Colectia Regala de Pictura
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Colectia Regala de Pictura

on

  • 2,472 views

 

Statistics

Views

Total Views
2,472
Views on SlideShare
2,368
Embed Views
104

Actions

Likes
1
Downloads
21
Comments
0

2 Embeds 104

http://muzeologie.wordpress.com 103
https://muzeologie.wordpress.com 1

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Colectia Regala de Pictura Colectia Regala de Pictura Document Transcript

  • Palma Vecchio: Venus şi Amor (Castelul Peleş) COLECŢIA R E G A L A DE PICTURĂ Se cunoaşte prea puţin marea bogăţie de artă mai publicului, dar într'o bună măsură chiar spe- pe care o constituie colecţia de picturi vechi cialiştilor. In monumentala Istorie a artei italiene, adăpostită în palatele şi în castelele regale dela de pildă, datorită lui Adolfo Venturi, nu se găsesc Bucureşti şi dela Sinaia. menţionate alte picturi din această colecţie, — Acum aproape treizeci şi cinci de ani, biblio- atât de bogată totuş în artă italiană, — decât o tecarul Regelui Carol I, Leo Bachelin, publica Madonă a padovanului Marco Zoppo sau por- într'o luxoasă ediţie ilustrată, la editorul Braun tretul amintit mai sus al lui Tintoretto. Şi e vorba din Paris, catalogul acestei colecţii în care opere de unul dintre cercetătorii pe sub ai cărui ochi de primul ordin, unele din ele de provenienţă au trecut aproape toate colecţiile de artă italiană ilustră, se găseau întrunite într'un impunător an- din lume. Tablourile lui Greco chiar, atât de des samblu, comparabil celor mai de seamă dintre amintite şi atât de preţuite de toţi specialiştii, galeriile streine. nu s'ar putea spune că sunt mai bine cunoscute. Amatori şi specialişti au putut lua atunci cu- Aproape în toate lucrările, începând cu opera noştinţă de operele rare care se găseau în posesia astăzi clasică a spaniolului Cossio şi sfârşind cu Regelui României, şi măcar unele din ele au şi cărţi recente, picturile de la Bucureşti şi dela intrat în repertoriile curente ale artei internaţio- Sinaia sunt citate în genere după catalogul lui nale. Greco în special, cu cele nouă tablouri, Bachelin, rareori cercetarea fiind împinsă până la dintre care unele de o valoare unică, a interesat sacrificiul unei călătorii în România şi până la mai mult şi aproape nu e studiu consacrat acestui confruntarea cu operele însele. preţuit maestru, în care picturile dela Bucureşti O cercetare de aproape a acestei preţioase şi dela Sinaia să nu se afle menţionate. Tinto- colecţii ar putea duce, cu toate acestea, la desco- retto apoi, cu admirabilul Portret al lui Marc periri interesante. Ea ar pune din nou în circulaţie, Antonio Barbara, sau Rembrandt, cu tabloul Ha- pentru Istoria artei si pentru oamenii de gust, man implorând iertarea, care, recent, la Expoziţia opere de mult uitate, care în secolul trecut au artei flamande şi olandeze dela Londra a trezit făcut onoare câtorva dintre cele mai ilustre co- un interes deosebit, au oprit dela început atenţia lecţii europene. şi figurează adeseori în studii de specialitate dintre Căci galeria aceasta îşi are origini care merită cele mai riguroase. a fi amintite. Constituită de defunctul Rege Carol I, Dar cu toată această notorietate câştigată de ea provine în cea mai mare parte din achiziţionarea câteva dintre operele mai importante ale galeriei, în bloc a unui mare lot din colecţia Bamberg colecţia a rămas totuş ca si necunoscută, nu nu- de pe vremuri. Consul al Germaniei la Genova
  • I3o B O A B E D E G R Â U şi la Paris, om de gust si colecţionar cu mână în posesia multor opere din colecţiile nu mai puţin norocoasă, Bamberg isbutise să întrunească în vestite ale Mareşalului Soult si Marchizului de colecţia sa opere ce proveneau din galerii ce- Las Marismas, vândute la Paris. Regele Carol Beata Angelico; întâlnirea Im Isus cu Magdalena după înviere (CasteJuJ PeJişor) lebre. Achiziţionase o bună parte din faimoasa avea să le adauge şi tablouri cumpărate ulterior. Galerie spaniolă a lui Louis - Philippe d'Or- Dar lotul cel mai important, si tablourile cele leans, galerie ce figurase la Luvru şi fusese apoi mai de seamă, rămân tot cele venite din colecţia vândută la Londra în 1853. Şi isbutise a intra Bamberg, valorând ea singură aproape cât un muzeu.
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURA 131 Catalogul galeriei număra în 1898, 214 bucăţi, iată icoana de altar înfăţişând pe Madona cu co- înfăţişând mai toate şcoalele vechi: italiană (91 pilul, operă semnată Franco Bolognese şi datată bucăţi), germană (15), flamandă şi olandeză (51), din 1312. E în adevăr de mâna acestui artist, spaniolă (29), franceză (27), engleză (i). Sunt cum au socotit-o vechii istorici Lanzi şi Rossini, operele care alcatuesc astăzi Colecţia Coroanei, sau semnătura ei e apocrifă, aşa cum cred Caval- donaţie prin testament a defunctului rege. Descrie- caselle şi A. Venturi? Destule argumente ar da rea lor e destul de îngrijit făcută de Bachelin. Dar dreptate acestora din urmă. Pictura nu pare mai atribuirile sunt uneori greşite. Sunt în genere, mult decât opera vreunui artist anonim din atribuirile tradiţionale, împrumutate din cataloa- Marche. Dar ea rămâne preţioasă, chiar dacă gele de vânzări n'ar fi vorba de- şi din inventarele cât de această di- colecţiilor de o- ficilă controversă dinioară. Ele tre- legată de numele buesc revizuite. unuia dintre cei Un studiu mai mai iluştri artişti întins pe care, cu ai Italiei medie- înalta favoare a vale. Căci trebuie M. S. Regelui, îl să adaug că acest pregătesc, va a- Franco Bolognese duce în această nu e altul decât privinţă cercetă- artistul pe c a r e rile şi documen- Dante însuşii po- tarea necesară. meneşte nDivina Până atunci, Commedie, la r and poate nu vor fi cu Cimabue, cu lipsite de interes Giotto şi cu Ode- aceste s u c c i n t e risio pe care — note, menite a da spune Dante — măcar o idee su- Franco îl între- mară despre va- cuse în delicatul loarea cu t o t u l meşteşug al mi- excepţională a co- niaturii : lecţiei de care este vorba. (— «O », — zisei [eu, - nu tu [eşti Oderis, ITALIENI A Gtibiei fală Pictura italie- [si-a acelei arte nească îndeosebi Ce-o chiam' alu- e bine reprezen- [minare prin tată, prin numă- [Paris ţ»- rul considerabil -«O, frate» — a al tablourilor şi [zis, — cartoa- prin v a l o a r e a [nele ce'mparte multora din ele. Azi Franco Bolo- Mai toate şcoa- [nez sânt mult lele din sec. al [mai bune.) Tintoretto: Portretul lui Marc Antonio Barbara (Castelul Peleş) XV-lea,alXVMea Trad. G. Coşbuc si al XVII-lea sunt înfăţişate, începând cu Florenţa, cu Veneţia, O, dîssi lui, non şei tu Oderisi cu Roma, şi sfârşind cu şcoalele mai mici si mai L'onor d'Aggobbio, e l'onor di quell'arte târzii, genoveză, napoletană, siciliana. Opere mai Che alluminare chiamata e in Parisi? vechi de sec. al XV-lea sau mai noui decât al Frate, diss'egli, piu ridon le carte XVII-lea sunt puţine. Dar printre celelalte, nume Che pennelleggia Franco Bolognese. de primul ordin apar, cu picturi care merită în (Purgatoriul, XI, 79~-83)> adevăr a fi semnalate. Pentru a începe cu cea mai veche dintre toate, Dar dacă secolul al XlV-lea nu ni se înfăţişează cu singura din secolul al XlV-lea şi totodată una altă operă decât aceasta, vom întâlni destule din dintre cele mai interesante prin discuţiile la care secolii următori, ca să avem o înfăţişare mult a dat naştere când pictura se găsea încă în Italia, mai bogată şi mai completă a picturii italieneşti.
  • 132 B O A B E D E G R Â U Să mă opresc întâiu la Florenţa, deşi alte scoale celli. Operă florentină, de sigur, din a doua jumă- sunt încă şi mai numeros reprezentate. Beato tate a secolului al XV-lea, datorită vreunui pictor Angelico stă însă aci în frunte, cu suavitatea lui format în preajma lui Botticelli, plină de graţie de inspiraţie si cu sufletul poetic pe care nici un şi de puritatea de linie care dau atâta farmec alt artist nu-1 va mai înfăţişa, întâlnirea lui Isus cu primitivismului acestor quattrocentişti, dar fără Magdalena, icoana dela Pelişor, e numai aur şi canonul formal al lui Botticelli şi mai ales fără armonie diafană de roz, de gris şi verde tânăr. acea subtilă morbideţe a expresiei, atât de uşor Nu ştiu de ce Bachelin o atribuise vreunuia de recunoscut în Madonele şi în îngerii maestru- dintre elevii maestrului de la Fitsole. Poate nu- lui florentin. Pictura e totuş printre cele mai pre- mai existenţa altei icoane, identice, în Muzeul ţioase ale colecţiei, prin francheţea liniilor şi a de la Sân Marc din Florenţa îl făcuse a avea colorilor şi prin simplitatea graţioasă a compo- asemenea îndoeli. Dar argumentul n'are nici ziţiei ei tipică pentru maniera Quattrocentului. Correggio: Cei paUu Evanghelicii (Castelul Peleş) o însemnătate, căci aproape nu e pictură a Secolul al XVI-lea florentin e reprezentat în acestui artist care să nu-ş i aibe replici tot de colecţie nu prin maeştrii cei mai mari, dar prin mâna lui, risipite azi în toată lumea. Erau câţiva artişti cari merită totuş atenţie. Astfel, o icoane preţuite, pe care oricine dorea să le Apariţie a Fecioarei, tablou modest, mai mult aibă şi pe care pictorul trebuia adesea să le zu- schiţat, al lui Raffaellino del Garbo, şi apoi grupul grăvească de mai multe ori. Cea dela Sinaia e acelor artişti de manieră, Rosso dei Rossi, Vasari, dintre cele mai delicate şi mai bine păstrate. Bronzino, reflectând în picturile lor, deopotrivă Colorile ei proaspete sunt parcă de ieri şi pe Raffael şi pe Michelangelo. Sfânta Familie a vorbesc imediat de penelul fin, ca de minia- lui Rosso e poate dintre operele cele mai bune turist, al artistului cu suflet şi cu inspiraţie de ale acestui artist, după cum remarcabil e tabloul Sfânt. cu acela ş subiect al lui Vasari. Cât priveşte Venera Mai puţin sigură e atribuirea Madonei pe care cu. Adonis, atribuită lui Bronzino, — deşi numele Bachelin o dă lui Domenico Veneziano şi încă lui Pontormo ar putea fi deasemenea pus în dis- şi mai problematică Madona cu copilul, într'un cuţie, — e o reproducere în linii oarecum afec- cadru rotund, trecută drept pictură a lui Botti- tate, dar energice, a acelei celebre Venere a lui
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURĂ 133 Michelangelo, reprodusă de aproape toţi elevii Signorelli însuş dacă le-ar fi semnat nu le-ar fi săi: «Florentinii se făcut mai preţioase îndrăgosteau de a- decât sunt prin de- ceastă V e n e r a — licateţea si vivacita- spune un contem- tea desenului şi prin poran — aşa c u m nobleţea de stil cu Grecii de odinioară care sunt concepute. se îndrăgosteau de Venera lui Praxitel». In aceeaş epocă In sfârşit, pentru ne găsim şi cu cele a încheia capitolul trei tablouri pe care florentin, să citez şi catalogul colecţiei le două p i c t u r i mai notează drept opere slabe, a lui Carlo de şcoală padovană. Doici şi a Agnesei Unul din ele, greşit Doici, opere de ins- atribuit de Bachelin piraţie dulceagă şi lui Squarcione, e care pot arăta numai rnai p u ţ i n impor- cât de epuizată era tant. E o operă a- forţa acestei scoale, nonimă şi destul de o sută de ani după modestă în care nu moartea lui Michel- p u t e m recunoaşte angelo. mâna unui maestru. Un al doilea însă, Siena, rivală gra- r e p r e z e n t â n d pe ţioasă a Florenţei, e Madona pe tronîntre înfăţişată mai re- sfinţi, e l u c r a r e a strâns. Dintre cele semnată şi cu totul trei tablouri pe care caracteristică a u- catalogul colecţiei le nuia din elevii de atribuie lui Signo- seamă ai lui Squar- relli, unul e cu si- cione, Marco Zoppo, guranţă al lui, o tă- dela care nu ne-au bliţă lungă şi îngustă rămas prea multe de icoană, înfăţi- picturi. Tabloul din şând într'o compo- Colecţia Regala, cu- ziţie continuă su- noscut de mult şi biecte r e l i g i o a s e descris de Caval- variate. Sunt figu- caselle şi de Adolfo rile de p u t e r n i c ă Venturi, contează siluetă, liniile vigu- între operele de ti- roase si acea impe- nereţe ale artistului, tuozitate a mişcări- din vremea când a- lor şi a atitudinilor, cesta lucră încă în pe care le întâlnim atelierul lui Squar- în oricaredinoperele cione. a c e s t u i maestru. Cel de-al treilea Celelalte două ta- tablou, o Pietate, în- blouri însă, mai e- tr'un frumos cadru n i g m a t i c e ca su- sculptat din epocă, biecte, î n f ă ţ i ş â n d p o a r t ă semnătura scene alegorice în lui Mantegna şi data contrast, — Pâgâ- 1465. Dar semnă- nism şi Creştinism,— tura e probabil apo- şi traducând poate crifă, căci pictura terne din literatura Lucas Cranach: Vcnus cu Amor (Palatul Cotroceni) nu are caractere timpului, nu pot fi mantegneşti. P l a - de Signorelli, Sunt mai de grabă opere florentine stica figurilor nu e sculpturală, detaliile nu sunt sau toscane contemporane lui, pline de gustul uma- destul de finite, iar peisagiul ca şi compo- nist al timpului şi de sugestia antichităţii. Dar ziţia întreagă nu arată acel gust arheologic atât
  • 134 B O A B E D E G R Â U de caracteristic maestrului padovan. Asemănări peisagiu venet. Bachelin, citind greşit semnătura îsbitoare apropie tabloul mai degrabă de picturi lui Carpaccio, i-a pus la îndoială autenticitatea. înfăţişând acelaş subiect, ale lui Carlo Crivelli; Ea e însă în perfectă concordanţă cu formulele şi s'ar putea cita dintre operele acestui artist o semnăturilor obişnuite ale acestui maestru. E drept, Pietate din colecţia Crawshay din Londra, care e tablourile nu sunt lipsite de unele stângăcii, mai cu aproape o variantă a tabloului din Colecţia Regală. seamă în ce priveşte redarea figurilor. Coloritul O serie întreagă de picturi cu acelaş subiect ale însă, în care tonul brun roşcat domină, peisagiile lui Crivelli, vor permite dealtfel chiar datarea tipice, ca şi maniera întreagă a picturilor, sunt acestei opere destul de caracteristice. atât de apropiate de felul de a zugrăvi ai lui Car- paccio încât îndoiala cu greu ar putea fi admisă. Cu artiştii padovani însă, ca şi cu Crivelli, ne Nu se mai poate ceti data care întovărăşea odată găsim în resfrângerea de raze a Veneţiei. Colecţia semnătura. Ar fi fost aici cu totul preţioasă. E Regală nu are o altă şcoală italiană mai bine re- probabil însă că avem aface cu tablouri de ti- prezentată decât aceasta. Nu mai puţin decât 31 nereţe ale maestrului şi n'ar fi de mirare, ju- Rubens: Hercule cu leu] (Castelul PeSeş) de tablouri, dintre care multe de dimensiuni mari, decând după factură, să avem în ele cele mai se găsesc adunate într'un ansamblu demn de vechi tablouri ce se cunosc dela el. oricare muzeu. Demnă de interes e deasemenea şi pictura de Unele din aceste tablouri, cum e Madona cu dimensiuni mari a lui Bonifazio Veneziano, înfă- copilul, icoana de altar a lui Antonello da Messina, ţişând, într'o largă perspectivă cu peisagiu şi ar- sunt deadrepul rarităţi. Operele acestui viguros hitecturi, scena întoarcerii fiului risipitor, operă în primitiv, comparabil în realism şi în perfecţia care naivitatea încă primitivă a quattrocentistului tehnicei numai cu Flamanzii, sunt în genere pu- se amestecă cu gustul fastuos al artei Cinque- ţine. Cu atât mai preţioasă, această pictură din centului care începea. prima lui perioadă de activitate, a cărei prove- Dar iată Cinquecentul însuş, cu încântarea lui nienţă cert controlată nu lasă nici o îndoială sensuală pentru peisagiu, cu coloarea concentrată asupra atribuirii. şi grea parcă de nesfârşite amurguri adunate în Şi nu mai puţin preţioase, prin raritate ca şi ea, şi cu poezia antică a ruinelor si a scenelor prin valoare artistică, sunt cele două tablouri, idilice, în bucata intitulată Scenă câmpenească, în dintre care unul semnat, ale lui Carpaccio: Vulcan care un concert de zei e închipuit în mijlocul unei făurind aripi zeului Amor şi Cavalcadă într'un privelişti arcadiene. Giorgione e aci prezent, dacă
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURA 135 nu cu propria lui mână, cel puţin cu spiritul său de orice îndoială asupra autenticităţii, ar putea graţios si sensual. Căci dacă un anume exces în figura alături de oricare din variantele aceluiaş colorit şi în aglomerarea de elemente a peisagiului subiect datorite lui Tizian. ne-ar putea face să stăm în cumpănă, atmosfera Să menţionez deasemenea Portretul unui prin- întreagă, gustul acestui peisagiu şi subiectul sunt cipe italian, datorit lui Paris Bordone, Portretul giorgioneşti, după cum unele figuri, cu atitudini unui senator veneţian, apoi, discutabil atribuit lui caracteristice, amintesc deadreptul tablouri din Tintoretto, dar mai cu seamă acea operă de o cele mai cunoscute ale maestrului. excepţională valoare care este Portretul lui Marc De Palma Vec- Antonio Barbara, chio, colecţia nu datorit lui Tin- posedă decât un toretto. F i g u r a singur tablou, o aristocrată şi in- pânză de mari di- teligentă a patri- mensiuni înfăţi- cianului v e n e - şând pe Venus cu ţ i a n , pe care Amorîntr'unlarg vom găsi-o şi la peisagiu. E una Luvru portreti- din operele mae- zată de Veronese, stre ale acestui se detaşează cu o artist, un triumf g r a v i t a t e şi o al nudului în arta forţă de expresie lui şi al acelei neîntâlnite decât imaculate carna- în cele mai bune ţii de ivoriu pe din portretele ar- care uşoare um- tistului veneţian. bre roze o ating E o capodoperă asemeni unor di- nu nu mai de ex- afane irizări. Ta- presivitate psiho- bloul provine din logică, d a r de vechea g a l e r i e concentrare a e- d'Orleans si o re- fectelor p i c t u - plică a lui destul rale, în sobrie- de cunoscută se tatea adâncită a găseşte în Mu- colorilor, în sim- zeul Fiuwilliam plificarea maes- din Cambridge. toasă a liniilor, în Dar iată-l pe perfecta realizare Tizian însuş, cu s t i l i s t i c ă a a- nu mai puţin de cestei figuri care trei tablouri: o d o m i n ă şi im- Sfântă Familie, presionează prin s o m p t u o s pre- realitatea ei. zentată î n t r ' u n Veronese nu decor cu peisa- lipseşte, dease- giu, Moartea lui menea. E repre- Abel, puternică zentat printr'un scenă dramatică tablou destul de sub un cer de Van Dyck: Prinderea lui Isus (Castelul Peleş) caracteristic în- furtună, şi Sfân- făţişând pe ludita tul Giroîam penitent, în mijlocul unui peisagiu cu capul lui Holofern. O replică, variind întrucâtva impresionant prin colorit si prin contrastele de în colori, se găseşte în galeria din Palazzo Rosso luminozităţi şi umbre opace. Dacă în privinţa dela Genova. celui întâiu, îndoeli s'au ridicat, nu lipsite de Jacopo Bassano vine apoi la rând, cu două temeiu, — coloritul mat şi oarecum palid al pic- excelente picturi în cea mai bună manieră: o turii pare a indica, în adevăr, mai degrabă o copie Mater dolorosa de un calm şi sobru colorit şi o veche decât un original, — cel de al doilea e un mare Răstignire, în care Bachelin avea dreptate pendant plin de forţă şi de vibraţie coloristică a a recunoaşte printre figuranţi profilurile lui Ti- acelei Ucideri a lui Abel, bine cunoscută, care se zian şi Veronese. găseşte în Biserica S. Măria della Salute, din O Glorie a Fecioarei, apoi, de Carlo Caliari, Venezia. Cât priveşte al treilea tablou, în afară patru bucăţi mai mici cu subiecte mitologice, de
  • B O A B E DE G R Â U Rembrandt: Botezul Sfântului Mauriciu {distrus în focul din 1933 dela Castelul Foişor) Tiepolo, probabil schiţe pentru lucrări mai mari, catalogul Bachelin drept operă bologneză ano- şi o vastă Apoteozare a unui muzicant, de Jacopo nimă. Amigoni, în gustul decoros şi afectat al secolului al XVIII-lea, închee seria operelor de scoală Dar Quattrocento reapare încăodată cu o pictură veneţiană atât de preţioase ale colecţiei. deosebit de interesantă, în tabloul milanezului Bramantino, înfăţişând Coborîrea în Mormânt. Cu Bologna, şi ea reprezentată, ne întoarcem Studiile recente au pus din ce în ce mai mult în pentru un moment la candoarea şi primitivismul valoare operele acestui singular artist în care Quattrocentului. Cei doi maeştri ai acestei scoale atâtea disparate influenţe — dela Mantegna şi Bra- în secolul al XV-lea, Francesco Francia, pictorul mante până la Piero dei Franceschi şi până la madonelor dulci si uşor gânditoare, si emulul Leonardo — s'au amestecat, îngăduindu-i totuş o său Loren^o Costa, sunt deopotrivă înfăţişaţi: expresie atât de personală şi uşor de recunoscut. cel dintâiu cu o Madonă tipică pentru maniera sa, Tabloul din Colecţia Regală merită toată atenţia. al doilea cu o Sfântă Apoîlonie profil ându-se pe Coloritul clar şi palid, asupra căruia patina tim- fondul unui peisagiu cu verzui depărtări acvatice şi pului a pus ca un reflex de smalţ, aminteşte pe amintind figuri de femei familiare în picturile lui, Piero dei Franceschi; umbrele moi vorbesc de Apoi, deadreptul secolul al XVII-lea: Guido Leonardo, după cum raccourciul sugerează exem- Reni întâiu, cu o Sfântă Magdalenă, care poate plul lui Mantegna. Dar compoziţia solid conce- să nu fie mai mult decât o veche copie după un pută în linii largi şi viziunea antică a arhitecturilor tablou al maestrului, Guercino, cu o replică de care alcătuesc fondul, ne arată totuş o operă de dimensiuni mari a tabloului cunoscut dela Luvru maturitate, zugrăvită desigur după ce artistul Stigmatizarea S-tului Francisc, şi Pier Francesco lucrase la Roma. Mola, al cărui tablou Agar şi Ismael, e trecut în Voiu nota apoi, tot printre operele de şcoală
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURA 137 milaneză, o Madonă cu S-tul Gheorghe de Luini, Două dintre bucăţile trecute în catalog sub variantă a unui tablou cunoscut din colecţia Şir numele lui Raffael, Adoraţia Magilor şi Madonna Frederick Cook din Richmond, şi o pictură de del Passeggio nu sunt decât c6pii vechi, cea dintâiu Camillo Procaccini, artist minor în care recunoaş- după tabloul cunoscut dela Vatican, cea de-a doua tem eclectismul secolului al XVII-lea. după un original pierdut (încă o copie în galeria Bridgewater din Londra). Alte două bucăţi însă Ferrara apoi, şcoală de multiple influenţe con- pot fi puse în legătură cu maestrul însuş, deşi topite în expresia câtorva artişti demni de luat atribuirea lor nu e încă în afară de orice îndoeli. în seamă. Colecţia Regală ne înfăţişează câteva Una din ele e o mică Pietate, de un clar şi tandru bucăţi care pot fi amintite: Un fragment de colorit, nu strein de sensibilitatea lui Raffael. frescă de Giovanni da Sân Giovanni, pictor quattro- Profiluri, figuri şi draperii, amintesc maniera lui centist cu caractere încă arhaice, o Madonă de Fra Bartolomeo. Detaliile sunt fugar zugrăvite si Dosso Dossi, bogată în coloare şi trezind sugestia cu oarecare stângăcie. E poate un Raffael de Veneţiei vecine, şi două bucăţi mai puţin impor- primă epocă, o tăbliţă de icoană, din vremea tante ale lui Garofalo (una din ele copie din se- când artistul se forma încă la Florenţa în preajma colul al XVII-lea). lui Fra Bartolomeo, şi ar putea fi comparată cu o altă pictură ce i se atribuie lui Raffael, cu acelaş Dar iată şcoala cea mai bogat reprezentată după subiect, în Muzeul Gardner din Boston, aceasta cea veneţiană, Roma, cu Raffael în frunte, cu suita datată din 1505. A doua bucată, un remarcabil de urmaşi ai acestuia si ai lui Michelangelo, si cu desen înfăţişând un Cap de Madonă, sau de pictori din secolul al XVII-lea cari se străduesc Sibilă, de un puternic profil aproape michelan- încă a creeâ personal la umbra marilor maeştri. giolesc si de o mare fineţe de linii, nu s'ar Sunt 18 tablouri, nu toate atât de importante putea atribui decât perioadei celei mai bune a cât cele ale Veneţienilor menţionaţi, dar intere- maestrului, vremea Madonelor şi Sibilelor lui sante prin imaginea destul de coherentă pe care romane. isbutesc să o dea despre această şcoală. Sebastiano del Piombo urmează apoi, cu un Hobbema: Peisagiu (Castelul Peleş)
  • B O A B E D E G R Â U tablou de mari dimensiuni înfăţişând un Miracol al înfăţişând pe Cei patru evangheliste, în atitudini Fecioarei. Raffaello del Colle, elev al lui Raffael variate pline de fantezie. Eleganţa şi rafina- şi al lui Giulio Romano, cu o bucată, Daniele da mentul liniilor sunt duse aici până la o afec- Volterra, cu trei bucăţi, printre care un excelent tare si o frivolitate care contrastează ciudat cu desen pentru Coborîrea de pe Cruce dela Trinitâ subiectul. Pictural însă, opera e de o rară calitate dei Monti*), Taddeo şi Frederico Zuccari, cu câte şi poate figura alături de lucrările bune ale acestui o bucată, — cel dintâiu cu o replică uşor modifi- maestru. Tabloul nu e semnat, însă poartă data, cată a tabloului care ne arată că e cunoscut din ga- vorba de o operă leria Borghese de de tinereţe, 1521. la Roma, Isus în- tre îngeri în mor- In sfârşit, tre- mânt, — şi Fede- buiesc n o t a t e rico Barocei, cu scoalele mai pu- un Noii me tan- ţ i n importante, gere, de o fru- genoveză, napo- moasă şi r a r ă letană, siciliana, compoziţie. înfăţişate prin câ- Secolul XVII teva picturi nu e reprezentat prin l i p s i t e de in- Domenichino teres. (două b u c ă ţ i ) , Printre geno- P i e t r o da Cor- vezi, un a r t i s t tona, cu d o u ă din Cinquecento, studii pentru fre- Luca Cambiaso, s c e l e executate cu un Portret al în Palatul Bar- liberatorului Ge- berini din Roma, novei, A n d r e a si Andrea Loca- Doria;apoi Gio- telli, peisagist nu vanni Bernardo lipsit de calităţi, Carbone, cu alte în care gustul lui trei Portrete de Salvator Roşa se mari dimensiuni, amestecă cu in- în care influenţe fluenţele fla- veneţiene se ame- m a n d e (2 bu- stecă vizibil cu căţi). influenţa lui Van Dyck; V a l e r i o Ciclul cinque- C a s t e l l i , cu o centesc, atât de Sfântă Familie larg reprezentat excesiv de dulce în c o l e c ţ i e , îl si m a n i e r a t ă , completează Par- Rembrandt: Haman implorând iertarea Esterei (Castelul Peleş) BernardoStrozsi, ma, cu Correggio cu două intere- însuş şi cu Parmiggiano. De cel din urmă nu se sante schiţe în coloare aplicată pe mătase ţesută poate menţiona decât o bucată destul de slabă, cu aur; şi un peisagiu de dimensiuni mici al Iui o dulceagă Madonă de un colorit artificial şi ne- Carlo Antonio Tavella, artist mediocru lucrând în consistent, dar Correggio e reprezentat prin două gustul lui Poussin şi al peisagiştilor flamanzi. bucăţi pline de farmecul sensual şi de graţia sub- Dintre napoletani, numai doi artişti: Mattia tilă a acestui maestru. Una din eie e o schiţă în Preti, cu o interesantă compoziţie înfăţişând o ulei, mai mult un grisaille cu uşoare coloraturi Scenă din istoria lui Alexandru cel Mare, operă parţiale, înfăţişând o închinare a păstorilor. Mi- Zugrăvită după cât se pare pentru Spitalul Cava- nunatul arabesc al formelor, efectele voluptoase lerilor din Malta şi Salvator Roşa, cu un bun Pei- de clar-obscur, expresia spirituală a figurilor nu sagiu semnat, înfăţişând o cascadă într'o privelişte lasă nici o îndoială asupra autorului. Celălalt stâncoasă; alte două tablouri cu peisagii de porturi, tablou, tot atât de caracteristic pentru maniera suntsemnatetotcu numel e lui, dar nu î i pot a parţine. artistului, mai desvoltat însă şi finit, e o pictură Sicilienii, în sfârşit, Agostino, Filippo Tancredi *) Un studiu amănunţit asupra tablourilor lui Daniele şi Giuseppe Paladini, cu lucrări variate şi de o am publicat de curând îîi »Ephemeris Dacoromâna» voi. V: valoare mai modestă, reprezentând meşteşugul Daniele da Volterra e la storia di un motiva ptttorico. şcoalei lor în secolul al XVII-lea şi al XVIIÎ-lea.
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURA 139 G E R M A N I fermecătoare naivitate Zeiţei Amorului, amestec de spirit gotic şi de fantezie a Renaşterii, în care, Grupul maeştrilor germani e mult mai restrâns. alături de asemenea calităţi, preţueşti conştiincio- Sunt cincisprezece tablouri de epoci şi scoale zitatea şi precizia tehnică atât de caracteristice variate, care, fără a putea rivaliza cu ansamblul acestui maestru. atât de important al operelor de scoală italiană, Diirer însuş nu e reprezentat în colecţie, dar înfăţişează totuş un mănunchiu demn de atenţie. vreunui elev al său destul de abil i se datoreste P r i n t r e cele pictura înfăţişând mai vechi şi mai Răpirea. Amymo- de preţ, trebuie neei, reproducere menţionată o Ma- amplificată a cu- donă cu copilul, noscutei gravuri pictură de o suavă datorită maestru- şi gracilă expresi- lui dela Niiren- vitate, pe care Ba- berg. Tabloul e chelin o atribuia remarcabil p r i n problematicului fineţea peisagiu- maestru Wilhelm lui şi prin colo- din Colonia dela ritul nuanţat. sfârşitul secolului De elevi ai lui al XlV-lea. Pei- Diirer, apoi, şi de sagiul realist însă maeştri mai mici care împodobeşte din s e c o l u l al fondul, amintind XV I-lea, sunt alte pictura flamandă trei t a b l o u r i : de d u p ă V a n Sfânta Treimet Eyck, şi s t i l u l excelentă pictură în genere al a- de o v i g u r o a s ă cestei icoane, ne plastică realistă şi indică o epocă de o severa ger- ceva mai recentă, manică expresie, prima jumătate a datorită lui Georg secolului al Penez, un Portret XV-lea. U n u i remarcabil prin maestru anonim calităţi de desen al şcoalei din Co- şi prin efectul de- lonia din această corativ al colori- vreme îi putem lor, atribuit de a t r i b u i pictura, Bachelin lui Al- dar unuia dintre degrever, şiunalt cei mai îndemâ- Portret mai slab, nateci şi mai pă- pe care catalogul trunşi de candi- îl acordă lui Cri- dul m i s t i c i s m stof A m b e r g e r , aproape liric la dar care nu e de- acestei şcoli. cât o copie veche Şi tot unui pri- după o pictură de mitiv din secolul Wolf Huber. al XV-lea, mai Morales: Pietate (Castelul Pelişor) Printre maeştrii naiv şi mai nedi- mai importanţi ai baciu, îi aparţine o Răstignire cu figuraţie nume- Renaşterii, trebuie notat apoi Adam Elsheimer, în- roasă şi cu arhaic fond de aur. făţişat prin două bucăţi, între care un excelent Apoi, Lucas Cranach cel bătrân, căruia cata- peisagiu cu scena în miniatură a Samariteanului logul îi atribuie două picturi: o Tăere a ca- milostiv. pului S-tnlui loan şi o Venera cu Amor. Dacă cea dintâiu nu e decât o copie veche sau o Urmează apoi câteva bucăţi de artişti din se- lucrare de atelier, reproducând o cunoscută pic- colul al XVII-lea, Jean Lingelbach, jean-Henri tură a maestrului, cea de a doua e o operă auten- Roos, Abraham Mignon si un interesant portret tică, semnată şi datată din 1520. E una din mul- al lui Mozart la doisprezece ani, amintind maniera tiplele imagini pe care pictorul le-a dat cu atâta lui Greuze, de J. H. Tischbein.
  • 140 B O A B E DE G R Â U Greco: Portret (Castelul Peleş) FLAMANZI ŞI OLANDEZI în cea mai mare parte din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, multe deosebit de preţioase. Maeştri Un grup foarte important în colecţie îl constituie de primul ordin, un Rubens, un Van Dyck, un picturile flamande şi olandeze. Sunt 51 de bucăţi, Rembrandt, nu lipsesc, iar unele din operele lor
  • AL, BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALA DE PICTURĂ 141 stau, prin valoare artistică, în fruntea colecţiei atribuiâ lui Huber Goltzius cel bătrân, — poate fi întregi. Va fi destul poate să reamintesc tabloul menţionat: un Cristos în faţa lui Pilat, operă lui Rembrandt, Haman implorând iertarea, care ală- de un dur realism, dar de calitate mediocră, gân- Velasquez: Portret (Castelul Peleş) turi de Portretul lui Tintoretto şi de operele lui dindu-ne la artiştii de seamă din această epocă. Greco din aceeaş colecţie ar putea singure face In schimb, secolul al XVI-lea e reprezentat prin faima oricărei galerii. câteva bucăţi bune. Astfel, o delicată imagine a Secolul al XV-lea lipseşte aproape. Un singur Sfintei Magdalena de un autor necunoscut, poate tablou al unui maestru necunoscut, — Bachelin îl fi menţionată numaidecât. E o reproducere sim-
  • 142 B O A B E DE G R Â U plificată în detalii, dar cu multa măestrie execu- Teniers, fără a atinge calitatea acestuia, şi o pic- tată, a unei alte Magdalene din Museul dela tură mai slabă a lui Frans Franc ken cel bătrân, Berlin, atribuită odinioară lui Quentin Metsys, înfăţişând Gloria Fecioarei. astăzi trecută însă artistului neidentificat denumit Mult mai bogat e reprezentat secolul al XVII-lea, Maestrul Magdalenei Mansî. din care găsim opere înfăţişând scoale variate atât Quentin Metsys e absent, dar un artist destul flamande cât şi olandeze. de important din cercul său, Jan van Hemessen, Printre Flamanzi citez întâiupejan Breughel,— e prezent cu o operă de bună calitate, un tablou Breughel de Velours, — reprezentat în colecţie înfăţişând Vocaţia S-tuîui Matei. E exemplarul prin două bucăţi foarte bune: un Peisagiu, înfă- cel mai remarcabil dintr'o serie întreagă de ta- ţişând Vara si Iarna, în calde tonuri închise care Delacroix: Studiu pentru Barca lui Dante (Palatul Cotroceni) blouri cu acelaş subiect —• trei dintre ele numai ÎI amintesc pe Breughel cel bătrân, Breughel al în Muzeul dela Viena, — zugrăvite de acest ţăranilor, şi un enorm Buchet de Flori, operă de artist. adevărat maestru, foarte lăudată cu prilejul Ex- Dintre Olandezi, vom întâlni pe Antonis Moor, poziţiei Rubens care a avut loc la Bruxelles în portretistul faimos, cu un sobru Portret al unui 1877, când a figurat alături şi cu alte bucăţi din cavaler spaniol, şi pe italienizantul Frans Floris această colecţie. care, într'o pictură de mici dimensiuni înfăţişând Apoi, o interesantă pictură de Gilles Sadeler, Alegoria Artei inspirată de Amor trădează su- portretistul lui Mihaiu Viteazul, înfăţişând Hala gestiile, poate nu chiar ale artei lui Michelangelo, cea mare din Castelul Hrasin dela Praga; o Scenă dar de bună seamă ale epigonilor acestuia con- de ţară de Teniers cel bătrân, în genul obişnuit temporani. acestui artist; şi o excelentă pictură de dimen- Apoi, din aceeas epocă, o Scenă de cârciumă siuni, restrânsea lui Teniers cel tânăr, reprezen- flamandă, a lui Cornelis Molenaer, prevestind pe tând Doi fumători.
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALĂ DE PICTURĂ 143 Dar iată-1 pe Rubens însuş, cu trei tablouri stuit Castelul Foişor dela Sinaia. Era o lucrare re- de subiecte foarte variate. Dacă unul dintre ele, marcabilă în genul tablourilor lui Rembrandt cu un mare Portret al Isabelei de Austria, regentă a scene în cadru de peisagii învăluite în clarobscur. Ţărîlor-de-Jos şi protectoare a maestrului, e poate fantastic. Din atmosfera nebuloasă a unei nopţi numai o operă de atelier, în care mâna lui Ru- pe care pale de lună o făceau şi mai enigmatică bens nu a intervenit până în detalii, celelalte două scena se desfăcea violent luminată ca sub o proecţie însă sunt lucrări asupra autenticităţii cărora nu ne magică, printre vagi coloane şi turnuri disimulate putem îndoi. Unul din ele, o interesantă schiţă în negură. O ceremonie tainică, desfăşurându-se în grisaille, lucrată în moi tonuri fugare de brun, în lumină selenară şi în învolburări romantice de e un studiu pentru cunoscutele tablouri dela poezie şi mister. Rembrandt din tablouri cunos- Munchen şi dela Prado înfăţişând O plimbare In cute, din Samariteanul milostiv dela Berlin sau grădină sau Grădina Venereî; şi în figurile schiţate din Fuga în Egipt dela Haga, se putea simţi în se pot recunoaşte portretele artistului însuş, al această pictură, poate nu cu toate marile lui ca- soţiei şi copilului său. Celălalt, o pictură de o lităţi, dar cu inspiraţia şi atmosfera caracteristică impresionantă forţă plastică şi de o unitate de artei sale. stil ireproşabilă, înfăţişează pe Hercnle in luptă Un tablou mai mic, semnat cu iniţială şi datat e cu leul. O varianta a aceleiaş scene se găseşte 1629, modelul în uleiu al unei cunoscute gra- la Potsdam şi pictura a fost reprodusă şi în vuri înfăţişând Vestirea păstorilor. Pictat pe aramă gravură; dar chiar fără vreun indiciu în privinţa şi alterat mult în coloare, tabloul a pierdut din autorului, îndoială n'ar putea fi asupra lui Ru- calităţile lui de odinioară, pe care gravura ne face să bens, căci numai din mâna lui putea ieşi acest le bănuim; interesul său nu e mai mic însă în formidabil torso încordat şi această'inepuizabilă bo- chiar cronologia operei artistului, prin semnătura găţie de tonuri, într'o pictură care e totuş aproape şi prin data pe care le poartă. un monocrom de brun roşcat. O a treia bucată, de dimensiuni tot mici, e un Alături de maestru se aşează apoi elevul său Cap de studiu, o figură de bătrân foarte familiară cel mai de seamă, Teodor van Thulden, cu o pic- tipurilor rembrandtiene şî care, cu toată negli- tură alegorică înfăţişând un Războinic încununat jenţa aparentă a penelului, e o bucată de multă de Victorie. Arta lui Rubens e vizibilă şi în această fineţe şi sensibilitate. operă. Van Thulden nu făcea decât să desvolte Dar opera cea mai importantă, putând fi pre- o schiţă a maestrului, păstrată astăzi la Belvedere ţuită printre cele mai de seamă ale maestrului, în Vîena. Coloritul e însă cam fad, ca şi realizarea e tabloul înfăţişând pe Haman implorând iertarea în genere, lipsită de căldura şi impetuozitatea Esterei. De dimensiuni mari (2,37 m 1,90 m) rubensiană. Pictura e totuş corectă şi nu fără şi de o măestrie de meşteşug care anunţă arta ma- calităţi decorative. relui olandez în perioada cea mai bună a creeaţiilor Van Dyck e însă aproape, cu lucrări care ne sale, tabloul e uimitor prin intensitatea dramatică fac să simţim din nou mâna unui maestru de şi prin extraordinarul joc luminos al colorilor. Din seamă. Una din ele, o Flagelaţie, e un tablou rămas atmosfera grea de penumbră compactă, cele trei neisprăvit. Colorile sunt totuş vii şi amintesc figuri care alcătuesc scena se detaşează în reflexul Italia; cealaltă e o reluare întrucâtva variată a ta- unei stranii lumini proiectată dintr'o parte. E o bloului dela Prado înfăţişând Prinderea lui Isus. explozie de aurituri, de sclipiri de pietre preţioase E ca o isbucnîre de lumină, pâlpâitoare şi roşia- şi de ape luminoase de mătăsuri, incandescente tică, în mijlocul unei învălmăşeli de forme ome- parcă în vibraţia fină a nuanţelor. Estera, care neşti şi al obscurităţii tragice care învălue concentrează în mantia, în rochia şi în diadema ei scena. tot focul acestei splendori regale, domină tabloul Voiu menţiona apoi o excelentă Coborîre de pe cu expresia impenetrabilă şi neîndurată a judecă- Cruce, datorită unuia din elevii lui Rubens, Ge- torului. Moartea lui Haman e rostită în privirile rard Duffet, tablou remarcat odinioară la Expo- ei umbrite şi în gestul indicând refuz definitiv. ziţia Rubens amintită; o schiţă mai slabă, apoi, La picioarele ei, vinovatul îngenunche umilit, în atribuită de Bachelin lui Snyders; şi o Madonă, cu vreme ce din umbră Ahasverus întinde asupra amintiri de Rubens şi Van Dyck, a lui Pierre lui sceptrul de aur indicând verdictul. Tulbu- Ykens, care a figurat şi ea, alături cu celelalte, la rătoare viziune tragică, închegată din lumini fâl- Expoziţia Rubens dela Bruxelles. fâitoare şi din umbre funebre. In opera întreagă Olandezii sunt încă şi mai numeroşi. Să însemn a lui Rembrandt, câteva tablouri doar i se pot întâiu în treacăt un Portret fără calităţi excep- compara în acest gen, prin adâncimea de expresie ţionale al lui Van Mierevelt, pentru a veni nu- dramatică şi prin nestimata calitate a materiei maidecât la Rembrandt, ale cărui opere dau atâta plastice, David şi Saul dela Haga şi poate preţ colecţiei. cele două tablouri cu subiecte tot din istoria Unul din cele patru tablouri menţionate în Esterei, care se găsesc la Petrograd şi Moscova. catalog, Botezul S-tului Mauriciu, a fost pier- Sunt dealtfel toate din aceeaş epocă de turmentată dut din nefericire în incendiul care recent a mi- şi arzătoare inspiraţie, din jurul lui 1660.
  • 144 B O A B E DE G R Â U Alături de Rembrandt, şirul celorlalţi Olandezi seamă cari au ilustrat pictura spaniolă în seco- care urmează apare numai ca o lungă suită de lii al XVl-lea şi al XVII-lea. epigoni. Sunt totuş pictorii de peisagii şi scene Din secolul al XV-lea nu putem însemna «de gen» atât de cunoscuţi şi de preţuiţi în decât o singură pictură, un Cristos binecuvân- arta secolului al XVII-lea. Nu putem decât să-i tând pe Fecioara, tablou pe care Bachelin îl atri- menţionăm aici, deşi multe din picturile lor ar buia lui Antonio del Rincon. Numele acestui artist merita a fi prezentate mai de aproape. Vom în- a dispărut azi din istoria pi cturii spaniole,' criticii tâlni astfel, în afară de un Van den Eeckhout, neputându-i identifică nici o operă şi contestân- elev al lui Rembrandt şi imitator al lui, opere de du-i chiar existenţa. Tabloul din Colecţia Regală Wouwerman, Cornelis van Poelenburgh, Jan Both, nu e mai puţin interesant totuş, chiar sub acest ano- Ciaes Berchem, nimat, şi poate Karel Dujardin, fi numărat prin- Jan van Goyen, tre operele re- A l b e r t Cuyp, marcabile, de un m i s t i c i s m atât Hobbema (cu de sever, ale în- două tablouri, tâilor pictori de dintre care unul şcoală castillană. semnat, greşit Dar iată câteva atribuit de Ba- picturi de mae- chelin lui Roelof ş t r i dintre cei de Vries) Cor- mai i m p o r t a n ţ i nelis de Wael, din secolul al Roelof de Vries, XVI-lea, opere Daniel Wynt- de valoare nu rack. numai p e n t r u Din secolul al această colecţie, dar chiar pentru XVIIHea si al epoca lor de pro- X l X - l e a , tre- venienţă: o Pie- buiesc apoi no- tate de adâncă tate picturi de expresivitate a Jakob van Stry, Divinului Mo- Antonis Scho- rales, pe care nu- o n j a n s , Nic. mai Greco îl va van Schoor, întrece în con- Van Huysum, centrarea şi în Rachel Ruysch, misticismul in- Gerard van Spa- s p i r a ţ i e i ; un endronck şi Fr. Portret al unei Doamne nobile, de M. O'Connell, Sanchez Alonso care îmbogăţesc Coello, pictorul nu numai în nu- atât de preţuit măr de b u c â ţ i de contemporani, sau în şcoli, Co- care continua în lecţia Regală de Spania genul por- Pictură. Reynolds: «La Robinetta» (distrus în focul din 1932 dela Castelul Foişor) tretistic al fla- mandului Anto- nis Moor ; o Fugă în Egipt, de Juan Fer - S P A N I O L I nandez Navarreto, remarcabilă întru totul prin realism şi vigoare de expresie; si o Glorie a Fe- cioarei, de o graţie leonardiană, a pictorului andaluz Relativ restrâns, dar foarte omogen, e grupul Juan de Juanez. de picturi spaniole care, provenind mai toate din El Greco e însă artistul cel mai numeros re- galeria lui Louis-Philippe, aproape nu numără prezentat în colecţie. Cele g tablouri ale sale, opere slabe sau lipsite de interes. Fără a mai unele de dimensiuni mari, pot dă o idee largă despre vorbi de tablourile lui El Greco, pe care Muzeele personalitatea atât de originală şi de moderna a din Spania chiar le-ar putea invidia, fiecare din- acestui pictor. Câteva din aceste tablouri nu sunt tre celelalte reprezintă artişti dintre cei mai de unice. Sunt variante ale altor picturi răspândite
  • AL. BUSUIOCEANU: COLECŢIA REGALĂ DE PICTURA 145 prin diverse colecţii. Greco şi-a multiplicat astfel o variantă, remarcabilă cu totul prin colorit şi cele mai multe din operele sale. Dar interesul prin sensibilitatea aproape modernă cu care e acestor variante, care toate sunt de propria sa zugrăvită, înfăţişează Logodna Fecioarei, E o mag- mână, e că nu sunt niciodată identice şi că, nifică viziune de albastruri, de griuri şi de gal- Zugrăvite la intervale, caracterizează prin stil epoci benuri, un adevărat studiu de tonuri şi valori diverse în activitatea artistului. cromatice, care trezeşte apropieri de pictura lui Vom găsi astfel în colecţia dela Sinaia, o re- Cezanne. Cossio presupunea a fi un tablou zu- luare a celebrului tablou reprezentând Martiriul grăvit odinioară pentru biserica Spitalului Cari- Sfântului Mauriciu dela Escorial, greşit întitulată tăţii din Illescas (lângă Madrid), pereche a altui de Bachelin Cei patruzeci de mucenici. De dimen- tablou care se găseşte încă în acea biserică, înfă- siuni cu mult reduse faţă de pictura din Spania şi ţişând pe S~tul Hildefons. Cercetarea pe care am modificat în amănunte, tabloul din Colecţia Regală putut-o face însă la Illescas chiar nu confirmă e o opera mai târzie a artistului, când şi stilul si această ipoteza. Nici dimensiunile tabloului şi nici coloritul său se transformaseră. La Escorial, era maniera sa nu au vreun raport cu picturile de încă amintirea Veneţiei în colorile puternice de acolo. Bucata dela Sinaia e din ultimii ani ai lui profundă clara rezonanţă, după cum era poate Greco, din perioada cea rnai ardentă şî mai spiri- urma trecerii lui Greco prin Roma, în expresia tualizată a creaţiei sale, când artistul ajunsese a-şi sculpturală şi grandios monumentală a concepţiei. concentra expresia nu numai în mistica religioasă La Sinaia, aceeaş imagine se atenuează în to- a inspiraţiei, dar şi într'o adevărată mistică a nurile gris ale viziunii de mai târziu a artistului, colorilor, fâlfâitoare, pure, dematerializate. iar formele însele, mai lungite şi oarecum mai Un ultim tablou al lui Greco, e un impresionant fluide, anunţă o transformare care avea să meargă Portret pe care Bachelin îl identifica greşit cu atât de departe în operele târzii ale pictorului. Diego Covarrubias, prietenul ilustru al artistului. Cristos cu Crucea e deasemenea o variantă târzie Personagiul, bătrân şi de aristocrată înfăţişare, nu printre multiplele reproduceri ale acestui subiect se regăseşte în niciunul din portretele cunoscute ieşite din mâna lui Greco şi îşi găseşte asemănare ale lui Greco. Pictura e de un colorit extrem de mai cu seama într'un cunoscut tablou din fosta sobru şi de o delicateţă de nuanţe care o aşează colecţie Beruete din Madrid. Un tablou mic, apoi, între operele de cea mai înaltă calitate ale arti- înfăţişând pe Isus luîndu-sî rămas bun dela Măria, stului. E, poate, modelul desăvârşit al artei sale minunat prin frumuseţea poetică a inspiraţiei şi portretistice şi, e fără îndoială, tot o opera din prin neîmitabilul joc expresiv al mâinilor, e, în ultimii săi ani de activitate. acelaş chip, reproducerea unei teme favorite a Un tablou de Luis Tristan, reprezentând Cobo- pictorului, ca şi bucata înfăţişând Sfânta Familie, rîrea S~tului Duh, ne înfăţişează apoi şi şcoala de o graţie expresivă care trezeşte amintirea lui lui Greco, prin elevul cel mai important al maes- Correggîo. Menţionăm apoi tabloul înfăţişând pe trului. Pictura e o imitaţie chiar, a tabloului lui S- tul Martin călare, reproducere a unei picturi Greco dela Prado înfăţişând acelaş subiect. In semnate, astăzi în colecţia Wiedener din America, amestecul de realism vulgar însă şi de maniera şi un Sfânt Sebastian de epocă târzie, cunoscut imitată după maestrul său, e ceva hibrid care îl deopotrivă şi din alte exemplare. clasează pe acest pictor printre artiştii de cate- Trei picturi însă ale mestrului, în colecţia gorie minoră. dela Bucureşti şi dela Sinaia, au o valoare deose- Dar va trebui să menţionez încă, în afară de bită chiar în ansamblul operelor lui Greco. Una un tablou anonim înfăţişând O familie de cerşetori, dintre ele e o mare compoziţie înfăţişând închi- operă tot din secolul al XVII-lea, o pictură de narea păstorilor, într'un decor fantastic, iluminat dimensiuni mari şi de un puternic efect de clar- de iradieri violente de lumină, scena se încheagă obscur, datorită lui Ribera, înfăţişând Lupta lui parca din pâlpâirile ciudate ale unei viziuni mi- Hercule cu Centaurul (un tablou mai mic au stice, în care elementele terestre se amestecă, se acelaş subiect, în Muzeul dela Budapesta); trei şterg şi apar iarăşi în limbile de foc ale unei tablouri apoi, atribuite lui Zurbaran, dintre care viziuni cereşti. E arta lui Greco, încă nu ajunsă unul înfăţişând Viziunea unui cavaler călugăr, de la ultima expresie a misticismului sau, dar adânc o deosebită calitate coloristică; alte două, cu străbătută de neliniştile şi căutările spirituale ale totul remarcabile, aparţinând neîndoelnic lui Ve- acestui artist cu gândire de ascet. Scena înfă- lasquez: unul, un Portret al Cardinalului Galii, ţişată e cunoscută din câteva variante care semnat şi amintind în coloare, în compoziţie se găsesc risipite prin diverse muzee şi colecţii şi în maniera portretul faimos al lui Inocenţiu (Toledo, Valencia, Roma, New-York). Tabloul al X-lea, din Galeria Doria Pamfilîj dela Roma, dela Bucureşti însă e cel mai important şi singurul celălalt, tot un Portret, de dimensiuni mici şi semnat. E fără îndoială prototipul celorlalte, iar de o foarte bună execuţie în tonuri de brun stilul îl arată a f i o opera de epocă timpurie, sigur închis o a treia pictură, încă şi mai mică, în- dinainte de 1600. făţişând un Cavaler călare, a fost greşit atribuită O a doua pictură, căreia nu i se cunoaşte nici lui Velasquez si aparţine probabil şcoalei sale.
  • 146 BOABE DE GRÂU Apoi, o mare Concepţiune, zugrăvită în calde şi Scenă anecdotică, o petrecere întreruptă de so- viguroase tonuri, atribuită lui Antonio de Pe- sirea unei scrisori, excelentă pictură de gen, cu reda; un Cristos la stâlp de Alonso Cano, de o frumoase calităţi de colorit, datorită lui Jean de forţă realistică şi de o calitate în execuţie care Boulogne. pun această lucrare printre cele mai de seamă Cât priveşte secolii al XVIII-lea şi al XlX-lea, ale pictorului; două tablouri de Murillo, o Con- în afară de o serie de zece picturi decorative înfă- cepţiune a Fecioarei, în genul celorlalte zugrăvite ţişând pe panouri de piele gofrată, scene galante de artist şi o curioasă scenă reprezentând Inven- cu păstori şi păstoriţe, picturi pe care Bachelin ţiunea desenului, în care colorit şi tehnică se întrec le atribuia arbitrar lui Lancret, merită a fi men- în fineţe; o sumbră pictură a lui Valdes Leal, ţionate trei tablouri de Greuze: Un pastel repre- înfăţişând Capul S-tului loan pe tipsie, şi o mag- zentând pe Mozart copil, un remarcabil portret nifică Viziune a Magdalenei, operă de adânc co- al muzicantului Gluck şi o candidă figură de lorit şi de ferventă inspiraţie a lui Jose Antolinez. Fată în rugăciune, în gustul sentimental şi dulce care eră obişnuit acestui pictor. Apoi două schiţe în colori ale lui David, înfăţişând una, Triumful lui Achile, cealaltă, pe Andromaca lângă cadavrul lui F R A N C E Z I Hector, bucăţi în care reminiscenţele clasice se valo- rifică prîn amploarea inspiraţiei si prin strălucirea intensă a colorilor. Cea de a doua e dealtfel schiţa Şcoala franceză, în sfârşit, întruneşte dease- definitivă a tabloului foarte cunoscut, cu acest menea un mănunchiu de picturi, destul de inte- resante. titlu. Să menţionez apoi şi un Portret al lui Mira- beau de pictorul mai puţin cunoscut Joseph Boze, In fruntea lor, si prin vechime şi prin valoare amintind o bucată tot de el din Muzeul Carnavalet. artistică, trebuie să punem Portretul lut Caro/ al In sfârşit, dintre moderni, un Ary Scheffer, IX-leat care se poate atribui lui Francois Clouet. un Hendrik Scheffer (Portretul ecvestru al lui E o operă de mare fineţe de desen şi de un aristo- Louis Philippe d'Orleans, proprietarul de odinioară crat colorit în care domină negrul aurit al veştmin- al celor mai multe din tablourile Colecţiei), şi telor şi verdele închis al fondului. Un al doilea un excelent Delacroix, studiu de detaliu pentru Portret, atribuit tot lui Clouet, nu e mai puţin Barca lui Dante dela Luvru. preţios în delicateţea aproape miniaturistică cu care e lucrat. Câteva bucăţi din secolul al XVII-lea se adaugă apoi, cu calităţi variate. Cea mai remarcabilă e, Incendiul care a distrus de curând Castelul fără îndoială, Femeia lăptând, a lui Simon Vouet. Foişor a suprimat, odată cu bucata lui Rem- De un realism familiar şi de o tehnică viguroasă brandt menţionată, şi singurul tablou de şcoală care aminteşte pe Caravaggio, pictura excelează engleză ce se găsea în colecţie, o delicată pictură mai cu seamă prin plastica forte a figurilor şi plină de nuanţe şi de fragede tonuri a lui Rey- prin francheţa coloritului. Calitatea alburilor, ro- nolds, înfăţişând subiectul cunoscut, La Robinetta. şului brun şi albăstruiul veştmintelor femeii e Eră una din picturile la care Regele de azi ţinea în adevăr excepţională. O Alegorie în gust clasic mai mult şi ea împodobea odaia sa de lucru. şi de un colorit cald indică apoi prezenţa lui Pierderea e de sigur însemnată. Din fericire însă, Nicolas Poussin. E singurul tablou din colecţie în afară de cele două tablouri, nici una din cele- ce i se poate atribui, căci o a doua bucată, de di- lalte opere vechi ale colecţiei n'a fost atinsă mensiuni foarte mari şi reprezentând un Peisagiu în această tristă împrejurare. Au pierit mai cu de pădure, e opera celuilalt Poussin, Gaspard, seama opere moderne, care vor putea fi mai uşor elevul şi fiul adoptiv al maestrului. Nu lipseşte înlocuite. Dragostea de artă şi pasiunea de colec- nici Claude Lorrain, cu un caracteristic Peisagiu ţionar a Suveranului însă nu vor întârzia, de sigur, italian, presărat de ruine clasice şi de mici scene să sporească patrimoniul atât de preţios al acestei bucolice. E o bună bucata a artistului, spre deo- colecţii, care constituie azi una din mândriile ţării. sebire de un alt peisagiu mai mic, pe nedrept atribuit acestui pictor. De notat apoi şi o mică AL. BUSUIOCEANU Clişeie * Fotopress»
  • Fr. Clouet: Carol IX, regele Franţei (Palatul Coiroceni) Fotopresa