• Share
  • Email
  • Embed
  • Like
  • Save
  • Private Content
Traditii de iarna in oltenia
 

Traditii de iarna in oltenia

on

  • 843 views

 

Statistics

Views

Total Views
843
Views on SlideShare
843
Embed Views
0

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft PowerPoint

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Traditii de iarna in oltenia Traditii de iarna in oltenia Presentation Transcript

    • Tradiții de iarnă în Oltenia
    • Colindatul Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii seadună în cete bine rânduite. Fiecare grup îşi alege un conducător numit de obicei „vătaf“sau „jude“. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în sacişi traiste, darurile primite. Pe vremuri, fiecare ceată putea să ia la colindat numai o anumităparte a satului, având grijă să nu pătrundă în zona ce se cuvenea alteia. Odată intraţi în curtea casei, colindătorii îşi deapănă repertoriul înaintea membrilorcasei, adunaţi în prag. Cântecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri. După ce cântecele şidansurile din faţa casei s-au terminat, gazda îşi invită colindătorii în casă. Aici, înainte deaşezarea la masă pentru ospăţul comun, vătaful cetei porunceşte să se cânte alte câtevacolinde. Numărul colindelor depinde în mare măsură de rangul gazdei şi de belşugul dedaruri pe care ea urmează să le ofere colindătorilor. In toată zona Olteniei există numeroase colinde specifice, dar cele mai cunoscute şi răspandite suntSteaua,Capra si Plugul cel Mare.
    • Sărbatorile de iarnă "bat lausă", iar o data cu ele sunt reînviatetradițiile şi obiceiurile olteneştipăstrate din moşi-stramoşi. Înaceastă zonă etnografică, existătradiții şi obiceiuri inedite, care incăse mai păstreaza în mediul rural sicare constituie o unicitate în țaranoastră. Sărbatorile de iarnă încep odatăcu prinderea (15 noiembrie) şi ținpâna la Sfântul Ioan (7 ianuarie).Este o perioadă bogată în obiceiuri,diferite de la o zonă la alta,cele maiimportante fiind Crăciunul, AnulNou, Boboteaza şi Sfântul Ioan.
    • Steaua Este o datină străveche care încă se mai practică din Ajunul Crăciunului şi până la Îvirea zorilor. Ceata este formată din patru copii, fiecare dintre ei având un rol prestabilit în cadrul grupului: unul ţine steaua, celalalt este responsabil cu adunarea banilor, a nucilor şi a covrigilor, iar ceilalti doi ţin sacuiul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.
    • Capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ala măştilor (căiuţii-feciori travestiţi în crai, turca-masca de taur), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
    • Plugul cel Mare Este cel mai răspândit obicei ce se practică în noaptea de AnulNou. Plugul a păstrat scenariul ritualic al unei invocărimagice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit destrigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, darplugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul deun plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiulcare imită mugetul boilor. Textul plugului şi-a pierdutastăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-unritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pemăsură ce se apropie de sfârşit.Plugul se organiză de cătreflacăii din sat, şi era condus de un baiat mai viteaz numit"staroste", ce avea sarcina de a ține plugul de coarne şi a rostiurarea. Ceata era compusă de obicei din 12 flăcăi, iar spredeosebire de Plugusor, mergea numai la familiile înstărite din sat.
    • Sorcova Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova emai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţăînmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţîn jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele desorcovă vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged),aluzie la ramură abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-unarbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumitepersoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghetemagice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şitinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nuface decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
    • Obiceiuri pentru aflarea ursitului De Anul Nou se credea că fetele nemăritate işi potafla ursitul îndeplinind anumite ritualuri prestabilite.Astfel, acestea numărau şi leagau cu ochii închişi alzecelea par din gardul de nuiele iar a doua zi se duceausa vada cum este parul, ca sa ştie cum o să arateursitul. Dacă parul era drept , viitorul soţ va fi un barbatfrumos. În cazul în care bucata de lemn era unascorojită, fetele vor avea un barbat urât, iar dacă acestaera noduros, atunci vor avea parte de un partenerbogat.
    • Moşii de Crăciun sau pomana de mână Este un obicei vechi de sute de ani, ce sepractică atât în ziua de Ajun, cat şi de Crăciun.Dimineaţa, femeile pleacă la cimitir, undetămâiaza mormintele, după care se întorcacasă, scot colacii care stau la copt şi ii pun pemasă. Pe fiecare colac pun cate un ou şi cate olumanare, dupa care se trimit prin vecini.
    • Pitaraii Obicei de pe vremea dacilor. Este un obicei ce sepractică încă de momârlanii din Valea Jiului, şi semnificăsacrificiul adus divinitaţii drept mulţumire pentru rodniciaholdelor si a pomilor. Pitaraii sunt numai barbaţi, copii sauadolescenţi, organizaţi in cete. Îmbrăcaţi în haine populare,se adună în noaptea dinaintea Ajunului, împodobescsteaguri cu clopotei, năframe multicolore, ciucuri sicoroniţe de flori, după care le agaţă pe prajini de caţivametri lungime. Odată terminat acest ritual, alaiul pornestela colindat pe la casele din sat.
    • Boboteaza - 6 ianuarie Boboteaza (Iordanul) - 6 ianuarie: la Boboteazănu se spală rufe, apa sfinţita luată acum areputeri miraculoase, ea nu se strică niciodată. LaBobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul seduce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulţibărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iarcel care va scoate crucea din apa va avea noroctot anul.
    • Sfantul Ioan Botezatorul- 7 ianuarie Acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc inTransilvania si Bucovina. In Bucovina, la porţiletuturor care poarta acest nume se pune un bradîmpodobit, iar acesta dă o petrecere cu lautari. ÎnTransilvania cei care poartă acest nume suntpurtaţi cu mare alai prin sat pana la râu unde suntbotezaţi/ purificaţi.