Your SlideShare is downloading. ×
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Ghid romania manta

1,584

Published on

Published in: Education
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,584
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
31
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Coperta: CRISTIAN STĂNESCU ISBN 973-48-0043-4 CASA EDITORIALA PENTRU TURISM ŞI CULTURA ABEONA Bucureşti, 1992 CUVÎNT îNAINTE Cartea de faţă se adresează iubitorilor drumeţiei, în special tineretului, ea urmărind să pună ladispoziţia celor interesaţi o informaţie succintă, de mare accesibilitate şi adresabilitate, privind bogatul şivariatul potenţial turistic românesc. După cum arată şi titlul, atenţia noastră a fost precumpănitor îndreptată către prezentarea —uneori mai extinsă, alteori sintetică sau numai enunţiativă — unui segment bine determinat din vastul şivalorosul patrimoniu turistic al ţării: monumentele naturii, rezervaţiile naturale (geologice,paleontologice, speologice, botanice, cinegetice etc.), peşterile, arborii ocrotiţi, parcurile, staţiunilebalneoclimatice sau climatice. În momentul cînd ne-am propus elaborarea volumului, demersul nostru a avut în vedere o dublăfinalitate, bine definită: oferirea unui util instrument de lucru amatorilor de drumeţie, precum şi, mai ales,gruparea intre coperţile unei singure cărţi a aproape tuturor obiectivelor naturale de interes major de peteritoriul patriei, în ultimă instanţă întreprinderea noastră fiind şi o caldă pledoarie pentru cunoaşterea şi,în primul rînd, ocrotirea şi protejarea mediului înconjurător, a impresionantului tezaur — de neînlocuit —cu care Natura a împodobit spaţiul românesc. Astfel, în opt itinerare de mărime variabilă, propunem cititorilor mai multe circuite prinmajoritatea zonelor ţării, invitîndu-i la pasionante şi interesante excursii în Delta Dunării, pe litoralulMării Negre, la Cazanele Dunării, pe văile Prahovei, Oltului, Cernei; Bistriţei, Crişurilor, Someşului şiMureşului, pe platoul Bucegilor, pe piscurile semeţe ale Retezatului sau Făgăraşului, la Vulcanii noroioşiori pe molcomele obcine ale Bucovinei, în Maramureş sau în Munţii Apuseni, în staţiuni de faimăeuropeană sau de simplu interes local, în peşteri, parcuri, rezervaţii naturale, în municipii, oraşe şi altelocalităţi, majoritatea aşezări străvechi, cu bogate tradiţii în domeniul creaţiei materiale şi spirituale. Aşa cum era şi firesc, nu am intenţionat să ne oprim doar la o prezentare unilaterală aobiectivelor turistice şi cu toate că ponderea o deţine patrimoniul natural, am considerat util şi necesar săpunctăm, pastilat, cîteva date esenţiale referitoare la istoria localităţilor urbane şi rurale întîlnite de-alungul circuitelor propuse cititorilor, menţionînd, de asemenea, şi existenţa unor remarcabile monumenteistorice, de artă şi arhitectură. Din raţiuni metodologice am adoptat un criteriu unitar de prezentare la municipii şi oraşe; astfel,după o succintă „fişa" istorică ne oprim asupra muzeelor, accentul fiind pus, acolo unde este cazul, pemuzeele (secţiile) de ştiinţe naturale, apoi asupra monumentelor de arhitectură sau de artă plastică,încheind expunerea cu grădinile botanice, parcurile, arborii ocrotiţi etc. existente în perimetrullocalităţilor sau în împrejurimile lor. în privinţa staţiunilor balneoclimatice şi climatice am optat pentruoferirea unei informaţii la obiect privind clima, factorii naturali de cură, indicaţiile, amintind, desigur,acolo unde se impunea, obiectivele naturale ce merită a fi cunoscute de vizitatori. Din toate aşezările urbane şi rurale am îndrumat cititorii către rezervaţiile naturale, peşterile,pădurile, parcurile naturale sau dendrologice, punctele de mare pitoresc etc. aflate în vecinătatea lor. Volumul de faţă se dedică bravului nostru tineret care a dovedit, încă o dată, în zilele Revoluţieidin Decembrie 1989, cu deplină maturitate, că iubirea de patrie rămîne sentimentul cel mai profund, deneînlocuit, dus pînă la jertfa supremă. în numele acestui sentiment, al acestei jertfe, să păstrăm cu grijă, cudăruire, să îmbogăţim, nu numai material, ci şi sufleteşte, acest patrimoniu de frumuseţe care esteRomânia. ITINERARUL I. BUCUREŞTI — PLOIEŞTI —VĂLENII DE MUNTE — SLĂNIC — BAICOI — SINAIA — BRAŞOV — FĂGĂRAŞ — SIBIU — RÎMNICU-VÎLCEA — PITEŞTI — CÎMPULUNG — TÎRGOVIŞTE — BUCUREŞTI a. BUCUREŞTI — BRAŞOV (228 km) Km 0 (DN 1) BUCUREŞTI Municipiul Bucureşti, capitala României, este situat în partea de sud a ţării, în Cîmpia Română, la
  • 2. aproximativ 60 km de Dunăre, 100 km de Carpaţi şi 250 km de litoralul Mării Negre; el se desfăşoară pedirecţiile nord-sud (53 km) şi est-vest (46 km), avînd suprafaţa de 1 521 km2. În Piaţa 1848 se află borna kilometrică 0 de unde începe măsurătoarea şi numerotarea kilometricăa drumurilor naţionale, pînă la hotare. Teritoriul Bucureştilor este străbătut de rîurile Dîmboviţa şiColentina, ultimul formînd în părţile de nord şi est ale capitalei o salbă de lacuri amenajate pentru odihnă şirecreere: Mogoşoaia, Străuleşti, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon,Cernica şi altele. Primele mărturii ale existenţei omeneşti pe teritoriul oraşului, identificate în cartierele Pantelimonşi Colentina, datează din paleoliticul inferior, continuitatea şi permanenţa de locuire în perimetrulBucureştilor fiind atestate de vestigii aparţinînd celorlalte epoci istorice descoperite în toate zonelemunicipiului. Cea mai veche consemnare scrisă, cunoscută pînă în prezent, a denumirii actuale o găsim într-undocument emis de domnitorul Vlad Ţepeş la 20 septembrie 1459, act care se încheie cu menţiunea că a fostdat „în cetatea Bucureşti". După ce timp de aproape două secole a fost, împreună cu Tîrgovişte, capitală aŢării Româneşti, din anul 1659 rămîne singura capitală a statului muntean. Din Bucureşti, a ridicat MihaiViteazul steagul luptei antiotomane în anul 1594, moment ce avea să ducă la prima unire politică a ţărilorromâne, realizată de voievod la 1600. Implicat în toate evenimentele majore ale ţării, Bucureştii au fostcentrul revoluţiilor ele la 1821 şi 1848, precum şi al luptei pentru Unirea Principatelor. În evul mediu oraşula jucat şi un însemnat rol cultural: tipografie la 1580, Academie domnească în anul 1694 etc. La 24 ianuarie/5 februarie 1862 Bucureştii rămîn unica capitală a Principatelor Unite, numite deatunci încolo România, la 9 Mai 1877 aici s-a proclamat independenţa ţării, iar la 1 Decembrie 1918, înurma Marii Uniri, oraşul devine capitala statului naţional unitar. Bucureştii au avut şi o importantă funcţie economică şi culturală; aici s-au înfiinţat: prima moarăcu abur din ţară (1853), prima fabrică de bere (1854), s-a introdus iluminatul public cu lămpi de petrol(1854), fiind primul oraş din lume care a folosit această inovaţie, s-a înfiinţat uzina de gaz aerian de laFilaret (1871), fabrica de zahăr de la Chitila (1876), oraşul a devenit nod al reţelei de căi ferate, s-a introdustramvaiul (1872, iniţial cu cai; din 1894 şi cel electric), au apărut, după primul război mondial, unele mariîntreprinderi industriale (uzinele Malaxa, azi Faur), s-au ridicat edificii publice. În anul 1864 s-a înfiinţatUniversitatea, apoi alte institute de învăţămînt superior (Conservatorul de Muzică, Şcoala de Belle Arte,Facultatea de Medicină, Şcoala de Drumuri şi Poduri, Academia Comercială etc!); în anul 1866 lua fiinţăSocietatea Literară, devenită în 1867 Societatea Academică, iar din anul 1874 Academia Română. Oraşul de azi este o mare metropolă, caracterizată din punct de vedere economic prin unităţi aleindustriei grele, industriei constructoare de maşini, de utilaj chimic, industrie electronică, confecţii, textile,chimică, alimentară, prelucrarea lemnului etc. Municipiul Bucureşti, prin potenţialul său turistic, prin numeroasele monumente istorice, de artă şide arhitectură, prin obiectivele cultural-artistice şi ştiinţifice, prin marile sale baze sportive, prin întinselesale parcuri şi frumoasele monumente ale naturii, constituie o puternică atracţie pentru populaţia ţării. Obiectivele turistice, numeroase, au o mare valoare cultural-artistică şi istorică. Dintre acesteaamintim: MUZEUL DE ISTORIE AL ROMÂNIEI clădire monument de arhitectură, ridicată în anii 1894—1900 după planurile arhitectului Al. Săvulescu; ceramica neolitică; „Gînditorul" celebră realizare a culturiiHamangia; piese aparţinînd culturii Cucuteni; tezaurul de la Hinova, ce conţine podoabe de aur în greutatede peste 4 kg; vasul descoperit la Grădişton Muncelului cu inscripţia Decebalus per Scorillo; copiaColumnei lui Traian; tezaurul de la Pietroasa cunoscut sub numele de Cloşca cu puii de aur; coiful de laCiumesti — Satu-Mare; Proclamaţia de la Padeş (1821), Proclamaţia de la Islaz (1848); exponate şidocumente privind lupta pentru Unirea Principatelor, Războiul pentru Independenţă, Primul război mondialşi Marea Unire din 1918; numeroase mărturii referitoare la perioada interbelică, participarea României larăzboiul antifascist; lapidariu antic şi medieval, tezaur istoric şi cabinet numismatic; MUZEUL DE ARTAAL ROMÂNIEI (organizat într-o aripă a Palatului Regal, clădire monument de arhitectură reconstruită înanii 1930—1937, după planurile arhitectului D. Nenciulescu; Galerie Naţională; Galerie Universală; Secţiede grafică; Secţie de artă decorativă) de care aparţin Muzeul Colecţiilor de Artă şi Muzeul Ceramicii şiSticlei; MUZEUL SATULUI ŞI DE ARTA POPULARA (înfiinţat în 1936, una dintre primele instituţii deacest gen din lume; ocupă 10 ha în Parcul Herăstrău; 298 de construcţii populare tradiţionale, cu inventarullor, amplasate după criteriul zonelor geografice); MUZEUL LITERATURII ROMANE (clădire monumentde arhitectură ridicată în anul 1863; arhitect Rudolf Boroczyn; manuscrise, documente, fotografii, ediţiiprinceps, diverse publicaţii literare menite să prezinte creaţia şi personalitatea marilor scriitori români);MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTA AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (clădire monument de arhitectură
  • 3. ridicată în anii 1832—1834; refaceri în 1862; istoria oraşului din cele mai vechi timpuri pînă în prezent;Secţie de artă românească şi străină); MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ „GRIGORE ANTIPA" clădireconstruită în anul 1908 la stăruinţele savantului Grigore Antipa; cel mai mare muzeu de acest fel din ţară şiunul dintre cele mai reprezentative din lume; expoziţia de bază, alcătuită pe criterii ştiinţifice riguroase,înfăţişează o parte a impresionantului patrimoniu ce numără peste 850 000 de piese; materialul estesistematizat pe cîteva teme majore; prima dintre ele are în vedere evoluţia Pămîntului şi a vieţuitoarelor;cea de-a doua urmăreşte relaţia animal-mediu ambiant; centrul de greutate al expoziţiei este reprezentat detema privind fauna globului şi, în paralel, fauna României; dintre exemplarele mai deosebite ale fauneiexotice amintim: struţul african (cea mai mare specie actuală de pasăre, masculul putînd atinge 150 kggreutate şi 2,50 m înălţime), nandu (cele mai mari păsări din America, cu înălţimea de 1,20—1,50 m şigreutatea de cca 25 kg), casuarii (păsări de pădure, puternice, care nu zboară, dar în schimb sînt bunealergătoare, putînd atinge 40—50 km pe oră, şi traversează înot rîurile şi fîşiile de apă din junglă), pasăreanocturnă kiwi (are miros bine dezvoltat datorită deschiderii nărilor la extremitatea ciocului, caz unic înlumea păsărilor), cufundării (păsări acvatice, excelente înotătoare; în caz de pericol rămîn sub apă cîtevaminute, reapărînd la suprafaţă la 200—300 m distanţă), tucanii (au ciocuri mari, puţin arcuite şi scot sunetecroncănite sau stridente, ascuţite), termitele africane arboricole (trăiesc în cuiburi construite la suprafaţasolului, unele măsurînd mai mulţi metri înălţime), gîndacul elefant din Brazilia tropical-ecuatorială (numitastfel după prelungirea în formă de trompă de elefant ce o poartă pe cap), peste 250 000 specii de fluturi,ariciul, cangurul, capibara (cea mai mare dintre rozătoare, cu lungimea de pînă la 1—1,30 m, greutate pînăla 60 kg şi înălţimea 50 cm), şoarecele săritor din deşerturile asiatice (îşi sapă galerii cu mai multe tuneluride refugiu), lemingul norvegian (animal cunoscut pentru înmulţirea sa masivă în anii cu hrană abundentă;la fiecare trei-patru ani), furnicarul (limba cu diametrul de numai 10—15 mm poate fi scoasă pînă la 60cm), ghitonul sau jderul-flămînzilă (foarte puternic pentru talia lui, poate tîrî un urs sau poate omorî renulori elanul), iakul (bun căţărător pe stînci, rezistent, trăieşte în Tibet pînă la 6 100 m alt.), dromaderul,babuinii, morsa, guerza (maimuţă cu păr lung pe spate, care-i amortizează şocurile cînd se aruncă dintr-uncopac în altul), gorila de munte (cel mai mare şi puternic reprezentant al primatelor; poate atinge 7,75 mînălţime şi 275 kg greutate), marele păianjen sud-american Avicularia ivicularia, capabil să ucidă şipăsărele, creveta uriaşă de Indonezia, cu labele de 30 cm lungime, moluscă Tridacna gigas (trăieşte înrecifii coralieri din Oceanul Indian şi atinge 400 kg greutate), somnul electric (musculatura sa producesuficientă electricitate pentru a comoţiona chiar şi un om), maimuţa năsoasă kahan (masculul are un naslung care creşte o dată cu vîrsta), scheletul unui Dinotherium qiqantissimus (unicat în lume; înalt de 4,5 m),scheletul porumbelului Didus ineptus, originar din Insula Mauritius etc.]; CURTEA VECHE (secolul alXVI-lea, cu refaceri; aici funcţionează Muzeul Curtea domnească — Palatul Voievodal, secţie a Muzeuluide Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti); BISERICI, MONUMENTE DE ARTA ŞI ARHITECTURA,dintre care amintim: Buna Vestire — Curtea Veche (secolul al XVI-lea, cu refaceri; ctitorie a lui MirceaCiobanul) Mihai Vodă (1591, cu refaceri; ctitorie a lui Mihai Viteazul), Radu Vodă (veacul al XVII-lea;ctitorie a lui Radu Mihnea), Patriarhia (secolul al XVII-lea, cu refaceri; ctitorie a lui Constantin ŞerbanBasarab), Fundenii Doamnei şi Colţea (secolul al XVII-lea; ctitor spătarul Mihai Cantacuzino), Sf.Gheorghe Nou (1707, cu refaceri: ctitorie a lui Constantin Brîncoveanu care-şi are mormîntul aici),Creţulescu (veacul al XVIII-lea), Antim (1715; ctitorie a lui Antim Ivireanul), Stavropoleos (1724, curefaceri), Ghica-Tei (1833; ctitorie a lui Grigore Dimitrie Ghica) ş.a.; STATUILE lui Mihai Viteazul (1876;Carrier Belleuse), Ion Eliade Rădulescu (1879; Ettore Ferrari), Gheorghe Lazăr (1885; Ion Georgescu),Spiru Haret (1935; Ion Jalea) amplasate în faţa Universităţii (clădire monument de arhitectură ridicată înanii 1857— 1869 după planurile arhitectului Al. Orăscu). Mihai Eminescu (Gheorghe Anghel) din faţaAteneului Român (edificiu monument de arhitectură construit în anul 1888, după proiectul arhitecţilorAlbert Galleron şi C. Băicoianu), Mihail Kogălniceanu (1936; Oscar Han); MONUMENTUL GENIULUI— LEUL (1926; Spiridon Georgescu); ARCUL DE TRIUMF (1935; arhitect Petre Antonescu; sculpturi deIon Jalea, Corneliu Medrea, Constantin Baraschi); MONUMENTUL AVIATORILOR (1936; LidiaKotzebue): MONUMENTUL EROILOR PATRIEI din faţa Academiei Militare (1957; Zoe Băicoianu,Marius Butunoiu, I. Dămăceanu, T. N. Ionescu); numeroase CLĂDIRI MONUMENTE ISTORICE, DEARTA ŞI ARHITECTURA şi anume: Hanul Manuc (începutul secolului al XIX-lea; atentă restaurare înanii 1968—1972) Palatul Ghica-Tei (1822; în interior fresce de Giacometti), Banca Naţională a României(1885; Albert Galleron şi Cassien Bemard), Palatul de Justiţie (1895; A. Ballu), Palatul C.E.C. (1896—1900; Paul Gottereau), Palatul Parlamentului (1907; Dimitrie Maimarolu), Institutul de Arhitectură „IonMincu" (1912—1927; Grigore Cerchez), Sala Palatului (1960; Horia Maieu, T. Ricci, Ignat Şerban), PalatulRadiodifuziunii (1960: T. Ricci, L. Căreia, M. Ricci), noile clădiri ale Academiei de Studii Economice
  • 4. (1967—1968), Centrul de Televiziune, sediul Televiziunii Române (1968; T. Ricci, T. lacoban, M.Căciulă),. Aeroportul Internaţional Otopeni (1969), hotelul Intercontinental (1970; D. Ha-riton, I. Moscu,Gh. Nădrag, I. Belea), Teatrul Naţional (1967— 1970; Horia Maieu, Romeo Belea, N. Cucu), InstitutulPolitehnic (1967—1972; Octav Doicescu), Palatul Sporturilor (Sala Polivalentă; 1974); METROUL (treimagistrale a căror lungime însumează 60 km); BAZE TURISTICE ALE COMPANIEI DE TURISMPENTRU TINERET; BAZE SPORTIVE ŞI STADIOANE (Naţional, Steaua, Dinamo, Giuleşti, Olimpia,Patinoarul artificial ş.a.). Pe teritoriul Bucureştilor se află numeroase parcuri şi zone de agrement; dintre acestea vom amintipe cele mai importante. PARCUL HERĂSTRĂU, numit iniţial Parcul Naţional, a început să fie amenajat în anul 1936 peun teren vast cuprins între Şoseaua Kiseleff şi lacurile Herăstrău şi Floreasca. Extins şi transformat în anul1951, parcul ocupă în prezent suprafaţa de 187 ha, inclusiv lacul. Pe lac se află trei insule; două mai mici,pe care se înalţă sălcii şi plopi, şi alta mai mare, cunoscută sub numele de Insula Trandafirilor, legată derestul parcului prin poduri frumos arcuite şi situată în partea de sud a lacului. În incinta parcului se găsesc un teatru în aer liber (3 000 locuri), pavilioane pentru biblioteci şiexpoziţii, terenuri şi baze sportive, o seră în care se cultivă plante necesare parcului, Expoflora,debarcadere, un parc de distracţii pentru copii, busturi ale unor oameni de cultură români şi străini. În parc vegetează un unicat dendrologic, o varietate a salcîmului japonez cu ramuri plîngătoare şifrunze pătate cu alb. Întrucît era necunoscut în literatura de specialitate şi a fost descris pentru întîia dată despecialiştii din ţara noastră, în anul 1960, a primit numele de Sophora japonică Bucureşti (existenţasalcîmului a înregistrat-o şi prestigioasa revistă „The American Horticultural Magazine", care i-a subliniatvaloarea ornamentală). PARCUL LIBERTĂŢII, amenajat pe Dealul măreţului, acoperit odinioară cu viţă de vie, ocupăsuprafaţa de 36 ha. Deşi primele preocupări pentru crearea unui parc în zonă dateaza din anul 1864, parcula fost inaugurat abia în anul 1906 după proiectul realizat de Louis Redon. În parc se află Arenele Libertăţii (capacitate 5 000 locuri), vastă construcţie în formă de potcoavă,cu coloane în stil doric, concepută de arhitectul Negrescu, pentru reprezentaţii teatrale în aer liber. Tot aicipoate fi admirată Fîntîna Gheorghe Gr. Cantacuzino, monument în stil neoclasic, înălţat în anul 1870.Construcţia, realizată din blocuri de piatră care imită stîncile, are faţada şi părţile laterale prevăzute cubasoreliefuri şi piloni de susţinere pe care sînt fixate plăci de ceramică înfăţişînd steme şi cavalerimedievali. Partea din faţă dispune de o firidă la baza căreia se găseşte un mic bazin de piatră din careţîşneşte apa. În parc trăiesc copaci seculari printre care şi un exemplar din arborele mamut (Sequoia gigantea)originar din munţii Sierra Nevada şi California (S.U.A.), unde atinge peste 100 m înălţime, pînă la 10 m îndiametru şi vîrstă impresionantă de peste 4 000 de ani. În faţa intrării în parc este amplasată Fîntîna Zodiacului, construită în anul 1934 după planurilearhitectului Octav Doicescu. Decoraţia cuprinzînd un ciclu de mozaicuri în alb şi negru, reprezentîndsemnele zodiacului, aparţine sculptorului Mac Constantinescu. GRĂDINA CIŞMIGIU, cea mai veche grădină publică amenajată în Bucureşti, a fost inaugurată la22 martie 1860, actuala sa înfăţişare datorîndu-se, în mare, peisagistului Fr. Rebuhn. Dintre arborii şiarbuştii care se evidenţiază prin raritatea speciei amintim: Pinus jeffreyi, un pin originar din America deNord, Libocedrus decurrens, conifer din America, un stejar masiv şi secular (Quercus robur), alunul turcesc(Corylus colura) ş.a. Punctele de atracţie ale Cişmigiului sînt: lacul, terasa cu trandafiri, Rondul roman (unde sîntamplasate busturile mai multor scriitori clasici români), busturile altor scriitori şi publicişti (TraianDemetrescu ,George Panu, Maica Smara), Monumentul eroilor francezi (executat în marmură de Carrara decătre sculptorul Ion Jalea în anul 1922). Dintre celelalte parcuri bucureştene menţionăm: PARCUL TINERETULUI (cu Palatul Sporturilorşi Culturii, fîntîni arteziene, lac, loc de distracţii pentru tineret etc.), PARCUL CIRCULUI, PARCULKISELEFF, precum şi parcurile şi grădinile mai mici: COPILULUI, NICOLAE BĂLCESCU, VITAN,IOANID, GRĂDINA ICOANEI, DRUMUL TABEREI ş.a. Pe teritoriul oraşului sînt ocrotiţi o serie de arbori şi arbuşti care se evidenţiază prin raritateaspeciei în această zonă geografică sau prin dimensiuni, vîrstă şi particularităţi morfologice. Asemeneaarbori sînt: tisa (Taxus baccata; în str. Ştirbei Vodă nr. 132 şi Tunari nr. 34), exemplare de peste 100 de ani,avînd coronament bogat şi o mare valoare decorativă; magnolia (Magnolia dianae; în str. Polonă nr. 4,Berthelot nr. 26, Sergent Militam nr. 8, General Dona nr. 12 ş.a.), specie ornamentală ocrotită la care florile
  • 5. apar direct pe ramuri şi înainte de înfrunzire; dudul alb (Morus alba; str. Batistei nr. 2) originar din China,în vîrstă de peste 200 de ani; salcîmul japonez (Sophora japonică; str. M. Ser-ghiescu nr. 11) plantat în anul1910; platanul (Platanus acerifolia; lîngă podul Cotroceni), exemplar de peste 200 de ani, cu diametrulpeste 1 m; liliacul (Syringa vulgaris), un exemplar mare, cu diametrul de peste 50 cm aflat pe str. MihaiEminescu; în grădina Casei Scriitorilor „Mihail Sadoveanu" (Calea Victorie nr. 115) vegetează un exemplarunic de ulm de cîmp, remarcabil prin coroana sa ramificată şi frunze mici. ÎMPREJURIMI PĂDUREA CERNICA se întinde de la şoseaua Bucureşti — Călăraşi (DN 3) spre sud, pînă lavalea Colentinei unde se află Lacul Cernica (341 ha şi un volum de apă de 7 000 000 m3). În curteamănăstirii din apropiere se întîlnesc doi stejari seculari în vîrstă de 250 de ani; alături de ei se remarcăcarpeni, ulmi, tei. Fauna de interes cinegetic este reprezentată de căprioare, mistreţi, iepuri şi pe alocuripisici sălbatice. În apele lacului creşte ostrăţelul bălţilor (Utricularia vulgaris), plantă carnivoră cu frunzelipicioase şi cozi lungi. În lac trăiesc ştiuca (Exos luduş), bibanul (Perca fluviatilis), plătica (Bramabrama), linul (Ţinea ţinea) şi alte specii de peşti. PĂDUREA PUSTNICUL este accesibilă pe şoseaua Bucureşti - Călăraşi (DN 3) pînă la km 14,5,apoi la stînga pe un drum nemodernizat ce traversează pădurea de la vest la est sau se merge pe oramificaţie laterală asfaltată. Pădurea, amenajată pentru prima dată la sfîrşitul secolului trecut (1882), ocupăsuprafaţa de 855 ha şi este populată de numeroase specii ca: stejarul, cerul (Quercus robur), teiul (Tiliapucios, frasinul (Frasinus excelsior), paltinul (Acer platanoides), carpenul (Carpinus betuluş), jugastrul(Acer campestre), ulmul, salcîmul (Robinia pseudacacia). În apropierea pădurii se află Lacul Pustnicul şi mănăstirea Pasărea (1813), unde în anul 1864 s-aînfiinţat o şcoală primară şi un spital pentru locuitorii satelor din jur; aici şi-a petrecut ultimii ani de viaţăsculptorul Gheorghe Anghel, creatorul statuii lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român. PĂDUREA JILAVA, situată în partea sudică a municipiului, spre Giurgiu (DN 5), are aspect dezăvoi, dominaţi fiind plopii euroamericani, plopii indigeni, stejarul, frasinul, salcia (Salix purpurea, arţarul(Acer platanoides), salcîmul. PĂDUREA MOGOŞOAIA, una dintre principalele zone turistice ale Capitalei, este accesibilă fiepe şoseaua Bucureşti — Ploieşti (DN 1 A), pînă în comuna omonimă, fie pe şoseaua Bucureşti —Tîrgovişte (DN 7), pînă în comuna Chitila şi apoi încă 3 km pe o ramificaţie asfaltată la dreapta. Vegetaţia forestieră cuprinde teiul, salcîmul, aninul (Alnus incăna), jugastrul şi alte specii. Aicivegetează cele mai frumoase arborete de tei din apropierea Bucureştilor, unele exemplare avînd înălţimeade 25 m, diametrul de 40—50 cm şi trunchiuri drepte pe mari porţiuni, cu coroane mari şi frumoase. Deasemenea, în pădure supravieţuiesc stejari monumentali (vîrsta în jur de 150— 160 de ani, înălţimea depeste 30 m şi diametre de 80—100 cm). În apropiere se află comuna Mogoşoaia, atestată documentar din vremea lui Mihai Viteazul(1598). Ca obiective turistice amintim palatul construit în anul 1702 de către domnitorul ConstantinBrîncoveanu şi lacul Mogoşoaia (92 ha suprafaţă, 4,8 km lungime, 1 220 000 m3 volum de apă). Km 10 (DN 1) PĂDUREA DĂNEASA Pădurea compusă din arbori de diferite esenţe, predominanţi fiind cerul şi gîrniţa, are alei bineîntreţinute şi poieni pitoreşti. Aici se găsesc restaurantul „Pădurea Băneasa", construit în anul 1930 dupăplanurile arhitectului Octav Doicescu, popasul turistic „Băneasa" (140 locuri în căsuţe), braseria„Camping", Grădina Zoologică, cea mai mare din ţară, Poligonul de tir sportiv Tunari, unul dintre cele maimoderne clin lume. Km 21 (DN 1) PĂDUREA CALDARUŞANI (ramificaţie la dreapta, 41 km prin Băieţeşti,Căciuiaţi, Moara Vlăsiei pe DJ 101 + DJ 101 C) Pădurea, ocupînd suprafaţa de 468 ha (din care 125 ha constituie REZERVAŢIE FORESTIERĂ),este alcătuită din stejari seculari, cer, stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), gîrniţă (Quercus frainetto),arţar tătăresc (Acer tataricum) şi alte specii. Iepurii, vulpile, căprioarele, cerbii lopătari şi fazanii sîntexemplarele de faună care populează pădurea. Frumuseţea peisajului este completată de lacul Căldăruşani, în suprafaţă de 224 ha, lung de 4,5 km
  • 6. şi cu adîncimea maximă de 5 m. Pe lîngă stuful (Phragmites communis) ce se întinde în larg, formînd plauricu grosimea de pînă la 1 m, se mai întîlneşte nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar luteum),stînjenelul de baltă (Ins pseudacorus), papura (Typha latifolia). În zona pădurii se înalţă mănăstireaCăldăruşani, monument reprezentativ pentru epoca lui Matei Basarab. Km 35 (DN 1) PĂDUREA SNAGOV (ramificaţie dreapta 4,5 km) Alături de stejari monumentali, frasini şi tei, aici, în plină cîmpie, cresc în bune condiţii cca 30 deexemplare de fag caucazian (Fagus orientalis), raritate pentru ţara noastră; arborii au vîrsta de peste 100 deani, diametrul cuprins între 50—70 cm şi înălţimea de peste 25 m. Mai semnalăm gorunul, sorbul (Sorbusdomestica, S. tormi-nalis) şi plante ierbacee precum Himatoglosus, Hieracium, Viola Muralis, speciiîntîlnite la peste 60 km depărtare spre nord. Într-un sector al pădurii au fost amenajate începînd din anul 1929 parcul, o adevărată desfătarepentru bucureşteni, şi ştrandul Snagov. Cel mai pitoresc şi mai important dintre toate atracţiile turistice de aici este Lacul Snagov, careface parte din seria limanurilor fluviale din sectorul mijlociu al văii Ialomiţei, întins pe 576 ha, lung de 16,5km şi cu adîncimea maximă de 9 m (cel mai adînc din Cîmpia Română) Lacul Snagov prezintă şi interesştiinţific. Pe malul său s-a organizat o REZERVAŢIE NATURALĂ cuprinzînd 976 ha de pădure şi 180 hadin suprafaţa lacului; printre speciile acvatice protejate se numără otrăţelul, relict terţiar, săgeata apei(Sagittaria sagittifolia) şi nufărul indian (Nelumbo nucijera). Km 60 (DN 1) PLOIEŞTI Aşezat la confluenţa Prahovei cu Teleajenul la mică depărtare de dealurile subcarpatice, Ploieştiuleste cunoscut documentar din anul 1545. Actul de naştere propriu-zis al oraşului îi reprezintă iasădocumentul emis de Mihai Viteazul în anul 1597, prin care vestitul domnitor decidea să-şi ridice aici curteaşi tabăra militară. De la sfîrşitul secolului al XVII-lea, localitatea cunoaşte o continuă dezvoltare datorităsituării sale pe drumul ce lega capitala cu Braşovul. La începutul veacului al XVIII-lea, Antonio Maria delChiaro, vorbind despre oraşele Ţării Româneşti, considera Ploieştiul al patrulea ca importanţă. Dezvoltarea oraşului capătă un ritm vertiginos o dată cu descoperirea zăcămintelor petrolifere.Ploieştiul zilelor noastre este un puternic centru industrial (utilaj petrolier şi petrochimic, produsepetroliere, rulmenţi grei, industrie textilă, alimentară etc.) şi cultural-ştiinţific (teatru, orchestră simfonică,institut de învăţămînt superior etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL PRAHOVA cu Secţie de istorie (unelte dinpaleolitic şi neolitic, ceramică geto-dacă şi romană, tezaur de monede geto-dace găsite la Rîfov, documenteşi exponate privind evoluţia oraşului din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre), Secţie de artă(pictură şi sculptură românească modernă şi contemporană), Expoziţia „Ceasul de-a lungul vremii"(aproximativ 2 000 de ceasornice de tipuri diferite, începînd cu piese din secolul al XVII-lea), MuzeulRepublican al Petrolului (evoluţia extragerii şi prelucrării petrolului), Expoziţia memorială NichitaStănescu şi Secţia memorială I. L. Caragiale (consacrate vieţii şi operei celor doi mari scriitori); MUZEULDE BIOLOGIE UMANĂ în compartimente distincte sînt prezentate bogate informaţii, ilustrate cu o marediversitate de exponate: diapozitive, fotografii, mulaje, piese originale preparate adecvat, instalaţiielectronice, diorame; sectorul de antropogeneză se ocupă de apariţia şi evoluţia omului, printrenumeroasele fosile şi unelte ce au aparţinut purtătorilor unor străvechi civilizaţii numărîndu-se cele deAustralantrapus oltenensis identificat la Bugiuleşti-Vîlcea, cel mai vechi tip de om din Europa; sectorul deanatomie şi fiziologie umană, normală şi patologică prezintă corpul omenesc, precum şi medicamenteromâneşti apreciate în ţară şi peste hotare; sectorul de ecologie se ocupă de raporturile stabilite în natură,între oameni şi biosferă, posibilităţi de adaptare a omului la diferite condiţii de mediu; sînt înfăţişate zoneleprotejate din lume şi din ţara noastră (parcuri şi rezervaţii naturale), elementele de floră şi faună ocrotite delege în România şi în alte părţi ale globului; în cadrul unor expoziţii tematice periodice, muzeul expunediferite colecţii valoroase axate pe ştiinţele naturii; MONUMENTUL VÎNĂTORILOR închinat eroilor din1877—1878 (1898; G. Vasilescu); ANSAMBLUL SCULPTURAL „TRIPTIC DOMNESC": Vlad Ţepeş(1971; V. Blendea), Mihai Viteazul (1971; N. Kruch), Tudor Vladimirescu (1971, O. Iliescu); STATUIA luiDobrogeanu-Gherea (1971; N. Kruch); BUSTURI I. Negulici, I. L. Caragiale etc. În estul oraşului (5 km peDN 1 B), pe valea Teleajenului, se află PARCUL BUCOV (popas turistic, lac cu ambarcaţiuni, ştrand). Km 87 (DN 1 A) VĂLENII DE MUNTE Localitatea, atestată documentar din secolul al XV-lea ca punct de vamă şi tîrg, a devenit
  • 7. cunoscută datorită Universităţii de vară întemeiată şi condusă de N. Iorga (1908—1914; 1921—1944); totaici a funcţionat şi Tipografia „Datina românească" unde s-au tipărit numeroase lucrări ştiinţifice şibeletristice. După întretăierea cu str. Brazilor, bulevardul N. Iorga urcă spre cartierul Văleanca, unde există, pedreapta, un plop negru (Populus nigra) în vîrstă de aproape 400 de ani, MONUMENT AL NATURII, alcărui trunchi are diametrul de 1,60 m. Scoarţa sa, de culoare cenuşie, este puternic „ridată", iar coroanamult ramificată. Km 108 (DN l, DJ 101 A, DJ 102 C) SLĂNIC Oraşul, aşezat în partea centrală a judeţului, în sectorul nordic al Subcarpaţilor Prahovei, apareatestat documentar într-un act emis în martie 1532 de către domnitorul Vlad Înecatul (1530—1532).Principala bogăţie naturală o zonei, sarea, cunoscută şi exploatată tot mai intens începînd cu secolul alXVII-lea, a jucat un rol determinant în evoluţia economică a Slănicului. Sarea de la Slănic este reprezentată prin mai multe nuclee şi lentile de grosimi variabile (grosimeamedie atinge 340 m), desfăşurate într-un areal de 1,6 km2. Cea mai mare lentilă, cu grosimea de aproape500 m, se află în sectorul central al localităţii. În partea de vest a oraşului, sarea apare la suprafaţă sub forma unui munte în miniatură, unveritabil monument al naturii, considerat ca unul dintre cele mai frumoase şi interesante areale geologice şigeomorfologice ocrotite. MUNTELE DE SARE impresionează prin relieful carstic spectaculos, cu şănţuleţe şi orificiitubulare separate de creste ascuţite, alveole, variate forme rezultate din precipitarea sării, crăpături a-dîncidatorate dizolvării sării pe fisuri etc. Rezervaţia din care face parte Muntele de Sare se desfăşoară pe cca 1,8 ha şi mai cuprinde LaculMiresii, aflat în interiorul muntelui, Lacul Porcilor (1 m adîncime), Lacul Baia Baciului (6 100 m2suprafaţă, 7,62 m adîncimea maximă) şi versanţii înierbaţi, cu floră specifică: sărărica (Salicorniaherbacaea)3 pelinul (Artemisia salina), steluţa (Aster tripholium) ş.a. Oraşul Slănic este important şi prin funcţia de STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL. Apa şi nămolul terapeutic din lacurile Baia Baciului şiPorcilor au permis apariţia şi dezvoltarea staţiunii încă din secolul trecut, după cum reiese din douădocumente din 14 şi 20 mai 1853, prin care se solicitau sume de bani din fondul Băilor Slănic, care a fostoficial declarată staţiune în 1889. Climat de dealuri şi coline împădurite; temperatura medie anuală este de 9°C (în iulie, 19,5°C, iarîn ianuarie, cca —3,5°C); precipitaţiile ating în medie cca 750 mm anual. Factori naturali de cură; apa minerală a lacurilor, clorurosodică concentrată, nămol terapeutic dinlacurile Baia Baciului şi Porcilor; microclimat în salina Unirea; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiunireumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni ginecologice, afecţiuni neurologice periferice, afecţiunirespiratorii. Obiective turistice: CASA CĂMĂRĂŞIEI, unde este amenajat MUZEUL SĂRII (roci şiminerale salifere, sortimente de sare provenite din salinele ţării, informaţii referitoare la caracteristicilemineralogice şi chimice ale zăcămintelor de sare); SALINA UNIREA (în interior, la 210 m adîncime, seaflă Sala Genezei, unde pot fi admirate busturile dăltuite în sare ale lui Burebista, Decebal, Traian, MihaiEminescu, precum şi Statuia lui Mihai Viteazul). Km 141 (DJ 102 C) BAICOI Fostă moşie domnească, donată de Mihai Viteazul moşnenilor din Ploieşti în anul 1599. În razaadministrativă a oraşului intră şi STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ DE INTERES LOCAL ŢINTEA,indicată în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor. În apropiere se trece peste paralela 45°, linie imaginară care împarte emisfera nordică în două părţiegale (jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord). Punctul a fost marcat prin construirea unui motel. Km 152 (DN 1) BĂNEŞTI La intrarea în comună se înalţă MONUMENTUL închinat lui Aurel Vlaicu care, în ziua de 13septembrie 1913, s-a prăbuşit în perimetrul localităţii pe cînd încerca cea dintîi traversare a Carpaţilor cuavionul construit de el.
  • 8. Km 152 (DN 1) CÎMPINA Oraşul, situat la confluenţa Prahovei cu Doftana, este atestat documentar din anul 1503. El acunoscut o intensă dezvoltare o dată cu începerea exploatării zăcămintelor de ţiţei din zonă; în anul 1895aici a intrat în funcţiune cea mai mare rafinărie din Europa epocii respective. Obiective turistice: MUZEUL MEMORIAL „NICOLAE GRIGORESCU" (creaţii ale mareluipictor, mobilier etc.); CASTELUL lui Bogdan Petriceicu Hasdeu; BUSTUL lui Aurel Vlaicu. În perimetruloraşului se găseşte şi STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ DE INTERES LOCAL POIANA CÎMPINA,cunoscută şi folosită încă din secolul trecut datorită izvoarelor sale cu apă minerală clorurosodicăconcentrată, bicarbonată, sulfatată, hipertonă. Bazinele pentru băi minerale, precum şi instalaţiile pentruaero-, helio- şi fizioterapie sînt utilizate în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, afecţiunilor sistemuluinervos periferic, afecţiunilor ginecologice. Km 170 (DN 1) COMARNIC Oraşul, amplasat pe ambele maluri ale Prahovei, la contactul Munţilor Gîrbova cu Subcarpaţii,este amintit în documentele secolelor XV—XVI ca vechi tîrg şi centru de schimb; localnicii se ocupau cucărăuşia, Comarnicul fiind cunoscut şi ca locul unde se tundeau oile. La sfîrşitul secolului al XIX-lea aici s-a construit o fabrică de var. În prezent, în oraş, pe lîngă fabrica de ciment, mai funcţionează unităţi pentru prelucrarealemnului şi pentru producerea materialelor de construcţii. De asemenea, Comarnicul este renumit pentrucovoarele şi cusăturile confecţionate aici. Km 185 (DN 1) SINAIA Oraş — STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, dispusîn amfiteatru, la poalele Muntelui Furnica din masivul Bucegi, Sinaia, denumită şi „Perla Carpaţilor", estesituată la 798—970 m altitudine, dominînd Valea Prahovei. Declarată oraş în anul 1880, Sinaia a devenit o apreciată staţiune bine cunoscută în ţară şi pestehotare. Ea dispune de moderne hoteluri, de telecabina care urcă spre platoul Bucegilor, de pîrtii de schi şide bob etc. Climat de culoar montan; temperatura medie anuală este de 5,5—6,5°C (în iulie, 14,5—16°C, iarîn ianuarie, —3,5... —4,7°C); precipitaţii bogate, ating o medie de 750—l 000 mm anual. Factorii naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent, aer curat, lipsit de praf şi alergeni, bogat înradiaţii ultraviolete; apă minerală sulfuroasă, oligominerală. Indicaţii: nevroza astenică, afecţiuni endocrine, unele boli profesionale, afecţiuni ale tubuluidigestiv şi ale glandelor anexe. Obiective turistice: MĂNĂSTIREA SINAIA, ctitorie a spătarului Mihai Cantacuzino (1695;pictură de Pîrvu Mutu; expoziţie de artă medievală); Castelul Peleş; EXPOZIŢIA „REZERVAŢIANATURALĂ BUCEGI" (aflată în parcul oraşului, prezintă flora şi fauna din Munţii Bucegi); BUSTULactorului Ion Brezeanu. În cartierul Cumpătu s-a organizat încă din anul 1940 o REZERVAŢIE FORESTIERĂ (1,4 ha, ceamai mică din Carpaţii Meridionali). În rezervaţie, străbătută de pîrîul Caşeria (1,5 km lungime) predominăaninul, salcia, caprifoiul (Lonicera Xylosteum), smeurul (Rubus idaeus), călinul (Viburnum opulus),păducelul (Crataegus intermedia), socul (Sambucus nigra). Dintre ierbacee abundă crinul de pădure(Litium martagon), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), vineriţa (Ajuga reptans), floarea paştelui(Anemone nemorosaj, piciorul cocoşului (Ranunculus polyanthemos), vioreaua (Scilla bifolia). În zonele unde apa din izvoare sau cea scursă pe pantă se acumulează pot fi observate coadacalului (Equisetum arvense), rogozul (Carex rupestres), creţuşca (Filipendula ulmaria), mana de apă(Glyceria plicata), iar în locuri mai zvîntate nu-mă-uita (Myosotis alpestris), păiuşul (Festuca pumila),captalanul (Petasites hybridus), calcea calului (Caltha laeta), gălbăjoara (Lysimachia nummularis) ş.a.Dintre mamifere, cele mai des întîlnite sînt: veveriţa (Sciurus vulgaris), chiţcanul de munte (Sorex alpinus),şoarecele de pădure (Sylvaenus sylvaticus). Km 191 (DN 1) BUŞTENI ORAŞ-STAŢIUNE aşezat pe cursul superior al Prahovei, la altitudinea de 860—960 m, la poalelemunţilor Jepii Mici (2 143 m alt.), Caraiman (2 384 m alt.) şi Coştila (2 490 m alt.), străbătut de trei pîraiece coboară pe Valea Cerbului, Valea Albă şi Valea Jepilor. Localitatea se dezvoltă mai ales după construirea şoselei de pe Valea Prahovei şi după darea în
  • 9. exploatare a căii ferate Bucureşti — Braşov; aici s-a înfiinţat în anul 1882 o fabrică de hîrtie, cea mai vechedin ţară. Din anul 1946, actuala staţiune a fost declarată oraş. Climat de culoar montan; temperatura medie anuală este de cca 6°C (în iulie aproximativ 15,5°C,iar în ianuarie cca —4... —5°C); precipitaţiile ating în medie 840 mm anual. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent; ape minerale clorurate, iodurate, carbonatate,sodice, calcice şi magneziene hipotone. Indicaţii: nevroză astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă,hipertiroidie benignă, rahitism şi tulburări de creştere la copii. În Buşteni se află COMPLEXUL TURISTIC PENTRU TINERET care organizează interesantedrumeţii şi excursii pe platoul Bucegilor, în zona Zamora, la cascada Urlătoarea şi în alte puncte din masiv. ÎMPREJURIMI MUNŢII BUCEGI, masiv impunător şi grav, ca o adevărată cetate de piatră, sînt accesibili dinBuşteni cu ajutorul telecabinei care urcă pînă la Babele. Traseul, lung de 4 351 m, are o diferenţă de nivelde 1 235 m; cablul este susţinut de şase piloni, iar cabina trece la înălţimea de 160 m. Din anul 1982 sepoate traversa platoul Bucegilor în continuare, cu telecabina de la Babele la Peştera (traseu lung de 2 611m). În prezent, pe o mare suprafaţă a Munţilor Bucegi s-au constituit cîteva rezervaţii. Cea mai întinsă(6 680 ha), de forma unei potcoave, ocupă abrupturile şi înălţimile din est, nord şi nord-est. În cuprinsul ei,pe versantul sudic al Caraimanului şi pe Valea Jepilor, se află o zonă ştiinţifică de protecţie absolută (200ha). Rezervaţia are un caracter mixt, cu elemente de relief extrem de spectaculoase, la care se adaugă obogată paletă floristică şi faunistică. Versantul prahovean adăposteşte pe distanţa de 12 km şi diferenţa de nivel de pînă la 1 600 mdeasupra Văii Prahovei o „colecţie" de forme de relief, văi adînci şi înguste (Valea Coştilei), hornuristrîmte, ridicate aproape vertical (Fisura Albastră din Valea Albă), colţi, ace, ţancuri (Colţul Galbenelor,Acele Morarului, Ţancul Ascuţit), pereţi cu înclinaţie ameţitoare (Marele Perete al Galbenelor). Vegetaţia este reprezentată de tufişurile de jnepeni (Pinus muqo), zîmbrul (Pinus cembra), singuraspecie arborescentă care creste în zona alpină şi care constituie un relict glaciar cu răspîndire limitată la noi,arboretul de larice (Larix decidua), salba moale (Evonymus latifolia), aflat numai în cuprinsul rezervaţiei,tisa, întîlnită în exemplare izolate sau în pîlcuri. Alături de rezervaţia principală, în Munţii Bucegi se mai găseşte REZERVAŢIA PEŞTERA-BABELE, zonă cu. mare afluenţă turistică datorită reliefului complex, pădurii, pajiştilor şi cîtorva punctefosiliere; de asemenea, este de semnalat şi REZERVAŢIA ZĂNOAGA. Aici, dintre enigmaticele„sculpturi" în piatra stîncilor, amintim Babele, Sfinxul şi Omu. Despre Babele (înalte de 4—5 m) geograful Simion Mehedinţi nota că sînt „stînci ciudate,ademenea unor momîi puse înadins să păzească singurătatea cea bîntuită de viscole". Lîngă ele se aflăSfinxul ce reprezintă un bloc, asemănător cu un imens cap de om, de cca 12 m lăţime şi 8 m înălţime. Apariţia Babelor şi a Sfinxului a fost determinată de alternanţa stratelor cu alcătuire diferită asupracărora au acţionat agenţii externi (îngheţ-dezgheţ, şiroirea, vîntul). Vîrful Omu apare ca un bloc masiv, cutrei feţe. N. Densuşianu, în lucrarea sa Dacia preistorică (Bucureşti, 1913), îl numea „Columna cerului". Înapropierea lui există o stîncă uriaşă, înaltă de cca 20 m şi lată de 10 m. Fig 01. LEGENDA Fig 02. Rezervaţia Peştera-Babele mai include în arealul său şi Peştera Ialomiţei (1 128 m lungime),cunoscută din secolul al XVI-lea, Peştera Pustnicului, care impresionează prin formele de concreţiuni bineconservate, Cheile Urşilor, Cheile Horoabei, cu versanţi abrupţi de 150—200 m. Ca rarităţi floristice remarcăm stînjenelul de munte (Iris dacica), nopticoasa (Hesperismoniltformis) şi păiuşul. Rezervaţia Zănoaga rămîne, în principal, o rezervaţie floristică, una dintre celemai reprezentative din lanţul carpatic. Km 205 (DN 1) PREDEAL Oraş situat pe culmea care desparte Valea Prahovei de Valea Timişului, străjuit de masivelemuntoase Bucegi, Postăvarul, Piatra Mare şi Clăbucet, Predealul este cea mai înaltă aşezare urbană din ţaranoastră (1 040 m altitudine).
  • 10. STAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL a cunoscut o amplădezvoltare; aici s-au construit noi şi confortabile hoteluri, s-a modernizat vechea bază de cazare, s-auamenajat pîrtii de schi, dotate cu mijloace mecanice de transport. Climat montan; temperatura medie anualăeste de 5°C (în iulie, 14,5°C, iar în ianuarie, —5°C); precipitaţii abundente care ating cca 950 mm anual;stratul de zăpadă se menţine peste 100 zile, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: afecţiuni endocrine, nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj şi convalescenţă custare generală bună, rahitism şi tulburări de creştere la copii. Din Predeal se organizează excursii la cabanele Susai (1 350 m alt.), Clăbucet-Plecare (1 456 malt.), Trei Brazi (1 128 m alt.), Gîrbova (1 350 m alt.), Poiana Secuilor (1 070 m alt.), Diham, Pîrîul Rece. Km 228 (DN 1) BRAŞOV Braşovul, cel mai mare oraş din depresiunea omonimă, dezvoltat pe o veche vatră de locuire şipermanenţă dacă, daco-romană şi românească, apare menţionat documentar pentru prima oară în anul 1234,în aşa-numitul Catalogus Nivinensis unde figura sub numele de Corona. În anul 1252 localitatea esteamintită cu noua denumire de Barasu, iar din 1294 izvoarele documentare îl consemnează cu numele actualde Braşov. Centru meşteşugăresc şi comercial de primă importanţă în tot cursul evului mediu, Braşovul aîntreţinut strînse şi constante relaţii cu cele două ţări române de la sud şi est de Carpaţi. În martie 1600,dieta Transilvaniei convocată de Mihai Viteazul recunoştea vechile drepturi ale românilor din Ţara Bîrsei.În timpul revoluţiei de la 1848 oraşul a constituit un punct de întîlnire al revoluţionarilor din toate cele treiţări române. Oraşul a deţinut şi un însemnat rol cultural; aici a funcţionat cea mai veche şcoală românească(şcoala din Schei), iar în tipografia braşoveană diaconul Coresi a tipărit, în a doua jumătate a veacului alXVI-lea, numeroase cărţi în limba română, începînd din anul 1838, periodicul „Gazeta Transilvaniei",înfiinţat de George Bariţiu, organ pus în slujba idealurilor naţionale, sociale şi culturale ale românilor, aveasă devină una dintre revistele citite de românii de pretutindeni. Braşovul contemporan este un oraş cu funcţie economică importantă — fabrici de tractoare,autocamioane etc. —, precum şi cu funcţie cultural-artistică şi ştiinţifică (teatru, centru universitar, presă,muzee etc.). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN (găzduit într-o clădire monument de arhitectură dinsecolul al XV-lea, fosta primărie a oraşului; colecţii arheologice, documente şi exponate referitoare laepocile medievală, modernă şi contemporană); vechile fortificaţii medievale (Turnul Alb şi Turnul Negru),ambele din veacul al XV-lea; Bastionul Ţesătorilor, secolele XV—XVI, sediul Secţiei muzeale „CetateaBraşovului şi fortificaţiile din Ţara Bîrsei); MUZEUL CULTURII ROMÂNEŞTIDIN SCHEIIBRAŞOVULUI (istoria tiparului, artă medievală, sala de clasă a primei şcoli româneşti din Transilvaniaetc.); POARTA ECATERINA (secolul al XVI-lea, cu vechea stemă a oraşului); CASA NEGUSTORILOR(veacul al XVI-lea cu refaceri ulterioare); BISERICA NEAGRA (secolele XIV—XV, cea mai mareconstrucţie în stil gotic din ţara noastrăV BARTOLOMEU (veacul al XIII-lea; gotic timpuriu); SF.NICOLAK DIN SCHEI (ctitorie din secolul al XV-lea ridicată cu sprijinul domnitorilor Ţării Româneşti);STATUIA lui Johannes Honterus; MONUMENTUL închinat eroilor din primul război mondial: PALATULPOŞTEI; CLĂDIREA TEATRULUI DRAMATIC; PARCUL CENTRAL ş.a. Oraşul este străjuit de Dealul Tîmpa (957 m alt.), acoperit în întregime cu pădure; o suprafaţă de188.2 ha constituie REZERVAŢIE ŞTIINŢIFICA, aici fiind descoperite obsiga bîrsana şi crucea voinicului. ÎMPREJURIMI POIANA BRAŞOV (13 km pe DL) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL situată la 1 030 m altitudine, cea mai importantă staţiune românească pentru sporturile de iarnă.Prima menţiune documentară a locului actualei staţiuni datează de la începutul veacului al XV-lea (1427).Azi, Poiana Braşov dispune de o mare şi modernă bază de cazare, precum şi de numeroase dotări ca:terenuri de minigolf, terenuri de tenis, volei, baschet, patinoar, stadion, pîrtii de schi amenajate, treitrambuline (de 90 m, 70 m şi 40 m), transport electric pe cablu etc. Climat de munte; temperatura medie anuală este de cca 5°C (în iulie, 14,5°C, iar în ianuarie, —5°C); precipitaţiile înregistrează peste 900 mm anual; stratul de zăpadă, cu grosimea medie în jur de 50 cm,
  • 11. se menţine aproximativ 200 de zile pe an. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, hipertiroidie benignă,rahitism şi tulburări de creştere la copii, anemii secundare, unele forme de astm bronşic şi de bronşiteastmatiforme. Haina vegetală ce îmbracă staţiunea cuprinde poieni acoperite cu pajişti formate din păiuş roşu(Festuca rubra), iarba cîmpului (Agrostis tenuis), ţepoşica (Nardus stricta) şi plante cu flori ca genţiana(Genţiana sp.), brînduşele (Cracus vernus), margaretele (Chrysanthemum leucanthenum) şi altele. În timp ce pantele vestice, nordice şi sudice sînt acoperite cu păduri de amestec de fag şi răşinoase,cele estice, puternic înclinate, cuprind păduri de molid. Dintre animale şi păsări amintim: veveriţa, ursul(Ursus arctos), căprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), corbul(Corvus corax), şorecarul (Buteo buteo). CRISTIAN (11 km pe DN 73), localitate amintită documentar din secolul al XIII-lea, undecercetările arheologice au identificat prezenţa umană încă din neolitic, epoca bronzului şi din cea de-a douaperioadă a fierului; s-au evidenţiat urmele unei aşezări dacice, daco-romane şi româneşti (ceramică, unelteagricole şi podoabe). În estul şi sud-estul comunei se află două perimetre ocupate cu stejari, declarateREZERVAŢIE FORESTIERĂ datorită altitudinii relativ înalte (600—700 m) la care cresc aceşti arbori,aspectului lor impunător, precum şi a vechimii exemplarelor (400 de ani). Prezenţa stejarului la Cristian, ca şi în Poiana Braşov, dovedeşte că în trecut specia acoperea şiversanţii nord-vestici ai colinelor ce se desprind din Postăvar. Alături de stejar se mai remarcă aicijugastrul, frasinul şi ulmul. ZĂRNEŞTI (27 km pe DN 73 A), localitate amplasată la poalele masivului Piatra Craiului, într-uncadru natural deosebit, care-i conferă şi un profil de interes turistic (drumeţie, odihnă şi agrement). PIATRA CRAIULUI, cea mai grandioasă creastă calcaroasă din munţii României, de forma unuiarc larg deschis, se întinde pe lungimea de 22 km, de la Zărneşti şi pînă aproape de Podul Dîmboviţei. Secaracterizează printr-o înfăţişare unică în geografia Carpaţilor din ţara noastră prin faptul că esteînconjurată din toate părţile de zone depresionare. La nord, domină, prin pereţii săi stîncoşi, DepresiuneaŢara Bîrsei, culmile vestice, mai scunde, se opresc în Valea Dîmboviţei, iar în sud şi est se află culoarulintramontan Bran — Rucăr. În dreapta acestuia calcarele ajung pînă la grosimea de 800 m (în porţiunea ceamai înaltă, Vîrful La Om, 2238 m alt). Masivul Piatra Craiului poate fi împărţit în trei unităţi bine individualizate: Piatra Mică (1 816 malt.), Piatra Craiului Mare (2 238 m alt.) şi Pietricica (1 764 m alt.). Aceste unităţi se diferenţiază între eleprin înălţime, masivitatea reliefului sau prin peisajul geografic general. Creasta principală (Piatra Craiului Mare) domină împrejurimile prin abrupturi înalte, cu pereţiaproape verticali. Cea mai mare parte a peretelui vestic este acoperită la poale cu o întinsă cuvertură degrohotişuri fixate sau semifixate. Aici, pe lungimea de 4 km, se înşiruie limbile gigantice ale MareluiGrohotiş. Pe calcare apare o gamă variată de forme carstice: peştera şi portalul de la Cerdacul Stanciului,misterioasa Moara Dracului, o enormă excavaţie suspendată la înălţime, chei, hornuri, doline, izbucuri.Versantul estic are şi el două avene: Vlăduşca (70 m adîncime) şi Grind (120 m adîncime). La capetele eicreasta este limitată de tăieturi adînci. În nord se află Cheia Prăpăstiile Zărneştilor (un defileu lung de cca 4km, cu pereţi înalţi de pînă la 200 m), iar în sud se găsesc Cheile Dîmbovicioarei (5 km lungime). Capătulde sud reprezintă, de fapt, cea mai puternică înmănunchere de chei din întreaga ţară. În afara CheilorDîmbovicioarei aici se mai întîlnesc cheile de la Plaiul Mare şi cele de sub Muntele Ghimbavul, ambele peValea Dîmboviţei. Cheile Ghimbavului, ale Crovului, cele din Valea Cheii, Valea Rudăriţa şi ValeaPrepeleagului au pereţi abrupţi. Văile ce străbat masivul — Bîrsa Mare, Rîul Mare al Zărneştilor, Dîmboviţa, Dîmbovicioara — auun drenaj intermitent (datorită calcarelor) şi se găsesc numai la periferia lui. Datorită faptului că rocilecalcaroase predomină, absorbind mai multă căldură, în zona superioară a masivului temperatura medieanuală se menţine la 0°C. Cantitatea medie anuală de precipitaţii atinge 1 200 mm, din care 50% reprezintălapoviţa şi ninsoarea. Prezenţa absolută a calcarelor determină ca vegetaţia să conţină numeroase endemisme. Pînă la 1400 m altitudine se găsesc pădurile de făgete compacte sau împreună cu bradul alb şi tisa. În etajul superior(1 700 m alt.) pădurea este alcătuită din molidişuri compacte, care formează un brîu continuu la poalelecrestei. Acest etaj se continuă mai sus cu tufişuri de jneapăn şi ienupăr. Pe grohotişurile calcaroase, situatela 1 600—l 650 m, cresc linariţa (Linaria alpină), măcrişul, firuţa (Poa nemoralis), macul galben (Papaverpyrenaicum), feriga. Între 1 800—2 100 m întîlnim o vegetaţie adaptată condiţiilor climatice aspre de la
  • 12. marile altitudini; ea cuprinde: arginţica (Dryas octopela), ciocul berzei (Genarius caerulatum), — genţiane,tufe de smîrdar. În pădurile de la poalele Pietrei Craiului, precum şi în etajul subalpin se găsesc numeroasemamifere: mistreţul, căpriorul, rîsul, vulpea, lupul; frecvent este şi ursul care populează mai ales pădurilecompacte de conifere; în etajul alpin trăieşte capra neagră. Reptilele sînt reprezentate prin şopîrlele Lacerta agilis şi L. muralis, din zona forestieră, precum şiLacerta vivipara, întîlnită pe stîncile din golul alpin. Dintre păsări, cele mai cunoscute sînt: cocoşul demunte, acvila, ciocănitoarea, mierla de stîncă (Monticola saxatilis). În masivul Piatra Craiuiui s-a organizat, începînd cu anul 1938, una dintre cele mai interesanteREZERVAŢII NATURALE MIXTE din munţii României, Rezervaţia Piatra Craiului, întinsă pe 1 200 ha(pe versanţii nordici, nord-vestici, vestici şi creasta masivului). În rezervaţie trăieşte unul dintre cele mairemarcabile elemente din Europa, garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), MONUMENT ALNATURII, întîlnită numai în acest masiv. b. BRAŞOV — SIBIU (145 km) Km 14 (DN 1) CODLEA Oraş menţionat documentar din anul 1265 şi unde în luna octombrie 1599 a poposit MihaiViteazul în drum spre Şelimbăr, locul strălucitei victorii care avea să ducă la unirea Transilvaniei cu ŢaraRomânească, deschizîndu-se astfel drumul către prima unire politică a ţărilor române, realizată în anul1600. Localitate renumită prin celebrele sale sere de flori şi cu multe alte obiective turistice: monumenteistorice (cetate ţărănească construită în anul 1432, apreciată drept cea mai mare fortificaţie de acest fel dinŢara Bîrsei), izvoare mezotermale (27°C) de la ştrandul Codlea şi amenajările din jurul lor etc. Măgura Codlei (1 292 m alt.), considerată de localnici drept barometrul lor (cînd vîrful măguriieste învăluit în ceaţă cei din Codlea ştiu sigur că vremea va fi urîtă), aparţine de Munţii Codlea, care factranziţia între Munţii Făgăraş şi Munţii Persani. Din acest punct de vedere al structurii geologice MunţiiCodlea se aseamănă atît cu Munţii Făgăraş (prin prezenţa şisturilor cristaline), cît şi cu Munţii Persani(existenţa rocilor vulcanogen-sedimentare). Km 27 (DN 1) DUMBRĂVIŢA (5 km derivaţie pe dreapta) Pe teritoriul localităţii, în lunca pîrîului Homorod, se află o MLAŞTINA EUTROFĂ (6,5 ha),declarată REZERVAŢIE NATURALĂA, alimentată cu apa unor izvoare reci de terasă, cu debit mare înperioadele ploioase. În perimetrul rezervaţiei se întîlnesc pajişti de coada iepurelui de mlaştină (Sesleria uliginosa),trestişuri şi cenoze ale asociaţiei Scholneturn nigricantis), care adăposteşte planta numită jimlă (Armeriamaritima ssp barcensis), endemism al Ţării Bîrsei, trifoistea (Menyanthes trifoliata), şapte degete(Comarum palustre), gălbenele, odo-leanu (Valeriana simplicifolia) bulbucii de munte (Trolliuseuropaeus), bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum). Km 44 (DN 1) PERŞANI Localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică. Apele minerale clorurate, bicarbonatate,calcice, precum şi nămolul sapropelic sînt indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale şi ginecologice(în comună se poate ajunge şi pe calea ferată, pe linia Braşov — Sibiu, coborîndu-se la staţia C.F.R.Persani). Km 52 (DN 1) ŞERCAIA Localitatea, aflată la extremitatea nord-vestică a Ţării Bîrsei, pe malul pîrîului Şercaia, laconfluenţa acestuia cu Oltul, este atestată din anul 1235. Aici, în secolul trecut a activat o secţie a ASTREI,care difuza ziare şi cărţi, cultiva dragostea pentru folclor, pentru portul tradiţional, organiza serbări,conferinţe etc., tradiţiile culturale fiind păstrate şi astăzi. În comună exista o pepinieră care oferă, anual,zeci de mii de puieţi. În sudul Şercaiei (4 km pe DN 73 A şi spre vest încă 4 km pe DL) se întinde, pe 400 ha,REZERVAŢIA BOTANICĂ POIANA CU NARCISE din Dumbrava Vadului, considerată printre cele maiînalte rezervaţii de acest fel din Europa. Ea se dezvoltă într-o pădure de stejari cu mari poieni şi secaracterizează printr-o neobişnuită abundenţă, în lunile mai-iunie, a narciselor (Narcissus stellaris). Flori cecresc obişnuit în păşuni, fîneţe, poieni umede, narcisele sînt răspîndite în Alpi, Munţii Jura, Tirol,
  • 13. Iugoslavia, nordul Greciei, la noi în ţară întîlnindu-se şi în judeţele Bistriţa-Năsăud, Hunedoara,Maramureş, Mureş şi Prahova, Prezenţa narciselor în număr foarte mare în această pădure veche de peste 100 de ani estedeterminată de slaba umbrire şi de solul podzolic ce a favorizat îmnlăştinirea terenului, situat în zona cuprecipitaţii abundente din Depresiunea Făgăraşului. Narcisele cresc în asociaţie cu piciorul cocoşului, ţepoşica, mălaiul cucului (Luzula campestris) şialte plante. Dintre alte specii, în rezervaţie se mai găsesc răculeţul (Polygonum bistorta), tămîioara (Violaelatior), stînjenelul siberian (Iris sibiria), bulbucii de munte. Km 99 Intersecţia DN 1 cu DRUMUL TRANSFĂGĂRĂŞAN DRUMUL TRANSFĂGĂRĂŞAN, situat la cota cea mai înaltă de traversare a Carpaţilor (2 040 malt.), cu peste 30% din lungime desfăşurată în gol alpin, străbate Munţii Făgăraş, făcînd legătura cu oraşulCurtea de Argeş; el are lungimea de 90,167 km. Transfăgărăşanul trece pe lîngă cascada Bîlea (50 m înălţime), care cade spumegînd pe un peretede stîncă aproape vertical, şi coboară la Lacul Bîlea, cel mai mare lac glaciar din Munţii Făgăraşului (4,6 hasuprafaţă şi adîncimea maximă 11,3 m). Lacul şi împrejurimile lui fac parte din REZERVAŢIA NATURALĂ BÎLEA întinsă pe 200. ha.Relieful rezervaţiei este accidentat, cea mai mare parte din suprafaţa sa fiind alcătuită din pante abrupte,orientate nord-sud, cu înclinaţii de 25—45°. În estul lacului se înalţă vîrful Vînătoarea lui Buteanu (2 508m alt.). Un reprezentant deosebit al faunei din zona alpină îl reprezintă capra neagră; ea are o extraordinarăagilitate şi siguranţă în mişcări, precum şi o atenţie trează la cel mai neînsemnat zgomot. Nici un alt animalnu se încumetă să se ridice la înălţimea piscurilor stîncoase pe care le stăpîneşte capra neagră. Km 145 (DN 1) SIBIU Municipiul Sibiu, situat în Depresiunea Sibiului, pe terasele Cibinului, este înconjurat spre nord dedealuri, iar spre sud de Munţii Cibinului (Cindrel). Atestat documentar în anul 1192, cînd era un simplu sat, Sibiul devine peste trei decenii, în 1224,sediul unui comite, pentru ca în a doua parte a secolului al XIV-lea (1376) să ajungă unul dintre cele maimari oraşe ale Transilvaniei, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, în strînse relaţii cu ŢaraRomânească. În timpul revoluţiei de la 1848—1849, în Sibiu şi-a avut sediul Comitetul Naţional Român.Oraşul a deţinut şi o funcţie culturală de mare însemnătate; prima şcoală datează de la 1380, în anul 1528 seînfiinţa prima tipografie din Transilvania, unde s-au tipărit şi cele dintîi cărţi în limba română (Catehismulluteran, în 1544 şi Evangheliarul slavo-român în 1551—1553), activitatea teatrală debuta în 1778,Gheorghe Lazăr înfiinţa Seminarul teologic în 1811, în 1844 îşi deschidea cursurile Academia de Drept, în1849 se organiza Societatea Ardeleană de Ştiinţe Naturale, în 1861 lua fiinţă Asociaţia Transilvană pentruLiteratura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), aici au apărut publicaţii ca „Telegraful român",„Transilvania" şi „Tribuna". Sibiul este un puternic centru economic (industrie grea, industrie textilă şi alimentară, industriepoligrafică etc.), social şi cultural (Teatrul dramatic, filarmonică, numeroase scoli, publicaţii literare etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL JUDEŢEAN cu Galeria de Artă Brukenthal (celmai vechi muzeu de artă din ţară; opere reprezentative ale artiştilor români şi străini^ Muzeu de Istorie(amplasat în clădirea fostei primării, edificiu monument de arhitectură; colecţii arheologice, documente şialte exponate referitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţie de Artă Populară (sectorpavilionar şi în aer liber în Pădurea Dumbrava şi Muzeu de Ştiinţele Naturii (înfiinţat în urmă cu cca 130 deani este unul dintre cele mai mari din ţară; patrimoniu bogat şi variat din care se detaşează colecţiile deentomologie cu aproximativ 250 000 de piese, malacologie, cu cca 500 000, de piese botanice, cu 100 000de piese; un loc aparte îl deţine în cadrul muzeului Expoziţia „Sistematica lumii animale", care prezintăevoluţia întregului regn animal, de la cele mai mici forme de viaţă pînă la om); CETATEA MEDIEVALA(ziduri de incintă, bastioane, turnuri); BISERICA URSULINELOR (1479 cu refaceri; gotic şi baroc);BISERICA EVANGHELICA (secolele XIV-XV; gotic); BISERICA FRANCISCANILOR (veacul XV, curefaceri; gotic); BISERICA ORTODOXA (secolul al XVIII-lea); PRIMĂRIA VECHE (casa Altem-berger-Pemfflinger, secolele XV-XVI; gotic); PASAJUL SCĂRILOR; CASA HALLER (secolul al XV-lea; gotic şiRenaştere); STATUIA LUI GH. LAZĂR (1976); HOTELUL CONTINENTAL. În vestul oraşului se află PARCUL SUB ARINI (30 ha) amenajat în secolul trecut (1856);numeroşi arbori şi arbuşti ornamentali exotici ca: Ginkgo biloba, originar din China, brazi caucazieni,,brazi argintii din Sierra Nevada (S.U.A.), arin negru din Africa, plop alb din Himalaya etc.
  • 14. ÎMPREJURIMI PĂDUREA DUMBRAVA (3 km pe DJ 106), întinsă pe 980 ha şi fiinţînd încă din veacul trecut,cuprinde numeroase specii; predomină stejarul în amestec cu gorunul, carpenul, salcîmul, laricele şi pinul;dintre arbuşti amintim: păducelul, alunul (Corylus avellana) şi cornul (Cornus mas). În Pădurea Dumbrava se găsesc Grădina Zoologică (exemplare de faună din România şi din alteţări), precum şi Muzeul Tehnicii Populare (amenajat pe 100 ha, muzeul deţine un bogat patrimoniu compusdin 165 ele construcţii, numeroase instalaţii tehnice ţărăneşti şi peste 13 000 obiecte de inventargospodăresc). PĂLTINIŞ (31 km pe DJ 106 A) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată în Munţii Cindrel la altitudinea de 1 380—l 442 m (cea mai înaltă staţiune din ţară).Zonă de păduri cuprinzînd foioase în amestec cu răşinoase (fag, molid, brad, larice). Păşunile şi fînaţele sîntalcătuite mai ales din graminee: păiuş roşu (Festuca rubra), firuţa de livezi (Poa pratinsu, ovăz auriu(Trisetum jlavescens) şi trifoi (Trifolium badium). Climat de munte; temperatura medie anuală este de 4°C (În iulie, cca 12CC, iar în ianuarie,aproximativ —6°C); precipitaţiile medii anuale ating 1 000 mm; stratul ele zăpadă (grosime medie 50— 60cm) se menţine patru-sase luni pe an, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat alpin, tonic stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu staregenerală bună, hipertiroidie benignă, rahitism şi tulburări de creştere la copii, anemii secundare. Dinstaţiune se fac drumeţii spre Cheile Cibinului, Valea Sadului, poiana şi vîrful Cindrel, precum şi excursii laRăşinari, Sibiu, pe Transfăgărăşan şi pe Valea Oltului. CISNĂDIOARA (8 km pe DN l, apoi 12 km pe DJ 106) localitate unde se conservă un monumentde arhitectură fortificat, situat pe un deal izolat, la 585 m înălţime, construit din piatră în stil romanic, înanul 1223, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri din Transilvania. Tot aici se află REZERVAŢIA GEOLOGICA „CALCARELE DE LA CISNĂDIOARA" (la cca800 m sud-vest de comună) formată dintr-un bloc mare şi izolat de calcar, asemănător cu un cioc de vultur,ce stă ridicat la 3—4 m deasupra pîrîului Rîuşoru. Blocul este constituit din numeroase cochilii de hipuriţi,amoniţi şi belemiţi de vîrstă cretacic superior, implantate în masa de calcar. OCNA SIBIULUI (5 km pe DNL, apoi 14 km pe DJ 106 B) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată la nord-vest de Sibiu, într-o mică depresiune, la altitudinea de 408 m, într-o zonăacoperită cu păduri de stejar. Apariţia şi dezvoltarea localităţii, atestată documentar pentru prima dată în anul 1263, s-a datoratexploatării sării încă de pe vremea romanilor. Masivul de sare are formă ovală, lungimea de 1 300 m şilăţimea de peste 600 m. Primele analize chimice ale apelor s-au efectuat în anul 1820, iar la 20 iunie 1858 Ocna Sibiului adevenit, oficial, staţiune balneară. Aici se găsesc cele mai multe lacuri saline din staţiunile din Româniaprecum şi cel mai adînc lac de ocnă din ţara noastră. Dintre cele 52 de lacuri numai 15 sînt mai multfolosite pentru tratament (Cloşca, Crişan, Ocniţa, Lacul fără Fund, Lacul Trestiilor, Lacul Avram Iancu şialtele). Lacul Avram Iancu se găseşte pe locul celei mai mari saline, închisă încă din anul 1817; el aînceput să se formeze după 1850, procesul încheindu-se în jurul anului 1890. Lacul are formă circulară,suprafaţa de 1 320 m2, voluimul de apă de 26 772 m3 şi adîncimea maximă de 132,5 m (după alte surse126 m). Datorită salini-tăţii foarte ridicate (180—200 g/1 la suprafaţă şi pînă la 300 g/1 spre fund) laculeste mult solicitat pentru băi. Climat de depresiune intracolinară; temperatura medie anuală atinge 8,8°C (în iulie, 20°C, iar înianuarie,...—4°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 600—700 mm. Factori naturali de cură: apa minerală clorurosodică a unor lacuri; apa minerală clorurosodică,uşor bicarbonatată a izvoarelor Horea, Cloşca şi Crişan; nămol sapropelic extras din lacuri; bioclimatsedativ de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni asociate. c. SIBIU — PITEŞTI (160 km) Km 19 (DN 7) TĂLMACIU
  • 15. Localitate situată la confluenţa Cibinului cu rîul Sadu, în sudul căreia, pe un deal ce dominăîmprejurimile, se văd vestigiile CETĂŢII construite în anul 1370. Cetatea a fost dărîmată în anul 1453, cîndIancu de Hunedoara a hotărît înlocuirea ei cu o fortificaţie ridicată chiar în marginea trecătorii Turnu Roşu. Km 24 (DN 7) BOIŢA Aşezare situată pe malul drept al Oltului, unde au fost descoperite o cetate dacică şi urmele unuiCASTRU ROMAN (secolul al II-lea e.n.). În marginea sudică a localităţii se află CETATEA TURNUROŞU, construită la sfîrşitul secolului al XIII-lea. Km 41 (DN 7) CÎINENI Cea mai importantă comună din Defileul Oltului, situată pe locul castrului roman Pons Vetus, pecele două maluri ale rîului, este atestată documentar din anul 1415, din vremea domniei lui Mircea celBătrîn. Ultima poartă transcarpatică a Oltului în drumul său spre Dunăre o reprezintă defileul dintre TurnuRoşu — Cozia, săpat între stînci cu nume ciudate şi pitoreşti: Foarfeca, Armăsarul, Clopotul ş.a.; în zonărîul face ocolişuri bruşte în puncte cu denumiri sugestive ca Cîrligul Mare şi Cîrligul Mic. Defileul estestrăbătut de o modernă şosea şi de cale ferată. Defileul Turnu Roşu — Cozia se desfăşoară pe mai mult de 50 km, între două dintre cele mai marimasive muntoase ale Carpaţilor Orientali: Munţii Căpăţînii şi Lotrului, la vest, Munţii Făgăraş la est. ÎntreVăratica şi Călimăneşti, pe lungimea de 14 km (defileul de la Cozia), Oltul înregistrează un mare debit,transportînd în medie 140 m3/s (în lunile foarte ploioase cantităţile sînt de peste 10 ori mai mari). Înprezent, curgerea tumultoasă de altădată a fost îmblînzită. În lungul defileului s-au construit hidrocentralelede la Turnu (putere instalata 70 MW), Călimăneşti (38 MW) şi Gura Lotrului (25 MW). Km 81,5 (DN 7) CĂLIMĂNEŞTI—CĂCIULATA Oraş-STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată lapoalele masivului Cozia, considerată de marele cărturar Nicolae Iorga drept „Sinaia Vîlcii". Localitatea s-a dezvoltat pe vatra unei vechi aşezări de pe drumul roman ce mergea de-a lungulOltului, fiind atestată documentar la 20 mai 1388; în vremea lui Matei Basarab aici a funcţionat primamanufactură de hîrtie din Ţara Românească. Staţiunea a dobîndit o mare faimă încă din secolul trecut, cînd,la recomandarea doctorului Carol Davila, împăratul Napoleon al III-lea s-a tratat cu ape minerale existenteaici. În staţiune funcţionează hoteluri cu baze proprii şi moderne de tratament, s-a diversificattratamentul balnear, s-a înfiinţat un sanatoriu pentru copii etc. Climatul continental de dealuri şi coline;temperatura medie a-nuală este de 9,8°C (în iulie, cca 20 C, iar în ianuarie,... 1,5°...—2°C); precipitaţiilemedii anuale înregistrează cca 750—800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene,sulfuroase, bromoiodurate, reci sau calde, provenite din izvoare sau din sonde; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale tubului degestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni renale şi ale căilorurinare, afecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiunineurologice periferice, afecţiuni respiratorii, afecţiuni asociate. Obiective turistice: CASTRUL ROMAN ARUTELA (secolul al II-lea e.n. de pe linia fortificatăcunoscută sub numele de Limes utanus); MĂNĂSTIREA COZIA (remarcabil monument de istorie şi deartă, zidit de Mircea cel Bătrîn, cu adăugiri şi refaceri din secolele XVI — început XVIII, unde se află şimormîntul lui Mircea cel Bătrîn; colecţie de artă medievală românească); REZERVAŢIA NATURALĂ dinmasivul Cozia. Ocupînd suprafaţa de 17 000 ha (din care 5 000 ha rezevaţie ştiinţifică propriu-zisă), rezervaţiainclude relieful de stîncărie dezvoltat pe gnaisul de Cozia, numeroase plante alpine, subalpine —— firuţa(Poa alpina), afinul (Vaccinium myrtillus) ş.a. —, termofile — mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia(Cotinus coggygria), întîlnite într-un singur areal —, precum şi numeroase plante endemice: trandafirul deCozia (Roşa argeşană), măceşul argeşan, pesma Coziei (Centaurea coziensis), rototelele Coziei (Achilleacoziana) sau plante rare ca: garofiţa de munte (Dianthus superbus), iedera albă (Daplme blagayana),laleaua pestriţă (Fritillaria orientalis) etc. Învelişului vegetal bogat i se adaugă numeroase elemente faunistice, la fel de diversificatezoogeografic: pisica sălbatică (Felis catus), jderul de copac (Martes martes), lupul (Canis caniş), cerbul,alunarul (Nucifraga caryocatactes), gaiţa (Garrulus glandarius), lăcusta italiană (Calliptamus italicus),
  • 16. scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus) etc. Cei. ce privesc cu atenţie masivul Cozia vor observa numeroase „chipuri de piatră" care poartănume interesante: Sfinxul de la Stînişoara, Înţeleptul, Moşneagul, Tătarul, Dochia, Ursul, Bărbosul, Vidra. Km 99 (DN 7) RÎMNICU-VÎLCEA Municipiul Rîmnicu-Vîlcea, situat pe malul drept al Oltului, s-a dezvoltat pe o veche vatră delocuire, unde cercetările arheologice au descoperit vestigii din neolitic, epocile bronzului şi a fierului, dinperioada dacă şi daco-romană. Atestat documentar la 4 septembrie 1389, într-un hrisov de la Mircea celBătrîn, oraşul a devenit, datorită amplasării sale pe un drum intens circulat, un însemnat centru comercial.La Rîmnicu-VîIrca a avut Curtea domnească Pătrascu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul, în decursulexistenţei sale localitatea fiind implicată în toate evenimentele majore ale istoriei medievale, moderne şicontemporane (revoluţia de la 1821, revoluţia de la 1848 ş.a.). În oraş s-a desfăşurat şi o intensă viaţăculturala şcoală, tipografie înfiinţată de Antim Ivireanul, unde s-au tipărit 10 cărţi etc.). În Rîmnicu-Vîlcea s-au dezvoltat diferite unităţi industriale (chimie, confecţii, industriealimentară), oraşul avînd, de asemenea, şi o însemnată funcţie turistică. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de Istorie ceramică, unelte, podoabe, armedacice şi romane, colecţie numismatică, colecţie de carte veche, exponate referitoare la revoluţiile de la1821 şi 1848, războiul pentru independenţă, epoca contemporană), Secţie de artă (pictură, sculptură şigrafică românească), Casa memorială „Anton Pann" (într-o clădire monument de arhitectură) şi Complexulmuzeistic Magheru (în clădirea în care şi-a avut statul major generalul Gh. Magheru în timpul revoluţiei dela 1848: steaguri, documente, arme ptc.1); COMPLEXUL ARHITECTONIC AL EPISCOPIEI (edificiu înstil postbrîncovenesc; picturi murale de Gh. Tăttărescu; colecţie de carte veche şi artă medievală);STATUIA ECVESTRA a lui Mircea cel Bătrîn (1966; Ion Irimescu); MONUMENTUL EROILOR dinrăzboiul pentru independenţă (1915; Ion lordănescu); STATUIA lui Alexandru Ioan Cuza (Octav Iliescu);BUSTUL lui Nicolae Bălcescu (1914; Constantin Mihăilescu); PARCUL ZĂVOI (între malul Olăneştilor şiIazul Morilor; în parcul a-menajat la mijlocul veacului trecut vegetează mulţi arbori seculari); DEALULCAPELA (aflat în vestul municipiului, la altitudinea de 440 m, este acoperit de o bogată pădure de foioase). ÎMPREJURIMI PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI (10 km pe DN 64 A) localitate unde cu secole în urmă trăiau „măglaşii",lucrători la salinele de la Ocnele Mari. De aici se poate merge către numeroasele obiective turistice înşiratepe Valea Cheii, ai cărei versanţi se înalţă abrupt deasupra apei. Deosebit de pitoresc este Muntele CheiaStrîmbă, pe ai cărui pereţi stîncoşi vegetează 300 exemplare de tisa, conifer rar, monument al naturii. Mai sus, la cantonul din Valea Cheii, pot fi admirate înălţimile zvelte ale Muntelui Stoguşoarele,ferestruite de apele înspumate ale mai multor pîraie. BĂILE OLĂNEŞTI (18 km pe DN 64 A) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL, situată în nord-estul Olteniei, pe valea rîului Olăneşti, afluent al Oltului.Localitatea, înconjurată de dealuri acoperite de păduri de fag.şi stejar, beneficiază de cele mai multe sursehidrominerale dintre toate staţiunile din zona exterioară a Carpaţilor (din cele peste 35 de izvoare, 15 sîntfolosite pentru cura internă). Un document din anul 1760 face primele referiri cu privire la apele minerale de la Băile Olăneşti,dar valoarea lor terapeutică va fi descoperită abia în anul 1821. Consacrarea lor a avut loc în 1873, cuocazia Expoziţiei Universale de la Viena, cînd eşantioane ale apelor minerale de aici au primit Medalia deAur. Climat continental de dealuri, cu veri răcoroase şi ierni blînde; temperatura medie anuală este de8,5°C (în iulie 21,2°C, iar în ianuarie, —2,5°C); precipitaţiile ating în medie 750—800 mm anual. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice,calcice, magneziene, oligominerale, hipotone sau izotone, folosite în cura internă şi în cura externă;bioclimat sedativ-indiferent (de cruţare). Indicaţii: afecţiuni renale şi ale căilor urinare, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni respiratorii, a-fecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni O.R.L., afecţiuni dermatologice,afecţiuni asociate. OCNELE MARI (12 km pe DN 67, apoi 3 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂSEZONIERĂ DE INTERES LOCAL, străbătută de Pîrîul Sărat, afluent al Oltului, care are izvoarele în
  • 17. Dealul Morii. Localitatea este aşezată pe un masiv de sare, gros de peste 600 m, exploatat încă de pevremea geto-dacilor. Un document din 13 martie 1373 aminteste despre ocna de sare din zonă; se ştie, deasemenea, că cea mai mare parte a veniturilor obţinute din vînzarea sării de la Ocnele Mari VoievodulMircea cel Bătrîn le-a folosit pentru construirea puternicei cetăţi Giurgiu. În anul 1833 este consemnatăpentru prima oară folosirea terapeutică (băi calde) a apei sărate;de la Balta Roşie (lac apărut pe locul uneifoste saline). Climat continental moderat, de culoar deluros; temperatura medie anuală este de 9,5°C (în iulie,20—22°C, iar în ianuarie,... —1°... —2°C); precipitaţii medii anuale în jur de 700 mm. Factori naturali de cură: apa minerală sărată concentrată a lacului helioterm din staţiune; nămolsapropelic fosil extras din lac; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni cardiovasculare. La 2 km de Ocnele Mari se află STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL OCNIŢA; apele minerale clorosodice au aceleaşi proprietăţi cu cele de la Ocnele Mari.BĂILE GOVORA (18 km pe DN 67, apoi 3 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată în nord-estul Olteniei, pe pîrîul Hinţa, într-odepresiune subcarpatică înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de fag şi brad. Cea mai veche atestare documentară a localităţii datează din anul 1488; despre izvoarelehidrominerale din zonă vorbeşte un document din 21 septembrie 1499, care aminteşte „Vîrful care fierbe",aşezat între Gîtejeşti şi Prajila. Prin amenajarea de către o societate petrolieră, în anul 1879, a unui „punctde iod" începe întrebuinţarea apelor minerale de la Băile Govora, pentru ca peste un deceniu, la 1 iulie1889, să se inaugureze primul stabiliment de băi din actuala staţiune. Climat continental moderat de coline, cu veri răcoroase şi ierni blînde; temperatura medie anualăeste de cca 9°C (în iulie, 19°C, iar în ianuarie, —3°C); precipitaţii medii anuale în jur de 840 mm.Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice, iodurate, bromurate concentrate: nămol mineralsapropelic (adus de la Ocnele Mari); bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni respiratorii, afecţiuni otorinolaringologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuniposttraumatice, afecţiuni neurologice periferice şi centrale, afecţiuni asociate. Parcul şi pădurea din vecinătatea staţiunii sînt indicate pentru cura de teren. De la Băile Govora seorganizează excursii la Rîmnicu-Vîlcea, Horezu, Măldărăşti, Ocnele Mari, Sibiu etc. În apropiere se află un remarcabil monument istoric şi de arta, MĂNĂSTIREA GOVORA,construită, după tradiţie, încă înainte de domnia lui Mircea cel Bătrîn. În anul 1636, domnitorul MateiBasarab a instalat aici o tipografie de sub teascurile căreia au ieşit cinci cărţi, printre care şi cunoscutaPravilă, prima carte în limba română tipărită în Ţara Românească. Km 160 (DN 7) PITEŞTI Municipiul Piteşti, situat pe dreapta Argeşului, la confluenţa a-oestuia cu Rîul Doamnei, şiînconjurat din trei părţi de dealuri: Ştefănesti şi Valea Mare în est, Turceşti şi Papuccşti în vest, Goleşti în.sud, este atestat documentar la 20 mai 1388, într-un act din vremea lui Mircea cel Bătrîn. Scurtă perioadăreşedinţă domnească (în veacurile XV—XVI), Piteştiul a luat parte activă la toate marile evenimente aleepocii moderne (revoluţia de la 1821; revoluţia de la 1848, lupta pentru Unire, războiul pentruindependenţă). Piteştiul este astăzi un puternic centru economic (cea mai cunoscută unitate industrială fiind Uzinade Autoturisme „Dacia"), cultural-artistic şi ştiinţific (teatru, presă literară, institute de cercetări etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Secţia de istorie (colecţii de arheologie,numismatică, documente referitoare la epocile medievală şi modernă), Secţie de artă (lucrări ale artiştilorplastici români din secolele XIX şi XX), Galerie de artă naivă (pictură, sculptură, tapiserie realizate deartişti populari) şi Secţie de ştiinţele naturii (inaugurată în anul 1977 ca expoziţie permanentă, cu tema„Protecţia naturii pe baze ecologice"; prezintă într-o formulă muzeală inedită evoluţia vieţuitoarelor peTerra, originea materiei vii, circuitul materiei şi fluxul de energie în ecosistem, ecosisteme de baltă şi stepă,ecosistem de pădure, ecosistem carstic, relaţia om-natură, acţiunea omului asupra animalelor, relaţia om-natură în epoca tehnologiei, evoluţia activităţii de ocrotire a naturii din România etc.); BISERICADOMNEASCĂ (veacul al XVII-lea: zidire a domnitorului Constantin Şerban); MONUMENTUL 1907(1960; Veturia Ilica); MONUMENTUL EROILOR DIN 1877/1878 (I. Vasilescu); POARTA EROILORARGEŞENI (1926; în cinstea eroilor din primul război mondial); STATUIA lui Nicolae Bălcescu (1969; C.Baraschi); CASA MEMORIALĂ „LIVIU REBREANU" DE LA VALEA MARE-PODGORIA;
  • 18. STADIONUL MUNICIPAL; SALA SPORTURILOR; PARCUL TRIVALE (27 ha; pădure de stejar, tei,pin, salcîm etc.) ş.a. d. PITEŞTI — BUCUREŞTI (196 km) Km 32 (DN 73) MIHAEŞTI Localitate situată pe terasele Rîului Tîrgului, unde în anul 1895 s-a înfiinţat un mare PARCDENDROLOGIC. Întins pe 65 ha, într-o pădure de gorun, parcul era populat la început numai cu arbori indigeni;ulterior, el s-a îmbogăţit cu numeroase specii exotice, introducerea acestora aici fiind determinată de climamai blîndă a zonei (cu toate că, în decursul timpului s-au înregistrat şi temperaturi extreme, deosebit desevere, cum a fost în decembrie 1933 cînd minima absolută a coborît pînă la —34°C). Au trecut„examenul" aclimatizării specii exotice ca: pinul strob (Pinus strobus), bradul caucazian (Abiesnormandiana), molidul înţepător (Picea pungcs var. argentea), bradul argintiu (Abies concolor), stejarulamerican de mlaştină (Quercus palustris), arborele de lalele (Lariodendron tulipifera), multe exemplareavînd aspect viguros şi atingînd înălţimea de peste 30 m şi diametre de peste 40 cm. Lor li se adaugăduglasul (Pseudotsuga taxi folia), tsuga (Tsuga canadiensis), tuia gigantică (Thuja gigantea), nucul cenuşiu(Juglans cinerea), ginco (Ginkgo biloba), maclura (Maclura aurantiaca) ş.a. Un aspect peisagistic deosebitîl conferă parcului stejarul roşu (Quercus borealis), cu frunzar bogat, verde întunecat vara şi brun roşcatpînă la roşu toamna. Parcul impune însă, în egală măsură, şi prin speciile de arbori autohtoni, cu diametreimpresionante şi valoare ornamentală deosebită. Dintre aceştia amintim: stejarul peduncular, gorunul,frasinul, fagul, ulmul, castanul alb (Castanea sativa), bradul (Abies alba), laricele, tisa, ienupărul(Jeniperus communis) etc. Km 52 (DN 73) CÎMPULUNG Oraşul, aşezat într-o depresiune subcarpatică străjuită spre est de Dealul Măţău (1 040 m alt.), celmai înalt deal din ţară, exista deja la 1300, dată consemnată pe piatra de mormînt a comitelui Laurenţiu deLongo Campo. După 1330 devine capitală a Ţării Româneşti pînă în vremea lui Vladislav T — Vlaicu caremută reşedinţa domnească la Curtea de Argeş. De localitate se leagă existenţa celui mai vechi document,cunoscut pînă în prezent, scris în limba română (scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung către judeleBraşovului; 1521). În vremea lui Matei Basarab aici a funcţionat o tipografie, iar în 1669 se înfiinţa unadintre primele şcoli în limba română. În Cîmpulung funcţionează uzina care produce automobile de teren Aro. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC cu Secţie de istorie (ceramică dacică, vase greceştişi romane, arme, exponate şi documente referitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţiede artă (pictură, sculptură şi grafică românească modernă şi contemporană; la originea colecţiilor s-a aflatdonaţia scriitorului şi exploratorului muscelean Mihai Tican Rumano) şi Secţie ele etnografie şi artăpopulară (unelte, piese de port etc. din Muscel); ANSAMBLUL ARHITECTONIC MEDIEVAL NEGRUVODĂ (în lăcaş cea mai veche piatră de mormînt a unui domnitor păstrată pînă în prezent); complexularhitectonic medieval Bărăţia MONUMENTUL lui Radu Negru Basarab (1910; D. Demetrescu-Mirea);MONUMENTUL EROILOR din primul război mondial (D. Măţăuanu); BUSTUL lui C. D. Aricescu(1967; Florica Hociung); PARCUL (realizat de inginerul silvic Vasile Golescu, fiul revoluţionaruluipaşoptist Alexandru G. Golescu-Arăpilă; aici s-a amenajat o rezervaţie naturala botanică, alături de speciiforestiere locale fiind aclimatizate specii exotice ca: magnolii, Gingko biloba, Saphora japonica ş.a.). ÎMPREJURIMI BUGHEA DE SUS (6 km spre vest pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL, situată la poalele Dealului Măgura. Apele minerale cu temperatura de 15°C, a-vînd încompoziţie fier şi sulf, sînt indicate în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, afecţiunilor sistemuluinervos periferic, afecţiunilor tubului digestiv, afecţiunilor ginecologice. ALBEŞTI (4 km de Bughea de Susspre nord-vest) localitate pe teritoriul căreia se găseşte REZERVAŢIA GRANITUL DE ALBEŞTI şiCALCARELE DE ALBEŞTI. REZERVAŢIA GRANITUL DE ALBEŞTI este alcătuită din peste 80 de blocuri de dimensiuni
  • 19. diferite, disparate pe cca 250 m2. Cele mai mari dintre ele, cu înfăţişarea unor căpiţe, au 1,5 m înălţime şi1,5—2,5 m diametru. Se remarcă un sector central cu blocuri mari pe feţele cărora apar muşchi, licheni,tufişuri. În jurul acestuia se găsesc sase ansambluri cu blocuri ceva mai mici. Crăpăturile dintre blocurireprezintă planuri de fisurare vechi, lărgite prin alterare, dezagregare şi spălare areolară. Ele au frecventlungimi de 80 cm. lăţimi de pînă la 30 cm şi adîncimi sub 1,5 m. CALCARELE DE ALBEŞTI sînt reprezentate de un mamelon rare constituie sectorul sudic alcarierei de aici şi are lungimea de cca 80 m, lăţimon de 40 m şi înălţimea de 8 m. Calcarele aparţin unuifacies calcaros sublitoral, gros de cca 15 m; culoaroa lor este galbenă, galben-cenusie, cu treceri spremaroniu sau roşcat. În alcătuirea lor intră, la bază, un calcar numulitic nisipos, peste care urmează un orizont decalcare lipsite de material detritic; la partea superioară întîlnim un nivel calcaros fin detritic. Dintre fosile seremarcă foraminiferele (ce au trăit în apele mării eocene acum 40 000 000 de ani), de forma unor bănuţi cudiametrul de 2—3 mm său a unor secţiuni discoidale, echinodermele (ConoclypeuK conoideus),brahiopodeie (Terebratula hilarionis) şi altele. ŞUSLANEŞTI (5 km pe DN 73 spre est, 4 km pe DN 72 A spre sud, apoi 3 km pe DL spre sud)localitate unde există un însemnat punct fosilier de identificare a unei bogate faune de peşti fosili dinoligocen, declarat REZERVAŢIE PALEONTOLOGICĂ. Rezervaţia, acoperind cca 1 ha, se întinde pe un platou intens fragmentat de văiugi adînci de 2—3m şi late de 4—6 m, orientate fie către sud, fie către vest. Platoul, numit local Marlouz, cuprinde strateoligocene constituite din alternanţe dese de roci argiloase friabile şi roci silicioase dure, impregnate cubitum. S-au identificat cca 30 de specii de peşti fosili, ale căror urme s-au păstrat mai bine în rocileargiloase. În orizontul inferior predomină formele pelagice (Squalodon, Lepidopus), iar în cele superioarespecii autohtone, caracteristice zonei de ţărm (genurile Serranus, Ciupea, Capros), specii de apă dulce(Barbus, Scardinius) aduse de rîuri şi altele provenite din zona pelagică (Scomber, Caranx) şi batială(Mrazecia, Scorpaena). De asemenea, s-au descoperit urme de plante tipice florei tropicale (Fagus feroniae, Laurustetranteroides, Quercus drymeria ş.a.). În depozitele oligocene au mai fost găsite urme aparţinînd şi altorvieţuitoare (vertebre de mamifere, pene de păsări, părţi din insecte etc.). Km 66 (DN 72 A) STOENEŞTI Localitatea ocupă, după Rucăr, locul al doilea ca întindere dintre aşezările rurale din bazinulDîmboviţei. Cea mai veche atestare documentară a Stoeneştilor datează din 9 iulie 1557. După bătălia de laCălugăreni, din 13/23 august 1595, Mihai Viteazul s-a retras aici, instalîndu-şi tabăra pentru 36 de zile. DinStoeneşti se poate merge în zona PLATOULUI CARSTIC PIATRA (cota cea mai înaltă, Colţii-Stînii,atinge 917 m alt.) dominat de mici dîlme, unde se dezvoltă cîmpuri de lapiezuri şi între care se schiţeazădoline adînci în formă de pîlnie. Km 75 (DN 72 A) CETĂŢENI Localitatea se află la extremitatea sudică a Munţilor Leaota, care înaintează pe stînga Dîmboviţeicu peste 10 km dincolo de Depresiunea Cîmpulung, ultimele culmi ale Leaotei atingînd aici înălţimea de950—1 100 m. Între Cetăţeni (la sud) şi Cotencşti (la nord) predomină conglomerate, roci rezistente. O bună partedin acest sector (2,5 km), impresionant prin îngustime şi sălbăticie, formează CHEILE DÎMBOVIŢEI,declarate REZERVAŢIE NATURALĂ. Cea mai frumoasă porţiune, cuprinsă între Colţii Doamnei şi ValeaChiliilor, are versanţi abrupţi pe ambele maluri, iar eroziunea a creat un microrelief de vîrfuri ascuţite,coloane etc. Îngustimea văii, topoclimatele diferite generate de expunere şi de energia de relief mare (200—300 m), varietatea rocilor (gresii, marne, argile conglomerate) au permis dezvoltarea unei vegetaţii ierboasebogate, multe exemplare avînd caracter endemic: omagul (Acanitum moldavicum), breabănul (Cardamineglanduligera), crucea voinicului (Hepatica transylvanica), coada iepurelui (Sesleria heufferiana), brusturulnegru (Symphytum cordatum), cimbrişorul (Thymus comosus) şi altele. Mai semnalăm: iarba căşunăturii (Saxifraga cuneifolia), aninul alb, afinul, vulturica (Hieraciumtransylvanicum), perişorul (Orthilia secundă), crinul de pădure etc. De-a lungul cheilor se remarcă, deasemenea atît elemente ale pădurii de conifere (molizi), cît şi exemplare ale pădurilor de dealuri înalte(îndeosebi fagul). Fauna cuprinde specii diferite ca: vipera (Vipera berus), acvila de munte (Aquila
  • 20. chrysaetus), corbul, cocosul de munte (Tetrao urogallus), ursul, rîsul (Lynx lynx) etc. Faima locurilor este legată şi de vestigiile descoperite pe un mic platou stîncos, denumit Cetăţuiasau Cetatea lui Negru Vodă, unde s-a identificat şi cercetat cea mai veche cetate geto-dacică de zidcunoscută pînă acum la sud de Carpaţi, centrul unei formaţiuni geto-dacice dinaintea lui Burebista. Lapoalele platoului au fost scoase la lumină resturile unei aşezări geto-dacice din secolele III—I î.e.n., care s-a dezvoltat pînă în jurul anului 70 î.e.n. Km 118 (DN 72 A) TÎRGOVIŞTE Municipiul Tîrgovişte, situat pe Valea Ialomiţei, în zona de contact dintre Subcarpaţi şi CîmpiaRomână, apare pentru prima oară atestat documentar în relaţia de călătorie a bavarezului JohannSchiltberger, participant la cruciada de la Nicopole (1396). Capitală a Ţării Româneşti pînă la mijloculsecolului al XVII-lea (cu unele întreruperi în favoarea Bucureştilor), oraşul a cunoscut în cursul evuluimediu o mare strălucire. Localitatea a fost strîns legată de aproape toate evenimentele majore ale istoriei Ţării Româneşti;în octombrie 1595 Mihai Viteazul a înfrînt aici oastea otomană condusă de Sinan Paşa, la 1821 TudorVladimirescu a fost asasinat de eteristi la Tîrgovişte, în 1848 Guvernul provizoriu s-a refugiat temporaraici, localnicii au militat pentru Unirea din 1859 şi au sprijinit cu entuziasm efortul ţării în războiul deindependenţă. Tîrgoviştea este azi un important centru economic (combinat de oţeluri speciale, întreprindere deutilaj petrolier, unităţi ale industriei alimentare, ale industriei uşoare etc.). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de istorie (vestigii neolitice, monede,documente medievale, arme, lapidariu, exponate referitoare la epocile modernă şi contemporană), MuzeulScriitorilor Tîrgovişteni (consacrat mai multor creatori din zonă: Văcăreştii, Vasile Cîrlova, GrigoreAlexandrescu, Ion Eliade Rădulescu ş.a.), Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti (manuscrise,incunabule, cărţi rare, tipărituri medievale etc.) şi Complexul arhitectonic medieval Curtea domnească(secolele XIV—XVII; Turnul Chindiei, pictură de epocă brîncovenească, sculpturi, biserica domneascămare, foişorul brîncovenesc, baia domnească, casa doamnei Bălaşa etc.); CASA-ATELIER GHEORGHEPETRAŞCU (fosta locuinţă a artistului; colecţie de pictură şi grafică); CASA-ATELIER VASILEBLENDEA (în casa pictorului; colecţie de pictură, grafică, sculptură, acuarelă etc.); BISERICAANDRONEŞTI (secolul al XVI-lea, cu refaceri); BISERICA BUZINCA (secolulal XVII-lea); BISERICATÎRGULUI (veacul al XVII-lea); BISERICA STELEA (secolul al XVII-lea); MĂNĂSTIREA DEALU(veacul al XV-lea, cu refaceri ulterioare; ctitorie a lui Radu cel Mare; aici se află capul lui Mihai Viteazul);BUSTURILE a numeroşi domnitori şi scriitori; PARCUL CHINDIA (în lunca Ialomiţei, pe locul undeexista grădina Curţii domneşti, amenajată pe vremea lui Petru Cercel) etc. ÎMPREJURIMI PUCIOASA (17 km pe DN 71 spre vest) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL, situată pe valea rîului Ialomiţa, într-o zonă colinară împădurită. Climat continental, cu veri răcoroase şi ierni blînde; temperatura medie anuală este de cca 9°C (îniulie, 19°C, iar în ianuarie,... —3°C); precipitaţiile înregistrează o medie anuală de 750 mm. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, sulfatate, clorurate, bicarbonatate, calcice,sodice, hipotone; (bioclimat ide cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice şicentrale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni dermatologice, afecţiuni asociate. Km 151 (DN 71) CONŢEŞTI În nordul localităţii se află pădurea Boercasca, unde s-a amenajat o REZERVAŢIE CINEGETICĂde mistreţi; în pădure, printre alte specii, creşte stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora). Km 173,5 (DN 7) PĂDUREA RÎIOASĂ Situată în Cîmpia Română, la nord-vest de comuna Chitila, pe suprafaţa de 1 388 ha, pădureaRîioasă este un rest al vestitului codru al Vlăsiei, odinioară cel mai temut loc de trecere pe acestemeleaguri. În partea nord-vestică a pădurii se întîlnesc frumoase exemplare de stejar şi cer, în vîrstă de peste
  • 21. 100 de ani. Printre falnicii arbori, vegetează tufe răzleţe de măcieş (Roşa canina), păducel (C. Laevigata) şiporumbar (Primus spinosa), dar mai ales tufişuri de soc, care atrag atenţia prin florile mari, albe şiumbrelate. În poieni şi pajişti se întîlnesc plante ierboase precum păiuşul, scrîntitoarea (Potentilla alba),mărarul porcului (Peucedanum alsa-ticum), firuţa etc. Dintre animale amintim: cerbul, mistreţul, vulpea, pisica sălbatică, iar dintre păsări menţionămfazanul (Phaseanus colchicus). Km 196 (DN 7) BUCUREŞTI
  • 22. ITINERARUL II. TIMIŞOARA — BOCŞA — REŞIŢA — CARANSEBEŞ — BĂILE HERCULANE — ORŞOVA — DROBETA-TURNU SEVERIN — BAIA DE ARAMA — TÎRGU-JIU — BAIA DE FIER — NOVACI — HAŢEG — DEVA — BRAD — SEBIŞ — PINCOTA — ARAD — TIMIŞOARA a. TIMIŞOARA — DROBETA-TURNU SEVERIN (242 km) Km O (DN 6) TIMIŞOARA Municipiul Timişoara, cel mai mare oraş din vestul ţării, este situat în Cîmpia Banatului, pe rîulBega, al cărui canal (canalul Bega) îl străbate de la est la vest. Prima atestare a localităţii datează de laînceputul secolului al XIII-lea (1212), cînd este consemnat Castrum Timisiensis (cetatea de pe Timiş).Oraşul va cunoaşte o rapidă evoluţie în veacurile XIV—XV ajungînd principalul centru urban al Banatului.Între 1552—1718 Timişoara s-a aflat sub ocupaţie otomană, aici fiind reşedinţa unui paşalîc al Porţii. După1718 în Banat s-a instaurat dominaţia habsburgică care a durat pînă la Marea Unire din 1918. În aceastăperioadă s-a reconstruit cetatea, s-a trasat canalul Bega, s-au înfiinţat primele manufacturi. Timişoara s-anumărat printre cele dintîi oraşe din lume unde s-a introdus tramvaiul cu cai (1869), aici s-a folosit pentruîntîia oară transportul în comun pe apă (pe canalul Bega), oraşul fiind primul din România care a introdusiluminatul electric al străzilor (1884). Timişoara, unul dintre cele mai mari oraşe din ţară, deţine în prezent un puternic profil economic(unităţi ale industriei electrotehnică, chimică, alimentară, prelucrarea lemnului, textile, încălţăminte etc.) şiare o importantă funcţie cultural-artistică şi ştiinţifică (centru universitar, numeroase institute de cercetareştiinţifică, edituri, presă literară, teatru, operă ş.a.). În oraşul-martir Timişoara, la 16—17 decembrie 1989, s-a aprins flacăra Revoluţiei care avea săducă peste puţine zile, la 22 decembrie, la răsturnarea dictaturii şi reinstaurarea libertăţii şi democraţiei înRomânia. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL TIMIŞ cu secţie de istorie (vestigii neolitice,dacice şi romane, documente medievale, arme, numismatică, numeroase exponate referitoare la epocile 48modernă şi contemporană etc.), Secţie de artă (creaţii ale pictorilor români şi ale artiştilor din şcolileitaliană, germană, flamandă), Secţie de etnografie (sector pavilionar cu colecţii de costume, ţesături,ceramică, pictură pe sticlă; sector în aer liber, în Pădurea Verde, care cuprinde gospodării tradiţionale,instalaţii tehnice populare etc.) şi Secţie de ştiinţele naturale (printre altele, bogate colecţii ornitologice şide lepidoptere); CASTEL (secolul al XIV-lea; refaceri în veacul trecut); VESTIGII ALE VECHILORFORTIFICAŢII; BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (secolul al XVIII-lea; baroc); PRIMĂRIA VECHE(monument de arhitectură; 1731—1734, stil baroc); PALATUL DICASTERIAL (monument de arhitecturădin secolul trecut; edificiu cu 450 de camere); CATEDRALA ORTODOXA; OPERA DE STAT (stilromânesc tradiţional); MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMÂN (1962; Iulia Oniţă); STATUIA lui Gh.Doja; BUSTUL lui Decebal (1974; P. Mercea); NUMEROASE PARCURI (Parcul Central, ParculPoporului, Parcul Rozelor, Parcul Botanic, Parcul Elevilor etc., majoritatea aflate de-a lungul Begăi) etc. PĂDUREA VERDE (6,3 km2) legată de centrul Timişoarei prin linie directă de tramvai şistrăbătută pe latura sa sud-vestică de mica şi îngusta albie a pîrîului Behela, reprezintă unul dintre locurilede agrement cele mai îndrăgite de localnici. Stejarul constituie arborele majoritar în compoziţia pădurii(exemplarele monumentale de stejari bătrîni produc o impresie deosebită vizitatorilor), dar se mai întîlnesc,în proporţie redusă, jugastrul şi alte specii. Fauna pădurii cuprinde, în efective reduse, căprioare, iepuri,mistreţi, precum şi o mare varietate de păsări locale şi de pasaj. ÎMPREJURIMI BAZOŞ (17 km pe DN 6, apoi 3 km pe DL) unde se află un PARC DENDROLOGIC (60,4 ha)amenajat la sfîrşiul secolului trecut. Climatul submediteranean şi solurile de luncă favorizează, în special,dezvoltarea speciilor arboricole exotice. Din suprafaţa totală a parcului, o porţiune de 7,8 ha formează REZERVAŢIE ŞTIINŢIFICĂcompusă din Parcul dendrologic mare, Parcul american şi o pepinieră pentru specii exotice. Din cele cca400 de specii de arbori şi arbuşti exotici se remarcă stejarii (peste 20 de specii: Quercus montana, Q.velutina, Q. borealis), caria (Carya nucet, C. ovala, C. glauca), copac în genul nucului, unul dintre cei maimari arbori din Europa, magnoliile, arţarul tătăresc, paltinul roşu (A. rubrum), castanul, platanul american
  • 23. (Platanus occidentalis), catalpa (Catalpa bignonioides), bujorul lemnos (Paeonia arborea). BUZIAŞ (37 km pe DJ 586), STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată la contactul Cîmpiei Timişului cu Dealurile Pogănişului. Climat de cîmpie, cu caractercontinental moderat; temperatura medie anuală este de 11°C (în iulie, 20,8°C, iar în ianuarie, 0,1°C);precipitaţii medii anuale în jur de 750 mm. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice,majoritatea folosite în cura externă (apa minerală extrasă prin forajul Apemin se îmbuteliază); mofetă;bioclimat sedativ de cruţare. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiunineurologice periferice şi centrale, afecţiuni asociate. În parcul staţiunii o colonadă de lemn, destinată curei de teren, decorată cu motive ornamentale,constituie o amenajare unică în staţiunile balneare din ţara noastră. În oraş, un obiectiv interesant îlreprezintă Colecţia Iuliana Folea Troceanu, deţinătoarea unor valoroase exponate de artă bănăţeană. Km 84 (DN 58 B) BOCŞA Oraş situat pe Valea Bîrzavei, între înălţimi calcaroase, bogate în zăcăminte de fier şi cărbune. Pe locul numit „Cracul de aur" se află urmele unei mine romane de aur declarată rezervaţiearheologică; la punctul „Buza turcului" s-au găsit vestigiile unei cetăţi din epoca fierului. Bocşa, unde încăde la începutul veacului al XVIII-lea (1719) s-au înfiinţat un furnal şi o topitorie, este astăzi un cunoscutcentru metalurgic al Banatului. Km 105 (DN 58 B) REŞIŢA Municipiul Reşiţa, situat la poalele Munţilor Semenic, de o parte şi alta a cursului Bîrzavei, s-adezvoltat pe o veche vatră de locuire şi permanenţă dacică, daco-romană şi românească, fapt atestat cienumeroasele descoperiri arheologice (unelte dacice, un mare tezaur monetar roman ş.a.). În anii 1769—1771, la Reşiţa au fost construite primele două furnale înalte pentru piese de tuci,cuptoare şi vetre pentru prelucrarea fierului, ciocane pentru forjare şi laminare, depozit pentru minereuri şicombustibil, furnalele intrînd în funcţiune la 3 iulie 1771. În anul 1873, în atelierele reşiţene s-a construitprima locomotivă fabricată pe teritoriul ţării noastre. Reprezentative pentru municipiul Reşiţa sînt Combinatul siderurgic şi Uzina constructoare demaşini, ultima unitate fiind locul unde se fabrică locomotivele Diesel electrice. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN DE ISTORIE; EXPOZIŢIA PERMANENTĂ DELOCOMOTIVE (diferite tipuri de omotive produse la Reşiţa în decurs de peste 100 de ani);MONUMENTUL REŞIŢA 200 (în formă de furnal din care se înalţă flăcările unui foc continuu); PLACAMEMORIALĂ 1848. PREJURIMI CU (10 km pe DL) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DEIERES LOCAL situată pe valea rîului Bîrzava, la extremitatea lacului de acumulare (cca 4 km lungime,101 ha suprafaţă, cca 14 400 000 m3 volum de apă) cu acelaşi nume. Climatul continental moderat, de dealuri şi coline, cu influenţe mediteraneene; temperatura medieanuală este de cca 9,5°C (în iulie, 21°C, iar în ianuarie,... —2°C); precipitaţiile medii anuale ating 800 mm. Factori naturali de cură: bioclimat sedativ de cruţare. Indicaţii: stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună. VĂLIUG (21 km pe DJ 582 spre sud-est), localitate înfiinţată după 1780 de cei ce pregăteau lemnpentru uzinele de la Reşiţa. În amonte de Văliug se află lacul de acumulare omonim (peste 3 km lungime,59 ha suprafaţă volum de apă de cca 10700000 m3), ultimul lac de pe Bîrzava înainte de a ajunge laobîrşiile văii. În extremitatea sudică a lacului (5 km pe DL de la yăliug), într-o frumoasă poiană, se găseşteSTAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL CRIVAIA. Climat de deal; temperatura medie anuală este de cca 7,5°C (în iulie, 18°C, iar în ianuarie, —3°C);precipitaţiile ating în medie 800 mm anual. Factori naturali de cură: bioclimat de cruţare. Indicaţii: nevroza astenică, afecţiuni endocrine, afecţiuni respiratorii. SEMENIC, STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL la care sepoate ajunge cu telescaunul de la Văliug (în cca 35 de minute); staţiunea este accesibilă şi pe DN 58 de laCaransebeş la Reşiţa, apoi 27 km pe DL pînă la Văliug, cu abatere 8 km. Telescaunul, primul din ţaranoastră, construit de uzinele de la Reşiţa după sistemul unui singur cablu, acoperă un traseu lung de 2 972m, între Văliug şi Vîrful Piatra Goznei, diferenţa de nivel fiind de 658 m.
  • 24. Climat de munte cu unele influenţe submediteraneene; temperatura medie anuală este de cca 4°C(în iulie, 13°C, iar în ianuarie,... —5°C); precipitaţiile depăşesc 1 200 mm anual; stratul de zăpadă dureazăaproximativ cinci luni pe an, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună,nevroza astenică. Din staţiune se organizează drumeţii la CHEILE CARAŞULUI (17 km lungime), REZERVAŢIENATURALĂ, unde se întîlnesc numeroase formaţiuni carstice: Peştera Buhui, izbucul Lucăi, PeşteraComarnic (rezervaţie speologică), cea mai mare clin Munţii Banatului, Peştera Racoviţă, Peştera Lilieciloretc. De asemenea, se organizează excursii la Poiana Goznei, lacul de acumulare Văliug, staţiunileCrivaia şi Trei Ape. TREI APE (13 km est de Văliug pe D J 582) STAŢIUNE CLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES LOCAL situată la confluenţa celor trei pîraie — Brebu, Grădişte şiSemenic — care formează rîul Timiş şi care fiind îndiguite se adună într-un lac de acu-> mulare cu treibraţe numit Trei Ape (45 ha suprafaţă, cca 14 800 000 m3 volum de apă). Climat de munte; temperatura medie anuală este de cca 7°C (în iulie, cca 16°C, iar în ianuarie înjur de... —5°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 800—900 mm. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, hipertiroidia benignă,afecţiuni ale căilor respiratorii. PEŞTERA COMARNIC (14 km spre sud, po „Drumul Steagului-1, pietruit,sau 13 km pe DN 58, spre sud, apoi 6 km pe drum forestier la stînga), situată în Munţii Aninei, în razacomunei Caraşova, reprezintă o străpungere hidrologică a pîrîului Ponicova în calcarele care alcătuiescCleanţul Putnata (681 m alt.). Ea este cea mai frumoasă peşteră din Banat şi una dintre cele mai mari (5 229m lungime) şi mai impresionante peşteri din România. Primele menţiuni despre acest autentic monument alnaturii datează de la începutul secolului nostru (1912). Peştera este alcătuită dintr-un nivel superior, prin care apa nu mai circulă, şi unul inferior, parcurstemporar de pîrîul Ponicova. În peşteră întîlnim formaţiuni concreţionare excepţionale: valuri, draperii,domuri şi coloane, gururi în trepte, în colorit dominînd rozul, cu nuanţe de ocru, cristale de calcită, perle depeşteră. Porţiunile cele mai minunat ornamentate de ape încărcate cu carbonat de calciu au căpătat denumirisugestive: Orga Mică, Orga , Mare, Muzeul, Zidurile chinezeşti, Opera sau Sala de cristal, Nuca de cocos,Crocodilul, Lămîia, Ciupercile, Gemenii, Cămila. Peştera, cu statut de rezervaţie speologică începînd dinanul 1946, este vizitabilă numai în grupuri conduse de ghidul specializat, aflat la faţa locului. Km 118 (DN 58) SOCENI Pe teritoriul localităţii, situată pe văile Politioana şi Turislav, există o rezervaţie paleontologică cunumeroase forme de gasteropode lamelibranhiate, peşti ş.a., considerată drept una dintre cele mai bogatezone fosiliere din România şi din Europa Centrală. Km 125 (DN 58) APADIA (ramificaţie 6 km sud-est pe DL) PUNCTUL FOSILIER de aici este cunoscut pentru exemplarele de lamelîbranhiate (scoici, stridii)şi gasteropode (melci). Pe teritoriul satului Delinesti (2 km de Apadia) se găseşte un alt PUNCT FOSILIER în al căruiorizont superior de depozite tipic marine (marne, argile, nisipuri) se află resturi ele foraminifere, moluşte,viermi, spongieri, gasteropode etc. Km 146 (DN 58) CARANSEBEŞ Oraşul, situat la confluenţa Sebeşului cu Timişul, este atestat documentar din anul 1290. Lasfîrşitul secolului al XVI-lea în localitate a început să funcţioneze o şcoală românească, menţionată şi înveacul următor. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE (colecţie de obiecte din neolitic,piese ale primei centrale electrice a oraşului, la vremea respectivă una dintre cele dintîi uzine electrice dinEuropa, colecţii de port popular, textile, ceramică, unelte etc.); VESTIGII ALE CETĂŢII FEUDALE(secolul al XVI-lea): STATUIA generalului Ion Dragalina (1927; Spiridon Georgescu); PARCUL (printrealte specii se remarcă două exemplare de platan, arbore ocrotit; ele au înălţimea de 21 m şi, respectiv, 22 m,iar diametrul tulpinilor atinge 96 şi 106 cm la înălţimea de 1,30 m).
  • 25. ÎMPREJURIMI MUNTELE MIC (11 km pe D J 608 A de la Borlova, apoi 3,5 km cu telefericul sau continuareatraseului, încă 11 km, pe un drum nemodernizat) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DEINTERES LOCAL situată în masivul Ţarcu-Godeanu, într-o căldare deschisă pe versantul sudic alMuntelui Mic. Climat montan; temperatura medie anuală este de cca 5° C (în iulie, aproximativ 14° C, iar înianuarie, —5° C); precipitaţiile medii anuale depăşesc 1100 mm; stratul de zăpadă se menţine în jur decinci luni pe an, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună. Din staţiune se organizează excursii la Poiana Mărului, în Munţii Ţarcu-Godeanu, precum şi înmunicipiul Caransebeş. Km 167—173 (DN 6) SADOVA VECHE — ARMENIŞ În sudul oraşului Caransebeş, între localităţile Sadova Veche şi Armeniş, se găsesc CheileTimişului. La intrarea în chei se conservă schitul rupestru Piatra Scrisă, cu picturi şi inscripţii din secoleleXV-XVI. Km 185,5 (DN 6) POARTA ORIENTALA SAU PASUL DOMAŞNEA Situat la 540 m altitudine, Pasul Domaşnea face legătura între Culoarul Timiş şi DepresiuneaMehadia. Zonă de mare pitoresc, Pasul Domaşnea este străbătut de calea ferată printr-un tunel lung de 1,5km, în timp ce şoseaua şerpuieşte pe „puntea" de legătură între rîuri. Km 202,5 (DN 6) BĂILE HERCULANE (ramificaţie 3 km pe DN 67 D) Localitatea, cea mai veche staţiune balneoclimatică din ţara noastră, este situată pe rîul Cerna,aproape de ieşirea acestuia din valea îngustă mărginită de Munţii Mehedinţi (la est) şi Munţii Cernei (lavest). Apele termale din actuala staţiune sînt cunoscute de aproximativ 2 000 dp ani. După cucerireaDaciei, în anul 106 e.n., romanii au construit numeroase terme, astfel împărţite încît să dispună de spaţiipentru ficare otapă a balneaţiei. Abandonate după retragerea aureliană (271 e.n.), băile, lăsate în părăsire, au fost distruse cu totul.Se va vorbi din nou despre fele abia după războiul austro-ruso-turc din 1735—1739, cînd gene-ialulaustriac Andreas Hamilton, numit comandant al Banatului, a dispus cercetarea şi apoi refacerea lor. Primeleanalize chimice ale apelor termale au fost efectuate în anul 1773 de către medicul vienez Johann NepomusCrantz. În primele decenii ale secolului trecut, localitatea, unde reîncepuse practicarea tratamentuluibalnear i-a avut ca oaspeţi pe Tudor Vladimirescu (a stat aici nouă săptămîni în 1815), pe Dinicu Golescu(acesta a lăsat interesante relatări în legătură cu apele de aici şi efectul lor în tratarea reumatismului), peNicolae Bălcescu (intenţiona să-l întîlnească aici pe generalul Iosif Bem, comandantul armateirevoluţionare ungare în timpul revoluţiei de la 1848—1849), pe poetul Vasile Alecsandri (a urmat untratament în perioada 7—19 iulie 1847) şi alte personalităţi româneşti şi străine. În veacul nostru au vizitatstaţiunea şi au scris despre ea Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Ioan Slavici, Lucian Blaga,Demostene Botez ş.a. Băile Herculane, unde există hoteluri de cură cu baze proprii de tratament şi unde s-au captat noisurse hidrominerale, se numără printre cele mai apreciate şi solicitate staţiuni din ţară. Climat de depresiune intramontană, cu influenţe mediteraneene; temperatura medie anuală este de10°C (în iulie, cca 22°C, iar în ianuarie, în jur de —1°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 700—800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice, bicarbonatate, slab sulfuroase, calcice,bromoiodurate (cu termalitate cuprinsă între 17 şi 62°C) folosite atît în cura internă, cît şi în cura externă;bioclimat sedativ, de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni metabolice şi de nutriţie,afecţiuni asociate. La Băile Herculane se află ARBORI OCROTIŢI, printre care amintim: arborele mamut(WeZingtonia gigantea Lindl), în parcul central, lîngă terasă (înălţimea 29,5 m, 4,76 m circumferinţă şi
  • 26. 1,51 m diametru la înălţimea de 1,30 m); Libo cedrus (Libocedrus decurrens Torr), în faţa complexuluibalnear „Hercules" (înălţimea 18 m, 54 cm circumferinţa tulpinii la înălţimea de 54 cm); tisa, în parcul cen-Itral (înălţimea 12,5 m, circumfrinţa 1,98 m şi diametrul tulpinii 63 cm la înălţimea de 1,30 m). Tnîmprejurimi turiştii au posibilitatea să viziteze forme carstice unicat în ţara noastră: GROTA CU ABURI[degajaţi de apa unui izvor termal (52°C)], lungă de 14 m; PEŞTERA HAIDUCILOR, lungă de 143 m, cu omare sală de intrare, unde s-au găsit săgeţi, răzuitoare, oase de peşte, fragmente de ceramică, ceea ce denotălocuirea ci în vremuri străvechi. Staţiunea este dominată ele masivul Domogled (Munţii Mehedinţi); privit dinspre Valea Cernei elpare impunător deoarece în această parte se termină printr-un perete abrupt. Substratul calcaros care apermis formarea unui relief foarte variat, acoperit de soluri deosebite ca natură, şi ambianţa unui climatblînd, cu influenţe mediteraneene, oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea plantelor şi animalelor. Existenţa a peste 1 000 de specii de plante superioare, multe dintre ele endemice şi mediteraneene,precum şi 80 de rarităţi floristice, apoi prezenţa unor insecte şi animale au determinat crearea aici a uneiinteresante REZERVAŢII NATURALE, amenajată încă din anul 1932. Prin includerea unor abrupturi custîncării, suprafaţa rezervaţiei a crescut de la cele 900 ha iniţiale la 1 192,2 ha în prezent. În zonele însorite ale rezervaţiei cresc adevărate păduri de cer, gîrniţă, fag sau chiar gorun. Pevăile adăpostite, unde umezeala este mai mare, se întîlnesc fagul moesiac, pinul negru de Banat (Pinusnigra var. banatica), nucul turcesc, iar pe coastele însorite, la 400—500 m altitudine, sînt răspîndite tufişuride liliac şi vişin turcesc (Corylus colurna). Dintre endemismele locale şi dintre rarităţi amintim: garofiţa Domogledului (Dianthusdomogledi), candeluţa (Campanula crasipes), scoruşul, inul galben de Banat (Linum umnerve), măzăricheabalcanică. Pe stîncile golaşe, în pădure său printre pietre, trăiesc vipera cu corn (Vipera ammodytes),potîrnichea de stîncă (Alcctoris graeca), broasca ţestoasă (Testudo hermanni), scorpionul carpatic ş.a. Fluturii, extrem de numeroşi, cuprind 1 500 de specii (45% din numărul total al speciilor de fluturidin ţara noastră); dintre ei amintim: Dayspolia templii, Erebia melas, Pararge roxelana, Procmamphelophaga şi mulţi alţii. Fig 03 În rezervaţie există mai multe peşteri, dintre care importanţă deosebită au: Peştera lui Şerban(lipsită de umiditate în interior) şi Peştera Mare (unde galeriile şi sălile totalizează 135 m lungime şi 96 mdenivelări; în poşforă întîlnim stalagmite în formă de „teanc de farfurii" suprapuse). Km 207,5 (DN 6) TOPLEŢ La intrarea în localitate şoseaua este străjuită de o stîncă de 9—10 m înălţime, declarată monumental naturii, curios sculptată de agenţii externi (vînt, precipitaţii, îngheţ), numită de localnici Sfinxulbănăţean. Km 216,5 (DN 6) ORŞOVA Oraşul, situat la vărsarea rîului Cerna în Dunăre, a fost construit pe malul golfului Orşova, dupăstrămutarea Orşovei vechi, acoperită de apele lacului de acumulare de la hidrocentrala Porţile de FierVestigiile arheologice descoperite aici (tezaur de monede dacice de argint, ceramică) atestă că pe teritoriulvechii Orşove a existat aşezarea dacică Dierna. În anii 33—34 e.n. romanii au construit un drum care legaSingidunum (Belgrad) de această zonă. În timpul stăpînirii romane, oraşul a atins apogeul dezvoltării sale sub Septimius Severus, cînd i s-a conferit rangul de municipium. După retragerea aureliană, localitatea a continuat să-şi păstreze funcţia destrăjer al securităţii navigaţiei pe Dunăre. Apreciind poziţia ei strategică, generalul austriac Veterani, comandantul trupelor imperiale careluptau în anul 1688 împotriva Porţii, spunea: „Trecătoarea de la Orşova este de o mare însemnătate pentrucă aceasta constituie cheia Transilvaniei, a Ungariei, a Ţării Româneşti, a Serbiei şi a Bulgariei". Noul oraş se desfăşoară în arc, pe două terase care domină golful Orşova, edificarea sa fiind unexemplu remarcabil de integrare a cadrului construit cu cel natural. ÎMPREJURIMI CAZANELE DUNĂRII (22 km pe DN 57) constituie o REZERVAŢIE NATURALĂ MIXTĂîntinsă pe 150 ha. Bazinetul de la Dubova desparte zona Cazanelor în două sectoare distincte: Cazanele
  • 27. Mari şi Cazanele Mici. Cazanele Mari se desfăşoară pe 3,8 km lungime şi 200—350 m lăţime, întrelocalitatea Plavişeviţa şi bazinetul de la Dubova, fiind dominate de pereţii abrupţi ai Cuicarului Mare (316m) în România şi Ştirbăţului Mare (768 m) în Iugoslavia. Între bazinetul Dubovei şi localitatea Ogradena se află Cazanele Mici (3,6 km lungime şi 150—350 m lăţime); aici Dunărea este prinsă între înălţimile Cuicarului Mic (310 m) în România şi Ştir-băţulMic (626 m) în Iugoslavia. Rezervaţia, cuprinzînd malurile abrupte ale Dunării, formate în majoritate din calcare mezozoice,este singurul loc de pe glob unde creşte, sălbatică, laleaua de Banat (Tulipa Hungarica). Aici se întîlnesc, de asemenea, tufişuri de tip submediteranean alcătuite din mojdrean, cărpiniţă,lemn rîios, vişin turcesc, stejar pufos, nuc, arţar trilobat, liliac sălbatic, precum şi arborete (cer şi gîrniţă),pajişti de sadină şi de stîncării, iar în locuri umbrite păduri de fag, ulm turcesc şi tisă (ca o curiozitatemenţionăm că în zonă tisa trăieşte la 120 m altitudine, pe cînd în alte regiuni vegetează de la 700—800 mîn sus). La toate acestea se adaugă bogăţia faunistică, în special din lumea insectelor şi a reptilelor, broascaţestoasă, vipera cu corn, şopîrle rare (Lacerta taurica, L. practicola, L. muralis) etc. Km 232,5 (DN 6) PORŢILE DE FIER Cea mai mare hidrocentrală din ţară a intrat în funcţiune începînd din 30 octombrie 1971.Construcţiile au ridicat nivelul apei cu 33 m, creîndu-se lacul de acumulare cu lungimea de 130 km,suprafaţa de 700 km2 şi un volum de apă de 3 000 000 000 m3. Sălile turbinelor — care solicită fiecare înparte un debit de peste 700 m3/s — sînt impresionante: 240 m lungime, 80 m înălţime şi 40 m lăţime. Puterea instalată a centralei electrice de pe partea românească a Dunării este de 1 025 MW. Pentru înlesnirea traficului pe Dunăre, în zona hidrocentralei s-du construit două sisteme de ecluzepe fiecare mal, care asigură tranzitul şi dispecerizarea modernă a convoaielor de nave. Adîncimea maximă aapei în ecluza noastră este de 4,5 m. Porţile ecluzei, cu greutatea de peste 1 000 tone, permit traversarea rapidă, în mai puţin de o oră, aunor convoaie de 8—10 ambarcaţiuni între 1 000 şi 2 000 tone sau a două vapoare cu auto-tracţiune de 5000 tone. Prima navă românească, numită „Dacia", a trecut prin ecluza de pe ţărmul românesc la 3 august1968. Km 234,5 (DN 6) GURA VĂII REZERVAŢIA BOTANICĂ GURA VAlI-VlRCIOROVA se întinde pe 300 ha, aici fiind întîlnită oasociaţie vegetală unică în ţară, printre alte exemplare remarcîndu-se endemismul Rebus severinen-tif;. Tnzonă funcţionează BAZA TURISTICĂ PENTRU TINERET Gura Văii. Km 242,5 (DN 6) DROBETA-TURNU SEVERIN Aşezare dacică şi apoi oraş cunoscut ca un important centru militar şi politic, sediu al cartieruluigeneral roman în timpul războaielor daco-romane, Drobeta este locul unde Apollodor din Damasc aconstruit celebrul său pod peste Dunăre în anii 103—105 e.n. Devenită municipium şi apoi colonia,Drobeta, înfloritoare în secolele II—VI, a fost distrusă de huni. Construirea actualului oraş şi a portului aînceput în anii 1836 şi, respectiv, 1858. Localitatea, care în 1972, cu ocazia împlinirii a 1850 de ani de la prima atestare documentară aprimit numele de Drobeta-Turnu Severin, este un puternic centru economic (şantiere navale, întreprindereconstructoare de vagoane, fabrică de celuloză şi hîrtie, unităţi ale industriei alimentare etc.) şi cultural. Obiective turistice: MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER cu Secţie de istorie (ceramicădin epoca bronzului, fibule din bronz şi argint, ceramică dacică din secolele III—II Le.n., opaiţe, statuetalui Jupiter, podoabe medievale, paftale, arme din veacurile XVIII— XIX, automobil de la începutulsecolului nostru, exponate referitoare la epoca contemporană) şi Secţie de ştiinţele naturii (nouă piesescheletice de Elephas trogontherii Pohling, dintre care se detaşează incisivul superior stîng de 2,1 m, găsitpe o terasă a Dunării, la Batoţi-Mehedinţi; peste 150 de elemente floristice şi faunistice specifice, multedintre ele endemice sau termofile; acvariu cu numeroase specii de peşti existenţi în Dunăre în zona Porţilorde Fier, precum şi cu-specii de peştişori exotici); PARC ARHEOLOGIC (vestigiile podului construit deApollodor din Damasc, urmele castrului roman); VESTIGIILE CETĂŢII MEDIEVALE (secolele XIII-XIV); MONUMENTUL EROILOR din primul război mondial (1925; Th. Burcă); MONUMENTULELIBERĂRI! (ridicat în memoria soldaţilor şi patrioţilor civili căzuţi în august 1944); MONUMENTULPARTIZANILOR MEHEDINŢENI din primul război mondial (1977; C. Lucaci); BAZINUL de înotacoperit ş.a.
  • 28. În parcul arheologic întîlnim arborele vieţii (Thuya orientalis), tei, caprifoi, taula (SpiraeaVanhouttei) şi alte specii. În partea de nord a oraşului se găseşte un alt obiectiv turistic, pădurea Crihala, unparc natural întins pe 12 ha; aici creşte bujorul cu frunze mărunte, plantă ocrotită. b. DROBETA-TURNU SEVERIN — TÎRGU-JIU (108 km) Km 30 (DN 67) BROŞTENI În localitate, situată pe malul Motrului, se conservă CULA GUTUI, monument de arhitecturătradiţională românească ridicată de Ghiţă Gutui, căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu. Culaprezintă un parter robust, cu intrarea direct din afară; o scară interioară duce la etaj, unde se găseşte uncerdac care acoperă numai o parte din faţada casei. Km 51 (DJ 671 B) GLOGOVA Aşezare tipic mehedinţeană unde poate fi vizitat un monument de arhitectură feudală, CULAGLOGOVEANU, clădire masivă cu ziduri groase ca de cetate şi cu metereze. Aici a fost găzduit NeagoeBasarab, împreună cu mama sa, Doamna Anca, şi cu Jupîneasa Neaga, soţia boierului Pîrvu Craiovescu; totaici a locuit şi Tudor Vladimirescu pe cînd era administrator al boierului Iancu Glogoveanu. Km 68 (DJ 671 B) BAIA DE ARAMĂ (ramificaţie 4 km din DN 6 D) Localitate situată la poalele Munţilor Mehedinţi, legată de numele Domnului Tudor care în zilelede 23—25 ianuarie 1821 a trecut prin Baia de Aramă, însoţit de 1 500 de panduri, în drumul său de la Padeşcătre Strehaia. La 5 km de Baia de Aramă (pe DN 67 D) se află satul Ponoarele, în vecinătatea căruia existăcîteva monumente ale naturii de un excepţional interes. PODUL NATURAL DE LA PONOARE (5 km pe DJ 670 de sat) este o arcadă naturală lungă de25 m, lată de 8 m, ridicată la înălţimea de 14 m de la fundul văii peste care trece. Podul reprezintă resturiletavanului unei mari peşteri prăbuşită în vremuri îndepărtate. Podul natural de la Ponoare face parte dintr-un complex de forme caracteristice: peşteri, văi oarbe,lacuri carstice (Zătonu Mare şi Zătonu Mic), platou de lapiezuri. Interes prezintă Lacul Zătonu Mare (dinpartea de sud a complexului), cu existenţă temporară, dar care poate atinge cca 150 ha în perioada viiturilorde primăvară; apa lacului se scurge printr-o albie subterană lungă de 1 km, formînd pîrîul Bulba. Demne deremarcat în cadrul complexului sînt şi Peştera Ponoarele, greu accesibilă, Cheile Bulba, un canion calcarosşi Peştera Bulba, cu galerii a căror lungime atinge peste 4 800 m lungime, prin care trece un puternic şuvoide apă provenit din xătoaiiele de la Ponoare. În apropiere se întinde pe 20 ha o PĂDURE DE LILIAC SĂLBATIC, declarată REZERVAŢIEBOTANICĂ, apariţia şi dezvoltarea liliacului în zonă datorîndu-se climatului cu influenţesubmediteraneene. Pe lîngă liliac, în rezervaţie mai cresc mojdreanul, măceşul, gîrniţa, frasinul şi. fagul şi abundăplantele agăţătoare ca Clematit vitalba, Vitis silvestris, H ederă helix, Tamus communis ş.a. Km 72 (DN 67 D) APA NEAGRĂ Sat situat lîngă apa Motrului, la ieşirea acestuia din munţi, într-o zonă de „cornete" (mici măguricalcaroase, numite de localnici „piatră de cornet"). În nordul localităţii se întinde un platou cunoscut sub numele de Cîmpia Padeşului; aici, la 23ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a citit Proclamaţia ce avea să fie semnalul declanşării revoluţiei de la1821. Istoricul eveniment este evocat astăzi prin MONUMENTUL ridicat pe Cîmpia Padeşului în anul1921, operă datorată sculptorilor Emil Bekher şi Gheorghe Tudor. Km 76 (DN 67 D) CELEI Sat situat pe apa Oriei, la confluenţa acesteia cu Pocruia şi cu Is-varna. La 4 km de Celei segăseşte localitatea Isvarna, aşezată într-o zonă de carst calcaros unde există numeroase fenomene carstice(izbucuri cu debite deosebit de puternice). La 2 km de Isvarna întîlnim localitatea Pocruia, situată pe valea cu acelaşi nume, la poalelemuntelui Cioclovina, în cuprinsul unei întinse zone carstice cu multe doline mari şi adînci (numite aici
  • 29. „Vîrtoape"). În apropierea satului se află PEŞTERA POCRUI, iar pe pantele dealurilor, dintre Pocruia şiTismana se întinde PĂDUREA POCRUIA-TISMANA (237,5 ha), declarată REZERVAŢIE FORESTIERĂ. În pădure cresc: castanul comestibil (Castanea sativa), mulţi arbori avînd circumferinţa de peste1,50 m şi vîrsta de peste 200 de ani, fagul, gorunul, frasinul, mărul coricov sau pădureţ (Malus sylvestris),iar covorul ierbos cuprinde, printre alte specii, obsida (Bromus mollia) pieptănăriţa (Cynosurus echinatus),frăguţa (Fragaria viridis). Km 80 (DN 67 D) TISMANA (ramificaţie 2 km pe DL) Tismana, aşezare tipic gorjenească, situată la poalele muntelui Cioclovina, conservă cea mai vecheMĂNĂSTIRE, păstrată pînă în zilele noastre, ctitorie din ultimii ani ai voievodului Vladislav I-VlaicuVodă. Construcţia lăcaşului a început în 1375 şi s-a încheiat în anii 1377—1378. Amplasată pe o poziţie dominantă, lîngă hotarul Ţării Româneşti, mănăstirea a jucat şi rolul uneicetăţi de apărare; ea a fost înzestrată cu turnuri de apărare, iar în timpul revoluţiei de la 1821 TudorVladimirescu a folosit-o ca bază fortificată. Frumuseţile împrejurimilor i-au inspirat poetului Grigore Alexandrescu versurile pline de tonalităţigrave din poemul epic „Răsăritul lunii la Tismana", precum şi paginile evocatoare din Memorialul decălătorie. Peisajul pitoresc, precum şi numeroasele formaţiuni carstice pot constitui obiectul unor interesanteexcursii la PEŞTERA GURINA, de unde izbucneşte un puternic şuvoi de apă ce trece pe sub temeliilemănăstirii şi cade de la 40 m înălţime pe fundul văii, precum şi la PEŞTERA CIOACA CU BREBENEI,monument al naturii, ce conţine un tip de cristale de calcită pură, deosebit de rare. Tot în apropiere de Tismana (5 km), la Topeşti, se găseşte PEŞTERA GURA PLAIULUI,REZERVAŢIE SPEOLOGICĂ; galeriile sale adăpostesc numeroase concreţiuni calcaroase, remarcabileprin marea lor diversitate de înfăţişări: draperii, ţurţuri, cascade solidificate, stalagmite perlate, toate deproporţii uriaşe. Km 90 (DN 67 D) PEŞTIŞANI La 3 km de Peştişani (pe DJ 672) se află satul natal al marelui sculptor Constantin Brancuşi;EXPOZIŢIA MEMORIALĂ organizată în casa în care artistul a văzut lumina zilei păstrează obiecte ce auaparţinut familiei lui Constantin Brancuşi. Km 98,5 (DN 67 D) RUNCU (ramificaţie 5 km) În jurul satului, pe suprafaţa de cca 2 ha se întinde o plantaţie de castani comestibili. De la Runcupornesc drumurile ce duc spre Cheile Runcului şi Cheile Sohodolului. CHEILE SOHODOLULUI, lungi de peste 10 km, sînt unice în ţară datorită aspectelor prezentatede tunelurile săpate de apă în pereţii „Căldării", „Norii", a cascadelor „colorate" (cad numai în perioadeleploioase), a curioasei forme carstice rămasă suspendată, denumită „Inel", a zidurilor şi hornurilor care urcăadesea la peste 250 m, a „Izvoarelor Pătrunsa", o puternică apariţie la zi a apelor subterane, precum şi acascadei Toaca dracilor de pe pîrîul Gropul. În chei există peste 30 de peşteri, cele mai reprezentative fiind:Peştera de la Strunga (25 m lungime), cu aspect de pîlnie, modelată de apele de infiltraţie; Peştera cu douăcoşuri (44 m lungime), modelată de un curs temporar de apă, se remarcă prin cruste de calcit, în special înpartea sa terminală; Peştera Pîrleazului (152 m lungime), considerată cea mai lungă de pe partea stîngă apîrîului Sohodol, are două intrări situate la altitudini diferite; Peştera Gîrla Vacii (peste 750 m lungime),situată în versantul drept al cheilor, cea mai mare peşteră din zonă, este modelată de un braţ al rîuluiSohodol, care curge cu presiune în timpul traversării peşterii; Peştera de la Colibituri (41 m lungime)conţine cea mai bogată faună cavernicolă dintre toate peşterile din Cheile Sohodolului.Alături de frumuseţea carstului şi sălbăticia stîncilor se remarcă bogata vegetaţie compusă din: măcrişulciobanului (Rumex scutatus), cornutul (Cerastium alpinum), merinana (Moehringia pendula), brie(Ligusticum mutellina), iarba şarpelui (Veronica bachofenii), tătăneasca de fag (Symphytum cordatum),dumbeţul (Teulyjrium montanumvillosum), jaleşul (Stachys alpina), piciorul răsucit (Streptopusamplextfollius). Km 108 (DN 67 D) TÎRGU-JIU Municipiul Tîrgu-Jiu, aşezat pe malul stîng al Jiului la poalele ramificaţiilor sudice ale culmilor cecoboară din Munţii Parîng, Papare atestat în secolul al XIV-lea sub numele de Jiu, pentru ca în veacul
  • 30. următor, într-un document din anul 1429, rămas de la voievodul Dan al II-lea, să fie consemnat cu actualadenumire. În ziua de 21 ianuarie 1821, în drum spre Padeş şi Glosam, Tudor Vladimirescu s-a oprit laTîrgu-Jiu. În oraş, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, funcţiona o şcoală primară românească, iar la1833 intra în funcţiune o manufactură de produse ceramice. În municipiul Tîrgu-Jiu funcţionează unităţi deprelucrarea lemnului, un combinat de lianţi, unităţi ale industriei sticlei, confecţiilor etc. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN (întemeiat în anul 1894, una dintre vechile instituţiide cultură ale oraşului) cu Secţie de istorie (craniu fosil de urs de cavernă — Ursus spelaeus —, găsit laPeştera Muierii, unelte de piatră şi os, unelte agricole dacice din fier, fragmente epigrafice de la termeleromane descoperite la Săcelu, arme şi diferite obiecte rămase din timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu,printre care şi lada de fier utilizată drept „casă de bani", exponate referitoare la epoca contemporană) şiSecţie de artă (pictură românească contemporană); CASA GANESCU (construita în anul 1790; aici a locuitC. Brancuşi în anii 1936—1938 cînd a realizat monumentele din cadrul ansamblului sculptural din oraş);LICEUL „TUDOR VLADIMIRESCU" (monument de arhitectură din 1896—1898); CASA „ECATERINATEODOROIU" (expoziţie memorială); MAUSOLEUL Ecaterinei Teodoroiu (1937; Milita Pătraşcu);POARTA SĂRUTULUI, ALEEA SCAUNELOR şi MASA TĂCERII opere ale lui Constantin Brancuşi (înGrădina Publică); COLOANA FĂRĂ SFÎRŞIT (Coloana Infinitului) şi MASA FESTIVA, tot de C.Brancuşi (în Parcul Tudor Vladimirescu); PĂDUREA de pe Dealul Tîrgului (cca 270 ha; plopeuroamerican, plop negru, anin negru, salcîm etc.; numeroase exemplare de faună) ş.a. c. TÎRGU-JIU — DEVA (227 km) Km 25,5 (DN 67) SĂCELU (ramificaţie 7 km pe DJ 661) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată într-ozonă de dealuri acoperită de păduri de fag şi stejar. O inscripţie epigrafică de pe vremea împăratului romanMarcus Tiberius Marcianus atestă faptul că pe teritoriul localităţii Săcelu existau în perioada stăpîniriiromane instalaţii balneare. Prima descriere a staţiunii, a izvoarelor şi a stabilimentelor balneare de aici ogăsim în Dicţionarul geografic al judeţului Gorj (1892). Climat continental moderat de coline şi păduri; temperatura medie anuală este de 9°C (în iulie,20°C, iar în ianuarie, —2°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 900 mm. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, folositeatît în cura internă, cît şi în cura externă; nămol terapeutic extras din lac; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice şicentrale, afecţiuni ginecologice, afecţiuni otorinolaringologice, afecţiuni asociate. În casa lui D. Moangă credincios tovarăş de luptă al lui Tudor Vladimirescu, clădire construită însecolul al XVIII-lea, poate fi vizitată EXPOZIŢIA MUZEALĂ DE ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE. Km 49 (DN 67) POLOVRAGI (ramificaţie 2 km pe DL) Comună atestată documentar în anul 1480, al cărui nume ar veni de la o plantă rară ce creşte aici,„polvrăgi", folosită de un vraci vestit, ce trăia într-o peşteră din apropiere, pentru tratamentul bolilor destomac şi ale oaselor. Cercetările arheologice au identificat în perimetrul localităţii urmele unei cetăţi. La nord de Polovragi, în versantul stîng al Cheilor Olteţului, la altitudinea de 670 m, se aflăcunoscuta PEŞTERA POLOVRAGI. Peştera, una dintre cele mai uşor de vizitat, a adăpostit cîţiva haiducişi chiar panduri de-ai lui Tudor Vladimirescu; o veche legendă menţionează că aici ar fi fost locul în caretrăia Zamolxe, zeul suprem al dacilor. Peştera reprezintă o cavitate complexă formată din galerii dezvoltate relativ liniar (Sala Lacului),culoare (Culoarul Metroului, Culoarul Stîlpului, Culoarul Liliecilor) şi hornuri de legătură între galerii. ÎnSala Lacului, o încăpere mai spaţioasă, se găseşte un lac de sifon a cărui apă se pierde în aval, într-un altsifon, şi revine după cca 300 m într-un izvor carstic în chei. Peştera Polovragi, relativ caldă (temperatura medie în jur de 8°C), lipsită dă curenţi de aer şiumedă, are o faună săracă, aici existînd o singură specie troglobiontă (Tranchysphaera spelaea). La 2 kmde comună, în amonte pe rîul Olteţ, se găseşte un impresionant monument al naturii, CHEILEOLTEŢULUI, lungi de 2 km şi cu pereţii înalţi de sute de metri, formaţi ca urmare a acţiunii de erodare arîului Olteţ asupra masivului calcaros Polovragi-Cernădia. Vegetaţia bogată cuprinde specii rare sau foarte rare ca: piciorul cocoşului, lăcrămiţa(Majanthemum bijolium), cornutul, guşa porumbelului (Silene vulgaris), trifoiul brun (Trifolium patens),
  • 31. pa-racherniţa (Parietaria ramtflora), studeniţa (Arenaria biflora), sprîncenica (Spiranthes spiralis) lungă de2—8 m ş.a. O frumoasă descriere a Cheilor Olteţului a lăsat-o Alexandru Vlahuţă în cunoscuta sa lucrareRomânia pitorească. La intrarea în chei se înalţă MĂNĂSTIREA POLOVRAGI, ctitorie din anul 1643 a logofătuluiDanciu Pîrîianu. În împrejurimi se întinde o pădure de castani comestibili şi se remarcă multe elemente defloră submediteraneană, caracteristice unora dintre microdepresiunile din Oltenia subcarpatică. Dincolo dechei se întîlnesc CABANELE Luncile Olteţului, Ţeperig, Leurda, Cujba. Km 54 (DJ 605) BAIA DE FIER Comuna, situată în nordul Olteniei, la bordura sudică a Carpaţilor Meridionali, între Olteţ şiGilort, este o străveche aşezare cunoscută, încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrîn, ca loc de extracţie aminereului de fier. La 3 km nord de Baia du Fior, în versantul drept al cheilor săpate de pîrîul Galben, la cca 650 maltitudine, se află PEŞTERA MUIERILOR, prima peşteră electrificată din ţara noastră. Cele dintîiinformaţii ştiinţifice despre peşteră datează din anul 1894 şi provin de la istoricul şi omul de cultură gorjeanAlexandru Ştefulescu. Mai tîrziu, în anul 1929, doi colaboratori ai lui Emil Racoviţă, biospeologii franceziR. Jeannel şi P. Chappuis, au efectuat o primă cercetare a faunei din peşteră, descoperind două noi specii decoleoptere carnivore: Duvaliotes voiteşti şi Sophrochaeta chappuisi. Cercetările reluate după cel de-aldoilea război mondial au dus la identificarea, în anul 1951, a unui cimitir de urşi de peşteră (cca 183 resturifosile), precum şi resturi de la alte animale ca: trei specii de leu (Felix leo, F. pardina, F. pardus), cerb(Cervus magaceros), bou primitiv (Boş primigenius), bour (Bison priscus), ibex (Capra ibex), mamut(Elephas spelaea). Declarată monument al naturii în anul 1955, peştera, ale cărei galerii sînt dispuse pe trei niveluriclare, are lungimea totală de 3 566 m. Din nivelul superior, lung de 1 200 m, a intrat în circuitul turistic,începînd din anul 1963, o porţiune de 600 m. Nivelul inferior, declarat rezervaţie speologică (inaccesibilturiştilor), este compus din două sectoare: unul nordic (lung de 1 500 rn) şi altul sudic (lung de 800 m). Lanivelul superior temperatura aerului se ridică în timpul verii la 13° C, iar iarna atinge 10° C. Intraţi în peşteră, vizitatorii vor vedea mai întîi, în Galeria electrificată, primele concreţiunicalcaroase (Bazinele Mici, Orga, Domul Mic), apoi o frumoasă aliniere de coloane în Sala Altar şi, după ceajung sub Horn, o cupolă înaltă de peste 20 m. În continuare, urmează Sala Turcului, înaltă de 12 m şilungă de 20 m, Sala Minunilor, unde stalagmitele sînt mai bine conservate, precum şi mohorîtă Sală aLiliecilor, cu depozite de guano, unde se dezvoltă mici animale troglobiene, cu înfăţişări şi obiceiuri ciudate(Lithobius, Trachysphaerti spelaea etc.). Din ultima sală, după cîţiva metri, se ajunge la deschiderea dinaval. După ieşirea din peşteră se poate reface traseul în sens invers prin CHEILE GALBENULUI, înpereţii cărora se află numeroase peşteri, printre care PEŞTERA PÎRCĂLABULUI (cu mai multe intrări,părînd a fi un observator natural asupra regiunii înconjurătoare), PEŞTERA CORBULUI şi PEŞTERAVULPILOR. Km 64 (DJ 665) NOVACI Oraş situat la 560 m altitudine, la poalele versantului sudic al Munţilor Parîng, amintit pentruprima oară documentar în anul 1502, într-un hrisov de la Radu cel Mare. Aşezată într-o zonă submontană bogat împădurită cu foioase şi conifere, cu aer ozonat, la adăpostde vînturi reci dinspre munte, localitatea este indicată pentru cura de aer şi odihnă, ea fiind, totodată, şipunct de plecare în drumeţii spre Munţii Parîng şi staţiunea Rînca. ÎMPREJURIMI RÎNCA (18 km pe DN 67 C) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESLOCAL, situată în Munţii Parîng. Climat montan, cu ierni geroase şi veri răcoroase; temperatura medie anuală este de 4—5° C (îniulie, cca 13—14°, iar în ianuarie,... —4° C); precipitaţiile medii anuale depăşesc 1 000 mm. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună,
  • 32. nevroza astenică. La Rînca s-a amenajat o interesantă GRĂDINĂ BOTANICĂ montană; de asemenea, dinstaţiune se organizează excursii la cabana Obîrşia Lotrului, în zona lacului Cîlcescu, la obîrşia Gilortuluietc. Km 95—128 (DN 66) BUMBEŞTI—LIVEZENI Între cele două localităţi se află Defileul Jiului, format între puternicele masive ale Parîngului şiVîlcanului. Culmile muntoase, mai toate împădurite, coboară către Jiu cu abrupturi de cîteva sute de metri,aproape la fiecare pas întîlnindu-se piscuri semeţe, prăpăstii ameţitoare, sute de grote în pereţii înalţi aidefileului. În trecut, la cele două intrări ale defileului existau drumuri de căruţă, de la Bumbeşti se puteapătrunde pînă la Lainici; aici se conservă o MĂNĂSTIRE ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în ale cărei picturi exterioare sînt înfăţişate cîteva personalităţi ale lumii antice: Pitagora, Aristotel,Platon, Ovidiu ş.a.; la Lainici s-a adăpostit Tudor Vladimirescu în anul 1817, pe cînd era urmărit deotomani. În defileu, lung de 33 km, s-au construit 43 tuneluri, cu peste 8 km lungime totală, 15 palote (boltedin beton care protejează calea ferată de frecventele căderi de pietre), 109 poduri, podeţe şi viaducte, culungimea de 2,2 km şi cca 2,5 km ziduri de sprijin. Km 133 (DN 66) PETROŞANI „Capitala" de azi a Văii Jiului nu este un oraş prea vechi. După unele izvoare a luat naştere în jurulanului 1780, ca o mică localitate rurală. În prezent, Petroşanii sînt un oraş modern, activitatea economicăgravitînd în jurul exploatărilor miniere. În municipiul Petroşani funcţionează şi un institut de învăţămîntsuperior care pregăteşte ingineri şi subingineri specializaţi în toate ramurile mineritului modern. Obiective turistice: MUZEUL MINERITULUI (mai multe sectoare care prezintă evoluţialocalităţii şi a împrejurimilor, evoluţia „exploatărilor miniere). Din municipiul Petroşani se pot organizainteresante drumeţii şi excursii în Munţii Parîng. Km 144 (DN 66) BANIŢA Localitate pe teritoriul căreia s-au descoperit vestigiile unei CETĂŢI DACICE cuprinzînd: ziduride incintă, turnuri de veghe, platforme de luptă (terenul stîncos şi în pantă, lipsit de suprafeţe plape,impusese amenajarea lor), unelte, tipare pentru turnat metale etc. În nordul cetăţii, la altitudinea de 720 m, se găseşte PEŞTERA BOLII, un tunel săpat de rîulJupîneasa (455 m lungime, 54 m lăţime maximă, 10—12 m înălţime), care la ieşirea din peşteră formează omică cascadă. Fauna, săracă, cuprinde cîteva nevertebrate; existenţa guanoului pe platformele din adînculpeşterii denotă adăpostirea pasageră a unei colonii de lilieci. Se recomandă vizitarea peşterii vara şi toamna,cînd apa rîului este scăzută. Km 153 (DN 66) CRIVADIA În localitate se conservă un TURN DE PAZA, manument istoric, construcţie rotundă, cu zidurialbe; datînd din evul mediu, turnul avea menirea de a supraveghea vechiul drum de pe artera văilorMureşului şi Streiului. În extremitatea nordică a Crivadiei, în sud-vestul Munţilor Sebeş, pe partea stîngă a văiisuperioare a Streiului, în mijlocul unei zone împădurite, se deschide avenul PEvŞTERII DE LA TECURI.Peştera a fost descoperita întîmplător de către un localnic, la începutul secolului nostru, cercetărileştiinţifice debutînd tn anul 1952. Coborînd 12 m pe o scară de lemn se ajunge la fundul avenului de unde pornesc cele două galeriiale cavităţii, care însumează lungimea de 485 m. În galeria principală concreţionarea, bogată, esteconstituită din domuri, stalagmite, stalactite, perdele, formaţiuni coralifere. Aici s-a descoperit coleopterultroglobiont endemic Sophrochaeta dacica şi un număr restrîns de lilieci aparţinînd speciei Rhinolophusierrum-equinum. Pe traiectul celei de-a doua galerii, numită Galeria Lacului, orientată spre sud, se găseşte o salălargă de 20 m, ocupată de un lac a cărui adîncime la nivel scăzut este de 2,5 m. Peştera, declaratămonument al naturii în anul 1954, poate fi vizitată numai cu aprobare şi cu ghid. Km 164 (DN 66) PUI Comuna, important centru agroindustrial, constituie punct de plecare spre versantul sud-vestic al
  • 33. Munţilor Sebeş. Urmînd un drum local spre sud-est se ajunge în localităţile Ponor, Ohaba Ponor şiCioclovina, situate într-o regiune carstică s cu multe doline, precum şi la peşterile Şura Mare şi Cioclovina.PEŞTERA ŞURA MARE, situată la 500 m nord-est de Ponor, se deschide la baza versantului numit FrunteaMare. Intrarea peşterii este monumentală, avînd aproape 40 m în alţime şi 12 m lungime la bază (ceva mailată în partea de sus); singura galerie activă măsoară 3 143 m lungime. Peştera reprezintă un unicat în ţara noastră deoarece adăposteşte cele mai numeroase colonii delilieci în hibernatie (distanţa de la intrare pînă în zona coloniilor mai mari este de 350 m). Colonia dePipistrellus pipistrellus, cu mai multe zeci de mii de indivizi, constituie pentru zona temperată singurulexemplu cunoscut în literatura de specialitate. Aici s-au mai descoperit un gîndac din genul Sophrochaeta şiun crustaceu subteran (Bathynella). Turiştii pot admira numai intrarea monvtmentnlă, sala de la intrare şi cel mult începutul galeriei,pînă la prima dornă; străbaterea cursului subteran al peşterii, cu dorne, praguri, cascade şi sifoane, se facefoarte greu şi impune echipament de protecţie şi ghid. PEŞTERA CIOCLOVINA, situată în sudul localităţii cu acelaşi nume, a devenit cunoscută pentrucă aici s-a identificat primul rest fosil uman din ţara noastră, datînd din paleoliticul superior; el constă dintr-o cutie craniană de Hnrno sapicns fo.ssihs, aparţinînd unei femei de 30—40 de ani. De asemenea, s-au maigăsit urme de locuinţe, vetre cu gropi pentru păstrat focul, lame de silex simple ş.a. Comuna Pui este, totodată, unul dintre punctele de acces Către Munţii Retezat, masiv cu cele maimulte lacuri glaciare, cele mai numeroase endemisme şi locul unde s-a amenajat primul parc naţional dinţara noastră, unul dintre cele mai impozante din Carpaţii Meridionali. MUNŢII RETEZAT ocupă suprafaţa de 700 km 2, fiind cei mai înalţi şi mai stîncoşi munţi dintreJiu şi Dunăre. Ei au două creste alpine aproape paralele. În nord se află Culmea Peleaga, din care sedesprinde creasta Retezat (Vîrful Retezat, 2 482 m alt.), iar în sud, din Culmea Buta, se desprindecomplexul orografic Piule— Iorgovanu, cunoscut şi sub numele de Retezatul Mic. Cele două culmi(Peleaga, 2 509 m alt., cel mai înalt din masiv, şi Buta, 2 333 m alt.) sînt legate printr-o creastă îngustă şizimţată numită Custura Păpuşii. Munţii Retezat dispun de o deasă reţea de ape curgătoare, cu debit bogat şi permanent, tributare fieMureşului (rîul Strei), fie Jiului. (Jiul de Vest); cele mai importante cursuri de apă sînt: Rîul Mare,Lăpuşnicul Mare, Rîuşor, Nucşoara şi Rîul Bărbat. Un farmec aparte îl conferă peisajului cele 83 de lacuri de origine glaciară (numai în 29 dintre eleexistă condiţii de viaţă pentru dezvoltarea faunei piscicole), mărturie a efectelor glaciaţiei cuaternare,precum şi numeroasele văi. Dintre cele mai renumite lacuri glaciare, situate, în parte, la peste 2000 m altitudine, amintim: TăulPorţii (2260 m alt.), Lacul Mare al Custurii (2 226 m alt.), Tăul Agăţat (2 208 m alt.), Peleaga (2122 m alt),Bucura (2041 m alt.), Zănoaga (1997 m alt.), ş.a. Munţii Retezat sînt dominaţi de păduri şi pajişti alpine, pe suprafaţa lor fiind identificate peste 1050 specii de plante. Vegetaţia, extrem de bogată şi variată, este dependentă de altitudinea şi orientareaversanţilor, ea etajîndu-se pe înălţimi, de la poalele munţilor pînă la piscurile înalte. Etajul pădurilor mixte (550—800 m alt.) cuprinde păduri de fag, carpen, cer, arţar, mesteacăn şipaltin; în rarişti şi poieni cresc: sînziana (Galium kitaibelianum), trifoiul iepuresc, păiuşul etc. Etajulfagului (cca 700—cca 1 200 m alt.) ocupă suprafeţe întinse, aici întîlnindu-se, pe lîngă fag, molidul şibradul alb, iar dintre arbuşti alunul, scoruşul pescăresc, păduchelui; în poieni şi luminişuri cresc ochiulboului, urzica moartă (Lamium cupreum), feriga, vioreaua (Viola silvestris) ş.a. Etajul molidului (cca 1 000—cca 1 750 m alt.) are mari suprafeţe ocupate şi de bradul alb; dintrearbuşti menţionăm: salcia, ienuperul, afinul etc. Etajul golului de munte şi cel de stîncării (cca 1 750—cca 2 500 m alt.) se întinde de la limitapădurilor de molid şi pînă la piscurile, custurile şi culmile Munţilor Retezat; el este împărţit în douăsubetaje: cel inferior, dominat de jnepenişuri, şi cel superior, cu tufişuri pitice; stîncăriile sînt acoperite demuşchi şi licheni. Dintre cele 39 de specii endemice amintim: crusăteaua, flămînzica, zmeurul, scaiul,trifoiul de Retezat, luntriţă, corneţelul, sparceta etc. Fauna se remarcă, în primul rînd, prin numărul mare de urşi, lupi, vulpi, mistreţi, capre negre, rîşi,pisici sălbatice, cerbi, jderi de copac, bursuci (Meles meles). Dintre numeroasele păsări, bine reprezentatesînt: pescăruşul de munte, mierla de piatră, botgrosul, acvila, corbul, cocoşul de munte, ciocănitoarea ş.a.Dintre reptile amintim şopîrlele şi vipera cu corn. În apele rîurilor şi lacurilor se întîlnesc păstrăvi, lipani,scobari, cleanul etc. Printre atracţiile Munţilor Retezat se numără şi peşterile, principala zonă carsticăaflîndu-se în Munţii Piule—Iorgovanu, unde calcarele ating grosimea de peste 1 200 m. Cele mai
  • 34. însemnate peşteri sînt: Peştera ,,La Păroasa" (2 150 m lungime), Peştera Zeicului (260 m lungime), Peşteradin Dîlma cu Brazi (226 m lungime, în interiorul său aflîndu-se şi un lac), Peştera de la Gura Cetăţii (200 mlungime) ş.a. Datorită valorii deosebite a peisajului, precum şi din dorinţa păstrării unor specii vegetale şi defaună rare, în anul 1935 s-a creat PARCUL NAŢIONAL RETEZAT, cu suprafaţa iniţială de 13 500 ha,extinsă în prezent la peste 20 000 ha. Parcul, centrat pe circul glaciar Bucura, cuprinde 40 de vîrfuri cedepăşesc 2 200 m altitudine, suprapunîndu-se celei mai pitoreşti şi mai puţin alterate zone din masiv. Parculcuprinde o zonă de protecţie mai puţin riguroasă, unde este permis păşunatul (doar două luni pe an, înanumite văi şi pajişti), şi o zonă de protecţie integrală (1 840 ha), declarată rezervaţie ştiinţifică, unde sîntinterzise exploatarea minieră, păşunatul, culegerea de fructe, turismul, campingul etc. În Parcul Naţional Retezat se efectuează cercetări privind flora, vegetaţia, fauna agropastorală şicinegetică. Sub protecţie se află: relieful glaciar caracteristic (circuri, văi, morene, lacuri), forme şifenomene carstice (văi seci, doline, peşteri, avene), vegetaţia cu specii endemice proprii Retezatului(îndeosebi vulturica sau plate declarate monumente ale naturii: floarea de colţ, strugurii ursului, genţianaetc.), exemplare ale faunei (marmota, recolonizată aici în anul 1973, ierunca, vulturul sur). Km 182 (DN 66) HAŢEG Oraş situat în depresiunea omonimă, înconjurată de Munţii Poiana Ruscăi, Retezat şi Sebeş. De-a lungul timpului locuitorii Haţegului au menţinut strînse şi permanente legături cu ŢaraRomânească; în evul mediu, în Haţeg sînt consemnate primele bresle de olari şi cizmari din Transilvania. ÎnHaţeg funcţionează în prezent unităţi ale industriei alimentare şi prelucrării lemnului. Obiective turistice: PUNCT MUZEISTIC (piese etnografice referitoare la muncile agricole şicreşterea animalelor, costume populare din zonă, documente şi obiecte privitoare la vechi meşteşuguripracticate în oraş etc.). ÎMPREJURIMI PĂDUREA SLIVUŢ (2 km pe DN 66 şi 3 km pe DL la stînga), REZERVAŢIE FORESTIERĂ,întinsă pe 600 ha şi cuprinzînd ca specie predominantă stejarul, este unul dintre locurile unde a fostaclimatizat zimbrul (Bonatus bonatus), animal declarat monument al naturii, regele neîncoronat alstrăvechilor codri româneşti. În rezervaţia amenajată aici mai trăiesc şi alte specii de animale ca: cerbilopătari (Dama dama), căprioare etc. Km 200 (DN 66) CĂLAN Oraşul, dezvoltat pe locul vechii aşezări romane Aquae, este, alături de Hunedoara, un importantcentru siderurgic al ţării. În prezent, uzinele metalurgice de aici, înfiinţate în anul 1863, au fost extinse şireutilate. La mică distanţă de oraş se află BĂILE CĂLAN, situate pe malul stîng al Streiului, în mijloculunei păduri de arini. Pe lîngă alte bazine, aici se mai păstrează un bazin oval (14 m lungime, 4 m lăţime şiadîncime), săpat în stîncă, ce datează din vremea romanilor, alimentat prin trei izvoare cu ape mineraletermale (temperatura apei: 29° C). Apele minerale conţin carbonaţi de sodiu, calciu, magneziu, sulfat de sodiu şi sare, fiind indicateîn tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor, afecţiunilor reumatismale şi ginecologice, afecţiunilordermatologice. Km 214 (DN 66) SIMERIA (ramificaţie 2 km din DN 7) Oraşul, situat pe valea Mureşului, a luat fiinţă în anul 1866 ca aşezare feroviară în jurul depouluide locomotive şi al atelierelor de întreţinere şi reparaţii a materialului rulant. PARCUL DENDROLOGIC, amplasat în nord-vestul oraşului, la altitudinea de 190—200 m, pesuprafaţa de 78 ha, constituie un obiectiv turistic deosebit de interesant. Începuturile sale datează din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, cînd la adăpostul uneipăduri naturale, într-o zonă cu umiditate ridicată datorită Mureşului, canalului Strei şi a unor lacuriapropiate, s-a trecut la realizarea unui parc recreativ. De-a lungul vremii, parcul a cunoscut amenajărisuccesive, abia în anul 1879 bucurîndu-se de un aport masiv de plante exotice, unele din Extremul Orient.Printre primele specii lemnoase străine aduse aici se numără şi salcîmul, importat sub formă de puieţi din
  • 35. Franţa (unde fusese introdus în 1602). Parcul cuprinde magnolii (M. macrophile, cu frunze lungi de 60 cm. unică la noi în ţară), braziuriaşi, ienuperi, pini, arţari, cedri de Liban (Cedrus atlantica), arborele mamut, peste 130 soiuri detrandafiri. De asemenea, parcul dispune de o seră cu suprafaţa de 2 000 m2 şi de o pepinieră pentru planteornamentale (cca 2 ha). ÎMPREJURIMI ORĂŞTIE (12 km pe DN 7 spre est), străveche aşezare românească a cărei primă atestaredocumentară datează din anul 1 224, a fost în evul mediu un important centru meşteşugăresc şi comercial alTransilvaniei. În tipografia de aici, Şerban, fiul diaconului Coresi, a editat, fn anul 1582, vestita Palie de laOrăştie, una dintre primele tipărituri româneşti. În Muzeul de Artă Populară din localitate sînt expuseunelte de fier, ceramică neolitică, tezaure de monede de argint, un mic depozit de bronzuri etc. Orăştie constituie punctul de plecare spre cetăţile dacice din Munţii Sebeşului: Costeşti, Blidaru,Piatra Roşie, Sarmizegetusa Regia. GEOAGIU-BĂI (16 km de Orăştie; 7 km pe DN 7 şi 9 km pe DL) staţiune balneoclimatericăpermanentă de interes general, situată la poalele Munţilor Metaliferi, în apropierea culoarului Mureşului.Climat continental moderat de depresiTine intradcluroasă; temperatura mrdîf anuală este de cca 0° C (îniulie, 20° C, iar în ianuarie,... —2°...—3° C); precipitaţii medii anuale 500 mm. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonate, calcice, magneziene, hipotone şi hipotermale(29—33o C), utilizate atît în cura internă, cît şi în cura externă; nămol de turbă; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate. Dintre obiectivele turistice din vecinătatea staţiunii amintim: aşezarea romană de la Germisara;vestigiile drumului roman; satul Cigmău locul de naştere al scriitorului şi iluministului român Ion Budai-Deleanu, una dintre personalităţile remarcabile ale Şcolii ardelene. În staţiune funcţionează o BAZATURISTICĂ PENTRU TINERET. De asemenea, de aici se organizează excursii la Orăştie, Deva, Simeria,Hunedoara etc. Km 227 (DN 7) DEVA Oraşul, situat pe Valea Mureşului, la intrarea acestuia în defileul dintre Munţii Metaliferi şi MunţiiPoiana Ruscăi, s-a dezvoltat în evul mediu la adăpostul cetăţii amintită documentar în anul 1269. LocuitoriiDevei au participat, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara, la bătălia cu oastea otomană desfăşurată laZeicani, în anul 1442, şi, de asemenea, au luat parte activă la revoluţia de la 1848—1849. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL JUDEŢEAN, cu Secţie de istorie (are la bază ocolecţie de antichităţi constituită în anul 1882, mult îmbogăţită în ultimii ani cu piese descoperite în urmacercetărilor arheologice efectuate la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei) şi Secţie de ştiinţele naturii (axatăpe tema protecţiei mediului înconjurător şi conservarea naturii, precum şi pe re-laţia om-natură; expoziţiade bază, folosind sistemul dioramelor, înfăţişează aspecte din Parcul Naţional Retezat şi din rezervaţiilePădurea Bejan şi Simeria; interesantă este succesiunea dioramelor, începînd de la cele ce prezintă naturazonelor joase şi încheindu-se cu cele ce oferă imaginea naturii zonelor înalte şi a lacurilor glaciare dinRetezat); vestigiile cetăţii feudale; statuia lui Decebal (1936; Radu Moga); STATUIA ECVESTRĂ a luiDecebal (1976; Ion Jalea); MONUMENTUL Horea, Cloşca şi Crişan (1970; Ion Vlasiu); DEALULCETĂŢII (monument al naturii). DEALUL CETĂŢII, formă de relief de origine vulcanică, este locul unde cresc aproape jumătatedin speciile plantelor fanerogame cunoscute în Transilvania. Unele specii aclimatizate aici sînt de originemediteraneeană, balcanică sau din Crimeea; dintre ele amintim iarba de şoaldină (Sedum acre), Lipicioasa(Galium ,spuriun. vaillenti), omagul galben etc. Aici trăieşte o mare varietate de păsări şi animale ca:găinuşa de munte (Tetrastes bonasia), vipera cu corn, veveriţa ş.a. La marginea de sud a municipiului Deva se află PĂDUREA BEJAN, REZERVAŢIEFORESTIERĂ bine cunoscută în lumea ştiinţifică pentru varietatea speciilor de stejar întîlnite în perimetrulei. ÎMPREJURIMI
  • 36. HUNEDOARA (18 km de Deva; 5 km pe DN 7 spre est, apoi 13 km pe DN 68 B la dreapta),localitate atestată documentar din anul 1267 şi devenită oraş la începutul secolului al XV-lea (1415), esteazi un important centru siderurgic al ţării (primele trei furnale au fost construite încă de la sfîrşitul veaculuitrecut, în anii 1882—1884). Obiective turistice: CASTELUL CORVINEŞTILOR (secolul al XV-lea, refaceri în veacurileXVIII—XIX şi temeinică restaurare în anii 1965—1970; cel mai important monument de arhitectură goticăcivilă din ţara noastră); EXPOZIŢIE DE ISTORIE şi EXPOZIŢIE DE ETNOGRAFIE ŞI ARTAPOPULARĂ (în castel). În apropierea oraşului se întind pădurile Chizid şi Teliuc (ambele însumînd 560 ha), locuri derecreere, de mai multe decenii, a hunedorenilor. Vegetaţia forestieră este reprezentată de gorun, cer, carpenşi alte specii, mulţi arbori atingînd vîrsta de peste 120 de ani. O faună bogată şi variată — mistreţ, căprior,iepure, vulpe, pisica sălbatică, viezurele, potîrnichea şi alte numeroase păsări — populează ambele păduri. d. DEVA — TIMIŞOARA (241 km) Km 6 (DN 76) ŞOIMUŞ Localitate străveche al cărei punct de atracţie îl constituie baza turistică şi de agrement situată pemalul Mureşului, într-un cadru deosebit de pitoresc, umbrit de sălcii bătrîne. La 7 km est pe DL întîlnimcomuna Boholt cunoscută pentru i?.voarele sale de apă minerală carbogazoasă de masă (punct deîmbuteliere.). Km 36 (DN 76) BRAD Oraş situat pe valea Crişului Alb, într-o depresiune de la poalele versantului vestic al MunţilorMetaliferi, Bradul a fost un important centru al marii răscoale populare de la 1784 de sub conducerea luiHorea, Cloşca şi Crişan, precum şi al revoluţiei de la 1848—1849. Obiective turistice: MUZEUL MINERALOGIC (printre alte exponate, se remarcă „Cerceii deaur", care constau din firişoare fine şi alungite de aur, „Frunzele de aur", formate din eşantioane de aurnativ, asemănătoare cu frunzele de stejar, „Pana lui Eminescu", piesă formată din aur lamelar, cu aspect depană înmuiată în călimară, precum şi trei piese unice în lume: „Şopîrla de aur", „Harta României" şi„Dodecaderul", cristal masiv de aur. Km 43 (DN 76) ŢEBEA Pe teritoriul Ţebei, străveche vatră de locuire şi permanenţă, cercetările arheologice au identificaturme ale unei aşezări din neolitic (cultura Coţofeni) conţinînd ceramică ornamentală şi topoare de piatră.Romanii au avut aici exploatări de aur, unde lucrau mineri aduşi din Dalmaţia, din vremea lor păstrîndu-segaleria numită Adamul Vechi, săpată în stîncă cu ajutorul dălţilor. În sat se află trunchiul masiv al gorunuluinumit de multe decenii „GORUNUL LUI HOREA", despre care tradiţia afirmă că ar fi în vîrstă de 800 deani. O ramură a gorunului, groasă cît un trunchi de stejar, trăieşte şi azi, în vreme ce vechiul trunchi afost ajutat de specialişti să supravieţuiască prin încingerea lui cu legături trainice de fier şi bandaje debeton. Lîngă gorun sînt MORMINTELE lui Avram Iancu, Ion Buteanu şi ale altor luptători paşoptişticare au comandat legiunile româneşti în timpul revoluţiei de la 1848—1849. Km 45 (DN 76) BAIA DE CRIŞ Aşezare bogată atît în vestigii istorice, cît şi în amintiri legate de trecutul poporului nostru şi almeleagurilor zărăndene, Baia de Criş era cuprinsă în categoria oraşelor transilvănene încă din primajumătate a secolului al XV-lea (1427). În anul 1741, localitatea a devenit reşedinţa comitatului Zarand.Aici, la 10 septembrie 1872, a murit „Craiul Munţilor", Avram Iancu, pe prispa casei brutarului Ion Stupină.În centrul comunei se află un BUST al lui Avram Iancu, operă a sculptorului Cornel Medrea. În apropiere de Baia de Criş se pot vizita două monumente ale naturii CHEILE UIBAREŞTI (10km pe DL spre nord, apoi 2 km la dreapta) şi CHEILE BULZEŞTI (13 km pe DL spre nord). Km 53 (DN 76) VATA DE JOS (2 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată pe Valea
  • 37. Crişului Alb. Climat continental moderat de dealuri şi coline; temperatura medie anuală este 9,5°C (în iulie,20°C, iar în ianuarie —2°C); precipitaţiile medii anuale ating 750 mm. Factori naturali de cură; ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, termale (35—38,5°C); bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni neurologice periferice, nevroza astenică, afecţiuniginecologice, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni metabolice şi de nutriţie,afecţiuni asociate. Km 64 (DN 76) HĂLMAGIU Localitatea, aşezare pitorească de unde se deschide o minunată privelişte spre munţii din jur, esteatestată documentar în anul 1444, ca reşedinţă a unui voievodat românesc. După înnăbusirea revoluţiei dela 1848—1849, în tîrgul de aici, din 15 decembrie 1849, autorităţile habsburgice l-au arestat pe AvramIancu, „Craiul Munţilor” fiind eliberat ulterior datorită presiunii maselor. La marginea Hălmagiului se poatevizita grota de la Sortoc, un tunel săpat în coasta dealului. Tunelul, boltit după spusele localnicilor, a fostpracticabil acum un sfert de veac pînă la o distanţă apreciabilă, cînd doar galeriile laterale erau surpate. Km 74 (DN 76) VÎRFURILE Comună atestată documentar din secolul al XV-lea, centru al unui voievodat românesc. La 2 km de Vîrfurile se află localitatea Vidra, aşezată pe două dealuri mai înalte; dintre acestea, celnumit Dealul Maghereştilor a constituit leagănul familiei Magheru, plecată apoi în Ţara Românească, dinrespectiva familie trăgîndu-se generalul Gheorghe Magheru, unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848din Muntenia. Pe Dealul Petrişor creste un GORUN, ARBORE OCROTIT, în vîrstă de peste 400 de ani. Km 94 (DN 79 A) GURAHONŢ În localitate, cercetările arheologice au identificat două ateliere paleolitice, unde meşteriicomunităţilor primitive confecţionau arme şi unelte (vîrfuri de lance, răzuitoare, dăltiţe, lame etc.). La 10km de Gurahonţ, în perimetrul satului Zimbru se află REZERVAŢIA BOTANICĂ „DOSUL LAURULUI"care reprezintă limita est-atlantică a extinderii europene a genului Ilex şi, de asemenea, singurul loc din ţarăunde poate fi întîlnit acest arbust. Sensibil la secetă şi frig (în iernile grele tulpina se usucă, dar regenereazăprimăvara, dînd lăstari noi), arbustul, de 3—4 m înălţime, creşte intens pînă la vîrsta de 50 de ani, apoidezvoltarea sa devine foarte înceată. Tufele formează desişuri în care se pătrunde cu mare greutate.Frunzele sînt lungi de 3—8 cm, cu marginea ondulată şi ţepos ascuţită, forma lor variind în raport de vîrstă;au culoare verde deschis, cu luciri puternice. Fructul este reprezentat ele o bacă sferică (de culoare roşie lacoacere), cu patru-cinci seminţe. Km 120 (DJ 793) SEBIŞ Situat pe valea Crişului Alb, Sebişul a devenit încă din anul 1840 centrul unei regiuni metalurgice. Obiective turistice: PUNCT MUZEISTIC (ceramică de diferite tipuri lucrată în centrele de olaride pe valea Crişului Alb, pictură pe sticlă; piese caracteristice zonei etnografice Buteni: mobilă, căuşe,tulnice război de ţesut, steag şi pom de nuntă etc.); CLĂDIREA MORII CU 365 DE FERESTRE (lîngăCanalul Morilor); CASTEL (secolul al XVIII-lea; azi sediul bibliotecii din localitate); DEALUL PLEŞA(aici s-a amenajat o rezervaţie botanică). ÎMPREJURIMI MONEASA (18 km pe DJ 792 B) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DEINTERES GENERAL, situată la poalele masivului Codru-Moma. Climat continental moderat; temperatura medie anuală este de 9,5°C (în iulie, 20°C, iar înianuarie, —1,1°C); precipitaţii medii anuale în jur de 800—1 000 mm. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, mezotermale(temperatură de 24—32°C); bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic, afecţiunineurologice periferice şi centrale, afecţiuni ginecologice, nevroza astenică, afecţiuni asociate.
  • 38. În vecinătatea staţiunii există mai multe obiective turistice de mare interes şi anume: PEŞTERALILIECILOR (aflată într-un perete de calcar); PEŞTERA CRISTALELOR; O CARIERA DE MARMURAroz şi neagră; IZVORUL BOULUI (mic izvor carstic, cu apa limpede, ce iese dintr-o gură strîmtă depeşteră); VESTIGIILE CETĂŢII DEZNA (secolul al XIII-lea) etc. Km 144 (DN 79 A) INEU Oraşul, atestat documentar la începutul secolului al XIII-lea (1214), s-a dezvoltat în preajmacetăţii amintită în anul 1293 şi reconstruita în veacurile XVI—XVII. În apropierea localităţii se aflăDEALUL MOCREA, REZERVAŢIE GEOLOGICA ŞI BOTANICĂA. Km 173 (DJ 709) ŞIRIA Aşezarea, atestată documentar încă din secolul al XIV-lea, a fofet reşedinţa unui cnezat. La poaleleDealului Cetăţii se găseşte CASTELUL BOHUŞ ridicat în prima jumătate a veacului trecut, în stilneoclasic, format dintr-un singur corp de clădire în formă de U. În aripa dreaptă şi în cea centrală acastelului sînt organizate Expoziţia memorială „Ioan Slavici" şi, respectiv, Expoziţia permanentă „EmilMantia". În preajma edificiului se află busturile mai multor personalităţi ale vieţii culturale româneşti:Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ioan Russu-Şirianu ş.a. Un alt obiectiv de mare interes îl reprezintă CETATEA; din vechile construcţii se mai păstreazăastăzi donjonul, ridicat în secolul al XIII-lea, precum şi o parte a zidurilor adăugate, treptat, în veacurileXIV-XVI.În localitate creste arborele pagodelor (Ginkgo biloba), specie ocrotită de lege. Km 201 (DJ 709) ARAD Situat pe malul drept al Mureşului, Aradul este menţionat docu-f mentar în secolul al XII-lea(lî56), iar ca oraş în anul 1329. În a doua parte a veacului al XVIII-lea (1763—1783) s-a construit cetateanouă a Aradului, unde au fost întemniţaţi conducători ai revoluţiei de la 1848—1849, printre care şi EftimieMurgu. În anul 1812 s-a deschis în localitate prima scoală pedagogică românească. Din anul 1870 la Aradactiva Asociaţia Generală a Muncitorilor care-şi stabilea ca obiective organizarea luptei pentru drepturipolitico şi economice a proletariatului din oraş. Aradul este un puternic centru economic (fabrică de vagoane, uzină constructoare de maşini-unelte, întreprinderi ale industriei textile şi a confecţiilor, ale industriei alimentare, prelucrării lemnului etc.şi cultural (teatru, filarmonică, institute de cercetare). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN (bogate colecţii de arheologie-istorie, picturăromânească şi străină, sculptură, grafică, etnografie şi artă populară); CETATEA (secolului al XVIII-lea;stil Vauban, în formă de stea cu şase colţuri, cu trei rînduri de cazemate subterane); CLĂDIREATEATRULUI (1817, cea mai veche instituţie de acest gen din Transilvania); TURNUL DE APĂ (1896);PALATUL CULTURAL (monument de arhitectură de la începutul veacului nostru); MONUMENTULEROILOR PATRIEI (1960; Gavril Covalschi); BAZINUL OLIMPIC; SALA POLIVALENTA;STADIONUL U.T.A.; PĂDURICEA (8,8 ha; reminiscenţă a Pădurii Cia-la); PARCURILE MUREŞULUIşi MIHAI EMINESCU (ambele totalizează cca 4,5 ha) ş.a. PĂDUREA CIALA, aflată la 1 km de Arad, în care predominant este stejarul peduncular,impresionează prin mărimea şi vîrsta arborilor, multe exemplare depăşind 75—100 de ani. PĂDUREAMÎNDRU, amplasată în estul localităţii, se întinde pe 1 100 ha; şi aici stejarul peduncular reprezintă speciamajoritară, alături de el întîlnindu-se şi alţi arbori ca: frasinul american, nucul american, salcîmul, arţarulamerican, paltinul, plopul alb, plopul negru, chiparosul de baltă, ulmul, alunul, lemnul cîinesc etc. Km 241 (DJ 709) TIMIŞOARA
  • 39. ITINERARUL III. CLUJ NAPOCA – TURDA – OCNA MUREŞ – AIUD – ALBA IULIA – ZLATNA – ABRUD – CÎMPENI – NUCET – BEIUŞ – ORADEA – HUEDIN – CLUJ- NAPOCA a. CLUJ-NAPOCA — ZLATNA (137 km) Km 0 (DN 1) CLUJ-NAPOCA Municipiul Cluj-Napoca, situat pe Someşul Mic, în zona de contact a trei mari unităţi geografice— Cîmpia Transilvaniei, Podişul Someşan şi Munţii Apuseni —, este străjuit de dealuri ale căror înălţimisînt cuprinse între 500—800 m (Dealul Popeşti, Dealul Rîpos, Dealul Fîneţele Satului, Dealul Feleacu ş.a.).Pe vatra aşezării dacice Napoca s-a dezvoltat oraşul roman cu acelaşi nume, a devenit municipium şicapitală a Daciei Porolissensis în anul 124 e.n.; ridicată la rangul de colonia peste o jumătate de veaclocalitatea s-a numărat printre cele mai importante centre urbane ale Daciei romane. Atestat documentar la începutul secolului al XIII-lea (Castren-ses de Clus, în 1213), oraşul aînregistrat o evoluţie ascendentă în evul mediu; în anul 1316 obţinea calitatea de civitas, iar în veacurileXV—XVI avea însemnate funcţii economice, sociale şi politice (mari privilegii de natură politică,administrativă şi juridică a primit Clujul de la Matei Corvin, născut în localitate). Clujenii au participat la răscoala de la Bobîlna (1437), la războiul ţărănesc condus de GheorgheDoja (1514), l-au sprijinit pe Mihai Viteazul, au luat parte activă la revoluţia de la 1848—1849, au fostprezenţi la lupta naţională a românilor din Transilvania, de numele oraşului fiind legate atît acţiuneacunoscutăt sub numele de Supplex Libellus Valahornm (1891), cît şi procesul Memorandului (1894). LaCluj s-a afirmat o puternică mişcare muncitorească primele organizaţii muncitoreşti luînd fiinţă în 1860, iarîn 1891 constituindu-se Secţia locală a P.S.D. În evul mediu Clujul a avut şi însemnat rol cultural. În 1550 se înfiinţa prima tipografie; între 1580—1602 funcţiona la Cluj un colegiu academic de rang universitar, cu trei facultăţi, printre cei care austudiat aici numărîndu-se şi Nicolae Pătrascu, fiul lui Mihai Viteazul. În anul 1776 îşi deschide porţile unalt colegiu, cu patru facultăţi, la Facultatea de chirurgie predînd celebrul medic oculist român Ioan Piuariu-Molnar, iar printre absolvenţii Facultăţii de drept aflîndu-se, în prima jumătate a veacului trecut, AvramIancu, Ion Buteanu şi alţi viitori conducători ai revoluţiei române de la 1848—1849. De asemenea, în anul1872 s-a înfiinţat Universitatea din Cluj. Oraşul este un mare centru economic (combinat de utilaj greu, întreprindere de material rulant,fabrică de maşini de rectificat, întreprindere de electronică industrială şi automatizări, combinat de pielărieşi încălţăminte, unităţi ale industriei textile, alimentară, a confecţiilor etc.) şi cultural (Universitate,continuatoarea tradiţiilor Universităţii Daciei Superioare înfiinţată în anul 1919, institute de învăţământsuperior politehnic, medico-farmaceutic, agronomic etc., institute de cercetare ştiinţifică, teatre, operă,edituri, presă literară. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE (bogate colecţii cuprinzînd exponate şi obiectepreistorice antice, dacice şi daco-romane medievale, moderne şi contemporane; lapidariu roman şi la-pidariu medieval); MUZEUL DE ARTĂ (clădire monument de arhitectură în stil baroc, construită în anii1774—1785, unul dintre cele mai remarcabile edificii din oraş; colecţii de pictură, sculptură şi grafică,românească şi străină); MUZEUL ETNOGRAFIC (sector pavilionar; sector în aer liber, în Pădurea Horia,care prezintă gospodării ţărăneşti, precum şi instalaţii tehnice ţărăneşti şi ateliere meşteşugăreşti);MUZEUL ZOOLOGIC (deţine cca 200.000 de piese, exponatele fiind organizate pe criteriul evoluţionist,pe baza principiului filogenetic, cu reprezentanţi indigeni şi exotici; se remarcă colecţia de păsări colibri şicea de ouă de păsări; numeroase diorame înfăţişează aspecte din Delta Dunării sau din Cîmpia Română);VESTIGII ALE FORTIFICAŢIEI MEDIEVALE (secolele XV-XVI); BASTIONUL CROITORILOR(secolul al XVII-lea); BISERICA REFORMATA (secolul al XV-lea, cu refaceri); BISERICA CATOLICASF. MIHAIL (1349—1480; refaceri în veacurile XVI—XVIII; gotic, precum şi elemente ale Renaşterii şibarocului); BISERICA ORTODOXA DIN DEAL (secolul al XVIII-lea); CATEDRALA ORTODOXA(1933); CASA MATEI CORVIN (secolul al XV-lea; cea mai veche clădire laică clin oraş; gotic şiRenaştere); STATUIA ECVESTRA A LUI MIHAI VITEAZUL (1976; Marius Butunoiuj; STATUIAECVESTRA A LUI MATEI CORVIN (1902; Janus Fadrusz); STATUIA LUI BABA NOVAC (1975; VirgilFulkea); STATUIA LUI LUCIAN BLAGA (R. Ladea); STATUILE LUI MIHAI EMINESCU (O. Han şi O.Maitec); GRUPUL STATUAR ŞCOALA ARDELEANA (1973; R. Ladea); GRUPUL STATUAR HOREA,
  • 40. CLOŞCA ŞI CRIŞAN (1973; Ion Vlasiu); BUSTURI ale unor personalităţi româneşti de seamă;STADIONUL MUNICIPAL; PARCUL CENTRAL; GRĂDINA BOTANICĂ etc. GRĂDINA BOTANICĂ, este una dintre cele mai frumoase, complete şi interesante instituţii deacest gen din sud-estul Europei, înfiinţată în anul 1920 datorită eforturilor profesorului Alexandru Borza şideschisă pentru public în anul 1925, ocupă suprafaţa de 14,33 ha. Colecţiile Grădinii Botanice cuprind aproximativ 11 000 specii de plante grupate pe cîtevasectoare de bază: ornamental, fitogeografic, taxonomic, economic şi medical. În cadrul Grădinii Botanicese remarcă: un mare rozariu cu cca 600 de specii de trandafiri; Grădina mexicană cu plante de pustiu —plante suculente; Grădina sino-japoneză cu bogate colecţii de plante din Extremul Orient (glicina, gutuiuljaponez, crini, cireşi japonezi etc.); colecţiile de cactacee (peste 500 de specii); elemente ale florei Alpilor,Pirineilor, Balcanilor zonei mediteraneene: serele cu plante tropicale şi subtropicale (bananieri, mangrove,papirus, plante carnivore etc.) şi serele cu plante mediteraneene şi australiene (măslini, rodii, palmieri pitici,ficuşi, eucaliptul etc) Bogat reprezentată este flora şi vegetaţia ţării noastre, expoziţia fiind organizată pe zonegeografice: Bărăgan, Moldova, Dobrogea, Banat, Oltenia, Transilvania, Munţii Carpaţi. În cadrul Grădinii Botanice funcţionează Muzeul Botanic care dispune de interesante colecţii deplante utile indigene şi exotice (plante alimentare, aromatice, medicinale, textile ş.a.), precum şi de colecţiicare prezintă plantele în ordinea lor evolutivă (alge, ciuperci, licheni, muşchi, ferigi, gimnosperme,angiosperme). În muzeu pot fi admirate două exemplare de Welwitschia miribilis din Angola, precum şi colecţiaEmil Pop, axată pe flora fosilă pliocenă de la Borsec. ÎMPREJURIMI BĂILE SOMEŞENI (6 km pe DN 1 C) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL (de fapt un cartier al municipiului), situată pe malul Someşului Mic, la altitudinea de360 m. Staţiunea s-a dezvoltat deasupra unui masiv de sare aflat la mică adîncime. Climat de dealuri şi podişuri, cu veri răcoroase şi ierni geroase; temperatura medie anuală este decca 8°C (în iulie, aproximativ 19°, iar în ianuarie, —4,5°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează600 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice; nămolsapropelic; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni ginecologice. COJOCNA (11 km pe DN 1 C şi 11 km pe DL) comună atestată documentar în anul 1199considerată drept una dintre cele mai vechi aşezări medievale din Transilvania. În estul localităţii se află STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERESLOCAL BĂILE COJOCNA, situată pe locuTunor vechi exploatări de sare care au funcţionat din timpurileromanilor pînă în evul mediu. Climat de dealuri şi podişuri cu veri răcoroase şi ierni geroase; temperatura medie anuală este decca 8°C (în iulie, aproximativ 19°C, iar în ianuarie,...—4,5°O); precipitaţiile medii anuale înregistrează 600—700 mm. Factori naturali de cară: ape minerale cloruro-sodice concentrate (extrase din lacurile salineToroc şi Lacul Mare aflate în staţiune); bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni ginecologice, afecţiuni endocrine. La 27 km de staţiune (derivaţie pe dreapta din DN 16) întîlnim REZERVAŢIA BOTANICĂ de laSuatu, compusă din două sectoare, aflate la distanţa de cca 1 km unul de celălalt: Suatu 1 (cea veche,ocupînd 3,8 ha şi înfiinţată de către prof. Alex. Borza) şi Suatu 2 (cea nouă, în suprafaţă de cca 4 ha,constituită în anul 1969). La Suatul se găseşte endemismul Astragalus peterfii, iar la Suatu 2 se dezvoltă relictul terţiarEphedra distachya, ambele specii convieţuind cu numeroase elemente de stepă. Tot aici cresc şi alte planteca: Salvia tramsylvanica, Ccphalaria radiata, Jurînea transsylvanica ş.a. Km 9 (DN 1) FELEACU Veche aşezare românească, atestată documentar în 28 ianuarie 1367 într-o diplomă de la regele
  • 41. Ludovic I de Anjou, prin care locuitorii ei erau însărcinaţi cu paza drumului comercial dintre Cluj şi Turda,pentru aceasta ei primind o serie de privilegii. Dealul Feleacu, dominînd partea sudică a municipiului Cluj-Napoca, constituie o zonă de trecereîntre Munţii Apuseni şi Podişul Someşan, fiind acoperit, în parte, de o pădure care însumează peste 1 400ha. În pădure predomină carpenul şi fagul, dar se mai întîlnesc aici molidul, laricele, duglasul, pinulnegru, pinul silvestru, mesteacănul, frasinul, cireşul, -teiul, jugastrul, ulmul şi chiar salcîmul. Km 21 (DN 1) TURENI (derivaţie 2,5 km stînga) Din localitate se poate ajunge în CHEILE TURULUI ferăstruite de apele Turului sau aRăchitaşului, care şi-au săpat în calcare o sălbatică şi pitorească vale. Cheile, lungi de cca 1 850 m, aupereţii prăpăstioşi, înalţi de 100—150 m, presăraţi cu numeroase forme carstice ca: portaluri, cascade,marmite, 29 de peşteri. Dintre peşteri amintim: Peştera cu silex (64 m lungime), Peştera cu horn (29 mlungime), Peştera de sub grohotiş (27,5 m lungime), Peştera Zînelor (situată cu 25 m mai sus de firul apeişi lungă de 10 m), (Peştera Feciorilor) şi altele. În general Cheile Turului sînt greu de străbătut. Km 31 (DN 1) TURDA Municipiul Turda este situat în bazinul inferior al Arieşului, pe ambele părţi ale rîului. Localitatea, vechi centru de exploatare a sării, cunoscută de pe vremea dacilor şi apoi a romanilorsub denumirea de Potaissa, atestată pentru prima oară în anul 1075, apare menţionată ca oraş (dvitasTardensis) la sfîrşitul secolului al XIII-lea (1297). În anii 1566—1567. Turda era considerată drept unadintre cele mai bogate aşezări urbane ale Transilvaniei. În Turda există unităţi ale industriei chimice,industriei sticlăriei, materialelor de construcţii etc.; de asemenea, în oraş funcţionează un teatru dramatic. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE (în clădirea Palatului voievodal, edificiu monumentde arhitectură, datînd din secolul al XV-lea; stil gotic şi Renaştere; clădirea a găzduit mai multe diete aleTransilvaniei; muzeul deţine bogate colecţii de arheologie, istorie medievală, modernă şi contemporană;interesant lapidariu roman); CASTRUL ROMAN (pe platoul Dealului Cetăţii; ocupînd suprafaţa de 23 hael este cel mai mare din România şi a fost ridicat de soldaţii Legiunii a V-a Macedonica cantonată laPotaissa); biserica reformată (secolul al XV-lea, cu refaceri; gotic şi baroc); MONUMENTUL lui IoanRaţiu (1936; Cornel Medrea). ÎMPREJURIMI BĂILE TURDA (3 km pe DN 1) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL, situată pe valea Arieşului, într-o zonă depresionară la altitudinea de 350 m. Înantichitate aici era un cunoscut centru pentru exploatarea sării. În staţiune există 15 lacuri provenite prinsurparea tavanelor vechilor ocne. Climat de depresiune intradeluroasă; temperatura medie anuală este de cca 9CC (în iulie,aproximativ 19,5°C, iar în ianuarie,...—4,5°C); precipitaţiile medii anuale însumează în jur de 550 mm.Factori naturali de cură: ape minerale cloruro-sodice concentrate; nămol sapropelic fosil; bioclimat decruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuni posttraumatice,afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni ginecologice. Un obiectiv de mare atracţie îl reprezintă Parcul Zoologic, organizat în partea de sud-vest astaţiunii. Parcul dispune de exemplare de faună de pe toate continentele (rîşi, vulpi, jderi, viezuri, Mistreţi,boi tibetani, lei, tigri, maimuţe, numeroase păsări acvatice etc.). PLATOUL TURZII (4 km pe DN 75; 340 m alt.) este locul unde într-un frumos parc s-a amenajatMORMÎNTUL lui Mihai Viteazul. Vechea troiţă de lemn, cu inscripţia „Aici a fost răpus marele voievodMihai Viteazul la 9 august 1601", a fost înlocuită printr-un impunător OBELISC de 16 m înălţime placat cutravertin de Ban-potoc şi marmură de Ruşchiţa (1977; Marius Butunoiu şi Vasile Rus-Batin). CHEILE TURZII (6 km pe DN 75 apoi 4 km pe, DL) întinse pe 175,5 ha, declarate REZERVAŢIENATURALĂ MIXTĂ în anul 1938, au luat naştere datorită acţiunii rîului Hăşdate în culmea Petridului pelungimea de 2 km. Faima cheilor constă atît în relieful lor de excepţie, cît şi în cele aproape 1 000 de speciivegetale, multe dintre ele rarităţi nu numai pentru ţara noastră, ci şi pentru continentul european. Cheile prezintă un relief constituit din pereţi verticali, stînci în dezordine, numeroase peşteri,
  • 42. printre care mai importante sînt: Peştera Călăştur, Peşterile Morarilor, Peştera Ungurească, PeşteraLiliecilor, Peştera cu două intrări. În peşteri s-au descoperit unelte de piatră şi os, ceramică simplă şipictată, resturi de arme din bronz, oase de om, de animale domestice şi sălbatice, dovezi ale locuirii lorîncepînd cu epoca de piatră. Dintre plante amintim: usturoiul sălbatic (Allium obliquum), mărarul sălbatic(Ferrula sadleriana), omagul, garofiţa (Dianthus carthusianorum), vulturica; dintre insecte menţionămfluturaşul de stîncă (Tichoăroma muraria) iar dintre păsări acvila de stîncă, lăstunul mare (Apus apus) ş.a.Pereţii abrupţi ai cheilor, numeroasele hornuri, fisuri şi jgheaburi constituie puncte de marc atractivitatepentru alpinişti. Km 51 (DN 1) OCNA MUREŞ (derivaţie 5 km pe dreapta) Aşezarea a fost locuită din preistorie, aici descoperindu-se vestigii din neolitic şi un mare depozitde bronzuri, alcătuit din 5 812 piese (ciocane, dălţi, topoare, vîrfuri de săgeţi) în greutate de 1 100 kg,datînd din epoca fierului (cca 1 200 î.e.n.). În perioada stăpînirii romane localitatea cunoscută sub numele de Saline, era una dintre cele maiimportante exploatări de sare din Dacia. În anul 1859, datorită inundării vechilor galerii s-a săpat o nouăalbie a Mureşului pentru protejarea exploatărilor, care produceau, în anul 1860, peste 45 000 tone de sare.În punctul cel mai înalt al oraşului se află urmele unui vechi castel medieval amintit în documente în anul1290 sub denumirea de Castelul Nou. Lîngă oraş se găseşte STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCALcu acelaşi nume. Climat continental; temperatura medie anuală este de 9°C (în iulie, peste 20°C, iar înianuarie, —4°C); precipitaţiile medii anuale se situează în jur de 600 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice concentrate; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice. Fig 04 Din staţiune se pot organiza instructive excursii pe Valea Arieşului, la Aiud, Turda, Alba Iulia etc. Km 61 (DN 1) MIRĂSLAU Numele comunei aminteşte de două evenimente deosebite din trecutul zbuciumat al poporuluinostru, de lupta pentru unitate şi independenţă naţională. Unul dintre ele este legat de locul bătăliei dintreoastea lui Mihai Viteazul şi armata generalului Basta, la 18/ 28 septembrie 1600, soldată cu înfrîngereavoievodului. Cel de-al doilea evocă luptele crîncene purtate de ostaşii români pentru eliberarea patriei desub dominaţia fascistă. Km 67 (DN 1) AIUD Localitatea, situată pe Valea Mureşului la confluenţa acestuia cu pîrîul Aiud (în zona unde se credecă a existat aşezarea dacică şi romană Brucla), apare menţionată documentar încă de la sfîrşitul secolului alXIII-lea (1293) sub numele de Villa Enud; în anul 1462 ajunge tîrg, iar în veacul al XVI-lea oraş,proprietate a principilor Transilvaniei. În anul 1704, Habsburgii au atacat şi distrus localitatea întrucît aici se aflau partizanii lui Franciscal II-lea Rakoczi, conducătorul partidei antiimperiale din Transilvania. Tot aici a fost închisă EcaterinaVarga, în anii 1847—1849, iar în vremea revoluţiei de la 1848—1849 în oraş a locuit generalul Iosif Bem. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE (clădire monument de arhitectură dinveacul al XVII-lea; bogate colecţii de arheologie, dintre exponate detaşîndu-se depozitul de bronzuri datînddin secolul al XIII-lea î.e.n., precum şi un coif roman de paradă, piesă unicat; colecţii de istorie medievală,modernă şi contemporană; colecţie de artă populară); MUZEUL DE ŞTIINŢE NATURALE (una dintrecele mai vechi instituţii de acest gen din ţară, în prezent cu un patrimoniu de peste 35 000 de piese;expoziţia de bază, avînd ca tematică evoluţia materiei, flora şi fauna ţării noastre, cuprinde colecţiiornitologice, colecţii de fluturi exotici, de mamifere etc., dintre piese remarcîndu-se eşantioane dinmeteoritul de la Mod, căzut în Podişul Transilvaniei în anul 1882, fosila palmierului Sabat major, fosile demamut etc.); CETATEA (secolele XV-XVII; se conservă zidurile de incintă, înalte de 10 m şi groase de1,20 m precum şi opt turnuri). În împrejurimi, la 11 km pe DJ 107 M, întîlnim CHEILE AIUDULUI, defileu spectaculos formatde rîul Aiud în calcarele Munţilor Trascău pe lungimea de 4 km. Km 85 (DN 1) GALDA DE JOS (4 km derivaţie pe stînga pe DJ 671)
  • 43. În perimetrul localităţii, menţionată documentar încă din anul 1287, au fost descoperite urmemateriale din epoca fierului şi vestigii ale unei aşezări daco-romane. De la Galda de Jos şoseaua urcă pevalea Galda, prin Benic (prima atestare în anul 1209) la Galda de Sus, situată în zona superioară a VăiiGalda, acoperită cu păduri de stejar şi fag. Între Galda de Sus şi Poiana Gălzii se află CHEILE GĂLZII; deşi foarte scurte (300 m) cheile sîntcele mai abrupte de pe tot cursul văii Galda. După 8 km întîlnim CHEILE ÎNTREGALDE, componente aleREZERVAŢIEI NATURALE MIXTE cu acelaşi nume (403 ha). Lungi de 3 km, maiestuoasele chei au unpeisaj de o mare frumuseţe, înălţimile din stînga văii sînt prăpăstioase, erodate, cu numeroase scobituri şimici peşteri. În chei vegetează pe stînci floarea de colţ (Leontopodium alpinum), care creste aici la cea maimică altitudine din ţară (500—800 m). Km 99 (DN 1) ALBA IULIA Situat în vestul Transilvaniei, la confluenţa Mureşului cu Ampoiul, municipiul Alba Iulia estestrăjuit spre est de marginea Podişului Secaşelor, iar spre vest de dealurile piemontane ale Munţilor Trascăuşi Metaliferi. Străveche vatră de locuire şi permanenţă dacică, daco-romană şi românească, Apullum devine învremea stăpînirii romane muni-cipium şi colonia, sediu al Legiunii a XIII-a Gemina, capitală a DacieiSuperioare apoi a Daciei Apulensis şi reşedinţa guvernatorului celor trei Dacii, însemnat centru economic,politic şi cultural. Localitate implicată în multe evenimente de rezonanţă ale istoriei naţionale, Alba Iulia, în secoleleIX—X centrul unei formaţiuni prestatale româneşti, ajunge din veacul al XIII-lea unul dintre importanteleoraşe ale Transilvaniei. De aici a pornit Iancu de Hunedoara campania sa victorioasă contra otomanilor luiMezid bei în anul 1442, aici a fost capitala principatului autonom al Transilvaniei; intrarea triumfală a luiMihai Viteazul în Alba Iulia a dus la unirea Transilvaniei cu Ţara Românească şi apoi la prima unirepolitică a ţărilor române realizată în anul 1600, oraşul devenind capitala voievodului unificator. După intrarea Transilvaniei sub stăpînirea habsburgică, între anii 1714—1738, la Alba Iulia s-aconstruit o cetate de mare amploare, ridicată în stil Vauban, cuprinzînd un fort central, o incintă exterioară,şapte bastioane şi şase porţi. Edificată după planurile arhitectului Giovanni Maria Visconti, cu truda a peste20 000 de iobagi, ea reprezintă cea mai mare cetate din Transilvania. În cetate au fost închişi Horea, Cloşcaşi Crişan, conducătorii revoluţiei de la 1784. La 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională, cu participarea apeste 100 000 de români din toate părţile Transilvaniei care a hotărît Unirea acestei străvechi provincii curestul României ceea ce a dus la constituirea statului naţional român. Alba Iulia a fost şi un important centru cultural românesc de factură umanistă. Aici s-au tipăritnumeroase cărţi în limba română, între care Noul Testament de la Bălgrad (1648), Bucoavna (1699), primulabecedar din istoria învăţămîntului românesc şi altele; aici s-a înfiinţat, în anul 1622 o scoală superioară,Academia de obşte, unde aveau dreptul să înveţe şi fii de iobagi români. Alba Iulia este o localitate cu un însemnat profil economic (întreprindere de utilaj, întreprindere ametalurgiei feroase, construcţii de maşini, ceramică fină, fabrică de mobilă, de covoare, de încălţăminte,unităţi ale industriei alimentare), în oraşul celor două Uniri conservîndu-se, totodată, numeroasemonumente istorice, de artă şi de arhitectură. Obiective turistice: MUZEUL UNIRII (unul dintre cele mai vechi şi bogate muzee de istorie dinTransilvania, înfiinţat în anul 1887; colecţii de arheologie, istorie antică, medievală — cu accent pemomentul primei uniri din anii 1599—1600 —, modernă — numeroase documente, fotografii, steaguri etc.referitoare la marele act de la 1 Decembrie 1918 — şi contemporană; colecţii numismatice; lapidariuroman) şi SALA UNIRII (secţie a muzeului; clădire monument de arhitectură; locul unde cei 1 228 delegaţiai românilor au hotărît Unirea Transilvaniei cu România); VESTIGIILE CASTRULUI ROMAN (secoleleII—III e.n.); CETATEA (fragmente ale cetăţii medievale şi cetatea modernă din veacul al XVIII-lea; ziduride incită, porţi monumentale bogat decorate); CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ (monument dearhitectură de mare valoare artistică ridicat în secolele XIII—XVII; mormintele lui Iancu de Hunedoara,Ioan Sigismund, Isabella; stil romatic tîrziu, gotic, Renaştere); PALATUL PRINCIAR (secolele XVI-XVII;aici a stat, în 1599—1600, Mihai Viteazul); BIBLIOTECA BATTHYANEUM (înfiinţată în secolul alXVIII-lea deţine valoroase şi rare manuscrise — între acestea un fragment din Codex aureus, datînd dinveacul al VIII-lea —, incunabule, cărţi vechi româneşti şi străine); CATEDRALA REÎNTREGIRII(monument de arhitectură în stil românesc, ridicată în anul 1921—1922; în pronaos portretul lui MihaiViteazul); CELULA LUI HOREA (în poarta a treia a cetăţii); MONUMENTUL Horea, Cloşca şi Crişan
  • 44. (1937; Ion Negrulea şi Octavian Mihălţan); MONUMENTUL de pe Dealul Furcilor, locul de execuţie al luiHorea şi Cloşca (1926); STATUIA ECVESTRA a lui Mihai Viteazul (1968; Oscar Han). La aproximativ 2,5—3 km de municipiu, spre vest, către Măgura Pîclisci, se întind pădurile ValeaSpidolului (Groapa Mare), Valea Popii şi Valea Viilor, zonă de agrement şi recreere. Pădurile cuprind uncodru de gorun falnic, în floarea vîrstei, pe lîngă care cresc şi exemplare de pin silvestru, pin negru, carpen,jugastru, paltin, fag, pin strob şi chiar salcîm. ÎMPREJURIMI SEBEŞ (14 km pe DN 7) oraş situat pe vatra unei străvechi aşezări româneşti, menţionat în anul1245 şi atestat ca oraş în prima jumătate a secolului al XIV-lea (1345). În evul mediu Sebeşul a fost unrenumit centru meşteşugăresc, breslele de aici, existente în anul 1376, fiind printre primele dinTransilvania, alături de cele din Sibiu, Braşov şi Cluj. În tipografia de aici s-au tipărit în veacurile XVI şiXVII cărţi în limba română (Zbornicul slavonesc, 1581; Sicriul deaur, 1683). Îmbogăţindu-şi vechile sale tradiţii meşteşugăreşti, Sebeşul contemporan a devenit un oraşcunoscut pentru unităţile industriei textile, ale prelucrării lemnului, pielăriei etc. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC (clădire monument de arhitectură datînd din secolulal XV-lea; stil gotic şi Renaştere; în acest edificiu a convocat Mihai Viteazul dieta Transilvaniei înseptembrie 1600; bogate colecţii de istorie, preponderente fiind exponatele referitoare la activitateabreslelor; colecţie de carte veche românească şi străină; colecţie de tablouri a pictorului Sava Hen-ţia,născut în localitate; colecţie de artă populară; colecţie de etnografie africană şi de ştiinţele naturii aexploratorului Franz Binder din veacul trecut); FORTIFICAŢIE MEDIEVALA (secolele XVI—XVII; seconservă ziduri de incintă şi cîteva dintre turnurile de apărare); RÎPA ROŞIE etc. RÎPA ROŞIE, situată la cca 3 km de oraş, REZERVAŢIE NATURALĂ întinsă pe 10 ha, constituiecel mai spectaculos fenomen de badland (şiroire) existent în ţara noastră. Rîpa Roşie (495 m alt.) întinsă pe un front de 800 m şi o înălţime de, 125 m, se ridică aproapevertical, ca un perete gigantic, roşu, colorat prin dungi de gresii şi argile roşietice şi galbene, pe careeroziunea apei a modelat-o în forme uimitoare. Apele de şiroire au săpat adînc faţa Rîpei Roşii, dînd naşterelaj coloane, contraforturi şi piramide din pămînt, de culoare roşie şi violacee. Rîpa Roşie reprezintă importanţă şi datorită vegetaţiei ce şi-a găsit adăpost aici. Astfel, se întîlnescplante rare ca: Ephedra dista-chya, Genista spathulata, un endemism numit Dianthus serotinus var.demissarum, plante de stepă (Salvia nutans s. transsylvanica) ori plante de climat cald şi uscat (Quercuspubescens, Onosma viride, Centaurea atropurpurea, Agropyron cristatum ş.a.). Printre coloanele pereţilor verticali cuibăresc porumbei (Columna îivia), turturici (Streptopeliaţurţur), iar în văgăuni trăiesc vulpi. Km 110 (DN 74) AMPOIŢA (ramificaţie 4 km pe DL la dreapta) Pe teritoriul aşezării pot fi admirate PIETRELE AMPOIŢEI, MONUMENT AL NATURII, martoride eroziune din calcar (local, ele sînt numite „Stogurile popii"). Km 120 (DN 74) METEŞ În apropierea localităţii se află REZERVAŢIA GEOLOGICA CALCARELE CU ORBITOLINEde la Piatra Corbului. Stînca, înaltă de cca 100 m, de culoare albicioasă, este formată din calcare dispuse înstraturi de sedimentare normală, ritmică. Km 130 (DN 74) FENEŞ Localitatea, situată la confluenţa rîului Feneş cu Ampoiul, jmen-ţionată încă din anul 1276, a fostuna dintre cele mai mari aşezări de pe valea Ampoiului în secolele XIII—XIV. Feneşul este renumit în zonăpentru măiestria cusăturilor cu care femeile împodobesc iile şi cămăşile bărbăteşti, predominante fiindmotivele tradiţionale. CHEILE FENEŞULUI, lungi de 1,2 km, încheie salba de chei din cea mai ferestruită catenăcalcaroasă a Munţilor Apuseni. Relieful cheilor este dominat de abruptul versanţilor şi de piscuriasemănătoare unor săgeţi; la intrarea în chei impresionante sînt Pietrele Caprei, obeliscuri de dimensiuniapreciabile.
  • 45. Km 137 (DN 74) ZLATNA Oraşul, situat la confluenţa pîrîului Izvorul Ampoiului cu Ampoiul, este o veche aşezare cunoscutăîncă de pe vremea stăpînirii romano, cînd se numea Ampelum. Ridicat la rangul de municipium în timpullui Septimius Severus, el a devenit cel mai important centru urban din Munţii Apuseni, loc de garnizoană aunui detaşament din Legiunea a XIII-a Gemina. Exploatările miniere au luat amploare în secolul al XVIII-lea, cînd s-au construit mai multe cuptoare pentru topit minereu. La Zlatna, în anul 1838, s-a montat primamaşină cu aburi ce a acţionat pe teritoriul României. Zlatna s-a afirmat ca un important centru minier, aiciextrăgîndu-se metale neferoase; de asemenea, în oraş funcţionează o uzină chimico-metalurgică, precum şiunităţi ale industriei alimentare şi prelucrării lemnului. În apropiere de Zlatna (4 km pe DN 74 spre est, pînă la Pătrîngeni, apoi 5 km pe DL) se aflăCHEILE CIBULUI, interesante fenomene carstice, mai rar întîlnite în partea de est a Munţilor Metaliferi. b. ZLATNA — ORADEA (185 km) Km 23 (DN 74) BUCIUM-SAT (derivaţie 2 km pe DL) Localitate cunoscută prin tradiţiile de luptă din timpul revoluţiei de la 1784, condusă de Horea,Cloşca şi Crişan, precum şi din timpul revoluţiei de la 1848—1849, cînd la confruntările armate au luatparte şi femeile. În apropiere se găsesc două MONUMENTE ALE NATURII: DETUNATELE (Detunata Goală, 1048 m alt. şi Detunata Flocoasă, 1 258 m alt.) şi POIANA NARCISELOR de la Negrileasa, ultima fiinddeclarată rezervaţie naturală. Detunatele sînt două piscuri formate din roci bazaltice, considerate printre cele mai interesantemonumente ale naturii din România. Accesul se face din satul Bucium-Sat, distanţa de 3 km putînd fiparcursă pe jos în cca 40 de minute. Detunata Flocoasă îşi trage numele de la bogata pădure de fag care oacoperă. Piscul Detunatei Goale are forma unui trunchi de con şi datorită înclinării pereţilor, blocuri de rocăse prăbuşesc cu zgomot, producînd detunături, fenomen ce a dat denumirea locului. Km 33 (DN 74 A) ROŞIA MONTANA (ramificaţie dreapta 7 km pe DL) Comuna, situată la altitudinea de 750 m, pe valea Roşia şi străjuită de masivi în care se află bogatemine de aur — Cetatea (1 004 m alt.), Cîrnicu (1 016 m alt.) şi Ţarina (1 040 m alt.) —, a devenit celebrăprin descoperirea, în anii 1820 şi 1855, a celor 25 de tăbliţe cerate ascunse în galeriile minelor romane decătre populaţia locală. Confecţionate din lemn de tei, tăbliţele sînt acoperite cu un strat de ceară; cea maiveche dintre ele datează din anul 131 şi reprezintă prima menţiune documentară a localităţii. Aici şi-adesfăşurat activitatea Simion Balint, colaborator al lui Avram Iancu în timpul revoluţiei de la 1848—1849,unul dintre conducătorii ASTREI pe aceste meleaguri. Obiective turistice: MUZEUL MINERITULUI (inscripţii romane şi medievale, basoreliefuri,şteampuri, unelte utilizate de minerii veacurilor trecute, instalaţii miniere din secolele XVIII—XIX; galeriede mină din vremea romanilor amenajată muzeistic pe lungimea de 400 m); CASA în care a locuit prefectulSimion Balint. Un interesant MONUMENT AL NATURII demn de a fi vizitat îl constituie DEALULCETĂŢII. În urmă cu cca 300 de ani centrul masivului s-a prăbuşit datorită pătrunderii tot mai adînci aminerilor în măruntaiele muntelui, în care s-au săpat mari galerii. Acum pot fi admiraţi doar pereţii exterioriai muntelui, în care găurile de galerii au devenit ferestre, asemenea unor ziduri de cetate. Km 40 (DN 74 A) CÎMPENI Oraş situat în apropierea confluenţei pîrîului Abrud cu Arieşul, cei mai important centruadministrativ, economic şi politic al Ţării Moţilor. Deşi foarte veche, localitatea apare menţionatădocumentar abia în anul 1587. De numele Cîmpenilor este strîns legată lupta moţilor pentru drepturinaţionale şi sociale. Aici a avut loc o puternică mişcare în mai 1782 care a reprezentat un preludiu alrevoluţiei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan; în toamna anului 1784 Horea şi-a instalat tabăra la Cîmpeni,iar în timpul revoluţiei ele la 1848—1849 la Cîmpeni şi-a avut cartierul general Avram Iancu. Obiective turistice: STATUIA ECVESTRA a lui Avram Iancu (1927; C. Dimitriu-Bîrlad);CASELE tribunilor din timpul revoluţiei de la 1848—1849; Mihai Andreica, Clement Aiudeanu, NicolaeCorcheş. Km 46 (DN 75) VIDRA (ramificaţie 11 km pe DL)
  • 46. Comună menţionată documentar în anul 1595, în apropierea căreia (13 km) se află unul dintre celemai mari PUNCTE FOSILIERE din ţara noastră: DEALUL CU MELCI. Recif senonian fosil, Dealul cu melci prezintă importanţă pentru marea densitate a organismelor(cochilii) păstrate într-un pachet de 8—10 m grosime. Predomină melcul Actaeonella, cu speciile giganteea,lamarki şi conica, alături de care apar diferite specii de bivalve, intrucît perimetrul este rezervaţiepaleontologică vizitatorii au obligaţia să ocrotească fosilele. În imediata apropiere a Dealului cu Melci segăseşte cascada Namneş, înaltă de 18 m, formată de pîrîul Arieş. La 18 km distanţă întîlnim comuna Avram Iancu, unde în anul 1968 a fost dezvelit BUSTUL„Craiul Munţilor", operă a sculptorului Romul Ladea. Din comună se ajunge la IZBUCUL DE LACĂLUGĂRI, cel mai spectaculos izbuc din ţara noastră, deosebit de celelalte pentru că închide în aparatulsău subteran nu o singură cavitate, ci două. În prezent, izbucul se manifestă ca unul obişnuit; el aruncă apacu un gîlgîit puternic, la un prim interval de 10—20 de minute, căruia îi urmează un al doilea interval,deseori ceva mai scurt. Datorită frumuseţii lui aparte, precum şi interesului ştiinţific deosebit — fiind un fenomen destulde rar nu numai la noi, ci şi în lume — izbucul a fost declarat MONUMENT AL NATURII. Din comuna Avram Iancu se poate ajunge la Muntele Găina (1 848 m alt.), unde, anual, într-oduminică apropiată datei de 20 iulie, se ţine celebrul Tîrg de fete, manifestare etno-culturală menţionatăpentru prima oară documentar în anul 1816. Km 53 (DN 75) ALBAC Comuna, cea mai frumoasă de pe valea Arieşului Mare, cuprinde toate aşezările de pe cursulsuperior al Arieşului. În centrul localităţii se află bustul lui Horea, inaugurat în anul;1967, operă asculptorului Romul Ladea. În apropiere se găsesc CHEILE ALBACULUI (4 km), unde pot fi admirate peşterile HudaLaptelui de Piatră şi Coderia lui Putui. Km 68 (DN 75) GÎRDA DE SUS Comuna este punct de acces către unul dintre cele mai remarcabile monumente ale naturii dinRomânia: PEŞTERA GHEŢARUL DE LA SCĂRIŞOARA, prima peşteră din România declaratămonument al naturii (1938). Drumul ce porneşte din localitate către peşteră trece prin Cheile Ordîncuşei (lungi de 4 km) şi esteatît de îngust încît uneori şoseaua cuprinde întreaga lăţime a văii. În pereţii sălbatici şi verticali ai cheilor,înalţi de peste 100 m, se deschid guri de peşteră, tuneluri şi arcade uriaşe. Primele informaţii ştiinţificedespre peşteră datează din secolul trecut (1863), dar abia în anul 1927, după cercetări îndelungate EmilRacoviţă va publica un studiu monografic prin care atrăgea atenţia asupra valorii ştiinţifice reprezentată depeşteră. Intrarea în peşteră se face parcurgînd un drum tăiat în stîncă şi coborînd într-un aven cu diametrulde 60 m pe o scară metalică pînă la 48 m adîncime. Peştera, situată la înălţimea de 1 200 m, reprezintă o cavitate unică cu dezvoltarea de 700 m înmijlocul căreia se află un imens bloc de gheaţă, cîntărind cca 5 000 tone (75 000 m3 volum şi vechime deaproximativ 4 000 de ani). Prima sală (Sala Mare), în care pe 3 000 m2 se găseşte faţa superioară ablocului, are lungimea de 45 m şi un tavan boltit de 20 m. În latura opusă intrării, gheţarul se frînge într-untopogan abrupt de 12 ni (coborîrea se face pe scări metalice), care are acces într-o a doua sală denumită„Biserica". Este o sală circulară (20 m diametru), cu tavanul înalt, boltit, şi populat cu stalagmite de gheaţă,ce ating pînă la 5 m înălţime. Apariţia blocului de gheaţă şi menţinerea lui se datoresc faptului că peştera, fără nici o intrare lapartea sa inferioară, închisă ca într-un fund de sac, împiedică formarea vreunui curent de aer. Iarna aerulrece pătrunde în peşteră, fiind prins ca într-o capcană. Vara aerul cald şi mai uşor nu ajunge pînă în SalaMare, unde temperatura nu depăşeşte niciodată 1°C. Astfel, aerul rece s-a acumulat de un an sub pămîntducînd la constituirea unui microclimat glaciar. Rezervaţia ştiinţifică din peşteră cuprinde două sectoare distincte: rezervaţia mică şi rezervaţiamare; în ultima se găseşte Galeria Maxim Pop, iniţiatorul expediţiei care a străbătut pentru întîia datăzonele profunde ale peşterii şi a executat prima ei cartare completă. Km 76 (DN 75) ARIEŞENI Mică STAŢIUNE MONTANA unde s-a amenajat o pîrtie de schi şi unde există o instalaţie deteleschi.
  • 47. Km 192 (DN 75) NUCET În apropierea oraşului se află PEŞTERA DE LA FÎNAŢE, menţionată pentru prima oară în anul1774. Peştera este constituită, în principal, dintr-o galerie lipsită de ramificaţii, a cărei lungime cunoscutăînsumează 300 m, 15—20 m lăţime şi 10—25 m înălţime. Km 113 (DN 76) STEI Străveche aşezare românească, locul natal al folcloristului şi scriitorului Miron Pompiliu (1847—1897), localitatea a fost declarată oraş în anul 1960. În anii noştri oraşul este un centru industrial importantal Ţării Moţilor, aici funcţionînd unităţi ale industriei materialelor de construcţii, întreprindere de utilajminier şi întreprindere de prelucrare a lemnului. Oraşul Stei reprezintă punctul de plecare spre VALEASIGHIŞTELULUI, REZERVAŢIE NATURALĂ. Deşi Sighiştelul este un mic afluent al Crişului Negru, lung de numai 9 km, valea sa adăposteşteunul dintre cele mai interesante şi mai spectaculoase complexe carstice din Munţii Bihor, cu un peisajdeosebit, în care chei flancate de faleze abrupto alternează cu versanţi împăduriţi, înălţaţi pe alocuri pînă la400 m deasupra albiei. În cheile săpate de rîu s-au descoperit peste 75 de peşteri şi avene, în majoritate greuaccesibile şi de interes turistic minor (Peştera Drăcoaia, impresionantă prin proporţiile sălii subterane, poatefi vizitată cu mai multă uşurinţă). În, versantul drept al văii, imediat în aval de canionul pe care îl formează cursul superior alacestuia, la altitudinea de 555 m, se află PEŞTERA MĂGURA, a cărei descriere a fost publicată încă dinanul 1887. Peştera, cu o reţea de galerii uşor accesibile, a căror lungime însumează 1 500 m, este cunoscutăpentru excepţionala bogăţie şi diversitate a concreţiunilor pe care le adăposteşte; de asemenea, aici seîntîlneşte o bogată faună subterană, predominant fiind co-leopterul (Pholeuonleptoderum hazayi). Datorită însemnătăţii sale cristalografice, biospeologice şi paleontologice peştera a fost declaratămonument al naturii, iar vizitarea ei impune respectarea tuturor normelor de protecţie prevăzute de lege. Km 119 (DN 76) PIETROASA (ramificaţie la stînga 12 km pe DJ 763) Comuna, pitorească aşezare situată pe Crişul Pietros, este un centru de mare interes etnografic şifolcloric: ferăstraie de scînduri acţionate de forţa apei, remarcabil port popular, ţesături de interior. Peteritoriul localităţii (lîngă satul component Chişcău), în anul 1975, ca urmare a deschiderii artificiale agolului subteran în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului în cariera locală, s-a descoperit PEŞTERAURŞILOR, una dintre cele mai interesante din ţară. Prima explorare completă a peşterii s-a realizat la 20 septembrie 1975 (de către Cercul de speologiamatori „Speodava" din oraşul Stei), iar la 16 iulie 1980 Peştera Urşilor a intrat în circuitul turistic ca ceadintîi cavitate subterană din România amenajată la nivelul tehnicii mondiale. La accesul în peşteră (482 m alt.) s-a construit un frumos pavilion cu trei etaje cuprinzînd casa debilete, sala de aşteptare, un muzeu speologic şi ghişeul cu obiecte artizanale, cărţi etc. Galeriile peşterii,dispuse pe două etaje, însumează lungimea de 1 500 m. Nivelul superior, lung de 488 m, este amenajatpentru circulaţia turistică. Chiar de la intrare poate fi admirată extraordinara gamă de formaţiuni stalactiticeşi stalagmitice, variate ca mărime şi forme. Impresionează stalagmitele fosile, extrem de dantelate, cugrosimi de peste 1 m, stalactitele excentrice, foarte rare, generate de deplasarea coloanelor de picături dealimentare, stalactitele de tip „macaroane", precum şi depunerile numite „vermiculaţii", printre cele maifrumoase întîlnite în peşterile din România. Vizita începe în Galeria Urşilor sau Galeria Oaselor care adăposteşte 1 500 de piese, 140 de craniişi numeroase „culcuşuri" ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgîrîieturi adînci lăsate delabele urşilor, a căror dispariţie misterioasă poate fi urmarea unei epidemii sau, eventual, a unui cataclismnatural care ar fi blocat ieşirile peşterii. La capătul galeriei următoare, numită „Emil Racoviţă", se vede un schelet întreg de urs, expus înpoziţia în care l-a surprins moartea. Fosilele altor animale dispărute în urmă cu multe zeci de mii de ani (ospecie de capră neagră, ibcxul, leul şi hiena de peşteră) descoperite aici suscită şi ele (interesulspecialiştilor. Galeria, împodobită cu stalagmite, domuri, bazine cu apă, mii de stalactite, are pereţiidistanţaţi la 10—15 m, iar bolta ei atinge peste 10 m înălţime. În Galeria Luminărilor vizitatorul este întîmpinat de o adevărată pădure de stalagmite, de un albimaculat. Parcurgerea traseului subteran durează 45 de minute. Comuna Pietroasa este şi punctul de acces către zona carstică CETĂŢILE PONORULUI
  • 48. considerat cel mai grandios fenomen carstic al României, în fapt un ansamblu, de trei mari circuricalcaroase, dintre care cel central reprezintă închiderea în fund de sac a Văii Cetăţilor. Albia acesteia ia sfîrşit la picioarele unui perete de peste 100 m înălţime, în care se decupeazăpoate cea mai extraordinară formă din geometria atît de variată a carstului românesc: portalul CetăţilorPonorului. Imediat după portal, în dreapta, o pantă abruptă urcă pînă în fundul celui de-al doilea circ aicărui pereţi perfecţi circulari străjuie o incintă complet închisă, cu diametru la gură de aproximativ 70 m. Cel de-al treilea circ, de altfel şi cel mai mare, este despărţit de depresiunea centrală ce închideValea Cetăţilor printr-o înşeuare utilizată şi de marcajul ce-i ghidează pe turişti în această lume ciclopică.De formă vag triunghiulară, cu latura măsurînd pînă la 300 m, ultima verigă a triadei de genuni îşi avîntă peverticalele de peste 200 m zidurile sale împietrite. Remarcabilul monument al naturii care sînt Cetăţile Ponorului poate fi vizitat fără restricţii deacces. Km 130 (DN 78) BEIUŞ Situată la confluenţa pîrîului Nimăieşli cu Crişul Negru, localitatea este menţionată întîia oară în adoua jumătate a secolului al XIII-lea (1270), în anul 1441 documentele consemnînd-o ca oraş. În decembrie1600, în drum spre Viena, la Beiuş a poposit două zile Mihai Viteazul. Vechi centru de cultură românească,Beiusul este oraşul unde în anul 1828 s-a înfiinţat un liceu pentru tinerii români din Crişana, Banat şiMaramureş. În Beiuş funcţionează o fabrică de maşini-unelte, o fabrică de mobilă, unităţi ale industrieialimentare. Obiective turistice: MUZEUL ETNOGRAFIC (ţesături, sumane, cojoace, prelucrarea lemnuluietc.); CLĂDIREA LICEULUI „SA-MUIL VULCAN"; MONUMENTUL EROILOR din Beiuş (1975;Rodica Stanca Pamfil). ÎMPREJURIMI STÎNA DE VALE (24 km pe DJ 764 A) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DEINTERES GENERAL situată pe versantul vestic al Munţilor Bihor. Climat montan; temperatura medie anuală este de cca 5°C (în iulie, aproximativ 14°C, iar înianuarie, —5°C); precipitaţiile bogate depăşesc 1 500 mm anual; datorită persistenţei stratului de zăpadătimp mai îndelungat, precum şi grosimii sale (cca 50 cm în ianuarie şi peste 90 cm în februarie), Stîna deVale oferă condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, afecţiuni endocrine, afecţiuni ale căilor respiratorii, stări de debilitate,surmenaj şi convalescenţă, rahitismul şi tulburările de creştere la copii. Dintre obiectivele turistice din zonă amintim: CASCADA MOARA DRACULUI, înaltă de 20 m;PEŞTERA FOCUL VIU; VALEA IADEI, de un pitoresc deosebit; lacul de acumulare Leşu etc. MEZIAD (18 km pe D J 764 A) localitate pe teritoriul căreia se află peştera omonimă, declaratăMONUMENT AL NATURII. PEŞTERA MEZIAD a fost semnalată în literatura de specialitate în a doua jumătate a veaculuitrecut (1863), cercetări biospeologice fiind întreprinse aici în anii 1921—1926 de către Emil Racoviţă şicolaboratorii săi. Peştera se desfăşoară pe două niveluri de carstificare. Nivelul inferior însumează 1 542 mlungime, 20—30 m lăţime şi 15—20 m înălţime. Nivelul superior are lungimea totală de 3 208 m. Condiţiile existente în peşteră sînt propice hibernării liliecilor, unele specii, cum este Miniopterusschreibersii, formînd aici o colonie destul de mare în locul numit, tocmai din această cauză, Sala Liliecilor.Peştera poate fi vizitată numai sub conducerea ghidului aflat la cabana din apropiere. Km 179 (DN 76) BĂILE FELIX STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situată în parteade nord-vest a Munţilor Apuseni. Cea mai veche menţiune documentară despre existenţa apelor termale înzonă datează din anul 1221, iar la începutul secolului al XV-lea Băile Oradei (Thermae Varadiensis) eraudeja cunoscute în Europa. În veacul al XVIII-lea, la Băile Felix — numite o lungă perioadă Băile Sînmartin — tratamentulîncepe să se efectueze organizat şi se amenajează cele dintîi izvoare. După anul 1885, o dată cu primul foraj
  • 49. modern făcut aici, staţiunea a înregistrat o evoluţie ascendentă. În prezent, Băile Felix sînt una dintre cele mai mari şi mai bine dotate staţiuni din România. S-auextins vechile capacităţi de cazare, s-au construit noi şi moderne hoteluri de cură cu baze proprii detratament, s-au dat în folosinţă două complexe balneare şi un spital de recuperare, s-au diversificatprocedurile de cură balneară, s-au amenajat piscine şi bazine cu apă termală. Climat continental temperat; temperatura medie anuală este de 10,4°C (în iulie, 21,3°C, iar înianuarie, —2,10C); precipitaţii medii anuale de 615 mm. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicoase,oligominerale, termale (temperatura lor este cuprinsă între 41—49°C); nămol terapeutic; bioclimat decruţare cu nuanţe de excitare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice centrale şiperiferice, afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate. ÎMPREJURIMI BĂILE 1 MAI (2 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESLOCAL. Cunoscute încă din evul mediu şi desemnate, o perioadă, la fel ca şi Băile Felix, sub numele deThermae Varadiensis, apoi sub cel de Băile Episcopeşti, actuala staţiune s-a bucurat de un mare prestigiu însecolele XV— XIX, aşa cum reiese din relatările mai multor personalităţi ale epocii, inclusiv umanistulromân Nicolae Olahus. Prima analiză chimică a apelor s-a efectuat în anul 1731, iar la Expoziţia Universalădin anul 1896 apele termale de aici au primit medalia de aur şi diploma de onoare. În prezent, la Băile 1 Mai s-au extins vechile capacităţi de cazare, s-a construit un moderncomplex balnear cu bază proprie de tratament şi s-au dat în folosinţă un mare ştrand şi 14 piscine cu apătermală. Climat continental moderat; temperatura medie anuală este de 10,4°C; precipitaţiile medii anualeating în jur de 600 mm. Factori naturali de cură: ape minerale termale (20—48°C); nămol sapropelic fosil; bioclimat decruţare, cu nuanţe de excitare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice şicentrale, afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate. În parcul staţiunii se găseşte un lac (cca 4 000 m 2 suprafaţă, cca 0,30 m adîncime), cu mîlsapropelic pe fund, alimentat cu apă termală adusă de pîrîul Peţa, unde creşte o plantă relictă: lotusultropical (Nyrnphaea lotus var. thermalis), ce supravieţuieşte în zonă de cca 300 000 (de ani, aici fiindunicul Joc din lume unde poate fi întîlnit spontan. Lotusul a rezistat datorită izvoarelor termale care i-auasigurat, o dată cu lipsa curenţilor de aer, condiţii propice de viaţă. Planta are pînă la 60 de frunze, mari,rotunde, cu marginile dinţate şi cu diametru de 34—50 cm; viaţa lor durează 21 de zile, după care cad lafundul lacului şi prin putrezire îngroaşă nămolul. Florile, cu diametrul de 12—16 cm, au culoarea alb-gălbui. În rezervaţia naturală de aici se mai întîlnesc melci de genul Melanopsis şi un ^eşte endemic,roşioara lui Racoviţă (Sardinius erythroplitalmus racovitzai). În apropiere, pe Dealul Şomleu (347 m alt.), se află REZERVAŢIA PALEONTOLOGICABEFTIA, care în afară de o interesantă faună fosilă (resturi de vertebrate), adăposteşte un remarcabilmonument al naturii: avenul Beftia. Avenul are o denivelare de 86 m, prezentînd chiar de la suprafaţă unpuţ natural cu o verticală de 54 m. Km 185 (DN 76) ORADEA Municipiul Oradea, situat pe Crişul Repede, la contactul dintre Cîmpia de Vest şi dealurilepiemontane ce preced Munţii Apuseni, s-a dezvoltat pe o veche vatră de locuire şi permanenţă românească,la Biharea, lîngă Oradea, fiind centrul formaţiunii prestatale româneşti condusă de Menumorut. Amintită ca oraş în prima jumătate a (secolului al XIII-lea (1235) şi ca civitas în anul 1324,Oradea s-a impus în evul mediu ca important centru comercial. În decembrie 1600, în drum spre Viena, atrecut prin oraş Mihai Viteazul; între 1660—1692 Oradea s-a aflat sub stăpînire otomană, aici fiindreşedinţa unui paşalîc. Oradea a avut de-a lungul timpului şi un deosebit rol cultural. Aici, în anul 1778, funcţiona oAcademie de drept, iar în veacul al XIX-lea existau mai multe şcoli, asociaţii culturale, biblioteci etc.; înoraş s-a constituit în anul 1861 Societatea Literară a Junimii Române, iar între 1880—1906 la Oradea seedita revista „Familia" condusă de Iosif Vulcan (Mihai Eminescu a debutat în revista „Familia" în anul
  • 50. 1865, cînd aceasta apărea la Pesta) la care au colaborat cărturari din toate provinciile româneşti. De Oradea este legat şi un moment de referinţă al luptei românilor pentru unitate naţională; aici, la29 septembrie/12 octombrie 1918, Comitetul Executiv al P.N.R. a adoptat o declaraţie, redactată de VasileGoldiş, în care se afirma dreptul la autodeterminare al românilor, declaraţie citită apoi, la 5/18 octombrie, înParlamentul de la Budapesta. Oradea este un puternic centru economic în această parte a ţării (industrie chimică, întreprinderede maşini-unelte, fabrică de aluminiu, întreprindere de prelucrare a lemnului, unităţi ale industrieimaterialelor de construcţie, textile, alimentară, confecţii etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL BIHOR (găzduit într-o clădire monument dearhitectură, ridicată în anii 1750— 1779 în stil baroc tîrziu) cu Secţie de istorie (unelte dacice, arme,monede, manuscrise, cărţi vechi româneşti şi străine, exponate referitoare la epocile modernă şicontemporană), Secţia de artă (pictură, sculptură, tapiserii, grafică, creaţii ale artiştilor români şi străini),Secţie de artă populară şi etnografie (costume, ţesături, unelte şi ustensile populare tradiţionale etc.), Secţiede ştiinţe naturale (oase de mamut, colecţie de scoici, colecţie ornitologică, colecţie de ouă cu aproximativ10 000 de piese aparţinînd unui număr de aproape 700 specii de păsări etc.); Expoziţia muzeală „IosifVulcan" şi Expoziţia muzeală „Ady Endre"; VESTIGII ALE CETĂŢII (secolul al XVIII-lea);CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ (secolul al XVIII-lea; considerată cea mai mare construcţie în stilbaroc din ţară); BISERICA ORTODOXA „CU LUNA" (veacul al XVIII-a); PALATUL ŞI PASAJUL„VULTURUL NEGRU" (1907 —1908; stil secesion vienez); MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMÂN(1959; Iulia Oniţă); MONUMENTUL INDEPENDENŢEI (1982; C. Popovici); PARCUL etc. c. ORADEA — CLUJ-NAPOCA (139 km) Km 41 (DN 1) VADU CRIŞULUI (3 km derivaţie la stînga) Localitate situată pe valea Crişului Repede unde s-a descoperit ceramică neolitică de culoare albă,roşu crud, portocaliu, negru şi maro. În evul mediu aşezarea ora punctul unde se vămuiau plutele cu sare. Înprezent, comuna este cunoscută ca unul dintre cele mai reprezentative centre de producere a obiectelor deceramică din Bihor, olarii de aici fiind amintiţi în documente de la începutul secolului al XVIII-lea (1717).La 2 km de comună, pe partea stîngă a Crişului Repede, la 300 m altitudine, se află PEŞTERA VADUCRIŞULUI, explorată în anul 1903, cel dintîi ghid al peşterii apărînd în anul 1905. Peştera, cu o singură galerie, mică, îngustă, lungă de 1 000 m, cu înălţimea maximă de 20 m,adăposteşte o bogată faună cavernicole, înainte de vărsarea ei în Crişul Repede, apa care iese din peşterăformează o cascadă înaltă de 12 m. La 7 km distanţă de Vadu Crişului se găseşte localitatea Şuncuiş; la cca 100 m sud-est de comunăîntîlnim PEŞTERA VÎNTULUI, cea mai lungă peşteră din România, declarată REZERVAŢIEGEOLOGICĂ. Peştera, descoperită în aprilie 1957, dispune de numeroase galerii a căror lungime însumează 34km. După părerea specialiştilor aici se găsesc cele mai tipice meandre subterane din lume: Marile Meandre„Emil Racoviţă". Porţiuni bogat concreţionate, lacuri subterane, sifoane, formaţiuni de prelingere, hornuri,coridoare, cascade, terase se succed de-a lungul unor mari galerii sau săli. Biospeologic se remarcăprezenţa unor forme interesante de nematode şi batinelacee, precum şi un coleopter endemic. Peştera poate fi vizitată numai cu aprobare specială şi sub conducerea ghizilor autorizaţi. Km 66 (DN 1) CIUCEA Veche aşezare românească amintită documentar în anul 1384, legată de numele lui Octavian Gogacare a locuit o perioadă în castelul din comună; în prezent aici s-a organizat o EXPOZIŢIE MEMORIALĂconsacrata vieţii şi activităţii scriitorului. O aripă a aceluiaşi castel l-a găzduit un timp şi pe poetulprogresist maghiar Ady Endre. În apropierea Ciucei întîlnim Defileul Crişului Repede, lung de 48 km, situat între localităţile VaduCrişului şi Bologa; Crişul Repede este singurul rîu care a reuşit să traverseze Munţii Apu-. seni dintr-o parteîn alta. Defileul cuprinde peşteri, cascade şi adăposteşte o foarte interesantă floră şi faună, existenţaacestor elemente, precum şi pitorescul zonei, determinînd declararea defileului drept REZERVAŢIENATURALĂ MIXTĂ.
  • 51. Km 68 (DN 1) VALEA DRĂGANULUI (ramificaţie 6 km la stînga pe DJ 764 A) Localitatea este punct de pornire în drumeţii şi excursii spre Munţii Vlădeasa şi Bihor. În amontepe Valea Drăganului, la 550 m altitudine, într-un cadru deosebit de pitoresc, s-a amenajat Complexulturistic Valea Drăganului. Km 97 (DN 1) SAULA În apropierea localităţii, pe Dealul Riseg (774 m alt.), se găseşte o REZERVAŢIE BOTANICĂunde creşte liliacul sălbatic. Km 105 (DN 1) PĂNICENIPe teritoriul localităţii, situată la cumpăna de ape dintre Someşul Mic şi Crişul Repede, se găsesc CHEILEPĂNICENILOR, cunoscute pentru fenomenul de inversiune floristică. Datorită îngustimii văii, temperaturadin chei este mai scăzută, masele de aer rece rămînînd aici timp îndelungat. Temperatura scăzutăfavorizează apariţia unei vegetaţii de conifere în partea inferioară a cheilor şi a vegetaţiei de foioase sus,deşi altitudinea cheilor este de numai 500 m. Km 125 (DN 1) GILĂU În comună, situată pe Valea Someşului Mic, la confluenţa cu Căpuşul, cercetările arheologice auidentificat urmele unor aşezări din vremuri îndepărtate. Pentru paza drumului pe Someş şi a zăcăminteloraurifere din Munţii Apuseni, romanii au construit un castru. Atestată documentar la începutul secolului alXIII-lea (1212), localitatea s-a aflat în stăpînirea lui Mihai Viteazul care i-a acordat o deosebită importanţă.În Gilău pot fi vizitate vestigiile CASTRULUI ROMAN (2 ha suprafaţă) şi CETATEA, monument istoric şide arhitectură (secolele XV—XVII), în arhitectura căreia se remarcă apariţia primelor forme ale Renaşteriipe teritoriul Transilvaniei; cetatea este înconjurată de un PARC NATURAL cu suprafaţa de cca 11 ha. Km 130 (DN 1) FLOREŞTI Comuna, pe teritoriul căreia s-au descoperit urmele unei aşezări din epoca bronzului, precum şi aunei aşezări daco-romane, este locul unde s-a desfăşurat, în mai 1660, bătălia dintre Gheorghe Râcoczi alII-lea şi otomani, soldată cu înfrîngerea principelui Transilvaniei. În anul 1800, în localitate, GheorgheŞincai a organizat o scoală românească, memoria acestui corifeu al Şcolii ardelene fiind astăzi perpetuatăde BUSTUL cărturarului, ridicat în centrul comunei. Un interesant obiectiv îl reprezintă DEALUL CU MELCI, REZERVAŢIE PALEONTOLOGICA,situat pe dreapta Someşului Mic, unde se întîlnesc resturi de melci fosili, cochilii ynari de Campanilapariziene, Campanila giganteum, Gisortia gigantica etc. Km 139 (DN 1) CLUJ-NAPOCA
  • 52. ITINERARUL IV. BAIA MARE — BAIA SPRIE — VADU IZEI — BORŞA — VIŞEU DE SUS — SIGHETU MARMAŢIEI — SĂPÎNŢA — NEGREŞTI-OAŞ — SEINI — BAIA MARE Km O (DN 18) BAIA MARE Municipiul Baia Mare, situat pe valea rîului Săsar, la poalele Munţilor Gutîi, străveche vatră delocuire şi permanenţă, este atestat documentar pentru prima oară la începutul veacului al XVI-lea (1329)sub numele de Civitas Rivuli Dominarum. Oraşul, care s-a bucurat de sprijinul lui Iancu de Hunedoara şiMatei Corvin (ultimul hotăra în anul 1469 ca cetatea să fie împrejmuită cu întăriri dintre cele mai trainice,cu ziduri de piatră şi bastioane), s-a dezvoltat în evul mediu şi în epoca modernă ca centru meşteşugăresclegat de exploatarea şi prelucrarea metalelor neferoase. Încă din anul 1789 la Baia Mare funcţiona o Casă de ajutor frăţesc, ceea ce reprezenta, de fapt, oformă incipientă de organizare a minerilor. În anul 1903 în localitate s-a desfăşurat Adunarea generală aAsociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Vechile tradiţii meşteşugăreşti, mult îmbogăţite, au transformat oraşul de astăzi într-un însemnatcentru economic (s-au extins exploatările miniere anterioare şi au apărut altele noi, s-a dat în folosinţă omare unitate de prelucrare a minereului, s-au înfiinţat întreprinderi de maşini şi utilaj minier, de maşini-unelte, de faianţă şi sticlărie, de textile etc.); în oraş îşi desfăşoară activitatea un teatru şi s-au ridicatnumeroase edificii social-culturale. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de istorie, (colecţii de arheologie,numismatică, istorie medievală, istorie modernă şi contemporană; expoziţie consacrată istoriei tehnicii),Secţie de artă (creaţii ale „Şcolii băimărene", grafică şi sculptură datorate altor artişti români), Secţie deetnografie şi artă populară (sector pavilionar cu valoroase colecţii cuprinzînd port popular tradiţional,textile de interior, ţesături etc.; expoziţie în aer liber grupînd gospodării şi instalaţii tehnice ţărăneşti) şiExpoziţia de Flori de Mină; BASTIONUL MĂCELARILOR (1347; refaceri după anul 1445); TURNULŞTEFAN (ridicat în anii 1445—1468); CASA IANCU DE HUNEDOARA (secolul al XV-lea);MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMÂN (1959; Andei Ostap); GRUPUL STATUAR SFATULBĂTRÎNILOR (1970; Vida Gheza); COMPLEXUL ASTRONOMIC POPULAR (planetariu, camerăsolară, observator astronomic); PARCUL etc. În PARC, amenajat în coasta unei păduri la începutul secolului nostru, se găsesc BUSTRU1LE luiMihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi George Coşbuc. Aici, ca într-un adevărat parc dendrologic, dominatde silueta impunătoare a unor arbori monumentali, se remarcă: arborele de lalele (Liriodendron tulipifera),maclura (Maclura pomifera), salcîmul japonez, nucul american (Juglans nigra), platanul, pinul negru(Pinus nigra), stejarul, pinul strob (Pinus strobus) şi alte specii indigene şi exotice În centrul municipiului, în faţa clădirii sucursalei Băncii Naţionale a României, se află singurulexemplar din judeţul Maramureş de Koelrenteria paniculata, arbore exotic, originar din China, rar întîlnitla noi în ţară. ÎMPREJURIMI IZVOARELE (27 km pe DJ 183) STAŢIUNE CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL situată la poalele Munţilor Gutîi.Climat montan; temperatura medie anuală este de 5°C (în iulie, 14—15°C, iar în ianuarie,...—5QC);precipitaţiile nuedii anuale ating 900—1 000 mm. Factori naturali de cură: climat tonic, stimulent. Indicaţii: afecţiuni endocrine, nevroză astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual,afecţiuni respiratorii. Amatorii de drumeţie se pot îndrepta spre Clicile Tătarului, situate po cursul inferior al VăiiBrazilor, lungi de cca 600 m, cu înălţimea pereţilor, pe alocuri verticali, de 40—90 m. De asemenea, dinstaţiune se ajunge la mlaştinile oligotrofe Vlăschinescu şi Tăul lui Dumitru, de pe platoul Izvoarelor, undese găsesc specii rare de plante. La mlaştina Vlăschinescu, întinsă pe 3 ha, predomină muşchiul de turbă şi diferite specii de rogoz(Carex pancijlora, C. cane scena, C. rostrata) care toamna îi dau acestuia un colorit brun-roşcat, puterniccontrastant cu peisajul din jur. Se mai întîlnesc aici: bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatnm), trifoiul de baltă,
  • 53. planta carnivoră roua cerului (Droaera rotundifolia) ş.a. Între Tăuţii de Sus şi Tăuţii Măgheruş, localităţi situate în vecinătatea municipiului Baia Mare, seaflă REZERVAŢIA DE CASTAN COMESTIBIL. Existenţa castanului în zonă este amintită pentru primaoară în anul 1642. La Tăuţii de Sus există cele mai frumoase exemplare, cu înălţimea de 22 m şicircumferinţa de pînă la 8 m, vîrsta lor depăşind 500 de ani. Arboretul de pe Dealul Murgăul Mare estedeclarat rezervaţie naturală din anul 1970 şi ocupă suprafaţa de 51 ha. Aici predomină castani proveniţi dinsămînţă, în vîrstă de 150 de ani, precum şi castani apăruţi din lăstari, cu vîrsta de 90 de ani. Cele mai potrivite momente în vederea organizării unor excursii în rezervaţie sînt lunile iunie şioctombrie, care corespund cu perioada de înflorire şi, respectiv, de coacere a fructelor. Km 8 (DN 18) CHIUZBAIA (ramificaţie 7 km pe DL) Veche şi pitoreasqă aşezare de mineri în vecinătatea căreia, la 2,5 km distanţă, se aflăREZERVAŢIA PALEONTOLOGICA omonimă (50 ha suprafaţă), care cuprinde, „una din cele mai bogateşi mai bine conservate flore pliocene din România". În pădurea pliocenă fosilizată predomina fagul în asociaţie cu 12 specii de stejar, lor adăugîndu-li-se mesteacănul, carpenul, alunul, arţarul, teiul, frasinul, scoruşul, castanul dulce, nucul, viţa-de-vic, precumşi alte specii de mult dispărute de pe aceste meleaguri: magnolia şi arborele de lalele. Flora fosilă, vizibilă prin impresiunile de frunze în roca friabilă de diatomit, are o mare importanţăştiinţifică, studiul ei aducînd noi precizări referitoare la evoluţia florei pliocene din România şi din restulEuropei. Km 10 (DN 18) BAIA SPRIE Oraş situat pe valea superioară a rîului Săsar, atestat documentar în anul 1329 sub numele deMons Medius. În istoria mineritului, „băile" de la Baia Sprie au rămas cunoscute ca unele dintre cele maigrele mine, întrucît în trecut „băieşii" erau nevoiţi să lucreze în subteran, la temperaturi de 30—40°C, fărănici o instalaţie de aerisire. În prezent, Baia Sprie este un important centru minier din judeţul Maramureş. ÎMPREJURIMI ŞIŞEŞTI (4 km pe DJ 184) comună natală a lui Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Şişeşti",unul dintre conducătorii luptei naţionale a românilor din Transilvania, participant la procesulMemorandului. În casa în care a văzut lumina zilei Vasile Lucaciu s-a amenajat o EXPOZIŢIEMEMORIALĂ consacrată vieţii şi activităţii acestuia, iar în clădirea şcolii întemeiată de el în anul 1905 s-aorganizat o EXPOZIŢIE MUZEALA referitoare la învăţămîntul în Maramureş. La 4 km de Şişeşti în localitatea Dăneşti se găsesc izvoare minerale sulfuroase, bicarbonatate,sodice indicate în tratarea afecţiunilor remuatismale şi a afecţiunilor tubului digestiv. Km 15,5 (DN 18) MOGOŞA (ramificaţie 3 km) Mogoşa este o adevărată Poiana Braşov a localnicilor. Pîrtia de schi de aici, una dintre cele maiapreciate din nordul ţării, are lunp mea de 2 100 m şi o diferenţă de nivel de 520 m. Vara, Lacul Bodi, pemalul căruia s-a construit un hotel, are amenajat un ştrand precum şi un debarcader pentru plimbări deagrement cu barca. În apropiere de Mogoşa se află BAZA TURISTICĂ PENTRU TINERET ŞUIOR careorganizează excursii şi drumeţii pe văile Izei şi Vişeului, la Baia Mare, Vama, Săpînţa etc. Km 41 (DN 18) DESEŞTI Comună în perimetrul căreia se întinde pe 50 ha REZERVAŢIA GEOLOGICA CREASTACOCOŞULUI. Creasta reprezintă o porţiune dintr-un vechi crater vulcanic, fiind constituită din punct devedere petrografic din andezit bazaltoidic. De la;distanţă seamănă cu o creastă de cocoş (ceea ce adeterminat pe localnici să-i dea această denumire), dar şi cu o gigantică reptilă mezozoică. Privită de labază dă impresia unui uriaş ferăstrău care încearcă străpungerea cerului. Pereţii ei sînt dantelaţi, abrupţi,avînd pe alocuri o linie verticală. Fondul cenuşiu închis al rocii care formează creasta este punctat multicolor de diferite specii delicheni, dintre care reţin atenţia Cladonia chlorophaea, Cladonia cornuta, Umbilicaria cylin-drica şi alţii.Accesul la acest interesant punct turistic se face clin Pasul Gutîiului (de la hanul „Pintea Viteazul") pe
  • 54. Valea Şuierului pînă la Izvor (pe drumul către Mogoşa) şi apoi pe un drum forestier. Km 46 (DN 18) OCNA MARAMUREŞULUI (ramificaţie 5 km) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situată la poalelelanţului de munţi vulcanici Ţibleş — Gutîi. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de 8°C (în iulie, peste 18°C, iarîn ianuarie, aproximativ,...—4°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 750 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice concentrate; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice. Km 98 (DN 17 C) BOGDAN VODĂ Comuna este strîns legată de unul din momentele însemnate ale istoriei medievale româneşti. Deaici a plecat, trecînd munţii prin Pasul Prislop, voievodul maramureşan Bogdan, cel care a întemeiat statulfeudal independent Moldova şi a fost primul domn de sine stătător al provinciei româneşti de la est deCarpaţi. Cercetările arheologice au identificat la intrarea în comună temeliile de piatră ale unei locuinţeînconjurată cu pavaj fşi o palisadă; clădirea a dispărut în urma unui incendiu. De asemenea, aici s-au maigăsit vîrfuri de săgeţi, pinteni, lănci de fier, ceramică etc. Km 136 (DN 18) MOISEI Localitate cu profunde rezonanţe istorice datorită masacrului comis aici, în toamna anului 1944, decătre horthyştii în retragere. La 16 octombrie 1944, ocupanţii horthyşti au adus la Moisei 30 de ţărani dindiferite sate maramureşene, care ajutaseră pe partizani sau se opuseseră jafului săvîrşit de fascişti, i-auînchis în două case (si prin ferestre i-au secerat cu puştile mitraliere; cei ce nu muriseră după acest actbarbar au fost ucişi cu baionetele. La plecare, horthyştii au dat foc satului, 260 de case pierind mistuite deflăcări. Din cei 30 de oameni a reuşit să supravieţuiască, grav rănit, doar unul singur. Fig 05 În amintirea martirilor asasinaţi la Moisei, artistul Vida Gheza a ridicat în localitate unANSAMBLU MEMORIAL (iniţial din lemn) compus din 12 siluete de bărbaţi, cioplite în piatră, caresianbolizeăă cele 12 luni ale anului. Inaugurarea actualului, ansamblu memorial a avut loc în anul 1972. Km 143 (DN 18) BORŞA Oraşul situat la poalele Munţilor Rodnei şi întins pe 20 km pe văile Vişeului, Pietroasei, Repedei şiTîslei, este unul dintre punctele de plecare în ascensiunile în Munţii Rodnei. MUNŢII RODNEI, remarcabili prin masivitate şi înălţimi, neîntîlnite nicăieri în Carpaţii Orientali(o serie de piscuri depăşesc 2 000 m altitudine, de exemplu Pietrosu, cu 2 303 m), au un relief sălbatic, încare sînt prezente urme ale glaciaţiei, cu văi caracteristice, lacuri glaciare (Iezeru, Iezerele Buhăescului),povîrnişuri repezi, culmi prăpăstioase, cascade, căldări glaciare. O serie de specii vegetale din Munţii Rodnei sînt considerate rare, unele dintre ele fiindendemisme carpatice sau rodniene. Dintre speciile mai deosebite menţionăm; guşa porumbelului, păiuşul,clopoţelul (Campanula carpatica), ghinţura (Genţiana punctata), degetăruţ (Soldanclla pussilla), miereaursului (Pulmonaria offici-nalis), floarea de colţ, specii de muşchi cantonate numai în acest masiv, printrecare Pleurocla de albescens şi Mnium blytii, specia de rogoz alpin Kobresia simpliciuscula, smîrdarul,zîmbrul, tisa ş.a. Datorită unui complex de condiţii favorabile aici se întîlnesc numeroase specii de animale ca:ursul brun, cerbul, rîsul, acvila de munte, capra neagră, marmota etc. La 10 km de oraşul Borşa, în apropierea Pasului Prislop (1 415 m alt.), se află STAŢIUNEACLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL BORŞA. Climat montan; temperatura medieanuală este de cca 5,5°C (în iulie, aproximativ 15°C, iar în ianuarie, — 7°C); precipitaţiile anualeînregistrează în medie 800—900 mm. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent; ape minerale carbogazoase. Indicaţii: nevroză astenică, afecţiuni endocrine, afecţiuni respiratorii. Din staţiune se pot organiza interesante drumeţii şi excursii la cabana şi vîrful Puzdrele, PasulŞtiol, Pasul Prislop, în Munţii Rodnei, la Moiseni, pe valea Izei, la Sighetu Marmaţiei, Săpînţa etc.
  • 55. Km 162 (DN 18) VIŞEU DE SUS Oraşul, situat la confluenţa rîurilor Vişeu şi Vaser, este atestat documentar din anul 1365. Deşi localitatea în sine nu constituie un obiectiv turistic ea este cunoscută prin împrejurimile saledeosebit de frumoase. Valea Vaserului, una Dintre cele mai pitoreşti văi din ţară, reprezintă împărăţia veşnicverde a coniferelor, precum şi unul din locurile cu o faună cinegetică bine cunoscută şi apreciată. Apele dinzonă sînt săgetate de păstrăvi şi lipani, iar pe Valea Vinului întîlnim multe izvoare cu apă minerală. Km 199 (DN 18) COŞTIUI (ramificaţie 3 km) Străveche aşezare românească unde, după unele izvoare documentare, ar fi existat exploatări desare încă din secolul al VI-lea. Izvoarele clorurosodice din localitate şi nămolul sapropelic sînt utilizate întratarea afecţiunilor reumatismale, afecţiunilor sistemului nervos periferic şi afecţiunilor ginecologice. Km 218 (DN 18) SIGHETU MARMAŢIEI Sighetu Marmaţiei, cel mai mare oraş din Depresiunea Maramureşului, aşezat pe terasele Tisei, laaltitudinea de 274 m, înconjurat de rîurile Tisa, Iza şi Ronişoara şi avînd înfăţişarea unei insule în formă detriunghi, este considerat cel mai nordic municipiu din ţară. Atestat documentar din anul 1334, SighetuMarmaţiei a fost în evul mediu un cunoscut centru comercial şi cultural; de-a lungul vremii aici aufuncţionat şcoli, asociaţii culturale şi s-au tipărit cărţi în limba română. În anul 1836 îşi deschidea porţile oAcademiei de drept, în 1860 lua naştere Asociaţia pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, iar în1862 se înfiinţa un Institut Pedagogic românesc; în 1883 se constituiau în localitate Reuniunea învăţătorilorRomâni din Maramureş şi Asociaţia Muzeală. Sighetu Marmaţiei a devenit municipiu în anul 1968. Obiective turistice: MUZEUL ETNOGRAFIC cu Secţie de etnografie (sector pavilionar cubogate şi variate colecţii de ţesături, lăzi de zestre încrustate, fuse şi furci de tors, costume popularetradiţionale, covoare vechi şi scoarţe maramureşene, măşti etc.; sector în aer liber cu gospodării şi instalaţiitehnice populare) şi Secţie de ştiinţele naturii (colecţie de mamifere şi păsări, precum şi un ierbar cu 20000de planşe); MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMÂN (1972; D. Popovici); PARCUL NATURALGRĂDINA MORII (printre alte specii, aici trăiesc un gorun monumental, înalt de 30 m, cu circumferinţa de4,60 m şi vîrsta de cca 350 de ani, precum şi un plop înalt de 40 m, cu circumferinţa de 8,20 m şi vîrsta depeste 200 de ani). Menţionăm că în oraş, pe strada Zimbrului nr. 35, vegetează un platan în vîrstă de 250 de ani, cucircumferinţa de 4,40 m, specie exotică, cu scoarţă de culoare deschisă, netedă, ce se exfo-liază cu uşurinţăîn plăci mari. Km 237 (DN 19) SĂPÎNŢA Comuna, atestată documentar în anul 1363, este un renumit centru de ţesături artizanale. Faimalocalităţii constă însă şi în operele de artă ale meşterului Stan Ion Pătraş, realizatorul unor frumoase porţimaramureşene de o concepţie deosebită, care prin relief şi culoare înfăţişează aspecte din viaţa şipreocupările oamenilor acestor străvechi meleaguri româneşti. Un alt obiectiv turistic, cu caracter de unicat, poate fi vizitat la Săpînţa; este vorba de aşa-numitulCimitir vesel, cu numeroase cruci sculptate şi pictate de Ion Stan Pătraş, autor, totodată, al unor interesanteşi amuzante epitafuri în versuri. La Săpînţa există mlaştina denumită Poiana Brazilor unde se întîlneşte ceamai joasă staţiune de Pinus mugo din ţara noastră (970 m alt. ). Km 274 (DN 19) NEGREŞTI-OAŞ Oraşul, considerat „capitala" Ţării Oaşului, situat în mijlocul Depre.-siunii Oaşului şi ocrotit dedouă masive vulcanice — Oaşului şi Gutîiului —, a fost atestat documentar în anul 1270. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC OAŞ (colecţii de artă, ceramică de Vama, unelteagricole, mobilier, ustensile de uz casnic, costume populare tradiţionale etc.; sectorul în aer liber prezintăgospodării tipice ţărăneşti cu anexele lor şi instalaţii le tehnică populară: moară de apă, piuă etc.). La 5 km spre nord, pe DJ 109 L se ajunge la Bixad, localitate cu apă minerală carbogazoasă,bicarbonatată, clorurată, calcică, magnezică, sodică, indicate în tratamentul unor afecţiuni ale tubuluidigestiv şi ale glandelor anexe. În apropiere de Bixad se află o pădure cu numeroşi stejari de dimensiunispectaculoase şi vîrstă multiseculară. Km 278 (DN 19) VAMA Vechi şi renumit centru de olărit, Vama este cunoscută azi priii ceramica smălţuită şi decorată cu
  • 56. cornul lucrată aici (vase, blide, ulcioare etc.). La 2 km de Vama, într-o zonă de coline împădurite, se aflălocalitatea Valea Măriei; apa minerală bicarbonatată, clorurosodică, carbogazoasă, izotonă de la izvoarelede aici se foloseşte în tratarea unor afecţiuni reumatismale, afecţiuni endocrine, sechele după traumatisme,afecţiuni ale sistemului nervos periferic. Spre sud de Vama (9 km pe DL) se întîlneşte căldarea (4 km diametru) fostului vulcan dinmicrodepresiunea Puturoasa. Apa, vînturile, oscilaţiile de temperatură au atacat puternic roca andezitică,ducînd la scăderea adîncimii căldării. Iniţial, s-a format un lac, care ulterior datorită intensificării acţiuniide eroziune a pîrîului Talna Mică, a fost drenat prin captare. Interiorul căldării, puternic fragmentat, aremarginile bine conturate şi încorsetate de vîrfurile Celarul, Mestecănisul, Dosul Comjii, PoianaSalheghiului şi Mica. Km 297,5 (DN 1 C) SEINI Aşezarea, atestată documentar în anul 1334, este considerată limita nordică a extensiunii viţei devie în ţara noastră. Pe Dealul Cetăţii, în nord-estul localităţii, în apropiere de Dealul Soarelui, se găsescvestigiile unei fortificaţii medievale. La 3 km de Seini, pe Dealul Comja, s-a amenajat o plantaţie cuprinzînd mii de puieţi de molid,care prin aşezare redau numele lui Mihai Eminescu, omagiu adus de ardeleni Luceafărului poezieiromâneşti. Km 319,5 (DN 1 C) APA SĂRATĂ (ramificaţie 1 km) Apa Sărată este cea mai solicitată bază de agrement a municipiului Baia Mare. Factorii naturali deatracţie ai acestui loc îl constituie poienile largi, o pădure de stejari, izvoarele de ape minerale sulfuroase,iodurate indicate în tratarea unor boli ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic. Km 326,5 (DN 1 C) BAIA MARE
  • 57. ITINERARUL V. IAŞI — TÎRGU FRUMOS — HÎRLAU — BOTOŞANI — SUCEAVA — GURA HUMORULUI — CÎMPULUNG MOLDOVENESC — VATRA DORNEI — POIANA STAMPEI — TIHUŢA — BISTRIŢA — REGHIN — SOVATA — GHEORGHENI — LACU ROŞU — BICAZ — PIATRA-NEAMŢ — BACĂU — ROMAN — IAŞI a. IAŞI — SUCEAVA (166 km) Km 0 (DN 28) IAŞI Municipiul Iaşi, situat în zona de contact a Podişului Central Moldovenesc cu Cîmpia Moldovei,cu o vatră de formă stelată, cu nucleul central pe locul oraşului vechi, în apropiere de confluenţa Bahluiuluicu pîrîul Nicolina, s-a dezvoltat, ca şi Roma, pe versanţii a şapte coline: Copou, Şorogari, Miroslava,Călata, Breazului, Repedea şi Cetăţuia. Aflat într-o zonă de străveche locuire şi permanenţă dacică, daco-romană şi românească, Iaşulapare pentru întîia oară atestat documentar, ca punct de vamă, în privilegiul comercial acordat de Alexandrucel Bun negustorilor lipoveni, la 6 octombrie 1408. Un moment decisiv în evoluţia Iaşilor l-a avut transformarea sa în capitală a Moldovei, o dată custrămutarea reşedinţei domneşti de la Suceava, în anul 1566, în timpul celei de-a doua domnii a luiAlexandru Lăpuşneanu. Oraşul a fost strîns legat de numeroase evenimente majore ale istoriei poporului român; aici a datMihai Viteazul, la 27 mai 1600, celebrului său act în care s-a intitulat „domn al Ţării Româneşti, alArdealului şi a toată ţara Moldovei"; Iaşul a reprezentat locul declanşării revoluţiei de la 1848, care avea săcuprindă apoi şi celelalte ţări române, şi a fost, de asemenea, un puternic centru al luptei pentru Unire; în adoua jumătate a secolului trecut aici s-a afirmat o activă mişcare muncitorească; în intervalul decembrie1916 — decembrie 1918 la Iaşi s-au retras, din teritoriul vremelnic ocupat de Puterile Centrale, şefulstatului, guvernul şi parlamentul României. În evul mediu şi în epoca modernă oraşul a avut şi un însemnat rol cultural; aici s-a înfiinţat primatipografie din Moldova (veacul al XVII-lea), cărţile tipărite la Iaşi circulînd pe întregul teritoriu românesc,precum şi prima şcoală superioară de la est şi sud de Carpaţi; aici au trăit şi creat, perioade mai lungi saumai scurte, Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Ne-culce şi alţi cărturari români dinsecolele XVII—XVIII; în anul 1860 s-a înfiinţat prima universitate din ţara noastră şi tot aici şi-a avutsediul iniţial societatea cultural-literară Junimea. Oraşul de pe Bahlui se numără astăzi printre cele mai mari centre urbane ale României, avînd unridicat potenţial economic (industrie electronică, uzine constructoare de utilaj greu, ţevi sudate, fabrică deantibiotice, unităţi ale industriei alimentare, confecţiilor, textile etc., şi o intensă viaţă cultural-artistică(universitate, institute de învăţămînt superior politehnic, medical, agronomic ş.a., institute de cercetare,teatru, operă, filarmonică, edituri, presă etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL IAŞI cu Secţie de istorie (colecţii de arheologie —paleolitic, neolitic, civilizaţia dacică şi cea daco-romană — de istoria medievală, numismatică, bogatecolecţii şi documente referitoare la epocile modernă şi contemporană), Secţie de artă (artă românească din adoua jumătate a secolului al XVIII-lea pînă în zilele noastre, creaţii ale şcolilor de pictură italiană,flamandă, olandeză, franceză etc.; sculptură şi grafică), Secţie de etnografie şi artă populară (piese de port,mobilier, instalaţii tehnice ţărăneşti etc.). Muzeul Literaturii (documente şi exponate referitoare la literaturaromână modernă şi contemporană; în Casa Dosoftei, monument de arhitectură din veacul al XVII-lea,funcţionează Sectorul de literatură veche), Muzeul Unirii şi Muzeul Teatrului; MUZEUL DE ISTORIENATURALĂ (clădire monument de arhitectură de la începutul secolului trecut; una dintre cele mai vechiinstituţii de acest gen din ţara noastră, ale cărei baze s-au pus în anul 1843; în prezent, patrimoniul, bogat şidivers, cu peste 300 000 de exponate, este organizat pe cîteva teme principale: faună românească, faunăexotică, floră, geologie, mineralogie); BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI CĂLATA (secolul al XVI-lea,ctitorită de Petru Şchiopul); BISERICA SF. ION BOTEZĂTORUL (1635): BISERICA TREI IERARHI(1637—1639; ample refaceri la sfîrşitul veacului trecut; ctitorie a lui Vasile Lupu); BISERICA GOLI A(1650—1653); BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI CETĂŢUIA (1669—1672); PALATUL CULTURII(1890—1926); stil neogotic, operă a arhitectului I.D. Berindei); STATUIA ECVESTRA A LUI ŞTEFANCEL MARE (1888; Em. Fremiet); STATUILE lui Alexandru Ioan Cuza (1909; R. Romanelli). Mihail
  • 58. Kogălniceanu (1909; R. Romanelli), Vasile Alecsandri (1900; W. Hegel), Miron Costin (1910; W. Hegel),Mihai Eminescu (1925; I. Schmidt-Faur), Gheorghe Asachi (1890; I. Georgescu), A. D. Xenopol (1939; C.Baraschi); MONUMENTUL EROILOR DIVIZIEI 2 CAVALERIE (1930; C. Di-mitriu-Bîrlad);PANTEONUL VOIEVOZILOR; MONUMENTUL INDEPENDENŢEI (1982; Gabriela Manole-Adoc şiGheorghe Adoc); TEATRUL PENTRU TINERET; GRĂDINA COPOU; GRĂDINA BOTANICĂ ş.a. GRĂDINA COPOU a fost amenajată ca parc în timpul domniei lui Mihail Sturdza, realizarea eidatorîndu-se arhitectului piesajist F. Rebhun. În centrul grădinii se află monumentul Obeliscul leilor (1834;proiectat după planurile lui Gheorghe Asachi) înconjurat de busturi ale unor ilustre personalităţi ale vieţiicultural-artistice româneşti: Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, IacobNegruzzi, Veronica Miele ş.a. Tot în Grădina Copou se găseşte celebrul tei al lui Mihai Eminescu.GRĂDINA BOTANICĂ, prima instituţie de acest gen din ţara noastră, înfiinţată în anul 1864, întinsă pesuprafaţa de 105 ha, ocupă ambii versanţi ai văii Podgoria Copou şi cea mai mare parte a Dealului Copou.Ea deţine, grupate pe interesante colecţii, peste 3 000 de specii de plante de pe toate meridianele globului. Colecţia plantelor mediteraneene cuprinde: palmierul pitic (Cha-maerops humilis) care creştespontan în sudul Europei; măslinul (Olea europaea), arbore ce atinge vîrsta de 500—600 de ani; camforul(Cinnamomum camphora), din a cărui scoarţă se obţine prin distilare o substanţă cu întrebuinţărifarmaceutice; palmierul (Chamaedorea elegans) originar din Mexic; palmierul cu fructe de aur(Chrysalidocarpus lutescens) originar din Insula Mauritius ş.a. Colecţia de plante carnivore prezintă două grupe mari, aranjate după modul de ademenire şicaptare a prăzii; întîlnim aici planta numită Drosera, originară din Africa de Sud, cu suprafaţa lipicioasă depe care insectele nu se mai pot desprinde, precum şi plantele Sarracenia purpufea din America boreală şiCephaloius follicularis, originară din sud-vestul Australiei, ambele înzestrate cu capcane de tip urnă, în careprada pătrunde şi rămîne acolo fără şanse de a mai scăpa. Colecţia de plante ce se disting prin bogăţia frunzelor şi frumuseţea inflorescenţei cuprindeexemplare deosebit de interesante; dintre ele amintim: planta numită Croton, originară din Cuba, ale căreifrunze îşi schimbă culoarea pe măsură ce îmbătrînesc; planta cunoscută sub numele de Cordyline, cu frunzecu dungi longitudinale de diferite culori; mimoza senzitivă (Mimosa pudica) ale cărei frunze în momentulatingerii se lasă în jos şi se strîng, revenind apoi la poziţia iniţială. Colecţia de plante utile, tropicale şi subtropicalei deţine numeroase exemplare, printre care:papirusul (Cyperus papyrus), cu tulpina de pînă la 5 m înălţime, din care anticii preparau acel material ce apremers hîrtia, cunoscut sub numele de papirus; palmierul-curmal (Phoenix dactylifefa), originar din Africa,cultivat pentru fructele sale bogate în zaharuri; trestia de zahăr (Saccharum officinarum), originară dinIndia, a cărei tulpină conţine zahăr în proporţie de 20%. ÎMPREJURIMI CIRIC (5 km spre nord-est pe DL), cunoscută zonă de agrement a ieşenilor, cu două lacuriartificiale, Ciric şi Aroneanu II, aflate în mijlocul unei păduri de foioase. REZERVAŢIA GEOLOGICA ŞI PALEONTOLOGICA REPEDEA f4 km pe DN 24 spre sud-estdin comuna Bîrnova. apoi încă 4 km pe DL), întinsă pe 38,5 ha, prezintă deosebită importanţă ştiinţificădatorită formaţiunilor sarmaţiene a căror studiere a contribuit la determinarea stratigrafie! Podişului CentralMoldovenesc. REZERVAŢIA DE FÎNEŢE DE PE VALEA LUI DAVID (12 km pe DL) ocupă o pajişteextrem de bogată, întinsă pe 50 ha, pe coasta vestică a Dealului La Coşări. Rezervaţia botanică cuprindenumeroase alunecări vechi de teren, care au creat un microclimat variat; aici cresc plante foarte diferite dinpunct de vedere fitogeografic, unrlo chiar rarităţi floristice pentru ţara noastră. Km 26 (DN 28) PODU ILOAIEI Străveche aşezare situată pe terasele Bahlueţului şi atestată documentar în anul 1646. În luniilocalităţii (dealurile Henciu şi Tintel) s-au descoperit fragmente ceramice din neoliticul dezvoltat. Aici s-aamenajat un lac de acumulare cu suprafaţa de 150 ha şi un volum de apă de 19 600 000 m3. Km 46 (DN 28) TÎRGU FRUMOS Oraş situat în stînga Bahlueţului, atestat ca tîrg la mijlocul secolului al XV-lea (1448). locul denaştere a portului Theodor Neculuţă şi a criticului Garabet Ibrăileanu.
  • 59. ÎMPREJURIMI CUCUTENI (12 km nord-vest pe DL) comună situată în coasta Dealului Spinoasa şi pe valeapîrîului Toleasa. În sudul locolităţii, pe Dealul Cetăţuia (140 m alt.), s-a descoperit cea mai completăstaţiune neolitică din ţara noastră, datînd din mileniile IV—III î.e.n. Purtătorii culturii Cucuteniv răspîndităpe aproape întregul teritoriu al României, sînt creatorii unei ceramici cu forme variate, pictată cu motiveoriginale, de un deosebit nivel tehnic şi calitativ. Pictura bicromă sau tricromă a pieselor ceramice utilizamotive spiralice şi meandrice, combinaţia lor respectînd regulile ritmului şi simetriei în raport de formaobiectului (ceaşcă, cupă, castron etc.). Motivele decorative şi cromatica ceramicii culturii Cucuteni osituează printre cele mai remarcabile realizări neolitice din ţara noastră. STRUNGA (9 km pe DN 28) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERESLOCAL situată în sud-vestul oraşului Tîrgu Frumos. Climat continental de dealuri şi podişuri; temperatura medie anuală este de cca 9°C (în iulie, peste20°C, iar în ianuarie,...—4"C); precipitaţiile ating o medie anuală de 500—550 mm. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, sulfatate, bicarbonatate, calcice, magneziene,sodice; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuni ale tubului digestiv,afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni respiratorii, afecţiuni otorinolaringologice. Km 63.5 (DN 28 B) COTNARI Străveche vatră de locuire unde în punctul numit la Dealul Cătălina s-au descoperit vestigiile uneiaşezări fortificate, datînd din secolele IV—III î.e.n., care prin caracteristicile ei se înscrie în rîndul cetăţilorgeto-dacice din prima epocă a fierului. Podgoria Cotnari, menţionată documentar pentru prima oară la 5 octombrie 1448, era renumităpentru vinurile sale de calitate încă din secolul al XV-lea. În veacul al XVI-lea, la Cotnari domnitorulDespot Vodă a înfiinţat o şcoală cu predare în limba latină condusă de umanistul Ioan Sommer. Astăzilocalitatea este un cunoscut centru viticol, cu numeroase crame şi un mare combinat de vinificaţie. Vinurileproduse în Cotnari au obţinut de-a lungul timpului multe medalii şi diplome la expoziţii şi tîrguriinternaţionale. Km 73 (DN 28 B) HÎRLAU Unul dintre cele mai vechi oraşe din Moldova, Hîrlăul, atestat documentar din anul 1384, a fostreşedinţă de vară a lui Ştefan cel Mare; de asemenea, în anul 1624, după incendiul suferit de Curteadomnească din Iaşi, domnitorul Radu Mihnea a stat o perioadă la Hîrlău. În oraş se conservă VESTIGIILE FOSTEI CURŢI DOMNEŞTI unde săpăturile arheologice auscos la lumină material ceramic din veacul al XV-lea (plăci de sobă, plăci decorative şi pavimentare etc.),precum şi BISERICA construită de Ştefan cel Mare în anul 1492. Km 92 (DN 28 B) FLĂMÎNZI (ramificaţie 3 km pe DL) Comuna este locul de unde a izbucnit flacăra marii răscoale a ţăranilor din anul 1907. UnMONUMENT aflat în centrul localităţii (1977; FI. Calafeteanu), precum şi o EXPOZIŢIE MUZEALAevocă evenimentele petrecute aici în urmă cu peste 84 de ani. Km 122 (DN 28 B) BOTOŞANI Oraşul, situat pe coamele unor dealuri cuprinse între văile Dres-leuca (la vest) şi Sinta (la est),veche vatră de locuire şi permanenţă dacică, daco-romană şi românească, apare pentru întîia oară atestatdocumentar în anul 1439 şi devine, cu timpul, unul dintre cele mai însemnate centre urbane ale Moldovei,important punct comercial pe drumul ce lega Marea Neagră de Marea Baltică (dintr-un document din anul1579, de la domnitorul Petru Şchiopul, aflăm că la Botoşani se ţinea cel mai vechi şi mai mare iarmaroc dintoată Moldova). Paralel cu comerţul s-au dezvoltat şi meşteşugurile, în secolul al XVIII-lea fiind amintite breslelealămarilor armeni, ale blănarilor, ciubotarilor, bacalilor ş.a., o statistică din anul 1832 consemnează căoraşul avea 49 de „fabrici" (de lumînări, de ulei, de pînzeturi etc.). În prezent, în oraş funcţioneazăîntreprinderi de confecţii, textile, tricotaje, precum şi reprezentative unităţi cultural-artistice (teatru,orchestră simfonică ş.a.).
  • 60. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de istorie (bogate colecţii de ceramicăneolitică, obiecte şi podoabe geto-dacice, exponate şi documente referitoare la epocile medievală, modernăşi contemporană), Secţie de artă (pictură românească modernă şi contemporană), Galeria de artă „ŞtefanLuchian" (creaţii ale pictorilor localnici şi din alte părţi ale ţării, precum şi expoziţie anuală cu lucrărirealizate de participanţii la Tabăra de creaţie de la Agafton), Secţie de etnografie (clădire monument dearhitectură de la începutul veacului trecut; unelte şi ustensile, textile, port popular tradiţional etc.) şiExpoziţia memorială „Nicolae Iorga” (consacrată vieţii şi activităţii savantului); BISERICA PO-PAUŢI(1496; ctitorie a lui Ştefan cel Mare); MONUMENTUL E-ROILOR din primul război mondial (1929; H.Miclescu); MONUMENTUL „OMAGIU ŢĂRĂNIMII" (1977; G. Covalschi); STATUIA lui ŞtefanLuchian (I. Guguianu); BUSTUL lui Mihai Eminescu (1890; I. Georgescu; prima lucrare de artă plasticăcare îl înfăţişează pe poet); PARCUL „MIHAI EMINESCU" etc. În. oraş există cîţiva ARBORI OCROTIŢI: pin (pe bulevardul Mihai Eminescu), molid argintiu(Picea pungens engelm; pe Calea Naţională nr. 224), stejar secular (la intersecţia bulevardului MihaiEiminescu cu strada Nicolae Iorga) ş.a. ÎMPREJURIMI IPOTEŞTI (6 km pe DN 28 B, apoi 3 km pe DL la stînga), sat, comuna Mihai Eminescu,localitatea natală a Luceafărului poeziei româneşti; aici se află MUZEUL MEMORIAL „MIHAIEMINESCU", precum şi BUSTUL poetului realizat de sculptorul Gheorghe Anghel; în apropiere se găseşteREZERVAŢIA FORESTIERĂ „CODRUL LUI EMINESCU". STÎNCEŞTI (2 km pe DN 28 B, apoi 5 km pe DL la stînga), sat, comuna Mihai Eminescu, pe razacăruia s-a descoperit un complex fortificat traco-getic format din două cetăţi, cu suprafaţa de 22 şi,respectiv, 23 ha, datînd din secolele VI—III î.e.n. şi IV—III î.e.n., cu val şi şanţ de apărare; valul are peste5 m înălţime, iar şanţul este adînc de 6—7 m. Importanţa complexului a fost relevată încă din secolul trecutde către Alexandru Odobescu. S-au găsit aici fragmente ceramice, vîrfuri de săgeată din bronz şi vîrfuri delance din fier, perle din pastă sticloasă, figurine umane din lemn placat cu aur, redate schematizat etc. Km 131 (DN 29), ramificaţie 3 km pe DL. PĂDUREA AGAFTON (peste 1 500 ha suprafaţă); oporţiune de pădure, de cca 80 ha, situată la izvoarele pîrîului Agafton, cu exemplare tinere (pînă la 50 deani) de gorun, stejar, stejar roşu, tei, carpen, este destinată agrementului şi recreerii. Km 158 (DN 29) SALCEA Pe teritoriul comunei există o REZERVAŢIE COMPLEXĂ DE NUFERI (2,8 ha suprafaţă),înfiinţată în anul 1973. În luna iunie pot fi admiraţi nufărul alb şi nufărul galben, puternic ancoraţi prinrădăcini groase la peste 1 m adîncime în mîlul apei. Stuful (Phrag-Tnite.v australis) acoperă cca 2/3 dinsuprafaţa apei şi reprezintă un adăpost ideal pentru broaşte ţestoase, şerpi de apă dulce, raţe sălbatice etc. Km 166 (DN 29) SUCEAVA Municipiul Suceava, situat pe valea rîului cu acelaşi nume, aproape de confluenţa acestuia cupîrîul Dragomirna, şi aşezat aproximativ în mijlocul Podişului Sucevei, este unul dintre cele mai vechicentre urbane din ţara noastră, prezenţa şi continuitatea comunităţilor omeneşti fiind identificată aici încădin preistorie. Atestată documentar în anul 1388, cînd Petru I Muşat mută capitala Moldovei de la Siret laSuceava, localitatea va juca un rol deosebit în evul mediu, maximă înflorire atingînd oraşul în timpul luiŞtefan cel Mare, care a construit numeroase monumente, a refăcut şi extins cetatea. În mai 1600, cetateaSucevei care rezistase puternicelor asedii din anii 1476 şi 1497, ale lui Mahomed al II-lea şi, respectiv, IoanAlbert, şi-a deschis porţile în faţa lui Mihai Viteazul, cel care a realizat prima unire politică a celor trei ţăriromâne. Transferarea capitalei Moldovei la Iaşi (1566), războaiele din veacurile XVII—XVIII, precum şiintrarea oraşului sub stăpînirea habsburgică (1775) au fost factorii care au contribuit la scăderea rolului şiimportanţei Sucevei. Municipiul Suceava este un cunoscut centru economic (industrie constructoare de maşini,prelucrarea lemnului, combinat de celuloză şi hîrtie, unităţi ale industriei uşoare şi ale industriei alimentareetc.) şi cultural (teatru, asociaţii culturale, institute de cercetare). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de istorie (patrimoniu bogat şi variatcompus din colecţii de arheologic, istorie medievală, modernă şi contemporană, numismatică, săli
  • 61. consacrate reconstituirii unor momente din epoca lui Ştefan cel Mare etc.), Secţie de artă (picturăromânească modernă şi contemporană), Secţie de etnografie şi artă populară (clădire monument dearhitectură, fostul Han domnesc ridicat în secolele XVI—XVII; obiecte şi ustensile gospodăreşti, costume,măşti, textile de interior, mobilier, ceramică etc.), Secţie de.ştiinţele naturii (expoziţia de bază abordeazăcîteva probleme legate de ecosistem ca unitate fundamentală şi funcţională a biosferei; colecţii de geologie,paleontologie, botanică, malacologie, ornitologie etc.) şi Fondul memorial „Simeon Florea Marian"(consacrat vieţii şi operei cunoscutului folclorist); CETATEA DE SCAUN (secolele XIV-XVII); CURTEADOMNEASCA (veacurile XIV-XVI); CETATEA SCHEI A (secolul al XIV-lea); BISERICA SF. IOANCEL NOU (veacul al XVI-lea, cu refaceri ulterioare; ctitorie a lui Bogdan al III-lea); BISERICILEîNVIEREA şi SF. DUMITRU (secolul al XVI-lea, ctitorii ale lui Petru Rareş); MĂNĂSTIREA ZAMCA(secolul al XVII-lea); STATUIA ECVESTRA a lui Ştefan cel Mare (1977 I. Bîrleanu); STATUIA lui Petru IMuşat (1976; P. Vasilescu); PARCUL DENDROLOGIC ŞIPOT-CETATE (în sud-estul oraşului, înapropierea Cetăţii de Scaun; cele 7 ha ale parcului au fost împărţite în sectoare de vegetaţie de munte, dedeal, de cîmpie şi de luncă; dintre speciile care populează parcul amintim: bradul, tisa, molidul, pinulsilvestru, plopul alb, plopul negru, ienupărul ornamental, mesteacănul, nucul american, fagul, salcîmuljaponez, liliacul ş.a.); PARCUL CENTRAL (aici vegetează un exemplar de fag roşu — Fagus silvatica v.antrppurpuraea —, declarat monument al naturii) etc. ÎMPREJURIMI MOARA (8 km pe DJ 209 C) comună pe teritoriul căreia se află REZERVAŢIA FÎNEŢELESECULARE DE LA PONOARE întinsă pe 24,5 ha la altitudinea de 324—405 m. Înfiinţată în anul 1921,rezervaţia este una dintre cele mai interesante datorită marelui număr de plante din cuprinsul ei. Vegetaţialemnoasă este dominată de molid şi pin în alternanţă cu ulm, gorun, tei, carpen şi alte specii.Fondul vegetaţiei îl constituie elemente euroasiatice: stînjenelul siberian (Iris sibirica), frăsinelul(Dictamnus albuş), stirigoaia (Veratrum album), ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis) etc. Dintreelementele europene şi central-europene amintim: bulbucul (Trollius europaeus, degetarul (Digitalisgrandiflora), curpenul (Clematis recta), pălămida (Cirsium decusatum), salcia (Salix rosmarini-jolia) şialtele. Speciile continentale sînt reprezentate de: ciuful de Bărăgan fCerasus fruticosa), clocotişul(Clematis integrifolia), sparceta (Onobrychis arenaria), gălbinarea (Serratusa woltfii), dediţelul (Pulsatillapatens), Veronica (Veronica incana) etc. Elementele pontice, pontico-submediteraneene şi pontico-mediteraneene cuprind: odoleanu, limbaboului (Anchusa ochroleuca), capul şarpelui (Echium rossicum), sipica (Cephalaria uralensis), barbaboierului (Ajuga laxmannii), cosacul (Astragalus cicer), trifoiul galben (Trijolium ponnonicum) etc. Dintrespeciile circumpolare întîlnim: feriga de mlaştină (Dryopteris thelypteris), drăgaica (Galium boreale),trifoistea, iarba albastră (Molinia coerulea), şopîrliţa albă (Parnasia palustris) ş.a. Fauna cuprinde căprioare, iepuri, vulpi, bursuci, pisici sălbatice, hermine, dihori, potîrnichi,bufniţe etc. FRUMOASA (6 km pe DJ 209 C) sat component al comunei Moara în perimetrul căruia segăseşte REZERVAŢIA BOTANICĂ FRU-MOASA-FÎNEŢELE SECULARE ce ocupă suprafaţa de 9,5 ha.Vegetaţia are în compunere un număr variat şi bogat de specii dintre care amintim: rogozul, spălăcioasa(Senecio integri j olius), toporaşul (Viola pumila), poroinicul (Orchis ustulata), laptele cîinelui (Euphorbiadulcis), drobul (Cytisus ratis bonensis), stînjenelul de stepă (Iris ruthenica), cinci degete, dediţelul,gălbinarea, veronica, zambila pitică (Hyacinthella leucophaea), usturoiul sălbatic, Centaurea (Centaureabanatica) şi multe altele. Pe teritoriul rezervaţiei s-a identificat o specie nouă de insecte, Coleophora bucovinella, cu o arielimitată de răspîndire în această zonă. MITOCUL DRAGOMIRNEI (10 km pe DJ 209 D) comună unde se află o REZERVAŢIEFORESTIERĂ DE FAG în suprafaţă de 131 ha, ce aparţine de pădurea Dragomirna (1 000 ha). În afară defag, mai cresc aici gorunul, frasinul, carpenul şi stejarul. Dintre elementele de faună amintim: mistreţul,cerbul, căpriorul, vulpea, jderul, pisica sălbatică, veveriţa ş.a. De asemenea, în comună se conservă unul dintre cele mai remarcabile MONUMENTE ISTORICEŞI DE ARHITECTURA MEDIEVALA, MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA, ctitorită de cărturarul şiminiaturistul Anastasie Crimca laînceputul secolului al XVII-lea. În evul mediu, pe lîngă lăcaş a funcţionat
  • 62. o vestită scoală românească de caligrafi miniaturişti. Colecţia de artă veche deţine piese reprezentativeformate din broderii, ferecaturi în argint, manuscrise caligrafiate şi miniate etc. b. SUCEAVA — BISTRIŢA (196 km) Km 17 (DN 17) CIPRIAN PORUMBESCU Comuna, situată pe valea pîrîului Stupea, este locul natal al folcloristului Simeon Florea Marian şia compozitorului Ciprian Po-rumbescu, interpret virtuoz, militant pentru o creaţie muzicală inspirată dincîntecul popular, autorul primei operete româneşti („Crai nou"). EXPOZIŢIA MEMORIALĂ „CIPRIAN PORUMBESCU" prezintă vizitatorilor documente şifotografii legate de viaţa şi creaţia artistului, instrumente la care a cîntat compozitorul, partituri înmanuscris, diferite publicaţii etc. Pe teritoriul comunei se găseşte şi frumoasa pădure de foioase Beranca. Km 36 (DN 17) GURA HUMORULUI Oraşul Gura Humorului, situat în apropierea punctului de contact a Obcinelor cu Podişul Sucevei,într-o mică depresiune intramontană de la confluenţa pîrîului Humor cu Valea Moldovei, a fost întemeiat lasfîrşitul secolului al XVIII-lea (1775). Localitatea, ce a avut în trecut doar o funcţie comercială, a devenitun însemnat centru economic din nordul Moldovei, aici funcţionînd întreprinderi de prelucrarea lemnului,unităţi ale industriei materialelor de construcţii şi un combinat minier. Obiective turistice: MUZEUL ETNOGRAFIC (piese de port popular tradiţional, textile deinterior, inventar gospodăresc, măşti etc.); PARCUL DENDROLOGIC LUNCA MOLDOVEI (22 hasuprafaţă; numeroase exemplare de arbori seculari, precum, şi arbuşti indigeni şi exotici; punct de agremental localnicilor). ÎMPREJURIMI HUMOR (5 km pe DL) celebru MONUMENT DE ARTA ŞI ARHITECTURA MEDIEVALA,MĂNĂSTIRE ctitorită în anul 1530 de către logofătul Toader Bubuiog cu sprijinul lui Petru Rareş.Remarcabilă pictură interioară şi exterioară; frescele exterioare cuprind cîteva compoziţii mari dintre carese detaşează tema ce înfăţişează Asediul Constantinopolului, simbol al politicii antiotomane a epocii.Desfăşurată pe un spaţiu pictural vast, scena asediului emoţionează prin forţa cu care sînt evocate luptelepentru cucerirea oraşului. Pe lîngă lăcaş funcţionează o interesantă colecţie de arta medievală românească. VORONEŢ (4 km pe DL) localitate unde se păstrează unul dintre cele mai valoroaseMONUMENTE DE ARTA ŞI DE ARHITECTURA din ţara noastră, mănăstirea Voroneţ, ctitorie a luiŞtefan cel Mare ridicată în anul 1488. Pictura exterioară a edificiului este considerată drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudalemoldoveneşti. Toate scenele vibrează pe un fond cromatic în care se evidenţiază cel mai pur albastru,vestitul „albastru de Voroneţ" care figurează astăzi în toate publicaţiile internaţionale de artă alături deverdele Veronese şi roşu Titzian. În apropiere întîlnim REZERVAŢIA GEOLOGICA PIATRA PINULUI unde s-au descoperit maimulte resturi de peşti aparţinînd genurilor Lepidopus, Aliosa, Scorpaena, Sardinella, Ciupea, precum şiunele specii noi pentru ştiinţă ca Palaeorhychus humorensis (exemplar de 1,8 m lungime). CACICA (18 km pe DL) comună cunoscută pentru exploatările de sare care au debutat în a douajumătate a secolului al XVIII-lea; zăcămînt de sare gemă de formă oval-alungită (500X300 m).Numeroasele galerii în. vechile exploatări, lacul sărat pe care se pot face plimbări cu barca, sala defestivităţi săpată în sare constituie interesante puncte de atracţie turistică. Km 72 (DN 17) CÎMPULUNG MOLDOVENESC Localitatea, situată în Depresiunea Cîmpulung şi întinsă pe aproape 10 km pe valea rîuluiMoldova, este o străveche vatră de locuire şi permanenţă umană, tîrgul de aici fiind anterior constituiriistatului feudal independent Moldova. Atestat documentar în anul 1411, Cîmpulung Moldovenesc a fost olungă perioadă reşedinţa unui ,,ocol" cu conducere proprie, subordonată doar domnitorului Moldovei. În oraş funcţionează în prezent întreprinderi de prelucrare a lemnului, o filatură, unităţi aleindustriei alimentare etc. Obiective turistice: MUZEUL ARTA LEMNULUI (patrimoniu bogat şi variat cuprinzînd:
  • 63. mobilier, unelte şi ustensile casnice din lemn, un car folosit la munte construit în întregime din lemn, vechide 400 de ani, piesă unicat în ţara noastră, inventarul unei stîne etc.); COLECŢIA ETNOGRAFICA PROF.ION ŢUGUI (peste 5 000 de linguri din lemn, realizate în ţară sau în străinătate, ceramică, ştergare,monede greceşti, romane, bizantine, moldoveneşti medievale etc.); COLECŢIA ETNOGRAFICA MIHAILĂCĂTUŞ (mobilier şi instrumente mux.icale populare); MONUMENTUL DRAGOŞ ŞI ZIMBRUL(1979; L Jalea); COMPLEXUL TURISTIC PENTRU TINERET (organizează drumeţii la cabanele Deia,Mestecăniş, la Rezervaţia geologică Pietrele Doamnei etc.); PARCUL TINERETULUI ş.a. Pe lîngă Liceul „Dragoş Vodă" funcţionează o interesantă GRĂDINA BOTANICĂ. Dintreplantele exotice cultivate aici demne de amintit sînt cele de seră şi anume: bananul, palmierul, (azaleele,plantele suculente, Phillanthus, Monstera, Ficus, Phillodendron ş.a. Colecţia de răşinoase cuprinde specii de pin, de brad, specii mai rare ca tsuga (Tsugă canadensis)ori răşinoase ornamentale ca: tisa piramidală, tisa columnară, tuia columnară, tuia globoasă, ienupărultîrîtor ş.a. ÎMPREJURIMI CHEIA MOARA DRACULUI (7 km pe DL), REZERVAŢIE GEOLOGICĂ, se află pe cursulsuperior al pîrîului Valea Caselor, afluent pe partea dreaptă a rîului Moldova. Pe versanţii calcaroşi ai cheiicresc bradul, molidul, mesteacănul, plopul tremurător, salcia, un exemplar de tisa, floarea de colţ, vulturica,urechelniţa, clopoţeii, usturoiul sălbatic, feriguţa ş.a. CODRUL SECULAR DE LA SLĂTIOARA (14 km sud pe DL) este situat pe versantul estic almasivului Rarău, la altitudinea de 790—l 353 m. O parte a pădurii Slătioara, în suprafaţă de 274 ha, a fostdeclarată, încă din anul 1941, REZERVAŢIE FORESTIERĂ. Vegetaţia lemnoasă cuprinde numeroase specii: molidul, pinul silvestru, tisa, fagul, scoruşul,carpenul, arinul, paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ienupărul, salcia (Salix silesciaca, S., cinerea, S.viminalis), agrişul (Ribes grossularia), cununiţa (Spirea ulmifolia), zmeurul (Rubus idaeux), bîrboaca,tulichina (Daphne mezereum), afinul, merişorul etc. Ca monumente ale naturii sau rarităţi amintim: papucul doamnei, de pe stîncile calcaroase alerezervaţiei, tulichina pitică, al cărei colorit se aseamănă cu cel al liliacului, vulturica de stîncă (Hieraciumpojoritense), foaie grasă, alga roşie de apă dulce (Hildenbrandtia rivularis) de pe pietrele umede din văietc. Aici au găsit bune condiţii de viaţă ursul, lupul, rîsul (monument al naturii), mistreţul, vulpea,jderul, veveriţa, corbul, cocoşul de munte, ierunca, eretele, vindereii, şorecarul ş.a. REZERVAŢIA MIXTĂPIETRELE DOAMNEI-RARĂU (15 km pe DL) este situată în partea nordică a masivului Rarău (punctulcel mai înalt al Rarăului atinge altitudinea de 1 651 m, iar Pietrele Doamnei au 1 647 m înălţime), întreagazonă cuprinzînd calcare cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine etc., elomonte care formau mari recifeîn perioada cretacică, cînd aici se întindeau apele calde ale oceanului. Vegetaţia lemnoasă are ca specie predominantă molidul, alături de care vegetează scoruşul, plopultremurător, salcia şi mesteacănul. Dintre endemismele carpatice amintim: micsandra sălbatică (Erysimumwittmanii), cărbuni (Phyteuma wagneri, P. tetramerum), guşa porumbelului, clopoţelul, margareta,căldăruşa (Aquilegia nigricans), gălbeneaua de munte (Ranunculus carpaticus), sor cu frate (Melampyrumsaxosum), cimbrişorul, muşcata dracului (Scabiosa lucida subspecia barbata), coada şoricelului (Achilleaschurii), păiuşul etc. Pe ţancuri şi abrupturi calcaroase creste floarea de colţ, jneapănul, tufe de bîrcoace (Cotoneasterintegerrima), arginţica (Dryas octopetala) etc. În pădure şi-au găsit adăpostul ursul, cerbul carpatin, lupul,vulpea, mistreţul, rîsul, iepurele, veveriţa, jderul, numeroase păsări printre care corbul, cocosul de munte,ierunca. Km 79 (DN 17) POJORÎTA Pe teritoriul comunei se întîlnesc doi munţi aproape simetrici alăturaţi, cu vîrfurile ascuţite şipovîrnişuri repezi, acoperiţi cu păduri de molid; datorită asemănării lor localnicii i-au numit Adam şi Eva.Forma mai deosebită a celor doi munţi se datorează rocii din care sînt alcătuiţi — dolomită —, destul derară în Carpaţi, ea creînd totdeauna reliefuri surprinzătoare. În apropiere de Pojorîta, pe partea dreaptă a Moldovei, în zonele pasajului de cale ferată dinspreCîmpulung Moldovenesc, se află REZERVAŢIA GEOLOGICĂ FORMAŢIUNEA CU APTYCHUS. În
  • 64. marne şi calcare roşii, violacee şi verzui se găsesc numeroase Aptychus: lamellaptychus, rectecstatus, L.beyrichi, L. inflexico-tata etc., în vîrstă de cca 140 000 000 de ani. ÎMPREJURIMI FUNDU MOLDOVEI (7 km nord-vest pe DL) comună renumită pentru meşteşugul confecţionăriiinstrumentelor muzicale populare tradiţionale. Din localitate se ajunge la REZERVAŢIA GEOLOGICA PÎRÎUL CAILOR (pe apa cu acelaşinume, afluent pe stînga a rîului Moldova); obiectul ocrotirii îl constituie un bloc relativ mic de calcar roşu,fosilier, unde s-au descoperit numeroase fosile, între acestea 15 amoniţi şi 11 bivalve, unele neîntîlnite înCarpaţii româneşti (Protrachyceras rodcrici, P. altila, Eremites orientale, Celtites evolutus, Saqeceraswaltcri, Daonella, Halobia ş.a.), în vîrstă de cca 270 000 000 de ani. Km 113 (DN 17) VATRA DORNEI Oraşul, STAŢUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL,principalul centru urban din Ţara Dornelor, este situat la confluenţa Dornei cu Bistriţa. Aşezare veche, atestată documentar de la sfîrşitul secolului al XVI-lea (1595), localitatea devinecunoscută la începutul veacului trecut după ce analizele chimice ale apelor de aici an evidenţiat puterea ilorcurativă. Primul stabiliment balnear s-a construit în anul 1845, iar din 1884 a început aplicarea detratamente cu nămol de turbă. Climat continental de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de 5.2°C (în iulie,15,2CC, iar în ianuarie,... —6°C): precipitaţiile medii anuale ating în jur de 700—800 mm. Factori naturali de cură: ane minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice,calcice, magneziene hipotone; nămol de turbă (adus de la Poiana Stampei); bioclimat montan cu caractertonic stimulent. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiunineurologice periferice şi centrale, afecţiuni asociate. OBIECTIVE TURISTICE: MUZEUL ORĂŞENESC cu Secţie de ştiinţele naturii (bogate colecţiicu faună din zonă), Secţie de cinegetică (istoria vînatului, vîrfuri de lance, vîrfuri de săgeţi, cornuri de prafde puşcă, fildeş de mamut, corn de elan, craniu de bour etc.) şi Secţie de artă (pictură româneascăcontemporană); PARCUL STAŢIUNII. PARCUL, amplasat pe partea dreaptă a rîului Dorna şi urcînd în pantă pînă sub Dealul Negru,întins pe suprafaţa de 50 ha, este declarat parc dendrologic; dintre exemplarele ocrotite amintim arinullaciniat (Alnus incana v. laciniata), arbore ornamental unic în Bucovina. Numeroase alei străbat parcul,majoritatea îndreptîndu-se spre izvoarele de ape minerale. În lungul aleilor sînt amplasate busturile luiMihai Eminescu, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbcscu, George Enescu şi alţi oameni decultură români. Din parc se ajunge în vîrful Dealului Negru (500 m alt.) de unde se deschide o vastăpanoramă asupra staţiunii şi a împrejurimilor sale. În vestul oraşului se înalţă muntele Runc, transformat într-un imens parc, care concurează înfrumuseţe şi pitoresc parcul de pe Dealul Negru. Iarna, atît Dealul Negru, cît şi muntele Runc oferă condiţiipropice pentru practicarea schiului. ÎMPREJURIMI CHEILE ZUGRENI (20 km nord-est pe DN 17 B), rezervaţie geologică situată pe rîul Bistriţa,reprezintă un interesant monument al naturii. Dintre elementele floristice, specifice stîncăriilor, se remarcăfloarea de colţ, aflată aici în cea mai joasă staţiune naturală din Moldova, precum şi endemismul petrosia(Andryalla levitomento-sa). Vegetaţia lemnoasă cuprinde molidul, paltinul de munte, teiul, ulmul, plopultremurător, scoruşul. Rezervaţia acoperă suprafaţa de 100 ha. ŞARU DORNEI (18 km pe DL) comună pe teritoriul căreia se găsesc numeroase izvoare de apăminerală (arsenicală, carbogazoasă, sodică, calcică, magneziană) recomandată în tratarea afecţiunilorgastrice, hepatice, anemiilor, stărilor limfatice etc. În perimetrul localităţii întîlnim şi REZERVAŢIA FORESTIERĂ TINOVU ŞARU DORNEI (35ha suprafaţă); vegetaţia este alcătuită din muşchi arctic de tip Sphagnum, precum şi din arborete în carepredomină pinul silvestru.
  • 65. Km 121 (DN 17) DORNA CANDRENILOR Comuna, situată în sudul muntelui Ouşoru (1 639 m alt.), este renumită pentru izvoarele sale deapă minerală, utilizate, în parte încă din secolul trecut. În prezent, patru moderne staţii de îmbuteliere —una în centrul comunei, iar celelalte la Poiana Negrii, Poiana Vinului şi Poiana Coşnii — valorifică superiorizvoarele de apa minerală din localitate. Km 133 (DN 17) POIANA STAMPEI Comuna, străjuită în vest de Munţii Bîrgăului, cu altitudini mai joase, iar în sud de zidul înalt alMunţilor Căliman, se întinde în lungul Dornei şi, respectiv, al afluentului acesteia Dornişoara. Aici se găseşte REZERVAŢIA FORESTIERĂ TINOVUL MARE. cea mai întinsă rezervaţienaturală de turbă din ţara noastră (677 ha, inclusiv zona de protecţie). Datorită carenţei de substanţeminerale nutritive atît în sol, cît şi în apă, ambele fiind foarte acide, flora este destul de săracă. În rezervaţiepredomină briofitele (muşchi), în special Sphagnum wuljiunum, muşchi frunzos, relict arctic şi subarctic.caracteristic unor zone periferice de zăvoaie de tip finlandic, specie al cărei areal sudic mondial se află înţara noastră. Elementul forestier de bază îl constituie pinul silvestru (el se dezvoltă încet, atingînd la vîrstade 100 de ani diametre de 10—12 cm); lui i se adaugă mesteacănul pufos, precum şi alte specii comune(scoruşul, plopul, molidul) ce cresc în zona de protecţie. Fauna este deosebit de interesantă şi variată, aici trăind numeroase animale inferioare, specificezonelor de turbă, dintre acestea remarcîndu-se un tardigrad boreal necunoscut în centrul şi sudul Europei, ofurnică şi trei specii de păianjeni. O remarcabilă însemnătate ştiinţifică are păianjenul Apoderus coryli alecărui varietăţi susperbus şi negricolis n-au mai fost semnalate pînă acum decît în regiunea fluviului Amur.De asemenea, rotiferul Dinocharis intermedia, relict glaciar, se află aici în cea mai sudică staţiuneeuropeană. Km 149 (DN 17) PIATRA FÎNTÎNELE Zona, situată în Pasul Bîrgău (Tihuţa), la altitudinea de 1 850 m, este renumită pentru izvorul săude ape minerale, pentru cel mai ridicat conţinut de iod din atmosferă, precum şi prin excelentele condiţii depracticare a sporturilor de iarnă (poteci marcate, pîrtii de schi, transport mecanic pe cablu etc.). Km 191 (DN 17) BISTRIŢA Municipiul, reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud, situat în vestul culoarului Bîrgaielor, pe cursulinferior al Bistriţei ardelene, şi dezvoltat pe o veche vatră de locuire şi permanenţă dacică, daco-romană şiromânească. Menţionată documentar pentru prima oară în anul 1264, dar cu existenţă anterioară invazieitătarilor de la 1241. Bistriţa a devenit în evul mediu unul dintre cele mai însemnate centre meşteşugăreşti şicomerciale ale Transilvaniei, întreţinînd strînse şi multiple relaţii cu Moldova (Petru Rareş a stăpînit operioadă localitatea şi satele din jur). În secolul al XVI-lea aici s-au înfiinţat o tipografie şi un liceuumanist, în anii 1543 şi, respectiv, 1596. Fig 06 Oraşul este un însemnat centru economic (întreprinderi constructoare de maşini şi utilajtehnologic, de prelucrarea lemnului, fabrică de sticlărie, unităţi ale industriei alimentare, materialelor deconstrucţii, filatură etc.) şi cultural. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Secţie de istorie (bogate colecţii de arheologie,numismatică antică şi medievală, istorie medie, modernă şi contemporană etc.), Secţie de artă populară(unelte şi ustensile gospodăreşti, costume populare tradiţionale, instalaţii tehnice ţărăneşti etc.) şi Secţie deştiinţele naturii (colecţii mineralogice şi petrografice, numeroase exemplare ale faunei din zonă):CETATEA MEDIEVALA (secolele XIV-XVII; fragmente ale zidurilor de incintă şi Turnul Dogarilor,singurul conservat pînă azi); BISERICA ORTODOXA (veacul al XIII-lea, cu adăugiri şi refaceri ulterioare;stil gotic timpuriu; interior în stil baroc); BISERICA EVANGHELICA (secolele XIV-XV; stil gotic şiRenaştere; în interior se păstrează 20 de steaguri ale vechilor bresle); CASA ARGINTARULUI (secolul alXVI-lea; remarcabil monument de arhitectură medievală; ancadramente în stil Renaştere); COMPLEXULARHITECTONIC ŞUGALETE (veacurile XVI-XVII; prăvălii cu arcade); STATUILE lui Andrei Mureşanu(1937; C. Medrea) şi George Coşbuc (1960; G. Covalschi); BUSTUL lui Liviu Rebreanu (R. Ladea);ARBORI OCROTIŢI, monumente ale naturii (plop secular, arborele de lalele şi arborele pagodelor);PĂDURILE CODRIŞOR (în sud) şi DUMBRAVA (În nord-vest); STADIONUL MUNICIPAL etc. La 16 km de Bistriţa se găseşte PARCUL DENDROLOGIC ARCALIA (cca 16 ha) cu mulţi arbori
  • 66. monumentali dintre care amintim: bradul argintiu (Abies concolor v. argentea), molidul caucazian (Piceaorientalist pinul strob (Pinus strobus) — de vîrste şi dimensiuni impresionante —, stejarul american,arborele de lalele, salcîmul japonez, teiul etc. De la Bistriţa se poate ajunge la SÎNGEORZ-BĂI, STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată la poalele Munţilcr Rodnei, în bazinul superior alSomeşului Mare (20 km pe DN 17 C şi 42 km pe DN 17 D). Climatul continental moderat de dealuri şi coline; temperatura medie anuală este de 7,5°C (îniulie, aproximativ 18°C, iar în ianua_ fie,...—5,5°C); precipitaţiile medii anuale ating 800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene,carbogazoase; nămol mineral; bioclimat sedaţi v de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni metabolice şi de nutriţie,afecţiuni asociate. c. BISTRIŢA — GHEORGHENI (225,5 km) Km 46,5 (DN 15 A) REGHIN Oraşul, situat în sud-estul Cîmpiei Transilvaniei, la confluenţa Gurghiului cu Mureşul, aparemenţionat documentar pentru prima oară în anul 1228 sub numele de Regnum. Cunoscut centru corner-cial în evul mediu, Reghinul este locul unde a trăit şi lucrat. la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutulveacului al XIX-lea, Petru Maior, reprezentant de seamă al Şcolii ardelene, care a scris în oraş, printre altelucrări, şi Istoria pentru începuturile românilor în Dacia. După anul 1861 aici a activat, cu bune rezultate, „despărţămînt" (filială) a Asociaţiunii Transilvanepentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Oraşul contemporan este cunoscut pentru unităţileproducătoare de instrumente muzicale şi ambarcaţiuni sportive. Obiective turistice: MUZEUL ETNOGRAFIC (unelte şi ustensile gospodăreşti, artă populară,port popular tradiţional, textile de interior etc.); MUZEUL ŞTIINŢELOR NATURII de pe lîngă Liceul nr. 2(bogată colecţie ornitologică, cuprinzînd peste 1 400 de păsări din ţara noastră, precum şi exemplareexotice). ÎMPREJURIMI GURGHIU (11 km pe DJ 153 C) comună pe teritoriul căreia cercetările arheologice au identificaturme ale unei cetăţi dacice. În evul mediu aici s-a ridicat o puternică cetate folosită drept reşedinţă de uniivoievozi ai Transilvaniei. În localitate există un mare PARC DENDROLOGIC, creat cu peste 200 de ani în urmă, cu o largăvarietate de arbori indigeni şi exotici. La mică distanţă se întinde o POIANA CU NARCISE, declaratăREZERVAŢIE BOTANICĂ (3 ha). În vecinătatea comunei, în stînga văii Gurghiului, spre confluenţa Gurghiului cu Mureşul, se aflăPĂDUREA MOCIAR (2318 ha), cea mai bătrînă pădure din ţară, alcătuită mai ales din stejari cu înălţimeade poşte 18 m, şi diametrul de 1,5 m. Din trupul pădurii, o porţiune de 50 ha, situată pe un platou la 490 maltitudine. a fost declarată rezervaţie forestieră, aici vegetînd numeroşi stejari bătrîni, monumente alenaturii. SOVATA (44 km pe DN 15) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată pe versantul vestic al Munţilor Gurghiu, pe un uriaş bloc de sare. Deşi efecteleterapeutice ale apelor de aici erau cunoscute din evul mediu, primele forme de organizare a băilor sîntconsemnate abia din a doua jumătate a secolului trecut, Sovata obţinînd oficial statutul de staţiune în anul1884. Sovata, care se înscrie pe o evoluţie ascendentă încă din perioada interbelică, este astăzi una dintrecele mai căutate şi apreciate staţiuni balneoclimatice din România. Ea dispune de moderne hoteluri de curăcu bază proprie de tratament şi asigură diversificate proceduri de cură balneară. La Sovata principalul factor natural terapeutic îl reprezintă cele 10 lacuri — Ursu, Aluniş, Roşu,Verde, Mierlei, Sărat, Şerpilor, gerţ, Dulce şi Negru — situate în zona masivelor de sare. Dintre acestea sedetaşează Lacul Ursu, cel mai important lac sărat şi helioterm din ţara noastră (4,2 ha suprafaţă, 306 mlungime, 182 m lăţime, 18,10 m adîncimea maximă), care a luat naştere în anii 1870—1880 în urma unorfenomene de prăbuşire.
  • 67. La suprafaţa sa există un strat de aproximativ 10 cm grosime de apă dulce, adusă de pîraieleTopliţa şi Auriu, care absoarbe căldura solară, înmagazinează apoi straturile inferioare de apă sărată.Temperatura maximă a apei Lacului Ursu la adîncimea de 1,5—2 m atinge 45—50° în intervalul 15 mai —25 iunie, ea înregistrînd după această dată o scădere progresivă (30—35°C între 25 iunie — 15 august şi 24—28°C între 15 august — 10 septembrie). Demn de reţinut este faptul că diferenţele sezoniere detemperatură au implicaţii practice din punct de vedere terapeutic. Dintre celelalte lacuri din staţiune, însemnătate terapeutică au lacurile Verde, Roşu, Aluniş şiNegru a căror apă este utilizată la diferite proceduri şi tratamente; în plus, nămolul de la lacurile $pşu şiNegru este folosit la bazele de tratament. Climat de depresiune intradeluroasă; temperatura medie anualăeste de 7,6°C (în iulie, 17,5°C, iar în ianuarie,... — 3,7°C); precipitaţiile medii anuale ating 755 mm. Factori naturali de cură: apa minerală clorurată sodică a lacurilor helioterme; nămol sapropelicdin lacuri; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ginecologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiunineurologice periferice, afecţiuni asociate. Din Sovata se organizează interesante excursii la Reghin, Tîrgu Mureş, Sighişoara, Praid, pe ValeaGurghiului etc. PRAID (51 km pe DN 13 A) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL, situată pe Valea Tîrnavei Mari, în depresiunea omonimă, la poalele Munţilor Gurghiu.Climat continental moderat de depresiune intradeluroasă; temperatura medic anuală este de 7°C (în iulie,aproximativ 17°C, iar în ianuarie,... —4°C); precipitaţii medii anuale în jur de 750 —800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurate sodice, concentrate, bromoiodurate, borice,feruginoase, termale; microclimat de salină; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni respiratorii, afecţiuni cardiovasculare. În galeriile fostei saline din localitate s-a amenajat un sanatoriu pentru tratamentul afecţiunilorrespiratorii. Km 118,5 (DN 15) TOPLIŢA Oraşul, situat pe Valea Mureşului, în Depresiunea Giurgeului, s-a dezvoltat într-o zonă de intensălocuire şi permanenţă dacică, daco-romană şi românească, fapt atestat de numeroasele descopeririarheologice din zonă, unii cercetători acreditînd chiar ideea că în apropiere s-ar fi aflat cetatea dacicăSangidava. Menţionată pentru prima oară documentar pe o hartă din anul 1382, Topliţa este azi un cunoscutcentru de exploatare şi industrializare a lemnului. Pe malul stîng al pîrîului Topliţa se întinde PARCUL oraşului, unde s-au ridicat BUSTURILE luiNicolae Bălcescu şi Mihai Eminescu. La ieşirea din oraş către Borsec se înalţă MONUMENTULEROILOR din primul război mondial (1925). În perimetrul oraşului Topliţa se află şi STAŢIUNEA CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERESLOCAL BRADUL-TOPLIŢA. Climat de depresiune intramontană, cu ierni geroase şi veri răcoroase;temperatura medie anuală este de aproximativ 8°C; precipitaţiile medii anuale înregistrează 700—800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale mezotermale, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;bioclimat relaxant, cu nuanţe tonice. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni ale tubului digestiv şi ale ficatului, nevroza astenică,stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună. În staţiune există un bazin de dimensiuni olimpice în aer liber, cu apă mezotermală, care dispunede amenajări pentru aerohelioterapie. În apropierea oraşului, la poalele vîrfului Răchitiş din MunţiiCăliman, întîlnim Lacul Iezer, cu suprafaţa de 1 300 m2 şi adîncimea de 3—5 m. Pe muntele Creangă, nu departe de Topliţa, vegetează pinul de munte (Pinus montana), specierară, considerată monument al naturii. ÎMPREJURIMI BORSEC (25 km spre nord-est pe DN 15) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL, situată în depresiunea omonimă, între Munţii Bistriţei şi Munţii Giurgeului. Unadintre cele mai vechi staţiuni din ţara noastră (efectele apelor erau cunoscute în secolul al XVI-lea, iar înanul 1770 apărea o lucrare cu caracter ştiinţific consacrată apelor minerale de aici) care a înregistrat o maredezvoltare în ultimele decenii.
  • 68. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de aproximativ 5°C (în iulie,14—15°C, iar în ianuarie,... —6°C); precipitaţii medii anuale în jur de 800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase; nămolde turbă; bioclimat montan stimulent. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni endocrine, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiunihepato-biliare, nevroza astenică, afecţiuni asociate. În împrejurimile staţiunii se pot efectua interesante excursii şi drumeţii la Poiana Zînelor, ŞapteIzvoare, Grota Urşilor (o îngrămădire de stînci imense, despărţite de goluri adînci provenite în urmafenomenului de eroziune), la vestigiile Cetăţii Bufniţelor, la cariera de travertin de pe Dealul Rotund, peculmile Făget şi Făgeţel (cca 1 100 m alt.; vegetaţia lemnoasă e reprezentată de molizi, ulmi, aluni, fagiconsideraţi printre cei mai bătrîni din ţară). BILBOR (12 km pe DN 15 apoi l3 km pe DL) localitate cuelemente de staţiune balneoclimatică atestată în anul 1778; apele minerale magneziene, calcice,carbogazoase, hidrogencarbonatate de la cele 15 izvoare din comună sînt indicate în tratarea afecţiunilortubului digestiv, afecţiunilor hepato-biliare etc. În vestul localităţii, pe malul drept al pîrîului Dobreanu, la altitudinea de 910 m, se află oREZERVAŢIE BOTANICĂ DE TURBA (3,5 ha). Stratul de turbă atinge grosimea de 2—3 m, fiindalimentat de izvoare carbogazoase bogate în calciu. Vegetaţia cuprinde o paletă variată, cu multe speciirare; dintre acestea amintim: iarba cu trei frunze (Menyathes trifoliata), salcia pitică (Salix rcpens), limbasiberiană (Linguria sibilica) etc. Km 225,5 (DN 12) GHEORGHENI Oraşul, situat în Depresiunea Giurgeului şi atestat documentar pentru prima oară în anul 1332, afost un însemnat centru comercial Şi meşteşugăresc ce a întreţinut în evul mediu şi în epoca modernăstrînse şi constante legături cu Moldova şi restul Transivaniei. În localitate s-a născut poetul Salamon Erno, cel ce a tradus în limba maghiară unele dintre operelelui Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi şi Panait Istrati. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC (clădire de la sfîr-secolului al XVIII-lea; colecţii dearheologie, istorie medievală, modernă şi contemporană; colecţii de etnografie); VESTIGIILE CETĂŢIIMEDIEVALE (veacurile XVI-XVII); PARC DENDROLOGIC (rezervaţie naturală pe suprafaţa de 13 ha,unde se întîlnesc peste 2 500 specii de plante şi cca 185 specii de arbori); COMPLEXUL TURISTICBELCHIA. În apropiere de Gheorgheni se găseşte PEŞTERA ŞUGĂU, situată la poalele sudice ale DealuluiSipoş; în galeriile peşterii, dispuse pe trei niveluri şi totalizînd cca 1 000 m lungime, exista frumoaseexemplare de stalactite şi stalagmite (mai ales în punctul cunoscut sub numele de „Sala buzduganelor",unde acestea au forme impresionante). În vecinătatea peşterii se află o TURBĂRIE întinsă pe 60 ha (numită local „După luncă"),declarată REZERVAŢIE BOTANICĂ; aici vegetează relicte din epoca glaciară, printre care Viola epipsila,specie foarte rară de viorea. La 18 km sud de Gheorgheni se găseşte STAŢIUNEA TINERETULUI DE laIZVORUL MUREŞULUI, unul dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate locuri de odihnă şi agrement altineretului şi studenţilor din ţara noastră. d. GHEORGHENI — PIATRA-NEAMŢ (224,5 km) Km 26 (DN 12 C) LACU ROŞU Lacu Roşu, cel mai mare lac de baraj natural din ţara noastră, situat între masivele Ghilcoş (1 384m alt.), Suhardul Mare (1 507 m alt.) şi Suhărdelul (1 400 m alt.), la altitudinea de 983 m, s-a format înanul 1837, cînd apele Bicazului au fost stăvilite datorită unei mari alunecări de teren de pe versantul nord-vestic la muntelui Ghilcoş ca urmare a infiltrării apelor unei ploi puternice, precum şi a unui cutremur.Pădurea de conifere întinsă de-a lungul Bicazului a fost înecată, trunchiurile arborilor văzîndu-se şi astăziîn unele puncte deasupra apelor lacului (ele ies la suprafaţă ca nişte cioturi de l—2 m înălţime). Cuveta lacustră este divizată în două braţe: unul cu lungimea de 1 000 rn pe valea principală, iarcelălalt, lung de 400 m, pe valea Suhardului; lăţimea lor variază între 50—100 m. Lacul, al cărui contureste asemănător cu o cizmă, are perimetrul de 3 km, volumul său de apă atingînd 680 000 m3. Iarna laculîngheaţă pe întreaga sa suprafaţă pînă la adîncimea de 60—70 cm. În jurul lacului s-a dezvoltat STAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES
  • 69. GENERAL cu acelaşi nume. Climat de munte; temperatura medie anuală este de aproximativ 5,5°C (îniulie, 15°C, iar în ianuarie, —7°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 700—750 mm. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu staregenerală bună, hipertiroidia benignă, rahitismul şi tulburările de creştere la copii. Din staţiune se organizează numeroase drumeţii şi excursii la vîrful Sicaş (1 676 m alt.), la CheileBicazului, la cabana Piatra Singuratică, la vîrful Hăşmaşul Mare, de unde se deschide o frumoasaperspectivă asupra depresiunilor Ciucului şi Giurgeului. Alpiniştii începători sau avansaţi pot practicasportul preferat pe trasee cu grade diferite de dificultate (de la 2 B la 6). Amatorii de schi au la dispoziţiepîrtia Poiana Raza Soarelui, precum şi pîrtia de pe Suhardul Mare. Km 52,5—59,5 (DN 12 C) CHEILE BICAZULUI Cheile Bicazului, cele mai adînci (cca 400 m) şi mai impresionante din ţară s-au format prinacţiunea rîului Bicaz şi a afluenţilor săi (Bicăjel, Cupaş, Lapoş, Bîrnad şi Şugău) în pereţii de calcaremezozoice din zonă. Cheile prezintă o interesantă şi variată privelişte în care, pe lîngă feţele netede, aparcolţi de stîncă, cu crăpături, deschideri de grote, bîrne suspendate pe versantul golaş, ţancuri cu piscuri. În cadrul cheilor se disting patru sectoare, între km 26,5 şi 28,7 se desfăşoară primul sector numit„între Chei"; aici pereţii sînt atît de înalţi (300—400 m) şi atît de apropiaţi încît razele soarelui nu ajungniciodată la oglinda apei. Rîul curge zgomotos pe lîngă înaltul meterez al Suhardului Mic (1 126 m alt.), zidcu strate colorate în ruginiu. Pe versantul nord-estic al masivului se află PEŞTERA SUHARD, lungă de 35m. Al doilea sector, desfăşurat între km 28,7—31, denumit „Poliţele Bardosului" este dominat de PiatraAltarului (Turnul Bardosului), o piramidă izolată de peste 200 m înălţime; spre ieşirea din sectorconstructorii au tăiat în coasta muntelui o fantastică serpentină, încolăcită de aproape 1. km. În dreptul km 31 ajungem în sectorul al treilea, numit „Gîtul Iadului”; aici pereţii sînt foarteapropiaţi dînd acestui segment din chei aspectul de canion. În sectorul al patrulea, dincolo de km 32, apeleBicazului, scăpate de strîmtoarea pereţilor, parcurg domol ultimii 2 km ai cheilor. Din punct de vedere floristic în Cheile Bicazului întîlnim specii lemnoase ca cetina de negi(Juniperus sabina), tisa, pinul etc. şi specii endemice localizate numai în Carpaţii Orientali ca: Melan-driiitn zawadzkii, Astragalus pseudopurpureus, garoafa cu flori albe, Dianthus spiculifolius ş.a. La ieşireadin chei, în baza calcaroasă Surduc-Munticelul se află Peştera Munticelului, descoperită în anul 1973.Peştera, lungă de 120 m, conţine un foarte mare număr de stalagmite-lumînare. Km 78,5 (DN 12 C) BICAZ Oraşul, atestat documentar pentru prima oară în anul 1616 şi menţionat ca tîrg la 1850, s-adezvoltat o dată cu lucrările ce au dus la realizarea sistemului hidroenergetic de pe rîul Bistriţa. În prezentBicazul este un cunoscut centru al industriei materialelor ele construcţii (fabrici de ciment, de azbociment,producerea varului etc.) Muzeul orăşenesc, înfiinţat în anul 1958, prezintă vizitatorilor interesante colecţiiaxate pe trei tematici de bază: locuirea văii Bistriţei din cele mai vechi timpuri; momente legate deconstruirea hidrocentralelor din zonă; Bicazul în arta plastică contemporană. În apropiere de oraş s-a amenajat cel mai mare lac de acumulare antropic de pe rîurile interioaredin tara noastră. Barajul, amplasat în amonte de confluenţa pîrîului Izvorul Muntelui cu Bistriţa, arelungimea de 435 m, înălţimea de 120 m şi lăţimea de 100 m la bază şi 10 m la coronament. Lacul, lung de34 km, cu lăţimea variabilă între 200—2 000 m şi adîncimea maximă de 90 m, ocupă suprafaţa de 3 200 ha.Realizarea lacului, pe lîngă însemnătatea ei economică, a creat şi premisele dezvoltării unui complexturistic. Cei ce poposesc pe malurile lui pot efectua excursii pe Ceahlău, precum şi plimbări de agrement pelac cu vaporaşul, şalupe, bărci şi hidrobiciclete. ÎMPREJURIMI TARCĂU (4 km est pe DN 15) comună veche atestată documentar încă din secolul al XV-lea, peteritoriul căreia se găsesc bazinele unora dintre cele mai vechi păstrăvării din ţară. În prezent, 13 din cele40 de bazine (cu suprafaţa totală de 1200 m2) sînt populate cu păstrăvul curcubeu (Salmo gairdneriRichard). Tot în perimetrul comunei Tarcău mai întîlnim CASCADA BOLOVĂNIŞ, REPEZIŞURILECASCADA DE LA IANUŞ, precum şi REZERVAŢIA FORESTIERĂ GOŞMAN (173 ha) care cuprinde
  • 70. arboret natural de molid, brad şi fag în vîrstă de 140—260 de ani, precum şi exemplare de ulm, paltin, alunşi scoruş. Km 121,5 (DN 15) DURĂU (ramificaţie 21 km spre sud-vest pe DL) Din comuna Ceahlău, unde se conservă vestigiile Palatului cnejilor, monument de arhitecturăridicat în veacul trecut, se ajunge, după 5 km, la STAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DEINTERES GENERAL DURĂU, situată la poalele versantului nord-vestic al Ceahlăului. Climat de munte; temperatura medie anuală este de 6°C (în iulie, 15,5°C, iar în ianuarie, — 5°C);precipitaţii medii anuale în jur de 800—900 mm. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, afecţiuni endocrine,afecţiuni asociate. Din staţiune se pot organiza excursii în masivul Ceahlău, unul dintre cei mai îndrăgiţi munţi dinţara noastră. CEAHLĂUL delimitat la est de Valea Bistriţei, la nord de Valea Bistricioarei şi la sud de ValeaBicazului, ocupă suprafaţa de 2900 ha, fiind ridicat cu 300—500 m deasupra văilor- care îl despart devecinii săi, această izolare creînd impresia de veritabilă cetate. Pe suprafaţa Munţilor Ceahlău se întîlnesc cca 1 100 specii de plante (33,27% din flora României),dintre care amintim: zada (Larix decidua), singurul conifer cu frunze căzătoare din ţara noastră, limbacucului, stupiniţa, papucul doamnei, slăvocul, margareta, merişorul, genţianele, floarea de colţ, arinul,afinul, jneapănul etc. Fauna, bogată şi variată, cuprinde: rîsul, ursul, cerbul, jderul, mistreţul, vulpea,cocosul de munte, păstrăvul, cleanul etc. Pentru ocrotirea plantelor şi animalelor existente aici, o suprafaţăde 1 836 ha a fost declarată REZERVAŢIE NATURALĂ MIXTA. Dintre alte obiective turistice din masiv menţionăm: cascada Duruitoarea (60 m), considerată ceamai mare din Moldova, Turnul Panaghiei, dominînd cu cei 70 m înălţime întreaga zonă, Turnul lui Buduetc. Km 162,5 (DN 15 B) VÎNĂTORI-NEAMŢ Comună menţionată documentar în anul 1446 pe teritoriul căreia se află unul dintre cele mai vechişi mai de seama monumente de arta şi arhitectură feudală, MĂNĂSTIREA NEAMŢ, ctitorie succesivă adomnitorilor Petrii Muşat, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare (secolele XIV-XV). În evul mediu aici a fiinţat un important centru de cultură vestit mai ales pentru cunoscuta şcoalăde caligrafi şi miniaturişti (printre aceştia, Gavril Uric, cel mai de seamă miniaturist din Moldova secoluluial XV-lea, manuscrisul copiat de el în anul 1429 constituind una dintre piesele de valoare ale BiblioteciiBodleyana din Oxford). Biblioteca lăcaşului, înfiinţată în anul 1407, printre cele mai vechi din România,deţine cca 12000 de volume şi numeroase manuscrise. Colecţia de istorie şi artă veche românească deţinetipărituri, broderii, ceramică, orfevrărie, cahle smălţuite, pictură datorată lui Nicolae Grigorescu. În apropiere întîlnim REZERVAŢIA ZOOLOGICA DE ZIMBRI „DRAGOŞ VODĂ" (pe lîngăzimbri în rezervaţie trăiesc şi alte animale specifice etajelor inferioare ale pădurilor montane), precum şi uniaz Cu reprezentative specii ale ihtiofaunei locale. Km 174,5 (DN 15 B) TÎRGU NEAMŢ Oraşul, situat în Depresiunea Neamţului, pe valea Ozanei, apare atestat documentar în anul 1408într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni, aşezarea fiind închegata încă dinperioada premergătoare construirii statului feudal Moldova. Dezvoltarea localităţii începe o dată cuînălţarea Cetăţii Neamţului. La sfîrşitul secolului al XV-lea aici exista un punct de vamă legat de comerţulde vite cu Transilvania. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE (patrimoniu bogat şi variat compus din colecţii dearheologie, numismatică, istorie medievală, modernă şi contemporană, etnografie etc.); EXPOZIŢIAMEMORIALĂ „ION CREANGĂ" (în casa natală a scriitorului, din fostul sat Huinulesti, azi cartier aloraşului; mobilier, fotografii, documente etc. referitoare la viaţa şi opera marelui creator); MONUMENTUL EROILOR din primul război mondial (1939- Teodor Burcă); CETATEA NEAMŢ. CETATEA NEAMŢ este amplasată în partea de vest a oraşului, pe culmea stîncoasă a DealuluiPleşu, la înălţimea de cca 100 m. Cercetările arheologice din ultimele decenii au dovedit că redutabilafortificaţie a fost ridicată la sfîrşitul secolului al XIV-lea, în anii 1382—1387, de către Petru I Muşat. Ştefancel Mare a refăcut şi extins puternica cetate cu rol însemnat în sistemul defensiv al Moldovei. Cetatea a
  • 71. rezistat de-a lungul vremii unor asedii îndelungate (în anul 1476 al lui Mohamed al II-lea; în anul 1691 allui Ioan Sobieski), dar şi-a deschis porţile fără luptă în faţa lui Mihai Viteazul. Distrusă din ordinulotomanilor la sfîrşitul veacului al XVII-lea, Cetatea Neamţ a beneficiat de o atentă restaurare în anii 1963—1970. ÎMPREJURIMI OGLINZI (4 km nord pe DL) localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică, apele minerale şinămolul sapropelic de aici fiind indicate în tratamentul unor afecţiuni reumatismale şi ginecologice.GRUMAZEŞTI (4 km sud pe D J 155 I şi 4 km, pe DL la dreapta) comună pe teritoriul căreia există unPARC DENDROLOGIC şi casa naturalistului Aristide Caradja, realizatorul unei valoroase colecţii delepidoptere. Km 178,5 (DN 15 C) AGAPIA (ramificaţie 3 km pe DL) Comună situată pe Valea Topoliţei, în estul Munţilor Stînişoarei, înconjurată de codri masivi defag şi brad. În perimetrul localităţii se află MĂNĂSTIREA AGAPIA, ctitorie a hatmanului Gavril, frateledomnitorului Vasile Lupu, din anul 1647, lăcaş renumit pentru pictura interioară executată de NicolaeGrigorescu în anul 1860. Colecţia de artă cuprinde exponate valoroase, printre care: covoare moldoveneşti,broderii, pictură pe lemn, picturi de Nicolae Grigorescu. Expoziţia memorială „Alexandru Vlauţă" deţineinteresante exponate (mobilier, documente, fotografii, manuscrise, diferite ediţii alo operei acestuia etc.)referitoare la viaţa şi activitatea scriitorului. Km 188,5 (DN 15 C) BĂLŢĂTEŞTI STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situată în estulMunţilor Stînişoarei, într-o mira depresiune, într-o zonă cu bogate păduri de brazi. Climat continental; temperatura medie anuală este de 8°C (în iulie, 18°C, iar în ianuarie,... —4°C);precipitaţiile medii anuale înregistrează 655 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurate, sulfatate, unele iodurate şi bromurate; sarea deBălţăteşti extrasă din apa minerală (se comercializează şi în scopul utilizării ei la domiciliu); bioclimatscdativ de cruţare. . Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate e. PIATRA-NEAMŢ — IAŞI (222 km) Km 0 (DN 15) PIATRA-NEAMŢ Municipiul Piatra-Neamţ, una dintre cele mai vechi aşezări urbane ale Moldovei, situat pe cursulmijlociu al Bistriţei, este străjuit de înălţimile Cernegura, Cozla şi Pietricica. Dezvoltată pe o vatră depermanenţă şi continuitate dacică (la Bîtca Doamnei se presupune că ar fi existat antica Petrodava), daco-romană şi românească, localitatea, atestată ca tîrg în anul 1453 (sub numele de Piatra lui Crăciun), avea săcunoască un rol important în vremea domniei lui Ştefan cel Mare care a construit aici o Curte domnească.În anul 1840 aici lua fiinţă prima fabrică de hîrtie din Moldova. Oraşul este un centru economic (întreprindere constructoare de maşini, prelucrarea lemnului,unităţi ale industriei materialelor ele construcţii, ale industriei alimentare şi uşoare, fabrică de îngrăşăminteetc.) şi cultural (teatru etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Secţie de istoric (ceramică neolitică, în specialaparţinînd culturii Cucuteni, obiecte dacice şi romane, colecţie numismatică, exponate şi documentereferitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţie dr artă (creaţii româneşti moderne şicontemporane), Secţie de ştiinţele naturii (colecţii de roci, faună din zonă, cea mai bogată colecţie din ţarăde peşti fosili din oligocen etc.) şi Expoziţia memorială „Calistrat Hogaş" (cărţi, manuscrise, documente,fotografii în legătură cu viaţa şi creaţia scriitorului); CURTEA DOMNEASCA (secolul al XV-lea;fragmente din vechile ziduri de incintă); MONUMENTUL DE ARHITECTURA MEDIEVALA BISERICASF. IOAN (1497—1499, ctitorie a lui Ştefan cel Mare) şi TURNUL-CLOPOTNIŢĂ (1499, ridicat deacelaşi domnitor); STATUILE lui Ştefan cel Mare (1974; Oscar Han) şi Mihail Kogălniceanu (lPOP; W.Hegel): BUSTUL lui Neagoe Basarab (1972; VI. Sulschi); COMPLEXUL SPORTIV „CEAHLĂU";
  • 72. PARCUL COZLA ş.a. În partea de est a culmii Pietricica, la altitudinea de 370— 420 m, se găseşte REZERVAŢIABOTANICĂ DEALUL VULPE -BOŢOAIA. Acest „ochi de stepă", situat pe un sol brun de păduro îndegradare, se remarcă prin cromatica deosebită dată de asociaţiile de colilie (Stipta stpnophylla). Krn 14 (DN 15) ROZNOV Veche aşezare cunoscută ca un însemnat centru comercial, loc unde în prima jumătate a secoluluitrecut se ţineau 12 iarmaroace pe an. În oraşul contemporan, funcţionează un mare combinat chimic,precum şi unităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului. În Roznov se află un PARC DENDROLOGIC (peste 3 ha suprafaţă) cu arbori seculari (fag, stejar,castan) şi numeroase specii rare (tisa, corn, soc negru, brad argintiu, salcîm japonez, oţetar etc.). Învecinătate, la Piatra Şoimului, localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică, există ape mineraleindicate în tratarea unor afecţiuni reumatismale. Km 34 (DN 15) BUHUŞI Buhuşiul, situat pe cursul inferior al Bistriţei, în apropierea lacului de baraj Racova, este olocalitate veche, fostul sat Bodeşti, azi cartier al oraşului, fiind atestat în anul 1438. Însemnat centrucomercial în evul mediu, Buhuşiul devine cunoscut din a doua jumătate a secolului trecut prin fabrica depostav de aici, una dintre cele mai mari din ţară, azi o modernă unitate a industriei textile. Obiective turistice: EXPOZIŢIA DE ISTORIE MODERNA ŞI CONTEMPORANA (clădire dinsecolul al XVIII-lea, fostul conac al familiei Buhuş; stil neoclasic; exponate referitoare la istoria oraşului şila lupta clasei muncitoare şi a ţărănimii de po acecto meleaguri); MONUMENTUL EROILOR*din primulrăzboi mondial (1926; I. Schmidt-Faur); PARC ZOOLOGIC (în curtea conacului; animale autohtone şiexotice). În apropierea oraşului se găseşte CODRUL SECULAR DE LA RUNC, declarat REZERVAŢIEFORESTIERĂ; aici se întîlneşte o curiozitate unică în ţara noastră: îngemănarea a doi fagi aparţinînd Unorspecii diferite (Fagus silvatica şi Fagus orientalis). Km 37 (DN 15) RACOVA Pe teritoriul comunei funcţionează o uzină hidroelectrică, lacul de acumulare de aici, cu un volumde 11000000 m3 de apă, fiind al doilea ca mărime, după cel de la Bicaz, dintre lacurile construite pe ValeaBistriţei. În localitate poate fi vizitată Expoziţia memorială „Ion Borcea" dedicată marelui naturalist,întemeietorul şcolii româneşti de oceanografie şi fondatorul staţiunii pentru studiul zoologiei marine de laAgigea. Km 48 (DN 15) HEMEIUŞ (ramificaţie 4 km pe DL) În comună poate fi vizitat PARCUL DENDROLOGIC (50 ha suprafaţă) amenajat în anul 1834,unul dintre cele mai frumoase din Moldova, care deţine peste 1 300 de specii de arbori şi arbuşti. Dintrespeciile spontane, cu o dezvoltare viguroasă, se remarcă plopul alb (Populus alba), cu înălţimea de peste 40m şi diametru] de 3 m, plopul negru, ce atinge 33 m înălţime şi 2 m diametru şi frasinul comun. Dimensiuniremarcabile au şi stejarul pedunculat (30,5 m înălţime), cireşul (Primus cerasus; peste 30 m înălţime) şimălinul (10 m înălţime şi 20 cm diametru). Dintre conifere amintim: molidul sîrbesc (Picea omarika purk), molidul argintiu (P. pungens eng.argentea), molidul înţepător de Colorado (P. Pungens engelm), bradul, bradul de Cilicia (Abies ciliciacarr), pinul strob, laricele, chiparosul de baltă (Taxodium distichum) ş.a. Se mai întîlnesc castanul porcesc(Aesculus hyppocastanum), cu flori în ciorchine, platanul cu frunze mari, scoarţă roşiatică şi foarte subţire,cedrul de Oregon şi alte specii. Km 58 (DN 15) BACĂU Municipiul Bacău, situat în estul Carpaţilor, aproape de confluenţa Bistriţei cu Siretul, pe un şespuţin ridicat deasupra luncii inundabile de pe dreapta Bistriţei, apare menţionat documentar în anul 1408, înprivilegiul acordat de domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor lîoveni, în care se specifică, pe destinaţiişi produse, ce vamă se va plăti la Bacău. Localitate cunoscută în evul mediu şi în epoca modernă prin funcţiile sale comerciale, şimeşteşugăreşti, prin Curtea domnească ridicată de Ştefan cel Mare, precum şi prin faptul că aici, în anul1885, lua fiinţă una dintre primele fabrici de hîrtie din ţară. Oraşul este un puternic centru economic
  • 73. (întreprindere de maşini-unelte, combinat de îngrăşăminte chimice, fabrică de mobilă, fabrică de celuloză şihîrtie, unităţi ale industriei uşoare şi alimentare etc.) şi cultural, (teatru, orchestră simfonică etc.). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de istorie (ceramică neolitică, obiectedacice, colecţie numismatică, exponate referitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţiede artă (pictură, sculptură şi grafică românească modernă şi contemporană), Secţie de ştiinţe naturale(bogate colecţii de fluturi, moluşte, gasteropode, colecţii de plante superioare şi inferioare, colecţii depaleontologie, punct de observaţii astronomice, vivariu), Expoziţia memorială „Nicu Enea"; VESTIGIILECURŢII DOMNEŞTI (secolul al XV-lea; fragmente din zidurile de incintă; beciuri); BISERICAPRECISTA (14i)l; ctitorie a lui Alexandrei, fiul lui Ştefan cel Mare); STATUIA lui George Bacovia (1971;C. Popovici); BUSTURILE lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, maior ConstantinEne, erou din războiul pentru independenţă; PARCUL GHERAlEŞTI (la 4 km sud-est de oraş, pe loculunde se întindea în pădure seculară de brazi şi foioase; aici se găseşte un lac de acumulare ce alimenteazăuzinele hidrocentrale Bacău I şi II, ultimele din salba celor 12 ridicate pe rîul Bistriţa); STADIONULMUNICIPAL, SALA DE ATLETISM; BAZINUL DE îNOT ş.a. Km 102 (DN 2) ROMAN Municipiul Roman este situat în zona de confluenţă a rîurilor Moldova şi Siret, pe ale căror văitrecea încă din antichitate una dintre cele mai importante căi de comunicaţie între Marea Neagră şi MareaBaltică. În oraşul atestat documentar în anul 1392 domnitorul Roman I a ridicat o fortificaţie din pămînt şilemn, distrusă în anul 1497 cu ocazia luptelor dintre Matei Corvin şi Ştefan cel Mare. În anul 1483, Ştefancel Mare a construit o nouă cetate, una dintre cele mai puternice din Moldova şi singura edificată înîntregime de domnitor. Romanul, care a avut importante funcţii comerciale în evul mediu şi în epoca modernă, este azi unimportant centru economic (uzină de ţevi sudate, întreprindere metalurgică, unităţi ale industriei chimice,alimentară, uşoară, a materialelor de construcţie etc.). Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE (ceramică neolitică de tip Cucuteni, vestigii dacice,colecţii de numismatică, exponate şi documente referitoare la epocile medievală, modernă şicontemporană); EXPOZIŢIA DE ARTA (pictură, sculptură şi grafică românească contemporană);MUZEUL DE ŞTIINŢE NATURALE (bogate colecţii prezentînd flora şi fauna din zonă); VESTIGIILECETĂŢILOR MEDIEVALE (secolele XIV-XV); CLĂDIRI MONUMENTE DE ARHITECTURA dinsecolul trecut (Casa Done, Casa Ştefănescu ş.a.), BUSTUL lui Miron Costin (pe locul unde a fost decapitatcărturarul în anul 1691) etc. Km 116 (DN 2) MIRCEŞTI (4 km la dreapta pe DL) În comuna situată în lunca Siretului şi-a petrecut copilăria şi tot aici s-a stins din viaţă VasileAlecsandri. În localitate poate fi vizitată EXPOZIŢIA MEMORIALĂ închinată poetului (în casa natală;manuscrise, fotografii; biblioteca lui V. Alecsandri, costumul de diplomat ş.a.), în apropierea căreia segăseşte şi MAUSOLEUL scriitorului ridicat din inţiativa Academiei Române. Km 151 (DN 28 A) PAŞCANI Oraşul, al doilea ca mărime şi importanţă economică din judeţul Iaşi, s-a dezvoltat la intersecţiaunor vechi drumuri comerciale. Aici funcţionează o întreprindere de material rulant, precum şi unităţi aleindustriilor uşoară şi alimentară. Obiective turistice: MUZEUL ETNOGRAFIC (clădire monument de arhitectură din secolul alXVII-lea, fosta casă Cantacuzino-Paşcanu; piese de port, textile de interior, unelte şi ustensile gospodăreştietc.); EXPOZIŢIA MEMORIALĂ „MIHAIL SADOVEANU" (mobilier, documente, fotografii, manuscriseetc. ce au aparţinut marelui scriitor născut la Vatra-Paşcani în anul 1880); BASORELIEFUL 1907 (redăscena eliberării din vagoane, de către muncitorii ceferişti, a ţăranilor răsculaţi). Km 161 (DN 28 A) RUGINOASA Localitatea, situată în podişul cu acelaşi nume, este atestată documentar în anul 1706. Aici poate fivizitată EXPOZIŢIA MEMORIALĂ „ALEXANDRU IOAN CUZA" (palat construit în anul 1811 în stilneogotic, cumpărat de domnitor pentru a-l folosi ca reşedinţă personală; atentă restaurare în anii 1971—1975; camera de lucru, biblioteca şi apartamentul domnitorului, exponate şi documente.
  • 74. Km 222 (DN 28) IAŞI
  • 75. ITINERARUL VI. BRAŞOV — SFÎNTU GHEORGHE — BĂILE TUŞNAD — MIERCUREA-CIUC — COMĂNEŞTI — ONEŞTI — TÎRGU SECUIESC — COVASNA — BRAŞOV a. BRAŞOV — ONEŞTI (223 km) Km 0 (DJ 103) SÎNPETRU În localitate se conservă una dintre cele mai vechi şi puternice CETĂŢI ŢĂRĂNEŞTI din ŢaraBîrsei datînd din secolele XIV-XV. Km 25 (DJ 103) VÎLCELE STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL situată în sudulMunţilor Baraolt. Climat de depresiune intramontană cu veri răcoroase şi ierni geroase; temperatura medie anualăeste de 6,5°C (în iulie, 16,5°, iar în ianuarie, în jur de —4°C); precipitaţiile medii anuale ating 650— 700mm. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, sodice, feruginoase;bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare,afecţiuni respiratorii, nevroza astenică, afecţiuni endocrine. Din staţiune se organizează excursii la Sfîntu Gheorghe, Covasna, Băile Tuşnad. Km 36 (DJ 103) SFÎNTU GHEORGHE Situat în nord-estul Depresiunii Braşov, pe o întinsă terasă în dreapta Oltului, oraşul s-a dezvoltatpe locul unei aşezări preistorice. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1332, ca oraşSfîntu Gheorghe fiind menţionat într-o diplomă din anul 1461. Oraşul s-a aflat profund implicat înevenimentele din timpul revoluţiei de la 1848—1849, în timpul căreia la Sfîntu Gheorghe şi-n avut sediulun comitet revoluţionar. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL (ceramică neolitica. piese dacice şi romane,colecţii numismatice, numeroase document o referitoare la revoluţia paşoptistă, exponate privind epocilemodernă şi contemporană; piese de port popular tradiţional specific zonei) EXPOZIŢIA PERMANENTĂDE ARTA PLASTICA „GYARFAS JENO”; MONUMENTUL lui Mihai Viteazul (1982; G. RădulescuGir); MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMAN (1974; Balogh Peter); CASA CU ARCADE (monument dearhitectură; 1830); PARCUL TINERETULUI etc. ÎMPREJURIMI ŞUGAŞ (8 km spre nord-vest pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL situată pe versantul estic al Munţilor Baraolt. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de cca 6°C (în iulie, l7°C, iar înianuarie, —4°C); precipitaţii medii anuale în jur de 600—700 mm. Factori naturaii de cură: ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, magneziene; mofete;bioclimat uşor tonic stimulent. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni respiratorii, afecţiunihepato-biliare. Km 47 (DN 12) BODOC STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL, situată la poalelemasivului cu acelaşi nume. Temperatura medie anuală este de cca 7°C (în iulie, 18°C, in: în ianuarie, —5°C); precipitaţiile medii se situează la 700 mm anual Factori naturali de cură: izvoare minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice,magneziene. Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni renale şi ale căilorurinare, boli de nutriţie.
  • 76. În localitate se conservă un edificiu fortificat, remarcabil monument de arhitectură, datînd dinveacul al XV-lea, cu portaluri gotice monumentale. Km 58 (DN 12) MALNAŞ BĂI STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL aflată în DefileulOltului care desparte Munţii Bodoc de Munţii Baraolt. Climat de culoar intramontan; temperatura medieanuală înregistrează cca 7°C (în iulie, 18°C, iar în ianuarie, —5°C); precipitaţiile ating în medie 700 mmanual. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice,magneziene; mofete; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni cardiovasculare,afecţiuni respiratorii, nevroză astenică. Din staţiune se organizează excursii la Ozunca-Băi (în apropierea localităţii se găseşte oTURBĂRIE DECLARATA MONUMENT AL NATURII), la Biborţeni (cunoscut centru de îmbuteliere aapei minerale de masă), la Covasna, Băile Tuşnad, Sfîntu Gheorghe. Km 71 (DN 12) BĂILE TUŞNAD Oraş-STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situat pemalul stîng al Oltului, la contactul masivului vulcanic Harghita cu Munţii Bodoc, la altitudinea medie de650 m. Aşezarea, cea mai sudică localitate a judeţului Harghita, a fost menţionată pentru prima dată însecolul al XV-lea (1421), primele informaţii despre izvoarele minerale de aici datînd din anul 1600. În 1845s-a construit cel dintîi pavilion de băi (după ce cu trei ani înainte, în 1842, specialiştii declaraseră apeleminerale drept „tămăduitoare"), în 1866 s-au efectuat primele analize chimice ale apei minerale provenitădin izvorul Stănescu şi tot atunci s-a amenajat o alee pentru plimbări, începînd cu anul 1900, Lacul Ciucaşdin centrul staţiunii a fost amenajat pentru canotaj şi înot (vara), precum şi pentru patinaj (iarna). Înperioada interbelică numărul celor veniţi la cură sau odihnă la Băile Tuşnad a înregistrat o creşteredeosebită, în anul 1937, de exemplu, staţiunea fiind frecventata de peste 3 000 vizitatori. Prin forarea în anul 1971 a trei puţuri, cu adîncimea de aproximativ 90 m, au crescut posibilităţilede îmbuteliere a unei mari cantitcţi ele apă (120000 litri de apă carbogazoasă de masă într-o 2i). Deasemenea, în apropierea Lacului Ciucaş s-au descoperit şi aPe termale, care ating temperatura de 62°C laizvor. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de cca 6°C (în iulie, 17,5°C, iar înianuarie, —4°C); precipitaţiile medii anuale ating 600—700 mm; de menţionat că stratul de zăpadă,care se menţine, în medie, 80 de zile pe an, favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: ape minerale bicarbonatate, clorurate sodice, calcice, magneziene,feruginoase, carbogazoase (folosite atît în cura internă, cît şi în cea externă); mofete naturale uscate;bioclimat de cruţare, aer puternic ionizat, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni endocrine, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiunirenale şi ale căilor urinare, nevroză astenică. Din Băile Tuşnad se organizează numeroase drumeţii şi excursii în împrejurimi, la Stînca Şoimilor(1 046 m alt., unde se deschide o larga panoramă spre oraş şi Valea Oltului), Stîncile Turnurilor (761 m alt.,care au forma unor turnuri uriaşe), Piscul Cetăţii (1 302 m alt., punct unde se găsesc vestigiile unei cetăţidacice), Muntele Ciumatu, unde se află Lacul Sfînta Ana, unicul lac de origine vulcanică din ţară. Gradul redus de mineralizare al apei (50—70 mg/1), una dintre particularităţile lacului, estedatorat rocilor prin solubile din con stituţia versanţilor. Fauna lacului, în general săracă, cuprinde şarpele decasă (Natrix natrix), tritonul crestat (Tritonus monlandoni), ploşniţa de apă, crustacee inferioare şi somnulpitic (Ictalurus nebulosus), colonizat aici din anul 1908 (Sfînta Ana este singurul lac de munte în care segăseşte această specie). Lacul face parte dintr-o REZERVAŢIE NATURALĂ MIXTĂ, cu suprafaţa de 76 ha, care maicuprinde şi mlaştina Mohoş, denumită şi Lacul cu Muşchi. În mlaştina situată la altitudinea de 1 120 m, segăseşte nămol de turbă, într-un strat gros de 9—10 m. Pe locul mlaştinii exista un lac, tot de originevulcanică, dispărut datorită eroziunii produse de Pîrîul Roşu ce izvorăşte din mlaştină, la care s-a adăugatcolmatarea cu aluviuni aduse de apele de pe versanţi. Pe teritoriul rezervaţiei se întîlnesc specii forestiere(mesteacăn, pin), pîlcuri de muşchi din speciile Polytrichum şi Sphag-num, precum şi păianjenul de munţiînalţi (Mitropus mărio).
  • 77. Km 99 (DN 12) SÎNCRĂIENI Pe raza aşezării se găsesc peste 120 de izvoare de ape minerale bicarbonatate şi feruginoaseindicate în tratarea afecţiunilor cardio vasculare. „Mlaştina cu borviz", ce ocupă 15 ha, adăposteşte o florace cuprinde specii rare, relicte glaciare, printre care amintim: mes teacănul pitic, roua cerului, floareacenuşie (Ligularia sibirica) ş.a. În anul 1953 la Sîncrăieni s-a descoperit un mare tezaur dacic de argint. Km un (DN 12) JIGODIN-BAI STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL, situată pe malul dreptal Oltului. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală de cca 6,5CC (în iulie, 17°C, iarîn ianuarie, cca —6°C); precipitaţiile înregistrează 650—700 mm anual. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale aparatului cardiovascular, afecţiuni ale bului digestiv, nevroza astenică. Km 106 (DN 12) MIERCUREA-CIUC Municipiul, reşedinţa judeţului Harghita, situat pe cursul superior al Oltului, în depresiuneaintramontană a Ciucurilor, s-a dezvoltat pe o străveche vatră de locuire şi permanenţă românească.Miercurea-Ciuc este menţionată documentar abia în veacul al XVI-lea (1558), deşi unele sate intrate demultă vreme în componenţa sa erau atestate încă din secolele XIII—XIV (de exemplu, fostul sat Şumuleu,cartier al municipiului, apare în documente încă din anul 1332). Reşedinţă de scaun secuiesc, oraşul s-aafirmat ca un însemnat centru politic şi cultural al zonei. Localnicii l-au sprijinit pe Mihai Viteazul în anii1599—1600, au participat la luptele sociale din veacurile XVII—XVIII, s-au ridicat împotriva dominaţieihabsburgice şi au luat parte activă la evenimentele revoluţionare din anii 1848—1849. La Miercurea-Ciuc a trăit şi lucrat, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, unul dintre cei maivestiţi cărturari umanişti români, Ioan Căianu, arhitect, compozitor, organist, istoric şi tipograf; el aîntemeiat în 1667—1669 şcoala din localitate, iar în anul 1675 a înfiinţat prima tipografie din zonă. În prezent, oraşul este un cunoscut centru economic (uzină de tractoare, întreprinderi de prelucrarea lemnului, industrie textilă etc.), social şi cultural dispune de baze sportive (patinoar) şi de agrement. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL (amenajat în cetatea construită în anii 1611—1621şi refăcută la începutul veacului al XVIII-lea; colecţii de arheologie, istorie medievală, modernă şicontemporană, artă plastică, etnografie); COMPLEXUL ARHITECTONIC ŞUMULEU (monument dearhitectură din secolele XVII-XVIII; stil baroc şi neoclasic); CASA NATALA şi GALERIA DE ARTA„NAGY IMRE"; MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMAN (1974; Marius Butunoiu); STATUILE lui N.Bălcescu (1973; D. Popovici) şi Petofi Şandor (1973; A, Szobotka); PATINOARUL ACOPERIT ş.a. În oraş se găsesc trei izvoare minerale: unul la Şumuleu, cu ape minerale bicarbonatate,feruginoase folosite în cura internă (afecţiuni ale tubului digestiv), iar alte două — Izvorul Nou şi Catalina—, cu temperatura de 22°C, sînt recomandate la tratarea afecţiunilor cardiovasculare. ÎMPREJURIMI HARGHITA-BĂI (14 km pe DN 13 A, apoi 7 km pe DL la dreapta), STAŢIUNEBALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL situată la altitudinea de 1 345 m.Temperatura medie anuală este de 4,3°C (în iulie, 9°C, iar în ianuarie, —6°C); precipitaţii medii anuale decca 800 mm. Factori naturali de cură: ape;minerale carbagazoase, bicarbonatate, sodice, feruginoase; mofete;aer ozonat, cu aerosoli iodaţi, aromaţi de pădurea de conifere din jur. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare. Km 137 (DN 12 A) GHIMEŞ Monumentul din localitate, un OBELISC ridicat în memoria lui Emil Rebreanu, fratele scriitoruluiLiviu Rebreanu, constituie un simbol al luptei pentru unitatea naţională a românilor de pretutindeni. Km 180 (DN 12 A) COMĂNEŞTI Aşezarea, străveche vatră de locuire şi permanenţă românească şi tuată în depresiuneaintramontană a Dărmăneştilor, apare menţionată documentar în anul 1399. În localitate poate fi vizitată ointeresantă colecţie etnografică.
  • 78. În apropierea oraşului, la puucftul cunoscut sub numele ck Goanţa (zonă de agrement alocalnicilor) se deschide o frumoas perspectivă spre nordul Depresiunii Dărmăneşti şi spre defileulTrotuşului de la Straja. Km 187 (DN 12 A) DĂRMĂNEŞTI Pe teritoriul oraşului, în scurtul defileu de la Pivniceri, s-a construit un baraj înalt de 84 m, înspatele căruia s-a format un lac de acumulare — Valea Uzului — cu suprerfaţa de 334 ha şi un volum deapă de 98 000 000 m3. În apropierea aşezării, la altitudinea de 600—700 m, se întinde pe 3 ha o pădure detisă declarată REZERVAŢIE FORESTIERĂ. Km 200 (DN 12 A) DOFTEANA Localitatea este situată pe Valea Dofteanei, zonă unde se găsesc numeroase izvoare de apăminerală (Ciunget, Cheile Dofteanei, Piciorul Frasinului, Poieniţa, Valea Sălăriei) recomandate pentrutratarea afecţiunilor gastro-intestinale, afecţiunilor respiratorii, stărilor alergice. Pe teritoriul comunei Dofteana se află un PARC DENDROLOGIC, înfiinţat de inginerul IulianMoldovan în anii 1910—1920; scopul creării sale l-a constituit introducerea şi aclimatizarea în zonă a unorspecii forestiere exotice (foioase, plante decorative etc.). Dintre exemplarele remarcabile prin aspectul lorornamental amintim pinul oriental, molidul, ienupărul de Virginia etc. Km 210 (DN 12 A) TÎRGU OCNA Oraşul, aşezat la confluenţa Slănicului cu Trotuşul, s-a dezvoltat în strînsă legătură cu exploatareasalinelor, cunoscute încă din vremea romanilor. Atestată documentar cu rangul de oraş în anul 1680,localitatea îşi descoperă şi atribute de staţiune la sfîrşitul secolului trecut (1894). Amintim că în anul 1861la Tîrgu Ocna a intrat în funcţiune prima sondă forată mecanic din ţara noastră; de asemenea, în 1977, laschela de foraj de aici a început forarea celei mai adînci sonde din ţară. La Tîrgu Ocna s-au născut CostacheNegri, scriitor şi om de cultură, participant la revoluţia de la 1848 şi luptător pentru unirea Moldovei cuŢara Românească, precum şi Ion L. Cătina, temerar explorator al Africii de sud-est, prozator şi publicist. Datorită condiţiilor propice oferite de cadrul natural, în marginea oraşului a apărut şi oSTAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL. Temperatura medie anuală estede 9°C, iar precipitaţiile ating în medie 654 mm anual. Apele minerale sulfuroase şi clorurate sodice,precum şi bioclimatul zonei sînt indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale. În salina „Trotuş", laadîncimea de 130 m, funcţionează, începînd din anul 1973, un sanatoriu profilat pe tratarea afecţiunilorrespiratorii. De la Tîrgu Ocna se organizează drumeţii şi excursii la barajul de acumulare de pe Valea Uzului,la monumentele închinate eroilor armatei române căzuţi pe aceste locuri în timpul primului război Mondial,aflate pe dealurile Măgura şi Ciresoaia, precum şi în municipiul Oneşti. ÎMPREJURIMI SLĂNIC-MOLDOVA (18 km pe DN 12 B) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL, situată pe valea pîrîului Slănic, într-o regiune cu păduri de fag şi brad. Într-unhrisov de la domnitorul Constantin Cehan Racoviţă, din 1 ianuarie 1755, întîlnim cea dintîi atestaredocumentară a Slănicului. Primul izvor din actuala staţiune a fost descoperit întîmplător la 20 iulie 1802 decătre serdarul Mihalache Spiridon; în anul 1827 a început să funcţioneze aici un stabiliment balnear. Climat de tranziţie între climatul de deal şi cel de munte; temperatura medie anuală atinge 7,1°C(în iulie, 17,8°C, iar în ianuarie, —4,2°C); precipitaţiile medii înregistrează 600 mm anual. Factori naturali de cură: ape minerale (peste 20 izvoare) clorurosodice, alcaline, carbogazoase,slab sulfuroase, bromurate, iodurate, oligominerale; microclimat de salină (la Tîrgu Ocna); bioclimatsedativ de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni respiratorii, afecţiunimetabolice şi de nutriţie, afecţiuni ale rinichiului şi căilor urinare, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuniposttraumatice, afecţiuni asociate etc. De la Slănic-Moldova se pot efectua drumeţii la păstrăvăria şi cascada de pe valea Slănicului, pemuntele Pufu şi, de asemenea, se organizează excursii în municipiul Oneşti, la Bacău, Piatra-Neamţ, laCheile Bicazului.
  • 79. Km 223 (DN 12 A) ONEŞTI Situat la convergenţa apelor Trotuş, Tazlăul Mare, Oituz şi Caşin, actualul municipiu a devenitaşezare urbană în anul 1956, dezvoltîndu-se pe vatra vechilor localităţi Oneşti şi Borzeşti, atestatedocumentar din secolul al XV-lea. Grupul industrial petrochimic din oraş prelucrează sarea si/1 petrolul, principalele bogăţii alesubsolului zonei. Dealul Perchiu, situat în nordul municipiului şi acoperit cu o pădure caracteristicăsilvostepei, a fost declarat REZERVAŢIE FORESTIERĂ. În pajiştile şi pădurea de aici cresc cca 600 speciide plante cu flori. b. ONEŞTI — BRAŞOV (147 km) Km 14 (DN 11) OITUZ În anii 1916—1917 aici au avut loc lupte grele împotriva trupelor germane şi austro-ungare careîncercau să pătrundă în Moldova prin „poarta Oituzului". MONUMENTUL EROILOR, ridicat pentru acinsti vitejia şi jertfa ostaşilor români căzuţi în cele trei mari bătălii de la Oituz, a fost realizat de sculptorulVasile Ionescu-Varo în anul 1942. Km 31 (DN 11) POIANA SĂRATĂ Localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică situată pe Valea Oituzului, în zona colinară, laaltitudinea de 450 m. Apele minerale de aici (10 izvoare captate), asemănătoare celor de la Slănic-Moldova,sînt indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale. Fig 07 De la Poiana Sărată se pot organiza interesante excursii în zona defileului şi Pasului Oituz, pestePăltiniş, spre Valea Slănicului, peste Halos spre Valea Caşinului. Km 70 (DN 11) TÎRGU SECUIESC Oraşul, situat la confluenţa rîului Turla cu Caşinul şi Rîul Negru, s-a dezvoltat pe locul vechiiaşezări romane Praetoria Augusta. În evul mediu, numeroase bresle existente aici au determinat ca TîrguSecuiesc să devină un puternic centru economic în secolele XVI-XVII. În anii 1848—1849, Tîrgu Secuiesca reprezentat cel mai important punct al revoluţiei din această parte a Transilvaniei. Obiective turistice: REZERVAŢIA DE ARHITECTURA (din centrul oraşului) care cuprindeclădiri construite în veacurile XVI— XVII; EXPOZIŢIA „ISTORIA BRESLELOR DIN TÎRGUSECUIESC"; EXPOZIŢIA PERMANENTĂ „GABOR ARON". ÎMPREJURIMI TURIA (10 km pe DJ 115) punct în dreptul căruia, pe pantele muntelui Puturosul, REZERVAŢIENATURALĂ MIXTĂ, se întîlnesc cinci peşteri cu emanaţii solfateriene şi mofetice. Peştera cea mai mareare lungimea de 14 m şi înălţimea de 6 m. Atmosfera ei este încărcată cu hidrogen sulfurat şi bioxid decarbon ce ies prin fisurile rocilor. Acestea reprezintă ultimele manifestări ale unei activităţi vulcanice foarteintensă pînă acum 1 000 000 de ani. În afara acestor peşteri, pe muntele Puturosul se află şi o interesantăfloră, ceea ce a dus la punerea sub ocrotire a unei suprafeţe de 150 ha. BĂILE BALVANYOS (20 km pe DJ115) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată într-un parcnatural, la poalele Munţilor Bodoc. Temperatura medie anuală este de 5° C, iar precipitaţiile medii anuale ating 800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase, feruginoase, calcice; mofete; bioclimat tonicstimulent. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, nevroza astenică, afecţiuni asociate. În apropierea staţiunii pot fi vizitate vestigiile cetăţii Balvanyos, construită în secolele XII—XIII. Km 91 (DJ 121) COVASNA STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situată în sudulDepresiunii Tîrgu Secuiesc, la poalele versantului vestic al Munţilor Breţcu. Prezenţa dacilor pe teritoriulactual al localităţii este atestată de ruinele cetăţii dacice de pe Dealul Zînelor (Cetatea Zînelor) construită la
  • 80. mijlocul secolului I î.e.n., în timpul domniei lui Burebista. Dezvoltată pe această străveche vatră depermanenţă românească, Covasna este amintită pentru prima oară documentar în anul 1567. Dintre toate staţiunile din ţară, Covasna are cele mai multe izvoare minerale. Forajele efectuateaici au stabilit o zonalitate hidrochimică pe verticală: aproape de suprafaţă se află un strat acvifer freatic,caracterizat prin ape mineralizate sau slab mineralizate, bogate în bioxid de carbon; lui îi urmează un stratacvifer de adîncime, cu ape minerale puternic carbogazoase; în profunzime se găsesc apele carbogazoasesărate, puternic alcaline. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de 7,5°C (în iulie, cca 17,6°C,iar în ianuarie, cca —3,1CC); precipitaţiile medii ating 600 mm. Factori naturali de cură: ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurosodice, iodobromurate,feruginoase, arsenicale (cca 1 500 de izvoare, dintre care 240 au fost analizate chimic; unele ajung la debitede 50 000 1 în 24 de ore); mofete; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare,afecţiuni asociate. Obiective turistice: Cetatea Zînelor; monumentul ostaşului român (1974; Teodor Ionescu);rezervată naturală de la punctul numit Balta Dracului (emanaţii de bioxid de carbon). Din staţiune seorganizează excursii la Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Lacu Roşu, Cheile Bicazului etc. Km 110 (DJ 121) RECI (ramificaţie 5 km pe DL) Pe teritoriul localităţii, situată la punctul de contact dintre Depresiunea Braşov şi DepresiuneaTîrgu Secuiesc (un coridor îngust de cca 8—9 km, aşa-numita „poartă de la Reci", de pe malul stîng alRîului Negru), se află SINGURUL COMPLEX DE DUNE din Carpaţii româneşti. Dunele au forma unor movile alungite pe direcţia sud-vest către nord-est, înălţimea lor creştedinspre sectorul vestic (3—4 m) spre cel estic (10—12 m). La majoritatea dunelor, axa mare atinge 70—80m, iar cea mică este în jur de 20—35 m. Unele dune sînt atît de bine acoperite de pîlcuri de mesteceni încît nici nu se poate bănui existenţalor. Pe lîngă mesteceni, arini sau pini pitici cresc şi cîteva plante rare ca laleaua pestriţă (Fritilla-rialeleagris), şapte degete (Comarum palustre) ş.a. Multe dintre microdepresiunile formate între dune reţin permanent apa de ploaie, aşa încît ele sîntacoperite parţial cu vegetaţie ierboasă formată din: izmă (Mentha arvensia), rogoz (Carax le-porina, C.vesicaria), piciorul cocoşului (Ranunculus repens), mana de apă (Clyceria aquatica), cinci degete(Potenţială palustris). Alte microdepresiuni sînt colmatate sau pe cale de colmatare, dînd naştere lamlaştini. Ca o curiozitate semnalăm că în profilul dunelor se observă apariţia unor orizonturi de nisipuri deculoare roşcat-brun, ce prezintă o uşoară tendinţă de cimentare. Km 147 (DJ 121) BRAŞOV
  • 81. ITINERARUL VII. GALAŢI — BRĂILA — ÎNSURĂŢEI — SLOBOZIA — AMARA — POGOANELE — BUZĂU — RÎMNICU SĂRAT — FOCŞANI — HANU CONACHI — GALAŢI Km 0 (DN 21) GALAŢI Cel mai mare oraş-port fluvial al ţării, Galaţiul, situat pe malul Dunării, între gurile de vărsare aleSiretului şi Prutului, s-a dezvoltat pe o veche vatră de locuire geto-dacică, daco-romană şi românească.Atestat documentar în anul 1445 ajunge în secolul al XVI-lea cel mai important port al Moldovei. Caurmare a progresului înregistrat după anul 1829, Galaţiul devine din 1836 port liber. Gălăţenii au participat la revoluţia de la 1848 şi la lupta pentru Unirea Principatelor, numeroşi fiiai oraşului jertfindu-şi viaţa pe cîmpurile de luptă de la sud de Dunăre în timpul războiului pentruindependenţă din 1877—1878. În anul 1887, sub conducerea lui Anghel Saligny, a început construireadocurilor din prefabricate; de asemenea tot la sfîrşitul secolului trecut, s-au reconstruit şi extins şantierelenavale. Grav afectat de distrugerile din timpul celui de-al doilea război mondial, oraşul, refăcut aproapeintegral, este centru al industriei siderurgice, aici funcţionînd, totodată, un mare şantier naval, precum şiunităţi ale industriei alimentare, uşoare etc. Situarea sa în zona fluvio-maritimă a Dunării i-a sporit mult şifuncţia portuară. Galaţiul este şi un oraş cu o intensă viaţă cultural-artistică şi ştiinţifică (teatru, institute decercetare etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Sectei de istorie (vestigii din paleolitic, colecţiede ceramică tip Stoicani-Aldeni şi Cucuteni, depozit de bronzuri găsit la Băleni, obiecte personale, piese demobilier, diferite documente referitoare la activitatea lui Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, MihailKogălniceanu, exponate prezentînd evoluţia oraşului în perioada contemporană) şi Secţie de artăcontemporană (colecţii de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă); MUZEUL DE ŞTIINŢENATURALE [patrimoniu bogat, cuprinzînd peste 40 000 de piese structurate pe mari colecţii: mine-ralogie-paleontologie (resturi fosile aparţinînd mamiferelor cuaternare de climă rece şi caldă), mineralogie-flori de mină (reprezentativă pentru zona minieră a Banatului), botanică (floră caracteristică zonelornaturale ale judeţului cum ar fi pădurile Gîrboavele şi Roşcani sau dunele fluviale de la Hanu Conachi),malacologice (cu elemente relicte ca Monodacna pontica din lacul Brateş sau toate speciile endemice deAlapia), entomologie (reprezentativă este colecţia de fluturi, cu cca 11 000 exemplare), ihtiologic (cca 200de exemplare de specii reprezentative pentru zonele piscicole ale ţării noastre), ornitologie (una dintre celemai vechi colecţii ale muzeului); muzeul prezintă vizitatorilor şi un acvariu cu 12 bazine cu peşti exotici];BIBLIOTECA „V. A. URECHIA" (colecţie de cărţi vechi şi manuscrise); BISERICILE PRECISTA(fortificat) şi MAVROMOLU (secolul al XVII-lea, cu refaceri); PALATUL NAVIGAŢIEI; STATUILE luiCostache Negri (1912; I. Tordănescu), Alex. I. Cuza (1972; I. Jalea), Mihai Eminescu (1911; Fr. Stork);MONUMENTUL EROILOR din 1916—1918 (1931) etc. ÎMPREJURIMI PĂDUREA GÎRBOAVELE (17 km nord-est), situată în Cîmpia Covurluiului, se întinde pesuprafaţa de 900 ha. Datorită importanţei deosebite a elementelor de floră şi faună cu caracter pontic,balcanic şi mediteranean, rare pentru ţara noastră, o porţiune de 100 ha din partea de nord-vest a pădurii afost declarată REZERVAŢIE FORESTIERĂ. Dintre cele aproximativ 470 specii ale florei se remarcă stejarul pufos şi brumăriu, plopişul deluncă, frasinul, tufişurile de porumbar, păducel, migdal pitic etc. Stratul ierbaceu este tipic pădurii desilvostepă; el conţine numeroase specii sudice şi continentale, unele rare în peisajul floristic al ţării noastreşi de mare importanţă fitogeografică ca: Adonis volgensis, Astragalus dasyanthu*. Asparagus ponticus,Dianthus diutinus, Asperula scutelaris ş.a. Pe lîngă numeroasele specii de insecte rare, în pădure cuibăresc multe păsări insectivore, carnivoresau răpitoare, cu rol deosebit în menţinerea echilibrului natural. Km 32 (DN 21) BRĂILA Al doilea mare oraş-port al ţării este situat în zona unde Dunărea devine accesibilă navelor detonaj mediu. Străveche vatră de locuire şi permanenţă românească, Brăila, atestată pentru prima oară
  • 82. documentar în ai ui 1350, a reprezentat în veacurile XIV—XVI (prima jumătate) cel mai însemnat centrucomercial şi punct de vamă al Ţării Româneşti. Revenit la Ţara Românească după aproape 300 de ani deocupaţie otomană (1540— 1820), oraşul a înregistrat o impetuoasă dezvoltare economică, ajungînd în anul1835 port liber. Reconstruită în întregime după 1829, Brăila a fost refăcută după un plan original de sistematizare,cu străzi concentrice şi radiale faţă de port. În oraş funcţionează şantiere navale, uzină constructoarede.utilaj greu, unităţi ale industriei uşoare, celulozei, alimentare etc. Obiective turistice: MUZEUL BRĂILEI cu Secţie de istoric (mormînt princiar traco-getic,colecţii de numismatică, exponate şi documente privind epocile modernă şi contemporană), Secţie de artă(pictură românească din secolele XIX—XX) şi Secţie de ştiinţele naturii (faună specifică zonelor de cîmpieşi de baltă); MONUMENTUL Ecaterinei Teodoroiu (1928; V. Ionescu-Varo); PARCUL-MONUMENT (restal unei bătrîne păduri); GRĂDINA PUBLICĂ ş.a. ÎMPREJURIMI LACU SĂRAT (7 km pe DN 2 B, apoi 1 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată pe malul lacului omonim, în mijlocul unui parc cusuprafaţa de 40 ha. Lacul ocupă suprafaţa de 178 ha, are lungimea de 2 km, lăţimea maximă de 900 m, iar adîncimeasa trece de 1—1,5 m numai în sezonul ploios. Calitatea terapeutică a lacului a fost atestată în anul 1861,între anii 1870—1872, la recomandarea medicilor, efectuîndu-se primele tratamente balneare. Cele dintîicabine pentru băi s-au construit în anul 1875, stabilimentul balnear, dotat cu 32 de cabine şi un bazin pentrubăi, fiind inaugurat în anul 1887. La Congresul de hidrologie şi balneologie de la Paris, din anul 1889, dr. S. C. Apostoleanu aprezentat o comunicare în care arăta că apele lacului întrec, sub aspectul concentraţiei de săruri minerale,multe astfel de lacuri din Europa. Climat continental de cîmpie; temperatura medie anuală este de 11,1°C (în iulie, 23°C, iar înianuarie, —2,3°C); precipitaţiile, reduse, nu depăşesc 450 mm anual. Factori naturali de cură: apa sărată a lacului; nămolul format pe fundul lacului datorită florei şifaunei abundente (protozoare, antropode, alge etc.); stratul de nămol, gros de 10—20 cm, este unsuros lapipăit, are culoarea neagră şi un miros caracteristic de hidrogen sulfurat; rezervele de nămol sînt estimate la99 000 tone. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni dermatologice, afecţiuni endocrine. De la Lacu Sărat se organizează excursii la Brăila, Galaţi, în Delta Dunării etc. MOVILA MIRESII (25 km pe DJ 22), mică STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ DE INTERESLOCAL, amplasată pe malul lacului cu acelaşi nume. Lacul are suprafaţa de 1,80 km2 şi adîncimeamaximă de 3 m. După conţinutul în săruri, apa lacului este caracterizată ca apă clorurată, sulfatată,magneziană; pe fundul lacului se formează nămol sapropelic. Temperatura medie anuală este de 11,1°C (în iulie, 23°C, iar în ianuarie, —2,3°C); precipitaţiimedii anuale în jur de 3—400 mm. Apa sărată şi nămolul sapropelic sînt indicate în tratamentul afecţiunilorreumatismale şi afecţiunilor neurologice periferice. Km 72 (DN 21) ÎNSURĂŢEI La 10 km est de localitate se află PĂDUREA VIIŞOARA, declarată REZERVAŢIEFORESTIERĂ. Situata pe cîmpul Mohreanu din Cîmpia tabulară a Bărăganului Ialomiţei, pădurea, întinsăpe 1 693,6 ha, prezintă interes prin faptul că, în plină stepă, stejarul brumăriu se dezvoltă mult mai binedecît stejarul pufos. Existenţa aici a stejarului brumăriu se explică prin umectarea freatică a substratului,depozitele nisipoase cu granulaţie grosieră permiţînd prezenţa unor întinse pînze acvifere care umezescorizontul biologic al profilului de sol. Dintre alte specii care populează pădurea mai remarcăm stejarul pedunculat, frasinul, arţarultătăresc, salcîmul etc. Km 112 (DN 21) SLOBOZIA Situată în Cîmpia Bărăganului, pe malul stîng al Ialomiţei, localitatea s-a dezvoltat din satul care
  • 83. se numea iniţial Slobozia lui lanache, aşezare înfiinţată în anul 1614. În timpul războiului ruso-turc din1806—1812, beligeranţii au încheiat aici, în anul 1807, un armistiţiu care a dus la încetarea operaţiunilormilitare mai binc de trei ani. Obiective turistice: MUZEUL JUDP:ŢEAN (bogate colecţii de etnografic şi artă populară ceilustrează ocupaţiile şi meşteşugurile din Cîmpia Bărăganului; MĂNĂSTIREA SLOBOZIA (secolul alXVTT-loa); MONUMENTUL EROILOR din 1916—1918 (I. Iordănescu). Km 118 (DN 2 C) AMARA Localitatea, situată în zona Bărăganului Central, pe malul nord-vestic al Lacului Amara, atestatăîncă din vremea lui Matei Basarab (secolul al XVII-lea), s-a afirmat ca STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL abia în ultimele decenii. Lacul Amara are suprafaţa de 156 ha şi adîncimea maximă de 3 m. Fiind un lac fără scurgere, încondiţiile climatului mai arid, de stepă, deci cu evaporaţie ridicată, s-a produs o concentraţie treptată asărurilor ceea ce a avut ca rezultat formarea nămolului cu calităţi terapeutice (cca 409 000 m 3 rezervă denămol). Climat continental de stepă, cu ierni reci şi veri călduroase; temperatura medie anuală este de10,3°C (în iulie, 23°C, iar în ianuarie,—3°C); precipitaţiile medii anuale nu depăşesc 400 mm. Factorinaturali de cură: apa lacului Amara, sulfatată, cloruro-sodică, magneziană, slab bromurată; nămolsapropelic de lac; apa minerală sulfuroasă, slab sulfatată, bicarbonatată, sodică, magneziană, hipotonă de lasonda pentru cura internă; bioclimat excitant de stepă. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate. Km 148 (DN 2 C) POGOANELE Pe teritoriul localităţii se află PĂDUREA VĂLEANCA (1,4 ha), declarată REZERVAŢIEFORESTIERĂ, rămăşiţă a extremităţii nord-estice a vechilor codri ai Vlăsiei. Alături de salcîm întîlnim aicistejari cu diametrul de 80—130 cm şi înălţimea de 20—30 m, cu vîrsta cuprinsă între 150—170 de ani.Dintre alte specii se remarcă stejarul pedunculat, stejarul brumăriu, arţarul tătăresc, teiul, frasinul, miereaursului (Pulmonaria ojficinalis), usturoiata (Alliaria officinalis), ocrenţelul Geum urbanuni), lăcrămioarele(Colivalaria majalis) etc. Km 187 (DN 2) BUZĂU Localitatea, aşezată pe malul drept al rîului Buzău, s-a dezvoltat pe o veche vatră du locuire,permanenţa şi continuitatea daco-getică, daco-romană şi românească fapt atestat de numeroase descopeririarheologice. În secolul al IV-lea e.n. În două documente în limba greacă apare pentru prima dată consemnatnumele oraşului. În evul mediu Buzăul este întîia oară menţionat în hrisovul voievodului Dan al II-lea înanul 1431. În secolul al XVIII-lea aici a funcţionat o tipografie unde s-au tipărit numeroase cărţi în limbaromână. În Buzău funcţionează întreprinderi de utilaj tehnologic, de prelucrare a maselor plastice, de sîrmă,geamuri, contactoarc, unităţi ale industriei alimentare etc. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN (colecţii de arheologic şi istorie); BISERICAEPISCOPIEI (1649, cu refaceri ulterioare; ctitorie a lui Matei Basarab); CASA MANAILA-VERGU(secolul al XVIII-lea); PALATUL ADMINISTRATIV (1903; monument de arhitectură); MONUMENTUL1907 (1958; C. Medrea); MONUMENTUL BUZĂU 1600 (1976; Florin Codre); PARCUL TINERETULUIş.a. CRÎNGUL BUZĂULUI, rămăşiţă a vechiului codru de stejari ai Vlăsiei, un cunoscut loc deagrement al localnicilor, este populat de stejari multiseculari la umbra cărora se întîlneşte o vegetaţievariată şi interesantă, remarcabile fiind sica (Statice grădini) şi laleaua de crîng (Tulipa biebersteiniana).Din suprafaţa de 184 ha, cît ocupă în prezent pădurea, 10 ha au fost amenajate ca parc. ÎMPREJURIMI PĂDUREA FRASINU (7 km po DN 2 B), situată la obîrşia pîrîului Negrească, afluent pe stînga alCălmăţuiului şi declarată REZERVAŢIE FORESTIERĂ, înfăţişează prin compoziţia sa floristică condiţiilede mediu în care s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Caracteristic zonei este excesul de umiditate, pus înevidenţă mai ales primăvara, cît şi în restul anului de bălţile frecvente din poienile pădurii. Dintre speciile
  • 84. arboricole, predominante sînt frasinul pufos şi frasinul de luncă, două esenţe lemnoase care nu maivegetează împreună în alt loc din ţara noastră; se mai întîlnesc, de asemenea, stejarul, ulmul de cîmpie,mărul pădureţ, zălogul şi altele. În locurile unde apa bălteşte tot timpul anului apar insule de stuf, papură,iar pe margini creşte stînjenelul galben. PĂDUREA SPĂTARU (10 km pe DN 2), situată la sud-vest de Buzău, constituie o altăREZERVAŢIE FORESTIERĂ întinsă pe 436 ha. Pe lîngă frasinul pufos, majoritar, în pădure mai vegeteazăstejarul pedunculat, rare exemplare de stejar brumăriu, apoi jugastrul, ulmul, arţarul tătăresc şi alte specii. SĂRATA-MONTEORU (10 km pe DN 1 B, apoi 10 km pe DL), STAŢIUNEBALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată pe valea pîrîului Sărata. Menţionată documentar în anul 1525, pe vremea domniei lui Radu de la Afumaţi, moşie a luiConstantin Brîncoveanu, purtînd pînă în anul 1885 numele de Sărata, aşezarea este mult mai veche, aşacum dovedesc şi numeroasele mărturii arheologice identificate în zonă. Astfel, pe Dealul Pragu, în punctulla Cetăţuie, s-au descoperit numeroase obiecte aparţinînd culturii Monteoru din epoca bronzului. Climatcontinental moderat, influenţat de colinele împădurite din jur; temperatura medie anuală este de cca 10°C(în iulie, 22°C, iar în ianuarie, —3°C); precipitaţiile ating cca 550 mm anual. Factori naturali de cură: ape minerale sărate, iodurate, bromurate; calcice, magneziene; nămolmineral; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni ginecologice. La Sărata-Monteoru, aflată într-o veche şi importantă regiune petroliferă, se poate vizita unobiectiv turistic inedit, Muzeul „Minei de păcură"; muzeul înfăţişează o exploatare tradiţională, unde s-afolosit o metodă ingenioasă de extragere a petrolului, prin galerii şi puţ colector, ca şi în minele de cărbune. BERCA (20 km pe DN 10, apoi 10 pe DL) constituie principalul punct de acces spre VULCANIINOROIOŞI, declaraţi MONUMENT AL NATURII. La sfîrşitul secolului al XVII-lea (1694) stolniculMihalcea Cîndescu a ridicat aici o Cetăţuie în interiorul căreia a construit un palat. După 1850 înDepresiunea Berea au apărut primele exploatări petrolifere, localitatea devenind cu timpul cea mai mareschelă petroliferă a judeţului Buzău. Vulcanii noroioşi din punctul „La Fierbători" se află la cca 290 m altitudine, pe un platou de formăalungită; aici se întîlnesc numai fierbători de noroi (excavaţii de formă aproape circulară, cu diametru ceatinge uneori 6 m). Pe un platou arid (Pîclele Mari) se găsesc vulcani noroioşi activi (3 m înălţime), ceocupă suprafaţa de 22 ha, precum şi vulcani fosili a căror înălţime atinge 8 m. Vulcanii noroioşi de laPîclele Mici se întind pe 16,5 ha, au dimensiuni mai mici şi sînt mai puţini ca număr, vatra lor aflîndu-se lapeste 3 000 m adîncime. Revărsările de material noroios (gazele, în drumul lor spre suprafaţă antrenează apele infiltrate,materialele marnoase şi argilele înmuiate, pe care le depun la zi în zona craterelor), precedate şi însoţite dezgomote caracteristice, nu sînt continui, producîndu-se la intervale inegale de timp. De obicei, ieşireamaterialului la zi e liniştită, dar poate fi explozivă, cu ridicarea acestuia la înălţimi mici. Noroiul nu seformează spontan, o dată cu ascensiunea apei, ci se înmagazinează în profunzime, iar ascensiunea seproduce numai cînd apar condiţii favorabile. Formarea vulcanilor, în cazul celor din Depresiunea Berea, cu zăcăminte petrolifere degradate,este condiţionată de presiunea gazelor, de existenţa căilor de transport spre suprafaţă, de regimulprecipitaţiilor (manifestările vulcanilor noroioşi se intensifică în perioada ce urmează precipitaţiilorabundente). Zona în care se întîlnesc vulcanii noroioşi — fenomen rar, al doilea din Europa, după cel similardin Peninsula Apşeron (Uniunea Sovietică) — prezintă un deosebit interes şi din punct de vedere alvegetaţiei şi faunei. Solurile sărăturoase ale platourilor sînt acoperite cu tufişuri de gărdurăriţă (Nitraria schoberi),care atinge aici limita extrem vestică a arealului său mondial, precum şi cu arbustul puternic ramificat, cuînălţimea de 0,5—2 m, numit Obione verrucifera. Ambele plante constituie specii endemice şi sînt ocrotitede lege. În această zonă se găseşte şi Dealul cu liliac, constînd dintr-o pădure de cca 10 ha alcătuită dintufani în amestec cu tei alb, gladias, liliac sălbatic şi scumpie. Fauna cuprinde două specii mai rare: scorpionul, a cărui muşcătură nu este periculoasă pentru om,şi o termită (Reticulitermes lucijugus) mai puţin cunoscută. Km 219 (DN 2) RÎMNICU SĂRAT Situată pe malul stîng al rîului Rîmnicu Sărat, localitatea este amintită documentar din anul 1481,cînd în apropiere s-a desfăşurat lupta dintre oştile lui Ştefan cel Mare şi cele ale lui Basarab cel Tînăr. În
  • 85. anul 1594, Mihai Viteazul întăreşte pe apa Rîmnicului două vaduri de moară, în acest act de cancelarie fiindconsemnat pentru prima oară numele de azi al oraşului. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC (unelte, obiecte de artă populară, costume popularetradiţionale din zonă; pictură; sală memorială dedicată actriţei Florica Cristoforeanu); CLĂDIREA GĂRIIC.F.R. (monument de arhitectură, construit de Anghel Saligny în anul 1892); GRĂDINA PUBLICA cuarbori seculari. ÎMPREJURIMI BALTA ALBĂ (20 km pe DN 22) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL, situată pe partea stîngă a Văii Buzăului, în apropierea lacului cu acelaşi nume. Laculocupă suprafaţa de 1 021 ha şi are adîncime maximă de 2—4 m (în funcţie de nivel). În unele veri foartesărace în precipitaţii pe marginea lacului apar bogate eflorescente de săruri, ceea ce a dus la atribuireadenumirii de Balta Albă. Este una dintre cele mai vechi staţiuni din această parte a ţării, calităţile curative ale laculuiîncepînd să fie folosite încă din jurul anului 1840. Vasile Alecsandri, care a vizitat-o în 1847, i-a dedicat unîntreg capitol în jurnalul său de călătorie. Tot în 1847 s-au făcut primele analize chimice ale apelor de aici,analize reluate riguros de către Carol Davila în 1873. Climat continental de stepă, cu ierni reci şi veri călduroase; temperatura medie anuală este de9,5°C (în iulie, 22°C, iar în ianuarie, —3°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 450 mm. Factori naturali de cură: apa minerală a lacului, clorurată, slab sulfatată, sodică; nămol sapropelicde lac; bioclimat excitant de stepă. Fig 08 Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni dermatologice, afecţiuni asociate; se practică, cu rezultate spectaculoase,împachetări în nămol la cald şi băi calde cu spumantul Pell-Amar (obţinut din nămolul sapropelic allacului); celor suferinzi de boli astmatice li se aplică inhalaţii cu pulberi de Pell-Amar. Km 218 (DN 2) DUMBRĂVENI La intrarea în localitate, pe un dîmb, se află STATUIA ECVESTRA a generalului Suvorov, care aobţinut în aceste locuri o strălucita victorie împotriva otomanilor în anul 1789. Km 257 (DN 2) FOCŞANI Municipiul Focşani, atestat documentar în anul 1552, s-a dezvoltat pînă la Unirea Principatelorsub forma a două tîrguri separate de rîul Milcov, punct de hotar pînă la 1859 între Ţara Românească şiMoldova. Din anul 1862, adică după desăvîrşirea Unirii, cele două părţi ale localităţii s-au contopit într-osingură aşezare. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL JUDEŢEAN VRANCEA, (cu secţii de istorie,etnografie şi ştiinţele naturii)- BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI SF. IOAN (secolul al XVII-lea; ctitorie alui Grigore Ghica); BISERICA PRECISTA (secolul al XVIII-lea; ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat);MONUMENTUL UNIRII (1976; Ion Jalea); TEATRUL MUNICIPAL (1913; clădire monument dearhitectură); MONUMENTUL INDEPENDENŢEI (1916; O. Spăethe); BORNA DE HOTAR (monumentulconsemnează locul unde se afla pînă în 1859 linia de demarcaţie între cele două ţări surori). ÎMPREJURIMI REGHIU-SCRUNTARU (32 km pe DL), REZERVAŢIE GEOLOGICĂ şi PALEONTOLOGICĂsituată la confluenţa Milcovului cu pîrîul Reghiu. Aici, Milcovul, întîlnind roci mai dure, a săpat uiiadevărat defileu. Rocile din zonă, dispuse în strate verticale, sînt formate din plăci înguste de gresii, în carealternează cu calcare şi marne uşor friabile. Datorită fenomenului de eroziune, relieful micului defileu acăpătat forme bizare, avînd aspectul unor ziduri de cetate frumos crenelate. Pe lîngă valoarea deosebită apeisajului, cercetările botanice au evidenţiat că rezervaţia prezintă un interes ştiinţific remarcabil şi dinpunct de vedere floristic. Specialiştii au identificat 300 de specii de plante vasculare; sub aspectfitogeografic, ponderea cea mai mare o au elementele euroasiatice, urmate de cele europene, central-europene şi circumpolare.
  • 86. Dintre numeroasele specii existente aici amintim: ovăsciorul, gălbenelele, bărboasa, iarba fiarelor,cimbrişorul, limba boului, buruiana de in, cosaciu şi altele. La 4 km distanţă, tot pe valea Milcovului, pot fi admirate FOCURILE NESTINSE de la Andreiaşude Jos. Cunoscute din cele mai vechi timpuri, Focurile nestinse nu sînt altceva decît emanaţii de gazenaturale strecurate prin crăpăturile scoarţei, care în contact cu aerul se aprind accidental. Apariţia lor, ca şicea a vulcanilor noroioşi de la Berea se explică prin existenţa unor cîmpuri petrolifere şi gazeifere. La 150 m de valea Milcovului, pe o suprafaţă dreptunghiulară (cca 40x20 m) lipsită de vegetaţie şiacoperită cu piatră măruntă ţîşnesc gazele care se aprind şi a căror flacără ajunge pînă la 30—40 cmînălţime. Flăcările sînt greu de sesizat ziua; chiar şi noaptea ele pîlpîie fără să emită o lumină intensă. Loculde ieşire al gazelor nu este fix, schimbîndu-se în funcţie de închiderea şi deschiderea unor orificii. Emanaţiile de gaze de la Andreiaşu de Jos, spre deosebire de cele din alte zone ale ţării, sîntpermanente, deşi variază ca intensitate, în raport de regimul precipitaţiilor şi nivelul freatic. Studiereaacestui proces ajută la cunoaşterea trecutului pămîntului românesc, precum şi la stabilirea condiţiilor în careau luat naştere în subsolul patriei noastre acumulări de substanţe utile. Din asemenea considerente, Focurilenestinse şi izvoarele de apă minerală din zona de dealuri înalte de pe teritoriul localităţii Andreiaşu de Jossînt puse sub ocrotirea legii ca rezervaţie geologică. Km 297 (DN 25) HANU CONACHI Pe teritoriul comunei se află REZERVAŢIA NATURALĂ MIXTA DE DUNE CONTINENTALEde forma unei fîşii cu lăţime variabilă (0,5—l km) şi lungimea de 4,2 km, orientată nord-sud. Relieful,accidentat, este compus din dune de diferite înălţimi şi depresiuni interdunare închise. Substratul geologic, variaţia microreliefului, condiţiile climatice au determinat instalarea aici aunei flore şi faune specifice. Zona adăposteşte cea mai bogată floră de nisip din Moldova şi cuprindenumeroase specii rare ca: Festuca vaginata, troscotul de nisip (Polygonom arenarium), coada şoricelului denisip (Achillea kitaibeliana), sălcioara de nisip (Salix rosmarinifolia) ş.a. Dintre elementele de faună cu influenţă pontică şi mediteraneană instalate pe fondul vegetaţieiacestei zone, unele dintre ele unice pe teritoriul Moldovei, amintim: şopîrla de nisip (Eremias argutadeşerţi) şi şarpele de nisip (Coluber caspius). Pentru conservarea acestui complex în anul 1940 o suprafaţăde 13 ha a fost declarată rezervaţie; în anul 1976, perimetrul pus sub ocrotirea legii a fost extins laaproximativ 200 ha. Km 341 (DN 25) GALAŢI
  • 87. ITINERARUL VIII. LITORALUL ROMANESC AL MARII NEGRE ŞI DELTA DUNĂRII MAREA NEAGRA are suprafaţa de 413 490 km2, adîncimea medie de 1 282 m, adîncimeamaximă de 2 245 m, volumul apelor sale atingînd cca 529 955 km3. Ţărmurile ei puţin crestate audeterminat apariţia unui număr redus de peninsule. Malul românesc, desfăşurat pe 235 km, între braţulChilia (cel mai nordic dintre cele trei braţe ale Deltei Dunării) şi localitatea Vama Veche (lîngă graniţa cuBulgaria), prezintă două forme distincte de relief: de la braţul Chilia şi pînă la Constanţa se întîlneşte unţărm jos, nisipos; de la Constanţa şi pînă la Vama Veche malul este înalt de pînă la 20 m. Temperaturamedie anuală a apei la suprafaţă în zona ţărmului românesc este de 12,6°C. Datorită aportului substanţial de apă dulce adus de numeroasele fluvii care se varsă în ea, MareaNeagră are salinitatea de 20— 22%, mult mai scăzută decît a oceanului planetar. Curenţii marini alcătuiescdouă ramuri închise. Malul românesc se află sub influenţa ramurii vestice, cu lăţimea de cca 15—20 km,care acţionează de la nord la sud. Acest curent principal transportă apele dulci ale Dunării şi ale altor fluviicătre strîmtoarea Bosfor cu o viteză medie de 1 km/oră. Din Golful Odessa pleacă un alt curent, secundar,lat de numai 4—6 km; el întîlneşte curentul principal la sud de vărsarea braţului Sfîntu Gheorghe în mare.Mareele, foarte reduse, de cca 7—10 cm, sînt aproape lipsite de importanţă. Fenomenul se explică prinsituarea Mării Negre departe de Oceanul Atlantic, în inima masei continentale euroasiatică. O altă caracteristică a Mării Negre constă în numărul redus de insule, numai cinci: Fidonisia,Berezaia, Sfîntu Ioan, Kefkeu şi Şerpilor. Vegetaţia este formată din grupe de alge, iarbă de mare, plesnitoarea, anghinare. Acvifaunacuprinde: meduza de apă rece, melci, scoici, unghiuţa, creveta de iarbă, crabul de iarbă, morunul, hamsiachefalul de mare, foca de Caliacra, cîinele de mare (singurul rechin din Marea Neagră), delfinii. a. CONSTANŢA — MAMAIA — BABADAG — TULCEA —DELTA DUNĂRII Km 0 (DN 22) CONSTANŢA Municipiul Constanţa, situat la ţărmul Mării Negre, este cel mai mare port maritim al ţării. Vecheaaşezare antică, numită Tomis, întemeiată de coloniştii ionieni veniţi din Milet, în secolele VII—Vi î.e.n., s-aformat pe o mică peninsulă care ocroteşte golful Tomis, cu timpul aria sa extinzîndu-se spre vest şi nord-vest. După instaurarea stăpînirii romane asupra Dobrogei, Tomisul a devenit un oraş înfloritor, centrupolitic al comunităţii pontice şi, mai tîrziu, în vremea lui Diocleţian, capitală a provinciei Scythia. La Tomisa trăit ultimii ani de viaţă poetul Publius Ovidius Naso, exilat din Roma de către împăratul Augustus. În secolul al Xl-lea, vechiul port al cetăţii — cunoscut sub numele de Constanţia — era folosit caloc de escală pentru flota bizantină. În timpul domniei lui Mircea cel Mare, Constanţa, ca şi restulDobrogei, făcea parte din Ţara Românească. După instaurarea dominaţiei otomane, Constanta a cunoscut operioadă de regres. După războiul de independenţă şi revenirea Dobrogei la România, Constanţa se vaînscrie pe drumul dezvoltării şi modernizării; iau fiinţă întreprinderi industriale, se construiesc silozuri, iarîn anul 1909 s-a inaugurat noul port, realizat după planurile lui Anghel Saligny. În anul 1960 a intrat înfuncţiune farul nou, înalt de 58 m, semnalele lui luminoase fiind vizibile de la 24 mile. La începutul anului1988 săpăturile arheologice au scos la lumină un mormînt pictat (secolul al IV-lea e.n.) unic în România; eleste construit din cărămidă, iar pereţii sînt decoraţi cu reprezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. În prezent Constanţa este un centru economic (şantiere navale, unităţi ale industriei alimentare, unmare port etc.), cultural-artistic (teatru, învăţămînt superior etc.) şi turistic, bine cunoscut în ţară şi pestehotare. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE NAŢIONALA, ARHEOLOGIE ŞI ARTA cu Secţiede istorie (sabie miceniană de bronz din secolul al XIV-lea î.e.n., statui descoperite lîngă vechea gara, întrecare Fortuna cu Pontus, şarpele Glykon etc., piese de podoabă elenistică şi romană, exponate referitoare laepocile medievală, modernă şi contemporană) şi Secţie de artă (colecţii de pictură şi sculptură); MUZEULMARINEI ROMÂNE (machete de nave, tipuri de ambarcaţiuni, tablouri avînd ca tematică marea etc.);COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII cu Planetariul şi Observatorul Astronomic (pefundalul sonor al unui comentariu ştiinţific este prezentată bolta cerească, cu variaţiunile de latitudine şitimp; Expoziţia de bază „Civilizaţia Cosmosului" înfăţişează etapele mai importante ale explorăriiCosmosului de către om, realizările obţinute de ţara noastră în domeniul spaţial, contribuţia astronauticii laprogresul civilizaţiei, ştiinţei şi culturii; un alt punct de atracţie îl constituie luneta-telescop, cu putere de
  • 88. amplificare a imaginii de 375 ori), Muzeul Mării (bogate colecţii de faună şi floră acvatică din MareaNeagră şi oceanul planetar), Delfinariul (delfini dresaţi şi expoziţia „Cetaceele lumii"), Microdelta(reconstituirea fenomenelor naturale petrecute în Delta Dunări timp de milenii) şi Acvariul (cea mai bogatăcolecţie de sturioni din lume expusă într-un bazin cu capacitatea de 50 tone, precum şi alte exemplare dinfauna mărilor şi oceanelor: rîndunică de mare, rechini, tipări de mare, guvizi, creveţi, căluţi de mare,anghile, vulpi de mare etc.); ZIDUL ROMAN DE INCINTA; EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC;STATUIA lui Ovidiu (1887; Ettore Ferrari); STATUIA lui Mihai Eminescu (1930; Oscar Han);MONUMENTUL VICTORIEI, dedicat eroilor din cel de-al doilea război mondial (1968; B. Caragea);GEAMIA HUNCHIAR (1868; stil maur); CATEDRALA ORTODOXĂ (1885; arhitect Ion Mincu);MOSCHEEA (1910; stil egipteano-bizantin şi motive arhitecturale româneşti); HOTELUL TINERETULUIetc. ÎMPREJURIMI REZERVAŢIA NATURALA MIXTA FÎNTÎNIŢA-MURFATLAR (18 km pe DN 3), situată peteritoriul comunei Basarabi, ocupă 66,4 ha; aici s-au identificat 515 specii de plante, precum şi numeroasespecii de animale caracteristice zonei sudice a Dobrogei. Dintre plante amintim: irisul sălbatic (Iris pumila), piciorul cocoşului (Ranunculus illiricus),dediţei (Pulsatila montana) etc.; lor li se adaugă arbori precum stejarul tătăresc, jugastrul ş.a. În rezervaţietrăiesc şi numeroase animale ca: dihorul de stepă (Vormela eversmanii), dihorul pătat (V. peregusna),grivanul (Mesocricetus newtoni), broasca ţestoasă dobrogeană şi altele. Km 5 (DL) MAMAIA STAŢIUNE CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES GENERAL situată între Marea Neagră şiLacul Mamaia. Lacul Mamaia, în suprafaţă de 2 105 ha, are lungimea de 8 km, lăţime variabilă, între 700—4 000 m, şi adîncimea de 7—8 m. Izvoarele subterane care îl alimentează au contribuit la îndulcirea apei. Climat de litoral marin; temperatura medie anuală depăşeşte 11°C (în iulie, peste 22°C, iar înianuarie, cca 0,3°C). Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin, bogat în aerosoli salini şi în radiaţie solară cuefect solicitant. Indicaţii: anemii secundare, stări de debilitate, unele afecţiuni reumatismale. Staţiunea beneficiază de o frumoasă plajă, lungă de 8 km şi lată de 100—200 m. Pe Lacul Mamaiase pot face plimbări cu vaporaşul, se practică diferite sporturi nautice, precum şi pescuitul sportiv. Km 18 (DL) NĂVODARI Oraş situat pe malul Lacului Taşaul (suprafaţă de 25 km2), între lac şi mare aflîndu-se CombinatulPetrochimic Midia. În apropierea localităţii s-a amenajat şi dezvoltat STAŢIUNEA CLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES GENERAL NĂVODARI. Climat de litoral marin; temperatura medie anuală depăşeşte 11°C (îniulie, 22°C, iar în ianuarie, cca 0,5°C; precipitaţii medii anuale sub 400 mm. Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin bogat în aerosoli salini şi în radiaţie solară cuefect excitant. Indicaţii: hipotiroidism, anemii secundare, rahitism, stări de debilitate, unele afecţiunireumatismale. Km 53 (DN 22) NUNTAŞI (6 km pe DL) Localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică, unde sînt valorificate calităţile terapeuticeexcepţionale ale Lacului Nuntaşi, vechi liman fluvio-maritim al lagunei Sinoie. Spre est, la 8 km, se găsesc vestigiile CETĂŢII HISTRIA, cel mai vechi oraş de pe teritoriul ţăriinoastre, întemeiată pe la mijlocul veacului al VII-lea î.e.n. de colonişti veniţi din Milet. Cercetărilearheologice începute aici de către Vasile Pârvan în anul 1914, continuate şi extinse în ultimele decenii, auscos la lumină numeroase mărturii privind începuturile cetăţii şi evoluţia sa de-a lungul vremii. UnMUZEU organizat de specialiştii constănţeni în preajma cetăţii prezintă pe larg, prin numeroase exponate,trecutul Histriei.
  • 89. Km 97 (DN 22) BABADAG Oraşul, supranumit „Sinaia Dobrogei" datorită înălţimilor împădurite care-l străjuie, era în secolulal XVII-lea cel mai însemnat centru economic şi militar din nordul Dobrogei. Localitatea a intrat încircuitul economiei naţionale prin produsele industriei alimentare, ale industriei materialelor de construcţii,prin moderna sa staţie de vinificaţie. ÎMPREJURIMI ENISALA (8 km pe DL) comună pe teritoriul căreia şei află ruinele CETĂŢII HERACLEEA,construită de genovezi spre sfîrşitul veacului al XIII-lea în scopul supravegherii navigaţiei în GolfulBabadag şi pe braţele Dunării. Aici s-au descoperit două tezaure monetare din secolul al XIV-lea conţinîndmonede din timpul domniei lui Mircea cel Bătrîn, precum şi diferite obiecte de ceramică feudală. Enisala, ca şi localităţile Unirea şi Sarichioi, se găseşte pe malul LACULUI RAZIM, cel mai marelac şi cel mai mare complex lacustru din ţară. În componenţa complexului lacustru intră lacurile Razim,Sinoie (171,7 km2), Goloviţa (118,7 km2), Zmeica (54,6 km2) şi Babadag (23,7 km2). Lacul Razim, lung de 30 km (de la nord la sud), cu lăţimea maximă de 20 km, iar cea minimă de1,5 km, are suprafaţa de 415 km2; pentru a se conserva fauna piscicolă a fost necesară alimentarea laculuicu apă dulce din Dunăre. În largul lacului se află insula Popina (98 ha suprafaţă; 47 m înălţime), loculpreferat de clocire al călifarului roşu (Tadorna ferruginea), pasăre ocrotită de lege. Km 133 (DN 22) TULCEA Municipiul Tulcea, aşezat pe malul drept al Dunării, constituie poarta de pătrundere în DeltaDunării, începuturile localităţii datează de acum 2 500 de ani, cînd aici se afla o aşezare geto-dacică. Pevremea lui Mircea cel Bătrîn, Tulcea, împreună cu toată Dobrogea, făcea parte din Ţara Românească. Dupăînlăturarea dominaţiei otomane care a durat mai bine de patru veacuri (1420—1878), oraşul a intrat într-onouă etapă istorică de evoluţie: s-a amenajat portul, s-au intensificat activităţile comerciale şi economice,au apărut cîteva întreprinderi industriale. Municipiul Tulcea, pe lîngă rolul său economic (combinat de alumină, şantier naval, unităţi aleindustriei alimentare etc.), are o deosebită funcţie turistică, fiind o „poartă" a Deltei Dunării. Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL „DELTA DUNĂRII" cu Secţie de arheologie şiistorie (parc arheologic în aer liber, colecţii de numismatică, documente, hărţi vechi etc.), Secţie deetnografie (costume, podoabe, scoarţe, unelte, ceramică), Secţie de artă (pictură, sculptură şi graficăinspirate din peisajul dobrogean; colecţie de artă orientală) şi Secţie de ştiinţele naturii (înfăţişează sintetictot ceea ce este caracteristic florei şi faunei Deltei Dunării; prin intermediul biogrupelor şi dioramelor sîntprezentate peste 2/3 din speciile de păsări şi mamifere care populează delta în diferite anotimpuri integrateîn mediul lor natural, precum şi zonele inundabile, luminişul apelor, plaurul şi stuful, grindurile şiplatformele cu tot ce au ele specific şi dominant; într-un acvariu este redată bogăţia piscicolă din lacuriledeltei şi bălţile limitrofe, de la sturionipînă la speciile de apă dulce); VESTIGII ALE CETĂŢII ANTICE;LICEUL „SPIRU HARET" (1883; cea mai veche instituţie de învăţămînt liceal din Dobrogea);MONUMENTUL INDEPENDENŢEI (1904; G. Vasilescu; restaurat şi completat în 1977); STATUIAECVESTRA a lui Mircea cel Bătrîn (1972; I. Jalea); FALEZA etc. ÎMPREJURIMI DELTA DUNĂRII, cel mai nou pămînt al ţării şi partea cea mai joasă a reliefului patriei noastre,ocupă suprafaţa de 5 640 km2 din care 4 340 km2 revin României. Din punct de vedere geografic, Delta estecompusă din două mari compartimente: Delta fluvială şi Delta fluvio-maritimă. Delta fluvială cuprinde numeroase lacuri, cele mai însemnate fiind Merheiul Mare (1 100 ha),Fortuna (400 ha), Matiţa (600 ha), Babina (400 ha), toate la nord de canalul Sulina, precum şi Gorgova(1300 ha), Isacoval (1100 ha), Uzlina (500 ha) la sud de canalul Sulina. Între braţul Sfîntu Gheorghe şiComplexul Razim-Sinoie se găseşte cel mai mare lac al Deltei fluviale — Dranov (2 500 ha) —, dar şiuscatul cel mai întins, unde lacurile sînt foarte rare. Delta fluvio-maritimă cuprinde grindurile Letea, Caraorman şi sectorul maritim din faţa Deltei,între braţele Sulina şi Sfîntu Gheorghe se găsesc lacurile Roşu (1 300 ha), Lumina (900 ha), Puiu (800 ha),Roşuleţ şi Puiuleţ (cîte 30 ha). Fiind o unitate de relief în formare, aflată sub acţiunea mării şi a Dunării,
  • 90. cea mai mare parte a Deltei este ocupată de apă. Suprafaţa acoperită de ape variază de la 60—65% în perioada apelor scăzute, pînă la peste 90% înmomentul marilor inundaţii. În acest sens, este demn de precizat că prin cele trei braţe ale Deltei trec anualîn jur de 200 000 000 000 m3 de apă. La Ceatalul Ismail (nu departe de Tulcea) apele Dunării se despart în două braţe: Chilia, ce seîndreaptă spre nord, şi Tulcea ce porneşte spre sud. La rîndul său, braţul Tulcea, lung de 17 km, se împarteîn alte două braţe: Sulina, care traversează aproape prin mijloc delta, şi Sfîntu Gheorghe. Braţul Chilia (117 km lungime) primeşte 60% din debitul total al Dunării şi graţie acestei maricantităţi de apă albia lui are lăţimea medie de 500 m, pe alocuri depăşind chiar 1 km. Braţul Chilia sedespleteşte într-o mulţime de brăţişoare, toate formînd o mică deltă ale cărei ape se varsă prin 45 de guri. Braţul Sfîntu Gheorghe (109 km lungime) primeşte 21,2% din debitul total al Dunării; el are celmai sinuos traseu, iar lăţimea albiei sale irămîne în general constantă, ea fiind de 300—400 m; adîncimeamedie atinge, în general, 5—8 m, rareori depăşind 20 m. Braţul Sulina (110 km lungime), de fapt un canalamenajat, cu maluri supraînalţate prin diguri bine consolidate şi protejate de un dolaj de piatră, primeşte18,8% din debitul total al Dunării. Vegetaţia deltei, extrem de bogată, cuprinde, după apreciereaspecialiştilor, în jur de 1 150 specii de plante. Dintre plantele ierbacee amintim: nufărul alb, nufărul galben,iarba broastelor, ciulinii de baltă, limba apei, rizacul, papura etc. O formaţie specifică lacurilor deltei o constituie plaurul, asociaţie de plante acvatice ale cărorrădăcini se ţes cu rizomi de stuf, formînd un fel de „insule" plutitoare, cu grosimea de pînă la 1 m (uneorise rup, fiind luate de vînt şi purtate de ape). Într-o formaţie de plaur se găsesc cca 20 de plante aşezate într-o anumită ordine. Pentru vegetaţia lemnoasă a deltei reprezentative sînt: salcia albă, plopul, arinul, frasinul,precum şi pădurile combinate ale grindurilor Letea şi Caraorman. PĂDUREA LETEA (182,4 ha), cea mai veche REZERVAŢIE NATURALĂ din Dobrogea,înfiinţată în anul 1938, dezvoltată pe grindul cu acelaşi nume, creează un peisaj deosebit de interesant dinpunct de vedere ştiinţific prin haşmacurile ei (fîşii de pădure, late de 10—250 m, situate între dune)alcătuite din amestecul mai multor specii, inclusiv stejari de dimensiuni uriaşe. Dintre toate haşmacurilegrindului Letea, Haşmacul Mare (cca 10 km lungime) cuprinde cea mai remarcabilă vegetaţie încompunerea căreia intră stejarul brumăriu, plopul alb, plopul negru, salcia albă şi frasinul pufos. Aspectul tropical al pădurii Letea este dat, în primul rînd, de liana numită periploca (Periplocagraeca), plantă mediteraneană ce-$i găseşte refugiul cel mai nordic în delta noastră. Ea se înfăţişează subforma unor coarde lungi de 10—25 m, cu scoarţa roşie-brumă-rie şi cu frunze simple, lucioase. Alături deperiploca. se încolăcesc pe ramurile copacilor şi alte plante agăţătoare, precum viţa de vie sălbatică,hameiul, iedera, volbura. Fauna deltei cuprinde un vast mozaic de specii, fără egal pe continentul european şi chiar cuunicate mondiale. Dintre numeroasele exemplare ale ornitofaunei amintim: vulturul pleşuv brun (Aegypiusmonachus), hoitarul alb, egreta mare, raţa roşie, lebăda de vară, raţa sunătoare, culicul mare (Numeniusc.rquata), gîrliţa mare (Anser albifrons), polierul argintiu (Pluvialis apricaria), fugaciul de ţărm (Calidrisalpină), pelicanul comun ş.a. Peste 110 specii de peşti dintre care menţionăm.în primul rînd, şalăul, somnul, crapul, morunul,nisetrul, păstruga cega etc. populează Delta Dunării, prin cantitatea şi calitatea sa, peştele fiind una dintrebogăţiile inestimabilă ale acestei lumi mirifice Delta adăposteşte şi numeroase specii de mamifere: vidra (Lutra Intra), nurca (nstela luVeola),dispărută de peste 150 de ani din apele continentale ale Europei, pisica sălbatică, mistreţul, vulpea, lupul,cîinele enot (Nyctereus procynoide) ş.a. Dintre alte exemplare ale faunei mai semnalăm, de asemeneabrosca ţestoasă, racul, şarpele de apă, vipera etc. Pentru ocrotirea fondului biologic al Deltei Dunării au fost delimitate două zone principale de unexcepţional interes ştiinţific: REZERVAŢIA ROŞCA — BUHAIOVA — HRECISCA (14 000 ha, în deltafluvială, între grindurile Chilia şi Letea, unde cuibăreşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa) şiREZERVAŢIA SFÎNTU GHEORGHE — PALADA — PERIŞOR [16 400 ha, în delta fluvio-maritimă, laest de Lacul Dranov, spre ţărmul mării, unde sînt concentrate majoritatea speciilor lacustre: lebede, gîştegulerate (Branta bernicla), gîşte cu piept roşu (Branta ruficollis) etc. În zona comolexului de lacuri Roşu — Roşuleţ — Lumina — Puiu se află SATUL DE yACANŢAPENTRU TINERET ROŞU (de aici se organizează excursii de una-două sau patru zile, cu hidrobu-zul saucu ponton-dormitor, în Deltă). Excursiile în Delta Dunării se organizează, de obicei, pe braţele Sulina şi Sfîntu Gheorghe, peunele canale ce leagă aceste două braţe, precum şi pe Dunărea Veche (traseul iniţial al braţului Sulina, care
  • 91. descrie un M larg între milele 9 şi 19). Fig 09 b. CONSTANŢA — MANGALIA (44 km) Km 10 (DN 39) AGIGEA În zona localităţii şoseaua traversează Canalul Dunăre — Marea Neagră, care începe de laCernavodă. Canalul are lungimea de 64,2 km, lăţimea variabilă, între 70,90 şi 120 m, şi adîncimea la nivelnormal de exploatare de 7 m. La ambele capete — Cernavoda şi Agigea — sînt construite două mariecluze, ambele avînd camere de ecluzare de 310 m lungime şi 25 m lăţime. Km 14 (DN 39) EFORIE NORD STAŢIUNE BALNEOCLIMATERICA PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL situată pelitoralul Mării Negre, între mare şi Lacul Te-chirphiol. În anul 1894 Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti aconstruit un sanatoriu pentru tratarea bolnavilor reumatici, cazaţi, pînă atunci, în corturi; sanatoriul aconstruit nucleul viitoarei staţiuni, localitate ce a aparţinut pînă 1933, cînd a devenit oraş, de Techirghiol. Eforie Nord, unde s-au ridicat numeroase hoteluri de cură (cu baze proprii de tratament) şi odihnă,a devenit una dintre cele mai mari staţiuni de pe litoralul românesc al Mării Negre. Climat de litoral marin;temperatura medie anuală este de 11,2°C (in iulie, 22°C, iar în ianuarie, în jur de 0°C); precipitaţiile anualeînsumează în medie cca 380 mm. Factori naturali de cură: apa sărată concentrată a Lacului Techirghiol; apa mării: nămolsapropelic extras din Lacul Techirghiol; bioclimat marin, bogat în aerosoli salini şi în radiaţie solară, cu e-fect stimulant asupra organismului. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuni ale sistemului nervoscentral, afecţiuni dermatologice, afecţiuni respiratorii, afecţiuni asociate. La 2,5 km distantă de Eforie Nord se află STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL TECHIRGHIOL, situată pe malul nord-vestic al lacului omonim. LaculTechirghiol, cel mai sărat de pe litoralul românesc şi cel mai bogat în nămol sapropelic, complet izolat demare printr-un cordon de nisip lat de 300 m, ocupă suprafaţa de 11,6 km2. Nivelul apei este cu aproape 1,5m sub nivelul mării, iar adîncimea maximă n lacului atinge 9,75 m. În acest rezervor natural de apă, de cinci ori mai sărată decît apa mării, se formează permanentdepozite de nămol sapropelic, compus din elemente organice amestecate cu substanţe minerale. Resturileorganice ale florei şi faunei moarte se depozitează pe fundul lacului. Aici ele sînt supuse unor procese detransformare ce dau naştere unor cantităţi apreciabile de hidrogen sulfurat şi sulfura de fier coioidal,elemente componente ale nămolului. De remarcat ca specialiştii apreciază rezerva de nămol a LaculuiTechirghiol la peste 1 000 000 tone. Dintre speciile de plante care participă cu un procent important în elementele organice alenămolului, amintim Cladophora cnslaiina. Ea formează adevărate cîmpuri plutitoare pe suprafaţa lacului,favorizînd dezvoltarea a milioane de larve şi insecte, care cad la fund o dată cu scuturarea acestor „insule"de vegetaţie. Dintre reprezentanţii faunei cităm crustaceul Artemia salina, de culoare roşcată, ce trăieşte subformă de colonii. În unele perioade ale anului, dezvoltarea lui este atît de mare încît constituie autenr ticcbancuri la ţărm. Cele dintîi amenajări la actuala staţiune datează de la sfîrşitul secolului trecut cînd, în anul 1892, s-a inaugurat hotelul Hagi Pândele, peste şapte ani, în 1899, începînd să funcţioneze şi primul spital derecuperare, deschis de către Eforia Spitalelor Civile. Precizăm, de asemenea, că la Techirghiol, pentruprima dată pe litoralul românesc, a început să fie practicat, din anul 1952, sistemul împachetărilor cunămol. Climat de litoral marin; temperatura medie anuală este de 11°C iulie, 22—23CC, iar în ianuarie0,5°C); precipitaţiile medii anuale sub 400 mm. Factori naturali de cură: apa sărată, concentrată, a Lacului Techirghiol; nămolul sapropelic extrasdin lac; bioclimat excitant de stepă cu influenţe marine. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice afecţiuni ale sistemului nervos central,afecţiuni asociate.
  • 92. Km 17 (DN 39) EFORIE SUD Sstaţiune balneoclimatică sezonieră de interes general, situată între Marea Neagră şi LaculTechirghiol. Pe actualul perimetru al localităţii primul hotel s-a ridicat în anul 1889, concomitent cu elconstruindu-se şi un stabiliment de băi calde. În perioada interbelică staţiunea a cunoscut o dezvoltareapreciabilă, ceea ce a determinat ca aici să-şi desfăşoare lucrările cel de-al X-lea congres balnear român, lacare au participat şi specialişti străini. Climat de litoral marin. Factori naturali de cură: apa sărată, concentrată, a Lacului Techirghiol; apa sărată a mării;bioclimat marin, bogat în aerosoli salini şi radiaţie solară. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, anemii secundare, stări de debilitate, rahitism. Din Eforie Sud se organizează excursii la celelalte staţiuni de pe litoralul românesc al Mării Negre,la Constanţa, Mangalia, cetatea Histria, în Delta Dunării. Km 23 (DN 39) TUZLA Pe teritoriul localităţii s-au găsit numeroase dovezi materiale privind existenţa comunităţiloromeneşti pe aceste meleaguri încă din neolitic, precum şi vestigii ale aşezării romane Stratonis. Farul Tuzla,înalt de 44 m, datează din anul 1900. Km 29 (DN 39) COSTINEŞTI (derivaţie 3 km pe DL) STAŢIUNE CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES GENERAL PENTRU TINERET situatăpe litoralul Mării Negre, cel mai mare centru de recreere şi odihnă al tineretului din ţara noastră (peste 6000 de locuri pe serie). Cercetările arheologice desfăşurate în zonă au dus la descoperirea prezenţei umane, încă din epocapaleoliticului tîrziu. Permanenţa şi continuitatea de locuire a fost atestată şi de identificarea pe malul nordical Lacului Costineşti (avînd suprafaţa de 7 ha şi adîncimea sub 1 m, lacul este separat de mare printr-uncordon de nisip), spre satul Schitul a unui valoros tezaur de denari romani. Climat de litoral marin;temperatura medie anuală este de 11°C (în iulie, 22°C, iar în ianuarie, 0°C); precipitaţii medii anuale sub400 mm. Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin. Indicaţii: hipotiroidism, anemii, rahitism,stări de debilitate, afecţiuni reumatismale. Din Costineşti se organizează excursii la celelalte staţiuni de pe litoralul românesc, la Constanţa,Mangalia, Adamclisi, cetatea Histria. Km 38 (DN 39) NEPTUN (derivaţie 2 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, în care a fostinclusă şi staţiunea Olimp, construită la sfîrşitul anilor 60. Climat de litoral marin; temperatura medieanuală este de 11,2°C (în iulie, 22°C, iar în ianuarie, 0°C); precipitaţii medii anuale în jur de 400 mm. Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin. Indicaţii: anemii, stări de debilitate, afecţiuni reumatismale. Comparativ cu toate celelalte staţiuni ale litoralului românesc, Neptunul beneficiază de cea maibogată şi frumoasă zonă verde: PĂDUREA COMOROVA (1,2 km2 suprafaţă), care cuprinde 60 de stejaribrumării, singurele exemplare rămase pînă astăzi din întinsa pădure de stejari care acoperea odinioarăaceste meleaguri. Din Neptun se organizează excursii la celelalte staţiuni de pe litoralul românesc, laConstanţa, Mangalia, în Delta Dunării etc. Km 40 (DN 39) JUPITER (derivaţie 2 km pe DL) STAŢIUNE CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES GENERAL. În (momentul amenajăriistaţiunii, luîndu-se în consideraţie specificul terenului, s-a optat pentru două modalităţi arhitectoniceinedite; pe faleză, unde s-a creat o plajă, s-au ridicat hoteluri înalte, cu opt etaje; mai în interior s-aupreferat construcţiile joase, ce pun din plin în valoare bogata vegetaţie din zonă. Centrul staţiunii graviteazăîn jurul lacului artificial Tismana, pe ale cărui maluri s-au grupat mari complexe hoteliere. Climat de litoral marin; temperatura medie anuală este de 11CC (în iulie, 22°C, iar în ianuarie,0°C); precipitaţii medii anuale în jur de 400 mm. Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin. Indicaţii: hipotiroidism, anemii secundare, rahitism, unele dermatoze, unele afecţiunireumatismale. La 2 km de Jupiter se găseşte STAŢIUNEA CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES LOCAL
  • 93. AURORA, compusă, de fapt, dintr-un ansamblu de hoteluri în formă de piramidă în terase. Aurora esteindicată în tratarea anemiilor secundare, rahitismului, stărilor de debiltate, decalcifierilor. La 1 km de Aurora se află STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERESGENERAL VENUS, care-şi desfăşoară hotelurile pe malul golfului omonim. Staţiunea este indicată întratarea limfatismului, a anemiilor secundare, a stărilor de debilitate, a unor afecţiuni secundare. Km 42 (DN 39) SATURN STAŢIUNE CLIMATICĂ SEZONIERĂ DE INTERES GENERAL dezvoltată la nord deMangalia, de-a lungul plajei ce mărgineşte un larg golf, în jurul căruia hotelurile formează un arc de cerc.Climat de litoral marin; temperatura medie anuală este de 11,2°C (în iulie, 22°C, iar în ianuarie, 0,2°C);precipitaţiile medii anuale sînt sub 400 mm. Factori naturali de cură: apa mării; bioclimat marin, bogat în aerosoli şi în radiaţie solară. Indicaţii: unele afecţiuni reumatismale, anemii secundare, stări de debilitate. Km 43 (DN 39) MANGALIA Oraş-STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, cea maisudică dintre staţiunile litoralului românesc al Mării Negre. Actuala Mangalie s-a dezvoltat pe locul unei vechi aşezări urbane, cetatea Callatis, întemeiată laînceputul secolului al VI-lea î.e.n. de către colonişti greci din Heracleea Pontică. La sfîrşitul secolului trecutMangalia devine oraş, dar funcţia sa balneoclimatică avea să se contureze mai ales în perioada interbelică(în anul 1924 începe construirea unui sanatoriu). În Mangalia funcţionează un şantier naval, unităţi ale industriei alimentare şi s-a amenajat un mareport maritim. Staţiunea Mangalia, aşezată pe malul unui golf nu prea adînc, este mult căutată de turiştidatorită plajei lungi de peste 500 m şi late de 50—100 m, ce coboară lin sub apa mării care nu depăşeşte 1m adîncime pînă la aproape 200 m de ţărm, precum şi pentru bogatele izvoare sulfuroase din nordulLacului Mangalia. Climat de cîmpie, influenţat de Marea Neagră, cu unele caractere submediteraneene; temperaturamedie anuală este de 11,2°C (în iulie, 21,8°C, iar în ianuarie, peste 0,2°C); precipitaţiile medii anuale sesituează în jur de 400 mm. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice; apa mării;nămol sapropelic extras din Lacul Techirghiol; nămol de turbă extras din turbăria aflată în partea de nord alocalităţii; bioclimat marin. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ale sistemului nervos central, afecţiuni ginecologice, afecţiuni asociate. Obiective turistice: MUZEUL DE ISTORIE; COMPLEXUL ARHEOLOGIC din parcullocalităţii; VESTIGIILE BAZILICII ROMANO-BIZANTINE (secolele V-VI); MOSCHEEA ESMAHANSULTAN (monument de arhitectură în stil maur, construită în anul 1590). Din Mangalia se organizează excursii la celelalte staţiuni ale litoralului românesc, la Costanţa,Adamclisi (monumentul Tropaeum Traiani; vestigiile oraşului roman), cetatea Histria, în Delta Dunării. ÎMPREJURIMI PĂDUREA HAGIENI (5 km pe DN 39, apoi 8 km pe DL), REZERVAŢIE NATURALĂ, seîntinde pe 392 ha; vegetaţia de aici prezintă mari afinităţi floristice cu zonele păduroase din nord-estulPeninsulei Balcanice. Dintre speciile lemnoase mai deosebite întîlnite în. pădurea Hagieni amintim stejarulbrumăriu, stejarul pufos, jugastrul, mojdreanul, iasomia etc. Dintre exemplare de faună reţin interesulbroasca ţestoasă şi vipera de pădure. LACUL MANGALIA, situat în sudul staţiunii, este un liman maritim. Lăţimea mică (0,3—0,8km) în raport cu lungimea (9,5 km) şi aspectul sinuos, cu maluri abrupte, sînt principalele lui caracteristici.Lacul, cu suprafaţa de 261 ha, adîncimea medie de 6 m, iar cea maximă de 13 m, are numeroase izvoaresubterane, multe dintre ele fiind sulfatate şi uşor termale (22°C). PEŞTERA LIMANU, REZERVAŢIE SPEOLOGICĂ, se găseşte pe malul sudic al laculuiMangalia. În adîncurile ei (peştera măsoară 3 km lungime), cu o multitudine de galerii ce creează unveritabil labirint, s-au descoperit numeroase vestigii de la începutul erei noastre, fragmente de ceramicăromană, precum şi urmele unei exploatări de calcar. Spre deosebire de alte peşteri aceasta este uscată.
  • 94. CUPRINSCUVÎNT ÎNAINTEItinerarul I: BUCUREŞTI — PLOIEŞTI — VĂLENII DE MUNTE — SLĂNIC — BAICOI — SINAIA— BRAŞOV — FĂGĂRAŞ — SIBIU RÎMNICU-VÎLCEA — PITEŞTI — CÎMPULUNG —TÎRGOVIŞTE — BUCUREŞTIItinerarul II: TIMIŞOARA — BOCŞA — REŞIŢA — CARANSEBEŞ — BĂILE HERCULANE —ORŞOVA — DROBETA-TURNU SEVERIN — BAIA DE ARAMA — TÎRGU JIU — BAIA DE FIER —NOVACI — HAŢEG — DEVA — BRAD — SEBIŞ — PÎNCOTA — TIMIŞOARA.Itinerarul III: CLUJ-NAPOCA — TURDA — OCNA MUREŞ — AIUD— LBA IULIA — ZLATNA —ABRUD — CÎMPENI — NUCET — BEIUŞ - ORADEA — HUEDIN — CLUJ-NAPOCA.Itinerarul IV: BAIA MARE — BAIA SPRIE — VADU IZEI — BORŞA VIŞEU DE SUS — SIGHETUMARMAŢIEI — SĂPÎNŢA — NE-REŞTI-OAŞ — SEINI — BAIA MAREItinerarul V: IAŞI — TÎRGU FRUMOS — HÎRLAU — BOTOŞANI — SUCEAVA — GURAHUMORULUI — CÎMPULUNG MOLDOVENESC - VATRA DORNEI — POIANA STAMPEI —TIHUŢA — BISTRIŢA REGHIN — SOVATA — GHEORGHENI — LACU ROŞU — BICAZ - PIATRA-NEAMŢ — BACĂU — ROMAN — IAŞI.Itinerarul VI: BRAŞOV — SFÎNTU GHEORGHE — BĂILE TUŞNAD MIERCUREA-CIUC —COMĂNEŞTI — ONEŞTI — TÎRGU SECU-SC — COVASNA — BRAŞOVItinerarul VII: GALAŢI — BRĂILA — ÎNSURĂŢEI — SLOBOZIA — MARA — POGOANELE —BUZĂU — RÎMNICU SĂRAT — FOCŞANI HANU CONACHI — GALAŢIItinerarul VIII: LITORALUL ROMÂNESC AL MARII NEGRE ŞI DELTA DUNĂRII Redactor: GEORGETA COPEL Tehnoredactor: ECATERINA ALBICI Bun de tipar: 25 octombrie 1991 Coli de tipar: 12,5 +24 pag. planşe Lucrare executată sub comanda nr. 019187 la POLSIB S.A. Sibiu, şos. Alba Iulia nr. 40 RomâniaScanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.comAlte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/Carte obţinută prin amabilitatea dlui. S. Babei.

×