Your SlideShare is downloading. ×
Farmacologie curs 11 trre
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Farmacologie curs 11 trre

417
views

Published on

Published in: Healthcare

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
417
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
5
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. ANTIBIOTICE „CLASICE” CU SPECTRU LARG În această clasă de antibiotice intră grupa cloramfenicoli, grupa tetracicline şi tiamulinul. GRUPA CLORAMFENICOLI Cloramfenicol – Clormicetina – Sintomicina – Tifomicina Antibiotic „clasic” apreciat, cu spectru larg, foarte folosit în anii 1950 – 1965, a înregistrat o perioadă de declin, determinată de reacŃii adverse redutabile, în special deprimarea (uneori ireversibilă) hematopoezei. Se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, inodoră, cu gust amar, greu solubilă în apă. Se obŃine din culturi de Streptomyces venezuelae. În prezent, cloramfenicolul este şi trebuie reconsiderat în tratamentul unor infecŃii grave, pentru următoarele motive: - este ieftin şi uşor de procurat şi, de asemenea, uşor de administrat, atât oral cât şi parenteral (hemisuccinatul de cloramfenicol); - pătrunde excelent în lichidul cefalorahidian; - cuprinde în spectrul de acŃiune numeroşi germeni aerobi, Gram pozitivi şi Gram negativi (E. coli, Klebsiele, Proteus, Enterobacter, hemofili, salmonele, dar nu şi piocianicul); - este un antibiotic de elecŃie împotriva speciilor şi tulpinilor de anaerobi sporulaŃi şi nesporulaŃi, inclusiv Bacteroides fragilis (acŃiune similară cu clindamicina şi metronidazolul, cu care se poate asocia); pentru lărgirea spectrului antimicrobian, se poate asocia cu aminoglicozidele sau cu combinaŃia trimetoprim – sulfametoxazol, au efect sinergic. Doza uzuală este de 20 mg/kgc, pro die, fracŃionată în 3 reprize pe zi, la 8 ore interval. Tratamentul durează 3 – 5 zile. Florfenicol Este un analog al tiamfenicolului şi care se identifică prin absenŃa grupării p – NO2, grupare care contribuie la inducerea anemiei aplastice la om, de regulă, asociată cloramfenicolului. Studiile in vitro au demonstrat că această substanŃă este mult mai activă decât cloramfenicolul şi tiamfenicolul. De asemenea, studii clinice au demonstrat că poate fi o substanŃă antimicrobiană sigură şi o alternativă ideală pentru înlocuirea cloramfenicolului la animalele de rentă. Dozele terapeutice sunt asemănătoare celor de la cloramfenicol. GRUPA TETRACICLINE
  • 2. Sunt antibiotice ce se obŃin din lichidele de fermentaŃie ale aceluiaşi gen Streptomyces. Au acŃiune bacteriostatică, dar în concentraŃii mari pot fi bactericide. În principiu, sunt active faŃă de Gram pozitivi, Gram negativi, spirochete, micoplasme, ricketsii, protozoare, virusuri mari, inclusiv germeni anaerobi faŃă de care cloramfenicolul este inactiv. În schimb, tetraciclinele nu sunt eficace faŃă de Proteus, Pseudomonas, virusuri mici. Mecanismul de acŃiune: inhibă sinteza substanŃelor proteice şi implicit a acizilor nucleici ale microorganismelor. Tetraciclinele se recomandă în toate stările infecŃioase nespecifice ca şi în numeroase boli infecŃioase: salmoneloză, pasteureloză, colibaciloză, gurmă, rujet, leptospiroză, vibrioză, ricketsioză, micoplasmoză, coriză infecŃioasă, bronhopneumonii, endometrite, afecŃiuni ale ongloanelor etc. Calea principală de administrare a tetraciclinelor este cea orală (în hrană, lapte, breuvaj, etc). Sunt şi preparate injectabile intramuscular, subcutanat, intravenos, precum şi preparate în vederea administrării externe (piele, mucoase). În administrarea orală, doza variază între 20 – 50 mg/kgc la animalele mici şi mijlocii şi 100 mg/kgc la carnasiere, doză pro die, fracŃionată în 2 – 3 reprize, timp de 3 – 5 zile. Pentru păsări, în uruieli sau apă, 400 ppm timp de 5 – 7 zile, iar în cazul drajeurilor 50 – 100 mg/kgc. Se prezintă în continuare câteva preparate pe bază de tetraciclină, oxitetraciclină şi clortetraciclină. Tetraciclină – Tetramicină – Hostacyclin A. Pentru administrare orală: o Tetraciclină bază, pulbere insolubilă în apă; - Tetraciclină clorhidrică, pulbere solubilă în apă şi drajeuri 0,125 g şi 0,150 g. B. Pentru administrare injectabilă: - nu sunt disponibile preparate româneşti. C. Pentru administrare locală: - Unguent cu tetraciclină clorhidrică 3 %; Unguent cu tetraciclină T (5 %) – Mastitol; Bujiuri efervescente şi spumante. Oxitetraciclina (OTC) – Teramicină – Ursocyclina A. Pentru administrare orală: - Oxitetraciclină clorhidrică (Teramicina) – pulbere hidrosolubilă B. Pentru administrare injectabilă: - Oxitetraciclină clorhidrat, soluŃie injectabilă 5 %, la care se pot adăuga preparatele: Tetran, Tetrasol 10 %, Tetrasol 20 % L.A. – Retard etc. C. Pentru administrare locală: - Suspensie semifluidă cu OTC 5 % (Masticilin); Mastiguard – suspensie; Mastisept – suspensie; Metrosept – unguent etc. Clortetraciclină (CTC) – Aureociclina – Aureomicina
  • 3. o complex furajer Aurex, cu 20 % CTC; - preparatul Aurofac 100, cu 100 g CTC. În administrările injectabile, dozele vor fi micşorate de 5 – 10 ori, în 1 – 2 reprize pe zi, 3 – 5 zile. În prezent tetraciclinele au indicaŃii mai reduse decât în trecut, dovedindu-se inactive pe Proteus şi Pseudomonas. O serie de preparate fiind scoase din uz (rolitetraciclina), astăzi sunt folosite mai ales tetraciclinele semidepozit: Minociclina şi, mai ales Doxiciclina (Vibramicina), oral şi parenteral, care permit administrarea dozelor la 24 de ore (menŃinându-şi concentraŃia terapeutică în serul sanguin pe durată lungă de timp). Se pot utiliza asociate sau nu cu un aminoglicozid. În comerŃ se poate găsi sub formă de capsule operculate cu 0,1 g doxiciclină clorhidrat, flacoane injectabile cu 0,1 g doxiciclină bază pulbere şi 0,48 g acid ascorbic, pulbere hidrosolubilă, buvabilă 10 %. ANTIBIOTICE DITERPENICE Tiamulin Este un derivat semisintetic al antibioticului pleuromulin, produs de Pleurotus mutilis. A fost descoperit în anul 1950. Este o pulbere cristalină, alb – gălbuie, solubilă în apă. Mecanismul de acŃiune constă în inhibarea sintezei proteinelor microbiene. Spectrul de acŃiune se manifestă faŃă de Gram pozitivi, Gram negativi, micoplasme, treponeme, leptospire, flagelate. În comerŃ se regăseşte în preparatele: - Tiamulin (Tiotilin, Dynamutilin), soluŃie injectabilă 10 şi 20 %, care se recomandă la porci în dizenteria hemoragică a purceilor, pneumonia enzootică, leptospiroză, rinită atrofică etc., administrându-se intramuscular 5 - 10 mg/kgc, doza repetându-se la 3 zile; - Tiamulin (Tiamulin), pulbere hidrosolubilă, tot pentru specia porc, administrându-se în apa de băut, 4 g pulbere/100 kgc, timp de 3 – 5 zile. Prezentare comercială: flacoane de 10, 50, 100 ml soluŃie injectabilă 10 şi 20 % şi pachete de 100 şi 1000 g pulbere hidrosolubilă. ANTIBIOTICE CU SPECTRU DE TIP PENICILINIC (ANTISTAFILOCOCICE „DE REZERVĂ”) ANTIBIOTICE MACROLIDE Această grupă prezintă în structura chimică a lor un inel alifatic macrolactonic şi una sau mai multe glucide. Au eficacitate antimicrobiană puternică pe germenii Gram pozitivi (mai slabă pe germenii Gram negativi), micoplasme şi unele ricketsii. AcŃionează bacteriostatic, dar unele pot deveni, în anumite condiŃii, bactericide (eritromicina la concentraŃii mari). Modul de acŃiune constă în inhibarea sintezei proteinelor bacteriene; acŃiunea lor se exercită şi în faza de repaus, nefiind dependentă de multiplicare. Activitatea lor antimicrobiană creşte la un pH = 7,8 – 8 U.
  • 4. Având afinitate deosebită faŃă de Ńesutul pulmonar, macrolidele vor avea largi utilizări în afecŃiuni respiratorii la mamifere şi păsări. Eritromicina A fost izolată în 1952 de McGuire şi colaboratorii, din culturi de Streptomyces erythreus. Este o pulbere albă, cristalină, greu solubilă în apă (1/1000), dar uşor solubilă în alcool şi eter. Spectrul antimicrobian se manifestă, în special, asupra bacteriilor Gram pozitive aerobe şi anaerobe; nu acŃionează faŃă de germenii Gram negativi. AcŃionează sinergic cu ampicilina (asupra Nocardiei asteroides) şi rifampicina (asupra lui Rhodococcus equi). Eritromicina se foloseşte în afecŃiunile aparatului respirator, în BRC (Boala respiratorie cronică), MRA (Micoplasmoza respiratorie aviară), coriza infecŃioasă, bronhopneumonii şi în mamite, vaginite, abcese, pododermatite etc. Dozele: Pentru formele injectabile: - eritromicina lactobionat: animale mici şi mijlocii 2 –5 mg/kgc; tineretul animalelor mari 5 – 10 mg/kgc; animale mici şi păsări 10 – 20 mg/kgc; dozele sunt pro dosis şi se repetă la 6 – 8 ore, tratamentul durând 3 – 5 zile; - eritromicina tiocianat: dozele sunt asemănătoare, dar ele se repetă la 24 de ore (deci, doza pro dosis este egală cu doza pro die), timp de 3 – 4 zile; injecŃiile se administrează intramuscular, iar la păsări şi subcutanat. Pentru formele de administrare per os: - eritromicina proprionat, dozele sunt similare, repetate la 6 – 8 ore, iar administrarea se face în lapte, apă, infuzii, în carne (la carnivore) sau ca atare (drajeuri); - eritromicina pulbere pentru uz aviar (în micoplasmoza aviară, dar şi în sinuzita infecŃioasă a curcilor etc.), se administrează preventiv 454 g produs comercial la 200 l apă (2 linguriŃe rase la 1 litru apă), timp de 5 zile. După 3 – 4 săptămâni se continuă cu doza la jumătate, deci 227 g/200 l (1 linguriŃă rasă/1 litru apă), timp de 3 zile. Curativ, 454 g/200 l apă, timp de 5 – 7 zile. În sinuzita infecŃioasă a curcilor se injectează în fiecare sinus 1 ml de Gallimicină soluŃie injectabilă 5,5 %. Pe bază de eritromicină există preparatul Mibazon, o suspensie complexă, conŃinând 3 antibiotice (Eritromicină bază, Negamicină sulfurică aa 1,2 % şi tetraciclină bază 2,5 %), prednisolon (hormon glucocorticoid antiinflamator) 0,06 %, stearat de aluminiu şi ulei de parafină ca excipienŃi q.s. ad 100 g. Cele trei antibiotice, aparŃinând unor grupe diferite, asigură o sferă de acŃiune foarte largă. Se recomandă pentru tratamentul local al mastitelor (jumătate de tub/sfert, cu repetare la 24 de ore), metritelor, retenŃiilor placentare, plăgilor, abceselor, fistulelor etc (aplicaŃii locale de 2 – 3 ori/zi, timp de 3 – 4 zile). Prezentare comercială: tuburi a 12 g (2 doze) şi 36 g (6 doze).
  • 5. Oleandomicina A fost izolată în 1954 din culturi de Streptomyces antibioticus. Este o pulbere albă, uşor solubilă în apă. Are spectrul antimicrobian asemănător cu cel al eritromicinei, dar mai puŃin eficace faŃă de micoplasme. Se administrează atât pe cale injectabilă cât şi per os. Dozele sunt de 5 – 10 mg/kgc, pro dosis, la mamifere, iar la păsări 10 – 20 mg/kgc pro dosis. Dozele se repetă la 6 – 8 ore. Prezentare comercială: flacoane a 0,5 g şi capsule operculate a 0,1 şi 0,25 g. Tilozina – Tylan – Tilocina – Disacilin A fost izolată în 1959 de McGuire din culturi de Streptomyces fradiae. Se prezintă ca o pulbere alb – gălbuie şi este utilizată exclusiv în medicina veterinară. Este foarte eficace faŃă de Gram pozitivi şi micoplasme. În comerŃ se află sub două prezentări cu tilozină tartrat: - pulbere solubilă pentru administrare buvabilă, în flacoane de 50 şi 100 g; soluŃie injectabilă 2,5 %, 5 % şi 10 %, flacoane de 6,25 şi 12,50 g. În micoplasmoza păsărilor, preventiv, în apa de băut, 500 ppm în primele 3 zile de viaŃă, repetându-se aceeaşi concentraŃie după 4 săptămâni, dar numai o singură zi. Curativ, în apa de băut, 500 ppm în primele 5 zile de viaŃă, cu repetare după 4 săptămâni, timp de 2 zile. Pentru alte afecŃiuni, în care Tilozina este eficientă, administrarea per os sau injectabilă comportă următoarele doze: la animalele mari (ATENTIE! NU SE RECOMANDA LA CABALINE) şi mijlocii 10 – 20 mg/kgc; la păsări, i.m. sau s.c. 25 mg/kgc. În toate aceste administrări, dozele sunt unice (eventual o repetare la 24 ore dacă situaŃia clinică o reclamă). ANTIBIOTICE LINCOSAMIDICE Lincomicina şi Clindamicina au structură, proprietăŃi biologice şi mecanism de acŃiune asemănătoare cu cele ale eritromicinei, fiind mai active asupra stafilococului penicilino-rezistent şi Bacteroides fragilis (asupra căruia Clindamicina este de elecŃie). Lincomicinei i se atribuie o bună pătrundere osoasă (osteomielite, artrite septice). Enterocolita pseudomembranoasă este o reacŃie adversă redutabilă, cu mecanism neelucidat, care apare după clindamicină (rar după lincomicină). Se recomandă la: - porci - în dizenteria hemoragică, pneumonia enzootică, abcese, artrite, rujet etc; - câini, pisici - în afecŃiuni respiratorii, cutanate septicemii. Dozele: oral – la câine şi pisică - 20 mg/kgc, la fiecare 12 ore, timp de 5 – 7 zile; - intramuscular şi subcutanat – la câine şi pisică - 20 mg/kgc, timp de 3 – 7 zile; la porci (i.m.) 10 mg/kgc/zi, timp de 3 – 7 zile; - intravenos – la toate speciile - 20 mg/kgc, de 1 – 2 ori/zi. Nu sunt recomandate la cal, deoarece pot determina apariŃia unor colite severe şi unele reacŃii de hipersensibilizare.
  • 6. Prezentare comercială: comprimate a 0,5 g, flacoane a 0,5 g pulbere injectabilă i.m. (un flacon se dizolvă în 3 – 5 ml, ser fiziologic), flacoane a 20 şi 50 ml soluŃie injectabilă 10 %, cutii cu 20 injectoare a 10 ml suspensie (Linkomicin F). ANTIBIOTICE FALSE MACROLIDE (AMINOCICLITOLI) Aceste antibiotice (Spectinomicina, Apramicina) sunt asemănătoare cu macrolidele sub raportul proprietăŃilor lor, dar diferă ca structură chimică şi, în plus, sunt antagoniste faŃă de peniciline. Spectinomicina – Trobicina – Actinospectomicina Are spectru larg de acŃiune, fiind eficace, în afară de germenii Gram pozitivi (stafilococi, streptococi) şi faŃă de cei Gram negativi, în primul rând (acŃiune bacteriostatică): salmonele, pasteurele, E. coli, inclusiv Proteus vulgaris, Pseudomonas aeruginosa, dar mai ales faŃă de micoplasme (acŃiune bactericidă). S-a obŃinut din culturile de Streptomyces spectabilis şi flavopersicus. Se recomandă în tratamentul colibacilozei la pui şi purcei, a mastitei la vaci. Doza orală, la toate speciile, este de 20 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 3 – 5 zile. Parenteral (intramuscular), se administrează 10 mg/kgc, de 2 ori/zi, doze unice, dar de obicei se repetă la 24 de ore, eventual 2 sau 3 zile. Prezentare comercială: flacoane a 100 ml cu soluŃie injectabilă 10 % (Spectam), flacoane a 100 ml cu soluŃie buvabilă 5% (Spectam), pulbere buvabilă solubilă 50 % (Spectam), pulbere insolubilă (Spectolin 44) în pungi a 1 kg şi 20 de kg. Apramicina Asemănătoare cu spectinomicina, produsă de Streptomyces tenebrarius; este toxică faŃă de pisici, fiind contraindicată la această specie. Este activă faŃă de germenii Gram negativi, în special E. coli şi Salmonella. Este, de asemenea, activă faŃă de Proteus, Klebsiella şi Treponema spp. Doza orală (în infecŃiile enterice), la toate speciile, este de 20 – 40 mg/kgc/zi, timp de 5 zile, parenteral (infecŃiile sistemice), 20 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 5 zile. ANSAMICINE Aceste antibiotice au acŃiune bactericidă împiedicând sinteza proteinelor bacteriene, faŃă de Gram pozitivi şi Gram negativi, în mod deosebit şi specific faŃă de bacilul tuberculozei. Rifampicina – Rifa Este un derivat de semisinteză, cu spectru larg, al Rifampicinei SV, antibiotic produs de Streptomyces mediterranei. Pulbere roşie, greu solubilă în apă, rifampicina se absoarbe în întregime după administrare orală. Pe lângă rolul de antituberculostatic major, rifampicina s-a impus recent ca un antistafilococic „de rezervă” foarte bun, şi cu acŃiune în infecŃiile cu Bacteroides fragillis (mai activ ca eritromicina). Marele dezavantaj al monoterapiei cu rifampicină în infecŃiile bacteriene acute (neturbeculoase) este instalarea rezistenŃei într-o unică treaptă în câteva zile. Din acest motiv sunt preferate asocierile, iar indicaŃiile vor fi bine cântărite, rifampicina reprezentând numai o alternativă.
  • 7. Se recomandă la cabaline în tratamentul infecŃiei cu Rhodococcus equi, pe cale orală sau parenterală (injecŃii intramusculare – sunt dureroase), 100 – 250 mg/kgc/zi. AMINOGLICOZIDE Această grupă de antibiotice se caracterizează prin absorbŃie forte redusă, deci cu ineficacitate sistemică (la administrarea per os). Nu sunt distruse de sucurile digestive, eliminându-se aproape în totalitate prin fecale. AcŃionează, mai ales, asupra germenilor Gram negativi, dar şi asupra unor Gram pozitivi (în mod deosebit a bacilului Koch). Posedă acŃiune bactericidă; au tendinŃa de a cauza nefrotixicitate şi neurotoxicitate şi induc repede rezistenŃă. Sunt antibiotice care acŃionează prin tulburarea permeabilităŃii membranare (mai precis, creşte permeabilizarea), membranei citoplasmatice bacteriene, provocând unele disfuncŃii osmotice, concomitent cu pătrunderea masivă a antibioticului în celulă, urmată de inhibarea sintezei substanŃelor proteice şi moartea bacteriilor. Transportul aminoglicozidelor prin peretele celular este facilitat de pH-ul alcalin. Asocierea dintre aminoglicozide şi peniciline, cefalosporine (sinergism), este deosebit de bună în terapie, întrucât în urma distrugerii peretelui celular de către acestea, aminoglicozidele pătrund mai bine în interiorul celulei microbiene. În cadrul grupei mari a aminoglicozidelor, deosebim grupa oligozaharidelor (cu streptomicina) şi a aminoglicozidelor propriu-zise (neomicina, kanamicina, gentamicina). Streptomicina Aminoglicozid „clasic”, de primă generaŃie, a fost descoperit şi izolat în ianuarie 1944 de către Shatz, Bugie şi Waksman (premiul Nobel în 1952) din culturi de Streptomyces griseus. Este o pulbere albă, cristalină, sărată la gust, solubilă în apă, slab solubilă în alcool, eter şi cloroform şi insolubilă în ulei vegetal şi ulei de parafină. Streptomicina este foarte stabilă (în soluŃii) comparativ cu penicilina, rezistând la temperatura camerei aproximativ 2 ani. În practică se utilizează sărurile streptomicinei, la noi fiind oficinal sulfatul de streptomicină. Streptomicina se recomandă în tratamentul infecŃiilor tractului gastro-intestinal, urinar, septicemiilor, pneumoniilor, osteoartritelor, mamitelor, afecŃiunilor podale etc. Obişnuit, streptomicina se administrează parenteral (i.m. sau s.c.) în doze (pro die) de 10 mg/kgc la A.M., 30 mg/kgc la viŃei, mânji, suine (adulte), 100 mg/kgc la purcei, animale mici şi păsări. Tratamentul durează 3 – 5 zile, dozele fracŃionându-se la 12 ore interval. Intramamar, în mamite, 500 mg/sfert, respectiv 50 ml soluŃie 1 %; se repetă până la vindecare. Pe bază de streptomicină există preparatele Vetramicin – suspensie injectabilă şi Vetramicin – mamar, care vor fi utilizate conform prospectului. Prezentare comercială: flacoane cu 1, 3, 5 g streptomicină bază. Neomicina – Negamicina – Neocilina
  • 8. A fost descoperită de Waksman şi Lechevalier în 1949, în timpul cercetării lor asupra descoperirii de noi antibiotice eficiente faŃă de mutantele streptomicin rezistente. Este o pulbere albă, extrasă din culturi de Streptomyces fradiae, higroscopică, uşor solubilă în apă, insolubilă în alcool, eter, cloroform. Spectrul de acŃiune este asemănător cu cel al streptomicinei. Se utilizează numai oral – per os (datorită toxicităŃii sale) şi local, în dermatologie, oftalmologie, obstetrică, adesea în asociaŃie cu alte antibiotice. Se recomandă, în special, în gastroenteritele colibacilare, salmonelice sau de altă natură, mai ales la tineret, în doză de 20 – 50 mg/kgc, pro die, divizate în 2 reprize, timp de 3 – 5 zile. Local, neomicina se foloseşte în otite, ulcere corneene, conjunctivite şi cheratite, furunculoză, abcese şi dermatite, mamite etc., singure sau în asociaŃie cu bacitracina, penicilina. Prezentare comercială: compr. a 0,05 g, pulbere hidrosolubilă 20 % şi diverse asociaŃii cu penicilina, bacitracina, fluocinolon, şi triamcinolon (antiinflamatorii) sub formă de unguente în tub. a 6 g. Kanamicina – Rezistomicina Antibiotic produs de Streptomyces kanamyceticus şi care are activitate antimicrobiană şi aceleaşi utilizări similare cu a neomicinei. Prezentare comercială: flacoane a 1 g, unguent oftalmic cu kanamicină 1 % şi unguent oftalmic cu kanamicină 0,5 % şi hidrocortizon 1 % (antiinflamator). Gentamicina – Garamicina – Gentalyn – Uromycin A fost izolată pentru prima dată în 1963, din culturi de Micromonospora purpureea. În terapeutică se utilizează sulfatul de gentamicină (un amestec de gentamicină C1; C1a; C2), pulbere albă, uşor solubilă în apă. Posedă un spectru larg de acŃiune fiind activă faŃă de Gram negativi (inclusiv Proteus şi Pseudomonas), Gram pozitivi (inclusiv streptococul) şi micoplasme. În ceea ce priveşte farmacocinetica şi toxicitatea gentamicinei, acestea sunt asemănătoare cu ale kanamicinei. Prezentare comercială: - fiole (umane) a 1, 2, 5, 10 ml soluŃie 4 % injectabilă; flacoane (veterinare) a 10, 20, 50, 100 ml cu soluŃie apoasă 10 % şi suspensie uleioasă 8 % injectabile. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Sunt antibiotice produse de bacili, având o toxicitate sistemică mare. Polimixine În 1947 trei grupe de cercetători, două americane şi unul englez, au descoperit simultan un nou tip de antibiotic, cunoscut mai târziu sub denumirea de grupul polimixinelor. Aceste antibiotice au structură lipoproteică, sunt active faŃă de bacilii Gram negativi, cărora le alterează ireversibil membrana citoplasmatică, distrugându-le (autoliză); sunt deci bactericide absolute. Din categoria lor fac parte Polimixina B şi Colistina (Polimixina E), produse de Bacillus polymyxa.
  • 9. Se recomandă în gastroenteritele specifice cu Gram negativi (colistina), în aplicaŃii locale (dermatologie, otologie etc.), polimixina B, mai ales în asociere cu neomicina şi/sau bacitracina. Dozele uzuale sunt 40.000 UI/kgc, oral sau 10.000 UI/kgc, intravenos, divizate în 4 doze pro dosis (la interval de 6 ore). Bacitracina Este un antibiotic obŃinut din culturi de Bacillus subtilis şi Bacillus licheniformis, fiind alcătuit dintr-un amestec de polipeptide, printre care principala este bacitracina A. Bacitracina este bactericidă faŃă de majoritatea germenilor Gram pozitivi (inclusiv stafilococul penicilino-rezistent), apoi faŃă de meningococ, gonococ, Treponema pallidum. Mecanismul de acŃiune constă în împiedicarea formării peretelui bacterian. GraŃie nefrotoxicităŃii ridicate, bacitracina nu se întrebuinŃează pe cale sistemică, ci exclusiv local (dermatologie, oftalmologie).

×