Limba Italiana
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Like this? Share it with your network

Share

Limba Italiana

on

  • 14,545 views

Invata limba italiana

Invata limba italiana

Statistics

Views

Total Views
14,545
Views on SlideShare
14,545
Embed Views
0

Actions

Likes
10
Downloads
478
Comments
3

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
  • chiar imi pare foarte buna cartea,...sper si mie sa-mi vina in ajutor...
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
  • Buna! Eu folosesc italiana la servici, dar vreau sa stiu gramatica mai in detaliu si sper ca aceasta carte ma va ajuta. Multumesc pentru posibilitatea de a o citi !!!
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
  • Grazie! Sunt sigura ca aceasta carte ma va ajuta sa invat limba pentru care am o mare pasiune!!!!!!!!!!
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Limba Italiana Document Transcript

  • 1. LASZLO ALEXANDRUMEMORATOR DE LIMBA ITALIANĂ GRAMATICĂ PRACTICĂ
  • 2. © Editura EIKON, 2007 LASZLO ALEXANDRUCluj-Napoca, str. Mecanicilor, nr. 48Redacţia: tel/fax 0364-117246; 0728-084801e-mail: edituraeikon@yahoo.comweb: www.edituraeikon.roDifuzare: 0264-593547; 0728-084803e-mail: eikondifuzare@yahoo.com MEMORATOR DE LIMBA ITALIANĂDescrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GRAMATICĂ PRACTICĂCorectura: Laszlo Alexandru Cluj-Napoca, 2007
  • 3. LASZLO Alexandru s-a născut în Cluj, la 04.05.1966. Absolvent alFacultăţii de Filologie a Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj (1989), cu specializa-rea limba şi literatura română – limba şi literatura italiană. Profesor de italianăla Colegiul Naţional “George Bariţiu” din Cluj (din 1992). Doctor în Filologieal Universităţii “Babeş-Bolyai” (1999). Director al Fundaţiei Culturale “Amici”Cluj (din 1996). Director al revistei româno-italiene Amici (1996-1997). Directoral revistei culturale poliglote E-Leonardo (din 2003). A publicat articole, studii literare, eseuri, polemici şi traduceri în re-viste culturale din România (Bucureşti, Cluj, Oradea, Iaşi, Sibiu, Tîrgu Mureş,Tîrgu Jiu) şi din Statele Unite (New York şi California). Cărţi: A. Literatura română: 1. Între Icar şi Anteu, polemici, Cluj, Ed. Dedic această carteDacia, 1996. 2. Orient Expres, polemici, Cluj, Ed. Dacia, 1999. 3. Grîul şi neghina, elevilor mei, care m-au ajutatpolemici şi alte eseuri, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 2002. 4. Criticul literar Nicolae să învăţ limba italiană.Manolescu, studiu academic, Cluj, Ed. Dacia, 2003. 5. Vorbind (cu Gheorghe L.A.Grigurcu şi Ovidiu Pecican), Cluj, Ed. Limes, 2004. 6. Toate pînzele sus!, pole-mici, Cluj, Ed. Grinta, 2005. B. Limba italiană: 1. Dicţionar italian-român, Cluj,Ed. Dacia, 1999. 2. Dicţionar practic italian-român şi român-italian, Cluj, Ed. Dacia,2003. 3. Dicţionar italian-român, român-italian, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 2006. Traduceri: A. Din franceză în română: 1. Romain Gary, Ai toată viaţaînainte, roman, cu prefaţa şi notele traducătorului, Bucureşti, Ed. Univers,1993; ed. a II-a: 2006. 2. Raymond Queneau, Zazie în metrou, roman, cu prefaţalui Luca Piţu şi pseudopostfaţa traducătorului, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2001;ed. a II-a: 2004. 3. Raymond Queneau, Sîntem mereu prea buni cu femeile, roman,cu prefaţa traducătorului, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2005. B. Din română în itali-ană (în colaborare): Omaggio a Dinu Adamesteanu, studii istorice sub auspiciileAcademiei Române, Cluj, Ed. Clusium, 1996. C. Din italiană în română: 1. Lui-gi Accattoli, Karol Wojtyla – omul sfîrşitului de mileniu, Cluj, Casa de EditurăViaţa Creştină, 1999. 2. Renzo Allegri, Padre Pio – omul speranţei, Cluj, Casa deEditură Unitas, 2001; ed. a II-a: 2002. Ediţii: 1. Coranul, Cluj, Ed. ETA, 1991. 2. Paul Goma, Scrisori întredes-chise, Oradea, Ed. Familia, 1995. Prefeţe sau postfeţe: 1. Paul Goma, Jurnal, Bucureşti, Ed. Nemira,1997. 2. Giovanni Boccaccio, Decameronul, traducere şi note de Eta Boeriu, Pi-teşti, Ed. Paralela 45, 2000. 3. Egidio Corea, Dicţionar gramatical italian-român şiDicţionar gramatical român-italian, Bucureşti, Ed. All Educational, 2000. Alte detalii la: www.laszloal.tk
  • 4. CUVÎNT ÎNAINTE Memoratorul îşi propune să ofere un şir de sugestii concrete,imediate, tuturor celor care vor să înveţe corect limba italiană. Scopulnostru a fost nu de a parcurge întregul domeniu vast de studiu, ci de apune la dispoziţie jaloane şi de a clarifica probleme esenţiale pe care leresimte vorbitorul român, atunci cînd se apropie de limba Peninsulei. Amîncercat să coborîm nivelul terminologic al explicaţiilor şi să le presărămcu scheme grafice şi tabele, pentru a deschide cît mai mult această cartecătre publicul larg. Totuşi jargonul specific se regăseşte adeseori, în modinevitabil. Atunci cînd mergem la medic, ni se vorbeşte despre “ficat”,“plămîni”, “splină” etc.; cînd povestim cu un fotbalist, auzim inevitabildespre “corner”, “ofsaid”, “henţ” etc.; cînd învăţăm o limbă străină, nuputem ocoli termeni ca “verb tranzitiv”, “diateză reflexivă” sau “viitor întrecut”. E vorba de schelele pe care ne căţărăm, în timp ce construim clă-direa: la sfîrşit ele pot fi cu uşurinţă îndepărtate. Acest prim volum se apleacă mai ales asupra unor probleme demorfologie, dar nu evită nici situaţii de sintaxa propoziţiei şi a frazei (du-blarea C.D. şi C.I., concordanţa timpurilor la indicativ, concordanţa tim-purilor la conjunctiv, “se” condiţional etc.), ori aspecte de fonetică, orto-grafie sau ortoepie. Ne-a ghidat mereu acelaşi scop imediat: de ce anumeavem nevoie pentru folosirea corectă a limbii italiene în comunicare? Înviziunea noastră, un al doilea volum, de exerciţii şi aplicaţii practice aleteoriei prezentate aici, ar fi necesar şi binevenit. Spre deosebire de obişnuitele gramatici şi cursuri de învăţatlimbi străine, cartea de faţă îşi asumă explicit metoda contrastivă a bi-lingvismului. Porneşte dinspre română spre a se deplasa către italiană. Ecentrată pe lămurirea anumitor dificultăţi şi pe eliminarea unor erorispecifice. Iar punctul de plecare a fost gramatica română tradiţională, cîtmai accesibilă, în care conjugările verbale au rămas tot în număr de pa-tru, iar explicaţiile îşi propun să clarifice, nu să complice. În metodologia modernă de predare-învăţare, se constată că lecţi-ile de tip contextual-comunicativ (de ex.: “La medic”, “La cumpărături”,“În excursie” etc.) şi monoglote (doar în limba ţintă) dau rezultate prac-tice mai rapide – dar şi mai superficiale, întrucît transmit doar anumiteaspecte punctuale de comunicare. Avansează într-o direcţie sintagmati-că. În ceea ce ne priveşte, am optat în activitatea la catedră, dimpotrivă,
  • 5. 8 Laszlo Alexandrupentru predarea structurală a limbii străine, abordate complexiv, ca un ABREVIERIîntreg clar definit, cu un set de reguli precise, exemplificate bilingv (înromână şi italiană), prin argumente de natură comparativă. Iar orele cen- Ac. = acuzativtrate pe însuşirea corectă a gramaticii, presărate cu numeroase situaţii adj. = adjectivcomunicative, le-au oferit elevilor paradigmele necesare pentru învăţa- adv. = adverb art. hot. = articol hotărîtrea temeinică şi profundă. art. nehot. = articol nehotărît Cartea adună esenţa lecţiilor noastre de limba italiană din ultimii C.D. = complement directcincisprezece ani (1992-2007), din cadrul Colegiului Naţional “George C.I. = complement indirectBariţiu” din Cluj. În afara legăturilor afective de durată pe care le-au in- cond. = condiţionalstituit, ele au stat şi la baza unor performanţe şcolare de excepţie, pe care conj. = conjugare; conjunctiv; conjuncţienu avem motive să le ascundem. Beneficiind de această metodă de preda- D. = dativ de ex. = de exemplure, unii elevi au cîştigat Premiul I la Olimpiada Naţională de Limba Itali- exc. = excepţie, excepţiiană: Aniela Moldovan (în 1995), Loredana Tlaşadze (în 2006), Dafina fem. = femininDinea (în 2004, 2005 şi 2006), Ştefana Forgaciu (în 2007). Mulţi alţii, G. = genitivrecompensaţi cu premii II, III sau menţiuni, la competiţii naţionale ori i.e. = id est (latină), adicăinternaţionale, le-au stat în preajmă. Încă o dovadă că eforturile noastre imperf. = imperfectteoretice şi practice n-au fost inutile. ind. = indicativ inf. = infinitiv îndep. = îndepărtat prof. dr. Laszlo Alexandru loc. = locuţiuneCluj, septembrie 2007 m.m.c.p. = mai mult ca perfect masc. = masculin N. = nominativ nereg. = neregulat nr. = număr obs. = observaţie part. = participiu perf. = perfect pers. = persoana; personal pl. = plural prep. = prepoziţie prez. = prezent pron. = pronume prov. = proverb refl. = reflexiv sg. = singular subst. = substantiv vb. = verb voc. = vocală
  • 6. Memorator de limba italiană 11 - gn - se pronunţă [ñ], un n “moale”, rostit cu limba rulată pe ce- rul gurii. De ex.: bagno, giugno. I. FONETICĂ, ORTOGRAFIE ŞI ELEMENTE DE - gl - se pronunţă [Ґ], un l “moale”, rostit cu limba rulată pe cerul COMUNICARE gurii, şi este urmat de litera i. De ex.: giglio, luglio. - h - sunetul [h] nu există; litera h se foloseşte pentru a distinge în scris unele cuvinte de altele. De ex.: o / oh / ho; a / ah / ha. - s - între vocale se pronunţă [z]. ALFABETUL De ex.: casa, cosa, sposa. - ss - între vocale se pronunţă [s]. (L’alfabeto) De ex.: professoressa, promessa, studentessa. - z - se pronunţă uneori [ţ]; de ex.: polizia, zio; alteori se pronun- Limba italiană are următoarele litere1: ţă [dz]; de ex.: zaino, zero; Consoanele duble se pronunţă mai apăsat. a (a); b (bi); c (ci); d (di); e (e); f (effe); g (gi); h (acca); i (i); j (i De ex.: collina, doppio, mattina. lunga); k (kappa); l (elle); m (emme); n (enne); o (o); p (pi); q Obs.: Nerespectarea acestei recomandări duce la schimbări de (cu); r (erre); s (esse); t (ti); u (u); v (vi, vu); w (doppia vu); x sens în comunicare: caro (= drag) / carro (= căruţă); anno (= an calenda- (ics), y (i greca); z (zeta). ristic) / ano (= anus). SUNETELE SPECIFICE ACCENTUL (I suoni specifici) (L’accento) - ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi - se pronunţă şi se scriu ca înlimba română. Accentul din pronunţie de obicei nu se scrie. Totuşi se notează De ex.: cervello, città, gelato, gigolo, che, chitarra, colleghe, obligatoriu cînd cuvintul e accentuat pe ultima silabă:ghiaccio. a) pe substantivele accentuate la final (aşa-numitele “parole - sce, sci - se pronunţă [şe], [şi]2. tronche”): città, pietà, virtù etc.; De ex.: scenario, scivolo. b) pe anumite cuvinte monosilabice sau polisilabice: ciò, già, Obs.: În grupurile ci, gi, sci urmate de altă vocală, litera i se giù, più, può; benché, cioè, così, perché etc.;scrie, dar nu se mai pronunţă; c) pe unele forme verbale: pers. a III-a sg. perf. simplu: cantò, De ex.: cielo, gioco, sciocco. credè, partì; pers. I şi a III-a sg. viitor: canterò, canterà; crederò, crederà; partirò, partirà etc. d) pentru deosebirea unor cuvinte: dà (= el/ea dă) / da (= la, de1 la); è (= este) / e (= şi); là (= acolo) / la (= art. hot. sau pron. o); lì (= aco- Între paranteze rotunde se dă denumirea literei.2 lo) / li (= îi); né (= nici) / ne (particulă pronominal-adverbială); papà (= Între paranteze drepte se dă pronunţia sunetului.
  • 7. 12 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 13tătic) / papa (= papă); sé (= sine) / se (= dacă); sì (= da) / si (= se); tè (=ceai) / te (= te). ADĂUGAREA (L’accrescimento) ELIZIUNEA Este fenomenul prin care se adaugă o consoană sau o vocală, din (L’elisione) motive eufonice, la începutul sau la sfîrşitul cuvîntului, pentru a se evita întîlnirea aceleiaşi vocale sau alăturarea prea multor consoane. Este fenomenul prin care vocala neaccentuată de la sfîrşitul cu- De ex.: sono pronto ad accogliere i nostri amici; lo aspettavo edvîntului cade, pentru a evita întîlnirea cu vocala de la începutul cuvîntului è arrivato; per iscritto; in Iddio.următor. Eliziunea se marchează prin apostrof. Adăugarea e tot mai rar folosită în limba italiană de azi. De ex.: l’allieva, l’avevo vista. Obs.: Nu se elidează articolul hotărît la pl., sau pronumele perso- ELEMENTE DE COMUNICARE A TIMPULUInal la pl. (Elementi di comunicazione del tempo) De ex.: gli alberi, le allieve, li avevo incontrati, le avevo viste. Cît e ceasul? = Che ore sono? Este ora 5 fix. = Sono le cinque in punto. Este ora 5 fără un sfert. = Sono le cinque meno (un) quarto. TRUNCHIEREA Este ora 5 şi un sfert. = Sono le cinque e (un) quarto. Este ora 5 fără zece. = Sono le cinque meno dieci. (Il troncamento) Este ora 5 fără douăzeci. = Sono le cinque meno venti. Este ora 5 şi jumătate. = Sono le cinque e mezzo (sau: mezza). Este fenomenul prin care vocala finală, silaba sau silabele finale Este ora 1. = È l’una.ale unui cuvînt cad, fără a fi înlocuite, de obicei, prin apostrof. Este ora 12. = È mezzogiorno; È mezzanotte. De ex.: un gran problema (în loc de: un grande problema), Si-gnor Bianchi (în loc de: Signore Bianchi); San Francesco (în loc de: Zilele săptămînii: luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă, duminică.Santo Francesco) etc. I giorni della settimana: lunedì, martedì, mercoledì, giovedì, venerdì, Trunchierea e facultativă, dar e totuşi folosită în situaţii frecven- sabato, domenica.te. Trunchierea e interzisă în faţa substantivelor masculine care în- Lunile anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august,cep cu sunete din categoria celor 8 excepţii (s impur, x, y, z, ps, pn, gn, i septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.+ voc.). I mesi dell’anno: gennaio, febbraio, marzo, aprile, maggio, giugno, lu- De ex.: un grande studio, Santo Stefano. glio, agosto, settembre, ottobre, novembre, dicembre. Cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna, iarna. Le quattro stagioni: primavera, estate, autunno, inverno.
  • 8. Memorator de limba italiană 15 Notă: Putem recunoaşte genul substantivului din această a treia categorie prin analogie cu limba română: îl traducem, îi verificăm genul în română şi i-l atribuim apoi în italiană. II. MORFOLOGIE De ex.: padre = tată; un tată – doi taţi (= genul masculin). Deci padre în italiană are genul masculin. Madre = mamă; o mamă – două mame (= genul feminin). Deci madre în italiană are genul feminin. SUBSTANTIVUL Obs.: Desigur acest procedeu nu este valabil chiar totdeauna, în- să eventualele excepţii pot fi memorate pe măsură ce apar. (Il sostantivo / il nome) De ex.: fiore (subst. masc.) = floare (subst. fem.). Este partea de vorbire care denumeşte obiecte, fiinţe, plante, no- RECAPITULARE: Aşadar substantivele au în italiană genulţiuni, stări fizice şi sufleteşti, evenimente, acţiuni etc. Are o importanţă masculin sau feminin, numărul singular sau plural. Recunoaştem de obi-esenţială în comunicare. Poate fi însoţit de determinanţi ca articolul sau cei genul şi numărul substantivelor după terminaţia lor:adjectivul, ori poate fi înlocuit de pronume. MASCULIN FEMININ În limba română substantivul are trei genuri: masculin (de ex.: o→i a→eun băiat – doi băieţi), feminin (de ex.: o fată – două fete), neutru (de ex.: e→iun stilou – două stilouri). Are două numere: singular (de ex.: băiat), plu-ral (de ex.: băieţi). În limba italiană substantivul are două genuri: masculin(maschile), feminin (femminile), şi două numere: singular (singolare), Formele specificeplural (plurale). (Le forme specifiche) Pentru a înţelege şi a folosi adecvat substantivul în limba italia-nă, trebuie să-i recunoaştem corect genul şi numărul. Acest lucru e posi- 1) Există o categorie de substantive masculine – mai ales de ori-bil dacă sîntem atenţi la terminaţia sa. gine greacă – terminate cu -(m)a. De ex.: il clima – i climi, il dramma – i drammi, il poema – i poemi, il problema – i problemi, il programma – i programmi, il telegramma – i Formele regulate telegrammi, il tema – i temi, lo schema – gli schemi, il poeta – i poeti etc. (Le forme regolari) 2) Există o categorie de substantive masculine terminate în con- 1) O categorie de substantive se termină la singular în -o şi la soană. Acestea sînt invariabile.plural în -i. Ele au genul masculin. De ex.: l’autobus – gli autobus, il bar – i bar, il film – i film, il De ex.: ragazzo – ragazzi; sarto – sarti; tavolo – tavoli. tram – i tram etc. 2) O altă categorie de substantive se termină la singular în -a şi la 3) Există o categorie de substantive indicînd meserii sau ocupaţii,plural în -e. Ele au genul feminin. care la singular se termină în -a (masculin şi feminin), dar au forme dife- De ex.: ragazza – ragazze; scuola – scuole; tavola – tavole. rite la plural. 3) O altă categorie de substantive se termină la singular în -e şi la De ex.: il / la comunista – i comunisti, le comuniste; il / laplural în -i. Ele au fie genul masculin, fie genul feminin. giornalista – i giornalisti, le giornaliste; il / la pediatra – i pediatri, le De ex.: padre – padri; madre – madri.
  • 9. 16 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 17pediatre; il / la pianista – i pianisti, le pianiste; il / la suicida – i mano – le mani, il paio – le paia, il tempio – i templi, l’uomo – gli uomini,suicidi, le suicide etc. l’uovo – le uova etc. 4) Există o categorie de substantive feminine terminate în -si. 11) Există o categorie de substantive cu formă unică de singular,Acestea sînt invariabile. dar cu două pluraluri diferite, la masculin şi feminin, exprimînd sensuri De ex. : l’analisi – le analisi, la crisi – le crisi, la diagnosi – le deosebite.diagnosi, la prognosi – le prognosi, la sintesi – le sintesi etc. i bracci (= braţele de scaun, braţele 5) Există o categorie de substantive trunchiate (“le parole il braccio { de rîu)tronche”), accentuate pe ultima vocală. Acestea sînt de obicei feminine şi le braccia (= braţele omului)invariabile. i cervelli (= inteligenţele) De ex.: la città – le città; la libertà – le libertà; la pietà – le il cervello { le cervella (= creierul de om sau depietà, la virtù – le virtù etc. animal) i cigli (= marginile) 6) Există o categorie de substantive “prescurtate”, terminate cu il ciglio le ciglia (= genele ochiului)vocală, care sînt invariabile. { De ex.: l’auto – le auto, il cinema – i cinema, la foto – le foto, la i diti (= degetele ca unitate de măsu-moto – le moto etc. il dito { ră) le dita (= degetele mîinii) 7) Există o categorie de substantive monosilabice, care sînt inva- i fondamenti (= bazele)riabile. il fondamento le fondamenta (= temeliile unei clă- De ex.: il dì – i dì, la gru – le gru, il re – i re, il tè – i tè etc. { diri) 8) Există o categorie de substantive care au doar numărul singu- i gridi (= strigătele de animal)lar. il grido { le grida (= strigătele umane) De ex.: la fame, la sete, la mezzanotte, il mezzogiorno, il sangue, i labbri (= marginile rănii, ale şanţu-l’universo; il labbro lui) - denumirea unor produse alimentare: il latte, il miele, il pepe { le labbra (= buzele omului)etc.; i lenzuoli (= cearşafurile privite sepa- - denumirea unor elemente chimice: il mercurio, l’ossigeno, il il lenzuolo rat)rame etc.; { le lenzuola (= aşternuturile) - denumirea unor boli: la malaria, il tifo, la varicella etc.; i membri (= membrii) - denumirea unor concepte abstracte: il coraggio, l’orgoglio, la il membro le membra (= membrele corpului)pazienza, l’umiltà etc. { i muri (= zidurile din interior) 9) Există o categorie de substantive care au doar numărul plural. il muro le mura (= zidurile unei cetăţi) De ex.: le dimissioni, i dintorni, le ferie, le forbici, le nozze, gli {occhiali, i pantaloni, le stoviglie etc. gli urli (= urletele de animal) l’urlo { le urla (= urletele omului) 10) Există o categorie de substantive cu plural neregulat. De ex.: l’ala – le ali, l’arma – le armi, la biro – le biro, il bue – ibuoi, il carcere – le carceri, il centinaio – le centinaia, il dio – gli dèi, la
  • 10. 18 Laszlo Alexandru Obs.: Există substantive care, schimbînd genul, îşi schimbă toto-dată înţelesul. ARTICOLUL HOTĂRÎT a) îşi modifică articolul, păstrîndu-şi forma neschimbată. De ex.: il fine (= scopul) / la fine (= sfîrşitul), il fronte (= frontul (L’articolo determinativo)de luptă) / la fronte (= fruntea), il radio (= radiumul, substanţa chimică) /la radio (= radioul) etc. Este categoria gramaticală care însoţeşte un substantiv şi îl preci- b) îşi modifică atît articolul, cît şi terminaţia. zează, indicîndu-i totodată genul şi numărul. De ex.: il busto (= bustul) / la busta (= plicul), il capitale (= capi- Există o diferenţă importantă de sens între substantivele “copil”talul) / la capitale (= capitala), il collo (= gîtul) / la colla (= lipiciul), il şi “copilul”: primul se referă la toată categoria, fără a preciza persoana; alcolpo (= lovitura) / la colpa (= vina), il costo (= costul) / la costa (= coas- doilea particularizează realitatea la situaţia unui reprezentant anume.ta), il mento (= bărbia) / la menta (= menta), il pianto (= plînsul) / la De ex.: Ce bine e să fii copil!pianta (= planta), il porto (= portul) / la porta (= uşa) etc. Dar: Îl văd pe copilul vecinilor. Pentru celelalte neregularităţi se recomandă consultarea dicţiona- În română articolul hotărît se notează la sfîrşitul substantivului:rului. copilul, omul, fata, femeia, caietul, stiloul etc. În italiană articolul hotărît apare în faţa substantivului şi are forme diferite, în funcţie de genul, nu- mărul şi situaţiile specifice ale substantivului, după cum urmează. A. Genul masculin De obicei substantivul masculin primeşte la singular articolul hotărît il, căruia îi corespunde la plural articolul hotărît i. De ex.: il bambino – i bambini; il libro – i libri; il professore – i professori. Atunci cînd substantivul masculin începe cu vocală, primeşte la singular articolul hotărît l’, iar la plural articolul hotărît gli. De ex.: l’albero – gli alberi; l’allievo – gli allievi; l’elefante – gli elefanti. În 8 situaţii de excepţie, substantivul masculin la singular pri- meşte articolul hotărît lo, iar la plural articolul hotărît gli. Cele 8 situaţii sînt următoarele: 1) Cînd substantivul masculin începe cu s impur (adică s urmat de altă consoană). De ex.: lo scolaro – gli scolari; lo stadio – gli stadi; lo studente – gli studenti. 2) Cînd începe cu x. De ex.: lo xilofono – gli xilofoni. 3) Cînd începe cu y. De ex.: lo yogurt – gli yogurt. 4) Cînd începe cu z. De ex.: lo zaino – gli zaini; lo zero – gli zeri; lo zio – gli zii.
  • 11. 20 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 21 5) Cînd începe cu ps. Substantivele masculine pot avea 3 feluri de articole hotărîte: il De ex.: lo psicologo – gli psicologi. → i (de obicei); l’ → gli (cînd substantivul începe cu vocală); lo → gli 6) Cînd începe cu pn. (în cele 8 situaţii de excepţie). De ex.: lo pneumatico – gli pneumatici. Substantivele feminine pot avea 2 feluri de articole hotărîte: la 7) Cînd începe cu gn. → le (de obicei); l’ → le (cînd substantivul începe cu vocală). De ex.: lo gnocco – gli gnocchi. 8) Cînd începe cu i + vocală. MASCULIN FEMININ De ex.: lo iono – gli ioni. 1. il → i (de obicei) 1. la → le (de obicei) 2. l’ → gli (+ voc.) 2. l’ → le (+ voc.) B. Genul feminin 3. lo → gli (+ 8 exc.) – De obicei substantivul feminin primeşte la singular articolulhotărît la, căruia îi corespunde la plural articolul hotărît le. De ex.: la casa – le case; la ragazza – le ragazze; la scuola – lescuole. ARTICOLUL NEHOTĂRÎT Atunci cînd substantivul feminin începe cu vocală, la singularprimeşte articolul hotărît l’, iar la plural îi corespunde acelaşi articol ho- (L’articolo indeterminativo)tărît le. Ex.: l’allieva – le allieve; l’atmosfera – le atmosfere; l’uliva – le Este categoria gramaticală notată în faţa substantivului, pentruulive. a-l indica în mod generic, nedeterminat. Are următoarele forme: Obs.: Între articolul hotărît şi substantiv, în italiană se poate fo- A. Genul masculinlosi adjectivul. În aceste situaţii, forma articolului hotărît este influenţată a) un ragazzo;de cuvîntul din dreapta sa. b) uno studente. De ex.: l’amico, dar: il mio amico; lo studente, dar: l’altro stu- Un se foloseşte în faţa substantivelor masculine.dente; il ragazzo, dar: lo stesso ragazzo etc. Uno se foloseşte în faţa substantivelor masculine care încep cu sunete din categoria celor 8 excepţii (s impur, x, y, z, ps, pn, gn, i + voc.). Obs.: Articolul hotărît transformă în substantiv partea de vorbire Obs: La genul masculin, un niciodată nu primeşte apostrof!pe care o precedă. De ex.: Il mangiare troppo fa male alla salute. = Mîncatul exce- B. Genul femininsiv dăunează sănătăţii. a) una ragazza; Voglio sapere il perché di questa situazione. = Vreau să ştiu motivul b) un’allieva.acestei situaţii. Una se foloseşte în faţa substantivelor feminine. Un’ se foloseşte în faţa substantivelor feminine care încep cu RECAPITULARE: Articolul hotărît este aşadar important pentru vocală.că ne ajută să precizăm conceptul pe care îl exprimăm. Pentru a-l folosi Obs.: Există şi tendinţa de a nu se mai elida vocala în asemeneacorect trebuie să identificăm însă genul şi numărul substantivului pe lîngă situaţii: una edicola sau un’edicola; una icona sau un’icona.care îl plasăm, precum şi eventuala lui situaţie specifică. Articolul nehotărît nu are formă specifică de plural (la fel ca în limba română: nişte). Se exprimă cu prepoziţia di + respectivul articol hotărît.
  • 12. 22 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 23 - un ragazzo – dei ragazzi; Alte situaţii: traduce uneori prepoziţia “cu” (de ex.: motor cu - uno studente – degli studenti; explozie = motore a scoppio); traduce uneori prepoziţia “în” (de ex.: cu - una ragazza – delle ragazze; lacrimi în ochi = con le lacrime agli occhi); traduce uneori prepoziţia - un’allieva – delle allieve. “pe” (de ex.: a urca pe cal = montare a cavallo). RECAPITULARE: Formele articolului nehotărît sînt următoarele: di = 1) traduce cazul genitiv (= a cui?). De ex.: Cartea Mariei este interesantă. = Il libro di Maria è in- 1) un → dei (de obicei) teressante. MASCULIN 2) uno → degli (+ 8 exc.) Obs.: În limba română exprimăm de obicei genitivul cu ajutorul 1) una → delle (de obicei) desinenţei (prin schimbarea terminaţiei cuvîntului): Mariei, băiatului, FEMININ 2) un’ → delle (+ voc.) fetei etc. În limba italiană cuvîntul nu are desinenţă cazuală (nu îşi schimbă terminaţia în astfel de situaţii), iar genitivul din română este re- dat cu ajutorul prepoziţiei: di Maria, del ragazzo, della ragazza etc. 2) traduce prepoziţia “de” din română. PREPOZIŢIILE De ex.: Carte de gramatică. = Libro di grammatica. 3) traduce prepoziţia “despre” din română. (Le preposizioni) De ex.: Vorbiţi despre mine? = Parlate di me? Alte situaţii: traduce adverbele “ca” sau “decît”, urmate de sub- Prepoziţiile sînt părţi de vorbire invariabile, notate în faţa stantiv sau pronume (de ex.: E mai frumos ca/decît tine = È più bello disubstantivului, pronumelui, adjectivului, verbului sau adverbului şi con- te); traduce prepoziţia “din” (de ex.: A ieşit din casă = È uscito di casa);tribuie la nuanţarea înţelesului acestora. Dincolo de rolul lor important în situat în faţa adverbului, exprimă repetiţia unei acţiuni (de ex.: Di seraexprimarea unor cazuri gramaticale sau a unor situaţii frecvente de co- vado a letto tardi = De obicei seara mă culc tîrziu); introduce apoziţiilemunicare, învăţarea detaliată a prepoziţiilor italiene se face prin lecturi şi (de ex.: oraşul Bucureşti = la città di Bucarest; fluviul Dunărea = il fiumedin practică. di Danubio). Folosirea prepoziţiilor da = 1) exprimă deplasarea spre o persoană. (L‘uso delle preposizioni) De ex.: Mergem la George. = Andiamo da Giorgio. Obs.: În limba română folosim aceeaşi prepoziţie pentru a ex- În italiană prepoziţiile au următoarele valori mai importante: prima deplasarea către persoane şi către lucruri. În limba italiană prepozi-a= 1) traduce cazul dativ (= cui?). ţiile sînt diferite. De ex.: Îi dau Mariei o carte. = Do a Maria un libro. De ex.: Mă duc la şcoală la Maria. = Vado a scuola da Maria. Obs.: În limba română exprimăm de obicei dativul cu ajutorul 2) exprimă deplasarea dinspre o persoană, lucru etc.desinenţei (prin schimbarea terminaţiei cuvîntului): Mariei, băiatului, De ex.: Ne întoarcem de la Roma. = Torniamo da Roma.fetei etc. În limba italiană cuvîntul nu are desinenţă cazuală (nu îşi 3) introduce complementul de agent din italiană; corespundeschimbă terminaţia în astfel de situaţii), iar dativul din română este redat construcţiei “de (către)” din română.cu ajutorul prepoziţiei: a Maria, al ragazzo, alla ragazza etc. De ex.: Este lăudat de (către) Mihai. = È lodato da Michele. 2) exprimă deplasarea spre o destinaţie, un obiect, o localitate. 4) exprimă finalitatea, scopul unui obiect. De ex.: Merg la Padova. Revin acasă. = Vado a Padova. Torno a De ex.: rochie de mireasă (i.e. cu scopul de a fi îmbrăcată la nun-casa. tă de către mireasă) = abito da sposa; dormitor = camera da letto.
  • 13. 24 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 25 5) urmat de infinitiv, traduce modul supin din română. cerco → di → parlare De ex.: Am de învăţat. = Ho da studiare. provo →a → parlare Alte situaţii: exprimă o calitate (de ex.: fată cu părul blond = ra- voglio → parlaregazza dai capelli biondi); introduce un complement de loc (de ex.: a ieşi Deşi avem acelaşi verb “parlare”, totuşi observăm trei variantepe uşă = uscire dalla porta). diferite în faţa sa: “cercare” impune prepoziţia di, “provare” impune prepoziţia a, iar “volere” este verb servil şi, ca atare, nu este urmat nici-in = “în” (de ex.: A sta în casă = Stare in casa). odată de prepoziţie. Pentru a stabili prepoziţia corectă, uneori trebuie să Alte situaţii: precizează mijlocul de transport (de ex.: a merge cu privim spre stînga ei, şi nu spre dreapta!bicicleta = andare in bicicletta; a călători cu trenul = viaggiare in treno). Obs.: Cîteva verbe şi prepoziţia pe care o impun:con = “cu” (de ex.: A vorbi cu grijă. = Parlare con cura). andare, venire, cominciare, iniziare, continuare,su = “pe” (care introduce complementul de loc). esitare, insegnare, costringere, determinare, De ex.: Cartea este pe masă. = Il libro è sul tavolo. obbligare, forzare, riuscire } a Obs.: acel “pe” care în română introduce complementul direct, înitaliană nu se traduce! finire, terminare, smettere, cessare, decidere, De ex.: Îl văd pe Mario. = Vedo Mario. sperare, temere, aspettare, cercare, tentare, Alte situaţii: exprimă aproximaţia (de ex.: O persoană de vreo credere, pensare, confessare, fingere, dubitare,cincizeci de ani. = Una persona su una cinquantina d’anni); traduce pre- chiedere, domandare, pregare, augurare, } dipoziţia “despre” (de ex.: O conferinţă despre Romantism = Una confe- consigliare, raccomandare, ringraziare,renza sul Romanticismo). sognareper = 1) traduce prepoziţia “pentru” (de ex.: o gramatică pentru străini= una grammatica per gli stranieri). PREPOZIŢIILE ARTICULATE 2) se foloseşte după verbul “partire” pentru a indica direcţia (deex.: a pleca la Braşov = partire per Braşov). (Le preposizioni articolate) 3) situat în faţa unui complement de timp, exprimă durata acţiu-nii (de ex.: Te-am aşteptat o oră. = Ti ho aspettato per un’ora). Luînd ca exemplu următoarea propoziţie: “Îi dau băiatului caie- 4) exprimă mişcarea pe o anumită suprafaţă (de ex.: Ne vedem tul”, observăm că în cuvîntul “băiatului” avem trei elemente: 1) substan-pe stradă. = Ci vediamo per strada). tivul “băiat”; 2) articolul hotărît “–l”; 3) desinenţa care exprimă cazul dativ “-lui” (cui dau? băiatului!). Alte prepoziţii sînt de asemeni: fra, tra (= între, printre, peste), În limba italiană o asemenea construcţie este imposibilă, deoare-sopra (= deasupra), sotto (= sub, dedesubt), dentro (= în, înăuntru), fuori ce articolul hotărît se notează în faţa substantivului, iar cazul dativ se(= în afara), avanti (= înaintea), davanti (= în faţa), dietro (= în spatele), echivalează prin prepoziţia a. Deci în italiană găsim atît prepoziţia, cît şidopo (= după), contro (= împotriva), senza (= fără), verso (= spre, către), articolul în faţa substantivului. O traducere preliminară ne-ar da următoa-durante (= în timpul), tranne (= în afară de, cu excepţia), presso (= lîngă, rea versiune:în cadrul) etc. Do a+il ragazzo il quaderno. Obs.: În anumite situaţii, folosirea prepoziţiei depinde de verbulcare o precedă, şi nu de verbul care o urmează. De ex.:
  • 14. 26 Laszlo Alexandru Dar prepoziţia se uneşte cu articolul hotărît şi dă naştere unuisingur cuvînt, prepoziţia articulată al. ADJECTIVUL Do al ragazzo il quaderno. Există cinci prepoziţii mai frecvente (a, di, da, in, su) care se (L’aggettivo)unesc cu diversele forme ale articolului hotărît şi conduc la apariţia pre-poziţiilor articulate, conform tabelului de mai jos. (Pe primul rînd orizon- Este partea de vorbire care determină un substantiv şi se acordătal sînt articolele hotărîte. Pe prima coloană din stînga sînt prepoziţiile. cu el în gen, număr şi caz. Adjectivul poate fi de mai multe feluri:Combinaţia dintre ele se redă în cuprinsul tabelului.) • calificativ = qualificativo; De ex.: O carte simpatică e uşor de citit. = Un libro simpatico è articol / IL I L’ GLI LO LA LE facile da leggere. prepoz. • posesiv = possessivo; A al ai all’ agli allo alla alle De ex.: Cartea ta e interesantă. = Il tuo libro è interessante. DI del dei dell’ degli dello della delle • demonstrativ = dimostrativo; De ex.: Această carte e plicticoasă. = Questo libro è noioso. DA dal dai dall’ dagli dallo dalla dalle • nehotărît = indefinito; IN nel nei nell’ negli nello nella nelle De ex.: Am citit diverse cărţi. = Ho letto diversi libri. SU sul sui sull’ sugli sullo sulla sulle • interogativ = interrogativo; De ex.: Ce carte îmi recomanzi? = Che libro mi raccomandi? Obs.: Celelalte prepoziţii de obicei nu se combină cu articolul, cise notează despărţit (de ex.: con il, sotto la, per gli etc.). ADJECTIVUL CALIFICATIV ARTICOLUL PARTITIV (L’aggettivo qualificativo) (L’articolo partitivo) Este partea de vorbire care arată o caracteristică a substantivului Se foloseşte atunci cînd exprimăm o parte dintr-un întreg sau o pe care îl însoţeşte.cantitate nedefinită. Nu totdeauna are corespondent în limba română De ex.: o fată frumoasă, harnică şi deşteaptă = una ragazza bella,(poate fi echivalat prin “nişte”, “un pic de” etc.), iar folosirea sa în brava e intelligente.italiană trebuie intuită. În italiană există următoarele tipuri de adjective calificative: Se exprimă prin prepoziţia di + articol hotărît. De ex.: Cumpăr pîine = Compro del pane; Mănînc brînză = a) cu 4 terminaţii:Mangio del formaggio. alto – alta – alti – alte = înalt, înaltă, înalţi, înalte; Obs.: Partitivul nu se foloseşte în enunţurile negative. buono – buona – buoni – buone = bun, bună, buni, bune; De ex.: Cumpăr caiete, dar nu cumpăr cărţi. = Compro dei magro – magra – magri – magre = slab, slabă, slabi, slabe.quaderni, ma non compro libri. Acest adjectiv îşi schimbă forma după gen şi număr. Obs.: Vocala din terminaţia adjectivului coincide adesea cu vo- cala substantivului pe care îl determină.
  • 15. 28 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 29 De ex.: uomo grasso; donna magra; Adjectivele neregulate “quello” şi “bello” ragazzi alti; allieve simpatiche. Cînd adjectivele “quello” (= acel) şi “bello” (= frumos) se află b) cu 2 terminaţii: în faţa substantivului, primesc terminaţia articolului hotărît: grande – grandi = mare, mari; importante – importanti = important, importantă, importanţi, im- il iportante; quel ragazzo quei ragazzi indifferente – indifferenti = indiferent, indiferentă, indiferenţi, bel } bei }indiferente. Acest adjectiv îşi schimbă forma doar după număr şi rămîne lo glinemodificat după gen. quello studente quegli studenti De ex.: uomo grande – donna grande = bărbat mare – femeie bello } begli }mare. Obs.: Vocala din terminaţia acestui tip de adjectiv coincide doar l’ gliîntîmplător cu vocala substantivului pe care îl determină: quell’ allievo quegli allievi De ex. uomini importanti; dar: donne importanti. bell’ } begli } c) cu 1 terminaţie (invariabile): viola (= violet), rosa (= trandafiriu). De ex.: Il bell’allievo è venuto a scuola. = Frumosul elev a venit Au formă invariabilă. Nu se modifică nici după gen, nici după la şcoală.număr: Quei ragazzi sono simpatici. = Acei băieţi sînt simpatici. De ex.: gonna viola = fustă violetă; vestiti viola = haine violete;scarpe viola = pantofi violeţi etc. Obs.: Cînd adjectivul “bello” se notează după substantiv, se comportă ca orice adjectiv cu 4 terminaţii. (De ex.: Ragazzo bello. Putem recunoaşte categoria din care face parte adjectivul după Ragazzi belli.) Adjectivul “quello” poate apărea doar în faţa substantivu-vocala finală a formei de bază, aşa cum este ea indicată în dicţionar: lui. - cu 4 terminaţii: -o (de ex.: grasso, alto); - cu 2 terminaţii: - e (de ex.: importante, grande); Adjectivul “santo” - cu 1 terminaţie: - a (de ex.: rosa, viola). La genul masculin are trei forme diverse: Obs.: Există de asemeni o categorie de adjective cu 3 terminaţii, a) de obicei trunchiază ultima silabă.referitoare la ocupaţii, activităţi sau calităţi personale, care se termină în De ex.: San Francesco, San Michele, San Giorgio.-a la masculin şi feminin singular, în -i la masculin plural şi -e la feminin b) elidează vocala finală, atunci cînd următorul substantiv începeplural. cu vocală. De ex.: socialista (m., f. sg.) – socialisti (m. pl.), socialiste (f. De ex.: Sant’Angelo, Sant’Agostino.pl.); c) se notează în întregime, atunci cînd stă în faţa substantivelor idiota (m., f. sg.) – idioti (m. pl.), idiote (f. pl.); masculine care încep cu un sunet din cele 8 excepţii (s impur, x, y, z, ps, ipocrita (m., f. sg.) – ipocriti (m. pl.), ipocrite (f. pl.); pn, gn, i + vocală; vezi şi articolul hotărît la genul masculin). entusiasta (m., f. sg.) – entusiasti (m. pl.), entusiaste (f. pl.); De ex.: Santo Stefano.
  • 16. 30 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 31 Adjectivul “grande” 2) Comparativ (Comparativo) Adjectivul e comparat cu alte persoane, lucruri, animale, calităţi În faţa substantivelor de genul masculin se poate trunchia facul- sau acţiuni. În funcţie de situaţia în care e plasat adjectivul, comparativultativ ultima silabă: poate fi: De ex.: grande bugiardo; sau: gran bugiardo. Obs.: Trunchierea este interzisă în faţa substantivelor masculine a) de superioritate (di maggioranza).care încep cu un sunet din cele 8 excepţii (s impur, x, y, z, ps, pn, gn, i + Se exprimă cu: più + ADJ. + di; più + ADJ. + che.vocală; vezi şi articolul hotărît la genul masculin). De ex.: Mihaela e mai tînără decît Alina. = Micaela è più De ex.: grande studioso (forma *“gran studioso” este greşită!). giovane di Alina. Andreea e mai simpatică decît inteligentă. = Andreina è Se poate elida facultativ ultima vocală, în faţa substantivelor più simpatica che intelligente.masculine care încep cu vocală: De ex.: grand’amico sau grande amico. b) de inferioritate (di minoranza). Se exprimă cu: meno + ADJ. + di; meno + ADJ. + che. Topica adjectivului calificativ De ex.: Mihaela e mai puţin tînără decît Alina. = Micaela (La posizione dell’aggettivo qualificativo) è meno giovane di Alina. Andreea e mai puţin simpatică decît inteligentă. = An- În limba română, topica obişnuită este subst. + adj. (de ex.: un dreina è meno simpatica che intelligente.băiat simpatic, o fată frumoasă). Schimbăm topica atunci cînd dorim săinsistăm asupra adjectivului (de ex.: o tristă aventură, un mare admira- Obs.: “Decît” cu valoare comparativă se traduce diferit, în func-tor). ţie de cuvîntul care îl urmează. În limba italiană această regulă este inversă. De obicei avem sec-venţa adj. + subst. (de ex.: un simpatico ragazzo, una bella ragazza). + subst.; + pron. pers. = DISchimbăm topica atunci cînd dorim să insistăm asupra adjectivului (de decît + adj. = CHEex.: un’avventura triste, un ammiratore grande). { + verb = DI QUANTO decît Petre; decît voi. Obs.: Există unele adjective care, atunci cînd îşi schimbă locul Ion e mai inteligent decît simpatic.(înainte sau după substantiv), îşi schimbă totodată sensul. { decît pare. De ex.: un certo amico = un prieten oarecare; un amico certo = DI Pietro; DI voi.un prieten sigur. Giovanni è più intelligente CHE simpatico. { DI QUANTO pare. GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI c) de egalitate (di uguaglianza). (I gradi dell’aggettivo) Se exprimă cu: così + ADJ. + come; tanto + ADJ. + quanto. 1) Pozitiv (Positivo) De ex.: Mihaela e la fel de tînără ca Alina. = Micaela è Adjectivul e exprimat ca atare, fără a fi comparat cu nimic. tanto giovane quanto Alina. De ex.: la bella ragazza = fata frumoasă.
  • 17. 32 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 33 3) Superlativ (Superlativo) Pozitiv Comparativ Superlativ absolut Indică faptul că adjectivul exprimă o calitate excepţională, extra- buono (= bun) migliore ottimoordinară. Are două variante. cattivo (= rău) peggiore pessimo a) relativ (relativo) – exprimă o calitate de excepţie, dar grande (= mare) maggiore massimoîn raport cu o categorie restrînsă, delimitată, de persoane sau obiecte din piccolo (= mic) minore minimoaceeaşi clasă. Se exprimă cu: il più / il meno + ADJ + tra, di. De ex.: Mihaela e cea mai harnică din clasă = Micaela è ADJECTIVUL POSESIVla più brava della classe. Fotbaliştii sînt cei mai admiraţi sportivi. = I calciatori (L’aggettivo possessivo)sono i più ammirati sportivi. Indică atît posesorul, cît şi obiectul posedat. Se acordă cu sub- b) absolut (assoluto) – depăşeşte orice posibilitate de stantivul pe care îl determină.comparaţie cu alte persoane sau obiecte. Are următoarele forme, în funcţie de persoană, gen şi număr: Se exprimă cu: - sufixul -issimo plasat la sfîrşitul adjectivului; mio mia miei mie De ex.: bellissimo (= foarte frumos), ricchissimo (= foar- tuo tua tuoi tuete bogat) etc. suo sua suoi sue - sufixul -errimo plasat la sfîrşitul anumitor adjective; nostro nostra nostri nostre De ex.: celeberrimo (= celebru din cale-afară) etc. vostro vostra vostri vostre - anumite adverbe; l o r o De ex.: molto, assai, estremamente etc. Giovanni è molto simpatico. = Ion e foarte simpatic. Obs.: Adjectivul posesiv se notează de obicei în faţa substantivu- - anumite prefixe; lui pe care îl determină. De ex.: arci-, iper-, extra-, sovra-, stra-, super- etc. De ex.: le mie amiche = prietenele mele. Una persona arciconosciuta = O persoană arhicunoscută. Cînd posesivul e inclus într-o exclamaţie, se notează de obicei - anumite expresii; după substantiv. De ex.: da legare, da impazzire, sfondato, morto, fradicio De ex.: caro mio = dragul meu; amore mio = iubirea mea etc.etc. È ricco sfondato. = E putred de bogat. Gradele de rudenie (I gradi di parentela) È bagnato fradicio. = E ud leoarcă. È stanco morto. = E mort de oboseală. Regulă: gradele de rudenie nu pot fi precedate în italiană şi de articol hotărît, şi de adjectiv posesiv. Explicaţie: În limba română folosim adeseori enunţul “fratele Adjective cu forme speciale de comparativ şi superlativ meu”, compus din substantiv (“frate”) + articol hotărît (“-le”) + adjectiv (Comparativi e superlativi particolari) posesiv (“meu”). În limba italiană enunţul *“il mio fratello” e greşit, întrucît e compus din articol hotărît (“il”) + adjectiv posesiv (“mio”) + substantiv
  • 18. 34 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 35care indică un grad de rudenie (“fratello”) şi ar încălca regula enunţată Apropierea e exprimată prin: questo (= acesta), questa (= aceas-mai sus. Aşadar se poate spune corect “mio fratello” sau “il fratello”. ta), questi (= aceştia), queste (= acestea). De ex.: Fratele meu este un mare sportiv. = Mio fratello è un Depărtarea e exprimată prin: quello (= acela), quella (= aceea),grande sportivo. quelli (= aceia), quelle (= acelea). Mama mea este profesoară. = Mia madre è professoressa. Variante arhaice ale demonstrativului sînt codesto, codesta, codesti, codeste (pentru apropiere). Regula privind folosirea gradelor de rudenie fie doar cu articolhotărît, fie doar cu posesiv, are patru excepţii. Există patru situaţii în lim- Regulă: Adjectivele demonstrative nu sînt însoţite de articol ho-ba italiană cînd putem utiliza, în faţa gradului de rudenie, atît articolul tărît, nici în italiană, nici în română!hotărît, cît şi adjectivul posesiv. De ex.: *“Acest băiatul” (formă greşită!) = *“Il questo ragazzo” 1) Cînd gradul de rudenie este la plural. (forma sbagliata!) De ex.: mio fratello → i miei fratelli. *“Această fata” (formă greşită!) = *“La questa ragazza” (forma 2) Cînd gradul de rudenie este diminutivat. sbagliata!) De ex.: mio fratello → il mio fratellino. Obs.: substantivul mamma este diminutivul pentru madre, Obs. Pentru diversele forme ale lui “quello”, a se vedea mai sussubstantivele babbo şi papà sînt diminutive pentru padre şi, cînd le folo- explicaţiile de la Adjectivele neregulate “quello” şi “bello”.sim, trebuie să ţinem seama de regula privind gradele de rudenie. De ex.: mia madre → la mia mamma; mio padre → il miobabbo, il mio papà. 3) Cînd gradul de rudenie este precedat de “loro”. ADJECTIVUL NEHOTĂRÎT De ex.: mio fratello → il loro fratello. 4) Cînd gradul de rudenie este însoţit de un adjectiv califica- (L’aggettivo indefinito)tiv. De ex.: mio fratello → il mio fratello maggiore. Indică în mod generic fiinţe sau lucruri. Următoarele pot fi atît pronume, cînd înlocuiesc substantivul, cît şi adjective nehotărîte, cînd însoţesc substantivul: alcuno (= vreunul), alquanto (= ceva, cîtva), certo (= oarecare), molto (= mult), poco (= pu- ADJECTIVUL DEMONSTRATIV ţin), tanto (= mult), troppo (= prea mult), tutto (= totul) etc. Obs.: “Tutto” apare doar în faţa substantivului. Articolul hotărît (L’aggettivo dimostrativo) se notează între adjectiv şi substantiv. De ex.: Toţi copiii = Tutti i bambini. Este partea de vorbire care însoţeşte un substantiv şi indică pozi- Atunci cînd “tutto” e urmat de numeral, între cele două se folo-ţia de apropiere sau depărtare faţă de vorbitor. Are aceleaşi forme ca şi seşte conjuncţia “e”.pronumele demonstrativ. De ex.: Toţi cinci = Tutti e cinque (sau: tutt’e cinque) De ex.: Casa aceasta e frumoasă. = Questa casa è bella. (= AD- Atunci cînd “tutto” e urmat de numeral şi substantiv, articolulJECTIV DEMONSTRATIV) hotărît stă în faţa substantivului. Ordinea este: 1 – adj; 2 – conj.; 3 – Dar: Casa frumoasă e aceasta. = La bella casa è questa. (= numeral; 4 – art. hot.; 5 – subst.PRONUME DEMONSTRATIV) De ex.: Toţi cei cinci copii = Tutti e cinque i bambini (sau: Tutt’e cinque i bambini).
  • 19. 36 Laszlo Alexandru Alt ex.: Am citit toate cele zece explicaţii = Ho letto tutt’e diecile spiegazioni. NUMERALUL CARDINAL Următoarele pot fi doar adjective nehotărîte şi apar numai la sin- (Il numerale cardinale)gular: ogni (= fiecare), qualche (= cîţiva, cîteva), qualsiasi (= oricare),qualunque (= oricare). De ex.: Au venit cîţiva prieteni. = È venuto qualche amico. Exprimă cu precizie o cantitate numerică. Dar: Au venit cîţiva prieteni. = Sono venuti alcuni amici. Cele mai importante numerale cardinale sînt: Explicaţie: După cum se observă, adjectivul nehotărît “qualche”impune folosirea substantivului exclusiv la singular. Dacă acel substantiv 1 = uno 6 = seimai e şi subiectul propoziţiei, situaţia antrenează o sumă întreagă de mo- 2 = due 7 = settedificări în traducerea din română în italiană. Pentru a păstra neschimbată 3 = tre 8 = ottostructura enunţului, putem opta pentru adjectivul alcuni + plural. 4 = quattro 9 = nove 5 = cinque 10 = dieci Obs.: Adjectivul nehotărît “qualche” apare doar în enunţuriafirmative. În enunţurile negative se foloseşte “nessuno”. Între 10 şi 16, numeralul cardinal se exprimă aşezînd cuvîntul De ex.: Pe stradă am văzut cîţiva elevi, dar n-am văzut nici un “zece” (dieci) la sfîrşit:profesor. = Per strada ho visto qualche allievo, ma non ho visto nessuninsegnante. 11 = undici 14 = quattordici 12 = dodici 15 = quindici 13 = tredici 16 = sedici ADJECTIVUL INTEROGATIV Între 17 şi 19, cuvîntul “zece” (dieci) vine, uşor modificat, la în- ceputul numeralului: (L’aggettivo interrogativo) 17 = diciassette Exprimă calitatea neprecizată a unui substantiv alături de care se 18 = diciottoaflă, în cadrul unui enunţ interogativ. 19 = diciannove Formele sale sînt: chi? (= cine?), che? (= ce?), quale? (= care?),quanto? (= cît?). Zecile, sutele şi miile se exprimă în felul următor: De ex.: Ce carte ai citit? = Che libro hai letto?; Care tren mergela Roma? = Quale treno va a Roma? 20 = venti 90 = novanta 30 = trenta 100 = cento 40 = quaranta 200 = duecento 50 = cinquanta 500 = cinquecento 60 = sessanta 1000 = mille 70 = settanta 2000 = duemila 80 = ottanta 5000 = cinquemila
  • 20. 38 Laszlo Alexandru Alte cifre: NUMERALUL ORDINAL 1.000.000 = un milione 5.000.000 = cinque milioni (Il numerale ordinale) 382.569 = trecentoottantaduemilacinquecentosessantanove Exprimă ordinea în care apar fiinţele sau lucrurile în cadrul unei Obs.: Cînd cifra unităţilor începe cu vocală (de ex.: uno, otto), succesiuni. cifra zecilor îşi pierde vocala finală: Cele mai importante numerale ordinale sînt: De ex.: diciotto, ventuno, duecentoquarantotto etc. 1 = primo 6 = sesto Obs.: Cînd cifra 3 (tre) este precedată de zeci, sute sau mii, voca- 2 = secondo 7 = settimo la “-e” finală se accentuează: 3 = terzo 8 = ottavo De ex.: trentatrè; centocinquantatrè etc. 4 = quarto 9 = nono 5 = quinto 10 = decimo Obs.: Cînd sutele sînt scrise cu literă majusculă, se referă la seco- lele mileniului II din civilizaţia italiană. Celelalte numerale ordinale se formează adăugînd sufixul “–esimo” Duecento = 1200-1299 (secolul al XIII-lea); la respectivul numeral cardinal. Trecento = 1300-1399 (secolul al XIV-lea); Novecento = 1900-1999 (secolul XX). 11 = undicesimo 30 = trentesimo 12 = dodicesimo 80 = ottantesimo Operaţiile mai importante sînt: 13 = tredicesimo 100 = centesimo 20 = ventesimo 155 = centocinquantacinquesimoplus = più 4+3=7 Quattro più tre uguale (sau: fa) sette. 21 = ventunesimo 1000 = millesimominus = meno 4–3=1 Quattro meno tre uguale (sau: fa) uno.înmulţit cu = per 4 x 3 = 12 Quattro per tre uguale (sau: fa) dodici. Obs.: Numeralele ordinale se acordă în gen şi număr cu substan-împărţit la = diviso 12 : 3 = 4 Dodici diviso tre uguale (sau: fa) quattro. tivul la care se referă.la sută = per cento 4% Quattro per cento. De ex.: A şasea competiţie. = La sesta gara. Al nouălea concurent. = Il nono concorrente.
  • 21. Memorator de limba italiană 41 1. Nominativ (cine?) PRONUMELE io (Il pronome) tu lui, lei; esso, essa; egli, ella noi Este partea de vorbire variabilă care ţine locul substantivului. voiPronumele poate fi de mai multe feluri: loro; essi, esse • personal = personale; De ex.: El e simpatic. = Lui è simpatico. Obs.: La pers. a III-a sg., pentru persoane folosim de obicei • de politeţe = di cortesia; “lui”, “lei”. Pentru obiecte, animale etc., folosim “esso” şi “essa” la De ex.: Dumneavoastră sînteţi acasă. = Lei è a casa. singular, “essi” şi “esse” la plural. “Egli” şi “ella” sînt forme arhaice, • reflexiv = riflessivo; care se mai păstrează în limba scrisă, în corespondenţa oficială, pentru a De ex.: Ea se priveşte în oglindă. = Lei si guarda nello specchio. exprima respectul protocolar etc. • posesiv = possessivo; De ex.: Cartea ta e veche, a mea e nouă. = Il tuo libro è vecchio, Obs.: Pronumele personal din italiană nu trebuie folosit obligato-il mio è nuovo. riu în faţa verbului, în timp ce-l conjugăm (aşa cum se întîmplă în france- • demonstrativ = dimostrativo; ză sau în engleză), avînd în vedere că verbele italiene au forme distincte De ex.: Acesta e prietenul meu. = Questo è il mio amico. la fiecare persoană şi număr. • nehotărît = indefinito; De ex.: canto, canti, canta… De ex.: Cineva m-a anunţat de venirea ta. = Qualcuno mi ha Folosim pronumele personal în faţa verbului doar atunci cîndannunciato il tuo arrivo. vrem să insistăm asupra persoanei care face acţiunea. • interogativ = interrogativo; De ex.: io canto (= eu cînt, şi nu altcineva); tu canti (= tu cînţi, şi De ex.: Cine e el? = Chi è lui? nu altcineva) etc. • relativ = relativo; Utilizarea pronumelui e totuşi recomandată în faţa anumitor per- De ex.: Decizia pe care o iei trebuie să fie corectă. = La decisione soane ale modului conjunctiv, care sînt identice, pentru a se evita ambi-che prendi deve essere giusta. guităţile. De ex.: Voglio che tu canti. = Vreau ca tu să cînţi. Dar: Voglio che lui canti. = Vreau ca el să cînte. PRONUMELE PERSONAL 2. Acuzativ (pe cine?, ce?) (Il pronome personale) Pronumele personal în Ac. are formă accentuată (forma tonica) şi formă neaccentuată (forma atona). Forma accentuată se foloseşte atunci Este partea de vorbire care înlocuieşte un substantiv referitor la cînd dorim să insistăm asupra persoanei respective.persoane, dar şi la animale, lucruri etc. Se schimbă în funcţie de cazurile De ex.: Pe mine mă vede, nu pe tine. = Vede me, non te.pe care le dobîndeşte în comunicare. Forma neaccentuată se foloseşte atunci cînd dorim să exprimăm persoana, dar fără a insista asupra ei. De ex.: Ion mă vede. = Giovanni mi vede.
  • 22. 42 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 43 Obs.: În limba română, unul şi acelaşi verb poate avea pe lîngă el Obs.: Forma accentuată a pronumelui în Ac. se notează după un pronume personal atît la forma accentuată, cît şi la formaverb. În schimb forma neaccentuată, mult mai des folosită în italiană, se neaccentuată. În limba italiană, un verb acceptă o singură formă de pro-notează în faţa verbului. nume! De ex.: Îmi spune mie. = Mi dice. sau: Lo dice a me. Obs.: În limba română, unul şi acelaşi verb poate avea pe lîngă elun pronume personal atît la forma accentuată, cît şi la forma Pronumele personal în D. este următorul:neaccentuată. În limba italiană, un verb acceptă o singură formă de pro-nume! a) forma accentuată b) forma neaccentuată De ex.: Mă salută pe mine. = Mi saluta. sau: Saluta me. dà a me mi dà Eventuala variantă *“Mi saluta me” este greşită! -”- a te ti -”- Obs.: Expresia “A me mi piace...” îi aparţine limbii neglijente şi -”- a lui, a lei gli, le -”-este complet nerecomandabilă. -”- a noi ci -”- -”- a voi vi -”- Pronumele personal în Ac. este următorul: -”- a loro gli dà { dà loro a) forma accentuată b) forma neaccentuată vede me mi vede Obs.: La formele accentuate, singura diferenţă între Ac. şi D. -”- te ti -”- constă în apariţia prepoziţiei “a” (care oricum contribuie la exprimarea -”- lui, lei lo, la -”- dativului) în faţa pronumelui. -”- noi ci -”- -”- voi vi -”- Obs.: La formele neaccentuate, diferenţe între Ac. şi D. apar doar -”- loro li, le -”- la pers. a III-a sg. şi pl. (notate cu litere îngroşate în listele de mai sus). La Ac.: lo, la / li, le. La D.: gli, le / gli sau loro. 3. Dativ (cui?) Obs.: La dativ singular, pers. a III-a neaccentuată, limba română are formă unică la masculin şi feminin: îi. În limba italiană există însă Pronumele personal în D. are formă accentuată (forma tonica) şi forme diferite la masculin şi feminin: gli / le.formă neaccentuată (forma atona). Forma accentuată se foloseşte atunci De ex.: Ion? Îi spun părerea mea îndată. = Giovanni? Gli dico lacînd dorim să insistăm asupra persoanei respective. mia opinione subito. De ex.: Mie îmi spune, nu ţie. = Lo dice a me, non a te. Dar: Maria? Îi spun părerea mea îndată. = Maria? Le dico la mia Forma neaccentuată se foloseşte atunci cînd dorim să exprimăm opinione subito.persoana, dar fără a insista asupra ei. În limba italiană vorbită se tinde spre folosirea dativului “gli” şi De ex.: Ion îmi spune ceva. = Giovanni mi dice qualcosa. la feminin singular. Tendinţa respectivă e nerecomandată, însă, din punct de vedere gramatical. Obs.: Forma accentuată a pronumelui în D. se notează după De ex.: *“Maria? Gli dico la mia opinione subito.”verb. În schimb forma neaccentuată, mult mai des folosită în italiană, senotează în faţa verbului. Obs.: Dativul, forma neaccentuată, la pers. a III-a pl. are două variante corecte:
  • 23. 44 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 45 a) în limba vorbită se foloseşte pers. a III-a, m., sg., neacc., D. Cînd verbul servil (potere, volere, dovere, uneori sapere) este(gli); urmat de alt verb la infinitiv, pronumele personal în Ac. sau D. se notea- b) în limba oficială se foloseşte pers. a III-a, pl., acc., D. (loro). ză fie în faţa celor două verbe, fie la sfîrşitul lor, lipit de ultimul.Datorită provenienţei dintr-o formă accentuată, pronumele “loro” se De ex.: Vreau să-l văd. = a) Lo voglio vedere, sau: b) Voglionotează totdeauna după verb. vederlo. De ex.: Mîine le explic situaţia. = a) Domani gli spiego la Alt ex.: Trebuie să-i vorbesc. = a) Gli devo parlare, sau: b) Devosituazione, sau: b) Domani spiego loro la situazione. parlargli. 4. Genitiv (a cui?) DUBLAREA COMPLEMENTULUI DIRECT Formele pronumelui personal în genitiv coincid cu formele ad- ŞI A COMPLEMENTULUI INDIRECTjectivului posesiv (vezi acolo explicaţiile respective). De ex.: Casa este a mea. = La casa è mia. (Raddoppiamento del complemento diretto e del complemento indiretto) TOPICA PRONUMELUI 1. În limba română, C.D. şi C.I. se dublează. (Posizione del pronome) De ex.: Îl văd pe Ion. “Pe cine văd?”; “Pe el, îl”; pronumele personal “îl” este C.D. a) Topica pronumelui neaccentuat pe lîngă verb (Posizione “Pe cine văd?”; “Pe Ion”; substantivul “pe Ion” este C.D.del pronome atono accanto al verbo) “Pe Ion” este C.D. “de bază”, adică ne comunică maximum de informaţie despre obiectul enunţului. “Îl” reprezintă dublarea sa, ne Pronumele personal (sau reflexiv) cu formă neaccentuată se no- avertizează că după predicat va urma un C.D. de genul masculin singular.tează de obicei în faţa verbului. Modificarea genului sau a numărului C.D. “de bază” implică adaptarea De ex.: Îţi dau cartea. = Ti do il libro. dublurii sale. *“Îl văd pe băieţi” este un enunţ greşit. Primul C.D. va tre- Sau: Îmi cumpăr o îngheţată. = Mi compro un gelato. bui să preia genul şi nr. celui de-al doilea C.D., ca dovadă că, tocmai, depinde de el: “Îi văd pe băieţi”. Atunci cînd verbul este la infinitiv, gerunziu sau imperativ,pronumele personal (sau reflexiv) se notează la sfîrşitul verbului, lipit de Alt exemplu: Îi dau băiatului o carte.el. “Cui dau?”; “Lui, îi”; pronumele personal “îi” este C.I. De ex.: A-ţi cumpăra o carte e plăcerea mea. = Comprarti un libro è “Cui dau?”; “băiatului”; substantivul “băiatului” este C.I.il mio piacere. “Băiatului” este C.I. “de bază”, adică ne comunică maximum de Cumpărîndu-ţi cartea, ai citit-o cu interes. = Comprandoti il libro, informaţie despre obiectul indirect al enunţului. “Îi” reprezintă dublarea sa,l’hai letto con interesse. ne avertizează că după predicat va urma un C.I. la singular. Modificarea nu- Cumpără-ţi o carte în fiecare zi! = Comprati un libro ogni mărului C.I. implică adaptarea dublurii sale. *“Îi dau băieţilor o carte” estegiorno! un enunţ greşit. Primul C.I. va trebui să preia nr. celui de-al doilea C.I., ca dovadă că, tocmai, depinde de el: “Le dau băieţilor o carte”. b) Topica pronumelui neaccentuat pe lîngă verbul servil(Posizione del pronome atono accanto al verbo servile) 2. În limba italiană, de obicei, C.D. şi C.I. nu se dublează: De ex.: Îl văd pe Ion. = Vedo Giovanni.
  • 24. 46 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 47 Sau: Îi dau băiatului o carte. = Do al ragazzo un libro. lo me lo lo te lo Explicaţie: pronumele personal neaccentuat care, în limba româ- la me la la te lană, preanunţă complementul direct sau indirect, în italiană nu se mai tra- li me li li te liduce! mi + le } me le ti + le } te le ne me ne ne te ne 3. Totuşi, în italiana vorbită (sau pentru a se atrage atenţia asupraobiectului enunţului), C.D. se dublează atunci cînd “baza” se află în faţapredicatului: De ex.: Pe Ion îl văd mîine. = Giovanni lo vedo domani. Sau: Pe băiat îl întîlnesc în oraş. = Il ragazzo lo incontro in città. lo glielo la gliela 4. Dublarea C.D. după pronumele relativ “pe care”, din română, li glielieste interzisă în italiană. De ex.: gli + le } gliele ne gliene Băiatul pe care îl cunosc... = Il ragazzo che conosco... Fata pe care o văd... = La ragazza che vedo... lo ce lo lo ve lo Băieţii pe care îi aştept... = I ragazzi che aspetto... la ce la la ve la Fetele pe care le invit... = Le ragazze che invito... li ce li li ve li ci + le } ce le vi + le } ve le ne ce ne ne ve ne PRONUMELE COMBINAT Obs.: Pronumele în dativ, la pers. I şi a II-a, sg. şi pl. (mi, ti, ci, vi) schimbă vocala “-i” în “-e”. Pronumele combinat care rezultă se (Il pronome combinato) scrie despărţit, în faţa verbului. De ex.: Ziarul? Vi-l dăm cu plăcere. = Il giornale? Ve lo diamo Se realizează prin întîlnirea dintre două pronume personale neac- volentieri.centuate. Primul e în cazul dativ, al doilea în acuzativ. De ex.: Caietul? Mi-l aduce imediat. = Il quaderno? Me lo porta Obs.: Pronumele în dativ, neaccentuat, la pers. a III-a sg. şi pl.subito. (gli) îşi adaugă vocala “-e”. Pronumele combinat care rezultă se scrie Pronumele în dativ poate avea de asemeni valoare reflexivă, sau legat, în faţa verbului.poate fi impersonalul “si”. Pronumele în dativ se poate combina şi cu De ex.: Ziarul? I-l dăm cu plăcere. = Il giornale? Glielo diamoparticula “ne”. volentieri. De ex.: Filmul? Mi-a vorbit despre el îndelung. = Il film? Me ne Precizare: în situaţia pronumelui combinat, pronumele în dativha parlato a lungo. gli se foloseşte atît pentru masculin cît şi pentru feminin. Formele pronumelui combinat sînt următoarele: Obs.: Pronumele în dativ, neaccentuat, la pers. a III-a pl. (loro) poate intra de asemeni în combinaţie cu alt pronume în acuzativ, sau cu particula ne. Însă, avîndu-se în vedere provenienţa sa din forma accentua- tă, pronumele loro va continua să se noteze după verb.
  • 25. 48 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 49 De ex.: Ziarul? Li-l dăm cu plăcere. = a) Il giornale? Lo diamoloro volentieri, sau b) Il giornale? Glielo diamo volentieri. Cînd verbul servil (“potere”, “volere”, “dovere”, uneori Alt ex.: Caietele? Li le aducem mîine. = a) I quaderni? Li “sapere”) este urmat de alt verb la infinitiv, pronumele combinat se no-portiamo loro domani, sau b) I quaderni? Glieli portiamo domani. tează fie în faţa celor două verbe, fie la sfîrşitul lor, lipit de ultimul. Alt ex.: Romanul poliţist? Le vorbeşte despre el cu entuziasm. = a) De ex.: Vreau să ţi-l aduc. = a) Te lo voglio portare, sau b) Vo-Il romanzo giallo? Ne parla loro con entusiasmo, sau b) Il romanzo giallo? glio portartelo.Gliene parla con entusiasmo. Alt ex.: Trebuie să-i vorbesc despre asta. = a) Gliene devo par- lare, sau b) Devo parlargliene. Atunci cînd pronumele “si” intră în combinaţie cu un pronumepersonal sau cu particula “ne”, se obţin următoarele forme: lo se lo PRONUMELE DE POLITEŢE la se la li se li (Il pronome di cortesia) si + le } se le ne se ne Se foloseşte în exprimarea politicoasă faţă de o persoană mai în vîrstă sau o persoană superioară ierarhic. De ex.: Despre aceasta nici nu poate fi vorba. = Di questo non se În limba română există următoarele forme de politeţe:ne parla nemmeno. - dumneavoastră + verb la pers. a II-a pl. (= respect maxim); - dumneata + verb la pers. a II-a sg. (= respect intermediar). TOPICA PRONUMELUI COMBINAT În italiană, pentru exprimarea respectului folosim: (Posizione del pronome combinato) - Lei + verb la pers. a III-a sg. De ex.: Dumneavoastră veniţi la noi? = Lei viene da noi? a) Topica pronumelui combinat pe lîngă verb (Il pronome Obs.: Pronumele de politeţe Lei se foloseşte atît pentru bărbaţi,combinato accanto al verbo) cît şi pentru femei. Pronumele combinat se notează de obicei în faţa verbului. De ex.: Cartea? Ţi-o dau mîine. = Il libro? Te lo do domani. Formele pronumelui de politeţe coincid, la toate cazurile, cu Alt ex.: Îngheţata? Mi-o cumpăr imediat. = Il gelato? Me lo formele pronumelui personal de genul feminin, pers. a III-a singular (lei).compro subito. Atunci cînd verbul este la infinitiv, gerunziu sau imperativ, Cazul a) forma accentuată b) forma neaccentuatătoate pronumele combinate se notează la sfîrşitul verbului, lipite de el. N. Lei - De ex.: A ţi-l cumpăra e o plăcere. = Comprartelo è un piacere. Ac. Lei La Cumpărîndu-ţi-l, l-ai citit imediat. = Comprandotelo, l’hai letto G. di Lei Suo, Sua, Suoi, Suesubito. D. a Lei Le Cumpără-ţi-l neapărat! = Compratelo assolutamente! De ex.: Domnule, aş vrea să vă văd. = a) Signore, vorrei b) Topica pronumelui combinat pe lîngă verbul servil (Il pro- vederLa, sau: b) Signore, La vorrei vedere.nome combinato accanto al verbo servile)
  • 26. 50 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 51 Alt ex.: Domnule director, aş vrea să vă explic situaţia. = a) De ex.: Domnişoară, dumneata eşti foarte amabilă. = Signorina,Direttore, vorrei spiegarLe la situazione, sau: b) Direttore, Le vorrei voi siete molto gentile.spiegare la situazione. Obs.: “Ella” se foloseşte în formulele epistolare de mare forma- Obs.: Pronumele de politeţe trebuie scris cu majusculă, chiar da- lism, în situaţiile academice de maximă reverenţă şi impune acordul lacă se află în interiorul cuvîntului. E adevărat că această regulă tinde să feminin singular, indiferent de sexul colocutorului.dispară în limba italiană de azi. De ex.: Stimate Domnule Profesor, Domnia Voastră este aştepta- tă în cadrul Universităţii noastre. = Egregio Professore, Ella è attesa Obs.: Uneori simpla folosire a verbului la pers. a III-a singular, presso la nostra Università.cînd ne adresăm unui interlocutor prezent, exprimă respectul. De ex.: Ce mai faci? = Come stai? Dar: (Dumneavoastră) ce mai faceţi? = Come sta? Atenţie: Traducerea exprimării politicoase din română prin verb PRONUMELE REFLEXIVla pers. a II-a plural, în italiană, este greşită, întrucît ar însemna că de faptne adresăm mai multor persoane. (Il pronome riflessivo) De ex.: (Voi) ce mai faceţi? = (Voi) come state? Contribuie la formarea diatezei reflexive. Cu excepţia pers. a III- Obs.: Atunci cînd ne adresăm cuiva numind meseria sau funcţia a sg. şi pl., care se exprimă prin “si”, pronumele reflexiv are aceleaşipe care o ocupă, aceasta presupune automat vorbirea politicoasă şi nu forme ca şi pronumele personal: mi, ti, si, ci, vi, si.mai trebuie să includem nici titulatura “Signore”, “Signora” sau “Si- Atenţie: persoana şi numărul pronumelui reflexiv trebuie să co-gnorina”, nici pronumele de politeţe “Lei”. În schimb sîntem obligaţi să incidă obligatoriu cu persoana şi numărul verbului care-i urmează! Defolosim verbul la pers. a III-a singular, în semn de respect. ex.: De ex.: Domnule doctor, puteţi să-mi spuneţi adevărul? = Dot-tore, mi può dire la verità? mi (= I sg.) guardo (= I sg.) → mă privesc Sau: Doamnă avocat, vreţi să mă înţelegeţi? = Avvocatessa, mi ti (= II sg.) vanti (= II sg.) → te lauzivuole capire? si (= III sg.) spaventa (= III sg.) → se sperie ci (= I pl.) lamentiamo (= I pl.) → ne plîngem În exprimarea politeţii la plural, limba italiană contemporană vi (= II pl.) vedete (= II pl.) → vă vedeţioptează tot mai mult pentru omiterea oricărui pronume de politeţe. În si (= III pl.) incontrano (= III pl.) → se întîlnesccazuri de formalism exagerat, se poate folosi totuşi loro + verb la pers. aIII-a plural. Regulă: Diateza reflexivă, la timpurile compuse, se conjugă De ex.: Domnilor, vreţi să ne daţi o mînă de ajutor? = Signori, doar cu auxiliarul essere!(voi) volete darci una mano?, sau: Signori, loro vogliono darci una ma- Trebuie să fim atenţi şi să recunoaştem corect diateza reflexivă,no? pentru a şti ce auxiliar avem de utilizat. (Vezi şi, mai jos, Timpurile compuse ale diatezelor verbale.) Uneori diferenţele sînt minime, de o Obs.: Voi + verb la pers. a II-a plural se poate utiliza (mai ales singură literă, încît vorbitorul de limbă română riscă să greşească folosi-în centrul şi sudul Italiei) pentru a exprima politeţea la singular, în echi- rea auxiliarului.valenţă cu românescul “dumneata”. De ex.: Ţi-ai cumpărat o îngheţată. = Ti sei comprato un gelato. (+ ESSERE)
  • 27. 52 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 53 Dar: Ţi-am cumpărat o îngheţată = Ti ho comprato un gelato. (+ Atenţie: Întrucît particulele “ci” sau “vi” din italiană nu co-AVERE) respund în mod direct unui anumit cuvînt din limba română, folosirea lor, de cele mai multe ori, trebuie intuită. Obs.: La modul infinitiv, verbul italian de diateză reflexivă seenunţă punîndu-se pronumele la sfîrşit. În timpul conjugării, pronumele Particula “ci” apare şi în anumite expresii consacrate.reflexiv trece însă în faţa verbului. De ex.: Quella persona non ci vede (→ è cieca). = Persoana ace- De ex.: guardarsi (= a se privi): mi guardo, ti guardi, si guarda... ea nu vede (→ e oarbă). Sau: vantarsi (= a se lăuda): mi vanto, ti vanti, si vanta... Davanti ci sento meglio. = În faţă aud mai bine. Sau: spaventarsi (= a se speria): mi spavento, ti spaventi, si Ci ho messo due ore per strada. = Am avut nevoie de două orespaventa... pe drum. Pronumele reflexiv se notează de asemeni la sfîrşitul verbelor la Ci vuole pazienza. = Este nevoie de răbdare.gerunziu sau la imperativ (pers. a II-a sg., I şi a II-a pl.). Lui è un ingenuo, ci casca subito. = El e naiv, se lasă păcălit De ex.: Speriindu-se, n-a mai venit. = Spaventandosi, non è più imediat.venuto. I documenti non ce li ho. = Actele nu le am (→ la mine). Alt ex.: Să ne privim cu atenţie! = Guardiamoci con attenzione! Obs.: Adeseori, în limba vorbită, particula “ci” e folosită pleo- nastic – mai ales atunci cînd cuvîntul sau sintagma care trebuia înlocuită se află în faţa predicatului. PARTICULELE “CI”, “VI”, “NE”; PRONUMELE “LO” De ex.: Al mare io ci vado spesso. = La mare eu mă duc deseori. Sau: Alle tue promesse io non ci credo più. = În promisiunile tale (Le particelle “ci”, “vi”, “ne”; il pronome “lo”) eu nu mai cred. 1) Particulele “ci”, “vi” (Le particelle “ci”, “vi”) Obs.: Particulele “ci” sau “vi” nu trebuie confundate cu pronu- Sînt egale ca valoare, se poate utiliza fie una, fie cealaltă. Ten- mele personale-reflexive “ci” sau “vi”, cu care coincid doar din punct dedinţa de azi e totuşi spre folosirea mai frecventă a lui “ci” şi mai rară a vedere formal, dar de care se disting net prin valoare gramaticală şi sem-lui “vi”. nificaţie. Ţin locul unui cuvînt sau al unei sintagme introduse de prepoziţi- De ex.: Ci vado. = Mă duc (→ acolo). (i.e. PARTICULA “CI”)ile “a” sau “in” sau “su”. Ci vediamo. = Ne vedem. (i.e. PRONUMELE REFLEXIV “CI”). De ex.: - Quest’anno andate in montagna? / - Sì, ci andiamo. =- Anul acesta mergeţi la munte? / - Da, mergem. Explicaţie: În limba română nu mai reluăm cuvinte sau sintagme Grupul “c’è”, “ci sono”exprimate anterior, ci le subînţelegem. În limba italiană aceste cuvintesau sintagme, care nu mai sînt reluate în vorbire, trebuie înlocuite cu o Are sensul “există”, “se află”. Dacă subiectul se află în faţa pre-particulă, în cazul de faţă “ci”. dicatului, particula “ci” nu se mai foloseşte. Alte ex.: - Provate a parlare con il direttore? / - Sì, ci proviamo. De ex.: Pe masă este cartea. = Sul tavolo c’è il libro.= - Încercaţi să vorbiţi cu directorul? / - Da, încercăm. Dar: Cartea este pe masă. = Il libro è sul tavolo. Sau: Vieni domani, mi raccomando! Ci conto! (→ conto su Alt ex.: Pe masă sînt cărţile. = Sul tavolo ci sono i libri.questo) = Vino mîine, te rog fumos! Mă bazez (→ pe asta)! Dar: Cărţile sînt pe masă. = I libri sono sul tavolo.
  • 28. 54 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 55 Obs.: Grupul “c’è”, “ci sono” din italiană este echivalent, ca Excepţie: Atunci cînd prepoziţia “da” introduce un acuzativ desens şi reguli de folosire, grupurilor “there is”, “there are” din engleză, deplasare spre persoană, se înlocuieşte cu particula “ci” şi nu cu “ne”.respectiv “il y a” din franceză. De ex.: - Andiamo domani da Maria? / - Sì, ci andiamo. = Mer- gem mîine la Maria? – Da, mergem. 2) Particula “ne” (La particella “ne”) Se menţine aceeaşi particulă şi în vorbirea pleonastică. Ţine locul unui cuvînt sau unei sintagme introduse de prepoziţii- De ex.: Da Maria io ci vado spesso. = La Maria eu merg adesea.le “di” sau “da”. De ex.: - Parlate di me? / – Sì, ne parliamo. = - Vorbiţi despre Atenţie: Folosirea particulei “ci” sau a particulei “ne” nu depin-mine? / - Da, vorbim (→ despre tine). de de cuvîntul sau sintagma înlocuită, ci exclusiv de prepoziţia care stă în Explicaţie: În limba română nu mai reluăm cuvinte sau sintagme faţa cuvîntului sau a sintagmei respective!exprimate anterior, ci le subînţelegem. În limba italiană aceste cuvinte De ex.: - Andate a Roma e tornate da Milano? / - Sì, ci andiamosau sintagme, care nu mai sînt reluate în vorbire, trebuie înlocuite cu o e ne torniamo. = - Mergeţi la Roma şi vă întoarceţi de la Milano? / - Da,particulă, în cazul de faţă “ne”. mergem (→ acolo) şi ne întoarcem (→ de acolo). Alt ex.: Ho visto anch’io lo spettacolo e ne sono rimasto Explicaţie: Atît “Roma” cît şi “Milano” sînt substantive proprii,affascinato (→ da esso). = Am văzut şi eu spectacolul şi am rămas fasci- şi totuşi o dată se înlocuiesc cu “ci”, iar alteori cu “ne”. Situaţia se dato-nat (→ de el). rează prepoziţiei diferite din faţa lor, întrucît cuvintele introduse cu “a”, Atenţie: Întrucît particula “ne” din italiană nu corespunde în sau “in”, sau “su” sînt substituite de particula “ci”, în schimb cuvintelemod direct unui anumit cuvînt din limba română, folosirea sa, de cele introduse cu “di” sau “da” sînt substituite de particula “ne”. În acestemai multe ori, trebuie intuită. condiţii, putem chiar să inversăm cele două oraşe între ele, situaţia gra- maticală din cadrul răspunsului nu se va schimba. Particula “ne” apare şi în anumite expresii consacrate. De ex.: - Andate a Milano e tornate da Roma? / - Sì, ci andiamo De ex.: Non ne vale la pena. = Nu merită oboseala. e ne torniamo. = - Mergeţi la Milano şi vă întoarceţi de la Roma? / - Da, Che ne è di Giorgio? = Ce mai e cu George? mergem (→ acolo) şi ne întoarcem (→ de acolo). Obs.: Adeseori, în limba vorbită, particula “ne” e folosită pleo- Obs.: Particula “ne” nu exprimă ideea de negaţie. Ea nu trebuienastic – mai ales atunci cînd cuvîntul sau sintagma care trebuia înlocuită confundată cu conjuncţia negativă “né”, cu care seamănă formal, dar dese află în faţa predicatului. care se distinge prin valoare gramaticală şi semnificaţie. De ex.: Di quei libri, ne vedo tanti. = Cărţi din acelea văd o mul- De ex.: Di questi film io ne ho visti parecchi. = Asemenea filmeţime. eu am văzut o mulţime. (i.e. PARTICULA “NE”) Di questa cosa non se ne parla proprio. = Despre aşa ceva nici Non vedo né lui, né lei. = Nu-i văd nici pe el, nici pe ea. (i.e.nu poate fi vorba. CONJUNCŢIA NEGATIVĂ “NÉ”) Obs.: Atunci cînd particula “ne” ţine locul unui complement di- 3) Pronumele “lo” (Il pronome “lo”)rect, impune acordul obligatoriu al participiului din timpurile compuse. Ţine locul unui cuvînt care nu e introdus de nici o prepoziţie. De ex.: Di quei libri, ne ho visti tanti. = Cărţi din acelea am vă- Poate ţine locul, de asemeni, unui grup de cuvinte, unei propoziţii sauzut o mulţime. chiar unui grup de propoziţii. Alt ex.: - Vuoi un’arancia? / - No, grazie, ne ho mangiate già De ex.: Giovane? Lo sono stato! = Tînăr? Am fost!due. = - Vrei o portocală? / - Nu, mulţumesc, am mîncat deja (→ din Explicaţie: se evită repetiţia cuvîntului “giovane” prin înlocuireaacestea) două. sa cu pronumele “lo”.
  • 29. 56 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 57 Alt ex.: Sai che siamo stati dalla nonna e le abbiamo portato dei Dar: Casa frumoasă e aceasta. = La bella casa è questa. (=fiori? / – Sì, lo so. = Ştii că am fost la bunica şi i-am dus flori? / – Da, PRONUME DEMONSTRATIV)ştiu (→ că aţi fost…). Sînt des folosite formele questo, questa, questi, queste (pentru Explicaţie: se evită repetiţia propoziţiilor subordonate, prin înlo- apropiere) şi quello, quella, quelli, quelle (pentru depărtare).cuirea lor cu pronumele “lo”. Variantele arhaice ale demonstrativului sînt costui, costei, costoro (de apropiere) şi colui, colei, coloro (de depărtare). Obs.: În limba vorbită s-a generalizat folosirea pleonastică a pro-numelui “lo”, în acelaşi enunţ ca şi cuvîntul sau sintagma care trebuia Obs.: Exprimarea generică se realizează în limba română cu ge-înlocuită. nul feminin singular. În italiană – cu genul masculin singular. De ex.: Lo so che viene. = Ştiu că vine. De ex.: Ştii asta? = Sai questo?, sau: Lo sai? Obs.: Forma questi + vb. la singular indică, în limba literară, ultimul element al unei enumeraţii. PRONUMELE POSESIV De ex.: I-am întîlnit pe Marcel şi pe Adrian. Acesta din urmă îmi părea cam trist. = Ho incontrato Marcello e Adriano. Questi mi sembrava (Il pronome possessivo) un po’ triste. Este partea de vorbire care indică posesorul unui obiect şi obiec-tul posedat. Are aceleaşi forme ca şi adjectivul posesiv (vezi acolo expli- PRONUMELE NEHOTĂRÎTcaţiile). Cînd apare alături de substantiv şi îl determină, are valoare deadjectiv. Cînd ţine locul substantivului, are valoare de pronume. (Il pronome indefinito) De ex.: Casa mea e frumoasă. = La mia casa è bella. (= ADJEC-TIV POSESIV) Este partea de vorbire care indică în mod generic fiinţe sau lu- Dar: Casa frumoasă e a mea. = La bella casa è mia. (= PRO- cruri.NUME POSESIV) Următoarele pot fi atît pronume, cînd înlocuiesc substantivul, cît şi adjective nehotărîte, cînd însoţesc substantivul: alcuno (= vreunul), alquanto (= ceva, cîtva), certo (= oarecare), molto (= mult), poco (= pu- ţin), tanto (= mult), troppo (= prea mult), tutto (= totul) etc. PRONUMELE DEMONSTRATIV Următoarele pot fi doar pronume nehotărîte şi au doar formă de (Il pronome dimostrativo) singular: chiunque (= oricine), ciascuno (= fiecare), nessuno (= nimeni, nici unul), ognuno (= fiecare), qualcuno (= careva), uno (= unul). Este partea de vorbire care înlocuieşte un substantiv şi indică De ex.: Fiecare şi-a spus părerea. = Ciascuno / Ognuno ha dettopoziţia de apropiere sau depărtare faţă de vorbitor. Are aceleaşi forme ca il suo parere.şi adjectivul demonstrativ (vezi acolo explicaţiile). Cînd apare alături desubstantiv şi îl determină, are valoare de adjectiv. Cînd ţine locul PRONUMELE INTEROGATIVsubstantivului, are valoare de pronume. De ex.: Casa aceasta e frumoasă. = Questa casa è bella. (= AD- (Il pronome interrogativo)JECTIV DEMONSTRATIV) Este partea de vorbire care introduce o întrebare.
  • 30. 58 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 59 Are următoarele forme: chi? (= cine?), che? (= ce?), che cosa? În română În ital. În italiană(= ce?), quale? (= care?), quanto? (= cît?). (CARE) (CHE) (QUALE) De ex.: Ce vrei să-mi spui? = Che cosa vuoi dirmi? il i care che la } quale le } quali Obs.: Cînd e urmat de verbul essere la pers. a III-a singular (è), despre, în... di, in... del, nel… dei,pronumele interogativ “quale” trunchiază vocala “-e” finală. Eventuala care cui della, } quale nei… } qualifolosire a apostrofului ar fi greşită. nella… delle, De ex.: Care e părerea ta? = Qual è la tua opinione? nelle… De ex.: Băieţii pe care îi văd sînt prietenii mei. = I ragazzi che PRONUMELE RELATIV (sau: i quali) vedo sono i miei amici. Băieţii despre care vorbim sînt simpatici. = I ragazzi di cui (sau: (Il pronome relativo) dei quali) parliamo sono simpatici. Este partea de vorbire care, ţinînd locul unui substantiv, introdu- Băieţii cu care ţi-am transmis mesajul sînt studenţi.= I ragazzice totodată o propoziţie subordonată. con cui (sau: con i quali) ti ho trasmesso il messaggio sono studenti. De ex.: Băiatul care vine este prietenul meu. = Il ragazzo che(sau: il quale) viene è il mio amico. Obs.: Acel pe care în română introduce complementul direct în Cele mai frecvente pronume relative din limba italiană sînt che şi cazul acuzativ, în italiană NU se traduce.quale. Formele lor, în funcţie de cazul pronumelui relativ din română, De ex.: Îl văd pe Ion. = Vedo Giovanni.sînt următoarele: Fata pe care o cunosc... = La ragazza che conosco… Obs.: Pentru a-l folosi corect pe che în Ac. cu prepoziţie: a) tra- 1. Nominativ (cine?) ducem prepoziţia din română în italiană; b) îl schimbăm pe che în cui. În română În italiană În italiană Pentru a-l folosi corect pe quale în Ac. cu prepoziţie: a) tradu- (CARE) (CHE) (QUALE) cem prepoziţia din română în italiană; b) adăugăm articolul hotărît (il, la, il i i, le); c) dacă e nevoie, efectuăm alternanţa de număr (quale / quali). care che la } quale le } quali 3. Dativ (cui?) De ex.: Băieţii care vin sînt prietenii mei. = I ragazzi che (sau: iquali) vengono sono i miei amici. În română În italiană În italiană Obs.: Pronumele relativ che este invariabil în gen şi număr, aşa- (CARE) (CHE) (QUALE)dar e mai uşor de folosit. Pronumele relativ quale se schimbă la plural în al aiquali şi e precedat de articolul hotărît: il, la, i, le. căruia, căreia, că- a cui alla } quale alle } quali rora 2. Acuzativ (pe cine?, ce?) De ex.: Băiatul căruia îi vorbesc e simpatic. = Il ragazzo a cui (sau: al quale) parlo è simpatico. Fata căreia îi vorbesc e frumoasă. = La ragazza a cui (sau: alla quale) parlo è bella.
  • 31. 60 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 61 Băieţii cărora le vorbesc sînt curioşi. = I ragazzi a cui (sau: ai Avînd în vedere toate aceste dificultăţi suplimentare în utilizarea quali) parlo sono curiosi. pronumelui quale, se recomandă folosirea preponderentă a pronumelui che. Fetele cărora le vorbesc sînt drăguţe. = Le ragazze a cui (sau: Iată şi o serie de exemple din a doua categorie, cînd pronumele alle quali) parlo sono carine. relativ în genitiv e precedat de prepoziţie: Băiatul despre al cărui frate vorbim e simpatic. = a) Il ragazzo 4. Genitiv (a cui?) del cui fratello parliamo è simpatico, sau: b) Il ragazzo, del fratello del quale parliamo, è simpatico. În română În italiană În italiană Băiatul despre a cărui soră vorbim e simpatic. = a) Il ragazzo (CARE) (CHE) (QUALE) della cui sorella parliamo è simpatico, sau: b) Il ragazzo, della sorella al il a cărui, cărei, la del quale parliamo, è simpatico. ai căror i cui del dei Băiatul despre ai cărui fraţi vorbim e simpatic. = a) Il ragazzo ale } le } } quale } quali dei cui fratelli parliamo è simpatico, sau: b) Il ragazzo, dei fratelli del al cărui, del, della delle quale parliamo, è simpatico.Despre a cărei, della, Băiatul despre ale cărui surori vorbim e simpatic. = a) Il ragazzo ai căror dei, cui } ale } delle } delle cui sorelle parliamo è simpatico, sau: b) Il ragazzo, delle sorelle del quale parliamo, è simpatico. De ex.: Băiatul, al cărui frate e elev, ne salută. = a) Il ragazzo, il cui Obs.: La cazul genitiv cu prepoziţie, între pronumele che şi pro- fratello è allievo, ci saluta, sau: b) Il ragazzo, il fratello del quale è al- numele quale avem diferenţă de topică şi de acord: lievo, ci saluta. 1) che precedă subiectul din subordonată şi se acordă cu acesta Băiatul, a cărui soră e elevă, ne salută. = a) Il ragazzo, la cui (acordul spre dreapta, la fel ca în limba română). sorella è allieva, ci saluta, sau: b) Il ragazzo, la sorella del quale è al- 2) quale se notează după subiectul din subordonată, dar se acordă lieva, ci saluta. cu subiectul din principală (acordul spre stînga). În plus mai trebuie să Băiatul, ai cărui fraţi sînt elevi, ne salută. = a) Il ragazzo, i cui folosim articolul hotărît şi să acordăm numeric pronumele quale / quali. fratelli sono allievi, ci saluta, sau: b) Il ragazzo, i fratelli del quale sono De ex.: Băiatul despre ai cărui fraţi... = a) Il ragazzo dei cui allievi, ci saluta. fratelli... dar: b) Il ragazzo, dei fratelli del quale... Băiatul ale cărui surori sînt eleve, ne salută. = a) Il ragazzo, le Avînd în vedere toate aceste dificultăţi suplimentare în utilizarea cui sorelle sono allieve, ci saluta, sau: b) Il ragazzo, le sorelle del quale pronumelui quale, se recomandă folosirea preponderentă a pronumelui che. sono allieve, ci saluta. Obs.: al, a, ai, ale şi cel, cea, cei, cele se traduc în italiană cu Obs.: La cazul genitiv, între pronumele che şi pronumele quale respectivul articol hotărît: il, la, i, le. avem diferenţă de topică şi de acord: De ex.: al cărui = il cui; ale cărui = le cui; Ştefan cel Mare = Ste- 1) che precedă subiectul din subordonată şi se acordă cu acesta fano il Grande; cea dintîi = la prima etc. (acordul spre dreapta, la fel ca în limba română). Există de asemeni pronumele relativ chi, mai rar folosit, care ţine 2) quale se notează după subiectul din subordonată, dar se acordă locul unei persoane. Poate fi urmat de verb doar la singular. cu subiectul din principală (acordul spre stînga). În plus mai trebuie să De ex.: (prov.) Chi dorme, non piglia pesci. = Cine doarme, nu folosim articolul hotărît şi să acordăm numeric pronumele quale / quali. prinde peşte. (i.e. Nu lăsa să-ţi scape ocazia) De ex.: Băiatul ai cărui fraţi... = a) Il ragazzo i cui fratelli... dar: b) Il ragazzo, i fratelli del quale...
  • 32. Memorator de limba italiană 63 RO. IT. - conj. I: a cînta; - conj. I: cantare; VERBUL - conj. a II-a: a vedea; - conj. a II-a: credere; - conj. a III-a: a crede; - conj. a III-a: aprire. (Il verbo) - conj. a IV-a: a fugi; a urî. Este partea de vorbire care exprimă o acţiune, o mişcare, un pro-ces etc. INDICATIVUL PREZENT Prin intermediul verbului aflăm cum se desfăşoară (modul), cîndse petrece (timpul) şi cine face acţiunea (persoana şi numărul). Acţiunea (L’indicativo presente)sigură, evidentă, se exprimă cu ajutorul modului indicativ, iar dacă ea serealizează în momentul vorbirii, se foloseşte timpul prezent. Prezentul indică o acţiune derulată în momentul vorbirii. Este un timp simplu. MODURILE VERBALE Schemă generală A. VERBELE REGULATE (I verbi regolari) (I modi verbali. Schema generale) Această categorie cuprinde majoritatea verbelor la indicativ pre- zent. Sînt verbe regulate deoarece formează persoanele după o anumită RO. IT. regulă. Criteriul de formare este următorul: după ce tăiem terminaţia de- personale (se conjugă): - finiti (si coniugano): conjugare (-are, -ere, -ire), obţinem rădăcina verbului, care rămîne inva- - indicativ; - indicativo; riabilă pentru toate persoanele. - condiţional-optativ; - condizionale; - conjunctiv; - congiuntivo; cantare: credere: aprire: - imperativ; - imperativo; cant- cred- apr- cant- cred- apr-- nepersonale (nu se conjugă): - indefiniti (non si coniugano): cant- cred- apr- - infinitiv; - infinito; cant- cred- apr- - gerunziu; - gerundio; cant- cred- apr- - participiu; - participio. cant- cred- apr- - supin. La rădăcina astfel obţinută adăugăm terminaţia. Conjugarea completă a verbelor regulate la indicativ prezent este următoarea: În dicţionar verbele sînt enunţate la modul infinitiv. Exprimareaunui anumit mod, timp, persoană sau număr ţine de intenţiile vorbitoru- cantare credere aprirelui, precum şi de competenţa sa gramaticală. canto credo apro Pentru mai buna recunoaştere a verbelor, ele sînt clasificate pe canti credi apriconjugări. În română există patru conjugări, în funcţie de terminaţia ver- canta crede aprebelor la infinitiv. În italiană există trei conjugări. cantiamo crediamo apriamo cantate credete aprite cantano credono aprono
  • 33. 64 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 65 Un sfat: este prea obositor să învăţăm pe de rost (= să “tocim”) cercare pregarede trei ori cîte şase terminaţii (adică 18 forme verbale distincte). E mai cerco pregosimplu să reţinem opt principii unitare de formare a persoanelor. cerchi preghi 1) toate verbele la pers. I sg. au aceeaşi terminaţie: -o; cerca prega canto credo apro cerchiamo preghiamo cercate pregate 2) toate verbele la pers. a II-a sg. au aceeaşi terminaţie: -i; cercano pregano canti credi apri 3) la conj. I, pers. a III-a sg. reia vocala din conjugare: -a; B. VERBELE INCOATIVE (I verbi incoativi) canta – – Sînt acele verbe de conjugarea a III-a (deci terminate la infinitiv în -ire) care primesc grupul -ISC- între rădăcină şi terminaţie, la pers. I, a II-a, a III-a sg. şi a III-a pl. 4) la conj. a II-a şi a III-a, pers. a III-a sg. au aceeaşi terminaţie: -e; – crede apre finire a se compara cu: dormire finISCo dormo 5) toate verbele la pers. I pl. au aceeaşi terminaţie: -iamo; finISCi dormi cantiamo crediamo apriamo finISCe dorme finiamo dormiamo 6) la pers. a II-a pl., verbele îşi reiau vocala din respectiva conju- finite dormitegare; finISCono dormono cantAte credEte aprIte Alte verbe incoative mai frecvente sînt: arricchire (= a îmbo- 7) la pers. a III-a pl., verbul de conj. I îşi reia vocala din conjuga- găţi), capire (= a înţelege), chiarire (= a clarifica), colpire (= a lovi),re; costruire (= a construi), definire (= a defini), distribuire (= a distribui), cantAno – – ferire (= a răni), fiorire (= a înflori), fornire (= a furniza), garantire (= a garanta), guarire (= a se vindeca), obbedire (= a se supune), preferire (= 8) la pers. a III-a pl., verbele de conj. a II-a şi a III-a primesc în a prefera), proibire (= a interzice), pulire (= a curăţa), restituire (= aterminaţie vocala -o; restitui), sostituire (= a înlocui), sparire (= a dispărea), spedire (= a ex- – credOno aprOno pedia), stabilire (= a stabili), suggerire (= a sugera), trasferire (= a trans- fera), unire (= a uni) etc. Obs.: Verbele incoative se disting de celelalte verbe regulate de Obs.: Verbele de conj. I terminate în -care şi -gare primesc litera conjugarea a III-a, prin adăugarea grupului –ISC– , doar la indicativ-h- la pers. a II-a sg. şi I pl. înainte de terminaţie, pentru a nu-şi schimba prezent, la conjunctiv prezent şi la imperativ. La alte moduri şi timpuriconsoana din rădăcină. nu prezintă deosebiri.
  • 34. 66 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 67 Obs.: Denumirea însăşi, de verbe “incoative”, e contestată cu - condurre (= a conduce → conducere): conduco, conduci, con-argumente credibile în diferite gramatici. Fenomenul denumit rămîne duce...însă neschimbat. - produrre (= a produce → producere): produco, produci, pro- duce... C. VERBELE AUXILIARE (I verbi ausiliari) - tradurre (= a traduce → traducere): traduco, traduci, traduce... Sînt verbele cu ajutorul cărora formăm timpurile compuse. Înitaliană există două verbe auxiliare: essere (= a fi) şi avere (= a avea), 3) Unele verbe primesc consoana -g- la pers. I sg. şi a III-a pl.:care au şi înţeles de sine stătător. - tenere (= a ţine): tengo, tieni, tiene, teniamo, tenete, tengono. - venire (= a veni): vengo, vieni, viene, veniamo, venite, ven- essere avere gono. sono ho - rimanere (= a rămîne): rimango, rimani, rimane, rimaniamo, sei hai rimanete, rimangono. è ha - spegnere (= a stinge): spengo, spegni, spegne, spegniamo, siamo abbiamo spegnete, spengono. siete avete - salire (= a urca): salgo, sali, sale, saliamo, salite, salgono. sono hanno - scegliere (= a alege): scelgo, scegli, sceglie, scegliamo, scegliete, scelgono. Obs.: Litera “h” se scrie, dar nu se pronunţă. 4) Verbul sapere (= a şti) se trunchiază la singular, dar îşi du- D. VERBELE NEREGULATE LA INDICATIV PREZENT blează consoana la pers. I pl. şi a III-a pl.:(I verbi irregolari all’indicativo presente) - sapere: so, sai, sa, sappiamo, sapete, sanno. Cîteva verbe frecvent folosite au indicativul prezent neregulat(adică nu au aceeaşi rădăcină la toate persoanele). 5) Verbul piacere (= a plăcea) alternează în rădăcină consoana simplă şi cea dublă: 1) La conjugarea I avem trei verbe neregulate mai importante: - piacere: piaccio, piaci, piace, piacciamo, piacete, piacciono. - andare (= a merge): vado, vai, va, andiamo, andate, vanno. Alte verbe neregulate la indicativ prezent, care îşi schimbă rădă- - dare (= a da): do, dai, dà, diamo, date, danno. cina, sînt: - stare (= a sta): sto, stai, sta, stiamo, state, stanno. - apparire (= a apărea): appaio, appari, appare, appariamo, ap- parite, appaiono. 2) O categorie de verbe se conjugă luîndu-se ca etalon infinitivul - morire (= a muri): muoio, muori, muore, moriamo, morite,din limba latină: muoiono. - fare (= a face → facere): faccio, fai, fa, facciamo, fate, fanno. - uscire (= a ieşi): esco, esci, esce, usciamo, uscite, escono. - dire (= a spune, a zice → dicere): dico, dici, dice, diciamo, dite,dicono. Obs.: Toate verbele derivate prin prefixare se conjugă la fel ca şi - bere (= a bea → bevere): bevo, bevi, beve, beviamo, bevete, verbul de bază.bevono. De ex.: contenere (= a conţine), ritenere (= a reţine), sostenere (= a susţine) au aceleaşi neregularităţi de conjugare ca şi tenere (= a ţine). Obs.: Unele verbe rămîn totuşi regulate în conjugare, chiar dacăpreiau rădăcina din limba latină (ele aparţin tot conj. a II-a):
  • 35. 68 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 69 RECAPITULARE: O privire de ansamblu asupra celor mai im- dovere potere volereportante verbe neregulate la indicativ prezent ne dă următoarea imagine: devo posso voglio devi puoi vuoi Principalele verbe neregulate la indicativ prezent deve può vuole (I principali verbi irregolari all’indicativo presente) dobbiamo possiamo vogliamo dovete potete volete andare dare stare fare dire devono possono vogliono vado do sto faccio dico vai dai stai fai dici Obs.: Singurul verb servil care poate avea înţeles de sine stătător va dà sta fa dice este dovere (cînd are sensul de “a datora”): andiamo diamo stiamo facciamo diciamo De ex.: Io ti devo una spiegazione. = Îţi datorez o explicaţie. andate date state fate dite vanno danno stanno fanno dicono Obs.: Uneori şi verbul sapere (= a şti) poate avea valoare servilă, şi anume atunci cînd nuanţează înţelesul altui verb în faţa căruia se află: venire tenere sapere bere piacere De ex.: Luigi sa parlar bene. = Luigi ştie să vorbească bine. vengo tengo so bevo piaccio vieni tieni sai bevi piaci Obs.: Verbul “a trebui” în română este impersonal, nu-şi schim- viene tiene sa beve piace bă forma după diversele persoane din conjugare: eu trebuie..., tu trebu- veniamo teniamo sappiamo beviamo piacciamo ie..., el trebuie... etc. În limba italiană, însă, verbul dovere se conjugă: venite tenete sapete bevete piacete devo, devi, deve etc. vengono tengono sanno bevono piacciono E. VERBELE SERVILE (I verbi servili) PERFECTUL COMPUS Sînt verbe care nu au înţeles de sine stătător, ci contribuie la nu-anţarea sensului verbelor pe lîngă care stau. Nu e acelaşi lucru să spu- (Il passato prossimo)nem, de exemplu: “eu cînt”; “eu trebuie să cînt”; “eu pot să cînt”; “euvreau să cînt”. În toate situaţiile acţiunea rămîne aceeaşi (a cînta), dar Exprimă în italiană o acţiune recentă şi ale cărei efecte se prelun-nuanţele îndeplinirii acţiunii diferă. gesc în prezent. Este un timp compus şi se foloseşte foarte frecvent. Verbele servile în italiană nu sînt urmate niciodată de prepoziţie. În română şi în italiană, se construieşte cu verbul auxiliar la pre- Cînd verbul servil şi verbul de după el au acelaşi subiect, ultimul zent + participiul verbului de conjugat.verb se foloseşte în italiană la modul infinitiv. De ex.: am cîntat, ai cîntat, a cîntat... = ho cantato, hai cantato, De ex.: Vreau să văd. (i.e. eu vreau; eu văd) = Voglio vedere. ha cantato… Poţi scrie. (i.e. tu poţi; tu scrii) = Puoi scrivere. Sau: am venit, ai venit, a venit... = sono venuto (-a), sei venuto Trebuie să doarmă. (i.e. el/ea trebuie; el/ea doarme) = Deve dor- (-a), è venuto (-a)…mire. Pentru a construi perfectul compus în italiană, trebuie să lămurim mai întîi cum se formează participiul trecut şi apoi care este problema Verbele servile italiene sînt următoarele: verbelor auxiliare.
  • 36. 70 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 71 A. PARTICIPIUL TRECUT AL VERBELOR REGULATE (Il participio passato dei verbi regolari) vb. + ce? Se obţine înlocuind terminaţia de infinitiv cu terminaţia de parti-cipiu, în funcţie de conjugarea căreia îi aparţine verbul: Infinitivul: cantare credere partire EXEMPLUL 1: Să luăm verbul a lucra (= lavorare). Poate Terminaţia de participiu: -ATO -UTO -ITO primi C.D.? “Ion lucrează ce?”; “Cîmpul!”. Da, verbul a lucra este tran- Forma verbului la participiu: cantato creduto partito zitiv, poate primi C.D., deci în italiană se conjugă folosind auxiliarul avere. Participiul trecut al verbului lavorare (înlocuind terminaţia de la infinitiv -are cu -ato) este lavorato. La perfect compus vom avea urmă- B. PROBLEMA VERBELOR AUXILIARE toarea conjugare (auxiliarul avere la indicativ prezent + participiul trecut (Il problema dei verbi ausiliari) al verbului de conjugat): În română exprimăm perfectul compus folosind acelaşi auxiliar lavorare(a avea), pe care-l conjugăm în funcţie de persoană sau număr: eu am ho lavoratoştiut; tu ai venit; el a învăţat; noi am mers; voi aţi cîntat; ei au mîncat. hai lavorato În italiană avem două verbe auxiliare: essere (= a fi) şi avere (= a ha lavoratoavea). Unele verbe se conjugă cu essere, iar altele cu avere. Ba mai mult, abbiamo lavoratounul şi acelaşi verb poate fi conjugat uneori cu essere, iar alteori cu ave- avete lavoratore. Această problemă reprezintă o dificultate pentru vorbitorul de limbă hanno lavoratoromână, obişnuit să folosească un singur auxiliar în construirea perfectu-lui compus. Trebuie găsit principiul după care se alternează în italiană EXEMPLUL 2: Să luăm verbul a merge (= andare). Poate primicele două auxiliare. C.D.? “Ion merge ce?”. Nu putem răspunde la această întrebare! (“Ion Vom şti să folosim corect auxiliarele doar ţinînd seama de merge cînd?”, “Ion merge cu cine?”, “Ion merge cu ce scop?”, “Ion mer-TRANZITIVITATEA verbului de conjugat, şi anume: ge din ce cauză?” – dar nu: “Ion merge ce?”). Rezultă că verbul a merge este intranzitiv, nu poate primi C.D., deci în italiană se conjugă cu auxili- VERB TRANZITIV → cu AVERE arul essere. Participiul trecut al verbului andare (înlocuind terminaţia de VERB INTRANZITIV→ cu ESSERE la infinitiv -are cu -ato) este andato. La perfect compus vom avea urmă- toarea conjugare (auxiliarul essere la indicativ prezent + participiul trecut al verbului de conjugat): Verbul tranzitiv este verbul care poate primi complement di-rect, adică i se poate aplica formula: andare sono andato (-a) vb. + ce? sei andato (-a) è andato (-a) Verbul intranzitiv nu poate primi complement direct, deci nu i siamo andati (-e)se poate aplica formula: siete andati (-e) sono andati (-e)
  • 37. 72 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 73 Obs.: Cînd verbul auxiliar este essere, participiul se acordă cu Alt ex.: viaggiare: ho viaggiato, hai viaggiato, ha viaggiato…subiectul în gen şi număr. De ex.: Il ragazzo è andato via. Obs.: Următoarele verbe din limba italiană se conjugă totdeauna La ragazza è andata via. cu auxiliarul essere: andare (= a merge), arrivare (= a ajunge), cadere (= I ragazzi sono andati via. a cădea), entrare (= a intra), essere (= a fi), nascere (= a se naşte), partire Le ragazze sono andate via. (= a pleca), rimanere (= a rămîne), riuscire (= a reuşi), stare (= a sta, a se simţi), tornare (= a se întoarce), uscire (= a ieşi), venire (= a veni) etc. Tranzitivitatea verbului e determinantă în folosirea unui anumitauxiliar. Să comparăm următoarele situaţii în care unul şi acelaşi verb îşi Obs.: Verbele “meteorologice” se pot conjuga atît cu essere cît şischimbă auxiliarul, îndată ce îşi schimbă tranzitivitatea. cu avere: fulminare (= a fulgera), nevicare (= a ninge), piovere (= a plo- În exemplele a), c), e), g), verbele a coborî, a termina, a trece, a ua), tuonare (= a tuna) etc.urca sînt intranzitive (adică nu răspund la întrebarea “ce?” şi nu pot primi De ex.: Ieri è piovuto. = Ieri ha piovuto.complement direct). În italiană se conjugă la perfectul compus cu auxilia-rul essere. RECAPITULARE: Perfectul compus se formează în limba În exemplele b), d), f), h), aceleaşi verbe a coborî, a termina, a italiană cu verbul auxiliar avere sau essere la indicativ prezent + partici-trece, a urca sînt tranzitive (adică răspund la întrebarea “ce?” şi primesc piul trecut al verbului de conjugat. De ex.:complement direct). În italiană se conjugă la perfectul compus cu auxilia-rul avere. cantare andare ho cantato sono andato (-a) a) Am coborît din tramvai. = Sono sceso dal tram. hai cantato sei andato (-a) b) Am coborît valiza din tramvai. = Ho sceso la valigia dal tram. ha cantato è andato (-a) abbiamo cantato siamo andati (-e) c) Lecţia s-a terminat. = La lezione è finita. avete cantato siete andati (-e) d) Profesorul a terminat lecţia. = Il professore ha finito la lezione. hanno cantato sono andati (-e) e) Am trecut pe la voi. = Sono passato da voi. C. PERFECTUL COMPUS AL VERBELOR AUXILIARE f) Am trecut graniţa. = Ho passato la frontiera. (Il passato prossimo dei verbi ausiliari) g) Am urcat pe scări. = Sono salito per le scale. Regulă: Fiecare verb auxiliar (essere şi avere) se conjugă în h) Am urcat scările. = Ho salito le scale. italiană cu el însuşi. Participiul trecut al verbelor auxiliare este următorul: EXCEPŢII: unele verbe din limba italiană se conjugă totuşi cuavere, deşi sînt intranzitive: attraversare (= a traversa), ballare (= a dan-sa), bussare (= a bate la uşă), camminare (= a umbla), dormire (= a essere → stato avere → avutodormi), girare (= a hoinări), nuotare (= a înota), parlare (= a vorbi),passeggiare (= a se plimba), sorridere (= a zîmbi), ridere (= a rîde),viaggiare (= a călători) etc. Perfectul compus al verbelor auxiliare este aşadar următorul: De ex.: parlare: ho parlato, hai parlato, ha parlato…
  • 38. 74 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 75 essere avere offendere: offeso condurre: condotto porgere: porto sono stato (-a) ho avuto prendere: preso produrre: prodotto pungere: punto sei stato (-a) hai avuto rendere: reso tradurre: tradotto riassumere: riassunto è stato (-a) ha avuto ridere: riso rimanere: rimasto siamo stati (-e) abbiamo avuto scendere: sceso risolvere: risolto siete stati (-e) avete avuto spendere: speso rispondere: risposto sono stati (-e) hanno avuto uccidere: ucciso scegliere: scelto spegnere: spento togliere: tolto vedere: visto D. PARTICIPIUL TRECUT NEREGULAT vincere: vinto (Il participio passato irregolare) Obs.: verbele subliniate schimbă la participiu vocala din rădăci- nă. Nu toate verbele formează participiul trecut după regula prezen- Alte verbe cu participiu neregulat sînt următoarele: tată anterior. Putem recunoaşte trei mari categorii de neregularităţi: bere: bevuto 1) participii terminate în -so; de ex.: prendere (= a lua) → preso. discutere: discusso 2) participii terminate în -tto; de ex.: leggere (= a citi) → letto. essere: stato 3) participii terminate în consoană + to; de ex.: rispondere (= a mettere: messo răspunde) → risposto. muovere: mosso Alte verbe nu se includ nici în aceste categorii şi îşi modifică nascere: nato inclusiv rădăcina. piacere: piaciuto De ex.: essere (= a fi) → stato; vivere (= a trăi) → vissuto etc. succedere: successo venire: venuto vivere: vissuto Cele mai importante verbe neregulate la participiu sînt următoarele: Obs.: verbele subliniate îşi modifică la participiu inclusiv rădăcina. -so -tto cons + to E. ACORDUL PARTICIPIULUI TRECUTaccendere: acceso correggere: corretto aprire: aperto (L’accordo del participio passato)attendere: atteso cuocere: cotto coprire: copertochiudere: chiuso dire: detto chiedere: chiesto 1) Cînd verbul auxiliar e “essere”, participiul trecut se acordă cucorrere: corso fare: fatto dipingere: dipinto subiectul.decidere: deciso friggere: fritto giungere: giunto De ex.: I ragazzi sono venuti.difendere: difeso leggere: letto morire: morto Sau: Le ragazze sono venute.diffondere: diffuso rompere: rotto nascondere: nascosto 2) Cînd verbul auxiliar e “avere”, participiul trecut de obicei nudividere: diviso scrivere: scritto offrire: offerto se acordă.mordere: morso stringere: stretto piangere: pianto De ex.: Le ragazze hanno visto lo spettacolo.
  • 39. 76 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 77 3) Totuşi, cînd verbul auxiliar e “avere”, participiul trecut se Diateza activă: subiectul face acţiunea şi altcineva o suportăacordă cu pronumele personal în cazul acuzativ C.D. care-l precedă, după (S. → Obiect)cum urmează: De ex.: Eu văd maşina. a) acord obligatoriu – cu pers. a III-a sg./pl. (la, li, le): Diateza pasivă: altcineva face acţiunea şi subiectul o suportă De ex.: La ragazza? L’ho conosciuta ieri. (S. ← Agent) Sau: I ragazzi? Li ho incontrati ieri. De ex.: Eu sînt văzut de către un prieten. Sau: Le ragazze? Le ho viste ieri. Diateza reflexivă: subiectul face acţiunea şi tot el o suportă b) acord facultativ – cu pers. I şi a II-a sg./pl. (mi, ti, ci, ( S. )vi): De ex.: Eu mă văd în oglindă. De ex.: Gina! Ti ho visto (sau: ti ho vista) per strada. Sau: Ragazzi! Vi ho visto (sau: vi ho visti) per strada. Obs.: Doar verbele tranzitive pot trece, din diateza activă, în dia- teză pasivă sau reflexivă. Prin urmare, verbele intranzitive nu au diateză pasivă sau reflexivă. F. AUXILIARUL VERBELOR SERVILE De ex.: Eu vin acasă. (L’ausiliare dei verbi servili) Verbul “a veni” e intranzitiv (nu poate răspunde la întrebarea “Ce?” – “Ce vin?”). Aşadar nu putem construi pentru acest verb diateza Verbele servile (“potere”, “volere”, “dovere” şi uneori “sa- pasivă sau reflexivă.pere”) preiau auxiliarul verbului de bază. De ex.: *“Eu sînt venit acasă de către un prieten” (variantă impo- De ex.: ho cantato = am cîntat; sibilă). ho potuto cantare = am putut să cînt; Sau: *“Eu mă vin acasă” (variantă imposibilă). ho voluto cantare = am vrut să cînt; ho dovuto cantare = a trebuit să cînt. În italiană exprimăm cele trei diateze la indicativ prezent în felul De ex.: sono venuto, -a = am venit; următor: sono potuto, -a venire = am putut să vin; sono voluto, -a venire = am vrut să vin; sono dovuto, -a venire = a trebuit să vin. vedere Obs.: în faţa verbului “essere” precedat de verb servil folosimauxiliarul “avere”. voce attiva: voce passiva: voce riflessiva: De ex.: Ho voluto essere gentile con lui. = Am vrut să fiu ama- vedo sono visto (-a) mi vedobil/ă cu el. vedi sei visto (-a) ti vedi vede è visto (-a) si vede vediamo siamo visti (-e) ci vediamo vedete siete visti (-e) vi vedete DIATEZELE VERBALE vedono sono visti (-e) si vedono (Le voci del verbo) Elemente de identificare: - diateza pasivă se construieşte totdeauna cu auxiliarul essere. Verbul are trei diateze, în funcţie de raportul care se creează între De ex.: sono lodato (-a); sei apprezzato (-a); è ricompensatosubiect şi obiectul/agentul acţiunii. (-a).
  • 40. 78 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 79 CONCLUZIE: Doar verbele conjugate la diateza activă cu “ave- - diateza reflexivă se construieşte totdeauna cu ajutorul pronu- re” pot avea diateză pasivă şi reflexivă, situaţie în care îşi schimbă auxi-melui reflexiv. (Trebuie să coincidă, în mod obligatoriu, persoana şi nu- liarul în “essere”.mărul pronumelui reflexiv cu persoana şi numărul verbului care-i urmea- De exemplu verbul vedere (= a vedea) la perfectul compus areză!) De ex.: următoarele forme, în funcţie de cele trei diateze: - în română: am văzut – am fost văzut – m-am văzut; mi (= I sg.) guardo (= I sg.) → mă privesc - în italiană: ti (= II sg.) vanti (= II sg.) → te lauzi vedere si (= III sg.) spaventa (= III sg.) → se sperie ci (= I pl.) lamentiamo (= I pl.) → ne plîngem voce attiva: voce passiva: voce riflessiva: vi (= II pl.) vedete (= II pl.) → vă vedeţi ho visto sono stato (-a) visto (-a) mi sono visto (-a) si (= III pl.) incontrano (= III pl.) → se întîlnesc hai visto sei stato (-a) visto (-a) ti sei visto (-a) ha visto è stato (-a) visto (-a) si è visto (-a) Obs.: La modul infinitiv, verbul italian de diateză reflexivă se abbiamo visto siamo stati (-e) visti (-e) ci siamo visti (-e)enunţă punîndu-se pronumele la sfîrşit. În timpul conjugării, pronumele avete visto siete stati (-e) visti (-e) vi siete visti (-e)reflexiv trece însă în faţa verbului. hanno visto sono stati (-e) visti (-e) si sono visti (-e) De ex.: guardarsi (= a se privi): mi guardo, ti guardi, si guarda... Sau: vantarsi (= a se lăuda): mi vanto, ti vanti, si vanta... Obs.: Şi celelalte timpuri compuse (mai mult ca perfect îndepăr- Sau: spaventarsi (= a se speria): mi spavento, ti spaventi, si tat, mai mult ca perfect şi viitor anterior) se realizează după acelaşi mo-spaventa... del, folosindu-se doar auxiliarul la timpul necesar (vezi diagrama cu axa timpurilor la indicativ). Timpurile compuse ale diatezelor verbale (I tempi composti delle voci verbali) Auxiliarul diatezei reflexive, în prezenţa verbului servil Timpul compus se realizează în italiană cu verbul auxiliar avere (L’ausiliare della voce riflessiva, accanto al verbo servile)sau essere + participiul trecut al verbului de conjugat. La modul indicativavem următoarele timpuri compuse: Diateza reflexivă la timp compus, în prezenţa verbului servil, - passato prossimo (= perfect compus); poate fi exprimată corect în două feluri: - trapassato remoto (= mai mult ca perfect îndepărtat – timp ine- 1) cu pronumele reflexiv în faţă şi cu auxiliarul “essere”.xistent în limba română); De ex.: Non ci siamo potuti incontrare. (= Nu ne-am putut - trapassato prossimo (= mai mult ca perfect); întîlni.) - futuro anteriore (= viitor anterior). 2) cu pronumele reflexiv la sfîrşit şi cu auxiliarul “avere”. La diateza activă, verbul tranzitiv se conjugă cu auxiliarul “ave- De ex.: Non abbiamo potuto incontrarci. (= Nu ne-am pututre” (de ex.: ho cantato, hai scritto, ha letto...). La diatezele pasivă şi re- întîlni.)flexivă, verbul îşi pierde tranzitivitatea şi se conjugă doar cu auxiliarul“essere” (de ex.: mi sono guardato; ti sei scritto; è stato letto...). Falsul reflexiv (Il falso riflessivo) Obs.: Verbele intranzitive nu-şi pot pierde tranzitivitatea (deoa-rece, tocmai, nu o au...) şi în consecinţă nu pot avea diateză pasivă şi re-flexivă!
  • 41. 80 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 81 Diateza reflexivă ne precizează că subiectul face acţiunea şi tot el 5) In aereo si arriva prima. (= Cu avionul se ajunge mai repede.)o suportă. În limba italiană, reflexivul se conjugă, la timpurile compuse, → forma impersonală este redată cu pronumele “si” urmat de vb. la pers.cu auxiliarul “essere”. a III-a sg. De ex.: Eu m-am văzut în oglindă = Io mi sono visto nello spec- Există apoi verbe impersonale, care nu au un subiect clar de-chio. (i.e.: “Eu am văzut şi pe mine m-am văzut”.) terminat şi se folosesc doar la pers. a III-a sg. Însă în limba română s-a generalizat exprimarea unui fals refle- De ex.: accade (= se întîmplă), bisogna (= e nevoie), occorre (=xiv. se întîmplă), nevica (= ninge), piove (= plouă), tuona (= tună) etc. De ex.: Eu mi-am vîndut maşina. Există de asemenea numeroase expresii şi locuţiuni impersona- Subiectul face acţiunea, dar nu tot el o şi suportă (i.e.: “Eu am le.vîndut maşina”, dar nu “mie mi-am vîndut-o, ci altcuiva”). Falsul refle- De ex.: è bene (= e bine), è male (= e rău), è utile (= e util), èxiv provine din adjectivul posesiv “mea” (i.e.: “Eu am vîndut maşina facile (= e uşor), è possibile (= e posibil), è probabile (= e probabil), èmea”). giusto (= e just), si dice (= se spune), fa caldo (= e cald), fa freddo (= e În limba italiană această modificare a posesivului nu are loc, iar frig), fa buio (= e întuneric), fa bello (= e frumos) etc.pentru exprimarea falsului reflexiv se foloseşte în timpurile compuse au-xiliarul “avere”. Obs.: Atunci cînd “si” impersonal se întîlneşte cu “si” reflexiv, De ex.: Eu mi-am vîndut maşina = Io ho venduto la mia mac- rezultă combinaţia ci si.china. De ex.: Non ci si stanca mai di parlare. (= Lumea nu oboseşte niciodată să vorbească.) → echivalează cu: La gente non si stanca mai di EXPRESIA IMPERSONALĂ parlare. (L’espressione impersonale) Obs.: Pronumele personal (lo, la, li, le) se notează în faţa lui “si” impersonal. Este acea construcţie sintactică al cărei subiect nu e formulat în De ex.: Questo lo si sa, ma non lo si dice. (= Asta se ştie, dar numod explicit. Se poate realiza în diverse variante: se spune.) 1) Dicono che è simpatico. (= Se spune că e simpatic.) → forma Sau: La tempesta la si aspetta entro domani. (= Furtuna se aş-impersonală este redată prin verb la pers. a III-a pl. teaptă să vină pînă mîine.) 2) Diciamo che ha ragione lui. (= Să spunem / Să admitem că aredreptate el.) → forma impersonală este redată prin verbul dire la pers. Ipl. Acordul participiului trecut din expresiile impersonale 3) Proverb: Paese che vai, usanza che trovi (= Ţara în care (L’accordo del participio passato nelle espressioni impersonali)mergi, obiceiul pe care-l găseşti – traducere literală a proverbului româ- În timpurile compuse ale verbelor impersonale, participiul trecutnesc “Cîte bordeie, atîtea obiceie”) → forma impersonală este redată prin rămîne la masculin singular, dacă verbul se conjugă de obicei cu “ave-verb la pers. a II-a sg. re”, şi se acordă la masculin plural, dacă verbul se conjugă de obicei cu 4) Quando uno sta male, va dal medico. (= Cînd cineva se simte “essere”.rău, merge la medic.) → forma impersonală este redată de pronumele De ex.: Quando si è mangiato molto, ci si riposa. (= După cenehotărît uno. lumea a mîncat mult, se odihneşte.) → echivalează cu: Quando la gente ha mangiato molto, si riposa.
  • 42. 82 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 83 Dar: Quando si è usciti per strada, si deve stare attenti. (= Cînd Se formează de la modul infinitiv, căruia îi tăiem terminaţia lumea a ieşit pe stradă, trebuie să fie atentă.) → echivalează cu: Quando “–re” şi îi adăugăm terminaţiile specifice de imperfect: -vo, -vi, -va, la gente è uscita per strada, deve stare attenta. -vamo, -vate, -vano. A. Verbele regulate (I verbi regolari) DIFERENŢELE DE CAZ cantare credere aprire (Le differenze di caso) cantavo credevo aprivo cantavi credevi aprivi Unele verbe mai frecvente impun regim cazual diferit în română, cantava credeva apriva faţă de italiană. cantavamo credevamo aprivamo cantavate credevate aprivate a sfătui, a consigliare, cantavano credevano aprivanoîntreba, a învăţa, chiedere, doman- a împiedica } + Ac. dare, insegnare, } + D. impedire B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari) De ex.: a întreba pe cineva (+ Ac.) = domandare, chiedere a qualcuno (+ D.) Essere este neregulat în conjugare, în schimb avere nu prezintă Aşadar: Îl întreb ceva. = Gli chiedo / domando qualcosa. dificultăţi. a mulţumi ringraziare } + D. } + Ac. essere avere ero avevo eri avevi De ex.: a mulţumi cuiva (+ D.) = ringraziare qualcuno (+Ac.) era aveva Aşadar: Îi mulţumesc pentru frumoasa surpriză. = Lo / La rin- eravamo avevamo grazio per la bella sorpresa. eravate avevate Expresie: Îi mulţumim lui Dumnezeu. = Ringraziamo Dio. erano avevano C. Verbele neregulate (I verbi irregolari) IMPERFECTUL Verbele care la indicativ prezent se formează de la infinitivul din (L’imperfetto) latină au acelaşi punct de plecare şi la imperfect. - fare (= a face → facere): facevo, facevi, faceva, facevamo, Exprimă o acţiune trecută şi repetată, de durată, sau o acţiune facevate, facevano. simultană cu un alt trecut. Este un timp simplu şi fără multe neregulari- - dire (= a spune, a zice → dicere): dicevo, dicevi, diceva, tăţi. Poate fi recunoscut după consoana “-v-” din terminaţie. dicevamo, dicevate, dicevano.
  • 43. 84 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 85 - bere (= a bea → bevere): bevevo, bevevi, beveva, bevevamo, PERFECTUL SIMPLUbevevate, bevevano. - condurre (= a conduce → conducere): conducevo, conducevi, (Il passato remoto)conduceva, conducevamo, conducevate, conducevano. - produrre (= a produce → producere): producevo, producevi, Exprimă o acţiune terminată în trecut. E un timp des folosit înproduceva, producevamo, producevate, producevano. limba vorbită din centrul şi sudul Italiei. Este de asemeni timpul naraţiu- - tradurre (= a traduce → traducere): traducevo, traducevi, tra- nii, în literatură. De cele mai multe ori, il passato remoto poate fiduceva, traducevamo, traducevate, traducevano. transpus în limba română prin perfectul compus. Prezintă numeroase ne- regularităţi în formarea sa. A. Verbele regulate (I verbi regolari) MAI MULT CA PERFECTUL (Il trapassato prossimo) passare credere capire passai credei (-etti) capii Exprimă o acţiune trecută şi încheiată, desfăşurată înaintea unei passasti credesti capistialte acţiuni trecute. passò credè (-ette) capì De ex.: Lui era venuto da noi, ma poi è andato via furioso. (= El passammo credemmo capimmovenise la noi, dar apoi a plecat furios.) passaste credeste capiste În italiană este un timp compus. Se formează cu verbul auxiliar passarono crederono (-ettero) capironola imperfect + participiul trecut al verbului de conjugat. Obs.: Dacă privim tabelul de mai sus pe orizontală, observăm că toate pers. I sg., a II-a sg., I pl., a II-a pl. şi a III-a pl. au terminaţii identi- cantare venire ce, alternînd doar vocala conjugării a / e / i. Persoanele a III-a sg. de la avevo cantato ero venuto (-a) conj. a II-a şi a III-a se termină în vocala accentuată a conjugării -è / -ì. avevi cantato eri venuto (-a) Persoana a III-a sg. de la conj. I se termină în vocala accentuată -ò. aveva cantato era venuto (-a) avevamo cantato eravamo venuti (-e) Obs.: Conjugarea a II-a prezintă cele mai multe probleme de ne- avevate cantato eravate venuti (-e) regularitate la passato remoto. E în aşa măsură “instabilă”, încît pînă şi avevano cantato erano venuti (-e) categoria verbelor regulate conţine situaţii la care trebuie să fim atenţi. Dificultăţile apar, de obicei, la pers. I sg., a III-a sg. şi a III-a plural. Ver- Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi, la toate bele regulate de conj. a II-a au două forme, ambele corecte, la pers. Itimpurile compuse. sg., a III-a sg. şi a III-a plural (credei şi credetti; credè şi credette; essere: ero stato (-a), eri stato (-a), era stato (-a), eravamo stati crederono şi credettero).(-e), eravate stati (-e), erano stati (-e). avere: avevo avuto, avevi avuto, aveva avuto, avevamo avuto, B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari)avevate avuto, avevano avuto. Verbul essere îşi modifică toată rădăcina la passato remoto. Ver- bul avere e neregulat la obişnuitele persoane “cu probleme”: I sg., a III-a sg. şi a III-a plural (subliniate în conjugarea de mai jos).
  • 44. 86 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 87 Înainte de toate, trebuie însă clarificat conceptul de “neregularita- essere avere te”, pentru verbele de la passato remoto. Doar persoanele “cu pro- fui ebbi bleme” (I sg., a III-a sg., a III-a pl.) prezintă deosebiri faţă de forma de fosti avesti bază, a infinitivului, fiind neregulate. Aşadar celelalte persoane (a II-a fu ebbe sg., I pl, a II-a pl.) sînt regulate, avînd o conjugare previzibilă. fummo avemmo Mergem mai departe în observaţiile noastre. Persoanele “cu pro- foste aveste bleme” (I sg., a III-a sg., a III-a pl.) nu prezintă o neregularitate haotică. furono ebbero În funcţie de pers. I sg. se formează pers. a III-a sg. şi a III-a pl., prin modificarea terminaţiei. C. Trei verbe neregulate de conj. I (Tre verbi irregolari di De ex.: avere (= a avea): ebbi … ebbe … ebbero;prima coniugazione) Sau: fare (= a face): feci … fece … fecero; Sau: dare (= a da): diedi … diede … diedero. Verbul fare (= a face) se formează ca un verb de conjugarea a II- Găsim astfel soluţia de principiu pentru a rezolva problema nere-a (luîndu-şi ca etalon infinitivul din limba latină: facere); în plus, la per- gularităţilor de la passato remoto: e suficient să cunoaştem forma ver-soanele “cu probleme”, subliniate mai jos (I sg., a III-a sg., a III-a pl.), bului la pers. I sg.! Celelalte persoane neregulate (a III-a sg. şi a III-aschimbă vocala “-a-” în “-e-”. pl.) se formează după pers. I sg., iar persoanele a II-a sg., I pl. si a II-a pl. Verbele stare (= a sta, a se simţi) şi dare (= a da) îşi schimbă în sînt oricum regulate.toată conjugarea vocala “-a” în “-e-”. Verbul dare, la persoanele “cu CONCLUZIE: Verbul neregulat la passato remoto se conjugă înprobleme” (I sg., a III-a sg., a III-a pl.), mai are încă o formă corectă: funcţie de două modele diferite: jumătate din persoane sînt regulate (a II-diedi … diede … diedero. a sg., I pl, a II-a pl.), formîndu-se după rădăcina infinitivului; jumătate din persoane sînt neregulate (I sg., a III-a sg., a III-a pl.), dar îşi iau ca model de conjugare, tocmai, pers. I sg. fare stare dare Iată, de ex., verbul avere conjugat din nou, în funcţie de aceste feci stetti detti (diedi) precizări: persoanele regulate sînt notate cu litere majuscule, în schimb facesti stesti desti persoanele neregulate sînt scrise cu litere îngroşate. fece stette dette (diede) facemmo stemmo demmo avere: faceste steste deste ebbi fecero stettero dettero (diedero) AVESTI ebbe D. Verbele neregulate de conj. a II-a şi a III-a (I verbi irrego- AVEMMOlari di seconda e terza coniugazione) AVESTE ebbero Majoritatea verbelor neregulate la passato remoto aparţin conju- După cum se observă, persoanele scrise cu majuscule (AVESTI,gării a II-a. Există doar trei verbe neregulate mai frecvente de conj. I AVEMMO, AVESTE) se formează regulat, folosind rădăcina infinitivu-(fare, stare şi dare – le-am văzut mai sus) şi trei verbe neregulate mai lui (AVERE) şi terminaţiile specifice. Persoanele scrise îngroşat (ebbi,frecvente de conj. a III-a (venire, dire şi apparire – le vom vedea mai ebbe, ebbero) se formează de asemeni în mod previzibil, luîndu-şi cajos). etalon persoana I singular (ebbi) şi alternînd terminaţiile specifice.
  • 45. 88 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 89 PRINCIPIU: Cunoscînd persoana I sg. a verbului neregulat, vom Explicaţie: verbele mettere (= a pune) şi fondere (= a topi)putea conjuga fără dificultăţi întregul verb. schimbă vocala din rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.), În funcţie de acest principiu sînt grupate în continuare verbele dar rămîn nemodificate în rădăcină, la persoanele regulate (II sg., I pl., IIneregulate, ţinîndu-se seama de terminaţia persoanei I sg. la passato re- pl.).moto. 2) Verbe neregulate care dublează consoana din rădăcină (la 1) Verbe neregulate cu -SI la pers. I sg. pers. nereg.) a) rendere, prendere, scendere, accendere, spendere, tendere, - volere, tenere, cadere, venire (conj. a III-a!);rispondere; Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin dublarea Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează în jurul grupului consoanei din rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.), dar“-nd-”, care cade la persoanele neregulate (I sg., III sg., III pl.), dar se păstrarea nemodificată, la persoanele regulate (II sg., I pl., II pl.).păstrează la persoanele regulate (II sg., I pl., II pl.). De ex.: volli, volesti, volle, volemmo, voleste, vollero. De ex.: resi, rendesti, rese, rendemmo, rendeste, resero. Alt ex.: venni, venisti, venne, venimmo, veniste, vennero. b) ridere, perdere, decidere, chiudere, chiedere, mordere, cor- Obs: Verbul sapere (= a şti) nu doar dublează consoana, darrere; schimbă şi vocala din rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează în jurul grupuri- pl.).lor “-dere” sau “-rere”, care cad la persoanele neregulate (I sg., III sg., De ex.: seppi, sapesti, seppe, sapemmo, sapeste, seppero.III pl.), dar revin cu prima silabă la persoanele regulate (II sg., I pl., IIpl.). Obs.: Verbul piovere (= a ploua) e defectiv, are doar pers. a III-a De ex.: risi, ridesti, rise, ridemmo, rideste, risero. sg. şi pl. c) convincere; costringere; rimanere; De ex.: piovve, piovvero. Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează în jurul grupuri-lor “-cere”,“-gere” sau “-nere”, care cad la persoanele neregulate (I sg., 3) Verbe neregulate cu CQ (la pers. nereg.)III sg., III pl.), dar revin cu prima silabă la persoanele regulate (II sg., I - piacere, tacere, nascere, giacere;pl., II pl.). Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin adăugarea De ex.: convinsi, convincesti, convinse, convincemmo, con- grupului “-cq-” în rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.),vinceste, convinsero. dar păstrarea nemodificată, la persoanele regulate (II sg., I pl., II pl.). De ex.: piacqui, piacesti, piacque, piacemmo, piaceste, piac- d) cogliere, scegliere, sciogliere, togliere; spegnere; quero. Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează în jurul grupuri-lor “-gl-” sau “-gn-”, care pierd consoana “-g-” la persoanele neregulate 4) Verbe neregulate cu SS (la pers. nereg.)(I sg., III sg., III pl.), dar o păstrează la persoanele regulate (II sg., I pl., II - vivere, scrivere, leggere, dire (conj. a III-a!), dirigere, cuocere,pl.). muovere, percuotere; De ex.: colsi, cogliesti, colse, cogliemmo, coglieste, colsero. Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin adăugarea grupului “-ss-” în rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.), e) - mettere: misi, mettesti, mise, mettemmo, metteste, misero. dar păstrarea nemodificată, la persoanele regulate (II sg., I pl., II pl.). - fondere: fusi, fondesti, fuse, fondemmo, fondeste, fusero. De ex.: vissi, vivesti, visse, vivemmo, viveste, vissero. Obs.: Verbul dirigere (= a dirija) schimbă vocala la pers. nereg.
  • 46. 90 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 91 De ex.: diressi, dirigesti, diresse… RECAPITULARE (Ripassata) Obs.: Verbele cuocere (= a coace), muovere (= a mişca), per-cuotere (= a lovi) pierd diftongul la pers. nereg. Perfectul simplu De ex.: mossi, muovesti, mosse… (Il passato remoto) 5) Verbe neregulate cu BB, PP, VV (la pers. nereg.) Este un timp des folosit în centrul şi sudul Italiei. Prezintă nume- Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin adăugarea roase dificultăţi de neregularitate mai ales la conjugarea a II-a. În schimbgrupului “-bb-” sau “-pp-”, sau “-vv-” în rădăcina persoanelor neregula- conjugarea I şi conjugarea a III-a au doar cîte trei verbe neregulate maite (I sg., III sg., III pl.), dar păstrarea nemodificată, la persoanele regulate frecvente.(II sg., I pl., II pl.). În cadrul conjugării a II-a, trebuie să fim atenţi mai ales la per- De ex.: conoscere (= a cunoaşte): conobbi, conoscesti, conobbe, soanele I sg., a III-a sg. şi a III-a pl., care se conjugă după altă paradigmăconoscemmo, conosceste, conobbero. decît celelalte persoane, formate după modelul infinitivului (a II-a sg, I Sau: crescere (= a creşte): crebbi, crescesti, crebbe, crescemmo, pl, a II-a pl.).cresceste, crebbero. Neregularitatea persoanelor I sg., a III-a sg. şi a III-a pl. nu este De ex.: rompere (= a rupe, a sparge): ruppi, rompesti, ruppe, haotică, ci pers. I sg. îşi “transmite” rădăcina şi către celelalte persoanerompemmo, rompeste, ruppero. (Obs.: schimbă şi voc. din rădăcină, la neregulate.pers. nereg.!) PRINCIPIU DE CONJUGARE: Să învăţăm cum se formează De ex.: bere (= a bea): bevvi, bevesti, bevve, bevemmo, beveste, pers. I sg. De acolo putem deduce formele pentru pers. a III-a sg. şi a III-bevvero. a pl. În schimb celelalte persoane (a II-a sg., I pl. şi a II-a pl.) se conjugă regulat, luîndu-şi ca model rădăcina de infinitiv. 6) Verbul VEDERE În baza acestui principiu unitar, se disting mai multe categorii de Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin schimbarea verbe neregulate, care au fost descrise pe larg în cadrul explicaţiilor ante-vocalei din rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.). rioare. De ex.: vidi, vedesti, vide, vedemmo, vedeste, videro. 7) Verbul PARERE Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin adăugarea MAI MULT CA PERFECTUL ÎNDEPĂRTATconsoanei “-v-” în rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.). (Il trapassato remoto) De ex.: parvi, paresti, parve, paremmo, pareste, parvero. Este aproape inexistent în italiana de azi. Se întîlneşte însă frec- 8) Verbul APPARIRE (conj. a III-a!) vent în operele literare (de pildă în Divina Comedie a lui Dante). Nu are Explicaţie: jocul de neregularitate se realizează prin adăugarea un corespondent în limba română, unde se poate traduce cu perfectulconsoanei “-v-” în rădăcina persoanelor neregulate (I sg., III sg., III pl.). simplu sau cu mai mult ca perfectul. De ex.: apparvi, apparisti, apparve, apparimmo, appariste, ap- Este un timp compus. Se realizează cu verbul auxiliar la perfec-parvero. tul simplu (passato remoto) + participiul trecut al verbului de conjugat.
  • 47. 92 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 93 cantare venire Obs.: Verbele de conjugarea I schimbă vocala “-a-” din desinen- ebbi cantato fui venuto (-a) ţa infinitivului în “-e-”. avesti cantato fosti venuto (-a) De ex.: cantare → canter → canterò ebbe cantato fu venuto (-a) avemmo cantato fummo venuti (-e) A. Verbele regulate (I verbi regolari) aveste cantato foste venuti (-e) cantArE crederE aprirE ebbero cantato furono venuti (-e) canterò crederò aprirò Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi. canterai crederai aprirai essere: fui stato (-a), fosti stato (-a), fu stato (-a), fummo stati canterà crederà aprirà(-e), foste stati (-e), furono stati (-e). canteremo crederemo apriremo avere: ebbi avuto, avesti avuto, ebbe avuto, avemmo avuto, canterete crederete aprireteaveste avuto, ebbero avuto. canteranno crederanno apriranno Folosirea timpului mai mult ca perfect îndepărtat (L’uso del Obs.: Dacă examinăm tabelul de mai sus pe orizontală, observămtrapassato remoto) că terminaţiile de la aceeaşi persoană şi acelaşi număr nu se modifică, de Pentru întrebuinţarea acestui timp, trebuie ca următoarele trei la o conjugare la alta. Persoanele I sg. şi a III-a sg. se termină cu vocalăcondiţii să fie întrunite: accentuată. 1) Să se afle în cadrul unei subordonate temporale de anteriorita-te (introdusă prin dopo che, appena, quando); B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari) 2) Regenta acestei subordonate să fie la perfect simplu (passatoremoto); Verbul essere îşi modifică toată rădăcina la viitor. Verbul avere 3) Subiectul regentei să fie diferit de subiectul subordonatei. pierde vocala “-e-” din desinenţă. De ex.: După ce el ajunse, eu îi explicai situaţia. = Dopo che fu essere averearrivato, io gli spiegai la situazione. sarò avrò Dificultatea întrunirii tuturor celor trei condiţii de mai sus repre- sarai avraizintă şi o explicaţie pentru desuetudinea acestui timp, perceput ca fiind sarà avràprea greoi în comunicarea contemporană. saremo avremo sarete avrete saranno avranno VIITORUL C. Verbele neregulate (I verbi irregolari) (Il futuro) Există două tipuri de neregularităţi la viitor: 1) Verbe neregulate care, pe lîngă vocala finală, îşi pierd şi voca- Exprimă o acţiune care se va realiza după momentul vorbirii. la din conjugare.Este un timp simplu. - andArE (= a merge): andrò, andrai, andrà, andremo, andrete, Se formează de la infinitivul verbului, căruia i se taie vocala fina- andranno.lă “-e” şi i se adaugă terminaţiile specifice. - dovErE (= a trebui): dovrò, dovrai, dovrà, dovremo, dovrete, De ex.: scrivere → scriver → scriverò dovranno.
  • 48. 94 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 95 - potErE (= a putea): potrò, potrai, potrà, potremo, potrete, VIITORUL ANTERIORpotranno. - sapErE (= a şti): saprò, saprai, saprà, sapremo, saprete, (Il futuro anteriore)sapranno. - vedErE (= a vedea): vedrò, vedrai, vedrà, vedremo, vedrete, Exprimă o acţiune viitoare, dar care precedă o altă acţiune execu-vedranno. tată în viitor. Poate apărea în propoziţii subordonate temporale de anteri- - vivErE (= a trăi): vivrò, vivrai, vivrà, vivremo, vivrete, oritate (de obicei introduse prin dopo che), care depind de o principală lavivranno. viitor. De ex.: Dopo che sarà arrivato, parlerò con lui. = După ce va 2) Verbe terminate în “-nere”, “-lere” şi verbul “venire”. Pe ajunge, voi vorbi cu el.lîngă fenomenul consemnat la punctul anterior – adică îşi pierd vocala În limba română, ambele acţiuni se exprimă cu timpul viitor (“vafinală şi pe cea din conjugare –, consoana “-n-” sau “-l-” din rădăcină se ajunge”, “voi vorbi”). În limba italiană se face distincţia între momenteletransformă în “-r-” sub presiunea terminaţiei. (În fonetică, acest proces viitoare de desfăşurare a celor două acţiuni (el “mai întîi va ajunge”, iarse numeşte “asimilare regresivă”.) eu abia “pe urmă voi vorbi cu el”). Prin urmare în propoziţia subordonată - tenErE → tenr → terr: terrò, terrai, terrà, terremo, terrete, din italiană se foloseşte viitorul anterior.terranno. Este un timp compus. Se formează cu viitorul verbului auxiliar + - venIrE → venr → verr: verrò, verrai, verrà, verremo, verrete, participiul trecut al verbului de conjugat.verranno. -volErE → volr → vorr: vorrò, vorrai, vorrà, vorremo, vorrete, cantare venirevorranno. avrò cantato sarò venuto (-a) În această categorie se include şi verbul bere: avrai cantato sarai venuto (-a) - bere → bevErE → bevr → berr: berrò, berrai, berrà, berremo, avrà cantato sarà venuto (-a)berrete, berranno. avremo cantato saremo venuti (-e) avrete cantato sarete venuti (-e) Obs.: Trei verbe importante de conj. I nu schimbă vocala “-a-” avranno cantato saranno venuti (-e)în “-e-” la viitor: - fare (= a face): farò, farai, farà, faremo, farete, faranno. Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi. - dare (= a da): darò, darai, darà, daremo, darete, daranno. essere: sarò stato (-a), sarai stato (-a), sarà stato (-a), saremo stati - stare (= a sta): starò, starai, starà, staremo, starete, staranno. (-e), sarete stati (-e), saranno stati (-e). avere: avrò avuto, avrai avuto, avrà avuto, avremo avuto, avrete Obs.: Verbele de conj. I terminate în “-care” şi “-gare” primesc avuto, avranno avuto.la viitor litera “-h-” între rădăcină şi terminaţie, pentru a nu-şi schimbapronunţia. Obs.: Viitorul şi viitorul anterior sînt adesea folosite în italiană - cercare (= a încerca, a căuta): cercherò, cercherai, cercherà, pentru a exprima o ipoteză, o probabilitate, o posibilitate:cercheremo, cercherete, cercheranno. - Futuro → ipoteză la prezent (= prezumtiv prezent); - pregare (= a (se) ruga): pregherò, pregherai, pregherà, - Futuro anteriore → ipoteză la trecut (= prezumtiv trecut).pregheremo, pregherete, pregheranno. De ex.: Ma capirà anche lui questa situazione? = Dar o fi înţelegînd şi el această situaţie?
  • 49. 96 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 97 Sau: Ma avrà capito anche lui questa situazione? = Dar o fi înţe- Obs.: Dacă examinăm tabelul de mai sus pe orizontală, observămles şi el această situaţie? că terminaţiile de la aceeaşi persoană şi acelaşi număr nu se modifică, de Timpul futuro anteriore apare în propoziţie principală doar la o conjugare la alta.atunci cînd exprimă o ipoteză la trecut. Altminteri se poate folosi, dupăcum arătam mai sus, doar în propoziţiile subordonate temporale de ante- B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari)rioritate (de obicei introduse prin dopo che), care depind de o principală Verbul essere îşi modifică toată rădăcina. Verbul avere pierdela viitor. vocala “-e-” din desinenţă. essere avere MODUL CONDIŢIONAL sarei avrei (Il modo condizionale) saresti avresti sarebbe avrebbe Exprimă o acţiune a cărei îndeplinire depinde de o condiţie, de o saremmo avremmonesiguranţă. Se mai foloseşte şi în realizarea unei exprimări politicoase. sareste avreste De ex.: Aş vrea să vă întreb ceva = Vorrei chiederLe qualcosa. sarebbero avrebbero Are două timpuri: condiţional prezent şi condiţional trecut. C. Verbele neregulate (I verbi irregolari) Tipurile de neregularităţi de la viitor se regăsesc în mod identic şi la condiţional prezent. Se schimbă doar terminaţia specifică de persoa- CONDIŢIONALUL PREZENT nă şi număr. (Il condizionale presente) 1) Verbe neregulate care, pe lîngă vocala finală, îşi pierd şi voca- la din conjugare. Este un timp simplu. Se formează de la rădăcina viitorului + ter- - andArE (= a merge): andrei, andresti, andrebbe, andremmo,minaţiile specifice. andreste, andrebbero. De ex.: scrivere → scriverò → scriverei. - dovErE (= a trebui): dovrei, dovresti, dovrebbe, dovremmo, Obs.: Verbele de conjugarea I schimbă vocala “-a-” de la infini- dovreste, dovrebbero.tiv în “-e-”. - potErE (= a putea): potrei, potresti, potrebbe, potremmo, De ex.: cantare → canterò → canterei. potreste, potrebbero. - sapErE (= a şti): saprei, sapresti, saprebbe, sapremmo, cantArE crederE aprirE sapreste, saprebbero. canterei crederei aprirei - vedErE (= a vedea): vedrei, vedresti, vedrebbe, vedremmo, canteresti crederesti apriresti vedreste, vedrebbero. canterebbe crederebbe aprirebbe - vivErE (= a trăi): vivrei, vivresti, vivrebbe, vivremmo, canteremmo crederemmo apriremmo vivreste, vivrebbero. cantereste credereste aprireste 2) Verbe terminate în “-nere”, “-lere” şi verbul venire. Pe lîngă canterebbero crederebbero aprirebbero fenomenul consemnat la punctul anterior – adică îşi pierd vocala finală şi pe cea din conjugare –, consoana “-n-” sau “-l-” din rădăcină se trans-
  • 50. 98 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 99transformă în “-r-” sub presiunea terminaţiei. (În fonetică, acest proces credere a se compara cu: crederese numeşte “asimilare regresivă”.) la indicativ viitor la condiţional prezent - tenErE → tenr → terr: terrei, terresti, terrebbe, terremmo, crederò credereiterreste, terrebbero. crederai crederesti - venIrE → venr → verr: verrei, verresti, verrebbe, verremmo, crederà crederebbeverreste, verrebbero. crederemo crederemmo -volErE → volr → vorr: vorrei, vorresti, vorrebbe, vorremmo, crederete crederestevorreste, vorrebbero. crederanno crederebbero În această categorie se include şi verbul bere: aprire a se compara cu: aprire - bere → bevErE → bevr → berr: berrei, berresti, berrebbe, la indicativ viitor la condiţional prezentberremmo, berreste, berrebbero. aprirò aprirei aprirai apriresti Obs.: Trei verbe importante de conj. I nu schimbă vocala “-a-” aprirà aprirebbeîn “-e-” la condiţional prezent: apriremo apriremmo - dare (= a da): darei, daresti, darebbe, daremmo, dareste, dareb- aprirete aprirestebero. apriranno aprirebbero - fare (= a face): farei, faresti, farebbe, faremmo, fareste, farebbero. - stare (= a sta): starei, staresti, starebbe, staremmo, stareste,starebbero. CONDIŢIONALUL TRECUT Obs.: Verbele de conj. I terminate în “-care” şi “-gare” primesc (Il condizionale passato)la condiţional prezent litera “-h-” între rădăcină şi terminaţie, pentru anu-şi schimba pronunţia. Exprimă nu doar îndoiala, nesiguranţa sau presupunerea, la tim- - cercare (= a încerca, a căuta): cercherei, cercheresti, cer- pul trecut, ci uneori redă şi situaţia de posterioritate faţă de trecut (vezicherebbe, cercheremmo, cerchereste, cercherebbero. concordanţa timpurilor la indicativ). Este un timp compus. Se formează - pregare (= a (se) ruga): pregherei, pregheresti, pregherebbe, cu verbul auxiliar la condiţional prezent + participiul trecut al verbului depregheremmo, preghereste, pregherebbero. conjugat. Obs.: Trebuie evitată confuzia frecventă dintre indicativ viitor şi cantare venirecondiţional prezent, care se datorează asemănării dintre terminaţiile lor, avrei cantato sarei venuto (-a)la anumite persoane. avresti cantato saresti venuto (-a) cantare a se compara cu: cantare avrebbe cantato sarebbe venuto (-a) la indicativ viitor la condiţional prezent avremmo cantato saremmo venuti (-e) canterò canterei avreste cantato sareste venuti (-e) canterai canteresti avrebbero cantato sarebbero venuti (-e) canterà canterebbe canteremo canteremmo Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi. canterete cantereste essere: sarei stato (-a), saresti stato (-a), sarebbe stato (-a), canteranno canterebbero saremmo stati (-e), sareste stati (-e), sarebbero stati (-e).
  • 51. 100 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 101 avere: avrei avuto, avresti avuto, avrebbe avuto, avremmo avuto, Cel mai apropiat, în stînga prezentului, este perfectul compus (il avreste avuto, avrebbero avuto. passato prossimo), care în italiană exprimă de obicei o acţiune recentă, sau ale cărei efecte influenţează prezentul. RECAPITULARE Perfectul simplu (il passato remoto) redă o acţiune trecută, în- cheiată, îndepărtată de momentul vorbirii. În stînga sa găsim mai mult ca (Ripassata) perfectul îndepărtat (il trapassato remoto), un timp fără echivalent în limba română, extrem de rar folosit azi în italiană, doar pentru a exprima Timpurile modului indicativ anterioritatea faţă de passato remoto. (I tempi dell’indicativo) Imperfectul îl plasăm, în mod convenţional, deasupra axei. Acest RO. IT. timp redă o acţiune de durată, neîncheiată, repetată, care se poate petrece- prezent (cînt) - presente (canto) într-un trecut mai recent, sau într-unul mai îndepărtat.- trecut → perfect compus (am cîntat) - passato→ passato prossimo (ho cantato) De ex.: Ieri ero un po’ triste. (= Ieri eram cam trist.) → imperfect (cîntam) → imperfetto (cantavo) Dar: Mio nonno, da giovane, era un bravo ragazzo. (= Bunicul → perfect simplu (cîntai) → passato remoto (cantai) → m.m.c.p. (cîntasem) →trapassato prossimo (avevo cantato) meu, în tinereţe, era un băiat cumsecade.) → trapassato remoto (ebbi cantato) Aşadar imperfectul se “deplasează” pe axă, mai aproape sau mai- viitor → simplu (voi cînta) - futuro→ semplice (canterò) departe de prezent, în funcţie de realitatea pe care trebuie s-o exprime. În → anterior (voi fi cîntat) → anteriore (avrò cantato) stînga imperfectului plasăm mai mult ca perfectul (il trapassato pros- simo), care în italiană exprimă o acţiune trecută, încheiată înaintea unei alte acţiuni din trecut, şi se foloseşte pentru exprimarea anteriorităţii faţă Timpurile modului indicativ pot fi dispuse pe axa cronologică, în de timpurile trecutului. funcţie de momentul pe care-l exprimă, după cum urmează: În dreapta prezentului avem viitorul, care desemnează o acţiune posterioară momentului vorbirii (il futuro). Între cele două (prezentul şi viitorul) se găseşte viitorul anterior INDICATIVO (il futuro anteriore), care exprimă o acţiune ulterioară prezentului, dar Imperfetto totuşi precedentă faţă de o altă acţiune din viitor. De ex.: Dopo che glielo avrò spiegato, lui capirà. = După ce îi voi fi explicat, el va înţelege. Dacă admitem această dispunere convenţională a timpurilor indi- Futuro Presente cativului pe axa cronologică, observăm că ele se grupează în perechi de cîte două, de la stînga spre dreapta: timp compus - timp simplu; timp Passato remoto Futuro anteriore compus - timp simplu; timp compus - timp simplu; timp compus - timp Passato prossimo Trapassato remoto simplu. (Timpurile compuse sînt marcate pe axă prin încercuire.) Trapassato prossimo Explicaţie: stabilim poziţia prezentului la jumătatea axei. Deplasîndu-ne spre stînga pe săgeată, mergem tot mai departe în trecut. Deplasîndu-ne spre dreapta, înaintăm spre viitor.
  • 52. 102 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 103 ofere o mai bună imagine asupra situaţiei globale, în cadrul procesului de învăţare. E la fel de adevărat că există, în limba italiană, situaţii în care se Imperfetto INDICATIVO foloseşte un timp verbal şi nu altul din raţiuni sintactice (timpul respec- tiv este cerut de contextul în care apare), şi nu din raţiuni semantice (al cronologiei pe care trebuie s-o enunţe). Însă, ca imagine de ansamblu, avem tot dreptul să subliniem si- metria logică a formării timpurilor verbale italiene3. Futuro Presente Futuro anteriore Passato remoto CONCORDANŢA TIMPURILOR LA INDICATIV Passato prossimo Trapassato remoto Trapassato prossimo (La concordanza dei tempi all’indicativo) Concordanţa e un proces prin care anumite timpuri verbale “se Mai mult decît atît! În limba italiană, timpurile compuse – aici pun de acord” cu alte timpuri verbale, în cadrul comunicării. Situaţia pre-încercuite – se formează în acelaşi fel: se face un pas spre dreapta lor, pe zintă oarecare dificultate pentru vorbitorul de limbă română, obişnuit cuaxă, se ia de acolo respectivul timp al auxiliarului, la care se adaugă par- relativa libertate în folosirea verbelor. În italiană, însă, există anumiteticipiul trecut al verbului de conjugat. reguli de folosire a timpurilor, care trebuie respectate pentru a dovedi De ex.: cantare (= a cînta) – se conjugă cu auxiliarul avere: buna stăpînire a limbii, precum şi pentru comunicarea nuanţată şi corectă - passato prossimo: ho cantato (presente + participio pas- a intenţiilor.sato); Sintetizăm regulile de concordanţă la indicativ în explicaţiile ca- - trapassato remoto: ebbi cantato (passato remoto + re urmează:participio passato); 1) În traducerea din română în italiană nu schimbăm timpul pre- - trapassato prossimo: avevo cantato (imperfetto + par- dicatelor din propoziţiile principale.ticipio passato); De ex.: Ion e simpatic. = Giovanni è simpatico. - futuro anteriore: avrò cantato (futuro + participio pas- Maria a venit din Italia.= Maria è venuta dall’Italia.sato). Mihai va fi campion. = Michele sarà campione. De ex.: venire (= a veni) – se conjugă cu auxiliarul essere: 2) În traducerea din română în italiană nu schimbăm timpul pre- - passato prossimo: sono venuto, -a (presente + par- dicatelor din subordonatele care depind de o regentă la prezent sau viitor.ticipio passato); De ex.: Ştiu că erai acasă. = So che eri a casa. - trapassato remoto: fui venuto, -a (passato remoto + Voi cumpăra cartea pe care ai văzut-o. = Comprerò il libro cheparticipio passato); hai visto. - trapassato prossimo: ero venuto, -a (imperfetto + par- Excepţie: Cînd principala este la viitor, în subordonata temporalăticipio passato); de anterioritate folosim viitorul anterior. - futuro anteriore: sarò venuto, -a (futuro + participiopassato). 3 Schema privind axa timpurilor, precum şi întreaga demonstraţie aferentă, pre- Trebuie precizat că această diagramă cu dispunerea timpurilor pe lucrează intuiţia pusă în practică la catedra de italiană a Liceului “G. Bariţiu” dinaxa indicativului are în primul rînd o finalitate didactică. Îşi propune să Cluj de către prof. Ana Covaciu, în primii ani de după 1990.
  • 53. 104 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 105 De ex.: Îl voi suna, după ce se va termina meciul = Lo chiamerò, Am ştiut Ho saputodopo che (sau: appena, quando) la partita sarà finita. Ştiam că va Sapevo che sarebbe Ştiui } veni. Seppi } venuto. 3) Concordanţa timpurilor se realizează doar în propoziţiile Ştiusem Avevo saputosubordonate, şi anume în acele subordonate care depind de o regentă latrecut. În funcţie de situaţiile de comunicare existente, putem avea urmă- NOTĂ: În limba italiană, viitorul în trecut (il futuro nel passato)toarele variante: se exprimă prin condiţional trecut (il condizionale passato). Aşadar viitorul (va veni) din propoziţia subordonată românească a) SIMULTANEITATE (= acţiunea din subordonată se petrece se schimbă obligatoriu în condiţional trecut (sarebbe venuto), sub acţiu-în acelaşi timp cu acţiunea din principală, care este la trecut) → IM- nea trecutului din principală.PERFECT (IMPERFETTO). De ex.: Obs.: Expresiile avea să + vb. şi urma să + vb. redau în limba română viitorul în trecut şi se traduc în italiană prin condiţional trecut. Am ştiut Ho saputo De ex.: Mi s-a spus că urma să vină şi sora ta. = Mi hanno detto Ştiam că vine. Sapevo che che sarebbe venuta anche tua sorella. Ştiui } Seppi } veniva. Ştiusem Avevo saputo RECAPITULARE Aşadar prezentul (vine) din propoziţia subordonată româneascăse schimbă obligatoriu în imperfect (veniva), sub acţiunea trecutului din (Ripassata)principală. Concordanţa timpurilor la indicativ b) ANTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petrece (La concordanza dei tempi all’indicativo)mai devreme decît acţiunea din principală, care este la trecut) → MAIMULT CA PERFECT (TRAPASSATO PROSSIMO). De ex.: Esenţa procesului de concordanţă a timpurilor constă în faptul că, atunci cînd propoziţia principală este la trecut, în subordonată nu Am ştiut Ho saputo putem folosi decît tot un trecut. Să vizualizăm situaţia, readucînd sub Ştiam că a Sapevo che era priviri axa timpurilor. Imediat în stînga prezentului vom închipui o “bari- Ştiui } venit. Seppi } venuto. eră” (reprezentată aici de linia punctată): Ştiusem Avevo saputo Aşadar perfectul compus (a venit) din propoziţia subordonată Imperfetto INDICATIVOromânească se schimbă obligatoriu în mai mult ca perfect (era venuto),sub acţiunea trecutului din principală. Futuro c) POSTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petrece Presentemai tîrziu decît acţiunea din principală, care este la trecut) → VIITOR Passato remoto Futuro anterioreÎN TRECUT (FUTURO NEL PASSATO). De ex.: Trapassato remoto Passato prossimo Trapassato prossimo Futuro nel passato
  • 54. 106 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 107 Pentru a fi şi mai expliciţi, formulăm regula de concordanţă a Lipsa timpului liber, din exemplul de mai sus, se referă la acesttimpurilor astfel: atunci cînd predicatul principalei se află în stînga barie- moment, al vorbirii. Dacă se face totuşi concordanţa în subordonată,rei, predicatul subordonatei trebuie să fie de asemeni în stînga barierei. atunci sensul frazei se schimbă, iar colocutorul nu avea timp liber în În limba română, această barieră nu există şi, după un verb la momentul cînd afirma acest lucru (Mi hai detto che eri occupato = Mi-aitrecut, putem folosi fără probleme prezentul sau viitorul. spus că erai ocupat). De ex.: Ştiam că vine. Ştiusem că va veni. Am ştiut că va venietc. 3) Atunci cînd subordonata se referă la un real viitor. În italiană asemenea situaţii sînt cu totul incorecte, iar concor- De ex.: Gli scientifici hanno stabilito che nel 2020 il clima saràdanţa se realizează prin deplasarea spre stînga pe axa timpurilor: molto più caldo. = Oamenii de ştiinţă au stabilit că în 2020 clima va fiprezentul din română se schimbă în imperfetto, perfectul compus din ro- mult mai caldă.mână se modifică în trapassato prossimo, iar viitorul din română devinefuturo nel passato. De ex.: Sapevo che veniva. Avevo saputo che sarebbe venuto. Ho Concordanţa la nivelul textuluisaputo che sarebbe venuto etc. O explicaţie suplimentară trebuie formulată în legătură cu timpul (La concordanza del testo)futuro nel passato, care nu-i aparţine propriu-zis modului indicativ, ciconstituie o soluţie “de împrumut” (este echivalentul formal al condiţio- Există o situaţie în care concordanţa timpurilor nu vizează doarnalului trecut). Acest timp este un futuro, adică se află “în viitor”, la propoziţia subordonată, ci chiar o principală. Atunci cînd, în limba româ-dreapta tuturor timpurilor trecute. Totodată este un passato, adică se află nă, avem un text întreg situat la trecut, dar în cadrul său apar propoziţii“la trecut”, în stînga prezentului şi a viitorului de pe axa timpurilor. răzleţe cu predicate la prezent sau viitor, traducînd acel text în italiană va trebui să adaptăm prezentul la imperfect, iar viitorul la viitor în trecut. De ex.: El a venit obosit, a vorbit cu noi o vreme, a mîncat ceva şi apoi s-a odihnit. Va pleca mulţumit în ziua următoare. = Lui è arrivato Excepţii la concordanţa timpurilor stanco, ha parlato con noi un po’, ha mangiato qualcosa e poi si è (Eccezioni alla concordanza dei tempi) riposato. Sarebbe partito contento il giorno dopo. Există unele situaţii în care, după trecutul din principală, nu folo-sim totuşi trecutul şi în subordonată. 1) Atunci cînd subordonata exprimă un adevăr general valabil. MODUL CONJUNCTIV De ex.: Galileo disse che la Terra si muove. = Galileo a spus că (Il modo congiuntivo)Pămîntul se mişcă. Întrucît e vorba de o informaţie validă nu doar pentru vremea lui Exprimă o îndoială, o nesiguranţă, o dorinţă, o presupunere etc.Galilei, ci şi în prezent sau viitor, nu aplicăm concordanţa timpurilor. Se foloseşte preponderent în propoziţiile subordonate. În limba română sînt două timpuri: conjunctiv prezent (de ex.: eu 2) Atunci cînd subordonata se referă la un real prezent (cu condi- să cînt) şi conjunctiv trecut (de ex.: eu să fi cîntat).ţia ca predicatul principalei să fie la passato prossimo). În limba italiană sînt patru timpuri, dintre care două sînt simple: De ex.: Mi hai appena detto che sei occupato. = Tocmai mi-ai conjunctiv prezent / congiuntivo presente (de ex.: che io canti) şi con-spus că eşti ocupat. junctiv imperfect / congiuntivo imperfetto (de ex.: che io cantassi), iar
  • 55. 108 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 109două sînt compuse: conjunctiv trecut / congiuntivo passato (de ex.: che io A. Verbele regulate (I verbi regolari)abbia cantato) şi conjunctiv mai mult ca perfect / congiuntivo trapassato(de ex.: che io avessi cantato). cantAre credere aprIre Timpurile compuse – marcate cu cerc în diagrama de mai jos – canti creda aprase obţin folosind verbul auxiliar la timpul din dreapta pe axa conjunctivu- canti creda apralui + participiul trecut al verbului de conjugat. canti creda apra cantiamo crediamo apriamo cantiate crediate apriate CONGIUNTIVO cantino credano aprano Imperfetto Obs.: Dacă examinăm tabelul de mai sus pe verticală, observăm că toate pers. I, a II-a şi a III-a la singular sînt identice, la aceeaşi conju- gare. Toate persoanele I plural au terminaţia “-iamo” (pe orizontală, în Passato Presente tabel). Toate persoanele a II-a plural au terminaţia “-iate” (pe orizontală, Trapassato în tabel). Pers. a III-a pl. au aceeaşi terminaţie “-ano” la conj. a II-a şi a III-a (pe orizontală, în tabel). De ex.: cantare (= a cînta) – se conjugă cu auxiliarul avere: Obs.: Verbele incoative primesc grupul -ISC- între rădăcină şi - congiuntivo passato: abbia cantato (congiuntivo pre- terminaţie, la pers. I, a II-a, a III-a sg. şi a III-a pl.sente + participio passato); De ex.: finire (= a termina): finisca, finisca, finisca, finiamo, - congiuntivo trapassato: avessi cantato (congiuntivo finiate, finiscano.imperfetto + participio passato). De ex.: venire (= a veni) – se conjugă cu auxiliarul essere: B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari) - congiuntivo passato: sia venuto, -a (congiuntivo pre- essere averesente + participio passato); sia abbia - congiuntivo trapassato: fossi venuto, -a (congiuntivo sia abbiaimperfetto + participio passato). sia abbia siamo abbiamo siate abbiate CONJUNCTIVUL PREZENT siano abbiano (Il congiuntivo presente) C. Verbele neregulate (I verbi irregolari). Verbele neregulate la indicativ prezent se păstrează neregulate şi Exprimă o acţiune care e posibil să se realizeze în momentul vor- la conjunctiv prezent.birii. Persoanele celor trei conjugări se formează “pe cruciş”, adică 1) La conjugarea I avem trei verbe neregulate mai importante:verbele de conj. I preiau în terminaţie vocala “-i-” de la conj. a III-a; în - andare (= a merge): vada, vada, vada, andiamo, andiate,schimb verbele de conj. a II-a şi a III-a preiau în terminaţie vocala “-a-” de vadano.la conj. I. - dare (= a da): dia, dia, dia, diamo, diate, diano. - stare (= a sta): stia, stia, stia, stiamo, stiate, stiano.
  • 56. 110 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 111 2) O categorie de verbe se conjugă luîndu-se ca etalon infinitivul Obs.: Toate verbele derivate prin prefixare se conjugă la fel ca şidin limba latină: verbul de bază. - fare (= a face → facere): faccia, faccia, faccia, facciamo, facciate, De ex.: contenere (= a conţine), ritenere (= a reţine), sostenerefacciano. (= a susţine) au aceleaşi neregularităţi de conjugare ca şi tenere (= a ţine). - dire (= a spune, a zice → dicere): dica, dica, dica, diciamo, di-ciate, dicano. - bere (= a bea → bevere): beva, beva, beva, beviamo, beviate, CONJUNCTIVUL TRECUTbevano. Obs.: Unele verbe contrase formează conjunctivul tot după rădă- (Il congiuntivo passato)cina din limba latină, ca şi celelalte verbe de conj. a II-a: - condurre (= a conduce → conducere): conduca, conduca, con- Exprimă o îndoială, o presupunere, o speranţă la trecut (în cadrulduca... subordonatei, se află în raport de anterioritate faţă de prezentul din regen- - produrre (= a produce → producere): produca, produca, pro- tă). Este un timp compus. Se realizează cu verbul auxiliar la conjunctivduca... prezent + participiul trecut al verbului de conjugat. - tradurre (= a traduce → traducere): traduca, traduca, traduca... 3) Unele verbe primesc consoana “-g-” la pers. I, a II-a, a III-a cantare veniresg. şi a III-a pl.: abbia cantato sia venuto (-a) - tenere (= a ţine): tenga, tenga, tenga, teniamo, teniate, tengano. abbia cantato sia venuto (-a) - venire (= a veni): venga, venga, venga, veniamo, veniate, ven- abbia cantato sia venuto (-a)gano. abbiamo cantato siamo venuti (-e) - rimanere (= a rămîne): rimanga, rimanga, rimanga, rimaniamo, abbiate cantato siate venuti (-e)rimaniate, rimangano. abbiano cantato siano venuti (-e) - spegnere (= a stinge): spenga, spenga, spenga, spegniamo,spegniate, spengano. Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi. - salire (= a urca): salga, salga, salga, saliamo, saliate, salgano. essere: sia stato (-a), sia stato (-a), sia stato (-a), siamo stati (-e), - scegliere (= a alege): scelga, scelga, scelga, scegliamo, sce- siate stati (-e), siano stati (-e).gliate, scelgano. avere: abbia avuto, abbia avuto, abbia avuto, abbiamo avuto, 4) Verbul sapere (= a şti) îşi dublează consoana: abbiate avuto, abbiano avuto. - sapere: sappia, sappia, sappia, sappiamo, sappiate, sappiano. 5) Verbul piacere (= a plăcea) dublează consoana: - piacere: piaccia, piaccia, piaccia, piacciamo, piacciate, piac- FOLOSIREA CONJUNCTIVULUIciano. (L’uso del congiuntivo) Alte verbe neregulate la conjunctiv prezent sînt: - apparire (= a apărea): appaia, appaia, appaia, appariamo, ap- Modul conjunctiv apare rar în propoziţiile principale, iar atuncipariate, appaiano. exprimă un ordin, o cerinţă imperioasă, un dubiu. În aceste situaţii, poate - morire (= a muri): muoia, muoia, muoia, moriamo, moriate, echivala cu imperativul.muoiano. De ex.: Si accomodi, per favore! = Luaţi loc, vă rog! - uscire (=a ieşi): esca, esca, esca, usciamo, usciate, escano.
  • 57. 112 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 113 Mai frecventă şi mai diversificată e folosirea conjunctivului în 4. După numele predicative ale expresiilor impersonale, chiarpropoziţiile subordonate. În italiană se utilizează conjunctivul în subor- lipsite de verb copulativ.donată: De ex.: Păcat că nu e atent.= Peccato che non sia attento! a) din cauza unui verb sau a unei expresii din regentă; Explicaţie: Predicatul principalei provine dintr-o expresie imper- b) din cauza valorii unei subordonate; sonală (“este păcat”), din care a dispărut verbul copulativ “este”. Lipsa c) din cauza unui cuvînt sau a unei expresii care introduc subor- verbului copulativ nu influenţează asupra folosirii conjunctivului în sub-donata; ordonata italiană. d) din cauza topicii frazei. Potrivit criteriilor de mai sus, există următoarele situaţii de folo- 5. Conjuncţia perché introduce subordonată cauzală sau fina-sire a modului conjunctiv în propoziţia subordonată: lă. Cauzala italiană are verbul la indicativ. Finala italiană are verbul la conjunctiv. 1. După verbe care în regentă exprimă îndoială, dorinţă, vo- De ex.: Vin pentru că vrei să mă vezi. = Vengo perché mi vuoiinţă, teamă, speranţă sau o altă stare sufletească. vedere. → dubito che (= mă îndoiesc că), voglio che (= vreau să), credo Dar: Vin ca să-mi dai cartea. = Vengo perché mi dia il libro.che (= cred că), spero che (= sper că), temo che (= mă tem că) + CONJ. Explicaţie: E esenţial să deosebim în italiană subordonata cauza- De ex.: Mă îndoiesc că vine. = Dubito che venga. (În română lă de subordonata finală. Prima arată motivele pentru care se desfăşoarăsubordonata este la indicativ, în italiană este la conjunctiv.) acţiunea din principală. A doua indică scopul cu care se realizează acţiunea din principală. Motivul de obicei precedă acţiunea. Scopul de 2. După verbe care în regentă exprimă certitudinea, dar sînt obicei indică finalul acţiunii.la forma negativă. O altă metodă prin care le putem deosebi este substituind ele- → non sono certo che, non sono sicuro che (= nu sînt sigur că) + mentul subordonator cu conjuncţia “deoarece”, care introduce doar cau-CONJ. zală. “Vin deoarece vrei să mă vezi” – frază valabilă. *“Vin deoarece să- De ex.: Nu sînt sigur că ajunge la spectacol. = Non sono sicuro mi dai cartea” – frază imposibilă. Aşadar primul enunţ conţine o subor-che arrivi allo spettacolo. (În română subordonata este la indicativ, în donată cauzală, iar al doilea nu.italiană este la conjunctiv.) O altă posibilitate de deosebire a cauzalei de finală e prin analo- gie, examinînd modul lor verbal din limba română: cauzala → indicativ; 3. După verbe sau expresii impersonale din regentă. finala → conjunctiv. → bisogna che (= e nevoie să), accade che (= se întîmplă să),occorre che (= se întîmplă să), è facile che (= e uşor să), è possibile che 6. Subordonata condiţională este la conjunctiv.(= e posibil să), è probabile che (= e probabil să), è bene che (= e bine E introdusă de: purché (= numai să), a condizione che (= cu con-să), è male che (= e rău să), è giusto che (= e just să), si dice che (= se diţia să), a patto che (= cu condiţia să).spune că), pare che (= se pare că), può darsi che (= se întîmplă să) + De ex.: Îţi scriu cu condiţia să mă lase. = Ti scrivo a condizioneCONJ. che lui mi lasci. De ex.: Se pare că are intenţii bune = Pare che abbia buoneintenzioni. (În română unele subordonate din această categorie sînt la 7. Subordonata exclusivă este la conjunctiv.indicativ, altele la conjunctiv. În italiană sînt toate la conjunctiv.) E introdusă de senza che (= fără să) şi exprimă o excludere legată de regentă, neverificarea unei circumstanţe a acesteia. Obs.: După adverbul forse folosim indicativul! De ex.: A plecat fără să-l pot vedea. = È andato via senza che lo De ex.: Poate că are intenţii bune = Forse ha buone intenzioni. potessi vedere.
  • 58. 114 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 115 8. Subordonata temporală de posterioritate este la conjunctiv. De ex.: Oricum, eu sînt mulţumit. = Comunque, io sono contento. E introdusă de prima che (= înainte să) şi exprimă faptul că acţi-unea din subordonată se petrece mai tîrziu decît cea din principală. 10. a) Subordonata atributivă, depinzînd de o regentă cu su- De ex.: Azi termin tema înainte să ajungă tata acasă. = Oggi perlativ relativ, este la conjunctiv.finisco il compito prima che il padre arrivi a casa. De ex.: Ea e cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o. = Lei è la Explicaţie: Acţiunea din subordonată (“sosirea tatălui”) are loc più bella ragazza che io abbia visto.după acţiunea din principală (“terminarea temei”) şi de aceea este o tem- Alt ex.: Asta e cea mai interesantă carte pe care am citit-o. =porală de posterioritate. Questo è il più interessante libro che io abbia letto. (În română subordo- nata este la indicativ, în italiană este la conjunctiv.) Obs.: Subordonata temporală de anterioritate, introdusă prin b) Subordonata atributivă care exprimă nesiguranţa este ladopo che (= după ce) sau appena (= îndată ce), se construieşte cu modul conjunctiv.indicativ şi impune concordanţa timpurilor! De ex.: Caut o secretară care să mă poată ajuta. = Cerco una De ex.: După ce a ajuns, i-am explicat situaţia. = Dopo che era segretaria che mi possa aiutare. (Limba română foloseşte, în asemeneaarrivato, gli ho spiegato la situazione. situaţii, tot modul conjunctiv.) Situaţia folosirii celor două moduri e neschimbată faţă de limbaromână: 11. Subordonata concesivă este la conjunctiv. după ce + IND. E introdusă de conj. sau loc. conj. benché (= deşi), sebbene (= înainte să + CONJ. deşi), per quanto (= cu toate că), nonostante (= în ciuda faptului că). De ex.: L-am ascultat cu atenţie, deşi ştiam că minte. = L’ho 9. Subordonata introdusă prin pronume / adjectiv / adverb ascoltato con attenzione, benché sapessi che mentiva. (În română subor-nehotărît este la conjunctiv. donata este la indicativ, în italiană este la conjunctiv.) În română obţinem pron./adj./adv. nehotărît adăugînd “ori-” înfaţa pronumelui relativ, sau “-va” la sfîrşitul său. În italiană se adaugă Obs.: O metodă frecventă de ocolire a conjunctivului din conce-“-unque” după pronumele relativ: sivă e cu ajutorul lui anche se (= chiar dacă), după care se aplică regula lui “se condiţional” (vezi mai jos perioada ipotetică). ce - De ex.: L-am ascultat cu atenţie, deşi ştiam că minte. = L’ho care qual ascoltato con attenzione, anche se sapevo che mentiva. cine chiORI- cum -VA com -UNQUE cînd quand 12. Cînd completiva directă sau subiectiva precedă principa- { cît } quant } la, sînt la conjunctiv. unde dov De ex.: Ştiu că vii. = So che tu vieni. DAR: Că tu vii, eu ştiu. = Che tu venga, io lo so. De ex.: Oricum merg lucrurile, eu sînt mulţumit. = Comunquevadano le cose, io sono contento. (În română subordonata este la indica- 13. Subordonata interogativă indirectă este la conjunctiv.tiv, în italiană este la conjunctiv.) De ex.: El întreabă: “Ştii să cînţi bine?”. = Lui chiede: “Puoi cantar bene?”. Obs.: Cînd pron./adj./adv. nehotărît se află la începutul uneiprincipale, nu folosim conjunctivul.
  • 59. 116 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 117 DAR: El întreabă dacă ştiu cînta bine. = Lui chiede se io possa cantare credere aprirecantar bene. cantassi credessi aprissi Explicaţie: Subordonata interogativă indirectă provine din trece- cantassi credessi aprissirea unei propoziţii interogative, din vorbire directă (terminată cu semnul cantasse credesse aprisseîntrebării) în vorbire indirectă (terminată cu punct). În regentă are, de cantassimo credessimo aprissimoobicei, verbe ca domandarsi, chiedersi, interessarsi etc. cantaste credeste apriste Această ultimă situaţie de folosire a conjunctivului se regăseşte cantassero credessero aprisserodoar în limba literară, academică sau protocolară. Obs.: Dacă examinăm tabelul pe orizontală, observăm că termi- Precizare: Folosirea modului conjunctiv este absolut obligatorie naţia pentru una şi aceeaşi persoană se deosebeşte doar în funcţie de vo-în anumite situaţii (în subordonata concesivă, condiţională, exclusivă, cala diferită a conjugării: a / e / i. Pers. I şi a II-a singular sînt identice latemporală de posterioritate etc.). Alteori conjunctivul marchează limbajul aceeaşi conjugare (pe verticală, în tabel).îngrijit, al unei persoane educate, riscînd să fie privit ca un semn de pre-ţiozitate. În numeroase contexte de comunicare din limba vorbită, cotidi- Obs.: Verbele auxiliare au următoarele forme:ană, e tot mai extinsă tendinţa de evitare a modului conjunctiv. essere: fossi, fossi, fosse, fossimo, foste, fossero. De ex.: Cred că ai dreptate. = Credo che tu abbia ragione (în avere: avessi, avessi, avesse, avessimo, aveste, avessero.limba literară); Credo che hai ragione (în limba cotidiană). Obs.: Două verbe mai frecvente de conj. I schimbă vocala “-a-” din rădăcină în “-e-” la conjunctiv imperfect. CONJUNCTIVUL IMPERFECT dare (= a da): dessi, dessi, desse, dessimo, deste, dessero. stare (= a sta, a se simţi): stessi, stessi, stesse, stessimo, steste, (Il congiuntivo imperfetto) stessero. Exprimă o acţiune dorită, presupusă, sperată etc. Nu are un timp Obs.: Verbele care de obicei îşi iau ca etalon infinitivul din limbacorespondent în limba română. Se poate traduce cu indicativ prezent, in- latină îşi păstrează această particularitate şi la conjunctiv imperfect.dicativ imperfect, condiţional prezent sau conjunctiv prezent. - fare (= a face → facere): facessi, facessi, facesse, facessimo, De ex.: Speravo che tu venissi. = Speram că tu vii. faceste, facessero. Temo che tu fossi malata. = Mă tem că erai bolnavă. - dire (= a spune, a zice → dicere): dicessi, dicessi, dicesse, Se avessi tempo, studierei. = Dacă aş avea timp, aş studia. dicessimo, diceste, dicessero. Volevo che tu portassi quel libro. = Voiam ca tu să aduci cartea - bere (= a bea → bevere): bevessi, bevessi, bevesse, bevessimo,aceea. beveste, bevessero. În cadrul subordonatei se află în raport de anterioritate faţă de - condurre (= a conduce → conducere): conducessi, conducessi,prezentul din principală, în raport de simultaneitate cu trecutul din prin- conducesse, conducessimo, conduceste, conducessero.cipală, sau contribuie la formarea perioadei ipotetice. - produrre (= a produce → producere): producessi, producessi, Este un timp simplu. Persoanele celor trei conjugări se for- producesse, producessimo, produceste, producessero.mează cu ajutorul grupului “-ss-” (mai puţin la pers. a II-a pl.). - tradurre (= a traduce → traducere): traducessi, traducessi, tra- ducesse, traducessimo, traduceste, traducessero.
  • 60. 118 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 119 CONJUNCTIVUL MAI MULT CA PERFECT CONCORDANŢA TIMPURILOR LA CONJUNCTIV (Il congiuntivo trapassato) (La concordanza dei tempi al congiuntivo) Exprimă o acţiune dorită, presupusă, sperată etc. Nu are un timp Concordanţa la conjunctiv reprezintă, în esenţă, acelaşi procescorespondent în limba română. Se poate traduce cu indicativ imperfect, prin care anumite timpuri verbale “se pun de acord” cu alte timpuri ver-perfect compus, mai mult ca perfect, condiţional trecut sau conjunctiv bale, în cadrul comunicării. Diferenţa faţă de concordanţa la indicativtrecut. constă doar în faptul că, în propoziţia subordonată, folosim diferitele De ex.: Temevo che tu fossi stata malata. = Mă temeam că erai / timpuri ale conjunctivului. Avem următoarele situaţii:ai fost bolnavă. Speravo che tu fossi venuta. = Speram că tu ai venit / veniseşi. A. Cînd propoziţia principală este la prezent sau viitor. Se avessi avuto tempo, avrei studiato. = Dacă aş fi avut timp, aşfi studiat. a) SIMULTANEITATE (= acţiunea din subordonată se petrece Mi aspettavo che tu fossi già arrivata. = Mă aşteptam ca tu să fi în acelaşi timp cu acţiunea din principală) → CONJUNCTIV PREZENTsosit deja. (CONGIUNTIVO PRESENTE). De ex.: În cadrul subordonatei se află în raport de anterioritate faţă de Mă tem Temotrecutul din principală, sau contribuie la formarea perioadei ipotetice. Mă voi teme } că vine. Temerò } che venga. Este un timp compus. Se realizează cu verbul auxiliar la conjunc-tiv imperfect + participiul trecut al verbului de conjugat. b) ANTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petrece mai devreme decît acţiunea din principală) → 1) CONJUNCTIV TRE- CUT (CONGIUNTIVO PASSATO) pentru o acţiune trecută şi încheiată. cantare venire De ex.: avessi cantato fossi venuto (-a) avessi cantato fossi venuto (-a) Mă tem Temo avesse cantato fosse venuto (-a) Mă voi teme că a venit. Temerò che sia venuto. avessimo cantato fossimo venuti (-e) } } aveste cantato foste venuti (-e) avessero cantato fossero venuti (-e) → 2) CONJUNCTIV IMPERFECT (CONGIUNTIVO IMPERFETTO) pentru o acţiune trecută, de durată, repetată şi continua- Obs.: Verbele auxiliare se conjugă fiecare cu el însuşi. tă. De ex.: essere: fossi stato (-a), fossi stato (-a), fosse stato (-a), fossimostati (-e), foste stati (-e), fossero stati (-e). avere: avessi avuto, avessi avuto, avesse avuto, avessimo avuto, Mă tem } că venea. Temo } che venisse.aveste avuto, avessero avuto. Obs.: După viitorul din principală nu putem folosi imperfect în subordonată.
  • 61. 120 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 121 De ex.: *“Mă voi teme că venea.” (variantă imposibilă) = Aşadar indicativul perfect compus (a venit) din propoziţia subor-*“Temerò che venisse.” (variante impossibile) donată românească se schimbă obligatoriu în conjunctiv mai mult ca per- fect (fosse venuto), sub acţiunea verbului la trecut din principală. c) POSTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petrecemai tîrziu decît acţiunea din principală) → INDICATIV VIITOR (IN- c) POSTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petreceDICATIVO FUTURO). De ex.: mai tîrziu decît acţiunea din principală, care este la trecut) → VIITOR ÎN TRECUT (FUTURO NEL PASSATO). De ex.: Mă tem Temo Mă voi teme } că va veni. Temerò } che verrà. M-am temut Ho temuto Mă temeam că va Temevo che sarebbe Mă temui } veni. Temei } venuto. Obs.: În limba academică, pentru exprimarea posteriorităţii se Mă temusem Avevo temutopoate folosi conjunctivul prezent, însoţit de un determinant cronologicsuplimentar. Aşadar indicativul viitor (va veni) din propoziţia subordonată De ex.: Temo che venga domani. = Mă tem că vine mîine. românească se schimbă obligatoriu în viitor în trecut (i.e. condiţional tre- B. Cînd propoziţia principală este la trecut. cut) (sarebbe venuto), sub acţiunea verbului la trecut din principală. a) SIMULTANEITATE (= acţiunea din subordonată se petrece Obs.: În limba academică, pentru exprimarea posteriorităţii faţăîn acelaşi timp cu acţiunea din principală, care este la trecut) → CON- de trecut se poate folosi conjunctivul imperfect, însoţit de un determinantJUNCTIV IMPERFECT (CONGIUNTIVO IMPERFETTO). De ex.: cronologic suplimentar. De ex.: Temevo che venisse più tardi. = Mă temeam că vine mai M-am temut Ho temuto tîrziu. Mă temeam că vine. Temevo che venisse. Mă temui } Temei } Mă temusem Avevo temuto RECAPITULARE Aşadar indicativul prezent (vine) din propoziţia subordonată ro- (Ripassata)mânească se schimbă obligatoriu în conjunctiv imperfect (venisse), subacţiunea verbului la trecut din principală. Concordanţa timpurilor la conjunctiv b) ANTERIORITATE (= acţiunea din subordonată se petrecemai devreme decît acţiunea din principală, care este la trecut) → CON- (La concordanza dei tempi al congiuntivo)JUNCTIV MAI MULT CA PERFECT (CONGIUNTIVO TRAPAS- Esenţa procesului de concordanţă a timpurilor la conjunctiv con-SATO). De ex.: stă în următoarele: 1) atunci cînd predicatul principalei, valoarea subordonatei, M-am temut Ho temuto elementul subordonator sau topica o impun, folosim modul conjunc- Mă temeam că a ve- Temevo che fosse tiv în subordonată; Mă temui } nit. Temei } venuto. 2) atunci cînd propoziţia principală este la trecut, în subor- Mă temusem Avevo temuto donată nu putem folosi decît tot un trecut. Să vizualizăm situaţiile po- sibile prin următoarea schemă generală:
  • 62. 122 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 123 ATRACŢIA MODURILOR ŞI A TIMPURILOR Situaţia de Propoziţia Propoziţia Observaţii concordanţă principală subordonată (L’attrazione dei modi e dei tempi)simultaneitate la prezent conj. prezent ro. = it. sau viitor conj. trecut ro. = it. Este fenomenul prin care modul condiţional din regentă “atrage”anterioritate la prezent conj. imperfect în subordonată folosirea conjunctivului imperfect (pentru simultaneitate) { şi a conjunctivului m.m.c.p. (pentru anterioritate)4.posterioritate la prezent ind. viitor ro. = it. sau viitorsimultaneitate la trecut conj. imperfect concordanţă! anterioritate la trecut conj. m.m.c.p. concordanţă! Aş vrea ca tu să cînţi. (simultaneitate)posterioritate la trecut viitor în trecut concordanţă! } Aş fi vrut ca tu să fi cîntat. (anterioritate)De ex.: Situaţia de Propoziţia Propoziţia Observaţii concordanţă principală subordonată Vorrei che tu cantassi. (simultaneitate) Mă tem / că vine = ro. = it.simultaneitate Mă voi teme = Temo che venga } /Temerò Avrei voluto che tu avessi cantato. (anterioritate) că a venit = ro. = it. anterioritate Mă tem = Temo che sia venuto; Explicaţie: în limba română, condiţionalul din regentă e urmat de { că venea = conjunctiv prezent (pentru simultaneitate) sau de conjunctiv trecut (pen- che venisse Mă tem / că va veni = ro. = it. tru anterioritate). În limba italiană, însă, în astfel de situaţii folosim înposterioritate Mă voi teme = Temo che verrà subordonată conjunctivul imperfect (pentru simultaneitate) sau conjunc- /Temerò tivul mai mult ca perfect (pentru anterioritate). M-am temut / Mă temeam / Mă temui / Obs.: Dacă în regentă avem indicativ prezent, în subordonata dinsimultaneitate Mă temusem = că vine = concordanţă! română şi din italiană modul şi timpul rămîn neschimbate. Ho temuto / Temevo / } che venisse De ex.: Vreau să vii. = Voglio che tu venga Temei / Avevo temuto M-am temut / Mă . temeam / Mă temui / anterioritate Mă temusem = că a venit = concordanţă! PERIOADA IPOTETICĂ (“SE” CONDIŢIONAL) Ho temuto / Temevo / } che fosse venuto Temei / Avevo temuto (Il periodo ipotetico – il “se” condizionale) M-am temut / Mă temeam / Mă temui /posterioritate Mă temusem = că va veni = concordanţă! Este denumit astfel cuplul de două propoziţii, dintre care una e Ho temuto / Temevo / } che sarebbe venuto principală (sau regentă), iar cealaltă e subordonată condiţională. Temei / Avevo temuto 4 Terminologia şi descrierea acestei probleme gramaticale sînt inspirate de Katerin Katerinov, La lingua italiana per stranieri, corso superiore, 3a edizione, Perugia, Ed. Guerra, 1975, p. 79.
  • 63. 124 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 125 De ex.: Îţi scriu, dacă am timp. = Ti scrivo, se ho tempo. În italiană, spre deosebire de română, apare o “fractură” între REGULĂ (paradoxală): După “se” condiţional, în italiană NU cele două propoziţii. Principala rămîne la condiţional trecut, subordonatafolosim modul condiţional! se schimbă în conjunctiv m.m.c.p. În funcţie de situaţiile comunicării, putem avea următoarele vari- De ex.: Aş fi dormit dacă aş fi avut timp. (cond. trecut – cond.ante: trecut) Dar: Avrei dormito se avessi avuto tempo. (cond. trecut ║ conj. 1) Ipoteză reală = INDICATIV PREZENT. m.m.c.p.) De ex.: Vin dacă pot. = Vengo se posso. Obs.: Nu există deosebiri între română şi italiană, ambele folo- În limba italiană vorbită, la fel ca în română, se mai poate folosisesc indicativul prezent. adeseori, în perioada ipotetică, indicativul imperfect (în principală şi subordonată). 2) Ipoteză posibilă = CONDIŢIONAL PREZENT → CON- De ex.: Veneam dacă puteam. = Venivo se potevo. (ind. imperf.JUNCTIV IMPERFECT. – ind. imperf.) De ex.: Aş veni dacă aş putea. = Verrei se potessi. Sau: Dormeam dacă aveam timp. = Dormivo se avevo tempo. Obs.: În limba română folosim acelaşi mod şi timp (condiţionalprezent), atît în principală (aş veni), cît şi în subordonată (aş putea). În Pentru exprimarea unei situaţii de posterioritate, atît în românălimba italiană, după “se” condiţional nu mai putem folosi modul condiţi- cît şi în italiană se poate folosi indicativul viitor (în principală şi subor-onal (vezi regula)! Aşadar, în propoziţia subordonată, sîntem obligaţi să donată).schimbăm condiţionalul prezent în conjunctiv imperfect (se potessi). De ex.: Voi veni dacă voi putea. = Verrò se potrò. (ind. viitor – Explicaţie: Dificultatea noastră provine, în situaţia gramaticală a ind. viitor)perioadei ipotetice, din tendinţa de a folosi acelaşi mod şi acelaşi timp, în Sau: Voi dormi dacă voi avea timp. = Dormirò se avrò tempo.principală şi subordonată, în română şi italiană. CONCLUZIE: După “se” condiţional, în italiană putem folosi: Dar în italiană, spre deosebire de română, apare o “fractură” între indicativ prezent, indicativ viitor, indicativ imperfect, conjunctiv imper-cele două propoziţii. Principala rămîne la condiţional prezent, subordona- fect, conjunctiv mai mult ca perfect, dar niciodată condiţional!ta se schimbă în conjunctiv imperfect. De ex.: Aş dormi dacă aş avea timp. (cond. prez. – cond. prez.) Obs.: Locuţiunile ca şi cum, ca şi cînd, de parcă se traduc prin Dar: Dormirei se avessi tempo. (cond. prez. ║ conj. imperf.) “come se” + regula lui “se” condiţional (i.e. condiţionalul din subordona- ta română devine conjunctiv în italiană). 3) Ipoteză ireală = CONDIŢIONAL TRECUT → CONJUNC- De ex.: Vorbeşte de parcă ar vrea să convingă pe toată lumea. =TIV MAI MULT CA PERFECT. Parla come se volesse convincere tutti quanti. De ex.: Aş fi venit dacă aş fi putut. = Sarei venuto se avessi po-tuto. Obs.: Locuţiunea chiar dacă se traduce prin “anche se” + regula Obs.: În limba română folosim acelaşi mod şi timp (condiţional lui “se” condiţional (i.e. condiţionalul din subordonata română devinetrecut), atît în principală (aş fi venit), cît şi în subordonată (aş fi putut). În conjunctiv în italiană).limba italiană, după “se” condiţional nu mai putem folosi modul condiţi- De ex.: Îl ascult, chiar dacă nu sînt de acord cu el. = Lo ascolto,onal (vezi regula)! Aşadar, în propoziţia subordonată, sîntem obligaţi să anche se non sono d’accordo con lui.schimbăm condiţionalul trecut în conjunctiv mai mult ca perfect (se Dar: L-aş asculta, chiar dacă n-aş fi de acord cu el. = Loavessi potuto). ascolterei, anche se non fossi d’accordo con lui.
  • 64. 126 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 127 Obs.: Subordonata condiţională e introdusă, uneori, şi de alte MODUL IMPERATIVconjuncţii sau locuţiuni (qualora, nel caso che). După acestea putem fo-losi şi conjunctiv prezent sau conjunctiv trecut – dar nu condiţional! (Il modo imperativo) De ex.: În caz că vin, te anunţ. = Qualora io venga, ti annuncio. Exprimă o comandă, un îndemn, o interdicţie. E marcat prin semnul exclamării. Are doar timpul prezent. VORBIREA DIRECTĂ ŞI VORBIREA INDIRECTĂ Întrucît o comandă poate fi adresată direct persoanei cu care se (Il discorso diretto e il discorso indiretto) vorbeşte (tu, voi), sau poate fi transmisă indirect persoanei despre care se vorbeşte (el, ea, ei, ele), rezultă că modul imperativ nu are persoana I Sînt denumite astfel cele două strategii de prezentare a afirma- singural.ţiilor unui personaj. În vorbirea directă (marcată prin liniuţă de dialogsau inclusă între ghilimele) sînt redate întocmai cuvintele pronunţate de o A. Verbele regulate (I verbi regolari)altă persoană. De ex.: El spuse: “Mă gîndesc să vin la tine”. cantare credere aprire În vorbirea indirectă, în schimb, cuvintele personajului sînt re- - - -latate de către povestitor, care le intermediază, le prezintă din propriul canta! credi! apri!său punct de vedere. canti! creda! apra! De ex.: El spuse că se gîndeşte să vină la mine. cantiamo! crediamo! apriamo! cantate! credete! aprite! În limba italiană vorbirea directă (marcată prin liniuţă de dialog cantino! credano! aprano!sau inclusă între ghilimele) e redată exact aşa cum a fost pronunţată, fărămodificări de pronume, persoane, timpuri verbale etc. Obs.: Persoanele a II-a sg. la conj. I şi a III-a (canta!, apri!) îşi De ex.: El spuse: “Mă gîndesc să vin la tine”. = Lui disse: “Pen- păstrează, în terminaţie, vocala conjugării (a / i). Persoana a II-a sg. de laso di venire da te”. conj. a II-a (credi!) primeşte însă terminaţia “-i”. Vorbirea directă beneficiază în italiană de autonomie sintactică,adică nu intră sub incidenţa concordanţei timpurilor cu restul discursului. Obs.: Întrucît e cam incomod să se ordone unei persoane a III-a, Atunci cînd transpunem vorbirea directă în vorbire indirectă, despre care se vorbeşte şi care s-ar putea să nici nu fie de faţă, în grama-sîntem obligaţi să aplicăm toate strategiile gramaticale prin care se mar- tica italiană se recurge la serviciile modului conjunctiv. Aşadar persoane-chează comunicarea intermediată (modificarea persoanei, a numărului, a le a III-a singular şi plural, de la toate conjugările, subliniate în tabelul dedemonstrativelor de apropiere/depărtare), precum şi să folosim concor- mai sus, au forme identice cu ale modului conjunctiv prezent.danţa timpurilor, dacă e impusă de situaţia sintactică a frazei (adică dacăregenta e la trecut). De ex.: El spuse că se gîndeşte să vină la mine. = Lui disse che Obs.: Persoanele I şi a II-a plural, de la toate conjugările, au for-pensava di venire da me. me identice cu ale modului indicativ prezent. Obs.: Verbele incoative primesc grupul -ISC- între rădăcină şi terminaţie, la pers. a II-a, a III-a sg. şi a III-a pl.
  • 65. 128 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 129 De ex.: finire (= a termina): - , finisci!, finisca!, finiamo!, finite!, cantare credere aprirefiniscano! - - - non cantare! non credere! non aprire! B. Verbele auxiliare (I verbi ausiliari) non canti! non creda! non apra! non cantiamo! non crediamo! non apriamo! essere avere non cantate! non credete! non aprite! - - non cantino! non credano! non aprano! sii! abbi! sia! abbia! E. Imperativul însoţit de pronume personal (L’imperativo con siamo! abbiamo! pronome personale) siate! abbiate! Regulă: pronumele personal se notează la sfîrşit, legat de verbul siano! abbiano! la imperativ. La persoanele a III-a sg. şi pl. (care provin din conjunctivul prezent), pronumele personal se notează în faţa verbului. Obs.: Cu excepţia pers. a II-a sg. (sii!, abbi!), toate celelalte per-soane şi numere ale verbelor auxiliare au forme identice cu ale modului cantare credere aprireconjunctiv prezent. - - - cantaci! credici! aprici! C. Verbele neregulate (I verbi irregolari) ci canti! ci creda! ci apra! Există cinci verbe neregulate la imperativ, care la persoana a II-a cantiamoci! crediamoci! apriamoci!singular se formează monosilabic, prin trunchiere. Celelalte persoane şi cantateci! credeteci! apriteci!numere nu prezintă probleme în formare: persoanele a III-a sg. şi pl. sînt ci cantino! ci credano! ci aprano!identice cu conjunctivul prezent, persoanele I şi a II-a pl. sînt identice cuindicativul prezent. F. Verbele neregulate însoţite de pronume personal (Il pro- nome personale accanto ai verbi irregolari) andare dare dire fare stare Cele cinci verbe neregulate la imperativ, la pers. a II-a singular, - - - - - dublează consoana pronumelui. Celelalte persoane nu prezintă deosebiri. va’! da’! di’! fa’! sta’! vada! dia! dica! faccia! stia! andare dare dire fare stare andiamo! diamo! diciamo! facciamo! stiamo! - - - - - andate! date! dite! fate! state! vacci! dacci! dicci! facci! stacci! vadano! diano! dicano! facciano! stiano! ci vada! ci dia! ci dica! ci faccia! ci stia! andiamoci! diamoci! diciamoci! facciamoci! stiamoci! D. Imperativul la forma negativă (L’imperativo negativo) andateci! dateci! diteci! fateci! stateci! Persoanele a II-a singular (cu formă tipică de imperativ) se ex- ci vadano! ci diano! ci dicano! ci facciano! ci stiano!primă prin infinitiv. Celelalte persoane şi numere nu se modifică la formanegativă. De ex.: Spune-mi adevărul! = Dimmi la verità! Fă-ne un desen! = Facci un disegno! Cară-te! = Vattene!
  • 66. 130 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 131 Stai lîngă mine! = Stammi vicino! MODUL INFINITIV Obs.: Pronumele gli nu dublează consoana după cele cinci verbe. De ex.: Spune-i adevărul! = Digli la verità! (L’infinito) Fă-i un desen! = Fagli un disegno! Exprimă în mod generic acţiunea verbului. Are două timpuri: G. Expresii cu valoare de imperativ (Espressioni imperative) l’infinito presente şi l’infinito passato. Infinitivul prezent constituie for- O tendinţă frecventă a vorbitorilor de limbă română este de a ma de bază a verbului, aşa cum îl găsim enunţat şi în dicţionar.traduce cuvînt cu cuvînt formula de rugăminte. De ex.: a cînta = cantare (conjugarea I); De ex.: Te rog. = Ti prego; Vă rog = Vi / La prego. a crede = credere (conjugarea a II-a); Dar verbul “pregare” se foloseşte în italiană mai ales în situaţii a deschide = aprire (conjugarea a III-a).patetice. De ex.: Ti prego, salvami la vita! = Te rog, salvează-mi viaţa! Folosirea infinitivului (L’uso dell’infinito) Vi prego, ditemi la verità! = Vă rog, spuneţi-mi adevărul! Pentru rugăminţile banale, de toate zilele, se folosesc mai ales 1) Predicatul subordonatei cu acelaşi subiect ca şi regenta se tra-următoarele expresii: “per favore”, “per piacere”, “per cortesia”. duce din română în italiană prin infinitiv. De ex.: Per piacere, che ore sono? = Te/Vă rog frumos, cît e De ex.: Sper să vin. = Spero di venire.ceasul? Explicaţie: “Eu sper”; “Eu să vin” – principala şi subordonata au Per cortesia, qual è la strada giusta per il museo? = Te/Vă rog acelaşi subiect. Aşadar predicatul subordonatei se traduce prin verb lafrumos, care e drumul bun către muzeu? infinitiv. Per favore, che cosa significa questo? = Te/Vă rog frumos, ce Alte exemple: Te căutam ca să te ajut. = Ti cercavo per aiutarti.înseamnă asta? Sau: Am venit să te văd. = Sono venuto a vederti. În această categorie intră şi construcţia verb servil + infinitiv. MODURILE NEPERSONALE De ex.: Vrei să cînţi. = Vuoi cantare. (I modi indefiniti) Obs.: Dacă regenta şi subordonata au subiecte diferite, de obicei folosim modul conjunctiv în subordonată. Sînt acele moduri care nu se conjugă, aşadar nu au persoane dife- De ex.: Sper să vii. = Spero che tu venga.rite. În română există patru moduri nepersonale: infinitivul, gerunziul, Explicaţie: “Eu sper”; “Tu să vii” – principala şi subordonata auparticipiul şi supinul. În italiană există trei moduri nepersonale: l’infinito, subiecte diferite. Predicatul subordonatei se traduce prin verb la conjunc-il gerundio, il participio. Modul supin nu are echivalent italian, se tradu- tiv.ce de obicei cu prepoziţia da + infinitiv. Alte exemple: Te căutam ca să mă ajuţi. = Ti cercavo perché tu De ex.: Am de învăţat. = Ho da studiare. mi aiutassi. Cele trei moduri nepersonale din italiană au fiecare cîte două Sau: Am venit ca să mă vezi. = Sono venuto perché tu mi ve-timpuri: presente şi passato. dessi. Sau: Vrei să cînt. = Vuoi che io canti.
  • 67. 132 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 133 Obs.: În situaţii de dubiu (folosim conjunctiv? folosim infini- Obs.: Conjunctivul e tot mai des perceput în limba italiană vorbi-tiv?), examinăm subiectul regentei şi pe al subordonatei. Dacă cele două tă ca un mod greoi, protocolar şi tinde a fi înlocuit prin infinitiv, care esubiecte coincid, utilizăm infinitivul. mai uşor, fiind impersonal (nu are persoane şi numere de adaptat), şi e De ex.: Mă tem că nu înţeleg această idee. = Temo di non capire mai adecvat principiului de “minim efort” în comunicare. “Prevestirea”quest’idea. subiectului subordonatei, prin folosirea sa deviată din regentă, constituie Explicaţie: Predicatul regentei este “a se teme”, care exprimă o una din strategiile cele mai frecvente ale limbii italiene contemporane destare sufletească şi impune folosirea conjunctivului în subordonată. Dar, a ocoli conjunctivul, prin folosirea infinitivului.totodată, “Eu mă tem” şi “Eu nu înţeleg”, principala şi subordonata auacelaşi subiect. Aşadar predicatul subordonatei se traduce prin verb la 3) Orice verb la infinitiv, dacă e precedat de articol hotărît, devi-infinitiv. ne substantiv. Regulă: În italiană infinitivul este prioritar în faţa conjuncti- De ex.: cantare → il cantare = cîntatul;vului! Sau: mangiare → il mangiare = mîncatul. De ex.: Il mangiare troppo fa male alla salute. = Mîncatul exce- 2) Cînd regenta şi subordonata au subiecte diferite, dar totuşi siv dăunează sănătăţii.subiectul subordonatei este “prevestit” deja, cu altă valoare sintactică, înregentă – folosim în subordonata italiană modul infinitiv. Verbele de simţ (I verbi dei sensi) De ex.: a) E uşor să cînt. = È facile che io canti. (+ CONJ.) Dar: b) Mi-e uşor să cînt. = Mi è facile cantare. (+ INF.) Regulă: După anumite verbe care exprimă simţurile: auzul Explicaţie: În exemplul a) avem două propoziţii: regenta “E (“udire”, “sentire”, “ascoltare”), văzul (“vedere”, “osservare”,uşor”, care constituie o expresie impersonală, lipsită de un subiect clar “guardare”, “notare”, “accorgere”), precum şi după verbele “fare”,determinat, şi subordonata “să cînt”, unde subiectul e inclus, se înţelege “farsi” (= a (se) face), “lasciare”, “lasciarsi” (= a (se) lăsa), al doileacă e vorba despre pers. I sg. “Eu”. Întrucît avem subiecte diferite, în verb din italiană este la infinitiv – chiar dacă în română este la gerunziusubordonata italiană folosim modul conjunctiv (canti). sau participiu. În exemplul b) avem două propoziţii: regenta “Mi-e uşor”, care De ex.: Îl văd venind. = Lo vedo venire.constituie o expresie impersonală, lipsită de un subiect clar determinat, şi Îl aud cîntînd. = Lo sento cantare.subordonata “să cînt”, unde subiectul e inclus, se înţelege că e vorba de- Explicaţie: gerunziul din română se traduce prin infinitiv înspre pers. I sg. “Eu”. În cele două propoziţii avem subiecte diferite. To- italiană, întrucît depinde de verbul de simţ din regentă.tuşi, în regentă mai avem şi complementul indirect “mi”, care preanunţă De ex.: Mă las invitat = Mi lascio invitare.subiectul subordonatei şi de aceea se simplifică traducerea italiană, prin Explicaţie: participiul din română se traduce prin infinitiv înfolosirea infinitivului (cantare). italiană, întrucît depinde de verbul “lasciarsi” din regentă. Alt ex.: c) Eu cer ca tu să rămîi. = Io chiedo che tu rimanga. (+CONJ.) Dar: d) Eu îţi cer să rămîi. = Io ti chiedo di rimanere. (+ INF.) Infinitivul trecut (L’infinito passato) Alt ex.: e) Eu nu permit ca fiul meu să fumeze. = Io non permettoche mio figlio fumi. (+ CONJ.) Se foloseşte în aceleaşi situaţii teoretice ca şi infinitivul prezent, Dar: f) Eu nu-i permit fiului meu să fumeze. = Io non permetto a însă e destinat să exprime situaţia de anterioritate faţă de regentă.mio figlio di fumare. (+ INF.) Este un timp compus. Se formează cu verbul auxiliar la infinitiv şi participiul trecut al verbului de conjugat.
  • 68. 134 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 135 cantare andare cantare andare aver(e) cantato esser(e) andato (-a, -i, -e) avendo cantato essendo andato (-a, -i, -e) De ex.: Mă tem că am uitat cheile. = Temo di aver dimenticato le De ex.: Pierzînd autobuzul, n-a mai venit la întîlnire. = Avendochiavi. perso l’autobus, non è più venuto all’appuntamento. MODUL PARTICIPIU MODUL GERUNZIU (Il participio) (Il gerundio) Este un mod ambiguu, care combină caracteristici ale substanti- Se foloseşte în italiană cu aceleaşi valori ca şi în română. Are vului şi ale verbului. Are două timpuri: presente şi passato.două timpuri: gerundio presente şi gerundio passato. Participiul prezent e folosit rar în italiana de azi, mai ales în Gerunziul prezent se formează de la infinitiv, căruia îi îndepăr- unele formulări birocratice. Se formează de la infinitiv, căruia îi îndepăr-tăm terminaţiile -are, -ere, -ire şi îi adăugăm terminaţiile specifice. tăm terminaţiile -are, -ere, -ire şi îi adăugăm terminaţiile specifice.Infinitivul: cantare credere partire Infinitivul: cantare credere partireTerminaţia de gerunziu: -ANDO -ENDO -ENDO Terminaţia de participiu: -ANTE -ENTE -ENTEForma verbului la gerunziu: cantando credendo partendo Forma verbului la participiu: cantante credente partente Gerunziul verbelor auxiliare este regulat. Participiul prezent coincide uneori formal cu substantivul (vezi şi “cantante” sau “credente”). Infinitivul: essere avere Terminaţia de gerunziu: -ENDO -ENDO Participiul trecut (Il participio passato) Forma verbului la gerunziu: essendo avendo Problemele esenţiale privind participiul trecut al verbelor regula- Verbul la gerunziu are de obicei acelaşi subiect ca şi predicatul te, participiul trecut neregulat şi acordul participiului trecut au fost dejapropoziţiei regente. tratate mai sus, în cadrul explicaţiilor privind perfectul compus (il pas- De ex.: Muncind, mătuşa mea cînta. = Lavorando, mia zia cantava. sato prossimo). Gerunziul trecut (Il gerundio passato) Participiul trecut al verbelor auxiliare este următorul: Se foloseşte în aceleaşi situaţii teoretice ca şi gerunziul prezent, essere avereînsă e destinat să exprime situaţia de anterioritate faţă de regentă. stato avuto Este un timp compus. Se formează cu verbul auxiliar la gerunziuşi participiul trecut al verbului de conjugat. Atunci cînd participiul trecut apare fără verb auxiliar în frază şi e acordat, poate ţine locul unei subordonate temporale.
  • 69. 136 Laszlo Alexandru De ex.: Partita la madre, i bambini cominciarono a giocare. =După ce a plecat mama, copiii au început să se joace. ADVERBUL (L’avverbio) EXPRESII VERBALE Este partea de vorbire invariabilă care influenţează sensul unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb. (Espressioni verbali) De ex.: Sînt foarte obosit. = Sono molto stanco. a) stare + gerunziu exprimă o acţiune în curs de desfăşurare. Obs.: Este important să facem deosebirea dintre un adjectiv şi un De ex.: Sto cantando. = (Tocmai) cînt. adverb. În limba română, ele au de multe ori forme identice. În limba Sau: Sto parlando io. = Tocmai vorbesc eu. italiană, ele au de cele mai multe ori forme diferite şi eventuala confuzie devine stînjenitoare. b) stare + per + inf. exprimă o acţiune iminentă, care e pe cale De ex.: El este un om rău, care vorbeşte de rău pe toată lumea. =să se realizeze. Lui è un uomo cattivo, che parla male di tutti. De ex.: Mio fratello sta per diventare ingegnere. = Fratele meu e Explicaţie: În fraza de mai sus, cuvîntul “rău” este o dată adjec-pe cale să devină inginer. tiv, iar altădată adverb. Deşi în română are valori gramaticale diferite, cuvîntul nu-şi schimbă forma. Însă în italiană adjectivul “rău” se traduce c) venire + vb. constituie o altă variantă pentru exprimarea prin “cattivo”, iar adverbul “rău” se traduce prin “male”.diatezei pasive. 1) Adverbul de mod (L’avverbio di modo) De ex.: Il ragazzo viene lodato (= è lodato) dall’insegnante. = Indică felul în care se desfăşoară o acţiune. De obicei se formea-Copilul e lăudat de profesor. ză adăugînd la adjectiv sufixul -MENTE. Adjectivul cu patru terminaţii primeşte sufixul -mente la forma d) fare + vb. este o expresie prin care subiectul determină pe de feminin singular. Cel cu două terminaţii primeşte sufixul -mente laaltcineva să execute acţiunea. forma de singular. De ex.: Il professore fa venire gli allievi alla lavagna. = Profeso- De ex.: onesto, onesta, onesti, oneste → onestamente.rul îi scoate la tablă pe elevi (i.e. îi determină să meargă la tablă). Sau: felice, felici → felicemente. Sau: Mi faccio tagliare i capelli una volta al mese. = Îmi tai pă- Cîteva adverbe mai frecvente sînt următoarele:rul (i.e. pun frizerul să mă tundă) o dată pe lună. certo → certamente (= desigur) chiaro → chiaramente (= în mod clar) giusto → giustamente (= pe bună dreptate) libero → liberamente (= în mod liber) lungo → lungamente (= îndelung) nuovo → nuovamente (= din nou) onesto → onestamente (= cu sinceritate) pieno → pienamente (= pe deplin) sicuro → sicuramente (= cu siguranţă) vero → veramente (= cu adevărat)
  • 70. 138 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 139 Adjectivele terminate în “-le” şi “-re” îşi pierd vocala finală affatto (= deloc), quasi (= aproape), nulla (= nimic), niente (= nimic),“-e” din faţa sufixului adverbial. De ex.: almeno (= măcar), piuttosto (= mai degrabă) etc. abile → abilmente (= cu abilitate) 5) Adverbul de afirmaţie (L’avverbio di affermazione) difficile → difficilmente (= cu greu) Indică un consimţămînt sau o aprobare. Cele mai frecvente sînt: facile → facilmente (= cu uşurinţă) sì (= da), appunto (= tocmai), certo, certamente (= sigur), sicuro, maggiore → maggiormente (= mai ales) sicuramente (= desigur), davvero (într-adevăr), infatti (într-adevăr) etc. regolare → regolarmente (= de obicei) 6) Adverbul de negaţie (L’avverbio di negazione) Alte adverbe de mod: bene (= bine), meglio (= mai bine), male Neagă acţiunea exprimată de verb. Cele mai frecvente sînt: no,(= rău), peggio (= mai rău), insieme (= împreună), apposta (= dinadins), non (= nu), neanche (= nici măcar), nemmeno (= nici măcar), neppureapposto (= în regulă), così (= aşa), come (= ca şi) etc. (= nici măcar), mica (= deloc), affatto (= deloc) etc. 2) Adverbul de timp (L’avverbio di tempo) Negaţia “no” / “non” Indică timpul sau frevenţa cu care se desfăşoară o acţiune. Celemai frecvente sînt: oggi (= azi), ieri, domani (= mîine), adesso (= În italiană există două adverbe de negaţie frecvent folosite, daracum), prima (= mai înainte), dopo (= după aceea), allora (= atunci), în situaţii clar delimitate.finora (= pînă acum), poi (= apoi), mai (= niciodată), spesso (= adese- a) adverbul “no” apare singur în enunţ, sau despărţit de restulori), ora (= acum), subito (= imediat), sempre (= totdeauna), quando (= enunţului printr-un semn de punctuaţie.cînd) etc. De ex.: - Vieni da noi? / - No!; Sau: - Vieni da noi? / - No, sto a casa.; Sau: - Vieni da noi? / - No, non vengo. Expresii temporale (Espressioni del tempo) b) adverbul “non” nu e urmat de vreun semn de punctuaţie şi Tre giorni fa. = Acum trei zile. (Indică un moment încheiat al se foloseşte de obicei în faţa verbului sau a altui adverb.trecutului) De ex.: - Vieni da noi? / - Non vengo.; Sau: - Vieni da noi? / - Da tre giorni. = De trei zile încoace. (Indică un interval din tre- Non oggi.cut pînă în prezent) Aşadar forme de exprimare corectă a negaţiei pot fi: - No. / - Fra tre giorni. = Peste trei zile. (Indică un moment din viitor) Non vengo. / - No, non vengo. 3) Adverbul de loc (L’avverbio di luogo) Indică locul în care se desfăşoară o acţiune. Cele mai frecvente Dubla negaţiesînt: qui (= aici), qua (= aici), lì (= acolo), là (= acolo), dove (= unde),dentro (= înăuntru), fuori (= afară), sopra (= deasupra), sotto (= dede- De obicei exprimarea negaţiei este similară, în italiană şi în ro-subt), vicino (= aproape), lontano (= departe), su (= sus), giù (= jos), mână. Totuşi, dacă în română dubla negaţie apare în faţa predicatului,presso (= lîngă, în cadrul) etc. în italiană nu mai traducem adverbul “non”. De ex.: Nu ştiu nimic. = Non so niente. 4) Adverbul de cantitate (L’avverbio di quantità) Dar: Nimic nu ştiu. = Niente so. Indică o cantitate sau o măsură. Cele mai frecvente sînt: poco Alt ex.: Nu cunosc pe nimeni. = Non conosco nessuno.(= puţin), molto (= mult; foarte), tanto (= mult; foarte), troppo (= prea; Dar: Pe nimeni nu cunosc. = Nessuno conosco.prea mult), abbastanza (= destul; destul de…), appena (= tocmai ce), 7) Locuţiunile adverbiale (Locuzioni avverbiali)
  • 71. 140 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 141 Sînt acele expresii care au funcţie de adverb şi completează Sau: Michele parla il meno veloce = Mihai vorbeşte cel maisensul acţiunii. Cele mai frecvente sînt: per sempre (= pentru totdeau- puţin repede.na), una volta (= odinioară), a volte (= uneori), tempo fa (= odinioară),all’improvviso (= pe neaşteptate), di tanto in tanto (= din cînd în cînd), Adverbe cu forme speciale de comparativ şi superlativper filo e per segno (= amănunţit, în detaliu), neanche per sogno (= nici (Comparativi e superlativi particolari)pomeneală) etc. Pozitiv Comparativ Superlativ bene (= bine) meglio benissimo Gradele de comparaţie ale adverbului male (= rău) peggio malissimo (I gradi dell’avverbio) molto (= mult) più moltissimo La fel ca şi adjectivul, adverbul poate avea diverse grade de poco (= puţin) meno pochissimocomparaţie. 1) Pozitiv (Positivo) Adverbul e exprimat ca atare, fără a fi comparat cu nimic. De ex.:Michele parla presto. = Mihai vorbeşte repede. 2) Comparativ (Comparativo) Adverbul e comparat cu alte persoane, lucruri, animale, calităţisau acţiuni. În funcţie de situaţia în care e plasat, adverbul poate fi: a) de superioritate (di maggioranza). Se exprimă cu: più + ADV + di. De ex.: Michele parla più presto di Giovanni. = Mihaivorbeşte mai repede decît Ion. b) de inferioritate (di minoranza). Se exprimă cu: meno + ADV. + di. De ex.: Michele parla meno presto di Giovanni. =Mihai vorbeşte mai puţin repede decît Ion. c) de egalitate (di uguaglianza). Se exprimă cu: (così) +ADV. + come. De ex.: Michele parla (così) presto come Giovanni. =Mihai vorbeşte tot atît de repede ca şi Ion. 3) Superlativ (Superlativo) Indică faptul că adverbul are o calitate excepţională, extraordi-nară. Se exprimă cu: il più + ADV.; il meno + ADV. De ex.: Michele parla il più veloce = Mihai vorbeşte cel mairepede.
  • 72. INTERJECŢIA CONJUNCŢIA (L’interiezione) (La congiunzione) Este sunetul sau exclamaţia care exprimă un sentiment neaşteptat Este partea de vorbire invariabilă care leagă două cuvinte sau de bucurie, durere, speranţă, supărare, sau un ordin, un salut, un îndemndouă propoziţii. etc. Cele mai cunoscute sînt: Există interjecţii simple, formate dintr-un singur cuvînt. 1) Conjuncţiile simple: e (= şi), o (= sau), che (= că), ma (= dar), De ex.: ah! (= vai!), eh! (= mde!), boh! (= ei aş!), mah! (= deh!)né (= nici), se (= dacă) etc. etc. 2) Conjuncţiile compuse: cioè (= adică), eppure (= şi totuşi), Există interjecţii compuse, realizate prin alipirea a două elemen-finché (= pînă cînd), nemmeno (= nici măcar), oppure (= sau), perché (= te.căci), perciò (= de aceea), poiché (= întrucît) etc. De ex.: ahimè! (= vai de mine!), eccome! (= şi încă cum!), per- 3) Locuţiunile conjuncţionale: anche se (= chiar dacă), appena bacco! (= la naiba!), suvvia! (= ei, haide!) etc.che (= îndată ce), dato che (= avînd în vedere că), dopo che (= după ce), Există interjecţii improprii, rezultate din diverse substantive, ad-ogni volta che (= de fiecare dată cînd), visto che (= avînd în vedere că), jective, adverbe etc., folosite cu valoare exclamativă.tranne che (= în afară de situaţia că) etc. De ex.: accidenti! (= fir-ar să fie!), grazie! (= mersi!), via! (= cară-te!), ecco! (= iată!) etc. Diferenţa dintre “şi” conjuncţie / “şi” adverb de întărire Există locuţiuni exclamative, realizate din două sau mai multe elemente. 1) Conjuncţia copulativă “şi” leagă două elemente cu aceeaşi De ex.: Dio ci aiuti! (= Doamne ajută!), povero me! (= vai devaloare gramaticală. Se pronunţă fără insistenţa tonului. Se traduce în capul meu!)italiană prin “e”. De ex.: Ion şi Maria = Giovanni e Maria. Onomatopeea (L’onomatopea) imită sunetele şi zgomotele din El vine şi priveşte. = Lui viene e guarda. natură. Mihaela e frumoasă şi deşteaptă. = Micaela è bella e intelli- De ex.: bau, bau! (= hau!, hau! – lătratul cîinelui); chicchirichì!gente. (= cucurigu! – cîntecul cocoşului), tam, tam! (= bum, bum! – sunetul to- bei) etc. 2) Adverbul “şi” introduce un singur element pe care îl scoate înevidenţă. Se pronunţă pe un ton insistent, accentuat. Se traduce în italiană Obs.: Atît interjecţia cît şi onomatopeea se traduc şi se adaptea-prin “anche”. ză, la trecerea dintr-o limbă în alta. Acelaşi sentiment sau zgomot din De ex.: Şi Ion este elev. = Anche Giovanni è allievo. natură se exprimă grafic, de cele mai multe ori, în moduri diferite, în ro- Maria e şi frumoasă. = Maria è anche bella. mână şi italiană.
  • 73. 145 Laszlo Alexandru III. TABELE FINALE DE SINTETIZARE Diferenţe de folosire între perfectul compus şi perfectul simplu (Differenze tra l’uso del passato prossimo e del passato remoto) Criteriul Passato prossimo Passato remoto 1. Cronologic Exprimă un trecut apropiat (pînă Exprimă un trecut mai la 4-5 ani). îndepărtat (peste 5 ani). De ex: Ieri sono stato in città. De ex: Mio nonno, da giovane, fu molto coraggioso. 2. Geografic Se foloseşte în Nordul Italiei. Se foloseşte în Sudul Italiei. De ex: Sono andato a fare la De ex: Andai a fare la spesa (a Milano). spesa (a Napoli). 3. Afectiv Redă implicarea afectivă a vorbi- Marchează stilul “neutru”, torului ştiinţific. De ex: Dante, il più grande poeta De ex: Dante nacque a italiano, è nato a Firenze, nel Firenze, nel 1265. 1265.4. Valabilitatea Exprimă o acţiune trecută, înche- Exprimă o acţiune trecută, în prezent iată, dar ale cărei efecte se resimt încheiată şi ale cărei efecte în prezent. nu mai influenţează pre- De ex.: Gli antichi romani hanno zentul. costruito delle strade che si De ex: Gli antichi romani usano ancora. fecero tante guerre.
  • 74. 146 Laszlo Alexandru 147 Laszlo Alexandru VERBUL AUXILIAR “ESSERE” indicativ prezent indicativ perfect compus indicativ imperfect sono sono stato (-a) ero sei sei stato (-a) eri è è stato (-a) era siamo siamo stati (-e) eravamo siete siete stati (-e) eravate sono sono stati (-e) erano indicativ mai mult indicativ perfect simplu indicativ mai mult ca perfect ca perfect îndepărtat ero stato (-a) fui fui stato (-a) eri stato (-a) fosti fosti stato (-a) era stato (-a) fu fu stato (-a) eravamo stati (-e) fummo fummo stati (-e) eravate stati (-e) foste foste stati (-e) erano stati (-e) furono furono stati (-e) indicativ viitor indicativ viitor anterior condiţional prezent sarò sarò stato (-a) sarei sarai sarai stato (-a) saresti sarà sarà stato (-a) sarebbe saremo saremo stati (-e) saremmo sarete sarete stati (-e) sareste saranno saranno stati (-e) sarebbero condiţional trecut conjunctiv prezent conjunctiv trecut sarei stato (-a) sia sia stato (-a) saresti stato (-a) sia sia stato (-a) sarebbe stato (-a) sia sia stato (-a) saremmo stati (-e) siamo siamo stati (-e) sareste stati (-e) siate siate stati (-e) sarebbero stati (-e) siano siano stati (-e)
  • 75. 148 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 149conjunctiv conjunctiv mai mult imperativ indicativ viitor indicativ viitor anterior condiţional prezentimperfect ca perfect avrò avrò avuto avreifossi fossi stato (-a) - avrai avrai avuto avrestifossi fossi stato (-a) sii! avrà avrà avuto avrebbefosse fosse stato (-a) sia! avremo avremo avuto avremmofossimo fossimo stati (-e) siamo! avrete avrete avuto avrestefoste foste stati (-e) siate! avranno avranno avuto avrebberofossero fossero stati (-e) siano! condiţional trecut conjunctiv prezent conjunctiv trecutinfinitiv prezent gerunziu prezent participiu prezent avrei avuto abbia abbia avutoessere essendo - avresti avuto abbia abbia avuto avrebbe avuto abbia abbia avutoinfinitiv trecut gerunziu trecut participiu trecut avremmo avuto abbiamo abbiamo avutoesser stato (-a, -i, -e) essendo stato (-a, -i, -e) stato avreste avuto abbiate abbiate avuto avrebbero avuto abbiano abbiano avuto conjunctiv conjunctiv mai mult imperativ VERBUL AUXILIAR “AVERE” imperfect ca perfect avessi avessi avuto - avessi avessi avuto abbi! avesse avesse avuto abbia! avessimo avessimo avuto abbiamo!indicativ prezent indicativ perfect compus indicativ imperfect aveste aveste avuto abbiate!ho ho avuto avevo avessero avessero avuto abbiano!hai hai avuto aveviha ha avuto aveva infinitiv prezent gerunziu prezent participiu prezentabbiamo abbiamo avuto avevamo avere avendo aventeavete avete avuto avevatehanno hanno avuto avevano infinitiv trecut gerunziu trecut participiu trecut aver avuto avendo avuto avutoindicativ mai mult indicativ perfect simplu indicativ mai mult caca perfect perfect îndepărtatavevo avuto ebbi ebbi avutoavevi avuto avesti avesti avutoaveva avuto ebbe ebbe avutoavevamo avuto avemmo avemmo avutoavevate avuto aveste aveste avutoavevano avuto ebbero ebbero avuto
  • 76. 150 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 151 MODEL DE CONJUGARE: conjunctiv conjunctiv mai mult imperativ VERBUL “CANTARE” imperfect ca perfect cantassi avessi cantato - (conj. I) cantassi avessi cantato canta! cantasse avesse cantato canti! cantassimo avessimo cantato cantiamo!indicativ prezent indicativ perfect compus indicativ imperfect cantaste aveste cantato cantate!canto ho cantato cantavo cantassero avessero cantato cantino!canti hai cantato cantavicanta ha cantato cantava infinitiv prezent gerunziu prezent participiu prezentcantiamo abbiamo cantato cantavamo cantare cantando cantantecantate avete cantato cantavatecantano hanno cantato cantavano infinitiv trecut gerunziu trecut participiu trecut aver cantato avendo cantato cantatoindicativ mai mult indicativ perfect simplu indicativ mai multca perfect ca perfect îndepărtatavevo cantato cantai ebbi cantatoavevi cantato cantasti avesti cantato MODEL DE CONJUGARE:aveva cantato cantò ebbe cantato VERBUL “CREDERE”avevamo cantato cantammo avemmo cantatoavevate cantato cantaste aveste cantato (conj. a II-a)avevano cantato cantarono ebbero cantato indicativ prezent indicativ perfect compus indicativ imperfectindicativ viitor indicativ viitor anterior condiţional prezent credo ho creduto credevocanterò avrò cantato canterei credi hai creduto credevicanterai avrai cantato canteresti crede ha creduto credevacanterà avrà cantato canterebbe crediamo abbiamo creduto credevamocanteremo avremo cantato canteremmo credete avete creduto credevatecanterete avrete cantato cantereste credono hanno creduto credevanocanteranno avranno cantato canterebbero indicativ mai mult indicativ perfect simplu indicativ mai multcondiţional trecut conjunctiv prezent conjunctiv trecut ca perfect ca perfect îndepărtatavrei cantato canti abbia cantato avevo creduto credei / credetti ebbi credutoavresti cantato canti abbia cantato avevi creduto credesti avesti credutoavrebbe cantato canti abbia cantato aveva creduto credè / credette ebbe credutoavremmo cantato cantiamo abbiamo cantato avevamo creduto credemmo avemmo credutoavreste cantato cantiate abbiate cantato avevate creduto credeste aveste credutoavrebbero cantato cantino abbiano cantato avevano creduto crederono / credettero ebbero creduto
  • 77. 152 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 153indicativ viitor indicativ viitor anterior condiţional prezent MODEL DE CONJUGARE:crederò avrò creduto crederei VERBUL “PARTIRE”crederai avrai creduto crederesticrederà avrà creduto crederebbe (conj. a III-a)crederemo avremo creduto crederemmocrederete avrete creduto crederestecrederanno avranno creduto crederebbero indicativ prezent indicativ perfect compus indicativ imperfect parto sono partito (-a) partivocondiţional trecut conjunctiv prezent conjunctiv trecut parti sei partito (-a) partiviavrei creduto creda abbia creduto parte è partito (-a) partivaavresti creduto creda abbia creduto partiamo siamo partiti (-e) partivamoavrebbe creduto creda abbia creduto partite siete partiti (-e) partivateavremmo creduto crediamo abbiamo creduto partono sono partiti (-e) partivanoavreste creduto crediate abbiate credutoavrebbero creduto credano abbiano creduto indicativ mai mult indicativ perfect simplu indicativ mai mult ca ca perfect perfect îndepărtatconjunctiv conjunctiv mai mult imperativ ero partito (-a) partii fui partito (-a)imperfect ca perfect eri partito (-a) partisti fosti partito (-a)credessi avessi creduto - era partito (-a) partì fu partito (-a)credessi avessi creduto credi! eravamo partiti (-e) partimmo fummo partiti (-e)credesse avesse creduto creda! eravate partiti (-e) partiste foste partiti (-e)credessimo avessimo creduto crediamo! erano partiti (-e) partirono furono partiti (-e)credeste aveste creduto credete!credessero avessero creduto credano! indicativ viitor indicativ viitor anterior condiţional prezent partirò sarò partito (-a) partireiinfinitiv prezent gerunziu prezent participiu prezent partirai sarai partito (-a) partiresticredere credendo credente partirà sarà partito (-a) partirebbe partiremo saremo partiti (-e) partiremmoinfinitiv trecut gerunziu trecut participiu trecut partirete sarete partiti (-e) partiresteavere creduto avendo creduto creduto partiranno saranno partiti (-e) partirebbero condiţional trecut conjunctiv prezent conjunctiv trecut sarei partito (-a) parta sia partito (-a) saresti partito (-a) parta sia partito (-a) sarebbe partito (-a) parta sia partito (-a) saremmo partiti (-e) partiamo siamo partiti (-e) sareste partiti (-e) partiate siate partiti (-e) sarebbero partiti (-e) partano siano partiti (-e)
  • 78. 154 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 155conjunctiv imperfect conjunctiv mai mult imperativ ca perfect BIBLIOGRAFIEpartissi fossi partito (-a) -partissi fossi partito (-a) parti!partisse fosse partito (-a) parta! - Amedeo Alberti, Grammatica italiana, Milano, Garzanti Editore, 1993;partissimo fossimo partiti (-e) partiamo! - Rosella Bozzone Costa, Chiara Ghezzi, Monica Piantoni, Contatto 1.partiste foste partiti (-e) partite! Corso di italiano per stranieri, Torino, Loescher Editore, 2005;partissero fossero partiti (-e) partano! - Centro Linguistico Italiano “Dante Alighieri”, Grammatica italiana, vol. 1-2, Firenze, Ci.elle.i edizioni, 1990;infinitiv prezent gerunziu prezent participiu prezent - Angelo Chiuchiù, Fausto Minciarelli, Marcello Silvestrini, In italiano.partire partendo partente Corso multimediale di lingua e civiltà a livello elementare e avanzato, Perugia, Edizioni Guerra, 2004;infinitiv trecut gerunziu trecut participiu trecut - Doina Condrea-Derer, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Edituraesser partito (-a, -i, -e) essendo partito (-a, -i, -e) partito Meteor Press (f.a.); - Francesco Di Natale, Andare oltre. Dubbi e problemi di grammatica italiana per stranieri, Perugia, Edizioni Guerra, 1997; - Haritina Gherman, Rodica Sârbu, Mică gramatică a limbii italiene, Bu- cureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1986; - Katerin Katerinov, M.C. Boriosi Katerinov, La lingua italiana per stranieri, corso elementare ed intermedio, vol. 1-2, Perugia, Edizioni Guerra, 4a edizione, 1985; - Katerin Katerinov, La lingua italiana per stranieri, corso medio, Pe- rugia, Edizioni Guerra, 3a edizione, 1976; - Katerin Katerinov, La lingua italiana per stranieri, corso superiore, Perugia, Edizioni Guerra, 3a edizione, 1975; - A. Roncari – C. Brighenti, La lingua italiana insegnata agli stranieri, Edizioni Scolastiche Mondadori, ventisettesima edizione, 1971; - Luca Serianni (cu colaborarea lui Alberto Castelvecchi), Gramatica italiană. Italiana comună şi limba literară, traducere de Elena Pîrvu, Cluj, Editura Echinox, 2004; - Ileana Tănase, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Editura Booklet, 2005; - Pietro Trifone – Massimo Palermo, Grammatica italiana di base, Bolo- gna, Zanichelli Editore, 2000.
  • 79. CUPRINSCuvînt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9I. FONETICĂ, ORTOGRAFIE ŞI ELEMENTE DECOMUNICARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Alfabetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Sunetele specifice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Accentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Eliziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Trunchierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Adăugarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Elemente de comunicare a timpului . . . . . . . . . 14II. MORFOLOGIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Substantivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Articolul hotărît . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Articolul nehotărît . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Prepoziţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Prepoziţiile articulate . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Articolul partitiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Adjectivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Adjectivul calificativ . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Gradele de comparaţie ale adjectivului . . . . . . . 31 Adjectivul posesiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Adjectivul demonstrativ . . . . . . . . . . . . . . . 35 Adjectivul nehotărît . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Adjectivul interogativ . . . . . . . . . . . . . . . . 37Numeralul cardinal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Numeralul ordinal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Pronumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Pronumele personal . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Dublarea C.D. şi C.I. . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Pronumele combinat . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Pronumele de politeţe . . . . . . . . . . . . . . . . 50
  • 80. 158 Laszlo Alexandru Memorator de limba italiană 159 Pronumele reflexiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 Viitorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Particulele “ci”, “vi”, “ne”; pronumele “lo” . . . . . 53 Viitorul anterior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 Grupul “c’è”, “ci sono” . . . . . . . . . . . . . . . 54 Modul condiţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Pronumele posesiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Condiţionalul prezent . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Pronumele demonstrativ . . . . . . . . . . . . . . . 57 Condiţionalul trecut . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Pronumele nehotărît . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Recapitulare: timpurile modului indicativ . . . . . . 101 Pronumele interogativ . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Concordanţa timpurilor la indicativ . . . . . . . . . 104 Pronumele relativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Recapitulare: concordanţa timpurilor la indicativ . . 106Verbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Excepţii la concordanţa timpurilor . . . . . . . . . . 107 Indicativul prezent . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Concordanţa la nivelul textului . . . . . . . . . . . 108 A. Verbele regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Modul conjunctiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 B. Verbele incoative . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Conjunctivul prezent . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 C. Verbele auxiliare . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Conjunctivul trecut . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 D. Verbele neregulate. . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Folosirea conjunctivului . . . . . . . . . . . . . . . 112 E. Verbele servile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Conjunctivul imperfect . . . . . . . . . . . . . . . 117 Perfectul compus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Conjunctivul mai mult ca perfect . . . . . . . . . . 119 A. Participiul trecut al verbelor regulate . . . . . . . 71 Concordanţa timpurilor la conjunctiv . . . . . . . . 120 B. Problema verbelor auxiliare . . . . . . . . . . . 71 Recapitulare: concordanţa timpurilor la conjunctiv . 122 C. Perfectul compus al verbelor auxiliare . . . . . . 74 Atracţia modurilor şi a timpurilor . . . . . . . . . . 124 D. Participiul trecut neregulat . . . . . . . . . . . . 75 Perioada ipotetică (“se” condiţional) . . . . . . . . 124 E. Acordul participiului trecut . . . . . . . . . . . . 76 Vorbirea directă şi vorbirea indirectă . . . . . . . . 127 F. Auxiliarul verbelor servile . . . . . . . . . . . . 77 Modul imperativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 Diatezele verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Modurile nepersonale . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Timpurile compuse ale diatezelor verbale . . . . . . 79 Modul infinitiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 Auxiliarul diatezei reflexive, în prezenţa verbului Verbele de simţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 servil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Modul gerunziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 Falsul reflexiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Modul participiu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 Expresia impersonală . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Expresii verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Acordul participiului trecut din expresiile Adverbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138 impersonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Negaţia “no” / “non” . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Diferenţele de caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Dubla negaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Imperfectul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Gradele de comparaţie ale adverbului . . . . . . . . 141 Mai mult ca perfectul . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Conjuncţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Perfectul simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 Interjecţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 Mai mult ca perfectul îndepărtat . . . . . . . . . . . 92
  • 81. 160 Laszlo AlexandruIII. TABELE FINALE DE SINTETIZARE . . . . . . . 145Diferenţe de folosire între perfectul compus şi perfectulsimplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Pronumele relativ – schemă generală . . . . . . . . . . . . 146Gradele de comparaţie ale adjectivului . . . . . . . . . . . 147Model de conjugare: verbul auxiliar “essere”. . . . . . . . . 148Model de conjugare: verbul auxiliar “avere” . . . . . . . . 149Model de conjugare: verbul “cantare” . . . . . . . . . . . . 151Model de conjugare: verbul “credere”. . . . . . . . . . . . 152Model de conjugare: verbul “partire”. . . . . . . . . . . . . 154Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156