Metode si procedee de insusire si folosire expresiva a liniei
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Like this? Share it with your network

Share

Metode si procedee de insusire si folosire expresiva a liniei

on

  • 9,125 views

 

Statistics

Views

Total Views
9,125
Views on SlideShare
9,125
Embed Views
0

Actions

Likes
2
Downloads
107
Comments
1

0 Embeds 0

No embeds

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Microsoft Word

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
  • Va multumesc.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Metode si procedee de insusire si folosire expresiva a liniei Document Transcript

  • 1. METODE SI PROCEDEE DE INSUSIRE SI FOLOSIREEXPRESIVA A LINIEI , PUNCTULUI, FORMEI SI CULORIIIN INVATAMANTUL SCOLAR SI PRESCOLARIV. 1.PREMISE PSIHOLOGICE CARE STAU LA BAZAEDUCATIEI PLASTICE. Un fapt unanim recunoscut este modul in care copilul perceprealitatea,stiut fiind faptul ca el isi creeaza propria sa lume in functiede expierienta sa nemijlocita,de trebuintele si trairile proprii in planafectiv si motivational,dand obiectelor si fenomenelor din jurul sau alteconotatii decat cele reale. Interventia factorului constient si dirijat de insusire a limbajului plastictrebuie sa se sprijine pe curiozitatea si sensibilitatea afectiva a copilului,pedinamismul si pe spontaneitatea lui imaginativa.Acestea trebuie cultivate cugrija in scopul dezvoltarii proceselor creatoare si eliminarii simbolurilor fixeoferite de-a gata si insusite mecanic. Pentru echilibrul sau intelectual si afectiv este necesar ca el sa fie atras indiverse forme de activitati, prin care sa nu fie fortat sa se adapteze la o realitatestraina lor, ci dimpotriva sa i se faciliteze asimilarea treptata a realului. Asemenea forme de activitate sunt jocul si desenul dupa cum mentioneazain lucrarile lor o serie de psihologi remarcabili (J.Piaget, Ed.Claparẻde s.a.). Psihologul J.Piaget a carui autoritate in problemele de psihologia copiluluieste recunoscuta pe plan mondial, arata ca desenul este o forma a functieisemiotice care apare la copil in jurul varstei de 2 ani, si care, este o functiefundamentala pentru evolutia psihica a acestuia. Functia semiotica consta inposibilitatea de a reprezenta un lucru cu ajutorul unui semnificant diferentiat sieste legata de aparitia reprezentarii mintale pe baza urmelor lasate de perceptiileanterioare. Desenul, dupa Piaget, ca limbaj grafic al copilului, este un mijloc de luarein stapanire, de catre acesta, a lumii exterioare la care ei trebuie sa se adapteze sitotodata un mijloc de armonizare a acestuia cu lumea sa proprie. Din acest punct de vedere, desenul infantil se aseamana cu jocul simbolic,care apare aproximativ in aceeasi perioada de exprimare grafica si are ca functieesentiala asimilarea realului la eul copilului. Aceasta trebuie sa se realizeze faraconstrangeri sau interdictii din afara, in scopul lichidarii conflictelor sicompensarii trebuintelor proprii, trairilor cognitive si afective ale copilului.
  • 2. Spre deosebire de joc, care-l elibereaza pe copil de realitatea exterioara,desenul este si o forma de echilibru intre lumea lui interioara si solicitarile lumiiexterioare. Prin desen copilul cauta simultan sa satisfaca atat cerintele saleproprii, cat si sa se adapteze formelor din afara. Astfel, desenul constituie cand ocale de pregatire a imaginii mintale, cand o rezultanta a acesteia (stiut fiind caintre imaginea grafica si imaginea interioara -mintala-exista nenumarateinteractiuni). Ceea ce este deosebit de important este faptul ca la baza acesteiimagini stau mecanismele complexe de asimilare a realului la eul propriu alcopilului si de acomodare a eului la real. Operatiile prin care se realizeaza acesteprocese se realizeaza in scheme sau structuri operatorii mintale, care se dezvolta,se imbogatesc si se diferentiaza treptat sub influenta solicitarilor din ce in ce maicomplexe ale actiunilor de asimilare a realului si de acomodare la real.Echilibrul spiritual dintre acesti doi poli este, dupa cum spune Piaget,inteligenta - cel mai perfectionat instrument al adaptarii omului la mediu. Cunoscand aceste probleme in evolutia psihica a copilului , se intelege cadesenul, prin modul specific de folosire a functiei semiotice este o formaindispensabila de construire a simbolurilor dupa dorinta. El ofera copiluluiposibilitatea de a exprima tot ceea ce, in experienta lui traita, nu poate fi formulasi asimilat numai prin mijloacele limbajului vorbit. Totodata in desen se poatevedea si efortul de acomodare al copilului prin racordarea simbolului, de elconstruit, la consensurile obiectului real. Este un lucru constatat ca evolutia desenului infantil exprima, deasemenea, si progresele inregistrate in dezvoltarea psihica a copilului,modalitatile specifice prin care acesta se integreaza in mediul social sireactioneaza la solicitarile lui. In celebrele sale studii asupra desenului infantil, G.H.Luquet a evidentiatanumite stadii in evolutia acestuia, care au fost adaptate in literatura despecialitate si confirmate de cercetarile ulterioare in acest domeniu. Pana la Luquet, in cercetarile privitoare la desenul copilului au existatdoua puncte de vedere contradictorii si anume: unii cercetatori sustin ca primeledesene ale copilului sunt in esenta lor realiste intrucat au la baza modeleexterioare, iar contributiile imaginatiei apar mai tarziu. Altii dimpotrivaconsidera ca primele imagini grafice ale copilului oglindesc numai continutulpsihic interior al acestuia, fara sa aiba nici o corespondenta cu realitateainconjuratoare. Luquet formuleaza o noua conceptie privind genezele experienteigrafice a
  • 3. copilului, demonstrand ca desenul este de la inceput realist ca intentie, darca el exprima ceea ce copilul stie despre diferite obiecte din jurul lui. In acest fel, copilul da forma experientelor sale si isi cristalizeaza ideiledespre lumea in care traieste si numai mai tarziu, dupa 9-10 ani, el estepreocupat sa redea imaginea grafica a ceea ce stie el despre obiect. Evolutia realismului desenului copilului trece prin urmatoarele faze: a) Faza realismului fortuit sau faza mazgalelilor. Primele mazgaleli ale copilului sunt legate de desen (pictura) in acelasi felin care primele gangureli ale lui sunt legate de vorbire. Desenul copilului intre 2-3 ani are un caracter involuntar. Interesul luieste stimulat doar de urma pe care o lasa creionul sau pensula pe obiectelerespective. Copilul nu are constiinta ca miscarile mainii sunt legate de urmele pe cerele lasa creionul (pensula). El desfasoara prin miscarile ne controlate ale mainii oenergie nedirectionata, dar care ii dezvolta abilitatea de a face urme. b) Faza realismului neizbutit sau faza de incapacitate sintetica. Este etapa in care copilul de 3-4 ani isi controleaza mazgalituriledesfasurand o activitate imaginativa de tipul jocului. Este un pas foarteimportant, intrucat copilul prin formele determinate ale mazgaliturii sale inlegatura cu formele anumitor obiecte, inceteaza sa gandeasca prin actiune siincepe sa gandeasca prin imagini. Un alt pas inainte apare cand copilul incearca printr-un model intern sadescrie un anume eveniment care l-a impresionat mai mult. In aceasta etapacopilul are nevoie de multa incurajare din partea institutorului. c) Faza realismului intelectual sau faza desenului ideo-plastic. Apare aproximativ la varsta de 4-6 ani si tine pana la aproape 9-10 ani.Este o etapa fluctuanta, cu regresuri si cu dezvoltari rapide, fiind considerata cacea mai propice pentru dezvoltarea capacitatii de desenare a copilului. In aceastaetapa el isi exprima, prin desen, propriile trairi si foloseste desenul ca mijloc decomunicare cu cei din jur. d) Faza realismului vizual sau faza desenului fazio-plastic.
  • 4. Aceasta este etapa in care copilul de 9-11 ani este preocupat sa redea inimaginea grafica aspectele vizuale ale obiectelor. Caracteristica principala aacestei perioade o constituie faptul ca in desen copilul se supune, mai mult saumai putin indemanatic, perspective vizuale sau relatiilor active dintre imagini.Aceasta ca urmare a sporiri posibilitatilor copilului de a observa si percepe totmai adecvat realul. Exprimarea si transpunerea in imagine plastica a ceea cevede si stie nu se mai realizeaza cu aceeasi spontaneitate si usurinta. Redarearealului vazut intampina dificultati, care adeseori par greu de trecut, mai alesacelea privitoare la stapanirea mijloacelor tehnice de lucru adecvate si acunoasterii limbajului plastic necesar. Un rol deosebit de important revine in acest scop educatiei artistico-plastice. Ea inarmeaza elevii cu mijloacele de expresie plastica si le orienteazaobservatia de la aspectele exterioare spre studiul structurilor interne din natura,dezvoltandu-le potentialul creator. De asemenea, ea le valorifica, la dimensiuninoi,evolutia lui psihica precum si valentele formative ale activitatilor artistico-plastice. Cunoasterea acestor stadii in evolutia desenului prezinta un deosebitinteres. Ele ajuta la intelegerea cat mai profunda a problematiciipsihopedagogice a educatiei artistico-plastice din scoala. In intelegerea acestoretape, esential nu este varsta cronologica, ci descifrarea vietii sufletesti acopilului si particularitatilor evolutive si individuale ale acestuia. Activitatile artistico-plastice sunt un important mijloc de dinamizare a vietiipsihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afective, volitive simotivationale. Viziunea in care se realizeaza educatia artistico-plastica a elevilor, incadrul disciplinei desen, obliga institutorul sa cunoasca temeinic particularitatilede varsta si individuale ale acestora, stimuland la fiecare dintre ei resurseleproprii si lasandu-le sentimentul unei depline libertati. Creand un climat afectivpropice, cu ajutorul unor metode si procedee adecvate, institutorul trebuie sa-iconduca cu tact si competenta pe calea cautarilor si descoperirilor de naturaestetica, dezvoltandu-le in acest fel personalitatea creativa. In acest timp este important ca institutorul sa aiba in atentie sa valoareamuncii sale didactice este strans legata si de cunoasterea specificuluiactivitatilor artistico-plastice scolare ale elevilor.
  • 5. IV. 2. PREVEDERI DE TEHNOLOGIE ARTISTICA INPROGRAMA DE EDUCATIE PLASTICA IN INVATAMANTULSCOLAR SI PRESCOLAR Educatia plastica are un rol important in dezvoltarea armonioasa acopilului, de aceea schimbarile actuale din sistemul de invatamant au avut invedere si actuala disciplina. Curriculum-ul de educatie plastica este destinat atat profesorilor,institutorilor, elevilor si parintilor, cat si a altor membrii ai comunitatii,interesati de educatia artistica a copiilor. Modificarea debutului prescolaritatii implica schimbari in ceea ce privesteobiectivele cadru si de referinta, precum si continuturile, schimbari care sereflecta la nivelul strategiilor didactice. Derularea activitatilor in sala de grupava solicita echipamente minime specifice si o baza de documentare. Totodata,obiectivele sunt astfel elaborate incat copiii sa nu isi insuseasca notiunileabstracte din domeniu, ci sa opereze cu tehnici de lucru, sa isi cultive gustulpentru frumosul artistic, sa isi exprime liber, prin compozitii plastice, propriileganduri si sentimente in legatura cu spatiul perceput sau cu cel imaginar. Deasemenea, prin conceperea continuturilor, a obiectivelor si a activitatilor deinvatarea se faciliteaza dezvoltarea legaturilor interdisciplinare, relatiile dintreeducatia plastica si celelalte discipline pe care le studiaza copiii.OBIECTIVE DE REFERINTA LA CICLUL PRESCOLAR1.1. corelarea mijloacelor si procedeelor de lucru cu prescolarii cu obiectiveleProgramei instructiv-educative in gradinita de copii;1.2. explicarea unor mijloace si procedee utilizate in activitatile cu copiii devarsta prescolara.2.1. selectarea solutiei optime de rezolvare a situatiilor didactice aparute inprocesul de predare-invatare-evaluare a cunostintelor copiilor dintr-un domeniude cunoastere, pentru o grupa de varsta data; 2.2. utilizarea cunostintelor de metodica in contexte variate; 2.3. crearea unorsituatii de invatare integrata.3.1. elaborarea unor obiective operationale clare si corente, in concordanta cuobiectivele de referinta ale Programei instructiv-educative in gradinita de copii;3.2. proiectarea evenimentelor didactice in acord cu tipul de activitate;aprecierea corecta a strategiilor de predare-invatare-evaluare pentru tipul deactivitate si grupa de varsta alese.
  • 6. OBIECTIVE DE REFERINTA - INVATAMANT PRIMAR 1.1 - sa foloseasca unele materiale (tuburi, pastile, carioca, pastel, plastilina, hartie colorata) si tehnicile specifice (acuarela, tempera, guasa, colaj si mixta, modelaj) 1.1 - sa recunoasca grupele de culori (primare, binare, calde, reci si a nonculorilor) si semnificatiile acestora 1.2 - sa foloseasca amestecurile dintre culorile vecine din steaua culorilor si cu adaosurile de alb si negru 1.3 - sa obtina o dominanta de culoare prin folosirea unei culori in cantitate mai mare, atat ca amestec, cat si ca intindere pe suport 1.4 - sa compuna un spatiu plastic cu amestecurile obtinute si cu tonurile acestora 3.1 - sa obtina pata picturala prin folosirea amestecurilor de culori (tonuri,nuante) in tehnici diferite 3.2 - sa cunoasca linia ca element de limbaj plastic cu rol de constructie(contur) si cu rol decorativ 4.1 - sa organizeze echilibrat o suprafata folosind elementele de limbajplastic (forma, pata, liniaIV.3.METODE CLASICE SI METODE EURISTICE, ACTIVITATIPARTICIPATIVE FOLOSITE IN ACTIVITATEA DIDACTICA.TEHNICI PLASTICE DE LUCRU, MATERIALE SIINSTRUMENTE. TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE INAFARAORELOR DIN SALA DE GRUPA Problemele privind metodologia organizarii si desfasurarii activitatilorartistico-plastice la clasele I-IV ,tinand seama de particularitatile de varsta siindividuale ale elevilor,sunt strans legate de diferitele metode de cunoastere side transformare a personalitatilor.Prin aplicarea acestora se urmareste atingereascopului initial:dezvoltarea sensibilitatii,a gandirii artistico-plastice si a gustuluiestetic si artistic al elevilor.
  • 7. Prin functiile pe care le indeplinesc, metodele de invatamant se afirma caunul din elementele de optimizare a activitatii instructiv-educative. Ele deschidcopiilor caile de acces spre cultura, contribuie la sporirea eficientei formative acontinutului invatamantului, prin antrenarea acestora la o participare activa inprocesul instruirii. Alegerea si utilizarea metodelor nu am facut-o la intamplare,ci intotdeauna am avut in vedere anumite criterii bine determinate. Astfel, metodele si procedeele folosite in cadrul activitatilor de educatieartistico-plastica au variat in functie de: natura obiectivelor atinse; caracteristicile continutului nou predat; particularitatile de varsta si individuale; materialul didactic si mijloacele de invatamant disponibile; In cadrul activitatilor desfasurate am incercat sa folosesc metode variate siatractive, chiar daca uneori a fost mai dificila aplicarea lor, gasind combinatiaoptima intre diferitele metode. Am pornit in educarea acuitatii vizuale a elevilor mei de la metoda ceamai accesibila,cea mai atragatoare si mai eficienta-jocul Jocurile didactice nu constituie mijloc de divertisment in sine, ci avand uncaracter practic, nemijlocit aplicativ, asigura profundarea elementelor teoreticecare fundamenteaza si orienteaza activitatea artistico-plastica, dezvolta spiritulde initiativa, rabdare, indrazneala, etc. Jocul pune in fata copiilor situatii noi pe care ei trebuie sa le rezolvedovedind spirit de initiativa, fantezie, vointa, spontaneitate,etc. El ofera copiilorposibilitatea de a-si afirma personalitatea, in raport cu atingerea unui anumitscop si sa se bucure de placerea jocului ca activitate-joc, cat si de stareainterioara de autoafirmare. Am organizat mai multe exercitii-joc (cu anumite reguli,praguri si acuitativizuale) prin care am urmarit educarea unor aspecte ale aacuitatii vizuale.Depilda:elevii au avut ca sarcina sa descopere obiecte ce pot fi redate in desen prinpuncte,prin linii,care sunt egale ca inaltime,grosime etc. Prin activitatile-joc, se pot realiza primele experiente practice ale copiilor,primele exercitii prin care ei se confrunta cu diferite aspecte estetice ale realitatiisi prin care ei se adapteaza la aceasta. Ele ii angajeaza si le ofera posibilitatea de
  • 8. a fi activi la lectii si nu simpli spectatori. Jocul angajeaza, elibereaza, absoarbeatentia copiilor, ii capteaza, ii formeaza, ii ajuta sa descopere adevarul care leantreneaza capacitatile lor de a actiona, creativ, manifestandu-si istetimea,inventivitatea, initiativa, indrazneala. Am folosit jocul didactic in anumite scopuri si in diferite faze ale lectiei,el putand fi organizat atat in scopul dezvoltarii sensibilitatii artistico-plastice acopiilor (acuitate vizuala, receptivitate fata de raporturile armonioase ale unorforme, culori, linii, puncte, etc.) cat si ca mijloc de a dobandi experiente practicenoi(de exemplu: tehnici noi de lucru) si de familiarizare a elevilor cu uneleelemente de limbaj plastic (exemplu: expresivitatea punctului ,liniei, a formeiplane, a volumului, a culorii, a valorii, etc.).De asemenea, poate fi folosit si camijloc de descoperire a unor efecte plastice noi si de extindere a cunoasteriiasupra lumii prin anumite exercitii plastice aplicative, etc.Le-am cerut elevilormei sa aseze punctele si liniile aglomerat sau dispersat,de la mare la mic siinvers,pe orizontala si pe verticala,cu aceeasi distanta intre ele si marinddistansa,dupa contrastul de culoare sau de valoare creand ritmuri.Am mai datelevilor sarcina de a suprapune pe hartie foite de culori diferite dupacriteriul:culori calde-reci,criteriul valorii,criteriul calitatii(culori stralucitoare-tulburate).Am aplicat aceste jocuri de juxtapunere si dupa criteriuldegradeurilor(tonurilor),al culorilor vecine.Deci ,odata cu dezvoltarea sensibilitatii cromatice vizuale am realizat siimbogatirea vocabularului plastic prin introducerea si diversificarea unor tehnicide lucru,dar si prin formarea deprinderilor de amanui corect unele instrumente. Am organizat jocuri kim (de pipait) dupacriteriile:alunecos,intepator,umed,tare,etc.cerandu-le elevilor sa spuna cum afost obievctul pipait prin asocierea senzatiilor tactile cu cele vizuale legate deforma,textura sau culoare.Am complicat apoi jocul solicitandu-i sa enumere mai intai insutirile exterioarealeunui obiect si apoi sa alature fiecaruia insusiri abstracte,facand diferiteasocieri(ex:culoare intunecoasa,luminoasa),sau comparatii(ex:stralucitor casoarele).La tema "linia si punctul ca element de limbaj plastic" am desfasurat jocul"Cinestie sa se joace cel mai mult,mai variat,mai armonios" prin care le-am cerutelevilor ca din puncte,respectiv linii verticale,orizontale,oblice,curbe,frante saalcatuiasca cat mai multe elemente pe care sa le coloreze folosind nuante aleaceleasi culori. Pentru a asigura interdisciplinaritatea am cerut elevilor sa deseneze si sacoloreze anumite forme geometrice in functie de rezultatul unor operatii
  • 9. matematice ce se gaseau pe plansele date de mine.Copii au fost incantati ,iarrezultetele uimitoare. O alta metoda de educare a gandirii divergente prin care am realizatactivitatea plastica este metoda brainstorming =tehnica gandirii creatoareelaborata de Henry Osborne(asaltul de idei)Prin ea se organizeaza o situatie-problema care permite elevilor sa faca mai multepropuneri de idei,excluzandorice fel de critica. De pilda am pus problema cum putem face o felicitare pentru 8 Martie sau 1Iunie pe o suprafata dreptunghiulara care sa fie indoita pe latime:care sa fiemesajul,din cate elemente/culori,forme,etc.)si in ce anume tehnica de lucru sa fierealizata pentru a se obtine o anumita expresivitate. Metoda explicatiei - presupune redarea de catre educator a noteloresentiale proprii problemei noi puse in discutie si integrarea acesteia in sistemulcunostintelor anterioare. De exemplu, unele probleme de compozitie, felurilecompozitiei plastice (compozitie inchisa, compozitie deschisa, compozitiedinamica etc.) centrul de interes, probleme de forma si culoare si relatiile dintreacestea, spatiul plastic, culori, etc. Am avut grija permanent ca limbajul folosit sa fie limpede, clar, accesibil,succesiv, sa trezeasca interesul prin prezentarea, concomitent cu explicatia, aunor albume, fotografii, planse sau modele naturale. Am tinut seama de faptul ca atentia voluntara este redusa ca volum, la feldistributivitatea ei, deci explicatia prelungita va fi ineficienta si va determinafenomenul de oboseala. De aceea este bine sa fie gandita anterior, combinata cucelelalte metode, concisa pe cat posibil, asociata cu diferiti excitanti secundari :melodii adecvate de intensitate scazuta, excitanti acustici ritmici(zgomotul plioo,fosnetul frunzelor, miscari ritmice ale degetelor, etc.). Metoda demonstratiei - se foloseste pin excelenta de materiale intuitiveprecum ilustrarea temei abordate, evitandu-se astfel neintelegerile , precum sipentru clarificarea scopului urmarit. Ea devine eficienta daca educatorul seorganizeaza astfel incat copiii sa fie pusi concomitent in situatia aplicarii inpractica a celor demonstrate. Am folosit aceasta metoda din prima lectie tinuta de educatie-plasticacand copiii s-au familiarizat cu materialele si disciplina de lucru. Le-amdemonstrat posibilitatile de intrebuintare si, implicit, calitatile instrumentelor simaterialelor pe care le aveam (ale hartiei, pensulei, acuarelei) ; incarcaturapensulei cu apa si cu culoare fluida, descarcarea pensulei prin atingere, stergere,
  • 10. stropire dirijata ; incarcarea pensulei mari cu doua culori diferite deodata, etc.tema s-a numitFacem cunostinta cu ceea ce lucram. Le-am demonstrat cum construim forme (semne plastice) cu pensula,creionul, stiloul, mai precis cum pot lasa urme liniare mai subtiri sau mai groase,continue sau intrerupte, cu o singura culoare sau cu mai multe, modelate sauuniforme ca valoare si grosime pe acelasi parcurs. Copiii au realizat desene intitulate Drumul meu spre gradinita sau Pisicasi ghemul desirat. Metoda exercitiului - este metoda cea mai des folosita si totodata cea maiproductiva dintre metodele traditionale, in forme activizante, stopand procesulde verbalizare, de teoretizare, dezvolta capacitatea de a munci organizat si de atranspune in imagini grafice observatiile lor. Odata cu capacitatea de a muncii organizat copiii au prilejul de a dobandideprinderi practice de cunoastere a unor procedee ale diferitelor tehnici de lucru:fluidizare, fuzionarea culorilor, amestecul cromatic. Metoda mentine treaz interesul si sporeste spiritul de independenta, cu atatmai mult cu cat exercitiile se prezinta intr-o varietate de forme. Aceste exercitiivor fi gradate, incadrandu-se in acumularile anterioare, iar de fiecare data vorprezenta un plus de noutate, chiar daca vizeaza acelasi scop. De exemplu, primaactivitate a unui exercitiu-joc poate sa urmareasca ca copiii sa invete cum satraseze liniile orizontale, verticale, oblice, drepte sau curbe pe o suprafataneumezita, apoi umezita. In a doua etapa ei vor invata sa ordoneze linii cuacelasi sens, dar forme diferite (subtiri, groase, continue sau intrerupte). Saudaca o data au construit linii folosind o singura culoare, alta data au desenat liniipe care le-au ordonat de la culoarea deschisa la cea inchisa. Aceste actiuni trebuie sa se desfasoare intr-o anumita ordine si sa serealizeze pe baza unui autocontrol din partea copiilor. Exercitiile concurs individuale, exercitii pentru obtinerea cat mai multornuante si tonuri, pentru armonizarea culorilor, pentru valorificarea unei culori sia semnificatiei ei colective, constituie momente de reala incantare si interes. Exercitiile de obtinere o unor forme spontane constituie prilejul desurpriza atat prin combinatiile ce se formeaza, cat si prin formele pe margineacarora ei fabuleaza si construiesc cu pensula. In afara construirii cu pensula amintrodus si tehnica colajului in evidentierea formelor rezultante. Pe baza mai
  • 11. multor forme accidentale ei au putut inventa o serie intreaga de elemente pe carele-au decupat si le-au imbinat sub formele sugerate de acestea. Chiar daca fluturii sunt cei care se ivesc la prima impresie, invitati lacautari,copiii au facut descoperirile cele mai neasteptate, ajungand sa vada, spresatisfactia lor, diverse personaje de poveste: catei, cai, barci, pomi, etc. Exercitiile pot mentine interesul copiilor prin gradul de noutate, fie inlegatura cu tema plastica ca: modularea, modelare, expresivitatea dominanteicromatice, fie in legatura cu tehnicile de lucru: colajul, decolajul, acuarelele,guasa, decolorarea cu solutie pic, desenarea cu lumanarea, etc. Metoda exercitiului poate fi inclusa intr-un sistem de exercitiica:  exercitii de observare a insusirilor estetice ale unor forme ce nu se disting usor la prima vedere;  exercitii de cercetare si documentare asupra solutiilor legate de problemele de limbaj plastic;  exercitii de dezvoltare a memoriei vizuale si a imaginatiei creatoare (exercitii de asociere, de disociere, de combinare a punctelor si liniilor prin care se descopera modalitatile de exprimare artistico-plastica a ideilor, sentimentelor, emotiilor);  exercitii de dezvoltare a spiritului de inventie si creatie; Indiferent de tipul lor, exercitiile capata plus de eficienta daca l-i seimprima o tenta problematizata, cu element creator. Metoda observatiei - se foloseste in conditiile in care cunostintele pot fidesprinse de copii din cercetarea unui material intuitiv, din analiza unorexemple. In esenta, conversatia este o modalitate specifica de investigatie, pe bazaunui schimb de idei intre educator si copii, prin care acestia sunt ajutati saanalizeze, sa comenteze, sa descopere aspecte noi. In raport cu obiectivele instructiv-educative, conversatia poate indeplinimultiple functii in desfasurarea ei. Astfel:
  • 12.  conversatia euristica are functia de a descoperi noi adevaruri ;  conversatia de aprofundare - functia de clasificare, sintetizare si aprofundare a cunostintelor;  conversatia de consolidare - functia de consolidarea si sistematizarea cunostintelor;  conversatia de verificare sau de control a performantelor invatarii; Conversatia cu toate virtutiile enuntate prezinta anumite limite. Astfel uneoriprin modul cum aceasta este organizata si condusa, educatorul isi impune felullui de a observa si de a analiza realitatea, modul lui de a gandi, fara a daposibilitatea copiilor sa anticipeze, sa emita ipoteze, sa propuna alternative, saaleaga intre mai multe solutii, sa ajunga la descoperire ; ei sunt obligati saurmeze un drum precis, strict, jalonat de succesiunea intrebarilor, fara a-si puteamanifesta initiativa si spontaneitatea de gandire. O asemenea dirijare excesiva genereaza pasivism si conformism, oferadoar iluzia participarii la descoperirea efectiva a adevarurilor. In fata unor opere de arta originale, in cadrul muzeului, educatorul sauprofesorul poarta discutii asupra lucrarilor vizionate, se pun si se dezvoltaprobleme diferite. Educatorul examineaza bagajul de cunostinte acumulate. In contactul direct cu operele de arta, copiii observa independent, seaproprie afectiv, cu emotie si interes de lucrarile de arta, studiaza cromatica,compozitia, tehnica in care sunt lucrate, perioada in care au trait artistii, incontextul de evenimente care au avut loc, apeleaza la cunostintele lor si din altedomenii ale artei pentru a intelege mai bine ceea ce examineaza. Metoda dialogului dirijat - forma moderna a conversatiei traditionale -deplaseaza centrul de greutate de la intrebarile cu caracter de orientare la cele cucaracter de investigare, cercetare, dupa principiul conexiunii inverse,functionand deci, alaturi de relatia educator-copil si cea copil-educator. Aceastametoda confera copiilor o anumita independenta in abordarea problemelorplastice manifestata in general prin intrebarea "de ce?", prevenindu-se invatareamecanica si inlaturand monotonia.
  • 13. Pentru a declansa aceasta atitudine a copiilor, educatorul trebuie saprezinte lucrurile in asa fel incat ea sa starneasca curiozitatea, interesul sigandirea copiilor spre cautarea diferitelor solutii. El prezinta copiilor planse din albume cu reproduceri reusite, dupa operedearta(diapozitive) sau desene , in care copiii pot sa descopere diferite solutii cuprivire la problema propusa in discutie. In acest fel eforturile intelectuale alecopiilor (observatia, comparatia, analogia,etc.) sunt indrumate de educator indirectii divergente, ceea ce le dezvolta deprinderea de a privi problema din maimulte unghiuri de vedere. Aceasta familiarizeaza copiii cu unele tehnici aleculegerii de informatii si de folosire a lor in organizarea compozitiei. Aceasta metoda pe langa celelalte metode, este una din caile prin care sepoate inlatura invatarea mecanica de catre copii a unor probleme. Educatorulpoate reduce numarul intrebarilor la una sau doua dar care sa solicite raspunsurigandite, bazate pe noi observatii sau pe noi experiente. Prin aceste intrebariprovoaca pe copiii sa-si imagineze si sa gandeasca creator intr-o perspectiva mailarga. Pentru realizarea obiectivelor invatamantului modern sunt recomandateintrebarile deschise care solicita inteligenta productiva, indeamna la anumiteactiuni, lasa copiilor mai multa libertate de cautare, de cercetare, de formulare amai multor solutii posibile. Educatia artistico-plastica a copiilor implica o pedagogie deschisa silibera, care sa determine dorinta copiilor de a se exprima firesc prin linii siculori. Lectia, ca unitate didactica si metodica nu se poate realiza deplin printr-osingura metoda de invatamant, ci mai totdeauna printr-un sistem metodologicbine relationat si imbogatit pe parcursul experientei didactice a educatorului. Prin folosirea stilului metodologic a avut loc miscarea gandirii copiilor cea plecat de la necunoasterea alfabetului artistico-plastic, la cunoasterea lui siapoi la creatia lor artistica. Prin el s-a manifestat si legalitatea procesului dedezvoltare a orizonturilor de cultura artistico-plastica, increderea in forteleproprii, insusirea disciplinei in munca, dezvoltarea spiritului inventiv, aspiritului de ordine, de initiativa creatoare si a sensibilitatilor artistice. Acesteaau condus elevii spre bucuriile creatiei si ale dorintei de cunoastere artistico-plastica ce tins sa fie tot mai larga, mai bogata si mai profunda.
  • 14. TEHNICI PLASTICE DE LUCRU Educatia plastica initiaza copiii in utilizarea unui limbaj specific, pentru ale dezvolta sensibilitatea si a le da posibilitatea de exprimare, de transmitere sireceptare constientizata a unor continuturi emotionale, cu ajutorul desenului,picturi, modelajului. Aceste obiective se pot realiza printr-o cunoasteretemeinica a diferitelor procedee tehnice in artele plastice. Pentru aceasta se vaavea in vedere relatia dintre instrument si material, intre mijlocul tehnic si idee.Fiecare instrument interactioneaza asupra suportului intr-un mod variat, dandimpresii si posibilitatii de exprimare diferite. Tehnica plierii hartiei Lucruri interesante am obtinut la orele de compozitii aplicative printehnica plierii hartiei(origami - cuvant de origine japoneza ce provine din doitermeni: ori=a indoi si gami=hartie) Aceasta tehnica presupune anumitedeprinderi si abilitati in scopul crearii unor forme spatiale, artistice, prin pliereahartiei sau cartonului. In sfera activitatii lucrative cu hartia, avem cateva tehnicicare ar trebui cunoscute de fiecare educator de arta. Este vorba de tehnicaorigami, tangram, colaj si decolaj. Tot aici isi gasesc locul si formele spatiale dinhartie. Tehnica origami confera hartiei calitati artistice inspirate din observareaformelor naturale. Este un proces modelator de sintetizare, ce pune in valoarecaracteristicile esentiale, expresivitatea formelor. Actiunea plierii succesivesolicita atentia permanenta, gandirea creatoare, dezvoltarea manualitatii si aproceselor psihomotorii. Inainte de inceperea lucrului, copiii trebuie familiarizati cu unele procedeepregatitoare: a) mototolirea cu degetele, iar apoi cu palmele a hartiei, in sfere mai mici sau mai mari; b) ruperea hartiei in fasii, iar apoi in bucatii mai mici sau mai mari; c) taierea cu foarfece in fasii drepte sau diferite forme curbe, ovale, circulare; Hartia poate fii indoita intai spre centrul ei, apoi spre una din margini,cum poate fii indoita si spre a fi taiata in serie. Copiii trebuie sa cunoascaoperatiile de pliere valabile pentru toate formele:
  • 15. o plierea pe diagonala a laturilor formei., indiferent de numarul straturilor de hartie; o pliere pe o latura sau pe o linie a altei plieri(exemplu: broasca); o plierea simetrica; Dupa insusirea temeinica a tehnicii se poate trece la faza in care plierile secombina cu diverse taieturi si lipituri, realizandu-se astfel trecerea la formelespatiale din hartie (exemplu: flori, soarele, gandacul, etc.). Copiii pot realiza forme origami fara a primi indicatii. Ei sunt pusi insituatia sa gandeasca singuri procedee, construindu-si imaginar forma pe careapoi sa o realizeze practic. Aceasta are un rol insemnat psihopedagogic: marestecopiilor interesul, increderea in fortele proprii, le ofera bucuria descoperirii. Prinexercitiile de pliere - depliere, copiii sunt pregatiti pentru intelegere ritmurilorplastice, a impartirii suprafetelor pe baza principiului echilibrului, ceea ce ii vaajuta la realizarea compozitiilor decorative. Tangram Acesta este un joc tot de origine japoneza. Termenul se poate traduce prin"jocul celor sapte figuri" obtinute prin impartirea patratului de hartie intr-unanumit mod. Cu aceste sapte figuri se pot compune mai multe imagini: sugeraride forme din natura inspirate din lumea plantelor, a animalelor, fiinteschematizate,obiecte si lucruri. Cele sapte figuri care iau nastere din impartirea patratului sunt de marimisi forme diferite. Ele pot fi dispuse astfel incat sa sugereze forma unui brad, aunei masti, a unui puisor. Formele spatiale din hartie Se prezinta ca o completare a mijloacelor de expresie propuse copiilor inorele de desen. Ea le permite sa-si foloseasca mai bine imensele posibilitatimanuale si plastice.
  • 16. In aceasta tehnica totul pleaca de la foaia de hartie careia i se da viatapentru a face din ea materialul de constructie avand ca sursa de inspiratie, maiintai, marea carte a naturii, apoi geometria. Aceasta tehnica este strans legata de matematica, pentru ca face apel lamultiple forme geometrice pe care le asambleaza prin juxtapunere, suprapunere,utilizand anumite principii decorative: repetitia, alternarea, simetria. Il obliga pecopil sa rezolve problemele stilizarii, prelungind cursul stiintelor naturii prinanaliza diferitelor structuri ale unei plante sau ale unui animal. Tehnica colajului am folosit-o in mai multe variante: a)Tehnica formelor rupte aduce in fata termenii de linie vibrata si de patapicturala,cand se rup bucati de hartie de diferite forme(fara a fi schitate inprealabil) din ilustratii colorate,afise etc. Ruperea se executa direct, spontan, faraa fi schitat cu creionul vreun desen sau alta imagine grafica. Daca formele ruptesunt de culoare deschisa, ele se pot aplica pe fond inchis, si invers. Se pot realizacompozitii prin mozaic, situatie in care formele sunt realizate din mici bucatelede hartie sau carton colorat, alaturate si lipite cu aracet sau alta solutie de lipit.Subiectele pot fi la libera alegere: omul, copacul, obiecte casnice, flori, animale,etc. b)Tehnica formelor taiate din hartie este o tehnica plata ce se poate folosi inlucrari de tip afis sau gazeta de perete. Formele de hartie se taie intregi sau sesectioneaza in parti, dupa care se aseaza intr-o anumita compozitie. Golurileramase dupa decuparea formelor desenate din hartie se pot lipi pe un alt suport,obtinandu-se imagini noi prin tehnica decolajului. c)Tehnica formelor din materiale textile este tot o tehnica plata pe care amfolosit-o la realizarea unor teme cadominanta cromatica,linia,punctul etc. Gamamaterialelor textile este vasta. Se taie din materialul textil, diferit colorat, partisau forme intregi care se lipesc pe un carton. Se pot initia compozitii cuelemente din natura(padurea, marea, ogorul). Tehnica imprimarii tesaturilor avand textura rara Deasupra foii de hartie se asaza materialul inmuiat in tus negru, baituricolorate sau acuarela diluata(ca tesatura se poate folosi voalul, plasa deasa,fileul, etc.). Materialul trebuie bine stors. Apoi, deasupra materialului se asterneo alta hartie si se apasa pe toata suprafata(de preferinta cu un rulou de cauciuc).Dupa ce se ridica foaia si tesatura folosita, pe foaia de baza ramane imprimarea,care constituie fondul pe care elevii pot desena cu pensula, betisorul sau alt
  • 17. instrument. Motivele care se creeaza spontan prin imprimare sunt variate. Se potdezvolta configuratii de animale, flori, peisaje fantastice, totul depinzand deimaginatia copilului si de modul cum este indrumat. Dupa ce tehnica este bine stapanita, se poate trece la imprimarea princombinarea diferitelor materiale in aceeasi compozitie. Tehnica picturii pe sticla Se recomanda copiilor ca mai intai sa aseze bucati de sticla pe foaia dedesen, conturand forma lor cu creionul sau cu pensula subtire pe aceasta foaie.Apoi educatorul indruma copiii sa deseneze pe o alta foaie de desen mai multeschite cu tema aleasa de ei sau care a fost data. Se alege schita cea mai buna sise transpune in formatul conturat pe foaia de desen. Apoi se coloreaza in culoripentru afise cu o pensula subtire incepandu-se mai intai cu detaliile si nu cupetele mai mari. Acestea vor fi colorate direct pe sticla. Se asaza bucata de sticladeasupra desenului inainte ca aceasta sa fie complet colorata, dar perfect uscat.Acum copiii trebuie sa picteze cu mare atentie in culori de ulei, incepand maiintai cu detaliile desenului. Se lasa lucrarile sa se usuce pana ora viitoare cand secontinua sa se deseneze petele mai mari. Dupa ce si acestea au fost uscate, secoloreaza peste toata suprafata sticlei cu culorile corespunzatoare desenului. INSTRUMENTARUL NECESAR LECTIILOR DE DESEN Daca vrem ca desenele copiilor sa fie de buna calitate, sa oglindeascareala valoare a potentialului lor creativ, trebuie sa-i familiarizam mai intai cuuneltele de lucru, cu materialul pe care se transpun imaginile plastice si cutehnicitatea impusa de specificul lor. S-a simtit nevoia ca prima ora sa odesfasor sub forma unui chestionar asupra "prietenilor nostri dragi" care ne-auvizitat la ora de educatie plastica,reusind astfel sa aflu care instrumente le suntcunoscute si care nu.Au facut astfel cunostinta cu foaia de lucru,crioanelecolorate,creionul negru,acuarelele,planseta deplastic,metal,lemn,carton,pensula de diferite grosimi. I-am familiarizat lainceput doar cu instrumentarul care poate fi usor procurat si care nu complicatehnicitatea creatiei. Lucrarea de fata isi propune in primul rand sa ofere necesarul deinformatii pentru cultura generala, dar sa si trezeasca interesul tinerilor care-sidoresc si spera sa devina artisti profesionisti. Creioanele sunt instrumentelecele mai accesibile pentru desen. Sunt usor de manuit, nu murdaresc manacopilului si pot fi gasite pana si in magazinul celui mai indepartat sat. Deregula, in gradinita si scoli, se folosesc pentru desen aceleasi creioane cu care
  • 18. scriem.Mina creionului se fabrica industrial din grafit sintetic, prin incalzireaprafului de cocs la temperaturi inalte, in jurul a 3000 de grade. Importantapentru noi, mina prelucrata din acest grafit poate avea doua aspecte: in formaunor bare subtiri ca andreaua care, protejate cu lemn pe toata lungimea lor,reprezinta cunoscutele creioane negre sau in forma unor batoane cu profilpatrat ori rotunde, numite carbune, cu o grosime apropiata de cea a creionului.Cu carbune se practica desenele de larga suprafata. Urma lasata de el nu poatefi subtire cat urma lasata de grafitul creionului dar poate fi modelata pana lamasura propriei grosimi iar zonele mari umbrite se pot reda prin hasurare cuintreaga sa latura culcata pe foaia de hartie. Creioanele colorate au minaalcatuita dintr-un amestec de grafit cu anumiti pigmenti. De natura acestorpigmenti depinde culoarea minei. Copiii mici trec usor de la primele lor semnegrafice facute cu creionul negru, la perceperea si redarea unor semnecromatice folosind tot creioane, dar cu mina colorata. Si pana sa poata lucra cuacuarele, prescolarilor le vine mai usor sa deseneze colorat cu aceste creioane.Observam ca in primele lor desene cromatice sunt preocupati de redareacolorata doar a conturului, asa cum initial o faceau cu creionul negru. Abia injurul varstei de 5 ani minorii reusesc prin hasurari sa redea pete colorate iarprescolarii din grupele mari ajung chiar la frecarea plansei cu un mic petic dehartie pentru omogenizarea petei de culoare obtinuta prin aceste hasuri. Maitarziu, la varsta scolara, cand ajung sa descopere posibilitatile de expresie aleacuarelei, copilul abandoneaza creioanele colorate ,iarcarioca e folosita doarpentru amuzament. Sanguina este un creion special a carui mina este facuta din sanguina, unmineral colorat natural in rosu-brun datorita oxidului feric din structura sa.Amintind de culoarea sangelui, majoritatea artistilor renasterii desenau insanguina pentru ca erau mai aproape de imaginea colorata a viitoarelor panze,dar si pentru ca sugerau mai bine tensiunea timpului marcata de multe razboaie.Astazi e folosit foarte rar, de un numar restrans de artisti Carbunele de desen poate fi sintetic-industrial, asa cum s-a inteles dinexplicatia anterioara, sub forma batoanelor de grafit, presat mai tare sau maimoale, ori mai poate fi confectionat prin arderea inabusita a unor betisoaresubtiri din lemn de esenta moale - salcie, plop, dar mai ales tei - asa cum stim case fabrica mangalul. Tot sub forma de baton se prezinta si ceracolorul care da uncolorit opac ,denssau riat.Carbunele de lemn este folosit de pictori latranspunerea pe hartie sau pe perete a desenelor mari. Fiindca are o structuramoale care ajuta trecerea lejera de la negrul cel mai intens la umbra subtila,sugerata ca pierind discret in alb, carbunele de tei este apreciat atat pentrumultimea posibilitatilor de expresie, a lejeritatii manuirii cat si pentru felulsimplu in care se fabrica. Pana si astazi, cand in cuptoare se folosesteelectricitatea, laserul sau chiar energia nucleara, artistii sunt obisnuiti sa-si faca
  • 19. singuri carbunele cu care deseneaza adunand cateva betisoare cojite de lemn pecare, legate usor cu ata si ingropate in nisip uscat intr-o cutie de conserva, le ardinabusit pe aragaz. Dupa cateva incercari in care se dobandesc suficientecunostinte despre temperatura necesara, durata focului si calitatea lemnului,experienta da la iveala un carbune de reala valoare, greu de egalat inrafinamente artistice de cel industrial. Tocul cu penita se gaseste in multe variante. Asa cum creioanele diferaintre ele dupa calitatea grafitului, la fel si tocurile difera in functie de penita pecare o poarta. Exista tocuri cu penite adaptate numai pentru scrierea scolareasca,cu cerneala. Folosite de peste un mileniu, ele anticipeaza stiloul, numit toc-rezervor, aparut in secolul al XIX - lea. Alte tocuri, cu penite de diferite grosimisi terminate cu o talpa, se folosesc la scrierile cu tus din grafica standardizata. Inafara acestora, graficienii folosesc la desenele lor artistice si tocuri cu penitalunga si foarte subtire, pentru mladierea liniei. Totusi, primele tocuri cu careoamenii vechiului Egipt si cei din China antica scriau si desenau, nu aveauatasate penite speciale, ci erau facute cu totul din trestii ascutite la un capat in V.Avem convingerea ca tocul din tub de trestie a inspirat pana de scris, care, deaproape doua milenii - odata cu aparitia hartiei, devine principalul instrument descris si de desenat. Se foloseau in sensul acesta penele mari de la aripa de gasca,de dropie, curcan, pescarus, pelican sau chiar de corb. Apreciind posibilitatea demladiere sensibila a liniei, dar si faptul ca se poate ascuti, precum creionul deastazi, pana la consumarea sa totala, pana a fost multe secole - si inca mai este,instrumentul preferat al artistilor care deseneaza in tus, in sepia sau in diferitecerneluri. Folosita cu aceeasi usurinta si in scrierea cursiva de mana, nu trebuiesa mire ca pana e privita pretutindeni si ca simbol al literaturii artistice. Toc mai poate fi numit si un simplu bat de lemn cu care, ascutit si muiat intus, in lipsa altui instrument, se pot trasa linii, se poate improviza o scriere sause poate face un desen pe o foaie de hartie. Dezvoltarea tehnicitatii din ultimeledecenii ne mai pune la dispozitie si o serie de tocuri-rezervor de tip Flaumaster,carioca, stilouri cu varfuri de pasla de diferite grosimi, condeie din ceara, dincreta presata, pixuri cu pasta etc. Pensulele sunt instrumentele cele mai cunoscute si folosite mult inactivitatea lor de pictori, de elevii-artisti, de scolari si chiar de prescolari.Diferindu-se intre ele prin marimi, dar in primul rand, prin specificul materieicu care lucreaza, le gasim impartite in doua categorii. Unele au forma adaptatapentru pictatul cu culori solubile in uleiuri sau in solventi derivati din petrol,altele pentru pictatul in culori diluate in apa. Primele, numite uzual pensule deulei, au pamatuful facut din par aspru, aplatizat si tuns drept, perpendicular pedirectia firelor, cum se poarta pe frunte tunsoarea breton. Cele din a douacategorie, numite de acuarele, au un smoc rotund care, udat, isi aduna firele
  • 20. spre un varf central. Parul acestora e foarte fin, moale, provenit din cozi deveverite sau de la urechile de bivoli. Pensula de ulei asterne culoarea in tuseegale cu latimea ei, ceea ce impune pictorului sa aiba in trusa sa cat mai multepensule, sortate pe marimi, in timp ce o pensula de acuarele, prin formasmocului de par si prin calitatea firului, se poate folosi atat la crearea petelormari de culoare, la trasarea tuselor largi, cat si a celor mai subtiri linii, apropiatechiar de dimensiunea firului de par. Cu alte cuvinte, daca pictam doar inacuarele, ne este suficienta o singura pensula de marime medie.MATERIALE FOLOSITE IN PICTURA Cerneala se gaseste in cateva varietati. Mai cunoscuta este cea albastra-inchis, fluida, care se foloseste mai mult in scrierea cu tocul sau cu stiloul, darmai exista si cerneluri de alte culori. Solventul cernelii fiind apa, uscatuldesenului cere atentie. Diluata, cerneala ofera tonuri mai deschise, bune inmodelarea cromatica a imaginii. Tusul este o varietate de cerneala mai densa, de obicei neagra. Are incompunere grasimi si eter care conduce la uscarea rapida a desenului. Urmatusului pe hartie poate fi opaca sau lucioasa, dupa cantitatea de grasime dincompunere, are o mare putere de acoperire si, uscata, e rezistenta la apa. Diluat,isi pierde din proprietati. Avand tonul cel mai intens al negrului, este folosit maimult de graficieni, uneori si de pictori, la crearea pe albul hartiei a unor imaginicu mare putere de sugestie. Desenele facute in tus si penita de Grigorescu intimpul campaniei din 1877, sunt de o mare valoare artistica. Sepia este un colorant solubil in apa, de culoare cafenie, extras dinviscerele molustei marine cu acelasi nume sau preparat pe cale artificiala. Cuproprietati asemanatoare tusului, sepia este apreciata pentru nuanta sa calda, darsi pentru conservarea in timp. Subtiata cu apa, se poate obtine o varietate detonuri care-i largesc posibilitatile de expresie. Acuarelele reprezinta setul cel mai ieftin de culori pe care copiii si-l potprocura. Asa cum indica si numele, este vorba de culori care se folosesc doardiluate in apa, dar forma lor anterioara, asa cum se afla in trusa, este solida.Folosirea acestor culori este relativ usoara si atractiva. In timpul lucruluitehnicitatea ofera mereu surprize placute ochiului si satisfactii estetice atat lanivelul de perceptie al copilului cat si al adultului profesionist. Valoarea picturiiin acuarela se evidentiaza prin spontaneitate, prospetimea si limpezimeaculorilor, atmosfera aerata ca si aspectul de cercetare, de lucrare in studiu. Fiindvorba de culori care se lucreaza numai si numai cu apa, culori transparente - cualte cuvinte, ele nu pot fi vazute bine decat asternute pe hartie alba si nu pe celecolorate. In situatia aceasta tonurile deschise nu se obtin prin amestec cu albuldin trusa, ci prin diluarea culorii cu mai multa apa. Pastila alba din cutie nu are
  • 21. sens, caci amestecul ei in orice culoare creeaza grizari opace, murdare, lipsite cutotul de prospetimea specifica acuarelei. Folosirea acestei pastile dauneazaperceperea fireasca a nuantelor si tonurilor limpezi, iar existenta ei in trusadovedeste nu neaparat necunoastere, cat mai ales gandire negustoreasca in sferaspecialistilor care produc si livreaza acuarele. Tempera reprezinta un set de culori solubile in apa care se gasesc in starepastoasa in tuburi asemanatoare celor care contin pasta de dinti. Se folosescdiluate, dar, spre deosebire de acuarela, pasta de tempera o data uscata nu maipoate fi recuperata prin amestec cu apa, motiv pentru care, dupa extragerea dintub a oricarei cantitati de culoare, trebuie sa-i punem la loc dopul pentru carezerva de pasta sa-si pastreze gradul de umiditate. Culorile tempera sunt toateopace, se intind uniform pe intreaga suprafata a petei si asezate una peste alta,nu transpar intre ele. Ramane evidenta doar cea de deasupra. Un alt aspect alacestor culori este ca prin uscare isi reduc din claritatea pe care o aveau intimpul lucrului, cand erau umede. Ele trec prin uscare din tonul pe care-lcunosteam la inceput intr-unul mai deschis si putin grizat, ceea ce-i schimbausor si nuantele. Artistul nu poate avea niciodata certitudinea ca armoniilecromatice stabilite de el in timpul creatiei, raman definitive. Surpriza oferita adoua zi de lucrare explica rezerva de a lucra permanent cu incredere in culoritempera. Revenirea si conservarea in timp a prospetimii cromatice se poaterezolva doar prin adaugarea unei pelicule de lac peste suprafata uscata a lucrarii.Operatia este posibila doar la picturile pe lemn si da rezultate remarcabile indomeniul icoanelor. Deci adaptandu-ne exigentele la capriciile acestui sector deculori, se pot crea si valori autentice. Totusi, motivat, tempera se foloseste maimult in lucrarile artei decorative. Aspectul acestor culori ne ofera exemplul celmai graitor a ceea ce stim despre pata plata de culoare. Guasa reprezinta tot culori solubile in apa, intr-o stare pastoasa mai densadecat cea a temperei insa mult mai fina ca aceasta, cu putina transparenta, ceeace permite obtinerea unor efecte cromatice vibrate cu multa sensibilitate. Selivreaza in mici cutiute rotunde de plastic dotate cu capacele etanse,asemanatoare celor farmaceutice in care se pastreaza unguenti. Comparandu-lecu tempera, culorile guasei castiga prin pastrarea permanenta a prospetimii si apretiozitatii. Se folosesc la pictarea icoanelor pe lemn, la realizarea proiectelorpentru picturile mari murale, a proiectelor pentru mozaicuri, a celor pentru afise,a copertelor de carte sau chiar a viitoarelor picturi in ulei pe panza. In acelasitimp, lucrarile pictate in guasa pot fi socotite valori autentice si pastrate ca atare.Se cuvine sa retinem ca atat culorile guasei, cat si cele ale temperei, princalitatea lor de acoperire, se pot aplica si pe suporturi colorate, nu neaparat albe,ca in cazul acuarelei. Pastrata pe alocuri neatinsa, culoarea suportului poaterezerva, in unele situatii, efecte plastice sau decorative placute.
  • 22. Pastelul e un baton colorat, asemanator unei crete presate, facut dinpigmenti naturali amestecati, in asocierea gumei arabice, cu talc. Se folosesteprin frecare de suport - de obicei, hartie groasa ori carton, pe care lasa urme asacum lasa creta pe tabla. Conditia suportului e sa nu fie velin, iar colorat poateajuta chiar la crearea unei atmosfere cromatice in compozitie. La sfarsit,protejate prin pulverizarea unui fixativ, culorile raman stabile. Pictura in pasteleste caracterizata prin trecerea subtila de la un ton la altul, prin sensibilitateadeosebita a nuantelor, prin aspectul idilic al lucrarii, ca si prin usurintatehnicitatii. Uneori se pot obtine efecte care sugereaza ceata sau lumea feericadin spatiul oniric. Nelipsit din trusa pictorilor din a doua jumatate a secolului alXIX-lea si inceput de secol XX, pastelul a ajutat la crearea unor imagini apartein creatia picturala, cum s-ar mai spune, la o stilistica a genului. La noi in tara,multe din peisajele lui Stefan Luchian, Stefan Dumitrescu sau Sirato au fostfacute in pastel. Culorile de ulei. Acest set de culori isi subtiaza pasta prin amestecul lor pepaleta cu ulei de in fiert. Preparatul lor necesita o tehnologie aparte, specificafiecarei culori, asa incat se livreaza cu bucata, in tuburi, dar la preturi care diferaintre ele. In culori de ulei se picteaza, de obicei, pe panza ori pe carton. Uneorise mai intrebuinteaza si la pictura pe lemn, ori direct pe perete. In ambelesituatii, atat scandura cat si peretele vor fi supuse in prealabil unui tratamentspecial, cu clei de oase ori - in cazul peretelui - cu huma. Culorile de ulei se impart la randul lor in culori decorative si culoriextrafine. Primele sunt folosite in lucrarile decorative dar, din cauza preturilormai mici, sunt folosite si de studentii si elevii-artisti la invatatul meseriei. Elesunt placute vazului doar in picturile proaspete. Dupa cativa ani coloritultabloului devine intunecat si-si pierde cu totul stralucirea specifica picturiitraditionale in ulei. Culorile de ulei extrafine intra in dotarea oricarui pictorprofesionist. Ele, chiar uscate, isi pastreaza peste secole aceeasi prospetime pecare o aveau cand au fost asternute pe panza. Vedem azi picturile lui El Greco,Tizian, Rafael, Grigorescu sau Luchian cu aceeasi emotie cu care erau privite lavremea cand au fost create. Culorile acrilice sunt introduse de curand in circuit, ca proaspete inventiiin cromatica datorate noilor cercetari chimice. S-au remarcat deja mai multeseturi de culori ca: Neocolor, Cyberlux, Lumen, Tutocolor, Stabilcolor,Ceramik, Lastex etc. Difera intre ele prin grupa substantelor chimice pe bazacarora au fost preparate, dar in alcatuirea lor au ca numitor comun apa. Calitatealor cea mai importanta e ca devin lavabile dupa uscare, au o excelenta rezistentala exterior, sunt practic de nesters si sunt foarte stabile in timp. Brevetate pebaza apoasa, toate culorile acrilice nu sunt inflamabile sau nocive. Pot fi
  • 23. aplicate cu pensula, cu rolul sau - diluate cu putina apa - cu pulverizatorul saucu pistolul de vopsit. Neocolor-ul este foarte apreciat de pictori. Se gaseste in seturi de 18 culoricare, amestecate intre ele, ofera tot atatea posibilitati de-a obtine nuante, tonurisi vibratii ca si paleta pictorului in ulei. Adera bine la panza, carton, hartie,lemn, sticla, plastic, ciment sau la suport de metal feros. Se pot obtine efectespeciale prin amestec cu praf de marmura, nisip sau alte materiale deconstructii. Ciberlux inlocuieste smalturile traditionale metalice pe baza de solvent,imbunatatind efectul decorativ si conferindu-i o durata mai mare in timp datoritafaptului ca suprafata tratata nu se inchide la culoare prin oxidare. Culorileacestui set pot fi utilizate pure sau in amestec cu coloranti universali.Culorile Tutocolor si Ciberlux, datorita marii rezistente la umiditate, au fostfolosite cu succes in occident la zugravitul exterior al cladirilor si la creareaunor decoruri de mare efect pe fundul piscinelor sau al bazinelor de inot. Stabilcolor-ul si Tutocolor-ul se mai pot folosi la obtinerea efectelor deinvechire in restaurarea oprelor de arta. Cu ele se trateaza picturi, rame, bronzurietc. Culorile Lumen reprezinta un set de culori acrilice luminoase, ele fiindfluorescente sau fosforescente. Sunt folosite la reclamele de strada, laindicatoarele de circulatie sau in unele picturi ori decoruri care se expun ininterioare intunecate pentru efecte vizuale puternice. Privind instrumentele cu care lucreaza pictorii profesionisti observam ca pelanga trusa dotata cu necesarul de culori si pensule, artistul mai are paleta pecare-si prepara nuantele si tonurile culorilor, cutitul de paleta si sevaletul pecare-si tine imobila, la nivelul ochilor, panza ori cartonul. Cutitul de paleta esteo lama subtire si flexibila de otel dotata cu un maner care seamana, sa zicem, cuo mica si firava mistrie de zugrav. Avand marimea unui briceag deschis, unealtae folosita de artist la curatatul prin razuire a paletei ori a panzei, dar uneori, dincauza unor efecte specifice, asemanatoare unui mozaic de pete plate, se picteazadirect cu el.MATERIALE-SUPORT PENTRU DESEN SAU PICTURA Hartia velina este foarte buna pentru desenele in creion sau in penita.Numita si hartie de scris, poate fi gasita, in vrac sau la bucata, in orice librarie,la preturi acceptabile. De aceeasi calitate, aceasta hartie reprezinta si materialuldin care sunt facute caietele fara linii ale elevilor, maculatoarele sauunele blocnotesuri. Folosirea acestor caiete este buna pentru ca implica
  • 24. pastrarea laolalta a desenelor, indiferent de calitatea lor. Asta ajuta studiulevolutiei in timp al sistemului psihic al copilului sau a aptitudinilor de caredispune. Este bine sa notam ca minorul, cand sesizeaza ca a facut pana si celmai mic progres in crearea unor imagini, distruge plansele realizate anterior. Ingrupul hartiei albe veline, Hartia de xerox e de calitate superioara, insa nivelulcel mai inalt al albului imaculat il atinge hartia cretata. Desi albe, toate acestehartii nu sunt suporturi bune pentru acuarele pentru ca apa le modeleazaireversibil forma. Hartia de ambalaj, pentru nuanta sa galbuie sau maronie, pentru porozitate,rezistenta si grosimea relativ sporita, este uneori preferata de artisti pentru schitesau crochiuri in carbune, in tus ori in pastel. Coloritul ei sugereaza un cadruintim desenului. Blocul de desen ne ofera hartie buna atat pentru desen, transpus cu oriceinstrument, cat si pentru acuarela. Grosimea si porozitatea foii permit, in sfarsit,absortia unei mari cantitati de apa si evaporarea sa in timp, fara sa-i modificeforma plana. Cartonul duplex reprezinta doua straturi de hartie groasa lipite intre ele prinpresare. Urmand acelasi procedeu, dar lipind intre ele trei straturi de hartie saude carton, se gaseste si cartonul triplex. Grosimea acestor doua cartoane permitepictatul in tempera sau in guasa. Mucavaua este un carton mai gros decat triplexul, intrebuintat mai mult lafabricarea unor cutii, ambalaje sau a copertelor rezistente de carte. Spredeosebire de duplex sau triplex, care au macar una din suprafete alba, mucavauaeste gri, dar ofera, prin rezistenta structurii, incredere deplina pictorilor carefolosesc culori tempera sau chiar culori in ulei. Multi dintre ei, din diferitemotive, prefera suportul de carton pentru transpunerea unor opere definitive.Pastrate in conditii bune de conservare, picturile pe carton-mucava rezista intimp la fel de bine ca cele pictate pe panza. In cazul picturii in ulei, atatcartonul, cat si panza, se cer mai intai tratate cu un grund alcatuit din clei deoase in amestec cu alb de zinc. Fara acest liant, uleiul din culori e supt de cartonsau de panza si pigmentii isi pierd cu totul calitatile. Dintre toate opereleplastice create pe carton, foarte apreciate pentru autenticitatea tehnicitatii sivaloarea lor artistica sunt Cartoanele lui Leonardo da Vinci. Panza de pictura este facuta din in, iar pentru lucrari mai mari, din canepa.Tesatura panzei de in e fina, iar a panzei de canepa e rara, cu firul gros, asa cumo vedem la sacii pentru transportul legumelor. Materialul lor textil nu se poatepicta asezat simplu pe o suprafata plana, ca cearceaful pe pat. Se face mai intaiun cadru rigid rectangular din lemn, de dimensiunea viitorului tablou, numitsasiu. Intinsa cu toata puterea, panza se fixeaza in cuisoare pe acest suport, dupa
  • 25. care se pensuleaza amintita solutie de clei pe intreaga sa suprafata - insistandunde atinge lemnul, pentru aderenta. Umezita, panza se inmoaie, dar prin uscarese intareste, ajungand sa sune ca toba. Impinsi de curiozitate si tentati deformule mai simple, artistii au testat si pictatul pe tesaturi sintetice, dar n-auajuns la rezultate multumitoare, nici in aflarea unui liant care sa lege culoarea denoul suport si nici in conservarea corecta in timp a fibrelor de plastic. Tesaturilesintetice au fost doar partial acceptate in sectorul textil al artizanatului actual.Pentru pictura s-a demonstrat limpede ca panza buna este doar cea traditionala,din fibre naturale. Deocamdata. Si mai trebuie sa notam ca, de obicei, pe oricematerial textil traditional se picteaza doar in culori de ulei, nu cu cele solventein apa. Acuarela, tempera sau guasa, inmoaie solutia cu care a fost impregnatapanza, si pictarea unei suprafete nerigide, e dificila. Chiar si o simpla hartie,cand desenam pe ea, se cere asezata pe suprafata plana a mesei ori a bancii dinsala de clasa. Lemnul, in forma de scandura, poate fi un bun suport pentru pictura daca sefolosesc doar portiunile cu fibre drepte, fara noduri. Pentru a pastra permanentsuprafata lemnului plana, se armeaza partea sa dorsala, la doua niveluri, cu douasipci orientate transversal pe directia fibrelor. Sipcile pot fi prinse cu suruburi,dar metoda clasica este patrunderea lor prin doua santuri sapate in formanumita coada de randunica, in grosimea scandurii. Sistemul permite chiaratasarea mai multor scanduri, ceea ce ajuta la crearea unor suprafete mai mari.Dupa incleiere, chituire si slefuirea plana a suprafetei de pictat lemnul setrateaza, daca vrem sa pictam in culori de ulei, cu aceeasi solutie din clei deoase cu care am vazut ca se prepara panza. Pe lemn se mai poate picta si intempera sau guasa. In aceasta situatie liantul pentru culori este o pasta alba,numita caseina, rezultata din amestecul albusului de ou si branza dulce de vaca.Pictura pe lemn se foloseste in mod curent la crearea icoanelor, la altarele dinbisericile crestine sau la paravanele care separa sectoare in interiorul unorlocuinte de epoca. De asemenea a fost foarte apreciata in Renastere. Leonardoda Vinci a pictat pe lemn multe lucrari de dimensiuni mari, intrecare Inchinarea magilor care masoara 246 / 243 cm. Zidul. Pictura pe perete se poate practica in tempera, in culorile solubile inapa folosite la zugravit sau chiar in culori de ulei. Cea mai apreciata dintrepicturile aplicate direct pe perete estefresca. Pentru aceasta zidul necesita opregatire speciala. Peste stratul de mortar se tencuiesc 4 -5 straturi de var stinsin care s-au amestecat calti de canepa tocat marunt. Suportul propriu-zis alpicturii este pasta de var, iar caltii constituie armatura interioara a intregiitencuieli, asa cum reteaua din sarma de fier reprezinta armatura planseului debeton. Pe ultimul strat de tencuiala, usor intarit, dar neuscat, se deseneaza si sepicteaza repede imaginea in culori ieftine de zugrav. Toata operatia dureaza osingura zi, asa incat pictorul de biserici e constrans sa-si imparta intreaga
  • 26. suprafata a muncii in zeci de fragmente, nu mai mari de 2 metri patrati, atat catsa poata termina un sector pana seara. Caci a doua zi, uscata, tencuiala nu maiingaduie aderenta altor culori nici macar sub forma unor corecturi. Temperanu este buna pentru fresca. Culorile solvente in apa ale zugravului intra inultimul strat de var si se pietrifica prin uscare. Asa se explica de ce fresca poatedura mai multe secole, uneori chiar milenii, cum sunt cele din morminteleegiptene sau din palatele minoice. Tempera acopera suprafata pictata cu opelicula care, uscata, se scutura in timp. In cazul cand vrem sa pictam peretele in culori de ulei, pentru aderenta, seimpune ca acesta sa fie mai intai zugravit cu patru straturi de huma, dintre caredoar primul este in stare pura, iar celelalte trei sunt amestecuri de huma si uleide in fiert. Cantitatea de ulei creste progresiv pentru fiecare strat in urmatoareaproportie: 20%, 40% si 60%. Preparat in felul acesta, orice perete, dupa uscare,poate fi pictat in culori de ulei fara ca acestea sa-si piarda calitatile in timp. Asaa pictat Gheorghe Tattarescu mai multe biserici in tara, iar Luchian una laAlexandria. In context, vom aminti si de pictura executata pe peretii de piatra din grotesau chiar pe peretii unor versanti muntosi, in exterior. Aceste imagini, practicatein urma cu mii de ani, uneori chiar in epoci preistorice, erau grafiate prin inciziesi pictate cu pigmenti naturali extrasi din minerale si plante. Amestecate cuuleiuri si grasimi, colorantii s-au putut conserva pana astazi.TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE IN AFARA ORELOR DECLASA Tehnica modelajului In educatia artistica-plastica, modelajul ocupa un loc tot atat de importantca si pictura, muzica sau dansul. Prin modelaj, copilul percepe realitatea in modtridimensional, sesizeaza pentru prima data volumul, dobandeste deprinderipractice, creatoare, productive. Pentru modelaj pot fi folosite diferite materialeca: lut, argila,plastilina. Lutul. Un material care se utilizeaza pe scara larga in modelaj este lutul.Se poate procura sub forma de bulgari, placi sau praf. Bulgarii sau placile sepiseaza marunt si se pregatesc in modul urmator:praful de lut se pune intr-un vasincapator si se toarna atata apa cat poate sa absoarba. Se lasa un timp, dupa carese framanta foarte bine pe o planseta de lemn, pana se obtine o pasta care nu se
  • 27. lipeste de mana. Pasta trebuie sa fie elastica si foarte omogena. Obiectelemodelate din lut pot fi arse sau smaltuite, in cuptoare ceramice, pentru a devenimai rezistente. La obiectele din lut simplu trebuie sa se aiba in vedere ca incompozitie sa nu ramana basici de aer deoarece, in timpul arderii, din cauzacaldurii, prin dilatarea aerului, modelajul se poate sparge. Pentru inlaturareaacestui inconvenient, se amesteca de la inceput lutul cu praf de samota. Dupa celutul a fost pregatit, se pastreaza pana la intrebuintare in carpe ude sau in folie deplastic, iar intreaga compozitie trebuie puse in vase acoperite cu capac. Copii potlua parte la prepararea lutului ,turnand apa, framantandu-l. Plastilina. Modelajul in plastilina este cel mai frecvent, deoarece aceastaisi pastreaza elasticitatea timp indelungat . se foloseste la modelarea lucrurilormarunte si a detaliilor. Plastilina isi pierde maleabilitatea la frig. Educatorul dearta va aseza plastilina langa o sursa de caldura, apoi o va framanta, o vafractiona si o va imparti copiilor. Copiilor trebuie sa l-i se formeze anumite deprinderi tehnice elementarede modelare, cum ar fi modelarea prin miscari translatorii, miscari circulare,aplatizare, apasare, etc. In procesul modelarii, fortele, tensiunile, presiunile care iau nastere suntrelatii dinamice. Datorita unor forte exterioare sau interioare, au loc compresiisau dilatari ale materialului, miscari, transformari ale formei . aceste forte daunastere la tensiuni, materialul ia forma dorita de noi, forma nascuta din dorinta siimaginatia noastra. In primele lectii se pot modela bastonase din lut. Acestea se pot sectiona sicombina prin lipire dand nastere la forme noi. De asemenea, se pot modela sferede diferite dimensiuni. Pe masura ce copiii se familiarizeaza cu lutul, se potmodela: legume, fructe, animale, obiecte familiare, forme geometrice, etc. se potface exercitii de modelare cu degetele, palmele, de rotunjire, alungire, impletire,etc.se initiaza elevii in tehnica reliefului cu ajutorul unei placute de lut. Prin tehnica modelajului, copiii construiesc ceea ce au perceput , au ganditsi au imaginat, intr-o noua dimensiune spatiala. Ei observa forme din natura,apoi extrag ceea ce este caracteristic si expresiv, simtind frumosul siproducandu-l in lucrarile lor. Este foarte important ca copiii sa fie indrumatiindividual prin sugestii si sfaturi (fara a interveni direct in creatia lor). Modelajul contribuie in mare masura la formarea gandirii spatiale. Tehnica "batikului" sau monotipiei
  • 28. In cadrul acestei tehnici sunt preferabile temele de iarna din cauzaefectelor plastice dintre petele albe si fondul colorat. Apoi se cere copiilor camai intai sa execute cu pensula mai multe schite ale compozitiei. In executiacompozitiei este bine sa se evite petele compacte si sa se foloseasca mai multliniile, punctele, etc. astfel educatorul va explica copiilor ca pe hartia curata,alba, trebuie sa se execute desenul direct cu pensula inmuiata in clei incolor.Atunci cand se constata ca unii copii nu au curajul sa inceapa desenul cupensula, li se va permite totusi sa traseze foarte subtire cu creionul liniile celemai generale, cand desenul este gata, se lasa sa se usuce complet, pana la lectiaurmatoare. Alti copii acopera intreaga suprafata a hartiei cu alta culoare.Acoperirea se face intr-o singura directie. Cand si tusul sau culoarea sau uscatcomplet se aseaza hartia pe un carton si se spala cu atentie intregul desen larobinet folosindu-se o pensula moale sau o bucata de vata. Acest moment estecel mai fericit pentru copii, caci atunci ei vad cum de pe hartia inchis colorataapare, pe masura ce tusul se spala desenul alb de un efect plastic deosebit. Cand se urmareste ca desenul sa apara diferit colorat, si nu numai alb, secoloreaza mai intai desenul cu diferite tusuri colorate si apoi se acopera cu cleitoate petele colorate. Dupa ce desenul s-a uscat bine se acopera totul cu tusnegru sau colorat diferit de celelalte culori care au fost folosite. Aceasta tehnicareprezinta si unele efecte surpriza mai ales acolo unde tusul a patruns princrapaturile cleiului. Tehnica linoritului sau linotipiei este o tehnica mai greoaie care necesitao anumita indemanare si rabdare Tehnica mozaicului Exista mai multe modalitati de executare a acestei tehnici, dar mijlocul celmai usor este acela ca ei, mai intai, sa pregateasca liantul. Se dizolva clei intr-un vas si apoi se presara nisip fin mestecandu-se pana se obtine o masa destul deuniforma si de densa. Elevii trebuie sa aiba pregatit de mai inainte urmatorul material: o placutade lemn sau carton si cateva cutii cu placute , mici de ceramica sau cioburi mici,asortate dupa culoare si material. Pe o hartie alaturata de marimea placutei delemn elevii alcatuiesc compoziti din alaturarea micilor placute sau cioburialegandu-le pe cele mai potrivite din punct de vedere al materialului(sticla,portelan, pietricele, etc.) cat si al culorilor. Dupa terminarea compozitiei seintinde pe placuta de lemn(carton) un strat gros de 1 /2 cm din preparatul cu cleisi nisip pe care se transpun pe rand micile cioburi, fiecare la locul corespunzator,apasandu-la pentru a le fixa bine in preparatul moale si a nu ramane le suprafata.Astfel mozaicul apare treptat pe masura ce cioburile din compozitia realizata pehartie au fost transpuse. Aceasta tehnica, de mare efect plastic, are calitatii
  • 29. educative prin munca in comun ce o desfasoara elevii atat pentru colectareamaterialului necesar, cat si prin emulatia muncii in timpul realizarii lucrarilor.CONCLUZII "Spiritul copiilor nu este un vas pe care avem sa-l umplem,ci este o vatra pecare trebuie sa o incalzim" O. Greard Scopul acestei lucrari este de a asigura copiilor din invatamantul scolar ointelegere activa a limbajului artistico-plastic, a formelor de comunicare siexpresie plastica, tinand cont de cerintele actuale ale creatiei plastice si aleteoriei artelor plastice, incat la sfarsitul acestui ciclu de instruire, un copil sapoata face diferenta intre elementele de limbaj plastic, sa exerseze liber, sa punain practica toate procedeele, metodele si tehnicile de lucru, demonstrand astfelabilitate, capacitati creative, perfectionarea cognitiva in artele plastice. Limbajul artistic-plastic este un limbaj metaforic, ce introduce valori in viata spirituala a elevilor si ledezvolta entuziasmul pentru cultura artistica, dar este totodata si un sistem de relatii stabilite conventionalintre anumite semne. Elementele plastice: punctul, linia, forma plana, volumul, culoarea, devin semne delimbaj plastic numai in perspectiva unei semnificatii si atunci cand sunt structurate expresiv. Relatiile dintresemnele plastice prin limbajul lor specific definesc expresivitatea compozitiei. Tot ce ne inconjoara are o forma. Culoarea si forma reprezinta principalelemijloace de expresie si de comunicare artistica. Ele formeaza un tot unitar desisunt relativ solitare si constituie elemente comune ale tuturor obiectelor lumiimateriale.Ca semne si stimuli , culoarea si forma au nu numai o functie impresiva ci si o functie expresiva. Culoareadetermina efecte subiective in legatura cu specificitatea configuratiei si a semanticii fiecarui obiect; formacontribuie la transmiterea unor ganduri si stari psihologice atat in arta cat si in afara ei. Daca pete deculoare provoaca pe plan subiectiv, reactii afective, forma implica participarea intelectului. Punctul si linia definesc forma si sunt elementele care fac obiectulstudiului si exercitiului in invatamantul primar, sunt temelia intelegerii artei sicompletarea adusa problemelor de culoare. Insusirea corecta a celor doua elemente ale limbajului plastic : linia sipunctul, ajuta copiii in observarea mai rapida a punctului de plecare sau origineaunei lucrari de arta. Cele doua elemente reprezinta intreaga viata a uneicompozitii, sunt mijloace de dinamizare a vietii artistice a copilului, care dinprimii ani de viata nu stie sa creeze altceva decat linii si puncte. Prin linii sipuncte copilul isi dezvolta capacitatea de a reda frumosul din natura si viata, iarpe de alta parte, dezvoltarea capacitatii de intelegere si analiza a unei lucrari.
  • 30. Educatia plastica nu constrange copilul, ci din contra il ajuta sa-si creezeun univers imaginativ, il ajuta sa se elibereze. Metodele si tehnicile abordate aumenirea de a stimula interesul pentru activitate, de crea o stare afectivafavorabila desfasurarii activitatii, de a pregati miscarea care constituie baza uneideprinderi tehnice. Lucrarea a urmarit, prin temele abordate, intelegerea cat mai profunda siactiva a limbajului plastic, a premiselor psihologige care stau la baza educatieiplastice, a metodelor clasice si metodelor euristice, a tehnicilor de lucru folositein educatia plastica actuala,dar nu in ultimul rand importanta si scopulinstructiv-educativ al artei plastice ca educatie sistematica in invatamantulprescolar.BIBLIOGRAFIE CONSULTATA  Abate M. A. Desenul familiei, Editura Profex, Timisoara, 2003.  Abraham A. Le dessin dune personne - le test de Machover, EAP, Paris, 1977.- Achitei, Gh., Frumosul dincolo de arta, Ed. Meridiane,  Bucuresti, 1988  Agan Giulio C., Arta moderna, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982;  Avermaete R., Despre gust si culoare, Editura Meridiane, Bucuresti, 1971;  Barbulescu Didina,Ghica Katiusa-Nanu, Influenta imaginii din pictura in stimularea receptivitatiiestetice a copilului prescolar.Culegere metodica editata de Revista de pedagogie,1978  Brion M. Arta abstracta, Editura Meridiane, Bucuresti, 1972;  Bollenbach C. Desenul-pe scurt despre tehnici, Editura Meridiane, 1964;  Berger, R., Descoperirea picturii, volumul I, Editura Meridiane, Bucuresti,1975;  Cerghit Ioan, Cercetarea pedagogica in sprijinul autoperfectionarii, Revista de pedagogie nr.12,1988  Constantin Paul, Arta 1900 in Romania, Editura Meridiane, 1972;
  • 31.  "Curriculum pentru invatamantul prescolar", Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Bucuresti, 2008; Enescu Theodor Scrieri despre arta: Stefan Luchian si spiritul modern in pictura romaneasca, Editura Meridiane, Bucuresti, 2000; Filoteanu N., Marian, Doina, Desen artistic, Editura Didactica si Pedagogica, 1998; Hofmann, W., Fundamentele artei moderne, volumele I-II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1977; Hasan Yvonne, Paul Klee si pictura moderna: studii despre textele teoretice Editura Meridiane, Bucuresti, 1999; Ilioaia, Maria, Metodica predarii desenului, clasele I-IV, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981; Klee Paul Teoria de la forma e de la figurazione, Editura Feltrineli, Roma. Lovinescu, A., V., Apostol, C., Gurau, V., Datcu, A., Desenul, modelajul si lucrul manual in gradinita pentru copii,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965; Lhote A. Tratate despre peisaj si pictura, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969; Luquet G. Les Dessins enfantins, F. Alcan, Paris, 1927; Leonardo da Vinci Tratat despre pictura, Editura Meridiane, Bucuresti, 1971; Muller Joseph Emile, Arta moderna, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964; Petrescu Ariton, Desen-Manual pentru clasa a VIII-a,Bucuresti,1967 Postelnicu C-tin Fundamente ale didacticii scolare, Editura Aramis, Bucuresti, 2002; Pavel, Victor, Ora de desen, Sugestii, Editura Muntenia, Constanta, 1994; Pop Traian, Sistemul experimental de predare cu profesoti la clasele I- IV,EDP,Bucuresti,1968
  • 32.  Radinschi C., Desen artistic, Editura Didactica si Pedagogica, 1980;  Ressu C. Insemnari, Editura Meridiane, Bucuresti,1967;  Radu Adrian, Educatia plastica la orice varsta,EdituraArs Docendia Universitatii din Bucuresti, 2008;  Read H., Semnificatia artei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969;  Susala Ion, Ovidiu Barbulescu, Dictionar de arta, Editura Sigma,Bucuresti,1993;  Susala Ion, Gavrila,T, Caiet de arte plastice, Editura Coresi, Bucuresti, 1992;  Susala Ion, Curs de desen, Editura Fundatiei "Romania de maine", Bucuresti 1996;  Schiopu Ursula, Verza E. Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, 1995.Copiii, darul cel mai de preţ al părinţilor. Mângâierea vieţiilor. Sprijin şi speranţă. Universul copilăriei, o lume aparte, cutotul deosebită. Aceiaşi copii, adevăraţi artişti, creatori aiprimului album de artă al copiilor editat vreodată în ţară,cunoscut sub titlul de „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“.Coordonatorul proiectului, care a mobilizat forţa creatoare,expresivitatea plastică, originalitatea şi sensibilitatea a peste20.000 de copii din capitală, este Maria Cosmina Dragomir,profesor de arte plastice, un om cu totul deosebit, la rândulsău mamă a patru copii. Albumul, care încântă pe oricine la osimplă răsfoire, concentrează 1.000 de lucrări de artă, pictatesau desenate de către artişti cu vârsta cuprinsă între doi şişapte ani. Selecţia muncii micuţilor s-a făcut în patru ani deactivitate în grădiniţe din toate sectoarele capitalei, alături deprofesori şi educatori colaboratori. Albumul se doreşte a fi omonografie a oraşului, cu toate aspectele lui, vizibile şiinvizibile. O carte cu imagini şi poveşti despre Bucureşti.
  • 33. Albumul „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“ a fost lansat la 14 decembrie 2007Ideea albumului „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“ a pornit de la un vis alautoarei încă din facultate, devenit realitate prin harul creator almicuţilor preşcolari. Aceştia din urmă au fost supuşi unui test,născut din curiozitatea profesoarei de arte plastice Maria CosminaDragomir de a vedea de ce sunt capabili, ştiut fiind faptul că nimicdin ceea ce este legat de imaginaţie şi originalitate nu le este străin.Rezultatul „experimentului“ desfăşurat în perioada 2003-2007, îngrădiniţe aparţinând fiecărui sector al capitalei, a fost aşteptat cunerăbdare cu atât mai mult cu cât artiştii selectaţi s-au încadrat încategoria de vârstă de la doi la şapte ani.Mărturia unui vis împlinitÎnainte de a pune pe hârtie propriile creaţii, copiii au făcut o excursieîn oraş, unde au observat realitatea oraşului prin ochii lor limpezi,neviciaţi. Educatorii şi profesorii colaboratori le-au prezentatmicuţilor cele mai importante repere ale oraşului, printre carebiserici, parcuri, muzee, străzi, diverse instituţii etc. După ce s-aufamiliarizat cu subiectele lucrărilor pe care aveau să le schiţeze maitârziu, copiii au fost împărţiţi pe grupe şi li s-a dat ca muncăindependentă să portretizeze capitala, cu toate aspectele surprinseîn excursie. În funcţie de imaginile născute de mina creionului saude a celei de la carioca, ori de culoarea pastelată creată de mânuţeledibace, albumul a putut fi împărţit pe capitole: „Oamenii“, „Pomii“,„Vietăţile mărunte“, „Clădirile“, „Bisericile“, „Ferestrele“, „Păsările“,„Grădinile“, „Artiştii“, „Castelele“, „Poveştile“, „Prietenii“, „Timpul“,„Sărbătoarea“, „Sfinţii“, „Îngerii oraşului“.În final, au fost selectate 1.000 de lucrări de artă pictate saudesenate de către artişti între doi şi şapte ani, concentrate în 300 depagini color. Albumul se doreşte a fi o monografie a oraşului, cutoate aspectele lui, vizibile şi invizibile, ca urmare a unei munci deechipă de durată şi atent supravegheată.
  • 34. „Albumul, un nou-născut în scutecele coperţilor“„Vorbind cu micuţii mei, am încercat să ne gândim sub ce formă săprezentăm colecţia de lucrări. Lucrarea trebuia să fie o instalaţieartistică, adică un ansamblu care să aibă un mesaj. Cartea noastrăeste un manifest şi trebuia îmbrăcată într-un fel. Fiind monografiaoraşului, am gândit acest album ca pe un bebeluş, pe care copilaşii îlgăsesc, îl adoptă şi-l vindecă de toate traumele lui. Albumul eprezentat ca pe un copil nou-născut în scutecele coperţilor. Cărticicaaceasta a fost lucrată în acelaşi timp de mami şi de bebeluşul Mina(n.r.: cel de-al patrulea copil al artistei), care se afla sub rochiţă lamomentul respectiv. În condiţiile acelea, a fost un efort ieşit dincomun, fizic şi psihic. Făceam drumuri lungi, cu laptopul în braţe, înmetrou. Multă lume a spus că acest album a fost cel de-al cincileabe-beluş al meu“, mărturiseşte cu un entuziasm debordant MariaDragomir. Şi continuă cu aceeaşi convingere cu care îşi susţine ideilelegate de modul şi maniera în care trebuie lucrat cu micuţiipreşcolari, subliniind necesitatea ca educatorul sau artistul plasticcare veghează asupra copiilor să nu intervină cu nimic în opereleacestora. Pedagogii trebuie să se mulţumească să-i antreneze, să leofere teme, materiale, idei, iar orice îndreptare trebuie să se facăverbal, niciodată prin corectură fizică pe lucrare. „Mă minunezsecundă de secundă de ce lucrează ei, acolo. Mi-am dat seama că nueu am ce să-i învăţ pe ei, ci ei mă învaţă pe mine. De la ei amînvăţat compoziţie, linie, cromatică, trăire, sensibilitate şi metaforă.E vorba de lucruri stricte care îţi folosesc ţie, ca artist. Înainte să măapuc de această lucrare, eram doar un absolvent al Universităţii deArte. Acum am învăţat de la ei, am prins aripi“, adaugăcoordonatorul primului album de artă al copiilor, editat în ţară.Cosmina şi îngeriiAutoarea a animat lucrările artiştilor pe care îi îndrăgeşte pe toţi,până la ultimul, fără discriminare, asemenea propriilor copii, cupoveşti inspirate din discuţiile cu aceştia, notate în agendapersonală, de-a lungul timpului.Artista este convinsă că, dacă oamenii mari le-ar acorda mai multăatenţie şi i-ar asculta cu mai mult interes, ar fi uimiţi de poeziilefrumoase pe care le pot imagina copiii, „o adevărată teologie purăcare iese din gura lor“. Costion Ionescu, cercetător la MuzeulŢăranului Român, redă cel mai bine efortul „autoarei-mamă“, dupăcum frumos o înnobilează în prefaţa albumului, semnat de domnia
  • 35. sa: „Scrisul Cosminei reprezintă o proză poetică de cea mai bunăfactură, cuceritoare. Poveştile ei vin de la ţară, de la bunici, şi ajungsă cucerească oraşul (…) Lumea Cosminei este ca un codru de îngerifoşnind neîncetat. Cosmina trăieşte printre îngeri, înconjurată de ei,fie cei pogorâţi din cer, fie cei pe care îi credem noi a-i închipui maiapropiat pe aceia pe pământ, copiii (…) Ea este autoarea care seascunde în claia acestei cărţi, o autoare-mamă, nu numai că anăscut prunci, ci şi pentru că este în continuă stare de naştere.Cosmina dansează cu pruncii ei în braţe (…) Privind-o, nu avem dece să ne îndoim că şi Maica Domnului făcea la fel cu Pruncul ei, că şiDumnezeu face la fel cu fiecare din noi, când şi cât ne păstrămcondiţia de prunci ai Lui“.„Copiii au cea mai mare concentraţie a harului divin“Iniţiativa profesoarei nu s-a redus doar la editarea acestui album deartă al copiilor, ci şi la derularea Olimpiadei de arte plastice pentrucopiii preşcolari, a cărei primă ediţie a debutat în acest an şi care seva desfăşura în fiecare an de acum înainte. Este o şansă care li se dăcopiilor din toată ţara. Potrivit aprecierilor specialiştilor care au văzutalbumul, cei mici pot fără comentariu să dea lecţii celor mai mari,şcolarilor, liceenilor şi chiar studenţilor de la Universitatea de Artă.Aceştia din urmă apreciază deja materialul editat ca pe o sursăoriginală de elaborare a unor proiecte pentru licenţă. În viziuneaprofesoarei de arte plastice, creaţiile copiilor se bucură de apreciere,tocmai pentru că în mod deosebit „copiii au cea mai mareconcentraţie a harului divin. Ei nu copiază realitatea, ei au viziune.Este mai mult decât transpunerea realităţii într-o poză, aşa cum ofacem noi, absolvenţii cu diplomă de artă plastice. Toţi copiii lumii senasc cu dar creator.“În aceeaşi ordine de idei, Maria Cosmina Dragomir ţine să apreciezecă „primul cerc de arte plastice, înfiinţat în oraş, a fost cel găzduit,începând cu anul 2003, de Universitatea Politehnică Bucureşti, cuacei copilaşi ai Paraclisului universitar „Sfântul Grigorie“ Palama,desfăşurat cu îndemnul şi sprijinul părinţilor duhovnici ai celor mici,pr. Marian Mihai şi pr. Maricel Popa.“„Am încercat o vindecare, pe care am găsit-o în sufleţelelecelor mici“Dincolo de crezul profesiei care a animat-o pe tânăra profesoară înconcretizarea propriului vis, se găseşte un motiv cu totul personal,
  • 36. împărtăşit chiar de domnia sa: „Am încercat o vindecare, o spălareprintr-o cufundare în altă lume, pe care am găsit-o cu adevărat însufleţelele celor mici. Eu sunt cumva un om înfrânt de acest oraşdestul de corupt, anost şi nervos. Eu m-am retras în lumea copiilor,ca să mă pot simţi o persoană întreagă.“De asemenea, Cosmina Maria Dragomir speră ca munca artiştilor săfie dusă mai departe, să fie cunoscută şi să folosească copiilor dintoată ţară, „pentru că ei sunt îngrădiţi foarte mult de metodelevechi. Acolo unde se spune că un copil nu este capabil săsăvârşească o lucrare, trebuie să vedem cu ochi limpede ce pot ei,de fapt, să facă. Să avem răbdare. Mulţi pictori moderni ar dori săajungă la unele dintre rafinamentele lucrărilor copiilor care au creatalbumul“. Mai mult, lucrarea poate fi folosită în scop didactic decătre educatori sau profesori.Cei care doresc să achiziţioneze albumul „Oraşul înfiat - Oraşulînviat“ îl pot găsi la librăriile Dalles, Cărtureşti sau Sophia etc. Cupreţul de tipar însă, 60 RON, se poate achiziţiona de la Biserica rusă(„Sfântul Nicolae“) sau din Politehnică, de la Biserica „SfântulGrigorie Palama“. De asemenea, cei care doresc, pot face comenzionline pe adresa de e-mail: olimpiada_copiilor@yahoo.com. Dumnezeu şi lumea prin ochii copiilorLumea e frumoasă pentru că nu poate fi decât frumoasă, aşa cum afăcut-o Dumnezeu; dacă adesea o vedem astfel, urâţită adică, estepentru că tocmai ochiul nostru s-a îmbolnăvit, sau dacă o vedemnumai urâtă, înseamnă că ochiul ce o priveşte s-a întunecat.Cel puţin o dată în viaţă, cred, ne-am dorit să mai simţim, să maitrăim şi să mai vedem cu ochii copilului de odinioară, care a ajuns,în vreme, adult sau bătrân. Atunci când privim un copil neînseninăm, împărtăşindu-ne din candoarea şi din nevinovăţia lui;când îl privim jucându-se sau modelând ceva parcă-i vedem lumeaîntreagă în mânuţele plăpânde, dar în care pulsează cel mai vigurosviaţa; când îl vedem în genunchi, cu mânuţele înălţate în rugăciuneşi cu ochii pironiţi la Pruncul Iisus şi la Maica Lui sfântă ce-L ţine cudragoste în braţe, parcă ni se deschid cerurile şi ochii ni se umezescşi apoi se curăţă în baia lacrimilor. Dacă ar fi să scrie şi copiii o„Filocalie“, aceasta ar fi o colecţie de imagini ale lui Dumnezeu văzutde ei, ale Maicii Domnului, sfinţilor şi ale lumii văzute de ei. Cred cătocmai o astfel de «Filocalie» ne pun în mână autorii acestui volum
  • 37. binecuvântat de Dumnezeu, pentru rugăciunile celor ce petrec în«cântul» sau în «tăcerea îngerilor». (pr. Vasile Gavrilă, Paraclisuluniversitar „Sfântul Nicolae“, Bucureşti) Primul album de artă al copiilor editat vreodată în ţarăRăsfoind paginile albumului, vom descoperi că această lucrare nueste dedicată doar celor mici, ci fiecăruia dintre noi, copii înadâncurile fiinţei noastre, atâta timp cât avem răgazul şi sinceritateasă recunoaştem şi să ne păstrăm astfel. Nici un cuvânt adresat dinafară nu poate fi mai potrivit decât cel al autoarei, atinsă de aripileinspiraţiei creatoare a copiilor-îngeri.„Primul album de artă al copiilor se doreşte a fi, la prima vedere, omonografie a oraşului. Dar, în acelaşi timp, este o ecografie, ogeografie, o hagiografie şi o caligrafie a lui. Spiritual, e rezultatulunei coregrafii (balet al graţioaselor minţi curate), iar vizual, seconcretizează într-un mare portret. O instalaţie de imagini, texte şinevăzuta nădejde care vin să întregească, precum un mozaic, ChipulCetăţii. Pentru că el, copilul, izbuteşte să oglindească în «lucrarea»lui şi oraşul din noi, nu doar pe cel din preajma noastră. El conservăşi parfumul, şi rotirea, şi foşnetul, şi mângâierea. Copilul dezvăluiechipul oraşului-organism, al oraşului-embrion din pântecele timpului.Cetatea noastră nu s-a născut de fapt, încă se divide. Data probabilăa naşterii, îmi şoptesc ei, este astăzi... acum, când domniile voastrel-aţi primit în scutecele coperţilor şi îl cercetaţi...Nu uita să cauţi în fiecare fereastră colorată şi deschisă larg înaceste pagini… viul din toate. Nu uita, când vei răsfoi, să cauţi ochii.Ochii acestui viu. Dacă reuşeşti să priveşti măcar în treacăt OCHII,miile de ochi pictaţi de către prunci (cei ai lor, cei ai mamei, cei ainorilor, ai soarelui, ai pomilor, ai cailor, ai păsărilor, ai îngerilor), tevei întoarce din această călătorie cu un dar însemnat. Vei afla «ceeace este mai de preţ». Miracolul spuselor lor e fierbinte şi tecutremură. Nu trebuie decât colindat cu privirea.Copiii oraşului meu sunt primii pe care i-am întâlnit şi care să fireuşit să dea viaţă siluetei cărţii-lupă, a cărţii-binoclu, a cărţii-pasăreşi a cărţii-arcă în acelaşi timp“. (Maria Cosmina Dragomir)