucţiuni de atribuireÎn cazul în care doriţi o modalitate rapidă de a scrie o instrucţiune de atribuire, puteţi folosianumiţi operatori. Următoarele două instrucţiuni de atribuire, una normală şi una "rapidă", auacelaşi efect:$x += 1;$x = $x + 1;Această instrucţiune de atribuire "rapidă" vă scuteşte de efortul de a scrie o variabilă, $x încazul exemplului nostru, în ambii membri ai instrucţiunii de atribuire. Tabelul următor rezumăoperatorii "rapizi" de atribuire pentru operaţiile aritmetice şi pentru şiruri, furnizând unexemplu pentru fiecare operator şi o instrucţiune de atribuire echivalentă.Instrucţiune de atribuire "rapidă" Instrucţiune de atribuire normalăx += y x=x+yx -= y x=x-yx /= y x=x/yx *= y x=x*yx %= y x=x%y
  • 124. x .= y x=x.y Scrierea instrucţiunilor swich, break şi defaultInstrucţiunea if vă permite să luaţi o decizie în două sensuri. Pentru a putea lua o decizie înmai multe sensuri, puteţi folosi mai multe instrucţiuni if, else sau elseif. Cu toate astea, cânddoriţi ca programul dvs. să aleagă dintr-un set de alternative care pot fi reprezentate prinvalori întregi, instrucţiunea switch este o opţiune mai convenabilă. De exemplu, săpresupunem că valoarea variabilei $numar este 1, 2 sau 3, reprezentând respectivdimensiunile mică, medie şi mare. Iată un mic program care afişează dimensiunile asociatevalorilor variabilei $numar:Cod:<?phpswitch ($numar) { case(1): echo "numar mic"; break; case(2): echo "numar mediu"; break; case(3): echo "numar mare"; break; default: echo "Acesta nu este un numar valabil"; }?>Acţiunea unei instrucţiuni switch este determinată de valoarea unei expresii întregi, nu devaloarea unei expresii condiţionale. Numele variabilei este dat între parantezele care urmeazădupă cuvântul cheie switch. Parantezele acolade delimitează o serie de instrucţiuni case şi oinstrucţiune default opţională, fiecare dintre instrucţiunile cuprinse între paranteze putândavea instrucţiuni asociate.Când este executată, instrucţiunea switch încearcă să stabilească o identitate între valoareavariabilei sale asociate şi valoarea asociată unei instrucţiuni case. Se vor executa instrucţiunileasociate primei instrucţiuni case pentru care identitatea respectivă este valabilă. Dacăvaloarea variabilei din instrucţiunea switch nu corespunde nici uneia dintre valorile asociateinstructiunilor case, se vor executa instrucţiunile asociate instrucţiunii default, dacă există oasemenea instrucţiunie.Un procedeu de programare indicat constă în aceea că fiecare instrucţiune case din cadrul uneiinstrucţiuni switch să se încheie cu o instrucţiune break. Instrucţiunea break determinăîncheierea exeuţiei instrucţiunii switch, transferând controlul următoarei instrucţiunisecvenţiale care succede instrucţiunii switch.(adică se continuă cu restul codului din script) Înabsenţa instrucţiunii break, execuţia trece la următoarea instrucţiune case sau default, faptnedorit în majoritatea cazurilor. Nu este necesar să folosiţi numere întregi consecutive îninstrucţiunile case. Se pot folosi numere întregi non-consecutive, numere cu virgulă mobilăsau şiruri.
  • 125. În exemplul următor aveţi o instrucţiune switch care testează valoarea variabilei $meniu.Instrucţiunea atribuie variabilei $submeniu o valoare după cum urmează:dacă $meniu este 1, $submeniu primeste valoarea 5;dacă $meniu este 2, $submeniu primeste valoarea 10;altfel, $submeniu primeşte valoarea 0.Cod:<?phpswitch ($meniu) { case 1: $submeniu = 5; break; case 2: $submeniu = 10; break; default: $submeniu = 0; }?>PHP include numeroase instrucţiuni condiţionale, incluzând instrucţiunile if, else, elseif şiswitch. Mai există însă şi alt mecanism de luare a deciziilor - operatorul condiţional ?:, denumituneori şi operator ternar sau operator întrebare-două puncte. El constituie o altă modalitate dea scrie decizii în PHP. Operatorul condiţional formează o expresie care se poate folosi în multecontexte PHP.Iată sintaxa de utilizare a acestuia:expresie-conditionala ? valoare-adevarat : valoare-falsSe observă cum semnul întrebării este separat de caracterul două puncte prin valoareavaloare-adevarat. Operatorul condiţional îşi evaluează expresia condiţionala. Dacă expresiaeste evaluată la valoarea true (adevărat), operatorul condiţional returnează valoarea valoare-adevarat; în caz contrar, returnează valoarea valoare-fals. Operatorul condiţional vă permitesă specificaţi deciziile într-o manieră foarte concisă. De exemplu, să luăm următoareainstrucţiune de atribuire:$a = ($b > $c) ? 1 : 2Această instrucţiune de atribuire compară valorile variabilelor $b şi $c. Dacă valoareavariabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c, atunci variabilei $a îi este atribuităvaloarea 1; în caz contrar, variabilei respective îi este atribuită valoarea 2. Scrierea instrucţiunilor forRevin în acest articol la detalierea instrucţiunii for, pe care o folosesc destul de des în ultimavreme. Instrucţiunea for este o instrucţiune buclă sau o instrucţiune iterativă; cu alte cuvinte,o instrucţiune care execută în mod repetat instrucţiunile asociate. Iată un exemplu de utilizarea unei instrucţiuni for:
  • 126. Cod:<?php$suma = 0;for ($n = 1; $n <= 3; $n++)$suma += $n;echo "<br>Suma intregilor de la 1 la $numar este $suma.";?>În exemplul de mai sus se calculează suma întregilor cuprinşi între 1 şi 3. Pentru aceasta, maiîntâi se iniţializează variabila $suma la valoarea 0. Apoi, se execută o instrucţiune for careincrementează în mod repetat valoarea variabilei $suma.Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul aestei instrucţiuni, să examinăm componenteleinstrucţiunilor for. Instrucţiunea for include trei expresii, care apar între paranteze; fiecareexpresie este separată de vecina sa printr-un caracter punct şi virgulă. De asemenea,instrucţiunea for include o instrucţiune sau un grup de instrucţiuni, cunoscute sub numele decorpul instrucţiunii for. În exemplul de mai sus, instrucţiunea $suma += $n este corpulinstrucţiunii for.Să examinăm mai amănunţit cele trei expresii:- Prima expresie este expresia de iniţializare. Aceasta se execută atunci când PHP ajunge lainstrucţiunea for. În exemplu, expresia de iniţializare atribuie valoarea 1 variabilei $n, variabilădenumită variabila de ciclare sau index.- A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie condiţională care indică dacăse execută sau nu corpul instrucţiunii. În general, face referire la variabila de ciclare. În cadrulexemplului, expresia de test compară valoarea variabilei $n cu valoarea 3. Expresia de testeste evaluată pentru prima data imediat după evaluarea expresiei de iniţializare.- Cea de-a treia expresie este expresia pas. În general, aceasta modifică una sau mai multevariabile la care se face referire în expresia test. În cadrul exemplului, expresia pasincrementeaza valoarea variabilei $n.Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni for este următoarea:1. Se evalează expresia de iniţializare.2. Se evaluează expresia test.3. Dacă rezultatul evaluării expresiei test este false, se execută etapa 7.4. Se execută corpul buclei.5. Se evaluează expresia pas.6. Se trece la etapa 2.7. Se încheie execuţia instrucţiunii for, prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale.Instrucţiunea for este utilă pentru numărare şi executarea în mod repetat a unor acţiuni. Înacest site de exemplu am folosit instructiunea for pentru a trimite către fiecare user înscris lanewsletter căte un e-mail de fiecare dată când este actualizat acest site. Scrierea instrucţiunilor while şi do whilePractic, instrucţiunile while şi do while reprezintă versiuni "manuale" ale instrucţiunii for. Dacăo instrucţiune for are trei expresii, o instrucţiune while sau do while are una singură, şi anumeexpresia de test. Aşa cum se întâmplă de obicei, expresiile unei instrucţiuni for sunt opţionale;fără o expresie de iniţializare sau o expresie pas, o instrucţiune for operează în acelaşi mod cao instrucţiune while. În consecinţă, următoarele două instrucţiuni sunt echivalente:
  • 127. Cod:<?phpfor ( ; $i <= 3; ) $suma += $i;while ($i <= 3) $suma += $i;?>Când folosiţi o instrucţiune while, trebuie să furnizaţi un mecanism oarecare, analog expresieide incrementare a instrucţiunii for, care actualizează variabilele la care se face referire înexpresia de test. De asemenea, sunteţi responsabil cu iniţializarea tuturor valorilor folosite înexpresia de test.Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni while este următoarea:1. Se evaluează expresia test.2. Dacă rezultatul este false, se trece la etapa 5.3. Se execută corpul buclei.4. Se trece la etapa 1.5. Se părăseşte bucla, prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale.Iată un exemplu care utilizează instrucţiunea while:Cod:<?php$n = 0;$suma = 0;while ($n <= 3) { $suma = $suma + $n; $n++; }echo "Suma este $suma.";?>Remarcaţi că instrucţiunea $n = 0; iniţializează bucla şi că instrucţiunea $n++; incrementeazăvaloarea variabilei bucla $n. Instrucţiunea while este cea mai utilă atunci când un alt programnecesar execută deja aceste funcţii; în asemenea situaţii, instrucţiunea while este mai clarădecât o instrucţiune for degenerată, căreia îi lipsesc una sau mai multe dintre expresiile saleobişnuite.Instrucţiunea do while este oarecum asemănătoare instrucţiunii while. Diferenţa este aceea căinstrucţiunea do while îşi execută corpul înainte de a-şi evalua expresia de test. Astfel, corpulbuclei unei instrucţiuni do while este întotdeauna executată cel puţin o dată; corpul uneiinstrucţiuni while este omis dacă expresia de test are iniţial valoarea false.Secvenţa de execuţie a unei instrucţiuni do while este următoarea:1. Se execută corpul buclei.2. Se evaluează expresia de test.3. Dacă rezultatul este adevărat, se trece la etapa 1.4. Se încheie execuţia buclei, prin executarea următoarei instrucţiuni secvenţiale.Iată un exemplu care foloseşte o instrucţiune do while. Observaţi că amplasarea expresei detest imediat după corpul buclei vă reaminteşte faptul că executarea corpului are loc înainte deevaluarea expresiei de test:
  • 128. Cod:<?php$suma = 0;$n = 1;do { $suma += $n; $n++; }while ($n <= $numar);echo "<br>Suma intregilor cuprinsi intre 1 si $numar este $suma.";?>Instrucţiunile while şi do while sunt foarte asemănătoare. Utilizarea instrucţiunii do while esteo chestiune de comoditate, nu de necesitate. Se pot scrie aplicaţii php folosind doarinstrucţiuni while. Introducere în Clase PHPCând începi să lucrezi cu PHP, îţi dai seama că sunt multe locuri în care trebuie să scrii aceaşibucată de cod. Unii dintre voi probabil s-au prins că aceasta se poate rezolva cu o funcţie, astaeconomisind ceva timp atunci când veţi vrea să refolosiţi codul. Pur şi simplu declaraţi ofuncţie şi îi spuneţi acelei funcţii ce informaţie vreţi să folosească. Metoda este similară celeide mai jos:Cod:<?phpfunction Functia_Mea($variabila) { // Foloseste $variabila aici: echo $variabila; }?>Şi apoi doar apelezi funcţia atunci când ai nevoie de ea:Cod:<?phpFunctia_Mea("Salut, bine ai venit pe site");?>şi funcţia va afişa la ieşire "Salut, bine ai venit pe site"
  • 129. Ei bine, după un timp se vor aduna prea multe funcţii şi te vei aglomera. Folosind Clase PHP,poţi începe să pui acele funcţii în nişte "cutii" unde sunt stocate şi folosite. Clasele PHP s-audovedit a fi foarte valoroase, atunci când sunt gândite şi când e scris codul bine. Vă voi face ointroducere în Clase şi vă voi da câteva exemple unde pot fi folosite. Sper ca la sfârşitulacestui tutorial te vei gândi să implementezi nişte clase proprii economisind astfel timp înviitoarele proiecte.Dar haideti să lăsăm vorbăria şi să începem să ne stocăm funcţiile în interiorul Claselor.Structura ClaseiCând vă gândiţi la clase v-aş încuraja să vă gândiţi ca la "codul din spate". Codul va fi stocat înspatele site-ului, iar în faţă va fi un bloc de cod foarte uşor de înţeles. Voi pune toate rutinelecomplicate în clasa ta, iar scriptul care foloseşte acea clasă va fi mai uşor de înţeles pentru căva avea un cod "curat". Acesta nu este singurul motiv pentru care poţi folosi clasele, dar estemotivul pentru care eu le folosesc.OK, să aruncăm o privire pe clasă:Cod:<?phpclass Clasa_mea { var $email; // folosim o functie fara variabile function verifica_email() { if (ereg("^.+@.+..+$", $this -> email)) return(true); else return(false); } // Folosim o functie cu variabile function scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace("/(<img)(.*?)(>)/si", "", $cevahtml); return $cevahtml; } }?>Clasa de mai sus a fost compusă din 2 funcţii simple. Vom analiza funcţiile pentru a înţelegedespre ce este vorba aici.Mai întâi trebuie să declarăm o clasă:class Clasa_mea {Vom crea nişte variabile ce pot fi folosite în oricare din funcţiile din interiorul clasei fără sătrebuiască să fie specificate pentru fiecare funcţie. Vom face asta prin "var $nume_var", privitimai jos pentru exemplul $email pe care îl vom folosi.
  • 130. var $email;În continuare, să analizăm prima funcţie. Funcţia aceasta validează mail-ul introdus deutilizator. Caută text în ambele părţi ale simbolului "@" care este structura unei adrese deemail. Această funcţie va prelua variabila $email definită în scriptul nostru care apelează clasaşi verifică validitatea email-ului. Dacă adresa de email trece de această verificare şi este oadresă validă, vom returna "TRUE", altfel vom returna "FALSE". Voi explica asta puţin maitârziu.Cod:<?php// folosim o functie fara variabilefunction verifica_email() { if (ereg("^.+@.+..+ $ " , $this -> email)) return ( true ); else return ( false ); }?>Uitându-vă la funcţia de mai sus, aţi remarcat că am folosit " $this->email " unde $this-> e unconstructor special care indică în interiorul clasei către o variabilă sau o altă funcţie. La începutam definit var $email, acum avem $this->email . Veţi vedea cum să atribuiţi o valoare lui$this->email când vom folosi "efectiv" scriptul ce apelează clasa .Nota: puteţi de asemenea folosi în interiorul unei funcţii dintr-o clasă, o altă funcţie ce se aflăîn aceeaşi clasă. Doar introduceţi $this->numele_functiei($vars); şi funcţii din interiorulaceleiaşi clase se pot folosi reciproc.Pentru a vă da un exemplu că puteţi pune aproape orice doriţi în interiorul unei clase, am făcutaceastă clasă "cu scop general" ce poate fi utilizată în mai multe scopuri. Mai jos veţi vedea ofuncţie pe care am introdus-o în această clasă, funcţie care elimină tag-urile unei imaginidintr-un string (şir de caractere). Am vrut să vă arăt această clasă şi pentru că este o metodădiferită de a apela funcţia, această funcţie va accepta o variabilă ca parametru şi trebuie săaibă acea variabilă definită atunci când o apelezi. Voi explica şi acest lucru mai încolo. Iatăfuncţia mai jos:Cod:<?php// Folosim o functie cu variabilefunction scoate_imag($cevahtml) { $cevahtml = preg_replace( "/(<img)(.*?)(>)/si" , "" , $cevahtml); return $cevahtml; }?>Acum, închidem clasa noastră şi suntem gata s-o folosim!
  • 131. }Să numim acest fişier: "clsClasa_Mea.php" şi să vedem cum îl vom folosi în pagina următoare.Folosirea acestei Clase în Scripturile voastre PHPPrimul lucru pe care trebuie să-l facem este să includem clasa. Nu este mare lucru, doarincludeţi-o folosind:<?include "Clasa_Mea.php";Acum putem începe distractia :)Avem clasa noastră inclusă în script şi trebuie să iniţializăm un obiect pe care să-l atribuimunei variabile. Iată cum se face:$clasa_mea = &New Clasa_Mea;Am creat un obiect numit $clasa_mea şi acum putem accesa elementele din interiorul claseiClasa_Mea pe care am creat-o mai devreme. Astea fiind făcute, avem variabila "$email" ce stădegeaba în Clasa_Mea, aşa ca îi vom atribui o valoare:$clasa_mea -> email = "tu@undeva.com" ;Tineţi minte că puteţi face: $clasa_mea->email = $_POST[email]; sau orice vreţi cu ea.Să rulăm funcţia verifica_email în interiorul clasei Clasa_Mea:Cod:<?php$verifica_email = $clasa_mea -> verifica_email();if (!$verifica_email) { echo "Adresa de email nu este valida!"; }else { echo "Adresa de email este valida!"; }?>Tot ce am făcut este să atribuim o variabilă funcţiei verifica_email() şi apoi am făcut nişteverificări de erori pe baza acelei variabile. Tineţi minte ce a spus mai devreme, dacăverifica_email returnează TRUE, adresa conţinută în variabila $email pe care i-am spus s-overifice a trecut testul, dacă nu a trecut testul va returna FALSE. Privind instrucţiunea if demai sus, vei vedea că dacă un "!" sau "Eroare" este detectat pe şirul de caractere din$verifica_email, vom afişa "Adresa de email este valida!".Haideţi să ne uităm cum folosim funcţia scoate_imag. Întâi vom crea un string cu HTML îninterior.
  • 132. $html_vechi = <strong>Am o imagine aici: <img src="/imaginea_mea.jpg" height="100"width=" 200" > ;Acum că avem $html_vechi şi ştim că are o imagine în interiorul HTML-ului, să scoatem aceaimagine afară şi să returnăm rezultatul:$html_nou = $clasa_mea -> scoate_imag($html_vechi);echo "Aici este html-ul vechi $html_vechi <br /><br />" ;echo "Aici este html-ul nou $html_nou <br /><br />" ;Când veţi privi $html_vechi şi $html_nou, veţi vedea că imaginea a fost eliminată cu succes.Dacă ai înţeles ce s-a întâmplat până acum, felicitările mele, tocmai ai învăţat noţiunileelementare ale claselor! Dacă nu, te sfătuiesc să mai citeşti acest tutorial încă o dată. Îl veiînţelege până la urmă.Aşa cum am spus mai devreme, clasele s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele sunt calea câtre"Object Oriented Programming" sau "Programarea Orientata pe Obiecte" - OOP. Cu OOP puteţieconomisi foarte mult timp şi puteţi crea o arhivă de obiecte sau clase pe care le puteţi folosimereu.Referinte:Iată câteva link-uri pe care le puteţi vizita când vă dezvoltaţi clasele:PHP Manual - Classes and ObjectsPHP Manual - ExtendsPHP Manual - Exending Classes Using ParentsPHP Manual - Classes using :: operatorPHP Manual - Serialize and Unserialize ObjectsÎnchei aici această introducere în Clasele PHP.Toate cele bune! Sesiuni în PHPÎn mod normal, o variabilă locală declarată într-o pagina .php este valabila doar în aceapagină, dacă nu intervenim într-un fel pentru a o transfera şi pe alte pagini unde avem nevoiede ea. Modalităţile de păstrare a informaţiilor pe tot parcursul aplicaţiei sunt:- variabile globale- sesiuni- cookies- transferul variabilelor locale prin forme sau în header-ul unei alte paginiCe este o sesiune?O sesiune reprezintă una din căile de a păstra datele de lucru ale unei aplicaţii atunci când seface transferul de la o pagină la alta. PHP foloseşte în mod nativ sesiuni, aşa cum fac şilimbajele ASP şi ColdFusion. Lucrul cu sesiuni nu este complicat. Fiecare sesiune trebuiedeclarată la începutul paginii, cu ajutorul funcţiei:
  • 133. session_start();Această funcţie face ca PHP să înregistreze un identificator unic al sesiunii (ID), iar acelidentificator este trimis utilizatorului printr-un cookie. Totodată, pe server se crează un fişiercare va reţine valorile variabilelor folosite în această sesiune. Fişierul are numele la fel cuidentificatorul ID al sesiunii. Apoi trebuie declarată variabila (sau variabilele) cu care lucrăm încadrul acestei sesiuni. Pot fi create oricâte variabile.session_register(sesiunea_mea);Variabila $sesiunea_mea poate fi o variabilă simplă sau un tablou (array). Exemplu:$sesiunea_mea = "Lucian"; // variabila simplăsau$sesiunea_mea["id"] = 1; // cazul unui array$sesiunea_mea["nume_utilizator"] = "Lucian";$sesiunea_mea["adresa"] = "Str.Florilor nr.14"; // etc.Variabilele definite în acest mod pot fi folosite pe toate paginile unei aplicaţii, definite pe undomeniu dat, atât timp cât cookie alocat acelei sesiuni este activ (nu expiră). Folosireasesiunilor este o cale mult mai uşoara de lucru decât să transferăm variabilele de la pagină lapagină. În php.ini pot fi setate diferite valori pentru parametri legaţi de sesiune cum ar fi(după semnul egal am pus valorile implicite) :session.cookie_path = "/";session.cookie_domain = "";session.cookie_lifetime = "0"; // valoarea 0 înseamnă că cookie pentru sesiune e valabil pânăcând browserul se va închide.session.name = "PHPSESSID";şi altele .Există posibilitatea ca un utilizator să nu accepte setarea de cookies pe computerul său. Înacest caz, pentru identificarea unei sesiuni se poate folosi identificatorul acesteia. Putemadăuga acest identificator în stringul care aplează o pagină:<a href = "pagina_mea.php?<?=SID?">Click catre pagina mea</a><?= este un mod mai scurt de a scrie comanda echo. <?= se poate folosi cu orice variabilă,nu doar cu sesiuni. Un identificator PHPSESSID arată ca o înşirurire aleatoare de caracterealfanumerice:PHPSESSID = 02993ab99sac988da9753330af72201Dacă PHP este compilat cu opţiunea enable-trans-id, atunci identificatorul sesiunii esteadăugat automat la fiecare pagină. Iată un exemplu de definire al unei sesiuni:<?session_start();session_register("variabila_mea");$variabila_mea = "Aceasta este cursul online de PHP";?>$variabila_mea va putea fi folosită apoi pe toate paginile aplicaţiei respective.
  • 134. Observaţie importantă:Variabilele definite în sesiuni pot fi folosite într-o pagină doar după ce a fost executată comadasession_start(); Această comandă îi spune PHP-ului să verifice dacă există o sesiune şi atuncisă folosească variabilele acelei sesiuni ca variabile globale. Funcţiile session_start(), ca şisetcookie() trebuie folosite întotdeauna chiar la începutul fişierului. Dacă se trimite altcevacătre browser înainte de folosirea lor atunci vor exista erori la folosirea sesiunii sau a cookie-urilor. Articol scris de Curs http://php.intercer.net (preluat de la phpromania.net) Crearea şi utilizarea funcţiilorProcesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea, apelarea sau invocarea funcţiei.Pentru a folosi o funcţie, scrieţi numele funcţiei, urmat de o pereche de paranteze.De exemplu, funcţia rand(), care generează un număr întreg aleator, poate fi apelată astfel:rand();Majoritatea funcţiilor preiau argumente, reprezentând valori de intrare care influenţeazăoperarea şi rezultatul funcţiei. Pentru a specifica argumente, acestea se inserează întreparanteze; dacă specificaţi mai mult de un argument, fiecare argument trebuie separat devecinul său prin intermediul unei virgule. Argumentul unei funţii poate fi o valoare literală, ovariabilă sau o expresie.Unele funcţii PHP au argumente opţionale, care pot fi specificate sau omise, în conformitate cuintenţiile dumneavoastră. De exemplu, funcţia rand() are două argumente opţionale. Primulargument al funcţiei indică valoarea întreagă cea mai mică pe care o va returna funcţia; aldoilea argument indică valoarea cea mai mare. Dacă omiteţi ambele argumente, funcţiareturnează o valoare cuprinsă între 0 şi cel mai mare rezultat posibil. Dacă doriţi, puteţispecifica primul argument, omiţându-l pe al doilea:rand(100);Astfel, funcţia este obligată să returneze o valoare cuprinsă între 100 şi cel mai mare rezultatposibil.Ca şi rand(), majoritatea funcţiilor returnează valori. Puteţi folosi într-o expresie valoareareturnată de o funcţie. O situaţie foarte frecventă în care se procedează astfel o constituieutilizarea valorii returnate de o funcţie într-o expresie de atribuire, astfel încât valoarea să fieaccesibilă în mod repetat fără a se invoca funcţia de mai multe ori.De exemplu:$test = rand(1, 15);Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii, PHP generează mesaje de eroare.Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. În acest caz, puteţi suprima generareamesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @.De exemplu, pentru a ascunde mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţieif(), invocaţi această funcţie astfel:$a = @f(b);Definirea unei funcţiiÎn afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP, vă puteţi defini şi folosi
  • 135. propriile funcţii. Pentru a defini o funcţie, respectaţi modelul următor:function nume_functie(nume_argument) { // aici se introduce corpul functiei }În acest exemplu, nume_functie este numele funcţiei, iar nume_argument este numeleargumentului funcţiei. În PHP, numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa întremajuscule şi minuscule; ca atare, f() şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. Cuvântul cheiefunction, numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. Termenul de corp alfuncţiei se referă la instrucţiunile incluse între parantezele acolade care urmează după antetulfuncţiei. Înstrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată. Dacădoriţi să definiţi o funcţie care nu are argumente, puteţi omite nume_argument; dacă doriţi sădefiniţi o funcţie cu mai multe argumente, puteţi include argumente suplimentare dupănume_argument, fiecare argment fiind separat de vecinul său prin intermediul unei virgule.Parantezele şi numele argumentelor incluse între acestea poartă numele de lista cuargumente. Ca exemplu, iată o funcţie care calculează aria unui dreptunghi:function calculeaza_aria($inaltime, $latime) { return $inaltime * $latime; }Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_aria include argumentele $latime şi $inaltime. Corpulfuncţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune; cu toate acestea, corpul unei funcţii poateconţine un număr arbitrar de instrucţiuni. Dacă doriţi ca funcţia să returneze o valoare, trebuiesă determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă.Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei; nu este necesar ca aceasta să fieultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici oinstrucţiune return, funcţia va returna valoarea specială NULL.Apelarea unei funcţiiO funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie încorporată. Deexemplu:$aria = calculeaza_aria(2,4);Valorile argumentelor efective 2 şi 4 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor formale dincorpul funcţiei calculeaza_aria, care se comportă ca şi cum ar fi fost scrisă astfel:return 2 * 4;Atenţie!!În PHP3, definiţia unei funcţii trebuie să preceadă linia de program care apelează funcţia.În PHP4, definiţia unei funcţii poate fi plasată fie anterior liniei de program care apeleazăfuncţia, fie după aceasta.Terminarea execuţiei unei funcţiiO instrucţiune return determină sistarea execuţiei funcţiei care o conţine. În cazul în care doriţisă sistaţi prelucrarea unui întreg script, puteţi invoca funcţia exit(). Iată un exemplu:function stop() { exit();
  • 136. }echo "Prima linie<br>";echo "Linia 2<br>";stop();echo "Linia 3<br>";Rezultatul acestui script este afişarea primelor 2 linii, dar nu şi a liniei 3. Prin apelarea funcţieistop() se execută corpul funcţiei respective; la invocarea funcţiei exit(); execuţia scriptului seîncheie.Funcţii recursiveEste posibil ca o funcţie din PHP să se auto-apeleze. O funcţie care procedează astfel senumeşte functie recursiva. Este recomandat să nu scrieţi funcţii recursive. Cu toate acestea,puteţi scrie accidental o asemenea funcţie şi de aceea recomand să citiţi în continuare.Exemplu:function recursor() { return recursor(); }$a = recursor();La invocarea funcţiei recursor(), aceasta invocă imediat funcţia recursor(), care se auto-invocainstantaneu. Astfel, funcţia recursor() este invocată în mod repetat, până când se produce oeroare cunoscută sub numele de depăşire în sens pozitiv a stivei (stack overflow). Dacăprogramul dvs. se încheie cu o depăşire în sens pozitiv a stivei, o posibilă cauză poate constaîntr-o recursie incorectă.Definirea argumentelor prestabilitePHP4 va permite să definiţi funcţii cu argumente prestabilite. Dacă invocaţi o funcţie care areun argument prestabilit, dar nu furnizaţi nici o valoare pentru argumentul respectiv,argumentul ia o valoare prestabilită specificată. Exemplu:function impozit_vanzari($cantitate, $rata=0.07) { echo "Cantitate = $cantitate<br>"; echo "Rata = $rata"; return $suma * $rata; }$cumparaturi = 123.45echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>";$impozit = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.08);echo "Impozit = $impozit<br>";$cumparaturi = 123.45;echo "Cumparaturi = $cumparaturi<br>";$impozit = impozit_vanzari($cumparaturi);echo "Impozit = $impozit<br>";Funcţia impozit_vanzari preia două argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate,şi un argument prestabilit, denumit $rata. Dacă apelaţi funcţia şi furnizaţi un singur argument,valoarea argumentului respectiv se consideră ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iarvaloarea 0.07 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. Astfel, la prima invocare afuncţiei, $rata are valoarea 0.08, specificată drept al doilea argument al funcţiei. Cu toate
  • 137. acestea, la a doua invocare a funcţiei, $rata are valoarea 0.07, deoarece este specificatăvaloarea unui singur argument.Este posibil ca o funcţie să aibă mai multe argumente prestabilite, dar rezultatul este deseoriconfuz. Exemplu:function test($valoare1 = 1, $valoare2 = 2)Care credeţi că va fi rezultatul dacă este invocată următoarea funcţie?x=test(3);Cu alte cuvinte, argumentul trebuie folosit ca valoare a variabilei $valoare1 sau ca valoare avariabilei $valoare2? PHP are reguli care controlează asemenea situaţii, dar regulile respectivepot fi derutante. Ca atare, cel mai bine este să evitaţi problema prin definirea unui singurargument prestabilit şi prin poziţionarea unui argument prestabilit pe ultima poziţie în lista cuargumente. Utilizarea fişierelor incluseFuncţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior. Una din variante oconstituie instrucţiunea require, care are următoarea formă:require(numele_fisierului);De exemplu dorim să accesăm datele din fişierul numit valori.inc. Pentru aceasta folosimurmătoarea comandă:require("valori.inc");Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require, conţinutul fişieruluispecificat - cunoscut sub numele de fişier de includere - este inserat în script, înlocuindinstrucţiunea require. Dacă fişierul de includere conţine linii de program PHP, trebuie săincludă etichetele <?php şi ?>, amplasate în locaţiile adecvate.Deşi se obişnuieşte ca un fişier de includere să primească extensia de fişier inc, nu esteobligatoriu să procedaţi astfel. Unii programatori PHP preferă să folosească extensia de fişierphp pentru toate fişierele pe care le creează.Instrucţiunea require vă poate scuti de un mare volum de muncă. De exemplu, săpresupunem ca scrieţi o aplicaţie PHP care este alcătuită din mai multe scripturi, iar fiecarescript afişează o pagina HTML care conţine informaţii standard în partea de sus a paginii.Puteţi crea un fişier script special, denumit antet.inc, care conţine doar partea de sus a pagini(pentru exemplificare citiţi şi vedeţi scriptul de la articolul "Contruieste un site cu php") Prininserţia instrucţiunii:require ("antet.inc");la începutul fiecărui script, determinaţi programul PHP să includă conţinutul acelui fişier ca şicum conţinutul respectiv ar face parte din acel script. Acest procedeu poate simplificaintreţinerea programului, deoarece informaţiile standard pot fi rezidente într-un singur fişier,ceea ce le face uşor de localizat şi revizuit.Atentie!!!Instrucţiunea require este prelucrată la încărcarea scriptului PHP asociat, înaintea legriivalorilor la variabilele corespunzătoare. În consecinţă, nu puteţi folosi o expresie pentru aspecifica numele fişierului care urmează a fi inclus de către o instrucţiune require. Totuşi,
  • 138. puteţi folosi instrucţiunea include, care este o instrucţiune executabilă ce determină evaluareascriptului PHP dintr-un fişier specificat. De exemplu, instrucţiunea include din următorulprogram evaluează fişierul pagina1.inc$fisier = 1;include ("pagina".$fisier.".inc");La evaluarea fişierului de includere, instrucţiunile PHP pe care le conţine sunt executate ca şicum ar fi apărut în textul scriptului apelant.Instrucţiunea corelată require_once asigură faptul că fişierul specificat este inclus o singurădată într-un script dat. În cazul în care creaţi fişiere de includere care folosesc instrucţiunearequire pentru a include conţinutul altor fişiere de includere, puteţi găsi instrucţiunearequire_once utilă. Funcţii PHP pentru expresii regulate Funcţie Descriereereg execută o identificare cu o expresie regulatăereg_replace înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate execută o identificare cu o expresie regulată insensibilă la diferenţa întreeregi majuscule şi minuscule înlocuieşte un sub-şir care corespunde unei expresii regulate insensibile laeregi_replace diferenţa între majuscule şi minusculesplit divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată divide un şir într-un tablou folosind o expresie regulată (insensibilă la diferenţaspliti între majuscule şi minuscule) crează o expresie regulată insensibilă la diferenţa între majuscule şi minusculesql_regcase dintr-un şir care conţine o expresie regulată.Sintaxa:function eregSemnificaţia caracterelor ce se pot afla în şablon:^ - Început de şir$ - Sfârşit de şir* - zero sau mai multe caractere+ - unul sau mai multe caractere? - zero sau un character{x,y}, unde x şi y sunt doi întregi reprezentând limita inferioară şi superioară a numărului decaractere necesare. x trebuie întotdeauna definit.( ) - Secvenţe de caractere| - operatorul SI (OR). (punct) - reprezintă orice caracter[ ] - orice caracter din intervalul specificat^ în [ ] - orice altceva decât caracterele din interval^.[$()|*+?{ - nu trebuiesc precedate de backslash () în expresii regulate dacă sunt îninteriorul parantezelor pătrate [ ]Exemple:
  • 139. ab* - "a","ab","abb","abbb", etc.ab+ - "ab","abb","abbb", etc.ab? - doar "a","ab"ab{2} - doar "abb"ab{2,} - "abb","abbb", "abbbb", etc.ab{2,4} - doar "abb","abbb", "abbbb"a(bc)* - "abc","abcbc","abcbcbc", etc.a(bc){1,3} - doar "abc","abcbc","abcbcbc"(a|b) - "a" sau "b"hi|hello - "hi" sau "hello"(b|cd)ef - "bef" sau "cdef""^.{3}$" - orice şir cu exact 3 caractere[_a-zA-Z] - underscore sau orice literă din alfabetul latin[^a-zA-Z] - orice altceva înafară de litere[1-6] - număr cuprins între 1 şi 6[c-h] - minuscul cuprins între c şi h[D-M] - majusculă cuprinsa între D şi MUn exemplu mai complicat:^.{2}[a-z]{1,2}_?[0-9]*([1-6]|[a-f])[^1-9]{2}a+$Exemplul de mai sus se traduce prin:Un şir care începe cu oricare 2 caractere... ^.{2}urmat de 1 sau 2 litere minuscule... [a-z]{1,2}urmat de un underscore opţional... _?urmat de zero sau mai multe cifre... [0-9]urmat de fie un număr între 1 şi 6 sau o literă minusculă cuprinsă între a şi f... *([1-6]|[a-f])urmat de 2 caractere care nu sunt cifre... [^1-9]{2}urmat de unul sau mai multe litere "a" la sfârşitul şirului... a+$Echivalenţe:* - {0,}+ - {1,}? - {0,1}Forma simplă a funcţiei ereg() preia două argumente: un şir care conţine o expresie regulatăşi un şir subiect. Funcţia returnează true dacă expresia regulată corespunde unui sub-şir alşirului subiect; în caz contrar, returnează false.Iată un exemplu mai simplu:$model="[sml]at";$subiect="La noi in sat";$rezultat=ereg($model, $subiect);Variabila $rezultat primeşte valoarea true, deoarece şirul subiect conţine sub-şirul "sat", carecorespunde expresiei regulate.Forma mai complexă a funcţiei ereg() include un al treilea argument, un tablou care primeştesub-şiruri ce corespund porţiunilor scrise între paranteze ale modelului. În scriptul de mai jos,este reprezentat modul de utilizare a acestei forme a funcţiei ereg(), pe care o foloseştepentru a determina dacă un şir conţine o adresă de e-mail corect formată.
  • 140. Cod:// formularul html<form method="post" action="script_2.php">Sir:<input type="text" name="sir"><br>Expresie regulata:<input type="text" size=64 name="model"value="^([_a-zA-Z0-9-]+)@([a-zA-Z0-9-]+(.[a-zA-Z0-9-]+)*)$"><br><input type="submit"></form><?php// preluare valori din formular$sir = $_POST[sir];$model = $_POST[model];// Afisare dateecho "<br>Sir: ".$sir;echo "<br>Expresie regulata: ".$model;// verificareif (get_magic_quotes_gpc()) { echo "<br>Eliminarea ghilimelelor magice"; $sir = stripslashes($sir); $model = stripslashes($model); echo "<br>Sir: ".$sir; echo "<br>Expresie regulata: ".$model; }$gasit = ereg($model, $sir, $echivalente);echo "<br>";if ($gasit) { echo "<br>Valabil: true"; echo "<br>Componente: "; for ($i=0;$i<count($echivalente);$i++) { echo "<br>$echivalente[$i]"; } }else echo "<br>Valabil: false";?>Funcţia PHP sscanf(), adăugată în versiunea PHP 4.01, este complementară funcţiei printf().Dacă funcţia printf() generează date de ieşire formatate, funcţia sscanf() citeşte un şir, îlinterpretează prin referirea la un şir de formatare şi stabileşte valorile variabilelor specificateîn funcţie de conţinutul şirului.Exemplu:Cod:<?php$subiect = "01, 31, 2005";
  • 141. $n = sscanf($subiect, "%d, %d, %d", &$luna, &$zi, &$an);echo "<br>Au fost gasite $n valori:";echo "<br>luna=$luna";echo "<br>zi=$zi";echo "<br>an=$an";?>Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt:Citat:Au fost gasite 3 valori:luna=1zi=31an=2005 Utilizarea referinţelor în PHPÎn mod prestabilit, argumentele transferate unei funcţii PHP sunt transmise prin valoare, ceeace înseamnă că valorile argumentelor sunt copiate şi funcţiile utilizează copii ale valorilorargumentelor lor, nu argumentele în sine. Ca o consecinţă, o funcţie PHP nu poate modificavalorile argumentelor sale. Acest fapt este în general util, deoarece astfel funcţiile devin maiuşor de înţeles dacă se limitează la a returna o valoare, fără a modifica valori.Totuşi, puteţi stabili ca o funcţie să aibă posibilitatea de a modifica valoarea unui argument,specificând ca argumentul să fie transferat prin referinţă. Când un argument este transferatprin referinţă, valoarea sa nu este copiată; funcţia lucrează cu valoarea argumentului şi arelibertatea de a modifica acea valoare. Pentru a specifica faptul că un argument urmează a fitransferat prin referinţă, argumentul va fi prefixat cu un caracter ampersand (&) (maicunoscut ca AND). Puteţi ataşa acest prefix la argument în antetul funcţiei sau în apelul lafuncţie. Iată un exemplu care prezintă apelul prin valoare şi apelul prin referinţă:Cod:<?phpfunction prin_valoare($x) { $x = 1; }function prin_referinta(&$x) { $x = 1; }$y = 0;prin_valoare($y);echo "<br>$y=$y";$y = 0;prin_valoare(&$y);echo "<br>$y=$y";$y=0;prin referinta($y);
  • 142. echo "<br>$y=$y;?>Dacă rulaţi acest script, veţi obţine următoarele date de ieşire:Citat:$y=0$y=1$y=1Reţineţi că scriptul conţine două funcţii, şi anume prin_valoare() şi prin_referinta(). Fiecarefuncţie preia un singur argument, denumit $x. Antetul funcţiei prin_referinta() specifică faptulcă argumentul sau este transferat prin referinţă; argumentul funcţiei prin_valoare() estetransferat prin valoare, în conformitate cu practica prestabilită folosită în limbajul PHP. Fiecarefuncţie încearcă să modifice valoarea argumentului său.Primul paragraf al programului invocă funcţia prin_valoare(), transferând argumentul prinvaloare. În consecinţă, funcţia lucrează cu o copie a argumentului său, iar valoarea variabilei$y nu se modifică.Cel de-al doilea paragraf al programului invocă de asemenea funcţia prin_valoare(); cu toateacestea, foloseşte un caracter ampersand pentru a determina transferul prin referinţă al valoriivariabilei $y. În consecinţă, funcţia modifica valoarea argumentului său, care se transformadin 0 în 1.Cel de-al treilea paragraf al programului invocă funcţia prin_referinta(). Antetul funcţieirespective foloseşte un caracter ampersand pentru a specifica faptul că valoarea argumentuluisau este transferată prin referinţă. În consecinţă, funcţia modifică valoarea argumentului sau,care se transformă din 0 în 1.Prin utilizarea referinţelor se evită suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor şi implicitse obţine o viteză mai mare de execuţie a programului. Cu toate acestea, programele devinastfel mai dificil de înţeles, iar referinţele sau apelurile prin referinţă pot cauza erori deprogram. Cel mai indicat este să evitaţi referinţele, acolo unde este posibil, şi să definiţi funcţiicare returnează valori, şi nu funcţii care modifică valorile propriilor argumente. Lucrul cu funcţii listăÎn afară de modalităţile de parcurgere iterativă a tablourilor, PHP oferă numeroase funcţii carepermit traversarea tablourilor, deplasându-vă înainte sau înapoi, după dorinţă. Prima dintreaceste funcţii este current(), care returnează valoarea curentă a tabloului. Funcţia current()foloseşte un pointer intern de tablou pe care PHP îl creează pentru fiecare tablou. Când creaţiun tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât să facă referire la primulelement al tabloului. Funcţiile next() şi prev() modifică pointerul intern al tabloului şi se potfolosi alături de funcţia current() pentru a parcurge un tablou. Funcţia next(), aşa cum îi aratăşi numele, modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta să facă referire la următorulelement, în timp ce funcţia prev() modifică pointerul intern al tabloului astfel încât acesta săfacă referire la elementul anterior. Iată un exemplu care prezintă modul de operare al celor 3funcţii:Cod:
  • 143. <?php$test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");$curent = current($test);echo "<br>functia current() a returnat $curent";$urmator = next($test);echo "<br>functia next() a returnat $urmator";$urmator = next($test);echo "<br>functia next() a returnat $urmator";$anterior = prev($test);echo "<br>functia prev() a returnat $anterior";?>Datele de ieşire sunt:Citat:functia current() a returnat aaafunctia next() a returnat bbbfunctia next() a returnat cccfunctia prev() a returnat bbbFuncţia key()Funcţia key() este corelată cu funcţia current(). Dacă funcţia current() returnează valoareaasociată elementului curent, funcţia key() returnează cheia asociată elementului curent.Exemplu:Cod:<?php$test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");$curent = current($test);$cheie = key($test);echo "<br>functia current() a returnat $curent";echo "<br>functia key() a returnat $cheie";?>Datele de ieşire sunt:Citat:functia current() a returnat aaafunctia key() a returnat 10Funcţia each()O altă funcţie utilă în parcurgerea tablourilor este each(). Funcţia each() returneazăurmătoarea pereche cheie-valoare din tabloul specificat. Perechea cheie-valoare este returnatăsub forma unui tablou asociativ cu patru elemente, după cum urmează:Cheie Valoare
  • 144. 0 Componenta cheie a perechii cheie-valoare curentă1 Componenta valoare a perechii cheie-valoare curentă."key" Componenta cheie a perechii cheie-valoare curentă"value" Componenta valoare a perechii cheie-valoare curentă.Observaţi că puteţi folosi valoarea cheie "0" sau "cheie" pentru a obţine accesul la componentacheie a perechii cheie-valoare; similar, puteţi folosi valoarea cheie "1" sau "valoare" pentru aobţine accesul la componenta valoare a perechii cheie-valoare. Iată mai jos un exemplu alfuncţiei each():Cod:<?php$test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");$fiecare = each($test);$zero = $each[0];$unu = $each[1];$cheie = $each[key];$valoare = $each[value];echo "<br>zero = $zero";echo "<br>unu = $unu";echo "<br>cheie = $cheie";echo "<br>valoare = $valoare";?>Datele de ieşire sunt:Citat:zero = 10unu = aaacheie = 10valoare = aaaFuncţia list()O altă funcţie utilă în lucrul cu tablouri este funcţia list(), care vă permite să atribuiţi valori lanumeroase variabile în cadrul unei instrucţiuni. Funcţia list() este deseori folosită cu funcţiaeach(), deoarece funcţia list() facilitează accesul separat la cheia şi la valoarea returnate defuncţia each(). Forma generala de utilizare a funcţiei list() este:list($var1, $var2, ..., $varn) = valoare_tablou;Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeşte o valoare din tabloulvaloare_tablou. Într-un fel, funcţia list() este opusă funcţiei array(), deoarece funcţia list()împarte un tablou într-o serie de valoari scalare, în timp ce funcţia array() construieşte untablou dintr-o serie de valori scalare. Iată un exemplu de utilizare a funcţiei list():Cod:<?php$test = array(10=>"aaa", 20 => "bbb", 21 => "ccc");
  • 145. list($cheie, $valoare) = each($test);echo "<br>cheie = $cheie, valoare = $valoare";$urmator = $next($test);echo "<br>urmator = $urmator";?>Datele de ieşire sunt:Citat:cheie = 10, valoare = aaaurmator = bbbPHP conţine peste 40 de funcţii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, funcţia array_search()facilitează căutarea într-un tablou.Sortarea tablourilorSortarea reprezintă o altă operaţie frecvent aplicată tablourilor. PHP furnizează o suită defuncţii care facilitează sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat după cumurmează:$limbaje = array(1=>"Perl", 2=>"PHP", 4=>"Python");Apoi, doriţi să sortaţi tabloul în funcţie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta,pur şi simplu invocaţi funcţia sort():sort($limbaje);După sortare, conţinutul tabloului apare aşa:0 => PHP1 => Perl2 => PythonObservaţi că secvenţa de sortare sau secvenţa de aranjare (cum este numită uneori) estesensibilă la diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Deoarece litera H mare este sortataanterior literei e mic, PHP apare înainte de Python în datele de ieşire sortate. Tabelul de maijos prezintă pe scurt funcţiile de sortare ale limbajului PHP, inclusiv rezultatul aplicării fiecăreifuncţii tabloului folosit în exemplul anterior.Operaţie Funcţie Rezultat 0 => PHP 1 => PerlSortarea unui tablou în funcţie de valoare sort() 2 => Python 2 => PHP 1 => PerlSortarea unui tablou asociativ în funcţie de valoare asort() 4 => Python 0 => PythonSortarea unui tablou după valoare, în ordine descendentă rsort() 1 => Perl 2 => PHP
  • 146. 4 => PythonSortarea unui tablou asociativ după valoare, în ordine descendentă Arsort() 1 => Perl 2 => PHP 1 => Perl 2 => PHPSortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie ksort() 4 => Python 4 =>Sortarea unui tablou sau a unui tablou asociativ în funcţie de cheie, în Python Krsort()ordine descendentă 2 => PHP 1 => PerlDacă doriţi să efectuaţi o căutare fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule, omodalitate ar fi utilizarea funcţiei natcasesort(), care sortează un tablou folosind o "ordinenaturală", care nu este sensibilă la diferenţa între majuscule şi minuscule. O altă modalitateconstă în a utiliza funcţia usort() sau una dintre funcţiile sale conexe, în speţă uksort() şiuasort(). Aceste funcţii vă permit să definiţi o secvenţă de aranjare personalizată, pe care ospecificaţi prin desemnarea unei funcţii care compară valorile în conformitate cu secvenţa dearanjare. Funcţia usort() sortează valorile din tablou şi returnează un tablou secvenţial; funcţiauksort() sortează cheile tabloului, iar funcţia uasort() sortează un tablou asociativ. Deexemplu, următoarele instrucţiuni creează un tablou şi îl sortează într-o manieră insensibilă ladiferenţa între majuscule şi minuscule:$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");usort($limbaje, "strcmpcase");Funcţia strcmpcase() este o funcţie din biblioteca PHP care compară două şiruri fără a ţinecont de mărimea literelor (majuscule sau minuscule). Funcţia returnează o valoare negativădacă primul şir este mai mic decât al doilea, zero dacă şirurile sunt identice, respectiv ovaloare pozitivă dacă primul şir este mai mare decât ala doilea. Puteţi implementa o secvenţăde aranjare personalizată scriind propria dumneavoastră funcţie şi specificând numele acesteiaca argument al funcţiei usort() sau al uneia din funcţiile sale conexe. Pur şi simplu scrieţi ofuncţie care preia două argumente şir şi returnează -1, 0 sau =1, în funcţie de rezultatulcomparaţiei între valorile şir. Interoperabilitate PHP-JavaUn aspect important al limbajului PHP este acela că realizatorii de pagini web pot folosi înscript-uri o mare parte a facilităţilor oferite de limbajul Java prin intermediul unei biblioteci defuncţii numită php_java. Pentru a utiliza facilităţile oferite de limbajul Java în cadrul script-urilor PHP este necesară o platformă Java care poate fi găsită la adresa http://java.sun.com/şi pachetul php_java care conţine două fişiere: biblioteca php_java.dll (pe platforme Windows)şi pachetul php_java.jar care conţine o clasă care se ocupă de încărcarea celor folosite înscript-urile PHP. Această clasă este utilizată de către PHP pentru a executa funcţii din claseJava şi pentru a rula clase noi. Limbajul PHP poate utiliza cel puţin următoarele versiuni deJava: 1.2.x, 1.3.x, 1.4.2. Eu am testat cu Java 2 SDK, Standard Edition 1.4.2_04Cele două fişiere ale pachetului php_java pot fi găsite în versiunea integrală a limbajului PHP(în directorul php/extensions/ de pe hdd)Instalare:Pentru a utiliza această facilitate trebuie instalată platforma Java şi cele două fişiere ale
  • 147. pachetului php_java trebuie copiate în directorul extensions care poate fi găsit în directorul încare a fost instalat limbajul PHP.Configurare:Pentru a putea accesa clasele Java în cadrul script-urilor PHP trebuie configurată bibliotecaphp_java. Configurarea se realizează prin intermediul fişierului php.ini localizat pe platformeWindows în directorul sistemului de operare (în directorul Windows de obicei). În acest fişiertrebuie adăugată valoarea php_java.dll variabilei extension. Există mai multe posibilităţipentru a face acest lucru. Una dintre ele este eliminarea caracterului ";" de la începutul liniei:;extension=php_java.dlldacă o astfel de linie există în fişierul php.ini, iar o altă varianta este adăugarea liniei:extension=php_java.dllla sfârşitul fişierului. În continuare trebuie setate valori pentru următoarele patru variabile:- java.class.path - reprezintă o listă de directoare, arhive zip sau alte tipuri de pachetesuportate de limbajul java (jar, ejb, war etc.) separate între ele prin caracterul ";" aceastălistă ar trebui să conţină calea către pachetul php_java.jar, altfel nu se pot utiliza clase Java;- java.home - reprezintă numele directorului în care este instalată platforma Java;- java.library - reprezintă calea către maşina virtuală Java care se doreşte a fi încărcată;- java.library.path - reprezinta o listă de directoare în care pot fi găsite anumite pachete declase Java, în plus decât cele cu care este configurată platforma Java; directoarele din aceastălistă sunt separate între ele prin caracterul ";"Valorile pentru aceste variabile se setează în fişierul php.ini în cadrul sectiunii [Java].(in cazul meu am setat astfel valorile:[Java]java.class.path=c:phpextensionsphp_java.jarjava.home=c:j2sdk1.4.2_04java.library=C:j2sdk1.4.2_04jrebinserverjvm.dlljava.library.path=c:phpextensionsCu aceste setări făcute, maşina virtuală Java poate fi încărcată şi clasele pot fi utilizate încadrul script-urilor PHP.UtilizareClasele Java se instanţiaza în PHP folosind constructorul clasei Java explicat mai jos. Metodeleşi proprietăţile statice sau dinamice ale claselor instanţiate se accesează folosind operatorul deindirectare "->". De exemplu, dacă avem o variabilă $clasa căreia i-a fost ataşată ca valoare oclasă Java, atunci pentru a afişa reprezentarea textuală a acesteia trebuie să utilizăm metodatoString() (metodă specifică tuturor claselor Java) vom utiliza o instrucţiune de forma:echo $clasa->toString();Clasa JavaAceastă clasă se foloseşte pentru a rula o clasă a limbajului Java şi reprezintă, de fapt, o clasăderivată din clasa java.lang.Object a limbajului Java. Constructorul acesteia primeşte maimulţi parametrii, dintre care primul este un şir de caractere care reprezintă numele clasei Javacare se instanţiază, iar restul de parametrii reprezintă parametrii pentru care se va apelaconstructorul clasei respective. În cazul în care nu se reuşeşte rularea unei clase a limbajului
  • 148. Java este generată o excepţie Java, iar pentru a verifica dacă a fost generată o astfel deexcepţie se foloseşte funcţia java_last_exception_get care este prezentată mai jos. Încontinuare este un exemplu de utilizare a clasei Java, cu care puteţi verifica dacă aţi instalat şiconfigurat corect clasele Java.Cod:<?php$system = new Java("java.lang.System");echo "Versiunea Java este: ";echo $system -> getProperty("java.version")."<br>";echo "Sistem de operare: ";echo $system -> getProperty("os.name")."<br>";echo "Versiunea: ";echo $system -> getProperty("os.version")."<br>";?>Funcţia java_last_exception_getAceastă funcţie returnează o clasă Java derivată din clasa java.lang.Exception care reprezintăultima exceptie care a fost generată sau valoarea logică false dacă nu a fost generată nici oexcepţie de la începutul execuţiei script-ului sau de la ultimul apel al funcţieijava_last_exception_clear. Funcţia java_last_exception_get nu are parametri.Cod:<form action = "test.php" metod=post>Introduceti un sir de caractere:<input type = text name = "sir"><input type = submit value = "verificare"></form><?phpif (isset($_POST[sir])) { echo "<hr>"; $int = new Java ("java.lang.Integer"); $sir = $_POST[sir]; $i = $int->parseInt($sir); $error = java_last_exception_get(); if ($error) { echo "Sirul "".$sir."" nu este un numar intreg."; java_last_exception_clear(); } else { echo "Sirul "".$i."" este un numar intreg."; } }?>
  • 149. Funcţia java_last_exception_clearAceastă funcţie nu are nici un parametru şi nu returnează nici o valoare, în schimb efectulaplicării ei este acela că este anulată ultima excepţie Java care a fost generată de cătremaşina virtuală Java în timpul executării de cod. Apelul acestei funcţii este necesar, deoarece,în cazul în care a fost generată o excepţie şi nu a fost tratată, se poate întâmpla ca dupăapelul unei funcţii să tratam excepţia greşită.Importanţa librăriei php_javaPentru programatorii de pagini web care cunosc atât limbajul Java, cât şi limbajul PHP,prezenţa acestei librării are o foarte mare importanţă. Funcţiile scrise în Java sunt executatede către procesor mult mai repede decât cele scrise în PHP, iar utilizarea codului Java oferă omai mare siguranţă creatorilor de pagini web dinamice. Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEARLimbajul PHP are integrat un client pentru protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) şiun set de funcţii necesare pentru prelucrarea mesajelor primite de către un server de mail învederea utilizării datelor conţinute. Cu ajutorul acestor funcţii se pot realiza aplicaţiiinteresante cum sunt administrarea listelor de discuţii, transmiterea unor ştiri tuturorutilizatorilor înscrişi pe o anumită listă, difuzarea de noutăţi cu privire la diverse apariţii etc.Despre configurarea phpPentru a putea utiliza funcţiile oferite de limbajul PHP pentru a trimite mesaje de poştăelectronică, pe sistemele de operare din familia Windows sau *NIX este necesar să se setezecorect interpretorul PHP prin intermediul fişierului php.ini localizat în directorul în care esteinstalat sistemul de operare, respectiv în directorul /etc pe sistemele *NIX.Funcţia mail() trimite mesajele prin intermediul unui server SMTP (Simple Mail TransferProtocol) care poate fi găzduit de server-ul pe care este instalat interpretorul PHP sau de cătreun alt server accesibil interpretorului.În fisierul php.ini trebuie adăugate variabilele având numele SMTP, smtp_port, sendmail_fromsi sendmail_path, dacă acestea nu există, sau trebuie modificate valorile acestora.- Variabila SMTP reprezintă ip-ul sau adresa server-ului de mesaje electronice. Dacă aceastăvariabilă lipseste, atunci, pentru sistemele de operare din familia Windows se va încercafolosirea sistemului pe care se află instalat interpretorul pentru a transmite mesajeelectronice, iar pentru sistemele de operare din familia *NIX se vor folosi setările implicite alesistemului.- Variabila smtp_port reprezintă portul pe care răspunde server-ul de mesaje electronice şi arevaloarea implicită 25, pentru sistemele de operare din familia Windows sau setarea implicită asistemului, pentru sistemele de operare din familia *NIX.- Variabila sendmail_from reprezintă adresa de mail a expeditorului. Valoarea acestei variabileeste folosită numai pentru sistemele de operare din familia Windows, iar pe sistemele deoperare din familia *NIX se foloseşte setarea implicită a sistemului.- Variabila sendmail_path reprezintă calea către aplicaţia care se ocupă de transmitereamesajelor pe sistemele de operare din familia *NIX.Funcţia mailAceastă funcţie se foloseşte pentru a transmite un mesaj de poştă electronică la una sau mai
  • 150. multe căsuţe poştale. Funcţia mail are cinci parametri de tip şir de caractere, dintre careultimii doi sunt opţionali.- Primul parametru reprezintă o listă a tuturor căsuţelor poştale, separate prin caracterul ","care reprezintă destinatarii mesajului ce se va transmite. O căsuţă poştală din listadestinatarilor poate fi specificată utilizând unul dintre următoarele formate: "nume_destinatar<adresa_email>" sau "adresa_email", unde nume_destinatar reprezintă numele proprietaruluicăsutei poştale adresa_mail şi poate fi şirul vid, iar adresa_email reprezintă adresa căsuţeipoştale şi are formatul "nume_utilizator@domeniu", unde domeniu reprezintă numele server-ului care găzduieşte căsuţa poştala a utilizatorului nume_utilizator. În cazul utilizării primuluiformat, pentru a specifica un destinatar pentru mesajul care se va trimite, este obligatoriefolosirea caracterelor "<" şi ">" înainte, respectiv după câmpul adresa_email, iar dacăvaloarea câmpului nume_destinatar conţine caracterul spaţiu este necesară utilizareacaracterului " înaintea acestuia şi după acesta. De exemplu, adresa "Alex <php4@as.ro>" esteo adresă validă pentru un mesaj de poştă electronică.- Al doilea parametru reprezintă subiectul mesajului care se va transmite.- Cel de-al treilea parametru reprezintă conţinutul mesajului ce va fi transmis. Pentru a puteatrimite mesaje care conţin ataşamente sau care au un tip de continut altul decat text (exemplupagini HTML) este necesar ca valoarea acestui parametru sa fie în format MIME (Multi-porposeInternet Mail Extension).- Cel de-al patrulea parametru reprezintă o listă de linii de antet suplimentare, separate prinşirul de caractere "rn" (sfârşit de linie), pentru mesajul care va fi transmis.- Ultimul parametru reprezintă o listă de opţiuni suplimentare pentru aplicaţia care va fifolosită pentru a efectua trimiterea mesajului şi este dependent de aceasta.Funcţia returnează valoarea logică TRUE dacă s-a reuşit trimiterea mesajului şi valoarea logicăFALSE în caz contrar. Un exemplu este prezentat mai jos:mail("Alex" <php4@as.ro>, "Mesaj de test", "Acesta este un mesaj de test") or die("Nu sepoate trimite mesajul");PEARPEAR (PHP Extension and Application Repository) reprezintă un proiect demarat de echipa deprogramatori PHP. Scopul acestui proiect este de a oferi o bibliotecă structurată de claseopen-source tuturor utilizatorilor limbajului PHP. Această bibliotecă oferă, printre multe altele,un set de clase care pot fi folosite pentru a putea transmite mesaje electronice care să conţinăatasamente şi al căror conţinut poate fi în format HTML în loc de text. Acest set de clase poatefi descărcat de la adresa http://pear.php.net/package/Mail_Mime Pentru a putea folosi setulde clase Mail_Mime trebuie instalat mai întâi pachetul PEAR de bază care poate fi găsit laadresa http://pear.php.net/ În continuare este prezentată clasa Mail_Mime, cea maiimportantă clasă necesară pentru a codifica în format MIME astfel de mesaje.Clasa Mail_MimeAceastă clasă se foloseşte pentru a construi mesaje electronice în format MIME. ClasaMail_Mime are şase funcţii membru a căror funcţionalitate este prezentată în continuare şi unconstructor. Constructorul Mail_Mime crează o instanţă a clasei şi are un singur parametru detip şir de caractere, care este opţional. Acest parametru reprezintă terminatorul de linie careva fi utilizat de către clasa pentru a încheia fiecare linie din mesaj şi are valoarea implicită"rn".
  • 151. Funcţia Mail_Mime::setTxtBodyAceastă funcţie setează conţinutul text al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizat încadrul unui client de mail de tip text cum este cazul aplicaţiei mail prezentă pe sistemele deoperare din familia *NIX. Această funcţie are doi parametri.- Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numelefişierului care conţine mesajul în format text.- Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru arevaloarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iardacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutulmesajului. Valoarea implicită a acestui parametru este FALSE. Funcţia setTxtBody returneazăvaloarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a claseiPEAR_Error în caz contrar.Funcţia Mail_Mime::setHTMLBodyAceastă funcţie setează conţinutul HTML al unui mesaj pentru ca acesta să poată fi vizualizatîn cadrul unui client de mail de tip HTML cum este cazul aplicaţiei OUTLOOK prezentă pesistemele de operare din familia Windows. Această funcţie are doi parametri.- Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul mesajului sau numelefişierului care conţine mesajul în format HTML.- Cel de-al doilea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru arevaloarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iardacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutulmesajului. Valoarea implicită este FALSE. Funcţia setHTMLBody returnează valoarea logicăTRUE dacă a reuşit să adauge la mesaj conţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în cazcontrar.Funcţia Mail_Mime::addHTMLImageAceastă funcţie se foloseşte pentru a adăuga o imagine în corpul unui mesaj, în cazul în careconţinutul în format HTML utilizează imagini integrate. Această funcţie are patru parametri.- Primul parametru este de tip şir de caractere şi reprezintă conţinutul imagini sau numelefişierului care conţine imaginea.- Al doilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă tipul conţinutului.Acest parametru are valoarea implicită "application/octet-stream". De exemplu, dacă imagineaeste de tip GIF, acest parametru poate primi valoarea "image/gif".- Cel de-al treilea parametru este de tip şir de caractere, este opţional şi reprezintă numelecare va fi dat imaginii. În cazul în care primul parametru conţine imaginea, atunci este necesarca acest parametru să apară, în caz contrar se va folosi numele fişierului transmis ca valoarepentru primul parametru.- Cel de-al patrulea parametru este de tip logic şi este opţional. Dacă acest parametru arevaloarea TRUE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă numele unui fişier, iardacă are valoarea FALSE, atunci se va considera că primul parametru reprezintă conţinutulunei imagini. Valoarea implicită a acestui parametru este TRUE.Funcţia addHTMLImage returnează valoarea logică TRUE dacă a reuşit să adauge la mesajconţinutul şi o instanţă a clasei PEAR_Error în caz contrar.Funcţia Mail_Mime::addAttachementAceastă funcţie se foloseşte pentru a adăuga un fişier la un mesaj şi are cinci parametri, dintrecare primii patru au aceaşi semnificaţie cu cei de la funcţia precedentă. Ultimul parametru estede tip şir de caractere, este opţional şi reprezinta tipul codificării care va fi utilizată. Acestparametru are valoarea implicită "base64". Pentru fişiere ataşate care nu sunt binare (ex.fişiere executabile, arhive...) se poate folosi valoarea "quoted-printable".
  • 152. Functia Mail_Mime::headersAceastă funcţie se foloseşte pentru a adăuga linii de antet suplimentare la mesajul constituitde această clasă. Funcţia headers are un singur parametru de tip listă, care are ca şi cheinumele câmpurilor antetelor şi ca valori, valorile acestor câmpuri. Funcţia returnează oreferinţă la o listă de acelaşi tip care conţine, pe lângă elementele transmise ca parametru, şielementele adăugate de această clasă, pentru ca mesajul să fie recunoscut cum trebuie decătre un client de mail. Această funcţie nu poate fi apelată după apelul funcţieiMail_Mime::get.Functia Mail_Mime::getAceastă funcţie se foloseşte pentru a obţine conţinutul mesajului electronic în format MIME,după ce acesta a fost construit. Funcţia get nu are nici un parametru şi returnează un şir decaractere care reprezintă conţinutul mesajului electronic codificat în format MIME.Pentru a transmite un mesaj folosind funcţia mail prezentată şi această clasă, trebuie prelucratşirul liniilor de antet returnat de funcţia Mail_Mime::headers astfel încât să se obţină un şir decaractere, iar conţinutul mesajului va fi constituit de şirul de caractere rezultat în urma apelăriifuncţiei Mail_Mime::get. Informaţii despre clasele încărcateÎn continuare sunt prezentate un set de funcţii cu ajutorul cărora se pot afla informaţii despreclasele încărcate într-un script.Funcţia get_declared_classesAceastă funcţie returnează un tablou care conţine numele tuturor claselor definite în momentulexecuţiei unui script PHP.Funcţia class_existsAceastă funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea logică TRUEdacă există o clasă care să aibă numele identic cu şirul de caractere primit ca parametru şivaloarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia get_parent_classAceastă funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere sau obiect. În cazul încare parametrul este de tipul şir de caractere, atunci funcţia get_parent_class returnează unşir de caractere care reprezintă numele clasei care este părintele direct al clasei al cărui numeeste dat de parametru. În cazul în care parametrul este de tip obiect, atunci funcţia returneazăun şir de caractere care reprezintă numele părintelui direct al clasei a cărei instanţă estereprezentată de obiectul dat ca parametru.Funcţia is_a
  • 153. Această funcţie are doi parametri. Primul parametru este de tip obiect, iar al doilea este de tipşir de caractere. Funcţia is_a returnează valoarea logică TRUE dacă primul parametru este detipul reprezentat de al doilea parametru sau de tip derivat din cel de-al doilea parametru şivaloarea logică FALSE în caz contrar. De exemplu, dacă avem clasele cls1, cls2 şi cls3 iar cls3este derivată din cls2 iar cls2 este derivată din cls1, atunci, dacă obj reprezintă o instanţă aclasei cls3, în urma apelurilor is_a(obj, "cls1"), is_a(obj, "cls2") şi is_a(obj, "cls3") se obţinevaloarea logică TRUE.Funcţia is_subclass_ofFuncţia is_subclass_of are aceiaşi parametri cu funcţia anterioară. Funcţionalitatea ei diferăfaţă de funcţia precedentă prin faptul că valoarea logică TRUE este returnată numai în cazul încare primul parametru este o instanţă a unui tip derivat din tipul a cărui nume este dat de celde-al doilea parametru. În condiţiile exemplului anterior, în urma apelului is_subclass_of(obj,"cls3") se va obţine valoarea logică FALSE.Funcţia get_class_methodsAceastă funcţie are un parametru care poate fi de tip şir de caractere care reprezintă numeleunei clase sau de tip obiect. Funcţia get_class_methods returnează un tablou ale căruielemente sunt de tipul şir de caractere şi care reprezintă numele metodelor definite în cadrulclasei cu numele primit ca parametru sau în cadrul clasei care este reprezentată de obiectulprimit ca parametru. În cazul în care parametrul este de tip şir de caractere şi nu este definitănici o clasă cu acest nume, atunci funcţia returnează valoarea logică FALSE.Functia get_class_varsAceastă funcţie are un singur parametru de tip şir de caractere care reprezintă numele uneiclase şi returnează un tablou ale cărui elemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintăvalorile implicite ale variabilelor definite în cadrul clasei. Tabloul rezultat în urma apeluluiacestei funcţii este indexat după numele variabilelor definite în cadrul clasei.Funcţia get_classAceastă funcţie primeşte ca parametru un obiect şi returnează numele clasei care reprezintătipul obiectului primit ca parametru.Funcţia get_object_varsAceastă funcţie are un singur parametru de tip obiect şi returnează un tablou ale căruielemente sunt de tip şir de caractere şi care reprezintă valorile variabilelor definite în cadrulacestuia. Tabloul rezultat în urma apelului acestei funcţii este indexat după numele variabilelordefinite în cadrul obiectului. Funcţia get_object_vars se aseamănă foarte mult cu funcţiaget_class_vars.Functia call_user_methodAceastă funcţie realizează apelul unei metode care aparţine unei clase sau unui obiect cuparametrii specificaţi. Funcţia call_user_method are mai mulţi parametri. Primul parametrueste de tip şir de caractere şi reprezintă numele metodei care se va apela. Al doilea parametrueste de tip obiect sau de tip şir de caractere şi reprezintă numele unei clase. În cazul în careacest parametru este de tip obiect, metoda dată de primul parametru este apelată pentruobiect, iar dacă parametrul este de tip şir de caractere, atunci metoda este apelată pentru
  • 154. clasa al cărui nume este dat de acest parametru. Restul parametrilor reprezintă parametrii cucare se va apela metoda al cărui nume este dat de primul parametru.Funcţia call_user_method_arrayAceastă funcţie are aceeaşi funcţionalitate cu funcţia anterioară cu diferenţa că are doar treiparametri, iar al treilea parametru este un tablou unidimensional care conţine parametrii cucare se va apela metoda dată de primul parametru pentru clasa sau obiectul reprezentat decel de-al doilea parametru.Funcţia evalAceastă funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere care reprezintă o secvenţă de codPHP şi realizează execuţia acestuia.Funcţia dlAceastă funcţie realizează încărcarea în timpul execuţiei script-ului a unor extensii externe,dacă acest lucru este permis de setările interpretorului PHP. Funcţia dl primeşte ca parametruun şir de caractere care reprezintă calea către extenşia care trebuie încărcată şi returneazăvaloarea logică TRUE dacă s-a reuşit încărcarea extensiei şi valoarea logică FALSE în cazcontrar.Funcţia extension_loadedAceastă funcţie verifică dacă o anumită extensie este încarcată. Funcţia primeşte unparametru de tip şir de caractere care reprezintă numele unei extensii şi returnează o valoarelogică corespunzătoare.Funcţia get_declared_classesFuncţia get_declared_classes nu are nici un parametru şi returnează un tablou unidimensionalcare conţine numele tuturor claselor încărcate în mediul de execuţie în momentul apelăriiacesteia. Prelucrarea dinamică a imaginilorUn aspect important al limbajului PHP este acela că oferă programatorilor posibilitatea de acrea şi publica în cadrul paginilor web imagini dinamice cum ar fi de exemplu, o aplicaţie caremonitorizează accesările unei pagini web şi afişează rezultatul sub forma unei imagini. Pentrua profita de această facilitate în limbajul PHP trebuie activată mai întâi biblioteca php_gd2.Acest lucru se face prin adăugarea următoarei linii (dacă nu există deja) în fişierul deconfigurare php.ini (pentru sistemele Windows):extension = php_gd2.dllÎn acest moment sunt disponibile funcţiile de prelucrare şi generare dinamică de imagini.Această librărie permite adăugarea de text în cadrul imaginilor generate şi oferă suport pentru
  • 155. imagini în mai multe formate. Pentru a obţine imagini de calitate foarte bună, aceastăbibliotecă oferă suport integrat pentru bibliotecile FreeType 1, FreeType 2 şi T1Lib, care au cascop încărcarea şi desenarea font-urilor independent de platformă.Formate de imagini suportatePentru a afla ce formate de imagini suportă biblioteca instalată (în funcţie de versiunea PHP)se poate executa funcţia gd_info().Cod:<?phpvar_dump(gd_info());?>Citat:array(12) { ["GD Version"]=> string(27) "bundled (2.0.28 compatible)" ["FreeType Support"]=> bool(true) ["FreeType Linkage"]=> string(13) "with freetype" ["T1Lib Support"]=> bool(true) ["GIF Read Support"]=> bool(true) ["GIF Create Support"]=> bool(true) ["JPG Support"]=> bool(true) ["PNG Support"]=> bool(true) ["WBMP Support"]=> bool(true) ["XPM Support"]=> bool(false) ["XBM Support"]=> bool(true) ["JIS-mapped Japanese Font Support"]=> bool(false)}Rezultatul returnat de această funcţie îl reprezintă un vector cu mai multe componente. Sepoate observa că printre aceste componente se află versiunea bibliotecii şi facilităţile oferite.Formatele de imagini suportate de biblioteca php_gd2 sunt GIF, JPG, PNG, WBMP şi XBM(XPM). Se observă că biblioteca folosită nu permite salvarea imaginilor în format GIF.Crearea dinamica a imaginilorPentru a crea imagini în mod dinamic avem la dispoziţie două opţiuni. Putem crea o imaginecare este bazată pe o paletă de culori (pentru acest tip de imagini avem la dispoziţie doar 256
  • 156. de culori cu care putem opera) sau putem crea o imagine cu un număr neprecizat de culori(true color). Funcţiile cu ajutorul cărora putem crea imagini sunt:- imagecreate - această funcţie crează o imagine goală care este bazată pe o paletă de culori;primeşte ca parametru două numere întregi care reprezintă dimensiunile imaginii (lăţimea şiînălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintă identificatorul de acces laimaginea nou creată;- imagecreatetruecolor - această funcţie crează o imagine care are fundalul negru şi un numărnedefinit de culori; primeşte ca parametri două numere întregi care reprezintă dimensiunileimaginii (lăţimea şi înălţimea) şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea nou creată.Trebuie avut în vedere, că pentru a afişa o imagine dinamică pe o pagină web trebuie realizatăo pagină care are un element IMG al cărui atribut src să indice calea către script-ul PHP carecreează imaginea.Cod:// pagina web contine:<HTML> <TITLE> Imagine dinamica </TITLE> <BODY> <IMG src="imagine.php"> </BODY></HTML><?php// pagina imagine.php contine:header("Content-type: image/png");$img = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($img, 150, 200, 100);imagepng($img);imagedestroy($img);?>Mai jos aveţi un exemplu al scriptului prezentat mai sus:Încărcarea imaginilorBiblioteca permite, de asemenea, citirea de imagini aflate la o anumită locaţie şi încărcareaacestora în memorie pentru prelucrare şi, eventual, publicare. Funcţiile care încarcă imaginideja existente sunt:- imagecreatefromgif - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla şi la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul GIF încărcată;
  • 157. - imagecreatefromjpeg - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla şi la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul JPG încărcată;- imagecreatefrompng - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla si la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul PNG încărcată;- imagecreatefromwbmp - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla şi la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul WBMP încărcată;- imagecreatefromxbm - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla şi la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul XBM încărcată;- imagecreatefromxpm - această funcţie primeşte ca parametru o cale spre un fişier, care sepoate afla şi la distanţă, şi returnează o variabilă de tipul resource care reprezintăidentificatorul de acces la imaginea de tipul XPM încărcată;- imagecreatefromstring - această funcţie primeşte ca parametru un şir de caractere careconţine reprezentarea binară a unei imagini, şi returnează o variabilă de tipul resource carereprezintă identificatorul de acces la imaginea încărcată.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im=imagecreatefrompng("images/logo.png");imagepng($im);imagedestroy($im);?>Şi exemplul concret îl vedeţi mai jos:Desenarea de imaginiPentru a desena pe o imagine creată dinamic sau încărcată dintr-un fişier avem la dispoziţiemai multe funcţii:- imagearc - desenează pe o imagine un arc de elipsă; primeşte ca parametri identificatorul deacces la imaginea pe care se va desena, coordonata x a centrului elipsei, coordonata y acentrului eclipsei, lungimea şi înălţimea elipsei, unghiurile de start şi de stop ale arcului şiculoarea cu care se va desena; desenarea se face în sens trigonometric;- imagefilledarc - desenează pe o imagine un arc de elipsă haşurat; are aceeaşi parametri cufuncţia anterioară la care se mai adaugă unul care reprezintă stilul haşurii şi care poate aveavalorile: IMB_ARC_PIE, IMG_ARC_CHORD, IMG_ARC_NOFILL, IMG_ARC_EDGED;- imageline - desenează o linie pe imagine; primeşte ca parametri identificatorul de acces alimaginii pe care se va desena, coordonata x a primului capăt de linie, coordonata y a primuluicapăt de linie, coordonata x a celui de-al doilea capăt, coordonata y a celui de-al doilea capătşi culoarea cu care se va desena linia;- imagedashedline - desenează o linie punctată pe o imagine; are aceeaşi parametri ca funcţiaanterioară şi va folosi stilul implicit sau cel setat de utilizator.- imagesetthickness - setează grosimea cu care se vor trasa liniile pentru o anumită imagine;primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii şi un număr întreg care reprezintăgrosimea cu care se vor desena liniile pe imagine;
  • 158. - imageellipse - desenează o elipsă pe o imagine; primeşte ca parametri identificatorul deacces al imaginii pe care se va desena, coordonata x şi y a centrului elipsei, lungimea şiînălţimea elipsei şi culoarea cu care se va desena;- imagefilledellipse - desenează o elipsă plină; are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară;- imagepolygon - desenează un poligon pe o imagine; primeşte ca parametri identificatorul deacces al imaginii pe care se va desena poligonul, un tablou ale cărui elemente sunt numereîntregi şi reprezintă coordonatele punctelor poligonului care se va desena, numărul de puncteale poligonului şi culoarea cu care se va desena; tabloul cu punctele poligonului conţine pepozitiile pare coordonatele x ale punctelor, iar pe pozitiile impare coordonatele y ale punctelor;- imagefilledpolygon - desenează un poligon plin; are aceeaşi parametri cu funcţia anterioară;- imagerectangle - desenează un dreptunghi pe o imagine; primeşte ca parametriidentificatorul de acces al imaginii pe care se va desena, coordonata x şi y a colţului din parteastângă-sus a dreptunghiului, coordonata x şi y a colţului din partea dreapta-jos adreptunghiului şi culoarea cu care se va desena;- imagefilledrectangle - desenează un dreptunghi plin; are aceeaşi parametri cu funcţiaanterioară;- imagefill - umple cu o culoare o zonă de pe imagine care are aceeaşi culoare cu cea apunctului care se află la coordonatele specificate ca parametru; primeşte ca parametriidentificatorul de acces al imaginii pe care se va face umplerea, coordonata x a unui punct dinzona care se va umple cu culoare, coordonata y a punctului şi culoarea cu care se va umple.- imagefilltoborder - umple cu o culoare o zonă de pe imagine care este mărginită de o culoarespecificată ca parametru; primeşte ca parametri identificatorul de acces al imaginii pe care seva face umplerea, coordonata x a unui punct din zona care se va umple cu culoare,coordonata y a punctului, culoarea punctelor cu care este mărginită zona şi culoarea cu carese va umple;- imagesetpixel - schimbă culoarea unui punct de pe o imagine; primeşte ca parametriidentificatorul de acces al imaginii, coordonata x a punctului a cărui culoare se va schimba,coordonata y a punctului şi noua culoare a acestuia;- imagecolorat - returnează culoarea unui anumit punct de pe imagine; primeşte ca parametriidentificatorul de acces al imaginii, coordonata x a punctului şi coordonata y a punctului;- imagecolorallocate - primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini, o valoarepentru componenta roşu a unei culori, o valoare pentru componenta verde a unei culori şi ovaloare pentru componenta albastru a unei culori şi returnează un număr întreg carereprezintă culoarea având cele trei componente; în cazul în care imaginea se bazează pe opaletă de culori, atunci se returnează indicele culorii din paletă; dacă în paleta de culori nuexistă o culoare care să aibă toate cele trei componente, atunci ea este adaugată la paleta deculori a imaginii;- imagecolordeallocate - primeşte ca parametri identificatorul de acces al unei imagini şi oculoare; în cazul în care imaginea specificată ca parametru se bazează pe o paletă de culori,atunci culoarea este eliminată din paletă.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(250,250);$red = imagecolorallocate ($im,255,0,0);$blue = imagecolorallocate ($im,0,0,255);$green = imagecolorallocate ($im,0,255,0);$yellow = imagecolorallocate ($im,255,255,0);$cyan = imagecolorallocate ($im,0,255,255);$magenta = imagecolorallocate ($im,255,0,255);imagefill($im,229,229,$cyan);imagefill($im,30,100,$magenta);imagefill($im,80,160,$yellow);imagefilledrectangle($im,0,0,50,100,$red);imagefilledellipse($im,100,100,50,50,$green);
  • 159. imagesetthickness($im,3);$poly = array(10,10,200,50,255,100,150,200,100,75,50,50);imagefilledpolygon($im,$poly,6,$blue);imageline($im,0,229,229,0,$red);imagepng($im);imagedestroy($img);?>Rezultatul exemplului îl vedeti mai jos:Scrierea textului pe imaginiÎn continuare sunt prezentate câteva funcţii utilizate pentru a scrie un text sau un caracter peo imagine.Funcţia imagecharAceastă funcţie scrie pe o imagine primul caracter al unui şir de caractere. Funcţia imagecharare şase parametri:- primul parametru este identificatorul de acces la imaginea pe care se va desena- cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la font-ul care va fi folositpentru a scrie caracterul pe imagine. Acest identificator este de tip număr întreg şi poate aveavalorile predefinite 1, 2, 3, 4 sau 5 sau poate fi un număr returnat de o funcţie care încarcă unfont de pe disc.- cel de-al treilea parametru reprezintă coordonata x a colţului stânga-sus de unde va începescrierea caracterului;- cel de-al patrulea parametru reprezintă coordonata y a colţului stânga-sus de unde va începescrierea caracterului;- al cincilea parametru reprezintă şirul de caractere din care va fi scris doar primul caracter;- cel de-al şaselea parametru reprezintă culoarea cu care se va scrie pe imagine.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($im, 0, 0, 225);
  • 160. $verde = imagecolorallocate ($im,0,255,0);imagechar($im, 5, 15, 10, a, $verde);imagepng($im);imagedestroy($im);?>Rezultatul este:Funcţia imagecharupAceastă funcţie scrie un caracter vertical pe o imagine. Are aceeaşi parametri ca funcţiaanterioara.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($im, 0, 0, 225);$verde = imagecolorallocate ($im,0,255,0);imagecharup($im, 5, 15, 10, a, $verde);imagepng($im);imagedestroy($im);?>Rezultatul codului de mai sus:Funcţia imagestringAceastă funcţie scrie un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţia imagechar.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($im, 0, 0, 225);$verde = imagecolorallocate ($im,0,255,0);
  • 161. imagestring($im, 5, 15, 10, test, $verde);imagepng($im);imagedestroy($im);?>Rezultatul:Funcţia imagestringupAceastă funcţie scrie vertical un text pe o imagine şi are aceeaşi parametri ca funcţiaimagechar.Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($im, 0, 0, 225);$verde = imagecolorallocate ($im,0,255,0);imagestringup($im, 5, 15, 40, test, $verde);imagepng($im);imagedestroy($im);?>Rezultatul este:Funcţia imagerotateAceastă funcţie realizează rotirea unei imagini în sens trigonometric cu un unghi primit caparametru. Imaginea rezultată în urma rotirii va avea dimensiunile egale cu dimensiunile celuimai mic dreptunghi ale cărui laturi sunt paralele cu axele Ox şi Oy şi care conţine imaginearotită. Funcţia are trei parametri:- primul reprezintă identificatorul de acces la imagine;- al doilea este de tip real şi reprezintă unghiul cu care se va roti imaginea;- al treilea parametru este de tip întreg şi reprezintă culoarea cu care se va umpledreptunghiul care va conţine imaginea rotită.Funcţia imagerotate returnează un identificator de acces la imaginea rotită.
  • 162. Cod:<?phpheader("Content-type: image/png");$im = imagecreate(100,100);$fundal = imagecolorallocate($im, 0, 0, 225);$verde = imagecolorallocate ($im,0,255,0);imagestringup($im, 5, 55, 40, test, $verde);$imrot = imagerotate($im, 45, $verde);imagepng($imrot);imagedestroy($imrot);?>Şi rezultatul din exemplul de mai sus este:Funcţia imagetruecolorpaletteAceastă funcţie realizează transformarea unei imagini care nu foloseşte o paletă de culori într-o imagine care foloseşte o paletă de culori. Funcţia imagetruecolorpalette are trei parametri:- primul reprezintă identificatorul de acces al imaginii care va fi transformată;- cel de-al doilea parametru este de tip logic şi reprezintă modul în care se va facetransformarea: dacă imaginea va fi fără zgomot (valoarea logică FALSE implică o aproximaremai slabă a culorilor); dacă imaginea va fi cu zgomot (valoarea TRUE implică o aproximaremai bună a culorilor);Funcţia jpeg2wbmpAceastă funcţie transformă o imagine din formatul JPEG în formatul WBMP. Funcţia are cinciparametri. Primul parametru reprezintă calea spre fişierul de tip JPEG care va fi transformat.Al doilea parametru reprezintă calea spre fişierul care va conţine rezultatul transformării.Următorii doi parametri sunt de tip întreg şi reprezintă înălţimea şi lăţimea noii imagini, iarultimul parametru, tot de tip întreg, reprezintă pasul cu care se va parcurge imaginea pentru afi transformată.Funcţia png2wbmpAceastă funcţie transformă o imagine din formatul PNG în formatul WBMP. Are aceeaşiparametri ca funcţia anterioară, cu observaţia că primul parametru reprezintă calea spre unfişier de tipul PNG.Funcţia imageinterlaceAceastă funcţie setează proprietatea interlace a unei imagini la valoarea logică precizată caparametru sau la valoarea logică TRUE dacă acest parametru lipseşte. Această funcţie este
  • 163. foarte importantă în cazul în care doriţi ca site-ul vostru să aibă o navigabilitate bună, chiardacă nu s-au încărcat integral toate elementele grafice prezente în cadrul lui. În cazul în careaveţi o viteză de acces la internet mică sau imaginea pe care doriţi să o încărcaţi este mare,nu este nevoie să aşteptaţi încărcarea întregii imagini pentru a vedea ce este în ea. O astfel deimagine se încarcă adaptiv, şi în momentul în care s-a încheiat transferul imaginii cătrebrowser, pe imagine se pot observa toate detaliile. De fapt, teoretic vorbind, o imagine esteîmpărţită în subimagini de aceeaşi dimensiune şi calitate diferită (din ce în ce mai bună), caresuprapuse dau ca rezultat imaginea iniţială. Practic nu se întâmplă chiar aşa, dar efectulobţinut este cel precizat anterior. Funcţia are doi parametri. Primul parametru reprezintăidentificatorul de acces la imaginea pentru care se doreşte setarea proprietăţii interlace, iar aldoilea parametru este de tip logic şi reprezintă valoarea pe care o va avea această proptietate.Cel de-al doilea parametru poate lipsi, dar proprietatea interlace atribuită unei imagini va primivaloarea TRUE.Publicarea în diverse formatePentru a publica o imagine generată dinamic se poate utiliza una dintre funcţiile: imagegif,imagepng, imagejpeg sau imagewbmp. Aceste funcţii primesc ca parametru un identificator deimagine şi tipăresc la ieşirea standard imaginea în format GIF, PNG, JPEG sau WBMP. Primeletrei funcţii se folosesc pentru a genera o imagine care să poata fi vizualizată într-un browserîncărcat de pe un calculator, iar ultima se foloseşte pentru ca imaginea generată să poata fivizualizată în cadrul unui browser care suportă WAP. Funcţii PHP utilizate pentru accesarea şi interogarea bazelor de date MySQLÎn acest articol voi încerca să prezint cele mai folosite comenzi PHP pentru lucrul cu bazele dedate MySQL.Funcţia mysql_connectAceastă funcţie realizează conectarea la un server MySQL. Funcţia mysql_connect primeştecinci parametri opţionali:- primul reprezintă numele server-ului MySQL şi dacă lipseşte se încearcă conectarea lacalculatorul curent.- cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului şi în caz că acesta lipseşte se foloseştevaloarea root ca nume de utilizator.- al treilea parametru reprezintă parola utilizatorului şi în caz că lipseşte se foloseşte şirul vidîn momentul conectării la server.- al patrulea parametru este de tip logic şi are rolul de a indica motorului PHP că în cazul încare există o conexiune la acelaşi server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze ceaexistentă.- ultimul parametru este de tip întreg şi reprezintă proprietăţile pe care le va avea conexiunea.Acest ultim parametru poate fi o combinaţie a valorilor:a) MYSQL_CLIENT_COMPRESS - indică server-ului că va trebui să trimită date comprimate.b) MYSQL_CLIENT_IGNORE_SPACE - indică server-ului MySQL faptul că va trebui să ignorespaţiile care urmează după numele funcţiilor.c) MYSQL_CLIENT_INTERACTIVE - indică server-ului MYSQL să nu închidă conexiunea dupăscurgerea unui anumit interval de timp în care script-ul nu a emis cereri către acesta.Funcţia mysql_connect returnează valoarea logică FALSE în cazul în care a eşuat conectarea laserver-ul de baze de date şi un identificator de acces la conexiunea către server-ul MySQL în
  • 164. cazul în care conectarea a reuşit. În continuare sunt prezentate 2 modalităţi de conectare laun server MySQL:Cod:<?php// varianta 1$conectare = mysql_connect("nume_server", "user", "parola");if ($conectare === FALSE) { echo "Conectare esuata."; }else { echo "Conexiune stabilita."; }mysql_close($conectare);// varianta 2$conectare = mysql_connect("nume_server", "user", "parola") or die("Conectare esuata.");mysql_select_db("nume_tabel", $conectare) or die("Nu se poate alege bazade date!");$interogare = "SELECT * FROM nume_tabel";$resultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa interogarea!");// afisare rezultat// ...// inchidere conexiunemysql_close($conectare);?>Funcţia mysql_closeAceastă funcţie primeşte ca parametru un identificator de acces la o conexiune spre un serverMySQL şi realizează închiderea acesteia.Funcţia mysql_pingFuncţia mysql_ping verifică dacă server-ul de MySQL a închis conexiunea sau nu. Aceasta nuare nici un parametru şi returnează valoarea logică TRUE în cazul în care conexiunea nu a fostînchisă şi valoarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia mysql_create_dbAceastă funcţie este utilizată pentru a crea o nouă bază de date pe server-ul MySQL. Funcţiaare doi parametri. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintă numele bazei de date careva fi creată, iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiuneacătre server-ul MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care a reuşit săcreeze baza de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia mysql_drop_db
  • 165. Această funcţie este folosită pentru a şterge o bază de date. Funcţia mysql_drop_db are doiparametri. Primul este de tip şir de caractere şi reprezinta numele bazei de date care va fiştearsă, iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea cătreserver-ul MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit ştergereabazei de date şi valoarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia mysql_select_dbAceastă funcţie setează baza de date pentru o conexiune către un server MySQL pentruinterogările care vor urma. Funcţia mysql_select_db are doi parametri. Primul este de tip şirde caractere şi reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogărileulterioare, iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea cătreserverul MySQL. Funcţia returnează valoarea logică TRUE în cazul în care s-a reuşit selectareabazei de date şi valoarea logică FALSE în cazul în care baza de date nu există sau utilizatorulnu are drepturi de acces la aceasta.Funcţia mysql_queryAceastă funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită baza de date. Funcţia are 3parametri:- primul este de tip şir de caractere şi reprezintă cererea emisă server-ului MySQL;- al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces al unei conexiuni către server;- al treilea parametru este opţional şi de tip întreg şi reprezintă modul în care va fi returnatrezultatul.Ultimul parametru poate avea valorile MYSQL_USE_RESULT sau MYSQL_STORE_RESULT. Încazul în care ultimul parametru lipseşte, pentru interogare se va folosi valoareaMYSQL_STORE_RESULT, iar rezultatul primit va fi stocat în zone tampon până când va fiutilizat. Dacă, pentru ultimul parametru, se foloseşte valoarea MYSQL_USE_RESULT, atuncirezultatul primit nu va fi stocat, deoarece va fi procesat imediat după apelul funcţiei. Utilizareafuncţiei folosind valoarea MYSQL_USE_RESULT pentru ultimul parametru are acelaşi efect cuaplicarea funcţiei mysql_unbuffered_query fără a folosi ultimul parametru. Funcţia returneazăo valoare de tip resursă în cazul în care a fost apelată folosind o interogare care presupuneprimirea unui rezultat cum sunt comenzile SELECT, SHOW, EXPLAIN şi DESCRIBE şi nu aaparut nici o eroare, iar în cazul apariţiei unei erori, este returnată valoarea logică FALSE. Încazul în care funcţia mysql_query este apelată pentru o interogare care nu presupune primireaunui rezultat, este returnata valoarea logică TRUE şi valoarea logică FALSE în cazul apariţieiunei erori. În continuare aveţi un exemplu de interogare a unei baze de date. În exemplu seface selecţia primelor 10 înregistrări din tabel:Cod:<?php$conectare = mysql_connect("localhost","root","parola") or die("Nu sa putut efectua conectarea la bd.");mysql_select_db("nume_tabel", $conectare) or die("Nu se poate selecta tabelul din bd!");$interogare = "SELECT * FROM nume_tabel LIMIT 0,10";$rezultat = mysql_query($interogare) or die("Nu se poate executa interogarea!");while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat, MYSQL_BOTH)) { echo <br />.$rand[coloana_X]; }mysql_free_result($rezultat);
  • 166. mysql_close($conectare);?>Funcţia mysql_unbuffered_queryAceastă funcţie se foloseşte pentru a interoga o anumită bază de date şi are aceeaşi parametricu funcţia anterioară. Diferenţa dintre această funcţie şi mysql_query este aceea că, în cazulfuncţiei mysql_unbuffered_query, dacă ultimul parametru lipseşte, se foloseşte la interogareabazei de date valoarea MYSQL_USE_RESULT.Funcţia mysql_real_escape_stringAceastă funcţie este utilă în momentul în care se doreşte introducerea în cadrul unei interogăria unui şir de caractere care nu poate fi interpretat corect de către server-ul MySQL şirealizează transformarea şirului într-unul care poate fi interpretat. Funcţiamysql_real_escape_string are doi parametri. Primul este de tip şir de caractere şi reprezintăşirul care va fi transformat, iar cel de-al doilea reprezintă identificatorul de acces la oconexiune către un server MySQL. Funcţia returnează un şir de caractere care poate fiinterpretat corect de către server-ul MySQL. De exemplu, dacă apelăm această funcţie pentruşirul de caractere "Dapoi" vom obţine rezultatul "Dapoi", deoarece caracterul (apostrof) areo altă semnificaţie pentru server-ul MySQL dacă nu e precedat de caracterul "".Funcţia mysql_free_resultAceastă funcţie se foloseşte pentru a elibera memoria alocată stocării unui rezultat primit înurma unei interogari de la un server MySQL. Funcţia mysql_free_result are un singurparametru, şi anume o variabilă de tip resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintrefuncţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query. Funcţia returnează valoarea logică TRUEîn cazul în care a reuşit să elibereze memoria utilizată de variabila de tip resursă primită caparametru şi valoarea logică FALSE în caz contrar.Funcţia mysql_num_rowsAceastă funcţie returnează numărul de înregistrări conţinute de către un rezultat primit de laserver-ul MySQL. Funcţia mysql_num_rows are un singur parametru, şi anume o variabilă detipul resursă a cărei valoare a fost setată folosind una dintre funcţiile mysql_query saumysql_unbuffered_query. Funcţia returnează un număr întreg care reprezintă numărul deînregistrări conţinute de variabila de tip resursă primită ca parametru. În continuare este unexemplu de utilizare a acestei funcţii. În exemplu se afişează numărul total de înregistrări dintabel.Cod:<?php$conectare = mysql_connect("localhost", "user", "parola") or die("Nu sepoate conecta la server");mysql_select_db("nume_bd", $conectare) or die("Nu se poate selecta bazade date");$rezultat = mysql_query("SELECT * FROM nume_tabel", $conectare)or die("Nu se poate face interogarea la baza de date");$total = mysql_num_rows($rezultat);echo "In tabel exista ".$total." inregistrari in acest moment.";mysql_free_result($rezultat);
  • 167. mysql_close($conectare);?>Funcţia mysql_infoAceastă funcţie returnează un şir de caractere care conţine informaţii referitoare la ultimainterogare a unei baze de date în urma căreia nu s-a primit nici un rezultat, cum este cazulfuncţiilor INSERT sau UPDATE. Funcţia mysql_info are un singur parametru care reprezintăidentificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL.Funcţia mysql_affected_rowsÎn cazul interogărilor în urma cărora nu se obţine nici un rezultat, se poate folosi funcţiamysql_affected_rows pentru a verifica numărul de înregistrări care au fost actualizate la ultimaînterogare a bazei de date, pentru celelalte tipuri de interogări putându-se folosi funcţiamysql_num_rows. Funcţia mysql_affected_rows are un singur parametru care reprezintăidentificatorul de acces al unei conexiuni spre un server MySQL şi returnează un număr întreg,care reprezintă numărul de înregistrări actualizate la ultima interogare a bazei de date.Funcţia mysql_fetch_arrayAceastă funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-olistă. Funcţia mysql_fetch_array colectează datele referitoare la înregistrarea curentă şi lereturnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor,numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat,funcţia returnează valoarea logică FALSE. Această funcţie are doi parametri:- primul parametru este de tipul resursă, a cărui valoare a fost setată folosind una dintrefuncţiile mysql_query sau mysql_unbuffered_query;- al doilea parametru este opţional, este de tip întreg şi reprezintă modul în care sa facetransformarea.Cel de-al doilea parametru poate avea una din valorile următoare:- MYSQL_ASSOC - elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numelecâmpurilor;- MYSQL_NUM - elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind doar numerele de ordineale câmpurilor;- MYSQL_BOTH - elementele din lista rezultată pot fi accesate folosind ambele moduriprezentate anterior;Funcţia mysql_fetch_assocAceastă funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-olistă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array, folosind pentru cel de-aldoilea parametru valoare MYSQL_ASSOC.Funcţia mysql_fetch_numAceastă funcţie transformă o înregistrare dintr-un rezultat primit de la server-ul MySQL într-olistă şi are acelaşi efect cu cel al folosirii funcţiei mysql_fetch_array, folosind pentru cel de-aldoilea parametru valoarea MYSQL_NUM.Funcţia mysql_stat
  • 168. Această funcţie returnează un şir de caractere care reprezintă statusul server-ului MySQL şiare un singur parametru care reprezintă identificatorul de acces la o conexiune către un serverMySQL.Cod:<?php$conectare = mysql_connect("localhost", "user", "parola") or die("Nu sepoate conecta la server");$stare = explode( , mysql_stat($conectare));print_r($stare);mysql_close($conectare);?> Utilizarea şirurilorSecvenţe escapePentru a include caractere speciale în cadrul şirurilor trebuie să folosiţi anumite secvenţeescape. În tabelul de mai jos este prezentat setul de secvenţe escape folosit în PHP.Secvenţa escape Semnificaţie n salt la linie nouă r retur de car t caracter de tabulare pe orizontală backslaşh $ simbolul dolarului " ghilimele duble caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimată sub forma unui număr în xxx octal caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimată sub forma unui număr în xnn hexazecimalÎn afară de ultimile două secvenţe din tabelul de mai sus, celelalte au fost prezentate înarticolul Câteva informaţii despre documentarea şi depanarea unui script. Fiecare dintre acestesecvenţe escape foloseşte un cod ASCII (American Standard Code for InformationInterchange) pentru reprezentarea unui caracter. Codurile ASCII sunt valori întregi, care suntcuprinse între 0 şi 255; fiecare literă sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene areasociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei1 este 49.Pentru xxx puteti folosi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificareacaracterului corespunzător. De exemplu, valoarea zecimală 65 (care este codul ASCII al litereiA) poate fi reprezentată în octal sub forma 101. Ca atare, puteti reprezenta litera A folosindsecvenţa escape "101".Pentru xnn puteţi folosi reprezentarea în hexazecimal (în baza 16). Pentru valoarea zecimală65 poate fi reprezentată în hexazecimal cu nr 41. Deci puteţi scrie "41".Utilizarea codurilor ASCIIÎn tabelul de mai jos sunt prezentate câteva funcţii PHP folosite la utilizarea codurilor ASCII.Iată un scurt exemplu de utilizare a funcţiei ord() pentru a determina codul ASCIIcorespunzător unui anumit caracter:
  • 169. $caracter="A";$numar=ord($caracter);echo "<br>Valoarea ASCII a caracterului ".$caracter." este ".$numar;Datele de ieşire ale acestui exemplu sunt:Valoarea ASCII a caracterului A este 65Funcţie Descrierechr(n) Returnează caracterul având codul ASCII dat de n. Returnează valoarea hexazecimală echivalentă cu valoarea zecimală dată dedechex(n) n.decoct(n) Returnează valoarea în octal echivalentă cu valoarea zecimală dată de n. Returnează valoarea zecimală echivalentă cu valoarea hexazecimală dată dehexdec(n) n.octdec(n) Returnează valoarea zecimală echivalentă cu valoarea în octal dată de n.ord(c) Returnează codul ASCII echivalent caracterului c.În continuare este un exemplu care afişează echivalenţele în zecimal, octal, respectivhexazecimal al caracterelor ASCII ale căror coduri sunt cuprinse între 32 şi 127:Cod:<?phpfor ($i=32; $i<128; $i++) { $c=chr($i); $octal=decoct($i); $hex=dechex($i); echo "<br>Nr. zecimal= $i - octal= $octal - hexa=$hex - caracter echivalent=$c"; }?>Pentru caracterul cu nr 32 caracterul echivalent este un spaţiu.Şirurile delimitate între ghilimele simpleDacă doriţi, puteţi scrie un şir între ghilimele simple, nu neapărat duble. Un motiv în acestsens îl constituie facilitatea posibilităţii de includere a ghilimelelor duble. Exemplu:echo "<img src="pixel.php" alt="" height="1" width="1">";Acest şir poate fi scris şi astfel:echo <img src="pixel.php" alt="" height="1" width="1">;Şirurile delimitate între ghilimele simple se comportă într-un mod diferit faţă de şiruriledelimitate prin ghilimele duble:- Singurele secvenţe escape permise în cadrul şirurilor delimitate prin ghilimele simple sunt şi .- Nu se execută substituţia variabilelor atunci când datele de ieşire sunt reprezentate printr-unşir delimitat prin ghilimele simple. În consecinţă dacă folosiţi ghilimele simple ca în exemplulurmător:
  • 170. $x = "test";echo x este $x;datele de ieşire vor arăta aşa:x este $x.Pentru a evita astfel de situaţi preferabil e să folosiţi ghilimele duble sau afişarea valorilor dinvariabile în afara ghilimelelor simple, ca în exemplul următor:$x = "test";echo x este .$x;Crearea datelor de ieşire formatatePHP include două funcţii utile pentru generarea datelor de ieşire formatate, în speţă printf()şisprintf(). Funcţia printf() afişează datele sale de ieşire, în timp ce funcţia sprint() returneazădatele sale de ieşire sub forma unor valori şir. În general, fiecare funcţie preia două sau maimulte argumente. Primul argument este un şir, denumit şir de formatare, care specificăformatul datelor de ieşire, iar celelalte argumente specifică valorile care vor constitui datele deieşire. Iată un exemplu simplu de utilizare a funcţiei printf():printf("Valoarea lui n este: %d", $n);$rezultat = sprintf(Valori: %d, %f", $n, $x);Şirul de formatare constă dintr-o serie de caractere şi directive ordinare. Un caracter ordinareste orice caracter, în afara caracterului %. Caracterele ordinare sunt pur şi simplu copiate laieşire. Directivele reprezintă secvenţe de caractere care încep cu simbolul % acesteadetermină modul în care va fi formatat argumentul corespunzător. O directivă simplă, cumeste cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter % urmat de un specificator detip, precum d, care arată că argumentul trebuie tratat ca număr zecimal. Cu toate acestea, odirectivă mai sofisticată poate include următoarele componente, care trebuie să apară înordinea indicată:- Specificator de completare (opţional): Un specificator de completare precizează caracterulcare se va folosi pentru a completa rezultatul până la dimensiunea cerută a şirului. În cazul încare caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu spaţii. Specificatorul decompletare poate fi un caracter spaţiu sau un 0 (zero). Un specificator de completare de tipspaţiu este folosit frecvent cu şirurile, iar un specificator de completare zero se foloseşte maiales alături de numere. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixareaacestuia cu un singur semn (). De exemplu, pentru a completa un rezultat cu liniuţe desubliniere, specificaţi _ drept caracter de completare.- Specificator de aliniere (opţional): Un specificator de aliniere indică dacă rezultatul trebuie săfie aliniat la stânga sau la dreapta. Dacă specificatorul de aliniere este omis, rezultatul va fialiniat la dreapta; dacă se indică o cratimă (-) drept specificator de aliniere, rezultatul va fialiniat la stânga.- Specificator de lăţime (opţional): este un întreg care determină numărul minim de caractereale rezultatului; sau, dacă argumentul este de tip double, numărul minim de caractere situatela stânga punctului zecimal. Dacă rezultatul conţine un număr mai redus de caractere, atunciva conţine şi caractere de completare.- Specificator de precizie (opţional): este un punct zecimal, urmat de un întreg care determinănumărul de cifre după punctul zecimal pe care trebuie sa le conţina rezultatul. Specificatorulde precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double.- Specificatorul de tip (obligatoriu): Specificatorul de tip determină modul de tratare şi afişarea argumentului. Tabelul de mai jos rezumă specificatorii de tip disponibili.Specificator de tip Descriere b Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare binară.
  • 171. Tratează argumentul ca pe un întreg şi afişează caracterul cu aceeaşi c valoare ASCII ca şi argumentul. d Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca valoare zecimală. Tratează argumentul ca pe o valoare de tip double şi îl afişează ca valoare f cu virgulă mobilă. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca pe o valoare scrisă în o octal. s Tratează argumentul ca pe un şir şi îl afişează. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal, cu x litere scrise cu minuscule. Tratează argumentul ca pe un întreg şi îl afişează ca număr hexazecimal, cu X litere scrise cu majuscule..Dacă doriţi să inseraţi simbolul procentului în datele de ieşire ale unui apel la funcţia printf()sau sprintf(), inseraţi două caractere % în locul dorit. La apariţia a două caractere %, funcţiileprintf() şi sprintf() ştiu că doriţi să inseraţi un simbol al procentului, nu o directivă deformatare. Tabelul de mai jos prezintă rezultatele aplicării a diferite şiruri de formatarevalorilor selectate. Remarcaţi că, în cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat orotunjire. În tabelul de mai jos spaţiile au fost înlocuite prin caracterul ^, pentru a vedea maibine amplasarea acestora.Valoare Format Rezultat100 %d 100100 %b 1100100100 %o 144100 %x 64100 %f 100.00000012.345 %^-10f 12.345000^^^^^^^^12.345 %^10f ^^^^^^^^12.34500012.345 %^-10.2f 12.35^^^^^^^^12.345 %10.2f ^^^^^^^^12.35"test" %^-10s test^^^^^^"test" %^10s ^^^^^^testDacă preferaţi, puteţi folosi funcţia number_format(), care returnează o valoare de tip şirconţinând un rezultat formatat. Puteţi apela funcţia cu unul, două sau patru argumente:number_format(numar)number_format(numar, zecimale)number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)Argumentul numar specifică valoarea numerică pe care doriţi să o formataţi. Argumentulzecimale specifică numărul dorit de cifre zecimale. Argumentul punct_zecimal precizeazăcaracterul ce se va folosi drept punct zecimal, iar argumentul separator_mii precizeazăcaracterul care se va folosi ca separator al miilor. În mod prestabilit, rezultatul este formatatfără zecimale, este inserat un punct înaintea cifrelor care compun partea zecimală, respectivse foloşeste o virgulă pentru separarea miilor. Exemplu:number_format(1.234, 2)returnează valoarea 1.23 Manipularea şirurilor şi scrierea expresiilor regulate
  • 172. PHP conţine peste 70 de funcţii care lucrează cu şiruri. Această pagină descrie cele maiutilizate funcţii. Aceste funcţii vă permit să obţineţi lungimea unui şir, să eliminaţi dintr-un şircaracterele de tip spaţiu şi să convertiţi caracterele unui şir în majuscule sau minuscule.Obţinerea lungimii unui şirFuncţia strlen() returnează lungimea şirului specificat ca argument al funcţiei. Iată unexemplu:$sir="ceva caractere";$numar=strlen($sir);echo "<br>Lungimea sirului este de $numar caractere";Eliminarea caracterelor dintr-un şirNumeroase funcţii PHP vă permit să eliminaţi caracterele de tip spaţiu alb de la una sauambele extremităţi ale unui şir. Caracterele de tip spaţiu alb sunt caractere precum spaţiu,tabulator şi caracter de salt la linie nouă, care nu dispun de nici o reprezentare vizibilă. Acestefuncţi sunt prezentate în tabelul de mai jos. Funcţie Descriere Returnează valoarea lui s, eliminând spaţiile albe de la extremitatea din chop(s) dreapta a şirului. Similar cu rtrim(). Returnează valoarea lui s, eliminând spaţiile albe de la extremitatea din ltrim(s) stânga a şirului. Returnează valoarea lui s, eliminând spaţiile albe de la extremitatea din rtrim(s) dreapta a şirului. Similar cu chop(). trim(s) Returnează valoarea lui s, eliminând spaţiile albe de la ambele extremităţi.Conversia şirurilor la majuscule sau minusculeFuncţia strtoupper() returnează valoarea argumentului său, convertită la majuscule. Funcţiaconexa strtolower() returnează valoarea argumentului său, convertită la minuscule.Compararea şirurilor şi căutarea în şiruriPHP furnizează patru funcţii care sunt deosebit de utile pentru compararea şirurilor. Acestefuncţii sunt enumerate mai jos. Fiecare funcţie returnează o valoare al cărei semn determinărezultatul comparaţiei. Funcţia strncasecmp() a fost adăugată în versiunea PHP 4.0.2. Funcţie Descriere Execută o comparaţie fără sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai micstrcasecmp(s1, s2) decât s2, o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2, respectiv 0 în celelalte cazuri. Execută o comparaţie cu sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule. Returnează o valoare mai mică decât zero dacă s1 este mai mic strcmp(s1, s2) decât s2, o valoare mai mare decât zero dacă s1 este mai mare decât s2, respectiv 0 în celelalte cazuri. strncasecmp(s1, La fel ca strcasecmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un s2, n) număr de n caractere. La fel ca strcmp() doar că la comparaţie sunt luate în considerare un numărstrncmp(s1, s2, n) de n caractere.
  • 173. Descoperirea şi extragerea sub-şirurilorPHP include numeroase funcţii care găsesc şi extrag sub-şiruri, adică părţi dintr-un şir. Celemai importante funcţii de acest gen sunt rezumate mai jos: Funcţie Descriere Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la strchr(s1, s2) sfârşit. Dacă s1 nu este găsit, funcţia returnează FALSE. Funcţia strstr() execută aceeaşi operaţie. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la sfârşit. Dacă s1 nu este găsit, funcţia returnează FALSE. Şirurile s1 şi s2 stristr(s1, s2) sunt comparate fără a se ţine cont dacă literele sunt majuscule sau minuscule. Returnează poziţia întreagă a primei apariţii a şirului s2 în s1. Dacă s2 nu strpos(s1, s2) este găsit, funcţia returnează FALSE. Returnează toate şirurile s1 de la ultima apariţie a şirului s2 şi până la strrchr(s1, s2) sfârşit. Dacă s1 nu este găsit, funcţia returnează FALSE. La comparaţie este folosit numai primul caracter al şirului s2. Returnează toate şirurile s1 de la prima apariţie a şirului s2 şi până la strstr(s1, s2) sfârşit. Dacă s1 nu este găsit, funcţia returnează FALSE. Funcţia strchr() execută aceeaşi operaţie. substr(s, start) Returnează porţiunea şirului s specificată de indexul întreg start, substr(s, start, respectiv de indexurile start şi lung. Prima poziţie a şirului este poziţia 0. lung)Mai jos este dat un exemplu care foloseşte funcţiile de mai sus:Cod:<?php$s = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal";$b = "al";$n = strpos($s, $b);echo "<br>strpos("$s", "$b"): $n";$n = strchr($s, $b);echo "<br>strchr("$s", "$b"): $n";$n = strrchr($s, $b);echo "<br>strrchr("$s", "$b"): $n";$rezultat = substr($s, 6, 4);echo "<br>substr("$s", 6, 4): $rezultat";?>O potenţială dificultate în utilizarea funcţiei strpos() constă în aceea că poate fi greu de sesizatdiferenţa dintre valoarea returnată 0, care arată că sub-şirul a fost găsit în poziţia iniţiala aşirului, şi valoarea returnată FALSE, care arată că sub-şirul nu a fost găsit. Mai jos este unscurt exemplu care indică un mod adecvat de testare a valorii returnate de funcţia strpos(),astfel încât să se poată face diferenţa între cele două rezultate:$poz = strpos(s1, s2);if ($poz === FALSE){
  • 174. // sub-sirul nu a fost gasit...}Procedeul prezentat foloseşte operatorul de identitate (===) pentru a determina dacăvaloarea returnată este identică (nu doar aritmetic egală) cu valoarea FALSE. Dacă folosiţi înschimb operatorul de egalitate (==), este posibil ca rezultatul să fie incorect; FALSE arevaloarea numerică 0, valoare returnată şi dacă sub-şirul este găsit în poziţia initială a şirului.Acest procedeu presupune utilizarea versiunii PHP 4.0b3 sau a unei versiuni ulterioare; înversiunile anterioare ale limbajului PHP, funcţia strpos() returna o valoare şir.Înlocuirea unui sub-şirO operaţie frecvent folosită în programare constă în găsirea unui sub-şir şi înlocuirea sa cu ovaloare nouă. PHP are două funcţii deosebit de utile pentru asemenea operaţii, şi anumestr_replace()şi substr_replace(). Funcţie Descriere Se caută în şirul subiect sub-şirul cauta; dacă sub-şirul este găsit, str_replace(cauta, returnează valoarea subiect, înlocuindu-se prima apariţie a şirului cauta inlocuire, subiect) cu inlocuire.substr_replace(subiect, Returnează valoarea subiect, înlocuind sub-şirul care începe de la start inlocuire, start, şi având lungimea lungime cu şirul inlocuire. lungime)Remarcaţi că funcţia str_replace() notează sub-şirul prin valoarea sa, în timp ce funcţiasubstr_replace() noteaza sub-şirul prin pozitia sa în interiorul şirului subiect. Mai jos aveţi unexemplu de utilizare a acestor funcţii:Cod:<?php$subiect = "de la deal la vale si iar inapoi la vale mergand spre deal";$cauta = "deal";$inlocuire = "DEAL";$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);echo "<br>str_replace("$cauta", "$inlocuire", "$subiect"): $rezultat";$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 6, 4);echo "<br>substr_replace("$subiect", "$inlocuire", 6, 4): $rezultat";?>Scrierea expresiilor regulateÎn articolul Funcţii PHP pentru expresii regulate am vorbit despre semnificaţia caracterelor carese află într-un sablon. În continuare o să detaliez mai mult expresiile regulate.- Să presupunem, de exemplu, că doriţi să specificaţi un şir care poate include litera b saulitera c. Puteţi face aceasta folosind expresia regulată [bc]. Prin includerea valorilor posibileîntre paranteze, formaţi o expresie regulată echivalentă cu formularea "alege oricare dinaceste valori".- Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice vocală; expresiaregulată [aeiou] vă poate fi de ajutor. Dacă doriţi să permiteţi şi utilizarea majusculelor, puteţi
  • 175. scrie [aeiouAEIOU].- Să presupunem că doriţi să specificaţi un şir care poate include orice caracter scris cumajuscule. Puteţi scrie [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz] sau puteţi folosi forma mai compactă[a-z], unde prin cratimă se înţelege o serie de caractere consecutive.- Să presupunem că doriţi să specificaţi şirurile sat, mat şi lat. Pentru aceasta, aveţi nevoie deexpresia regulată [sml]at. Semnificaţia acestei expresii regulate este următoarea: "alegeoricare dintre literele s, m şi l şi scrie după litera respectivă literele at".- Dacă un caracter ^ este primul simbol menţionat între parantezele drepte, acesta are caefect inversarea semnificaţiei expresiei regulate plasate între paranteze. De exemplu, expresiaregulatî [^a-z] corespunde oricărui caracter diferit de un caracter scris cu minuscule.- Pentru a specifica faptul că o expresie regulată se poate repeta, expresia regulată va fiurmată de o pereche de paranteze acolade, care includ limitele superioară şi inferioară alerepetiţiei. De exemplu, expresia regulată [aerou]{1,4} corespunde unui şir care este compusdin 1-4 vocale.- Pentru a specifica repetarea mai multor părţi ale unei expresii regulate, includeţi părţilerespective între paranteze. De exemplu, expresia regulată ([sml]at){1,2} corespunde unuinumăr de una sau două repetări ale oricăruia dintre şirurile "sat", "mat" sau "lat".- Unele valori care se repetă sunt atât de frecvent folosite, încât au abrevieri: Abreviere Semnificaţie + {1,n}, unde n este un număr arbitrar de mare * {0,n}, unde n este un număr arbitrar de mare ? {0,1}- Să presupunem că doriţi să reprezentaţi o înmulţire. Dacă folosiţi caractere minuscule pentruoperanzi, puteţi obţine ceva de genul [a-z]*[a-z]. Totuşi, această expresie regulată nu aresemnificaţia dorită, deoarece * este un factor de repetiţie, nu un caracter dintr-un şir. Pentru adezactiva semnificaţia specială a caracterului *, trebuie să îl prefixaţi cu un caracterbackslash: [a-z]*[a-z].- Pentru a specifica faptul că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care includecaracterul iniţial al unui şir subiect, prefixaţi expresia regulată cu un caracter ^. De exemplu,expresia regulată ^[sml]at corespunde sub-şirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai dacă acesteaapar la începutul şirului subiect.- Similar, pentru a arăta că o expresie regulată corespunde numai unui sub-şir care includecaracterul final al unui şir subiect, anexaţi la expresia regulată caracterul $. De exemplu,expresia regulată [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai dacă acestea aparla sfârşitul şirului subiect.- Expresia regulată ^[sml]at$ corespunde sub-şirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai dacă şirulsubiect este identic cu unul dintre aceste sub-şiruri.Pentru uşurinţa creeri unor expresii regulate puteţi utiliza şi un program de genul Regex Coachcu care să va faceţi propria expresie pe care apoi să o folosiţi în scripturile dvs. Utilizarea variabilelor cookieVariabilele cookie sunt utile pentru stocarea preferinţelor utilizatorilor şi a altor informaţii caretrebuie reţinute atunci când utilizatorul trece la o nouă pagină web. Valorile majorităţiivariabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le conţine îşi încheie execuţia. Spre deosebirede acestea, valorile variabilelor cookie se pot păstra un timp indefinit. Browserul utilizatoruluistocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disk locală a utilizatorului.La ce este utilă o variabilă cookie? De exemplu pentru păstrarea preferinţelor utilizatorului.Când utilizatorul revine la pagina vizitată, variabilele cookie permit browserului să recunoascăutilizatorul şi să restaureze opţiunile selectate de utilizator. Din pacate, variabilele cookie nuconstituie soluţia perfectă pentru un mediu de stocare pe termen lung şi prezintă o serie dedezavantaje cum ar fi:
  • 176. - Un utilizator poate dezactiva variabilele cookie prin stabilirea unei opţiuni a browserului.- În anumite situaţii, variabilele cookie pot fi vizualizate de alţi utilizatori.- Un site poate stoca numai 20 de variabile cookie şi numai 4 KB de informaţii în unitatea dehdd locală a utilizatorului.- Numeroase versiuni ale browserelor frecvent folosite au erori care le împiedică sa foloseascăvariabilele cookie în mod adecvat.În ciuda acestor dezavantaje, variabilele cookie rămân cea mai populara tehnică pentruobţinerea unui mediu de stocare pe termen lung.Accesul la o variabilă cookieDacă aţi creat o variabilă cookie, valoarea acesteia este automat pusă la dispoziţie ca variabilăPHP având acelaşi nume cu acela al variabilei cookie. De exemplu, să presupunem că aţi creato variabilă cookie denumită "anotimp" şi că îi atribuiţi valoarea "vara". Această pereche nume-valoare este apoi pusă la dispoziţia fiecărui script PHP asociat paginilor dvs de web. Deci puteţiafişa valoarea variabilei cookie folosind următoarea instrucţiune:echo "Valoarea variabilei cookie este $anotimp";Această comandă va afişa:Valoarea variabilei cookie este varaVariabila PHP de tip tablou asociativ HTTP_COOKIE_VARS conţine numele şi valoarea fiecăreivariabile cookie curentă. Dacă doriţi să vizualizaţi fiecare variabilă cookie disponibilă şivaloarea acesteia, puteţi invoca funcţia phpinfo(), care afişează valoarea tablouluiHTTP_COOKIE_VARS. De asemenea puteţi folosi şi următorul script pentru a afişa toatenumele şi valorile variabilelor cookies:foreach ($HTTP_COOKIE_VARS as $nume => $valoare)echo "<br>$nume => $valoare";Crearea unei variabile cookiePentru a crea o variabilă cookie, trebuie invocată funcţia setcookie(), care are următoareasintaxă:setcookie(nume, valoare, expirare)Argumentul nume specifică numele variabilei cookie, iar argumentul valoare specifică valoareavariabilei. Argumentul expirare indică momentul expirării variabilei cookie; după oraspecificată, variabila cookie nu mai este accesibilă. În general, este convenabil să se specificemomentul expirării folosind funcţia time(), care returnează intervalul de timp (exprimat însecunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteţi adăuga o valoare de tip decalaj (offset), carespecifică intervalul de timp pe durata căruia variabila cookie trebuie să fie accesibilă. Deexemplu:setcookie ("anotimp", "vara", time()+3600);Această instrucţiune creează o variabilă cookie denumită "anotimp", care are valoarea "vara".Variabila cookie va fi disponibilă timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. Dacăpreferaţi, puteţi specifica momentul expirării folosind funcţia mktime(). Această funcţie areurmătoarea formă:mktime (ore, minute, secunde, luna, zi, an)De exemplu următoarea inscrucţiune creează o variabilă cookie care expiră la o secundă după
  • 177. miezul nopţii primei zile a anului 2008:setcookie("anotimp", "vara", mktime(0,0,1,1,1,2008));Atenţie!!!Valorile variabilelor cookie sunt trimise de către browser ca parte a antetelor HTTP. Ca atare,valorile variabilelor cookie trebuie să fie stabilite anterior expedierii oricăror altor valori cătrebrowser. Trimiterea chiar şi a unui singur spaţiu vă poate împiedica să configuraţi valoareaunei variabile cookie. Pentru a evita problemele, asiguraţi-vă că un script PHP care stabileşte ovaloare a unei variabile cookie este plasat la începutul fişierului, înainte de a trimite alte tagurihtml sau alte caractere către browser. De asemenea, stabiliţi valoarea variabilei cookie înaintede a executa o instrucţiunie echo sau altă instrucţiune PHP care trimite browserului date deieşire. Aceste reguli se aplică la fel şi la crearea sesiunilor despre care am discutat în articolelede pe acest site.Ştergerea unei variabile cookieDeoarece o variabilă cookie are o dată de expirare, aceasta va fi ştearsă automat la unoarecare interval de timp după crearea sa. Totuşi, puteţi şterge o variabilă cookie imediat.Pentru aceasta, fixaţi momentul expirării variabilei cookie la un moment de timp din trecut.Exemplu:setcookie("anotimp", "", time()-3600);Această instrucţiune stabileşte timpul de expirare cu o oră (3600 de secunde) în urmă.Remarcaţi că valoarea variabilei cookie este exprimată sub forma unui şir vid; din moment cevariabila cookie nu va mai fi disponibilă, valoarea sa nu mai are importanţă.Stocarea mai multor valori într-o variabilă cookieDeoarece un site web poate stoca numai 20 de variabile cookie în sistemul unui utilizator,capacitatea de a stoca mai multe valori într-o singură variabilă cookie este utilă. Pentruaceasta, inseraţi valorile într-un tablou şi folosiţi funcţia serialize() pentru a "împacheta"elementele tabloului într-un şir; ulterior, puteţi recupera valoarea tabloului folosind funcţiaunserialize(). Mai jos aveţi un exemplu:Cod:<?php// se creeaza un tabloufor ($i = 0; $i < 30; $i++) { $tablou[$i] = $i; }// se impacheteaza intregul tablou intr-un sir$s = serialize($tablou);// se creeaza o variabila cookiesetcookie("cookies", $s);if (isset($cookies)) { // se despacheteaza valoarea variabilei cookie $rezultat = unserialize(stripslashes($cookies)); // afiseaza elementele tabloului din variabila cookie foreach ($rezultat as $i => $cookie) {
  • 178. echo "<br>$i => $cookie"; } }?>Acest procedeu reuşeşte să ocolească limita celor 20 de variabile cookie dar nu poate depăşilimita celor 4 KB de date stocate într-o variabilă cookie pentru fiecare site web în parte.Specificarea accesului la o variabilă cookieFuncţia setcookie() poate prelua maximum şase argumente, inclusiv trei argumente desprecare nu am discutat încă. Iată formatul complet al funcţiei setcookie():setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, sigur)În afară de argumentele nume, valoare, expirare pe care le-am descris în acest articol, maieste şi argumentul cale care vă permite să specificaţi calea URL asociată variabilei cookie. Înmod prestabilit, variabila cookie este disponibilă pentru scripturile din directorul care conţinescriptul în care a fost configurată variabila respectivă, precum şi pentru scripturile din sub-directoarele aferente directorului respectiv. În particular, scripturilor din directoarele părinteale directorului care conţine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.Pentru a pune variabila cookie la dispoziţia scripturilor dintr-un anumit director şi din sub-directoarele sale, specificaţi o valoare a argumentului cale. De exemplu, pentru a punevariabila cookie la dispoziţia întregului arbore de directoare, specificaţi "/" ca valoare aargumentului cale; pentru a face variabila cookie disponibilă în directorul /test şi în sub-directoarele sale, specificaţi "/test/" ca valoare a argumentului cale. O complicaţie în utilizareaargumentului cale o constituie modalitatea de identificare a numelor directoarelor. Specificând"/test/" ca valoare a argumentului cale, variabila cookie va deveni disponibilă în /test1, /test2şi în toate directoarele cu nume similare, pe lângă directorul /test şi sub-directoarele sale.Dacă nu este specificat nici un argument domeniu, o variabilă cookie este disponibilă numaipentru scripturile rezidente pe serverul web care a creat variabila respectivă. Argumentuldomeniu vă permite să specificaţi numele de domeniu asociat unei variabile cookie. Înconsecinţa, variabila cookie va fi disponibilă numai pentru paginile web din cadrul domeniuluispecificat.De exemplu, să presupunem că un script din serverul webhttp://www.subdomeniu.domeniu.com creează o variabilă cookie. În mod prestabilit, variabilacookie este disponibilă numai pentru gazda respectivă. Cu toate acestea, puteţi face variabilacookie disponibilă pe întreg domeniu subdomeniu.domeniu.com, specificând"subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului domeniu. Specificaţia Netscape pentruvariabile cookie (http://wp.netscape.com/newsref/std/cookie_spec.html) impune caargumentul domeniu să conţină minimum două caractere punct. Ca atare, nu trebuie săspecificaţi un şir de tipul "domeniu.com" ca valoare a argumentului domeniu.Argumentul sigur este o valoare întreagă, care specifică dacă o variabilă cookie trebuie trimisăprin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificaţi valoarea 1 pentru a împiedicatransmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigură; pentru a permitetransmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obişnuite, specificaţi valoarea 0.Deoarece browserele stochează variabilele cookie în unitatea de hdd locală, utilizatorii unuisistem pot obţine accesul la fişierele cookie şi pot citi sau chiar modifica informaţiile conţinuteîn fişierele respective. O modalitate de a preveni situaţia prezentată constă în criptarea datelorstocate în variabilele cookie. Pentru aceasta, puteţi folosi funcţiile Mcrypt din PHP. Funcţiile încauză sunt incluse în biblioteca libmcrypt, care nu face parte din versiunea instalată în modprestabilit a limbajului PHP.Deşi argumentele expirareşi cale ale funcţiei setcookie() sunt opţionale, unele versiuni aleprincipalelor browsere prezintă erori care le determină să refuze variabilele cookie dacă aceste
  • 179. argumente nu sunt specificate. Ca atare, în general este recomandat să specificaţi acesteargumente.Menţiune:Înainte de a trimite date HTML unui browser, un server web trimite, în general, unul sau maimulte antete HTTP; aceste antete sunt cunoscute sub numele de antete de răspuns alserverului. Similar, înainte de a trimite informaţii unui server web, un browser web trimite, îngeneral, unul sau mai multe antete HTTP; aceste antete sunt cunoscute sub numele de antetede cerere. Antetele de răspuns ale serverului frecvent folosite descriu configuraţia serverului şifurnizează informaţii referitoare la adresa URL solicitată de client. Antetele de cerere utilizatede obicei descriu configuraţia clientului şi formatele de date acceptabile de către client. Înafară de antetele de răspuns ale serverului şi de antetele de cerere, protocolul HTTP foloseşteantete generale şi antete de entitate. Antetele generale sunt folosite atât de către clienţi, câtşi de către servere, pentru a specifica informaţii precum data curentă şi opţiunile deconexiune. Antetele de entitate descriu formatul datelor schimbate de un client şi un server. Expedierea mesajelor de poştă electronicăÎn articolul Transmiterea mesajelor prin e-mail folosind PHP şi PEAR am mai discutat deprefuncţia mail() şi cum se transmite un mesaj cu ajutorul acestei funcţii. În acest articol o săîncerc să aprofundez mai detaliat expedierea şi recepţionarea mesajelor de e-mail.Configuraţia PHP standard acceptă expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP(abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). Acesta este protocolul standard folosit pentrutransferul mesajelor de e-mail de la un sistem la altul prin internet. Mesajele de e-mail suntalcătuite din două părţi: o serie de antete de mesaj şi un corp. Antetele de mesaj indicăadresa destinatarului şi subiectul mesajului, precum şi alte informaţii. Corpul conţine mesajulîn sine. Un exemplu de trimitere a unui mesaj prin intermediul funcţiei mail:mail (destinatar, subiect, corp, antete)unde destinatar indică adresa de e-mail a destinatarului, subiect specifică antetul de e-mailcare conţine subiectul mesajului, corp este corpul mesajului şi antete specifică adresele de e-mail suplimentare, precum antetul from sau alte antete...Exemplu:mail ("adresa_mea@server.ro", "Mesaj de test", "Corpul mesajului", "From:adresa_mea@server.ro");Puteţi specifica mai mulţi destinatari prin separarea fiecărui destinatar de următorul prinintermediul unie virgule:mail ("adresa1@server1.ro, adresa2@server2.ro, adresa3@server3.ro", "Mesaj de test","Corpul mesajului", "From: adresa_mea@server.ro");Funcţia mail() returnează TRUE dacă serverul SMTP acceptă mesajul; în caz contrar,returnează FALSE. Reţineţi că acceptarea de către serverul SMTP nu garantează transmitereacătre destinatar a mesajului dvs. Nu există nici o modalitate 100% sigură de a verifica faptulcă mesajul a fost trimis, aşa cum nu există nici o modalitate absolut sigură de a garanta cădestinatarul a citit mesajul, l-a înţeles şi că a fost de acord cu el.Unele servere SMTP refuză să accepte adrese şi antete care conţin spaţii albe la sfârşit. Pentruaceasta folosiţi funcţia trim() înainte de a trimite mesajul.Recepţionarea mesajelor de e-mail
  • 180. Recepţionarea mesajelor de e-mail este un proces oarecum mai complex decât expedierea lor.Deşi SMTP face parte din configuraţia PHP standard, IMAP (protocolul de recepţionare amesajelor Interim Mail Access Protocol) nu este o componentă a acestei configuraţii. Dacăadministratorul serverului nu a configurat serverul PHP astfel încât să lucreze cu IMAP,exemplele următoare nu vor funţiona.Un server IMAP este accesibil în acelaşi mod ca şi un fişier oarecare. Mai întâi, trebuie deschisao conexiune cu serverul, apoi se pot trimite cereri serverului şi se pot primi răspunsuri de laacesta. După terminarea utilizării serverului, trebuie închisă conexiunea. Pentru a deschide oconexiune cu un server IMAP, folosiţi funcţia imap_open():imap_open (cutie_postala, identificator_utilizator, parola)Argumentul cutie_postala specifică patru elemente:- Numele gazdei sau adresa IP a serverului IMAP- Protocolul care va fi utilizat (IMAP)- Portul care se va folosi pentru conectarea serverului (în general 143)- Cutia poştală care va fi deschisă (în general INBOX)Argumentul foloseste numeroşi delimitatori pentru a separa un element de altul. Iată o valoarecaracteristică a argumentului:{localhost/imap:143}INBOXîn cadrul acestui exemplu, numele gazdei este localhost; acest lucru este posibil când unserver PHP şi un server IMAP rulează pe acelaşi sistem gazdă. În caz contrar, trebuie săspecificaţi numele gazdei care rulează sistemul IMAP:{mail.yahoo.com/imap:143}INBOXCelelalte argumente ale funcţiei imap_open(), identificator_utilizator şi parola, specificăidentificatorul de utilizator şi parola folosite pentru a obţine accesul la serverul IMAP. Aşa cumfuncţia fopen() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru a obţine accesul la unfişier, la fel şi funcţia imap_open() returnează un identificator pe care îl puteţi folosi pentru aobţine accesul la serverul IMAP. Dacă PHP nu poate deschide o conexiune cu serverul IMAP,funcţia imap_open() returneaza FALSE.Dacă un script se încheie cu mesajul "Call to undefined function: imap_open", aceasta arată căPHP nu a fost configurat pentru a folosi IMAP.Exemplu:Cod:<?php$server = "{mail.as.ro/imap:143}";$utilizator = "php4";$parola = "parola";$identificator = imap_open($server."INBOX", $utilizator, $parola);if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala"; }?>În afară de directorul INBOX standard, IMAP permite unui utilizator să definească directoare,care pot fi folosite pentru stocarea şi organizarea mesajelor primite. În orice moment, undirector IMAP - INBOX sau un alt director - este considerat ca fiind directorul curent. După ce
  • 181. aţi stabilit o conexiune cu un server IMAP, puteţi cere serverului să desemneze alt dosar cadosar curent:Cod:<?php$server = "{mail.as.ro/imap:143}";$utilizator = "php4";$parola = "parola";$identificator = imap_open($server."INBOX", $utilizator, $parola);if ($identificator === false) { echo "Nu se poate deschide cutia poatala"; }else { // se schimba directorul curent $prefix = "~/mail/"; $director = $server.$prefix."INBOX"."nume_director"; $schimba = imap_reopen($identificator, $director); if ($schimba === false) { echo "Nu se poate deschide directorul specificat"; } }?>De obicei, numele directoarelor IMAP sunt obţinute prin prefixarea numelui dosarului cuparticula "~/mail/" şi "INBOX", aşa cum am arătat în exemplu. Cu toate acestea, unadministrator de sistem poate configura o altă politică de atribuire a numelor.Dacă doriţi să afişati directoarele existente în căsuţa de mail puteţi folosi următorul script:Cod:<?phpecho "Lista directoarelor";$directoare = imap_listmailbox($identificator, $server, $prefix, "*");if ($directoare == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea directoarelor"; }else { foreach ($directoare as $cheie=>$valoare) { echo "n $cheie=>$valoare"; } }?>Dacă doriţi să creaţi un director nou folosiţi funcţia imap_createmailbox() astfel:
  • 182. Cod:<?php$director = "diverse";$director = $server.$prefix."INBOX.".$director;$creare = imap_createmailbox($identificator, $director);if ($creare === false) { echo "Nu s-a putut crea directorul"; }?>Numele unui director IMAP trebuie să conţină numai litere, cifre şi caractere de subliniere.Dacă doriţi să creaţi un sub-director, puteţi proceda astfel incluzând un punct în numeledirectorului. Punctul se comportă ca separator de cale, analog caracterului slash folosit în căiledin cadrul sistemului de fişiere.Pentru modificarea numelui unui director din căsuţa de email folosiţi funcţiaimap_renamemailbox() astfel:Cod:<?php$director_vechi = $server.$prefix."INBOX.".$director_vechi;$director_nou = $server.$prefix."INBOX.".$director_nou;$modificare = imap_renamemailbox($identificator, $dosar_vechi, $dosar_nou);if ($modificare === false) { echo "A aparut o eroare la modificarea numelui directorului"; }?>Pentru ştergerea unui director folosiţi funcţia imap_deletemailbox():Cod:<?php$director = $server.$prefix."INBOX.".$director;$stergere = imap_deletemailbox($identificator, $director);if ($stergere === false) { echo "A aparut o eroare la stergerea directorului"; }?>Spre deosebire de mesajele IMAP care rămân în cutia poştală până când le ştergeţi, undirector IMAP şters este eliminat imediat şi în mod irevocabil. Fiţi atenţi atunci când scrieţiprograme care şterg directoare sau atunci când folosiţi scripturi care conţin asemeneaprograme.După deschiderea unei conexiuni IMAP, puteţi obţine acces la informaţii care descriu cutiapoştală curentă. De exemplu, pentru a afla câte mesaje sunt în cutia poştala se invocă funcţiaimap_num_msg():
  • 183. imap_num_msg($identificator)În continuare este o variantă prin care puteţi obţine diferite informaţii despre conţinutul cutieipoştale:Cod:<?php$nr_mesaje = imap_num_msg($identificator);echo "Cutia postala contine $nr_mesaje mesaje";$nr_mesaje_recente = imap_num_recent($identificator);echo "Cutia postala contine $nr_mesaje_recente mesaje recente";$obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator);if ($obiect_cutie_postala) { $tablou_cutie_postala =&;nbsp;get_object_vars($obiect_cutie_postala); foreach ($obiect_cutie_postala as $cheie=>$valoare) { echo "n $cheie: $valoare"; } }?>Rezultatul de ieşire al scriptului va fi:Citat:Cutia postala contine x mesajeCutia postala contine y mesaje recenteUnread: 0Deleted: 0Nmsgs: xSize: dimensiunea in octeti a mesajelorDate: dataDriver: imapMailbox: numele cutiei postaleRecent: ySe mai poate utiliza şi varianta următoare:Cod:<?phpecho "Afisarea starii cutiei postale";$obiect_cutie_postala = imap_mailboxmsginfo($identificator);print_r($obiect_cutie_postala);?>
  • 184. Funcţia PHP print_r() afişează valoarea unui obiect. Această metodă este cu mult mai simplădecât cea folosită anterior, dar formatul datelor de ieşire este cu mult mai puţin inteligibil.În continuare este un exemplu care afişează o listă de mesaje din directorul curent:Cod:<?phpecho "Antete de mesaje in cutia postala curenta:"$antete = imap_headers($identificator);if ($antete == false) { echo "A aparut o eroare la afisarea mesajelor"; }else { foreach ($antete as $cheie=>$valoare) { echo "n $valoare"; } }?>Funcţia imap_headers() returnează un tablou unde fiecare element descrie un mesaj dindirectorul curent.O chestie ciudată a serviciului IMAP constă în aceea că fiecare mesaj dintr-un director are atâtun număr, cât şi un identificator. Numărul reprezintă poziţa mesajului în directorul respectiv;această valoare se poate modifica la adăugarea mesajelor, respectiv la ştergerea mesajelordin dosar. Pe de altă parte, identificatorul unui mesaj nu se modifică niciodată. IMAPfurnizează funcţii care vă permit să determinaţi identificatorul unui mesaj dacă este datnumărul său şi invers. Iată funcţiile descrise mai jos:imap_uid($identificator, $numar)siimap_msgno($identificator, $id)O limitare a funcţiei imap_headers() este aceea că nu separă fiecare caracteristică a mesajuluiîn câmpuri distincte, astfel încât acestea să fie uşor accesibile pentru un script. Funcţia debibliotecă IMAP imap_fetch_overview() returnează un tablou asociativ care descrie un mesaj.Iată un exemplu care afişează informaţiile despre mesaje:Cod:<?php$nr_mesaj = 1;$mesaje = imap_fetch_overview($identificator, $nr_mesaj, 0);foreach ($mesaje as $mesaj) { foreach ($mesaj as $proprietate=>$valoare) { echo "n $proprietate: $valoare"; }
  • 185. }?>Al doilea argument al funcţiei imap_fetch_overview() vă permite să specificaţi o listă sau undomeniu de mesaje pentru care funcţia returnează vederi de ansamblu. Datele de ieşire conţinurmătoarele informaţii:- subiectul mesajului- numele şi adresa de e-mail ale expeditorului- data la care a fost trimis mesajul- numărul mesajului- identificatorul mesajului- dimensiunea mesajului în octeţi- indicatoare care precizează dacă: = mesajul este recent = mesajul a fost citit = mesajul a primit un răspuns = mesajul a fost marcat în vederea ştergerii = mesajul este o ciornăPentru a obţine corpul unui mesaj (care include conţinutul efectiv al mesajului) putem utilizascriptul de mai jos:Cod:<?php// afisare dupa numar$numar = imap_msgno($identificator, $id)$corp = imap_body($identificator, $numar, FT_UID);echo $corp;?>Antetele de mesaj conţin informaţii importante, care în general nu apar în corpul mesajului,precum data şi subiectul mesajului. Mai jos este dată o variantă de afişare a acestorinformaţii:Cod:<?php$n = 0;$numar = 0;$obiect_antet = imap_header_info($identificator, $numar);$antete = get_object_vars($obiect_antet);foreach ($antete as $proprietate=>$valoare) { if (!is_array($valoare)) { echo "n $proprietate: $valoare"; } else { foreach ($valoare as $sub_valoare) {
  • 186. echo "n $proprietate: "; $sub_valori = get_object_vars($sub_valoare); for_each ($sub_valoare as $articol=>$valoare_articol) { echo "n $articol=>$valoare_articol"; } } } }?>Obiectul returnat de funcţia de biblioteca IMAP imap_headerinfo() include următoareleinformaţii:- data expedierii mesajului- subiectul mesajului- Identificatorul mesajului la care s-a răspuns prin acest mesaj, dacă există- indicatoare de mesaj, cum sunt cele returnate de funcţia imap_fetch_overview()- numele şi adresa de e-mail ale: = expeditorului = persoanei care primeşte răspunsul, dacă este specificată = destinatarilor = destinatarilor eventualelor copii (cc:) = destinatarilor eventualelor copii la indigo necunoscute (bcc:), dacă informaţiile respectivesunt disponibileNumeroase elemente ale tabloului asociativ au valori de tip tablou. Pentru parcurgereaiterativă şi afişarea valorii acestor elemente se foloseşte o buclă îmbricată.Pentru aplicaţi mai puţin pretenţioase se poate utiliza exemplul următor:Cod:<?php$antete = imap_headerinfo($identificator, $numar);print_r($antete);?>Folosind funcţia print_r() se generează date de ieşire mai puţin inteligibile.Pentru a şterge un mesaj IMAP, mai întâi îl marcaţi în vederea ştergerii şi apoi îl eliminaţi.Mesajele marcate pentru ştergere, dar care nu au fost încă eliminate, sunt numai semnalateca şterse şi sunt în continuare accesibile. Iată un exemplu care vă permite să ştergeţi unmesaj prin specificarea numărului sau a identificatorului mesajului:Cod:<?php$stergere = imap_delete($identificator, $id, FT_UID);if ($stergere == false) { echo "Nu se poate sterge mesajul"; }?>
  • 187. Pentru a elimina mesajele şterse, testaţi următorul script:Cod:<?php$eliminare = imap_expunge($identificator);if ($eliminare == false) { echo "Nu s-a reusit eliminarea mesajelor"; }?>În cazul în care doriţi să vedeţi exact ce eroare a returnat una din funcţiile bibliotecii IMAP,puteţi folosi funcţia imap_errors() astfel:Cod:<?php$erori = imap_errors();if ($erori) { foreach ($erori as $cheie=>$valoare) { echo "n $cheie: valoare"; } }?>Pentru copierea unui mesaj din directorul curent într-un alt director se poate folosi funcţiaimap_mail_copy() astfel:Cod:<?php$numar = 0;$director = $prefix."INBOX.".$director;echo "Se copiaza mesajul $numar in directorul $director";$nr_mesaje = "".$numar;$copiere = <;/span>imap_mail_copy($identificator, $nr_mesaje, $director);if ($copiere === false) { echo "A aparut o eroare la copierea mesajului specificat"; }?>Deoarece serverele IMAP nu coopereaza la copierea unui mesaj de la un server la altul, nueste necesar - sau posibil - să se specifice numele gazdei serverului la copierea mesajelorIMAP.Când aţi terminat de utilizat un server IMAP, trebuie să îl închideţi, aşa cum închideţi un fişieratunci când aţi terminat cu el. Iată cum se poate închide o conexiune IMAP:
  • 188. Cod:<?php$inchidere = imap_close($identificator);if ($inchidere === false) { echo "Nu se poate inchide cutia postala"; }?>Biblioteca IMAP furnizează multe alte funcţii în afara celor descrise în acest articol. Deexemplu, funcţiile imap_search() şi imap_scanmailbox() vă permit să căutaţi mesaje caresatisfac criteriile specificate. De exemplu, puteţi căuta mesaje al căror corp conţine anumitetexte.În cazul în care furnizorul de servicii internet dispune de un server POP, nu de un server IMAP,puteţi avea acces la cutia poştală POP cu ajutorul sistemului PHP, folosind biblioteca IMAP. Purşi simplu deschideţi o conexiune cu serverul POP specificând o cutie poştala POP astfel:$mbox = imap_open("{localhost/pop3:110}INBOX", $identificator_utilizator, $parola);Numele gazdei, protocolul şi numărul portului sunt asemănătoare cu valorile similare folositepentru conectarea la un server IMAP. De asemenea, puteţi folosi biblioteca IMAP pentru a văconecta la un server de informaţii folosind NNTP (Network News Transfer Protocol). Pentruaceasta, deschideţi o conexiune astfel:$nntp = imap_open("{localhost/nntp:119}comp.test", "", "");Pentru mai multe informaţii puteţi consulta manualul php de la adresa www.php.net. Stocarea unor date ierarhice într-o bază de dateFie că vreţi să vă construiţi propriul forum, să vă publicaţi mesajele dintr-un ‘mailing list pepropriul site de pe internet sau să vă scrieţi propriile CMS, va veni un moment când veţi dorisă stocaţi datele ierarhice într-o bază de date. Şi, dacă nu folosiţi o bază de date cu suportXML, tabelele nu sunt ierarhice; ele nu sunt decât un fişier plat. Va trebui să gasiţi un mod dea traduce ierarhia într-un fişier plat.Stocarea arborilor este o problemă obişnuită, cu multiple soluţii. Există 2 abordări importante:modelul listei adiacente şi algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată.În acest articol vom explora aceste 2 metode de salvare a datelor ierarhice. Ca exemplu voifolosi arborele dintr-un magazin alimentar fictiv de pe internet. Acest magazin îşi sorteazăalimentele după categorie, culoare şi tip. Arborele arată astfel:
  • 189. Acest articol conţine un număr de exemple de coduri care arată cum se salvează şi serestabilesc datele. Deoarece folosesc eu însumi acest limbaj şi mulţi alţi oameni îl folosesc sauîl cunosc, am ales să scriu exemplele în PHP. Probabil că-l puteţi traduce uşor în limbajul pecare vi-l doriţi.Metoda recursivăPrima şi cea mai elegantă abordare pe care o vom încerca se numeşte metoda recursivităţii .Este o abordare elegantă pentru că veţi avea nevoie de o simplă funcţie care să se repete înarborele dvs. În magazinul nostru de alimente tabelul arată astfel:După cum vedeţi salvaţi "părintele" fiecărui nod. Putem vedea că "Pear" este un copil allui "Green" care este un copil al "Fruit" s.a.m.d. Nodul rădăcină, "Food", nu are o valoareparentală. Pentru simplificare, am folosit valoarea "title" pentru a identifica fiecare nod.Bineânţeles, într-o bază de date reală, ar trebui să folosiţi id-ul numeric al fiecărui nod.Daţi-mi arboreleAcum că am introdus arborele nostru în baza de date, e timpul să scriem o funcţie de afişare.Această funcţie va trebui să înceapă la nodul rădăcină - nodul fără nici un părinte – şi ar trebuidupă aceea să arate toţi copiii acelui nod. Pentru fiecare dintre aceşti copii, funcţia ar trebui să
  • 190. restabilească şi să arate toate nodurile copii ale acelui copil. Pentru aceşti copii, funcţia artrebui să arate din nou toţi copiii s.a.m.d.Aşa după cum probabil că aţi observat, există un tipar regulat în descrierea acestei funcţii.Putem pur şi simplu să scriem o funcţie care restabileşte copiii unui anumit nod părinte. Aceafuncţie ar trebui atunci să pornească o altă instanţă a ei însăşi pentru fiecare dintre aceşticopii, pentru a-i arăta pe toţi copiii acestora. Acesta este mecanismul recursiv care-i dămetodei numele de " metoda recursivităţii".Cod:<?php// $parent este parintele copiilor pe care vrem sa-i vedem// $level creste cand inaintam in arbore,// folosit pentru a arata un arbore frumos indentatfunction display_children($parent, $level) { // restabileste toti copiii $parent $result = mysql_query(SELECT title FROM tree .WHERE parent=".$parent.";); // arata fiecare copil while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // indenteaza si arata titlul acestui copil echo str_repeat( ,$level).$row[title]."n"; // foloseste din nou aceasta functie pt a arata // copiii acestui copil display_children($row[title], $level+1); } }?>Pentru a arăta întregul nostru arbore, vom pune în aplicare funcţia cu un "string" gol cum arfi $parent şi$row =0; display_children( ,0);Pentru arborele magazinului nostru de alimente funcţia returnează:Citat:FoodFruitRedCherryYellowBananaMeatBeefPorkObservaţi că, dacă vreţi să vedeţi un sub-arbore, puteţi indica funcţiei să pornească cu un altnod. De exemplu, pentru a arăta sub-arborele "Fruit", ar trebui să puneţi în aplicare
  • 191. display_children(Fruit,0);Calea către un nodCu aproximativ aceeaşi funcţie, puteţi căuta calea spre un nod, dacă ştiţi numele sau id-ulacelui nod. De exemplu, calea spre "Cherry" este "Food" > "Fruit" > "Red". Pentru a găsiaceastă cale, funcţia noastră va trebui să pornească la cel mai profund nivel : "Cherry". Dupăaceea, ea caută părintele acestui nod şi-l adaugă la cale. În exemplul nostru, acesta ar fi"Cherry". Dacă stim că "Red" este părinte pentru "Cherry", putem calcula calea spre "Cherry",folosind calea spre "Red". Si acest lucru ne este dat de funcţia pe care tocmai am folosit-o:căutând în mod recursiv părinţii, vom găsi calea către orice nod din arbore.Cod:<?php// $node este numele nodului a carui cale o dorimfunction get_path($node) { // cauta parintele acestui nod $result = mysql_query(SELECT parent FROM tree .WHERE title=".$node.";); $row = mysql_fetch_array($result); // salveaza calea in aceasta ordine $path = array(); // continua numai daca acest Snod nu este nodul radacina // (acesta este nodul fara nici un parinte) if ($row[parent]!=) { // ultima parte a caii spre $nod, este numele // parintelui lui $node $path[] = $row[parent]; // ar trebui sa adaugam calea spre parintele acestui nod // la cale $path = array_merge(get_path($row[parent]), $path); } // returneaza calea return $path; }?>Această funcţie restabileşte acum calea către un nod dat. Ea restabileşte calea ca o dispunere,ca un array, aşa că pentru a arăta calea putem folosiprint_r(get_path(Cherry));Dacă faceţi acest lucru pentru "Cherry", veţi vedea că:Citat:ARRAY ( [0] => Food [1] => Fruit
  • 192. [2] => Red )DezavantajeAşa cum tocmai am văzut, aceasta este o metodă excelentă. E uşor de înţeles şi codul de careavem nevoie este de asemenea simplu. Atunci care sunt dezavantajele modelului acesteistructuri de date? În majoritatea limbajelor de programare, este lentă şi ineficientă. Acestlucru se datorează în special recursivităţii. Avem nevoie de o interogare în baza de date pentrufiecare nod din arbore.Cum fiecare interogare durează destul de mult, aceasta face ca funcţia să fie foarte lentă cândse aplică pe arbori mari.Al doilea motiv pentru care această metodă nu este atât de rapidă, este limbajul deprogramare pe care probabil îl veţi folosi. Spre deosebire de limbaje cum ar fi Lisp, cele maimulte limbaje nu sunt concepute pentru funcţii recursive. Pentru fiecare nod, funcţia porneşteo altă instanţă a ei însăşi. Aşa că, pentru un arbore cu patru nivele, veţi pune în aplicare patruinstanţe ale funcţiei în acelaşi timp. Şi cum fiecare funcţie ocupă o felie de memorie şi arenevoie de ceva timp pentru a porni, recursivitatea este foarte lentă atunci când este aplicatăpe arbori mari.Parcurgerea în preordine modificată a arboreluiAcum, să aruncăm o privire asupra unei alte metode de stocare a arborilor. Recursivitateapoate fi lentă, aşa că n-ar trebui să folosim o funcţie recursivă. Am dori de asemenea sămicşorăm numărul interogărilor în baza de date. Am prefera să avem o singurăinterogare pentru fiecare activitate.Vom începe prin a aşeza arborele nostru în poziţie orizontală. Pornim de la nodul rădăcină("Food") şi scriem 1 în stânga lui. Urmăm arborele spre "Fruit" şi scriem 2 lângă el. În acestfel, mergem de-a lungul marginilor arborelui în timp ce scriem câte un număr în stânga şi îndreapta fiecărui nod. Ultimul număr este scris în dreapta nodului "Food". În această imagine,puteţi vedea întregul arbore numerotat şi câteva săgeţi care arată ordinea numerotării.Vom numi aceste numere stângul şi dreptul (de exemplu valoarea stângă pentru "Food" este1, valoarea dreaptă este 18). După cum vedeţi, aceste numere indică relaţia care se stabileşteîntre fiecare dintre aceste noduri. Deoarece "Red" are numerele 3 şi 6, el este un descendental nodului 1-18 "Food". În acelaşi fel, putem spune că toate nodurile cu valorile din stanga maimari decât 2 şi valorile din dreapta mai mici decât 11 sunt descendenţi ai nodului 2-11 "Fruit".Structura arborelui este acum stocată în valorile din stânga şi din dreapta. Această metodă dea merge de jur împrejurul arborelui şi de a număra nodurile se numeşte algoritmul"Parcurgerea în preordine modificată a arborelui"
  • 193. Înainte de a continua, să vedem cum arată aceste valori în tabelul nostru:După cum observaţi, cuvintele "left" şi "right" au un înţeles special în SQL. De aceea, va trebuisă folosim "lft" şi "rgt" pentru a identifica coloanele. Observaţi de asemenea că nu prea maiavem nevoie de coloana părinte . Avem acum valorile "lft" şi "rgt" pentru a stoca structuraarborelui.Extragerea datelor din ArboreDacă vreţi să arătaţi arborele folosind un tabel cu valorile din stânga şi din dreapta, va trebuimai întâi să identificaţi nodurile pe care vreţi să le restabiliţi. De exemplu, dacă vreţi sub-arborele "Fruit", va trebui să selectaţi numai nodurile cu o valoare-stânga cuprinsă între 2 şi11. În SQL, aceasta ar însemna:SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11;Această interogare returnează:Ei bine, iată un arbore întreg într-o singură interogare. Pentru a arăta acest arbore aşa cumam procedat cu funcţia noastră recursivă, va trebui să adăugăm o clauză ORDONEAZA DUPA laaceastă interogare. Dacă adăugaţi şi ştergeţi rânduri din tabelul dvs, probabil că el nu va fi înordinea corectă. De aceea, ar trebui să ordonăm rândurile după valoarea lor din stânga.SELECT * FROM tree WHERE lft BETWEEN 2 AND 11 ORDER BY lft ASC;Ultima problemă care ne-a mai rămas este indentarea.Pentru a arăta structura arborelui, copiii ar trebui indentaţi ceva mai mult decât părintele lor.Putem face aceasta, păstrând o stivă a valorilor din dreapta. De fiecare dată când începeţi cucopiii unui nod, adăugaţi valoarea din dreapta a acelui nod la stivă. Ştiţi că toţi copiii aceluinod au o valoare-dreapta mai mică decât valoarea din dreapta a părintelui, aşa că, dacă o săcomparaţi valoarea din dreapta a nodului curent cu ultimul nod din dreapta aflat în stivă, o săputeţi vedea dacă încă mai arătaţi copiii acelui părinte. Când aţi terminat de arătat un nod,
  • 194. îndepărtaţi valoarea sa din partea dreaptă din stivă. Dacă veţi număra elementele din stivă,veţi obţine nivelul nodului curent.Cod:<?phpfunction display_tree($root) { // acum, restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query(SELECT lft, rgt FROM tree .WHERE title=".$root.";); $row = mysql_fetch_array($result); // incepe cu o stiva $right goala $right = array(); // acum, restabileste toti descendentii nodului $root $result = mysql_query(SELECT title, lft, rgt FROM tree . WHERE lft BETWEEN .$row[lft]. AND . $row[rgt]. ORDER BY lft ASC;); // arata fiecare rand while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // verifica stiva numai daca exista una if (count($right)>0) { // verifica daca ar trebui sa indepartam un nod din stiva while ($right[count($right)-1]<$row[rgt]) { array_pop($right); } } // arata titlul nodului indentat echo str_repeat( ,count($right)).$row[title]."n"; // adauga acest nod la stiva $right[] = $row[rgt]; } }?>Dacă veţi folosi acest cod, veţi obţine exact acelaşi arbore pe care l-aţi obţinut cu funcţiarecursivă discutată mai sus. Noua noastră funcţie va fi probabil mai rapidă, nu este recursivăşi foloseşte doar două interogăriCalea către un nodCu acest nou algoritm, va trebui de asemenea să găsim un nou mod de a obţine calea către unanumit nod. Pentru a obţine această cale, vom avea nevoie de o listă a tuturor strămoşiloracelui nod.Cu structura noului nostru tabel, nu este foarte greu. Când vă uitaţi, de exemplu, la nodul 4-5 "Cherry", o să vedeţi că valorile din stânga ale tuturor strămoşilor sunt mai mici decât 4, întimp ce toate valorile din dreapta sunt mai mari decât 5. Pentru a obţine toţi strămoşii, putemfolosi această interogare:SELECT title FROM tree WHERE lft < 4 AND rgt > 5 ORDER BY lft ASC;
  • 195. Observaţi că, întocmai ca în investigaţia noastră precedentă, trebuie să folosim clauzaORDONEAZA DUPA pentru a sorta nodurile. Această interogare va returna:Citat: +-------+ | title | +-------+ | Food | | Fruit | | Red | +-------Acum nu ne rămâne decât să intrăm pe fiecare rând pentru a găsi calea spre "Cherry".Câţi descendenţiDacă îmi daţi valorile din stânga şi din dreapta ale unui nod, vă pot spune căţi descendenţiare, folosind puţină matematică.Deoarece fiecare descendent incrementează valoarea din dreapta a nodului cu 2, număruldescendenţilor poate fi calculat cu:$descendants = (right - left - 1) / 2Cu această formulă simplă, vă pot spune că nodul 2-11 "Fruit" are 4 noduri descendenţi şi cănodul 8-9 "Banana" este doar un copil, nu un părinte.Automatizarea parcurgerii arboreluiAcum că aţi văzut câteva dintre lucrurile uşoare pe care le puteţi face cu acest tabel, e timpulsă învăţăm cum putem automatiza crearea acestui tabel. Cu toate că este un exerciţiu plăcutatunci când e făcut prima dată şi cu un arbore mic, avem cu adevărat nevoie de un scenariucare să facă toată această numărătoare şi înconjur al arborelui pentru noi.Să scriem un scenariu care transformă o listă adiacentă într-un tabel traversal al arborelui cupreordine modificată.Cod:<?phpfunction rebuild_tree($parent, $left) { // valoarea din dreapta a acestui nod este valoarea din stanga + 1 $right = $left+1; // obtine toti copiii acestui nod $result = mysql_query(SELECT title FROM tree .WHERE parent=".$parent.";); while ($row = mysql_fetch_array($result)) { // executarea recursiva a acestei functii pt fiecare // copil al acestui nod
  • 196. // $right este valoarea dreapta curenta, care este // incrementata de functia rebuild_tree() $right = rebuild_tree($row[title], $right); } // am obtinut valoarea din stanga, si acum ca am procesat // copiii acestui nod stim si valoarea din dreapta mysql_query(UPDATE tree SET lft=.$left., rgt=.$right. WHERE title=".$parent.";); // returneaza valoarea din dreapta a acestui nod + 1 return $right+1; }?>Aceasta este o funcţie recursivă. Ar trebui s-o porniţi curebuild_tree(FOOD,1);atunci funcţia restabileşte toţi copiii nodului "Food".Dacă nu există copii, ea stabileşte valorile din stânga şi din dreapta ale acestui nod. Valoareadin stânga este dată, 1, iar valoarea din dreapta este valoarea din stânga plus 1. Dacă existăcopii, această funcţie se repetă şi ultima valoare din dreapta este restabilită. Această valoareeste folosită atunci ca valoare din dreapta a nodului "Food".Recursivitatea face ca această funcţie să fie, prin complexitatea ei, destul de greu de înţeles.Totuşi, ea ajunge la acelaşi rezultat la care am ajuns noi manual la începutul acestui capitol.Ea merge în jurul arborelui, adăugând câte un nod pentru fiecare nod pe care îl vede. După ceaţi pus în aplicare această funcţie, veţi vedea că valorile din stânga şi din dreapta rămânaceleaşi (o verificare rapidă, valoarea din dreapta a nodului rădăcină ar trebui să fie egalăcu de două ori numărul nodurilor).Adăugarea unui nodCum adăugăm un nod la arbore? Există două abordări: puteţi păstra coloana părinte în tabeluldvs şi doar să porniţi din nou funcţia rebuild_tree() – o funcţie simplă dar nu aşa de elegantă;sau puteţi reactualiza valorile din stânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptăa fiecărui nod nou.Prima opţiune este simplă. Folosiţi metoda listei adiacente pentru reactualizare şi algoritmulparcurgerii arborelui cu preordine modificată pentru restabilire. Dacă vreţi să adăugaţi un nounod, adăugaţi-l la tabel şi setaţi coloana părinte. Apoi, nu vă rămâne decât să reporniţi funcţiarebuild_tree(). Această opţiune este uşoară, dar nu foarte eficientă cu arbori mari.Cea de-a doua modalitate de a adăuga şi şterge noduri constă în reactualizarea valorilor dinstânga şi din dreapta ale tuturor nodurilor în partea dreaptă a noului nod. Să ne uităm la unexemplu. Vrem să adăugăm un nou tip de fruct, o "Strawberry", ca ultim nod şi copil al "Red".Mai întâi, va trebui să facem puţin loc. Valoarea - dreapta de la "Red" ar trebui schimbată din6 în 8, iar nodul 7-10 "Yellow" ar trebui schimbat în 9-12 etc. Reactualizarea nodului "Red"înseamnă că va trebui să adăugăm 2 la toate valorile din stanga şi din dreapta mai mari decât5.Vom folosi interogarea:UPDATE tree SET rgt=rgt+2 WHERE rgt>5;UPDATE tree SET lft=lft+2 WHERE lft>5;Acum putem adăuga un nou nod "Strawberry" pentru a umple noul spaţiu. Acest nod arevaloarea - stânga 6 şi valoarea - dreapta 7.
  • 197. INSERT INTO tree SET lft=6, rgt=7, title=Strawberry;Dacă pornim funcţia noastră display_tree();, vom vedea că noul nostru nod "Strawberry" afost introdus cu succes în arbore:Citat:Food Fruit Red Cherry Strawberry Yellow Banana Meat Beef PorkDezavantajeÎn primul rând, algoritmul parcurgerii arborelui cu preordine modificată pare greu de înţeles.Este cu siguranţă mai greu decât metoda listei adiacente. Totuşi, odată ce v-aţi obişnuit cuproprietăţile valorilor din stânga şi din dreapta, este evident că puteţi face cu această tehnicăaproape tot ce făceaţi cu metoda listei adiacente şi că algoritmul traversal al arborelui cupreordine modificată este mult mai rapid. Reactualizarea arborelui impune mai multeinvestigaţii, ceea ce durează mai mult, dar restabilirea nodurilor se realizează cu o singurăinterogare.ConcluzieAcum v-aţi familiarizat cu ambele metode de stocare a arborilor într-o bază de date. Deşiprefer oarecum parcurgerea arborelui cu preordine modificată, în cazul dvs. metoda listeiadiacente ar putea fi mai bună. Vă las să judecaţi singuri.Lecturi suplimentareMai multe despre Arbori în SQL de specialistul în baze de date Joe Celko:http://searchdatabase.techtarget.com/tip/1,289483,sid13_gci537290,00.htmlAlte două metode pentru a opera cu datele ierarhice:http://www.evolt.org/article/Four_ways_to_work_with_hierarchical_data/17/4047/index.htmlXindice, baza de date XLM nativă:http://xml.apache.org/xindice/O explicaţie a recursivităţii:http://www.strath.ac.uk/IT/Docs/Ccourse/subsection3_9_5.htmlAutor articol: De Gijs Van Tulder - 30 aprilie 2003(Traducere efectuată de Dragos după articolul original)
  • 198. PHP 5, FactoryO să încerc pe parcursul acestui tutorial să explic diferite tehnici introduse în PHP 5 pe care îmiplace să le folosesc (sau mi-ar plăcea).Motivul?Data viitoare când am nevoie de ceva asemănător să pot găsi repede şi cât de cât documentatinformaţiile necesare, ţinând cont că la un moment dat voi pierde aceste lucruri printr-un colţal hdd-ului.I. NoţiuniÎncerc să respect cât mai exact regulile publicate sub numele de Coding Standards pe paginade web PEAR.Documentaţia "inline" a claselor, metodelor şi atributelor este foarte folositoare când citesccodul sursă al unui fişier scris în urmă cu 6 luni.De obicei folosesc phpDocumentor pentru a genera din codul php documenţii în modprofesional. Am găsit şi un tutorial aici.II. IntroPrimul exemplu prezentat în această serie se referă la implementarea conceptului de factory înphp. Acest exemplu nu este complet şi nu poate fi considerat un exemplu standard al ideii defactory.Pentru a-mi răspunde la întrebarile "Ce este un Factory?", "La ce mă ajută?", "Este folositor?","Se merită?" am citit articolul "The Factory Method" de Harry Fuecks.Am parcurs cu atenţie codul postat acolo, şi am mai citit şi paginile astea ce fac parte dinprezentarea "2002 International PHP Conference: Applied OO PHP: APIs, Design Patterns andUseful Objects - Chuck Hagenbuch".Google mi-a mai adus câteva articole interesante.Într-un final, m-am hotărât să implementez un exemplu scris în java.Pentru teste, o să folosesc php CLI şi un director numit trace_factory.III. Interfaţa.Din documentaţia prezentată în manual, printr-o interafţă putem creea un obiect care specificămetodele pe care o clasă trebuie să le implementeze, fără a defini însă comportamentulacestor metode.Traducerea interfeţei din java în PHP 5 arată cam aşa:Cod:<?php/*** Is the Trace Interface* It contains common methods for every implementation* @package test.factory.trace* @access public
  • 199. */interface Trace { /** * Turn on and off debugging * @param bool debug */ public function setDebug($debug); /** * Write out a debug message * @param string message to debug */ public function debug($message); /** * write out an error message * @param string message to debug */ public function error($message); }?>fişier pe care l-am salvat cu numele de ITrace.php.Continuând exemplu, vom scrie două implementări, prima, va afişa mesajele în consolă (saupagina web dacă se renunţă la CLI) iar cea dea doua, va scrie mesajele într-un fişier text.IV. StdoutTrace.phpCod:<?phpinclude_once(ITrace.php);/*** It display the trace to stdout** @package test.factory.trace* @access public*/class StdoutTrace implements Trace { /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug; /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */
  • 200. public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug; } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true echo date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG >>>>".$message."n"; } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors echo date("d-m-Y H:i:s")." ERROR >>>>".$message."n"; } }?>Fişierul l-am salvat cu numele de StdoutTrace.php în acelaşi director.V. FileTrace.phpCod:<?phpinclude_once(ITrace.php);/*** It logs the trace to a file** @todo: implement a custom Exception class* @package test.factory.trace* @access public*/class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler
  • 201. * @var handler * @access private */ private $handler; /** * Is the file name * @var string * @access private */ private $file; /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug; /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct($file) { // a real FileTrace would need to obtain the filename somewhere if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ".$file." is not writable,n Or it dosent exist in ".__METHOD__." at ".__LINE__."!n"); } $this->handler = fopen($file, "a+"); } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug; } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) {
  • 202. // only print if debug is true fwrite($this->handler<;/span>, date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG>>>> ".$message."n"); } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @throw Exception * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler, date("d-m-Y H:i:s")." ERROR >>>> ".$message."n"); } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { if($this->handler===true) { fclose($this->handler); } } }?>Fişierul l-am salvat cu numele de FileTrace.php în acelaşi director.VI. FactoryCod:<?phpinclude_once(FileTrace.php);include_once(StdoutTrace.php);/*** Is the factory** @access public* @package test.factory.trace*/class TraceFactory {
  • 203. /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace($file=) { try { return new FileTrace($file); } catch (Exception $ex) { $t = new StdoutTrace(); $t->error("Could not instantiate FileTrace: " + $ex->getMessage()); return $t; } } }?>Salvat cu numele de TraceFactory.php.VII. Ceva explicaţiiÎnainte de a merge mai departe, cred că e timpul să explic ce am făcut până acum. Amîncercat să implementez în PHP 5 un model de factory preluat dintr-un exemplu dat în java.În partea I, am scris o interfaţă ce conţine trei metode:setDebug($debug), care îmi va permite să schimb nivelul afişat de trace (debug sau error),debug($message), o să pot afişa un mesaj de debug (bineânţeles dacă am făcutsetDebug(true) în prealabil).error($message), va afişa un mesaj de eroare tot timpul (indiferent de valoarea setatăpentru $debug).În cea de-a doua parte, la fel ca în exemplul pe care l-am urmat, am implementat interfaţaITrace în două cazuri, FileTrace ce îmi va permite să log-ez mesajele de eroare/debug într-unfişier text şi StdoutTrace, ce îmi va permite să afişez aceste mesaje în consolă (pagina web).Obligatoriu, cele două noi obiecte vor trebui să implementeze metodele prezentate în interfaţaITrace.FileTrace, în exemplul urmat de către mine, trebuia să arunce o excepţie în constructor. Amdecis că în cazul în care fişierul în care vrem să log-ăm mesajele nu există sau nu se poatescrie în el, să arunc excepţia, însă dacă totul este în regulă, să creez handlerul ( :) ):$this->handler = fopen($file, "a+").Am decis să deschid fişierul în mod a+ (read/write; place the file pointer at the end of thefile), cu toate că probabil a era destul (nu intenţionez să şi citesc fişierul). Detalii desprefopen, aici.În plus faţă de exemplul urmat, am scris şi un destructor, dar acesta nu era necesar (PHP vaînchide automat după terminare executarea codului handlerul?), iar condiţia:if($this->handler===true)
  • 204. nu cred că îşi are rostul (poate se întâmplă altceva în $this->handler = fopen($file, "a+") ?).Am decis, ca în PHP să înlocuiesc atributul:private java.io.PrintWriter pwcu $handler, şi am constatat că în PHP pentru a scrie ceva într-un fişier este mai intuitiv şi maiuşor de reţinut.Comparaţie:pw = new java.io.PrintWriter( new java.io.FileWriter( "c:trace.log" ) ); (nu o să reţint foarteuşor linia asta)cu$this->handler = fopen($file, "a+");din constructori, sau cu modalitatea de scriere (de exemplu):pw.println( "DEBUG: " + message );pw.flush(); (??)cufwrite($this->handler, date("d-m-Y H:i:s") . " DEBUG >>>> " . $message . "n");Dar, asta este deja o altă discuţie.Pentru o mai mare flexibilitate, am decis ca numele fişierului în care să log-ăm mesajele să fiepasat în constructor (parcă aş vrea să meargă şi pe linux şi pe windows în aceiaşi manieră, nufolosind un nume de fişier predefinit: c:trace.log).Acest lucru, aduce şi modificări directe în factory.În schimb, în StdoutTrace lucrurile sunt destul de clare, exact ca în exemplu, cu menţiunea cănumele obiectului prezentat în exemplu (SystemTrace), l-am înlocuit cu StdoutTrace.Voi continua cu explicaţii pentru TraceFactory.Exact ca în exemplul urmat, am declarat metoda ca fiind statică, adăugând în plus parametrul$file, reprezentând numele fişierului în care voi loga mesajele.Folosesc un bloc try/catch pentru a intercepta exceptia aruncată de constructorul dinFileTrace.Poate că sensul exemplului s-a schimbat în momentul în care am decis să pasez numelefişierului în care se face logarea.Ca o mică traducere, încerc (try) să returnez o nouă instanţă a obiectului FileTrace, dacă nureuseşc acest lucru (catch), initializez StdoutTrace care va merge sigur având astfelposibilitatea de a afişa mesajele de eroare/debug.În partea următoare, o să încerc şi o implementare a acestui exemplu, cu toate că acum estedestul de intuitivă.VIII. O implementareAm scris fişierul runTrace.php:Cod:<?phpinclude_once(TraceFactory.php);
  • 205. $filename = logger.log;touch($filename);$t = &TraceFactory::getTrace($filename);$t->error("O eroare de test!");$t->setDebug(true);$t->debug("Debug is true");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i); }unset($t);$t = &TraceFactory::getTrace();$t->error("Ceva de test!");$t->setDebug(true);$t->debug("True Debug");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Za I :: " . $i); }$t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!");?>După execuţie, în consolă rezultatul a fost:Citat:$ php runTrace.php15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>015-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>Ceva de test!15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>True Debug15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 115-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 215-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 315-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 415-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 515-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 615-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 715-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 815-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>>Za I :: 915-01-2005 14:42:24 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!!iar în fişierul logger.log am:Citat:15-01-2005 14:42:24 ERROR >>>> O eroare de test!15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Debug is true
  • 206. 15-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 115-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 215-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 315-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 415-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 515-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 615-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 715-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 815-01-2005 14:42:24 DEBUG >>>> Tha lup :: 9dacă, comentez linia:touch($filename);şi şterg fişierul logger.log, rezultatul va fi (normal, doar în consolă, căci constructorul dinFileTrace va arunca excepţia întrucât fişierul nu va exista):$ php runTrace.phpCitat:15-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>015-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>O eroare de test!15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Debug is true15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 115-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 215-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 315-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 415-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 515-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 615-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 715-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 815-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Tha lup :: 915-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>015-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>Ceva de test!15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>True Debug15-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 115-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 215-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 315-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 415-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 515-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 615-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 715-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 815-01-2005 14:48:59 DEBUG >>>>Za I :: 915-01-2005 14:48:59 ERROR >>>>FOO IS BAR MUST DIE !!!Totuşi, nu sunt mulţumit de codul scris, şi mai mult, pasând $file ca parametru în factory, şiimplicit şi constructorului din FileTrace m-am îndepărtat prea mult de exemplul de la care ampornit.O să încerc să rescriu FileTraceşi TraceFactory pentru a ajunge la utilitatea şi concluziileprezentate în exemplul urmat:Citat:Further, factory methods prove useful when youre not sure what concrete implementation of a class to
  • 207. instantiate. Instead, you can leave those details to the factory method.In the above examples your program didnt know whether to create FileTrace or SystemTrace instances.Instead, you can program your objects to simply use Trace and leave the instantiation of the concreteimplementation to a factory method.IX. Ceva corecturiAşa cum ziceam în finalul ultimului capitol, m-am decis să rescriu FileTrace şi TraceFactory,pentru a fi cât mai aproape de modelul urmat.FileTrace.phpCod:<?phpinclude_once(ITrace.php);/*** It logs the trace to a file** @todo: implement a custom Exception class* @package test.factory.trace* @version 0.2* @access public*/class FileTrace implements Trace { /** * It`s the file handler * @var handler * @access private */ private $handler; /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug; /** * The construnctor * it opens the file handler * * @param string the file name * @return void * @access public */ public function __construct() { $file = logger.log; if((!is_file($file)) or (!is_writable($file))) { throw new Exception("The file ".$file." is not writable,nOr
  • 208. it dosent exist in: ". __METHOD__." at line: ".__LINE__."!"); } $this->handler = fopen($file, "a"); } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug; } /** * It writes a debug message * only if debug is setted to true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only print if debug is true fwrite($this->handler, date("d-m-Y H:i:s")." DEBUG >>>> ".$message."n"); } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always print out errors fwrite($this->handler, date("d-m-Y H:i:s")." ERROR >>>> ".$message."n"); } /** * Is the Destructor * just close the handle * @access public * return void */ public function __destruct() { fclose($this->handler);
  • 209. } }?>TraceFactory.phpCod:<?php/*** Is the factory** @version 0.2* @access public* @package test.factory.trace*/class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return mixed Trace Interface implementation */ public static function &getTrace() { try { include_once(FileTrace.php); return new FileTrace(); } catch (Exception $ex) { include_once(StdoutTrace.php); $t = new StdoutTrace(); $t->error("Could not instantiate FileTrace:n".$ex->getMessage()); return $t; } } }?>X. Alte explicaţiiAm încercat să mă apropii cât mai mult de exemplul pe care l-am urmat.Mai bine, constructorul din FileTrace, ar putea fi rescris aşa:Cod:<?php
  • 210. function __construct() { $file = logger.log; $this->handler = @fopen($file, "a"); if($this->handler===false) { throw new Exception("Cannot create the file hanled!"); } }?>însă, pe windows ar fi mai greu de testat, nu ar trebui să existe îngrijorări legate de faptul cănu aş putea crea fişierul logger.log. Pe linux, ţinând cont de permisiunile care trebuiesc setatepentru directorul în care lucrez ar fi totuşi posibil.XI. O altă implementareAm rescris şi mini testul runTrace.php astfel:Cod:<?phpinclude_once(TraceFactory.php);$t = &TraceFactory::getTrace();$t->error("O eroare de test!");$t->setDebug(true);$t->debug("Debug is true");for($i<;/span>=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i); }unset($t);$t = &TraceFactory::getTrace();$t->error("Ceva de test!");$t->setDebug(true);$t->debug("True Debug");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Za I :: ".$i); }$t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!");?>Teste? Rezultatele au fost previzibile. FileTrace nu a aruncat nici o excepţie cu constructoruldin capitolul X deci totul a fost logat în fişierul logger.log.Pot fi liniştit acum, îmi pot scrie scripturile mai departe, folosind şi o metodă de logare aevenimentelor produse pe parcursul lor, fără să ma intereseze dacă se produce într-un fişiersau pe consolă, este treaba factory-ului să decidă lucrul ăsta. PHP 5, SQLite în Factory?
  • 211. În articolul anterior am prezentat notiunea de factory în PHP 5. În continuare o să aprofundezaceste tehnici raportate la o bază de date.XII. SQLite?După un timp, am zis să încerc să mai creez încă un produs pentru factory-ul descris întutorialul precedent.Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să log-ez erorile şi mesajele de debug într-un tabel al uneibaze de date.Şi cum încă nu am avut posibilitatea să lucrez cu SQLite, am decis ca acesta să fie tipul debază de date pe care o să îl folosesc.Prima concluzie?Dacă vreau să folosesc clientul SQLite din lina de comandă şi apoi să accesez baza de datecreată cu acest client din PHP 5.0 trebuie să folosesc SQLite 2.8.15, nu SQLite 3.0.8. Bazelede date create cu SQLite 3.0.8 vor putea fi accesate din viitorul PHP 5.1, deci mai am deasteptat până în a doua jumătate a acestui an.Ce este SQLite?Deci, folosind clientul SQLite, versiune 2.8.15 m-am pus pe treabă, şi am creat o bază de datenouă:$ sqlite logger.dbAm aflat că îmi pot scrie sql-ul liniştit şi apoi îl pot importa într-o bază de date SQLite.dump.sql:Cod:BEGIN TRANSACTION;CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY,message TEXT,timeEnter DATE);CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON loggerBEGINUPDATE logger SET timeEnter = DATETIME(NOW) WHERE rowid = new.rowid;END;COMMIT;Lucruri obişnuite aici:un tabel cu numele logger, ce conţine un câmp id de tip INTEGER cheie primară, un câmpmessage, unde evident voi ţine mesajele şi timeEnter în care voi păstra data introducerii unuimesaj nou.În plus, am creat un TRIGGER, astfel la fiecare insert pe care îl voi face, câmpul timeEnter seva actualiza singur (nu o să fie nevoie să îi mai zicinsert into logger (timeEnter) values DATETIME(NOW),insert into logger (message) values ($message)va fi destul pentru a actualiza cele 3 campuri).Am descoperit astfel şi triggeri în SQLite, după ce am citit şi tutorialul asta.Am importat fişierul dump.sql cu comanda:$ sqlite logger.db < dump.sqlBinarul (fişierul .exe pe Windows) ar trebui să fie în PATH pentru a avea comanda sqlite la
  • 212. prompt.XIII. Un nou produs, SQLiteTinând cont că va trebui să implementez metodele interfeţei Trace şi, urmând exemplul dinFileTrace am scris destul de repede şi uşor SQLiteTrace.php:Cod:<?php// merge cu sqlite 2.8.15 pe php 5.0!/*----------> SQL DUMPBEGIN TRANSACTION;CREATE TABLE logger (id INTEGER PRIMARY KEY,message TEXT,timeEnter DATE);CREATE TRIGGER insert_logger_timeEnter AFTER INSERT ON loggerBEGINUPDATE logger SET timeEnter = DATETIME(NOW) WHERE rowid = new.rowid;END;COMMIT;<---------- SQL DUMP*/include_once(ITrace.php);/*** It logs the trace to a sqlite db** @todo: implement a custom Exception class* @package test.factory.trace* @access public*/class SQLiteTrace implements Trace { /** * It`s the db handler * @var handler * @access private */ private $handler; /** * debug * @var bool * @access private */ private $debug; /** * The construnctor * it opens the db handler * * @return void * @access public */ public function __construct() {
  • 213. $dbname = logger.db; $this->handler = @sqlite_open($dbname, 0666, $sqliteerror); if($this->handler===false) { throw new Exception($sqliteerror); } } /** * Sets the debug * @param bool debug * @return void * @access public */ public function setDebug($debug) { $this->debug = $debug; } /** * It writes a debug message * only if debug is true * @param string message * @return void * @access public */ public function debug($message) { if($this->debug) { // only insert if debug is true sqlite_query($this->handler, "INSERT INTO logger (message)VALUES ( DEBUG >>>> ".$message.")"); } } /** * It writes an error message * * @param string message * @return void * @access public */ public function error($message) { // always log errors sqlite_query($this->handler, "INSERT INTO logger (message) VALUES ( ERROR >>>> ".$message.")"); } /** * Is the Destructor * just close the handler * @access public * return void
  • 214. */ public function __destruct() { @sqlite_close($this->handler); } }?>XIV. Un nou CreatorAm reuşit să rescriu şi TraceFactory.php astfel:Cod:<?php/*** Is the factory** @version 0.3* @access public* @package test.factory.trace*/class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @access public * @return object Trace, a trace instance */ public static function &getTrace() { try { include_once(FileTrace.php); return new FileTrace(); } catch (Exception $ex) { try { include_once(SQLiteTrace.php); $t_sqlite = new SQLiteTrace(); $t_sqlite->error("Could not instantiate FileTrace:n".$ex->getMessage()); return $t_sqlite; } catch(Exception $sqlite_ex) { include_once(StdoutTrace.php); $t = new StdoutTrace(); $t->error("Could not instantiate SQLiteTrace:n".$sqlite_ex->getMessage()); return $t;
  • 215. } } } }?>Chiar dacă nu îmi place prea mult blocul:Cod:<?phptry { }catch (Exception $ex) { try { } catch(Exception $sqlite_ex) { }?>Tracerul meu este funcţional având 3 metode distincte de a loga mesajele:într-un fişier,într-o bază de date saudirect pe consolă (nu prea o să văd lucrul ăsta prea curând totuşi).XV. NeajunsuriÎn momentul de faţă, sincer să fiu, nu îmi dau seama unde aş putea implementa acestexemplu.Aş vrea să îl continui, aducâd în discuţie un alt procedeu: observer, mai mult, mi-ar plăcea săam mai multe nivele de logare (debug/info/error/alert/emergency).Metoda getTrace nu mi se pare prea flexibilă, cum ar fi dacă aş vrea să mai adaug încă unprodus acolo?Probabil ar trebui să o rescriu astfel:Cod:<?php/*** Is the factory** @version 0.4* @access public* @package test.factory.trace*/
  • 216. class TraceFactory { /** * It trys to get a trace * * @param string driver, it can be File or SQLite * @access public * @return object Trace, a trace instance */ public static function &getTrace($driver=) { $drivers = array(File,SQLite); if(!in_array($driver, $drivers)) { include_once(StdoutTrace.php); return new StdoutTrace(); } try { $rs = $driver.Trace; include_once($rs..php); return new $rs(); } catch (Exception $ex) { include_once(StdoutTrace.php); $t = new StdoutTrace(); $t->error("Could not instantiate ".$driver.":n".$ex->getMessage()); return $t; } } }?>iar testul următor, runTrace.php mi-ar loga mesaje în fişierul text în prima parte, în baza dedate SQLite în partea de mijloc şi în final aş afişa şi ceva în consolă:Cod:<?phpinclude_once(TraceFactory.php);$t = &TraceFactory::getTrace(File);$t->error("O eroare de test!");$t->setDebug(true);$t->debug("Debug is true");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Tha lup :: ".$i); }unset($t);$t = &TraceFactory::getTrace(SQLite);$t->error("Ceva de test!");$t->setDebug(true);
  • 217. $t->debug("True Debug");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("Za I :: ".$i); }$t->error("FOO IS BAR MUST DIE !!!");unset($t);$t = &TraceFactory::getTrace(Unknow_driver);$t->error("Ajunge in consola!");$t->setDebug(true);$t->debug("True Debug a fos setat");for($i=1;$i<10;$i++) { $t->debug("I-ul :: ".$i); }$t->error("Fatal!!!");?>Rămâne însă de discutat despre diferite niveluri de log şi de introducerea unui observer caresă mă anunţe în cazul în care se produce o eroare în sistem.Până una-alta, rămân cu PEAR::Log, dar o să continui totuşi acest articol prin introducereacomponentelor de mai sus, cea ce înseamnă un sitem de logare a mesajelor cât de câtcomplet şi utilizabil în producţie (chiar dacă constat că SQLite nu este chiar atât de rapid :) ).