3. Alergarea Stăruitoare 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
20
TRAIAN DORZ
ALERGAREA
STARUITOARE
Gânduri alese,
rânduri culese
cu scurte medita ii duhovniceşti
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale
Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2007
4. 4 Traian Dorz
Tot ce v-am scris aici cu lacrimi
e adevăr curat şi greu,
mărturisit pe conştiin ă
şi-n Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda i nici o frântură
din tot ce spun acum şi scriu,
că tot ce nu-n elege i astăzi
o să-n elege i mai târziu!
5. Alergarea Stăruitoare 5
Alergarea stăruitoare
Alergarea stăruitoare e porunca strălucită
celor ce-au pornit cu Domnul către inta Fericită;
cu privirea a intită la Hristos întotdeauna,
ei s-alerge, dând năvală, pentru-a dobândi cununa.
Nu se poate-ajunge altfel, deşi inta nu-i departe,
că la orice pas sunt piedici
şi vrăjmaşi în orice parte;
trebuie-nfruntări de jertfă, trebuie-osteneli de luptă,
calea spre desăvârşire e-alergare ne-ntreruptă.
Lung e drumul promisiunii pân’ la-nfăptuirea bună,
lungă-i lupta hotărârii pân’ ajunge la cunună,
lungă-i cernerea credin ei pân’ ajungi la biruin ă,
chiar Hristos a câştigat-o doar prin spini şi suferin ă.
N-ajung niciodată inta cei ce nu pornesc deodată
într-o sfântă hotărâre unică şi-nflăcărată
ca un legământ puternic şi-o predare fericită,
dusă până-n clipa mor ii cu-ndrăzneală neclintită.
N-ajung niciodată inta cei ce alte căi apucă,
nici cei care fug de cruce şi-o aruncă-n loc s-o ducă,
nici cei care-s îndoielnici, nici cei ce-s lega i de-avere;
alergarea după Domnul să le laşi pe toate- i cere.
…Drag urmaşul meu, încinge- i bine mijlocul şi-aleargă,
lupta sfântă nu-i uşoară, calea sfântă nu e largă,
însă dacă-alergi cu Domnul şi cu fra ii împreună,
strălucită te aşteaptă o răsplată şi-o cunună.
6. 6 Traian Dorz
Alerga i cu stăruin ă
Alerga i cu stăruin ă,
alerga i, alerga i,
pân’ la marea biruin ă
să lupta i, să lupta i.
O cunună strălucită
vă aşteaptă pregătită,
alerga i, alerga i!
Frate, dacă vrei
premiul să-l iei,
luptă neclintit
până la sfârşit
şi- i va da Iisus
toată slava Sus.
7. Alergarea Stăruitoare 7
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi inta noastră Strălucită,
Slavă veşnică ie!
Pentru că Tu, venind în via a noastră
cea răvăşită de păcat
şi întunecată de neştiin ă,
şi dărâmată de satana,
– ai aprins dintr-odată în fa a noastră
o strălucită, o mărea ă şi o veşnică intă,
spunându-ne: Alerga i cu stăruin ă spre Ea,
dezrobindu-vă, luminându-vă, înnobilându-vă…
– şi inta aceasta erai Tu.
Şi pentru că, privind strălucirea şi înăl area intei,
dar necrezând în atingerea Ei
din cauza neputin elor noastre,
– Tu Însu i Te-ai făcut pentru noi
Scara pe care să urcăm,
Aripa cu care să putem zbura
şi Puterea cu care să răzbim
spre strângerea de Tine.
Şi pentru că Tu, stând în fa a noastră,
atât de departe şi totuşi atât de aproape,
încât fiecăruia ne eşti în fiecare zi
şi de atins, şi de neatins,
– ne îndemni mereu, încurajându-ne: Alerga i!
Dacă ve i avea ochii a inti i spre intă
şi inima îndrăgostită de Ea,
Eu vă încredin ez că o ve i ajunge
în clipa în care
nu vă gândi i,
împreună cu o răsplată până la care
nu s-a putut sui niciodată
închipuirea voastră…
Slavă veşnică ie,
Strălucita noastră intă şi Marele nostru Dumnezeu,
Iisus Hristos!
8. 8 Traian Dorz
Alerga i cu stăruin ă
Alerga i cu stăruin ă
către inta Mântuirii,
ca s-ajunge i la cununa
şi la slava răsplătirii.
Urmele pe care merge i
sunt frumoase şi curate,
ele către cer ne-ndeamnă,
de Hristos ne sunt lăsate.
Pe aceste urme sfinte
ne-au mers fra ii şi părin ii,
şi eroii, şi martirii,
spre cununa biruin ii.
Nu vă-nspăimânta i de jertfa
ce s-ar cere azi sau mâne,
tot ce-i greu şi-amar sfârşeşte,
dar răsplata-n veci rămâne.
Nu privi i nici la puterea
celor care amenin ă,
mai puternic este Domnul,
întări i-vă-n credin ă.
Cât de greu v-ar pare-acuma,
ve i ajunge dintr-odată,
alerga i cu ochii intă
la Hristos – şi la răsplată.
9. Alergarea Stăruitoare 9
1. ALERGAREA STĂRUITOARE
1. Sufletului care trăieşte în credin ă frumos, curat,
credincios şi smerit,
care umblă în dragoste mărturisind, rugându-se, lu-
crând şi făcând binele
şi îşi sfârşeşte via a în acestea, alergând cu stăru-
in ă ca un erou, rodind ca un pom cu roade dulci în ori-
ce vreme,
veghetor ca un slujitor vrednic, găsit treaz la orice
strajă a nop ii,
ca un ostaş viteaz apărând frumos postul încredin-
at lui şi împlinindu-şi cu dăruire totală misiunea pentru
care a fost ales,
lauda îi va fi mare pentru Hristos înaintea oameni-
lor, – iar lauda Lui pentru el va fi mare înaintea Tatălui
Ceresc şi a îngerilor Lui (Lc 12, 8).
Iar cununa şi răsplata îi vor fi negrăite şi strălucite…
2. Iată cel dintâi lucru care se cere să-l aibă neapă-
rat în alergarea lui un om al lui Dumnezeu: bunătatea.
10. 10 Traian Dorz
Nici un lucru nu poate fi mai frumos şi mai de pre
la un om credincios decât a fi bun. Nici predicile lui,
nici învă ătura lui, nici cântările lui nu-i pot înlocui bu-
nătatea inimii când n-o are.
3. Bunătatea adevărată le cuprinde pe toate cele-
lalte virtu i creştine!
Dragostea, mila, smerenia, dărnicia, evlavia sunt
cuprinse în bunătate – şi toate lucrează prin ea.
Nimic nu-l arată pe un om ce are în el ca bunătatea
inimii lui.
În orice fel, în orice loc şi în orice vreme.
Fa ă de orice semen, fa ă de orice lucru, fa ă de
orice făptură.
4. Cum ştim să predicăm, nu ne pot auzi to i.
Cum ştim să scriem, nu ne pot citi to i.
Cum ştim să cântăm, nu pot afla to i.
Cum suntem de deştep i, nu ne pot cunoaşte to i – şi
la prea pu ini poate le pasă de aceste calită i ale noastre.
Dar cum suntem de buni şi de blânzi – asta o văd
to i, o aud to i, o află to i.
Iar Cuvântul lui Dumnezeu spune: blânde ea (bu-
nătatea) voastră să fie cunoscută de to i oamenii: Dom-
nul este aproape.
5. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie în veci
slujitorul bun care se pune el însuşi garant pentru unul
pe care el îl ştie şi mai bun, când acesta este încă necu-
noscut. Primind astfel de bunăvoie, pentru cinstea
Domnului său, să treacă în umbră el, pentru ca o lumină
11. Alergarea Stăruitoare 11
mai mare ca a lui să-i ia locul de cinste, pentru a-L sluji
şi mai frumos pe Dumnezeu.
6. Binecuvântat este şi acela căruia, dându-i-se un
loc mai dintâi, – după ce ajuns acolo, nu-l face de ruşi-
ne sau de minciună pe cel ce l-a ajutat să ajungă.
Şi nu uită niciodată că locul lui se datorează dra-
gostei şi încrederii care i-au fost arătate lui de un om
bun al lui Dumnezeu.
7. Lucrarea lui Dumnezeu este foarte felurită şi
larg cuprinzătoare, aşa cum este şi via a şi cum sunt stă-
rile şi locurile oamenilor pe pământ.
Dar, oricâte lucrări diferite ar avea unii şi al ii, ca-
litatea de oameni o au to i. Şi aceasta trebuie să-i fie re-
cunoscută fiecăruia.
Dreptul la via ă îl au to i,
dreptul la credin ă îl au to i,
dreptul la o convingere îl au to i
– şi aceste drepturi trebuie să-i fie recunoscute şi
respectate fiecărui om, de către fiecare om.
Dar aceste drepturi au toate marea şi unica lor
obliga ie pentru fiecare om: de a-L recunoaşte pe Dum-
nezeu ca Făcător şi ca Binefăcător al său
– şi de a se supune cu totul ascultării de voia Sa.
8. Oricine pretinde drepturile de om trebuie să se
supună obliga iilor omului, care cuprind în ele însele
respectul şi tăcerea mai ales în fa a lucrărilor lui Dum-
nezeu care trec peste în elegerea noastră.
Şi care sunt altfel de cum le-am vrea noi.
12. 12 Traian Dorz
9. În Cuvântul Sfânt al Domnului se arată că ordi-
nea în care a rânduit Dumnezeu darurile Duhului Sfânt
în Biserica Domnului Iisus este aşa: întâi apostoli, al
doilea prooroci, al treilea învă ători, apoi cei care au da-
rul minunilor, apoi cei ce au darul tămăduirilor, ajutoră-
rilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi (I Cor 12,
28; Ef 4, 11).
Dar oamenii de azi au inversat această ordine, pu-
nând în primul rând pe cele din urmă – şi în ultimul
rând pe cele dintâi.
De aceea nu le mai au pe cele adevărate.
10. Când Sfântul Pavel vorbeşte despre darurile
Duhului Sfânt în Biserică, el arată că acestea toate sunt
date cu un singur scop: pentru desăvârşirea sfin ilor, în
vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui
Hristos – care este Biserica Sa,
– până ce vom ajunge to i la unitatea credin ei şi a
cunoştin ei… în Hristos. La starea de om mare (matur
duhovniceşte) la statura plinătă ii…
Şi acesta a rămas pe totdeauna scopul Duhului
Sfânt cu ele.
Fericit acela care slujeşte numai acestui scop divin.
11. Acesta este deci scopul feluritelor daruri du-
hovniceşti şi al feluri ilor dărui i cu ele: colaborarea lor
unită, armonioasă şi curată, pentru desăvârşirea unită ii,
armoniei şi cură iei fiecărui suflet în parte şi a întregii
fră ietă i la un loc.
Spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea lumii.
13. Alergarea Stăruitoare 13
12. După cum în trupul firesc mădularele nu se ex-
clud, nici nu se dispre uiesc unele pe altele, – tot aşa
trebuie să se petreacă lucrurile şi în trupul duhovnicesc.
Nici un mădular nu este el singur trupul. Nici nu
poate el singur face slujba tuturor…
Ochiul, chiar dacă este mădularul cel mai din
frunte, nu poate zice mâinii: N-am trebuin ă de tine (I
Cor 12, 21).
Şi nici unul nu poate zice că n-are lipsă de celălalt.
Dumnezeu le-a făcut să depindă unul de altul. Nicio-
dată şi niciunul n-ar trebui să uite aceasta.
13. Când totuşi s-ar petrece dezbinare între mădu-
larele trupului, atunci toată via a normală a trupului
acestuia ar avea de suferit. Mâna n-ar mai spăla ochiul,
picioarele n-ar mai purta capul, gura n-ar mai hrăni,
urechea n-ar mai asculta, inima nu le-ar mai încălzi – şi
via a tuturor s-ar pierde.
Aşa se întâmplă şi duhovniceşte.
14. Nu trebuie niciodată să ne dispre uim unii pe
al ii în lucrarea pe care o avem to i.
Cine îi va nesocoti pe ceilal i fra i şi le va dispre ui
slujba lor în trup, acela este un mădular fals, un ochi de
sticlă, un picior de lemn, o mână de tablă şi de sârmă, –
iar nu un mădular viu şi sănătos.
Căci un mădular sănătos simte cu celelalte, umblă
cu celelalte şi lucrează cu celelalte.
Dar dacă nu este aşa, de ce oare i se zice aşa?
15. Încă din primele începuturi ale Bisericii s-a bă-
gat de seamă că unele din darurile Duhului Sfânt sunt
14. 14 Traian Dorz
mai în primejdie decât altele să fie imitate de vrăjmaşul
Adevărului, marele falsificator – duhul mincinos.
16. Mai ales darul profe iei, care era al doilea so-
cotit în însemnătate, – uşor trebuie să fi fost înlocuit de
duhul vrăjitoriei şi al prezicerii viitorului, pentru a de-
natura Adevărul şi a atrage sufletele de la seriozitatea
ascultării şi de la urmărirea sfin irii spre artificiile curi-
ozită ii şi spre degradarea vie ii duhovniceşti.
17. La fel, darul tămăduirilor uşor va fi ajuns la
unii un mijloc de afaceri, de publicitate, de licita ie zgo-
motoasă şi de laude personale, – care aduceau cel mai
mare rău şi făceau cel mai nefericit deserviciu adevă-
ratei lucrări a Evangheliei.
18. La fel trebuie să fi fost şi cu vorbirea în felurite
limbi, din care unii îşi vor fi făcut vreo metodă, un
mijloc de trufie, un mod de a-şi arăta întâietatea şi înăl-
imea lor în lupta de a-i dispre ui pe al ii,
– chiar dacă acei dispre ui i fra i aveau daruri mai
alese decât vorbirea în limbi, care este totuşi aşezată, în
Sfânta Scriptură, pe ultimul loc.
19. De aceea au fost încurajate acele daruri duhov-
niceşti pe care diavolul le putea imita cel mai pu in,
fiindcă s-ar fi prins în propria sa cursă.
Acele daruri care s-au răspândit mai mult în Biseri-
că încă din primele zile au fost: evanghelizarea, cârmui-
rea, învă ătura, într-ajutorarea, păstorirea (I Cor 12, 28;
Ef 4, 11).
15. Alergarea Stăruitoare 15
20. Celelalte daruri erau şi ele în Biserică, dar s-a
făcut mereu tot mai pu in caz de ele.
Iar când se aminteşte totuşi, foarte rar, aceste daruri
nu sunt nici lăudate, nici dispre uite, – ci sunt constatate
că erau… Cum este cazul cu acei veni i din Ierusalim,
dintre care unul, Agab, a prezis seceta şi foametea des-
pre care se spune că au şi fost (Fapte 11, 28).
Tot despre acest Agab se spune mai târziu că a pre-
zis şi pătimirile care vor avea să vină peste Sfântul
Pavel în Ierusalim (Fapte 21, 11).
Doamne Dumnezeul nostru, Te rugăm să-i dai Bi-
sericii Tale numai darurile care să-i facă pe to i ai Tăi
să fie uni i în munca şi alergarea lor stăruitoare spre
dobândirea Împără iei Tale.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cumpătarea-i datoria oricărei fiin e drepte,
ea îndrumă paşii vie ii pe cărările-n elepte,
în ea este sănătate şi putere, şi iubire,
şi doar ea aduce-n casă şi în suflet mul umire.
16. 16 Traian Dorz
2. DARURILE DUHULUI SFÂNT
1. Despre vorbirea în limbi, care părea în primul
veac creştin că este un dar prea pu in răspândit şi încu-
rajat, nu se vorbeşte în Biblie decât celor din Corint – şi
nici bine, nici rău.
Pe când despre calea cea nespus mai bună decât
toate de la I Corinteni 13 – şi din care izvorăsc şi se în-
tre in toate darurile Duhului –, ce minunat vorbeşte Bi-
blia şi ce mult o recomandă şi o doreşte ea în toate ver-
setele tuturor scrierilor sale!
2. La fel şi noi, – cred că nu este bine să dispre uim
nici un dar pe care noi nu-l avem, dar îl au al ii, – dacă
într-adevăr acesta este un dar adevărat, iar nu o prefă-
cătorie şi o imita ie înşelătoare a unui duh viclean.
Această deosebire a duhurilor este iarăşi un dar ce-
resc… Şi acest dar, Dumnezeu îl dă fiecărui cuget curat şi
smerit, fiindcă de el avem neapărată nevoie oricare dintre
noi, pentru că mul imea duhurilor înşelătoare s-a năpustit
acum ca o hoardă de lăcuste peste tot ogorul Evangheliei.
17. Alergarea Stăruitoare 17
3. Unul dintre cele mai alese şi binecuvântate da-
ruri ale lui Dumnezeu în Biserica Sa este întrajutorarea
fră ească.
Într-adevăr, darul acesta este unul dintre cele mai
frumoase; el este răspândit însă atât de pu in şi azi! Îl au
numai cei mai săraci, şi nu cei mai boga i dintre credin-
cioşi. El se arată cel mai fericit şi cel mai dulce doar în
adunările cele cu mai pu ină vază, nu în cele mai cu multă.
Fiindcă cine face binele acesta bine, acela nu-l face
să-l ştie stânga – mai ales stânga. Şi nu-l face nici ca să
fie văzut… mai ales văzut…
4. De altfel, pe unele daruri despre care am zis mai
nainte nici Cuvântul lui Dumnezeu nu le încurajează.
Nicăieri nu se spune special despre vreo răsplătire deo-
sebită pentru ele. Printre astea sunt şi profe ia şi vorbi-
rea în felurite limbi.
Nici o laudă nu aduce Biblia celor ce se lăudau cu
aceste daruri.
Şi nici o răsplată nu făgăduieşte nimănui pentru
ele, numai mustrări.
5. Nu te mustră pe tine, soră, blana ta scumpă pe
care o por i, când, lângă tine, sora ta cu o familie grea
tremură într-o haină sub ire şi uzată? Sau nici nu te-ai
gândit niciodată la asta?
Nu strigă pâinea ta când o arunci?
Şi hainele tale pe care le lepezi, încă bune, fără
măcar să le dăruieşti celor care sunt lipsi i?
Şi banii tăi cheltui i pe lux sau risipă – în timp ce
lângă tine sunt fra i lipsi i, goi, flămânzi, bolnavi,
– şi Lucrarea lui Dumnezeu care suferă?
18. 18 Traian Dorz
6. Cum po i tu, frate să nu auzi mobila ta cea cu
multe zeci de mii de lei cum te osândeşte înaintea lui
Dumnezeu – căci ea simte cât ar trebui să meargă din
costul ei la fra ii lipsi i… dar inima ta nu simte?!
Nu simte inima ta nici povara păcatului lăcomiei
prin care au venit aceşti bani nedrep i în casa ta?
Şi nu simte nici sabia blestemului veşnic gata să
cadă peste toate acestea, peste tine şi peste toate ale ta-
le, din pricina călcării cu ştiin a a atâtor cuvinte ale lui
Dumnezeu?
7. Cele mai multe duhuri necurate, prefăcute, vi-
clene şi ispititoare î i ies în cale mai ales când mergi la
locul de rugăciune, la locul de înfrânare, de post, de re-
culegere şi de medita ie.
De aceea, în acele zile şi locuri i se cere cea mai
mare grijă, veghere şi luptă.
8. Diavolul ştie că noi avem cea mai mare nevoie
de împrospătarea puterii noastre în lupta cu ispitele lui
din lăuntrul nostru şi din afara noastră.
Şi, pentru a ne opri din mersul nostru spre locurile
unde putem primi această împrospătare, el pune în calea
noastră tot felul de piedici şi scoate în fa a noastră tot
felul de oameni ai lui.
9. Toată lupta vrăjmaşului nostru este să ne abată
din drumul înfrânării şi al rugăciunii. Iar dacă nu ne
poate nici opri înainte de a pleca şi nu ne poate nici
abate după ce am pornit, – atunci el caută măcar să ne
tulbure duhul, să ne împrăştie gândurile, să ne strice
pacea adâncirii în rugăciune şi medita ie,
19. Alergarea Stăruitoare 19
– pentru ca noi să nu ne alegem cu nimic sau cu cât
mai pu in folos din acest ceas al rugăciunii şi din acest
timp al medita iei noastre.
10. Fa ă de cei lumeşti, diavolul nu are nevoie să
se prefacă prea mult… Li se înfă işează aşa cum e el:
negru, urât şi murdar, cum este păcatul pe care li-l
îmbie lor.
Dar fa ă de cei duhovniceşti, diavolul se preface în
înger de lumină
şi vine cu cele mai atrăgătoare mijloace, care par
biblice, adevărate şi folositoare Evangheliei.
Iar această înfă işare este cea mai primejdioasă şi
mai vinovată.
11. Fra ii şi surorile mele, fi i cu foarte multă lu-
are-aminte la oricine vă iese înainte când voi vă ve i
pregăti de rugăciune, de adunare sau de biserică.
De cele mai multe ori acela este un duh trimis de
satana, ca să vă oprească, să vă încurce şi să vă tulbure.
Nu vă lăsa i împiedica i de amenin ările lui.
Nu vă lăsa i abătu i din drum de chemările lui.
Nu vă lăsa i încânta i de laudele lui.
Nici tulbura i sau necăji i de insultele şi de hulele lui.
Fie-vă hotărârea nestrămutată,
fie-vă paşii neabătu i,
fie-vă sufletul tare şi fie-vă gândul netulburat.
12. Merge i la rugăciune, orice v-ar opri,
merge i la biserică, orice-ar veni ca să nu vă lase.
Şi merge i înainte spre împlinirea gândului bun şi a
20. 20 Traian Dorz
îndemnului sfânt pe care l-a i pus pentru Domnul, –
oricâ i ispititori v-ar pune în cale duhul cel rău.
Domnul vă va da biruin a în luptă. Iar sufletul vos-
tru cu atâta va fi mai răsplătit de Dumnezeu, cu cât a
fost mai greu încercat de satana.
13. Cele mai primejdioase ispite sunt ispitele du-
hovniceşti.
Şi cel mai ticălos demon este acela care se preface
înger, pentru a-i înşela, dacă este cu putin ă, chiar şi pe
cei aleşi (Mt 24, 24).
Într-adevăr, ce greu este să deosebi i duhurile sata-
nei când ele vin lăudând pe Dumnezeu şi se in după cei
credincioşi, prefăcându-se că sunt şi ele în slujba lui
Hristos!
14. Ce greu este să nu-l crezi un înger pe cel care
cântă aşa de lăudăros despre Dumnezeu,
care predică aşa de mult şi care strigă aşa de tare!
Care este peste tot, care umblă pe oriunde şi care
este ca to i – prefăcându-se că dă ceva duhovnicesc,
numai să primească câte ceva material de la fiecare.
15. E greu, într-adevăr, să deosebeşti că acela nu
este un înger de lumină, ci este un demon ascuns,
că nu umblă pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru
scopurile satanei.
Că nu are în el duhul lui Hristos – ci duhul lui An-
tihrist.
E greu să-l deosebească numai cine nu are în el
lumina. Dar cel ce o are, – aceluia nu-i este greu să-l
21. Alergarea Stăruitoare 21
vadă după roadele lui pe cel prefăcut. Duhul Adevăru-
lui î i arată ce urmăreşte acel „trimis” – sau acel care-l
trimite.
Tulburătorul şi dezbinătorul fra ilor a avut şi va avea
mereu astfel de trimişi ai lui printre oile Domnului.
16. Să luăm bine seama la to i cei care fac prea
multă strigare în jurul lor,
care umblă prea să se facă cunoscu i,
cărora le prea place să fie văzu i numai în misiuni
pe la al ii,
numai în preajma aleşilor lui Hristos,
numai în fruntea tuturor…
De cele mai multe ori, duhurile acestora sunt nişte
slujnice ale satanei – şi umblă să facă numai rău Lucră-
rii lui Dumnezeu.
Fie atunci, fie ceva mai târziu…
17. Uita i-vă la atâtea cetă i în care au propovăduit
Evanghelia apostoli atât de minuna i ai lui Hristos. Ce
lucrare sfântă şi frumoasă făcuseră ei, cu câte osteneli şi
jertfe au luptat şi s-au ostenit ei până când au putut adu-
na acolo sutele de suflete pentru Hristos!
Dar cum a apărut acolo dintr-o dată o „slujnică” de
asta a diavolului, ca în Filipi – care, aşezându-se în frun-
te, a început să strige, să cânte şi să răstălmăcească –,
ea a dus la ruină, la prăpăd şi la foc totul.
Cine a nimicit atâtea adunări fră eşti – şi este pe
cale să le mai nimicească încă tot aşa şi pe altele? Oare
nu acest duh rău, prin câte o „slujnică” de asta?…
22. 22 Traian Dorz
18. Oricând ve i vedea prin adunările Domnului
câte un astfel de duh,
porunci i puternic, în Numele lui Hristos, acestor
duhuri să iasă dintre voi
– şi lupta i cu hotărâre împotriva duhurilor acestora
prefăcute.
Vorbele lor sunt frumoase, dar cei ce le spun nu le fo-
losesc decât pentru a înşela cu ele sufletele neştiutoare…
Faptele lor sunt rele, iar roadele acestor fapte sunt
numai în folosul diavolului şi în paguba lui Hristos.
Nu vă face i părtaşi la osânda lor.
Ajungă cât rău au făcut până acum! Şi ajungă cât
i-a i sprijinit, crezându-i că sunt îngeri.
19. Atâta vreme cât propovăduirea noastră nu fa-
ce nici o pagubă lui satana, – el nici nu se interesează
de noi.
Câtă vreme „slujnicele” diavolului, păcatele lui,
vasele lui, învă ăturile lui şi interesele lui ne înso esc
sau petrec printre noi şi chiar propovăduiesc printre noi
fără să luăm nici o atitudine împotriva lor,
– atâta vreme lui satana îi convine asta.
Şi nici el nu ia nici o atitudine şi nici o măsură
contra noastră.
Putem să mergem la rugăciune cu slujnicele lui şi
chiar să facem adunări de rugăciune împreună cu încre-
din ările şi crezurile lui,
putem să facem chiar „Şcoală bibilică” laolaltă cu
duhurile lor…
Ba încă slujnicele astea se înghesuie în frunte, ca să
ia ele conducerea adunării noastre de rugăciune sau a
23. Alergarea Stăruitoare 23
„Şcolii noastre biblice”… Pentru a îndruma apoi totul
aşa cum vor stăpânii lor. Adică totul să fie şi să rămână
o amestecătură de câte un adevăr şi zece minciuni. De
câte un verset şi zece răstălmăciri. De câte o picătură de
miere şi zece de fiere.
20. Atunci Lucrarea Domnului, oricât de frumos ar
fi fost ea începută, va deveni în curând o adunătură de
prefăcu i care vor vorbi to i, dar nu va asculta nimeni;
vor învă a to i, dar nu va împlini nimeni.
Vor spune to i, dar nu va crede nimeni.
Se vor „pocăi” to i, dar nu se va schimba nimeni.
Se vor „boteza” to i, dar nu se va naşte din nou ni-
meni.
Exact aşa vrea şi diavolul.
Atunci oricât de mare va fi fost această adunare
înainte, – ea în curând se va nimici.
Oricât de unită să fi fost înainte, ea în curând se va
dezbina.
Şi oricât de largi şi încărcate să fi fost crengile ei
înainte, – ele se vor usca şi se vor rupe.
Şi exact aşa vrea şi diavolul.
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, apără toate
adunările Tale şi ale noastre de astfel de lucrători răi şi
prefăcu i.
Scoate-i dintre noi şi adu între ai Tăi oameni plini
de dragostea, de smerenia şi de cură ia Ta.
Amin.
24. 24 Traian Dorz
3. LUPTA CONTRA PĂCATULUI
1. Până nu te ridici hotărât contra păcatului be iei,
nici un cârciumar nu te va urî.
Până când nu te ridici hotărât contra păcatului vră-
jitoriei, nici un vrăjitor care trăieşte din înşelătorie şi
din minciună nu te va vorbi de rău. Ba tocmai dimpo-
trivă, acest vrăjitor chiar te va lăuda, fiindcă pe el, care
se preface credincios ca să înşele
şi îşi începe vrăjitoriile lui chiar în Numele lui
Dumnezeu, tu, care vorbeşti oamenilor tot despre Dum-
nezeu, fiind prieten cu vrăjitorul, tocmai îl aju i în sco-
purile lui.
2. Dacă te înso eşti cu un duh prefăcut, pe cei ce te
aud pe tine şi pe cei pe care tu doreşti să-i aduci la
Dumnezeu, prietenul tău, vrăjitorul prefăcut, va şti cum
să-i atragă la el.
Şi astfel tu, în loc să lucrezi pentru Dumnezeu,
umblând cu vrăjitorul, vei lucra, de fapt, pentru satana,
25. Alergarea Stăruitoare 25
stăpânul acestui vrăjitor, pe care tu îl crezi sau faci să-l
creadă al ii un lucrător al lui Hristos.
3. O, câ i nu ne-au înşelat aşa pe noi, ani şi zeci de
ani la rând! Şi câ i dintre noi se mai lasă înşela i şi as-
tăzi tot aşa!
Umblă printre noi şi după noi multe „slujnice” de
astea ale diavolului, care trăiesc în preacurvii nu numai
duhovniceşti, ci chiar şi trupeşti… Şi predică în gura
mare şi fac circ şi teatru din Lucrarea lui Dumnezeu, –
chiar în prezen a şi chiar cu ajutorul unora dintre cei
mai „vechi” fra i ai noştri; şi sufletele neştiutoare îi
cred şi merg după ei la păcatele lor.
Vinova i de toate acestea sunt cei care merg cu ei
printre fra i.
4. Predicu ele acestora – presărate cu istorioare
şi presărate viclean cu câte un adevăr evanghelic, cu
câte un nume de sfânt şi cu câte o învă ătură evan-
ghelică – îi fac să plângă pe cei sinceri şi îi mişcă pe
cei neştiutori.
Dar toate aceste „slujnice” bune de gură, ca nişte
vrăjitoare, îi pot înşela încă pe mul i dintre noi. Şi vor
mai strica încă mult în Lucrarea lui Dumnezeu – până
ce un slujitor curajos şi conştient al Domnului îi va
scoate afară.
5. Când vine vremea să nu mai fie răbda i, Dumne-
zeu deschide ochii şi deschide graiul câte unor fra i care
văd lucrarea drăcească pe care o fac aceştia
26. 26 Traian Dorz
– şi atunci se porneşte împiedicarea lor de la Cu-
vânt,
darea lor afară de la adunări şi vestirea pe fa ă a
mişeliei lor.
Ferici i cei ce au şi început să vadă şi să facă astfel.
6. Însă tot atunci se porneşte şi ura stăpânilor a-
cestor vrăjitori şi vrăjitoare împotriva acelor fra i care
văd mişelia şi caută să n-o mai rabde.
Împotriva acestora apoi pornesc pârele la dregători,
notele informative la mai-marii cetă ii, denun urile ca-
lomnioase la cei care ar putea lua împotriva lor cele mai
necru ătoare măsuri. Acestea sunt armele răzbunării
vrăjmaşului.
Şi de aceea mul i fra i buni au avut şi vor mai avea
încă de suferit pentru împotrivirea lor fa ă de aceşti rău-
făcători ai Lucrării Domnului.
7. Cea mai ticăloasă şi mai nedreaptă învinuire îm-
potriva ucenicilor lui Hristos, pe care o folosesc de-
nun ătorii şi pârâşii lor, este că ei sunt nişte tulburători
ai ordinii publice, nişte primejdioşi vrăjmaşi ai popo-
rului, nişte uzurpatori ai stăpânirii…
Aceasta a fost minciuna stăpânilor de vrăjitoare din
Ierusalim chiar şi împotriva Mântuitorului nostru Iisus
Hristos.
Aceasta a fost şi pâra stăpânilor vrăjitoarei din
Filipi împotriva Sfin ilor Pavel şi Sila.
Şi aceasta este şi azi şi până la sfârşitul vrăjitoriei
pâra cu care to i stăpânii şi fiii marelui vrăjitor satana o
27. Alergarea Stăruitoare 27
vor folosi împotriva tuturor ucenicilor lui Iisus care nu
vor mai vrea să lase minciunile printre Adevăr, prefă-
cătoria printre Evanghelie, lichelele şi profitorii printre
fra ii adevăra i.
8. Pu ine stăpâniri lumeşti s-au purtat până astăzi
cu dreptate adevărată fa ă de Hristos şi fa ă de ai Lui.
Şi multe s-au purtat şi se vor purta cu nedreptate
fa ă de ei.
De pu ine ori şi pu ini dregători ai cetă ilor n-au
plecat urechile la pârele nedrepte contra credincioşilor
lui Iisus… şi nu s-au lăsat mitui i de pârâtorii ticăloşi ai
fra ilor noştri.
De aceea, de pu ine ori a fost libertate pentru lucra-
rea adevărului şi pentru vestitorii Evangheliei vii
şi de multe ori au fost pentru ei şi vor mai fi lovi-
turi şi temni e.
9. Scumpi fra i ai lui Hristos şi apărători ai Adevă-
rului, – învă a i de la Domnul vostru şi de la înaintaşii
voştri, şi de la părin ii voştri:
fi i hotărâ i contra diavolului şi fi i curajoşi şi cin-
sti i pentru Adevărul lui Hristos.
A i umblat de atâtea zeci de ani împreună cu vrăji-
toarele duhului viclean strecurate printre voi.
A i văzut ce deosebire mare este între vorbele lor şi
faptele lor.
Între cântările lor şi scopurile lor,
între cele ce spun ei în adunări şi cele ce fac din ele.
Uita i-vă acum la adunările din care fac parte aces-
te „vrăjitoare” bune de vorbit, de cântat şi de încântat
28. 28 Traian Dorz
pe cei cu cugete curate şi pe cei cu inimi lesne creză-
toare…
Şi, dacă vă ve i uita bine, – uşor ve i recunoaşte
prefăcătoria şi vicleşugul lor.
10. Uita i-vă cum au rămas acele adunări unde
aceste duhuri au pătruns şi n-a fost nimeni să le scoată
la timp.
Uita i-vă la familiile lor duhovniceşti, la ogorul lor,
la via a lor, la roadele care rămân în urma lor acolo, că
n-a rămas decât ruina pe unde au trăit şi pe unde au
umblat ele.
Deschide i-vă ochii şi rupe i-o odată cu aceştia!
11. Da i afară din mijlocul vostru pe vrăjitoarele
care propovăduiesc dragostea cu păcatul, colaborarea
cu rătăcirile, convie uirea paşnică cu prefăcătoria şi
amestecul cu minciuna.
Căci altfel, – dacă voi ve i trăi în împărtăşirea cu
întunericul – el vă va întuneca tot mai mult şi pe voi,
până ce ve i orbi de tot,
iar apoi iadul vă va înghi i şi pe voi, cu vrăjitoarele
voastre oarbe cu tot.
12. Dar când ve i lua hotărârea mare şi fericită,
pregăti i-vă şi voi de lovituri şi de temni e.
Dacă nu vor veni, nu-i nimic. Dar dacă vor veni, –
să nu vă găsească nepregăti i.
Pregăti i-vă pentru cele mai grele încercări, căci,
dacă nu vor fi aşa, nu-i nimic. Dar dacă vor fi aşa, – să
nu vă găsească nepregăti i.
29. Alergarea Stăruitoare 29
13. Frate credincios, soră credincioasă, oare ce faci
tu când fra ii tăi sunt în suferin ă din pricina Domnului
tău, – ce faci tu în vremea aceea?
Ce faci în casa ta, în patul tău, în sufletul tău?
Iei tu parte cu cei ce sufăr, ca şi cum şi tu însu i ai
fi acolo în temni ă cu ei, în spital cu ei, în exil cu ei?
Când te trezeşti noaptea din somnul tău, ce faci? Te
întorci pe cealaltă parte şi sforăi din nou, sau te scoli
îndurerat şi îngenunchezi cu lacrimi, gândindu-te la ei,
şi te rogi, suferind împreună cu ei şi pentru ei înaintea
lui Dumnezeu.
14. Suflete al meu, oare tu ce faci când te trezeşti
noaptea sau când nu po i să dormi în aşternutul tău, – în
vremea când fra ii tăi trec prin încercări ori surorile tale
se zbat în paturile spitalelor ori în frigurile mor ii, ori în
lipsuri, în singurătate, în suferin e?
Ori când fra ii merg la propovăduirea Cuvântului
Sfânt?
Ori când sunt dezbinări, neîn elegeri şi partide în
Lucrarea Domnului?
Ori când sunt păcate între fra i, vorbire de rău între
surori, neascultare între tineret?
Dormi tu oare liniştit atunci în nepăsarea ta, – sau
te trezeşti de trei ori şi te scoli să strigi către Dumnezeu
pentru puterea şi biruin a Duhului Sfânt,
pentru izbăvirea celor ce trec prin suferin e,
pentru pocăin a şi întoarcerea celor vinova i?
15. Gândi i-vă că sfin ii apostoli, cu trupul lor sfâr-
tecat de loviturile primite, cu rănile sângerânde şi ustu-
30. 30 Traian Dorz
rând de durere, cântau şi-L lăudau pe Domnul şi se ru-
gau, mărturisind tuturor celor închişi cu ei în temni e
despre jertfa Domnului Iisus.
Voi, cei cărora vă place să vă număra i alături cu
sfin ii şi cu apostolii răbdători pentru Domnul, – voi ce
suferi i, ce răbda i, ce jertfi i pentru El?
Ce face i voi noaptea?
Ce face i când se iveşte câte o suferin ă pentru
Hristos?
Şi cum îi cinsti i voi pe cei ce au răbdat?
16. Marile nedreptă i provoacă totdeauna marile
suferin e.
Marile suferin e provoacă totdeauna marile rugă-
ciuni.
Marile rugăciuni provoacă totdeauna mari cu-
tremure.
Marile cutremure provoacă totdeauna marile ho-
tărâri,
– ori pentru curmarea nedreptă ii care a provocat
suferin a,
ori pentru continuarea ei.
17. Dacă nedreptatea încetează, lan ul celor care
vin după ea se întrerupe. Şi pedepsele încetează şi ele.
Dacă nedreptatea continuă, pe măsură ce se acu-
mulează iarăşi urmările ei împotriva celor nevino-
va i, suferin ele acestora se acumulează în rugăciuni
puternice.
Iar când acestea ajung un anumit număr şi o anu-
31. Alergarea Stăruitoare 31
mită putere, vine iarăşi cutremurul şi urmările lui, vă-
zute şi nevăzute,
peste mai pu ini ori peste mai mul i vinova i.
Aceasta este adevărata explica ie a cutremurelor –
şi nu celelalte o sută de alte explica ii.
18. Pe lângă toate nenorocitele urmări ale marilor
cutremure de pământ, singurul lucru bun pe care îl aduc
aceste zguduiri este frica de Dumnezeu care îi cuprinde
atunci până şi pe cei mai necredincioşi dregători ai ce-
tă ilor.
Şi bunele hotărâri de îndreptare pe care este gata să
le ia în acele prime momente de cutremur fiecare dintre
cei zgudui i.
19. Dar, de obicei, după ce încetează zguduirea,
după ce văd că nu s-au prăbuşit peste ei grinzile,
după ce li se pare că primejdia mor ii a trecut de
la ei
şi după ce mor ii au fost îngropa i, iar molozul
cură at,
– din nou încep râsul, felicitările, bancurile, laudele
şi apoi zeflemeaua şi necredin a.
Până ce vine din nou un alt cutremur…
Până ce va veni ultimul.
După care nu va mai rămâne apoi în vecii vecilor
nici un lăudăros, zeflemist sau necredincios.
20. Ferice de acela pe care frica nenorocirii dez-
lăn uite îl aruncă în genunchi, în pocăin ă, în lacrimi…
şi care se scoală de acolo un om nou în Hristos.
32. 32 Traian Dorz
Un astfel de om spală cu lacrimi nu numai păcatele
sale, ci şi rănile şi sângele sfin ilor chinui i de al ii şi
brutaliza i chiar şi de el.
Un astfel de om este spălat şi el de către Hristos cu
Sângele Său cel Sfânt, – de toate rănile păcatului lui.
Şi cum el îi sloboade pe al ii, va fi slobozit şi el.
O veşnică binecuvântare să fie peste oricine face aşa.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cumpătarea e virtutea ce se află-n chibzuin ă,
fără ea vorbeşti zadarnic de iubire şi credin ă,
căci fără de cumpătare nu-i credin ă, nici iubire,
iar când sunt, aduc doar hulă şi necaz, şi necinstire.
33. Alergarea Stăruitoare 33
De-aş afla odată
De-aş afla odată locul
unde mi-am pierdut cuvântul,
l-aş căuta cu mâini de sânge,
scormonind, plângând, pământul…
Doamne, dă-mi odată
starea neuitată
care am avut
până n-am căzut, până n-am căzut,
care o aveam
când curat eram, când curat eram…
De-aş afla odată ceasul
unde mi-am călcat iubirea,
l-aş spăla cu plâns de flăcări,
chiar de mi-aş topi privirea…
De-aş afla odată starea
lacrimilor sărutate,
dintr-o dată le-aş da jertfa
celor câte-s mai curate.
De-aş afla odată focul
care-mi arse legământul,
l-aş ruga cu şapte-altare,
ca să-i cure e veşmântul.
Căci acolo, drag Iisuse,
unde m-am pierdut de Tine
am doi mor i mai scumpi ca toată
pacea inimii din mine.
34. 34 Traian Dorz
4. ÎNFRICAREA DE CUTREMURE
1. În timpul cutremurului, oamenii, da, s-au înfri-
coşat, vor fi căzut mul i pe jos şi în clipa aceea se vor fi
întrebat îngrozi i fiecare: Ce trebuie să fac?
Cel dintâi gând pe care to i îl vor fi avut va fi fost
să fugă afară, – ca să nu se prăbuşească totul peste ei,
ca să nu moară acolo.
În marile primejdii, cel dintâi gând este salvarea
vie ii.
De ce oare în fa a iadului, oamenii nu au acest gând
înainte de a ajunge acolo?
2. În timpul cutremurului, unii oameni ajunşi afară
ori prinşi înăuntru de uşile blocate
se aruncă pe genunchi, strigând: Doamne, ce tre-
buie să fac? Ce să fac să-mi scap via a? Ce să fac să-mi
scap so ia, copilul, mama, so ul, fratele?…
După via a ta, – prima grijă o ai de via a alor tăi.
3. Şi, desigur, nu pu ini trebuie să fie acei care, în
35. Alergarea Stăruitoare 35
clipa primejdiei, iau hotărârea să se predea Domnului,
să se întoarcă la Hristos şi să-L slujească pe El în viitor
cu toată casa lor şi via a lor.
Dar, desigur, foarte pu ini sunt cei care, după ce a
trecut cutremurul şi au scăpat cu via ă, şi-au inut cu
adevărat promisiunea făcută lui Dumnezeu în cutremu-
rătorul moment al primejdiei.
Ce păcat şi ce pierdere mare este asta pentru ei!
4. O, suflete salvat din primejdii de moarte numai
datorită unei minuni, tu oare ce-ai zis în clipa marii tale
înspăimântări?
Te mai gândeşti tu la asta?
Î i mai aduci tu aminte de strigătul tău de atunci?
O, dacă tu l-ai uitat, dacă nu vrei nici să- i mai
aduci aminte de el, – eu aş dori să te rog să nu-l ui i.
Pentru că primejdia nu a trecut de tot.
Primejdia este încă şi mai prezentă, după cum ne
înştiin ează Însuşi Mântuitorul când zice în Evan-
ghelia Sa:
„Ve i auzi de războaie şi veşti de războaie… Un
neam se va scula împotriva altui neam şi o împără ie,
împotriva altei împără ii... vor fi cutremure de pământ,
foamete şi ciumi…” (Mt 24, 4-14).
Marile nenorociri abia de acum încolo vor veni.
5. Să- i pui şi tu cu adevărat marea întrebare care
va rămâne unica, singura, cumplita întrebare cu adevă-
rat însemnată pentru fiecare om, ca pentru întreaga
omenire:
Ce să fac ca să fiu mântuit?
36. 36 Traian Dorz
Ce trebuie să fac eu acum ca să fiu mântuit atunci?
O, ce în elept şi însemnat lucru este ca şi tu, dragul
meu, să- i pui şi să- i spui chiar acum această întrebare,
singura mare, singura într-adevăr mare întrebare pentru
via a şi moartea ta,
– pentru via a şi moartea alor tăi!
6. Pentru primejdia marilor cutremure de pământ,
sunt unii oameni mai prevăzători, care, prin locurile
unde aceste calamită i bântuiesc mai des, şi-au construit
nişte adăposturi din grinzi şi pere i foarte întări i,
iar în clipa marilor primejdii, dacă mai au timp, ei
fug şi se ascund în siguran a acestor adăposturi. Cei ca-
re mai ajung până acolo poate sunt scăpa i.
7. Desigur că mul i n-au ajuns la adăpost – fiindcă
ori erau prea departe, ori prea nepăsători, ori prea în-
ce i.
Unii au fost prinşi de moarte doar la un pas de adă-
post, unii chiar la uşa lui,
– dar în zadar, dacă nu erau în el.
8. Pe toate paginile Sfintelor Scripturi, ca pe nişte
uriaşe ziduri, sunt scrise aceste cuvinte şi însemnate
aceste săge i, arătând spre Marele, spre Unicul, spre
Singurul şi Veşnicul Adăpost sigur: IISUS, – în Care
noi putem scăpa de prăpădul mâniei viitoare.
De mânia viitoare în care vor fi stropşi i to i cei
nepăsători, neascultători, întârzia i şi necredincioşi –
surprinşi în afară de acest adăpost.
37. Alergarea Stăruitoare 37
Fericit cine caută şi află astăzi adăpostul Mântuito-
rului nostru Sfânt, Crucea şi Jertfa Domnului Iisus.
9. Un suflet care s-a întors cu adevărat la Hris-
tos, care a fost cură it de păcatele lui, spălat de nele-
giuirea lui, transformat în toată fiin a sa de Harul lui
Dumnezeu,
acela, cel dintâi lucru pe care îl face va fi să spele –
ca temnicerul din Filipi – toate rănile pe care el le-a fă-
cut în via a sa de mai înainte oricărui semen al său.
Prin aceasta se va cunoaşte cu adevărat că el s-a
întors sincer la Dumnezeu – sau nu.
10. Un om care spune că s-a întors la Dumnezeu,
dar nu aleargă îndată cu toată graba şi cu toată durerea
pocăin ei să spele rănile făcute de-aproapelui sau să re-
pare nedreptatea pe care i-a făcut-o – acela este un min-
cinos, iar nu un pocăit, şi întoarcerea lui este o minciu-
nă, iar nu un adevăr.
Un om care, şi după aşa-zisa lui întoarcere la Dom-
nul, mai continuă să-i facă răni fratelui său ori fra ilor
săi – răni pe care nu le mai spală, ci mai toarnă peste
ele încă sare şi o et –, ce fel de credincios pocăit poate
fi? Şi ce osândă ar fi ca să n-o merite el de la Dumne-
zeu pentru prefăcătoria sa?
11. Primejdia pierderii continuită ii înaintaşilor sfin i,
primejdia ruperii lan ului de aur al credin ei drepte,
primejdia dezrădăcinării noastre duhovniceşti este
mortală.
38. 38 Traian Dorz
Să luptăm cu toate lacrimile noastre, cu toate rugă-
ciunile noastre, cu toate sfâşierile noastre – să mai sal-
văm ceea ce încă n-am pierdut,
ceea ce încă n-a murit din noi,
spre a nu ne prăbuşi în vârtejul pierzării fără fund
din care nu mai este revenire niciodată la via ă.
12. Bătrânilor, povesti i celor tineri…
Părin ilor, spune i copiilor voştri…
Voi, cei care citi i, învă a i-i pe cei ce nu ştiu
şi voi, cei care vă duce i, împărtăşi i-le celor care
vin ceea ce nu trebuie niciodată să se uite.
Spre a păstra ceea ce nu trebuie să pierdem, fi-
indcă istoria noastră suntem noi. Iar dacă ne rupem
noi de istoria noastră, ne rupem de înaintaşii noştri,
de rădăcinile noastre, de numele nostru, ne rupem de
noi înşine…
Şi cine se rupe de sine însuşi este cel mai pierdut.
13. Până când un străin te rupe de casa ta, de fra ii
tăi, de locul tău – dar nu te poate rupe de tine însu i –,
trăieşti oriunde şi birui orice.
Dar când tu însu i te-ai rupt de tine însu i – atunci
eşti pierdut pe vecii vecilor.
14. Mul i sunt chema i, dar pu ini sunt aleşi…
Mul i sunt cei ce vin la început în Lucrarea lui
Dumnezeu, dar pu ini sunt cei care rămân până la sfâr-
şit statornici în ea.
Mul i sunt tinerii Bisericii, dar ce pu ini ajung bă-
trânii ei!
39. Alergarea Stăruitoare 39
De aceea, dacă este mare valoarea unor tineri cre-
dincioşi în Lucrarea lui Dumnezeu, este nespus mai ma-
re valoarea acelora care au ajuns credincioşi până la
bătrâne ea lor şi statornici până la anii cărunte ii şi până
în clipa mor ii.
15. Cea mai mare nefericire pentru Biserica lui
Hristos este dezbinarea dintre lucrătorii ei, dintre bătrâ-
nii ei, dintre păstorii ei.
Nici un rău mai mare nu poate face diavolul Lu-
crării lui Dumnezeu decât atunci când reuşeşte să-i
dezbine pe fra ii lucrători unul contra altuia, unii îm-
potriva altora.
16. Pentru a face dezbinarea, satana inspiră unora
învă ături deosebite şi credin e noi,
le dă alte încredin ări asupra învă ăturii şi alte ex-
plica ii asupra Cuvântului – şi astfel reuşeşte să-i dez-
bine pe unii într-un fel şi pe al ii într-altul.
Făcându-i să creadă că acela este adevărul, iar nu
cel apărat de fra ii dinainte.
Diavolul îi face pe fra ii cei dezbina i să creadă că
luptă pentru adevăr şi că suferă pentru credin ă. Căci
această falsă încredin are nimeni n-o mai poate scoate din
sufletele lor. Ci sunt în stare să moară pentru ea, fără să se
poată nici gândi măcar că asta este tocmai de la satana.
17. O, fra i sfin i i pentru iubire şi smerenie, nu vă
îngâmfa i, nu vă socoti i mai presus ca fra ii voştri, ca
învă ătorii şi părin ii voştri care v-au chemat şi v-au
aşezat în Lucrarea Domnului,
40. 40 Traian Dorz
ca să nu căde i în cursa dezbinătorului satana – ca-
re apoi, prin voi, va face numai ruină şi prăpăd în Lu-
crarea lui Dumnezeu.
Fi i treji şi veghea i!
Rămâne i smeri i şi ascultători de fra ii voştri. Nu-
mai aşa nu pute i cădea.
18. Evanghelia Domnului Iisus aruncă toată lumi-
na sfântă asupra vie ii şi a faptelor Domnului Iisus,
spre a arăta că nu numai adevărul vorbit de El, ci şi
via a trăită de El este de un mare şi cutremurător exem-
plu şi pre .
Urmând pilda Domnului Iisus, ucenicii care au
preluat mărturisirea învă ăturii Domnului au în eles că
un tot atât de mare pre ca adevărul Evangheliei îl are şi
trăirea ei cu fapta, – în fa a celor cărora le este dusă
vestirea aceasta.
În acelaşi timp şi în acelaşi pas cu vestirea Cuvân-
tului mergea, la apostoli, exemplul cutremurător al aces-
tui Cuvânt Sfânt trăit cu fapta lor sfântă.
19. Noi înşine, când am auzit întâiul Cuvânt al
propovăduirii Evangheliei, l-am auzit de la un sfânt, de
la nişte sfin i care ne-au putut spune cu vrednicie şi ei
nouă la fel cum au spus sfin ii înaintaşi,
fiindcă nici via a lor n-a fost cu nimic mai prejos ca
a acelora. Nici sfârşitul nu le-a fost în alt fel decât al lor.
De aceea şi Duhul Sfânt a binecuvântat vremea
lor şi mărturisirea lor cu acelaşi fel de roade şi de bi-
ruin e, de unitate şi de purtare, de bucurii şi de bine-
cuvântări.
41. Alergarea Stăruitoare 41
20. Degradarea Evangheliei între noi a venit înce-
pând de atunci de când satana a reuşit să-l introducă în
Biserica Domnului pe primul Diotref,
pe primul Alexandru,
pe primul Dima,
pe primii Imeneu şi Filet…
Uneltele acestea pe care apoi satan le-a şi ascu it
tot mai tare şi le-a sporit tot mai mult, – până când
acum nici nu mai ştii unde nu sunt şi cum să mai lup i
contra lor.
O, Dumnezeule Bun, Te rugăm, scapă Lucrarea Ta
de ei!
Căci numai Singur Tu mai po i.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cumpătarea se arată
în umblarea cea curată,
în vorbirea măsurată
şi în faptă, de-orice dată.
42. 42 Traian Dorz
5. RĂUFĂCĂTORII LUCRĂRII DOMNULUI
1. Via a dezbinătorilor Lucrării Domnului este ca
mărturisirea lor: uşuratică şi amestecată, murdară şi
prefăcută, vicleană şi lacomă, îngâmfată şi ambi ioasă.
Cei care îi primesc pe aceştia devin la fel ca ei,
iar cei ce se nasc din duhul lor măresc mai departe
răul, băgând tot mai mult minciuna în adevăr, păcatul în
Evanghelie şi pe satana în Biserică.
2. Astfel s-a degradat atât de mult sfin enia vie ii în
Hristos, până la schimbarea şi mâzgălirea ei, şi s-a a-
juns până acolo că oameni din ce în ce mai decăzu i,
mai vându i satanei şi mai murdari îndrăznesc – fără
nici un fel de ruşine şi în total dispre fa ă de sfin enia
lui Hristos şi de via a cutremurătoare a înaintaşilor lor –
să se ridice să înve e ei „evanghelia” pe al ii.
Cei care îi ascultă, fiind ca ei, îi laudă şi îi imită,
mergând nebuneşte spre mâinile înfricoşate ale pedep-
sei lui Dumnezeu (Evr 10, 26-31).
43. Alergarea Stăruitoare 43
Şi astfel mânia lui Dumnezeu se va răzbuna asupra
tuturor, pentru necinstirea Adevărului Său şi a porun-
cilor Sale.
3. O, fra i lucrători şi fra i ascultători ai cutremu-
rătoarei Evanghelii aduse de Sângele Fiului lui Dumne-
zeu şi cu sângele celor mai sfin i fii ai Lui până astăzi,
– nu vă înşela i!
Nu vă permite i vouă să trăi i în vreun păcat osân-
dit de Cuvântul lui Dumnezeu,
iar dacă v-a i permis – măcar nu vă mai numi i ves-
titori ai Evangheliei.
Dacă nu vă permite i păcatul vouă, atunci să nu-l
permite i nici altora!
Nu permite i nimănui să degradeze, călcând în pi-
cioare şi batjocorind Cuvântul acestui cutremurător
Har, atât de scump plătit de Hristos Domnul nostru. Şi
de sfin ii Săi, părin ii noştri în El.
4. Voi, cei cărora Cuvântul v-a încredin at un
ogor, rămâne i şi veghea i în ogorul acesta, lucrând
ogorul vostru – şi nu vă duce i să lucra i în ogorul
altora. Aceasta nu numai că va trezi acolo gelozie şi
partide, suspiciuni şi certuri, ură şi dezbinări, – dar
lipsa voastră din ogorul vostru va fi folosită de sata-
na ca să-şi strecoare el acolo lucrătorii lui străini şi
potrivnici.
Dacă ve i face aşa, vă ve i trezi cu două neca-
zuri: întâi cu vrăjmăşia celor pe care îi tulbura i în
lucrul lor, al doilea, cu lucrătorii răului în propriul
vostru ogor.
44. 44 Traian Dorz
5. Voi poate că sunte i cu gând bun mergând la al-
ii, dar nu pute i fi cu gând bun părăsindu-i pe ai voştri.
Şi dacă voi sunte i plini de amărăciune din pricina
celor ce fac dezbinare în lucrul vostru de acasă, – gân-
di i-vă că aceasta este pedeapsa pentru că şi voi a i fă-
cut să fie tulburat lucrul fra ilor voştri acolo unde v-a i
dus mai des decât era nevoie.
Şi a i stat mai mult decât era îngăduit.
6. Oamenii ştiu dacă tu ai sufletul deschis fa ă de ei
şi dacă inima ta este fără ascunzişuri sau nu.
O, cât de aten i ar trebui să fim noi la cel care ne
pretinde să ascultăm învă ăturile lui – spre a vedea dacă
are el sufletul curat sau nu,
gândurile deschise sau nu,
umblările arătate sau nu.
Oricine este curat, acela nu ascunde nimic de fra i.
Nu-şi ascunde faptele, ci vine cu ele totdeauna la
lumină, pentru că ele sunt făcute în Dumnezeu (In 3, 21).
7. Nu- i ascunde gândurile tale de fra ii tăi, fiindcă
tot ce ascunzi de fra i este o nelegiuire înaintea lui
Dumnezeu.
Nu- i ascunde planurile, pentru că ceea ce este cu-
rat şi frumos n-ai nici nevoie şi n-ai nici voie să as-
cunzi.
Dacă este bun, atunci nu-i nevoie.
8. Oricine ascunde ceva este un suspect, un vino-
vat, un necinstit atât fa ă de Dumnezeu, cât şi fa ă de
fra i.
45. Alergarea Stăruitoare 45
Numai credin ele necurate au „adevăruri” ascunse
fa ă de unii şi cunoscute numai altora.
Numai oamenii necura i sufleteşte caută să-şi as-
cundă răspunsurile adevărate după întrebări prefăcute.
Pe un astfel de om, dacă îl întrebi:
– Frate, ai făcut lucrul cutare sau nu?
El, în loc să- i spună adevărul, î i răspunde la între-
barea ta deschisă cu o altă întrebare iscoditoare:
– Dar de ce mă întrebi?
– Bine, dar spune-mi, l-ai făcut sau nu?
– De unde ai auzit?
– To i fra ii spun că l-ai făcut.
– Care fra i i-au spus?
Ce satanice sunt aceste „răspunsuri” cu întrebare…
Ele arată ce şire i şi ce vicleni pot fi cei ce au căzut din
dragostea fră ească.
9. Şi uite aşa po i să-l tot întrebi pe un astfel de
vrăjitor căruia îi vorbesc tot felul de duhuri mincinoase,
tot felul de lucruri magice şi întortocheate, tot felul de
„descoperiri” care de care mai mincinoase,
că el nu-şi va destăinui ascunzişurile inimii, pentru
că nu-i nici cinstit şi nu-i nici curat.
Numai diavolul face aşa. Şi oamenii care sunt ai lui.
Omul lui Dumnezeu spune: „Şti i că n-am ascuns
nimic”… (Fapte 20, 20).
Şi sufletele fra ilor ştiu şi văd totdeauna adevărul
acesta curat al sufletului de apostol curat.
10. O, suflete lesne crezătoare, nu vă mai lăsa i
amăgite de gura largă şi de aerele misterioase ale
46. 46 Traian Dorz
acestor vrăjitoare, care se învăluiesc anume în astfel
de ascunzişuri, pentru a vă impresiona pe voi – ca să-i
crede i.
Toate „descoperirile” lor sunt numai rodul unor du-
huri înşelătoare şi prefăcute, care se ascund pentru a
vă orbi.
Se prefac în îngeri de lumină, ca să vă amăgească.
Şi vă vorbesc cu aere „profetice”, ca să vă atragă în
pierzarea în care se duc ei, folosindu-se de duhurile
voastre şi de neştiin a voastră.
Uita i-vă bine unde i-au dus pe cei ce i-au urmat
şi întreba i pe cei de lângă ei cu ce roade s-au ales.
Şi dacă nu vre i să vă trezi i în iad cu ei cu tot, des-
chide i-vă ochii acum,
cât încă mai ave i o uşă deschisă înapoi…
11. Nu vă teme i de nimic voi, care n-ave i nici
un ascunziş în sufletul vostru. Mărturisi i deschis şi
oriunde adevărul curat al lui Hristos din inima voas-
tră curată.
12. Sta i totdeauna cu sufletul deschis în fa a lui
Dumnezeu şi a oamenilor, căci dacă nu-i nici un păcat
ascuns în via a voastră,
nici un duh ascuns în inima voastră
şi nici un interes ascuns în lucrarea voastră,
– voi nu trebuie să vă teme i de nimeni şi de nimic.
13. Dacă în inima voastră este numai Duhul lui
Hristos,
în vorbirea voastră, numai Cuvântul lui Hristos
47. Alergarea Stăruitoare 47
şi în via a voastră, numai cură ia lui Hristos
– să îndrăzni i totdeauna şi să merge i oriunde.
Oricine v-ar cerceta nu va afla în voi decât pe Hristos.
Ce strălucită va fi atunci veşnic şi via a, şi moartea
spre mântuirea semenilor şi slava lui Dumnezeu!
14. Mântuitorul nostru iubit a spus: „Nu este sluga
mai mare ca Stăpânul său; dacă pe Mine M-au prigonit,
şi pe voi vă vor prigoni…”
Era aceasta o înştiin are încă de la început pentru
oricine alegea calea lui Hristos, ca să nu se aştepte pe
pământ la nici o altă soartă decât soarta Domnului
Iisus.
Aceasta este şi crucea, dar şi slava unui ucenic cre-
dincios.
15. Pe lângă înştiin ările Duhului Sfânt, care sunt
cuprinse în Cuvântul Sfintei Scripturi, – uneori Duhul
Domnului trimite şi în alt fel înştiin ări deosebite aleşi-
lor Săi, după cum este scris: „El vorbeşte prin visuri,
prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufunda i
într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
Atunci El le dă înştiin ări şi le întipăreşte învă ătu-
rile Lui (Iov 33, 15-16).
E foarte însemnat să cugetăm mai adânc uneori şi
la înştiin ările acestea – ca să deosebim bine care sunt
de la Dumnezeu.
Fiindcă nu toate sunt de la El.
16. Astfel de înştiin ări care vin din partea Dom-
nului ne sunt trimise cu trei scopuri.
48. 48 Traian Dorz
Întâi: pentru a ne încredin a pe noi că tot ce va veni
asupra noastră este cunoscut mai dinainte lui Dumne-
zeu, iar El trimite anume să ni se arate aceasta, pentru
ca noi să ştim că El ştie de noi
şi Se ocupă îndeaproape de izbăvirea noastră.
17. În al doilea rând: înştiin ările din vise ne sunt
trimise ca noi să fim bine încredin a i că atât vremea
necazului nostru, cât şi mărimea şi durata lui au fost
rânduite cu ştirea şi cu voia lui Dumnezeu,
iar ele nu vor fi nici mai grele şi nici mai mari de-
cât puterea noastră (I Cor 10, 13).
18. Iar în al treilea rând: înştiin ările acestea deose-
bite ne sunt necesare spre binele nostru (Rom 8, 18).
Spre înaintarea Evangheliei (Flp 1, 12-14).
Şi spre slava lui Dumnezeu (Rom 15, 18).
19. Aceste înştiin ări deosebite ale Duhului Sfânt
sunt însă totdeauna potrivite cu Cuvântul cel scris al
Domnului din Biblie.
Duhul Sfânt lucrează totdeauna împreună cu Cu-
vântul Sfânt şi El nu ne spune niciodată ceva care ar fi
împotriva Cuvântului, ci numai ceva mai limpede, cu
privire la starea mai grea în care ne găsim acum sau ne
vom găsi mai târziu.
Pentru aceasta, Domnul, ştiind că vom avea nevoie
de o mai mare tărie şi îndrăzneală, ne face uneori harul
acestor înştiin ări, spre a ne arăta şi încredin a că El este
cu noi.
49. Alergarea Stăruitoare 49
20. Dar să băgăm de seamă asupra a tot ce ne vine
apărând ca o înştiin are de la Duhul Sfânt, dar care este
în afara Cuvântului Bibliei.
Căci mai ales în această privin ă diavolul, marele
viclean şi prefăcut, lucrează cu mare putere la pierzarea
multora.
Dându-se drept Dumnezeu, diavolul le vorbeşte
unora la început lucruri nevinovate. Ba chiar potrivite
cu vreun verset Biblic… Dar lucruri care gâdilă plăcut
urechea lor mereu dornică după „descoperiri uimitoa-
re”. Şi înşală astfel inima lor îngâmfată care nu se
mul umeşte numai cu ce este scris, ci mai vrea mereu şi
alte „descoperiri”. Spre a se lăuda apoi pe ei înşişi că
sunt mai presus ca ceilal i fra i, – că lor le vorbeşte
Dumnezeu direct, mai mult şi mai altceva decât în
Sfintele Scripturi…
O, ce ispită ascunsă este aceasta – şi la ce mari că-
deri şi nenorociri i-a dus ea pe mul i îngâmfa i şi neas-
cultători care s-au lăsat atraşi în această cursă a diavo-
lului! Şi îi mai duce încă şi astăzi.
Ruga i-vă neîncetat: Doamne, izbăveşte-ne de min-
ciuna care pare adevăr. De rătăcirea care pare Evan-
ghelie. De satana care pare Hristos.
Amin.
50. 50 Traian Dorz
6. VORBIRILE LUI DUMNEZEU
1. Când Domnul Dumnezeu a găsit potrivit ca El să
vorbească oamenilor ceva cu totul deosebit, atunci tot-
deauna a vorbit la răscruci de întâmplări mari. Unor
aleşi ai Lui mari. Şi într-un fel mare…
Cum a vorbit lui Moise, lui Ilie, lui Daniel, lui Za-
haria, Sfintei Fecioare Maria, Sfântului Pavel, Sfântului
Ioan!…
Aşa au fost adevăratele apari ii şi vorbiri ale lui
Dumnezeu.
2. Dar când o stârpitură îngâmfată pretinde că lui
i-a vorbit Dumnezeu şi i-a poruncit să-şi dea jos de pe
perete un tablou şi să-l pună sub pat, iar în locul aces-
tuia să pună pe perete nişte năluciri…
ori alte asemenea „descoperiri neobişnuite”,
– numai nebunia aceluia nu vede că asta este lucra-
rea unui duh satanic care îşi bate joc şi de Dumnezeu, şi
de sufletul orbit de îngâmfare, căzut cu totul în stăpâni-
rea lui…
Dar şi de ideea minciunii…
51. Alergarea Stăruitoare 51
3. To i cei ce aleargă şi ascultă la nişte îngâmfa i
mincinoşi, prefăcu i în nişte „profe i nespus de aleşi” –
urmând sfaturile lor, vor ajunge ca ei.
Şi Dumnezeu să le facă tuturor celor care conştien i
îi încurajează şi îi sprijină parte de aceeaşi soartă ca
acelora, acum şi în vecii vecilor.
Fiindcă prin sprijinul pe care li-l dau ei, îi ajută pe
aceştia să facă atâta rău cât n-ar putea să facă niciodată
numai ei siguri.
4. Sunt uneori zile când n-am timp să stau nicio-
dată în fa a soarelui care a mers peste tot cerul în ziua
aceea, de la răsărit până la apus, – fără ca eu să-mi fi
făcut timp să mă opresc o clipă, să-mi ridic ochii spre el
cu dragoste şi recunoştin ă, mul umind lui Dumnezeu
că mi l-a dat.
Numai seara, după ce soarele-a apus, când vine noap-
tea – îmi aduc aminte că eu nu mi-am ridicat nici o pri-
vire spre fa a soarelui, câtă vreme o aveam lângă mine.
Nu m-am oprit nici o clipă să mă gândesc la el.
O, câ i fac acelaşi păcat fa ă de Dumnezeu!
5. Nu ştiu cum, dar un sim ământ de ruşine şi de
teamă îmi umple inima mea nerecunoscătoare. Cum am
putut eu să nu fac nici atâta pentru marea binefacere a
soarelui fa ă de mine?
Dar dacă mâine n-o să mai răsară, căci nu merit?
Ce mă voi face eu atunci?
O, ce bine este că Dumnezeu este încă bun şi cu
cei nerecunoscători, şi cu cei răi, după cum este scris
(Lc 6, 35).
Dar ce vor face ei în clipa când nu va mai fi?
52. 52 Traian Dorz
6. Va veni o seară din care, peste cei nemul umitori
şi răi, soarele binefăcător nu va mai răsări şi ploaia bi-
nefăcătoare nu va mai cădea.
Pentru aceştia va veni atunci nu lumina, ci întuneri-
cul. Şi va cădea peste ei nu ploaia de apă, ci cea de foc.
7. Vine o zi când bunul părinte, iubitorul frate, dra-
gul prieten pleacă…
La ărmul unei mări îl aşteaptă o corabie pregătită
să-l ia de la noi şi în curând n-o să-i mai vedem nicio-
dată fa a.
Anii lui petrecu i printre noi au trecut.
Pentru el, poate zilele şi nop ile petrecute cu noi au
fost nu zile şi nop i de somn sau de petrecere, – ci zile
de jertfe şi de osteneli,
cu lacrimi pentru fiecare şi lângă fiecare dintre noi.
Pentru ei n-au fost zile de sărbători şi de odihnă, ci
toate au fost numai zile lucrătoare, ostenitoare, chinui-
toare, în care au umblat propovăduind Împără ia lui
Dumnezeu, – bunul cel mai rar şi cel mai scump,
dar despre care sunt tot mai pu ini cei care ne mai
vorbesc acum.
O, dacă am şti să-i pre uim până încă îi mai putem
avea!
8. O, sfântă fa ă de părinte şi frate, scăldată în la-
crimi, uscată de vânturi, lovită de palme, scuipată de
netrebnici, urâtă de cei pe care i-ai miluit, sărutată de
iude, îmbră işată de prefăcătorie,
– cât de pu ini sunt cei care te cuprind cu recunoş-
tin ă!
53. Alergarea Stăruitoare 53
Cât de pu ine sunt buzele curate care î i sărută la-
crimile!
Mâinile moi care î i şterg sudoarea!
Buzele recunoscătoare care î i răcoresc ascunsa ta
arşi ă şi- i alină ascunsele tale usturimi!
Cât de pu ine sunt acestea, câtă vreme tu eşti lângă
ele şi eşti lângă ei!
Şi cât de mul i ochi se uită după soare numai când
el a apus!
După părin i, numai când ei au murit.
După binefăcătorul lor, numai după ce s-a dus.
După fa a sfântă, numai după ce ea pleacă pentru
totdeauna.
9. O, suflete drag, tu nu face răul, ci binele.
Tu nu uita, ci adu- i aminte.
Tu nu- i lăsa, ci fă- i datoria de fiecare dată fa ă de
cel care î i dă lumina pentru trupul tău
şi fa ă de cel ce i-o dă pentru sufletul tău.
10. Caută fa a soarelui tău câtă vreme ea este încă
pe cer şi ochii tăi o pot vedea.
Caută fa a binefăcătorului tău câtă vreme ea este
încă pe pământ şi ochii tăi o mai pot privi,
şi mâinile tale o mai pot îmbră işa,
şi buzele tale mai pot să o sărute cu recunoştin ă şi
cu dragoste.
Căci în curând vine vremea când te vei uita în sus
şi în jos să mai vină – şi nu va mai veni.
Te vei duce aici şi acolo să-l mai afli, vei întreba pe
unii şi pe al ii să- i mai spună…
54. 54 Traian Dorz
Dar nu va mai veni de nicăieri, nu-l vei mai afla ni-
ciunde. Şi nu- i va spune nimeni nimic.
Atunci po i să tot plângi că n-ai ştiut pre ui la timp
harul pe care l-ai avut şi nu-l mai ai.
11. Ce fericit vei fi dacă dragostea ta a ştiut folosi
la vreme harul de care Dumnezeu i-a făcut parte,
dacă n-ai rămas cu nimic dator niciunui binefăcător
prin care Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri unice
pe pământ!
Fericit este Efesul care a avut un astfel de părinte
ca Pavel.
Acolo, după plecarea Sfântului Apostol Pavel, a
venit Sfântul Apostol Ioan.
După plecarea unui soare, a venit un altul,
după plecarea unui mare binefăcător, a venit un
altul şi mai mare.
Aceasta este răsplata lui Dumnezeu pentru sufletele
curate şi smerite, ascultătoare şi sincere,
care nu uită niciodată ce datorează fiecăruia
şi nici nu plătesc mai pu in niciunuia.
12. Un om trimis de Dumnezeu într-un loc, într-o
cetate, într-o adunare, într-o biserică, într-o familie vine
acolo încărcat de o mare răspundere pentru mântuirea
fiecărui suflet din locul acela, din adunarea, din Biseri-
ca şi din familia aceea.
Sângele tuturor acelora cărora el trebuie să le ves-
tească mântuirea se găseşte asupra lui. Şi câtă vreme el
nu-i mărturiseşte fiecăruia tot adevărul…
55. Alergarea Stăruitoare 55
câtă vreme nu-l sfătuieşte zi şi noapte, cu lacrimi,
pe fiecare dintre ei şi nu umblă în mijlocul tuturor pro-
povăduindu-le Împără ia lui Dumnezeu cu toată smere-
nia, cu multe lacrimi şi în mijlocul tuturor încercărilor
şi uneltirilor,
– atâta vreme sângele lor este asupra lui.
13. Dar când trimisul lui Dumnezeu le-a făcut pe
toate acestea din toată inima sa,
– atunci el poate fi acolo liniştit.
Poate pleca liniştit de acolo, dacă trebuie să plece.
Şi poate muri liniştit oricând, dacă trebuie să
moară…
El este curat de sângele tuturor.
14. Sângele celor care l-au ascultat pe trimisul Dom-
nului a trecut asupra lui Hristos, Care i-a răscumpărat
pe vecii vecilor.
Iar sângele celor care n-au ascultat a trecut asupra
lor înşişi tot pe vecii vecilor.
Aşa şi numai aşa poate scăpa de sub vina sângelui
altora un trimis al lui Dumnezeu (Ezec 3, 19).
15. Un vestitor al Domnului care nu-şi simte mereu
pe conştiin a lui teama şi răspunderea pentru sufletele şi
mântuirea celor printre care umblă propovăduind Cu-
vântul lui Hristos – acela nu-şi va face niciodată slujba
aceasta cinstit. Nici fa ă de Domnul, nici fa ă de ascul-
tătorii săi.
Acela poate să se descarce pe el însuşi de sără-
cie, strângând foloase materiale de la cei între care
propovăduieşte,
56. 56 Traian Dorz
dar se va încărca pe vecii vecilor cu sângele celor
pe care i-a lăsat în necunoştin ă despre Hristos, despre
naşterea din nou din El, despre via a nouă în El şi des-
pre aşteptarea lui în cură ie.
16. Frate vestitor al Domnului, să luăm bine seama
asupra marii răspunderi pentru sângele tuturor alor noştri.
Vino să ne cercetăm bine dacă noi putem spune cu
adevărat ca Sfântul Apostol Pavel, că suntem nevino-
va i de sângele tuturor celor a căror mântuire depinde şi
de mântuirea noastră?
17. Părin ii tăi au murit necredincioşi… Eşti tu oa-
re chiar nevinovat de sângele lor?
Copiii tăi, în loc să vină cu tine la Domnul, merg
cu păcatul la satana… Oare nu eşti tu vinovat de sân-
gele lor?
So ul tău, fra ii tăi, vecinii, rudele, cunoscu ii, co-
legii tăi merg la pierzare, şi nu la mântuire… Oare tu
po i spune înaintea lui Dumnezeu că eşti chiar nevino-
vat de sângele lor?
Mâine va trebui dat seama de asta înaintea lui
Hristos!
Ce vei răspunde tu oare?
18. Abia aşteptau Diotref şi ai lui să poată sări şi
rupe neopri i de nimeni mieluşeii, oi ele şi chiar oile
Domnului rămase fără Pavel, apărătorul credincios şi
iubitor.
Lucrătorii aceia răi, câinii şi scrijela ii aceia pân-
deau mereu momentul prielnic…
57. Alergarea Stăruitoare 57
O, ce trist este când oile Domnului nu ascultă gla-
sul bunului păstor, ca să se ferească pe cât pot…
Ci ascultă glasul viclean al lupului prefăcut – şi se
duc în gura lui.
19. O, fra i şi surori care a i fost binecuvânta i cu
un păstor bun şi veghetor asupra voastră, – ave i grijă
când el nu mai este printre voi.
Ave i grijă când el pleacă de la voi.
Ave i grijă că îndată lupii care stau la pândă vor
vedea că el nu mai este şi vor năvăli din toate păr ile,
căutând să rupă fiecare cât mai mult şi cât mai viclean.
20. Nu lăsa i să intre în adunarea Domnului un lup
cu altă învă ătură,
un duh cu altă credin ă,
un „vestitor” al unui alt Iisus (II Cor 11, 4).
Nu-l îngădui i să se ridice şi să ia cuvântul.
Nu-l lăsa i să continue, dacă l-a luat prin furt.
Nu-l lăsa i decât să asculte, dacă vrea.
Iar dacă nu vrea să stea liniştit, lua i-l de mână li-
niştit şi scoate i-l frumos afară, să plece în drumul lui.
Dumnezeu să le binecuvânteze pe acele suflete cre-
dincioase care vor veghea astfel asupra turmei Domnului.
Amin.
58. 58 Traian Dorz
Nu mai sunt comori
Nu mai sunt comori pe lume
ca cereasca părtăşie
care-atât de strălucită
Tu, Iisus, mi-ai dat-o mie.
Ce-ar mai fi, Iisuse, oare
din comorile minunii
ca sărutul Tău pe lacrimi
din fiorul rugăciunii?
Unde-s oare-n lumea asta
stări mai binecuvântate
ca-n lumina-mbră işată
de cununi împreunate?
Unde-s legăminte nalte
pân’ la cele şapte stele,
înăl ate printre îngeri,
cum sunt cele ale mele?
Unde-i jertfa-atât de sfântă,
cu-aşa foc împreunată,
din cântări atât de limpezi,
cum e cea-n iubire dată?
Doamne, ine-mi-le sfinte
şi curate pân’ la Tine,
iar acolo le-mpreună
cu miresmele- i divine…
59. Alergarea Stăruitoare 59
7. PĂZIREA LUCRĂRII DOMNULUI
1. Sfătui i cu stăruin ă şi porunci i în Numele
Domnului fiecărui frate şi soră în casa căruia ar veni un
aducător de învă ături străine, – să asculte porunca
Domnului care zice: „Nici să nu-l primi i în casa voas-
tră, nici să nu-i zice i bun-venit…”
Ci încă din poartă, frumos, dar hotărât, să-i spune i:
„Domnul să aibă milă de tine, du-te-n drumul tău, în
casa mea nu ai loc. Pleacă şi nu mai veni.”
Atât, – şi după aceea închide uşa ta.
Şi nu vă teme i de nimic, căci porunca de a face aşa
ne-o spune Sfântul Ioan, cel care a stat cu capul pe Ini-
ma lui Iisus (II Ioan 10).
Şi Pavel, cel care a scris I Corinteni 13 şi Galateni
1, 8-9.
Şi Hristos Însuşi (Mt 24, 23-26 şi 18, 17).
În felul acesta vă ve i împlini o datorie sfântă fa ă
de păzirea Lucrării Domnului.
2. Din mijlocul nostru, tocmai din mijlocul nos-
tru se vor scula oameni care vor învă a lucruri strică-
60. 60 Traian Dorz
cioase, ca să atragă sufletele din partea Domnului
spre partea lor.
Să nu mai ină învă ăturile Domnului, ci să le pri-
mească pe ale lor.
Să nu mai meargă în casa Domnului, ci să meargă
în casa lor.
Să nu mai urmeze Oastea Domnului, ci să urmeze
sectei lor…
Ave i o sfântă datorie să-i îndepărta i din Lucrarea
Domnului, ca să nu-i mai facă atâta rău. Căci aceştia nu
se vor îndrepta niciodată.
3. Da! Acela care se preface mai smerit şi mai as-
cultător până îl înve i, până îl aju i, până îi ară i totul, –
ca să afle bine unde pui tu cheia, spre a şti cum să- i
vină şi să se aşeze el la masă…
da, acela care se preface că vrea să-şi vândă por ia
lui de lapte, ca să- i cumpere cuvântul şi încrederea, –
pentru că ştie el, şiretul, că ai să-i ară i milă şi ai să-i
dai tot ce- i cere,
– şi după ce îi vei da pâinea ta, inima ta şi dragos-
tea ta, atunci când îi va veni lui potrivit, va şti el cum
să- i înfigă cu itul pe la spate, ca să pună el piciorul în
altarul Domnului,
mâna lui pe toiagul sfânt
şi steagul lui pe turnul cetă ii fră eşti.
Dumnezeu să-i plătească după cum a făcut şi după
cum face.
4. Da, acela pe care l-ai strâns de pe drumuri,
l-ai spălat, l-ai hrănit şi l-ai îmbrăcat,
61. Alergarea Stăruitoare 61
apoi i-ai dat un rost, ca să fie şi el un „ucenic”, cre-
zându-l om,
dar el era un demon.
Da, acela care zicea că l-a străpuns cuvântul tău:
„Ce-ai făcut din inima mea?”, acela- i va străpunge toc-
mai el inima ta în chipul cel mai mişelesc şi cel mai
murdar.
Ca să se împlinească profe ia: „Acela care întinde
cu Mine în blid, acela Mă va vinde”…
Şi acela care mănâncă din pâinea mea ridică împo-
triva mea călcâiul său…
Vai, ce cumplit adevăr este acesta!…
5. – Atunci ce să facem, Doamne, – să nu mai pri-
mim pe nimeni, să nu mai miluim pe nimeni, să nu ne
mai încredem în nimeni?
– Nu!… Ci să primi i, să hrăni i, să milui i, – dar
fi i totdeauna cu cea mai mare grijă la acela care vă cere
mai milog şi se preface mai prieten şi vrea să ştie mai
multe de la voi.
Acela mai totdeauna este un drac, – sau poate fi.
Să-l îndepărta i înainte de a vă îndepărta el pe voi
de adunarea voastră. Şi adunarea voastră, de Hristos.
6. După plecarea unui învă ător sfânt, de o mie de
ori să fi i mai cu grijă în inerea învă ăturilor pe care vi
le-a spus el.
Până ce l-a i avut între voi, dacă v-a i inut de în-
vă ătura lui cu două mâini, după plecarea lui ine i-vă
cu zece.
62. 62 Traian Dorz
7. Până ce era bunul învă ător cu voi, dacă toată
răspunderea a i lăsat-o întreagă asupra lui singur, – du-
pă plecarea lui lua i-vi-o fiecare ca şi cum a i fi o părti-
cică din el şi to i împreună el întreg.
Şi dacă până ce era el cu voi inea i învă ăturile cu
o inimă slabă, după plecarea lui ine i-le cu şapte inimi
puternice.
Căci numai atunci vânturile nu vă vor putea smulge.
Şi lupii nu vă vor putea nimici.
Şi iudele nu vă vor putea împrăştia.
8. Binecuvântate sunt şi binecuvântate să fie mâi-
nile bătătorite de munca cinstită şi de ostenelile iu-
bitoare,
mâinile crăpate de sapă şi ger în slujba dragostei de
familie, de semeni şi de Dumnezeu.
Dacă picioarele celor ce vestesc pacea sunt atât de
frumoase, cum scrie Cuvântul Sfânt, – cât de frumoase
trebuie să fie mâinile care lucrează în slujba ei!
Nimic nu poate dovedi mai bine cinstea unui apos-
tol al lui Hristos ca mâinile lui bătătorite lucrând pentru
Domnul, pentru fra i şi pentru trebuin ele alor săi.
Sfântul Pavel spune: „Şti i că mâinile acestea au
muncit pentru trebuin ele mele şi ale celor ce erau cu
mine…
Ce mâini sfinte erau acestea!…
9. Când un învinuitor i-a zis odată aspru unui frate
cinstit:
– Voi nu munci i nimic, toată ziua sta i numai să vă
ruga i, mânca i pâinea de pomană!…
63. Alergarea Stăruitoare 63
Atunci fratele i-a arătat palmele lui bătătorite şi
crăpate şi i-a zis, privindu-l în ochi:
– Iată, domnule, mâinile acestea!… Spune dumnea-
ta, astea sunt mâini de om care numai stă şi se roagă?
Învinuitorul a privit oarecum încurcat şi zise:
– Ei, poate dumneata nu, dar pe ceilal i îi înve i aşa.
– Păi dacă eu muncesc, cum să-i învă pe al ii să
facă altfel? Pe noi Hristos ne-a învă at să ne câştigăm
pâinea noastră cu sudoarea frun ii noastre, nu cu su-
doarea frun ii altora. Şi să ştii că noi to i avem astfel
de mâini.
Fireşte că n-a mai putut spune nici un singur cuvânt.
Cea mai bună dovadă a cinstei noastre sunt mâinile
bătătorite.
10. Ce bine este când bunul lucrător al Cuvântului
este şi un bun lucrător al mâinilor, al lacrimilor, al ge-
nunchilor, al inimii!
De fapt, numai atunci el este cu adevărat un lucră-
tor bun al Evangheliei, când este mai întâi un bun lu-
crător al celorlalte.
Evanghelia adevărată nu se propovăduieşte mai întâi
cu cuvântul, ci mai întâi se propovăduieşte cu tăcerea.
Şi nu mai întâi cu picioarele, ci mai întâi cu ge-
nunchii,
şi nu mai întâi cu vorbele gurii, ci mai întâi cu la-
crimile ochilor,
şi nu mai întâi cu gesturile mâinilor, ci mai întâi cu
bătăturile lor.
Evanghelia propovăduită în felul acesta este singu-
ra Evanghelie vie, adevărată, rodnică şi sfântă.
64. 64 Traian Dorz
11. Propovăduitorii unei astfel de Evanghelii sunt
adevăra ii trimişi ai lui Hristos.
To i ceilal i care nu sunt aşa şi care nu fac aşa sunt
nişte meseriaşi odioşi, nişte diletan i netrebnici care
şi-au făcut din Evanghelie o meserie convenabilă şi din
Hristos, un motiv de câştig uşor şi necinstit.
Tu dintre care aceste două tagme faci parte?
Se vede după mâinile tale, după genunchii tăi, după
via a ta.
12. Cel mai uşor lucru este să dai pildă pe al ii.
Şi cel mai greu lucru este să te dai pildă pe tine –
fie în bine, fie în rău.
Dacă eşti un rău, niciodată nu te vei da pildă de ră-
utate pe tine însu i, din două motive: fie din îngâmfare,
fie din ruşine.
Dacă eşti un om bun, niciodată nu te vei da pildă
pe tine, din o mie de motive.
13. Când eşti un fariseu, spui: Î i mul umesc, Doam-
ne, că eu nu sunt atât de rău ca al ii sau chiar ca acest
vameş…
Când eşti un ticălos şi un desfrânat, totdeauna te
vei compara cu al ii şi vei zice: Oricum, tot nu sunt ca
ăla sau ca aia…
14. Dar şi când eşti smerit te vei compara cu vameşul
şi vei zice: O, de-aş ajunge să mă pocăiesc şi eu ca el!
Sau când eşti răbdător, vei arăta spre Iov sau spre
Hristos – şi vei zice: O Doamne, ce este răbdarea mea
pe lângă răbdarea aceasta!…
65. Alergarea Stăruitoare 65
Sau când eşti în suferin ă, vei zice: Ce este sufe-
rin a mea pe lângă cele pe care le-ai îndurat Tu, Dom-
nul meu, – şi înaintaşii mei sfin i!…
Ce greu este, într-adevăr, să te dai pildă pe tine
însu i!
15. Numai oamenii cu adevărat mari înaintea lui
Dumnezeu au putut să se dea pe ei înşişi pildă vrednică
de urmat.
Ce pildă în toate privin ele ne-a fost nouă, mai pre-
sus de to i şi de toate, Marele nostru Dumnezeu şi
Mântuitor Iisus!
El Cel Dintâi a spus: „Învă a i de la Mine, că Eu
sunt blând şi smerit cu inima” (Mt 11, 29). Sau: Eu
v-am dat o pildă – cum am făcut Eu, aşa să face i şi voi
(In 13, 15).
16. După Domnul Iisus, câte au fost mereu şi me-
reu acele vie i sfinte şi inimi mari care au putut spune:
„Urma i-mă pe mine, fra ilor, şi uita i-vă cu băgare de
seamă la cei ce trăiesc după pilda pe care o ave i în noi”
(Flp 3, 17)?
O, cât de mult le datorăm noi acestor trimişi mari şi
sfin i care, având în ei o fire omenească tot ca şi noi, au
putut totuşi să se înal e atât de mult spre Hristos, încât
să ne poată fi cu vrednicie o pildă vrednică de urmat, o
pildă strălucită de realizare a vie ii Lui.
Ei ne-au arătat că este cu putin ă realizarea sfin e-
niei încă de pe pământ, pornind de la cel mai de jos ni-
vel – şi ajungând până la cel mai de sus.
66. 66 Traian Dorz
17. Mai ales râvna după argin i, după aurul şi după
hainele de acum mănâncă mântuirea cea veşnică a mul-
tora, dacă nu a tuturor.
E, într-adevăr, ceva nespus de scârbos această bles-
temată foame după bani, luptă după haine şi alergare
după câştig…
O, unde sunte i, mâini ale lui Pavel bătătorite de
muncă, ochi ai lui Pavel scălda i în lacrimi, genunchi ai
lui Pavel bătuci i de rugăciune?
18. Vorbirea Părintelui Iosif la zece ani de păstori-
re în fa a păstori ilor săi este tot aşa un testament sfânt:
„…Casa mea n-a fost a mea – zicea el atunci – ci
a voastră, a tuturor. Calul meu şi căru a mea au fost
ale celui ce-a avut nevoie de ele în orice vreme.
Timpul meu a fost al vostru, via a mea şi pâinea mea,
la fel… Zece ani de zile v-am fost o pildă în toate
privin ele.
Iar dacă eu am avut o datorie să fiu aşa pentru
Dumnezeu fa ă de voi, – atunci şi voi ave i datoria să
călca i pe urmele mele, pentru a fi vrednici de mântui-
rea pe care v-am propovăduit-o…”
O, sfin i părin i adevăra i, – unde sunte i astăzi?
Şi unde este via a noastră fa ă de pilda pe care ne-a i
dat-o voi?
19. O, vestitor al lui Hristos şi propovăduitor al
Sfintei Lui Evanghelii, – fă şi tu aşa de fiecare dată.
După ce ai terminat ce ai avut de spus oamenilor
despre Dumnezeu, întoarce-te şi aşază-te pe genunchi,
începe să-I spui acum lui Dumnezeu despre ei.
67. Alergarea Stăruitoare 67
De la biserică, unde L-ai predicat pe Hristos, nu te
du întâi la masă, ci la rugăciune, pentru cei cărora le-ai
vorbit.
20. De la adunarea unde ai mărturisit Cuvântul
Sfânt, nu te du întâi să te culci, ci du-te mai întâi să te
rogi fierbinte pentru cei care au auzit Evanghelia pro-
povăduită.
După ce ai închis Biblia, nu deschide gluma, nu
deschide râsul, nu deschide flecăreala.
Şi după ce te-ai despăr it de fra i, nu te duce la pă-
cat, nu te uni cu lumea şi nu te alipi de satana.
Doamne Dumnezeul nostru, ajută-ne pe to i să
fim aşa.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Unde nu e cumpătare, să te-aştep i la sărăcie
chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avu ie;
căci atunci când vasul curge, chiar când pierde doar un pic,
în curând soseşte vremea că n-a mai rămas nimic.
68. 68 Traian Dorz
8. VORBA ŞI ÎMPLINIREA
1. După fiecare vorbă bună, îngenunchează cu do-
rin a să o împlineşti.
După fiecare vorbă slabă, îngenunchează cu pocă-
in ă, să te îndrep i.
După fiecare despăr ire de fra i, îngenunchează pen-
tru statornicia lor.
După fiecare despăr ire de vrăjmaşi, îngenunchează
pentru mântuirea acestora.
2. Când umbli înaintea lui Dumnezeu în genunchi,
po i umbla înaintea oamenilor în picioare.
Şi când vorbeşti cu Domnul smerit, po i vorbi cu
satana demn.
3. Nu uita rugăciunea la orice despăr ire de cei iubi i.
Cât de grăbită ar fi plecarea ta,
cât de aproape ar fi drumul tău,
cât de mul i ar fi oamenii care se uită la tine,
– nu uita, nu neglija şi nu te ruşina să te rogi.
69. Alergarea Stăruitoare 69
Un vechi proverb spune aşa: Când mergi la război,
fă o rugăciune. Când mergi într-o călătorie, fă două ru-
găciuni. Când mergi să- i cau i so ie, fă trei rugăciuni.
Fiindcă oriunde mergi există primejdii.
4. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne porunceşte
tuturor: „Ruga i-vă neîncetat”, – fiindcă în orice vreme
poate să vină un cutremur, în orice loc po i fi primejduit
şi în orice stare ai nevoie de ocrotirea lui Dumnezeu.
Deci nu uita de rugăciune în orice vreme, în orice
loc şi în orice stare ai fi.
5. Binecuvântată este vremea întotdeauna când fra-
ii stau şi împreună şi în acelaşi loc. Şi numai acea vre-
me şi acea stare este cu adevărat binecuvântată.
Pentru că de atâtea ori fra ii sunt în acelaşi loc, dar
nu sunt împreună.
Sunt în aceeaşi casă, dar nu sunt uni i.
Sunt în aceeaşi lucrare, dar nu sunt una.
Sunt în acelaşi nume, dar nu sunt la fel.
6. O, ce tristă este starea „în acelaşi loc” a acelora
care nu sunt „împreună”!
A acelora care cu trupul sunt lângă fra i, dar cu su-
fletul sunt departe de ei.
Cu numele sunt ca ei, dar cu credin a, cu purtarea,
cu vorbele lor – ei sunt tocmai împotriva fra ilor.
În locul acela, Duhul Sfânt este întotdeauna întristat,
focul Lui este stins,
binecuvântarea Lui, pierdută
şi roadele Lui, nimicite…
70. 70 Traian Dorz
Doamne Dumnezeul nostru, nu ne lăsa să rămâ-
nem aşa.
7. Dar unde, prin harul lui Dumnezeu şi prin lup-
tele sufletelor adunării, fra ii ajung o inimă şi un gând,
acolo nu numai că nimic nu împiedică venirea şi rămâ-
nerea Duhului Sfânt, – dar toate o cheamă.
Acolo, pe Duhul Sfânt Îl cheamă rugăciunea lor în
acelaşi glas.
Şi ochii înlăcrima i ai tuturor.
Şi mâinile lor împreunate.
Şi dragostea lor arzând la fel.
8. Fra ilor şi surorilor, când vă aduna i în acelaşi
loc, face i totul ca să fi i împreună.
Face i totul ca să fi i împreună o inimă şi un gând,
o învă ătură şi o credin ă, o vorbire şi o umblare.
Face i fiecare totul ca să fi i ca fra ii atât trupeşte,
cât şi sufleteşte.
Învoi i-vă între voi, cei care sim i i cu Domnul şi
vă doare pentru Lucrarea Lui, – şi lua i cu hotărâre zile
de jertfă împreună
şi ceasuri de rugăciune împreună.
Iar în zilele hotărâte pentru jertfă, fi i una în post.
În ceasurile hotărâte pentru rugăciune, fi i una în
rugăciune.
Atunci toate cererile vor fi împlinite, după făgădu-
in ele Domnului.
9. Oriunde a i fi în ziua postului şi a rugăciunii, fi i
într-un gând şi cu ceilal i care sunt în post.
71. Alergarea Stăruitoare 71
Oriunde a i fi în ceasul rânduit pentru rugăciune,
fi i într-un duh cu ceilal i care se roagă.
Şi face i postul nu cu greutate, ci cu bucurie.
Şi face i rugăciunea nu rece, ci fierbinte.
Şi stărui i în aceasta nu doar până la o vreme, ci
până la o biruin ă.
Şi ve i vedea cu bucurie cum Dumnezeu vă va răs-
punde.
10. Nu mai lăsa i ca un duh străin să-şi facă lucra-
rea lui nimicitoare între voi, fiindcă orice rău îngăduit
undeva aduce nimicirea în urma lui.
Lua i seama la cei care l-au îngăduit, în ce ruină şi
pierzare au ajuns.
Dacă vre i ca Domnul să vă ajute, ajuta i-vă mai
întâi voi înşivă, – cât pute i.
11. Marile lucrări ale Adevăratului Dumnezeu sunt
totdeauna cutremurătoare, înalte, strălucite şi puternice.
Ele sunt înso ite totdeauna de o mare încredin are
că sunt ale lui Dumnezeu.
To i cei care le văd sau le aud ştiu, fără nici o în-
doială, că numai puterea lui Dumnezeu este în stare să
le facă.
Şi de aceea, când vine îndată cuvântul care lămu-
reşte minunea, – acest cuvânt este crezut, este ascultat
şi este urmat de o mare mul ime de inimi care au fost
martore ale minunii.
Aceasta este dovada dată de prezen a lui Dumne-
zeu, de prezen a între noi a Duhului Sfânt.
72. 72 Traian Dorz
12. Înainte de venirea Mântuitorului Hristos, când
era lucrarea Tatălui, atunci satan s-a opus el însuşi aces-
tei lucrări, uneltind direct contra lui Dumnezeu.
13. La venirea Domnului Hristos, când începea lu-
crarea Fiului, – s-a ridicat Antihristul, care a scornit tot
felul de contrafaceri ale Învă ăturii şi ale Duhului lui Iisus.
14. Iar la pogorârea Duhului Sfânt, când începea
ultima lucrare a Ultimei Persoane a Sfintei Treimi, –
satana a trimis şi le trimite împotriva Duhului Sfânt pe
toate duhurile lui mincinoase, insinuante şi josnice,
care să imite şi să degradeze lucrarea înaltă şi sfântă
a Duhului lui Dumnezeu.
De aceea sunt atâtea imita ii înşelătoare ale atâtor
duhuri, toate prefăcându-se a fi Duhul Sfânt. Vai de cei
ce se lasă amăgi i!
15. Oriunde este o lucrare a Duhului Sfânt, acolo
este puternic sim ită prezen a lui Hristos, cum sim i căl-
dura lângă o sobă aprinsă.
Cum sim i mireasma într-un strat de crini.
Cum sim i mierea într-o dulcea ă.
Când este Duhul Sfânt într-o rugăciune, atunci sim i
acolo un cutremur de inimă, o putere în suflet, o revăr-
sare în lacrimi, o primăvară în toată fiin a şi adunarea.
Aceasta este dovada Duhului Sfânt. Unde nu este
această dovadă – nu este Duhul Sfânt.
16. Când este Duhul Sfânt într-o vorbire, atunci un
cutremur ceresc înfioară totul,
o lumină cerească descoperă tainele inimilor,
73. Alergarea Stăruitoare 73
o putere cerească împinge la pocăin ă şi atrage la
legământ
şi un fior ceresc îi cuprinde şi îi înal ă pe to i ca
într-un car de foc în care zbori împreună cu Dumnezeu.
Şi după acest vuiet de vânt ceresc, sim i cum o lu-
mină dumnezeiască s-a coborât şi s-a aşezat şi peste ti-
ne, transformându-te în altceva, mai înalt, mai curat,
mai sfânt de cum fuseseşi până la ea.
17. Unde s-a făcut o lucrare adevărată a Duhului Sfânt,
ea aşa s-a făcut. Aşa se face. Şi aşa va fi până în totdeauna.
Fiindcă Dumnezeu este Acelaşi Ieri, Azi şi în Veci.
Şi fiindcă El este totdeauna Sus – şi nu jos.
Sus pe Sinai, Sus pe Tabor, Sus pe Golgota,
Sus în Ierusalim, Sus în Ceruri.
18. Lucrările Duhului Sfânt sunt felurite.
Darurile Duhului Sfânt sunt felurite.
Roadele Duhului Sfânt sunt felurite.
Dar lucrările Lui felurite sunt de o adâncă armonie
toate între ele, cum sunt un câmp de flori de toate mă-
rimile şi culorile una între ele.
19. Darurile Duhului Sfânt se completează între ele
într-o desăvârşită unitate ca instrumentele într-o or-
chestră, ca spi ele într-o roată, ca ramurile într-un pom.
Iar roadele Duhului Sfânt se înfrumuse ează şi se
completează unele pe altele, îmbinându-şi miresmele,
gusturile şi con inutul lor dulce
potrivit cu trebuin ele cereşti ale fiecărui suflet şi
ale întregii Biserici.
Până la statura plinătă ii lui Hristos (Ef 4, 13).
74. 74 Traian Dorz
20. Când într-un suflet se face naşterea din nou şi
acela se umple de Duhul Sfânt, care roadă a Duhului şi
care virtute creştină se vede mai întâi în via a lui?
Toate se văd deodată, ca atunci când o roată por-
neşte la drum: nu ştii care spi ă din ea se mişcă prima!
Toate deodată!
Aşa este şi în via a unui om născut din nou, cu lu-
crările, roadele şi virtu ile Duhului Sfânt.
Atunci tot ce-i dă Duhul Sfânt este plin de putere,
de dulcea ă, de frumuse e.
Fie că e vorba de rugăciune, fie de vorbire, fie de
binefacerile lui felurite în mijlocul celorlal i oameni.
Doamne, Duhule Sfinte, fă- i roadele Tale fru-
moase şi pline în via a noastră a tuturor.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
A fi cumpătat înseamnă a griji de-orice fărâmă,
zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i, se dărâmă.
75. Alergarea Stăruitoare 75
9. CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT
1. O, frate lucrător al Domnului, păstor al Biseri-
cii, trimis al lui Hristos, – ce bine este atunci şi de tine
şi de to i cei ce te ascultă, când tu umbli călăuzit de
Duhul Sfânt,
când vorbeşti ce- i dă Duhul Sfânt,
când mergi unde te trimite El şi lucrezi potrivit cu
voia Lui!
Ce binecuvântare se revarsă acolo, ce căldură cu-
prinde sufletele şi ce roade minunate rămân în urma ta!
Dumnezeu să te binecuvânteze pentru a fi mereu în
Duhul şi într-o astfel de stare cerească!
2. Tot ce dai atunci cu mâna ta, ce sco i din inima
ta, ce cân i cu graiul tău sau cu harfa ta va fi inspirat,
vibrant, viu, dulce şi fericit, căci aşa sunt cele pe care le
dă Duhul Sfânt.
Şi mul imea va vedea aceasta şi-L va primi pe
Hristos cu putere, cu grabă, cu bucurie, cu adevărat.
76. 76 Traian Dorz
3. Nu te ridica la vorbire dacă nu ai un puternic
îndemn din partea Duhului Sfânt şi o aprinsă lumină
de la El.
Căci atunci predicu a ta va fi searbădă, cântarea ta,
uscată şi roada lor, moartă.
Ci umple-te mai întâi de Duhul Sfânt prin rugăciu-
ne, prin medita ie, prin smerenie, – şi numai apoi spu-
ne, şi atunci cântă.
O, ce minunate lucruri î i va da Domnul ie atunci –
şi prin tine altora!
Şi ce bine ar fi dacă în adunarea Domnului ar fi
numai astfel de stări în Duhul,
şi ale celor ce dau, şi ale celor ce primesc!
4. Ce minunată este întotdeauna împreună-lucrarea
dintre Dumnezeu şi trimişii Lui!
Dintre Hristos şi ucenicii Săi!
Dintre Duhul Sfânt şi uneltele Sale!
Din această împreună-lucrare ies totdeauna roade
minunate şi oameni minuna i.
Izvorul unei lucrări a Duhului Sfânt este totdeauna
limpede, viu şi puternic.
Şi orice lucrare a Duhului Sfânt atâta vreme este
limpede, puternică şi vie, câtă vreme ea se păstrează şi
rămâne în cură ie.
5. O lucrare a Duhului Sfânt este aceea care iese
dintr-un vuiet de Sus, şi nu dintr-o publicitate de jos.
Care iese aprinsă de focul Duhului Sfânt, şi nu de
focul ambi iilor, al laudelor şi al certurilor de partide
hrăpăre e şi necinstite.
