Odată cu globalizarea, mulți autori au recunoscut
ideea de a situa relațiile publice ca domeniu în
context global. Atât pr...
-

-

Cea mai influentă la ora actuală, fiind legată direct
de practică;
Paradigmă dominantă în Statele Unite;
Reprezentan...
-

-

-

Abordare mai răspândită în Europa;
Klaus Merten (2004) definește RP ca ansamblul
mijloacelor de generare a realit...
Juliana Raupp (2004) definește RP ca acțiunea
organizațională care are ca scop identificarea
actorilor sociali legați prin...
Pentru Susanne Holmstrom (2004), RP reprezintă
un mecanism de construire a legitimității
pentru marile corporații și actor...
Teoria evoluției: Grunig and Grunig (1992) au
propus o istorie a relațiilor publice ca evoluție
de la modelul agenției de ...
Teoria stagnării (Wilcox & Cameron, 2000): nu
există nici evoluție nici involuție, față de
tacticile manipulative folosite...
Teoria involuției (Olasky, 1987; Stauber & Rampton,
1995; Ewen, 1997): practicile de RP au contribuit la
apariția unor ins...
Teoria universalistă (Cutlip, Center & Broom,
1978/2000; Grunig, 1992)
Principiile RP (de ex ale asociațiilor profesionale...
Teoria contingenței (Cancel, Sallot & Mitrook,
1997): RP ar trebui înțelese prin raportare la
situație, nu prin raportare ...
Teoria particularistă (Gittell & Vidal, 1998; Hallahan,
2004): nu numai că RP trebuie înțelese prin
raportare la situația ...
Teoria difuziunii (Grunig, 1992; Guth & Marsh,
2005): Diseminarea practicilor de RP a fost
conectată cu necesitatea de a t...
Teoria efectului megafon (Bloch & Lemish, 2003)
: nu numai practicile și produsele din SUA se
extind în restul lumii, dar ...
Teoria colonizării (Mickey, 2003; Dutta-Bergman,
2005): elaborarea strategiilor este îndeaproape
conectată cu promovarea u...
Bloch, L.R. & Lemish, D. (2003). The megaphone
effect: The international diffusion of cultural media
via the USA. Communic...
Grunig, J.E. & Grunig, L.A. (1992). Models of public
relations and communication. In J.E. Grunig (Ed.),
Excellence in publ...
Optați pentru una din teoriile: dezvoltării
domeniului, articulării sau diseminării
practicilor de relații publice și argu...
Paradigme in relațiile publice
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Paradigme in relațiile publice

1,845 views

Published on

O trecere în revistă a teoriilor din domeniul relațiilor publice în context global

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,845
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
4
Actions
Shares
0
Downloads
42
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Paradigme in relațiile publice

  1. 1. Odată cu globalizarea, mulți autori au recunoscut ideea de a situa relațiile publice ca domeniu în context global. Atât practicienii, cât și cercetătorii activează acum într-un context planetar în care granițele au fost desființate de pătrunderea mijloacelor de comunicare pe tot globul. Relațiile publice se realizează în context internațional, intercultural și delocalizat.
  2. 2. - - Cea mai influentă la ora actuală, fiind legată direct de practică; Paradigmă dominantă în Statele Unite; Reprezentanți: James Grunig, Scott Cutlip, Alan Center, Glen Broom, Practicienii de RP lucrează eficient urmând o serie de pași (Cutlip, Center & Broom, 2000, pp. 339456). Organizațiile comunică eficient permițând practicienilor să acceseze cercul intern al puterii (Grunig, 1992).
  3. 3. - - - Abordare mai răspândită în Europa; Klaus Merten (2004) definește RP ca ansamblul mijloacelor de generare a realităților dezirabile Publicurile și mass-media creează și recreează constant realitatea prin practicile de comunicare și prin discurs. RP ca profesie are ca scop să “creeze, stabilizeze și modifice imaginea actorilor publici” (Merten, 2004, p. 45). Diferite tipuri de realități și diferite tipuri de cunoaștere se schimbă continuu prin convergență și combinare, iar relațiile publice tind să pătrundă prin aceste realități.
  4. 4. Juliana Raupp (2004) definește RP ca acțiunea organizațională care are ca scop identificarea actorilor sociali legați prin interes de organizație, să îi grupeze după problemele de interes, și să cultive relații de comunicare cu segmentele identificate în prealabil RP nu ar exista fără configurarea unei sfere publice or fără posibilitatea de a grupa actorii sociali în publicuri (p. 310). Este necesară o perspectivă integrativă care să unească ideile funcționaliste cu noțiunea de sferă publică, pentru a înțelege complexitatea procesului de comunicare în spațiul social.
  5. 5. Pentru Susanne Holmstrom (2004), RP reprezintă un mecanism de construire a legitimității pentru marile corporații și actorii puternici în plan social, iar teoriile de relații publice ar trebui să reflecteze critic la aceste mecanisme. Holmstrom afirmă că marile companii și corporațiile multinaționale și-au extins cercurile puterii, iar relațiile publice au devenit un mecanism de a menține puterea și de a bloca pe alți indivizi, comunități și organizații care ar dori să acceseze aceste cercuri ale puterii
  6. 6. Teoria evoluției: Grunig and Grunig (1992) au propus o istorie a relațiilor publice ca evoluție de la modelul agenției de presă la modelul propagandei (în care informația care circulă către publicuri este deformată) apoi spre modelul informării publice (one-wayasymmetrical, organizațiile caută să convingă publicurile), apoi spre modelul dialogului (two-way-simmetrical).
  7. 7. Teoria stagnării (Wilcox & Cameron, 2000): nu există nici evoluție nici involuție, față de tacticile manipulative folosite încă din societățile antice (pp. 44-45). Practicile de RP pot fi mai mult sau mai puțin rafinate în țările vest-europene decât în SUA cu un secol în urmă, totuși instituțiile și corporațiile nu sunt nici mai mult nici mai puțin etice sau persuasive.
  8. 8. Teoria involuției (Olasky, 1987; Stauber & Rampton, 1995; Ewen, 1997): practicile de RP au contribuit la apariția unor instituții din ce în ce mai puțin etice : “RP a devenit un mediu de comunicare de sine stătător, o industrie destinată să altereze percepții, să reconstruiască realități și să fabrice consensuri” (Stauber & Rampton, 1995, p. 2). Practicile de RP au evoluat de la rău la foarte rău odată cu rafinarea tehnologiei și globalizarea, și aceasta semnalează o regresie în termeni de drepturi civice, drepturi ale comunităților și în final în termeni de democrației.
  9. 9. Teoria universalistă (Cutlip, Center & Broom, 1978/2000; Grunig, 1992) Principiile RP (de ex ale asociațiilor profesionale internaționale =PRSA) sunt aplicabile oriunde în lume, pentru că exprimă valori sociale larg acceptate și conduc la practici de RP eficiente. Autorii propun o “teorie normativă a relațiilor publice eficiente ” și le asimilează cu RP în cadrul teoriei excelenței.
  10. 10. Teoria contingenței (Cancel, Sallot & Mitrook, 1997): RP ar trebui înțelese prin raportare la situație, nu prin raportare la principii universale. Atât eficiența cât și relația cu publicurile ar trebui discutate ținând cont de situație și de moment; „etica” este variabilă în funcție de standardele morale ale publicurilor, iar comunicarea bilaterală simetrică nu este întotdeauna posibilă.
  11. 11. Teoria particularistă (Gittell & Vidal, 1998; Hallahan, 2004): nu numai că RP trebuie înțelese prin raportare la situația efectivă, dar prin raportarea la comunitate și la agenții sociali în primul rând. Practicienii de RP lucrând pentru guverne și corporații favorizează interesele lor și nu pe cele ale comunității, chiar dacă declară că sunt adepții excelenței și ai relațiilor simetrice organizație – public. Etica în RP = construirea capitalului comunitar, care are un înțeles diferit pentru comunități diferite.
  12. 12. Teoria difuziunii (Grunig, 1992; Guth & Marsh, 2005): Diseminarea practicilor de RP a fost conectată cu necesitatea de a transmite practicile din SUA către alte regiuni. Grunig (1992) afirmă că cele mai multe națiuni reproduc tehnicile de RP din SUA, pentru că acestea oferă un exemplu de dezvoltare a unui model de comunicare de succes între organizație și publicurile sale (pp. 2, 18).
  13. 13. Teoria efectului megafon (Bloch & Lemish, 2003) : nu numai practicile și produsele din SUA se extind în restul lumii, dar și produsele nonamericane pot ajunge în alte părți ale lumii dacă sunt diseminate dintr-un centru de putere. Practicile de RP contemporane incorporează elemente din toate părțile lumii, care au fost filtrate și amplificate în SUA, iar apoi retransmise într-un model integrat.
  14. 14. Teoria colonizării (Mickey, 2003; Dutta-Bergman, 2005): elaborarea strategiilor este îndeaproape conectată cu promovarea unei ideologii dominante din sistemul american spre alte sisteme marginale. Practicile de PR au fost necesare pentru a menține hegemonia ideologiilor americane dominante, promovate de un număr de instituții guvernamentale la fel ca și companii private (pp. 12-13).
  15. 15. Bloch, L.R. & Lemish, D. (2003). The megaphone effect: The international diffusion of cultural media via the USA. Communication Yearbook, 27, 159-190. Botan, C.H. (1992). International public relations: Critique and reformulation. Public Relations Review, 18, 149-159 Culbertson, H. M. & Chen, N. (1996). Communitarianism: A foundation for communication symmetry. Public Relations Quarterly, 42(2), 36-41. Dutta-Bergman, M.J. (2005). Civil society and public relations: Not so civil after all. Journal of Public Relations Research, 17(3), 267-289.
  16. 16. Grunig, J.E. & Grunig, L.A. (1992). Models of public relations and communication. In J.E. Grunig (Ed.), Excellence in public relations and communication management (285-327). Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum. Holmstrom, S. (2004). The reflective paradigm of public relations. In B. Van Ruler & D. Verčič (Eds.). Public relations and communication management in Europe (121-134). New York, NY: Mouton de Gruyter. Merten, K. (2004). A constructivistic approach to public relations. In B. Van Ruler & D. Verčič (Eds.). Public relations and communication management in Europe (45-54). New York, NY: Mouton de Gruyter.
  17. 17. Optați pentru una din teoriile: dezvoltării domeniului, articulării sau diseminării practicilor de relații publice și argumentați opțiunea, oferind și exemple.

×