Frunze vestejite

Emo t ie de toam na - Nichita St a nescu A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, ca or s a -mi creasc a aripi ascutite pana la nori, ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain, Si el o s a se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac Intr-o dragoste mare.

Amurg de toamna - Lucian Blaga Din varf de munti amurgul sufla cu buze rosii In spuza unor nori Si-atata jaraticul ascuns sub valul lor subtire de cenusa. O raza ce vine goana din apus Si-aduna aripile si se lasa tremurand pe-o frunza: dar prea e grea povara - si frunza cade. O, sufletul! Sa mi-l ascund mai bine-n piept si mai adanc, sa nu-l ajunga nici o raza de lumină: s-ar prăbusi. E toamna.

Toamna - Rainer Maria Rilke Frunzele cad si cad, de undeva foarte de sus De parca livezile ar muri in ceruri. Cad frunzele dar parca fiecare s-ar opune in caderea sa. In noaptea asta, parca si pamantu-i greu si cade Departindu-se de alte stele, in singuratate. Cadem cu totii, pana si-aceasta mana cade. Privesc la ceilalti si-i vad astfel cazand pe toti. Si totusi, CINEVA suprem, cu mainile sale Si cu blandetea lui enorma, opreste totul din cadere.

Bunatate toamna - Lucian Blaga Pomi suferind de galbinare ne ies in drum. O minune e cateodată boala. Patrunse de duh, fetele-si lungesc ceara, dar nimeni nu mai cauta vindecare. Toamna surazi ing a duitor pe toate cararile. Toamna toti oamenii incap laolaltă. Iar noi cei altadat-atat de rai azi suntem buni, parca am trece fara viata prin aurore subpamantesti. Portile pamantului s-au deschis. Dati-va manile pentru sfarsit: Ingeri au cantat toată noaptea, prin păduri au cantat toata noaptea ca bunătatea e moarta.

Cu toamna in odaie - Ion Minulescu Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a batut cu degete de ploaie... Si la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las sa intre in odaie, Ca-mi aduce o cutie cu Capstan Si tigari de foi din Rotterdam... Am privit in jurul meu si-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mana rece, Gura rece, Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece? Daca pleaca, cine stie cand mai vine? Daca-n toamna asta, poate, Toamna-mi bate Pentru cea din urma oara-n geam? "Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..." Si femeia cu privirea fumurie A intrat suspecta si umila Ca o mincinoasa profetie De Sibila... A intrat... Si-odaia mea-ntr-o clipa S-a incalzit ca un cuptor de paine Numai cu spirala unui fum de pipa Si cu sarutarea Toamnei, care maine O sa moara... vai!... Bolnava de gripa...

Afara-i toamna - Mihai Eminescu Afara-i toamna, frunza 'mprastiata, Iar vantul svarla'n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr'un ceas gandesti la viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata, Să stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet de ganduri, Visez la basmul vechiu al zanei Dochii, In juru-mi cea t a cre s te randuri-randuri; De odat'aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri... Iar mani subtiri si reci mi-acopera ochii.

Toamna - Tudor Arghezi Strabatem iarăs parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeas banc a -n frunze ne-asteapta la fantani. Doi ingeri duc beteala fantanilor pe maini. Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins. Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins. Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cante, sparturile pe flaut. Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii... Privirea întarzie pe panglicile rochii. Vreau degetui usure si-l iau sa i-l dezmierd... Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plange? Apusul isi intoarce cirezile prin sange. O! mă ridic, pe suflet s-o strang si s-o sărut -- Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut. Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data S-aplec la sarutare o frunte vinovata Sa-nvingem iarăs vremea dintr-o-ntarire nouă Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua. Si cum scoboara noaptea, al'dată aşteptata, Imi pare veche luna -- si steaua ce se-arata, Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat. Si fară glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.

Zi de toamna - Rainer Maria Rilke Doamne, vara a fost lunga si clipa a sosit. Arunca-ti umbra peste cadranele solare si dezlantuie vantul prin campii. Ofera plenitudinea ultimilor tale fructe mai da-le inca doua zile calde, care sa vina dinspre Sud, Coace-le pana ce dau in parg si apoi, picura dulceata-n must. Cel far de casa acum, va ramane vesnic un pribeag, Cel singur va ramane insingurat pentru o vreme lunga, Va ramane treaz citind si epistole lungi va scrie, Va rataci neobosit aleile aiurea, In timp ce frunzele le-alunga vantul.

Toamna murind - George Bacovia Toamna in gradină isi acorda vioara. Plang strunele jalnic, lung si prelung Si-n goala odaie acorduri ajung... Si plang in odaie, si eu din vioara... Plang strunele toate lung si prelung. Fereastra e deschisa... vioarele plang... O, ninge... si toate se sting... Palida, toamna nervoasa, cantand a murit... Imi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poeta, cantand a murit.

Sange, plumb, toamna - George Bacovia Incet prin ploaia trista Un piept curbat de tuse Cu sange in batista Pe după colt se duce, Incet prin ploaia trista. Tot plumbul ud al cetii Pe urma-i se abate, Prin gangurile pietii Si-n frunzele uscate, Tot plumbul ud al cetii. E sange, plumb şi toamna. Cu negru brat de pace O craca tot ma-ndeamna Lugubra si tenace. E sange, plumb si toamna.

Balada unui greier mic - George Toparceanu Peste dealuri zgribulite, Peste tarini zdrentuite, A venit asa, deodata, Toamna cea intunecata. Lunga, slaba şi zaluda, Botezand natura uda C-un manunchi de ciumafai, - Cand se scutura de ciuda, Imprejurul ei departe Risipeste-n evantai Ploi msrunte, Frunze moarte, Stropi de tina, Guturai... Si cum vine de la munte, Blestemand Si lacrimand, Toti ciulinii de pe vale Se pitesc prin vagauni, Iar macesii de pe campuri O întampina in cale Cu grabite plecaciuni... Doar pe coasta, la urcus, Din căsuta lui de huma A iesit un greierus, Negru, mic, muiat in tus Si pe-aripi pudrat cu bruma: - Cri-cri-cri, Toamna gri, Nu credeam c-o sa mai vii Inainte de Craciun, Ca puteam şi eu s-adun O graunta cat de mica, Ca sa nu cer imprumut La vecina mea furnica, Fi'ndca nu-mi da niciodata, Si-apoi umple lumea toata Ca m-am dus si i-am cerut... Dar de-acus, Zise el cu glas sfarsit Ridicând un piciorus, Dar de-acus s-a ispravit... Cri-cri-cri, Toamna gri, Tare-s mic si necajit!

Rapsodii de toamna - George Toparceanu I A trecut intai o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful papadiilor. Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fanetele. Toate florile soptira, Intorcandu-si fetele. Un salcam privi spre munte Mandru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Mai tarziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun că vine-un vant de iarnă Rascolind padurile. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica... Zvonul prin livezi coboara. Colo jos, pe mlastina. S-a-ntalnit un pui de cioara C-un batlan de bastina Si din treacat ii aruncă Alta veste stranie, C-au pornit-o peste lunca Frunzele-n bejanie!

Rapsodii de toamna - George Toparceanu (continuare) II Intr-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganandu-si sabiile. Un lastun, in frac, apare Sus pe-un varf de trestie Ca să tie-o cuvantare In aceasta chestie. Dar broscoii din rastoaca Il insulta-n pauze Si din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostarci, pe catalige, Vin la fata locului. Un tanaar, nervos si foarte Slab de constitutie, In zadar vrea sa ia parte Si el la discutie. Cand deodată un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere Cu porunca de la centru Contra vinovatului, Ca sa-l aresteze pentru Siguranta statului... De emotie, in surdina, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcina A făcut explozie.

Rapsodii de toamna - George Toparceanu (continuare) III Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elită Isi indreapta talia. Trei petunii subtirele, Farmec dand regretelor, Stau de vorba intre ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, batrana, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada in tarana Dintii, de mizerie. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura... Intre gaze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o gargarita mica, Blestemandu-si zilele, Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a disparut bărbatul In costum de ginere. Imprejur ii canta-n saga Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro draga!" Unde sa-l mai caute? L-a gasit sub trei graunte Mort de inanitie. Si-acum pleaca sa anunte Cazul la politie.

Rapsodii de toamna - George Toparceanu (continuare) IV Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul ii propune S-o aleaga starita. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Vezi! de-aceea matraguna A-nvătat un brusture Sa le spuie-n fata una Care să le usture!... Jos, pe-un varf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina.

Rapsodii de toamna - George Toparceanu (continuare) V Dar deodata, pe coline Scade animatia... De mirare parca-si tine Vantul respiratia. Zboara vesti contradictorii, Se-ntretaie stirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toti întorc privirile. Iat-o!... Sus in deal, la strunga, Asternand pamantului Haina ei cu trenă lunga De culoarea vantului, S-a ivit pe culme Toamna, Zana melopeelor, Spaima florilor si Doamna Cucurbitaceelor... Lung işi flutura spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste solduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile, Cu alai de frunze moarte Sa colinde zările. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gaze, flori intarziate! Muza mea satirica V-a-nchinat de drag la toate Cate-o strofa lirică. Dar cand stiu c-o sa va-nghete Iarna mizerabila, Ma cuprinde o tristete Iremediabila...

Octombrie - George Toparceanu Octombrie-a lasat pe dealuri Covoare galbene si rosii. Trec nouri de argint in valuri Si canta-a dragoste cocosii. Ma uit mereu la barometru Si ma-nfior cand scade-un pic, Caci soarele e tot mai mic In diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice si mai Subtile... Intarziată fara vreme Se plimba Toamna prin gradini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. Si cum abia pluteste-n mers Ca o marchiza, De parca-ntregul univers Priveste-n urma-i cu surpriza, - Un liliac nedumerit De-alura ei de domnisoara S-a-ngalbenit, s-a zapacit Si de emotie-a-nflorit A doua oara...

Frunze moarte - Jacques Prévert, Acesta este un cantec care ni se potriveste Tu ma iubeai si la fel, te iubeam si eu Trairile noastre, amandoi impreuna Tu care ma iubeai la fel cum te iubeam si eu. Dar viata ne-a separat chiar daca ne iubeam Lin si fara nici un zgomot Si valurile marii bat doar nisipul plajei Ci nu pe indragostitii care s-au despartit. Mi-as dori atat de mult ca tu sa iti amintesti De zilele fericite cand eram prieteni In acele vremuri, viata a fost cea mai frumoasa Si soarele mai stralucitor decat este astazi. Frunzele moarte s-au vestejit Vezi tu, eu nu am uitat... Frunzele moarte s-au vestejit Amintirile le regreta in egala masura Si vantul de Nord le poarta Prin noaptea rece a uitarii. Vezi tu, eu nu am uitat Cantecul pe care mi-l cantai doar mie. Frunzele moarte s-au vestejit Amintirile le regreta in egala masura Dar dragostea mea tacuta si fidela A suras mereu si-a multumit vietii Ca te-am iubit atat de mult si ca tu era bucuria. Cum poti crede ca te-am uitat? In acele vremuri vita a fost minunata Si soarele mai stralucitor decat este astazi. Te erai cea mai dulce prietena a mea. Nu am sa transform acele vremuri in regrete Iar cantecul pe care mi l-ai cantat L-am ascultat in fiecare zi. Acesta este un cantec care ni se potriveste Tu ma iubeai si la fel, te iubeam si eu Trairile noastre, amandoi impreuna Tu care ma iubeai la fel cum te iubeam si eu. Dar viata ne-a separat chiar daca ne iubeam Lin si fara nici un zgomot Si valurile marii bat doar nisipul plajei Ci nu pe indragostitii care s-au despartit.

Romanta de toamna - Vasile Alecsandri De-as fi-n a tineretii floare, Cand toate zilele sunt bune, Pe cand din inima cu soare In veci lumina nu apune, Multe-as avea în tains-a-ti spune Ca sa devii tu ganditoare. De-as fi ce-am fost pe lume-odata, Privind în fata viitorul, Cand ma-ndrageam de orice fata Ce-mi parea sora cu amorul, As destepta in tine dorul Cu-a mea cantare infocata. Dar nu-s in floarea tineretii, Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice! Mergi dar, copila-n calea vietii Intampinand zambiri amice. Eu te-oi privi oftand, ferice, Răpit de farmecul frumusetii. Si insa de-ai vrea sa ai parte... Dar ce zic? Timpul ne disparte. Tu esti sosind, eu in plecare, A ziorilor vie lucire Nu poate, ah! avea-ntalnire Cu-apusul palid ce dispare!

Frunze vestejite

by ddrugea

Accessibility

Categories

Upload Details

Usage Rights

Statistics

Frunze vestejite Presentation Transcript