Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Like this? Share it with your network

Share
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
1,240
On Slideshare
1,240
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
16
Comments
0
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Puţin credinciosule,pentru ce te-ai indoit?
  • 2. (…) Frumos spunea parintele paroh o pildă ce suna cam aşa:un om care avea vederea celor dumnezeieşti,mergind vedea pe nisip două urme de paşi în urma sa, ale lui şi ale lui Dumnezeumergind cu el alături,s-a intimplat de a dat de greu, şi s-a uitat şi a văzut doar un rind de urme de paşi, şi s-atulburat tare, zicind Dumnezeul meu m-a parasit acum cind am dat de greu şi aş fi avutnevoie de El,greul a trecut, şi uitindu-se in urma a vazut din nou 2 rinduri de urme, şi zicea, Doamne,de ce m-ai lăsat singur cind am dat de greu, totdeauna erai cu mine, şi cind am dat degreu eram singur şi m-ai lasat….,iar Dumnezeu i-a raspuns, nu te-am parasit niciodata, iar cind ţie iţi era greu, Eu tepurtam pe brate(am scris-o din amintiri, dar tare frumoasa era pilda asa cum o spunea parintele)
  • 3. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Rugaciunea meaMa iarta, Doamne, ca eu Ti-am gresit mai mult ca toata fireaDoamne, mult ma mai prigonesc si ma incearca vrajmasii, se lupta si ma tulbura, sima incearcadar nu ei Iti gresesc, ci euci iarta-le lor, Doamne, mai intii de a-mi ierta mie, si ai milostivire lor, mai inainte dea-mi fi mie milostiv, ma iarta Doamnede ar izvori din inima-mi iubire, cum ar topi a lor vedere dura, de ar izvori din sufletu-mi lumina, cum ar atrage pacea si lumina imprejurdar, Doamne, de nemilostivirea mea, de neiubirea mea, eu Iti gresesc, nu ei de imigresesc cumva ei mie,si-mi vad greseala mea in altii, si ma lovesccaci eu de socotesc la altii rautate, dar eu in mine plina sunt de ea,de as avea iubire sa-i vad pe altii ca pe mine, sa-mi pese, sa-i iubesc, n-as mai vedea-oeu crescind asaca intunericul eu sunt, si-n jurul meu milostivirea nu-si face loc,ca intunericul ce’atrage lucruri murdare si de ascuns, si de durere, si eu ma inconjorde toate ale lor, din nemilostivirea meao, Doamne, lasa-mi, ia-mi din mindrie, sa-si faca loc pentru iubire, si pentru Tine,ajuta-mi sa ma fac lacas al darurilor TaleDoamne, Dumnezeul meu, Tu esti Facatorul meu, Tu m-ai sadit, si m-ai crescut, m-aiasezat, m-ai ridicat, Tu mi-ai dat cele de mi-au adus intelepciune, minte, Tu mi-ai datmie sufletulStiu Doamne ca mult Ti-am gresit, ca mai mult ca mine nimeni nu Ti-a adus supararesi minie, ca mai eram si nemultumitoare, si indaratnica, si oarba la cele ce mi-ai dat siai sadit in mine, mai mult ca mine nimeni nu Ti-a gresit asaDar Te rog, Doamne, fa cu mine milele Tale, da-mi mie din bucuria Ta, din pacea Ta,ajuta-ma ca sunt neputincioasa, ajuta-ma ca ma chinuiesc si nu mai stiu nici a maruga, nici a-Ti multumi, nici a-Ti ridica slavaTe rog, Doamne ajuta-ma ca ma chinuiesc si ii chinuiesc si pe cei din jurul meu, ajuta-ma si da-mi linistire si pace ca prin mine sa primeasca pace si binecuvintarea Ta si ceidin jurul meuAjuta-ma sa fiu vas al pacii Tale, ajuta-ma sa nu fac de ris marturisirea mea, vreau saTe marturisesc, dar firea mea natinga face ca cei ce imi sunt departe sa ia in ris, ajuta-ma Doamne ca cei ce sunt departe sa vada in mine faclia Ta de lumina si sa Terecunoasca pe Tine.Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, ticaloasa!Doamne, smereste-ma, dupa mare mila Ta, si dupa mare intelepciunea Ta,smereste-ma, dar asa ca sa nu sufere altii, sa nu se incarce cu greutati, sau sa greseascacumva smerindu-ma pe mineDoamne, smereste-ma cu mila Ta, si cu iubirea Ta,Te rog, smereste-ma, ca sa piara toti spinii rautatii din mine, si linul locului sa seplineasca cu bindete si bunatateDoamne, smereste-ma dupa mare grija Ta, si dupa mare bunatatea Ta, si fa-ma sa Tevad si sa Te recunosc in toate si in toti, si in dusmani, si sa ajung sa ii iubesc, si in totisa ii ajung sa ii pretuiesc si sa le slujesc cu dragosteDoamne, smereste-ma dupa mare dragostea Ta.Pagina 1 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 4. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Pagina 2 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 5. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Pagina 3 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 6. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ceai uitat ca ai.martie 30, 2013 - lupta cu gindurileCind ai ceva te obisnuiesti cu el, iti intra in normalitate sa il ai. Cind ai ceva de bine,iti e ca normalul, caci binele e normalitatea, iar de e sa fie rau, vrei sa scapi de el, caciraul este anormalul.Cind e sa ai ceva, si te obisnuiesti, ajungi uneori sa neglijezi acel ceva ce ai. Stii ca eacolo, dar nu te mai ingrijesti de el. Ajungi sa nu mai multumesti pentru ce ai, ca ti separe normal sa ai. Iar pentru ce nu multumesti si nu mai apreciezi la adevaratavaloare, ajunge in ignorare sau uitare, ajunge sa fie devaluat pentru faptul ca esteobsnuinta, ajungind a se va degrada, a se va pierde in uitarea ta.Avem multe minuni in viata, dar nu le vedem, caci le consideram normal sa le avem.Avem minuni, dar nu mai multumim pentru ele, iar ce avem, pentru ca nu le mairegasim adevarata valoare, le irosim.Cind regasim adevarata valoare a ceva ce am avut?, dupa ce s-a departat de la noi,dupa ce am pierdut acel ceva, sau cind din bine a ajuns acel ceva sa fie rau.Cine multumeste cu adevarat ca are sanatate?, sau ne e intrata in normalitate ca uitamde ea, si ajungem chiar de ne-o degradam.Cine stie ce valoarea are sanatatea, decit cineva care nu o mai are, care ii intelegevaloarea de minune. Oare nu ajungem si noi sa irosim ce avem, pentru faptul ca uitamsa multumim, pentru faptul ca uitam valoarea binelui care il avem, si il pierdem inneglijenta obisnujintei si in uitarea noastra?Din cind in cind, e pentru binele nostru sa pierdem ce avem deja pierdut din vedere sidin multumire, caci de ni se ia, ii regasim valoarea, si cind e sa dobindim din nou,vom stii sa il tinem in aprecierea si multumirea noastra.De ati pierdut ceva ce va era in obisnuita, in spectrul normalului, ginditi-va de e sa fimultumit, de e sa fi apreciat acel ceva, de e sa-l fi valorat si de e sa fi adus roade cu ceati avut.De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ce ai uitat ca ai.Pagina 4 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 7. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Distragerea – sau irosirea timpuluimartie 12, 2013 - lupta cu gindurileTelefonul, radioul, televizorul au aparut din nevoia omului de a comunica, de atransmite. Comunicarea e impartasire cu ceilalti a informatiilor, a vestilor, ecunostintelor, a bucuriei. E nevoia a imparti cu ceilalti din plinul tau, a impartasivalorile tale.Ce s-a ajuns de la nevoia de a comunica pina acum?Simplu, e sa mergem cu autobuzul, sa deschidem televizorul si vedem cum s-adeformat nevoia de a comunica. S-a transformat in birfa, in spam, in exagerare, inpromovarea non-valorilor, in promovarea materialului.Din comunicare, din impartasire a sinelui, s-a ajuns la conversatii goale, la baliverne,la birfa, la zgomot. In cazul in care mergeti cu transportul in comun, se aud de jurimprejur zeci de conversatii, zgomot, cuvinte goale, care pentru cei ce vorbesc poateau sens, pentru restul din autobuz – nu – ci e doar zgomot nesfirsit. Asa ca sa nu nemiram, daca vedem tineri – mai ales – cu urechile astupate, conectati la muzicaproprie, incercind sa se rupa de cei din jur, cautind valoarea in izolarea lor, rupindu-sede orice nevoie care ar putea avea cineva din apropierea lor. Altii sunt bucurosi, cacifac comentarii pe baza a ce aud de la altii vorbindu-se si fac haz si comentarii mai taredecit cei care vorbesc, asa ca zgomotul se auto-intretine. Telefonul nu mai estecomunicare, informare, impartasire, ci este baliverna, zgomot nesfirsit, birfa, refulare,irosire.Televizorul, (sau radioul – dar acesta nu are asa mare impact, caci mesajul e doarsonor si nu si vizual pentru a se maximiza impactul), doar sa-l deschidem si nelamurim la ce s-a ajuns.O distragere de la noi insine, caci distractie nu este, ci e distragere.O promovare a exagerarilor, a non-valorilor, a spamurilor.Caci reclamele ce sa fie, decit spam. Suntem prea saraci ca sa nu avem spam in viatanoastra. Fie afise cit casa, cit blocul, fie minute in sir de spam – minute din timpulnostru. Si spunem ca nu avem timp… cum sa avem cind il risipim si il devaloram noiinsine.Dupa ce vedem la televizor exagerari sau spamuri sau non-valori, ne simtim oareplini? Ne simtim ca ne-am valorat timpul? Nu! Ci ca l-am pierdut, ca am inrosit innon-valoare ceva foarte pretios ce avem, ca ne-am distras de la noi si de la ce conteazasau ne-ar face plini si ne-am nemultumit.Mai e televizorul – comunicare? Mai este distractie?Uneori, dar foarte rareori. Si pentru a prinde acele foarte rareori stam si asteptam siinghitim reclame, exagerari, frinturi bine alese de promovare a materialului si detrezire a nemultumirii si insuficientei in noi.Pagina 5 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 8. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Si cu ce ne alegem de la irosirea timpului in distrageri – decit cu nemultumire sisecatuire,Ne consumam, ne irosim, ne obosim, ne umplem nu de plin, ci de sec, ne umplem denemultumire si de un sentiment de pierdere a timpului, ne umplem de nemultumireamaterialului, si in loc sa invatam sa multumim, sa impartasim din plinul nostru,ajungem nemultumitori si cu gol in loc de plin.Orice e exagerare, nu e bine, nu e pe calea dreapta, e deviere. Orice distragere de la ceconteaza e irosire a ce puteai sa fi facut sau sa fi primit sau sa fi impartasit. Irosireaeste tinerea de la binele ce ai fi putut a-l face.Zicem ca nu avem timp, ca zboara, ca nu stim unde se duce, suntem goi inlauntru,caci nu mai pretuim valoarea si ne irosim in non-valori, ne irosim in material si ii damputere asupra noastra. De ajungem sa zicem ca nu avem timp, atunci sa incercam saeliminam din ce ne ocupa acest timp, sa nu il mai raspindim in distragere, ci sa ilfolosim bine, pentru noi si pentru altii. Caci timpul nu se masoara in material, citimpul se masoara cu inima, cu miscarea inimii, cu bucurarea inimii. Timpul are altavaloarea cind primesti bucurie in inima, cind poti sa oferi bucurie. Nu masura timpulcu orele ci masoara-l in ce ai putut sa dai, sa impartasesti altuia din plinul tau, din ceai jertfit pentru altul. Timpul atunci este valoarea si nu e irosire. Timpul isi schimbavaloarea din material in supra-creat. Caci valoarea lui e data de cum ajungem noi sa ilsimtim. E irosire sau e bucurie? E distragere sau e miscarea inimii?Schimbati valoarea timpului din ore materiale in strafulgerari de inima. Atunci orelecare alearga si timpul care ni se pare ca nu il avem va avea valoarea lui initiala.Din timpul nostru material putem sa ajungem sa traim in timpul lui Dumnezeu, undefiecare clipa poate avea valoarea unei vieti, poate aduce un plin si bucurie simultumire.Dati multumire pentru toatemartie 9, 2013 - cuvintul zileiCind e sa dai ceva, primesti in schimb bucurie, dar dupa un timp se stinge. De ce nune tine bucuria, sa ne mai hranim cu ea un timp? Caci nu am multumit. Cind am dat,ni s-a parut ca din ale noastre am dat. Daca e sa multumim ca am facut un dar, sau omica jertfa, trebuie sa multumim noi pentru acest lucru. Sa multumim ca am avutdisponibilitatea materiala, sufleteasca pentru a face acel dar, sa multumim, ca ne-acercetat Domnul si ne-a atins sufletul si ne-a dat dorinta de a darui, si posibilitatea dea o face. Sa multumim Domnului ca ne-a gasit si ne-a ales pe noi, pentru a putea faceacea jertfa sau dar, ca din ea sa ne umplem si noi sufletul de bucurie. Dar ca sa tinabucuria, trebuie sa vedem dincolo de gestul nostru, adica sa vedem mila lui Dumnezeuca a fost cu noi, in concursul de imprejurari care ne-a atins coarda sufletului, inposbilitatea de a realiza acea fapta. Pentru fapta primesti bucurie, si liniste, si pace,dar pentru a se mentine acea bucurie trebuie sa multumesti Domnului ca ai putut faceacea fapta.Pagina 6 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 9. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?iar cel ce se smereste pe sine se va inaltafebruarie 24, 2013 - cuvintul zileiDoi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilaltioameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul,zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine seinalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. (Luca18, 10-14)Pilda spusa lor, pilda spusa noua, dar cine sa aibe urechi de auzit?Usor e sa judeci si sa faci aprecieri, sa te apreciezi pe tine, ale tale jertfe, caci stii ce aifacut ca sa le poti face, si de ai facut te vezi pe tine maret, iti creste valoarea in ochiitai. E usor sa judeci, si daca cumva te consideri si rivnitor si drept, atunci grija sa ai sanu fii la un pas de inselare. E usor sa dispretuiesti si sa arunci aprecieri negativeasupra altora, ca asa ii vezi tu. Asa ii vede ochiul tau dupa masura cu care ii potimasura tu. Si ce masura sa ai daca nu ii cunosti, daca nu le cunosti nevointa si tainelesufletului, ce masura sa ai sa ii judeci si sa ii vorbesti?Facusi judecata altora, te vazusi pe tine maret, si drept si altii in micimea lor nu itiajung nici la vrednicia sa se apropie de tine.Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimipicioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cumir.Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine esi ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa. (Luca 7, 38-39)Usor e sa faci judecata, si dupa ce ai degradat pe unii oameni si nu-i consideri demnide masura ta, ajungi sa nu ii mai accepti nici linga tine, nici la masa ta, si de e caacesti oameni sa stie ca e ceva gresut la ei si sa caute tamaduire, tot ii privesti cu ochirai. I-ai pierdut din iubirea ta.Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii,ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii sipacatosii?Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-amvenit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta. (Marcu 2, 16-17)Cei pacatosi stateau mai departe sa nu ii intineze pe cei drepti, ci vamesul statea maiincolo, si pacatoasa care intrase si se apropiase de Hristos, trecuse un prag tabu,trebuiau sa stea deoparte. Cei bolnavi trebuiau sa stea deoparte, cei pacatosi erauosinditi si ca si morti, ca nu stiau ce e iertarea. Legea lor era legea contabilitatii.(…)Pagina 7 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 10. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Ii vezi pe altii rapitori, nedrepti, adulteri, si vazusi si pe acel vames, ochiul tau rauvedea cele rele, masura cu care i-ai masurat pe altii, e masura ta, nu masura luiDumnezeu.Postesti de doua ori si o spui ca si cum i-ai arata lui Dumnezeu, vezi cit sunt de drept,asa e legea, asa fac, sunt bun; si spui ca si cum ai astepta multumire de la Dumnezeupentru asta, ca are Dumnezeu nevoie de postirea ta? Sau tu ai nevoie, daca intelegi cee cu ea? Caci de nu-i intelegi trebuinta, atunci postirea ta e de fatada, si plata va fi totasa.Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nuosandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta,caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea. (Romani 14,3-4)Si cel ce mananca pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel cenu mananca pentru Domnul nu mananca, si multumeste lui Dumnezeu. (Romani 14,6)Asa era legea data lor, lege contabila: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Nu stiauce era iertarea, ce era iubirea, ce era jertfa.Si privind, a vazut pe cei bogati, aruncand darurile lor in vistieria templului.Si a vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi bani.Si a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti.Caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei aaruncat tot ce avea pentru viata. (Luca 21, 1-4)Nu conta sa tina dreapta masura contabila care au primit-o ca lege, conta jertfa.Nu conta ca ai facut si ai bifat totul in catastif, ca ai dat zeciuiala, ca ai postit dupalege, ci conteaza si binele care nu l-ai facut. Ai putut face bine, ai putut aduce o jertfa,si nu ai facut zicind ca facui dupa lege nu trebuie sa fac mai mult? Atunci binele ce nul-ai facut se tine ca un minus pentru care trebuie sa raspunzi si mai greu, trebuie saplatesti.Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu,mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau;strain am fost si M-ati primit;Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost siati venit la Mine. (Matei 25, 34-36)Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul celvesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sabeau;Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nuM-ati cercetat. (Matei 25, 41-43)Imparatia lui Dumnezeu, cea care e si in launtrul nostru, nu e contabilitate, nu e ocomplacere in cifre, zicind: facui cifra de jertfa nu mai trebuie sa fac mai mult.Imparatia lui Dumnezeu nu e contabilitate ci e iertare, iubire si jertfa. Iar jertfa vaPagina 8 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 11. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?trebui sa fie cit e sa se poata, si chiar mai mult, caci de e sa fie mult, ce e mai multdecit puterile tale le va plini Dumnezeu pentru ca jertfa si bucuria sa fie deplina.(…)Vamesul, un nume dat pentru cei de o moralitate indoilenica, cei pacatosi, ca nu puteasa-i numeasca pe toti, dar l-a ales pe vames ca avea destule uriciuni.Prins in nimicnicia sa, vadit fiind de cuget, de inima sa, statea mai departe, dar era cuDumnezeu alaturi, caci Il putea primi, avea sufletul aplecat, avea ochii picurind, sicugetul nu mai putea sa spuna, decit miluieste-ma pe mine pacatosul.Nu avea de raportat biruinte ale jertfei contabilicesti, nu avea ochi rau pentru altii,caci nu isi ridica ochii de jos. Era el cu cugetul lui, cu inima lui plingind si dorinddupa Dumnezeu. Dar Dumnezeu era cu el, caci sufletul lui putea sa primeasca alinareasi mingiierea.Cazut de esti, in greutati sau pacate, nu te lasa, ca Domnul nu te lasa, te cauta ca peoaia pierduta. De esti jos, singura varianta de a-ti ridica ochii e catre Dumnezeu,singura si adevarata varianta. Dar de acolo de jos, de unde esti, vezi-te asa cum esti, side iti vezi pacatele si de le vadesti, alinare si iertare vei afla, caci Domnul iarta, alina,ridica si mintuieste, oricit de cazut ai fi.Nu lasa ochiul sa judece exteriorul, pentru a-ti vedea marirea, ci deschide ochiulpentru a vedea interiorul, pe ale tale nu pe ale altota, caci acolo de va fi locul curat simaret, si exteriorul va fi asemenea.Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se voradauga voua. (Matei 6,33)Ascunderea talantuluifebruarie 10, 2013 - cuvintul zilei„Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe manaavutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterealui si a plecat. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigatalti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase untalant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau. Dupamulta vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele. Siapropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne,cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul:Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voipune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis:Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a luistapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, pestemulte te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se apoi si cel careprimise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-aisemanat si aduni de unde n-ai imprastiat. Si temandu-ma, m-am dus de am ascunstalantul tau in pamant; iata ai ce este al tau. Si raspunzand stapanul sau i-a zis:Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-amimprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luatPagina 9 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 12. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zecetalanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are ise va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara.Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. „ (Matei 25,14-30)Fiecaruia dupa puterea lui i s-a dat. Nu i se da cuiva mai mult decit ar putea, caci ar firisipa, si darurile nu se risipiesc de cel care le imparte. Nu i se da cuiva mai mult, nicidin cele bune, nici din cele grele, nu i se da mai mult decit e puterea lui de a leadministra si a le duce. Purtare de grija are daruitorul caci dupa puterea fiecaruiadaruieste.Primim daruri, multe, primim haruri care trebuie sa le folosim, sa le inmultim, caci nudin ale noastre avem, caci ce e din ce avem cu care sa fi venit noi pe lumea asta?Primim daruri, si trebuie sa multumim pentru ele prin a le face lucratoare si a aduce cuele folos.Folos inmultit se aduce cind e sa le folosesti pentru cei ce nu le au, rod mare il au dacaprin folosirea lor extidem dexteritatea folosirii lor si catre altii.Avem pe cel ce a primit 5 talanti, pe cel ce a primit 2, si au lucrat si au inmultit, si auadus rezultatul darului lor, si au primit binecuvintare si daruire mai mare.Avem pe cel care a primit doar 1 talant. Atit era putea lui de a lucra, caci i s-a datdupa puterea lui. Doar un talant – darul vietii.Dar oare acesta a apreciat darul, a multumit pentru el? Sau a privit cu ochi rau catredarurile primite de ceilalti si vazindu-se vaduvit a privit cu ochi rau si pe daruitor, pestapin?“Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentruca eu sunt bun? ” (Matei 20,15)„Doamne, te-am stiut ca esti om aspru”Asa a stiut el, caci asa a vazut el. Oare asa ar fi spus si cel care a fost daruit cu mult?Sau asa ar spune cel care se vede pe sine ca nu ar fi daruit, caci nu e in puterea lui de aavea grija de mai mult?Cei care se vad ca nu au prea multe cirtesc, si vad cu ochi rau pe ceilalti, si se ridica siimpotriva lui Dumnezeu, caci zic ei ca nu a fost drept in daruire, si nu le-a dat… dar lis-a dat, li s-a dat atit cit puteau tine in grija, atit cit ar putea aduce folos si a nu seingreuia mai mult.Au daruri mari, cei care zic ca nu ar avea, viata e cel mai mare dar. Daruri avemprimite, dar nu le folosim, si ajungem de le irosim.„Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se valua.” (Matei 13,12)Pagina 10 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 13. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Cel ce a primit un talant, a facut o groapa si l-a ascuns, nu mai considera ca are darul,a zis in mintea lui, ca il pun acolo, si il voi da inapoi asa cum mi l-a dat, ca stiu ca easpru si rau daruitotul meu.Oare nu zicem si noi la fel daca e sa vedem ca nu primim precum ceilalti? Zicem sinoi ca Ziditorul nostru nu a fost corect cu noi si cirtim, si nu ne mai vedem darurilenoastre, ci le ascunem si nu le mai facem lucratoare? Cel ce primise un talant, avea celmai mare dar – viata -, dar l-a ingropat, asa ca din cel cu dar s-a facut ca cel ce nu are,ca cel ce nu are cu ce sa lucreze. Si nu a avut ce sa aduca daruitorului ca multumire,caci nu a inmultit darul primit.Nu a dat darul sau la zarafi ca sa-i aduca dobinda daruitorului. S-a lenevit sa lucreze,s-a lenevit sa dea darul jertfelniciei vietii in a-i sluji aproapelui – cu fapta, cu cuvintulbun, s-a lenevit sa isi foloseasca darul, caci putea sa-l transmita altuia pentru a aduceacela folosul darului primit.Ti se pare ca nu ai, si stai si lincezesti, si stai si cirtesti, dar nu iti folosesti darul vietiipentru a aduce rod, pentru a folosi altuia, pentru a-l ajuta, pentru a-l ridica. Darulvietii, cel mai mare dar, pe care il irosim fara sa aducem multumire pentru el, fara a-lface lucrator pentru a rodi. Cel ce iroseste darurile e ca cel ce nu are, cel ce-si irosesteviata si nu o face roditoare, e ca cel ce nu are, si de la cel ce nu are – desi are, dar nu amultumit pentru ce are, si nu a adus roada – ce are si a ascuns, i se va lua, iar pentruirosire si nemultumire va avea de raspuns, si se va chinui si va suferi.Irosirea – binele ce am fi putut sa il facemianuarie 29, 2013 - lupta cu gindurileNu va grabiti sa ajungeti, zicind ca doar locul ajungerii are valoare, ci valoare o are sidrumul, calea pina la locul ajungerii. Si cu cit calea e mai grea cu atita are mai marevaloare. Pe cale poti fi cu tine sau poti fi pentru altii. Nu ne trebuie orbire si ignorareacaii, avind focus doar pe ajungere, caci ce e pe cale da valoare ajungerii. De ti se paredrumul cu greutati, considera ca e o jertfa a ta, din puterile tale. De ti se pare drumulgreu, vezi nu cumva sa fi uitat sa privesti in jur, poate ai trecut pe linga o mila, pelinga o bucurie si nu ai vazut-o, poate ai trecut pe linga nevoia cuiva si nu ti-ai valoratcalea ta plecindu-te sa aduci alinare celui de pe cale.Calea are valoare mare, caci calea e miscare, e fapta, e jertfa, e dorire, e crestereaputerilor tale sufletesti. Nu fiti nerabdatori pentru locul ajungerii ignorind valoareadrumului pina acolo. Nu micsorati drumul pentru a ajunge la locul doririi, cacipierdem valoarea caii.Iar irosirea este tinerea de la binele ce am fi putut sa il facem.Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul celvesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sabeau;Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nuM-ati cercetat. (Matei 25, 41-43)Pagina 11 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 14. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Stresulianuarie 21, 2013 - zise dale meleTema zilei, sau lupta zilei. E lupta de zi cu zi, cu factori ce devin agresiune pentru noi,si ne testeaza limitele de anduranta, creindu-ne pe linga disconfort, si o epuizare, unconsum fizic, psihic, mental, dar mai mult decit toate duce si la scaderea puterilorsufletesti.Sa-l luam sa-l disecam, caci daca ii vom afla adevarata fata sa ajugem sa il vedem asacum e, si sa ii acordam ce merita, adica sa nu ii mai dam asa putere asupra noastra.Mediul, factorii cadrului vietii ne incearca limitele, zica-se ne ispitesc, sau spus altfelne agreseaza, ne zgirie, ne epuizeaza puterile in lupte inutile, in lupte din care oricums-ar termina, tot invinsi suntem.Sa incercam sa ne luptam cu acest atotputernic stres, cu porunca primita: Bucurati-vapururea, rugati-va neincetat, dati multumire pentru toate.Puterea de a te bucura, puterea de a primi toate cu bucurie si a ti le apropia, sedilueaza in timp. Copii au puterea de a se bucura, au puterea acceptabilitatii de lucrurisi situatii noi, au puterea increderii.In incercari, ispite, in situatii stresante, purtati-va cu puterea care o au copiii, cubucuria lor de a primi, de a invata, de a accepta. Cineva care este incrincenat, care eblocat intr-un anumit mediu, sau e blocat pe Nu, nu poate depasi situatia stresanta faraa i se imprima agresiunea pe starea lui.Cineva care insa primeste factorii stresanti cu bucutia noului, care o au copiii, pottrece peste situatie fara sa ii vateme in vreun fel.Rugati-va neincetat. Acolo in clipa stresanta, bine e sa vezi adevarata fata a lucrului,iti e de folos spre mintuire sau nu? Poate sa te incerce pentru a te intari, poate sa teincerce pentru a te smeri, poate sa te incerce pentru a te zidi in credinta adevarata.Acolo in mediul stresului nu uita catre ce sa iti indrepti mintea si sufletul si inima –catre Dumnezeu – , si poti iesi de acolo, poti trece de ele ca si cum n-ar fi existat.Dati multumire pentru toate. Asta e chintesenta: multumeste. Caci capatul rabdarii emultumirea, caci atunci cind multumesti nu mai ai de ce sa rabzi.De ai primit factorul stresant-agresiv, ca un copil cu bucurie, cu deschidere la nou, deti-ai lipit sufletul de Dumnezeu – acolo la greul tau, si de ai ajuns sa multumestipentru toate, atunci fi sigur ca ai biruit acel atot-puteric stres, si nu va mai aveaputerea lui daunatoare pentru fiinta ta.Pagina 12 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 15. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!ianuarie 13, 2013 - lupta cu gindurile“Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!” (Matei 4,17)Strigat mare, rasunator peste ape, pe ulite, prin orase, rasunator prin timp, pina la noi,si dupa noi. Strigat si chemare, si unii veneau si se botezau si credeau, altii nu, doarauzeau si treceau. La fel si atunci, la fel si acum. Se aude ca se apropie, se vede ca seapropie Imparatia cerurilor, dar unii cred si se intorc, altii trec si lasa viata sa treaca.Pocaiti-va, rasuna, dar ce sa fie oare? Sa fie intoarcerea la adevar, caci despre ea sestriga, intoarcerea la sine caci despre ea rasuna aerul, intoarcerea la Dumnezeu caciasta e chemarea.Si cind e sa te intorci la adevar ce sa faci oare? Sa pui credinta in locul necredintei siindoielii, sa pui milostivire in locul unde era egoism si rautate, sa pui fapta buna, gindbun, sa pui iubire, sa pui blindete, sa cauti adevarul, sa-L cauti pe Dumnezeu in tine,in sine-ti si in altii.Pocaiti-va, intoarceti-va la adevar; caci in greseli, in pacate, in nelegiuiri greutatemare apasa pe suflet, si tulburare mare, si negura se lasa peste vederea sufletului, siintuneric si minciuna. In pacate si greseli, nu exista adevarul, nu exista usurimeasufletului, ci ingreuiarea lui, acolo e dezlipirea de bine, acolo e uitarea noastra, acolo euitarea de Dumnezeu.Intoarceti-va, si vedeti ca bun si blind este adevarul.Intoarce-te fiule ratacit la sinea ta, si vin-o inapoi, ca Tatal tau ce asteapta ca pe ceamai mare dorire.Nu Dumnezeu ne-a pierdut pe noi, ci noi L-am pierdut prin uitarea noastra, prinorbirea noastra. Auzim si vedem ca se apropie Imparatia cerurilor, dar aminam toate,aminam si mai stam de ne complacem, mergem in virtutea inertiei, inertia unei vieti incare ne-am lipit de materie si am uitat de Dumnezeu.Cei cu sufletul ingreuiat, cei prinsi in alergarea materiei, sa ne intoarcem lacunostiinta adevarului, sa ne revenin in sine, sa deschidem ochii si sa recunoastem intoate ca Imparatia cerurilor este mai aproape.„Deci pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre” (Fapte 3,19)Pagina 13 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 16. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?sa nu ajungem sa-i zicem raului – binedecembrie 23, 2012 - lupta cu gindurile“Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric siintunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)Ne lasam sau nu dusi de val, asa cum merge lumea sa mergem si noi?Sa mergem orbeste, zicind ca e bine la ce zice lumea ca e bine, si acceptind ca e rau lace zice lumea ca e rau. Ne luam dupa gura lumii, sau ne luam dupa ce ne zice nouagardianul interior, care ne pazeste sa nu facem rau, sau ne mustra daca e sa ni-lapropiem?Ne apropiem stresul care nu doar ca e atot-prezent in viata, ne apropiem agresiunile sine facem frati cu ele, sau ne detasam de ele si nu ni le apropiem, neacceptindu-le?Sa vorbim de reclame. Si ele in sine constituie un spam si o agresiune, caci iti acoperacimpul vizual cu informatii care nu le soliciti, si de care chiar nu poti sa iti ferestiprivirea, caci ti se impun in cimpul vizual. Informatii de care nu ai nevoie, pe care nule soliciti, dar care ti se impune sa le vezi. De ce? De ce oare suntem atit de saraciincit sa primim sa ne auto-agresam punind reclame – spamuri, peste tot?Era o reclama, nu stiu la ce (la ce anume nu e important, ci doar daca transmite ceva ofractiune din ea), care zicea ceva de genul: daca nu raspunzi imediat la email sau laceva, degeaba raspunzi!Impunerea acelui degeaba, acelui in zadar la actiunea ta, impunindu-ti un stresneavenit, anume de a sta drepti si a raspunde la orice imediat, e agresiune asuprafelului de a gindi, e agresiune asupra rabdarii, asupra increderii, asupra traiului ingeneral. Teoretic si practic nu ai avea cum sa stai drepti si sa raspunzi imediat, sioricind la ceva, decit daca acel ceva este rar si nu se suprapun posibile 2-3-5 inputurila care sa raspunzi in acelasi timp; daca e rar, nu e motiv de autostres si mai marevaloare are daca lasi si un timp de gindire pentru a da mai mare valoare raspunsului;daca insa esti in situatia ca ai 2-3-5 inputuri la care trebuie sa raspunzi, e teoretic sipractic imposibil, asa ca tot vei avea pierderi de neraspuns imediat, si zadar inlucrarea ta. Stresul mentionat nu isi are rostul, zadarul care sa incununeze lucrarea ta –nu isi are rostul.Unde e rabdarea care trebuie sa o ai, unde e increderea in cel la care apelezi, anume caatunci cind ii prezinti o situatie si apelezi la acel cineva ai incredere ca iti va raspundein cel mai bun interes al tau, sau nu iti va raspunde – tot in cel mai bun interes al tau.Unde e cautarea in tine a raspunsului, a ajutorului, unde e incercarea de a rezolva saua gasi o solutie, sau de a improviza sau de a inventa (in sensul de inventie, nu deminciuna), de a inventa iesirea dintr-o situatie?Era o reclama, nu stiu la ce si nu e relevant, cu oferirea unui nemaipomenit pachet lanu stiu ce pret, iar in poza reclamei era o familie care prin acea oferta se dezbina,fiecare fiind absorbit in altceva, fie pe internet, fie la telefon, fie la jocuri. Asta dafamilie moderna! Fara nici o legatura unul cu altul, decit banul, fara nici o apropierePagina 14 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 17. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?sau actiuni comune, ci doar oferte pentru a dezbina si acel putin timp petrecutimpreuna. Niste straini care impart doar locuinta, si banii in comun, dar nu familie.Unde e timpul petrecut impreuna, nu doar fizic ci si sentimental, moral, afectiv? Undee legatura iubirii, aprecierea ca iti petreci timpul cu cineva, si nu dorirea de dezbinaresi de fuga cu mintea, cu sufletul, de acel cineva?***Ce vedem la televizor este apartele, pentru a apare si a fi o stire trebuie sa fie cevaaparte, deosebit (dar nu in sensul bun), sa fie ceva strigator – pentru a face audienta.Normalul nu face audienta, caci e previzibil. Stirile, sau ce anume se prezinta latelevizor, pentru a capta privirile oamenilor prezinta cu preponderenta: ne-normalul,ne-firescul, omoruri, jafuri, fapte ne-cuviincioase, fapte extreme. Acestea insa totaparind si fiind popularizate ajung sa alimenteze ne-firescul, raul din noi, sa fieconsiderat ne-normalul ca normal, ajung sa promoveze non-valorile ca valori, ducindla degradarea societatii. Zicem noi ca stim care sunt valorile, si stim, caci avem in noisimtul valorilor, dar vazind mereu si mereu promovarea non-valorilor, ajunge de seduce din bariera, din oprelistea care tine non-valorile de-o-parte, si putem cadea maiusor. Multi sunt care se cred in sine cu virturi dar ajung sa cada usor avind mereu infata agresiunea non-valorilor.Zicem, vorbind despre ele – non-valori-, ca nu ajugem sa le facem, si le dispretuim sile dam de-o parte, dar la o adica, la o anumita situatie avem in noi si varianta non-valorilor, caci stim ca exista, caci am vazut-o, fiind popularizata si raspindita inmedia.Zicem ca avem opreliste in a ne folosi de non-valori, dar stiind, vorbind despre ele,vor ajunge sa ni se apropie.***Era o expresie ce zice: ‘Vreau să vorbesc numai despre pumnale, nu să leîntrebuințez.” W.ShakespeareA vorbi, mai intii, insemna a studia, a cerceta despre, sau a te informa pentru a puteavorbi, a explica ceva ce stii, a vorbi inseamna ca ai stiinta sau ca vrei sa culegi stiinta.Pumnal, il vad eu ca o arma mica de lungime care putea fi usor ascunsa, si cine saascunda o arma decit cine nu ar avea voie sa o lase la vedere. Oficialii din armate, ceice pazeau, purtau armele la vedere, ca aveau voie, si foloseau arme care sa se vada, nupumnale, ci sabii, sau ceva mai impunator. Valoarea in acea societate, era data desabie, non-valoarea era data de pumnal.Pumnale foloseau cei care ascundeau detinerea acelor arme, in scopuri nu preaonorabile, caci cine se ascunde nu merge pe drumul drept si nu are teluri curate.Pumnalele erau mai mult pentru a savirsi nelegiuiri, mai degraba decit de a le folosi inscop de aparare.A vorbi despre, inseamna a impartasi stiinta, sau a culege stiinta. A afla stiinta de cumsunt ele, de cum anume si de ce s-ar folosi, a dobindi dexteritatea intelectuala de a lefolosi, chiar daca nu s-ar vrea a se intrebuinta.Pagina 15 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 18. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Acel – vreau – e valabil si pentru prima parte, ca vrea sa vorbeasca, dar si pentru adoua parte, ca nu vrea sa le foloseasca.Acum de la a vrea – din la partea a doua care e faptuire – si la faptuirea in sine, edistanta.“Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc.”(Romani 7,19)Impartaseste stiinta, sau culege stiinta, dobindeste dexteritatea intelectuala asuprasubiectului, dar isi arata scopul doar intelectual, nu vrea sa ajunga la folosirea stiintei.Nu vrea, dar…. se va ajunge oare…, sau doar asa, pentru a mai smeri din prea mareavrere a omului, se va ajunge oare la: raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savirsesc.Stiinta o are, subiectul e vorbit si descusut, dar vrerea va fi sa fie smerita, pentru a searata ca„Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile suntîngăduite, dar nu toate zidesc.” (1 Corinteni 10:23)Sau…, sa cercetam sa cunoastem pentru a ne apara noi de ele. Nu vrem sa le folosim,dar stiind de ele, ne putem apara. De evenimente cu taisuri, de fapte ascunse care arputea sa ne loveasca, de oameni care ar lasa urme de tais in voata noastra, sa levedem, sa le cunoastem, caci cunoscind vrajmasul sa ne putem apara sau lupta cu el.Nu cu armele lui, nu folosind acelasi tais, ci sa ne aparam dar cunoscindu-l inainte….***Sa vorbim despre non-valori, ca sa le cunostem, sa stim sa ne aparam de ele, sau sa nuvorbim caci aprofundind problema va ajunge sa ni se apropie?cadrul perfect – loc de imperfectiuninoiembrie 28, 2012 - zise dale meleIncercam sa oferim copiilor un cadru cit mai perfect in care sa creasca, sa invete, sa sedezvolte. Le oferim pe cit posibil toate vrutele, cautind sa-i bucuram, sa le oferimplinul. Cautam sa-i protejam, sa-i ferim de grele.Dar nu un cadru perfect duce la cresterea copilului, ci ii slebeste puterea razbaterii, iidiminueaza dorirea si puterea de a lupta. Un cadru perfect nu e mediul perfect in carese se desprinda abilitati, dexteritati, si sa li se dezvolte inventivitatea si gasirea desolutii.Invatarea intr-un cadru perfect nu are acelasi efect, aceeasi putere de imprimare inminte, sau in suflet, sau in trup, fata de invatarea intr-un cadru unde lipseste ceva,fortuit lipseste ceva.Dorirea de a atinge un tel, de a ajunge la un lucru, e mult mai puternica cind lipsesteun element care ar face drumul pina la ea lin si usor.Pagina 16 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 19. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Dorirea dispare atunci cind mediul contine obiectul doririi, si rivna, lucrarea de a-lajunge, multumirea de a-l avea nu isi mai au locul.Mai invata copiii cu aceeasi putere de patrundere, cu aceeasi rivna si dorire de acuprinde acum cind au totul la dispozitie?Putem face comparatie cu timpurile noastre, cine a trait atunci stie, pe vremea cind selua lumina, si ajungeam sa ne facem temele la lampa cu gaz, sau la luminare. Nu eramai mare dorirea de a invata, atunci, cind nu era cadrul asa perfect precum il au copiiinostri?Lipsa unui element ce ar face cadrul perfect, da valoarea mai mare actiunii care vreisa o intreprinzi, si ajungerea la finalul obiectivului are valoare mai mare, si e pretuitmai mult. Faptul ca doream sa invatam, si ca puteam scrie, sau asimila informatii inacel cadru nu prea perfect, avea importanta mare, si informatia avea valoare mult maimare.Informatia care o culegeam avea valoare mai mare, caci intervenea si dorirea de a oasimila, si lupta de a o culege, si cadrul acela nu prea perfect pe care trebuia sa-lcuprinzi, lucrarea mintii era legata si cu lucrarea sufletului – dorirea, si cu lucrareamateriala – depasirea, cucerirea mediului nu prea perfect.Daca am avea de toate, din plin, am mai avea dorire?Daca am avea pe toate dupa dorirea nostra, oare nu ne-ar lincezi firea, oare am maiincerca sa razbatem, sa fim inventivi, sa creem solutii, sa acceptam schimbare, oaream mai sti sa multumim?Daca am avea pe toate asa cum consideram noi, oare am mai sti sa ne rugam, am maigasi in noi puterea rugaciunii?Cum e rugaciunea atunci cind avem o dorire, si cum e atunci cind zicem ca avem detoate, si stam si lincezim, ca nu mai stim cum sa ne alimentam o noua dorire la care saajungem sau pentru care sa ne inaltam sufletul in rugaciune?Cum e rugaciunea atunci cind ne lipseste ceva, si cum e atunci cind stam pe un plin sine lenevim?Cum striga catre Dumnezeu cel in nevoie, cel caruia ii lipseste ceva, si cum e cel careuita de Dumnezeu cind e imbuibat cu ale lui doriri satisfacute?Cum e atunci cind ai de toate, dar iti fuge mintea de colo-colo ca nici nu mai prinziintelesul, caci mintea nu e stimulata si de alti factori, ca dorire, ca lupta de a birui unmediu nu prea prielnic, si cum e atunci cind te caznesti sa citesti si cind fiecare cuvintti se pare o bucurie ca l-ai aflat si il pretuiesti, si multumesti sa ai putut sa-l afli.Nu-ti lipsi copilul de dorirea lui, prin faptul ca ii implinesti dorirea imediat, lamomentul vrerii, diminuind puterea lui e a invata puterea doririi, de a depriderugaciunea, de a deprinde smerenia.Pagina 17 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 20. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu-ti lipsi copilul de posibilitatea razbaterii, de dorinta de lupta si de a inventa solutii,si de a razbi si cuceri situatii nu prea perfecte, prin oferirea cadrului perfect in care sacreasca.Nu-ti lipsi copilul de posibilitatea de a-ti ajunge sprijin la batrinete, putind sa ducagreul, si depasindu-l, fara sa-i fie frica a se lupta, fara sa se teama ca ar putea cadea sisa se loveasca.Nu-ti lipsi copilul de indrazneala de a trai, de a se ruga, de a dori, de a razbi.Cearta pe fiul tau si fa-l sa lucreze, ca sa nu se poticneasca intru rusine. (Sirah 30,13)Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme. (Pilde13,24)Cel care iubeste pe fiul sau il bate, ca mai pe urma sa se bucure de el. (Sirah 30,1)Sa va iubiti unul pe altulnoiembrie 15, 2012 - cuvintul zileiCopiii pot fi hraniti si cu iubire. Nu doar de mincare fizica au nevoie, ci cresc si diniubire. Axioma esta valabila si pentru oameni indiferent de virsta. Hrana din iubire iicreste, ii intareste, si chiar ii aduce la sanatate. Iubirea jertfelnica poate face multe,caci putere mare are si pentru cel care o primeste, iar cel care o ofera, acea mareputere care o are si o ofera ii aduce in schimb smerenie, caci de unde are el putere de aoferi asa, de la el nu ar oferi ca unele ar fi peste masura lui, peste putinta lui.Copiii au nevoie ca de aer, de iubire. Si parintii au nevoia de a oferi iubirea, uneori auinsa durerea de a nu putea oferi iubire mare cu care sa isi hraneasca copiii, si atunciincearca sa o compenseze luind lucruri materiale, multe, multe jucarii, lucruri, care saarate iubirea lor copiilor. Dar nu au nevoie de asa ceva, ii creste iubirea, nu prea plinulde jucarii, de plictisuri, care de fapt le dezvolta sentimente egoiste, si le schimbaperceptia asupra vietii, le deturneaza valorile in lumea materialului, si ramin nehraniti,ramin insetati de iubire, ajungind mai apoi sa alerge dupa ea in neliniste continua, insanestiind ca iubirea e ce cauta, ei vor alerga dupa material.Iubirea este hrana pentru oricine, si cel ce o primeste infloreste si creste, si cel care oda, vazind puterea ei, se smereste. Nu hraniti cu ura sau rautati, hraniti cu blindete siiubire, caci nu din ale voastre dati ci din ale lui Dumnezeu, si de dati din ale Lui, cumai mult aveti si masura plina veti avea.Pagina 18 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 21. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?nemultumirea timpuluioctombrie 7, 2012 - lupta cu gindurile… Era o reclama…., de ce reclame, caci acestea apar cel mai des in fata ochilor, pestetot reclame, peste tot spamuri… era o reclama, irelevant la ce, dar aparea un catel caredadea din codita – cam fals, dar apoi aparea si o pisicuta care statea intr-o rina si sejuca cu un motocel in ritmul muzicii, cind o vad zimbesc, dupa pisicuta – schimbcanalul ca asta e reactia la reclame, schimb canalul.Mai era o reclama, irelevant la ce, unde apare o fetita care da din codite, cind o vadzimbesc – dar dupa fetita, schimb canalul.Mai era o reclama, cu un batrin si fiul lui stind pe banca, si un fluturas tot dadeatircoale, si batrinul tot intreba, ce e acela, si fiul – om in toata firea, raspunde – unfluture, dar batrinul intreba din nou, ce e acela, si fiul raspundea din nou, dar apoibatrinul intreba din nou, iar fiul din ce in ce mai enervat raspundea, si tonul crestea, sienervarea lui crestea. Dar batrinul ii dadu sa citeasca o pagina dintr-un jurnal. Eraacelasi fel de poveste, numai ca fiul era copil mic, si isi intreba tatal, ce e acela, sitatal – batrinul de azi, ii tot raspundea cu drag, cu dragoste, ca e un fluture. La reclamaasta imi dau lacrimile, si asa imi doresc sa o sun pe mama sa-i transmit macar niticadragoste cita am primit eu, dar nu am dat in schimb.Noi, astia din timpurile astea, nu mai avem rabdare, nici cu parintii nostri – ajunsi laetate, si ajunsi poate bolnavi, nici cu copiii, care ne sunt ca o greutate, de care ca sascapam ii lipim de televizor, sau de calculator.Nu mai avem rabdare, caci alergam tot timpul, sau timpul ni se pare ca alearga si noinu tinem pasul cu el, nu mai avem rabdare caci nu mai avem timp.Dar cum nu avem timp? Cum de putem spune ca nu avem ceva, care oricum nu e alnostru? Timpul nostru nu e al nostru, este primit, este dar, si un dar trebuie folositbine, caci altfel ti se ia darul. Asa parca era si cu nemultumitul, daca nu multumesti, tise ia darul.Cum sa nu avem timp, il avem ca ne este dat in dar, insa cum multumim pentru elconteaza. Multumim pentru fiecare clipa care o avem? Multumim si dam in schimbpentru fiecare clipa ce o avem?Dar nu, ne aglomeram atit de mult, incit uitam, nici nu mai vedem cum timpul se ducesi nu am multumit pentru el. Zicem noi ca optimizind toate procesele din viatanoastra, vom avea timp mai mult. Dar de fapt ne aglomeram si ne impartim mintea inatitea, ca uitam.Uitam de timpul care ne este dat in dar, si uitam sa multumim pentru el.Si pentru un dar cum sa multumesti, decit sa aduci ceva in schimb pentru el. Saaducem in schimb un nitel de iubire care sa poti sa il dai cuiva, un nitel de bine, unnitel de cuvint bun si păsare, un nitel de jertfa. Atunci cind dai de la tine camultumire, sa nu ti se para ca dai prea mult, ca acela nu mai e dar, ci sa ti se para cadai prea putin, si sa te smereasca faptul ca nu poti da mai mult. Si daca din ce dai, desiPagina 19 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 22. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ti se pare ca ai dat putin, de fapt ai dat mult, nu tine tu vreo socoteala, caci ce e in pluse pus bine si acel loc se va umple cu masura plina.De dai din darul tau, si de dai mult, atunci mai mult vei avea in loc, caci nu din aletale dai, caci ce ai tu sa fi venit cu ele pe aceasta lume, nu din ale tale dai ci din ale luiDumnezeu.Jertfeste timpul tau pentru a da un nitel de păsare, un nitel de iubire, si nu cauta inschimb sa primesti rasplata, caci fapta ta e multumire pentru darul zilelor tale.Cind dai, da ca multumire pentru ca ai primit tu in dar, cind jerfesti, da cu smereniecaci a fost mila Domnului cu tine, ca sa poti avea pentru a putea da, caci trebuie sa aisi disponibilitate materiala si sufleteasca, si ele te ajute sa faci darul tau.Primeste totul cu bucurie, si greutatile de sunt, primeste-le cu bucurie, caci greutateainsemna ca te-a cercetat Domnul, si vrea sa te curateasca, dar atunci cind tecerceteaza, atunci sa stii ca nu te lasa, atunci sa stii ca e mai aproape de tine. Caci decite ori te-a pierdut pe tine Dumnezeu? Niciodata! Noi L-am pierdut pe El!L-am pierdut in uitarea noastra, in alergarea noastra continua, in nemultumireanoastra. Noi am uitat de Dumnezeu, dar El nu ne-a pierdut niciodata.***********Timpul alearga, zboara, si nu-l simtim. Uneori ne venim in fire si ne trezim ca autrecut ani, timp pe care nu l-am cuprins, ne-a scapat. Dar cum de ne-a scapat, cum denu l-am perceput, de ce nu l-am cuprins cu totul? E timpul nostru, si e limitat, suntemoaspeti intr-un timp al nesfirsitului, e timp liniar si trecator, caci e timpul material.Sa ne rupem de timpul material, in care se masoara clipele, momentele ce alearga farasa le prinzi, sa ne rupem de clipe, si sa ne afundam in timpul lui Dumnezeu, acolo nue linearitate, nu e trecere, acolo e vesnicie. Sa ne masuram viata nu in clipe materiale,ci in eternitate, atunci cind ne lasam cuprinsi de timpul lui Dumnezeu.Cind e sa stai sa vorbesti cu Dumnezeu, iti pare timpul oprit, nimic nu trece, ci doarinima masoara strafulgerarile de iubire, si va parea o clipa nesfirsita desi in materialtrecu poate mai mult.Timpul alearga, ca asa e starea lui materiala, dar tot asa timpul sta atunci cind tecufunzi in timpul lui Dumnezeu.Pagina 20 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 23. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Daca ai cazut, ridica-teseptembrie 12, 2012 - cuvintul zileiDe ai cazut, ridica-te; dar vezi de nu ai putea cumva sa ridici si pe altii cu tine.Si caderea ta are un rost, rost pentru tine, sa nu te mai increzi in tine, sa iti arate ca estipur si simplu un om, care mai faci si greseli sau care poate cadea in patimi. Acolo incaderea ta, ia de uite-te imprejur, si ia vezi nu sunt si altii, si cind e sa te ridici (cind esa te ajute Domnul sa te ridici), oare nu poti lua si pe altii aflati in cadere la fel catine?Caderea iti e si spre curatia ochiului tau, si cind esti jos doreste-ti ridicarea si cautamereu cu ochii in sus, la mila lui Dumnezeu.Drumul in jos, e spre invatatura ta de minte, drumul in sus, e si spre ajutorul altoracare s-ar putea ridica si ei.Si drumul conteaza, cum de ai ajums sa te ridici din patima ta, din caderea ta, dingreseala ta, cum ai ajuns din vifornita in loc linistit, cum ai gasit mila lui Dumnezeupe cale.Si cauta oriunde ai fi, cauta mila lui Dumnezeu, ca o vei gasi oriunde, si in caderea ta,ca nu te lasa sa te zdrobesti, sa te pierzi de tot, si pe drumul ridicarii tale, si la locullinistit, o vei gasi daca o vei cauta.nu scurtati calea pentru a scruta viitorulseptembrie 8, 2012 - lupta cu gindurileAlergaram, cautaram sa-l aflam, de e sa fie, cum sa fie, dar e bine sa-l aflam?Ne e predestinare sau ne e libera alegere, si fiecare alegere, ne duce catre ne-predestinare. Caci prin ale noastre ne gasim locul, fie in Viata, fie in cazna, noi cu anoastra libertate. Sa alergam pentru a-l afla sau sa mergem cu credinta in Dumnezeuca va fi cu noi oriunde si oricind?Cum ar fi sa stii viitorul, intimplarile, sa ti se releve, fie cu dureri fie cu bucurii, cumar fi, am fi mai linistiti ne-ar fi mai bine sau mai rau?Cum ar fi daca am sti ca vom avea o bucurie? Pare-se ca ne vom gindi la ea tottimpul, incercind sa facem cit mai perfect cadrul cu intimplarea de bucurie din viitor,si trecind prin minte de multe ori viitoarea bucurie in scenarii cit mai perfecte, vomajunge de se va dilua bucuria respectiva cind va fi, si daca evenimentul nu va fiprecum perfectiunea gindita din timp, nu vom mai ajunge sa ne bucuram, ci poate inloc de bucurie sa avem intristare. Nu vom mai avea supriza bucuriei, nu vom mai aveaplinatatea bucuriei, ci diluata se va schimba chiar in intristare de nu va ajunge laperfectiunea din gind.Cum ar fi daca am sti ca vom avea necazuri si dureri si suferinte. Pare-se ca ne vomgindi la acelea tot timpul, si vom petrece prezentul gindindu-ne la durerea care nu amPagina 21 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 24. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?simtit-o inca, ne vom macina interior in negura si in durerea care nu am venit inca,sau poate gindindu-ne ca nu vom putea suporta, sau nu vom putea trece prin aceadurere, vom ajunge la gesturi negindite, la gesturi nascute din nebunia durerii viitoare.Dureri si greutati vor fi, bucurii vor fi, dar nu cautati sa le aflati dinainte pentru a nudilua viitoarea bucurie, sau a nu va desfigura prezentul de viitoarele necazuri, nucautati sa scrutati viitorul pentru a-l afla dinainte, nu cereti sa vi se releve acesta, cacifolosul este departe.Pina la acel viitor e si calea, e si drumul care duce acolo. E drumul ce iti crestesufletul, ce ti-l intareste, sau ti-l caleste. E calea ce iti va da puterea bucuriei sau arabdarii. Calea e la fel de importanta ca si locul ajungerii tale. Bucurati-va de cale,bucurati-va de drum, bucurati-va si de locul ajungerii, nu scrutati spre viitor inprivinta posibilelor bune sau nu, nu scurtati calea, caci asta e din prizma omeneasca, siorice ar fi sa fie bun sau nu, oriunde si oricind si mereu, sa stim ca mila lui Dumnezeune e insotitoare.Inima vorbeste cu cuvinte simpleaugust 26, 2012 - zise dale meleDin inima ies cele ale omului, fie rele, fie bune…Acuma, una e sa scrii din inima, pentru inima, una e sa scrii din minti inalte, pentruminte, si greu sau deloc sa iti ajunga in inima.Scoli inalte iti dau libertate mintii, iti dau orizonturi mari unde sa mearga mintea, saalerge, sa culeaga, iti dau posibilitatea sa culegi cuvinte noi, greu de simtit, dar carefolosite, iti dau un statut, de invatat, caci numai cei invatati pot folosi acele cuvinte,care putini au auzit de ele, si care nici nu iti fac sa vibreze inima, ci duc mintea intr-unpuzzle algoritmic, iar de ajuns la inima – ioc.Unii scriu cu mintea, pentru minte, sa iti dea de lucru la minte, sa te tina treaz…. saupoate sa iti ia din trezvie, sau poate sa iti ocupe mintea sa o indeparteze de inima.A scrie cu mintea pentru minte, cu cuvinte doctorande, care nu iti fac sa vibrezeinima, e ca un scris cu litere fade, cu cuvinte care ajung doar in minte.A scrie cu inima, a transmite sentimente din inima, ca e blindete, ca e mila, ca eempatie, ca e iubire – pentru om – nu necesita cuvinte complicate, caci inima scrie cucuvinte simple, din inima pentru inima. Si cind citesti ceva scris cu inima, de la poartaochilor ajunge direct la poarta inimii, atit de repede ca nu lasa mintii loc sa indoiascacuvintele, iar inima va ajunge de ti se va bucura tare, si se va umple de caldura sibucurie, si dulceata.Nu faceti scoli inalte care sa va departeze mintea de inima, ci faceti scoli care sa vainvete sa relevati simplitatea cuvintelor care ies direct din inima pentru inima.Pagina 22 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 25. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?De e sa-l cauti de bun – bun il vei gasiiulie 8, 2012 - zise dale meleDaca-l cauti pe om de bun, bun il vei gasi, daca il cauti de rau, rau il vei gasi.Dar si privirea ta poate fi deformata, daca il privesti orbit de invidie, minie, delacomia ta, de nemultumirile tale, atunci si binele din acel om il vei vedea deformnat,il vei vedea in rau. Asa ca atunci cind cineva ne pare a fi rau, sa cautam sa vedemdaca nu cumva noi am cautat a-i vedea ce e rau, sau daca nu cumva noi l-am vazutdeformat din cauza rautatii din noi. Cind e sa apreciem ca cineva e rau, sa ne indoimca ar fi chiar asa, si poate noi il vedem asa ca asa ne astaptam sa-l vedem sau asa iideformam noi fiinta lui prin prisma ochiului nostru bolnav.Sa nu furi de la cel sarmaniunie 21, 2012 - zise dale meleGrija sa ai sa nu furi de la cel sarman. Si chiar de nu furi in fapt, ai grija sa nu furi.Si cum sa furi, daca nu furi?De dai cuiva ce are, furi de la cel sarman. Grija sa ai, ca vei ajunge sa dai cuiva ce aremai multe ca tine, dar isi prezinta starea ca grea, iar tu nu ai loc sa ti-o spui pe a ta, asaca ajungi sa dai cuiva ce are plin, dar mai vrea.Grija sa ai, caci lumea are cunostinta de teologie, stie ca nu trebuie sa lasi intinsa minacare-ti cere, si asa s-au nascut cersetorii de profesie, nu de nevoie sau nevointa, ci decomoditate sau lipsa nevointei.Mai sunt si cersetori elevati in ale stiintei cererii, prezentindu-si situatia ca dramatica,pentru a lua, saracii bogati!, in fapt situatia e invers, de ai sti, te-ai uimi de naivitateacu care ai crezut si ai dat. Lucrurile insa se vor vadi, caci nimic nu poate sta ascuns, simincuina cu care ai cazut in plasa naivitatii, lasindu-te pe tine de-o-parte pentru a dacelui ce are, se va vadi.Dar grija sa ai de e sa dai, sa nu saracesti pe cel sarman, sa nu furi de la el, dind celuice are, in loc de celui ce nu are.Ti se misca sufletul, ai vrea sa dai ceva cuiva, din bucuria ta, ca multumire, din plinultau de multumire, sa dai sa fie si altcineva cu multumire precum esti tu. Dar grija sa aiin dorinta ta de a darui, sa nu furi de la cel sarman.Vrei sa faci cuiva un bine, un dar, cauta pe cel in nevointa, in spitale sunt oameni inmari nevointe, care nu sunt cercetati de rude ca poate nu au.In camine sunt batrini uitati de ani, sau copii fara sa simta caldura parintilor. Ai cui sadai, celor in nevointa.De e, cauta un vecin sarman, si slujeste-i nitel, si iti va fi mare caldura in suflet si nuvei avea nevoie de nici o alta multumire.Pagina 23 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 26. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu fura tu, cu darul tau. Nu irosi ce ti s-a dat ca socoteala o sa dai, si nimic in schimbnu vei primi, ci darul tau va fi calcat in picioare. Caci cel ce are, iti va batjocori darul,si tu in lipsa vei fi, si tu, si cel sarman pe care l-ai vaduvit de darul tau.Exagerarile – obsesii bolnavicioasemai 16, 2012 - zise dale meleNu va faceti frati cu exagerarile, faceti-va frati cu dreapta masura.Exagerari de tot felul, exagerari care te subjuga, care te sufoca, care iti imbrobodescmintea intr-atit ca sta ca intr-o inchisoare, exagerari care se transforma in obsesie, inagresiune, pentru tine sau pentru ceilalti. Lasati exagerarile, lasati agresiunile.Exagerari care devin agresiune din exterior asupra ta, asupra bunului simt, asupradreptei masuri.Exagerari ale tale, de ochii lumii, ca ti se dea statutul, sau sa ti-l pastrezi, dar in sine-tiacele exagerari ajung de te scirbesc, dar le continui pentru ca sa-ti pastrezi aparentele.Exagerari ale tale, care devin uitarea bunatatii, blindetii, tolerantei, iubirii, exageraricare devin agresiune pentru cel de linga tine. Orice manifestare care depaseste dreaptamasura, care iti intuneca mintea in uitarea blindetii si iubirii, orice exagerare caredevine agresiune pentru cel de alaturi, care devine pentru tine obsesie, te departeazade la calea dreapta si ratacesti in minciuna uitarii tale.E usor sa aluneci de pe calea dreapta, e usor sa cazi in exagerare, zicind ca e bine cefaci, dar te afunzi in uitarea binelui, in uitarea dreptei masuri, in uitarea iubirii. Siorice interactiune cu cei din jur, facuta cu exagerare, cu uitarea iubirii, devinagresiune. Feriti-va de orice infatisare a raului!Si se arunca cuvinte in numele exagerarii, se arunca rautati, se arunca uriciuni, caciaceea e roada care poate rodi dintr-un suflet ce a uitat dreapta masura si blindetea siiubirea.Exagerari ca agresiune a tot ce vrea sa iti intre in minte, in suflet, sa ti se bage subpiele, sa iti rapeasca dramul de liniste si pace.Feriti-va de exagerari, feriti-va de agresiuni, caci sunt obsesiile materialului care teimbolnavesc, iti rapesc posibilitatea de linistire, de bucurare.Bine e sa te feresti de e sa le intilnesti, si bine e sa nu le provoci, caci ce depasestedreapta masura nu e infatisare a binelui.Insa de e sa le intilnesti, incearca sa nu iti angrenezi fiinta in a se lipi de exagerari sanu iti lipesti sufletul de ele ca sa nu iti devina obsesie.Cind e sa te lovesti de agresiuni, lasa-te in voia Domnului, si le vei putea resimti maiusoare. Iar cind e sa treaca, sa te lase, iti vei gasi sufletul imbracat in delicatete, inblindete, vei regasi simtirea blindetii. Cind e sa lupti cu agresiunile exterioare, cuexagerarile, cu obsesiile materialului, chiar de ti se pare dura lupta, asteapta sa treaca,sa izbindesti – cu mila lui Dumnezeu – iar dupa ce trece vijelia, iti vei gasi delicateteablindetii cum iti imbratiseaza sufletul, ajungind sa ti se para ireala clipa, ti se va pareaPagina 24 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 27. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?de parca ai vrea sa umbli incet, in liniste, sa nu deranjezi clipa de pace sa nu tulburiblindetea din jurul tau.Fereste-te de orice infatisare a raului, caci lipsa dreptei masuri e infatisare a raului,fereste-te, dar daca nu te poti feri, crede milei lui Dumnezeu, ca atunci cind se vor topivijeliile, blindete si delicatete iti va rasari in suflet si va sterge orice urma a raului.Lupta cu nemultumireaaprilie 30, 2012 - lupta cu gindurileCine sa nu stie, si sa nu o fi gustat? E amara, e grea, e lacrima si e uitare de toate citeam primit si am fost daruiti.Cine sa nu o fi purtat clipe si zile, dar mai greu de purtat noaptea, cind bucuriaconstienta dispare si ramine nemultumirea inconstienta. Suflet nemultumit, suflet preaiubitor de sine, de parerea de sine, de ale lui doriri.Nemultumirea apare si infloreste cind te privesti doar pe tine, dorirea ta, porunca ta,ce nu apare asa sa fie si in faptuire. Noi suntem in centrul privirii noastre, iar la ceilaltisuntem orbi, ne credem noua ca meritam si nu am primit.Cum sa luptam cu nemultumirea, ca e grea, e greu de dus si pentru cel ce o traieste, sipentru cei din jur?In primul rind sa ne deschidem ochii, si ochii trupesti ca sa-i vedem pe cei de linganoi, si pe cei ai sufletului, sa ii cuprindem pe cei de linga noi. Sa ne deschidem ochiicatre ceilalti, si sa nu mai stam in oglinda sa ne privimd doar pe noi, caci in oglindatoate sunt deformate in invers, si ale noastre nevoi, ce nu sunt nevoi, ci suntbinecuvintari.Apoi dupa ce ne-am deschis ochii si nu mai vedem noi defortamat nevoile noastre, cile vedem curat pe ale celor de linga noi, sa ajungem sa dam dupa nevoie, sau mai multdecit dupa nevoia lor.Atunci cind dai, nu mai esti nemultumit. Nemultumirea dispare cind e sa daruiesti,cind e sa slujesti altuia, si jertfa ta, pe linga ca aduce bucurie, si umilinta – ca ai pututsa o aduci -, duce si la disparitia acelei deformate nemultumiri.Ca sa nu mai fi nemultumitor, priveste deci la cei din juri, si daruieste cit poti, sau maimult decit poti, si ia-ti ochii de la vrerea ta, caci vrerea ta de e sa fie cea adevarata e aface voia Domnului.Si cind e sa jerfesti ceva, timp, disponibilitate, efort, fa jertfa deplina, de e cumva sa tise para prea greu, nu te da de-o parte, caci ce e mai mult decit poti duce, ti le va duceDumnezeu, si atunci vei recunoaste in fapt cum mila Domnului a fost cu tine.Dar daca e sa recunosti in fapt ca mila lui Dumnezeu ti-a ajutat, sa te smeresti, ca slabai fost si nu puteai duce jertfa sau lupta cu ispita singur, ci slab ai fost si a fost nevoiesa iti fie Domnul ajutor.Pagina 25 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 28. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Iar daca e cumva sa fie calea grea, si sa nu simti ajutor in faptuirea ta sau in lupta ta cuispita, zi asa: ca asa imi trebuie sa le duc, sa ma lupt, sa le sufar, caci multe rele grelefacui si eu altora.Usoara e multumirea de dus, e zimbet, e caldura, e blindete, e dar.Sa cautam sa crestem acest dar, prin a face noi dar altora, si prin jertfa noastra vomprimi si noi puterea de a multumi.nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedescoperitaprilie 10, 2012 - zise dale meleCum ar fi, ca fiecare sa isi poarte chipul sufletului pe fata, sa isi vadeasca siesi – inoglinda, si tuturor din cale, chipul sufletului. Cum ar fi ca valoarea omului sa fie datade valoarea chipului sufletului sau, care sa fie vizibil, pe fata, si frumusetea omului safie data de frumusetea sufletului sau.Va fi ceva foarte delicat, caci vazindu-se poate frumosi ca ar avea chipul sufletuluifrumos, oamenii poate ar ajunge sa se mindreasca sa se inalte pe sine, si ajungind saisi uriteasca chipul. Dar vazind ce anume le uriteste chipul, va fi sa nu mai facaacelea, si vazindu-si chipul frumos vor fi sa ajunga sa se smereasca caci smerenia eblinderea sufletului iar mindria e incrincenarea lui.Si chipul sufletului ce-l va purta pe fata nu va avea sa poate fi asuns de pomada, devopseluri, ci va avea frumusetea sa neumbrita de cele ce ascund.Va fi ceva foarte delicat, caci de va fi pe cale sa vezi un om cu chip mai intunecat, cuchipul sufletului innegurat revarsindu-se pe fata, nu vei putea sa te dai de-o partevenind, vazind si trecind pe alaturi, caci nepasarea si ne-ajutorarea va fi sa intunecedin chipul celui ce trecu fara sa dea de ajutor.Cei cu fata innegurata, cu sufletul greu, vor fi sa fie ca niste copii bolnaviori ce aunevoie de suportul si ajutorul tuturor, pentru a deveni si ei luminosi la fata, si chipulsufletului lor sa fie frumos.Cum ar fi sa porti pe fata ta blindetea, bunatatea, iubirea, mila, pacea si sa le dai dinplin celor ce au nevoie, caci nu din ale tale vei da, ci din cele ale lui Dumnezeu, cacicele ce le cresti in sineti sunt darurile lui Dumnezeu, si poti da din plin, caci plinul nue al tau, si din ce dai mai mult, din acelea se imbogateste mai mult sufletul tau. Nu eca din cele materiale, care din care dai, parea-ti-s-ar ca te-ai saraci din ele, desi de daidin ele, le cresti pe cele ale sufletului prin milostivirea ta, si apoi si aici e o taina, cacidin cele materiale de le dai in adevar, ti se vor intoarce spre uimirea ta, mai multe. Dincele ale lui Dumnezeu ce le porti in tine, poti da oricit ca nu e limita, de nu dai, tesaracesti si te istovesti si le irosesti si vei plati ca nu le-ai folosit, de dai insa, teimbogatesti si te cresti si mult mai mult primesti.Cum ar fi ca valoarea omului sa fie data de adevarata lui valoare, de frumusetea sidelicatetea sufletului, si cei cu chipul luminos sa ii atraga pe toti cei mai inneguratispre tamaduire, sa fie ca niste calauzitori si ajutatori pentru ei, pentru a le ridicagreutatea de pe suflet si a-i ajuta sa-si gaseasca valoarea.Pagina 26 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 29. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu in bogatie sta valoarea omului, caci azi e si miine se duce, o poti avea cit o ai si ti-e rinduit, dar nu o poti lua cu tine. Nu in putere sta valoarea omului, caci azi o ai simiine poti ajunge beteag, sau anii iti iau ce ai avut. Nu in minte si inteligenta stavaloarea omului, caci azi o ai si te increzi, dar miine poate mintea ta va aluneca si dininteligent poti ajunge nevolnic. Nu in frumusetea exterioara sta valoarea omului, caciazi o ai, dar anii de miine ti-o vor zbirci si va ajunge pamint. Nu in cele afisate alematerialului sta valoarea omului, ci in chipul sufletului sau, in cele asunse in interiorulsau, care vor ajunge sa fie la vedere, caci nimic din ce-i ascuns nu va ramanenedescoperit.cel singurmartie 15, 2012 - zise dale meleAveti grija sa nu prigoniti sau sa desconsiderati pe cei pe care ii vedeti ca sunt singuri,fara om care sa le stea alaturi la greutati sau bucurii, fara om care sa le spuna uncuvint bun sau de intarire, fara om la care sa scape in nevoie, fara om pe care sa sepoata baza in caz ca singur nu poate. Nu prigoniti pe cel pe care il vedeti ca e singur,zicind: nu are la cine sa ceara ajutor, putem sa-l batjocorim, putem sa-l stoarcem,putem sa-i facem rau caci nu are cum sa se puna cu noi sau sa se intoarca asupranoastra.Asa e, nu are. Caci cel e singur, fara de nici un ajutor de la oameni, fara om alaturi, nuare forta sa se intoarca sa riposteze la cei ce i-au presarat rele sau grele. Abia de-siduce traiul, si dupa puterile lui sa aline din greutati, sa rezolve probleme, ca nici timpsa-si mai plinga singuratatea nu are. Asa e, cel care e singur, de nu are pe nimeni sa sepuna pentru el sa-i tina partea, chiar cind are dreptate, e vazut de ceilalti bun dedesconsiderare, ca un cos de revarsare a frustarilor lor, a rautatilor lor.Aveti grija insa, sa nu il ingreuiati mai mult pe cel care e singur, sa nu il batjocoriti, sisa nu ziceti carecumva, e singur, nici Dumnezeu nu ii e alaturi, si si-a intors fata de lael, lasindu-l fara om.Caci cel singur nu are decit o singura nadejde de ajutor, de la Dumnezeu, caci om nuare.Ziceti ca e singur, si ca va cadea, ca nu are sprijin, nu are om, nu are nici un ajutor.Dar sigur e singur? Sau asa il vedeti voi, singur?Cel ce nu are nici un om, cel ce e singur, Il are doar pe Dumnezeu, sa Ii spunagreutatile, necazurile, bucuriile, multumirile, sa i le spuna Lui, sa Ii dea greutatile salesi sa astepte mila lui Dumnezeu si sa il scoata din necaz.Nu are om la cine sa scape in nevoie, nu are om de la care sa primeasca un cuvint bunsau o bucurie, si mai mult cei ce-l stiu ca e singur, mai mult il obidesc.Aveti grija si nu ingreuiati mai mult si nu desconsiderati pe cel pe care il stiti ca esingur, caci are ajutor, are scapare, are alinare, are cine sa-l asculte, are cine sa-i iagreutatile si sa i le poarte, isi are toata increderea, credinta, nadejdea, scaparea, laDumnezeu.Pagina 27 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 30. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?**Iar daca e ca prin rugaciunile voastre sa va rugati pentru voi insiva pentru intarirea incredinta, si pentru altele lumesti; si daca va aflati ca sunteti singur, fara de om, atuncinu cirtiti, ca mai bine sa fi singur, si sa te intaresti in credinta, si sa Il ai pe Dumnezeusingur ajutor, si singura nadejde, decit sa ai alaturi oameni in care sa iti pui incredereata.Multumeste ca esti singur, si ca Il ai pe Dumnezeu mult mai aproape de tine, caci tu Iltii in mintea ta, in rugaciunea ta mult mai aproape.Caci de cel ce e sa te ajute, trebuie sa te rogi, sa te rogi de om, si ii spui ale talenecazuri, si i te plingi lui, asteptind sa te usureze, sa te bucure. Asa ca daca nu ai om,si nu iti pui increderea in om, cui sa le spui, la cine sa scapi, la cine sa te rogi deajutor, daca nu doar la Dumnezeu. Singur esti, dar Dumnezeu iti e mai aproape, cacitu Il tii aproape. Sa nu te plingi ca esti singur, daca prin asta ajungi sa te intaresti incredinta si ajungi sa Il ai pe Dumnezeu pavaza si sprijin si ajutor si singura cetate descapare a ta, sa Il ai mai aproape mereu.dati multumire pentru toatefebruarie 4, 2012 - cuvintul zileiCind e sa te asterni sa adormi, multumeste lui Dumnezeu pentru grija care a avut-o dete-a purtat ziua aceea si ai ajuns sa te asterni la somn. Si zi si tu asa, atunci cind e sa teridici sa vorbesti cu Dumnezeu: Doamne, Iti multumesc pentru cele ce mi-ai dat,pentru cei ce m-au ajutat, pentru cei ce m-au intarit chiar de m-au intimpinat cu celepotrivnice, Iti multumesc ca am ajuns la ceasul asta si ca pot sa vin la Tine sa Itimultumesc.Cind e sa te scoli, multumeste lui Dumnezeu, ca ti-a rinduit o noua zi, si chiar de ti seva parea grea si iesirea noptii departe in ceasurile acelei zile, multumeste Domnului, siincrede-te Lui, incredinteaza-I Lui cele ale tale, greutati sau ginduri sau doriri,incredinteaza-le Lui si increde-te Lui.Cind e sa pleci spre treburile tale, multumeste Domnului ca te poarta, si increde-teLui, ca alta incredintare nu ai, nu iti garanteaza nimeni ca ajungi la telul tau, nu itigaranteaza nimeni intoarcerea biruitoare sau chiar intoarcerea. Ce ai, e gindul tau bunsi increderea ta in Dumnezeu, si incredintarea ta cu toate ale tale, Lui, pentru a lepurta si rindui dupa voia Sa si dupa mila Sa si dupa iubirea Sa.Cind e sa pleci sa infaptuiesti ceva, ce poti face e sa-ti pui in minte gindul bun, dar silasarea voii tale in voia lui Dumnezeu, si incredintarea ta, Lui. De e sa ajungi safaptuiesti dupa voia ta, multumeste lui Dumnezeu ca a fost mila Lui cu tine si te-apurtat sa infaptuiesti acea dorire a ta. De e sa nu ajungi sa faptuiesti dupa voia ta,multumeste lui Dumnezeu, ca a fost mila Lui cu tine ca sa nu ajungi la acea faptuire adoririi tale, si increde-te Lui si voii Lui.Caci nimeni altcineva nu iti poate purta de grija tie si tuturora decit numai Dumnezeu.Pagina 28 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 31. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Ce stim noi, fiinte limitate cu mintea si cu timpul, ce stim noi ca sa consideram sa sefaca dupa voia noastra, ce stim noi din cele ale clipei ce va sa vina, pentru ca sa fierinduite cu bine si cu grija pentru noi si pentru ceilalti?Puneti-va gindul bun pentru faptuire, dar lasati-va in voia si grija si rinduiala si mila siiubirea lui Dumnezeu, si plecati-va cu multumire si cu credinta voii Lui.Binele ce nu ne-am ostenit sa il facemfebruarie 1, 2012 - zise dale meleRaspuns in fata Domnului va fi sa dam nu doar pentru cele rele ce le-am facut si nule-am vadit pentru a primi iertare si nu ne-am indreptat din ele, ci si pentru binele cenu ne-am ostenit sa il facem.E binele care il facem usor, din prea-plinul nostru, din buna-voire, din iubire si ebinele care il putem face in osteneala noastra.Cum e cu femeia sarmana care a lasat in vistieria templului, doar 2 banuti, ca atit aveafemeia sarmana si vaduva, e binele facut din jertfa, din osteneala, si cum e binele,jertfa facuta din prea-plin, cei ce lasau o micuta parte in vistieria templului, chiar deera o valoare mare, era pentru ei un mic din prea-plinul lor.Binele facut din osteneala. Cum ar fi sa te dai pe tine de-o parte si sa faci ceva pentrualtcineva, chiar de esti obosit, chiar de esti la limita puterilor, tot mai poti face cevabine, caci limita pentru a face bine nu exista. Ce nu mai poti de la tine, din puteriletale, va plini Dumnezeu.Cum e sa mai tragi de la tine, si chiar de esti ostenit de la servici, sa mai mergi saaduci o bucurie mica la spital, si chiar de pleci ingreuiat la lacrimi de necazul vazut, eun bine facut de tine, cu osteneala, si cu durere.Cum ar fi sa faci bine cuiva care te-a ranit, si sa continui sa-l ajuti chiar de ai primitocari si calcari in picioare, si pentru a continua sa faci binele tau, te osteneti, cacitrebuie sa treci pe linga necazul si rana ce o ai in suflet, si peste indirjirea siincrincenarea celui ce ti-a sadit rau, caci se asteapta de la tine sa-i rasplatesti la fel, sigreu va primi binele de la tine.Cum e sa faci o jertfa de la tine, sa renunti la o patima, la fumat, la bautura, la lucruriscumpe, dar sa renunti voit, si voit sa aloci ce nu ai raspindit tu, catre cei in nevoie. Ebinele facut din osteneala.Cum e sa nu treci pe linga cineva in nevoie – a venit, a vazut si a trecut pe alaturi –fara sa te opresti sa il ajuti, sa il asculti, sa ii dai un cuvint bun, si de poti mai mult, nute opri la putin.Cum e sa ajuti pe cineva care e necajit cu sufletul si tulburat si prins in cele rele, darvazind osteneala ta de a face bine, jertfa ta cu durere, chinul tau pentru a face bine, saii ajuti sa iasa din lanturile potrivnicului ce il tineau.Binele se poate face oricum, si e primit oricum, si cei ce au lasat putin din multul lorin vistieria templului, dar mai ales cei ce lasa mult din putinul lor.Pagina 29 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 32. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Bucurati-va purureaianuarie 15, 2012 - lupta cu gindurileCe bine e cind e sa se faca dupa voia noastra, ne bucuram, ca gindul nostru bun aajuns sa fie implinit.Dar cum e atunci cind nu mai are de-a face cu voia noastra deloc. Atunci ar trebui sane bucuram mai tare, caci daca nu e dupa voia noastra, atunci lasam toate in voia luiDumnezeu.Atunci sa ne bucuram, chiar daca intimplarile, evenimentele sau starea de fapt nu edupa voia noastra, nu e dupa dorirea noastra, si poate o consideram grea, dura, si nugasim poate iesire din acea stare, chiar de ni se pare ca o situatie care sa neingrijoreze, la care nu avem rezolvare, la care nu anticipam cum va evolua; insa atuncisa ne bucuram mai tare, caci atunci nu mai e grija noastra ci toate sunt in grija luiDumnezeu si se vor implini dupa voia Lui.Bucurati-va cind e sa aveti greutati, bucurati-va in necazuri, bucurati-va cind e sa nuse faca voia si dorirea voastra, bucurati-va caci atunci va fi sa fiti fara grija, atunci edoar grija si voia lui Dumnezeu.Feriti-va de orice infatisare a rauluidecembrie 31, 2011 - zise dale meleRaul are limitarea lui, nu poate fi nesfirsit. Cel ce face ceva rau are limitarea lui, caciraul ce il face il macina in interior, ii tulbura linistea, sufletul, somnul. Omul ce facerau e desfigurat, se transforma frumusetea lui in oboseala, in tremur, in ascundere.Caci raul se face la intunecime, si e din intunecimea mintii. Raul are limitare infaptuire si in dainuire, caci omul ce-l faptuieste atit se va macina si se va consuma, cava ajunge el sa nu mai poata sa duca acea rautate. Limita e si din simburele de bine sibunatate care se afla in orice suflet, oricit de inegurat ar fi.Dar cel ce e sa-l primeasca sa nu raspunda la rau cu rau, ci poate sa se dea de-o parte,si sa astepte sa se vadeasca. Daca vede ca la prima incercare cel ce face rau nu seindreapta, ci continua, si nu accepta sa revina la bunatate, atunci cel ce e sa primeascafapta rea, poate sa se dea mai incolo, caci spus e “Feriti-va de orice infatisare araului”.Sa aibe rabdare, si sa astepte, caci cel rau va fi macinat de fapta-i, si chiar de se vaascunde, va iesi de se va vadi, caci nimic din ce e facut in ascuns nu va sta ascuns civa iesi la lumina.Feriti-va de orice infatisare a raului. Infatisare si din cele primite de la cel aproape detine, din dreapta ta, din dreptatea ta, simtindu-te nedreptatit, si voind sa vadestinedreptatea ca sa te indreptatesti. Dar nu, ai rabdare, caci raul e limitat si se va vadi, sidreptatea ta e in fata lui Dumnezeu, si va fi si in fata oamenilor, daca e voia luiDumnezeu.Pagina 30 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 33. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Si din cele din fata ta, din cele viitoare, tulburarea ipoteticului rau din viitor – adica nuginditi rau, nu stati sa scrutati raul din viitor, ci lasati-le in voia lui Dumnezeu, caaltcineva care sa aibe mai mare grija de toate nu exista, decit Dumnezeu.Feriti-va de orice infatisare a raului si din cele din spatele tau, raul care il tii minte dinfapte trecute si grele si tulburi din relele primite. Feriti-va sa tineti minte raul, caci e oinfatisare a raului. De ai trecut de ceva greu sau rau, uita-l repede, lasa-l acolo unde e,in spatele tau, si lasa-i lui Dumnezeu puterea de a indrepta si de a pune El pe fagasulbun toate, si pentru tine si pentru cel ce-ti facu raul.Si din cele din stinga ta, din greselile tale, iarta-te si pe tine, si cereti iertare, caieste-te,smereste-te ca ai cazut in cele ale potrivnicului, indreapta ce facusi si nu mai face, sifereste-te de cele din stinga ta, de raul ce l-ai face, sau l-ai plati ca raspuns lanedreptatile ce le-ai suferit.Feriti-va de orice infatisare a raului, caci infatisarea raului nu e din infatisarea luiDumnezeu, nu e voia Lui acolo, acolo e incrincenare, e durere, e tremur sufletesc, emacinare, e tulburare, e uriciune si negura.Raspuns:sa te feresti de cele rele, de infatisarea raului, caci unde e infatisarea raului nulocuieste harul lui Dumnezeude relele primite, le primesti caci n-ai ce face, numai sa nu dai raspuns rau, de potiintoarce la rau – bine, bine. – caci spus este “Luati seama sa nu rasplateasca cinevacuiva raul cu rau”de nu, incearca sa-l indrepti, sa-i arati raul ce-l primisi, de e sa raspunda bine lavadirea ta, bine.de nu, atunci stai, si ai rabdare, asteapta, caci cel ce facu raul, ori se va vadi pe sine,caci macinarea dinlauntru nu-o va mai rabda, ori, tot se va vadicaci spus este:“De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te vaasculta, ai castigat pe fratele tau.Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sase statorniceasca tot cuvantul.Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-tifie tie ca un pagan si vames.”dar daca rau va sa fie, nu te apropia daca nu vrei sa te desparti de cele ale luiDumnezeu, caci de te apropi, te intinezi, auzind lucruri rele, vazind lucruri rele, itiramin, ti se lipesc si te intinezi din ele, si te vor tulbura,de te poti lupta, si te crezi ca poti birui acel rau, cu cele bune ale tale, cu cuvinteletale, cu blindetea ta, cu iubirea ta, atunci lupta cu cel stapinit de rau pentru a ieside nu te poti lupta cu el,atunci nu te lipi de acel raumai greu cu infatisarea raului ce o vezi in tine, de rautatile tale, de ne-blindetle tale,de ne-iubirea ta, de uriciunea ta, mai greu cu ea, caci aici e lupta ta si a te feri nu-iloc, decit a o biruiPagina 31 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 34. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?esti liber cind faci voia lui Dumnezeudecembrie 21, 2011 - zise dale meleDupa ani de incercare a limitelor in societatea comunista, cind frica umbla pe strazi,frica de la oameni, ajunseram de ne scuturarem de aceasta si vruram libertate,democratie, dar mai mult libertate, eliberarea de catusele in care statuseram incomunism.Si am avut acea libertate, libertate de a vorbi orice, indiferent ca ranim pe altcineva,libertate de a face orice, indiferent daca prin acestea smintim pe altcineva sau il facemde se simte ultimul om din cauza arogantei noastre.Libertatea a ajuns mai mult ca libertinaj.S-a ajuns la eliberarea si de bunul-simt, de dreapta-masura, de pasare fata deaproapele, de empatie cu acesta, nu ca ar fi fost si inainte. S-a ajuns la un libertinajferoce, la o calcare in picioare a bunului simt, la o uitare a bunatatii, a blindetii, aiubirii de semeni.Democratia s-a inteles ca libertinaj. Libertatea de a omori copiii in pintece, sauinainte. Libertatea de a promova goliciunile, caci asa e in occident. Libertatea de aarata ca valoare destrabalarea si proasta-vorbire, si teribilismele. Libertatea de a facerau. Democratia s-a inteles ca eliberare de orice constringere ce fusese. Iar oamenii aupierdut masura.Dar oricita libertate ti-ai aroga, ajungind la limita vietii vezi ca libertatea ta a fostnimic, ca zbaterea ta a fost nimic, ajungi cu sufletul farimitat, golit dar si ingreuiat derautati, de uriciuni.Sa fie libertate deplina in a face bine, in a oferi bucurie sau sprijin, in a avea bun-simt,si buna cuviinta, si a-ti pasa de cel de linga tine, de delicatetea sufletului aceluia, sa fielibertate in bunatate, caci libertatea in acestea e nelimitata.Caci atunci esti liber si nelimitat in lucrare si ai vointa libera, cind faci voia luiDumnezeu.Invatati lumea despre cele ce ii lipsestenoiembrie 22, 2011 - zise dale meleInvatati lumea despre blindete, despre delicatete, despre bunavointa in relatiile cusemenii, vazind nepasarea si asprimea cu care lumea interactioneaza, dati invataturadespre blindete si delicatete.Vazind ce ii lipseste lumii, in ce anume schioapata, inseamna ca lumea are nevoie deinvatatura din celelalte.Invatati lumea despre a-ti pasa de celalalt, de vecin, de omul de pe strada, de omul cucare te intilnesti prin bunatatea lui Dumnezeu, de omul pe care ai putea sa-linfluentezi cu actiunile sau vorbele tale, si faceti asa pentru a-l ajuta cu blidete si cuPagina 32 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 35. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?delicatete, ca sa nu-l ranesti, sa nu-l ispitesti, sa nu-l incerci, daca vezi ca deja eincercat.Invatati lumea de bucuria de a putea darui, un dar, un ajutor, un cuvint, un sentimentca simpatizezi cu durerea prin care trece altul, invatati lumea a darui.Invatati lumea despre bunatate, despre un cuvint bun, despre blindete, despre mila,despre a-ti pasa, invatati lumea de cele ce ii lipseste, de cele opuse celor carepredomina si conduc lumea in aste timpuri.Invatati lumea sa multumeasca, sa fie multumita, sa se bucure, nu sa alerge inacumulare, in competitia pentru a stringe si pentru a se autoingreuia, in a calca inpicioare pe oricine care ar sta in calea acumularii materiale. Lipseste lumiimultumirea, caci ceea ce se promoveaza este nemultumire de tot ce ai, ca sa tot ieialtele, sa se consume, sa se cumpere, sa se acumuleze, fara a fi nevoie, fara a-ti folosi,fara a-ti putea da posibilitatea de a te bucura, caci ti se va inocula un nou sentimentfals de necesar.Invatati lumea despre bucurie, despre multumire, despre iubire, despre ce conteaza,despre valori, nu despre non-valori.„Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceastaeste voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”Perfectionismul – boala oarbaoctombrie 15, 2011 - zise dale melePerfectionismul – e boala oarba, caci nu te lasa sa vezi ca esti bolnavPerfectiunea care se cauta, fie ca este implinita (lucrata), fie ca este asteptata a fiprimita, e ca o boala, care duce in timp la duritati, la ne-acceptare, la lipsa milei, acompasiunii, a iubirii, duce la rautati, la o lume ireala, la o lume din care lipseste insabucurarea.Perfectionisitii au o boala ce ii orbeste. Se cred perfecti, isi cred lor, ca isi pot faceviata perfecta si au aspiratii irealiste traind in lumea povestii lor.Ei nu stiu cum sa reactioneze in situatii grele, cind e sa li se intimple ceva dur, pe ei iiloveste si nu stiu sa trateze acea situatie. Imaginea care o au despre sine, despreviitorul lor, despre lumea ca de povesti care o asteapta, ii afunda in ireal, ii rup derealitate.Evenimente dure, ca moartea unui prieten sau a unei rude, o boala neprevazuta, iiscoate din povestea lor perfecta, din perfectionismul care si l-au facut religie, si iiloveste de ii prabuseste.Nu sunt obisnuiti sa se loveasca de greutati, sa le duca, sa gaseasca iesirea din ele,ramin in lumea lor imaginara, perfecta, perfectionista, iar greutatile ii doboara.Perfectionismul e boala a orbirii si transformarii puterilor de razbire in neputinciune.Lumea nu e roz, oricit ti-ai crea tu imaginea despre ea ca perfecta, oricit ai incerca safaci totul perfect, sa duci munca ta la perfectiune, si sa ai asteptarile tale de poveste,lumea nu e roz, intimplarile nu sunt roz. Perfectionistii sunt ca niste masinute-roboteicare nu au scoala vietii.Pagina 33 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 36. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu stiu sa priveasca la greutatile celorlalti, si sa ii ajute, nu stiu sa se bucure, nu stiusa multumeasca.Nu stiu sa se smereasca, nu stiu sa accepte si imperfectiuni, considerindu-i pe cei nuatit de perfecti ca ei, niste rebuturi, niste exemplare nereusite.Se vor afunda cu timpul in aceasta boala a lor, iar cind vor ajunge sa intimpine in calelovituri ale vietii, faptul ca li se va arata limitele vietii, nimicnicia vietii, ii va dislocadin fantezia bolii lor.Vor ajunge, atunci cind vor realiza care e valoarea vietii, sa isi dea seama ca aualergat dupa himere, atunci cind telul lor era perfectiunea.Bine e ca aceste persoane sa le evitati, sa evitati contactul cu ele, caci au duritate, aurautate, au ochi dur, vad numai nerealizari, nu stiu sa vada binele din altii, nu stiu saarate mila, compasiune si dragoste. Bine e sa le evitam, pina e sa-si vina in fire.Perfectionistii vor fi mereu ne-multumiti, sau foarte greu de multumit, vor fi greu desuportat pentru ceilalti.Bine e sa caute sa invete smerenia, din aceasta vor putea gusta bucuria, bucuria dinlucruri mici, vor putea gasi valoarea milei, a compasiunii, a iubirii de ceilalti, vor gasivaloarea vietii.Perfectiunea care o cauta ei, si careia isi inchina alergatura vietii lor, ii impiedica sa Ilcunoasca pe Dumnezeu din ei, din ceilalti, vor ajunge la culmea perfectiunii cautate,dar de acolo mai mult nu mai vad a cauta si a gasi, acolo e depresiunea in care se vascufunda lumea lor. Nu au cunoscut Adevarul, Calea, Viata, nu au cunoscut ca poateexista si nelimitare in viata, si desavirsire nelimitata.De cauta perfectiunea, vor ajunge de se vor limita, si culmea lor va fi depresia lor.De vor ajunge sa Il cunoasca pe Dumnezeu, sa caute desavirsirea, vor putea ajunge lanelimitare, caci spusu-ni-s-a„Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Matei5,48)Desavirsirea intru si spre Slava lui Dumnezeu, este care care nu are limita, care nu areculme, care nu te arunca in depresiunea ajungerii la acea culme, nu are limita, tottimpul se poate face ceva pentru a incerca sa ajungi sa fii ucenic urmator si implinitoral Cuvintului lui Dumnezeu.“puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (2Corinteni 12,9)septembrie 27, 2011 - cuvintul zileiCei ce au, sa nu uite sa multumeasca Domnului, caci ce au nu e din a lor putere, ci dinrinduiala lui Dumnezeu, si bunavoirea Lui asupra lor, sa nu uite sa priveasca si la ceiin nevoie, caci ajutind pe unul mic, smerit si amarit, dau si multumire Domnului.Cel ce nu are, sa nu uite sa multumeasca pentru ce are – caci tot are ceva, de s-a trezitdimineata, sa multumeasca ca i s-a dat o noua zi pentru a vedea lumina, pentru a auziviata; de vede sau respira sa multumeasca Domnului caci sunt oameni care ar da oricesa poate vedea sau respira singuri; de poate merge, sa multumeasca Domnului cacisunt oameni care ar da orice sa poata merge; de isi poate misca miinile samultumeasca Domnului, caci sunt multi oameni care ar da orice sa isi poata miscaPagina 34 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 37. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?macar o mina; de are vreo durere sa multumeasca Domnului, caci are simtire si poatesimti, caci de simte durerea simte si alinarea; de are pe cineva sa-i zica un cuvint bunsau sa-l asculte, sa multumeasca Domnului, caci sunt oameni care ar da orice sa fiecineva sa le zica un cuvint bun sau sa aibe mila de ei, sa le pese vreun pic de ei.Cei ce au, pot uita uneori sa multumeasca, si prea plinul sa ii orbeasca, si se cred ei, sevad ca devin puternici, norocosi, nebiruiti, vesnici, ca ei sunt, si uita sa multumeasca,si uita ca exista si necazuri, si uita ca exista si durere; devin din plinul lor un plin deorbire si fara buna-simtire.Cei in durere, in neputinta pot uita si ei sa multumeasca, caci mare taina e sa ajungi samultumesti in durere si in neputinta, dar sunt mai aproape de Dumnezeu, caci inneputinta isi vad micimea vietii si a puterii lor, si realizeaza puterea lui Dumnezeu, seleaga de rugaciune, de ajutorul de dincolo de putinta oamenilor, Il simt pe Dumnezeu,si I se roaga Lui. Nicicind nu e mai puternic strigatul in rugaciune decit in suferinta,nicicind nu Il simti mai aproape pe Dumnezeu decit in neputinta, cind nu este nimenisa te ajute.Neputinta, slabiciunea te invata sa-L simti pe Dumnezeu aproape tie, sa I te inchiniLui, sa pui nadejdea toata in El, te invata care e valoarea vietii, te invata sa multumestipentru orice, oricit de mic, te invata sa poti sa te bucuri si de un cuvint, si de o raza, side un fir de iarba. In a-L simti pe Dumnezeu, a I te ruga cu adevarat, mai de folos iti esuferinta si durerea, caci puterea lui Dumnezeu la neputinta omului se arata.Nu dupa cum meritam ci dupa nevoia noastra da-ne nouaaugust 10, 2011 - zise dale meleTrecem prin viata, trecem pe linga oameni, trecem prin intimplari care ne crescsufleteste sau ne slabesc si subrezesc sufleteste.Ne credem merituosi sa primim ceva in schimb ca facuram ceva bun, si uneori nuprimim, uneori primim uitare sau potrivnice si noi ne credeam ca am primirecunostinta si ne slabim din asteptarea multumirii la meritele noastre.Dar nu dupa merite sa primim, ci dupa nevoie.Caci cine poate spune, in fata lui Dumnezeu ca e merituos, pentru ca a facut doar celebune, cind de fapt de facu numai cele bune facu dupa porunca, si implinirea dupaporunca nu inseamna recunostinta.Cine poate spune ca e merituos si sa primeasca dupa cum merita, caci de e sa se cautebine in sufletul lui, el pe sine insusi, nu va gasi oare pe cele bune nefacute, pentru careva raspunde ca nu s-a ostenit sa le faca si pentru care va avea de dat raspuns.Ce merit sa avem daca doar implinim porunca ce ni s-a dat? Iubiti-va unul pe altul,dati multumire pentru toate, iubit-L pe Dumnezeu cu toata fiinta, cu cugetul, cusufletul, cu inima, cu faptele.Sa asteptam dupa merit? Dar cine oare se poate spune ca merituos si virtuos si plinitora toata porunca lui Dumnezeu?Pagina 35 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 38. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu dupa merit, da-ne Doamne, caci ne-am osindi noi insine.Spunea cineva ca asa conducator are poporul asta, dupa cum merita. Nu e asa, nutrebuie sa fie asa. Nu mai suntem in legea in care se plateste cuiva dupa merit sau ne-merit, ci dupa nevoie si dupa iubire, caci a rasplati dupa merit sau ne-merit aducecumva cu legea veche, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Dar legea noua data emai mult decit asta, e rasplata dupa fapta iubirii, e rasplata dupa plinirea nevoii.Pentru a afla nevoia cuiva, trebuie sa empatizezi cu el, sa nu treci pe linga el cusufletul, ci sa-i primesti slabiciunile si durerile pentru a-i afla nevoia.Suntem lasati in lume pentru a ne ajuta la nevoie, pentru a ne fi aproape unul altuia,nu pentru a rasplati dupa merit sau ne-merit.Adicatelea, daca esti mai nevolnic sau mai aplecat spre rau… ar trebui sa ai unduhovnic mai dupa cum il meriti, adica mai deloc, sau ar trebui sa il ai dupa nevoia ta,si fiindca nevoia ta e mare, duhovnicul trebuie sa fie nemaipomenit de priceput ca sate scoata din iadul tau.Doamne, da-ne noua dupa nevoia noastra nu dupa cum meritam.Uitarea bucurieiiulie 31, 2011 - lupta cu gindurileAjungem sa transformam lumea in a fi nelocuibila, cind ajunge in locasurile noastreinceracam sa izolam de tot ce am creat in lume. Zgomot, lumini, nebunii care ne-araduce tonusul, sau placerea, ajung de ne obosesc, ajung de le consideram agresiune, sine izolam de ele. Ce am creat noi, ajungem sa ne ne ferim, sa ne izolam de ele pt a neregasi.Ce a adus tehnologia, nerabdare, uitare, imputinarea credintei, departarea de persoane,minciuna, denaturarea valorilor, pierderea valorii timpului, imputinarea bucuriei.Nerabdare, neliniste, agitatie, sunam imediat, si daca nu ni se raspunde ne agitam, nesuparam, cautam la altii ceva ce am putea rezolva noi cu gindirea noastra, ne ferim dea mai sta si cugeta, si a ne lasa in voia lui Dumnezeu, cautam raspuns aici si acum, sine departam de a cauta raspunsul in noi, si a ne lasa in ajutorul si grija lui Dumnezeu.Uitarea, nefolosirea gindirii, sau ingramadirea in minte a mii de informatiinefolositoare, bune de uitat cit mai repede, ne bazam prea mult pe memoria externa,cautam cu Google ceva ce am uitat, sau nu am considerat ca e necesar sa tinem minte,nu ne-am mai folosit memoria ca sa tinem minte, ca putem gasi repede pe internet.Uitarea, caci folosim prea mult memoria externa, nu mai stim telefoane sau adrese,sunt prea multe si se schimba prea repede ca sa le tinem minte, iar daca pierdem aceamemorie externa, ne pierdem si noi, ca nu mai le stim, le stia telefonul.Imputinarea credintei, nu mai ne lasam in grija lui Dumnezeu, vrem noi sa tinem ingrija, sunam sa vedem ce se intimpla, unde e persoana, cum ii e, cum reactioneaza, nuo mai lasam in grija si in mila lui Dumnezeu, ca nu mai avem credita in Dumnezeu, ciPagina 36 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 39. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?doar in noi. Cind nu erau aceste telefoane mobile, lumea se baza pe grija luiDumnezeu, si erau cu mai putine griji.Departarea de persoane, caci spunem ca am sunat, am vorbit si e destul, nu maitrebuie sa trecem sa oferim timpul prezentei persoanei noastre. Consideram cacontactul prin tehnologie suplineste ce puteam oferi noi ca persoana.Minciuna, caci asa ne prezentam pe retelele de socializare, ne cream visul in ireal siminciuna si spunem ca noi suntem ce am visat, ca noi suntem acel ireal.Pierderea valorii timpului, caci ne aglomeram atita in multe, zicem ca cistigam timpfolosind tehnologia, dar il pierdem, caci ne pierdem in multe altele si ne aglomerammintea, si viata, in ritmul rapid al modificarilor, ca nu mai stam sa folosim darurile cile raspindim, ne raspindim si ne aglomeram.Denaturarea valorilor, caci nu mai conteaza valoarea omului, sinea lui, ci totul devinefatada, devine memorie externa, devine alergatura, devine prea mult material, iarvaloarea omului cu ce poate sa ofere el, nu mai exista.Ne imputineaza bucuria si valoarea. Inainte a face o fotografie insemna pregatire,bucurie, oamenii se imbracau cu ce aveau mai frumos, si era un eveniment, era obucurie, o amintirea nepretioasa. Acum se fac mii de fotografii din care daca se alegeuna, care nu mai au valoarea care o avea o fotografie din trecut, nu mai dau bucuria,nu mai dau insemnatatea care o aveau in trecut.Acum prea multul ne-a luat bucuria putinului.Mult prea multul da oboseala, mult prea multe ziare, mult prea multe colectii,adunaturi care ajung la gunoi. Atit de multe ca nu mai au insemnatate.Mult prea multul anuleaza bucuria si valoarea putinului, zicem ca daca avem multe siacumulam suntem mai bucurosi, mai impliniti, dar de fapt suntem mai ingreuiati, defapt ni se rapeste bucuria.Vointa libera e a face voia lui Dumnezeuiunie 29, 2011 - cuvintul zileiCe are omul al lui, e libera vointa.O are omul de cind a fost daruit cu viata. Adam in rai prin libera vointa a ales a seincrede in alt cuvint decit al lui Dumnezeu, a ales a face dupa cuvintul amagirii.Libera vointa e tot ce are omul al lui, si de folosirea ei da raspuns.Tu alegi daca e sa faci binele sau raul, te mai tine in friu constiinta, dar alegerea e a ta.Tu alegi sa raspunzi rau sau bine, sa fii blind sau inversunat, tu alegi pe cine saasculti, de Cuvintul lui Dumnezeu, sau de lume.De ce libera vointa? Caci fara ea nu era adevar. Un cuvint vechi zicea ca iubire cu de-a sila nu se face, nu e iubire daca e fortata, daca e silita.Iubirea pentru Dumnezeu, si ascultarea de Cuvintul Lui, trebuie facuta prin liberaalegere, prin vointa ta, apoi te va ajuta si miscarea inimii, si darurile Duhului care vorrodi in tine, te vor ajuta, dar tot vointa ta libera trebuie sa duca la asta, si sa vrea sastea aproape de Dumnezeu.Asta e frumusetea omului, poate alege pe ce cale sa mearga, sau cum sa raspunda laPagina 37 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 40. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?varii incercari, vointa sa libera il poate indrepta catre Dumnezeu, sa faca lucrarea luiDumnezeu in clipa vietii daruita lui.Pot fi si ispite ale celui potrivnic, dar tot vointa omului poate sa il faca sa le biruiasca.Poti ceda si sa raspunzi rau la ele, sa te imbuibi de raul din ele si sa te departezi deDumnezeu, sau poti alege ca sa lupti cu ele prin cele bune ale tale, apropiindu-te deDumnezeu si lucrind voile Lui.Caci atunci esti liber, cind faci voia Domnului.patimirea iti va aduce darul bucurarii dinlucruri simplemai 15, 2011 - zise dale meleCum e postul, lipsirea de bunavoie de feluri de mincaruri, care iti da apoi satisfactia,placerea, bucurarea din mincaruri simple, cind si un ou si o bucata de brinza, obucatica de carne iti dau bucurare gustului, fara a fi nevoie de mincaruri indelungasortate, preparate si asezonate pentru a-ti aduce bucuria si a simti ca e sarbatoare.Asa e si suferinta si necazurile, cele ce nu mai sunt cu propie voie, acestea ajung de itiredau bucuria din lucrurile simple.Necazul, suferinta, pe care le duci cum poti (mai greu sa le duci cu multimire, cind celaproape de tine e in suferinta) si oricit te-ai zbate nu ai ce sa faci pentru a-l ridica pecel cu care suferi, patimirea din greutatile care iti apar in cale, toate care le duci pe citpoti, iar ce e mai mult de nu mai poti duce il lasi sa il duca Dumnezeu pentru tine;suferinta si patimire de luni de zile, si lacrimi de zile si nopti, si zbucium interior, silacrimi in exterior, toate ajung ca din privatiunea fara de voie a bucuriei, sa iti redeadarul bucuriei din lururile simple. Nu iti trebuie vacante, concedii super aranjate, cacioricum nu te-ai putea duce si maica ta sa fie in suferinta ei, nu iti trebuie lucrurisofisticate si scumpe pentru a-ti aduce bucurare, ci aceasta iti apare in suflet chiar dinfata unei flori, sau din verdele de iarba, sau din cintec de pasare, le auzi, le primesti inblindetea sufletului, in sufletul tau incercat de necaz, le vezi, le auzi si iti ajung de itidau bucurie. In suferinta sau necaz sau patimire intelegi altfel valoarea si bucuria careti-e data in calea ta.Privatiunea de bucurie a celui in suferinta este o lectie de a-l invata si de a-i invata pecei dimprejur valoarea, si bucuria.Nemultumirea anterioara patimirii, se disipa, si la marginea patimirii, apare o raza dezimbet, de bucurare. Darul de bucurare din lucrurile simple.nefire – inima impietritamai 7, 2011 - zise dale meleFaptul ca nu percepem lumina la noi in suflet si avem sufletul ingreuiat, faptul ca nusimtim caldura dumnezeiasca in inima noastra nu inseamna ca Dumnezeu s-a departatde noi, ci doar ca nu Il mai primim noi in sufletul nostru.Faptul ca nu-L percepem pe Dumnezeu aproape de sufletul nostru, este ca avem noiinima impietrita, usa o tinem inchisa, si ajungem in pacat, de zicem noi ca DumnezeuPagina 38 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 41. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ne-a uitat si nu ne aude rugaciunile, si nu ni le implineste, si ca suntem lasati farapavaza in cele ale raului, dar nu asa este, caci Dumnezeu este cu noi mereu, doar noinu mai primim bucuria si pacea de la El, caci ne-am inchis usa inimii.Domnul ne spune ca e cu noi mereu: “Eu cu voi sunt in toate zilele, pina la sfirsitulveacului.” (Matei 28,20), numai sa-i deschidem usa inimii, si Isi va face simtitaprezenta prin bucurarea, cadura, pacea inimii.In inima impietrita, in inima inchisa, insa nu are cum sa-Si faca loc Dumnezeu, nu-siare loc nici blindetea, nici mila, nici iubirea, nici bucuria, nici multumirea, ci doarrautatea si cirtirea – pestera de tilhari devenind, nu casa de rugaciune.Omul cu inima impietrita nu e in firea lui, si suferinta nefirii lui razbate in exterior, sise va lovi, faptele vor lovi inima impietrita, caci omul cela in suferinta lui ce se poartafara de toleranta, ingaduinta, blindete pentru clipa, pentru fapte, pentru oameni, se valovi, iar trezirea din impietrire ii va smulge lacrimi si suspinuri si tinguieli, dar care ilvor readuce in firea lui, vor despietri inima si va lasa sa patrunda bucuria si pacea luiDumnezeu.“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20,29)mai 1, 2011 - cuvintul zileiA zecea fericire spusa de Hristos, dupa inviere. Se referea la noi, cei ce urmam sapasim si noi in clipa timpului. Putem fi si noi printre cei fericiti de Domnul, dacacredem. Iar daca credem sa facem si faptele credintei. Fapta credintei, lasarea in voialui Dumnezeu, dupa cum si marturisim si ne rugam si cerem: “faca-se voia Ta precumin cer asa si pe pamint”, voia Ta, Tatal nostru, Dumnezeu.Fapta a credintei, umblarea dupa cuvintul Domnului, plinirea cuvintului Domnului,cela ce spune: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din totsufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, pe aproapele ca pe tine intrusinea ta, sa-i iubesti si pe vrajmasii tai.“credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.”(Evrei 11,1)Ne spune Sf Ap Pavel, ca credinta este roada a Duhului lui Dumnezeu, este dar de laDumnezeu.„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,facerea de bine, credinta,Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateni5,22-23)Dar daca e dar, atunci cum sa fie rasplatit ca fericit cel ce o manifesta?Este un dar credinta, dar este si lucrarea noastra, o avem ca dar de la botez, ca toatedarurile Duhului, dar e si lucrarea noastra sa nu o lasam sa se stinga si sa facem asa casa o crestem. Toate le primim si pe toate le-am primit, si chiar daca e sa nu semanifeste deodata toate in plinatatea lor, le avem pe toate, si ar trebui sa multumimpentru ele, chiar de nu le-am gustat in prea-plin.Pagina 39 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 42. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Ca sa rodeasca Duhul in noi semintele darurilor incredintate la botez, tine si delucrarea noastra, de a pastra locul curat, fara de patimi, fara de rautate, ca sa fie ca ocasa a Domnului, in care sa stea, sa Se odihneasca, sa faca sa rodeasca ce e lasat bunin sufletul nostru.De e de ne incearca necredinta, sa ne luptam cu ea, prin a lasa ceva din a noastra voiein voia lui Dumnezeu. Cred Tie, Doamne, cred ca Tu este Dumnezeul meu, si las invoia Ta, ale mele voiri, si indreapta-mi calea sa pasesc si eu in lume implinind voiaTa.De ne incearca necredinta, sa luptam cu ea si prin vointa noastra, prin vointa noastrasa lasam neincrederea si indoiala si tagada. Doamne, ma lupta necredinta, dar vreau sacred Tie, vreau sa am credinta tare sa o pot marturisi si altora, vreau sa las necredintasi indoiala si sa umbru in lume prin credinta in Tine.“Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,” (2 Corinteni 5,7)Luptam cu toate cele ce ar incerca sa ne dezradacineze din credinta, caci suntemBiserica luptatoare, si mergem prin credinta pe calea Domnului, mergem in nadejdeacelor promise cu credinta in cuvintul Domnului, si vom triumfa cind vom vedea, sivom primi de auzi: Intra intru bucuria Domnului tau.Umblam aici prin credinta, aceasta ne conduce pasii in lupta noastra, credinta ce se vaadeveri la vedere, cind lupta va inceta si ne vom odihni in bucuria lui Dumnezeu.Rinduiala lui Dumnezeu e mai mare decitrinduiala oameniloraprilie 28, 2011 linistirea gindurilorRinduiala lui Dumnezeu e mai mare decit rinduiala oamenilor. Nu va mai tulburati inzadar, lasati-le in rinduiala lui Dumnezeu. Nu va mai tulburati mai mult decit putetiduce, ostenindu-va mintea in noptile de lacrimi si fara de somn, lasati-va grija in grijalui Dumnezeu. Nu va mai luptati mai mult decit puteti duce, zicind ca le duceti voi petoate si le rezolvati, sau nu le rezolvati si nu gasiti scapare si atunci va deznadajduiti,uitind complet de Dumnezeu. Nu puteti voi privi cele nepatrunse, si intelepciunea sirinduiala lui Dumnezeu, nu le puteti voi sti, si nu le puteti cuprinde, lasati-va in grijalui Dumnezeu, odihniti-va greutatile si tulburarile si credeti lui Dumnezeu, si lasati-vain voia Lui, si in rinduiala Lui de Tata pentru voi si pentru toti.Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rauianuarie 26, 2011 - cuvintul zilei“Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, sinu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice vazice.De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si leveti avea.Pagina 40 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 43. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Celdin ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealelevoastre.” (Marcu 11, 22-26)Mergeti cu credinta in Dumnezeu, mergeti pe cale cu rugaciunea, rugati-va neincetat,in inima, in suflet, in cugetul tau sa tii legatura ta cu Dumnezeu, Tatal nostru. Mergeticu credinta si rugaciunea pe cale, nu lasati indoiala sa va tulbure legatura voastra cuDumnezeu. Cereti asa ca si cum ati fi primit deja, cu credinta tare, si cu multumire.Ceri sa primesti, crede ca ai si primit, si in cererea ta fii si multumitor.“Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.” (Luca11,9-10)De vreti sa aveti, cereti, dar cereti bine, nu rau, caci de cereti si apoi risipiti in placeri,nu e cerere buna.„Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si varazboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.” (Iacob4, 2-3)Cererea noastra sa fie buna, si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e saconsideram ca ne lipseste si ca am dori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila luiDumnezeu, si locusor in Imparatia lui Dumnezeu:„Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.” (Luca 12,31)„Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie deacestea” (Luca 12,30)Stie Dumnezeu de ce avem nevoie, care ne e trebuinta, dar noi avem nevoia sapurtam credinta tangibila si marturisitoare atunci cind cerem, cind ne rugam.Iar fara Dumnezeu nimic sa nu facem, caci fara Dumnezeu nimic bun nu poate deveniputinta. Dorinta noastra, cererea noastra pentru a deveni plinire si putinta, trebuie sa oindreptam catre Dumnezeu cu credinta tare si cu multumire.Cind e sa ne rugam lui Dumnezeu, sa avem inima buna, deschisa, fara urma de rautatesau tinind minte raul, iertare sa avem catre cei ce ne-au gresit, uitare sa avem de amprimit ceva din cele ale celui rau, pentru a putea sa ne rugam curat, din inima curata,iar Dumnezeu, Tatal nostru Cel din ceruri, sa caute la noi ca la copiii, si sa plineascarugaciunile noastre.Sa lasam orice lucru al raului, orice infatisare a raului, sa iertam, sa uitam urmeleraului care ne-au brazdat calea noastra, sa lasam neorinduiala si tulburarea care e sa leaducem din invidie si pizma asupra binelui altora, asupra binecuvintarilor altora.Sa lasam lucrul raului, pentru a putea pune in loc ingaduinta, ascultare, roade debucurie, si pace.Pagina 41 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 44. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?“Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare,ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.” (Iacob3, 16-18)Sa cerem bine pentru a primi, nu cu mindrie ci cu smerenie – caci dialogam cuDumnezeu – , caci “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le dahar”. (Iacob4, 6), sa cerem cu credinta tare, cu inima curata, fara sa avem rautate sauamaraciune sau invidie ramasa in ea, sa cerem bine, sa cerem cele folositoare, sacerem cu multumire si cu nadejde tare.Doamne, sa vad!ianuarie 24, 2011 - cuvintul zilei„Si cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind.Si, auzind el multimea care trecea, intreba ce e aceasta.Si i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul.Si el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!Si cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiuleal lui David, fie-Ti mila de mine!Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat:Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad!Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit.Si indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. Si tot poporul, carevazuse, a dat lauda lui Dumnezeu. ” (Luca 18,35-43).Vine Domnul pe cale, pe calea spre cetatea Ierihonului. Vestea vindecarilor minunatepreceda pasii Domnului, sufletele oamenilor se deschideau si primeau bucuria sibinecuvintarile care li se faceau. Domnul era pe cale insotit de multime de oamenicare vedeau si se minunau de vindecarile, binecuvintarile facute de DomnulDumnezeu.Linga cale, adus de cine stie cine, sta un orb, si cerea mila de la trecatori, asa isicistiga el existenta, din mila oamenilor ce mergeau pe cale. Aude orbul multime multavenind pe cale, si zgomot si forfota, si alai mare, si intreaba si el, ce este, ce seintimpla si primeste raspuns ca trece Iisus Nazarineanul. Auzind aceasta, striga citpoate: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!”. Oamenii din alai, ii cereau sataca, credeau cu mintea lor, ca mila ce o va cere e cum cere de obicei: ceva demincare, sau un ban, dar el tot striga.”Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine!”.Domnul ia aminte la strigatul aceluia, se opreste, si cheama sa-i fie adus, intrebindu-lce voieste sa-i faca lui. La care orbul zice simplu: „Doamne, sa vad!”, iar Domnul iiraspunde simplu: „Vezi! Credinta ta te-a mintuit!”.Ce sa fie mai simplu decit cererea exprimata si ca raspunsul primit?:“Doamne, sa vad! “ – “Vezi!”Auzise orbul acela de vindecarile minunate ale Domnului, auzise si credea ca poate safie si cu el, sa primeasca minunea.Pagina 42 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 45. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Anterior evenimentului ne apare relatata alta vindecare a unui orb, de fapt creare aceva ce nu exista, din tarina omul a fost facut de Dumnezeu si insuflat de Duhul dinsuflarea lui Dumnezeu. Celui orb din nastere despre care e vorba, ii lipsea luminaochilor, era asa ca prin nedesavirsirea lui sa se arate Slava lui Dumnezeu.Iar Domnul din tarina a terminat de construit farima de om ce lipsea, lumina ochilor.Ucenicii nu vazusera minuni de a se face ceva ce nu era, si discutia lor era filozofica,nu cereau si nu se asteptau sa vada vreo vindecare cu acel orb din nastere, iar acel orbnici nu ar fi gindit ca putea sa ceara asa ceva, sa vada. Ucenicii Domnului filozofau,cine sa fie pacatosul, el sau parintii lui, de s-a nascut acesta orb?Dar Domnul prin acela isi arata Slava Sa, ia tarina, ca la inceputuri la crearea luiAdam, si scuipind pe ea, a plamadit si a uns ochii orbului, si apoi trimitindu-l sa sespele s-a intors orbul acela vazind.„Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere.Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintiilui, de s-a nascut orb?Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarilelui Dumnezeu.Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vinenoaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis).Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.” (Ioan 9,1-7).Orbul de aici, cel de linga cale, auzise de minunile Domnului, si cere simplu:„Doamne, sa vad!”.Nu vorbeste cu un om simplu, cererea care o face nu o face unui simplu om, caci de laoameni mila ce o putea cere era nitica mincare, sau nitica alinare la neputinta lui, de arfi cerut aceasta de la oameni l-ar fi considerat nebun.Dar cere de la Hristos, de la Dumnezeu intrupat in firea omeneasca. Iar Domnul iiraspunde: „Vezi!” „Credinta ta te-a mintuit.”Si orbul acela indata a vazut, si mergea dupa Domnul, slavind pe Dumnezeu.Dar Domnul Dumnezeu, nu stia care-i dorinta acelui orb?, stia, caci Dumnezeu ne stiecu toate ale noastre, si stie ce ne e de trebuinta si care e nevoia noastra, dar vroiaDomnul Dumnezeu se vada si credinta acelui om, credinta si stiinta acestuia ca El eDumnezeu si ca are puterea de a vindeca dincolo de orice putere omeneasca. „Ca laDumnezeu nimic nu este cu neputinta.” (Luca 1,37)Orbul acela si-a aratat credinta lui prin rugaciunea lui staruitoare, era linga drum si afost adus pe cale linga Domnul Dumnezeu, unde si-a primit darul rugaciunii lui.Pagina 43 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 46. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Discutia cu Dumnezeu, rugaciunea noastra, cererea noastra trebuie sa fie staruitoare,si fara de indoiala, cu credinta tare, si cu staruinta puternica. „Rugati-va neincetat!”(1Tesaloniceni 5,17)De e sa primim oprelisti de la oameni, sa ne zadarniceasca in rugaciunea noastra,zicindu-ne poate ca dorinta noastra din rugaciune este o nebunie (ca acelui orb care isidorea vederea, daca ar fi strigat sa-l auda toti, ca vrea sa vada), sa nu ne oprim, saavem credinta cit o farimitura de graunte, dar o credinta tangibila, netulburata,nepatata de indoiala, si rugaciunea noastra va fi putinta noastra, caci rugaciunea cucredinta, primita e de Dumnezeu pentru a fi in putinta.„Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia:Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.” (Matei17,20)Rugati-va neincetat, cu credinta tangibila, si Dumnezeu, primind marturisireacredintei noastre, ne va darui cererea noastra.Si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e sa consideram ca ne lipseste si ca amdori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila lui Dumnezeu, si locusor in Imparatialui Dumnezeu: „Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adaugavoua.”(Luca 12,31).Rugaciunea sa fie simpla, („Doamne, sa vad!”), cu staruinta, cu credinta, netulburata.Sa zicem in tot locul, in toata clipa: „Doamne, miluieste-ma!”, „Doamne, ajuta-ma!”,„Doamne, iarta-ma!’.Doamne, da-mi sa-mi vad greselile mele, neputintele mele, uriciunile mele, sa pot sama desprind de ele, caci stind cu ele nu sunt pe cale. Am gresit mult, Tie Unuia amgresit, iarta-ma Doamne, si da-mi sa vad lumina sa ies din intunericul ce ma tine inlanturi de patimi si tulburari. Doamne, la Tine totul e cu putinta, deschide-mi ochiiintunecati de rautati, si da-mi lumina bucuriei. Cheama-ma si pe mine, caci sunt pelinga cale, cu ochi orbiti de patimi si rautati si in greseli intunecindu-ma, cheama-masi pe mine, Doamne, caci recunosc ca Tu poti lumina sufletul meu innegurat. Doamne,sa vad si eu as vrea, cu sufletul meu, bucuria Ta si mila Ta sa incalzeasca inima mea.Ajuta-ma Doamne!Multumirea – trebuinta pentru noi insineianuarie 16, 2011 - cuvintul zilei„Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe,Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau,s-au curatit.Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind peDumnezeu.Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela erasamarinean.Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care estePagina 44 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 47. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?de alt neam?Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17,12-19)Iata ca Domnul ajunge de intra intr-un sat, dar nu ajunge bine sa intre, ca esteintimpinat de citiva ce stateau deoparte, izolati din motive medicale din comunitate,de citiva leprosi. Boala lor le stergea diferentele, nu conta de ce neam erau, sau cepozitie sociala aveau, caci boala si suferinta anuleaza statutele, si toti sunt egali, la felcum egali suntem si in fata mortii. Stateau leprosii aceia, si auzisera de mintuirea cepasea in lume, pentru ei – mintuirea de boala lor. Aud ca venise Domnul in satul lor,si Il roaga, sa faca si cu ei cum facuse si cu alti leprosi, caci se dusese vesteavindecarilor minunate.„Si pe cand erau intr-una din cetati, iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, acazut cu fata la pamant si I s-a rugat zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa macuratesti.Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a duslepra de pe el.Iar Iisus i-a poruncit sa nu spuna nimanui, ci, mergand, arata-te preotului si, pentrucuratirea ta, du jertfa, precum a oranduit Moise, spre marturie lor. Dar si mai multstrabatea vorba despre El si multimi multe se adunau, ca sa asculte si sa se vindecede bolile lor.” (Luca 5,12-15)Ei nu se apropie de Domnul, sa-I cada la picioare, sa-L roage de voia Sa, ca sa-ivindece, ca cel de dinaintea lor de care Domnul S-a si atins cu mina Sa, acestia deacum Ii striga cu glas mare, din departea lor: „Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila denoi!”Domnul, face mila Sa, si le spune, sa se duca spre a se arata preotilor, pentru a lecertifica vindecarea, si ei s-au dus, si ducindu-se s-au vindecat.Devenisera din lepadati din comunitate, oameni din nou, lepra le disparuse de pe corp.Apai nu era o minune mare, si nu trebuiau sa se intoarca sa multumeasca Celui ce princuvint i-a vindecat, si sa dea Slava lui Dumenzeu pentru minunea care s-a facut cu ei?Apai, au primit asa mare cadou, o minune, si s-au dus in calea lor, fara sa se intoarcesa multumeasca?Poate sa zica cineva, ca or fi facut ascultare sa se duca sa se arate preotilor, si apoiluind certitudinea vindecarii sa caute sa multumeasca. Dar aveau certitudineavindecarii, stiau ca s-au curatat, stiau de minunea care se facuse cu ei, si care se facusesi cu altii, caci de aceea apelasera la Domnul sa-i vindece. Acum ca se vindecaserarevenisera la statutul lor de dinainte, erau poate ca aceia dintre evrei, dintre invatatori,sau farisei, cei ce vedeau minunile Domnului, dar nu vroiau sa le recunoasca, sibinele, binecuvintarilor, minunile care le facea Domnul, le denigrau, le murdareau cumintea lor. Asa sa fi fost si cu cei care din leprosi redevenisera la statutul lor,primisera minunea vindecarii, dar nu vroiau sa multumeasca pentru ea.Dar are nevoie Domnul de multumirea noastra? nu, caci ale lui Dumnezeu sunt toatecite sunt, ci noi avem nevoie de multumirea care s-o aducem lui Dumnezeu. Sau maibine spus, noi avem trebuinta de ea, caci ea inseamna ca nu mai suntem orbi laminunile si binecuvintarile care se fac cu noi, le recunoastem, Il recunoastem peDumnezeu, si stim sa multumim pentru ele.Pagina 45 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 48. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Acei leprosi se curatisera pe drum, nu le mai cadea carnea de pe ei, nu le mai cadeaudegetele, miinile, ochii nu le mai curgeau din orbite, carnea nu si-o mai scurmau cuciobul, „Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, dintalpile picioarelor pana in crestetul capului. Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine sisedea pe gunoi, afara din oras.” (Iov 2,7-8)erau oameni din nou cu statutul lor.Iar unul din cei fosti bolnavi, vazind minunea s-a intors, si cu glas mare dadea Slavalui Dumnezeu, si i-a cazut lui Hristos la picioare multumindu-I. Si acela erasamarinean.Poate sa zica cineva, ca da, s-a intors, caci fiind samarinean nu avea chiar asa mareconstringere sa se duca sa se arate preotilor iudei, si de aceea s-a intors. Da, darplecind de la acea premiza nici nu avea de ce sa se intoarca sa multumeascaInvatatorului, care nu era de neam cu el, a beneficiat de vindecare fiind in grupulleprosilor, el ce era de alt neam, si dupa vindecare isi revenise la statutul lui, deinchinator la zei, de oprire de la amestec cu iudeii. Atunci cum de vine inapoi, si cuglas mare sa dea Slava lui Dumnezeu, sa cada la picioarele Mintuitorului, si samultumeasca?Boala ii facuse egali, suferinta ii legase in alte limite, deosebite de oprelistile impusede civilizatia si cultura si religia lor. Minunea vindecarii i-a repus in statutul lor, iarunuia i s-a imbunatatit vederea, ochiul sufletului si mintea, ca L-a recunoscut peDomnul, si din inchinator la zei, acum dadea Slava lui Dumnezeu, si multumeaDomnului, iar altora li s-a intunecat vederea si li s-a incrincenat mintea cu toataminunea care se petrecuse cu ei. Stiau de vindecare, dar nu au venit la Mintuitorul sa-Imultumeasca, sa recunoasca binele ce s-a facut cu ei, si sa plece la picioareleDomnului inima lor, dragostea lor, bucuria lor, multumirea lor.Domnul raspunde la multumirea facuta de acela de alt neam, zicind, au doara nu totizece s-au curatat, unde-s ceilalti noua, caci s-a intors sa dea Slava lui Dumnezeu doaracela ce era de alt neam.Smerire pentru poporul ales, primit-au minuni, primit-au pe Domnul din neamul lor,dar minunile i-au orbit mai tare, si in loc sa dea Slava si multumire lui Dumnezeu, maimult cirteau si batjocorau, iar pe Domnul aveau sa-L pironeasca cu piroane de fier.Ni se arata adevarul realitatii de atunci si de acum, in durere, in necaz, suferinta,boala, Il cautam pe Dumnezeu, alergam si cerem ajutorul, mila si vindecarea de laDoctorul sufletelor si trupurilor noastre, avind doar rugaciune de cerere; dar cind e saavem bine, binecuvintare, sanatate, uitam de Dumnezeu, nu avem si rugaciunea deslavoslavie, de multumire. Doar cerem, si de e sa primim, nu mai multumim, iar de esa nu primim cirtim si ajungem de ne nemultumim. Si atunci cum sa mai dea Domnuldaruri si binecuvintari celor nemultumitori? Dar ne da, caci iubirea lui Dumnezeu estenemasurata, dar si pedagogica, caci Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa seintoarca si sa fie viu.Nu fiti nemultumitori, ca sa nu fiti considerati ca niste straini (parafraza la “Fie ca aiputin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotit ca un strain.” (Sirah 29,26) ), cel de altneam, s-a intors din boala ratacirii lui si a dat Slava lui Dumnezeu, si a primit carasplata: “Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.”, iar cei din poporul ales, s-audepartat, s-au invirtosat, s-au nemultumit, si din popor ales, s-au facut straini.Pagina 46 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 49. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Grea e nemultumirea, caci cel ce o duce e orb si bolnav, si chiar de are toate in alesanatatii ii boleste sufletul, si chiar de are binecuvintari sau plin dar e nemultumitor,este mai sarac decit cel ce nu are, caci nu in multimea bunurilor sta bucurarea de ele,ci in multumirea, si bucuria care ti-o aduc sufletului tau.De a fi multumitori noi avem nevoie, pentru a nu fi bolnavi cu sufletul. Sa multumimsi in suferinte si in boala si in incercari, dar sa multumim cu acea credinta si nadejdeca Dumnezeu e Tatal nostru, si ce e sa ne fie greu nu e mai greu decit am putea noiduce, si ce e sa fie greu e pentru a ne curati, a ne despatimi, si a ne afla sufletul usor sineinlantuit.Sa multumim in toate clipele lui Dumnezeu, dar nu ca ar avea trebuinta de ale noastemultumiri, ci pentru trebuinta noastra, de a nu deveni orbi, cirtitori, patimasi,nemultumitori.Sa ne invatam sa multumim mereu, sau cit de des, si mai ales in necazuri, dar si inbucurii, zicind cu credinta tare: „Slava lui Dumnezeu pentru toate”impotriva unora ca acestea nu este legedecembrie 5, 2010 - cuvintul zilei„Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata.Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care eragarbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum;Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta.Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu.Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand,zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea,vindecati-va, dar nu in ziua sambetei!Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare,sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape?Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezeceani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei?Si zicand El acestea, s-au rusinat toti care erau impotriva Lui, si toata multimea sebucura de faptele stralucite savarsite de El.” (Luca 13,10-17)Tamaduirea femeii girbove, ce pilda sa ne fie noua, in vremurile noastre? In vremurilenoastre cind nu prea intilnim oameni girbovi, dusi de spate, caci in aste vremuri sepoate interveni chirurgical pentru indreptarea, inlocuirea, cresterea oaselor. Nu preaavem exemple vii, ca sa intelegem prin ce trecea femeia aceea, asa ca ce sa ne fienoua pilda si invatatura in vremurile noastre?Era o femeie bolnava, adusa de spate, care nu-si putea ridica ochii catre cer, sa vadastelele, soarele, sa vada spectacolul cerului si sa se bucure de el. Privea doar catrepamint, vedea umbra pasilor, dar nu si luminatorul care facea sa paleasca totul ca sadevina umbra. Isi ducea viata femeia aceea cu neputinta ei, nu putea fi vindecata,privea pasii, privea umbrele, dar nu putea privi chip de om, nici de binefacator, nici dePagina 47 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 50. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?vrajmas, nu putea privi zimbet sau lacrima, privea pamintul, si asta ii era ei spectacolsi bucurare.O vedem venita la sinagoga, poate din obisnuinta, ca sa asculte cuvintul despreDumnezeu, sau poate adusa de dorinta de a-L auzi pe Invatator, de a primi izvor decuvinte vii, curgatoare in suflet. Avea bucurare femeia aceea, cele ale sufletului, ele oridicau, daca trupul nu o ajuta. Era girbovita trupeste, dar sufleteste cauta cuvintul luiDumnezeu. Tamaduire poate cauta, caci auzise de minunile facute de Hristos Iisus, sicei 18 ani care o tinusera zi de zi, clipa de clipa, lipita cu ochii de pamint, nu iistinsesera lumina din sufletul ei, lumina, credinta si nadejdea.Domnul o vede, o stie ca de 18 ani este legeta in neputinta ei, o cheama catre El, si odezelaga de neputinta ei, prin cuvint, si prin fapta, punindu-si miinile asupra ei.Apai, dara, nu putea Domnul sa o tamaduiasca doar prin cuvint?Avem pilde de vindecari doar prin cuvint, dar tot aceleasi vindecari prin atingereamiinii Domnului de acel neputincios.„Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe,Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau,s-au curatit.Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind peDumnezeu.” (Luca 17,12-15)„iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, a cazut cu fata la pamant si I s-a rugatzicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a duslepra de pe el.” (Luca 5,12-13)Era la evrei interzicere sa te atingi de cel lepros, sau de cel mort, si daca da, iti trebuiaperioada de curatire ca sa fi primit in comunitate din nou, era considerat necurat, deparca necuratia este mai mare decit curatia, de parca rautatea e mai mare decitbunatatea. Se pazeau de exterior pentru a nu se pingari, dar aveau sufletul incrincenatsi patimas si uritor de cele bune.Domnul vindeca prin cuvint, invie prin cuvint („Lazare, vino afara!” – Ioan,11,43) darsi prin atingerea miini („Si apucand pe copila de mana, i-a grait: Talita kumi, care setalcuieste: Fiica, tie zic, scoala-te!” – Marcu 5,42).Nevoie e de fapta pentru exemplu, si pentru invatatura. Cuvintele au puterea lor, de atamadui, de a ridica, dar trebuie insotite si de fapta. Si fapta si cuvintele trebuind sa fiede-o inima si simtire, pentru a implini voia lui Dumnezeu.Domnul si-a pus miinile asupra femeii, si aceasta s-a indreptat, si sanatoasa, facindu-se, slavea pe Dumnezeu.Minune mare, bucurie mare trebuie sa fi fost in sufletul femeii aceleia, ca de altfel insufletul oricui care ar suferi de o boala, si s-ar tamadui dupa ani si ani, si zeci de anide purtare a bolii, cind nu avea speranta de la doctorii vremii sa o indrepte.Pagina 48 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 51. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Minunea aceea trebuie sa ii si spaimintat foarte pe cei din sinagoga, si frica trebuie sa-i fii cuprins vazind puterea si milostivirea lui Dumnezeu. Dar ei in loc sa recunoasca,si sa slaveasca pe Dumnezeu, s-au smintit, s-au miniat tare, au ridicat inaintea aceleifemei si a Domnului ca sunt calcatori ai simbetei. Cum a indraznit sa vina si cum aindraznit sa fie tamaduita, simbata?Au doara, nu dezlegau ei, boii simbata, sa-i duca sa-i adape? Dar acel om, aceafemeie, acea fiica a lui Avraam, cea de un neam cu ei, care era legata de 18 ani, nutrebuia si ea sa fie dezlegata in ziua de cinstire a lui Dumnezeu?N-au mai avut de zis cuvint impotriva Domnului, s-au rusinat, dar le-au ramas ca unghimpe toate minunile Domnului Dumnezeu, se orbeau pe sine in fata minunilorpentru care multimea se bucura si slavea pe Dumnezeu.Acu, cum e pentru vremurile noastre, caci oameni girbovi, mai putin.Girbovi cu trupul, mai putin, dar cu sufletul girbov mai multi. Oameni cu suflet robit,incrincenat, asuprit de greutati, tras spre pamint. Oameni cu sufletul ingreuiat delipirea inimii de cele materiale, un suflet care nu se poate ridica, dupa cum ii emenirea, catre Dumnezeu, prin cele usoare, un suflet prins, inclestat, legat el si inimade ingrijorarile lumii, de necazuri, de greutati, orbit de cele materiale. Oameni cusuflet girbov sunt la tot pasul, si din timp in timp ajungem si noi girbovi de suflet, darce conteaza e sa putem sa ne ridicam sau sa cerem ajutor sa ne ridicam din aceacadere in orbirea materialului. Ridicare din girboveala sufletului e prin cele usoare,prin iertare, prin blindete, milostivire, rugaciune, prin darea importantei mai mariduhului si nevoii lui de a creste si a se ridica. Ajutor il putem cere de la duhovnic, sidaca e sa ne simtim sufletul girbov, apasat si greu de ridicat, sa mergem sa necerceteze, si sa ne cercetam si noi, pentru a ne marturisi, si a primi dezlegare, cacipreotii au primit puterea pentru a dezlega sufletul de girbovelile pacatelor si apasareaneputintelor „Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlegape pamant, vor fi dezlegate si in cer.”(Matei 18,18)E timpul oamenilor, asa cum il vad ei, pentru a face cele omenesti, timp limitat, dar esi timpul pentru a face cele ale duhului, cele dumnezeiesti, pentru care nu esteopreliste a timpului. „Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentrutoate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentruvoi.”(1Tesaloniceni5,16-18), nu are opreliste a timpului.„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,facerea de bine, credinta,Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.”(Galateni5,22-23), acestea nu au opreliste a timpului sau a legii.A face din cele ale duhului, a face din cele ale lui Dumnezeu, este ca slava simultumire adusa lui Dumnezeu, fapte care nu sunt in limitele timpului nostru, ci intimpul lui Dumnezeu.Domnul sa ne ajute sa lasam girboveala sufletului nostru, si sa primim dezlegare deneputintele sufletesti la scaun de marturisire, Domnul sa ne ajute sa intram si sa stamcit mai mult in timpul lui Dumnezeu, pentru a face si a implini voia lui Dumnezeu,pentru Slava lui Dumnezeu si mintuirea sufletelor noastre.Pagina 49 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 52. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Pagina 50 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 53. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?imbracati-va intru dragoste, care estelegatura desavarsiriinoiembrie 28, 2010 - cuvintul zilei„Si L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenescviata de veci?Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unulDumnezeu.Stii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisestistramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele.Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor sivei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie.Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat.Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatialui Dumnezeu!Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul inimparatia lui Dumnezeu.Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca?Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.” (Luca18,18-27)Vine la Mintuitorul un om de vaza, un om ridicat in slava lumeasca, care pazise legeadupa cum ii era data. O pazise si voia in rivna lui sa mosteneasca viata de veci,raspunsul Domnului, anume ca-i mai lipseste una, sa-si dezlipeasca inima de celepamintesti, sa vinda totul sa dea saracilor, si sa-I urmeze Invatatorului, il lasa intristatpe acel om bogat. Domnul vazindu-l astfel, a spus ca greu va intra un om bogat inImparatia lui Dumnezeu, iar nedumerirea apostolilor, anume ca cine poate sa semintuiasca, primeste adevarul si nadejde de la Domnul, ca „Cele ce sunt cu neputintala oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.”Omul acela de vaza, pazise legea data lui, si isi zicea ca e drept. Venise la Domnul nuca la Mintuitorul, ca la Fiul lui Dumnezeu, ci ca la Invatator, dupa cum si era, dar eramai mult; nimereste cuvintul de adresare, dar nu il crede in sinesi. Ii zice BunuleInvatator, dar la cuvintul Domnului, ca “Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu estebun, decat unul Dumnezeu.”, nu Ii raspunde: Da Doamne, Iti zic Bun, caci Te-amrecunoscut ca Domnul si Dumnezeul meu, si recunoscindu-L sa lase tot si sa-Iurmeze.Avea rivna dar era tinut sa nu cunoasca.Vine la Invatator sa afle desavirsirea, pazise poruncile, si ar fi trebuit sa nu aibe dubiicu privire la mintuirea lui; poruncile din legea veche, legea veche care nu dezlegasedesavirsirea, legea veche care zicea Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, dar care nuputea concepe „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca6,27-28). Legea veche, cea care nu se ridicase la “Fiti, dar, voi desavarsiti, precumTatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Matei 5,48). Pazise cele date lui, dar nuaflase desavirsirea.Pagina 51 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 54. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Omul acela bogat foarte in cele pamintesti, si cu agoniseala de roade din legea veche,afla raspunsul cerererii lui, dezlipeste-ti inima de cele pamintesti, vinde tot, uita detoate agonisite, da saracilor toate, si urmeaza lui Dumnezeu. Afla raspunsul, dar e preamult pentru el, si pleaca intristat. Venise la Invatator si nu a primit cuvintul, venise laDoctor si a plecat nevindecat, auzise chemarea Domnului, dar nu a primit-o, si aplecat intristat.Bogatia in sine nu e rea, ci poate fi izvor de daruri in suflet, doar perceperea ei gresitasi folosinta ei gresita, sau mai bine spus ne-utilizrea ei in scopul cu care a fost lasata,o face sa fie rea. Lipirea sufletului si a inimii de bogatie, tinerea de ea cu dintii, culacate, cu paza, o face rea. E lasata ca unealta spre ajutorarea celor saraci, celor nu atitde binecuvintati cu intelepciune sau abilitati, sau celor in nevoie si suferinta, e lasatapentru a fi de ajutor, iar in schimbu-i se va primi bucurare inimii, cresterea milostiviriisufletului, cresterea in bunatate si bucurie a sufletului.Bogatia nu e rea, si s-o avem nu e lucru rau, dar s-o avem ca si cum nu ar fi a noastrapentru a putea da fara nici o indoiala in suflet, pentru a o putea folosi spre ajutor celorin nevoie sau necazuri fara a sta sa faci socoteala sau judecati ca de ce are nevoie, sidaca e cazul sa ajuti sau nu. Sa ai ca si cum nu sunt ale tale, ci sunt daruri care ti s-audat ca sa bucuri si sa ajuti si pe altii.Bogatia nu e rea, si se poate duce, dar ne arata Domnul si calea lasarii a toate, caleacatre cinul ingeresc; cei ce au auzit chemarea Domnului si au primit-o in inima lor,carora le arde inima de iubire pentu Domnul de pot lasa lumea, a vinde tot, a lasa totsi a inchina ce le-a ramas, adica viata, sa o inchine lui Dumnezeu si slujirii aproapelui,pentru plinirea legii iubirii. Nu multi insa aud chemarea lui Dumnezeu spre viataingereasca, si nu pot lasa viata si s-o inchine lui Dumnezeu prin voturile monahale,dar cei ramasi, isi pot duce viata in lume dupa cuvintul lui Dumnezeu pentru plinirealegii si mintuirea sufletelui.A misca inima impietrita, poate fi sau nu in putinta omului, dar cu siguranta e inputerea lui Dumnezeu. A intoarce un om de la pierzarea sufletului, nu este in putereaomului daca e singur, dar poate fi in puterea omului prin darurile Duhului si aajutorului Dumnezeiesc. A mintui un suflet lipit de bogatie, fara alte daruri, orbit,bolnav, este in puterea lui Dumnezeu.Mintuirea sufletului, si dobindirea vietii vesnice intru bucuria Domnului, e dorirepentru care ne conducem viata, faptele, insa cine oare se poate numi drept in fata luiDumnezeu, si sa zica, eu ma mintui sigur? Cine sa zica, eu am plinit legea iubiriideplin, si sunt drept? Nimeni nu poate spune, caci cel ce nu e drept in iubire nu poatespune, caci ar minti, iar cel ce se apropie a fi drept in iubire, nu poate spune, caci nuse poate vedea pe sine astfel, cu cit te apropii de Dumnezeu si primesti daruri, cu atitte vezi mai mic, mai smerit si cu lipsuri fata de plinatatea bucuriei si iubirii ce ti-a fostdat sa o gusti, fata de ceea ce ar insemna sa iubesti cu toata inima, cugetul, mintea ta,fata de nemasurata iubire a lui Dumnezeu. Caci mintuirea sufletului este dorirenoastra, si este insasi puterea si iubirea si milostivirea lui Dumnezeu.“Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirileindurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangereimpotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, saPagina 52 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 55. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie.” (Coloseni 3, 12-16)Bogatia ta, omule, sta in darurile tale, in darurile primite, in talantii tai. Nu-i ingropasa nu rodeasca, caci nici cel in nevoie nu va primi ajutor, si tu vei fi raspunzator ca celce ai primit si ti-ai ingropat darurile si nu ai ajutat. Bogatia ta, omule, sta in cum itilipesti sufletul de ea, caci poti sa ai putin, dar daca din ce ai poti da, inseamna ca aiprea-plin, si esti bogat.Bogatia ta, omule, sa fie in darurile Duhului, caci nu ti le ia nimeni, si unde e bogatiata acolo va fi si inima ta si gindul tau. Bogatia ta sa fie Cuvintul lui Hristos, care salocuiasca in inima ta, izvor de apa vie va curge in sufletul tau, milostivirea iti va ungeinima, bucurarea darurilor tale pe care le poti da va regasi zimbet pe chipul luminat,iubirea de aproapele si multumire catre Dumnezeu pentru darurile tale si pentru darultau ce ai putut sa-l dai.Bogatia ta, este in darul tau.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa ne dezlipim inima de agonisirile materiale, si saprimim darul daruirii cu inima luminata.Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-tenoiembrie 21, 2010 - cuvintul zilei“Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strangeacolo tot graul si bunatatile mele;Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani;odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Sicele ce ai pregatit ale cui vor fi?Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.”(Luca 12,16-21)Ce ni se prezinta in pilda de azi, si extrapolind-o si la lumea de azi, este un om bogat,aflat deja in prea-plin caruia ii vine si mai plin, care ajunge de se orbeste, se sminteste,nu-si mai dezlipeste inima de cele materiale, isi intuneca mintea, isi devalueazasufletul degradindu-l pina la nivelul materialului, si ajunge de devine ne-bun.Omul era bogat, precum se vedea el, bogat cu cele materiale, dar sarac cu celesufletesti, atit de prinsa si legata ii era inima de cele materiale, ca acestea devin telullui, viata lui, menirea lui. Ajunge de da conotatie materiala sufletului, il hraneste si iida sa bea din cele ce a strins, din cele materiale. Sufletul lui, urmind astfel sa seodihneasca, sa manince si sa bea, sa aibe veselie de cele adunate.Omul bogat, era vrednic de mila, saracul, ca asta era tot ce-si agonisese el, celebanesti, cele materiale, care zicea el ca i se cuvin, ca el e stapinul lor, si roadele suntPagina 53 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 56. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ale lui pe de-a plinul. Nu vede ca trebuie sa multumeasca cumva, nu mai stie deDumnezeu, ca sa-I multumeasca.“De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnulcetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancatipainea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.” (Psalmi 126,1-2)Nu mai stie de Dumnezeu, nu mai stie de aproapele, e orbit de bogatia lui, de norocullui de a-i fi rodit tarina, si avea mai mult decit prea-plinul care il avea.Peste prea-plinul lui, ii era lui ca incercare de la Dumnezeu. Ai multe, ce faci cu ele?Vei avea mult mai multe, ce vei face cu ele? Vei orbi mai mult, sau ti se vor deschideochii, ca sa te intorci? Liberul arbitru al omului, nu esti fortat de nimic, faci dupa cumiti zice inima ta.Omul a orbit insa, mult mai mult, nu mai exista nimeni, era singur, el cu sufletul lui,caruia avea sa-i dea sa manince si sa bea.Se zicea ca pentru a te mintui trebuie sa mai ai pe cineva linga tine, ca sa poti iubi peaproapele tau, sa il primesti cu toate scaderile lui, sa faci iertare, sa faci blindete, safaci milostivire, sa faci iubire, pentru a fi drept in fata lui Dumnezeu, pentru a fi bun.Omul acela bogat, era singur, sarac in sufletul lui, prea orbit de material, uitind desufletul lui in adevar, uitind de semeni, uitind de Dumnezeu.Era ne-bun, adica nu era bun. Sufletul lui era necrescut, nedospit pentru a-si manifestaputerea si taria lui in om. Sufletul lui nu era crescut cu rugaciune, nu avea legatura,dialogul lui cu Dumnezeu, nu era inflorit de mila catre aproapele, nu era luminat cubucuria daruirii, a ajutorarii, cu adierea blindetii, sau a trairii suferintei aproapelui. Nuera un suflet usor care sa se poata ridica in rugaciune, si sa devina taria trupului, ci eraun suflet ingreuiat, legat de cele materiale, bucuria lui consta numai din prea-plinulmaterial pentru care nu stia sa multumeasca, era un suflet prins, bolnav, ingreuiat.Sufletul bolnav imbolnaveste si trupul si mintea, il face pe om atit de egocentrist, atitde orb fata de altii, ca nu avea sa se mai numeasca fiu al lui Dumnezeu, nu mai erabun, era rau, era nebun.Dumnezeu i-a ingaduit, i-a dat si mai mult, i-a umplut dorirea, avea prea-plin, i-a datsi mai mult, omul in schimb a cazut incercarii, si a devenit rau, a cazut, dar si maimult avea sa cada, caci Dumnezeu i-a cerut sufletul, iar mult prea-plinul de care isilipise inima nu avea sa mai fie al lui.***Sa luam aminte la ce avem, si pentru ce avem sa multumim, sa ne recunoastembogatia, materiala sau spirituala, si sa multumim pentru acestea lui Dumnezeu. Saluam aminte ca din bogatia noastra sa dam si celor in nevoie. De e sa fie bogatiemateriala sa dam cu dragoste celui in nevoie, ca si cum i-am da lui Hristos – celui cenu are unde sa-si plece capul -, de e sa fie din cele spirituale, sa dam un cuvint bun, omila sufleteasca, o blindete, o iertare, sa o dam celui aflat in durere sufleteasca, si saPagina 54 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 57. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?multumim pentru bogatia noastra ca am putut sa o dam, ca nu din ale noastre dam, cidin ale lui Dumnezeu dam, si din ce dam nu ni se va imputina, ci mai multe agonisimin locul lor. Caci un cuvint bun nu te saraceste, o mila sufleteasca si o blindete nu tesecatuieste, ci mai mult iti va prisosi, caci vei sti ca ai si poti sa dai.Nici cele materiale de dai, nu iti saraceste, ci inlauntrul tau stii, ca daca dai, inseamnaca ai, daca sufletul tau te lasa sa dai, indiferent cit ai, inseamna ca ai plin, si ca poti sadai. Cu cit poti sa dai, cu atit esti convins in sineti ca ai si esti multumitor pentru ce aisi ca ai putut sa dai. Caci cunostiinta avutiei tale nu sta in multimea ei, ci in cum opercepi pe ea, caci daca dai, inseamna ca ai.Sa luam aminte, sa ne crestem sufletul, sa nu amestecam cele materiale, zicind ca nesunt spirituale, sa nu ajungem sa ne lipim inima atit de ele, incit sa insemne pentru noitotul, iar sufletul sa zica ca asta ii e menirea, sa stea lipit de material, sa ajunga saflaminzeasca si sa nu creasca. Caci sufletul ni-l crestem precum ne crestem si trupul,dindu-i mincare si bautura, mincare precum rugaciunea, bautura precum milostivirea,iubirea de semen, blindetea, iertarea. Sa ni-l crestem, ca acesta ne va fi taria, acesta neva conduce cind e sa fim incercati sau tulburati de vijeliile lumii.Sa luam aminte, ca de e sa primim mai mult, din ceea ce avem mult, sa dam raspunsbun la acel mult-prea-plin, si sa nu ne fie de incercare, caci avind mai mult trebuie samultumesti mult si sa daruiesti mult. Incercare de e sa vina, raspuns bun trebuie sadam, ca sa raminem buni si drepti in fata lui Dumnezeu, caci iubirea e dreptatea luiDumnezeu.“Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te” - odhna ta, suflete, este in Domnul,caci EL ii cheama pe cei obositi si impovarati sa-si afle liniste si odihna, odihna taeste in cele usoare, dezlipirea de greutatile materiale, si ridicarea ta in rugaciune catreDomnul Dumnezeu. Mincarea ta, suflete, este rugaciunea care te creste, te creste incele usoare, bautura ta este izvorul de apa nesecat care izvoraste si se revarsa prea-plinla rodirea din Duhul Sfint. Bucuria ta, suflete, este in Domnul, caci nu exista bucuriemai mare, nu exista bucurie fara limite decit in Domnul, bucurie de cele pamintestitine cit tin si ele, sau se duce mai repede decit ele, caci omul se plictiseste repede deele, bucurarea intru Domnul este insa nemasurata facind sa paleasca toate alte bucuriilumesti.Domnul sa ne ajute sa ne agonisim bogatia adevarata, sa fim plini si darnici in roadeleDuhului, pentru a putea plini legea in iubirea de Dumnezeu si de aproapele,Spre Slava lui Dumnezeu, si mintuirea sufletelor noastre.Unde ti-e gindule, linistirea ta?octombrie 20, 2010 - lupta cu gindurileUnde ti-e viata, valoarea ta? Unde ti-e omule, adevarul tau? Unde ti-e timpule,plinatatea ta? Unde ti-e gindule, linistirea ta?Lumea e in faliment, criza e falimentul valorilor, economic lumea e bine numaivalorile sunt denaturate ajungind ca materia si materialul sa fie prinse in jocul non-Pagina 55 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 58. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?valorilor. Tari ajunse in faliment, din degradarea valorilor. Familii aflate in ura, veciniaflati in invrajbire, copii si parinti aflati in neintelegeri, parinti care isi omoara rodullor neimplinit inca pentru a putea vedea lumina. O lume devaluata, o lume care a uitatde Dumnezeu, o lume fara frica de Dumnezeu, dar traind o frica, o lupta si o tulburarecontinua.“Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica (Psalmi 13,5)Adevaratele valori sunt uitate, lumea se transforma doar in banesc, material, mocirla,isi impietreste inima, ajungem sa dam doar cezarului, iar lui Dumnezeu, ajugem sa nuIi mai dam nimic, nici inima, nici cugetul, nici virtutea noastra nu le mai inchinam luiDumnezeu, ci le punem in slujba lumii falimentare din prisma valorilor. Ne lipiminima de material, de bani, ne-o tinem noi prin vointa noastra aici pe pamint.“Sus să avem inimile.”O lume pierduta prin lipsa valorilor adevarate, o lume in criza valorilor.Usor ajungem sa ne ratacim neavind imaginea valorilor adevarate si netraindu-le, sibombardati tot timpul de non-valoare, usor putem ajunge sa ne devaloram timpul prinalocarea lui ingrijorarilor lumesti. Framintarile, grijile date de cele lumesti ajung de nesubjuga, ajung de ne fac sclavii acestora cu toate ale noastre, cu timpul nostru, cucugetul nostru, cu inima noastra. Ne zbatem in limitele vietii noastre cautind sa nevedem valorile, obturate insa de non-valorile atot-promovate, pierduti in nelinisti,chinuiti, si neimpacati.“Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,facerea de bine, credinta,Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateeni5,22-23)Ne luptam cu gindurile sa ne aflam linistirea, sa ajungem la gindul bun, dar nu ilajungem daca nu iertam si sa lasam cele grele, sa le uitam. Ne luptam cu ele, si ele selupta cu noi. Alegem noi insine sa le ducem pe cele grele, rele aduceri aminte, nelupta, iar sufletul se subrezeste, caci nu am iertat si nu am uitat. Ne prindem inviltoarea aducerilor aminte, a relelor aduceri aminte, si ne incrincenam, ne ingreuiem,ne inmocirlim mintea, iar sufletul se chinuie si el, iar trupul ajunge fara de taria sa, siboleste.“Feriti-va de orice infatisare a raului” (1 Tesaloniceni 5,22)Non-valoarea e o infatisare a raului, denaturarea perceperii valorilor, e o infatisare araului. Feriti-va de orice infatisare a raului.“Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric siintunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)Pagina 56 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 59. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Ne asteapta pe cale dusmanul pacii noastre, ne asteapta ca un tilhar sa intre pe portitalasata deschisa de neiertare, de neimpacare, de ne-uitare a raului, ne asteapta si cind ede ne coborim din bucurarea sufletului, ne prinde, si ne inconjoara cu relele-aduceri inminte. Ne ajung uriciunile, relele, relele aduceri aminte, patimile, cele ale vrajmasuluipacii noastre, ne ajung si ne dezbraca de haina bucuriei, ne ranesc sufletul, ilingreuiaza, viltoreaza mintea in nelinisti, ne bolesc trupul. Feriti-va de orice infatisarea raului, caci neiertarea, neuitarea si reaua aducere aminte e infatisarea raului.“Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-audezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.” (Luca 10,30)***Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa ajungem sa ne dezlipim inima de cele de jos, sa ni leagonisim pe cele usoare, pe cele de sus, ca acolo sa avem comoara noastra, si acolo siinima noastra.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa regasim adevaratele valori, frumusetea sufletului,usurarea sufletului, si sa aducem roade bine-placute Domnului intru binecuvintareaDuhului Sfint.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ajungem sa ne despatimim, sa lasam orice infatisare araului, si sa inchinam inima, cugetul si toata simtirea noastra spre Slava lui Dumnezeusi spre mintuirea sufletelor noastre.Sa nu ne purtam plinul secatuitseptembrie 5, 2010 - linistirea gindurilorCum e un plin, care are menirea sa fie plin, dar noi il purtam gol, si secatuit?Cum e un plin, care poate cuprinde totul, fara limite, dar noi il limitam la cele aledoririi materiale?Cum sa umplem noi acel plin, ca sa fie plin? Caci orice e mai putin decit desavirsitplin, e nitica chinuire, e nitica tulburare, si nu e linistire si pace?Spune Sf Apostol Pavel, si Sfintul Duh salasluit in el: „Bucurati-va pururea. Rugati-vaneincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intruHristos Iisus, pentru voi.” (1Tesaloniceni5,16-18)Sufletul, cel care se cere a se purta plin, e chipul lui Dumnezeu, e scinteia dumnezeiriice o purtam cu noi, plinirea lui e scopul lui, iubirea de Dumnezeu, si de aproapele,desavirsirea lui e implinirea cuvintelor Domnului,Cresterea lui se face intru cele usoare, caci un suflet usor, usor se ridica in rugaciune,in unirea lui cu iubirea lui Dumnezeu, caci mai usor e sa iubesti decit sa urasti, maiusor e sa ierti decit sa te incrincenezi, mai usor de purtat sunt cele de bucurie, deiubire, de milostivire, decit cele care l-ar ingreuna si l-ar inmocirli.Pagina 57 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 60. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Sufletul se zideste pe cele usoare, si din el rezulta puterea ta, caci taria unui om eduhul, peste toate poate trece un om cu suflet in care domneste pacea, iubirea, rasunabucuria, rugaciunea si milostivirea.„Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau.Imprejur – vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace silumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!”Domnul ne invata sa le alegem pe cele usoare, dar ne cheama la El, daca le avem pecele grele, covirsitoare, caci ne duce El cu greutatile noastre si ne aflam odihna sibucurie„Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cuinima si veti gasi odihna sufletelor voastre.Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.” (Matei 11,28-30)Toate pentru a ne faca calea usoara, toate pentru a ajunge la plinatatea sufletului si anu purta povara greutatilor„Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, facetibine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,” (Matei5,44)Iubirea e desavirsirea fara de limite, acel nelimitat care poate fi gazduit in sufletulnostru, iubirea de Dumnezeu, de aproapele, de vrajmasi, ne dau plinirea de caresufletul are nevoie pentru a nu-l purta gol si suferind.Doamne, prin marea Ta iubire de oameni, da-ne si noua sa ne facem urmasi iubiriiTale, ajuta-ne sa plinim poruncile Tale, ca saraci suntem in daruri si bunatati, dar Tu,Doamne, poti face sa rasara iubirea si blindetea si milostivirea si ascultarea, chiar si insufletele secatuite. Ajuta-ne, Doamne, dupa marea Ta iubire de oameni.Iubirea vrajmasiloraugust 26, 2010 - linistirea gindurilorCe porti sa faci cu vrajmasii tai?- Raspunsul cel mai simplu, rostit fara de gindire e sa te razbuni pe ei, pe ce ti-aufacut. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.Gresit insa. Caci astfel ne-am cazut din legea iubirii, in legea talionului, ne-amdecazut pe noi, ne-am facut mai rai decit cei fara de minte, mai rai decit ceinecredinciosi, mai rai decit cei ce nu au primit invatatura legii iubirii, caci noi amprimit invatatura si Cuvintul lui Dumnezeu, si am ales sa cadem din legamintul luiDumnezeu, am ales sa cadem din legea iubirii in legea veche.Cind Sfintii Apostoli au vrut sa razbune comportanemtul unei cetati care nu i-auprimit, zicind ca sa se roage ca sa coboare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut siIlie, ca pedeapsa, ce le-a spus Domnul: “Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti? CaciFiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca.” (Luca9,54-55)Vrei razbunare, si vrei sa le faci rau si tu? Al cui urmator esti, al lui Dumnezeu, sau alcelui rau?Pagina 58 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 61. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Cei tari in credinta, care Il au pe Dumnezeu Tata cu adevarat, si Ii urmeaza Cuvintulsi calea in adevar si dreptate – caci adevarata dreptate e iubirea – , acestia primesc peoricine de pe cale ca fiind frate, un copil al lui Dumnezeu, neuitindu-se la fapta ce le-ar fi vatamatoare, ci cu iubire de frate, si cu credinta puternica in bunatatea, dreptateasi iubirea lui Dumnezeu, accepta, iarta si iubesc pe vrajmasi.Cei slabi in credinta, cu credinta schiopatind, cind dau de vrajmasi care leinvolbureaza viata devin ca cei necredinciosi, ca cei care nu Il au pe Dumnezeu Tataadevarat, in simtirea lor. Indoielnici in credinta in Dumnezeu, uitind de noul legamint– al iubirii – cu mintea involburata ei cad, cad in legea veche a talionului, vrind sa-sirazbune suferinta pricinuita de vrajmasi. Ajung de se fac partasi cu cei necredinciosi,caci singuri s-au departat din a fi fiii lui Dumnezeu, calcind porunca iubirii.- Sa zicem ca nu te razbuni, dar zici ca ii urasti si ca nu uiti.Omul e lasat cu liberul arbitru, e cel mai mare cistig posibil, poti alege orice vrei,nimic nu te forteaza sa faci ceva, poate doar constiinta, gardianul tau, te tine sa nu faciceva rau. Poti alege sa-l urasti si sa nu uiti ce ti-a facut, sau poti alege sa nu-l urasti.“Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nutoate zidesc.“ (1 Corinteni 10,23)Poti alege orice, caci ai liberul arbitru, dar alege cele care ti-ar fi spre zidire, nu spreprabusirea puterilor din tine.Daca alegi sa-l urasti pe vrajmasul tau, e rau pentru tine, e chinuirea ta, te tulbura, temacina, nu te lasa sa te linistesti, sa ai pace, te framinta in visele tale, clipele tale deliniste ti le destrama. E rau pentru tine prin alegerea ta, aceea ca sa urasti si sa nu ierti.Mai apoi insa, cum te poti ruga in adevar, zicind Tatal nostru…, cum mai poti zice: Sine iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.Zici ca nu le poti uita fapta. Dar avem pe linga miracolul timpului, caci timpulvindeca prin uitare, mai avem si Cuvintul de la Dumnezeu. Nu poti uita, atunci stingefocul ce te arde si te tulbura cu bine si milostivire si iubire.“Iar voua celor ce ascultati va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce vaurasc pe voi;Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca6,27-28)- sa ii ocolesti, sa nu-i mai vezi in cale, sa ii ignori, sa zici ca nu mai existaCel putin nu e razbunare, si nu e ura, dar nici iubire nu e. Ti i-ai sters din minte, saunu vrei sa-i vezi, eviti sa mergi unde ar merge ei, iar daca apar, parca iti sunt unghimpe.Nu e nici varianta asta buna pentu tine. Ce faci, eviti sa te mai duci in anumite locuri,te feresti, eviti lumea, zici ca nu mai exista acele persoane. Dar ele exista, si sunt si eicopiii ai lui Dumnezeu, indiferent de ce ispitire au avut de trecut si nu au trecut-o binesi s-au facut vrajmasi ai tai.Ramai cu un gol in suflet, cu un gol care se umple de amaraciune, indiferent ca iieviti, sau te feresti sa-i vezi, golul ala este, si este pentru a primi amaraciune. Nici asanu plinim legea si cuvintul lui Dumnezeu, nici asa nu ne putem numi fii si urmatori aiCuvintului lui Dumnezeu.- sa ii acceptiSa zicem ca nu ii eviti, si le accepti prezenta, cu indiferenta, fara sa te afecteze nici inbine nici in rau, ii accepti. E oarecum mai bine, dar tot simti un gol in suflet, caci ti-esufletul ca un vas neumplut si care doreste sa fie plin, poate merge si asa, un timp, darsufletul va suferi, e ca un plin care nu s-a ajuns sa fie plin.Pagina 59 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 62. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?- sa ai bunavointa catre eiE mai buna abordarea, dar nu e plinirea legii. Bunavointa poti avea, dar daca nu eimplinita prin iubire, e fortata; e mai bine pentru tine, dar nu e naturala, nu e usoara,daca nu e izvorita din iubire.“Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea,caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.” (Romani 12, 20-21)- sa te rogi pentru ei, ca fie luminati si indreptati de Domnul, sa fie biruitori in ispite sisa nu mai fie de joc celui rauGreu nu e sa te rogi pentru ei, si sa le ierti lor, dar si tie, ca poate le-ai fost ispita lorcumva, greu nu e sa zici: Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe totivrajmasii mei. Greu nu e sa ierti, daca vrei sa poti sa te rogi in adevar, ca sa poti zicecurat Tatal nostru…, si ca sa se risipeasca greutatile care ti le-au pricinuit. Greu nueste sa ierti, ci greu este sa duci cu tine ura, rautatea, razbunarea, astea sunt cele grelesi covirsitoare si impovaratoare pentru suflet. Este usor sa ierti si sa uiti de parca nu arfi fost, si sa nu le aduci nici lor aminte, nici tie, caci greu pentru tine e sa fi biruit dintimp in timp de rele aduceri aminte. Iarta-i, uita-le faptele cele rele si nu le pomeni,caci ale celui rau au fost, roaga-te pentru ei cu dinadinsul pentru a se ostoi asprimeaaschiei ramasa in suflet, ajuta-i, fi milostiv lor, si du la plinatatea faptele tale,aducindu-ne aminte de poruncile Domnului:“Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca6,27-28)- sa ii iubestiPorunca Domnului, plinirea legii, caci plinirea dreptatii se desavirseste prin iubire.“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si dintoata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Luca 10,27); “Iubiti pe vrajmasii vostri”Ce e mai usor, aceea sa alegi. Iubirea e usoara, e linistitoare, e bucurie, e plin, erugaciune cu bucurie, e bunavointa, e rabdare, e chipul lui Dumnezeu in om.“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nuse lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nugandeste raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata.” (1 Corinteni 13, 4-8)Pagina 60 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 63. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Doamne, fie voia Ta, nu voia noastraaugust 18, 2010 - linistirea gindurilorIn toate vrem sa facem voia noastra. Zicem: acum nu e timpul socotit de noi ca trebuiesa ne facem un rost, o casa, o cariera, sau zicem apoi: acum e timpul si acum vreau,dar poate fusese timpul de la Dumnezeu si noi am pazit sa nu fie, caci nu era sa fieatunci precum voia noastra.Sau e de consideram ca a venit timpul voirii noastre, si luptam, ne chinuim saimplinim voia noastra, asa cum o vedem noi, dar nici ca ne-am pleca voii luiDumnezeu.Cum sa ne plecam vointa noastra, cind nu avem credinta, cind nu-L avem peDumnezeu – Tata al nostru, si singuri ne dezmostenim, si ne consideram vitregi, prinneplecarea noastra, prin ne-urmarea Cuvintului lui Dumnezeu.Poruncile lui Dumnezeu sunt luate in uitare, sa nu ucizi, sa nu desfrinezi, sa iubesti petatal tau, pe mama ta, dar mai presus sa-L iubesti pe Dumnezeu, sa ai iubire, pace,blindete, bunatate, milostivire, sa nu ucizi copii si sa-i lasi asa cum a rinduit Domnul.Tulburare mare atunci cind voia noastra nu se face asa precum vrem noi, caci si noi larindu-ne am ignorat voia si cuvintul lui Dumnezeu, caci singuri ne-am facut din fii inne-fii prin neascultare, tulburare mare.Citi oare nu ne-am luptat, nu ne-am tot chinuit sa se faca dupa voia noastra, neluindaminte la voia lui Dumnezeu cu noi. Citi oare nu ne-am chinuit prin neplecareanoastra, in nemultumiri si incrincenari si nu ne-am oprit deloc a ne linisti prin a nelasa in voia lui Dumnezeu.Doamne, fie voia Ta, nu voia noastra.Sf Arhanghel Mihailrugaciune la icoana Sf Arhanghel MihailSfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, cel ce ai zis: “Sa stam bine, sa stam cu frica, saluam aminte!”" si ai oprit cadea ingerilor trufasi,ajuta-ma de ma tine si pe mine sa nu cad in deznadejde, in rautate, in necredinta,de ma vezi ca ma clatin si stau sa cad, ajuta-ma de ma tine,de vezi ca se lupta cu mine cele ale raului, vin-o si fi si mie ajutator si tine-ma sa nucad,de ma vezi cazuta, vin-o degraba si ma ajuta sa ma ridic si sa imi aflu tamaduire sivadire de cele ale rauluiSfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, mijloceste pentru mine cu rugaciunile tale,intareste-ma in credinta, in frica de Dumnezeu, in iubire, in bunatate, in blindete,ajuta-ma si mijloceste pentru mine la Imparatul nostru Dumnezeu.Pagina 61 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 64. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Rugaciune la icoana Schimbarii la fataaugust 6, 2010 - zise dale meleDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce Te-ai schimbat la fata si aiingaduit ucenicilor Tai a vedea Slava Ta, precum li se putea,ajuta-ma si pe mine sa inteleg dumnezeirea, sa o cuprind pe cit as putea in inima mea,si in mintea mea, ca sa am credinta tare, ca sa nu ma mai biruiesc cu necredinta,indoiala, sa biruiesc cele rele ce ma ispitesc sa cad, ajuta-ma de-mi rasare in inimalumina Ta, iubirea Ta, caci din iubirea Ta de oameni poti schimba orice suflet secatuitin izvor de daruri.Sfintilor ai lui Dumnezeu, apostoli si prooroci, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, siajutati-ma sa ma schimb si eu pentru a fi bineplacuta Domnului, sa am bunatate in locde rautate, iubire in loc de ura si invidie, ascultare in loc de incrincenare, ajutati-mavoi Sfintilor ai lui Dumnezeu sa am pace in loc de tulburare, blindete si milostivire inloc de miniere si asuprire, credinta in loc de indoiala, plecare de voie in loc de cirtire,multumire si rugaciune in loc de nemultumire.La praznicul Tau, Doamne, sa ma schimb si eu as vrea, ca sa fiu bineplacuta Tie,ajuta-ma Doamne, pentru rugaciunile sfintilor Tai, si ale Maicutei Tale, ajuta-ma cumila Ta si cu iubirea Ta de oameni, ajuta-mi Doamne.Egoismul – nebunia vremuriloriulie 15, 2010 - lupta cu gindurileEgoismul ca orbire proprie.Ai. Ai multe, dar nu te opresti sa tot vrei sa tot ai, sa tot consumi, sa tot acumulezi,fara a te gindi sa dai, caci asta nu intra in conceptul promovat de aste vremuri.Cumpara, ia chiar daca nu iti trebuie si apoi arunca-le ca s-au stricat de cite ti-ai luat sinu ai folosit, acumuleaza, caci ai valoare doar prin acumularea ta, ai valoare doar cititi e exteriorul.Ai. Ai multe, dar nu le vezi, nu le vezi nici pe ale tale binecuvintari, nici nu-i mai vezipe altii, pe ai tai care ar avea nevoie de un cuvint, de o blindete de la tine, iar peceilalti oameni mai amariti sau mai bolnavi sau mai necajiti sau mai oropsiti nici nu-imai consideri ca exista.Si daca tot vrei, tot ai nevoie – falsa nevoie -, atunci nu ai, iar daca daruiesti, si tot dai,atuncea ai.Falsa nevoie care ti-o promoveasza societatea de consum nu-ti confera senzatia demultumire si satietate, orbindu-te pentru ca sa te vezi doar pe tine, crescindu-tiegoismul pina la statutul de zeu, dar si izolindu-te de ceilalti, de nevoile lor, desuferintele lor, nu-l mai intelegi pe aproapele, ba chiar il urasti il invidiezi si-l ignori.Chiar daca nu ai multe, dar daca dai, ai sentiment de satietate fizica, si multumiresufleteasca, caci nu in multitudinea lucrurilor si a banilor sta multumirea, ci cum le aiPagina 62 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 65. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?in sufletul tau, de poti sa dai, atunci sti ca ai, si pentru ca dai iti da multumire si ce itiramine iti da multumire.Egoismul se revarsa prin anxietati.Nu iti mai ajungi sieti, esti nemultumire pentru sineti, esti propria apasare, propriainchisoare.Te vezi pe tine dar doar partea care iti aduce nemultumire, iar pentru restul esti orb.Te gindesti doar la tine, iar restul de oameni nu mai exista. Dar unde e valoarea ta,unde e adevarul tau?Nu te mai vezi nici pe tine, nu mai gasesti ca ai pentru ce sa multumesti, si te afunziacolo unde nu mai vezi si nu mai auzi nimic, in iadul personal, in care tovaras iti enemultumirea, anxietatea, depresia. Si ramii in inchisoarea ta personala, orbit, surd,rupt de a primi sau a da, egoismul e cel ce te afunda si te tine acolo, egoismul crescutsi promovat ca zeu, de nebunia vremurilor.Nebunia vremurilor, zeul Eu.Inchinati-va mie, zeului Eu, jerfiti-va mie din timpul vostru, din bani, din darurilevoastre, aduceti-mi-le mie. Nebunia vremurilor.Ce sa fie din vremurile astea care sa te invete sa vezi, sa te vezi mai intii pe tine ca samultumesti pentru ce ai, sa te faca sa il vezi si pe cel de linga tine, ruda ta, aproapeletau care are nevoie de tine, de prezenta ta, de iubirea ta, de incurajarea ta, de un cuvintbun?Ce sa fie din timpurile astea care sa te invete sa ierti, sa ai toleranta, sa il primestilinga tine pe fratele tau chiar cu scaparile, cu durerile lui, cu faptele lui incomode saude ispita?Ce invatatura a lumii te invata mila, iubirea de aproapele, jertfirea de sine cu iubire sicu multumire ca ai putut face asta, neraspunderea la rau cu rau, ci iubirea de vrajmasi,lasarea voii, multumirea pentru toate si pentru toti?Ce sa fie din lumea asta care sa te invete smerenia, sa te invete sa binecuvintezi pe celce te blesteama, sa iti cresti sufletul in rugaciune, sa gasesti adevarul valorii tale?Oamenii sunt invatati sa traiasca in nemultumire, in fals neajuns, in epuizarearesurelor fizice, morale, sufletesti, in consumul si pentru sine, dar si al persoanei insine, si in uitarea de sine, in ne-simtirea tariei din tine – sufletul care sa cirmuiascatrupul, mintea, voirea.Nebunia vremurilor, lipsa valorilor adevarate, denaturarea binelui si a adevarului,uitarea de Dumnezeu.“Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea – alelumii, ale doririi, bucuriei, plinirii voastre –se vor adauga voua. “Pagina 63 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 66. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Gindul bun – mila lui Dumnezeuiunie 26, 2010 - linistirea gindurilorNe framintam, ne luptam cu gindurile, ne luptam cu noi, ne luptam cu lumea.Gindurile, ale noastre doar, dar tot pe noi ne lupta, pina le domolim, ne framintam sine chinuim.Ne luptam cu noi, tot din ale noastre, cu greutatile noastre, cu ispitele noastre, si pinanu ne linistim, ne chinuim.Ne luptam cu lumea, caci incercam sa o facem si sa le facem dupa cum am vrea noi, siasa fiecare, si asa lupta intre vointe, duritati, iar voia lui Dumnezeu care ne-ar linistinu o mai consideram pentru a ne pleca ei.Ne luptam cu ale noastre ginduri, cu neintelegerile noastre, cu vointa noastraneimplinita, cu incrincenarile noastre, ne tot luptam.Dar ispitirea de neliniste din partea gindurilor, tulburarea lor dispare odata cu venireagindului bun care le aseaza si linisteste furtuna din minte si suflet. Gindul bun e ca undar, e mila lui Dumnezeu care a cercetat sufletul, si curata locul luptei si lasa in loclinistire, si bucurie, si multumire.E o schimbare desavirsita, ne faceam in minte ginduri, scenarii, lupte cu gindurile,judecati, osindiri, ispita din launtrul nostru, dar la venirea gindului bun talazurile selinistesc.Depinde de asezarea sufletului, depinde de cit de tare e ispita, gindul bun poate veniindata, dar in cazul in care ispita continua si ne inclesteaza sufletul in incrincenare simintea, si nu gasim limanul gindului bun, oricit am plinge, oricit ne-am ruga noi, sanu pregetam sa mergem sa cerem ajutor de la duhovnic, sa lupte cu noi pentru iesireala liman.Gindul bun cind vine lasa loc curat, lasa liniste si bucurie, ce era inainte invirtosaredevine multumire, iar schimbarea simtita o recunoastem cu fiinta ca e din milaDomnului catre noi, caci ne-am luptat si noi dar scaparea si limanul linistii ca dar dela Domnul este.Darul tau, in numele Domnuluiiunie 25, 2010 - linistirea gindurilorDa celui ce nu are si inmultesti, da celui ce are si ajungi de risipesti. Dreptate este, darnu in adevar.De nu te apuci sa il cauti tu pe cel ce nu are, macar ia aminte cind iti rasare in cale, sida-i ce tie iti prisoseste, iar lui ii lipseste, caci pe tine prisosul te ingreuiaza si nu temultumeste, iar celui ce ii lipseste, darul tau face de plineste intru bucurie locul lipseilui.Pagina 64 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 67. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Iar de ajungi de dai celui ce are sau primeste multe, risipa este, caci cel ce a primitnici nu va lua in seama si va uita si de darul tau si de daruitor, iar cel ce da ajunge derisipeste, caci nici cel ce a primit nu se bucura, si nici el nu va apuca sa se bucure deroadele lui.Sa cautam pe cel ce nu are si sa plinim lipsa lui, si o farima de bucurie de ii vomaduce cu multumire se va unge inima noastra.Dar fapta in adevar se desavirseste daca se face in numele Domnului. De dam ceva, sadam in numele Domnului, caci astfel risipa nu mai este, ci iubire facuta aproapelui innumele lui Dumnezeu.Iar daca intre oameni uitate sunt ale noastre daruri, sa nu inneguram gindul zicind carisipire este, caci in fata lui Dumnezeu este adunare, de toate daruri, milostenii,ginduri, fapte de bunatate.Preasfinta Fecioara de Dumnezeu nascatoare, ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine,Care este pricina bunatatilor, bucuria facerii de bine izvaraste-o tuturor, spre pacea sibucuria sufletelor noastre si a noastra mintuire. Amin.Iubirea e dreptatea lui Dumnezeuiunie 9, 2010 - linistirea gindurilorCine sa nu stie, sau sa fi auzit de pilda intoarcerii fiului risipitor.“Si a zis: Un om avea doi fii.Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si elle-a impartit averea.Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolosi-a risipit averea, traind in desfranari.Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinilesale sa pazeasca porcii.Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-idadea.Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pieraici de foame!Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facutmila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiultau.Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inelin mana lui si incaltaminte in picioarele lui;Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa seveseleasca.Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece sijocuri.Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru cal-a primit sanatos.Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.Pagina 65 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 68. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcatporunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiatpentru el vitelul cel ingrasat.Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat,pierdut era si s-a aflat.”(Luca 15, 11-32)Odata fuseram, poate, si noi fiul risipitor, sau poate de mai multe ori, si chiar de nustiam de pilda mai sus amintita, ne-am indreptat spre Dumnezeu ca la ultimulacoperamint si ajutor si scapare.Suntem si noi fiul risipitor cind risipim in van, fara adevarat folos cuvinte, sau timp,sau din darurile – talantii – care ii avem si i-am primit, cind risipim noi darul luiDumnezeu dat noua, si cind ne aratam nemultumitori cu ce avem, aceea tot risipa este,si dupa ce risipim si pierdem ce avem, ne intoarcem umiliti, si Domnul ne primesteiara ca fii ai Lui.Sa nu ne indoim de marea iubire a Domnului, care ar lasa cele 99 de oi cuminti, si s-arduce sa o caute si sa o gaseasca pe cea pierduta, si la gasire s-ar bucura si ar salta debucurie si ingerii din cer. Sa nu ne indoim de iubirea Domnului, dar sa nu ispitim noipentru aflarea ei.Sa privim pilda intoarcerii fiului risipitor si din prisma fiului ce a ramas linga tatal sia trudit alaturea.Se intrevad 2 dreptati, a fiului cel mare si a tatalui, dintre care cea adevarata e cea caree facuta cu iubire.Fiul cel mare a ramas, si a lucrat linga tatal sau, a dus ziua, greutatea zilei, insa posibilsa-i fi scapat ceva: multumirea; orice truda, orice jertfa, daca nu e facuta din inima, cudrag, cu multumire, si inchinata Domnului, lasa portita de uriciuni, caci nu edesavirsita.Dar sa ne gindim la fiul cel mare, la ce simtea el, simtea ca el nu a adus asa bucuriemare, asa fericire tatalui sau, in tot decursul zilelor precum a adus fiul cel mic intorsdin ratacire si din risipire.Fiul cel mic s-a intors, smerit, dorind sa fie macar precum argatii de la curtea tataluisau, ca ar fi dus-o mai bine decit printre straini, in ratacirea si risipirea lui. Tatal l-aprimit cu bucurie, a taiat vitelul cel gras, s-a veselit tare, fiul cel mare s-a tulburatinsa, el nu a adus asa bucurie tatalui sau, ca sa il faca sa ii dea si lui spre veselire unied macar.Firesc e pentru oricine sa se bucure de venirea cuiva pe care poate il credea pierdut,poate il credea mort, pe care nu l-a vazut de mult si dupa care plingea inima, bucuriamare a tatalui e fireasca, e in dreptatea lui sa se bucure. S-apoi si ingerii, si cerurile sebucura cind se intoarce un pacatos, cind un risipitor al darurilor ajunge si isi apropieinapoi adevaratele valori si de pe linga cale se intoarce pe cale.Pagina 66 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 69. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Si fiul cel mare insa are dreptatea lui, el simte ca nu a produs asa bucurie mare tatalui,caci de obicei cel pe care il vezi mereu cu care te obisnuiesti sa-l vezi, nu te bucuraasa de tare precum cineva pe care nu l-ai vazut de mult, si fiul cel mare era indreptatea lui, dar dreptatea lui l-a tulburat si l-a suparat.Doua dreptati omenesti, care sa fie cea adevarata, cea facuta cu dragoste, cu fringerede inima din dragoste si nu dreptatea care aduce suparare si tulburare, caci asta nu edreptatea lui Dumnezeu.Poate ne-am aflat si in postura fiului risipitor, poate mai des ne-am aflat in aceasta, siprin risipa noastra, si prin nemultumirea noastra, si am primit in uimire dragosteaDomnului care nu ne-a lasat si ne-a primit, si ne-a pazit chiar in ratacirea noastra.Poate ne-am aflat si in postura fiului cel mare ramas linga tatal sa lucreze de zi cu zi,si am vazut ca nu aducem asa bucurie mare precum cineva venit mai rar. Insa aici inaceasta ipostaza lipseste multumirea. Caci fuseram cu tatal tot timpul, ne-am bucuratde prezenta, de binecuvintarea, de cuvintele, de caldura si ajutorul lui, si le-am luatde-a gata, si am uitat sa multumim. Le-am dus poate cu rivna, dar fara multumire. Iarlipsa multumirii, tot nemultumire este, tot risipa este.Fiul cel mare, risipea si el, caci nu multumea cu bucurie de faptul ca se afla linga tatal,risipea prin nemultumire.Dreptatea oamenilor devine dreptate adevarata daca e facuta cu iubire, legea noua,legea iubirii mai mare s-a dovedit sa fie decit vechea lege a talionului, caci plinireadreptatii se adevereste prin iubire.Domnul sa ne caute si pe noi, oi ratacite in nemultumirea noastra, si sa ne aducainapoi pe calea iubirii, spre mintuirea sufletelor noastre si spre slava lui Dumnezeu.“Toate cite cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-atiprimit si le veti avea.” (Marcu 11,24)aprilie 20, 2010 - cuvintul zileiDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa.Rugindu-ne sa cerem si sa credem ca am si primit milostivirea Domnului asupranoastra. Fiecare pas facut e mila Domnului, fiecare gind de rugaciune e milaDomnului, fiecare zi e un dar de la Dumnezeu.Sa mergem cu rugaciunea, convinsi fiind ca am si primit cererea noastra, cu credintain cuvintul Domnului. Fiecare incercare sa o credem ca e mila Domnului, chiar daca oprimim mai greu ca poate ne e de smerenie, iar asta se primeste mai greu, sa neaducem aminte de rugaciunea izbavirii, sa ne aducem aminte si de cuvintul Domnului,si daca credem ca acolo si atunci e milostivirea Domnului cu noi, asa ne va fi.Doamne, pe cei drepti ii iubesti si pe cei pacatosi ii miluiesti, miluieste-ma,Dumnezeul meu, dupa mare mila Ta.Mila Domnului imbratiseaza sufletul cu duiosie si blindete, cu caldura de foc sizimbet si dulceata, cu pace si cu uimire de bucurie, mila lui Dumnezeu transfigureazaPagina 67 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 70. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?spatiul si timpul, timpul devine cu valoarea de aur, clipa milei e cit un secol debucurie; spatiul si mohorit de ar fi, in desfatare si lumina se arata; boala de ar fi, milalui Dumnezeu o indulceste si ii da sens.Cela ce m-ai zidit, Dumnezeul meu, miluieste-ma. Doamne, sa-mi ajuti mie, grabeste-Te.Milostivirea Domnului in toate sa ne insoteasca, sa mergem cu rugaciunea, si sa avemcredinta ca Domnul credincios este, cuvintul Lui e Adevarul – „rugindu-va, sa credetica le-ati primit si le veti avea”.Rugati-va pentru milostivirea Domnului, credeti ca este cu voi oricind, in orice clipa,in orice intimplare, incercare, in ispita, tulburare, in boala, sa credem ca e milaDomnului si o vom avea, dupa Cuvintul Domnului. Amin.Simplitatea ca bucurieaprilie 18, 2010 - linistirea gindurilorBucuria simplitatiiCe e simplu e si usor, usor de facut, usor de purtat, fara sa te macine, sau sa ajungi saiti jertfesti timpul, sau sa te chinui inutil.Cind e sa ne vedem ca suntem mult prea imbroboditi, inlantuiti de probleme, necazuri,de multe ce avem sa dam noi raspuns sau raspundere, cind e sa ne vedem chinuiti deasupreala vremurilor, sa mergem pe calea simplificari.Era o vorba ce zicea, ca celui ce a postit, nu-i trebuie mincaruri fantezi si multpregatite cu arome, ca se multumeste si cu ceva simplu, cu un ou, o brinza si o bucatade carne, si astea ajung de il bucura tare, si ii ofera o mai mare satisfactie decit celuice nu a postit iar la dezlegare asteapta mincaruri bine asezonate si indelung pregatite.Bucuria lucrurilor simpleCind ne vedem rapiti si dusi de tavalugul vremurilor, si raspinditi in mii de ginduri siprobleme, sa nu ne lasam dusi in acea vijelie, ci sa le primim si sa le privim curabdare, incercind sa aflam calea simplitatii spre rezolvare, decojind problemele,inlaturind straturi, straturi din problema sau situatie, pentru a ajunge la simplificareaei, la simplitate, la ceva usor de purtat, si fara tulburare. Reducerea la simplitate.Ce e simplu iti da bucurieAdevarul e simplu, minciuna e intortochiata, ingreuiaza, si iti chinuie mintea si paceata se tulbura.Impacarea din inima si iubirea de vrajmasi e simpla, nu doare, nu chinuie, trebuienitica vointa de a urma cuvintul Domnului (macar cuvintul Parintelui duhovnic, cinditi aduce aminte de iubirea de vrajmasi), ura, minia, scirbirea de persoane care leconsideri vrajmasi e chinuire, e tulburare, e furtuna in suflet, e nesomn, e greutate depurtat, e macinare de zile, luni, e rana vie.Pagina 68 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 71. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?“ Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cuinima si veti gasi odihna sufletelor voastre.Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara. “ (Matei 11,28-30)Jugul Domnului, dragostea, dragostea de Dumnezeu, de aproapele, dragostea devrajmasi, jugul Domnului e usor, caci opusul dragostei e chinuire si furtuna situlburare si nesomn, opusul dragostei ne face crucea grea, porunca Domnului ne facecrucea ce avem de purtat, usoara.Dragostea e simpla, e usor de purtat, dragostea asa cum o spune Sf Ap Pavel(1Corinteni 13, 4-8)“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nuse lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nugandeste raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata.”Ura, rautatea, minia, necredinta, nerabdarea, nu sunt simple, sunt complicate, iti iaudin timp, din pace, din bucurie, ajung de iti jertfesti din ale tale pentru a le duce peacestea ale raului, ale chinuirii.Simplitatea e bucurie, simplitatea e odihna, simplitatea e multumire.Arhanghelul Buneivestirirugaciune la icoana Arhanghelului buneivestiriSfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, adu-mi si mie bunavestire a milei Domnuluipentru mine, adu-mi-o asa ca sa o inteleg si sa nu trec cu vederea milele si minunileDomnului, pe care mintea mea neinvatata si ochii mei orbi nu le-ar recunoaste.Ajuta-ma, Sfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, sa recunosc milele Domnului catremine, ajuta-ma sa fiu multumitoare si ascultatoare, ajuta-ma sa las incrincenarea,rautarea si orbirea, ajuta-ma si mijloceste pentru mine la Imparatul nostru Dumnezeu.Pagina 69 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 72. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeuaprilie 13, 2010 - linistirea gindurilorFiecare zi, un dar al lui DumnezeuPrimim darul in fiecare zi, o noua zi e un dar, un nou rasarit e un dar pentru noi,pentru fiecare dintre noi. Plecam la cele ale zilei cu gindul sa le ducem si sa le faptuimcit de bine, cu binele pornim, ajungem de ne coborim cu seara pe la case, cu inca o zitrecuta cu noi. La plinirea serii ajungem de punem bilantul darurilor, ca sa nuraminem in datorie pentru ziua primita in dar. Primim in dar o noua zi, o nouadimineata, primim in dar inceputuri si intimplari si incercari.Dar din dar.Primim in dar ziua, sa dam si noi in dar in ziua ceva, un fapt al milosteniei sau aliubirii, o marturie a bunatatii, un cuvint al blindetii, o impacare, sau o iertare, sa damsi noi in dar ceva, ca multumire pentru darul zilei.Daca ne vedem neputinta noastra de oameni in fata neprevazutului, in fataintimplarilor mult mai presus de noi, de oricine, de orice asigurare, de oriceanticipatie, daca ne vedem micimea, putem recunoaste si darurile care le-am primit.Daca ne vedem asa cum suntem, in micimea puterilor noastre, putem recunoastedarurile si sa multumim pentru ele.Smerenia tamaduitoarea nemultumirii.Nemultumirea e durere, rana a sufletului, orbire si invirtosare, uitare si chinuire.Leac pentru nemultumire este smerenia, si chiar de nu ne smerim noi, sa o primimdaca e sa vina de la altii ca si cum ar veni tamaduire de la Dumnezeu.Smerenia te face sa vezi ca nu ai fi nimic daca nu ar fi darurile tale, te face sarecunosti cu multumire minunea unei zile noi, te face sa multumesti ca poti sa ajutisau sa daruiesti si tu, te invata sa multumesti pentru toate si pentru fiecare om dincale, te invata sa dai valoare darurilor primite si din ele sa dai si tu daruri cumultumire ca poti face asta.Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, sa dam si noi darul nostru in fiecare zi camultumire pentru darul zilei. Dar din dar. Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, sisa inchinam ale noastre incercari de faptuire spre Slava lui Dumnezeu.Pagina 70 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 73. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Jertfa din cele ale noastremartie 25, 2010 - linistirea gindurilorSa aducem si noi jertfa din ale noastre, caci din cele straine sau ale altuia, cum amputea sa jertfim noi ceva?Daca ale noastre sunt necredinta, neiubirea, prea-usoara suparare, repede iutire,nerabdare, neinfrinare, uitarea blindetii, lipsa bunatatii, cirtirea, invidia, incapatinarea,neascultarea, nemultumirea; daca acestea sunt ale noastre, atunci sa le aducem pe rind,cite un pic, jertfa.Sa zicem asa, Doamne, ma incearca necredinta, dar jertfesc aceasta, ca sa imi dai indar credinta.Doamne, mult ma incearca nemultumirea, dar jerfesc din ea, ca sa Iti aduc multumitaTie si pentru ca sa imi domolesc incrincenarea.Doamne, acum ma paste minierea, iutimea, cirtirea, judecarea aproapelui, invidia, darjetfesc aceasta, si nu ma voi pleca a da raspuns rau, pentru ca sa acoperi Tu rupturadin suflet cu dragostea Ta.Doamne, am scirba asta, sunt tulburat, dar aduc Tie jertfa aceasta stare rea a sufletuluimeu si nu voi lasa intristarea si scirba sa mi se lipeasca de suflet, si vreau sa ma facurmator Tie si ma voi ruga cu dinadinsul pentru cei ce ma prigonesc sau mi-au adusaceasta tulburare.Doamne, am aste ginduri rele si apasari, dar aduc din astea ale mele, jertfirea lor,pentru a nu apasa sufletul meu cu greutatea raului, le pun ca pe un jertfelnic ca sa learzi tu cu focul iubirii Tale, pentru a nu mai avea aceste apasari ale celor rele, si-mida, Doamne, in locul lor sa pot sa ma rog si sa-mi dezrobesc sufletul din ele.Toate ce ne tulbura, ce ne-ar zdruncina sufletul, fie ca ar fi patimi trupesti, fie patimisau uriciuni sufletesti, sa le aducem ca jertfa si sa nu le facem, sa nu dam raspuns raufiind aflati sub imperiul celor tulburatoare, iar pentru a le birui, sa le jertfim Domnuluipentru a nu le mai face, si daca putem sa punem in locul lor, ca multumire ca ne-aajutat Domnul, sa incercam sa aducem macar un nitel din partea celorlalte a celorjertfite.Daca am jertfit minierea, iutimea, sa aducem ca multumire un nitel de vorba buna side aplecare a sufletului cu bunatate chiar asupra celui care ne-ar fi provocat minierea,daca am jertfit din nerabdare, atunci sa stam un nitel mai mult, ca sa dam valoarelocului si timpului care ne-ar fi adus in nerabdare;daca am jertfit din necredinta, sa dam chiar inainte de trecerea ispitirii un nitel decredinta, prin lasarea a ceva din voia noastra – prin credinta – in voia lui Dumnezeu.daca am sfarimat ca pe jertfelnic gindul rau sau scirba, sa punem in locul lorrugaciune pentru a multumi sa ne-am dezrobit mintea si sufletul de asuprireagreutatilor celui rau.Pagina 71 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 74. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Sa cautam sa vedem si actiunile noastre, vorba, scrisul, faptele noastre daca ar fi sa fiebine-placute Domnului, iar daca e cumva sa gasim ca vor fi sa aduca tulburare sausminteala fie noua, fie altora, indiferent de toata dreptatea si indreptatirea din ele, sanu le facem, si sa jertfim faptuirea lor, iar daca va sa aduca pace si bucurie si impacaresi folos, noua si altora sa aducem faptuirea lor ca jertfa Domnului, si sa le inchinamLui pentru a fi faptele binecuvintate.Sa jertfim din ale noastre, daca ale noastre sunt mai rele, sa le aducem jertfaDomnului si sa nu le mai facem, iar daca ale noastre sunt bune, atunci jertfa de lucrubun ca bun miros se va sui impreuna cu rugaciunile noastre, iar locul jertfei se vaumple cu masura clatinata si indesata din mila lui Dumnezeu.Doamne, jertfa de tamiie buna mirositoare, nu am de unde sa-Ti aduc, caci in sufletulmeu sunt mucegaiuri si uriciuni, dar aduc si eu Doamne, de imi jertfesc din cele releale mele, ca sa pui Tu in locul lor din cele bune ale Tale. Primeste-mi, Doamne si maacopera Tu cu mila, indurarile si bunatatile Tale.Caci nu fac binele pe care il voiescmartie 11, 2010 - cuvintul zileiCaci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela ilsavarsesc. (Romani 7,19)Voim sa facem binele, buna-voirea e inlauntrul nostru, dar ni se intimpla de nu ilsavirsim asa precum am voit, ba din contra mai constatam ca rautati am facut, situlburare am raspindit, si suparare am semanat in sufletele altora.Mai e de suntem tuburati si pavaza de buna-cuviinta nu mai avem, si ravasim cele dinjur, iar daca imprejur se afla un alt suflet care poate ar dori sa ne ajute, dar noi orbitinu vedem si nu intelegem ajutorul acela, acel suflet poate fi luat in tavalugul rautatilorsi duritatilor si supararii noastre. Asta ca nu stim sa ascultam, sa ne smerim, sa iubim.Se-ntimpla ca ne trezim din negura supararii, a rautatilor, si ne caim de cele facute sauspuse, de rautatea ce am servit-o in jur, si ne dam seama ca nu voiam sa savirsim celeale rautatilor, sa zicem acele duritati sau sa aducem suparare si ca timpul acela ar fifost mult mai de valoare daca am fi pus un strop de blindete si bunatate si iertare.“Caci nu fac binele pe care il voiesc”. Doamne, savirsirea binelui e ajutorul Tau, cindfacem si noi binele, e pentru a-Ti inchina Tie slava si multumire, caci suntemblagosloviti sa-l putem implini, caci Tu ne esti alaturi si ne esti in ajutor.“ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc”. Noi, noi de raminem singuri, farapavaza, fara ajutorul Domnului, pe ale raului le facem, chiar de nu voim, noi deraminem singuri si fara pavaza rugaciunii ajungem de ispitire si de joaca celui rau.Trist e omul fara Dumnezeu, de plingere e omul care nu-L are pe Domnul alaturi, iarrautatile care le revarsa sunt nimicuri fata de ce chin asupreste sufletului lui. Omulfara cunoasterea de Dumnezeu este rau, patimas, egoist, strop de bunatate ce ar avea ilbate vintul ispitirii si il spulbera, omul fara de Dumnezeu nu se poate ridica mai sus canu-si are taria – duhul osirduitor -, nu isi poate gasi adevarata lui valoare, care ii esteDumnezeu.Pagina 72 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 75. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc. –E ca un dezacord intre dorirea din sufletul nostru si savirsire. Dezacordul e dat de ne-plinatatea doririi, plinirea si plinatatea oricarui lucru sau fapt e data de binecuvintarealui Dumnezeu, avem in minte sa facem acel ceva al bunatatii dar nu s-a desavirsitimplinirea lui, nu ne-am curatat locul sufletului pentru a purta si desavirsi bunuldoririi noastre.Purtam in gind acel lucru bun sa aducem in implinire, dar se intimpla sa nu-l putemdesavirsi si sa facem contrarul.Domnul nu ne ajuta la plinire daca dorirea noastra nu e curata de orice umbra depatima, de orice gind presarat de tina; insa daca dorirea noastra buna e si curata, sieste insotita de rugaciune si inchinata savirsirea ei Domnului, va fi desavirsit realizata,si Domnul va fi ajutor in plinirea ei.Gindul bun il avem, dorirea buna o avem, si Domnului ii place sa pornim la savirsireaa ceva cu gind bun, dar sa fie si curat, sa nu urmarim scopul de a obtine ceva, ca untroc a ceva-ului bun care vrem sa-l facem, si sa ne tinem si de rugaciune pentru aputea implini dorirea noastra, daca e bine-placut Domnului, iar dupa implinire sa netinem multumirea in suflet.Sa inchiman cele bune care dorim sa le savirsim Domnului.Cele rele care le raspindim sa le punem sub lupa caintei, si a tinerii de minte ca nu afost raspunsul nostru bun, ca fara pavaza ne-am purtat, ca ne-am uitat taria – dulceataduhul -, ne-am uitat si rugaciunea si de Dumnezeu, acolo in nebunia faptuirii sauzicerii celor cu rau.Domnul sa ne ocroteasca, sa ne acopere, sa ne calauzeasca si sa ne ajute sa plinimcuvint si fapta buna, spre Slava lui Dumnezeu si mintuirea sufletelor noastre.Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stangafebruarie 27, 2010 - cuvintul zileiAtunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul celvesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sabeau;Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nuM-ati cercetat.Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat,sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintreacesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.(Ev Sf Ap Matei, 25, 41-46)Pagina 73 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 76. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?“Doamne, cind Te-am vazut?” si sa nu-Ti fi slujit?Si noi, ca niste capre oarbe, ca niste animale fara minte, “Doamne, cind Te-amvazut?”Asa e, nu L-am vazut pe Dumnezeu, caci nu-l vedem pe aproapele, nu-L maicunoastem pe Dumnezeu, caci ne-am mocirlit sufletul in noi; asa e Doamne, nu Te-amvazut, caci suntem mai orbi decit cei ce Te-au vazut dar nu Te-au cunoscut, noi avemcunoasterea si cuvintul dat, dar nu mai vedem, nu Te mai recunoastem.Oare de cite ori n-am trecut pe linga un om in nevoie si nu l-am vazut in acesta peDumnezeu, nu i-am vazut duhul intristat si in durere; de cite ori nu am trecut pe lingaun nevoias si l-am ignorat, ba chiar l-am si osindit ca miroase, sau ca ne deranjeaza,ne-am lepadat noi de el; de cite ori nu am ignorat o voce care cere ajutor si nu ne-aminchis urechile si ochii si inima, poate cineva sa spuna ca nu a facut asta innenumarate rinduri?“Doamne, cind Te-am vazut?”, caci noi nu vedem, nu vedem minunile Tale, nu le maiintelegem, caci suntem prinsi si orbiti de cele ale materialului, nu mai vedembinecuvintarile Tale si nu mai stim sa-Ti multumim, ba uitam si de Tine, uitam si desufletul nostru, iar pe aproapele in loc sa-l iubim si sa facem mila cu el, il osindim, ilignoram, il uitam, il batjocorimba ne inchidem ochii, mintea, sufletul, ne inghetam noi singuri inima sa nu mai facemmila cu cel in nevoie si suferinta.“Doamne, cind Te-am vazut?” nu-L mai vedem pe Dumnezeu nici in noi, nu ne maigrijim de suflet, de duhul din noi, il intristam cu toate cele stricacioase si mocirloase,il tulburam caci suntem si noi tulburati si liniste nu avem, nu mai zarim dumnezeireadin noi, nu mai zarim pacea, nu mai stim ce e mila, ce e iubirea, nu-L mai cunoastempe Dumnezeu.Ce mare lucru, si ce mare greutate sa-i dai ceva unuia in nevoie – fara sa stai sa-lanalizezi ca de ce cere, de ce zice ca are nevoie, da citi bani are de mai cere – fara sa-ifaci tu analiza (caci a cere, e deja o recunoastere a neputintei proprii, e o smerire lacare multi nu pot ajunge, omul care cere mila deja s-a smerit pe sine, ca sa maiprimeasca inca o smerire de la tine cel care ii faci analize financiare),Ce mare lucru sa dai unuia o haina – mai veche, macar – sa-i tina de cald, sa-l scoatadin necaz, ce mare lucru e sa mergi la capul unui bolnav sa-i aduci o mica alinare, sa-iarati ca nu e uitat si ca mai exista, desi este intre pereti de spital, si ai putea sa-i aduciun mic zimbet sau un gind bun care sa-l intareasca, ce mare lucru sa dai macar uncuvint bun cu drag si fringere de inima, de n-ai ceva material sa ajuti pe cineva innevoie,desi, uneori un cuvint bun valoreaza mai mult decit aurul, caci poate scoate un sufletdin iadul chinuirii.Ce mare lucru, de nu poti indeplini astea, e macar sa ierti cuiva care ti-a gresit, saupoate nu ti-a gresit, dar starea proasta de spirit a ta a interpretat rau cele careva, de ti-ai zis ca ti-a gresit. Ce mare greutate sa pui stavila rautatii si sa dai iertare, si sa teimpaci cu gresitul tau.Pagina 74 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 77. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Cit suntem pe cale sa cautam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, in toti si in toate, inaproapele, in cel in nevoie, sa cautam cele ale lui Dumnezeu, bunatatea, blindetea,mila, sa dam aproapelui din cele ale lui Dumnezeu, caci din cele ce dai mai multe simai pline primesti inapoi, sa-i dam aproapelui nitica bunatate si blindete, niticabucurie si pace, sa facem mila cu cel in nevoie, sa-l cautam pe cel in nevoie pentru aavea ocazia sa facem mila.Astfel din capre vom ajunge miei.Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu,mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau;strain am fost si M-ati primit;Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost siati venit la Mine.Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-amhranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuiadintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.(Ev Sf Ap Matei, 25, 34-40)Bucuria duhovniceascafebruarie 23, 2010 - zise dale meleDomnul, sa te umple de bucurie duhovniceascaCaci toata darea cea buna si tot darul desavirsit de sus este.Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acesteanu este lege.Bucuria duhovniceasca, acel dar primit in uimire, caci cum sa te caute pe tine si cumsa te afle acea caldura si bucurie in inima, cum sa o primesti, ca n-ai facut nimicnemaipomenit, ba din contra te si simti nitel vinovat caci ai fi putut face ceva maimult.Sa fie oare ca in datile cind s-a trecut prin Sfintul Altar dupa Tirnosire, cind lacoborirea scarilor primeai asa caldura in inima si bucurie de ti se largea zimbet pefata, si stateai in uimire, si incercai sa nu te misti prea mult sau sa vorbesti ca sa nutulburi ce ai primit in tine, si era de primeai impacare si parca ii priveai cu bunatate sicu zimbet pe toti ceilalti?Sa fie oare ca atunci cind desi uitindu-te la televizor, te rogi pe infundate (inadincurile mintii), si desi prins de emisiune mai invirti o bobita, dupa un timp te ia desimti dorul, un dor atit de mare de Dumnezeu, un dor ca dau si lacrimile, si zici,Doamne, mi-e atit de dor de Tine, insetat-a de Tine sufletul meu, Dumnezeul meu,ajuta-ma ….., la o scapatare simti ca trebuie sa mergi sa fii singur ca iti arde inima siPagina 75 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 78. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?trebuie sa fii singur ca sa poti plinge, cind drumul pina acasa parca e atit de lung si numai ai rabdare sa ajungi, si incep de-ti curg si lacrimi in autobuz, iar cind e de ajungiacasa, si te pui sa citesti ce citesti – al Maicii Domnului Paraclis – iti dai seama ca atitde frumos este, si esti in uimire ca asa de frumoase sunt rugaciunile din el, ca parca eprima data cind il citesti si il intelegi, dar numai ca cu cit il citesti cu atit ti se aprindemai tare inima si nici nu mai apuci sa citesti ca lacrimile iti spala fata ta, si tot ce maipoti zice este Doamne, Doamne, Dumnezeul meu ajuta-ma… si nu stii ce sa faci, caciiti arde inima, dar in gind iti vine sa iei sa citesti Cuvintul Domnului, si iei si citestidin Noul Testament, si intr-o clipa te invalui de pace si liniste, de nu mai auzi nicihamait de ciine, nimic, doar o liniste si pace tangibila, de parca ai putea sa o iei sa opui de-o-parte, sa o tii bine, de parca ai putea chiar sa pasesti pe acea pace devenitatangibila.Sa fie oare ca atunci cind dai unei miini intinse, cu oarecare simtamint de vina ca aidat putin, adica din ce bani aveai l-ai dat cam pe cel mai mic, dar in schimb primesti ostrafulgerare de caldura in inima si ca o mica ameteala, ca iti dau si lacrimile, cacicum sa iti vina acea caldura cind ai dat ce era cel mai mic?Sa fie oare ca atunci cind erai tulburat foarte, de neimpacare si chinuire, dar odata cuimpacarea vine asa o linistire si bucurie si pace, de zici ca ai fi putut sa suferi de zecide ori mai mult pentru acea linistire si bucurie, cind tot ce era necaz si ginduri rele situlburare au disparut lasind linistire si zimbet si ruga de multumire si binecuvintare,dar si umilire de cadoul primit in suflet, caci s-a umplut in locul supararii un plin debucurie.De la Domnul e bucuria aceasta primita in uimire, gustata cu umilire – caci e multprea mare darul pentru oricita nevointa ai fi purtat, e o bucurie de netagaduit, cacitoata fiinta ta participa, inima e ca un vulcan, duhul arde de dor de Dumnezeu, minteadevine mai intelegatoare in rugaciune, ochii izvorasc lacrimi de dor, rugaciuneadevine atit de frumoasa si de aprinsa si pe intelesul tau de ajungi sa traiesti frumuseteafiecarui cuvint, ca tot in uimire si in iubire petreci, de la Domnul e bucuria asta, cacinimic din cele de pe lume nu ti-o pot da si nu iti pot transforma atit firea si sa-ti aducaca final linistire, pace, multumire.Raspuns:Bucuria lumeasca e trecatoare, oricit am dori-o noi sa tina, dar prin faptul ca se leagade firea lucrurilor care e trecatoare si stricacioasa, si aceasta bucurie la fel este.Te bucuri de un obiect nou, sau de o realizare, sau de ceva ce ai asteptat si ai primit, tebucuri, dar nu tine acea bucurie mult timp ca te ia ingrijorarea de ce va fi cu acel cevain viitor, prin insusi faptul ca se raporteaza la lucruri stricacioase, dar si pentru caomul doreste o si mai mare bucurie decit cea primita, neajungind la plinatatea ei.E in firea omului sa caute bucuria, caci Duhul ce salasluieste in el, izvor de bucurie e,si aceasta e firea naturala a omului. Supararea, tristetea, ingrijorarea, neimpacarea,greutatea pe suflet, nu e sa fie facuta sa tina, omul cind le intimpina cauta sa sescuture de ele cit se poate de repede, si bine ar fi sa nu le primeasca, caci nu sunt de laDumnezeu si nu ar trebui sa le primim, si sa le slujim dindu-le lor preocupareanoastra.Trecind de bucuria trecatoare, ajungem la bucuria iertarii, a impacarii, se departeazanitel de cele materiale ajungind de revarsa linistire si limpezire si pace acolo undeinainte erau nori de nelinisti si suparare.Pagina 76 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 79. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Bucuria daruirii, a posibilitatii de a darui, din mila sau din dragoste, mai multa bucurieiti aduce in suflet, caci nu e echivalent in a da ceva material cu drag si a primi raspunsde bucurie in suflet.Bucurie de nedescris, plinatatea bucuriei, e cea data ca un dar de Domnul, caci inuimire apare acea bucurie, neasteptata, fara motive rationale oricit le-am cauta, ca osageata de caldura in inima, ca o dulce ameteala, gustata cu umilire, caci oricit te-aigindi ca ai fi facut ceva bun, darul primit intrece de mii de ori orice bun ai fi facut, castai in uimire si umilire cum te-a cautat pe tine, si ce ai facut oare sa primesti asabucurie. Dorul de Dumnezeu ti se aprinde in suflet, ochii varsa lacrimi si rugaciune defaci tot mai tare iti arde inima de dor si de dragoste de Dumnezeu, mintea devineintelegatoare de rugaciune si uimita de frumusetea ei.Mult nu poti purta bucuria asta, caci te topesti, dar dupa arderea inimii iti vine pacea,caci cuvintul Domnului e pace si linistire.Asezarea sufletuluiianuarie 29, 2010 - linistirea gindurilorMare valoare pentru om in sine are asezarea sufletului, caci un om cu suflet bineasezat nu se tulbura, oriunde l-ar duce viata, oricare ar fi mediul ce-l inconjoara, de arfi sa traiasca intre tilhari sau de rautati asaltat, sau de incercari si ispite cautat, omul cusuflet bine asezat nu se clatina, nu se tulbura, si nu se infricoseaza, ci prin pacea silinistea lui, a sufletului sau, cistiga pacea si linistirea si pentru cei din jur.Si cum sa fie sufletul bine asezat in om, cum sa-si cistige acest lucru pentru sine?Oare sa fie ca urmare a fugii continue dupa acumularea celor materiale, a pozitieisociale, a averilor, caselor, a maririlor lumesti, a ploconirii zeului banilor? Sau caurmare a cresterii si dezvoltarii marii pareri de sine, a mindriei, a cultului eului, aajunge sa zici ca nu iti e frica de nimic, ca esti atit de puternic si de bine pozitionat canu te poate ajunge nimic, zicind ca esti intangibil, prin a ajunge la inchinarea zeuluieu?Nu chiar, caci in cele de mai sus sufletul e lasat sa saraceasca, duhul tau e lasat uitat,infantil, necrescut, needucat, zdruncinat si fara putere de a te tine si a te purta.Care sa fie taria omului in necazuri, in nevoi, in tulburari, oare cele materiale sa-l tinape om sa-l intareasca, sa-i aduca linistire si pace, de e sa fie asa, atunci cei cu averi sipozitii sociale si asezati bine lumesc ar trebui sa nu fie tulburati de nimic, ar trebui safie revarsatori de pace si linistire in jur. Oare sa fie asa? Nu chiar, ca acesti oamenitraiesc in inchisoarea lor materiala, in frica lor, in fobiile lor, in ascunzisul lor, pace nuau cum sa dea si sa reverse cind sunt atit de legati de lanturile care s-au chinuit atit sale acumuleze si cu frica sa nu le piarda. Oare sa fie taria omului faptul ca s-a inchinatzeului eu, si l-a educat toata viata, ajungind sa creada in intangibilitarea personala?Aici aduce a ceva ratacire si orbire si un iz de nebunie.Taria ta in necazuri, inspite, incercari e duhul tau, e buna asezare a sufletului tau.Sa ne gindim cum se aseaza sufletul tau daca baza si constructia lui sta in incredereain cele materiale, sau in prea marele sau ego, se aseaza sufletul oricum, dar nu stabine, si se va clatina la oricare miscare si atingere a bazei lui.Pagina 77 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 80. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Baza pe care trebuie asezat sufletul pentru a nu se clatina e credinta in Dumnezeu. Peacea baza poti construi si ridica orice. Stiut e ca atunci cind se apropie un suflet ratacitde Dumnezeu mare cutremur e pentru el, ca se leapada de carapacele in care era prins,de chingile neadevarului care il tineau, ca sa sape in necuratia si minciuna in caresalasluia si sa ajunga la baza lui, si de acolo punind piatra credintei sa poata sa seridice si sa se intareasca.Un om cu suflet bine asezat, oricit ar fi de tulburata lumea, oricite ispite l-ar incerca,sau chiar de ar fi sa cada, ramine pe piatra credintei si nu se scufunda, chiar de raminedescojit in incercari si ispite si slabeste, ramine la credinta in Dumnezeu si de acolonu mai cade ci se poate ridica.Sa cautam pe cele ale sufletului, sa cautam sa-l asezam pe el, sa-l educam pentru a seintari dar si pentru a deveni usor, sa fie intarit caci e taria noastra, sa fie usor pentru ase putea ridica deasupra si a se lipi de Dumnezeu in rugaciune, sa cautam sa-l educamsi sa-l crestem si sa ne gasim adevarata valoare si putere, caci valoare vietii noastre neeste Dumnezeu.taria duhuluiianuarie 28, 2010 - linistirea gindurilorCine se indoieste de puterea duhului, sa nu se mai indoiasca. Cine nu stie ce tarie arein sine si cauta sa slujeasca trupului sau mintii si nu tariei, zadarnic se chinuieste. Acelceva nevazut, neatins, acel ceva, duhul tau, aceea e taria din tine.Atunci cind duhul e tulburat, chiar si un pic, nelinistea zguduie realmente trupul,mintea se covirseste in nelinisti si anxietati, trupul desi aparent fara rani se zbate intremururi si zgribuliri. Duhul un pic tulburat aduce trupul si mintea in boala silincezire. Slabind taria din tine, adevarata tarie din tine, ajungi in osteneli zadarnice dea te ridica. Si zici ca incerci cu pastile, tratamente, dind trupului si mintii si celortulburate din tine incercare de linistire, dar e aproape de zadar, duhul trebuie vindecatsi vazut in adevarata lui putere.Dar este de vine pacea si linistirea peste duhul tau. Schimbarea e radicala siinstananee, nelinistea e luata cu mina, ce ziceai ca e rana nu mai exista; duhul cu pacee cea mai mare bucurie, o bucurie palpabila de parca ai putea sa o poti in palma. Sicum se linisteste si mintea si zimbeste, si cum se bucura si trupul si nu mai ratacestein nelinisti.Cind vine pacea peste duhul tau, nu mai tii minte ce-ai patimit, cite nelinisti sianxietati si deznadejdi. Cind vine pacea peste duhul tau iti zici ca parca nu estivrednic sa primesti asa bucurie, si ca ar fi fost sa fi patimit de zeci de ori mai multpentru acea bucurie care ti-o da linistirea si pacea asternuta. Te rugai pina atunci dindeznadejde, din durere, din tulburare, acum te rugai din multumire. Inainte atit deinnegurat si de incrincenat iti purtai chipul, acum chip de zimbet si ochi larg deschiside uimirea bucuriei.Ca un prea-pretios cadou asa e pacea ce se coboara peste un duh nitel patimitor, uncadou asa mare caci desi e plinit prin oameni, e insusi fapt din puterea si mila luiDumnezeu.Pagina 78 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 81. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Daca ai cazut ridica-teianuarie 8, 2010 - linistirea gindurilorDaca ai cazut ridica-te, daca esti mai jos decit dobitoacele, ridica-te, doar n-o sa staicazut, caci firea nu e facuta sa stea in cadere. Daca ai cazut smereste-te si te poti ridicamai usor, esti mai jos ca dobitoacele caci a ajuns de ti-a slabit si credinta si nadejdea,esti mai jos decit diavolul care crede dar nu se smereste si nu se miluieste; tie credintati-a slabit, ti s-a imputinat taria sufletului, ce ti-a mai ramas e sa te smeresti, si deacolo poti sa te ridici si sa rezidesti ce ai darimat.Cirtirea de la care ai pornit si de care nu te-ai lecuit ti-a adus si mai mari nevointe, oluai in joc, nu te afecta asa tare, si te complaceai in cirtire, fara de pavaza in suflet,fara a te lupta cu ea, caci nu te durea, si te credeai indreptatit, ti-era ochiul necurat sivedeai deformat, in loc de binecuvintari vedeai greutati, si toate le cirteai si judecai sicereai judecati.Nu te-ai luptat cu ea si ti-a adus nemultumire. Aceea mlastina este, si te afunzi in ea sigreu te mai scoti. Ti-e greu si sufletul, iti e apasat de o povara mult prea grea, ai vreasa o dai jos, dar e mereu cu tine si te copleseste. Cu sufletul ingreuiat de nemultumire,lacrimi ti se revarsa, lacrimi care mai potolesc minia din suflet, care mai sfaramapiatra de pe suflet, dar nu e batalie cistigata. Cind cirteai ochiul ti-era murdar, dar aajuns ca nemultumirea sa-l orbeasca si chiar nu mai vezi minunile lui Dumnezeu, sinu mai auzi si nu mai primesti nici ajutor nici binecuvintari. Si la spovedanie dealergi, si te vadesti, cuvintul de il vei primi si te vei lega de el, te va ajuta si nu vei maicadea mai mult, dar nemultumitul nici cuvintul nu il primeste cu folos, e surd si audedeformat, nu mai primeste ajutor si ajunge sa fie de plins. Rugaciunea nu mai curge sidurerea ti se inteteste in suflet, cuvint nu mai primesti si te orbeste durerea din sufletsi nemultumirea. E tare greu de purtat si greu si de luptat cu ea, caci sufletulnemultumitorului este bolnav, si lincezeste, si raza de lumina si pace nu mai strabatecatre dinsul.Nu te-ai luptat cu cirtirea, te-a napustit nemultumirea; nu te-ai luptat cu nemultumirea,si a ajuns de ti s-a imputinat credinta si ti-au slabit puterile sufletesti, si cazi. Dacanemultumirea iti aducea durere si greutate pe suflet, slabirea credintei iti aducedeznadejde, disperare, te simti singur si nu mai ai pe nimeni, nadejdea nu-ti mai e insuflet, credinta ti-a slabit atit de mult incit ajungi sa te indoiesti de toate cele bune, estica o salcie in bataia vintului, nu mai ai nici sprijin, nici odihna, nici pace, nu mai ainimic si esti singur. E durere, e tulburare; in sinea faptului e rau.Ai cazut, ai darimat ce zidisei, sau zidisei pe o temelie nu prea puternica, temelia ecredinta si tu zideai si adaugai, dar temelia ti-era subreda si ai cazut.Esti mai jos decit dobitoacele caci ele nu se pot ridica la cunoasterea de Dumnezeu,esti mai jos decit diavolul care crede, doar ca nu se smereste, esti mai jos decit toate,dar trebuie sa te ridici, caci starea firii nu este sa fie cazuta. De te smeresti te potiridica mai usor, de faci ascultare si lasi incapatinarea si indirjirea, poti primi ajutorpentru a te ridica mai usor. De faci milostenie ti se imblinzeste sufletul si se poateruga, si poti rezidi, poti lasa din nou sufletul sa se lipeasca de Dumnezeu.Odata, de mult, m-a intrebat Parintele: de ce nu ai credinta?, si acum ma framintaraspunsul la acea intrebare. Ma intreb si eu, de ce?, si ma intreb si de ce uit, de ce uitPagina 79 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 82. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?de mila lui Dumnezeu, de ce uit de cele dati cind imi ardea inima de caldura, de ce uitde datile – care ziceam ca le scriu sa nu le uit, dar nu le-am scris – cind am simtit ca emila lui Dumnezeu, de ce uit de bucuria de negrait si fara de motiv primita cindvaoarecind ca dar. De ce uitam asa repede si devenim cirtitori si nemultumitori? De cenu ai credinta?Ai cazut, ridica-te, dar mai intii smereste-te si vezi si singur cit de usor cazi daca nu ti-e Domnul de ajutor, daca nu ti-e mintea in rugaciune, daca nu iti ingrijesti sufletul safie usor pentru a te putea ridica, daca nu-L ai pe Dumnezeu alaturi, desi El iti e alaturi,dar tu nu vezi minunile Lui si nu-Ii crezi.De ai cazut, smereste-te si o sa te poti ridica.Nemultumirea – ca laitmotivdecembrie 13, 2009 - lupta cu gindurileNemultumirea, greu de biruit daca nu te lasi in voia Domnului. Nemultumirea arearme nesfirsite cu care sa te atace. Zici ca ai biruit-o, dar ea nu pleaca, ci slabestenitel, te lasa nitel, ca mai apoi sa te ia pe nepregatire, cu si mai mare putere.Si cum sa-i faci fata? Prin multumire si prin lasarea in voia lui Dumnezeu.Acu nemultumirea asta e din orbirea sufletului si din punerea pe primul plan a voiinoastre. Orbire, adica, nu mai vezi nimic imprejur, nimic din ce ai pentru care artrebui sa fi multumitor.Sa luam ca prim ajutor pentru a lasa nemultumirea privirea la lumea dimprejur,privirea la tine. Mergi, respiri, vezi, gindesti, auzi, poti sa te rogi, ai sanatate (asa cumo ai, dar ai), atunci de ce nu esti multumitor? Sunt oameni care si-ar da toata averea casa aibe ce ai tu, sanatate, ca poti respira fara probleme, ca poti merge, ca gindesti faraalunecusuri sau raspindiri.Vezi lumea inconjuratoare, ziua cu lumina ei, cerul cu minunile culorilor, natura silumea in general, o vezi, atunci de ce nu esti multumitor? Caci sunt oameni care si-arda si un madular si mai mult ca sa vada. De am vedea detaliile si minunatiile de care eplina viata noastra, nu am mai fi nemultumitori.E greu, nu zic, caci din cind in cind te loveste tare nemultumirea, si atunci nimic nu itieste pe plac, orice ajutor il privesti cu suspiciune si nimic nu e bun facut pentru a fiprimit. Grea e nemultumirea, si pentru cel cu care se lupta, si cu cei dimprejurul celuinemultumitor.Criza de nemultumire duce si la disperare, la invirtosare, la aplecarea spre rau, si lascaderea puterilor sufletesti si la uitare de Dumnezeu. Nimic din ce ne-ar daDumnezeu nu ne-ar fi pe plac, chiar de ar face voia noastra, tot am gasi ceva care sanu ne fie pe plac, caci oricit te-ai stradui sa faci voia unui nemultumitor, nu ajungi cuel sa-ti multumeasca vreodata pentru cele care i le-ai dat cind era in crizanemultumirii, ba ar ajunge de te-ar tine si de rau.Grea e nemultumriea, e orbire in fata minunilor lui Dumnezeu din viata noastra pentrucare ar trebui sa aducem slavoslavie si multumire continua. Acu si necazurile care nePagina 80 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 83. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?vin, tot ca raspuns la nemultumirea noastra sunt. Caci de nu deschidem noi ochii catremultumire, asa ajung de ne calca necazuri, ca iesind din ele sa ajungem sa multumim,macar asa, si sa ajungem prin necazuri si sa deschidem ochii la ce avem.Sa luptam cu ea mai intii prin observarea detaliilor a ce avem (vedem, respiram,mergem, simtim, orice mic detaliu observat ne poate scoate din nemultumire). Saluptam cu ea si prin a-l vedea pe aproapele cu nevoile lui si a-i sluji aproapelui, cacinemultumirea vine si din prea mare apreciere de sine, si punerea a prea mare valoare adoririi tale, uitind de ceilalti complet. In concluzie, nemultumirea vine din uitare, vinedin orbire, adusa si aducind cu sine slabirea puterilor sufletesti. Sa mai imblinzimnemultumirea prin multumire, dar ca sa o biruim trebuie sa ne lasam in voia luiDumnezeu.Si de ce nu ne-am lasa, daca e sa marturisim cu credinta Tatal nostru, de ce nu ne-amlasa cu credinta si nadejde in voia lui Dumnezeu? De ce sa alegem calea grea siimpovaratoare, cind usoara e calea Domnului. Daca te lasi in voia lui Dumnezeu, numai ai treaba cu nemultumriea, cu lupta din tine pentru orice voie sau nereusita, culupta cu dusmanii sau cu trecerea prin necazuri, duritati sau tulburari. Usor ne-ar fi deam alege calea Domnului – sa zicem cu credinta Tatal nostru, sa zicem cu credintaFaca-se voia Ta, si credinta ne va intari si ne va usura calea.Si nu ne duce pe noi in ispitanoiembrie 18, 2009 - cuvintul zilei“Si nu ne duce pe noi in ispita.”Conform DEX, ispita are mai multe sensuriISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție,încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere,studiu, suferință, vicisitudine.ISPÍTĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău),ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supuscineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3.4. (Înv.) Experiență. –Din ispiti (Înv.) Cercetare, examinare, studiu.Sa luam sa vedem la ce anume se face referire in rugaciunea domneasca, si dacaDumnezeu ne ispiteste.(Sirah 2,1-6)l. Fiule! Cand vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletultau spre ispita.2. Incordeaza inima ta si fii tare si sa nu te tulburi in timpul incercarii.3. Lipeste-te de Domnul si nu te departa, ca sa fii inaltat la sfarsitul vietii.Pagina 81 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 84. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?4. Tot ce ti se va intampla, primeste cu placere si in necazurile tale fii indelung-rabdator.5. Ca in foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului, in cuptorulsmereniei.6. Crede in El si-ti va ajuta tie, indrepteaza caile tale si nadajduieste in El.Cind e sa te apropii de Domnul, sa cistigi si sa-ti apropii binele, sa-ti lipesti sufletul debunatate si pace, sa-ti cresti sufletul spre plinirea legii lui Dumnezeu – legea iubirii – ,ispite multe te incearca, te incearca pentru a curata, pentru a clatina si risipi necuratiadin tine, pentru a se lamuri binele si bunatatea din tine, pentru a-ti lamuri singur caleape care vrei sa mergi. Dumnezeu nu sileste pe nimeni, nu e rapitor, ci indelung-rabdator asteapta intoarcerea fiilor risipitori. Voirea noastra trebuie sa ne duca cu totcugetul si simtirea la dorirea slujirii in legea lui Dumnezeu – legea iubirii. De ce aparispite inerente, pentru curatire, lamurire si dobindire de cele pentru a-ti plini sidesavirsi sufletul.Vasele olarului le lamureste cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Sirah 27,5)Ispita in sensul de mai sus e cercare, e cercetare si intarire, e lamurire a puterilor talesufletesti, e spre asezarea sufletului tau mai bine. Ispita de care se vorbeste mai sus,cind te cearca nu iti aduce tulburare, ci poate minhire, intistare sau durere in suflet,depinde unde actioneaza taisul ei curatitor, caci cercarea de la Domnul pentrulamurire aduce linistire si iti va aduce pace si nu tulburare.Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va intampina raul, fara numai ispita si iarasi ilva izbavi. (Sirah 33,1)Ispita e ca un punct de cotitura, la care trebuie sa dai raspuns, de raspunsul e bun ti-aiapropiat sufletul de Domnul, de raspunsul e tulburare nu ai trecut de ispitire si te-aipoticnit. Dar credincios este Domnul ca nu vei fi ispitit mai mult decit poti duce, si caodata cu ispita vine si izbavirea din ea. Cu Domnul vom trece zidul, cu Domnulalaturi in cuget si in gind, cu rugaciunea vom birui si vom da raspuns bun la clipaispitirii.(Psalmi 17,31-32)31. Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina intunericulmeu.32. Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita, si cu Dumnezeul meu voi trece zidul.Domnul ne indeamna la rugaciune, ne arata ca aceasta e pavaza pentru a nu intra inispita. Ispitele vin mai ales din impulsul trupului, cind acesta cistiga intiietate inbalansul omului, isi cere multe si nesatioase sunt cele care le doreste. Cu cit daiinitiietate celor ale trupului, cu atit iti cere mai mult, cu atit mai mult atiti ispitirea,ispitire rea, caci te va afunda din pacat in orbire si iti va slabi puterile sufletesti.Rugaciunea e pirghia de ridicare a sufletului, hranirea lui, cresterea lui, darea iniietatiilui; puterile sufletesti te pot tine si ridica din cele mocirloase, iar legindu-ti cugetul sisimtirea de Domnul in rugaciune, te poate izbavi de toata ispitirea.Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dartrupul neputincios. (Marcu 14,38)Pagina 82 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 85. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios esteDumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispitava aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda. (I Corinteni 10,13)Domnul ne cearca si din cercetare ne vine pace si nu tulburare, vrajmasul ne ispitestecu armele lui, cele materiale, cele de mindrie, cele necurate si urite Domnului, cele alelumii si ale stapinirii ei. Insa Dumnezeu – pe care il marturisim ca Tatal nostru, nu neva lasa, ci chiar de uitam de El (si pierdem rugaciunea), Dumnezeu nu ne va lasa, sicu cit ispita sau pacatul e mai mare, cu atit Domnul e mai aproape de noi, asteptind sa-I cerem mina sa ne scoata din necaz, asteptind rugaciunea noastra, si buna-voire anoastra pentru a ne ridica din pacat si a iesi din ispita.(I Timotei 6,9-11)9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multepofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si inpierzare.10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocareau ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia,credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.Lamurirea ispitirii o da Sf Ap Iacov – Dumnezeu nu ispitste pe nimeni, caci toatadarea cea buna si tot darul desavirsit de sus este.(Iacov 1, 12-17)12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununavietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru caDumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de laParintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.Ispita care o da vrajmasul la ingaduinta lui Dumnezeu (cartea dreptului Iov) devinecercetare si cercare de lamurire daca e primita cu multumire si cu plecare, cu smereniesi umilinta (Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvintat); ispitadevine fauritoare de aur lamurit in topitoare si incepatura de cununi, daca in loc detulburarea inerenta, aducem rugaciune si multumire, si ne lasam cu credinta sinadejdea in voia lui Dumnezeu.Ispitirea nu e de la Dumnezeu, cercarea este, ispitirea e ingaduita de Dumnezeu pentrua schimba cugetele spre a le inclina spre Dumnezeu cu buna-voirea noastra. Ispitire edaca intimplarea, evenimentul, fapta, ne aduce tulburare si neliniste – semne caacestea sunt de la vrajmasul – si in clipa lor sa luam aminte la indemnul de a ne lipisufletul in rugaciune catre Domnul, iar El ne va izbavi din ispitire, si ispita va devenicercare si aducatoare de plinire sufletului si cununi ale biruintei.Si nu ne duce pe noi in ispita. Tine-ne Doamne, pazeste-ne ca suntem firi slabe,suntem copii si alergam la Tine sa ne tii curati cu darul Tau, sa ne fi pavaza si intarire,Pagina 83 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 86. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?sa ne aduci cercare cu pace revarsatoare si nu ispitire. Nu ne duce Doamne, ca suntemcopiii Tai, nu ne trimite sa fim certati de vrajmasul, ci revarsa milostivirea Ta catrenoi. Pacatosi suntem si recunoastem ca multe a trebui sa vina pentru a ne curata, darDoamne, catre Tine venim ca niste copii, milostiveste-Te de noi, si ne iarta, si nu netrimite la certarea meritata, ci da-ne milostivirea Ta, ca sa slavim numele Tau in veci.Amin.Nici un fir de par nu se va clatina fara stirealui Dumnezeunoiembrie 7, 2009 - lupta cu gindurilesau “La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.”Cum e cind ajung oamenii de se feresc de alti oameni, cu frica sa nu li se aflenecuratiile, se tainuiesc, se infratesc cu intunericul, si savirsesc cele ale lor in ascunssi cu frica sa nu se cunoasca de altii, si sa-si pastreze aparenta exterioara minunata.Cum e cind frica asta de oameni, ajunge de se face tainuire si devine si rusine laspovedanie – ca tot frica de oameni este.Cum este cind aparenta primeaza atit de mult, materialul primeaza atit de mult, caexista doar aceasta frica si fereala de oameni, in savirsire si gindire, dar frica deDumnezeu nu mai exista deloc.Nu ii mai tine nimic pe oameni sa savirseasca necuratele si uritele, daca se asigura cale fac in taina, nestiuti de alti oameni, de ajung de se complac in acele necuratii farafrica de nimic, caci sunt bine ascunsi in ingradituri. Cind se face de iese la ivealaatunci ii apuca frica de oameni si sunt distrusi si tulburati tare, ajungind de se leapadape fata si de Dumnezeu.Poarta frica si rusine, ajung sa aibe frica si rusine de oameni, de duhovnic in fatacaruia nu mai vadesc savirsirea sau gindirea pacatoasa, uitind complet, ca inexistant,de frica de Dumnezeu, cea care i-ar fi pazit si de savirsire si de gindire.Sa mergem pe cale fara frica de oameni, iar daca greseala se lipeste de noi sau desufletul nostru, sa nu ajungem la rusine de vadire in fata duhovnicului. Sa mergem pecale insotiti doar de frica de Dumnezeu, astfel vom primi paza si de savirsire, si degindire, si de marire, si pavaza in calea raului sau uriciunilor. Vrei sa savirsesti ceva,esti aprins sau minios sau minat de pofte, gindeste-te nitel, oare nu Il vei minia peDumnezeu, oare fapta ce ai vrea sa o faci Ii e bineplacuta sau nu, daca ajungi laconcluzia ca e placuta lui Dumnezeu, savirseste-o si vei primi pace si binecuvintare –mai ales daca o inchini lui Dumnezeu, daca insa iti dai seama ca a fost osindita delegea veche si intarita osinda de legea noua, si ca e uriciune in fata lui Dumnezeu, nuo faptui, caci ce e uriciune in fata lui Dumnezeu pentru savirsitor va fi mare durere simare cadere si poate va fi si de sminteala pentru cei din jur.De exemplu, si cu scrisul e la fel, daca ce scrii, desi ti se pare ca e cu dreptate, dar tetot framinta si pace nu iti da nici tie, si poate aduce si sminteala, cu toata dreptatea dinacele cuvinte, atunci nu e lucrare bineplacuta lui Dumnezeu, daca cuvintele asternuteti se revarsa din prea plin de blindete sau chiar mihnire (nu minie sau ura, ciPagina 84 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 87. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?intristare), si daca cuvintele ce le asterni vor aduce impacare si iubire atunci plinesclegea noua a lui Dumuezeu, caci legea iubirii e mai mare ca legea dreptatii.Sa ne tinem pe cale cu frica de Dumnezeu si ne va invata si cele ce nu le stim, si vomplini si cele bineplacute lui Dumnezeu, si vom primi si raspuns de pace sibinecuvintare.Pagina 85 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 88. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu te ingreuia cu cele straineoctombrie 21, 2009 - lupta cu gindurileNu te ingreuia cu cele straine, cu cele care nu sunt in puterea taUn pas pentru a te apropia de linistire, de simplitate, de pacea sufletului, e a nu teingreuia cu cele care nu sunt in puterea ta, nu te osteni sa le duci pe cele straine, caresunt in puterea sau in voia altora, care sunt de dus de altii, si daca si le fac grele si lefac asa pentru ei. Oricit ai spune ca ii iubesti si nu vrei sa ii vezi impovarati cu ele,daca nu sunt in puterea ta si in voia ta, nu te osteni cu ele. Nu te lupta tu cu nevointelelor daca ei si le ingijesc ca nevointe sau ca voia lor, ca nu ai ajuns tu la limanul lupteicu nevointele tale, vezi-le pe ale tale mai intii, ajungi tu la despatimire si la linistire, siapoi ii poti ajuta vazind ei lucrarea ta.Intr-o intelegere, fa-ti partea ta cit de bine se poate, partea celuilalt nu o poti face tu,asa ca nu te ingreuia cu ea. De e sa nu primesti, sau sa consideri ca primesti jignire inschimb, sau bataie de joc, nu te minia si nu primi gindul asta, nu te tulbura si daca e sate fi atins supararea departeaz-o de la tine, caci tu ti-ai facut partea, nu ajunge la amustra sau la a purta suparare sau minie, caci de fapt ar trebui sa te bucuri ca tu aiputut face ce era in partea ta.Nu iti bate capul cu cele ce nu tin de tine, tu fa-ti partea ta si savirseste-o cu bucurie,cit e in puterea ta, si partea cealalta las-o daca e, in voia Domnului. Cit a fost inputerea ta, si de partea ta ai facut, multumeste ca ai putut duce la savirsire acel lucru.Accepta voia Domnului, si lasa cele straine in voia Domnului, tu primeste bucuriasavirsirii si nu lasa sa te tulbure cele ce nu sunt in puterea ta si in sarcina ta, si pleaca-te voii Domnului.Asa de vei face, nu va mai fi sa primesti tulburare in loc de linistire si bucuriaimplinirii fagaduintei.Domnul sa ne ajute sa ne plecam voii Sale, si sa lasam cit se poate deoparte suparareasi sa o inlocuim cu bucurie si impacare.raul e cel fara Dumnezeuoctombrie 9, 2009 - lupta cu gindurileNe plingem de faptul ca copiii, generatia tinara, are nitel mai putin respect fata deparinti sau cei mai in etate. Ne plingem de starea de fapt, ii mai plingem si pe ei, si penoi.Cum de s-a acutizat starea de fapt descrisa, lipsa de respect, consideratie, slabelesperante de ajutor de la cei din generatia tinara, de la copii? -> Vezi-i pe cei care-sipling.Ce fapt e mai impresionant, e ca se pling cei care sunt de vina, caci vina e a celor invirsta, a parintilor, a educatorilor, a celor ce au dat exemplu sau au plamadit sufletelePagina 86 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 89. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?plapinde, nu extindem vina si la societate, caci aceasta e o suma de indivizi, trendul eifiind dat tot de cei in etate, care au facut inainte cartile si au aratat cararea.Parintii nu isi mai cresc copiii, nu isi mai aloca timp sa faca activitati comune,construind ceva, lucrind ceva impreuna cu copilul, pentru ca acesta pe linga faptul caisi dezvolta aptitudinile, i se incumba si respect pentru autoritatea si puterea siintelepciunea parinteasca. Activitatile comune spre lucru, spre construirea, spreincropirea a unui ceva, duce in timp la mentinerea si cresterea respectului copiluluifata de adult.Mamele isi lasa copii cit de repede se poate, alergind la servici, prinse in iubirea debani, sau frica de servici, mult mai tare ca iubirea de copil. Cum sa invete, cum sasimta copilul iubirea parinteasca, cind parintii sunt pentru ei un concept doar, cum sastie la rindu-i copilul devenit adult sa ofere iubire, compasiune, daca mediul unde ar fitrebuit sa le invete e lipsit de ele. Nimic nu poate suplini iubirea parinteasca, iar ceilipsiti de plinatatea ei, vor deveni si duri, si neimpacati si nemultumiti.Parintii isi inchipuie ca banii rezolva totul, ca rezolva lipsa lor de afectiune normalapentru copil, ca rezolva non-ascultarea gindurilor copilului, non-indrumarea,aruncarea lui in brate straine care sa-l creasca si sa-l educe. Parintii cred ca avind banisi cumparind lucruri perfecte, suplineste prin acestea ceva, orice. Dar nu, daca in locde lucruri perfecte, cu care sa se mindreasca la altii, ar lucra (de mina), impreuna cucopilul, lucruri mai imperfecte, totusi, acestea dar si timpul alocat lor e ca mina deaur.Sa nu punem ca vina lipsa timpului, si nevoie acerba de acumulare de bani, caci dinacestea lipseste iubirea cu desavirsire (iubirea cea care conteaza, care zamislesteiubire, si nu iubirea de avutie care naste invidie si ura si frica)Lumea se plinge, mai mult cei cu etate, ca tinerii sunt fara de respect, dar nu-si vadvina proprie, nu i-au invatat pe copii frica de Dumnezeu, nu i-au invatat virtutiile,caci poate nici ei nu le stiu, sau poate le-au uitat.In conditiile astea, catre ce se indreapta lumea, oare?Globalizare, unificare, aducerea tuturor la nivelul cel mai mic, pentru a fi la fel,aducerea non-valorilor, a micimii la nivel de normalitate, aducerea patimilor, bolilorsi promiscuitatii bolinde la nivel de legalitate. Catre ce se indreapta lumea daca mergepe calea asta, oare nu ne va fi frica sa traim in ea?Lumea fara Dumnuezeu, fara valorile moral crestine, fara lucrarea acestor valori, farabunatate, iubire, blindete, mila, pace, fara ele, lumea va sta sa cada caci nu e pefagasul ei.Sa lasam plingerile si tinguielile, sa lucram ale noastre, sa lucram virtutiile, ca sa fiede exemplu si celor cu minte frageda, sa schimbam fagasul lumii fara de Dumnezeu,pentru a o face loc bun de trait, de multumit, si de ridicat slava lui Dumnezeu pentrubinefacerile vazute.Pagina 87 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 90. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Intristarea – boala de duca-se pe pustiioctombrie 4, 2009 - lupta cu gindurileIntristarea sufletului, mihnirea, posomorirea, sau dupa cum o numeste Sf Ioan Gura deAur: cel trist este – bolnav de duca-se pe pustiiCind ne aflam la ceas de intristare, sa nu lasam sa treaca asa si sa ne cufundam in eafara a o cerceta, sa ne predam ei asa usor fara de aparare, sa cautam mai intii cauza, dece anume ne-am intristat, iar de gasim ca nu e de la Dumnezeu, sa nu o primim, sa nedam din calea ei, spunindu-ne: nu e de la Dumnezeu, nu ma las in voia ei.Prima stavila e a vedea daca sa o primim sau nu, bine e sa nu primim intristarea, caciar trebui sa avem sufletul un plin de bucurie, multumire, impacare, nadejde si credintasi speranta si iubire.Sa nu primim supararea pentru lucruri minore, sau pentru lucruri pentru care dincontra ar trebui sa ne bucuram, de nu ne-ar umbri mindria sau incapatinarea sau voianoastra. De multe ori intristarea apare pentru ca nu s-a facut precum era voia noastrasau pentru ca nu am primit ce si cum ne-am asteptat si ne-am facut noi planuri. Astanu e intristare de la Dumnezeu, caci punind pe prim plan voia noastra si asteptarileconform gindului nostru, lasam voia lui Dumnezeu deoparte, ignoram lasarea in voialui Dumnezeu, uitam de zicerea noastra catre Domnul: “Faca-se voia Ta precum in cerasa si pe pamint.”.Orbirea din cauza mindriei, uitarea de Dumnezeu, urmarirea si facerea voii noastreaduc intristare rea, care daca o descoperim, bine e sa nu o primim, si sa lucram pentrulasarea mindriei si lasarea in voia lui Dumnezeu.Intristarea rea nu e buna sufletului, caci il orbeste, il impietreste, ii ia bucuria, slabesteinima si imputineaza sufletul, ii ia si putinta lui de a simpatiza cu aproapele, de alacrima si a-l ajuta cind acesta e indurerat, sau de a te bucura si multumi cind acesta ein pace si bucurie. Intristarea rea pe linga orbirea sufletului, pe linga relele la care ilpot duce (deznadejde, disperare) aduc si uitare, uiti de Dumnezeu, uiti de credinta denadejde, uiti de a te lasa in voia Domnului.Cind e sa ne cerceteze intristarea, sa o cercetam si noi pe ea, daca e sa ne fie luare inris a sufletului nostru (adica vazind cauza intristarii sa ne dam seama ca vrajmasulride de noi), sa nu primim acea intristare deloc, si sa ne aducem aminte de rugaciune,de cuvintele Domnului, de a cinsti voia Domnului.Sa primim intristarea, pina la o vreme, daca ne aduce lacrimi de pocainta, daca nedetermina sa ne culegem gindurile si sa le marturisim, primind iertare, alinare siintarire; dar devine intristare rea daca continua pe calea instristarii aducindu-ne ladisperare, la deznadejde – lucrare care nu mai este a lui Dumnezeu.Sa ne rugam Domnului, sa ne ajute sa plinim cuvintul rugaciunii de a cinsti si a nelasa in voia lui Dumnezeu.Pagina 88 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 91. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Casa Mea, casa de rugaciune se va chemaseptembrie 21, 2009 - cuvintul zileiSi a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o facetipestera de talhari!” (Matei21,13)Contextul este: “Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau sicumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor carevindeau porumbei.“Dar Casa Domnului este insa si casa sufletului, ce e spus de Domnul este si pentrucontextul dat, dar largimea si profunzimea cuvintelor e si dincolo de suprafata lor.Casa sufletului poate fi Biserica sau pestera de tilhari. Biserica de e, e o casa frumosimpodobita, e o casa de liniste, in care gazda Domnului e un suflet linistit, bine asezat,bucuros, un suflet ridicat din noroi in rugaciune, un suflet in care razbat cintari deslava, de bucurie, un suflet duios si blind, cu ochi limpezi, razbatatori spre a vedea siprimi minunile lui Dumnezeu.Rau si dureros este ca sa devina casa sufletului o pestera de tilhari. Pestera e cevarece, fara caldura, fara lucrare si fara lumina, e ceva care ascunde necuratii, ascundepe rapitori si furi si ucigasi si jefuitori. In ea domneste nelinistea, clatinarea,tulburarea, lupta, chinuirea si incrincenarea. In ea pace si lumina nu este, caldura siblindete nu este, ura domneste, caci cei ce urasc sau gindesc de rau pentru fratele carepoate i-a lovit cu fapta sau cuvintul, este ucigas de frate. In ea domneste neorinduiala,si chinuirea; sufletul se zbate asuprit de greutati, in mocirla si nu se poate ridica dinele. Sufletul devine sluga, devine mai rau decit cei robiti, slujeste idolilor si este robitpatimilor, lincezeste si se chinuie, se zvircoleste si se ingreuiaza punindu-si straturi-straturi de nesimtire, rautate, ura si orbire.Faceti casa Domnului, casa de rugaciune, ajutati casa sufletului sa se curateascapentru ca Domnul sa vina si sa stea si sa se salasluiasca, ajutati sufletul sa se ridiceprin rugaciune ca sa primeasca bucuria si pacea si binecuvintarea Domnului.Acolo unde atinge Domnul sufletul, curateste totul, arde, distruge rautatile, face loccurat si placut, dar este nevoie si de buna-voirea noastra catre Dumnezeu, este nevoiesi de dispozitia noastra de a lucra, a primi si a pastra binecuvintarile Domnului, cacidaca dupa curatire nu ne punem pavaza buna, nu ne asezam sufletul spre buna-lucrare,nu ducem lucrarea cu aplecare si dispozitie catre plinirea legii lui Dumnezeu, atuncimai multe si mai rele se intorc sa asupreasca sufletul curat dar slab si fara aparare.“Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nugaseste. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o aflagolita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai reledecat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mairele decat cele dintai. ” (Matei12,43-45)Iar aparare ii e Domnul, de se salasluieste in suflet, si zid de aparare ii e rugaciunea.Pagina 89 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 92. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Sa ne ajute Domnul sa ne curatam casa sufletului de spinii pacatului si ai rautatii, si sane fie pavaza si indemn si ocrotire pentru a face casa sufletului – Casa de rugaciune.Atractii turisticeseptembrie 19, 2009 - lupta cu gindurileAtractii turistice – le cautam, si cind le aflam le cedam banii si timpul sidisponibilitatea noastra. Locuri, zone, care au cistigat sau se zbat sa cistige renumelede atractii turistice, frumoase amenajari, peisaje, lumini, magazine, suprafetestralucitoare, uneori mult prea zgomotoase sau mult prea obositoare, sau mult preaaglomerate, pentru a ne odihni si bucura, uneori mult prea superficiale, mult preaexteriorizabile, fara strop de profunzime.Si cum sa dai de profunzime, de continut, cind atractiile turistice sunt doar pentruexterior, pentru carcasa frumoasa, exponate golite de continut pentru turistiprezentate, pentru cei ce vin, stau nitel, privesc, se imbata de vederea lor si pleaca.Continut de ar avea, pentru a putea fi prezentat si inteles de cineva in trecere, estesimplificat, este devaluat ca isi pierde pina la urma profunzimea.Profunzimea devine un exterior vandabil.Atractii turistice, desertaciunea desertaciunii. Timp si bani cheltuiti pentru prafulexteriorului, etalari de carcase, in acumularea disperata de amintiri. Platim pentru unvis, platim pentru desertaciune, platim pentru amintiri si senzatii cu care sa ne hranimmintea. Caci amintirile hranesc mintea, simtamintele si senzatiile hranesc inima, darsufletul ramine lihnit si nelinistit. Avem noi grija sa ne cultivam si sufletul, cindalergam dupa atractiile turistice?Uneori revenim cu visuri, alteori cu bucuria vederilor acelor locuri, dar bucuriaaceasta paleste si contrasteaza puternic cind revenim la ale noastre, aducindu-ne inintristare si nemultumire; uneori lucram cu si mai mare rivna ridicindu-ne telulmaterial sa avem si noi acel ceva sau sa mai ajungem acolo, ni se orbesc ochiisufletului raminind deschisi doar ochii trupului si ai mintii, dar bucuria revarsata decele materiale are limita prin faptul ca materialul are limita si nu poate da niciodatasuficienta, plinatatea; bucuria primita la acele atractii turistice paleste repede, lasindloc nemultumirii.Pe linga trup si minte, si sufletul are nevoie sa i se dea ce i se cuvine, pentru a creste,pentru a se aseza bine, nu ignorare sau uitare, ci luare in considerare, macar cu aceeasirivna cu care slujim cele ale trupului si ale exteriorului.Alergam dupa atractii turistice, dar obtinem un suflet lincezit si intristat, un sufletnelinistit si neasezat, un suflet chinuit.Sa cautam si pe cele ale sufletului, si sa-l tratam cu aceeasi consideratie, daca nu maimare, sa cautam sa vedem unde il doare si unde nu e asezat bine, unde schioapata,unde nu da raspuns bun, iar apoi sa cautam acelea care sa ne ajute, care sa il ajute sase ridice din infantilitate, din clatinarea la fiecare adiere a unui necaz sau a talazurilorlumii. Sa cautam sa ne asezam cele ale sufletului pe fagasul bun, sa cautam mai intiisa sadim in sufletul nostru Imparatia lui Dumnezeu si plinatatea celorlalte ni se vacistiga noua.Pagina 90 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 93. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?rugati-va pentru cei ce va prigonescseptembrie 15, 2009 - lupta cu gindurile“Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce vaurasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,” (Matei5,44)Viata e plina de ispite, de incercari, de lectii, de situatii conflictuale sau de prigoniri,fie ca au slabit puterile tale sufletesti si nu primesti bine si nu ai raspuns bun la variiintimplari, fie au scazut puterile sufletesti ale altora si ajung de-ti sunt prigonitori.Nu vi s-a intimplat, oare, de ati zis ca ati trecut peste o ispita, peste o incercare, dar defapt, dupa o linistire scurta, ati ajuns din nou sa va luptati cu ea?Acestea, incercari sau ispite pentru asezarea sufletului pe fagasul lui sunt, fie caacesta se departase de calea buna, fie ca avea cu niste patimiri de luptat.Din acea ispita sau incercare nu se iese decit atunci cind sufletul si-a terminatinvatatura, s-a intarit, s-a asezat mai bine, dar nu numai el, ci si al celui ce te-aprigonit.Daca tu zici ca ai invatat si ca ai trecut peste acea lectie, dar vrajmasul tau nu, atunciispita mai tine si revine, si ca sa ajungi la capatul ei trebuie sa-l ajuti si pe vrajmasultau, sa te rogi pentru vrajmasul tau, caci altfel cum poti spune, oare, ca ai depasit-odaca nu ai ajuns sa implinesti legea, caci zis este : rugati-va pentru cei ce vaprigonesc.Iesirea din ispita, pentru a nu se mai intoarce acea lupta, se face si cu mai bunaasezarea a sufletului – invatarea lectiei, plinirea legii, si cu rugaciunea pentruvrajmasul tau, si despatimirea sufletului tau, ajungind la multumire, care e capatulrabdarii. Caci atunci cind multumesti nu mai ai ce sa rabzi, caci ai trecut de chinuire laplinire si bucurie.Nemultumirea si invirtosarea – Fericiti cei blanziseptembrie 13, 2009 - lupta cu gindurileGrea e nemultumirea de purtat, grea si chinuitoare si pentru cel ce o poarta si pentrucei dimprejurul sau.Nemultumirea aduce cirtirea, naste hula si necredinta, duce la impietrire si lainvirtosarea inimii si slabirea puterilor sufletesti, aduce ura si e potrivnica luiDumnezeu.“Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.”Cei invirtosati nu vor mosteni nimic, iar chiar ce au, nu le sunt ale lor, caci cele aletale iti sunt de bucurie, numai ca nemultumitorii si invirtosatii ce au nu le aducenimic, mostenitori de sunt, nu au nimic, iar chiar de au ajung de le vor pierde (nu e invint spusa vorba: nemultumitului i se ia darul).Pagina 91 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 94. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Fericiti cei blanzi, cei cu inima calda, aplecata spre aproapele, de sufletul lui, cei cesunt ca un balsam si acoperamint si adapostire si refugiu, cei cu sufletul duios, cei ceprimesc cele grele cu pace si nu raspund cu rautati si uriciuni si razbunari, cei care autotul, desi poate nu au nimic, caci toate ale lor sunt, totul le aduce bucurie si pentrutoate isi apleaca sufletul cu bunatate si caldura, ca si cum le-ar fi mostenitori, toate alelor sunt. Cei blanzi radiaza bunatate si pace in jurul lor; mersul, vorba, portul toate lemarturiseste firea; placuti sunt celor dimprejur si cautati sunt pentru bunatatea sibucuria care o impart tuturor imprejur; vorbind cu ei simti bucuria, chiar intristat fiindsi vorbind cu ei pleci cu balsam pe suflet si cu zimbet pe chip si caldura in inima. Ceiblanzi domolesc minia, si inmuguresc pacea; cei blanzi sunt ca piinea lui Dumnezeu,sunt cautati si cind sunt aflati lumea se lipeste cu sufletul de ei.Cei invirtosati si nemultumitori sunt greu de purtat si pentru sinesi si pentru cei dinjur, cu ei nu exista “a winning situation” oricit s-ar stradui cineva sa le faca pe plac.Cei nemultumitori nu vor mosteni nimic, nici in viata asta, nici Imparatia Cerurilor,caci chiar de ar avea totul, pentru ei ca nimic este. Cei invirtosati si cu inimaimpietrita nu vor mosteni nimic, caci nimic din ce au sau din ce ar mosteni nu le-araduce bucurie, nici macar o clipa de bucurie; lor Imparatia Cerurilor le e inchisa, cacisufletul le e inchis si nu vor sa primeasca si sa impartaseasca bucuria.Fericiti cei blanzi, fericiti cei ce fac voia lui Dumnezeu si-si impletesc voia lor de voialui Dumnezeu, si-si leaga sufletul de legea lui Dumnezeu pentru a o implini cu toatainima, cu tot sufletul si cu tot cugetul.Graba si nemultumireaseptembrie 8, 2009 - lupta cu gindurileNemultumirea are multe fete, unele de netagaduit, altele care abia sa le percepem.Graba e tot nemultumire, nemultumirea clipei, a locului, a timpului, a faptului.Ne grabim sa ajungem la slujba (bine, si la servici, dar era de slujba de la Biserica),asta da, e o graba binecuvintata, sa iesim din lume si sa intram in lumea rugaciunii, inBiserica – mai aproape de Dumnezeu cu un pas.Ne grabim sa ajungem, dar la sfirsit, ne grabim sa plecam sa ajungem acasa, samincam, sa ne odihnim (de parca am fi facut cine stie ce greutati), ne grabim sa neuitam la televizor… . Asta nu mai e graba binecuvintata. Uitam de rivna cu care ne-am dorit sa ajungem, uitam de cit de bine e sa mai stai in casa lui Dumnezeu, si negrabim sa ne aruncam iarasi in vuiet. Aici e uitarea noastra, e nerabdarea, graba, sinemultumirea noastra. Caci cel multumit, sta si binecuvinteaza, si multumeste, iar celnemultumit, fuge, se grabeste.Graba asta nebuna care a prins lumea, graba asta nu isi are un fagas bun, graba de aajunge undeva (aici nu ne referim la aceia care sa ajunga repede din urgentamedicala), ci graba in general, viteza, faptul ca simtim ca timpul alearga si vrem saalergam mai repede ca el, ca sa-l prindem. Graba asta e din nemultumirea timpului,din non-valoarea lui. Caci acolo unde timpul e valoros nu e graba, si iti place sa stai,si sa te bucuri de acel timp. Si unde si cum sa aibe timpul mai multa si mai bunaPagina 92 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 95. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?valoare, decit acolo unde clipa imbogateste sufletul, unde clipa bucura duhul siveseleste inima.Multumirea aduce liniste si pace si izgoneste graba si imprastierea, multumirea aducebucurie si iti face sufletul mai usor si duhul mai sprinten si ochii mai curati pentru aintelege minunile lui Dumnezeu. Rugaciunea de multumire aduce veselie sufletului,alunga invirtosarea, dizolva impietrirea lui si stoarce lacrimi de multumire si de slavapentru minunile lui Dumnezeu.La un suflet impietrit care nu mai vede nimic bun, la un suflet in deznadejde arme iisunt spovedania, prima care ii mai descarca din greutatea de pe suflet; ascultarea,arma care mai diminueaza invirtosarea si impietrirea si fara de care nu se poate mergemai departe; rugaciunea, care smulge lacrimi din piatra sufletului si il face mai usor;vointa, cea cu care putem pune stavila raului, cea cu care putem sa aducem maiaproape blindetea si bunatatea, cea de la care porneste buna-voirea noastra catreDumnezeu; multumirea, care ii aduce impacarea si pacea – adica lumina – cea carenu razbatea in sufletul invirtosat.Sa lasam graba si sa dam valoare timpului si locului si faptului. Caci in orice timp, inorice loc, te poti ruga sau inalta o cintare de slava in gind, in biserica din interiorultau, in inima ta; in orice fapta poti da slava lui Dumnezeu daca o impletesti cuascultare si cu rugaciune.Sa lasam graba in cele lumesti si sa cistigam cele duhovnicesti spre mintuireasufletului si spre Slava lui Dumnezeu. Amin.Tinerea de minte a raului – piedica pentru plinirea legiiaugust 20, 2009 - lupta cu gindurileCum se poate numi un om care dupa ce a trecut peste ceva greu, dupa ce a amortizat olovitura primita sau un cuvint greu sau o fapta urita primita, dupa acestea sa isi aducaaminte de ele si sa-si faca rau siesi, fara sa mai fi fost acel context valabil, ci doar sa-lchinuie amintirile si relele aduceri aminte.Cum si de ce ar face oamenii jocul celui potrivnic, care vrea sa ne tulbure linistea si sane rapeasca posibilitatea inaltarii gindului din mocirla materialului.Oare sa ne placa sa ne chinuim continuu, cind mai usor e sa ierti, si sa ierti din sufletpentru a nu lasa vreo portita subrezita.Portita prin care cel potrivnic aduce aminte de cele rele, este lasata deschisa in sufletulpatimitorului de felul cum anume a trecut peste cele grele. A iertat sau doar a incercatsa uite?De uitat, poti incerca, si ai ajutor timpul, caci cu timpul vine si uitarea, dar asta nu etamaduire caci durerea ramine in suflet ascunsa, si mult mai primejdioasa pentrusineti, durerea ramine si dospeste, daca nu o stirpim, daca nu e tratata cu iertarea si cuiubirea.Si sa uiti asa ca si cum nu ar fi fost, si sa ierti si sa il privesti cu prietenie si iubire peacela, ca si cum bine ti-ar fi facut, si ca nu ai fi patimit ceva rau.Pagina 93 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 96. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Aceea e portita prin care cel potivnic iti aduce in minte cele rele, iar pentru tine chinule readus in minte, si supararea si neimpacarea. Si de ce sa ne facem slugi celuipotrivnic, de ce sa ne imbicsim sufletul in neimpacare si nelinistiti?Acu si cu patimirea asta, cum ne afecteaza si cum o primim depinde de asezareasufletului, de taria lui, de credinta in Dumnezeu. Cum ii e patimirea unuia plin demindrie si inalta parere de sine, care ar primi o ocara, si cum e acea ocara pimita decineva care traieste smerenia, si acea ocara chiar de e nedreapta o imbratiteaza ca peadevar. Cum ii e patimirea unuia care a avut ceva paguba baneasca dar are sufletulahtiat dupa avutie, si cum e o pierdere baneasca – pe masura valorilor – pentru unulcare nu si-a lipit sufletul de bani. Acelasi eveniment dar raspunsuri diferite, in functiede asezarea sufletului, dupa maturitatea lui.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne asezem sufletul dupa poruncile Lui, si sa cautamsa implinim legea, legea noua a poruncii dragostei.“Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, facetibine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc “ (Matei5,44) “Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri”Cirtirea – sa nu le alegem pe cele greleiulie 24, 2009 - lupta cu gindurileCum e si cu cirtirea asta, judecati fara simbure de adevar, plingeri fara substantaadevarului, folos – ioc; da’ pagubitoare foarteCirtim ca e prea cald, iar stirile pompoase ne dau indreptatire cirtirii noastreDar adevarul nu e in acea judecata.Ti se pare prea cald, ia incerca de fa o baie calda, mai calda, iar cind iesi afara ti se vaparea racoare, ia incearca de bea un ceai – cald – si ti se va parea mai acceptabilexteriorul.Oamenii au reactia de a face ceva pentru racorire, dusuri reci, bauturi reci, sa stea inaer rece – conditionat de rece, zicind ca asa scapa de toropeala, dar nu e asa, cacicrescind diferenta dintre temperatura de afara si cea a corpului, disconfortul termic side presiune e mai mare, iar din acest nefiresc rece cautat multe contrare si chiar boalaaduc; nu se combate cu cele potrivnice, ci cu cele asemanatoare.Cirtim ca e drumul prea lung catre servici, ca sunt ore pierdute.Dar adevarul nu e nici in acea judecata.Cum e ca citeva luni, sa nu mai ai drum direct spre casa, ci drum lungit cu 1 ora sprespital, si stat, si intors de inca 1ora, si premenit cele aduse, si apoi dupa 15 ore ajunsacasa –citeva ori pe cite 7 zile. Dupa acestea, drumul doar spre servici – cel desprecare cirteam, pare acum binecuvintare si prea scurt ca sa citesti cit ai fi vrut.Pagina 94 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 97. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Acum si orele astea “pierdute” si aici e cirteala, pierderea e data de lipsa valorii lor,dar daca le dam valoare nu mai e pierdere, ci cistig. Adicatelea, daca orele “pierdute”in transport le citesti spre cresterea sufletului, nu mai sunt pierdute, ci cistigate.Cirteala e pierzatoare, si adevarul nu e in ea, ne mai incetoseaza si ochii sa nu vedem,sa nu ne mai bucuram, sa nu mai multumim.Caci decit o cirteala cit de mica, mai bine o multumire catre Dumnezeu, caci inmultumire sta adevarul.Cirteala, nemultumirea nu e de la Dumnezeu, nelinistea, uriciunea, tulburarea,neimpacarea care vin din cirteala nu sunt de la Dumnezeu, si de ce sa slujim printulburare celui potrivnic, de ce sa ne asuprim noi pe noi prin neimpacare si vijeliisufletesti, de ce, cind asa de simplu e sa multumesti; cind asa de simplu e de lucratvirtutea de ce sa ne obosim in vijeliile cirtelii, cind asa de simplu e sa primesti si sadai pacea, de ce sa te murdaresti de uriciunile nemultumirii si neimpacarii.Dar si acestea de ne cauta sa le vedem, sa le aflam, pentru a vedea mai limpede apoipacea de dupa furtuna, si pentru a dori si tine imbratisat pacea si multumirea catremilostivul Dumnezeu.Caci, ce e e mai usor: sa fii suparat, inversunat, sa tii minte raul, sau sa ai impacare intine, pace, bucurie?Si ce e mai usor: sa fii cirtitor si nemultumitor sau iscoditor sau vazator al pacateloraltuia si judecator, sau sa ai multumire in tine, si sa ii vezi pe toti fara umbra debanuiala, sa ii ai in gind cu bunatate?Ce e mai usor de purtat: sa fii chinuit de ginduri rele si sa-i chinui si pe altii sau sa aibucurie si multumire si sa izvorasti pace si tie si in jurul tau.Ce e mai usor pentru noi, aia sa facem, calea aceea sa o alegem.Cei obositi si intristati si asupriti de necazuri sa vina, dupa cum spune Domnul, la El,la acoperamintul Lui, sa invete blindetea si bunatatea si pacea, si vor afla usurare silinistire si impacare si bucurie.Sa nu le facem pe cele grele care ne ajung de chinuire, sa le cautam pe cele usoarecare ne pot aduce bucurie.Pagina 95 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 98. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Oameni ca statui, si statui ca oameniiulie 4, 2009 - lupta cu gindurileOameni ca statui, si statui ca oameniOameni ca animalele, si animale invatate de cele ale oamenilorRaul prezentat ca normal, iar binele uitat sau spus ca anomaliePatimile prezentate ca normal, iar virtutiile luate in deridereDar, “Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric siintunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)Oameni ca statui.Ii vezi pe strada, ii vezi oriunde, esti inconjurat de statui, cu inima pietrificata, cuincrincenarea ce le domneste in suflet; cu trupul ce se misca ca o marioneta trasa doarde sforile lumii, dansind dupa cum ii cinta moda, trendul; cu fata ce nu mai exprimanici o emotie, si nici nu ar avea cum, printre straturile de pomada aplicatamestesugeste.Statui umblatoare, frumos ambalate, dar impietrite la tot; bucuria le e rinjet, succesulaproapelui le e invidie si uriciune; cerul, florile, minunile lui Dumnezeu nu mai existapentru ei, sunt prinsi si legati de sforile lumii, alergind dupa bani, dupa relatii, dupainavutire, dupa orice care sa le justifice nereusitele, sau scopul lor cu totul lumesc, saumetodele murdare de atingere a scopului lor.Statui precum cele grecesti, invelisul, exteriorul frumos, dar goale de orice continut insine, oameni ca statui, cu sufletul gol de orice simtire, de orice umbra de iubire catreaproapele, cu ochii goi si orbiti de sclipicioasa lume.Dar zadarul e aproape.In zadar folositi pomede, straturi mestesugit aplicate caci nu mai aveti cum transpuneceva din frumusetea sufletului vostru prin chip, prin sclipirea ochilor, prin blindetea siiubirea ochilor.Si vai de cei care sunt laudati doar pentru exterior, cutii atragatoare, dar sufletul le einfantil, sau chinuit de incapacitate de a da blindete si iubire.In zadar alergati si va tiriti trasi de firele lumii, dupa bani, dupa agonisire, daca uitatide Dumnezeu, daca nu dati si sufletului ce are nevoie ca sa creasca si el.In zadar va chinuiti sa creati mese cit mai apetisante, alocind ore si ore, si discutii, siasteptari si…, pentru a face mincarea cea de toate zilele, ajungind sa slujiti idoluluistomac, punind pregatirea mincarii pe primul loc in detrimentul ingrijirii sufletului sauin locul inchinarii de slava lui Dumnezeu.Pagina 96 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 99. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?In zadar va imbuibati, ca mai apoi sa alergati pe la sali, sau va supuneti la diete careva dau organizmul peste cap, slujind carapacei exterioare, pe care o vreti cit maifrumoasa; dar a tine post – nu!, a infrina trupul pentru a da loc sufletului sa se adape siel – nu !, a tine posturile rinduite spre folos – nu !.In zadar mergeti cum va dirijeaza lumea, tragindu-va de sfori invizibile, daca uitaticeea ce conteaza, sufletul, cresterea lui, descoperirea lui Dumnezeu in noi si inaproapele, si in orice e pe lume.In zadar avem ochi, daca ajungem sa nu mai vedem pe aproapele, necazul lui sa nu-lmai vedem si sa nu-l mai simtim, si sa nu mai plingem sau sa ridem impreuna ajutorcu acela.Zadar e lumea asta daca il uita pe Dumnezeu.Invirtosarea sufletului, pietrificarea inimii, orbirea ochilor trupesti si sufletesti, suntsemnele nebuniei vremilor; omul invirtosat, dospind de mindrie, revarsind in jurrautate si invidie, e cel ne-bun, e cel crescut de lumea care uita de Dumnezeu, e celcare si-a crescut doar trupul si mintea, dar sufletul si inima i-au ramas infantile sau aufost uitate, producind dezechilibru de neimaginat si de neinteles pentru ei. Omul ne-bun este cel aflat in acest dezechilibru, este cel care a uitat de Dumnezeu.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne facem si noi fiii Lui, caci cei ce urmeaza parinteluiii este fiu, cel ce urmeaza invatatura, purtarea ii este fiu. Sa ne ajute Bunul Dumnezeusa dovedim cele ale lumii, sa rupem din lanturile ei si sa ne crestem si noi sufletul prinblindete si iubire. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa putem ajunge sa-L marturisum, sisa fim purtatori de pace si iubire.Spre Slava lui Dumnezeu ! Amin !Cum este dupa ce te impartasesti (d’ale mele)iunie 8, 2009 - zise dale meleParca ai primit ceva scump si te porti cu atentie, cu grija sa nu il strici, parca ai ducecu tine un portelan foarte valoros, si pasesti cu atentie sa nu il strici,parca mergi atent, parca te porti atent si cu oamenii, ca sa nu strici cadoul ce ai primitsi il porti, dar totusi mersul ti-e cu pace si fara de griji, fara ingrijorari, doar atentie sanu tulburi ce ai primit.Ti se intimpla de ti se incalzeste inima din cind in cind, fara motiv, si te stringi,tresalti cu bucurie, si nu stii ce e, dar iti aduci aminte de datile anterioare cind la felera, aceeasi caldura in inima inexplicabila ce aparea, te infiora si se ducea si iararevenea.Si te tine ceva timp, si faptul ca pasesti si te porti cu atentie sa nu strici ce ai primit, sanu tulburi linistea primita, si te tine si ceva timp si caldura ce apare din cind in cind ininima si te bucuri de ea, si nu ai vrea sa o lasi, desi iti dai seama, ca de ar tine preamult, ar fi prea mult pentru tine si nu ai putea sa o porti.Pagina 97 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 100. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Cum este dupa ce te spovedesti (d’ale mele)iunie 7, 2009 - zise dale meleE ca si cum te-ai fi curatat, ca si cum un maestru chirug ti-a taiat in adincime boaladin suflet, necuratia; e ca si cum acel maestru chirug al sufletului – duhovnicul – iti iasufletul in palma, ti-l curata, te ridica si apoi iti da doctorie, poate iti place sau nucanonul, dar e doctoria.E minune cind te ridici de la spovedanie, citeodata ti se pare ca plutesti, ca asa te-aieliberat de cele ce te ingreuiau, si atunci cind te ridici esti intr-o ameteala placuta, deti se pare ca sufletul ti-e plin de pace si ca plutestiSau alta data, dupa spovedanie, dupa ce a umblat pina in strafundul sufletului de ataiat sau a gasit boala ce iti varsa durere si negreala si rautate in suflet, dupa aceea tise pare totul foarte frumos, si pe toti ii vezi cu alta vedere, ca sunt buni si calzi, siprimesti pace si bucurie.Caci spovedania este si curatire a sufletului, a inimii, a ochiului sufletului, a ferestreitale catre frumusetea si pacea si adevarul lumii.Si pleci cu multumire, si recunosti cu adevarat darul si harul duhovniciei.“fie tie dupa cum voiesti.” (Matei 15,28)mai 11, 2009 - cuvintul zileiCine oare nu stie cuvintele Domnului: “fie tie dupa cum voiesti”cine oare nu ar vrea ca raspunsul la rugaciunile personale, sa fie: “fie tie dupa cumvoiesti” si sa primim plinirea lordar cum sa ajungem la aceasta implinire a voii noastre?ajungind la masura acelei femei cananeence, la masura credintei, rivnei, smereniei eistriga femeia aceea dupa Domnul, si nu se apropia, doar striga caci nu voia sapingareasca cu apropierea ei, cu prezenta ei pe iudei, si tot striga “Miluieste-ma,Doamne, Fiul lui David!“ea Il cunostea, majoritatea iudeilor nu L-au cunoscutavea durere mare acasa, fiica ei era pierduta bunatatii, era ingopata de rautateadiavolilor, era rupta de lumea asta si de cunostinta eifemeia aceea, nu avea ce sa mai faca, si iesise si striga pe strada durerea ei, ajunsesesa nu mai fie om, zi de zi, ora de ora luptindu-se sa tina un om ce devenise neom, seagata cu tot ce putea de trecerea Domnului pe linga satul ei, era speranta ei de aredeveni si ea (si fiica ei) oameni din nouDomnul o incearca, ii incearca credinta, rivna, staruinta, o cearca pentru a o da pildavesnica – fie tie dupa cum voiesti -(caci de veti avea credinta cit un graunte de mustar, veti muta si muntii – si nimic nuva fi voua cu neputinta)Pagina 98 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 101. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Credea femeia aceea ca Domnul o poate ajuta, dar poate ca durerea ei o facea sa aibeacea credintainsa acea credinta nu ar fi fost cea adevarata, caci daca un om crede doar dindeznadejde, ca nu are alta varianta, atunci orice ignorare de raspuns, sau orice “nu”primit, ar fi facut sa caute in alta parte, ar fi topit acea credinta, ca nu ar fi fostputernica, nu ar fi avut radacini adevarateDomnul o cearca, nu ii raspunde, dar ea nu se lasa si tot strigaUcenicii Domnului mijlocesc pentru ea — (asa cum si preotii se roaga pentru noi simijlocesc cu rugaciunile lor cererile noastre) — dar Domnul le raspunde “Nu sunttrimis decât catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”Femeia aude ca ucenicii au mijlocit pentru ea, aude ca Domnul dupa acea ignorare,spune: nu sunt trimis pentru altiice sa fie oare?…- sa nu ne fie sa ajungem cumva sa-L judecam cumva pe Domnul, canu stim noi cele nepatrunse ale lui Dumnezeu !nu le stim nici macar pe toate ale noastre, asa cum nu stim nici pe ale celuilalt – faptce nu ne da dreptul sa-l judecam nici pe cel de linga noi, daramite sa-L judecam peDomnul(sa avem grija, mare grija, sa nu ajungem cumva sa-L judecam noi pe Dumnezeu,atunci cind vedem ca nu primim raspuns la cererile noastre, sau ca nu se incadreazaraspunsul primit cu ceea ce vrem noi, sau consideram noi – sa nu ne fie lucrul asta)sa ne intoarcem la acea femeie cananeanca, nu sunt astea destule pentru a o face satermine si sa dea inapoi si sa se plece ingropata in durerea ei?Ar fi fost, insa pentru cei cu credinta caldicica, pentru cei care la prima si a doualovitura se racesc in credinta si nadejde, dar la ea pe linga credinta, apare si sirguinta,si rivna ei(se roaga si preotii pentru noi, si poate nu primim implinirea dorintelor noastre, nicicu rugaciunile lorsi ce facem noi ?, le lasam deoparte, gindindu-ne ca iata, s-au rugat indelung si preotiisi noua nu ne-a venit implinirea dorintelor?sau sirguim in rugaciune si mai tare precum acea femeia cananeanca?)Spune femeia aceea: Doamne, ajuta-ma!,a fost ignorata, a fost refuzata, dar se duce in fata Domnului, si singurele ei cuvinte,Doamne ajuta-ma!o vedem apropiinde-se de Domnul, si nu ridica ochii catre El, caci durerea sigreutatile i-au inmarmurit ochii spre pamint, I se inchina, mai degraba I se pleaca ingenunchi, asteptind plecata raspunsrosteste cuvinte simple, caci durerea naste cuvinte simple, caci nu mai stai safilozofezi sau sa faci cereri frumos alcatuite in cuvinte atunci cind esti innamolita indurereCe face Domnul, o priveste, si ii raspunde, dar tot nu ii da implinirea dorintei ei, si toto refuza,si mai mult, spune ca : “Nu este bine sa iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor.”Femeia aceea, dupa ce ca nu a primit raspuns bun, mai primeste si cuvinte ca ar fi dinultimii oameni, ca niste ciinidar ce face ea, sta si se ingroapa mai tare in durere, se inchide in deznadejde?nu, iese din acea cale fara iesire a deznadejdii, si cere macar frimiturile care cad de lamasa stapinilorsugestiva imaginea, copiii stau la masa, cei binecuvintati care primesc darurilePagina 99 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 102. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Domnului si bucuriile si binefacerile, iar ceilalti, precum ciinii, stau si vor macar sa sesature cu frimiturileprimeste acea femeie fara sa se sminteasca asemanarea cu ciini, ea oricum nu se maiconsidera om la cit ducea zi de zi, ora de ora, nu era smerenie prefacuta, eramultumita ca macar cu ciinii a fost asemanata,si merge mai departe, se gindeste ca daca ar primi o farimitura din binefacerile sauajutorul care le-a dat Domnul copiilor (iudeilor), atunci ea si fata ei ar fi izbavite, da-mi Doamne, nu hrana si binecuvintarile care le dai lor, da-mi ce ramine de la ei siarunca, da-mi ce nu vor ei sa primeasca, si imi va fie mie mai mult decit binecuvintare“Atunci, raspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cumvoiesti. Si s-a tamaduit fiica ei în ceasul acela.”Cine nu doreste sa auda cuvintele Domnului: “fie tie dupa cum voiesti.”am vrea si noi sa primim cuvintele astea, numai de am ajunge la masura credinteiadevarate, nadejdii, a rivnei si sirguintei in rugaciune, a smereniei adevarate, dacavom ajunge la ele, atunci vom primi si noidaca nu, atunci sa zicem si noi: faca-se voia Ta, Doamne, dupa mare milostivirea Ta,dupa bunatatea Ta si dupa marea Ta iubire de oameni, fa-ma sa plinesc voia Ta si sanu cirtesc, si sa Iti multumesc pentru toate. AminPavaza de cele dinlauntruaprilie 28, 2009 - lupta cu gindurileCa voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar înauntru sunt pline derapire si de lacomie.Curata întâi partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea dinafara. (Matei, 23, 25-26)Ne ferim, incercam sa ne pazim de cele din afara ale noastre, de dusmanii vazuti,ridicind garduri, facind prietesuguri puternice, lasind santinele si atintindu-nesimturile pentru prevederea si apararea de cele din afara, lasind astfel descoperite celedinlauntru.Tot asa cum preocupindu-ne de cele din afara – de cele materiale, si dindu-le lorintietatea in preocuparile si grijile (ingrijorarea) noastre, lasam sau uitam de celedinlauntru pe care nu le mai cultivam, de care nu ne mai ingrijim.Suntem prevazatori si grijulii de cele din afara, de cele materiale, si nu mai punempavaza la cele dinlauntru, la cele nevazute, care ajung de ne lupta ele si ne coplesesc.Relele amintiri, ingrijorarile ne alunga linistea si strecoara indoiala, alunga credinta sistrecoara nelinistea, alunga rugaciunea si strecoara chinuirea.Lasam pavaza de cele din interior, uitam de cele frumoase din interior, iar valulmaterialnic si stricacios denatureaza valorile si cele interioare, linistea ajunge sa fiecoplesita de neliniste si agitatie, pacea si iubirea ajung sa fie inghitite de minie, ura siinvidie, frumosul din noi se denatureaza dind putere si valoare asa mare celorexterioare.Pagina 100 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 103. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Sa ne pazim de cele interioare, sa le punem lor stavila mai intii, si sa ne curatamochiul valorilor, sa ne pazim si sa ne aparam de spinii rautatii din noi, sa le punem lorstavila mai intii, si vom avea sufletul radiind de bucurie si bunatate.Cit de frumos e un suflet linistit, cit de radios e un suflet care nu are indoiala si e plinde credinta, cit de frumos e un suflet care radiaza pace, care a dat deoparte valulmaterial al lumii cesteia, a dat deoparte ingrijorarile fara rost care chinuiesc si nu aducrezolvare sau linistire.Sa ne ingrijoram de cele dinlauntru, si sa le curatam, sa ne luminam sufletul, pentru aaduce bucurie, bunatate si blindete si imprejurul nostru.Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curatipacatele. (Sirah 3,29)martie 20, 2009 - cuvintul zilei29. Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curati pacatele. (Sirah 3,29)pacatul, rautatea e ca focul, mistuie tot si trimite in uitare bunatatea sufletului, ilorbeste si ingreuiaza si nu-si mai poate ridica aripile din mocirla pacatuluidar e si milostenia, care le spala, spala pacatele, si stinge focul rautatiide simti ghimpe de rautate, sau fara voie ai facut pacate – si poate nu le stii, damilostenie din inima, da un cuvint bun care nu-si are nici o echivalenta materiala,avind mai mare putere si greutate ca orice dar material,sau da milostenie, dar celor ce nu se uita la tine, celor cu ochii plecati, tu da-le si fa-tenevazut, sa nu te vada ochii lor spre multumire, ci astfel multumirea va inflori insufletul tau si in inima, stergind si smulgind tepii rautatiiasa cum e apa, care domoleste focul, arsita, care invaluie toate si le acopera, care lecurata si le albesteasa si milostenia, domoleste rautatea, invaluie neperceput toate colturile si ledomoleste, acopera toate si le curata, lasind loc curat, bun de a primi semanatura deflori duhovnicestiAminalul dinlauntrul sau din afara omuluimartie 2, 2009 - lupta cu gindurileE o reclama mare cit panourile publicitare, de arata o femeie mai mult neimbracata,mergind precum un animal spre tinta ei – un urias pantof, acum la ce era reclama aia,poate la pantofi, nu stiu.Dar tare mult scotea la iveala tot ce nu e omenesc in noi, animalul dinlauntrul sau dinafara omului care ajunge sa se contopeasca cu acesta, omul dispare ca fiintasuperioara si ajunge sa ‘saliveze’ dupa un pantof.Animalul care nu mai cunoaste limite de bun simt, sau morale, care promoveazadecadenta la nivel de lege, uritul la nivel de arta, hotiile si omorurile si avorturile laPagina 101 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 104. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?nivel de normalitate, care se inchina si alearga doar sa aibe prea-plin, care se inchinasi isi inchina viata si sanatatea banilor sau distractiilor, acumularii bolnave sibolnavicioase a felurimilor, lasind deoparte tot ce l-ar putea misca sufleteste deaproapele. Aproapele nu mai exista pentru a-l cerceta sau a incerca sa-l ajuti, ci devinepiedica in nestavilita acumulare pentru tine.Animalul din om…, dar de ce nu am vedea si faptul ca animalele (in marea lormajoritate) nu ajung obeze, nu maninca peste masura – aici ne-au cam luat animaleleastea, caci multi suntem slugi pintecelui, iar acesta cu cit e slujit mai mult, cu atit ceremai mult ducind prin necumpatare la boala si durere.De ce nu am vedea si exemplul ciinelui, chiar de il bati, sau il arunci cit colo, iar deapoi il chemi sa-i dai sa manince, si el totusi vine, si aici ne-au cam luat animaleleastea, oare ne e noua usor sa uitam, sa iertam, sa ne smerim asa, ca dupa cuvinte debataie, sa venim la chemare, chiar sa ne simtim ca un ciine batut pe care il chemi si elvine, oare putem si noi asta?Sa lasam, acu de inceput de drum (incepe marele post), sa lasam tot ce nu omenescafara din noi, si sa nu le mai primim si sa ni le facem apropiate noua, sa lasamdenaturarea de a zice celor rele ca sunt bune, iar pe cele bune sa le dam uitarii; sa neoprim din nebuna fuga a lumii si sa inchinam un gind Domnului – din timp in timp -,sa ne readucem aminte de ce inseamna binele pe care poti sa-l faci sau sa-l zici si sanu-l dam uitarii sau aminarii, sa inchidem animalul poftelor si sa-l flaminzim ca sa nuaibe putere sa ne lupte, si incet, incet, curatindu-ne, limpezindu-ne vederea siintelegerea de valul mincinos al lumii, sa ajungem sa vedem bucuria si pacea simultumirea, si sa inchinam Slava celui fara de inceput Dumnezeului nostru. AminBilant crestinianuarie 9, 2009 - lupta cu gindurileAm vazut un articol, si mi-a ramas in minte titlul lui, Bilant crestin, atita mi-afulgerat: Bilant crestin. Bilant se face la toate, de ce nu si unul crestin. Active sipasive care sa iasa la egalitate, un bilant zilnic.Active, sa zicem cele bune facute aproapelui sau sieti, iubirea facuta aproapelui pentrusufletul lui. Pasive, sa zicem, cele nu bune facute aproapelui, sau celea ce ar fi pututsa fie facute, dar nu le-am facut din varii motive.Pentru celea bune, avem sa multumim, caci am avut si dispozitia si posibilitatea sigindul bun a fost cu noi ca sa le facem. Deci daca activele sunt mai mari avem samultumim.Pentru celea rele sau nu bune, sau celea ce ar fi putut sa fie bune daca le-am fi facut,avem sa ne plingem si sa ne pocaim. Deci daca pasivele sunt mai mari, avem sa maidiminuam soldul pagubos prin plingere, pocainta si spovedanie.Acu nu zicem ca ar trebui faptele rele sa egaleze vreodata pe cele bune, caci la celerele nu ai tu masura, aici e si masura celuia caruia i-ai facut rau, si a ta ca ti-aiingreuiat sufletul, dar a lui Dumnezeu in primul rind.Caci nu stii tu masura unui cuvint bun, de intarire, nespus unui om in necaz, care l-arfi scos la liman; nu stii tu greutatea celor ce ar fi fost bune dar au ramas nefacute; nustii cita greutate pot avea faptele rele sau nu bune facute de tine, le poti cintari prin citde greu apasa asupra ta, dar durerea celuilalt nu o stii, nu stii cit a pierdut el diniubirea de aproapele sau cit l-ai mihnit, ingreuiat sufletul, cit i-ai tulburat mintea, si inPagina 102 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 105. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?loc sa se roage are mintea raspindita, nu-i stii durerea ce i-ai pricinuit caci nu-i potivedea tu cele dinlauntru ale sufletului lui sau celea viitoare lui. Asa ca si un cuvintnespus poate sa anuleze toata gramda faptelor bune facute de tine. Deci sa cercam inBilantul zilnic sa avem aproape de zero pasivele, cu mila lui Dumnezeu; si saincercam ca la Bilantul zilei sa avem mereu multumita de adus Domnului. Asa sa neajute Dumnezeu.Acu si activele astea, mai cintaresc cu greutate si valoare mare si celea primite chiarnevazute pentru care ar trebui sa aducem multumita, mai cintareste si Mila luiDumnezeu care se revarsa, chiar de nu o vedem si e ascunsa, chiar de nu o percepem,chiar de nu o simtim, dar se revarsa asupra noastra. De am vedea-o ne-ar umple deprea plin si nu am mai putea face nimic nici sa interactiom cu altii oameni sau cumediul, si am fi in extaz tot timpul, numai ca nu am putea suferi atita bucurie, deaceea vedem din ea cit sa nu deznadajduim, dar sa raminem smeriti, cit sa ne crestemin multumita.Tot la active, ar fi sa punem si smerenia, si celea dinlauntru ale sufletului nostrudobindite sau inchinate, si rugaciunea si iubirea de aproapele si credinta si nadejdea inDumnezeu.La pasive sa punem cele pabugoase sufletului, care aduc greutate in inima si tulburarein gind, si nu lasa mintea sa se suie in rugaciune. Gindurile, lupta cu gindurilediminueaza partea activelor caci le rapeste foarte mult din zi, foarte mult le rapeste dintimpul ce ar putea fi alocat vorbirii cu Dumnezeu in rugaciune, adevaratul timp.Dar asa cum cu vintul nu te poti lupta, nici pe ginduri nu le poti dovedi, caci vintul ildovedesti cu mladierea precum trestia, asa si gindurile le poti dovedi prin multumiresi multumita.Activele, oricare ar fi, ar fi bine sa fie ascunse, caci altfel vine furul si le ia. Adicafapte bune ce faci nu le trimbita, caci vine vicleanul si in loc de bucuria faptei bune itipresara in suflet mindrie, sau rautate sau asteptare de rasplate vremelnice in loculcelor vesnice. Activele ca sa aibe valoare, sa fie ascunse.Pasivele insa, ca sa li se mai diminueze valoarea paguboasa, trebuie spuse, spuse lamarturisire in fata parintelui duhovnic, ca in fata lui Dumnezeu, si plinse si urite.Bilantul crestin sa il facem zilnic si prin cintarirea sufletului, de e greu si in plinset sitinguire si mohorit, sau de e usor si dornic de rugaciune si plin de iubire si caldura ininima.Sa cercam sa-i crestem valoarea prin curatirea ochilor trupesti spre a vedea minunileDomnului din toata vremea si tot locul, si a ochilor sufletesti prin a vedea sirecunoaste Mila lui Dumnezeu si a ridica multumita si slavoslavie DomnuluiDumnezeu.Asa sa ne ajute Dumnezeu.Dojanaianuarie 4, 2009 - lupta cu gindurileDojana, un fel de certare mai mica, un fel de a-i atrage atentia celui gresit, facuta deobicei din dragosteSe zice in „Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah“:11, 7. Mai inainte de a cerceta, nu huli; cunoaste intai si atunci dojeneste.Cunoaste mai intii si apoi dojeneste…., dar oare cunoastem noi pe ale celuilalt,cunoastem noi lacasurile sufletului si ale mintii celuilalt, ce anume l-a determinat saPagina 103 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 106. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?actioneze astfel, ca e cu buna credinta sau e din ispitire, ce-i esti tu lui, datator deseama?Ai terminat dojana cu tine si indreptarea cu tine, ca sa ai ochi pentru a-i dojeni pealtii?Cu ce cuvinte raspunde Mintuitorul la dojana cu dragoste facuta de Petru, in SfEvanghelie a Sf Apostol Matei:16, 22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Timila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.16, 23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! SmintealaImi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.Cunoaste mai intii si apoi dojeneste, dar cine oare cunoaste toate lacasurile si toateascunzisurile mintii si ale sufletului celuilalt, in nici un caz altcineva, poate numaiUnul Dumnezeu inchinat in treime.Tot in “Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah” se zice20, 1. Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand, sa fierbi de manie,Acu…, de ce sa ajungi sa fii fierbind de minie? Oare ti-ai iesit din casa rabdarii? Oarete-a pus pe cine cineva judecator si raspunzator pentru cele tainice ale sufletuluiceluilalt? Oare masura ta e cea cu care se va masura spre adevar? De ce sa fierbi deminie? Te arde cuvintul tau justitiar si nu-l poti tine, si i-ai facut deja judecata si i-aivazut paiul celuilalt?18, 18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui si darul celui pizmas face ochii salacrimeze.Ai cercetat oare toate ale mintii, sufletului celuilalt ca sa-i arunci dojana? Ti-aiterminat de cercetat ale tale ascunzisuri si acum ai ajuns sa faci curatenie si la altii inograda?Nebunul scoate ochii cu dojenile lui, dar nici cel intelept nu trebuie sa dojeneasca, cidaca e loc sa faca bucurie si pace iar de e cazul sa lase loc Celui Preainalt sa curete sisa lase loc curatIn “Pildele lui Solomon” se zice:9, 7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel farade lege isi atrage ocara.Nu dojeni pe cel aflat fara de lege si fara de minte, ca rau iti vei face tie, iar dojana nuv-a fi primita deloc.Se zice in Sf Evanghelie a Sf Apostol Luca17,3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se vapocai, iarta-l.Primul pas, luati aminte la voi insiva, aceasta fiind punctul de plecare si de sosire. Aigrija de tine si ia aminte la tine, iubeste-te pe tine insuti in asa masura incit sa-tidoresti mintuirea.Apoi se zice, ca de-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l. Da, e usor sa dojenesti, estisuparat ti-a gresit, caci vezi doar din partea ta, o fi facut din rautate, din neatentie,sau din lipsa, sau din dorinta de a-ti fi ajutor tie pe mai tirziu, nu stii tu asta, si nu potitu masura asta, nu le stii tu pe ale fratelui tau ce ti-a gresit, caci nu ai tu masura lui.Il poti dojeni zicind ca-l vei indrepta si-ti va cere iertare, da, e usor sa dojenesti. Unpic mai greu e sa ierti fara sa dojenesti si fara sa astepti sa ti se ceara iertare sau sa-lvezi pocaindu-se, caci atunci lasi loc legii Celui Preainalt. Oricita iubire de oameni aitu, nu ai precum are Dumnezeu, iar a lasa loc legii lui Dumnezeu, e a lasa loc iubiriisa lucreze in locul dojenilor tale care ar fi putut sa-l indrepte.Pagina 104 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 107. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Decit sa dojenesti, mai bine ia aminte la tine, si fa iubire cu tine apropiindu-timintuirea mai mult, de vrei sa-l dojenesti pe cel ce ti-a gresit poti sa o faci cu dragostesi va fi primita, dar mai bine lasa loc iubirii lui Dumnezeu sa-i curete sufletul celui ceti-a gresit.Capatul rabdariiianuarie 4, 2009 - lupta cu gindurileCum e cind ti se pare ca ai ajuns la capatul rabdarii, si ti se pare ca mai mult nu potisuferi?Cum e cind ti se pare ca esti pierdut in incercari si nu ai sa dai raspuns bun, si ca nuvezi nici o luminita la capatul acestora?Cum e cind ti se pare ca tot porti o greutate pe suflet, pe inima, si din durere ochiistorc lacrimi si cer numai mila lui Dumnezeu, doar cerind, iar slava nemai stiind sainchine?Cum sa nu mai poti sa lungesti capatul rabdarii caci ti se pare ca mai mult nu potiduce?Atunci, nu o mai duce, si da multumire. Sa tai rabdarea prin multumire, sa taiincercarea sau ispita prin multumire, prin a vedea in ea mila lui Dumnezeu.De multe ori cei ce ne aduc ispite si noi le resimtim cu durere in suflet, in inima, demulte ori actiunile lor ne-ar deschide ochii asupra noastra, de nu i-am avea mocirlitide durere, i-am deschide asupra noastra, a actiunilor noastre, si ne-am vedea rautatilesau durerile provocate altora, rautati pe care le-am trecut cu vederea.Limita rabdarii este multumirea, si deschiderea ochilor si mila lui Dumnezeu.Ai ajuns sa ai acea incercare sau ispitire, e musai sa inveti din ea, si sa vezi din ea, sate vezi pe tine si sa iei aminte, e musai sa ajungi si sa-ti ceri iertare caci asa se maidomoleste ispitiroul, dar si sa ajungi sa dai multumire caci atunci se termina curabdarea.Cind ajungi sa dai multumire in ispite sau incercari, spusa cu toata inima si din totcugetul tau, cind ajung acestea sa te smereasca spre iubire de oameni, si sa-ti smulgacaldura in inima si din aceasta lacrimi de multumita, atunci s-a terminat cu rabdarea,caci si acea ispitire a incetat.Sa ne deschidem ochii sa vedem mila lui Dumnezeu, si atunci si in durere fiind veiajunge sa primesti bucuria si pacea in suflet.Ai ajuns sa ai acea incercare sau ispitire, e musai sa inveti din ea, si sa vezi din ea, sate vezi pe tine si sa iei aminte, e musai sa ajungi si sa-ti ceri iertare caci asa se maidomoleste ispitiroul, dar si sa ajungi sa dai multumire caci atunci se termina curabdarea.Cind ajungi sa dai multumire in ispite sau incercari, spusa cu toata inima si din totcugetul tau, cind ajung acestea sa te smereasca spre iubire de oameni, si sa-ti smulgaPagina 105 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 108. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?caldura in inima si din aceasta lacrimi de multumita, atunci s-a terminat cu rabdarea,caci si acea ispitire a incetat.Sa ne deschidem ochii sa vedem mila lui Dumnezeu, si atunci si in durere fiind veiajunge sa primesti bucuria si pacea in suflet.Fie ca ai putin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotitca un strain. (Sirah 29,26)decembrie 29, 2008 - lupta cu gindurileCe grea este nemultumirea, si ce greu sa te tamaduiesti de ea.Nemultumirea aia cronica, care iti opreste toata vederea bucuriei.Grea este, ca o boala, ca o povara a sufletului, ca o ceata in fata ochilor, ca oimpietrire a inimii, ca o orbire sau o surzire in fata oricarei clipe sau fapte ale minuniidumnezeiesti de care ai putea sa te bucuri si sa ajungi sa dai slava.Da-i celui nemultumitor ceva, si va ajunge sa ti-l arunce inapoi, si nici o bucurie nu iiface, ci va ajunge si sa te urasca ca il jignesti si sa te si dea afara.Cum e cu cei care au de toate, oare se mai pot bucura de ceva? sau poate capacitatealor de bucurie s-a diminuat in mult prea plinul si imbuibata lor apreciere de sine.Cum e cu un copil care are de toate, se mai poate bucura de un cadou, de o minge, sauo papusa? Poate, dar daca da, atunci bucuria ii e foarte scurta si plictisul mult-prea-plinului ii ajunge, ajungind de la virsta frageda sa fie aproape scirbiti acesti copii, faracunostinta bucuriei, sau a intensitatii bucuriei.Cum e cu un adult care se vede ca are de toate, care ajunge sa arunce banii de culori sitaieturi, care priveste la un cadou dat in bucuria Craciunului ca la o jignire adusa lui?Grea e nemultumirea, si sufletul striga sa se elibereze de povara uriciunii, sa fie libersa priveasca bucuria, si sa ridice slava lui Dumnezeu pentru toate.Ce iti poate aduce mult-prea-plinul pe care il ai, pe linga desconsiderarea celui care nuiti ajunge la mult-prea-plinul tau, pe linga faptul ca iti optureaza capacitatea siintensitatea bucuriei, pe linga ca ajunge sa iti invirtoseze inima si sa te orbeasca fatade oricine altcineva afara de tine?Cum e cu acea inima invirtosata?, e ca saminta aruncata pe loc stincos de nu prinderoada, inima invirtosata nu poate primi cuvint, si nici da cuvintul, acel cuvint sprezidire, acel cuvint de intarire sau de bucurie, o inima invirtosata e seaca de iubirepentru aproapele, si seaca in continuare.Fii multumit, ca sa nu fi considerat strain, caci fiii au de toate, si sunt mostenitori atoate, si primitori a celor promise,dar cei straini si nemultumitori nu vor ajunge sa fie precum fiii mosteniriiSa incercam sa ne tamaduim nemultumirile prin cistigarea blindetii inimii, prinmilostenie pentru cel cu adevarat in nevoie, fie ajutor material cit de mic, fie cu uncuvint bun catre cel intristat, iar multumirea, lacrimile de multumire ale lor vor maitopi din invirtosarea proprie, si incet incet vom birui nemultumirea ajungind, poate, sadam multumita lui Dumnezeu in orice clipa si loc si sa primim plinirea bucuriei.Dumnezeului nostru Slava!Pagina 106 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 109. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Casatoria si copiii – (decupaje)septembrie 18, 2008 - lupta cu gindurileCasatoria, un pas mare, important, unire in fata lumii si apoi in fata lui Dumnezeu,prin binecuvintarea Sfintei taine.Dar oare cei ce se casatoresc se gindesc ca se casatoresc doar spre bine, spre bucurie,pentru zile senine, sau ca vor avea sa dea si de greu, nu teoretic ci si faptic,iar atunci cind e sa dea de greu aproape ca vor fi sa uite toata dragostea, si o vordeforma din dragoste in nervi, in batai, in bauturi, in pierderea controlului, indeznadajduiri, ajungind la divorturi.Casatoria care se porneste de la idea ca toata viata va fi numai bucurie, si greutate ioc,nu are temelie solida si la primele valuri se clatina si se subrezeste.Nu cred sa fie cineva sa se casatoreasca gindindu-se la greutati si la jertfa de sine, laiubirea pina la jertfa care sa creasca din acea unire, ci se gindesc, de sunt tineri ladistractie si bucurii – cum e normal – , iar de sunt mai in etate – la ajutorul pe care ilvor primi, la suport, sustinere, sau ce vor cistiga in urma acelei casatorii, insa nu si lace pot oferi si la faptul ca se pot jertfi, ca incununare a marii iubiri ce o poarta.Se plinge lumea de imaturitate, de superficialitate, de netrainicie in relatii, dar unde sainvete lumea, unde sa se maturizeze, unde sa cistige greutatea si stabilitatea in gindire,conceptii, iubire?In evenimentele cu bucurie, sau in bune petreceri, sau intilniri cu gind de petrecere,din acestea se bucura sufletul si trupul, dar nu se intareste ci se lincezeste si nu cistigagreutate sau maturitate.Ce caleste trupul si sufletul nu e trindavirea sau petrecerea in bucurie, ci greutatile,incercarile.In greutati se caleste sufletul si cistiga maturitate, in greutati se intareste casatoria si sedezvolta acea dragoste pina la jertfa – acea dragoste dumnezeiasca.Si cum e cind e sa apara copiii, dupa fereala ajung de apeleaza poate si la avort, lasindsa traiasca 1 sau 2, dupa planurile lor, dupa calculele lor.Acu, ce ti-e si cu calculele astea, 1 sau 2 copiii, cit si cind e sa doreasca ei, atit.Oare se gindesc ca cei pe care nu i-a lasat poate le-ar fi fost de mult mai mare ajutor labatrinetele lor? Sau poate ar fi ajuns oameni mari, insemnati, sau ar fi fost daruiti catremonahism – caci ce dar mai mare sa-I faci lui Dumnezeu decit sa-I afierosesti unuldin copii tai? Sau se gindesc ca de obicei inaintea unui lucru bun apar ispite, tocmaipentru a se cerne cele pentru acel bun, – cine sa-l faptuiasca si ce plata – , se gindescca poate acei nenascuti pe care nu i-a lasat sa traiasca, pot fi acel ceva bun pentru careparintii sa fi primit inainte ispita avortului?Pagina 107 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 110. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Se gindesc ce tragedie este pentru un singur copil, si pentru el si pentru parintii aceluicopil, si ce binecuvintare daca ar fi avut toti copiii care le-ar fi prin plamada?Un copil singur la parinti e tragedie pentru el si pentru parinti, ajungind sa se sufocede egoism, de prea-plin de sine, la maturitate ajungind sa traisca adevarate tragediicind va fi lovit de talazurile vietii, neinvatat sa le faca fata prin gindul bun, iar ajutorparintilor, un singur copil care deja e crescut in egoism feroce, si tulburat ininadaptata maturitate – ajutor parintilor…. mai greu de crezut.Sa ne gindim la tragedia femeii sau familiei care planuieste avorturi sau planuiestecind si citi copii vor sa aibe, oare pot fi ei siguri ca atunci cind planuiesc ei va fiplamada buna si vor iesi copiii buni, sau poate din planurile lor au scapat, au pierdutceva bun, care nu l-au lasat sa traisca? Se poate oare compara calculele lor cubinecuvintata pronie dumnezeiasca?Sa zica oare, dar nu avem bani, posibilitati sa avem toti copiii plamaditi, sau feriti,poate da, poate nu. Cu siguranta nu avem insa prestiinta viitorului, cu siguranta insaun copil egoist, rasfatat si rizgiiat costa mult mai mult pentru a-i face toanele decit acreste normal 2-3-4 copii.Acum sa ne gindim la familia cu toti copii daruiti si lasati sa traiasca,Rar sau deloc va aparea boala egoismului sau a prea-plinului de sine, copiii fiindinvatati de mici sa ajute, vor ajunge de ajutor parintilor la batrinetile lor, vor ajunge satina unul la altul, sa se iubeasca fara urma de egoism, sa se intr-ajute, sa se creascaunul pe altul, sa primeasca totul cu bucurie si multumire, vor pretui totul mult maimult, si efortul si bucuriile, vor fi mai sensibili la greutatile si nevoile celor din jur,vor avea cunostinta milei si blindetii, vor indura greutatile vietii mai usor, adica vortrece prin viata fara sa simta fiecare val sau furtuna , vor avea acea intelegere simaturitate care ii va face oameni si nu umbre inviforate si tulburate.Sensibilitateaseptembrie 18, 2008 - lupta cu gindurileSensibilitatea sa fie in sine un lucru rau sau bun?.Poate sa fie un ceva bun, daca n-am impleti-o cu partile rele din noi, ajungind sadevina o sensibilitate bolnavicioasa.In sine e buna, caci te ajuta sa percepi lumea in delicatetea si frumusetea ei, te poateface sa “vibrezi” cu cel de linga tine, fie in bucuria sau in pacea sau implinireasufleteasca a lui, fie in nevoie sa ii simti lipsa si durerea si tinguirea sufletului,nevoia de un ajutor, de un cuvint bun, de o alinare, sau de ceva, de un context ce poateajuta acea persoana tinind cont de nevoile sau de sensibilitatea ei..Se zice (tot in Acatist de multumire, Slava lui Dumenzeu pentru toate): “Slava Tie,Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferintacelorlalti;”Cei cu oarecare sensibilitate, pot percepe, pot “vibra” la sufetinta apropelui, si sa-i fimbalsam fara sa fi trecut prin acele suferinte si scirbe, dar vazindu-le la acela le primimsi le suferim ca ale noastre; si nu sa devenim cutit care sa injunghie pe omul care dejae cazut in nevoie si durere.Pagina 108 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 111. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Dar tot asa conteaza pentru oricine si experienta, nevoile, durerile, scirbele prin caresa fi trecut, te face mai intelegator si mai vazator si mai ajutator pentru cel de lingatine, care-l vezi sa treaca prin ceva semanator, cele prin care ai trecut te intaresc dar site sensibilizeaza pentru cel de linga tine..Insa, desi in sine e buna, sensibilitatea poate deveni bolnavicioasa si in loc dedeschiderea ochilor, iti poate aduce durere si inversunare si poate deveni, chiar oboala care se va hrani pe sine insasi.Si cum poate deveni ceva ce in sine e bun in ceva vatamator? Prin reaua amestecarecu cele vatamatoare: cu mindria in principal, cu multa iubire de sine, si chiar curautatea.Caci atunci cind ceva e rau, e putred in sineti, orice ce ti se ofera chiar de ar fi bun darcare nu e in contexul “bunei tale judecati” tot ca vatamare si ca un rau il percepi, cadoar asta cunosti.Sensibilitatea intinata, devenita bolnavicioasa, va ajunge sa te pagubeasca si de celebune ce iti poate aduce, si sa te inaclaiasca fara de iesire, hranindu-se pe sinesi inboala ei.Faptele, sau actiunile celorlalti, sau incercarile le vei percepe mai tare, mai dur,ajungind sa te inraiasca, sa iti invirtoseze inima la tot ce e in jur, sa te orbeasca laorice frumusete sau bine sau bunavoie, asta cu ajutorul acelei sensibilitatibolnavicioase.…Se zice ca timpul ajuta la vindecare de boli, dar nu in acest caz, timpul va agravasensibilitatea bolnavicioasa, iar de nu se va trata, va ajunge sa te distruga;dar nu ea trebuie tratata, in sine fiind buna, ci cele care au intinat-o, alde mindrie, siprea mare iubire de sine.Si timpul ajuta, daca in acel timp facem ceva nu spre cresterea invirtosarii si a rautatiici spre smerire, spre impacare; – in timpul ispitei zii si tu: Doamne, iarta-ma, sirugaciunea inimii, si atunci timpul va fi folositor spre tamaduirea sufletului in aceaispita..Iar in momentul in care rezulta invirtosarea inimii si judecarea celuilalt care poate ti-agresit sau nu, cind rezulta tulburare si boala sufleteasca, atunci e semn de sensibilitatebolnavicioasa, care nu trebuie ea extirpata, ci cele ce au intinat-o, in special mindria.…Sensibilitatea poate fi lucratoare spre a da in exterior celor de linga tine pe care ii veziin nevoie, primind si tu alinare si bucurie in sineti, dar poate fi lucratoare si in interior,atunci cind tu primesti cele indreptate spre tine (ispite, incercari, scirbe) dar leprimesti cu gind bun, si iesi din lupta lor cu gindul bun, spre zidire, sau le primestispre smerire si imbunare..Caci cele bune va sa le primim spre smerire, caci ce e sa fi facut ceva asa bun ca saprimesti cuvintul bun sau binecuvintarea aceeaIar cele rele sau de le-am, vazut ca vatamatoare, ca ispite, sa le primim cu gindul bun,tinind inainte gindul ca toti suntem copii, iar Dumnezeu ne e tuturor Tatal care dacopiilor Sai tot ce e bun, si sa le primim cu multumire si cu gind bun. Asta esensibilitatea lucratoare in interior..Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa primim gindul cel bun in scirbe si incercari, si sa nemai domolim vatamatoarea mindriePagina 109 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 112. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Noi ispite? ispita inutilitatilor si a risipeiiulie 27, 2008 - lupta cu gindurileTraim in lume, mireni fiind, dar sufletul ne cere, si cauta, doreste (poate) o oaza delinistire si pace.In amalgamul, zgomotul si prea-plinul bolnavicios al lumii in himera bogatiei care ti-ar aduce bucurie si satisfactie – himera fiind –, in alergarea din fiecare zi pentru aprinde sfirsitul ei, in aceasta lume cautam sa ne aflam linistire si pace.Cum sa ajungem la acea pace si linistire? Simplu, simplificind viata si necesitatile,acel ceva simplu e odihnitor, reducind durerile de cap sau diminuind ingrijorarea situlburarea din cauza acelui ceva prea complex sau prea apasator.Si de e sa simplificam cite ceva din cind in cind, renuntind la complexitate in favoareasimplitatii ne vom odihni pe noi insine.Si cum mai putem ajunge la acea pace si linistire? Simplu, cautind Adevarul simarturisindu-l, si traind dupa calea aratata de cuvintul Adevarului, caci adevarul e celcare aduce ne-obosire, e simplu, usor de recunoscut, de marturisit, si de purtat, sidatator de viata.Ce bine ar fi pentru noi daca nu ne-am face noi viata grea si de cosmar, ingreuind-omai mult decit putem noi duce, iar apoi ca sa cerem ajutor de la Domnul si sa netinguim de ce grea viata avem. Dar oare cit din acea greutate ne-o producem singuri,poate inconstient, dar ca raspuns la agresiunea vizuala (alde reclame, alde non-valoriprezentate cu stralucirea de putregai)?Caci cine e sa ne indemne sa cautam complexitatea, aglomerarea, sau mall-urile :)(era un articol dragut in care se spunea ca mall-urile sunt niste simple si necesaremagazine :) – alunecarea era in acel necesare…),Cine sa ne indemne sa ne pierdem timpul si banii si sa ne testam nervii in acele mall-urisau de ce sa ne supunem la ispita achizitionarii inutilitatilor si la ispita risipei, de ce sacautam sa ne facem singuri rau, inconstienti ca ne facem singuri rau, iar apoi plingind,plini de neajunsuri si depresii sa ajungerm sa cerem ajutor Domnului si sa ne tinguim?Si apoi sa zicem ca de ce nu ne ajuta Domnul si sa cirtim?Cum reactioneaza omul la agresiunea vizuala a reclamelor si a non-valorile prezentatecu stralucirea putreziciunii? Mai intii prin nerecunoasterea ispitei inutilitatii creindu-se o falsa nevoie, o falsa necesitate, risipa si o uitare sau nerecunoastere a prea-plinului avut deja, la nemultumire, la cirtire, uitare si ura.Caci atunci cind devi orb la cele ce ai, la talantul tau, la prea-plinul care il ai, devi sinemultumitor si cirtitor, si risipitor, aruncind acel ceva (banii) care i-ar fi putut fi defolos cu adevarat vreunui nevoias, ban pe care il arunci tu ca sa ai culoarea, trendul,multitudinea obositoare si non-valoarea prezentata peste tot.Se prezinta ca valoare miile de rochii, panfoti, blanuri pe care le are nu stiu ce vedetein nu stiu cite camere, se prezinta ca valoare (!) desfrinarea si avortul, promiscuitateasi rautatea, aceastea se prezinta valori ale lumii subjugate de chingile materiale!… Mai apoi insa recunosti ispita inutilitatii dar ii faci greu fata si parca tot ai vrea, telupti cu ea, dar cazi.Iar mai apoi incepi sa o eviti, de ce sa ajungi sa-ti faci rau singur, de ce sa te lupti cu oispita care o poti evita, de ce sa-ti pierzi linistea – si ea destul de fragila – pentru a teimbolnavi de agresiunea chemarii la risipa si de senzatia de fals neajuns indusa dereclame.Cum de a ajuns lumea? – simplu, este era consumului doar de dragul de a arunca, carenu-i de ieri de azi, era neajunsului desi ai prea-suficient si prea-mult dar nu veziPagina 110 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 113. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?limitele si nevoile tale si suficienta ta si multumita ta, orbit de stralucirea reclamelor,era nepasarii, a egoismului care ajunge sa te doara chiar pe tine, era profitului farascrupule, era decadentei.Tinguire ! Cirtire ! Neajuns ! Nemultumire ! Ura si rautate ! asa sa fi ajuns lumea?Daca da, atunci cel ce trece prin ea, si nu se prinde in avalansa nebuniei ei, ar fi sa fieprecum mucenicii?:) glumeam – suntem niste palide ramasite ale marturisilorilor, ale adevaratilorcredinciosi, ale adevaratilor martiri si purtatori de Dumnezeu, suntem umbre incredinta, si iubire de semeni, tulburati de zgomotul decadentei sociale si valmasugulinformational, de neajunsul timpului, pierduti in lume fara de ancora, pierduti fara deDumnezeu, uitind de Dumnezeu si prinsi in chingile si lanturile si chinurile acesteilumi!“Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau.Imprejur – vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace silumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!” - frumos e spus in Acatist demultumire, slava lui Dumnezeu pentru toate.Suntem mireni si traim in asta lume, cu dorul de pace si lumina in noi,Purtatori de Hristos suntem, caci cu noi este mereu, numai noi ne facem orbi la celebune ce se afla in noi, ne ingropam bunatatea si blindetea si mila, Il ascundem noi peHristos, si ajungem sa uitam noi de El si apoi fara pace si lumina orbecaim si nechinuim.Sa-L avem in suflet si in gind si in inima pe Hristos, sa ne facem purtatori de Hristossi marturisitori ai cuvintului primit, si vom fi sa mergem cu pacea in noi oricit de viforsi nelinisti ar fi imprejur.Dumnezeului nostru Slava !Raspuns:mall-urile in alunecari(raspuns la acel articol dragut in care se aratau mall-urile ca necesitati :)“mall-urile sunt niste simple si necesare magazine”… -necesare- nu stiu daca asa e“decât codul de bare sau codul numeric personal, care nu au decât un caracter strictinstrumental, de codificare a ceva.” – asa e, dar de ce am lasat simplitatea ? …de ce s-a ajuns…, caci sunt mult prea multe pentru a fi retinute si procesate de minteaomului, e un prea-plin daunatornu mai e vorba de “lapte”, si atit, cum e de la tarani, ci e vorba de zeci de feluri delaptenu mai e vorba de “brinza”, si atit, cum ar fi fost la taranii mai saraci, ci e vorba dezeci de feluri de brinzasi cum ar fi cu “piine”, piinea care ai face-o in casa.. :)), nu , e vorba de zeci de feluride piinemall-ul devine obositor, pentru oricine care cauta putina liniste si pace, mall-ul nu enecesar deloc ci devine daunatormult mai putin timp pierzi daca e sa iei produse din piata, sau de la magazinespecializate,nu mai “bananai” fara rost, pierzind si timp si bani, ispitindu-te fara rost!mall-ul e o aglomeratie bolnavicioasa si obositoare si deloc necesara,nu salveaza timp si bani, ci le consuma cu adevarat,indemindu-te la ispita inutilitatilor pe care sa le achizitionezi, indemnindu-te la risipaPagina 111 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 114. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?si neajuns chiar daca de fapt tu ai destule, caci vazind acea abundenta provocatoaredar prea-daunatoare, te imbolnaveste si pe tine putin cite putinsa cautam simplitatea odihnitoare, nu aglomerarea si abundenta ce devine tulburatoareCum e marturisirea noastra si cum o vad ceilalti, si cumne raportam la acestea?iulie 13, 2008 - lupta cu gindurileTraim in lume, in interactiune cu colegi, cunoscuti, familie, si ni se stie marturisireauneori prin vorbe, alteori din fapte. Cei cu care interactionam mai des, ne maiincearca, ne ispitesc pentru a ne gasi noua nereguli in marturisire, si lor, poate,indreptatire ca sa nu se apropie, poate, de lucrarea religiei in fapta, cuvint si simtire.Ni se vede marturisirea noastra, cu voie sau fara voie, si citeodata poate mai sipierdem din rinva si lucrare prin raspunsul nostru nu prea bun dat la ispitire, si simtica ce ai agonisit, ce ai cistigat s-a dus, si iti ramine o umbra amara de pierdereadulcetii si a stradaniei.Ni se cere sa fim sfinti, deja, chiar de am mers doar la o slujba, daramite marturisireata si lucrarea ta sa implice participarea mai deasa, ni se cere in fata celor ce ne suntdeparte, sa fim deja sfinti, sa nu ne enervam, sa nu ne miniem, sa nu avem slabiciuni,sa fim mereu 100% disponibili si binevoitori, indiferent de starea fizica, de apasare,…, indiferent; si ne testeaza, ne ispitesc, iar de nu, mai se intimpla sa se verse sirautati.Iar noi…, ne vedem nedesavirsirile si patimile si uriteniile mai apasatoare, si se maiintimpla de ne mai si miniem, si la lovituri – din sensibilitate plingem, si ne luptam sicu noi, si cu cele primite, si ne mai suparam ca ne lupta sensibilitatea, si vedem calucrarea marturisirii noastre nu e deloc cum altii se asteapta, ci orice greseala se vedemult mai mare si de cei mai de departe, dar insa si de noi, si ne vedem ca suntem simai pacatosi.Ce sa facem atunci, cind e sa primim cuvinte: Degeaba mergi tu la biserica?Ce sa facem? Oare sa nu mai mergem, caci suntem asa de pacatosi si nu ne indreptamin masura in care altii asteapta?Nu, asta niciodata, caci afara de Biserica nu e mintuire, nu sunt taine, nu ecomuniunea cu Dumnezeu, nu e jerta din iubire pentru mintuire, nu e cuminecatura,nu e slavoslavia si binecuvinarea pacii si a iubirii.Si apoi, unde sa mearga pacatosi sa afle iertare, sa afle alinare, sa afle milostivire desufletele lor ingreuiate? Unde?Caci Domnul a venit in lume sa mintuiasca pe cei pacatosi, nu pe cei drepti, cei dreptiin marea lor indreptatire nu au vazut si nu au primit venirea Domnului, apoi bolnaviiau nevoie de doctor nu cei sanatosi. Si apoi, oricit ai fi de drept, cind e sa intri in casaDomnului, sa stai la masa cu dumnezeirea, sa te apropii sa te impartasesti dedumnezire, oricit ai fi de drept, tot ca cel mai mare pacatos te-ai simti.Sa nu ne rusinam sa marturisim, asa pacatosi si intinati cum suntem, caci prinpocainta noastra si cerurile se vor bucura, sa nu ne rusinam a marturisi oricare ar fiimprejurarile,“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului seva rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri. „ spuneMintuitorul.De e sa primim cuvinte de acel gen, sa ne smerim ca suntem slugi pacatoase sinevrednice, sa ne smerim gindindu-ne ca asa pacatosi si nedesavirsiti cum suntem,Pagina 112 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 115. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Dumnezeu tot ne e alaturi, si ne iubeste cu iubire de Tata, cu iubire jertfelnica, si cafara Dumnezeu nimic nu este cu putinta a se misca pe pamint, nici lucru, nici cuget,„1. De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnulcetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.2. in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancatipainea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.” (spune dumnezeiesculDavid in psalmul 126)De e sa gindim cumva: rusine fac de marturisirea mea, din cauza mea nu se vorindrepta multi, din cauza nedesavirsirii mele, mai bine sa las marturisirea mea sa nu ofac de ris….Acest gind de e sa-l primim asa – ne vom vatama, caci nu e de la Dumnezeu,niciodata o imparatie nu se va dezbina pe sine insasi si apoi sa mai dainuiasca. Saincercam sa discernem si gindurile si simtamintele, iar daca vedem ca nu ne sunt de laDumnezeu si ca nu avem inca lucrarea de a ne lupta cu ele, sa nu le primim si sa nustam de vorba cu ele, caci ne pot aduce intristare si deznadejde si slabirea puterilorsufletesti.Orice ar fi si cum ar fi, sa nu lasam marturisirea noastra de o parte, sau sa slabim rivnasi obiceiurile care le avem in lucrarea noastra; de e sa primim sa ne smerim din acelecuvinte caci nu suntem desavirsiti ci suntem pacatosi, fie, asa sa ne smerim, si sa fimmai atenti la noi la ceea ce dam de la noi, si la a nu-i sminti nici pe cei ce ne suntdeparte.Si cum putem face asta? Prin a arata dragoste, bunatate, blindete, smerenie, princuvintul si gindul bun, prin puterea Domnului care sa o facem lucratoare in noi.Citeodata ne mai lovesc valurile vietii, incercarile, citeodata cadem, dar avem oricindla indemina leacul sufletului cazut si ranit, prin marturisire si pocainta si apoi siinaltare din marinimia lui Dumnezeu de a ne impartasi. Si oricit am fi de incercati,nadejdea, credinta in marea iubire de oameni a lui Dumnezeu sa ne fie mereu in fatacugetului.Domnul Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mintuiasca!Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fiosanditi; iertati si veti fi iertati.iulie 8, 2008 - lupta cu gindurileA judeca e cam cu a avea ochi pentru altii, dar nu pentru a le fii sensibil la nevoile lor,la durerile lor, ci pentru a observa critic toate detaliile, a le inegri mai rau micilenereguli sau uitari sau greseli. Omul acela de a gresit sau pacatuit deja e deranjat decel necurat, si cu siguranta nu-i mai trebuie de la ceilalti sa primeasca alte osindiri, inplus fata de greutatea ce o are.Dar tot asa, avind ochi pentru „chichite”, pentru detalii de neorinduiala va ajungepentru tine ceva atit de aprig sa te macine, de tipicar, poate chiar obsedant, tu voind saajungi la extrema perfectiunii pentru a avea baza de a osindi mai departe si pentru tinede a te indreptatii mai mult (si cum extremele sunt ale diavolului, disparind completdreapta masura…) asa intram si facem jocul celui necurat.Dar tot aprofundind acel nimic, si avind ochi pentru acel ceva, vei ajunge sa ti sedescopere neorinduiala si in tine, iar din culmea perfectiuniii in care te credeai,caderea e mare, caci legile duhovnicesti nu sunt oprite de nimic, in ceea ce tu judeci siosindesti, in acelea te vei gasi in neorinduiala si greseala si vei fi tu osindit.Dar daca lasi de o parte ochiul tau critic cautator de greseli si in locui-i pui ochiulblindetii si milei, de nu vezi greselile sau chiar de le vezi sa le acoperi fie fata dePagina 113 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 116. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ceilalti, fie fata de tine, gasindu-le lor indreptatire, atunci e sa faci mila, si cu dinsii sicu tine.De ti-a gresit chiar tie, acopera-l, indreptateste-l pe el si osindeste-te pe tine canepurtator de pace si blindete, si astfel vei putea stinge supararea chiar cerindu-ti tuiertare. Asa de simplu si usor e sa spui: Iarta-ma, frate !, caci dupa vreo 2-3 dati, veivedea ca-ti aduce chiar bucurie si pace, de-ti ceri tu primul iertare.Nu-l osindi pe cel ce iti greseste si nu-l da de la inima ta, caci in locul gol lasat de elvor creste spini si tulburare, iarta-l, dar iarta-te si pe tine, dar si smereste-te tu, caci deerai tu purtator de pace si blindete si nu de neguri, atunci nu se apropiau spinii rautatiide tine ci s-ar fi topit …Cind e sa vezi un om bolnav, oare nu te smereste, caci de aveai putina credinta siiubire, ii puteai spune ca omule, Domnul sa-ti dea sanatate si Harul Sau sa teocroteasca, si bine i-ar fi?Cind e sa vezi un om tulburat de vreo ispita sau in viltoare mare, oare nu te smereste,gindindu-te ca de erai sa ai pace si linistire in tine, puteai sa aduci linistire si celuia?Atunci cum sa osindesti pe cel cazut deja in pacate si sa-l ingropi mai mult indeznajede, cind vederea lor de catre tine iti e sa-ti fie spre smerire.Caci de era sa le fi avute tie date, si fara harul Domnului nici sa le fi intimpinat nu aifi putut, dar sa le fi si purtat si sa te fi si razboit cu ele.Domnul Dumnezeu sa aibe milostivire de sufletele noastre !Toata grija cea lumeasca sa o lepadamiulie 3, 2008 - lupta cu gindurileToata ingrijorarea, toata greutatea lumii sa o dam de o parte de pe sufletul nostru sidin cugetul nostru.Cum sa facem cind ne mai napadesc probleme, ingrijorari, dureri, amintiri, orice carene acopera si ne tulbura, atunci cind ne luptam si nu mai aflam gindul cel bun ca sa lebiruim, si tot mai mult ne afundam in acea problema, iar rezolvarea nu apare…, ce safacem atunci?E simplu, sa reducem la simplu, sa descojim problema, situatia conflictualarespectiva, sa o decojim de parti neesentiale, sa dam de o parte cit mai mult din ce oface grea, de nepatruns, pentru a o reduce la simplu, pentru a vedea miezul, sau a gasiacel ceva mic si simplu care poate rezolva totul, si pentru a putea gasi impacarea, iaracel ceva simplu care sa rezolve starea conflictuala e biruitorul gind cel bun.Si ce ar mai usor si mai de inteles in oricare minte oricit de luptata si incetosata ar fiea, ce e mai usor, decit a citi, a grai si a cugeta Adevarul. Si mare folos il are citireasau gindirea macar a unui nitel din Sfinta Scriptura. Caci unei inimi sau mintitulburate si incetosate de probleme, pentru a o cistiga e sa-i vorbesti sa i te apropii cublindete si cu cuvintele simple ale Adevarului.Si ce ramine dupa ce reusim sa dam de o parte ingrijorarile lumesti? Ramine un sufletmai usor, mai dornic de cele inalte, cu dorire de a primi si implini cu drag cuvintul luiDumnezeu.Dumnezeului nostru Slava !Pagina 114 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 117. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Doamne, iarta-ma ! Doamne, ajuta-ma !iunie 27, 2008 - zise dale mele- Ce facem cind dam de greu, cind ne muncesc gindurile sau amintiri sau…, si nechinuim si ne tulburam si nu le dovedim, adica sa iesim biruitori cu gindul cel bun, sice sa facem atunci cind ne innamolim si din gindurile noastre tot razbate raul?ce putem face e sa zicem Doamne, ajuta-ma!, Doamne, linisteste-mi tulburarea,Doamne fii cu mine si ajuta-ma!si cu siguranta te linistesti, si pe cit de apriga era lupta gindurilor, si vazindu-tenebiruitor si nevenind gindul cel bun ca sa puna capat luptei, pe cit era de aprigaaceasta, pe atit de tangibila e linistirea dupa Doamne, ajuta-ma!(aste lupte, ca ne-am iesit din Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa…, si fara pavaza ne lupta si gindurile)- Ce facem cind ne mai necajeste lumea, si poate primim niste “palme” neprevazute,niste cuvinte otravitoare de suflet, sau niste rautati care iti strapung inima cu durere?ce putem face e sa zicem: Doamne, iarta-ma!dar, oare cite astfel de rautati nu am facut noi, oare ni le-am amintit pe toate sa necaim de ele, oare suntem certi ca nu mai sunt alte actiuni ale noastre care sa nu ficauzat fara voie durere, si plingere, si tulburare altora…dar, oare nu suntem si noi de vina, drept cauza a celor ce le-am primit si ne-au ranit?,caci de am fi purtat linistea si pacea si iubirea si blindetea cu noi, am fi cistigat si peaproapele cu pace si iubirebine e sa zicem atuncea: Doamne, iarta-ma!si poate va sa primim si vadirea de rautati uitate, sau de microbi sufletesti, de mindrie,de slava de sinedar tot sa zicem: Doamne, iarta-ma!- Iar celui ce te-a ranit cu cuvintul zi-i si tu: Multumesc!, si pe linga ca se va bucurasufletul in tine ca nu a cazut in ispita rasplatirii raului cu rau, vei vedea si deruta de pefata celui ce te-a blagoslovit cu cuvinte urite care s-ar astepta sa reactionezi si tu dur,nu sa-i zici: Multumesc!- Se mai intimpla de auzim chiar noi ca ne blesteama cineva, si simtim un cutit cumne strapunge inima, si ni se stringe sinele si fiinta pentru a riposta… si te gindestitotusi la ce tulburare va rezulta si cit de pagubitor va fi si pentru tine, si ce poti zice e:Domnul sa te binecuvinteze!stii macar, ca s-a dus cutitul din inima ta, ce-ti mai ramine e sa iti linistesti plingereaprin a te ruga cit de cit pentru acea persoana: Doamne ajuta-i, fii milostiv aceleipersoane, si ma iarta si pe mine.Pagina 115 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 118. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?iar apoi, poti sa te rogi cite un nitel pe zi (ca nu te costa), cu Doamne, intoarce-i labunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!- Se intimpla sa ne caute dureri fizice, dureri poate pina la lacrimi, le mai alinam cupastile, dar pina sa-si faca efectul tot avem de indurat ceva, atunci sa zicem: Doamne,Iti multumesc! si pe clipa durerea cea de pina la lacrimi se stinge (vei fi in uimire decit de repede s-a alinat, dar si uitarea vine repede, si la urmatoarea durere, pina saajungem sa spunem acest simplu: Iti multumesc Doamne!, tot ne chinuim, caci uitamrepede)Fiindca asa I-a placut lui Dumnezeu sa vina in ajutorul celor dejnadajduiti, ca sa nuramina vreun rob al Sau cu totul fara nadejde. Sa ia aminte la aceasta, toti citi isiinabuse suspinurile lor, singuraticii fara prieteni, fara sprijin si fara ajutor, fiindcanimeni nu-i aude, si nimeni nu are mila de ei. Sa-si indrepte rugaciunea lor catreMintuitorul celor deznadajduiti si sa-I zica: Doamne, om nu am.Dumnezeule, milostiv fii noua si ne mintuieste!Celui ce are i se va daiunie 20, 2008 - cuvintul zilei12. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Matei13,12), dupa pilda Semanatorului29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. (Matei25,29), dupa pilda Talantilor25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Marcu 4,25), dupa pildaSemanatorului18. Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca arese va lua de la el. (Luca 8,18), dupa pilda SemanatoruluiCum e cel ce are: are un simtamint de prea-plin, de suficienta, de implinire, debogatie.Cum e cel care nu are: e cu un simtamint de jale, de tinguire, de revolta, de plingere.Din logica faptelor si a simtamintului aceluia ce ar avea, ar rezulta urmatoarele:Atunci cind ai si darui, simtamintul e de preaplin, si faptul ca ai dat, iti da stiinta ca aiavut destul, mult, si ce iti ramine dupa dar iti da bucuria prea-plinului.Dar ce e bucuria prea-plinului, e abundenta, bucuria, satietatea, e darul din bucurie sipace si implinire.Ce te faci atunci cind nu prea ai (bani, mincare, iubire, mila …, cind nu prea ai ceva),ce sa faci ca sa ajungi la bucuria prea-plinului? Simplu: daruieste.Atunci cind daruiesti, chiar daca ai putin, ti se da tie in sine, prin paruta idee ca ai avutca sa daruiesti, iar ce iti ramine pe linga ca va avea o valoarea mai mare pentru tine, ovei aprecia mai mult si iti va folosi mai mult.Caci nu in multimea banilor si a mincarii, sta bucuria lor, ci in folosinta si multumitacare le ai dupa ele, aprecierea si indestularea si prea-plinul care il percepe trupul sausufletul tau. Nu prea-plin de imbuibare, sau de inaurire peste tot, ci prea-plinul dinsuflet, caci bucuria si pacea din suflet nu are egal.Cel ce parut are putin, ca sa obtina maximum de bucurie, de binecuvintare, deimplinire, e ca sa dea din acel putin, sau chiar sa dea acel putin, dar sa-l dea cuPagina 116 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 119. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?bucurie, si nu cu scopul de a obtine rasplata (nici aici, nici in cer), ci sa dea ca dinprea-plin, atunci chiar de va ramine cu nimic, va avea cea mai mare bucurie in suflet,ca si cum ar fi avut toate averile din lume.De a dat tot cu bucurie, iar lui nimic din acel ceva material nu i-a ramas, atunci e ca safie vorba de despatimire, iar intr-un suflet curatat de ceva patimi, isi face casa harul,bucuria si pacea lui Dumnezeu.Greu este simtamintul avaritiei, al impatimirii de bani, cind desi ai avea destul, tie nu-ti ajunge, si tot le stringi pentru tine, si nu-ti ajung, si ti se pare ca nu ai…., chinuitorsimtamint, datator de cosmaruri, de obosirea si imbolnavirea organismnului, atrupului, iar sufletului pierzator.Avarul desi are, i se pare ca nu are, lui i se vor lua toate – poate nu in sens material,caci va avea in continuare – ci in sens sufletesc, i se va lua bunatatea, sensibilitateafata de aproapele, va deveni indirjit, orb, surd, si in cele din urma se va pagubi atit detare sufleteste ca nu va mai avea incredere si iubire pentru aproapele. I se vor lua, caciparuta lui e ca nu are.Cei care marturisesc ca au, marturie in sufletul lor, se bucura si se veselesc de darurileavute (chiar de au putin, putini bani, putina avere, putina sanatate), dar atunci cind daudin ele, caci din simtamintul de prea-plin daruiesti cu bucurie,cind dau din ele, ce le-a ramas, chiar de vazuta ar fi si mai putin, sau chiar deloc, ei aumai mult in suficienta si prea-plin, si pe linga asta, primesc implinire in bucurie siimpacare in sufletul lor.Faptic, vor si primi (sunt intimplari traite si auzite), faptic vor primi desi nu ar fi avutin vedere aceasta posibilitate ca ar exista atunci cind au dat, dar pe linga materialulcare il vor primi (daca au daruit cu bucurie din simtamintul de prea-plin), vor maiprimi si altele: binecuvintari ca bucurie, pace, implinire, sanatate (caci atunci cind nuesti chinuit tu insuti, are ragaz organismul sa se si tamaduiasca)Chiar cei ce au putin, si in sanatate, atunci cind e sa fie de ajutor cuiva, asa marebucurie le aduce, ca desi sunt bolnavi au putut ajuta cuiva cu ceva, si boala lor va fiuitata in acele momente si nu ii va mai apasa atit de tare si chinuitor (daca daruiescajutorul din dragoste, si cu adevarat).Caci decit sa te chinui si sa te plingi ca nu ai, (ca nu ai bani, ca nu ai sanatate),plingere care vei ajunge sa o crezi si tu, ajungind sarac si bolnav (crezut de tine), sipagubit de tine insuti, decit sa te plingi astfel, mai bine sa daruiesti ceva: ajutor fizic,sau material, sau sufletesc, atunci ajutorul, darul tau, iti va da simtamintul de prea-plinsi de bucurie si de impacare si de sanatate,Caci celui ce are, lui i se vor da.Cum ramine atunci cu cele spuse in frumoasa pilda din „Daruid vei dobindi” (NicolaeSteinhardt)“… un candidat la calugarie care-i marturiseste staretului minastirii unde ar dori safie primit:sa stiti, Parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta, nici incredere inmine si nici nu cred ca poate sa-mi fie mie cu putinta sa-mi fiu mie insumi de ajutor sicu atit mai putin altora. Nu am nimic.Raspunde staretul:Ce-are a face! Nu ai credinta, insa dind-o altora, o vei avea si tu. Cautind-o pentrualtul, o vei dobindi. Pe fratele acesta, pe aproapele tau trebuie sa-l ajuti cu ceea cenu ai.Nu din prisosul tau, nu din putinul tau, ci din neavutul tau.Pagina 117 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 120. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, speranta – le vei dobindipentru tine.Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.Dind ce nu ai, dobindesti si tu ceea ce ai dat altuia.”Cum e cel care zice ca nu are nimic, precum monahul de mai sus: nu am credinta, nicilumina, nici incredere in mine…, cum ramine cu acesta care paruta lui e ca nu arenimic, sau chiar nu ar avea?, lui caruia ii zice staretul ca nu din prisosul tau, nu dinputinul tau, ci din neavutul tau sa daruiesti pentru a le afla si pentru tine?E acelasi ca cele zise la inceput, daruieste si vei primi.Din prea-plin daruiesti, dar ce sa faci sa dobindesti ceva ce paruta ar fi ca nu ai, nu aisimtamintul ca ai, daruiesti, daruiesti din neavutul tau, ca aflindu-l pentru altul aceldar, sa-l cunosti si pentru tine, sa-l dobindesti, sa il primestiDin neavutul tau, daca daruiesti va fi sa afli mai apoi prea-plin, din care tot sadaruiesti…Ideea de baza, ca a darui, a face mila, a face milostenie (cu dragoste si bucurie), iti vaduce un simtamint de pace, bucurie, si implinie, un prea-plin care nu l-ai afla oriciteaveri si bogatii le-ai aduna pentru tine, si daca vrei sa ai, daruieste cu bucurie.Dumnezeului nostru slava !sa nu cumva sa ajungem sa-I noi facem judecatalui Dumnezeuiunie 15, 2008 - lupta cu gindurilePoate ni s-a intimplat sa ne pierdem rabdarea (mie uneia cu siguranta), dind vina pefirea noastra mai colerica, mai sangvina, pe timpul care zboara si nu-i vedem urma,sau se intimpla sa cirtim la cele ce le intimpinam in viata, sa ne plingem de toate cele,de faptul ca Dumnezeu nu ne aude rugaciunile …..Si cam atit, pina am ajuns la acel ceva care nu il vadeam a fi pacat, consideram inindreptatirea noastra ca nu primim raspunsul si ajutorul pe masura rugaciunilornoastra, a zbaterii…Pacatul nu il vedem cind zicem, Dumnezeu nu ne aude, nu ne ajuta, nu ne sprijina,pacatul nu il vedem ca Ii facem judecata lui Dumnezeu…Frumos spunea parintele paroh o pilda ce suna cam asa: un om care avea vedereacelor dumnezeiesti, mergind vedea pe nisip doua urme de pasi in urma sa, ale lui siale lui Dumnezeu mergind cu el alaturi;s-a intimplat de a dat de greu, si s-a uitat si a vazut doar un rind de urme de pasi, si s-atulburat tare, zicind Dumnezeul meu m-a parasit acum cind am dat de greu si as fiavut nevoie de El;Greul a trecut, si uitindu-se in urma a vazut din nou 2 rinduri de urme, si zicea,Doamne, de ce m-ai lasat singur cind am dat de greu, totdeauna erai cu mine, si cindam dat de greu eram singur si m-ai lasat….,iar Dumnezeu i-a raspuns, nu te-am parasit niciodata, iar cind tie iti era greu, Eu tepurtam pe brate(am scris-o din amintiri, dar tare frumoasa era pilda asa cum o spunea parintele)Se-ntimpla foarte adesea ca ne pierdem rabdarea, ca ne tulbura viforele vietii, sicirtim, si judecam nu numai aproapele, dar ajungem la pacatul de-I facem judecata silui Dumnezeu, caci nu vedem – orbiti fiind de cele materiale, de durere, de noroi siPagina 118 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 121. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?mocirla, nu vedem ca Dumnezeu ne poarta pe brate atunci cind greutatile ar fi sa neinghitaDe cirtit, ar trebui sa nu cirtim defel, caci astfel ne pierdem noi titulatura de fii ai luiDumnezeu, si cum sa mai indraznim sa-I spunem lui Dumnezeu – Tatal nostru, dacanoi ne gindim ca ne-a dat mai mult decit putem duce; El ne ramine Tatal nostru oricitam gresi, insa noi ne coborim din titulatura de fiiDe avut rabdare, ar trebui sa avem, oricit ar fi sa asteptam, sa avem sora dedrum nadejdea, si sa stim ca Dumnezeu ne asculta, si ca un Tata ne va da cele de folossi trebuinta, si sa avem grija sa nu cadem in a face judecata lui Dumnezeu, ca nefacem pacat mare, poate fara sa-l putem vadi si recunoaste asa usor.Dumnezeului nostru slava pentru toate cele presarate in calea noastra!Si m-am facut ca un om ce nu aude (Psalmul 37)iunie 8, 2008 - cuvintul zilei“13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.”de folos mare sa avem in minte cuvintele astea cind e sa ne ciocnim cu cevavatamator, fie auzului, fie sufletului, fie ochilor, si daca e sa le repetam pina leintelegem, si nu cadem ispitei sau patimiicaci in unele situatii tulburatoare poate, bine ne este sa avem in minte cuvinte simple,care sa le percepem, sa le primim, sa razbata in smogul incrincenarii sau tulburariine sunt de mare ajutor, pentru ca sa ne dobindim pacea cit mai repede, si sa uitam, sane abtinem a-i face judecata celui ce ne-a gresit, sau a fost aproape sa aduca smintealain inima si pacea noastrase poate folosi si in caz in care iti vine sa faci ordine in biserica (fara sa ai cumvabinecuvintare sau fara sa o faci din dragoste spre zidire), incercind sa mai stavilestivorbe, iar de cazi ispitei te poti vatama tu mai tare, mai bine sa-ti pui paza urechilor, sigurii 3. Pune Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele.(Psalmul 140)caci ce folos sa pui si tu paie pe foc, si in loc de pace aduci si tu tulburare, sau tetulburi si tu, folos nu e, si cazi, mai bine sa pui paza lor, paza auzului, paza judecarii,paza gurii, si nu te mai vatami nici tu, iar din rabdare si nejudecare vei cistiga si tu siceilalti linistireasa zica unii: dar mi-a zis…, si m-a facut…, si …., si ce daca, te doare, asa e, dar tu nuai ranit pe nimeni?daca te doare pune-ti paza urechilor si nu vei mai primi durerea, daca te doare, nu mairaspindi si tu durere altora prin veninul din vorbe (citeodata e mai bine sa te feresti dincalea ispitelor celor vatamatoare)si ce frumos e spus: “iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.”(Matei 5,39 ), ai primit lovitura pe nedrept, in dreptatea ta, atunci adu-ti aminte denedreptatile tale, intoarce de arata-ti tie si celorlalti stinga ta, nedreptatile tale, si poatePagina 119 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 122. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?te si smeresti (ce minune si bogatie ar fi de cistigat), si iti va trece durerea dinnedreptate, dar vei si rascumpara prin suferirea nedreptatii ce rau ai facut si tude iti e greu sa suferi, pune-ti straja urechilor, ochilor, gurii, si nu te vei vatama maimult, cauta de afla linistea ta si pacea ta, si prin ea vei afla-o si pentru ceilaltiDumnezeului nostru slava !Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţăla Dumnezeu.iunie 5, 2008 - cuvintul zileiDuminica 30 dupa RusaliiApostolul - Coloseni 3, 12-1612 Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirileîndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,13 Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângereîmpotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.14 Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.15 Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, săstăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.16 Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă întrevoi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi,în laude şi în cântări duhovniceşti.Evanghelia – Luca 18, 18-2718 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţade veci?19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unulDumnezeu.20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseştistrâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.21 Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.22 Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şivei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.23 Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.24 Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia luiDumnezeu!25 Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul înîmpărăţia lui Dumnezeu.26 Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.Legea veche si Legea noua, – desavirsirea, mintuirea si milostivirea lui Dumnezeu(legea veche – nu duce la intrarea intru bucuria Domnului)Legea veche – legea talionului – sau ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, era ea legedesavirsita care sa ne aduca in Imparatia cerurilor?Urmareau sa implineasca cuvintul legii dat lor de pe tablele legii, proorocului Moise,si le implineau… , dar le implineau asa de ajunsesera orbi, aveau urechi si nu auzeau ,aveau ochi si nu mai vedeau…legea lor ii departase de la intelegere, de la credinta, de la primirea iubirii luiDumnezeu pogorit pentru a le ( a ne ) cistiga mintuirea si desavirsirea.Desavirsirea in legea veche nu le era izvor de mintuire, de pace, si nici catre dreptatenu ii ducea, ci i-a condus catre orbire de nu au recunoscut Adevarul si pe Ziditorul lor,i-a condus catre legi omenesti care prevalau legilor dumnezeiesti.Pagina 120 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 123. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Sa vorbim de legea veche – de legea opririi faptei, sau a rasplatirii fapteiAuziti ce este scris in Evanghelia Sf Apostol Matei in cap 5 despre legea veche21 Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednicva fi de osânda.22. Eu însa va spun voua: Ca oricine se mânie pe fratele sau vrednic va fi deosânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecatasinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.Le era oprita fapta, dar in gindul lor nu-l pazeau, savirseau omoruri ….(la aceasta ar trebui sa gindim si noi, ori de cite ori ne miniem sau urim sau injuram peaproapele, nu mai suntem urmatori ai legii Domnului)27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu savârsesti adulter”.28. Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsitadulter cu ea în inima lui.Si fapta, dar si gindul – tot pacat era, dar in legea veche, in loc sa mearga sa cunoascamai mult, sa dezvolte intelegerea pacatului si a-l opri,ei mergeau si repetau mereu legea, fara a incerca sa o inteleaga mai pe deplin….Auziti inca ce mai zice Domnul despre cum au modificat oamenii legea veche data lorsi in Evanghelia Sf Apostol Matei Cap 15 si Marcu Cap 7 (10-13)10. Caci Moise a zis: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si “cel ce va grai de raupe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfârseasca”.11. Voi însa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa.13. Si astfel desfiintati cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri atidat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea.Tot din Evanghelia Sf Apostol Matei, cap 5 – desavirsirea legii – dragostea si iubireavrajmasilor43.Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasultau”.44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce vablestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si vaprigonesc,Auziti ce se zice si in Evaghelia Sf Apostol Matei – la cap 5, 20“Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decât a carturarilor si a fariseilor,nu veti intra în împaratia cerurilor.“Sa le prisoseasca dreptarea mai mult decit fariseilor, a invatatorilor de lege…, cacialtfel nu vor intra intru bucuria Domnului….. Va dati seama ca in legea veche, nicicelor in cunostinta nu le era data posibilitatea de a ajunge la pace, intru bucuriaDomnului….Ziceau niste invatati, faptul ca legea dragostei, a iertarii, a intoarcerii obrazului celuice te-a palmuit odata intru nedreptate sa-i intorci cu smernie vadirea de pacate a tapentru iertarea si implinzirea palmuitorului;legea noua data de Hristos, nu va merge niciodata pentru cei absorbiti de legeaveche… caci ei nu vor putea intoarce celalalt obraz niciodata, ei vor plati cu aceeasimoneda…..(credinta si faptele credintei)Si cit sunt de departe ei de lega iubirii… dar si noi cit suntem de departe de legeaiubirii (!), desi o stim, dar nu o implinim sau marturisim …. caci credinta fara faptemoarta este.Marturisim ca avem credinta…, dar marturia noastra nu e dreapta de nu o implinim cufaptele credintei;si prin acestea marturisire implinita in fapte, treptat ne apropiem de a fi desavirsitiprecum Tatal nostru desavirsit este.Pagina 121 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 124. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Care sunt faptele credintei noastre, care e marturia noastra in fata oamenilor, casuntem fii dupa dar ai lui Dumnezeu? – ni se spun in Apostolul de azi:“Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirileîndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângereîmpotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”Dar oare sunt aceste Fapte care sa le marturisim din credinta noastra, la fel ca fapteledin vechea lege“să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteştepe tatăl tău şi pe mama ta.” ?Ni se va spune, poate, ca legea veche insemna fapta, si ca Mintuitorul a spus nu era deajuns, si ca se socoteau si gindurile, iar acum ni se spune de faptele credintei…, nusunt tot fapte ?dar acestea sunt mult mai subtile, sunt marturii ale sufletului, ale inimii, e mai multdecit fapta cu lucrarea – sa nu savirsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi …..e mai mult decit fapta cu gindul – sa nu ii tii ura (sa nu-l omori in gindul tau), sa nuprivesti femeia altuia (sa nu savirsesti adulter in gindul tau)aceasta este fapta cu sufletul, e lucrarea sufletului: imbracati-va in blindete, rabdare,smerenie, bunatate, dragoste…, iar din fapta sufletului, si gindul si fapta cu lucrareavor fi spre slava lui Dumnezeu.Mai spune Apostolul de azi: si fiti multumitori, si laudati si proslaviti pe Domnul simultumiti-I in tot ceasul si locul…. - si rasplata: “pacea lui Hristos, …, săstăpânească în inimile voastre”A fost nevoie sa vina Mintuitorul pentru a le arata calea desavirsirii, dar nu ei auinteles-o, raminind inamoliti in legea lor plina de reguli, dar fara de dragoste….. (ei…si poate si noi !)A venit Fiul lui Dumnezeu pentru a desavirsi legea, pentru a intra intru bucuriavesnica in Imparatia Cerurilor.Si care e legea desavirsirii: Dragostea – “îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care estelegătura desăvârşirii.”“Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.“(Matei5,38)(totul e cu putinta la Dumnezeu)Sa revenim la pericopa evanghelica de astazi:Tinarul bogat din pericopa evaghelica de azi, a marturisit ca a pazit legile date luiMoise, inca din tineretea lui, a pazit fapta. Ca a pazit si gindul nu ni se spune, legeaveche cerea paza faptei, platea fapta cu fapta, rasplata era dupa merit….Ca raspuns la fapta pazita de acel tinar bogat, Mintuitorul ii spune, ca pentru a ajungedesavirsit din fapta: “ Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoarăîn ceruri; şi vino de urmează Mie.”Din fapta, prin lepadare de sine, putea ajunge la legea de care spunea Domnul, lalegea iubirii,Tinarul insa nu primeste cuvintul, pentru el e prea mult, a facut fapta dreapta, dar saasculte cuvintul Domnului sa faptuiasca lepadarea de ceea ce-l tine prins in catuselelumii, nu putea face…si a plecat intristat, nu era pregatit de acea jertfa, nu-L recunostea pe Domnul Iisus caFiul lui Dumnezeu.Multi nu erau gata sa primesca cuvintul Domnului, si chiar de pazeau dreptatea dinlegea veche, nu puteau primi desavirsirea, chiar de li se arata calea (asa cum ointelegeau ei), cu lucrarea, cu fapta.Vedea Domnul, ca cei din jur mai ca aproape ajunsesera sa deznadajduiasca, si lor lise parea prea mult (nu vorbim de Sfintii Apostoli, de cei ce au lasat tot si au urmatPagina 122 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 125. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Domnului), ci de cei ce erau imprejur si ascultau…., de cei care aveau avutii, desprecare Domnul a spus:“Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!”Vedea Domnul le vedea invirtosarea inimii si ne-primirea cuvintului de lepadarea deidolii lumesti (in acest caz bogatia, care iti tine prinsa inima)si nu ii putea lasa in deznadajduirea mintuirii – (dar atunci cine poate sa semintuiasca, daca a implinit toate ale legii, insa nu poate da toata averea a se lepada pesine si a se face ucenicii lui Hristos ) , spunind ca “Cele ce sunt cu neputinţă laoameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”Deznadajduirea e mare pacat, si Domnul nu putea sa-i lase sa ramina cu sufletulprigonit, de aceea le dezvaluie lor ca lui Dumnezeu nimic nu e cu neputinta, totul e inputinta lui Dumnezeu:fie a mintui pe cel mai mare pacatos, fie a-l intoarce si a-i da inceput bun in pocainta,oamenilor nu le e cu putinta a ajunge la desavirsire daca harul si darul Domnului nu lee ajutor, iar a mintui sau a osindi la chinul vesnic, este doar in puterea lui Dumnezeu.Sa primim si sa raminem cu cuvintul din aceasta duminica,lucrati credinta voastra, nu numai cu fapta, cu gindul (buna-voire), dar si cu puterilesufletului,nu va lipiti inima de cele pamintesti, iar de e sa primit chemarea Domnului, sa ourmati fara oprelistidar cel mai mult, nu deznadajduiti de mintuire, caci daca la oamni nu e cu putinta, laDumnezeu totul e cu putinta.si urarea e o rugaciuneiunie 1, 2008 - lupta cu gindurilenu cred sa fie cineva pe lumea asta care sa se supere atunci cind e sa primeasca ourare, si sa nu-i priascateoretic, atunci cind urezi cuiva: sanatate, sau sa gasesti un sot bun, sau multi ani, saufericire, impliniri, reusite, bafta, servici usor :) …de fapt prin ele te rogi pentru acea persoana, tu nu poti sa i le aduci, sa i le implinestitu, ca nu e in puterea ta, e un fel de rugaciune catre Dumnezeudaca ar tine de puterea ta, nu mai e cazul sa i le aduci ca urare, ci i-ai face aceleipersoane, ce ii poti face, sau da“Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot?”urarea de sanatate – e un fel de: Sa te tina Domnul sanatos si in putere, trupul sanatosimplica si minte sanatoasa, si suflet dezrobit de tulburari si pacateLa multi ani – un fel de: Sa iti astearna Domnul in cale ani multi, fericiti sibinecuvintatisi cum nu putem adauga la anii nostri, cu a noastra putere o clipa in plus, cum nuputem adauga la statura noastra un cot, prin a noastra putereasa si orice urare, oricit de mica ar fi ea, e tot un fel de rugaciune pentru aceapersoana,si cui de pe lume, nu i-ar prii rugaciunea altora pentru sine?pe baza celor de mai sus, considerind nu chiar falsa premiza de plecare, anume caurarea de bine catre cineva e dorire de implinire, si e tot rugaciune, spusa cu vorbe, pefata, si simplificataatunci, cei care se declara atei, si care ureaza si ei de sanatate, de multi ani, de…., defapt ei se roaga lui DumnezeuPagina 123 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 126. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?ca ei nu stiu asta, ca nu le-a spus nimeni…, e altceva, daca ei nu stiu ca de fapt seroaga, nu inseamna ca nu se roaga, ca poate nu isi inalta si sufletul si mintea, dar seroaga si ei :)la fel cum, faptul, ca daca ei nu constientizeaza sufletul si darurile primite, nuinseamna ca ele nu existaconcluzie, nu exista atei, ci doar oameni carora nu li s-a spus: voi de fapt credeti, si varugati cu credinta si nadejde, dar de fapt nu stiti astaCred, Doamne !iunie 1, 2008 - cuvintul zilei- A desavirsit Domnul cu lut, a plamadit din tina ochi celui ce nu avea din nastere,Ce alta dovada ca e Dumnezeu?, putea plamadi si om din lut si sa fie viu, putea daviata cu cuvintul, putea vindeca cu cuvintul, dar ca sa arate ca este Dumnezeu, i-aplamadi ochi din tina- Ingaduie Dumnezeu suferintele, pentru a se arata slava lui Dumnezeu, si minunileLui in lume, in firea omeneasca, acolo e loc de minune dumnezeiasca, acolo unde esuferinta si durere, si fara de cirtireAcolo unde vedem ca e ne-desavirsire, sau a sunt suferinte, lacrimi, durere, acolo eaproape si DomnulAcolo, daca suntem sa ajutam si noi, sa alinam, ne facem partasi la iubirea-lucratoarea lui Dumnezeu- Din cele amintite de cel ce fusese orb din nastere: pe cei pacatosi nu-i ascultaDumnezeuSa luam in vedere acestea cind ne tinguim ca nu ne sunt implinite cerintele-rugaciune,caci suntem pacatosi, si intinati, si egoisti, si rai, si rau-voitori, si prea plini de euDomnul Dumnezeu pe linga cele firesti lumesti, poate lumina si cele sufletesti, si sa leumple de revelatia dumnezeiascaA darimat pentru acel om zidurile, zidurile vederii, i-a deschis orizonturi nestiute, i-adat lumina, si i-a luminat si sufletul revelindu-i ca e Fiul lui DumnezeuSa ne lumineze Bunul Dumnezeu puterile sufletesti, sa ne vadim cugetul de celeintinate, pentru a ajunge si noi sa putem spune din toata inima Cred, Doamne !Ispita timpuluimai 31, 2008 - lupta cu gindurileIspita timpului. Nu am timp, alerg, uit, sunt stresat, nu te pot ajuta, nu ma pot gindi cumva cumsi ce se intimpla cu celalalt, nu le pot face pe toate, ma coplesesc….. Ispita timpului: nu amtimp. Parca totusi altfel alerga timpul cind foloseam mai mult in ajutor miinile, faceamceva manual, pictam, sau impleteam ceva, mergea altfel timpul, nu alerga, avea altavaloare, valora altfel ceea ce faceam noi si parca aveam si ceva pace. Acum nefolosim de toate celea care ne ‘faciliteaza existenta’ dar in firea lor de fapt necomplica – stresindu-ne existenta.Bucuria lucrurilor simple.Pagina 124 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 127. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Acuma, lucrurile simple, si cele complicate… De obicei cele complicate, desi neajuta, cistigindu-ne timp, ne aduc un plus de stres; sunt mai multi factori de luat inseama, de cuantificat, de adus la varinata optima…, adica ajung de atirna mai greu, siajung in cele din urma… cu timpul, sa ne copleseasca, sa ne aduca tulburare, adica sane incerce fie rabdarea, fie rezistenta, fie capacitatile, fie sensibilitatea inimii sau tariasufletului…, adica sa ne fie de incercare. Incercare sau ispita…., mai des sunt carezultante ale stresului, si ce sa le facem… Sa le descojim de cele complicate, ce e inplus, balastul sa-l dam de-o parte, ce e complicat sa-l aducem sa fie simplu pentru a-iputea gasi rezolvare.Acum, cu timpul cistigat din folosirea lucrurilor high-tech, timpul asta nu mai arevaloare bucuriei ce ti-o dadea ceva facut cu miinile tale chiar de terminai acel ceva dedoua ori mai greu si mai indelungat.acum e ceva la care pui mai mult mintea la contributie, munca manuala mai deloc, iarsufletul nici nu-l mai constientizam, e diluat complet in uitare. Valoarea care oproducem nu ne este multumitoare, iar timpul cistigat il folosim, nu pentru linistire,sau cistigarea pacii, sau pentru a ne odihni sau cultiva sufletul, ci pentru a ne arunca inalte high-tech-uri devoratoare de timp, si de posibile stari ale sufletului.Mult stres ne aduce lipsa timpului, fuge si nu avem timp sa facem ce am fi dorit, saurezultatul timpului consumat nu ne aduce satisfactia care am fi dorit-o…,preponderent cind pui in balanta timp folosit – rezultat in echivalenta celor lumesti…Alergam dupa cele lumesti, cautam sa aflam celea profit, bani, slava, apreciere,valoare care consuma timpul, fara a-i da ca rezultat consistenta si valoare care sa nemultumeasca.Si cum sa cistigam timpul? Daca clipa, fiecare in multitudinea ei e sa o inchinam spreSlava Domnului, atunci – pe de o parte nu alergam dupa cele lumesti si-si pierd loculprincipal, pe de alta parte valoarea oricarei clipe va fi aceeasi, aceeasi intensitate, –anume Slava si multumita lui Dumenzeu.Am intilnit oameni care nu mai traiau ispita timpului, care dadeau valoarea clipei pentru Slavalui Dumenzeu, si fiecare clipa era ca o binecuvintare, dar cei prinsi in ispita timpului, noi nuintelegeam asta, si ni se parea plictisitor, si interminabil, si adormitor…. si.. Cam asa vede celprins in chingile materiale pe cei care inchina clipe / zile / viata lor Domnului, diferenta fiind ina fi prins in ispita timpului sau nu, si a da si a primi valoare fiecarei clipe.d’ale mele de dupa revelion (2007) – rugaciuneamai 31, 2008 - lupta cu gindurileprin rugaciune, iti ridici sufletul si mintea la un nivel urmator;de starea in care esti cind te rogi depinde ce ti se va cerne in suflet dupa nevoie,pocainta, multumire, liniste, caldura, folosul pe care sa-l primesti● cu sufletul zimbind, si multumind, (frumos dansul irlandez Riverdance, frumosconcertul de la Viena de anul nou)te rogi pe tacute, pe ascuns, dar incercind sa le zici asa cum zisese parintele, sa inspiriin drum spre Dumnezeu, si sa expiri in drum spre pacatoasa,si nu zici multe, ca te prinde emisiunea, si mai uiti… chiar de te ajuti cu bobite (…)dupa un timp, te ia de simti dorul, un dor atit de mare de Dumnezeu,un dor ca dau si lacrimile, si zici, Doamne, mi-e atit de dor de Tine…., DumnezeulePagina 125 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 128. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?mi-e sufletul insetat de Tine, Dumnezeul meu, ajuta-ma …..si iti aduci aminte deodataInsetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul Cel Sfant m-am aratatTie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele.Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu, si cu buze de bucurie Te valauda gura mea.mila Domnului a fost cu tine, “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine, pacatoasa”poti sa duci asta stare mult timp?, te copleseste dorul, iti dau lacrimi, si nici nu stii ceai facut ca sa meriti sa iti poti ridica astfel mintea si sufletul la Dumnezeu, il iei ca uncadou, cadou de anul nou :)si te grabesti sa ajungi in camaruta ta, si te apleci sa faci micuta rugaciune, si simtifiecare cuvint, si lacrimile picura pe tacute,si desi ai citit-o de atitea ori, acum vezi cuvintele, acum descoperi sensurile cuvintelorpe care nu le-ai observat sau luat in seama, si ramii uimit de cit de frumoasa erarugaciunea si cit ajutor e in ea ….dar nu ti-a trecut dorul, si mai mult te cuprinde…, si ce sa faci, ca esti coplesit pur sisimplu,atunci deschizi Biblia, Noul sau Vechiul Testament, si citesti, cum zise parintele,macar 2 pagini pe zi, dar in fiecare zi – cuvint ce mi s-a dat miesi cu adevarat te linistesti, e ireal cit e de liniste si pacenu mai auzi, hamaiturile, nu mai auzi cum vibreaza geamurile de la muzica de lapatinuar….si te linistesti…., ti-era dor de Dumnezeu…, acum Domnul vorbeste cu tine, citesti, Iiasculti si simti cuvintele,sufletul recunoaste pastorul, recunoaste odihna si pacea.● tot in rugaciune cu lacrimi din pacat, de durere, cu rusine,se intimpla sa fi gresit, si sa fi adus tulburare altora sau dureresi iti dai seama, si regreti tare…., telefon parintelui – emergency call – pentru leac,pina ajungi sa te spovedestiiti spune ce sa faci, iti da cuvint sa te intareascasi te rogi, cu durere, cu rusine pentru ca am gresit lui Dumnezeu (gresindu-iaproapelui)si ti se da, ti se dau lacrimi, ti se da pocainta, ti se da puterea sa ceri iertare si sa ierti,si stii ca nu poti dormi avind acea problema nerezolvata, si trebuie sa-ti ceri iertare, emusai,si te rogi din cele mai mari strafunduri ale sufletului, pentru iertarea greselilor, iarnoaptea iti curge psalmul pocaintei in tine, si-ti naste lacrimi, te mai linistesti, ca sapoti parcurge noaptea, asteptind sa poti ajunge, sa te spovedestiatunci cu lacrimi, cu ruga de iertare zici “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu”, cu rusine ca ai patat zidirea, cu mirare ca ai facut tu asa ceva, ca te-ailasat doborita de suparare, minie…, cu durere de suflet zici “miluieste-ma pe minepacatoasa”, cu smerenie ca iti dai seama, ca fara apararea Domnului, esti la dispozitiavalurilor lumii, si virtejurile rautatilor te prind si pe tine, esti fara pavaza in bataiavinturilor, fara Domnul alaturi, esti de toata plingereade data asta, ai ratat ‘intrarea’ la spovedanie, la venirea gindului sau tulburarii, nudupa fapta, de data asta, ai uitat de pavaza care ti-o da numele Domnului, ai uitatporuncile, ai cazutPagina 126 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 129. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?dar exista iertare, o poti dobindi, si te poti curata din nou, Slava milostivirii luiDumnezeu.● se intimpla de tu ai issue-uri, tulburari ce apasa pe suflet, suparari, necazuri,dusmani, se intimpla sa vina evenimente rele (fie spre cercetare, fie spre curatire, fiepentru ca prin biruinta lor, sa putem vedea mai clar calea)“Doamne, Iisuse Hristoase”,…zici cu nadejde, cu dorire, cu speranta,“sfiteasca-se numeleTau”, prin numele Domnului ne sfintim si noi, ii putem simtiputerea in noi, ne e pavaza, ajutor, linistire, dorrosteste in rugaciune numele Domnului, ca alt leac mai puternic nici ca e, si cit timpmintea e la Dumnezeu, nu e loc in minte de a primi tulburari noi din ale lumii, iar celeale prezentului le mai inmoaie puternicul numeca nu dor atit de mult durerile trupesti, cit mintea si cele sufletesti, si avind leac pentruele, se pot birui ale trupului.● se intimpla sa ai atita multumire in tine, si tot ce-ti vine in minte e slavoslovenia, totce poti spune si gindi e Slava,zimbesti la toata zidirea, Slava Domnului e in toate, si vezi bucuria din fiecare om,masura cu care primesti lumea, e bucuria, si inchini totul ca multumita spre Slava luiDumnezeuatunci, cu iubire se rostesc singure “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, sicu umilinta “miluieste-ma pe mine, pacatoasa”, ca cum de ti s-a dat tie, asamultumire, asa bucurie, ca sa-i cinti Domnului slava.Slava lui Dumnezeu pentru toate!La multi ani, fericiti, cu pace si binecuvintarea Domnului !Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostivmai 31, 2008 - cuvintul zileiLuca 6, 31-36“Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea;Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosiiiubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca sipacatosii acelasi lucru fac.Si daca dati împrumut celor de la care nadajduiti sa luati înapoi, ce multumireputeti avea? Ca si pacatosii dau cu împrumut pacatosilor, ca sa primeascaînapoi întocmai.Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu împrumut, fara sa nadajduitinimic în schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preaînalt, ca Eleste bun cu cei nemultumitori si rai.Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. “idei din predica P.S Sebastian Ilfoveanu // (trascriere din aduceri aminte + cu ajutorulrepetarilor de la radio Trinitas).grea si nepopulara pericopa evanghelica de azi – cu iubirea vrajmasilor cind sa zicemsi noi ca suntem crestini, fiind – in opinia noastra – cinstiti, drepti, ajutatori, bine-facatori, vine Domnul si ne zice, ce aveti voi au si paginii,si se da o noua porunca, sa iubesti pe vrajmasii taisingura religie in care se da aceasta porunca ‘riscanta’, dar nu imposibila, altfelDomnul nu si-ar fi irosit cuvinte – porunci imposibile pe noinoi ne apreciem credinta, ne consideram crestini, dupa ale noastre manuale, dar alta eintelepciunea si cerinta lui Dumnezeu,Pagina 127 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 130. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?..evanghelia de astazi, e la fel de infricosatoare, cutremuratoare si nepopulara ca ceacitita de la infricosatoarea judecatain fata Dreptului Judecator, cind suntem notati, suntem ascultati dupa alte ‘manuale’nu ne va intreba Domnul, daca ati fost drepti, daca ati tinut post, daca ati injurat…,daca ati fost buni crestini, ci ne va nota dupa alte cerinte:ai cercetat pe cel bolnav sau in inchisoare.(acum inchisoare, ar putea fi si inchisoarea sufletului, adica daca i-ai dat cuvint defolos)ai hranit pe cel flamind, ai primit pe cei obositi, pe cei mici, pe cei insetati, pe ceioropsiti, in numele Saula care se adauga o alta intrebare, ai iubit pe toti oamenii, si pe vrajmasii tai?greu, foarte greu, dar nu imposibilDomnul i-a privit pe cei ce-L batjocoreau, il palmuiau, il rastigneau, Domnul a datpilda vie, iar Sf. Arhidiacon Stefan, a zis si el, la fel ca Domnul, si s-a rugat pentru ceice aruncau cu pietre spre a sa pieire : Doamne, Nu le socoti lor pacatul acestasi pentru a ajunge la aceasta iubire de vrajmasi, am putea urca trepte, si prin rugaciunesi milostivirea Domnului, sa ajungem a-i iubi pe vrajmasi,chiar daca acestia nu isi cer iertare, si nici nu au vreo intentie de a se imblinzii, ci maimult ne ocarasc sau prigonesc;noi Imparatia cerurilor vom dobindi daca ne vom iubi vrajmasiisi cum sa facem asta, prin pasi – trepte, rugaciune si har de la Domnul.- primul pas: este sa nu-l urastisa nu ajungi sa te contaminezi si tu de raul din elsi daca ai ajuns a face asta, mai poti urca o treapta.- sa incerci sa nu-i reprosezi ce a fost, ce a facutalta treapta vei urca de ai ajuns-o pe cea de dinainte.- sa te comporti ca inainte, ca si cum acea zi, acel moment, acea clipa nu ar fi fostsa pui uitarea si iertarea peste acea clipa de ratacire, sau de rautate primita(si vin si eu: orice nedreptate de e sa vina, sa o primim, si sa cautam in ea, ca e totceva din cercetarea lui Dumnezeu asupra fapturii noastre, e ori aducere aminte, orimica plata pentru ale noastre, aici in lumea asta, platind cu moneda acesteiea =rautatile lumii).- sa le zimbesti cind ii intilnesti, cum fac diplomatii ca sa iasa din situatii dificile, sausa creeze aparente, au diplomatia de a ascunde problemele cu zimbet si pt a trece maideparte de diferendeSi noi, de e sa intilnim pe dusmani in cale, sa nu-i ocolim, uitindu-ne in alta parte, cicu un zimbet ne mai linistim duhul, si ii dezarmam chiar avind privire blinda siluminata de zimbet si nu de ura.- si ajungind la a pune iertarea si uitarea pe acel moment(si vin si eu: astea sunt acele rele aduceri aminte, care ne chinuie tarene slabesc, ne mistuie, rele aduceri aminte, pe care trebuie, obligatoriu, sa scapam deele, prin uitare si mai ales iertaredar si mai mult decit iertare, se cere : iubirea vrajmasului).putem merge mai departe, cu rugaciune staruitoare la Domnul, sa ne rugam sa vinaasupra noastra iubirea, iubirea de vrajmasiiar iubirea de vrajmasi, din rugaciune cind o dobindim are si ea trepte:.Pagina 128 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 131. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?- pasul milei si a compasiuniiHristos ne cheama la mila fata de cel ce greseste, nu e ca in legea talionului: ochipentru ochi si dinte pentru dinte,ci ne indeamna sa zicem: iarta-le Doamne, iarta-le ca nu stiu ce fac, sa ii privim cumila si compasiune, ca saracii nu-L au pe Dumnezeu alaturi(si sunt chinuiti tare, caci chinul interior nu-si mai are loc in interiorul lor, sirabufnesc de-i asupresc sau oropsesc sau chinuie pe altii… ).- apoi sa ajungem la rugaciune pentru acela, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i luminezemintea aceluia, sa-i lase chinul, si sa-i dea din pacea si iubirea Lui(si-mi adusei aminte de o rugaciune, auzita de mai demult: Doamne, intoarce-i labunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei)si incet, incet, prin rugaciune, se va revarsa asupra noastra misterul iubirii vrajmasului.iar daca cele de mai sus n-au fost de ajuns, a venit PS Sa si ne-a dat exemplu simplu:sa presupunem ca Domnul in marea Lui milostivire ar spune: intrati, veniti toti – sivoi ce va uriti vrajmasii, veniti de intrati in Imparatia cerurilor,va primesc, pe toti, dar veti fi pusi in aceeasi incapere cu vrajmasul vostru, cu cel pecare nu suportati sa-l vedeti, cu cel pe care daca il intilniti pe strada va uitati petrotuarul celalalt, pe cel pe care daca-l vedeti va faceti ca va suna telefonul – numai casa nu trebuiasca sa-i vorbiti sau sa il vedeticu acela va trebui sa stati in vecii vecilor in Imparatia cerurilor, atunci cu sigurantaraiul si pacea s-ar transforma in iad.transcriere din aducere aminte si adaptare :) dana.sa ne rugam Domnului sa ne dea si noua intelepciune ca sa primim nedreptatile,sa ne rugam Domnului sa ne dea iubire si iertare,sa ne rugam Domnului sa ne dea indrazneala ca sa incercam sa indeplinim porunca deiubire a vrajmasilorDomnul cu pacefiri slabemai 31, 2008 - zise dale melece mai gindeste omul in drum spre servici…..sau bucuria de a nu fi aglomerat metroulnoi aia bunii…. (era gluma, de la gluma am pornit de ma gindeam la asteadaca ar fi sa ne privim in oglinda sufletului, am putea spune cumva de noi ca suntembuni?cumva ar trebui sa ne consideram mai buni, si mai virtuosi decit cei ce au pacatuit sauii vedem noi ca au greseli sau cei pe care societatea ii flageleaza si ii eticheteaza rausau ii blameaza? nunu avem nici un merit ca ne-a ferit Domnul, ca ne-a acoperit ingerul pazitor sa nuavem acea ispitaPagina 129 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 132. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?cum vezi greseala cuiva, pocaieste-te ca mai mari ai fi facut, si nu meriti chiar, milaDomnului cea ce te-a projejat de acel faptcei ce s-a intimplat sa-i vedem ca au facut greseli, lor li s-a dat incercarea – ispita,lupta, nu au avut poate toata taria sa o duca si au cazut si au gresitdar noua, nici macar nu ni s-a dat lupta aceea, nu ni s-a dat acea incercare, ca nicimacar nu am fi putut incepe lupta, firi slabecaci noi, daca am fi avut ocazia si daca harul Domnului nu ar fi fost cu noi, cusiguranta ca mari pacate am face, si am deznadajdui si ne-am pierde, am fi top of thetop ale acelor pacateavem vreun merit ca ne este protector ingerul pazitor si ca Domnul e mult prea-milostiv cu noi ? nunoi ce facem e ne mai intristam duhul si mai si deznadajdium, si mai clevetim, si maicirtim – ca gasim motiveca ce merit are o sluga daca stapinul il rasplateste cu dragoste si protectie si hranapentru suflet, adica cu pace si iubire, mult mai mult decit plata slujiriini se da sa ne mai inaltam sufletul in bucurie, in rugaciune, ni se mai da caldura ininima, si atunci ne rugam si noi cu dragoste sau stim si noi ca ar trebui sa ne rugam,dar e asta meritul nostru, e cumva cadoul pentru noi ca am fi cumva noi aia bunii sivirtuosii? nusuntem firi slabe, si uituci, care ar uita ca e vremea rugaciunii de nu ar primi caldurain inima,care daca am avea probleme nici ca am putea sa ne rugam, iar Domnul e mult prea-milostiv cu noi, si ne mai da imboldul caldurii inimii ca sa ne putem ruga si sa stim cae cazul sa ne mai rugam si noi, si sa inaltam slava Domnului, ca altfel ne-am ingropain greutatile lumiide ti-a dat Domnul caldura in inima, smereste-te imediat, ca firea e slabaavem vreun merit ca se mai intimpla sa facem vreo fapta buna sau sa spunem vreuncuvint bun, e cumva vreun merit al nostru? nuti s-a dat posibilitatea sa ii faci cuiva un bine, acel bine e pentru tine facut, ca tu aveaimai mare nevoie de el, tu erai in mare nevointa iar Domnul mult prea milostiv ti-a dato doctorie dulce, constitutii slabecei ce pot duce, cei cu adevarat cu virtuti si biruitori, li se dau doctorii amare, care auvindecare mai rapida, ei sunt de admirat, nu noi d’astia cu firi slabede poti face un bine sau o milostenie, smereste-te imediat, ca Domnul ti-a dat doctoriedulce, ca pe cea amara n-ai fi putut sa o ducicu siguranta si fara de tagada, ceea ce am facut noi rau, ala e al nostru,atunci ne vedem fara de ocrotirea constiintei – a ingerului constiinta,atunci depasim limita miniei si cadem, atunci gresim nu numai fata de noi si ceilalti,dar mai ales fata de milostenia Domnuluiatunci ne vedem asa cum suntem, firi cazute, de la care s-a luat harul Domnuluisa ne pocaim pentru toate greselile care nu le-am facut, caci cu siguranta le-am fifacut daca nu am fi fost sub protectia milostiva a DomnuluiPagina 130 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 133. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?iar cei pe care-i vedem ca au gresit cu siguranta sunt mai buni ca noi, ca noi nu am fifost in stare sa incepem lupta pe care ei au incercat-ocu alte cuvintenoi aia cu firi slabe…..,Domnul sa aibe milostivire nouaPagina 131 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 134. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?In loc de incheieresi ne invredniceste Stapine…Tatal nostru – (scrisa de prin 2000 cu reveniri ulterioare)TATALTrebuie sa ne gindim la Dumnezeu ca la un parinte, si un parinte ar face orice pentru copiiilui, ii ajuta sa se intareasca sa creasca, sa se implineasca, ii indruma, le arata cum sa fieoameni – cu invataturile din Sfinta Scriptura, prin cuvintele care ni le-a transmis prin Domnulnostru Iisus Hristos si prin Duhul Adevarului.Fiind Tatal nostru, trebuie ca atunci cind rostim acest cuvint – sa incercam sa gasim ceea ceeste in noi, duhul, botezul lui DumnezeuSi percepind duhul din noi sa realizam o cale de legatura, o comuniune cu Dumnezeu, Ilsimtim in noi, ca fii ai LuiEste Tatal, este Dumnezeul nostru, si il slavim prin constientizarea duhului din noi, adumnezeirii din noi, il slavim incercind sa cinstim orice moment al existentei noastre,incercind sa aducem bucurie si bine oricui care ne iese in cale, slavind pe Dumnezeu, prinfaptul ca suntem, ca eram acolo si atunci, si ca am reusit sa aducem un zimbet sau o micabucurie unui semen al nostru, care si el e copilul lui Dumnezeu.si sa ne gindim la ce am primit, si de e bun si ne-a fost bine, sa multumim de binecuvintareaprimita, iar de ne-a tulburat sau ne-a fost greu si dureros, sa nu cirtim , ci tot sa multumim,caci nu putem sa-L marturisim altfel pe Tatal ceresc, decit primind tot ce pentru noi, ca dinmiinile unui tata, caci cirtirea, face sa nu mai recunoastem dragostea de TataNOSTRUSi spunind nostru, realizam ca toti oamenii, indiferent de constientizeaza sau nu, sunt copiiilui Dumnezeu.Nu suntem noi, unicii, centrul, trebuie sa eliminam egocentrismul, sa te simti mic, dar si sarealizezi ca Duhul Sfint iradiaza din toti oamanii, ca Dumnezeu e cu toti si cu fiecare in parte,chiar daca unii au uitat si au deveit rai, sau unii nu au constientizat inca.Este al Nostru, al tuturor, trebuie sa vedem lumea, cu fiecare om in parte, sa ne simtim caparte din acest suvoi de oameni, din acest suvoi din care in duhul lor, oamenii sunt buni, fiindcopii ai lui Dumnezeu intru trup si fiinta.Trebuie sa ne simtim mici, sa nu ne opunem evenimentelor, sa nu chestionam sau sa intrebamretoric, “dar de ce? sau dar daca…? ” , caci nu avem cum sa-L chestionam pe Dumnezeu.Ce e al nostru, noua ne e dat, El e Tatal si ne da noua ce ne este noua de trebuinta.Si asa cu toti oamenii, trebuie sa simtim impacarea tuturor, inchinarea tuturor pentru ce daDumnezeu, Tatal nostru, si primind de la toti oamenii si daruind lor pacea si linistea, sisimtind in toti oamenii o mare de pace.CARE ESTIDumenzeu este Cel ce esteAcest ESTE era valabil si pentru strabunii nostri, si pentru inceputul lumii si va fi valabil caESTE pentru totdeauna, prin El este totul.ESTE, trebuie sa-l simtim pe Dumnezeu ca este pentru noi, pentru fiecare in parte, dar sipentru noi toti, indiferent de timp, ESTE e o constanta universala, Dumnezeu – ESTETOTUL.Si El este pentru noi, este Tatal meu (invredniceste-ma Doamne), al nostru, al tuturor celor ceau fost si nu s-au nascut inca, al tuturor celor ce exista sau au existat sau vor fi.Trebuie sa cinstim dumnezeirea din toti si din toate, ca au fost sau ca vor fi, trebuie sa cinstimsa realizam legatura cu duhul de iubire al stramosilor, sa-i simtim aproape, prin faptul ca si eiau fostsau vor fi, caci nenascuti sunt inca, dar sunt copiii lui Dumnezeu, prin fiinta lor.Extindem perceperea Duhului sfint si a lui Dumnezeu in toate – de la noi – TATAL, la toti –NOSTRU, la toate si toti din orice timp, CARE ESTI, prin universalitatea acestui ESTI,constientizam binele, supunerea, sfintenia si slava care o inchinam de la mic – eu – la oPagina 132 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 135. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?comuniune mai mare – toti, – la universal, Dumnezeu ESTE pentru toti si toate in veaculvecilor, indiferent de timp.Suntem parte a fluxului timpului, parte care este interconectata prin Dumnezeu prezent siexistent pentru fiecare in parte in orice clipa, in orice timp – trecut si viitor.ESTI, Dumnezeu este pentru noi, trebuie sa simtim binecuvintarea si mintuirea, sa multumimsa slavim faptul ca Dumnezeu e pentru noi, ca e TATAL si e pentru noi mereu.IN CERURI‘Se zice ca atunci cind esti fericit esti ca in al noualea cer’E doar o mica parte din fericirea, plinatatea bucuriei, pre-plinul binelui care e cerul luiDumnezeu. Am incercat pina acum sa extindem intelegerea, simtirea Duhului Sfint din noi sia binelui, a dulcetii divine de la persoana, la grup, la toti si toate din toate timpurile, sa neintarim perceptia binelui, a supunerii, a slavei, multumirii de la o persoana la toti si apoi launiversal.Viata e data pentru a creste si a te intari intru Dumnezeu, viata e data pentru a slavi prinBinele care il poti face oricui iti iese in cale, pentru a te curati si a realiza o legatura prin binecu toti, si a gasi si oferi bucurie si pace.Am constientizat duhul nostru, l-am intarit prin legatura cu ceilalti, l-am legat dincolo de timpcu duhul dumnezeirii din toti oamenii si din toate ce au fost si vor fi, ne-am gasit fiintaintarita, dincolo de lucrurile materiale, dincolo de timpuri.…………Duhul tau e strins, compactat, trupul tau perceput ramas mai jos, si tu inaltindu-te, iti simtitrupul, si simti cum se afunda, tu in schimb esti mai lucind si percepi totul mai clar, maiaproape. Simti un tub, o pilnie neagra care sa te absoarba, si stii ca daca intri in ea nu te maipoti desprinde, si stii ce e dincolo.Universurile asa cum le percepem noi material, timpul cum il percepem noi, nu mai existaacolo, e o dimensiune fara timp, o stare de beatitudine, de fericire pura, fara limite, unpreaplin de pace, de impacare, o beatitudine de bucurie si fericire.Dar acolo, sufletul e fara nici un ascunzis, orice pata pe suflet, orice negura, te face a nu fi instare sa suporti acel prea plin de fericire, armonie, coplesitoarea bucurie infinita, si cazi.E ca si cum ai vrea sa pasesti cu incaltamintea murdara pe un covor stralucitor de alb, nu poti,asa nici acolo nu poti intra, nu poti rezista daca in cursul vietii nu ti-ai obisnuit fiinta saaccepte bucurie din ce in ce mai mare si sa nu aibe nici o pata.Si tu te extinzi pina la orice limita posibila a acelui cer, si esti una cu toata pacea si prea plinulbucuriei si fericirii, si armoniei, la perfecta impacare si multumire.E o stare in care ai totul, nu-ti trebuie nimic, e o stare in care participi, dai si primesti si teextinzi si asimilezi toata bucuria si implinirea si pacea, si multumirea. Si multumesti luiDumnezeu.………….SFINTEASCA-SEDupa ce am cunoscut inlauntrul nostru lacasul Duhului Sfint si am trecut prin planurileinchinaciunii si ale inaltarii sufletului, putem sa spunem din tot sufletul nostru ca Dumnezeu etotul, ca imparatia lui Dumnezeu e Totul ce conteaza, din sufletul nostru vadit prin duhul dinnoi, recunoastem fara de tagada Sfintenia Sa,si ce-i putem oferi Domnului decit aceasta recunoastere plina de multumire, ce-i poate oferisufletul nostru prin duhul sfint salasluitor in noi, decit recunoasterea adevarului, inaltareaadevarului din sufletul nostru, in care il recunoastem pe Dumnezeu ca fiind totul. Ne putemapropia de Dumnezeu prin acest Sfinteasca-se, e inchinaciunea sufletului nostru.NUMELE TAUCaci prin Numele lui Dumnezeu, ne sfintim si noi, de numele Domnului se tm toate urgiilecerului, dar si salta de bucurie alesii lui.Sfinteasca-se Numele Tau, pentru ca avindu-l mereu cu noi pe buze si in suflet, sa ne fie farde lumina si pavaza si liman in viltoarea incercarilor.VIE IMPARATIA TAPagina 133 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 136. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Nu poate exista alta urmare a celora de pina acum, dupa ce am simtit rugaciunea de pinaacum,Nu poate fi alta urmare decit dorinta ca starea sa fie perpetua, dorinta de unitate cu Binele, cuiubirea si fericirea suprema, cu pacea fara de alte necesitati,E ca si cum simtim atita bucurie, bine, implinire, fericirea de a putea darui altuia un pic dinbinele si bucuria din sufletul tau, ceea ce ne face sa plingem de prea plinul ce-l simtimTot ce putem face e ruga, acceptarea, dorinta, rugaciunea ca imparatia Domnului sa vina. Eacceptarea ca imparatia Domnului este vie, si este in sufletul nostru, si ESTE, numai saincercam sa o gasim, si daca putem toti sa o gasim in noi, sa realizam inchinarea sufletelornostre cu toate cele bune, si pacea sa o inchinam lui Dumnezeu, atunci din ruga noastraimparatia Domnului va veni cu putere si fara de tagada.FACA-SE VOIA TANu avem cum sa impotrivim voirii lui Dumnezeu, el e Tatal, ne da ca un tata, nu putempercepe noi cu mintea noastra limitata la planul existentei motivul celor ce ni sunt date.Domnul a spus “Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.”, Domnul ne invata saacceptam ca de la Tatal,caci de primim cu multumire tot ca de la Tatal, atunci Dumnezeu nu ne va lasa, ci ne vaconduce si ajuta, si purta greutatile, caci asa e un tataTrebuie sa acceptam evenimentele ce ni sunt date, sa le purtam ca crucea noastra, si sa neincredem in Dumnezeu, ca e Tatal nostru.Trebuie sa ne simtim asa cum suntem, furnicute, fire de nisip, si sa ne lasam purtati de undalui Dumnezeu, si sa ne lasam sa ne umple voia Domnului, harul si puterea lui.Faca-se voia ta, Domnul ne da, noi trebuie sa-i multumim pentru orice ne da noua, ca totulvine de la Dumnezeu, mintea noastra cea de pe moment poate percepe unele ca greutati denesuportat, si ni se umple inima, sufletul de durere, – Domnul a dat , Domnul a luat, fieNumele Domnului binecuvintat, de acum si pina-n veac.-Dar toate vin de la Tatal, cele grele ale sufletului i le putem spune Lui, ca unui parinte, si el leva lua, ne va elibera de ele (caci orice tata pamintesc prin invataturile ce vrea sa le trimitacopiilor lui cind vede ca unele sunt grele, sunt povara pentru acestia, ii va ajuta, si e doar tatapamintesc, dar, Tatal ceresc, tatal tuturor, a carui vointa ne inchinam si ii multumim),El va prelua greutatile si durerile noastre, care momentan le putem considera insuportabile, sine va ajuta prin eliberarea de ele.PRECUM IN CER ASA SI PE PAMINTRealizarea legaturii intre cele 2 planuri, Dumnezeu e unicul in toate, pe pamint a trimisIubirea sa si mintuirea noastra, prin Duhul Sfint si Iisus Hristos – si ne-a lasat pasii, Calea luiDumnezeu pe pamint, ca legatura de iertare si iubire si mintuire a tuturor din orice timp.Constientizam legatura prin iubire dintre cele 2 planuri, deschidem portile cerului catrepamint, ca voia lui Dumnezeu, si harul Dunului Sfint si Iubirea lui suprema de oameni simintuire prin jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, sa se reverse peste noi si peste toate, iideschidem lui Dumnezeu usa catre inimile noastre si ale tuturor, si acceptam in numeletuturor domnia lui Dumnezseu.PAINEA NOASTRA CEA SPRE FIINTA / PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELEHrana spiritului, trupul Mintuitorului Iisus, marturia iubirii lui Dumnezeu o cerem inrugaciuni a ni se daPicatura de ajutor, iubirea ce vine de la Dumnezeu pentru maturitatea, intregirea, deplinatatea,bucuria si pacea sufletului.De la Dumnezeu, Tatal nostru, vine mereu ajutorul-mintuirea-binele nostru,chiar daca noi – prin ochii momentului il percepem poate ca ceva dureros, rau, amar, trebuiesa cautam mereu in orice partea de bine, realitatea adevarata – nedeformata de perceptiasubiectiva a momentului vietii noatre pamintesti, caci ce ni se da si care vine de la Dumnezeue mereu bun, e iubirea impartasita a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.Chiar faptul ca ne calim pentru un eveniment viitor asemanator, pe care-l vom trata mai usordin prisma evenimentului trecut, chiar si acest marunt fapt este un simbure de bine; e unPagina 134 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 137. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?progres al intelegerii noastre, totul ducind in cele din urma la recunoasterea Binelui, a luiDumnezeu ca manifestare unica in toate, si raul nu va mai fi.Constientizam vesnicia duhului din noi, incercam sa ne extindem cu perceptia pe o perioadacit mai mare, zile, ani, timpul vietiiPrivim evenimentele vietii din prisma timpului, ca minune de mintuire de la Dumnezeu.Spre fiinta noastra, ne sunt date, ne hranim sufletul cu painea de la Dumnezeu pentru a cresteduhul in noi, pentru a constientiza mai bine sufletul, fiinta noastra.Dumnezeu, Tatal nostru, e pentru noi, si pentu noi fiecare in parte ni se da, si acestea suntpentru noi si pentru a progresa, a ne dezvolta si a putea cinsti prin acestea faptul ca noiexistam.DA-NE-O NOUA ASTAZIIncercam sa revenim la aici si acum, la clipa prezentului, cerem ca sa ni se dea voia Domnuluiaici si acum, si totdeauna,Pentru cele din trecut, peste care am trecut, i-am multumit lui Dumnezeu, caci am primitpainea lui, ne rugam pentru astazi si pentru viitorul “astazi” sa primim binecuvintarea voiriiDomnului spre fiinta noastra.Astazi – ne invata sa traim prezentul, sa simtim bucuria si eternitatea fiecarei clipe, ne face sainvatam sa traim clipa, sa ne bucuram de viata, incercind sa gasim mereu painea luiDumnezeu revarsindu-se asupra noastra clipa de clipa.SI NE IARTA NOUA PACATELE NOASTREVom incerca sa ne gindim la greselile ce le-am facut, la suferinta sau nedreptatea pe care le-am provocat.Vom incerca sa-i dam acelei clip greutatea utlimei clipe, si vom putea vedea suferinta dinsufletul celuilalt, vom vedea ce greu atirna pe constiinta noastra – ce nu se va mai putea ridicala Cerul lui Dumnezeu – vom simti durerea ce am pricinuit-o inzecit, caci totul va atirna pesufletul nostru patat. Vom plinge de durerea si raul pe care le-am facut, iar a ne cai nuinseamna decit a intelege ca va fi imposibil sa mai faci acel rau, si efectul inzecit al acelui rauasupra fiintei tale.Vadindu-ne nedreptatile pe care le-am facut, si caindu-ne, si suferind noi de suferintaprovocata de uitarea nostra, e un pas spre a ne reculege din ratacirile noastre.PRECUM SI NOI IERTAM GRESITILOR NOSTRIDumnezeu ne-a dat puterea de a ierta, si puterea de a ne ruga, de a ne impaca sufletul nostruTrebuie sa ne gindim la cei ce ne-au gresit, nu cu ura, razbunare, ci cu mila, caci tulburarealor le-a fost siesi durere si rau, si ca Dumnezeu nu a fost cu ei, caci nu L-au ascultat, a vorbitsi nu L-au auzit, trebuie sa ne rugam pentru ei sa-i ierte Dumnezeu, sa nu li setinguie sufletul in durere, sa ne rugam pentru ei sa nu mai piarda, sa nu mai uite caleaadevarului, calea catre pacea care luminaza inima si firea, sa ne rugam ca acei oameni sa-siredescopere calea legii iubirii si sa poata resimti atingerea blinda a lui Dumnezeu, caci odataatinsi de pacea si iubirea lui Dumnezeu nu vor mai putea face rau si sufletul lor va primiimpacarea.Ruga noastra pentru gresitii nostrii, pentru indreptarea lor, impacarea sufletelor noastre, siredescoperirea din uitare a duhului adevarului in toti si in toate.SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITACI NE IZBAVESTE DE CEL RAUCaci mare bucurie, e redescoperirea caii, si curatirea duhului, si slava , multumirea siinchinarea care i-o aducem Domnului, prin fapte, vorbe, ajutor catre un semen, catre un fratede suflet intru Dumnezeu.Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi.Caci Tie este a ne mintui si a ne milui, pe noi pacatosiiAMINPagina 135 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 138. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Cuprins:Rugaciunea mea.............................................................................................................1De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ce ai uitat ca ai. ...........................4Distragerea – sau irosirea timpului ................................................................................5Dati multumire pentru toate ...........................................................................................6iar cel ce se smereste pe sine se va inalta ......................................................................7Ascunderea talantului ....................................................................................................9Irosirea – binele ce am fi putut sa il facem ..................................................................11Stresul ..........................................................................................................................12Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor! ...........................................................13sa nu ajungem sa-i zicem raului – bine .......................................................................14cadrul perfect – loc de imperfectiuni ...........................................................................16Sa va iubiti unul pe altul ..............................................................................................18nemultumirea timpului ................................................................................................19Daca ai cazut, ridica-te ................................................................................................21nu scurtati calea pentru a scruta viitorul ......................................................................21Inima vorbeste cu cuvinte simple ................................................................................22De e sa-l cauti de bun – bun il vei gasi ........................................................................23Sa nu furi de la cel sarman ..........................................................................................23Exagerarile – obsesii bolnavicioase .............................................................................24Lupta cu nemultumirea ................................................................................................25nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedescoperit .......................................................26cel singur .....................................................................................................................27dati multumire pentru toate .........................................................................................28Binele ce nu ne-am ostenit sa il facem ........................................................................29Bucurati-va pururea .....................................................................................................30Feriti-va de orice infatisare a raului .............................................................................30esti liber cind faci voia lui Dumnezeu .........................................................................32Invatati lumea despre cele ce ii lipseste ......................................................................32Perfectionismul – boala oarba .....................................................................................33“puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (2 Corinteni 12,9) .................................34Nu dupa cum meritam ci dupa nevoia noastra da-ne noua ..........................................35Uitarea bucuriei ...........................................................................................................36Vointa libera e a face voia lui Dumnezeu ...................................................................37patimirea iti va aduce darul bucurarii din lucruri simple ............................................38nefire – inima impietrita ..............................................................................................38“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20,29)..................................................39Rinduiala lui Dumnezeu e mai mare decit rinduiala oamenilor ..................................40Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau ......................................................................40Doamne, sa vad! ..........................................................................................................42Multumirea – trebuinta pentru noi insine.....................................................................44impotriva unora ca acestea nu este lege ......................................................................47imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii .........................................51Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te .........................................................53Unde ti-e gindule, linistirea ta? ...................................................................................55Sa nu ne purtam plinul secatuit ...................................................................................57Iubirea vrajmasilor ......................................................................................................58Doamne, fie voia Ta, nu voia noastra...........................................................................61Sf Arhanghel Mihail.....................................................................................................61Rugaciune la icoana Schimbarii la fata .......................................................................62Egoismul – nebunia vremurilor ...................................................................................62Pagina 136 / 139 Daniela-Iulia Balaciu
  • 139. Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?Gindul bun – mila lui Dumnezeu ................................................................................64Darul tau, in numele Domnului ...................................................................................64Iubirea e dreptatea lui Dumnezeu.................................................................................65“Toate cite cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.”(Marcu 11,24) ..............................................................................................................67Simplitatea ca bucurie .................................................................................................68Arhanghelul Buneivestiri ............................................................................................69Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ..............................................................................70Jertfa din cele ale noastre ............................................................................................71Caci nu fac binele pe care il voiesc .............................................................................72Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga ..............................................73Bucuria duhovniceasca ................................................................................................75Asezarea sufletului ......................................................................................................77taria duhului .................................................................................................................78Daca ai cazut ridica-te .................................................................................................79Nemultumirea – ca laitmotiv........................................................................................80Si nu ne duce pe noi in ispita .......................................................................................81Nici un fir de par nu se va clatina fara stirea lui Dumnezeu .......................................84Nu te ingreuia cu cele straine ......................................................................................86raul e cel fara Dumnezeu .............................................................................................86Intristarea – boala de duca-se pe pustii ........................................................................88Casa Mea, casa de rugaciune se va chema ..................................................................89Atractii turistice ...........................................................................................................90rugati-va pentru cei ce va prigonesc ............................................................................91Nemultumirea si invirtosarea – Fericiti cei blanzi ......................................................91Graba si nemultumirea.................................................................................................92Tinerea de minte a raului – piedica pentru plinirea legii .............................................93Cirtirea – sa nu le alegem pe cele grele .......................................................................94Oameni ca statui, si statui ca oameni ...........................................................................96Cum este dupa ce te impartasesti (d’ale mele) ............................................................97Cum este dupa ce te spovedesti (d’ale mele) ...............................................................98“fie tie dupa cum voiesti.” (Matei 15,28) ....................................................................98Pavaza de cele dinlauntru ..........................................................................................100Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curati pacatele. (Sirah 3,29) ...........101Aminalul dinlauntrul sau din afara omului ................................................................101Bilant crestin ..............................................................................................................102Sensibilitatea .............................................................................................................108si urarea e o rugaciune ...............................................................................................123Cred, Doamne ! .........................................................................................................124Ispita timpului.............................................................................................................124d’ale mele de dupa revelion (2007) – rugaciunea .....................................................125Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv ...................................................127firi slabe .....................................................................................................................129si ne invredniceste Stapine… ....................................................................................132Pagina 137 / 139 Daniela-Iulia Balaciu