• Like
  • Save
Traian Dorz: Săgeţile biruitoare
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Traian Dorz: Săgeţile biruitoare

on

  • 780 views

 

Statistics

Views

Total Views
780
Views on SlideShare
742
Embed Views
38

Actions

Likes
0
Downloads
0
Comments
0

1 Embed 38

http://www.comorinemuritoare.ro 38

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

    Traian Dorz: Săgeţile biruitoare Traian Dorz: Săgeţile biruitoare Document Transcript

    • Săge ile biruitoare 1 Traian Dorz Săge ile biruitoare
    • 2 Traian Dorz Coperta I: Ştefan ORTH Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Săge ile biruitoare / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2006 ISBN (10) 973-710-062-X ; ISBN (13) 978-973-710-062-7 821.135.1-4 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 13 973-710-062-X ISBN 978 973-710-062-7
    • Săge ile biruitoare 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 8 TRAIAN DORZSAGETILE BIRUITOARE Scurte cugetări duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2006
    • 4 Traian Dorz Tot ce i-am spus aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă, în Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi vei în elege mai târziu.
    • Săge ile biruitoare 5 birui Săge i biruitoareSăge i biruitoare-s toate Cuvintele lui Dumnezeu,prin ele, orişicine crede va fi biruitor mereu,prin ele-nfrângem pe vrăjmaşul ispititor şi mincinos,prin ele cucerim lumina şi-mpără ia lui Hristos.Ferice-n veci de orişicine cu ele-i înarmat oricând,biruitor va fi acela,peste-orişice vrăjmaş călcând.Săgeată strălucită este Lumina cea venind de Sus,ea-n elep eşte orice minte care-o primeşte din Iisus,ea face strălucit pe-acela ce-o ine-n cugetul curatşi umblă îndrumat de dânsa pe drumul cel adevărat.Ferice-n veci de orişicine i-arată pre ul cel mai sfânt,el umblă luminat în toatede-a-n elepciunii lărgământ.Săge i străpungătoare-s toate mustrările lui Dumnezeu,prin ele-i biruit satana şi-i nimicit păcatul greu,şi-mprăştiată e ispita, şi alungată-i noaptea ei,şi dărâmată e minciuna, şi judeca i sunt cei mişei.Ferice-n veci de orişicine primeşte sfintele mustrări,acela se împărtăşeşteîn veci de binecuvântări.Săge i curate şi-ascu ite sunt sfintele chemări cereştitrimise să străpungă zidul şi ghea a firii pământeştidin inimile-ndatorate de necredin ă şi păcatşi min ile întunecate, şi sufletul adânc uscat.
    • 6 Traian DorzFerice-n veci de orişicine de ele s-a lăsat străpuns,acela va primi lumină şi mântuire îndeajuns.Săge i ale iubirii sfinte sunt gândurile ce ne vinîn medita ia plăcută din al tăcerii ceas divin,când şi fiorul rugăciunii, şi miezul Sfântului Cuvântî i nal ă fericit fiin a, de n-o mai sim i că-i pe pământ.Ferice-n veci de to i aceia ce ştiu acest fior ceresc,ei încă de pe drumul slavei din stări cereşti se-mpărtăşesc.Scump fiul meu iubit, – cu ele să- i umpli tolba ta mereuşi-nva ă să vânezi destoinic mul i oameni pentru Dumnezeu.Înva ă să inteşti păcatul oriunde se va fi ascuns,să dai un leac oricărei rane şi-oricărei întrebări, răspuns.Ferice va fi-n veci de tine când lup i şi biruieşti viteaz,lumina ta mereu va merge crescând, ca soarele spre-amiaz.
    • Săge ile biruitoare 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Împărat, Slavă veşnică ie! Pentru că Tu ai făcut din Cuvântul Tău Sfânt lumina ce despică întunericul nostru, cumpăna ce echilibrează gândirea noastră, dreptarul ce îndrumă sim ămintele noastre şi săgeata ce ne arată drumul sfânt în ceasul răscrucilor grele, când nu mai ştim pe unde s-o luăm. Pentru că Adevărul Tău este Judecătorul drept care ne răscoleşte conştiin a şi, pătrunzând până în cele mai adânci taine ale ei, ne scoate la lumina necru ătoare tot păcatul ascuns şi, aşezându-l la zidul osândei, îl străpunge cu săge ile lui nimicitoare. Şi pentru că învă ăturile în elepciunii Tale sunt, pentru noi, mierea cea mai dulce, pâinea cea mai gustoasă, băutura cea mai bună şi razele cele mai calde. Te rugăm, străpunge cu săge ile lor sfinte totdeauna inimile noastre şi cu săbiile lor taie necru ător tot ce este rău din lăuntrul nostru, pentru ca din moartea omului nostru vechi să capete via ă şi biruin ă omul nostru cel nou, care să crească şi să se înnoiască din zi în zi după chipul Tău, Cel care l-ai făcut. Slavă veşnică ie, Marele nostru Împărat şi Dumnezeu, Iisus Hristos!
    • 8 Traian Dorz Domnul este-n elepciuneaDomnul este-n elepciunea Dumnezeu este putereaşi Cuvântul Lui ştiin a, de căldură şi via ă,fericit e cel ce-şi umple tot ce e frumos şi dulcecu lumina lui fiin a, creşte numa-n sfânta-I Fa ă.ca să-i crească şi rodească Orişice de El s-ascundetot mai fericit credin a. veştejeşte şi înghea ă.Dumnezeu este Lumina Dumnezeu este Iubireaşi din El sunt toate cele, care dă fiorul dulcede la mic şi pân’ la mare, adevărului prin carede la rouă pân’ la stele, Harul către cer ne duce.El fiind via ă-n toate Fericit e cine via aşi fiind slăvit de ele. în lumina-I şi-o conduce.Dumnezeu este sămân a Fiul meu, cu-aceste sfintede via ă şi rodire adevăruri te-narmează,în tot ce-are chip, şi nume, fă- i din ele stâlpii caseişi mişcare, şi sim ire, şi străjerii tăi de pază.din iubire-având izvorul Dumnezeu aşa te-ajutăşi sfârşind tot în iubire. şi te binecuvântează.
    • Săge ile biruitoare 9 1. HRISTOS ESTE TOTUL 1. Lumina este în elepciunea prin care au fost con-cepute toate. Materia din care au fost zidite toate. Echilibrul prin care se in toate. Şi rostul prin care sunt îndreptă ite toate. Iar Lumina aceasta este Hristos (In 8, 12). 2. Hristos este Prima În elepciune (Prov 8, 22-36) –Ideea. Hristos este a Doua În elepciune (In 1, 1) – Cu-vântul. Hristos este a Treia În elepciune (Rom 11, 35) –Realizarea. Hristos este a Patra În elepciune (Iov 11, 5-9) –Scopul. Hristos este Permanenta În elepciune (Col 1, 19) –Durata. Hristos este Desăvârşita În elepciune (Evr 1, 3) –Armonia.
    • 10 Traian Dorz Hristos este Eterna În elepciune (Apoc 4, 11) – Sta-tornicia. Hristos este Ultima În elepciune (I Cor 15, 24-28) –Dumnezeu. 3. Omul care trăieşte în păcat – şi nu vrea să se eli-bereze de el – este un nebun, care iubeşte noroiul şi secomplace în noroi. Tot ce este în Hristos este în Lumină. Oricine nu vine la El este în noapte. 4. Nimic nu se poate alege şi aşeza echilibrat fărălumina lui Dumnezeu. Nimic nu poate porni bine. Nici merge bine. Şicu atât mai mult nu poate ajunge bine la sfârşit fărăLumină. Când faci ceva în întuneric, iar la urmă te ui i lalumină ce ai făcut – cât de urât apare lucrul tău! Aşa este şi când ai a face cu un om fără Hristos. 5. Normal, pe pământ, averile ar trebui să fie înmâinile oamenilor darnici şi binefăcători. Căci ei aumilă de semenii lor şi doresc să-i ajute. Fiind boga i, eii-ar putea ajuta… Dar bogă ii lumeşti nu pot avea to i; însă duhov-niceşti pot. Cine Îl are pe Hristos are avu ia cea mai mare – şipoate face cele mai multe dărnicii. 6. De fapt, averile lumeşti sunt în stăpânirea celorzgârci i.
    • Săge ile biruitoare 11 Iar zgârcitul este ca un câine ce stă pe o căpi ă defân: nici el nu mănâncă din ce are – şi nici nu lasă pebie ii boi flămânzi să mănânce. Şi câte alte nepotriviri ca asta mai sunt pe lume! 7. Pe scaunele înalte ar trebui să stea cei smeri i,fiindcă ei nu se îngâmfă şi nu-i asupresc pe cei ne-vinova i. Dar de obicei stau cei îngâmfa i şi aspri, iar aceştiasunt asupritori şi tirani pentru semenii lor. Va veni însă vremea când aceste lucruri se vorschimba, pentru că este scris: Domnul va înăl a pe ceismeri i şi va prăbuşi pe cei mândri. 8. Judecători ar trebui să fie numai oamenii cei maidrep i din lume, căci ei nu fac nedreptate nimănui. Dar de cele mai multe ori sunt acolo oamenii ceimai fără milă şi mai fără teamă de păcat. Ca să se îm-plinească celălalt cuvânt, care zice: Judecata va fi fărămilă pentru cel ce n-a avut milă. 9. Puterea şi stăpânirea, tronurile şi domniile dinlumea aceasta ar trebui să fie numai în mâinile oame-nilor blânzi şi iubitori. Pentru că numai nişte astfel de oameni ar aşeza opace fericită, o armonie desăvârşită şi o în elegere ade-vărată între popoarele pământului. Şi aşa va fi când va domni Hristos – Împăratul Păcii. 10. Abia atunci când va domni Împără ia Păcii va fipotrivire pentru to i.
    • 12 Traian Dorz Abia atunci va fi pace şi dreptate. Dar până atunci ne îndurerează mereu nepotrivi-rile… Şi sângerăm printre ele răbdând, nădăjduind şi ru-gându-ne. Vino, Doamne Iisuse! 11. Omul în elept nu se făleşte nici măcar cu ziuade azi, fiindcă în orice clipă se poate întâmpla orice ne-norocire. Câtă vreme omul nu-şi cunoaşte viitorul nici cu oclipă înainte, el se poate teme de orice. Nimeni nu-i sigur nicăieri, ci oricine este primej-duit oriunde. 12. Fericit este orice om care îşi cunoaşte binemarginile până la care se cuvine să se întindă şi care nu trece peste limita bunei-cuviin e nici-odată. Acel om chibzuit şi în elept nu va fi nici de ruşineşi nici de pagubă, niciodată. 13. Planificarea muncii viitoare este în elepciune şiprevederi. Împăr irea cu grijă a timpului, a muncii şi a hraneipentru ziua de mâine este cumpătare şi economie. Punerea în ordine a oricărui lucru, pregătirea pentru iarnă, pentru lipsuri, pentru bă-trâne e, toate acestea sunt virtu i alese şi fapte pline decumin enie la un om luminat şi la un popor cult.
    • Săge ile biruitoare 13 14. Omul sau poporul în elept care lucrează încumin enie şi chibzuin ă nu va fi niciodată lipsit. Nu va fi niciodată surprins nepregătit. Nu va umbla niciodată gol şi nu va fi niciodată zăpăcit sau neputincios. Hristos fiind lumina lui, via a lui va fi echilibrată şivrednică. 15. Omul în elept în Hristos nu se va pomeniniciodată venit prea târziu; ori unde nu i-ar fi locul lui. Nu va fi nici prea la dreapta, nici prea la stânga. Nu va merge nici prea cu unii, nici prea cu al ii. Nici prea înghesuit, nici prea singur. Şi, mai ales, nu va fi niciodată prea lăudăros şi în-crezut. Aşa se poartă un om cu adevărat în elept. 16. În toate planurile sale, omul chibzuit nu sepripeşte şi nu se laudă. Nici cu ce are. Dar cel nechibzuit se laudă şi cu ce nu are. 17. Ce în elept este prevăzătorul cumpătat! Ce minunat este omul care, împăr indu-şi cu grijătimpul zilei care vine, îşi ridică ochii smeri i cătreDumnezeu şi se roagă: – Doamne, dacă îmi vei ajuta Tu, voi face… 18. Omul chibzuit, împăr indu-şi pâinea pentruanul care vine, îşi îndreaptă cu nădejde inima spreDumnezeu şi zice: – Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, va ajunge.
    • 14 Traian Dorz 19. Omul în elept, împăr indu-şi munca sa viitoa-re… faptele sale viitoare… planurile sale viitoare, îşi înal ă cu rugăciune gândurile şi nădejdile salecătre Acela de voin a Căruia depind toate şi spuneliniştit: – Doamne, dacă vei voi Tu! 20. Omul lui Dumnezeu este şi trebuie să fiecumpătat şi atent în toate lucrurile sale. E adevărat că, muncind cu bine şi economisind cugrijă, el nu duce lipsă de nimic. Dar nu uită nici de datoria lui de a da Domnuluipartea Sa. O, Dumnezeul nostru În elept şi Bun, binecuvân-tează pe orice fiu al Tău care nu-şi uită datoriile fa ă deTine şi Lucrarea Ta. Amin. *** Cuvinte în elepte Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos, el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos. La această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’, numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat.
    • Săge ile biruitoare 15 2. PRICEPERE ŞI TEAMĂ 1. Dacă Dumnezeu i-a dat unui om mai mult de-cât îndrăznise să gândească sau să ceară, omul să nuuite asta. Dacă după munca, după răbdarea şi economia sa,omul sau poporul a ajuns la o stare mai înaltă, mai bunăşi mai largă decât se aştepta, atunci – o, mai ales atunci – trebuie să recunoascăcu toată teama şi smerenia şi să nu uite niciodată că to-tul se datorează numai lui Dumnezeu. Lui, Care i-a dat priceperea prevederii şi i-a datputerea muncii. 2. O, unde este în eleptul om sau popor care vedeaceasta? Care, din economiile sale, nu uită să-I facă tot-deauna parte şi lui Dumnezeu. Roadele lui, el şi le-a strâns prin ajutorul Său? Deci este drept să-I dea şi Domnului, la vremearoadelor, partea cuvenită Lui.
    • 16 Traian Dorz Cine n-are nici pricepere, nici teamă, – acela se vaprăbuşi ori în zgârcenie, ori în risipă. 3. Păcatul poartă în el frica. Oricine trăieşte în păcate are în sufletul său tot-deauna groaza de judecată şi frica de osânda de care se simte amenin at mereu. 4. Cel nelegiuit priveşte spre cer cu ură şi cu groa-ză, sim ind că acolo el are un Judecător, nu un Tată. Un vrăjmaş, nu un prieten. De aceea cel rău fuge de Cuvântul lui Dumnezeu,fiindcă acest Cuvânt îi judecă faptele sale. Fuge de omul lui Dumnezeu, pentru că prezen a luiîi osândeşte purtările. Fuge de adunarea lui Hristos, fiindcă acolo i se des-coperă păcatul. Numai de Moarte şi de Judecată nu, nu va putea fugi. 5. Numai sufletul vinovat este fricos. Numai sufletul mic este laş. Numai sufletul blestemat este trădător. Sufletul nevinovat este curajos. Sufletul mare este demn. Sufletul sfânt rămâne nedespăr it de Hristos, cuorice pre , în orice stare, prin orice nenorociri. Cain fugea (Fac 4, 16). Absalom fugea (II Sam 13, 34; 18, 9). Iuda s-a dus fugind (In 13, 30). Căci criminalul fuge. Netrebnicul fuge. Vânzătorulfuge…
    • Săge ile biruitoare 17 Dar fuge degeaba, căci osânda lor dreaptă fuge mairepede după ei. Şi totdeauna îi ajunge mai curând decâtse aşteaptă. 6. Cel rău fuge spre păcat sau spre pierzare. Înainte de a face răul, fuge, ca să-l facă cât mai re-pede, căci acesta este un blestem care îl urmăreşte dupăce omul a primit în inima lui gândul crimei (In 13, 2). După aceea fuge de la locul crimei, ca să nu fieprins. Apoi fuge de teama urmărilor crimei săvârşite. Fuge până ajunge în iad. De acolo nu va mai fugi apoi niciodată… 7. Cine nu se teme de Dumnezeu nu se teme nici depăcat şi nu se teme nici de judecată. Un astfel de om va cădea dintr-o dată sub osândatuturor acestora. 8. Dar ferice de omul care se teme necontenit deorice rău, fiindcă acela umblă totdeauna cu grijă. Şi umblând cu grijă, nu cade niciodată. Cine ştie ce îngrozitor este păcatul şi blestemul său,acela se fereşte de tot răul ce-l poate vedea şi ocoli. Iar de cel ce nu-l vede şi nu-l poate ocoli, îl fereşteDumnezeu. 9. Este câte un om cu un aşa duh de împotrivire,încât niciodată nu te po i în elege cu el.
    • 18 Traian Dorz Oricând spui tu da, el spune nu. Oricând vrei tu aşa, el vrea altfel. Şi chiar dacă laşi tu după el – îndată se va schimbatocmai împotrivă, fiindcă duhul lui este aşa. 10. Cu un om ce are duh de împotrivire, trebuie săfii foarte chinuit şi când vorbeşti, şi când taci. Trebuie să-l laşi cum face el – şi să nu îndrăzneştisă-l mustri niciodată. Fiindcă oricâtă dreptate ai avea tu, el nu va recu-noaşte niciodată că a greşit. Nu va primi niciodată o mustrare şi nu va respecta niciodată o hotărâre bună. 11. Dacă n-ar fi fost marea neascultare de la înce-put, n-ar fi fost nici mustrarea pentru ea. Şi dacă n-ar fi fost împotrivirea fa ă de mustrare,n-ar fi fost nici pedeapsa. 12. Prima neascultare a adus mustrarea. Iar îm-potrivirea la mustrare a atras după ea blestemul o-sândei. Şi cu cât se înmul esc neascultările şi împotrivirile,cu atâta omul se scufundă mai adânc în întunericul şi înosânda care vin neapărat pentru ele. Şi deodată cu ele. 13. Omul care se împotriveşte la prima mustrareeste iertat uşor sau este pedepsit uşor. Cel care se împotriveşte la mai multe mustrări esteiertat mai greu şi pedepsit mai greu.
    • Săge ile biruitoare 19 Dar cel care se împotriveşte tuturor mustrărilor,aceluia i se întâmplă întocmai cum este scris: va fizdrobit dintr-o dată şi fără leac, pe totdeauna. Şi merită să fie zdrobit aşa pentru că şi el, prin îm-potrivirile sale neîncetate, a zdrobit atâtea inimi şi atâ-tea vie i. 14. Sunt unii oameni care, cu toate că se numesccredincioşi, nu le place chiar orice cuvânt al lui Dum-nezeu, – ci numai unele, care le convin. Aceştia sunt cei care nu vor să asculte decât ce leconvine. Şi nu vor să facă decât ceea ce le gâdilă firea lorlumească. Fiindcă ei nu iubesc voia lui Dumnezeu, ci îşi iu-besc voia lor înşişi. 15. De asemenea, şi în elesul cuvintelor sfinte uniioameni îl aleg. Ce le convine, în eleg literal. Ce nu le convine,în eleg simbolic, numai să nu sufere firea lor şi interesul lor lumesc. Pentru că ei ar vrea să câştige şi foloasele lumiiacesteia, dar să nu le piardă nici pe cele din lumea cealaltă. 16. Ca o cunună împărătească împodobită cu măr-găritare scumpe şi strălucitoare este scumpul Cuvânt allui Dumnezeu. Şi precum meşterul iscusit şlefuieşte şi încearcă fi-
    • 20 Traian Dorzecare mărgăritar aşezat la locul lui în cununa cea de aurpre ios a împăratului, – tot aşa a fost căutat şi găsit, încercat şi aşezat înstrălucita Carte a Vie ii fiecare cuvânt. 17. Dar toate Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt dela Dumnezeu. Marii oameni sfin i care le-au scris au fost inspira ide Duhul Sfânt şi, prin ei, Însuşi Dumnezeu ne-a făcut nouă cunos-cute voile Sale, Căile Sale, Condi iile Sale mântuitoarepentru noi. 18. Aleşii lui Dumnezeu din toate timpurile, dintoate straturile, din toate păr ile, marii oameni îndruma idirect de Dumnezeu au vorbit la fel cu to ii. Au grăit Acelaşi Adevăr. Au mărturisit despre Aceeaşi Putere. Şi au arătat spre Aceeaşi Lumină. 19. Ferice de cine a avut o mamă bună şi credin-cioasă. O astfel de mamă face mai mult decât to i învă- ătorii din lume. Ce sădeşte o mamă în inima fiului său rămâneacolo până la moarte, pentru că lacrimile mamei sunt mai puternice decâtorice foc. 20. Lacrimile mamei ard – sau încălzesc – adâncuriîn care nu pot pătrunde nici un alt fel de flăcări.
    • Săge ile biruitoare 21 Iar cuvintele mamei se întipăresc în suflet cu slovepe care nici vânturile nu le mână, nici ploile nu le şterg şi nici valurile nu le acopăr. Binecuvântează, Doamne, mamele, surorile, so iileşi fiicele scumpei Tale Lucrări. Amin. *** Cuvinte în elepte Doar credin a-i zborul sfânt către cer, de pe pământ, prin ea intri şi primeşti slava tainelor cereşti; de aceea-s orbi aşa to i acei ce-s fără ea.
    • 22 Traian Dorz Ferici i voi, crini… Ferici i voi, crini din vale care nu vă-ngrijora i, în ce sfinte haine albe sunte i voi înveşmânta i! Doamne, fă şi noi asemeni cură ia s-o căutăm, ca veşmântul mântuirii sufletului să-mbrăcăm. Ferici i voi, corbii care nu vă-ngrijora i întruna numai să tot strânge i hrană. Tatăl v-o dă totdeauna! Doamne, fă şi noi asemeni să căutăm, întâi ce-i bine, şi-apoi ştim că celelalte ne sunt date de la Tine. Ferici i voi, crini şi păsări ce trăi i fără păcate, vouă, Tatăl Cel din Ceruri vi le pregăteşte toate! Doamne, ine-ne şi nouă via a pururea curată, să fim vrednici de-a Ta sfântă grijă binecuvântată…
    • Săge ile biruitoare 23 3. MAMA ŞI ÎNVĂ ĂTORUL 1. Sfântă Maică binecuvântată a Domnului şi Mân-tuitorului nostru, Tu ai fost primul învă ător binecu-vântat al Fiului Tău, Împăratul şi Învă ătorul lumii. Nici o facultate din lume nu L-ar fi putut învă a atâtde mult cât smerenia ta. Ce minunat i-a învă at El apoi, la rândul Lui, pe aiSăi, spunându-le: „Învă a i de la Mine, că Eu sunt sme-rit”... Fiecare îi înva ă pe ucenicii săi după cum l-a în-vă at şi pe el mama sa. O, ce mare este răspunderea unei mame! Ce în-vă ător bun trebuie să fie ea! 2. Tu, mamă, î i apleci întâia dată fa a duioasă şiochii plini de dulcea şi sfânta lumină a iubirii asupra fi-ului tău care va deveni lumină şi iubire pentru mul i. Fă-o aceasta cu toată conştiin a mamei şi a sfinteitale răspunderi, fiindcă nici o operă din lume nu-i atâtde însemnată ca aceea pe care o creezi tu.
    • 24 Traian Dorz 3. Tu împreunezi întâiaşi dată spre rugăciune mâ-nu ele fiului tău, Care va deveni Mijlocitor şi Mântuirepentru al ii. Tu Îi pui în gura Lui Cuvântul prin care va învă amul i să creadă, să iubească, să ierte, să mângâie, să seroage. Sau Cuvântul care va nimici din mul i toate acestea. O, mamă, nici o răspundere din lume nu-i atât demare ca a ta! 4. Cuvintele învă ătorului viitor sunt învă ătura pecare i-ai dat-o tu. Cuvintele scriitorului sunt opera geniului tău. Cuvintele cântăre ului sunt muzica inimii tale. Cuvintele profetului sunt inspira ia duhului tău. O, mamă, nici un cuvânt de pe lume nu creează atâtde frumos sau nu distruge atât de mult ca al tău. 5. Cei mai minuna i fii ai tăi, Mamă, au mărturisitcă cele mai minunate lucrări ale lor erau partea ta. Că cele mai avântate inspira ii ale lor aveau aripi-le tale. Că cele mai profunde acorduri din muzica lor pur-tau durerea sufletului tău, şiroaiele lacrimilor tale. 6. Binecuvântată fii tu, Mamă, care nu- i ui i juru-in ele sfinte care i-au adus un Fiu sfânt pentru ca să-Lcreşti pentru slava lui Dumnezeu. Ferice de tine că ai crezut atât de puternic şi i-ai împlinit atât de frumos legământul tău sfânt!
    • Săge ile biruitoare 25 7. Câte din pildele frumoase ale Fiului tău au fostauzite de El cândva din gura ta! Atunci când, inându-L pe genunchii tăi sfin i, cuobrăjorii Lui lipi i de inima ta, lângă sânul tău stâng, tuI-ai călăuzit gândurile spre adevăr, spre dragoste şi spremilă… 8. Cât de minunat cunoşteai tu Cuvintele cele sfinteale lui Dumnezeu! O, tu, cea mai binecuvântată dintre toate mamelelumii! Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lorizvoare când plecăciunea arhanghelului te-a fericit! Vestea pe care i-a adus-o el te-a făcut să înal i ceamai inspirată cântare de laudă lui Dumnezeu. Cea mai duioasă mângâiere pentru cei smeri i. Şi cea mai adevărată profe ie pentru tine (Lc 1,46-56). Tu, Maica iubirii celei mai înalte şi a Durerii celei mai adânci. 9. Sfântă şi Binecuvântată Mamă, laudă veşnică î ivor aduce faptele tale, jertfa ta, dragostea şi smerenia tapentru Fiul şi Domnul tău şi al nostru, fiindcă tu singurădin tot neamul omenesc ai avut desăvârşite toate vir-tu ile sfinte, de la început şi până la sfârşit. Prin suferin ele tale s-a născut Alinul nostru al tu-turor. 10. Cine ar putea şti până unde profe ia vorbeştedespre tine – şi de unde vorbeşte despre Biserică?
    • 26 Traian Dorz Pentru că tu te-ai cuprins în ea şi ea s-a cuprins –într-un fel – în tine. Istoria ta parcă este istoria ei… Şi a ei parcă este a ta. 11. Împărăteasa de la Dreapta Împăratului, îmbră-cată în aur de ofir ni se pare că eşti când tu, când ea (Ps45, 9). Cuvântul care vorbeşte despre strălucirea acestorlucruri ni se pare că te arată când pe tine, când pe ea (Ef 5, 22). 12. Din slava acestei lumini iese o fa ă care ni separe că seamănă când cu fa a ta, când cu fa a ei. Căci amândouă semăna i atât de mult una cu alta,parcă sunte i una şi aceeaşi… În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel… 13. Fiecare zi este un început. Fiecare diminea ăurmează după o noapte care este un sfârşit. În fiecare diminea ă totul e altfel de cum a fostseara. Seara totul e îmbătrânit şi moare; diminea a totul etânăr şi renaşte. În fiecare seară, o lume moare şi în fiecare dimi-nea ă, o altă lume învie. Aşa a fost şi la începutul acestei lumi în care trăimnoi acum. 14. Numai Domnul Dumnezeu, Care este Veşnic,El Singur ştie câte zile au mai fost înainte de ziua aces-
    • Săge ile biruitoare 27tei lumi de acum şi câte alte forme de vie i, înainte deforma asta a vie ii de acum. O veche scriere ebraică spune că Domnul Dumne-zeu a tot creat mereu lumi – şi tot El le-a nimicit, până când a creat-o pe asta în care trăim noi acum, cu istoria ei aşa cum o ştim. Suntem între două mari taine: cerul de deasupra şipământul de dedesubt – şi singurul fir sigur de careatârnăm este Hristos. 15. La începutul fiecărei vie i a fost Dumnezeu. Pentru că Singur El este fără început şi fără sfârşit. Singur El este Nemuritor şi de neînlocuit. Singur El este creatorul vie ii. Toate cele care au avut un început cândva au avutşi un sfârşit – sau vor avea unul cândva. Orice creatură şi crea ie a început cândva şi vasfârşi cândva, numai Creatorul Însuşi este Etern. El face să se nască şi să renască mereu zile noi şilumi noi, care intră în via ă şi ies din ea prin mâinile Sale,prin voin a Sa, prin Veşnicia Sa, în eternă şi nouă lucrare, mişcare şi formă. O, ce minunat e Dumnezeu! 16. Şi ce minunat este gândul că la Început esteEl, Dumnezeu… El, Care este Iubirea, Ordinea şi Lu-mina… În felul acesta în elegem că tot ce se creează şidurează prin El este frumos, curat şi fericit.
    • 28 Traian Dorz Fiindcă aşa este El, Creatorul Minunat, iar Creaturaşi Crea iunea Sa nu poate semăna decât cu Cel care aconceput-o şi a realizat-o. 17. Sfârşitul fiind tot Dumnezeu, putem să credemde neclintit în adevărul că şi încheierea tuturor lucruri-lor şi a tuturor existen elor va fi tot în frumuse e, cură ieşi fericire… Fiindcă mai presus de toate puterile este PutereaLui şi mai tare decât toate voin ele este Voin a Sa… Şi Acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un fa-liment. 18. Prin această Putere şi Voin ă Eternă şi Unică alui Dumnezeu, toate lucrurile şi întâmplările vor căpătaforma dorită de El, fiindcă după fiecare lucrare El doreşte să-Şi admireopera Sa, neodihnindu-se decât după ce a constatat cătotul este realizat în cel mai desăvârşit fel. 19. De când a fost despăr ită Lumina de întuneric şia fost numită lumina zi, iar întunericul noapte, CuvântulSfânt nu spune pentru lumea asta de acum că a fost o zişi apoi a fost o noapte… ci că „a fost o seară, apoi a fosto diminea ă”… Fiindcă totul acum este încă în luptă. Uneori esteseară – când biruie întunericul –, alteori este diminea ă – când biruie lumina. Depinde pe care o ajutăm noi să biruie în noi – şi înlume.
    • Săge ile biruitoare 29 20. A fost o seară – adică o stare când lumina esteamestecată cu întunericul, binele cu răul; dar luminascade, iar întunericul creşte, până ce cuprinde totul. Sau a fost o diminea ă, adică o stare când întuneri-cul este amestecat cu lumina, dar întunericul (răul) sca-de şi lumina (binele) creşte până ce ea cuprinde totul. Dumnezeule al luminii, ajută-ne să ajutăm binele,ca să biruie lumina. Iar întunericul să nu mai fie. Amin. *** Cuvinte în elepte Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos, el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos. La această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’, numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat. * Omul are două feluri de credin ă-n via a sa: una bună despre dânsul – despre al ii, una rea. Fericit acela care se sileşte-a crede-astfel: despre sine ca de altul, despre altul ca de el.
    • 30 Traian Dorz 4. LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL 1. În lumea asta, de la Început chiar, n-au fost sepa-rate total lumina de întuneric, nici binele de rău, nicigrâul de neghină, nici cei drep i de cei nedrep i. În fiecare lumină este şi pu in întuneric, în fiecare bine este şi pu in rău, în fiecare rău e şi pu in bine. În fiecare întâmplare, în fiecare lucru, în fiecarestare e un amestec şi de bucurie, şi de necaz. A ajuta uneia sau alteia este partea şi răspundereanoastră. Şi când lupta se va sfârşi, vom merge pe veşnicie înpartea pe care am ajutat-o. 2. Sunt uneori vremuri în care pare că totul se cu-fundă în întuneric. Vin uneori stări tot mai grele, necazuri tot maimari, până când se prăvăleşte peste lume întunericul şinenorocirea ca o lespede de ghea ă… Astea sunt vremile de tulburări, de războaie, de ne-
    • Săge ile biruitoare 31norociri, când sunt mai mul i şi mai puternici cei celuptă pentru întuneric, pentru diavolul… Atunci totul se chinuieşte, se îngrozeşte, se în-groapă. Ce cumplit suferă Istoria prin aceste vremuri! Caprin nişte răni de moarte. 3. Şi sunt iarăşi vremuri când totul se însenină, selinişteşte, se înviorează. Astea sunt vremile de pace, de linişte, de belşug,când sunt mai puternici cei care luptă pentru lumină,pentru Hristos. Atunci totul învie şi se bucură. Ce fericit se luminează Istoria prin astfel de vre-muri! Ca prin nişte sărbători de primăvară frumoasă. 4. Sunt unii oameni care, împotrivindu-se lui Dum-nezeu, sunt birui i de întuneric, de păcat, de satana.Aceşti oameni devin pentru ceilal i un chin, un blestemşi o nenorocire. Ei se prăbuşesc pe neaşteptate în blestemul şi în fo-cul veşnic. Dar mai sunt şi al i oameni, care, ascultând deDumnezeu şi unindu-se cu Hristos, îşi biruie întuneri-cul, devenind tot mai luminoşi şi mai binecuvânta i atât pentru ei înşişi, cât şi pentru al ii. Aceştia se înal ă ca soarele spre amiazi, până ră-mân pe totdeauna acolo. 5. Izvorul Luminii este Dumnezeu. Lumina dintâi a âşnit din Hristos-Cuvântul.
    • 32 Traian Dorz Şi apoi din Lumina-Cuvânt au ieşit toate: întâi Fi-in a, apoi Via a, apoi Ordinea. Aşa lucrează în elepciunea lui Dumnezeu totdeau-na. Întâi creează, apoi învie, apoi echilibrează totul. O, ce în elepciune binecuvântată este în elepciunealui Dumnezeu! Cât de minunate sunt toate cele ce ies, şicresc, şi rodesc, toate cele ce sunt îndrumate de ea! 6. Au fost trei zile – seri şi dimine i – în care Lu-mina a răsărit direct din Dumnezeu şi a apus direct din El. A ieşit din El diminea a şi s-a retras în El seara. A fost ca un flux şi reflux pe care acum nimenidintre noi nu-l putem şti cum era. 7. Numai în ziua a patra au fost crea i luminătoriizilei şi ai nop ii, peste care Dumnezeu apoi Şi-a reflectat lumina Saca spre nişte oglinzi, ca apoi, de la aceştia, lumina Luisă vină spre noi. Astfel noi nu avem acum lumina direct de la El, cinumai prin luminătorii prin care El ne-o dăruieşte. Aşa este şi cu lumina duhovnicească. 8. Au fost vremuri în care Dumnezeu a revărsatlumina cunoştin ei Sale direct oamenilor. Dumnezeu umbla atunci nemijlocit cu oamenii, iaroamenii umblau nemijlocit cu Dumnezeu, fiindcă nici înainte de a se naşte oamenii-lumină-tori, Dumnezeu n-a lăsat lumea Sa fără lumină.
    • Săge ile biruitoare 33 9. Când a venit Noe, Dumnezeu a început să lumi-neze prin el. Apoi prin Avraam, Isaac, Iacov şi ceilal i luminători, prin toată noaptea Vechiului Testament, până ce a răsărit Soarele Hristos, cu to i sateli ii Săisfin i din Noul Testament. În lumina acestora ne desfătăm noi azi, cu toată bu-curia strălucită a harului deplin descoperit nouă în for-ma cea mai minunată de către Dumnezeu. 10. Precum pâinea în pustie creştea în mâinile uce-nicilor care tot împăr eau – şi nu se mai sfârşea pânăs-au săturat miile de mul imi – tot aşa şi astăzi, lumina se împarte prin ei – şi ea nise dăruieşte din belşug, spre a ne îndestula pe to i, înorice fel şi în orice măsură… 11. Ce luminoasă trebuie să fi fost toată fa a şi via- a primilor oameni! Şi ce binecuvântată va fi fost toată umblarea şitrăirea lor cu Dumnezeu în dulcea lor vie uire divinădin Eden! Vremea petrecută cu Dumnezeu, numai cu El,cântarea cu El, rugăciunea cu El, totul va fi fost nemai-uitat de frumos şi de fericit. Pentru cei care trăiesc cu Dumnezeu, toate acesteasunt la fel şi azi. 12. În psalmi se spune uneori că Domnul Dumne-zeu stă în Lumină; alteori se spune că El se învăluie cuîntunericul ca şi cu o manta.
    • 34 Traian Dorz Nu este nici o nepotrivire aici, fiindcă acel întune-ric în care se învăluie El este tot o lumină: o lumină atâtde mare, încât e cu neputin ă de privit. Şi din prea marea strălucire, pare întuneric. Dupăcum este scris: El locuieşte într-o lumină de care nu tepo i apropia (I Tim 6, 16). 13. Lumina este îmbrăcămintea cu care Dumnezeuîmbracă sufletul nostru în clipa naşterii din nou, căcilumina este neprihănire, sfin enie, cură ie. Şi câtă vreme omul trăieşte în Hristos, el rămâneîmbrăcat în hainele luminii. Aşa erau primii oameni îngrădina Edenului, în starea cură iei. 14. Îndată ce oamenii au păcătuit, hainele luminiis-au topit. Păcatul le-a ars ca o flacără blestemată, iar ei s-auvăzut goi, dezbrăca i de scumpele lor veşminte cereşti. Aceasta o face păcatul… Ferice de cei ce nu mai păcătuiesc, căci ei îşi păs-trează astfel curat şi sfânt veşmântul luminos primit lanaşterea de sus, îmbrăcămintea lor din Hristos. 15. Binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Care afăcut Lumina, dar n-a lăsat-o singură şi neapropiatăde noi, ci a făcut şi nişte luminători prin care să ne-o îm-partă, pentru ca noi s-o putem suporta. S-o putem primi.Să ne-o putem însuşi, după trebuin ele şi după puterea noastră, fiecaredintre noi.
    • Săge ile biruitoare 35 16. După cum, în pustie, Domnul şi Mântuitorulnostru nu a dat El Însuşi direct, cu mâna Sa, pâinea caresă potolească foamea mul imii celor cinci mii, ci a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, iar aceştia au îm-păr it-o celor flămânzi, tot aşa a făcut El şi cu Lumina. Binecuvânta i să fie veşnic cei prin care ne-o dă El. 17. Lumina izvorăşte din Hristos, după cum Apa şiPâinea sunt El. Noi to i trăim numai prin Lumina Lui veşnică şiîndestulătoare. Dar între noi şi Lumină, El a aşezat acei luminătoricare ne răsfrâng binefacerile şi harurile Sale într-un felîn care, pentru noi, este mai cu putin ă, mai apropiat şimai uşor de primit. Ce muncă sfântă şi grea fac aceştia… Cât de datorile suntem noi lor pentru asta! 18. Lumina lui Dumnezeu se înmul eşte spre noiprin soare, lună şi stele, după cum apa se înmul eşte prin izvoare şi pâinease înmul eşte prin lanuri. În felul acesta, aceste daruri dumnezeieşti ne suntîmpăr ite nu numai tuturor egal, ci şi fără condi ii şi înmăsură îndestulătoare! Oricine leapădă sau dispre uieşte uneltele lui Dum-nezeu Îl dispre uieşte pe El Însuşi! 19. Binecuvânta i să fie luminătorii lui Hristos careau în via a lor, în lăuntrul lor lumina binecuvântatăprimită de la El,
    • 36 Traian Dorz şi din care lumină ei ne împart în chip fericit, cudărnicie şi îndestulare fiecăruia dintre noi. Să-i pre uim pe aceşti sfin i şi rari luminătoriadevăra i, rugându-ne Domnului neîncetat pentru pute-rea, via a, libertatea şi strălucirea lor. Vai de timpul, de istoria şi de întinderile rămasefără ei. 20. Lumina de la miezul nop ii este nespus mai ne-cesară şi mai însemnată decât lumina de la miezul zilei. Luminătorii care îndrumă lumea în timpurile grelesunt mai necesari decât cei ce o luminează în vremilepaşnice, libere, bune. Cu atât şi valoarea lor este mai mare. Şi mul u-mirile şi rugăciunile pentru acestea trebuie să ne fie maifierbin i. Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne scriitoricreştini. De nici un fel de luminători nu-i o nevoie mai ma-re. Aceştia îşi trimit lumina şi după ce apun – nemăr-ginită de spa ii şi de timpuri. Amin.
    • Săge ile biruitoare 37 Veni i to i să-I cerem Veni i to i să-I cerem Duhului Ceresc roadele Lui sfinte care ne lipsesc! Duhule Preasfinte, umple-ne mereu, ca s-aducem roade pentru Dumnezeu. Fă via a noastră vasul Tău divin unde-a’ Tale daruri să le pui din plin. Harul rugăciunii, mila de cei goi, duhul umilin ei – pune-le în noi! Căile curate fă-ne să umblăm, pe Iisus ce vine, noi să-L aşteptăm. Căci întotdeauna, de vom fi aşa, vom putea fi vrednici de răsplata Sa.
    • 38 Traian Dorz5. CALEA DREAPTĂ – ŞI CĂI AMĂGITOARE 1. Îndrumătorii care arată calea cea dreaptă atuncicând sunt sute de căi amăgitoare în fa a oamenilor, iar biata mul ime nu ştie pe unde s-o ia ca să nu sepiardă, îndrumătorii aceştia sunt cei mai necesari în lumeaasta. Ei sunt tot aşa cum sunt luminătorii de pe cer. De aceea lumina lor este asemănată cu a acelora(Mt 13, 43; Dan 12, 3). 2. Învă ători care să sfătuiască şi să călăuzească învremile de întuneric sufletesc, de prigoniri şi de apăsare sunt foarte pu ini, nu numai pentru că, pentru a-i lumina pe al ii, li secere lor înşişi mai întâi o via ă luminoasă, via ă careeste o ardere şi o jertfă personală, dar şi pentru că împotriva luminii, în astfel de vre-muri, se ridică cele mai multe furtuni şi cei mai mul ivrăjmaşi.
    • Săge ile biruitoare 39 3. Pe cel ce te luminează ziua, binecuvântează-l deo sută de ori. Dar pe cel ce te luminează noaptea, binecuvântea-ză-l de o mie de ori. Căci luminători de vremi paşnice po i găsi maiuşor, dar luminători de vremi furtunoase po i găsifoarte greu. 4. Binecuvântat este omul care vede înainte… şi vai de acela care vede numai în urmă. Fericit este acela care merge în întâmpinarea viito-rului şi nefericit este acela care fuge după timpul trecut. 5. Cel în elept ştie bine să folosească orice clipă,spre a-şi câştiga mântuirea sufletului său; dar cel nebun îşi pierde to i anii săi în deşertăciune. Deşertăciuni sunt toate cele ce nu rămân dupămoarte. Iar cele ce rămân sunt singurele noastre comori. 6. Acum în eleg că Lumina lui Dumnezeu e maipresus de oameni. Şi felul în care călăuzeşte Duhullui Hristos Profe ia şi Adevărul este nespus mai în- elept. 7. Ceea ce a grăit şi a scris Duhul Sfânt lumii prinprofe ii Sfintelor Scripturi nu este, de fapt, o descriere apropriei lor vie i trecătoare. Ci înfă işarea unui adevăr veşnic, cu ajutorul vie iiacestora.
    • 40 Traian Dorz 8. Duhul lui Hristos le-a grăit sfin ilor alcătuitori aiScripturii nu numai care căr i sunt inspirate de Sus, sprea fi alese şi aşezate în cuprinsul Căr ii Dumnezeieşti. Dar şi ordinea în care să fie aşezate, după adevărulcuprins de con inutul fiecăreia din ele. 9. Nu sunt ochi mai ferici i ca ochii care, văzândtotul, ştiu să aleagă ceea ce este bun. Şi alegând, ştiu să păstreze pentru totdeauna ceeace a găsit adevărat şi frumos. Tristul refren: O, deşertăciunea deşertăciunilor, ră-sună cu o puternică înştiin are tuturor celor ce au apucatşi merg pe calea lumii… că au apucat rău. Că merg rău.Şi că vor sfârşi rău. Dar cine mai are urechi să audă astăzi acest glas? 10. Prea rari sunt oamenii care stau de vorbă cuinima lor, spre a o sfătui şi îndruma bine, spre a o mustra sau călăuzi în elept, pentru a şti ce să aleagă dintre toate: pe cele ce i leîmbie Dumnezeu, nu pe cele ce i le îmbie lumea. 11. Dintre acei prea rari care stau de vorbă cu inima lor, cât de rari pot fi acei care ştiu să-şi sfătuiască bineinima! Şi ştiu să şi-o înfrâneze când văd că ea a luat ocale rea. Solomon nu şi-a sfătuit bine, ci rău inima sa! Pentru că este scris: Şi n-a mai fost inima lui Solo-mon întreagă cu Domnul Dumnezeul său.
    • Săge ile biruitoare 41 12. Din firea ei, inima noastră este aplecată spreplăcerea lumească şi păcătoasă. Mai ales dacă, înainte de a se întoarce la Dumnezeuşi a-L primi pe Hristos, a gustat din plin vinul înşelătoral păcatului şi cupa vrăjită a desfrânării. 13. Ştim cu lacrimi amare de câte ori inima noastrăs-a aruncat cu plăcere în bra ele ispitei… şi s-a lăsat cuuşurin ă cuprinsă de păcat. Biruind slaba voin ă a sufletului, inima noastră nil-a târât după ea în focul ucigător şi aprins. Ştim cu to ii cât de rea ne este inima adeseori. Cât de gata este ea să primească, fără să judece,orice îndemn spre desfrânare sau rătăciri. De aceea trebuie mereu să ne îndemnăm inima sprerugăciune şi renun are. 14. O, ce înşelătoare este pofta ochilor, care vinedin pofta inimii! Doar pu in să ascul i o muzică ispititoare, doar pu in să priveşti o frumuse e a păcatului, doar pu in să te opreşti în unul din locurile alune-coase, doar pu in să nu ii strâns frânele inimii, – şi te trezeşti cine ştie unde, după ce te-ai dus… după ce ai căzut, după ce te-ai întinat, după ce te-aiars… 15. Cât te costă apoi să revii unde ai fost! Câte lacrimi! Câte pierderi! Câtă durere! Câtăruşine…
    • 42 Traian Dorz Câtă pocăin ă şi câtă milă a lui Dumnezeu! E mai uşor să te păzeşti, de o sută de ori, să nucazi, decât să te mai scoli după ce ai căzut o dată. 16. Dar, cu toate înştiin ările şi îndemnurile, mul in-au mai revenit şi nu s-au mai ridicat niciodată. S-au nimicit acolo, duşi de inima cuprinsă de ve-chea nebunie. Vrăjită de vechiul şarpe. Îmbră işată cu vechiul păcat… Iată inima celor mai mul i oameni. 17. Ce bine este când omul vede că nu este altă fe-ricire decât să-L caute şi să-L asculte pe Dumnezeu! Ce bine este când omul află că toată fericirea păca-tului este o amară şi nebunească amăgire! 18. Nu te bizui nici tu pe inima ta. Nici pe putereata. Nici pe în elepciunea ta – niciodată. Ci chiar şi atunci când i se pare că te po i încredeîn ele – o, mai ales atunci – aleargă la Hristos, pune- iinima ta în lan urile Crucii Lui, pune- i voin a ta în stăpânirea voii Lui şi pune- i în elepciunea ta în frâul ascultării de în- elepciunea Lui. 19. Nu zice inimii tale: „Haide aici”, ci porunceş-te-i: „Stai acolo!” Nu zice: „Doamne, du-mă în ispită, ca să- i arăt căo voi birui”. Ci roagă-te: „Şi nu mă duce pe mine în ispită…
    • Săge ile biruitoare 43 căci ispita este mai tare ca mine şi mă va biruiea”… 20. Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucrual lui Dumnezeu îşi are ceasul lui. Şi fiecare lucrare a Lui îşi are vremea ei. Nimic nu vine înainte de a-i sosi vremea. Şi nimic nu rămâne după ce vremea sa a trecut! Doamne, înva ă-ne să ne numărăm bine zilele, casă căpătăm o inimă în eleaptă. Amin. *** Cuvinte în elepte Fapta fără de credin ă-i ca credin a fără faptă; pe-amândouă de-o potrivă lepădarea le aşteaptă. Pe nici una fără alta nu vrea Domnul să le vază; numai când sunt împreună El le binecuvântează.
    • 44 Traian Dorz 6. AŞTEPTAREA ŞI SOSIREA 1. Nu vine primăvara, oricât ar dori-o lumea, decâtatunci când i-a sosit vremea ei. Nu poate nimeni opri moartea, oricât ar vrea. Cândi-a sosit ei ziua şi ceasul, clipa şi locul, vine. De aceea cel mai însemnat lucru este s-o aşteptămpregăti i. 2. Ziua vine când i-a sosit ceasul ei. Şi noaptea seduce când i-a trecut ceasul ei. Chemarea soseşte când i-a sosit clipa. Şi uşa che-mării se închide când i-a trecut clipa. Fericit cel ce este gata în clipa sosirii. 3. Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucruîşi are la Dumnezeu ceasul lui; fiecare lucrare îşi arela Dumnezeu vremea ei. Fiecare aşteptare îşi are sosi-rea sa. El veghează cu o în elepciune desăvârşită asuprarespectării acestei rânduieli desăvârşite.
    • Săge ile biruitoare 45 Lucrează cu o putere desăvârşită la împlinirea lor. Şi aşteaptă cu o răbdare desăvârşită roadele adusede ele. Aşa este la Dumnezeu. 4. Ce bine este atunci când omul îşi cunoaşte şidatoria sa, şi vremea acesteia! Atunci el împlineşte cu credincioşie scopul pentrucare l-a rânduit Dumnezeu. Şi numai umblând mereu în pas cu timpul său elumblă bine. Numai când (nerămânând înapoi şi neluând-o îna-inte) este mereu credincios şi treaz îşi împlineşte cuadevărat scopul său. 5. Dar omul nu-şi cunoaşte aproape niciodată vre-mea sa. Nu-şi cunoaşte vremea naşterii şi nu-şi cunoaştenici vremea mor ii. Nu-şi cunoaşte întâmplările şi nu-şi cunoaşte nicirostul lor. Nu-şi cunoaşte binele şi nu-şi cunoaşte nici răul. Nu-şi cunoaşte puterea sa şi nu-şi recunoaşte nicislăbiciunile. Nu cunoaşte adevărul şi nu-şi recunoaşte nicirătăcirea. Numai cunoaşterea lui Hristos îi arată sigur omuluipropria sa cunoaştere. 6. Dar şi întoarcerea la Dumnezeu îşi are ceasul ei. O, de când va fi sosit şi ceasul întoarcerii tale, – şitu nu l-ai cunoscut, nu te-ai întors!
    • 46 Traian Dorz Câte prilejuri de pocăin ă ai avut şi tu, de lacrimi şide îndreptare, – dar nu le-ai în eles, nu le-ai folosit, nu le-ai prins,nu te-ai întors. Va mai fi oare vreunul vreodată pentru tine? 7. Ce frumoase momente şi prilejuri ai avut tu învia a ta din partea lui Dumnezeu! Dar pe toate le-ai lăsat să treacă, iar tu tot nemân-tuit, tot neascultător, tot singur şi pierdut ai rămas. De câte ori te-a îndemnat so ul tău credincios sauso ia ta, cât a trăit, ca să te laşi de păcatele şi ră-ută ile tale! Dar tu n-ai ascultat. 8. Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna, chinuitde durerea ta… iar tu ai rămas cu amare, dar zadarnice păreri derău, să- i aduci aminte şi să plângi… că n-ai ascultat. 9. De câte ori te-au sfătuit părin ii tăi credincioşi,cât au trăit, ca să te întorci de la calea ta cea rea… Să- i îndrep i umbletele rele. Să apuci pe calea lui Dumnezeu şi să te faci om. Dar tu n-ai ascultat. Acum şi ei s-au dus pe totdeauna, chinui i de dure-rea pierderii tale. Iar tu ai rămas în păcatele tale, mereu mai ruinat. Ca să- i aduci aminte şi să regre i veşnic că nu i-aiascultat.
    • Săge ile biruitoare 47 10. Binecuvântată este clipa când omului i se des-chid ochii cei dinlăuntru şi ajunge la cunoştin a voii luiDumnezeu şi la descoperirea pre ului celui veşnic almântuirii sufletului său. Fericit este acel suflet care şi-a cunoscut atuncivremea chemării pe care i-a rânduit-o şi lui Dumnezeu. 11. Dragul meu, numărate sunt şi zilele tale, de lacea dintâi şi până la cea din urmă. Ele sunt în mâna lui Dumnezeu. Numai folosirea lor este în mâna ta. 12. Rânduite i-s şi ie toate căile bune în care săumbli. Toate faptele tale bune pe care să le faci. Toate binefacerile prin care să te mântuieşti. Numai primirea sau respingerea lor este în voia ta. 13. Hotărât, este o vreme şi pentru tine. O mântuire şi pentru tine. Un loc în cer şi pentru tine. O răsplată fericită şi veşnică şi pentru tine. Ele sunt în mâna lui Dumnezeu, Care i le îmbieastăzi. Numai credin a sau necredin a depind de tine. Numai alegerea vie ii sau a mor ii tale depinde devremea aceasta. Numai lucrarea hotărârii tale depinde de clipaaceasta. Alege acum! Căci ceasul tău trece.
    • 48 Traian Dorz Peste un ceas poate fi trecut pentru totdeauna… Pe totdeauna… 14. Cât de scurtă este via a fiecărui om… şi totuşi atât de mul i dintre oameni se lasă stă-pâni i de toată puterea răului, care îi foloseşte spre a-iasupri pe semenii lor. O, cum se nefericeşte omul însuşi, ascultându-l pesatana... 15. În loc ca omul să se mul umească cu cât îi estelipsă pentru via a sa, cel asupritor caută să se îmbo-gă ească şi să strângă, să fure şi să răpească şi partea care i se cuvine se-menului şi de-aproapelui său. Lăsându-l pe acela în lipsă şi aruncându-l în chi-nuri, în mizerie şi în moarte. O, cum schilodeşte păcatul sufletul bietului om la-com! 16. Desigur, asupririle de sub soare, chiar dacăsunt cu îngăduin a lui Dumnezeu, nu sunt totuşi dupăvoia Lui. Dumnezeu este împotriva oricărui fel de asuprire,de exploatare, de chinuire a omului de către om. Cuvântul Lui le înlătură. Porunca Lui le opreşte. Dreptatea Lui le condamnă. Oricine cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu ştieaceasta.
    • Săge ile biruitoare 49 Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu se fereştede aceasta. Şi oricine are Duhul lui Dumnezeu osândeşteaceasta. 17. Omul e născut să fie liber… să fie stăpân pe el însuşi, să dispună singur de timpul lui, de dreptul lui, deconştiin a lui. Şi numai voia lui Dumnezeu, numai Sistemul lui Hristos îi garantează asta. Şi numai calea Duhului Sfânt îi oferă şi îi asigurăomului cea mai deplină libertate. 18. Ce vinovat este omul care nu se satură nicio-dată cu partea lui, cu dreptul lui, cu locul lui, ci umblă mereu să răpească dreptul semenului său. Iată câ i oameni şi câte popoare, în cursul veacurilor,au căutat numai să asuprească şi să-i jefuiască pe al ii. 19. Hrăpăre ii, mincinoşii şi viclenii s-au ridicat dinadânc şi au venit spre semenii lor cu lozincile şi promi-siunile libertă ii şi izbăvirii de asuprire, ca să-i poată înşela uşor, – fiindcă cei asupri i pot fiînşela i cel mai uşor de către mincinoşi. Fiecare mincinos cu alte lozinci şi cu alt sistem, dar cu aceleaşi promisiuni mincinoase. 20. În realitate, ce a făcut fiecare hrăpăre tiran? I-a eliberat pe unii asupri i şi i-a înrobit pe al ii, darn-a adus eliberarea tuturor.
    • 50 Traian Dorz I-a scăpat de exploatare pe unii şi i-a dus în ea peal ii. Dar n-a putut înlătura exploatarea tuturor. O, Dumnezeule al Milei şi Dreptă ii, izbăveşte-i Tupe totdeauna pe to i cei apăsa i de to i cei care îi asu-presc. Amin. *** Cuvinte în elepte Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum Credin a, nu sim im întreaga slavă care-o dă Făgăduin a. Numai când dureri, şi lupte, şi-ncercări pieri-vor toate vom sim i întreaga slavă a credin ii-adevărate. * O credin ă ce lucrează prin iubire e-un izvor de virtu i la cel ce are suflet blând şi-ascultător.
    • Săge ile biruitoare 51 Dragostea nu pizmuieşte! Dragostea nu pizmuieşte nici pe-un inamic, nu se umflă de mândrie, ci trăieşte-n cură ie; dacă ea nu ne-nso eşte, dacă ea nu ne sfin eşte, nu suntem nimic, nu suntem nimic. Fra ilor, să ştim: dacă nu iubim, în zadar vorbim şi-n zadar trăim: nu suntem nimic, nu suntem nimic. Doamne, fă-mă al iubirii fiu şi ucenic, cu supunere-n trăire, căci fără de-a Ta iubire, de-aş avea orice-nsuşire şi mi-aş da orice numire, eu nu sunt nimic, eu nu sunt nimic. Dar iubirea cea curată despre care zic are-n ea în elepciune care-ndrumă s-o ştiu spune, căci iubirea ne-n eleaptă nu este-o iubire dreaptă, nu este nimic, nu este nimic.
    • 52 Traian Dorz 7. ELIBERARE ŞI BINEFACERE 1. Falşii eliberatori i-au înlocuit pe nişte asupri icu al ii, dar n-au putut nimici asuprirea de peste to iniciodată. Numai Hristos este Unicul Eliberator ade-vărat. În numele milei pentru al ii, falşii binefăcători şi-auurmărit propriul lor interes. Numai Hristos este UniculBinefăcător adevărat al tuturor. 2. În tot lungul istoriei oamenilor, lacrimile nu s-auuscat, ci au trecut numai din ochii unora în ai altora. Gemetele n-au încetat, ci au izbucnit numai din alteguri. Silnicia n-a dispărut, ci a trecut numai asupra altornevinova i, fiindcă oamenii, în loc să-L aleagă pe Hristos, şi-auales mereu pe Baraba… Şi barabele aşa le ştiu plăti celor ce îi aleg. 3. Toate relele sunt mereu mai înmul ite decâtînainte.
    • Săge ile biruitoare 53 Mai amare de cum fuseseră. Mai nemiloase decât în trecut. Cu atât mai mult cu cât sunt mai otrăvite de dorin atot mai mare a răzbunărilor, de lăcomia hămesi ilor şide cruzimea metodelor. 4. Cine mai are milă când se dezlăn uie asuprirea înnumele libertă ii omului? Cine mai are măsura dreptă ii în ceasul judecă ilorîn numele eliberării? Cele mai mari crime s-au făcut totdeauna în numeleJusti iei. 5. Cine mai are suflet de frate fa ă de cel ce trage înjug, când el este sus pe scaunul căru ei?... Care împărat, în afară de Hristos, s-a aşezat elînsuşi în jug şi le-a grăit supuşilor săi: „Acum lua i şivoi jugul meu”? Care mântuitor, în afară de Hristos, a mai luat cru-cea şi, ducând-o, să spună ucenicilor săi: „Cine vrea sămă urmeze, să-şi ia crucea sa şi să vină după mine”? După Mine, nu Eu după el. 6. Cel care se mul umeşte cu al său este omulmul umit. Dar omul fericit este numai acela care poate să deaşi din al său altuia, care are mai pu in ca el, aşa cum a făcut Domnul Iisus, Care, venind în lu-me, S-a dat pe Sine pentru noi to i, spunând: Jertfa Meaa adus mântuirea voastră, iar jertfa voastră va aducemântuirea lumii.
    • 54 Traian Dorz Nici un mântuitor din lume n-a mai făcut aşa. Nu, pentru că numai Iisus era Cel adevărat. 7. Nici un învă ător, în afară de Hristos, n-a maiaplicat el însuşi mai întâi învă ătura sa asupra lui, dându-şi tronul său, dându-şi slava sa, dându-şiputerea sa, via a sa, jertfa sa pentru supuşii săi. 8. Hristos Domnul, avându-le pe toate acestea şijertfindu-le pentru ai Săi, S-a dovedit Singurul Mântu-itor Adevărat. Nici unul, în afară de Hristos, n-a mai făcut aşa. Şi numai El ne-a ajutat şi pe noi să putem face ast-fel – pe cei care putem. Cine mai are milă, mai mângâie şi mai elibereazăcu adevărat pe cei asupri i, afară de El? Cine îşi mai dă via a pentru supuşii săi aşa ca Iisus,când to i ceilal i cer ca al ii să-şi dea via a pentru ei? 9. Iubirea e martoră. Adevărul e martor. Con-ştiin a noastră e martoră la fel, că nimeni altul decâtIisus Hristos n-a mai avut o milă desăvârşită de noito i ca El. Numai El ne-a învă at şi ne-a făcut în stare să nedăm şi noi via a pentru fiii noştri de la El. 10. Deşi nu-L cuprind toate întinderile Universului şi deşi e mai mare decât toate şi mai pretutindenica tot, Domnul Dumnezeul şi Tatăl nostru a dorit să lo-cuiască totuşi în mijlocul nostru.
    • Săge ile biruitoare 55 În mijlocul caselor noastre Şi-a dorit şi El să aibă oCasă a Lui, la care noi totdeauna să mergem cu sim ă-mântul că acolo în ea noi ne putem întâlni cu El şi El totdeauna se poate întâlni cu noi. Aceasta este Casa Domnului pentru noi! 11. Duhul lui Hristos spusese atât de minunate cu-vinte despre Casa lui Dumnezeu şi mai înainte de So-lomon, prin gura lui Moise şi a lui David. Dar niciodată nu ne-a vorbit atât de limpede ca prinînsăşi gura Sa. 12. Psalmul 84 este, în întregimea lui, un imn debucurie şi de evlavie, de dragoste şi de respect sfântpentru Casa lui Dumnezeu. Este un imn de pre uire şi de laudă pentru cei caremerg în Casa lui Dumnezeu să I se închine Lui şi să-Llaude. Un imn despre fericirea acelora care locuiesc încur ile Casei lui Dumnezeu şi-L laudă pe El. Ce fericit este cel ce trăieşte aceste stări! 13. În Casa Domnului eşti totdeauna înaintea luiDumnezeu şi mai ales acolo trebuie să ne aducem aminte cuteamă de poruncile Lui, ca să le împlinim. 14. În capitole întregi din Cuvântul Sfânt, Dumne-zeu i-a vorbit şi i-a arătat slujitorului Său Moise cum sărânduiască totul în Templul Domnului, poruncindu-i înamănun ime tot ce trebuie făcut,
    • 56 Traian Dorz din ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut, pentru a arăta astfel cât de însemnat este totul acolo. Şi cât de mult ine Domnul ca totul să fie curat şisfânt în Casa Lui! Atunci cât de vinova i trebuie să fie cei ce dispre- uiesc ceea ce Domnul cinsteşte atât de atent! 15. După to i profe ii sfin i, la venirea Sa, Mân-tuitorul Însuşi a inut să arate cu orice prilej cât desfântă este Casa peste care este chemat Numele luiDumnezeu. Pentru ca to i urmaşii Lui să o cinstească şi să ocaute. 16. Cu câtă evlavie şi credin ă, cu câtă smerenie şiascultare se cere să se apropie şi să petreacă în CasaDomnului oricine are în inima lui temerea de Dumne-zeu şi dragostea fa ă de El! Şi totuşi cât de pu ini sunt adevăra ii închinători şiadevăra ii slujitori care să fie astfel! 17. Câte juruin e sfinte s-au făcut şi se fac în CasaDomnului, dar ce pu ini îşi împlinesc aceste juruin e! Cât de mul i vin acolo să-I ceară cu lacrimi ceva luiDumnezeu, dar cât de pu ini dintre ei mai vin să-I mul umeascăcu lacrimi după ce au primit ceea ce ceruseră! Dar când totuşi mai vin, ce ferici i se întorc ei deacolo apoi!
    • Săge ile biruitoare 57 18. Nu are a face că în Casa Domnului mai slujeştecâteodată şi câte un om nevrednic. Nu are a face că acolo se mai fac uneori şi lucrurinevrednice. Domnul şi ai Lui nu se uită la asta. Cei nevrednici vor fi odată izgoni i, cele nevrednice vor fi în curând nimicite, dar Templul lui Dumnezeu va rămâne pe totdeaunatot Casa Lui. Tot Casa de Rugăciune, în care El va fi totdeauna prezent, ca să-i asculte peto i închinătorii adevăra i. Şi să-i răsplătească pe slujitorii nevrednici. 19. Dragă suflete, când intri şi tu în Casa lui Dum-nezeu, apropie-te să ascul i cu frica lui Dumnezeu, cucredin ă şi cu dragoste… Ascultarea ta de acolo va fi trăirea ta afară. Binecuvântarea primită în Casa Domnului va fi ro-direa ta în propria ta casă. Şi puterea primită acolo va fi biruin a ta după ce aiieşit. 20. Nu este nimeni care să aducă ceva pe pământcând se naşte din mama sa. Tot ce a adunat şi are pe lumea asta, fiecare om aaflat aici… Şi va lăsa aici. Fericit şi în elept este acela care îşi dă bine seamade acest adevăr înainte de a pleca din lume – nu după cepleacă.
    • 58 Traian Dorz Numai mâinile darnice şi binefăcătoare se întorcpline când trec din lumea asta. O, Dumnezeul Dărniciei, ajută-ne să mergem tot-deauna cu mâini pline în fa a semenilor noştri lipsi i. Ca să venim cu ele pline şi în fa a Ta. Amin. *** Cuvinte în elepte Dacă vrei să ştii aievea pe-orice om ce pre uieşte, să-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-împodobeşte; dă-i averea şi onoarea şi chiar trupul la o parte şi-i vezi sufletul – acesta este pre ul fără moarte. * Cercetează orice lucru ce e el, nu ce-i numit, şi vei şti despre oricine adevărul negreşit. Cercetează şi Cuvântul lui Hristos, tu însu i, bine – şi vei şti ce-i El aievea, nu ce- i spune nu ştiu cine.
    • Săge ile biruitoare 59 8. VENIREA ŞI PLECAREA 1. Când omul se naşte şi vine în lume, vine cupumnii strânşi, ca şi cum ar spune: Voi cuceri totul, voistrânge totul. Iar când moare şi pleacă din lume, pleacă cu pal-mele desfăcute, ca şi cum ar spune: N-am luat nimic şinu duc nimic din tot ce-am strâns pe pământ. 2. Toate câte omul le câştigă pe pământ vin numaide la Dumnezeu. Pentru a-i da omului, prin folosirea lor cu în e-lepciune, ceea ce îi doreşte sufletul lui: adică mântuireaşi fericirea veşnică. Dar omul, când le are, nici nu mai gândeşte la do-rin ele sufletului. Se gândeşte numai la dorin ele trupului său. Şi laîmplinirea vinovată a dorin elor lui păcătoase. 3. Cine este omul cel mai bogat? întreabă un în-elept.
    • 60 Traian Dorz Cel ce se mul umeşte cu ceea ce are! Acela Îi mul umeşte pentru toate numai lui Dum-nezeu, de la Care are aceste mijloace şi daruri. El ştie cine le-a dat şi pentru ce scop! El ştie şi care este cea mai cuminte întrebuin are alor – spre câştigul sufletului său. Şi spre slava Celui ce i le-a dat. 4. Omul cel ce şi le crede ale lui toate cele primitede el pe pământ Îl uită pe Făcătorul său şi nesocoteşteporuncile Domnului. Se apucă, întocmai ca bogatul cel nebun din pildaMântuitorului, să privească la averea lui cu o lacomăbucurie îngâmfată, zicând: Suflete al meu, acum ai multe avu ii, strânse pentrumul i ani… prin priceperea ta, prin munca ta, prin pute-rea ta… Într-adevăr, numai un nebun poate gândi şi ziceaşa… 5. Acum şi tu poate că ai slavă în fa a oamenilor. Poate eşti şi tu mai văzut ca to i, mai tare ca to i,mai lăudat ca to i… Poate că gândeşti şi tu că acum [trebuie] să mă-nânci, să bei şi să te veseleşti! Laudă-te deci, nemernicule, asupreşte şi tu, dispre- uieşte, porunceşte, alungă, bate, strânge de gât, închide,amendează, nedreptă eşte, ucide… Ca să fie şi cu tine un nebun mai mult pe pământ şi un blestemat mai mult sub el.
    • Săge ile biruitoare 61 6. Crezi tu, omule tiran, că acum nimeni nu- i maipoate face nimic? Că to i sunt mai slabi ca tine? Că to i sunt în mâna ta… to i sunt în voia ta… to isunt sub picioarele tale? Nu- i pasă de dreptate. Nu- i pasă de milă. Nu- ipasă de omenie. Nu- i pasă de oameni. Nu- i pasă de Dumnezeu…Te bucuri din plin de avantajul clipei acesteia; zici tu cătimpul lucrează pentru tine şi că nimic nu te mai poateamenin a. Dar care nebun a mai făcut astfel – şi să fi scăpat? Nu vei scăpa nici tu. 7. Dumnezeu îi spune unui astfel de om: „Nebu-nule, chiar în noaptea aceasta i se va lua sufletul tău!” Doar o noapte scurtă mai este, pentru fiecare nebun, până la luarea sufletului său… Numai noaptea de după aceea nu va mai aveasfârşit. 8. Ce este omul se cunoaşte după numele său şidupă faptele sale. Se cunoaşte după întrebuin area pe care o dăavu iei şi timpului pe care el le-a primit de la Dumne-zeu. Şi după numele pe care i-l dă faptele lui. 9. Oricine are de la Dumnezeu avere trupească ştiecă nu e a sa. Ori se va duce ea de la el pe neaşteptate, ori se vaduce el de la ea curând.
    • 62 Traian Dorz Azi o are, dar mâine nu. Să facă bine din ea azi, ajutând pe cei lipsi i. Aşa îşi va strânge comoară în ceruri. Aceea va fi cuadevărat a lui (Mt 6, 20). 10. Are cineva bogă ii sufleteşti: credin ă, în elep-ciune, talente? Să ajute, să bucure, să îmbogă ească cu ele pe al ii. În dar le-a primit, în dar să le dea. Fără mândrie şi fără zgârcenie. Are cineva slavă? Să facă bine cât mai mult. Să se smerească şi să ajute cu mărinimie, cu bună-tate, cu blânde e, cu sim ire. Căci nu mult va sta pe scaunul unde este înăl atacum. 11. Fericit este sufletul acela care se gândeşte lamoartea lui încă de pe drumul vie ii. Şi care se pregăteşte pentru noaptea viitoare încădin zorii dimine ii de astăzi. 12. Odată Mântuitorul i-a zis unui în elept care ştiafoarte bine care era voia şi porunca lui Dumnezeu: – Bine ai zis. Fă aşa şi vei avea via ă veşnică (Lc10, 28). Bine ai zis ce trebuie să facă al ii. Acum fă tu acestbine care l-ai zis. Bine ai scris, frumos ai spus, adevărat ai grăit. Acum fă tu întâi ceea ce zici, ceea ce scrii, ceea cecân i.
    • Săge ile biruitoare 63 13. O, ce bun este sfârşitul unui lucru bun, al unui drum bun, al unui om bun! Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune, ca moartea unui om credincios şi ca încheierea unei lucrări sfinte. 14. Mai bună este ziua mor ii decât ziua naşterii, cucât e mai bună fapta decât vorba! Rodul decât floarea.Împlinirea decât promisiunea. Pentru că numai la moartea cuiva se vede cel maibine ce loc a ocupat omul acela în lume. Şi ce rost a avut naşterea lui pe pământ. 15. Sunt oameni care aproape n-au fost băga i înseamă cât timp au trăit. Numai la moartea lor s-a văzut ce gol au lăsat ei înurma lor. Şi cât de mult folos au avut prin via a lor mul i se-meni de-ai lor. 16. Nu sunt două zile mai fericite pentru om ca zi-ua când l-a primit şi el pe Domnul în sufletul său şi ca ziua când Domnul îi primeşte şi sufletul său înraiul Lui. 17. Iată ce arată moartea şi iată de ce este mai bunăea, precum zice Eclesiastul. Numai moartea îl arată peun om bun cât de bun a fost. Şi numai moartea îl arată şi pe cel rău cât de rău afost.
    • 64 Traian Dorz Când tai un pom bun, ce mul i plâng după rodullui, după umbra lui, după adăpostul lui! Când tai un spin, ce mul i se bucură că au scăpat de epii lui, de amenin ările lui. 18. Vrei să ştii cum va fi moartea ta? Cum a fostvia a ta! Abia moartea ta o să arate dacă naşterea ta a fost ofericire sau un blestem pe pământ. Dacă a fost un bine sau un rău. Dacă a fost o flacără sau un fum. De aceea, ai grijă neîncetat de asta! 19. Adevărata în elepciune este numai aceea careluminează fa a omului. Şi fe ele oamenilor. Care îl duce pe om spre Dumnezeu, care i-L desco-peră omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mân-tuitor. Care îl face pe om să-L primească pe Duhul Sfânt,pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi un Ocrotitor fe-ricit şi binecuvântat. Şi numai cine face astfel dovedeşte că a fost unîn elept. 20. Un om în elept va învă a mereu de la to i – şiastfel va putea apoi să-i înve e şi el mai vrednic peto i… Va fi smerit, pentru a primi; şi va fi darnic, spre ada mai mult decât a primit. Acesta este în eleptul, care înva ă mai bine de cuma fost el învă at.
    • Săge ile biruitoare 65 Şi dă mai mult decât a primit. Prin ceea ce face mai bine şi mai mult se aratăîn elepciunea sa. O Doamne, fă-ne pe to i nişte astfel de în elep i. Amin. *** Cuvinte în elepte Fiii mei, păstra i credin a cea dintâi pân’ la sfârşit, în ea creşte i, roade bune aducând necontenit, căci acei ce n-o păstrează căi nefericite iau, crezuri au apoi destule, dar credin a n-o mai au. * Pentru credincioşi e Crucea lui Hristos aşa povară cum povară-i pentru păsări aripa cu care zboară.
    • 66 Traian Dorz Doamne, Duhule Preasfinte Doamne, Duhule Preasfinte, vino peste noi de Sus şi ne dă făptura nouă care ne-a cerut Iisus! Scump Mântuitor, dă-ne ajutor, să putem urma îndrumarea Ta! Dă-ne-o minte înnoită de Cuvântul cel Ceresc, dă-ne inima şi firea omului duhovnicesc. Doamne, Duhule Preasfinte, Te rugăm să ne îndrumi ne-ntina i de stricăciunea şi de duhu-acestei lumi. ine-ne-alipi i de Domnul şi de-al Lui Cuvânt curat, cu umblarea luminoasă, fii ai Tăi cu-adevărat.
    • Săge ile biruitoare 67 9. PRIMIRE ŞI DARE 1. Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-oanumită măsură, în elepciunea de care va avea nevoieîn via ă. Şi de lumina căreia va fi dator să asculte. Şi pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea în elep-ciunii şi umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în cură iaei, lumina acesteia creşte. Creşte în mintea omului, creşte în jurul lui, creşteîn faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentru ci-ne umblă în ea. Şi pe măsura asta este dator s-o dea şi el altora. 2. Iată deci că adevărata în elepciune este nepri-hănirea. Şi cine este un adevărat în elept o arată pe aceasta. Prin umblarea sa în lumină. Prin faptele sale în dragoste. Şi prin cuvintele sale în cură ie. Oricine are lumină umblă drept. Umblă frumos.Umblă curat.
    • 68 Traian Dorz 3. Fa a omului are patru din cele cinci sim uri alefiin ei sale. Văzul, care stă în ochi. Ochii celui în elept sunt prevederea lui, însuşireade a vedea înainte şi de a vedea bine. Astfel omul va şti ce să facă şi ce nu. Unde să meargă şi unde nu. Ce să strângă şi ce nu. Dar în elege i voi că noi vorbim aici de văzul du-hovnicesc, nu atât de cel trupesc. 4. Auzul omului stă în urechi. Urechile celui în elept sunt ascultarea lui. Ele îl vorîndruma, arătându-i ce este folositor şi ce nu. Ce este curat şi ce nu. Ce este sănătos şi ce nu. Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însem-nat decât cel trupesc. 5. Mirosul omului îl îndrumă în deosebirea celorcare îl înconjoară. Îi arată ce este curat şi ce nu. Ce este înviorător şi ce nu. Ce este viu şi ce nu. O, cât de mul i oameni şi-au pierdut de multaceastă însuşire aleasă, umblând prin murdării, trăindprintre mortăciuni, trăind prin haznale. 6. Gustul, care îi arată ce este hrănitor şi ce nu. Ce este dulce şi ce nu.
    • Săge ile biruitoare 69 Ce este bun şi ce nu. Dar cei mai mul i oameni şi-au pierdut gustulsănătos. Mănâncă orice, înghit orice, se îndoapă cu orice. Şi astfel şi-au otrăvit toată fiin a, îmbolnăvindu-şitoate sim urile lor. Şi condamnându-se singuri la ceamai fioroasă moarte. 7. Când fa a – în care sunt darurile sim uriloromului atât de însemnate pentru via a lui – este lumi-nată de în elepciune, atunci toate aceste sim uri sunt sănătoase şi îl ducpe om pe un drum mântuitor. Când fa a lui este întunecată de nebunia păcatului,atunci toate sim urile sale îl duc spre întuneric şi pier-zanie. 8. Chiar şi acelaşi om poate fi adeseori în amân-două aceste stări. Poate fi uneori cu o fa ă luminoasă.Cu nişte ochi cura i. Cu un auz treaz. Cu un miros fin.Cu un gust bun. Şi poate să cadă uneori într-o întunecare de ispită şipăcat. Atunci fa a lui este alta. Ochii i se întunecă. Au-zul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i se defor-mează. Atunci echilibrul sănătos i se pierde. Iubirea i se schimbă în ură. Blânde ea, în mânie. Mângâierile, în lovituri. Mielul devine fiară. Asta pentru o clipă sau pentru totdeauna.
    • 70 Traian Dorz 9. În elepciunea este cunoaşterea drumului – price-perea este umblarea pe el. În elepciunea este de a şti un lucru – priceperea es-te de a-l face. De aceea este lăudată priceperea, căci în zadar ştiibinele, dacă nu-l faci. În zadar ştii drumul, dacă numergi pe el. În zadar ştii Cuvântul lui Dumnezeu, dacănu-l împlineşti cu fapta. 10. În elepciunea luminează – dar priceperea sefoloseşte de această lumină. Pentru a desăvârşi cu mâi-nile ceea ce i-au arătat ochii. E cu atât mai bine, în astfel de cazuri, cu câtamândouă aceste sim uri merg mai bine împreună. Căci cu cât vine mai târziu una, cu atâta va fi maigreu să lucreze cealaltă. Ferice este când în elepciunea vine la timp – şi estetrist când vine prea târziu. Însă este vai când nu mai vine niciodată. Atunci nici priceperea nu vine. 11. Ce fericită este clipa când omul ajunge la în-credin area că totul este în Mâna lui Dumnezeu! Până omul nu este deplin încredin at de acest lucru,el se îngâmfă când îi merge bine, deznădăjduieşte când îi merge rău, se face un tiran când este tare şi se face o târâtoare când este slab. E gata să se creadă un zeu când îi merg toate cumvrea el,
    • Săge ile biruitoare 71 şi este gata să se sinucidă când dă nenorocirea pesteale lui. 12. Un om care a cercetat toate şi a ajuns să vadă cătoate lucrurile şi to i oamenii şi toate împrejurările suntîn Mâna lui Dumnezeu, acel om a ajuns la miezul adevărului. A aflat cu adevărat cheia tuturor necunoscutelor şi a ajuns la descoperirea cea mai înaltă decât toatedescoperirile din lume. 13. Aşa este! În Mâna lui Dumnezeu sunt to i oa-menii, cu toate faptele care izvorăsc din toată dragosteasau din toată ura lor. Din toată în elepciunea sau din toată nebunia lor. Din toată puterea sau din toată slăbiciunea lor, spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor. Şi faptele lor îi urmează la nici cinci minutedepărtare. 14. În Mâna lui Dumnezeu eşti tu, omule, orice aifost ieri. Sau eşti azi. Sau vei ajunge mâine. În Mâna lui Dumnezeu sunt averile tale. Sau însu-şirile tale. Sau posibilită ile tale. El i le-a dat. El i le poate păstra. Şi El i le poatelua oricând va voi, fiindcă sunt în Mâna Lui. În mâna ta este numai posibilitatea de a le folosibine sau rău. Dar ce mult este asta!
    • 72 Traian Dorz 15. Când omul face ceea ce este plăcut lui Dumne-zeu, atunci Mâna cea bună a lui Dumnezeu păzeşte şipăstrează în ocrotirea Sa tot ce este al acelui om. Atunci omul nu se mai zbuciumă şi nu se maifrământă, ci se încredin ează cu deplină încredere în Mâna luiDumnezeu, Care poate să le ia de la sine chiar şi pânădiseară, dacă voieşte, ori poate să le ină pe totdeauna. O, ce pace dulce stăpâneşte toată inima unui astfelde om! 16. Omule, în Mâna lui Dumnezeu este sănătatea tasau boala ta. Nu în mâinile oamenilor sau ale întâm-plărilor. În Mâna lui Dumnezeu este libertatea ta sau închi-soarea ta. În Mâna lui Dumnezeu este înăl area ta sau pră-buşirea ta. În Mâna lui Dumnezeu este mântuirea ta sau osân-da ta. În Mâna lui Dumnezeu sunt prietenii tăi şi vrăj-maşii tăi. În Mâna lui Dumnezeu este prezentul tău şi vii-torul tău. În Mâna lui Dumnezeu este via a ta sau a iu-bi ilor tăi. Totul este în Mâna lui Dumnezeu! În mâna ta este numai voin a ta. Voin a de a crede.Voin a de a alege. Voin a de a primi. Voin a de a păstra
    • Săge ile biruitoare 73şi folosi bine ceea ce este pentru tine în Mâna lui Dum-nezeu. 17. Dacă voieşti, po i să crezi aceste lucruri. Dacăvoieşti să nu crezi, po i şi aceasta. Dacă voieşti să primeşti aceste daruri sau acestepedepse, po i să le primeşti sau po i şi să nu. Ce mare putere are voin a ta! Şi ce mare răspundereai pentru ceea ce faci cu ea! 18. Dacă voieşti, po i păstra ceea ce ai primit caurmare a alegerii tale. Dacă nu voieşti, po i să le lepezi. De aceea, toată răspunderea pentru una sau pentrualta din aceste două alegeri ale voin ei tale va rămânenumai asupra ta. Veşnic şi veşnic. 19. Dumnezeu i-a pus înainte calea vie ii şi caleamor ii. Amândouă sunt în Mâna Lui, dar alegerea lor pen-tru tine tu trebuie neapărat s-o faci. Şi să i-o iei în mâi-nile tale. Cât eşti încă în via ă, adică în fa a lui Dumnezeu,mai po i să te răzgândeşti şi să schimbi. Alege binele, alege via a, alege-L pe Iisus. 20. Nici unul dintre noi, oamenii, nu-şi cunoaştenimic din viitorul său, dar Cuvântul lui Dumnezeu pe fiecare ne înştiin-
    • 74 Traian Dorz ează care va fi acest viitor, după felul de via ă pe carene-o trăim. De aceea, fiecare trebuie să aibă toată grija înainte,căci după aceea în zadar se va căi pentru ce a făcut. De mii de ori dacă am repeta acestea – tot nu-i preamult. Fiindcă şi de mai multe mii de ori şi-o va striga îniad fiecare osândit: De ce nu mi s-a spus mai mult?... O Doamne, ajută-ne să nu obosim înştiin ându-nepe noi şi pe al ii asupra acestui adevăr. Amin. *** Cuvinte în elepte Cine crede în prea multe va ajunge cum vă zic: în curând n-o să mai poată să mai creadă în nimic.
    • Săge ile biruitoare 75 10. MÂNTUIREA ŞI PEDEAPSA 1. „Număra i banii aici, în fa a celui ce plăteşte” –spune o înştiin are în eleaptă, care se poate vedea pestetot unde se fac plă ile. „Reclama iile ulterioare nu suntluate în considerare.” Gândeşte-te deci bine şi tu acum, omule, până eştiîn fa a Celui care î i îmbie mântuirea cu Mâna Sa, darCare î i poate da şi pedeapsa tot cu Mâna aceasta. 2. Alege via a, şi nu moartea. Alege cerul, şi nu iadul. Alege-L pe Hristos, şi nu pe satana. Alege acum, chiar acum – căci se poate ca peste oclipă să vină moartea şi să te ia pe neaşteptate din fa alui Dumnezeu. Şi atunci va fi prea târziu. Multe astfel de mor i ai văzut poate şi tu. N-ai învă at oare nimic din ele? 3. Adevărata lumină nu suferă în ea nici un strop deîntuneric,
    • 76 Traian Dorz adevărata cură ie, nici un fir de praf şi adevărata dragoste, nici un pas nebun. 4. Cine se împacă cu un duşman mic se va împăcaşi cu unul mare şi cine îşi îngăduie un pahar mic îşi va îngădui şiunul mare. Un pai mic poate orbi ochiul şi o picătură mică deotravă poate aduce moartea. Oricine se joacă cu păcatul va fi ucis de el, dar oricine îşi doreşte sincer mântuirea se va feri şide umbra păcatului. Căci şi umbra lui este ucigaşă. 5. Pu ină nebunie… o, câtă în elepciune a nimicit ea! Şi câtă slavă a pierdut ea pentru totdeauna!... Ce aproape este adevărul de fiecare dintre noi! Câtă bunătate are Dumnezeu fa ă de fiecare pă-cătos! Şi cum trimite Duhul Domnului în mintea cuivatocmai lumina de care are el însuşi nevoie în clipa aceea! Dar ce pu ine inimi o primesc! Şi ce pu ine min i ourmează! 6. Păcatul, păcatul… acest lucru care pare mic saunimic în ochii multora a biruit pe mul i şi mari în elep i. A prăbuşit pe mul i înăl a i. Şi a dus la iad pe mul i drep i. 7. O mică defec iune la frâna unui autobuz încărcatcu oameni – şi tot autobuzul, nemaiputând fi oprit la
    • Săge ile biruitoare 77timp, se prăbuşeşte la o cotitură în prăpastie, omorândzeci de vie i. O mică picătură de petrol într-un vas cu lapte stricătotul. O mică neascultare o dată – şi nimiceşte o mie deascultări. 8. O mică aşchie sărită în ochi duce la orbia pe tot-deauna. O bucată de săpun căzută în mâncare strică totul… Pu ină nebunie nimiceşte un munte de în elepciune. 9. Dar câte, şi câte, şi câte din aceste nebunii mici,fără însemnătate nu se întâmplă în fiecare zi! Din cauza acestora se pierd atâtea vie i. Se strică atâtea căsnicii, se ruinează atâtea familii, se împrăştie atâtea adu-nări, se zădărnicesc atâtea lucrări şi se nefericesc atâtea suflete! Fericit acela care se fereşte de orice se pare rău. 10. Nu spune i că păcatul acesta e mic sau este unnimic. Căci acest gând i-a ucis pe mul i. Nu spune i: „Ei, şi ce-i dacă am să beau şi eu unpahar? Doar n-o fi foc.” Căci după unul vei mai bea unul şi încă unul. Iar laurmă vei ajunge un nenorocit, vei vedea că este foc. Şi încă un foc veşnic. 11. Nu spune: „Şi ce-i dacă mă duc şi eu o dată cuaceşti prieteni?”
    • 78 Traian Dorz „Şi ce-i dacă fumez şi eu o igară?” „Şi ce-i dacă mă voi scăpa şi eu o dată?” Căci data aceea este cursa ta şi lan ul tău. Te vei lipi acolo şi n-ai să te mai po i desface, camusca ce s-a prins în pânza păianjenului. Sau în cleiulmierii ucigaşe. Dulcea a gustată, curiozitatea satisfăcută, plăcereapermisă le vei plăti cu via a ta, aşa ca vietatea fără minte şi fără înfrânare. 12. Fii treaz, dragul meu, şi ia seama bine în jurultău, să vezi ce pă esc al ii. Înva ă din nenorocirea lor, ca să nu ajungi tu să în-ve e al ii din nenorocirea ta. Nu te lăsa niciodată biruit de ispită. Şi dacă nu eşti în stare s-o birui, fugi din timp şiocoleşte-o cu groază. Fiindcă un minut mai târziu poate fi prea târziu peveci de veci. 13. În elepciunea nu-i prea multă nici dacă ar fi cucarul. Dar nebunia e prea multă şi o picătură. Fereşte-te de orice păcat. Căci chiar şi numai unulsingur poate fi în stare să- i piardă mântuirea după careai alergat şi ai luptat o via ă întreagă. Ci teme-te de el şi fugi ca de şarpele cel mai otră-vitor. 14. Tot ce avem bun în noi este pâinea noastră. Din această pâine a inimii noastre, a mâinilor, a gu-
    • Săge ile biruitoare 79rii, a fiin ei noastre să împăr im mereu în jurul nostrututuror semenilor noştri, fără să aşteptăm nici o răsplătire de la nimeni. Ca şi cum am arunca în apa ce curge şi duce totulla vale. 15. Nu da împrumut!... Nu da nici măcar pomană.Ci aruncă ce dai. Dă ca şi cum ai arunca. Fiindcă în împrumut este o nădejde de câştig. În pomană este o nădejde de răsplată. Dar în aruncare nu mai este nimic. Nici un gând.Nici o aşteptare. Nici o dorin ă. Ai aruncat – şi gata. Aşa se face binele bine. Aceasta este binefacereabinefăcătoare. 16. Când arunci, când dai ca şi cum ai arunca,atunci nu dai cuiva anume, care î i cere. Nu împrumu i pe cine te roagă. Ci arunci, să afle cine va trece. Pui, să ia cine va fi flămând. Laşi, când nu vede nimeni. Trimi i cum nu află nimeni. În cea mai tăcută, mai ascunsă şi mai necunoscutăformă. Aşa cred că ar trebui să se facă adevărata milostenie. 17. Încă am apucat şi noi, cei mai bătrâni, vremeacând şi pe la noi la ară era un frumos obicei rămas dinstrămoşii de demult, şi anume: când secerau, lăsau la
    • 80 Traian Dorzcapătul dinspre drum al fiecărei holde o brazdă de grâunetăiat… Acela era al celor săraci, care nu aveau nici o holdăa lor. Ei veneau şi şi-l tăiau fără a mai datora nimănuinimic. 18. La fel şi spicele rămase după legători – nu lemai culegea cel ce avea holdă. Ele erau lăsate celor carenu aveau. După seceriş, cei sărmani se duceau şi îşi luau şi ei,fără nici o obliga ie fa ă de nimeni, partea lor de la to i. Şi Îi mul umeau numai lui Dumnezeu. 19. Iar Dumnezeu, Care vedea inima şi fapta celuicare îşi arunca astfel pâinea pe ape… fără să se uite nici înapoi măcar, ca să vadă cine o ia, îi răsplătea celui binefăcător. Holdele lor rodeau din plin. Vremurile lor erau paşnice. Şi toate casele lor erau îndestulate. Şi cea mai mare îndestulare era mul umirea binefa-cerii celei mai depline. 20. Nu numai în via a viitoare, dar chiar în via aaceasta, Dumnezeu face să găsim ceea ce am dat altora. De la cine nici nu ştim, şi cum nici nu pricepem, şi când nici nu ne aşteptăm – făgăduin a lui Dum-nezeu se împlineşte cu noi.
    • Săge ile biruitoare 81 Ceea ce „am aruncat” găsim iarăşi. Apele care s-au dus cu pâinea noastră aruncată sereîntorc – după un îndelungat circuit – şi ne-o aduciarăşi. Mai frumoasă, mai bună, mai fericită. Tocmai când ne lipsea mai arzător. O, Dumnezeule Care vezi în ascuns, răsplăteştetotdeauna tot binele celor care îl fac aşa. Amin. *** Cuvinte în elepte A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmează după moartea celui care n-a voit aici să crează. Po i fi cât de tare-n lume, în curând te-nghite glia; dacă ai credin ă însă, vei trăi cât veşnicia. Ea-i sămân a învierii care-n Ziua-Aceea Mare îl va învia-ntr-o clipă pe acela care-o are.
    • 82 Traian Dorz Tatăl nostru Cel din Ceruri Tatăl nostru Cel din Ceruri, iar venim şi Te rugăm, a Ta milă şi-a Ta Mână le dorim şi le căutăm. Dă-ne Mila Ta scut în vreme grea, Mâna Ta s-o ii peste-ai Tăi copii! Lumea-i rea, ispite-s multe şi primejdii multe sânt, numai Tu po i fi prin toate adăpostul nostru sfânt! Noi suntem fiin e slabe şi adeseori cădem, Doamne, toată izbăvirea numa-n Mila Ta avem. Tatăl nostru Cel din Ceruri, Te rugăm să ne păzeşti, într-o inimă smerită, duhul dragostei fră eşti. ine-ne-ntre fra ii noştri credincioşi şi răbdători, să putem primi cununa între ei – biruitori!
    • Săge ile biruitoare 83 11. VREME BUNĂ ŞI VREME REA 1. Nu este totdeauna vreme bună; vine curând şivremea rea. Nu in veşnic zilele frumoase, nici anii de belşug,nici prilejurile dureroase. De aceea este fericit oricine ştie să folosească cuîn elepciune şi chibzuin ă orice avantaj pe care îl are înprezent, pentru a face voia lui Dumnezeu, pentru a căuta mântuirea astăzi, pentru a face binele astăzi, pentru a răscumpăra vremea acum. 2. Nu sunt toate zilele bune, când urechile au plă-cere de Cuvântul Sfânt. Când picioarele merg spre el. Când mintea îl în elege şi inima îl primeşte. Vin şi zilele rele, când urechile se scârbesc de sfa-turile bune. Când picioarele merg mai grabnic spre păcat decâtspre har.
    • 84 Traian Dorz Când capul e învăluit de întuneric şi inima este atrasă spre deşertăciuni. O, ce greu este atunci ca omul să mai primească unsfat bun şi să mai ia hotărârea bună – pe care n-o luasecând putea. 3. Nu este omul tot tânăr, când sufletul lui să fiemai uşor de păcate. Mintea lui mai limpede. Inima luimai aprinsă şi duhul lui mai primitor. Ajunge bietul om şi la bătrâne e, când sufletul ise încarcă greu cu păcatele. Mintea i se întunecă înrău. Inima i se stinge în slăbiciuni. Şi duhul adoarmeşi se închide pentru totdeauna fa ă de chemările luiDumnezeu. De aceea vino astăzi, câtă vreme po i. 4. Dar zilele bune, zilele rele – toate trec… Ani buni, ani răi – to i se duc. Vremea tinere ii, vremea bătrâne ii – amândouă sesfârşesc. Vremea chemării, vremea primirii – şi ele trec preacurând. Vremea vie ii şi vremea mor ii – amândouă sunthotărâte. Numai în elepciunea care să le ştie folosi bine o aupu ini. 5. Oameni în elep i şi oameni nebuni – to i mor. Numai că moartea lor nu-i la fel. Numai că judecata lor nu-i asemenea. Numai că răsplata lor nu-i tot una.
    • Săge ile biruitoare 85 Şi numai că veşnicia lor nu-i aceeaşi. Binecuvânta i sunt cei cu sfârşit fericit. 6. Dumnezeu i-a dat omului voin a liberă şi putereade a crea! Acestea două sunt virtu i dumnezeieşti, iar prinele, Dumnezeu i-a dat omului însuşirea de a se de-săvârşi pe sine. De a-şi adăuga lui însuşi partea lăsată de Dumne-zeu în voin a omului şi în puterea sa. După alegerea saşi după dorin a sa. Şi omul face acest lucru! Se face pe sine bun saurău – după cum singur îşi alege. Se întregeşte, adăugându-şi – la ceea ce i-a începutDumnezeu – sfârşitul pe care singur el şi-l vrea, în ascultarea sau neascultarea de voia lui Dumnezeu. 7. Numai la sfârşitul fiecărui an, când el singur şi-aîmplinit numărul zilelor sale pe care i le-a rânduitDumnezeu şi numărul faptelor pe care el singur şi le-a rânduitcum să fie, atunci Dumnezeu se uită şi vede cum este lucrareafiecărui om. Şi abia atunci urmează constatarea Lui despre fie-care, potrivit stării aceluia şi sfârşitului pe care şi l-a alesel singur. Atunci se va spune: Dumnezeu a văzut că omuleste bun. Sau că este un nebun…
    • 86 Traian Dorz 8. Numele OM – ADAM însemna, în limba deatunci, amândouă aceste însuşiri: şi „după chipul luiDumnezeu”, şi „din ărâna pământului”. Pentru ca omul, fiind înzestrat cu voin a sa liberă,să-şi aleagă singur cum să se facă pe sine: după chipul lui Dumnezeu ori ca ărâna pământului din care a fost luat. 9. În voin a noastră stă alegerea pe care dorim să ofacem, calea pe care s-o luăm şi direc ia în care ne îndreptăm. În sus, spre Dumnezeu, sau în jos, spre pământ. Spre înăl imea gândurilor sfinte, a sim ămintelorcurate, a faptelor vrednice sau spre josnicia păcatului, a patimilor, a umblă-rilor nelegiuite şi nevrednice. 10. Chipul pe care i-l faci tu singur prin faptele pecare le faci, prin caracterul pe care i-l formezi, prin modelul după care te transformi este ori al lui Dumnezeu, ori al lumii. Şi veşnicia ta i-o vei petrece ori în lumina Fe eiCelui de Sus, ori în întunericul celui de jos. 11. Stările cele mai înalte pentru un suflet credin-cios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mireleşi Preaiubitul său Ceresc. Dumnezeu este Iubire, după cum este scris (I In 4, 8).
    • Săge ile biruitoare 87 Şi El doreşte atât de mult să stea mereu cu noi înacele stări de dulce părtăşie pe care numai dragosteafierbinte şi curată le poate da şi le poate primi – fiindcănumai ea le cunoaşte. 12. Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunilefierbin i şi stările de har pe care un suflet ales şi scumple trăieşte cu Iisus sunt cele mai cereşti stări pe care un om le poatetrăi cu Dumnezeul său pe lumea asta. 13. Pentru ca Hristos să te poată trage după El, tre-buie şi tu să te lepezi de tot ce este încă lumesc şi firescîn tine, să te înnoieşti în fiin a ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou. Altfel nu vei desluşi nimic din chemările iubirii Lui. Leapădă- i în elegerea veche – o altă în elegere săai pentru cele ce i se vor dezvălui. Altfel totul i se va părea nebunie (I Cor 1, 23). Şi cine nu în elege aşa mai bine să nu în eleagă nimic. Leapădă- i inima cea de carne… şi ia- i-o pe ceade duh, când lucrurile de care te apropii sunt numai aleDuhului. 14. Când soarele sărută un mugur, se naşte o floare. Când roua sărută un trandafir, se naşte o mi-reasmă… Când Hristos sărută un suflet, se naşte o lumină.
    • 88 Traian Dorz Când Duhul Sfânt sărută un gând, se naşte o in-spira ie. Când dragostea sărută o fiin ă, se naşte un imn. 15. Toate acestea sunt zămisliri cereşti trimise dupăomul rătăcit, spre a-l aduce la Făcătorul şi Binefăcătorullui, la Tatăl Ceresc. Hristos este Fluviul de Har Larg şi Lin, Adânc şi Clar, Luminos şi Fericit… Drăgăstos şi Veşnic. Tot ce ne vine nouă de la Tatăl Ceresc – sau ce-Itrimitem noi Lui – putem primi şi da numai prin El. 16. Cuvintele dulci pe care le spui tu Dragului tăuIisus i le spune şi El ie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şicând ascul i. Şi în dragoste este ca şi cu ecoul în mun i: î i auziînapoi cuvintele pe care le spui, în felul în care le-ai spus. 17. Suflete drag… Tu ai fost zămislit din dragoste. O Rază a Soarelui din Cer, şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe de dragoste, te-au zămislit şite-au făcut o floare. Fii fiul dragostei prin toată fiin a şi purtarea ta. 18. Soarele Hristos acum te îmbră işează cu dra-gostea Crucii Lui…
    • Săge ile biruitoare 89 Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bunedecât orice vin. Adică sunt mai fericite decât tot ce este in-spira ie omenească, desfătare pământească, îmbătarelumească… Hristos vrea să te înveşmânteze în miresmele Luicereşti – şi acestea sunt de la via ă spre via ă (II Cor2, 16). 19. Primeşte sărutările Cuvintelor Lui cu toatărecunoştin a iubirii ascultătoare. Şi întoarce-I-le cu o tot mai fierbinte iubire re-vărsată în legământul tău de predare în slujba dragosteiLui pe totdeauna. Întoarce-I-le cu rugăciuni scăldate în lacrimi dedragoste pentru Iisus. 20. Întoarce-I Domnului dragostea inimii tale încântări iubitoare de laudă şi de mul umire. Întoarce-o prin toată trăirea ta, care să fie un strigătde dragoste: Cine mă va despăr i pe mine de dragosteaTa, Iisuse? Nu, nu, nimeni! Nimic! Nici acum şi nici în veciivecilor… Doamne, Iisuse, nimic să nu ne poată despăr i deTine. Amin.
    • 90 Traian Dorz 12. UNIRE ŞI SUFERIN Ă 1. Soarta celor care se unesc cu Hristos estesoarta Lui. Uni i cu El, ei nici nu mai pot avea o altă soartă. Fiecare so împărtăşeşte soarta so ului său cu cares-a unit pe via ă şi pe moarte. Fiecare mădular împărtăşeşte soarta trupului dincare este. Fiecare adept împărtăşeşte soarta ideii de care s-aalipit. Fiecare creştin trebuie să împărtăşească soarta luiHristos, al Cărui Nume îl poartă. Dacă nu este aşa, atunci so ul este mincinos, mădula-rul este mort, adeptul este fals şi creştinul este fă arnic. 2. Scump suflet unit cu Hristos, răscumpărat deHristos, preaiubit lui Hristos, găseşte în dragostea pe care I-o dai tu şi în dragos-tea pe care i-o dă El destulă putere şi despăgubire pen-tru toate necazurile cele ce le înduri în mijlocul alor tăisau alor Lui, din pricina dragostei fa ă de El.
    • Săge ile biruitoare 91 Află- i în dulcea părtăşie din singurătatea rugăciu-nii cu Iisus, a bucuriei cu El, a răbdării cu El, a lacri-milor cu El destulă răsplată pentru tot ce trebuie să în-duri, cu inima zdrobită, între fra i ca între spini. 3. Scumpă Mireasă a lui Hristos, Tainică Lucrare adragostei şi a harului Său, Dulce Solie a Duhului Său, nu te nelinişti şi nu- i pierde seninătatea dragos-tei tale. Inima ta nu te înşală, Cuvântul Lui nu te minte.Dragostea Lui nu te va părăsi niciodată. Fie ceilal i „crini” cât de slobozi. Fie celelalte „fecioare” cât de împodobite şi bogate… Tu rămâi acolo unde te-a aşezat dragostea lui Iisus – şi găseşte în alipirea de El toată mângâierea, toatăbucuria şi toată răsplata ta. Pentru toate suferin ele. Şi pentru toate veacurile. 4. Să nu uităm niciodată amintirile noastre! Căciamintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogă imereu. Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lu-mină. Sunt experien ele noastre dureroase către Adevăr… Şi sunt investi iile noastre sfinte către Iubire. De aceea să ne fie scumpe şi curate! 5. În fiecare amintire noi avem un geamăt. În fiecare avem sudoare şi lacrimi. În fiecare – speran e şi jertfe însângerate.
    • 92 Traian Dorz La noi, toate acestea au avut un scop: aflarea luiHristos. Au avut o justificare: cunoaşterea lui Hristos. Şi au o despăgubire: trăirea cu Hristos (Flp 3, 7-11). Nimic pe lume nu-i prea mult pentru aceasta. 6. Acum ştim, dar atunci nu ştiam. Acum vedem, dar atunci n-am văzut. Acum în elegem, dar atunci nu în elegeam. Sufletul nostru tânjea după Lumină, dar cum s-oaflăm în noaptea în care eram? Tânjeam după Adevăr, dar cum să-l aflăm în aşter-nutul mizerabil unde zăceam? Dar când Dumnezeu S-a îndurat – ce minunat s-arealizat totul, într-un ceas! 7. Îmi voi aminti veşnic de căutările mele dupăDomnul meu – şi cum a venit bucuria aflării Lui… Tânjeam după Iubirea care să fericească inima mea,– dar cum s-o dobândesc în starea în care eram? Totul a fost numai Harul Său, care a venit dupămine până acolo unde zăceam căzut şi legat. 8. Când îndemnul Duhului Sfânt a devenit mailimpede şi stăruitor, chemându-mă să pornesc în cău-tarea lui Dumnezeu – Singurul Care îmi putea potolisetea inimii neliniştite – eu m-am sculat… M-am sculat să-L caut pe Hristos, Preaiubitul şiDoritul inimii mele, după care tânjea toată fiin a mea… Cutreierând cetatea, uli ele şi pie ele.
    • Săge ile biruitoare 93 Binecuvântată fie neliniştea căutării Tale, Preaiu-bitul meu. 9. Dar între pietrele pe unde mergeam aflam numainesim ire, asprime, lovituri şi răceală. Între gunoaie, numai târâtoare, infec ie şi înti-năciune. Între negustori, numai prefăcătorie, vicleşug şipierderi, Acestea erau cetatea unde trăisem – şi Preaiubitulmeu nu era acolo. Binecuvântat să fie binefăcătorul meu sfânt, carem-a luat de mână şi mi-a spus: Vino, Preaiubitul tău nueste aici. Eu te voi duce la El! 10. În aşternutul meu era atunci noaptea mea,noaptea din mine – păcatul din fiin a mea. În cetatea mea era noaptea altora, întunericul dinjurul meu – păcatul din ceilal i. Şi nu-L aflasem pe Hristos, fiindcă nu era acolo. Vai de cei care caută mântuirea acolo unde nu segăseşte! Vai de cine n-are pe nimeni să-i arate unde să-Lcaute pe Dumnezeul său! 11. Numai când am ieşit şi eu din locurile unde nu-i, când am depăşit hotarul acestora, când am putut să răzbat dincolo de noaptea din mi-ne şi din lume, în cerul credin ei, în sfera Duhului… în lumina Re-vela iei – o, atunci L-am aflat.
    • 94 Traian Dorz Dar ce minune mă aştepta când am putut face saltul şi prăbuşirea la picioarele Crucii Lui! 12. Aflarea lui Hristos este Revela ie. Nu o reve-la ie oricare, ci Revela ia Însăşi… Unica, Adevărata, Strălucitoarea şi Veşnica Revela ie. Toate celelalte vin din Ea… Şi de la Ea. Ca razelecare vin din soare. Şi duc la el. 13. Suflete drag care încă nu L-ai aflat, dar Îldoreşti. Ridică-te şi tu degrab’ din aşternutul păcatului încare zaci, ieşi din cetatea mentalită ii înguste şi păcătoase ca-re te înconjoară – aleargă la Golgota şi cazi sub Crucea Răscumpără-toare a lui Hristos! Acolo vei afla cea mai mare Minune, Unica Reve-la ie din lume. Mântuirea lui Dumnezeu. 14. Ridică- i ochii cu credin ă spre fruntea Lui şispre inima Lui, spre Mâinile Lui şi spre picioarele Lui însânge-rate… Din toate vei auzi Glasul lui Dumnezeu, care î i vagrăi: Iată dragostea Mea. Iată cât de mult te-am iubit şite iubesc Eu.
    • Săge ile biruitoare 95 După ce auzi glasul acesta şi î i ridici ochii, vezi Cerul deschis. 15. „Vino şi dă-mi inima ta – spune Preaiubitul su-fletului meu (Prov 23, 26). Şi să găsească ochii tăi plăcere în căile dragosteiMele.” Aceasta este salvarea şi fericirea ta… Acestea au fost primele sărutări dumnezeieşti pebuzele sufletului meu. Sărutări pe care nu le-am mai uitat niciodată. Căci prima sărutare nu se mai poate uita în veci. 16. Dragostea Domnului Iisus nu rămâne niciodatădatoare dragostei celui ce-L iubeşte pe El. Ori de câte ori noi Îi spunem Domnului: „Te iu-besc”, ne spune şi El nouă aceste dulci cuvinte. Şi ori de câte ori noi Îi spunem Lui: „O, ce frumoseşti Tu!”, ne spune şi El nouă: „Şi tu eşti aşa frumos!” 17. Nu este o mai mare bucurie decât să ştii că înochii celui pe care îl iubeşti tu eşti frumos, iar el î i spune aceasta cu cele mai frumoase cu-vinte şi în cele mai frumoase clipe. „Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti…” Nu există pe lume alifie să- i ungă inima mai dulceca aceste cuvinte. 18. Numai dragostea vede totul frumos. Numai dragostea nu găseşte nici un cusur (I Cor13, 7).
    • 96 Traian Dorz Numai fiin ei iubite îi găseşti doar virtu i şi nici undefect. Doar neprihănire şi nici o vină. Doar roade frumoase şi dulci şi nici una uscată şiamară. 19. „Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti…”Aceste dulci cuvinte arată că tot ce are în mijloc iubireaeste frumos. Şi înainte, şi după – ca soarele care luminează încăînainte de a răsări. Şi după ce a apus. La fel, iubirea îşi trimite razele ei spre sufletulnostru şi înainte de a veni. Şi după ce s-a dus. 20. Fiin a iubită, casa iubită, patria iubită ne partotdeauna frumoase, cele mai frumoase dintre toate. Şi când ne apropiem de ele, şi când ne depărtăm. O, dacă ne-am iubi so ia sau so ul, părintele sau a-ra mai presus de oricare fiin ă omenească… Ce frumos ne-ar părea chipul lor… Şi toate păr ile fiin ei lor. Doamne Iisuse, Te rugăm, dă-ne adevărata dragos-te, care vede totul frumos, totul curat, totul prietenos. Amin.
    • Săge ile biruitoare 97 O, duhul meu… O, duhul meu, lucrează şi pentru cei ce stau, căci mul i dorm somnul mor ii şi nici o grijă n-au. Ajută-mi, Domnul meu, să pot lucra mereu spre slava Ta şi eu, că-n voia Ta, în voia Ta stă mântuirea mea. O, grai al meu, vesteşte Cuvântul cel Ceresc, căci mul i pier neştiindu-l şi mul i îl duşmănesc. O, ochi al meu, veghează şi-n locul celor mor i, căci tu ai datoria şi grija lor s-o por i! O, candela mea, arde-mi mai dulce strălucind, căci Mirele soseşte; să ne-afle priveghind!
    • 98 Traian Dorz 13. IUBIREA ŞI INIMA 1. O, dacă am iubi familia noastră, casa noastră, pecei imediat apropia i ai noştri mai cald şi mai duios cape oricare al ii!... Ce rai ar deveni căminul nostru! Ce bucuroşi, pă-rin ii noştri. Ce binecuvânta i ne-ar creşte copiii! Şi ce fericită ne-ar fi inima! 2. O, dacă ne-am iubi fră ietatea noastră mai multca pe oricare alta, cât am vedea-o de frumoasă, de înzestrată, de fărăcusur! Şi cum n-am părăsi-o niciodată. Ci ne-am străduineîncetat s-o împodobim cu şi mai multe pietre scumpe,să fie ea şi mai frumoasă. Nu-i inimă mai asemănătoare cu a lui Dumnezeu cainima ce iubeşte. 3. Toată taina păcii, armoniei şi fericirii stă în dra-goste. Unde este dragoste, acolo totul este frumos.
    • Săge ile biruitoare 99 Numai unde este ea. Şi numai cât ine ea. 4. Dacă felul de a vedea este curat şi sănătos, totmersul vie ii este neprihănit şi plin de frumuse ea dra-gostei ascultătoare. O, ochi ai Lucrării lui Dumnezeu, cât de frumoşitrebuie să fi i voi! Cât de cura i, cât de treji, cât de sfin i! 5. O, slujitor iubit şi ales al lui Iisus Hristos! Cât deluminos trebuie să fie chipul tău, umbletul tău, statorni-cia şi ascultarea ta, ca să fii vrednic de dragostea Preaiubitului tău Ii-sus, Care nu vede nici un cusur în preaiubi ii Săi. 6. Inima Lucrării Domnului sunt cei ce alcătuiescputerea şi lucrarea vie a Bisericii, cei ce însufle esc şipoartă adunarea Domnului. Câtă vreme ei veghează şi luptă, atâta vreme toatecelelalte mădulare trăiesc, merg şi vin, lucrează şi sebucură. Îndată ce ei, care sunt inima, slăbesc şi nu mailuptă, nu mai lucrează şi nu mai veghează, întreg tru-pul unei Bisericii şi al unei adunări se ruinează şi sestinge. Via a se pierde, rodul se usucă, lumina se întunecă. 7. Ce nepătrunsă taină este inima omului! În ea a pus Dumnezeu puterea de via ă şi desim ire.
    • 100 Traian Dorz Cât inima trăieşte şi bate – pot fi zdrobite toate ce-lelalte mădulare – omul trăieşte. Nu-i mort. Cât într-o lucrare duhovnicească sunt unii vii, har-nici, ostenitori şi treji, toată lucrarea trăieşte şi biruie. Îndată ce aceştia slăbesc şi cad – pot fi ceilal i câtde mul i – curând moare totul. 8. Cât inima este puternică, ea ine în via ă tot tru-pul, oricât de slăbite şi de neputincioase ar fi toatepăr ile lui. Dar când inima a slăbit, pot fi toate celelalte păr ioricât de puternice şi de sănătoase – în zadar. Binecuvântate sunt acele suflete pe care Dumnezeule-a făcut inimi ale mădularelor Sale. Cât de mult tre-buie să ne rugăm pentru via a şi puterea lor! 9. În inimă este Duhul Lucrării. Puterea Fră ietă ii.Taina credin ei… (I Tim 3, 9). Până inima aceasta veghează, până ce ea luptă şicrede, totul este viu, rodnic şi biruitor. În Biserică. Înfră ietate. În familie. Când sufletele acestea scumpe adorm sau slăbesc şimor, totul se opreşte, se descompune şi piere. Căci inima a murit. 10. Inima a fost cel dintâi dintre mădulare care apornit la munca vie ii. Şi ea se va opri cel din urmă. Inima le trezeşte pe toate celelalte în fiecare di-
    • Săge ile biruitoare 101minea ă, pentru că ea singură nu adoarme noapteaniciodată. Inima lucrează alături de fiecare mădular, în oricevreme şi în orice loc. Aşa sunt – şi aşa trebuie să fie – lucrătorii dinfruntea Bisericii Domnului. 11. Toate celelalte mădulare se perindă în munca lorşi îşi dau rând la odihnă, înlocuindu-se unele pe altele. Numai inima nu se odihneşte niciodată. Numai pe ea nu-i nimic s-o poată înlocui şi uşura. Nu odihni i şi nu vă lăsa i doborâ i niciodată voi,dragii noştri fra i de la care şi Domnul, şi Lucrarea Saaşteaptă jertfe şi lupte. Pe voi n-are cine să vă înlocuiască. 12. Seara toate mădularele se culcă şi se odihnesc,reîmprospătându-şi puterea prin odihna somnului… dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie. Numai Mâna Domnului o odihneşte. Numai glasul Lui îi spune: Încă pu ină vreme, săr-mană inimă, încă pu ină veghere şi osteneală… Curând vei odihni şi tu. Aşa vă spune azi vouă Cuvântul Sfânt: Îmbărbă-ta i-vă şi nu vă lăsa i. Încă pu ină vreme. 13. Dragostea va fi legământul vostru dulce… Cântarea va fi veşnica voastră înviorare… Lumina va fi învelişul vostru fericit… Iar gândul Iubirii Divine va fi reazemul vostrunemaidespăr it pe totdeauna…
    • 102 Traian Dorz Încă pu in, sărmane inimi, şi ve i merge şi voi laodihnă. Fericite ve i fi, sărmane inimi, dacă ve i fi aflateveghind şi lucrând. 14. O, neosteni i lucrători sfin i, voi, care sunte iinima harnică şi fierbinte a Lucrării Oastei Domnului,voi, fra ii şi surorile mele, încă pu ină jertfă, încă pu inăosteneală, încă pu ină veghere… Domnul nostru vine. Şi ferici i vor fi cei afla i trejişi ostenind, la orice strajă va veni Împăratul şi Mirelenostru. 15. Voi purta i greul Lucrării Domnului. Voi sunte iinima ei. Voi trebuie să fi i tari şi calzi totdeauna. Ceilal i pot să se odihnească noaptea, dar voi, deşisunte i zdrobi i de truda zilei, nu pute i sta. Ceilal i pot să se retragă de la greu. Pot să aşteptedupă al ii. Pot părăsi pe fra i... Dar voi n-a i pututaceasta niciodată. Şi nici nu trebuie să pute i. Domnul aşteaptă să vă afle lucrând. 16. Voi, inimi ostenitoare, i-a i căutat pe to i. I-a iajutat pe to i. I-a i vegheat pe to i. Nu v-a căutat nimeni, nu v-a uşurat nimeni. Nu v-a răsplătit nimeni, decât dragostea cea curatăşi dulce. Şi recunoştin a cea duioasă şi sfântă. Dar pe acestea le-a i întâlnit atât de rar pe pământ. Nu vă întrista i însă. Ele vă aşteaptă pe totdeaunaîn ceruri.
    • Săge ile biruitoare 103 17. Auzi i glasul Preaiubitului Care bate… Bate lauşi pe care nu I le deschide nimeni, căci to i dorm? Sări i voi şi Îi deschide i… Deschide i-I larg uşile sufletelor, să intre Hristosîn ele. Deschide i uşile caselor. Uşile bisericilor. Uşiledragostei. Să vină Hristos, să mântuiască lumea. Numai voi pute i face asta. 18. Voi, cei care sunte i cei dintâi astăzi să-I des-chide i uşa Lui, şi când ve i bate voi, zicând: „Deschi-de-ne, Preaiubit Iisus, Dulcele nostru Mântuitor, Scumpul nostru Domn, Fericitul şi Doritul inimiinoastre”, El Însuşi va veni să vă deschidă Slava Lui,bra ele Lui, Inima dragostei Lui nemărginită şiveşnică. Atunci se va sfârşi pe totdeauna truda voastră,scumpe inimi sfinte. Şi va veni şi odihna voastră lângă inima lui Dum-nezeu. 19. Nu sunt pe pământ cuvinte care să cuprindă ce-ea ce simte dragostea adevărată şi fierbinte pentruDumnezeu şi pentru fra i. Nu se găsesc în nici o limbă asemănările cu caredragostei i se pare că poate fi pusă alături fiin a iu-bită. Pentru că adevărata dragoste umblă numai prin lo-curile cereşti.
    • 104 Traian Dorz 20. Nu poate fi nici nume aşa frumos. Nici mângâieri atât de dulci. Nici loc atât de fericit cum vrea dragostea să-i dea odorului ei. De aceea ea caută mereu nume noi, mângâieri noi,cuvinte noi, locuri noi, mijloace noi – în care să sepoată da, pe o mie de căi, unicului ei odor… O, Preaiubitul nostru Mântuitor, ajută-ne să ne pu-tem preda ie tot mai deplin, tot mai frumos, tot maicura i de fiecare dată. Amin. * * * Cuvinte în elepte Omenirea are astăzi sute de credin i – şi zic: poate pentru asta, astăzi, nu mai crede ea-n nimic. Şi de-aceea-i al lor suflet gol, uscat şi făr-alin, fiindcă l-a avut odată prea cu câte toate plin. *De eşti credincios în Domnul, numai pe pământ i-e greu;şi-n pământ, şi-n cer, pe urmă te vei odihni mereu.
    • Săge ile biruitoare 105 14. DRAGOSTE ŞI ÎNSO IRE 1. Pe orice drum, iubirea de Hristos merge vorbind.Căci ea Îl simte totdeauna şi pe Domnul inimii ei alăturide ea. La masă pune două linguri, ca şi cum şi El ar fi defa ă. El poate veni totdeauna prin cineva. Şi atunci săafle loc. În carte pune două semne… în grădină sădeşte do-uă flori… Pe drum vede două urme… pe cer vede două stele. Pe ram, alături, două mere. Una pentru sine, una pentru El. Fericită este totdeauna înso irea Domnului. 2. Sufletul care L-a aflat pe Iisus şi a ajuns în cea mai dulce intimitate cu El trăieşteaceste stări cereşti cu o putere nebănuită şi Îl are peHristos mai scump ca orice pe lume.
    • 106 Traian Dorz 3. Poate să vină să-l ceară oricine. Poate să-i îmbie străinul orice. Poate să aibă străinul oricât. Poate să-i vorbească el oricum. Poate să aibă orice bogă ie, sufletul iubitor nu mai vrea să mai fie niciodată alnimănui altuia, decât al lui Iisus, Preaiubitul său. În lucrarea şi familia unde L-a primit şi îmbră işatpe Domnul în dragostea dintâi. 4. Pentru Iisus, este în stare să se despartă de pă-rin ii săi, de fra ii săi, de casa lui, de patria sa – şi sămeargă oriunde îl cheamă El. Pentru Iisus, este în stare să-şi dea trecutul său,prezentul său şi viitorul său. Nici o comoară din lumenu-i mai scumpă decât El. Nici o iubire nu-i ca a Lui. 5. Nici o osteneală nu-i prea mult pentru Dumnezeu. Nici o luptă nu-i prea grea să n-o primeşti pentru El. Nici o jertfă nu-i prea mare, pentru că Iisus a dat oJertfă şi mai mare pentru Răscumpărarea noastră. Urechile noastre nu vor mai asculta nici un glas, fieoricât de frumos, decât numai glasul Lui. Şi ce glas ar mai putea fi oare asemenea glasuluiSău? 6. Nici o mireasmă din lume nu ne va mai atrage şinu ne va mai opri decât Fiin a Lui, apropierea Lui, Ur-mele Lui…
    • Săge ile biruitoare 107 Nici un cuvânt de dragoste nu va mai rosti guranoastră pentru nimeni şi pentru nimic aşa ca pentruPreaiubitul nostru Iisus. Nimic nu mai dorim pe lumea asta ca pe El. 7. Cântările dragostei Lui le vom cânta. Şoaptele dragostei Lui le vom spune. Şi fiecare din cuvintele care vor ieşi de pe buzelenoastre dorim să fie dulce ca cea mai dulce sărutarepentru Mântuitorul, pentru Mirele, pentru Preaiubitulnostru Iisus. Căci El este al nostru – iar noi suntem ai Lui. 8. Inima noastră va bate numai pentru El, va tresărinumai pentru El, va arde numai pentru El. Mâinile noastre vor lucra neostenite, pricepute, cu-rate, harnice, cumpătate şi drăgăstoase tot ce vor face,cu cea mai dulce predare, numai pentru El, cu o dragoste mai delicată decât a oricăreia dintrefiicele Sionului. O, ce cutremurător şi dulce este acest legământ! Cefericită este împlinirea lui! 9. Când Lucrarea Domnului, Biserica Lui şi Adu-narea Lui este vie şi curată, toate mădularele ei sunt pline de frumuse e şi denevinovă ie. Atunci Domnul nu mai poate de dragostea alor Săi. Atunci Domnul le spune mereu cele mai frumoasecuvinte de dragoste, iar ea Lui, la fel.
    • 108 Traian Dorz Atunci adunarea Îi spune Domnului cele mai sfintelegăminte, pe toată via a ei. Şi fericită este dacă şi le ine. 10. Şi eu Î i spun, o, Preaiubitule Iisus, şi Tu eşti almeu. Eu sunt cu Tine şi când nu Te văd. Căci gura Tami-a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până lasfârşitul veacurilor” (Mt 28, 20). Te aud şi când nu-mi vorbeşti, pentru că CuvântulTău este în mine. Te simt şi când nu-mi eşti alături, pentru că DuhulTău este în inima mea. 11. O, Preaiubitul meu Iisus – şi eu Î i spun ie cătot ce fac eu pentru Tine caut să fie cât mai frumos, tot ce spun pentru Tine doresc să fie cât maiadevărat, tot ce gândesc, vreau să fie cât mai sfânt, tot ce lucrez, să fie vrednic de Tine. Căci întru totul-totului, tot eu sunt al Tău, Preaiu-bitul meu. Şi eu vreau ca Tu să Te înal i prin mine. Ajută-mă să pot face asta. 12. Frumuse ea mea vreau să Te arate pe Tine maifrumos. Vrednicia mea, mai Sfânt. Dragostea mea să Te arate mai vrednic de iubit… Aşa gândeşte Adunarea Ta. Biserica Ta. Sufletulmeu. Preaiubitule Iisus, totdeauna să dorim cu to ii aşa!
    • Săge ile biruitoare 109 13. Picioarele sunt cele mai nebăgate în seamă din-tre mădularele noastre. Ele poartă cele mai mari greută i, ele trebuie să în-dure cele mai grele lovituri. Ele trebuie să umble princele mai primejdioase locuri. Ele sunt ascultate cel mai din urmă. Îngrijite cel mai pu in. Şi ajutate cel mai rar. Fiindcă ele sunt cele mai smerite. Aşa sunt sufletele cele mai din urmă ale adunării.Dar ele sunt şi cele de care Domnul poartă cea mai ma-re grijă. 14. De aceea, în ochii Domnului, ele sunt văzutecele mai dintâi. Şi multe din cele mai frumoase cuvinte din guraDomnului vorbesc cu atâta iubire despre ele. Cât de frumoase sunt pe mun i picioarele celor ceaduc veşti bune, care vestesc pacea… Binecuvânta i să fie acei care îi înal ă pe cei sme-ri i, ca să fie văzu i pe mun i – nu prin văi. 15. Când adunarea Domnului este curată şi smerită,toate mădularele ei sunt frumoase şi despre toate se poate vorbi în felul cel mai frumos. Ce frumos vorbeşte Domnul despre picioarele, des-pre mădularele cele mai smerite ale unei Lucrări evan-ghelice! O, de cele mai multe ori numai Domnul vorbeştefrumos despre cei din urmă. De obicei se vorbeşte fru-mos numai despre cei dintâi…
    • 110 Traian Dorz 16. Când dragostea lui Hristos este sfântă, fierbinteşi lucrătoare într-o fră ietate şi când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare şistatornică într-o familie duhovnicească, – atunci cea mai bună şi mai frumoasă dovadă suntpicioarele ei, adică fra ii şi surorile cele mai din urmă. Fiii ei cei mai smeri i. Dacă starea acestora este bună, atunci frumoasăeste toată fră ietatea aceea. 17. Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea sfântă aOastei Sale, care, de la începutul ei, a făcut şi acest lu-cru bun: a spălat picioarele Domnului, le-a încăl at cu o încăl ăminte sfântă şi le-a pornitpe to i mun ii şi pe toate văile ării şi lumii să vesteascăpacea… Să propovăduiască Evanghelia. Să-L mărturiseascăpe Hristos. Ea a reînviat astfel minunatul misionarism laic dinvremea creştinismului dintâi. 18. Dumnezeu să binecuvânteze orice adunare carepune în slujba Domnului nişte picioare frumoase, orice familie şi Biserică ale căror – chiar şi cele dinurmă – mădulare umblă frumos şi harnic pentru El. 19. Dragostea Bisericii vii a lui Hristos priveştemereu spre El, se alipeşte mereu de El şi vorbeşte mereu despre El. Dar şi Dragostea Mirelui ei Hristos face la fel,vorbeşte la fel despre ea.
    • Săge ile biruitoare 111 Ce fericit este acest dialog dulce şi ce bine ar fi da-că nu s-ar sfârşi el niciodată! 20. Lauda iubirii lui Hristos pentru Biserica Sa ceavie începe tot de la mădularele cele mai smerite sprecele mai înăl ate. De la picioare spre cap. Fiindcă nicăieri nu se poate vedea mai bine lucra-rea capului, a min ii, a ochilor, a inimii şi a mâinilor decât în felul cum îşi in picioarele. Din felul cum umblă cei din urmă se vede vredni-cia celor dintâi. O Doamne, ajută picioarelor noastre să umble fru-mos şi drept pe urmele Tale curate. Amin. * * * Cuvinte în elepte Ce frumos este seninul când e ceru-ntreg senin, ce frumoasă e credin a când se-ncrede pe deplin! * Credincios deplin e-acela ce de to i e despăr it, dar cu to i e, prin iubire, împăcat desăvârşit.
    • 112 Traian Dorz Fie-vă frumoase toate Fie-vă frumoase toate împreună cu Hristos, cu trecutul şi prezentul, s-ave i viitor frumos; suferin a şi iubirea fie-vă de-un pre divin, izvorând din cele duse către cele care vin! Fie-vă Hristos elul luminos, fie-vă Iisus Soare făr-apus, plata la sfârşit, Cerul fericit. Hristos, Mirele Iubirii, fie-vă nedespăr it, prin El să trăi i în harul ne-nfricat şi strălucit, cu El, drumul crucii voastre fie-vă un dulce cânt, fie-vă în Cartea Vie ii scris pe veci un nume sfânt!
    • Săge ile biruitoare 113 Domnul să vă facă vrednici de înaintaşii sfin i, să urma i a lor via ă către-aceleaşi biruin i, prin lumină şi cântare până-n Cerul luminos, ca să fi i cinsti i şi-n ceruri de părin i şi de Hristos!
    • 114 Traian Dorz 15. CEI DIN URMĂ ŞI CEI DINTÂI… 1. Când picioarele sunt descăl ate, ce pre maipoate avea capul împodobit? Când picioarele sunt murdare, cine mai poate lăudaochii şi mâinile? Când picioarele sunt lovite, chinuite şi uitate, cesim ire poate să mai fie în inimă? Nu-i uita i pe fra ii cei smeri i. Ocupa i-vă de su-fletele cele mai din urmă. Domnul vă va judeca după ei. 2. O, voi, copii ai Lucrării Domnului, luminători aiadunărilor şi inima fră ietă ii sfinte, uita i-vă spre picioarele voastre, spre sufletele sme-rite ale adunării Domnului. Când Domnul va putea lăuda întâi picioarele Biseri-cii Sale, atunci toată fiin a Lucrării Sale va fi frumoasă. Atunci şi voi ve i avea o strălucire şi un preadevărat în ochii Lui. 3. Când dragostea lui Hristos a venit să-i caute maiîntâi pe cei ce erau cei mai apăsa i,
    • Săge ile biruitoare 115 să-i vindece pe cei mai căzu i, şi să-i spele pe cei mai din urmă, să ave i şi voi gândul acesta care era şi în Hristos. Atunci, abia atunci vom fi gata cu to ii pentru ceamai fericită rugăciune. Suntem gata. Vino, Doamne Iisuse, vino repede, Iubitule! 4. Orice iubire adevărată se dovedeşte a fi singuracare să stăpânească peste inima pe care o iubeşte. Căci orice lucru din lume se mai poate împăr i… Şipâinea, cât de pu ină. Şi haina, şi timpul, şi mila, şi bucuria. Numai dragostea adevărată nu se poate împăr iniciodată. Dragostea adevărată de Hristos nu se mai poateîmpăr i cu nimeni. El zice: Oricine mai iubeşte pe altci-neva ca pe Mine nu este vrednic de Mine. 5. Dar şi sufletul iubitor de Dumnezeu, nici nu maidoreşte să-şi împartă dragostea de El cu nimeni altcine-va din lume. Şi acest suflet spune tot aşa: Pune-mă ca o pecete(unică) pe inima Ta. 6. „Vino, Doamne Iisuse” este strigătul care a fostchemat prin toate veacurile – Revenirea lui Hristos – decătre dragostea alor Lui. De către suferin ele alor Lui. De către jertfele nenumărate şi grele ale LucrăriiSale vii şi sfinte.
    • 116 Traian Dorz Şi acest strigăt sfâşietor va răsuna mereu din guratuturor genera iilor alor Lui – până ce El va veni. Şi va face dreptate. 7. Spre venirea Domnului s-au înăl at bra ele celorce nu mai puteau de dor, sau de foame, sau de chinuri,sau de singurătate, ale celor care din iubirea pentru El s-au despăr it detot ce putea fi pentru ei o plăcere şi o desfătarepământească. Şi au renun at la tot ce era un drept şi al lor pe lu-mea asta. O, ce dulce va împlini Domnul Iisus rugăciunea şiaşteptarea acestor preaiubi i ai Lui atunci când va fi ceasul acestei minuni! 8. Din dragostea pentru Hristos, ai Lui au renun atde bunăvoie la tot ce putea fi pentru ei o desfătare şi ocomoditate pe pământ şi, alegând mai bine crăpăturile mun ilor, sau arşi apustiilor, sau singurătatea zidurilor, ei au dorit să sepăstreze numai ai Lui. Şi numai pentru El. Spre dragostea Domnului Iisus, ei au înăl at depe rugurile veacurilor cele mai fierbin i rugăciuni deiubire. Nimeni, niciodată n-a mai fost iubit atât cât Dom-nul Iisus Hristos. 9. O, câte valuri şi câte ape puternice s-au năpustitde-a lungul veacurilor ca să stingă focul dragostei deHristos din sufletele iubi ilor Lui!
    • Săge ile biruitoare 117 Dar nimeni şi nimic n-a putut s-o nimicească. Şi tot aşa nu va putea-o nimici nici în viitor. Ci,dimpotrivă: cu cât vor fi furtunile mai mari, cu atât fo-cul ei va creşte mai puternic. 10. Din temni ele călăilor lor, mâinile însângerate,schingiuite, străpunse şi zdrobite ale celor care au alesmai degrabă să se despartă de libertatea lor, de familialor, de avu iile lor şi de via a lor în chipul cel mai groaznic, decât să se despartă deDumnezeul lor în chipul cel mai murdar, au rămas încleştate de Iisus. Dragostea şi moartea i-au făcut nemuritori şi pe ei,ca pe El. 11. Când Biserica Domnului nu este gata pentruvenirea Lui, ce ar mai putea face El, spre a-i trezi dragostea ei şi a o face să gândeascămai cu groază şi cu ruşine la starea ei supărătoare? Cum să vină El s-o găsească în halul acesta? Dar şi ce ar mai putea să facă şi n-a făcut încă pen-tru ea? O, nu vede i voi că bunătatea şi aşteptarea luiHristos este cea mai puternică înştiin are pentru noi? 12. Câte solii a trimis Domnul să anun e BisericaSa ca să fie gata? Şi ea încă tot nu-i gata. Câte cuvinte i-a trimis din drum spre ea? Şi ea nu s-a gândit la ele atâta cât ar fi trebuit. Câte semne i-a dat, ca s-o înştiin eze?
    • 118 Traian Dorz Dar, vai, înfă işarea ei, casa ei şi lucrurile ei Îl îm-piedică şi Îl fac să zăbovească… Starea ei Îl împiedică pe El să vină. Lenevia ei Îlface pe El să zăbovească. 13. Domnul Iisus este la uşă, dar El vede căînăuntrul Casei Sale nimic nu-i gata: ai casei, se aud certându-se şi luptându-se unii cual ii. El este la fereastră, dar lucrurile ei dinăuntrul CaseiSfinte sunt toate răvăşite. Este chiar aici, dar cum să se arate, când totul esteaşa cum este? O, dacă noi am fi gata – ce repede ar veni Preaiu-bitul nostru Iisus! 14. Dori i să vină Domnul? Bine face i, fra ii mei, – dar pregăti i-I mai întâi venirea Sa! Face i pace în Casa Domnului, între copiii Dom-nului, între adunările Domnului. Aranja i lucrurile din lăuntrul vostru. Pune i-vă de acord cu învă ătura şi cu sărbătorile, cu propovăduirea şi cu răspunderile voastre. Acestea Îl fac să zăbovească. 15. Sfin i i umblarea voastră, cură i i cărările voastre. Înfrumuse a i pe to i ai voştri cu virtu ile lui Hristos. Atunci nimic nu-L va mai împiedica să Se arate. Atunci va veni repede ca o căprioară şi ca un cerbtânăr,
    • Săge ile biruitoare 119 căci to i mun ii vor fi plini de miresme şi căile de flori. 16. Dar… orice aşteptare, oricât de lungă, tot are şiea un sfârşit. Venirea Domnului va fi în Ceasul despre care ni-meni nu ştie (Mt 24, 34). Poate să vină acum, poate să mai întârzie cineştie cât. Oare tu, suflet drag, eşti gata? Pregăteşte-te, căci încurând nu vei mai avea timp nici să mergi să- i cumperipu in untdelemn. 17. Sufletul este ca un chiriaş vremelnic în lumeaasta, ca un musafir al trupului nostru. Orice stare a lui pe pământ este foarte nesigură şi înorice clipă îi poate veni solia plecării acasă, în via acealaltă, la domiciliul său adevărat şi etern. Gândeşte-te la el, nu-l uita. Nimic nu ai atât descump. 18. Singur sufletul ne ine via a în trupul nostru. Câtă vreme sufletul este în noi, atâta vreme trăim,creăm, cugetăm, vie uim şi cu trupul. Îndată ce sufletul pleacă din trup, ceea ce mai ră-mâne din trup este doar hoit care, peste câteva clipe, în-cepe să se strice, să putrezească, să miroase, încât nupo i să stai lângă el. Dacă n-ar fi sufletul – n-ar fi via ă în trupul nostru.
    • 120 Traian Dorz 19. Tot ce este atrăgător şi drag în fiin a omuluieste al sufletului. Şi pentru suflet. Îndată ce sufletul pleacă din trup, oricât i-a fostcândva de drag acest trup, te înfiorează şi nu mai do-reşti să te apropii de el. De altfel, orice apropiere de un trup mort, nu numaică respinge, dar devine cu totul nefirească – necurată –nedorită. Ce frumos este sufletul curat! El dă frumuse e şitrupului. 20. Numai respectul fa ă de mor ii sfin i este maimare decât toate gândurile omeneşti şi fireşti care teîndepărtează de mor i. Pe aceşti mor i sfin i, din pricina comorii cereşti pecare au purtat-o în aceste vase de lut, trebuie să-i atin-gem totdeauna cu evlavie. Fiindcă un con inut sfânt a sfin it şi vasul în care afost inut. Sufletul lor sfânt a sfin it şi trupul lor. Sufletul sfânt sfin eşte tot ce atinge, fiindcă Dum-nezeu locuieşte în el. O Doamne, sfin eşte-ne astfel pe to i. Amin.
    • Săge ile biruitoare 121 16. MOARTEA ŞI NEMURIREA 1. Chiar şi trupul nostru este nemuritor, fiindcă ni-mic nu se pierde. Nu există moarte, în în eles de nimici-re, ci numai o trecere în altă existen ă. Când suntem puşi în pământ, noi nu suntem înmor-mânta i pe totdeauna, ci suntem doar semăna i pentru ovreme, după cum este scris: Aşa este şi învierea mor ilor.Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputre-zire… este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc(I Cor 15, 40-44). 2. Învie acelaşi trup, nu altul, dar sub o altă formă. Ca grăuntele de grâu: când este semănat are o for-mă, când iese şi învie are o altă formă. Dar nu-i altul, cieste acelaşi. O, de am trăi în aşa fel, încât la Învierea din mor isă avem parte de lumina şi de soarta celor buni şi nemu-ritori!
    • 122 Traian Dorz 3. În tot ce a făcut Dumnezeu, atât în lumea materială,cât şi în cea spirituală, El a aşezat un echilibru pe care îlpăstrează mereu în toate vremile şi în toate cazurile. Şi după cum ceasul lui Dumnezeu nu întârzie, în cepriveşte vremurile, – tot aşa nici echilibrul Lui nu sestrică, în ce priveşte ordinea. 4. Este în toate lucrurile un echilibru neclintit şineschimbat, pentru că Cel Drept şi Bun, Cel În elept şiPuternic aşa le-a întocmit, fiindcă numai aşa se poate continua via a şi exis-ten a pe pământ. În ziua când acest echilibru s-ar răsturna – via as-ar nimici. 5. Dacă Dumnezeu îl lipseşte pe om de auz, El îi dăpriceperea de a în elege vorbirea după mişcarea buze-lor; acesta este un echilibru. Dacă îl lipseşte pe om de vedere, îi dă auzul şipipăitul mai fin şi memoria mai ascu ită. Dacă îl lipseşte de o mână, îi pune mai multă pute-re în cealaltă. Dacă îl lipseşte de un picior, îl face mai tare pe ce-lălalt. Acestea sunt echilibrul lui Dumnezeu. 6. Dacă lasă Dumnezeu o primăvară ploioasă, adu-ce o toamnă uscată. Dacă face o vară grea, aduce o iarnă uşoară. Dacă îi merge omului prea bine, îi îngăduie şi ne-cazuri.
    • Săge ile biruitoare 123 Dacă are omul o via ă mai grea, îi îngăduie şibucurii. Dacă îi dă omului copii mul i, îi face şi cumin i şisănătoşi. Dacă are omul via a grea, îi face moartea uşoară – şi dacă îi merge prea bine în lumea asta, îl lasă săplătească în lumea cealaltă… Acesta este echilibrul făcut de Dumnezeu. 7. Orice păcat este stricarea echilibrului divin, fi-indcă loveşte în ordinea aşezată de Dumnezeu în toate. Oricine păcătuieşte împotriva voii lui Dumnezeusau contra semenilor săi loveşte brutal şi duşmănos înînsăşi legea vie ii şi a existen ei, provocând tulburare şihaos. Şi echilibrul lui Dumnezeu cere pentru orice păcato ispăşire pe măsura lui. 8. De aceea, după orice păcat – care este o greutatearuncată pe o parte a balan ei – trebuie să vină o pe-deapsă de aceeaşi măsură, aruncată de cealaltă parte aaceleiaşi balan e. Fiecare păcat îşi primeşte plata după mărimea şidupă greutatea sa. Şi orice judecată, la fel. 9. Dar şi orice faptă bună trebuie să primească răs-plata ei. Dumnezeul Dreptă ii şi al Iubirii le-a făcut aşa. Şi ce minunat este lucrul acesta în ochii noştri – şi în ai Lui!
    • 124 Traian Dorz 10. Timpul dinaintea unei sărbători este ajunulsărbătorii, este timpul pregătirii pentru sărbătoare. Vremea de dinaintea unei întâlniri este vremeapregătirii pentru întâlnirea care vine. Pentru orice întâlnire este nevoie de o vreme depregătire. Numai aşa bucuria întâlnirii este deplină. Cum ne pregătim noi pentru întâlnirea cu Dumne-zeul nostru? 11. Mâncările cele gustoase ale sărbătorii şi hainele cele alese pentru întâlnirea cea multdorită nu se pregătesc atunci – ci ele trebuie pregătitedin ajun. Cine nu-şi pregăteşte mâncarea din ajun nu are cesă mănânce în sărbătoare. Şi cine nu-şi pregăteşte haina mai dinainte de nuntănu are cu ce să intre la ospă ul nun ii. Aici este vorba de sărbătoarea mântuirii veşnice! 12. Înştiin area Domnului că El vine pe nori, căorice ochi Îl va vedea – şi cei ce L-au străpuns – este cât se poate de adevărată şi de cutremu-rătoare. Ea ne este repetată mereu, în fiecare zi, şi fiecăruiadintre noi, tocmai ca să ne pătrundem de marea tre-buin ă pe care o avem fiecare şi to i de a ne pregătipentru întâlnirea Lui cea mare şi pentru sărbătoarea cea veşnică a Ospă ului careva începe atunci.
    • Săge ile biruitoare 125 13. O, ce dar de la Dumnezeu sunt, pentru noi,fra ii bătrâni, lucrătorii statornici, scriitorii credincioşi,ostenitorii harnici, care din tinere ea lor au devenit uce-nici ai Domnului Hristos! Ei neîncetat au stat cu El în toate necazurile şi lup-tele Lui… Ei zi şi noapte au ascultat Cuvântul Lui şi au adân-cit tainele Lui. De aceea cuvintele lor sunt întocmai Cuvintele Lui. 14. Ucenicii statornici ai Domnului sunt cei care,primind pâinea din Mâinile Domnului, nu şi-au păstratnimic pentru ei, ci ne-au împăr it-o mai departe nouă, mul imiiflămânde. Binecuvântat să fie ucenicul credincios care se uităpe sine, în folosul altora şi spre slava Domnului său. 15. Înaintaşii noştri sfin i, primind învă ătura, aupăstrat-o nestricată, neadăungată şi nescăzută, întocmaicum au primit-o ei şi întocmai aşa ne-au transmis-o şi nouă, ştiind binecă numai în felul acesta noi vom putea fi părtaşi deplinîmpreună cu ei la aceeaşi muncă şi la aceeaşi răsplată. 16. Credin a se primeşte prin auzirea învă ăturii. Nimeni nu poate crede până nu aude mai întâi. Nimeni nu poate face ceva până ce nu-i învă at maiîntâi ce să facă şi cum să facă. Şi fiecare va face după cum i s-a spus. Fiecare va crede după cum a fost învă at.
    • 126 Traian Dorz Fiecare va căpăta credin a după cum i s-a dat în-vă ătura. 17. O credin ă curată şi dreaptă nu po i avea decâtdin învă ătura cea curată şi dreaptă. Iar învă ătura dreaptă şi curată n-o poate da decâtun învă ător curat şi drept. 18. O, ce pu ini fra i sfin i mai avem noi azi! O, ce pu ini scriitori sfin i, ce pu ini învă ătorisfin i şi profe i sfin i… Ei sunt acei misionari care au ochii pătrunzători cucare străbat viitorul şi au acel duh înzestrat cu care pătrund tainele şi au acel sim ământ fierbinte cu care se golesc peei înşişi, pentru ca să ne umple pe noi. O, cât de pu in îi pre uim când îi avem şi cât de mult îi vom plânge mâine, când nu-i vommai avea! 19. Zilele de sărbătoare, zilele sfinte şi deosebitesunt zile ale Domnului, zile care trebuie închinate nu-mai Lui, petrecute numai cu El, folosite numai spre slava lui Dumnezeu. O, ce pu ine sunt aceste sărbători pentru mul iastăzi! 20. Medita ia asupra Tainelor Sfinte, munca de a le putea în elege şi limpezi,
    • Săge ile biruitoare 127 dorin a de a le putea împărtăşi într-un vocabularîn eles celorlal i fra i, precum şi participarea cu toate puterile noastre depricepere şi de sim ire la toată desfăşurarea lucrărilorlui Dumnezeu, – iată ce trebuie să fie, şi pentru noi, toată trăirea înZiua şi în zilele Domnului. Doamne Dumnezeul nostru, fă să putem trăi cuto ii adânc şi puternic toate acestea, în toate săr-bătorile Tale. Şi ale noastre. Amin. * * * Cuvinte în elepte Credincios e numai cel ce se sileşte-n orice zi să trăiască-aşa cum mâine ar fi sigur c-ar muri. * Dacă vrei puternic inta ce- i propui s-atingi, prin credin ă, cu voin ă şi răbdare, ai să-nvingi.
    • 128 Traian Dorz În ceasul Bucuriei În ceasul Bucuriei, să nu uităm nici unii ce pre de suferin ă s-a dat ca să-l avem, să nu uităm trădarea, sudoarea Rugăciunii bătaia, spinii, Crucea şi Moartea sub blestem. Să nu uităm – să nu uităm ce datorăm Mântuitorului Iubit ce pentru noi a suferit, da, pentru noi a suferit! Să nu uităm povara nespuselor păcate, să nu uităm veninul dezlăn uitei uri, să nu uităm năvala potrivnicelor gloate şi-amara împlinire a Sfintelor Scripturi. Să nu uităm nici una din grelele clipite umplute cu batjocuri, cu sânge şi cu chin, şi-atunci vom şti ce jertfe a trebuit plătite în schimbul bucuriei acestui Ceas Divin! Să nu uităm ce mare ne este datoria trăirii-n ascultarea cerută de Hristos, că nu-i prea mult nici chinul, pe-ntreagă veşnicia, spre-a ispăşi păcatul de-a-I fi necredincios! Să nu uităm de harul cu care răsplăteşte Hristos în Veşnicie pe cel ascultător; – o, fericit acela ce-L crede şi-L primeşte, al lui e Viitorul în veci strălucitor!
    • Săge ile biruitoare 129 17. BINEFACEREA ŞI RUGĂCIUNEA 1. Binefacerea şi Rugăciunea trebuie să fie, în chipdeosebit, pentru fiecare iubitor de Hristos, preocupărileîn care să petreacă întreagă ziua Domnului. De fapt, aceste două virtu i sunt cele mai bune su-rori. Şi ele ar trebui să nu fie despăr ite niciodată de via- a unui credincios. 2. Despre Avraam se spune că tocmai se ridicase sămeargă la rugăciune când i-a văzut pe cei trei îngeri ve-nind spre el. Văzându-i, Avraam a renun at la rugăciune şi s-aocupat de trebuin a ospe iei pentru ei, – fiindcă el a ştiut adevărul că, atunci când estenevoie de o binefacere, e mai însemnat lucru să facibinele, să primeşti un străin, să ospătezi un trimis al lui Dumnezeu, decât să te rogi.
    • 130 Traian Dorz 3. Cine în ziua Domnului este în Domnul, în vremea bisericii este în biserică, în vremea binefacerii este în binefacere, în vremea rugăciunii este în rugăciune, acela şi în vremea răsplătirii va fi în răsplătire. 4. M-am întors să văd glasul care îmi vorbea… şicând m-am întors, am văzut şapte stele… Cum să vezi un glas care î i vorbeşte? Aici este taina cunoaşterii adevărului. Trebuie să ştii să vezi glasul, nu fa a vorbitorului. Să vezi înăuntru, nu în afară; duhul, nu înfă işarea; adevărul ascuns, nu cel arătat… Fa a poate să înşele, căci fe e pot fi mai multe şipot fi schimbate, dar glas nu poate fi decât unul şi nu poate fischimbat. După cum este scris: Oile merg după El, căci Îi cu-nosc glasul (In 10, 5). 5. Nu te opri niciodată la fa a unui vorbitor – cimergi până la glasul lui. Şi du-te, pe glasul lui, până la inima din care ieseacest glas – pentru că este scris: din prisosul inimiiglăsuieşte gura. Şi numai dacă în inima aceea vei vedea cele şaptestele, cele şapte virtu i, cele şapte roade ale DuhuluiSfânt – abia atunci să ascul i ce grăieşte. Şi să crezi ce ascul i.
    • Săge ile biruitoare 131 6. Şapte este socotit a fi numărul desăvârşirii pă-mânteşti. Şapte zile, şapte săptămâni, şapte cupe, şapte trâm-bi e, şapte pece i, şapte taine, şapte stele. Dar numărul desăvârşirii Dumnezeieşti este tot-deauna şi mai mare… Şi numărul acesta se spune că ar fi opt. Adică tot-deauna ceea ce trece peste desăvârşirea omenească. 7. Atunci de ce şapte, şi nu opt stele? Pentru că omului nu-i este dat să cunoască nici-odată toate tainele. Totdeauna mai este una care îi va rămâne ascunsăpentru totdeauna, să fie smerit şi să nu-şi închipuie că elcunoaşte totul. Ci să se închine lui Dumnezeu, Care Singurul cu-noaşte toate cuvintele şi tainele şi le stăpâneşte. 8. Fiecare Biserică are un înger. Fiecare înger are o credin ă. Fiecare credin ă are o învă ătură. Fiecare învă ătură are o lucrare. Fiecare lucrare are o răsplată… Şi fiecare răsplată o va da Hristos. Aceasta este o rază strălucitoare care trece prin celeşapte adevăruri aşezate în aşa fel, încât unul urmeazădupă altul şi unul se întregeşte prin altul. La început fiind Hristos. Iar la urmă fiind tot El. 9. Fiecare Biserică este rodul muncii unui înger, alunui duh (I Cor 12, 1-7).
    • 132 Traian Dorz Fiecărui înger, Domnul, Care l-a făcut şi l-a trimispentru a face această lucrare, i-a dat un caracter unic, un specific al lui, un fel deosebit al său de a lucra. I-a dat unelte deosebite, – numai scopul li l-a poruncit acelaşi la to i şi pentru totdeauna. 10. Lucrătorii Domnului nu trebuie să uite că fieca-re îşi are lucrarea sa de care va răspunde el direct în fa alui Dumnezeu, Care i-a rânduit-o. Să nu se poarte ca un ho fa ă de celălalt, nici ca un vrăjmaş, nici ca un dispre uitor, nici ca un ucigaş. Ci ca un frate, ca un vecin, ca un prieten, avândrespect fa ă de munca, şi fa ă de convingerile, şi fa ă demisiunea celuilalt. Şi teamă de Dumnezeu, fa ă de Care au să răs-pundă to i. Poruncile acestea trebuie scrise, nu numai spuse,căci vorba zboară, dar scrisul rămâne. Să ne rămână şi nouă acest adevăr neuitat. 11. În orice început de cuvântare, fiecare dintre noiavem o mare şi dumnezeiască datorie şi anume: să spu-nem Cuvântul Sfânt celor care ne ascultă pe noi. Întocmai aşa cum l-am primit şi noi de la acei careni l-au dat nouă, care ne-au învă at pe noi. Să spunem copiilor noştri întocmai învă ătura pecare ne-au spus-o nouă părin ii noştri.
    • Săge ile biruitoare 133 Să transmitem urmaşilor noştri exact bunurile ce nile-au transmis nouă înaintaşii pe care îi urmăm. Numai aşa s-au păstrat până la noi adevărurile pecare noi... le pierdem acum pentru noi şi pentru urmaşiinoştri. 12. Nici un popor din lume n-a putut să-şi păstrezefiin a sa şi unitatea sa, independen a sa, identitatea sa şicaracterul său fără această continuitate mântuitoare şinecesară. To i binefăcătorii poporului nostru şi ai credin einoastre aşa ne-au învă at şi aşa au căutat să ne facăsă fim. De aceea tradi ia noastră, sărbătorile noastre, fami-lia noastră, credin a şi învă ătura noastră, care sunt canişte rădăcini ale noastre înfipte în pământul şi în cerulnostru, ne hrănesc sufletul şi trupul nostru şi ne in pre-zentul şi viitorul nostru. Dar oare cum le transmitem noi celor ce neurmează? 13. De aceea to i răufăcătorii noştri au lucrat tot-deauna prin cele mai viclene mijloace şi feluri ca să nefacă pe noi să ne dispre uim aceste rădăcini, să ne lepădăm şi să ne rupem de ele, să părăsim şi să dărâmăm aceste „vechituri” alenoastre, ca să le înlocuim cu altceva nou. Cu noul lor, care ne anulează identitatea, spre a neînrobi lor.
    • 134 Traian Dorz 14. Îndată ce te-ai rupt de rădăcina ta, îndată ce airenun at la amintirile tale, la vatra ta, la mormintele şiruinele istoriei tale – tu nu mai ai identitatea ta. Atunci tu eşti al nimănui. Atunci tu eşti numai bun să fii robul oricui, so uloricui, boul oricui. 15. Fiul meu drag şi sufletul meu, nu uita, nu uitacum ai primit. Nu uita de la cine ai primit. Nu uita pentru cine ai primit. Şi nu uita Cui ai să răspunzi pentru felul cum aidus la împlinire ce ai primit. Pentru felul cum laşi în urma ta ce ai primit dina-intea ta. 16. Dumnezeu a zis: Moise, Moise – fiecare neamde oameni îşi are proorocul său bun şi proorocii lui răi. Şi fiecare neam devine aşa cum sunt profe ii cei decare el ascultă. 17. Adevărul este nesfârşit şi veşnic, dar fiecare prooroc primeşte din adevăr numai atâtcât este nevoie pentru timpul său. Şi pentru poporul său. Tu cunoşti din adevărul pe care i-l dă Dumnezeuazi numai atâta cât trebuie să spui tu. Mai departe vor fial ii. Dumnezeu poate avea o mie de profe i, dar nu aredecât un Fiu! Fiecare prooroc va cunoaşte în parte – ci numai Fi-ul ştie totul.
    • Săge ile biruitoare 135 Acela este Mielul înjunghiat de peste Cartea cuşapte pece i. Şi strălucirea care o vezi peste El. De aceea esteUnic. 18. O, suflete al meu şi fiul meu iubit, bucură-te cuo siguran ă şi fericire veşnică de Domnul tău şi de pazaputerii Lui. Rămâi alipit de El şi laudă-L cu toată dragosteainimii tale, păstrându-te curat şi credincios pentru El. Veghează neîncetat să nu şteargă nici un păcat şi sănu întineze nici o ispită frumoasa pecete a legământuluitău şi a cununiei tale cu El. Pentru că El vine ca să te ia de aici, dintre cei întrecare te chinui tu acum. Atunci vei fi dus în Casa Lui de aur – şi vei fi ne-maidespăr it de El pe veci. 19. Ce scumpe sunt înaintea Domnului rugăciuniletuturor sfin ilor Săi! Orice rugăciune izvorâtă dintr-un suflet sfânt careîl iubeşte şi-L laudă pe Dumnezeu este ca un plăcut fumde tămâie înăl at până la cer. Ca un plăcut parfum, de la cea mai aleasă floare,care învăluie Fiin a Divină a lui Hristos. 20. Când Biserica cea vie şi luptătoare este înHristos pe pământ, ea este una cu Biserica cea trium-fătoare care este în El în ceruri. Hristos fiind Capul întregii Biserici, atât al păr ii eide pe pământ, cât şi al păr ii ei care este în ceruri.
    • 136 Traian Dorz Prin Credin ă şi prin Duhul Sfânt, noi cei vii înHristos de aici suntem una cu ei cei vii în El care suntîn ceruri. Iar conlucrarea noastră împreună prin rugăciune şilaudă aduce lui Dumnezeu o slujbă unită şi la fel de bi-ne primită şi de bine plăcută Lui şi aici, ca şi acolo. O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, fă-ne într-adevărşi în chip desăvârşit, în Tine, una. Amin. * * * Cuvinte în elepte Omul cu credin ă tare are mii de căi spre el, însă n-are nici o cale cel fără credin ă-n el. * Ai credin ă neclintită şi puternică oricând; dacă inta e curată, ai să i-o atingi curând. *Dacă tu nu crezi, credin a altuia să n-o-njoseşti.Cât tu nu- i pui pre , pe altul n-ai drept să-l dispre uieşti.
    • Săge ile biruitoare 137 18. DINCOACE ŞI DINCOLO 1. Când credincioşii Domnului care sunt dincoacede hotarul veşniciei sunt cu adevărat într-o stare dupăvoia lui Dumnezeu, ei sunt în Hristos cu tot felul lor degândire, de sim ire şi de umblare. Fiindcă ei sunt plini atunci de Duhul Sfânt Careeste sfin irea lor. 2. Credincioşii de dincoace sunt un singur trup cucredincioşii Domnului care sunt dincolo de hotarul tim-pului, în veşnicie. După cum mădularele inferioare ale trupului suntunite cu mădularele superioare ale aceluiaşi trup, prinaceeaşi inimă, prin acelaşi sânge, prin aceiaşi nervi. Duhul Sfânt face legătura între noi, cei de jos, şi ceide sus, după cum sângele unui trup între ine şi îndruma-rea tuturor. 3. Evanghelia nu ne mai spune despre al ii, care armai fi fost chema i în acelaşi timp la slujba apostoliei,decât despre cei doisprezece.
    • 138 Traian Dorz Dar se poate presupune că Mântuitorul, căutând, îiva mai fi chemat şi pe al ii până ce s-a întregit numărul. Însă al ii n-au primit chemarea acestei apostolii,decât ei. După ce s-a împlinit numărul, poate că ar maifi venit şi al ii, dar acum numărul se umpluse. 4. Spune Evanghelia că Domnul i-a chemat mereuşi pe al ii la felurite slujbe pentru care i-ar fi pregătit.Dar unul ar fi dorit să-i dea loc să se odihnească… Altul, să-şi vadă şi de treburile pământeşti. Iar altul nu se putea despăr i de ai lui (Lc 9, 57-62). Şi pentru că I-au pus condi ii lui Dumnezeu, El s-alipsit de to i aceştia. 5. Când te cheamă Domnul, nu-I pune nici o con-di ie lui Dumnezeu. Nu spune: Te voi urma, Doamne, dar numai dacăîmi faci cutare avantaj. Sau: dacă îmi dai cutare şi cutare lucru. Cine Îi pune astfel de condi ii lui Dumnezeu, laacela El renun ă, fiindcă inima unui astfel de om nu vafi niciodată în întregime predată Domnului, iar în partea de inimă nepredată lui Dumnezeu, sa-tana va aşeza totdeauna un păcat sau mai multe. Iar omul acela va face numai rău. 6. Nu-I pune Domnului condi ii nici după ce ai ve-nit la El. Nu te târgui cu Domnul ca să- i mai lase un pahar,sau o igară, sau un alt idolaş la care ineai înainte şi ca-re i se pare ie că n-ar fi o piedică pentru tine să-Lslujeşti pe Hristos.
    • Săge ile biruitoare 139 Orice lucru căruia îi mai facem loc în inimă lângăDomnul ni-L va scoate pe El afară din ea. 7. Domnul vrea inima noastră cu gelozie numaipentru El. Fii şi tu cu gelozie ataşat total de voia Sa şi de Lu-crarea în care te-a chemat şi te-a aşezat Dumnezeu. Nupune nici o condi ie predării tale şi nu te târgui pentru nici un lucru care trebuiesă-l laşi. Primeşte chemarea Domnului şi predă-te total ei. Aceasta va fi cea mai strălucită dovadă că ai meri-tat-o. 8. Nu există nicăieri un sfârşit pentru nimic; există numai o trecere de la o stare la alta, dintr-un loc în altul, dintr-o vreme în alta. Nici timpul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-unan în altul, dintr-un secol în altul, dintr-un mileniu în altul, dintr-o eră în alta. 9. Nici omul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-oexisten ă în alta. Nici istoria nu se sfârşeşte. Nici lumea nu se sfârşeşte. Nimic nu se sfârşeşte, ci numai toate trec din-tr-un fel în altul, într-o eternă continuitate şi aşezarea tuturor,
    • 140 Traian Dorz la locul pentru care fiecare se pregăteşte şi la răsplata pentru care fiecare a lucrat. 10. Iată, a trecut, pentru noi, încă un an. A trecut măsura de timp pe care noi o numim an,pentru ca să ştim cum să ne socotim scurtimea existen- ei noastre din lumea asta. A trecut această bucată din trăirea noastră, pe careDumnezeu ne-a dăruit-o pentru ca în ea să împlinimfaptele bune pentru care am fost chema i şi zidi i înHristos (Ef 2, 10). 11. Cele trei sute şaizeci şi cinci de zile şi nop i autrecut în veşnicie şi le vom mai întâlni o singură dată, în marea Zi aJudecă ii şi Răsplătirii lui Hristos, când vom sta în Fa aLui şi în fa a zilelor trăite de noi, spre a da seama de tot ce am făcut – sau nu amfăcut în ele. 12. Ziua aceea mare şi strălucită este aproape. Zorii ei au şi răsărit chiar. Semnele ei se văd totmai lămurit. Domnul nostru, Judecătorul şi Răscumpărătorulnostru Se apropie. Este chiar la uşi – după cum este scris. Şi lumea este împăr ită între două feluri de oameni: cei credincioşi – şi cei necredincioşi. Şi Biserica lui Hristos este împăr ită între două fe-luri de fecioare: cele în elepte şi cele nebune. Şi răsplata care vine cu El este de două feluri: ori
    • Săge ile biruitoare 141slava veşnică, ori ocara şi ruşinea veşnică (Mt 25,31-46). 13. Sufletul meu şi fiul meu iubit – pregăteşte-te şitu tot mai frumos şi mai în elept pentru marea Zi şipentru marea Întâlnire a Domnului tău. Toarnă mereu untdelemnul faptelor bune în candelavie ii şi a zilelor tale. Înnoieşte- i mereu veşmântul sincerită ii şi al sme-reniei, în care să te îmbraci tot mai frumos pentru Ma-rea Zi şi pentru ospă ul veşniciei care vine. 14. Împlineşte- i tot mai frumos şi tot mai veghetorbinecuvântata datorie, care este pentru tine cel mai ma-re har şi cea mai sfântă ocazie pe care i le-a dăruitDumnezeu spre a te face vrednic de El. Fii gata în orice clipă din orice zi şi noapte a vie iitale, ca să-L po i întâmpina pe Domnul tău Iisus Hristos cu fa a şi inima pline de lumină şi bucurie. Iar El pe tine, la fel. 15. Când Dulcele Iisus spune: „Eu vin curând”, spune şi tu, cu tot sufletul pregătit pentru îmbră işa-rea Lui: „Amin, vino, Doamne Iisuse”. Atunci eşti şi vei fi cu adevărat fericit şi aici, şi-n veşnicie. 16. Oricât de lung ar fi triumful răului, sfârşitul luiva fi totdeauna ruşinos, nimicitor şi mizerabil. Oricât de sus s-ar înăl a nelegiuirea şi violen a
    • 142 Traian Dorz ori minciuna şi nedreptatea, nu-i mult până ce prăbuşirea va veni şi osânda le va paşte pe neaşteptate. Numai orbii şi nebunii care fac răul nu văd asta. 17. Chiar şi faptul că Dumnezeu îi îngăduie celuirău o izbândă trecătoare, pe care el o caută şi prin carese încurajează şi mai mult în rău, – chiar şi aceastaeste tot o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cel ne-legiuit. Căci pus în acel loc alunecos, cel rău încă îşi maimăreşte răul prin toate pornirile sale. Îşi măreşte trufia, încăpă ânarea, lăcomia, prigoni-rea celor nevinova i, nepăsător şi îndrăzne . Mai batjocoritor şi mai încrezut. Până când vine peste el palma şi bătaia lui Dum-nezeu. 18. Fiecare suflet rău şi fiecare lucrare rea îşi are neapărat o urmă şi oplată de la Dumnezeu. Fiecare neam rău, fiecare genera ie, fiecare na iunerea îşi are o plată dreaptă a ei de la Dumnezeu – dupăfelul cum s-a comportat în răstimpul mai scurt sau mailung al istoriei sale fa ă de alte neamuri, fa ă de altena iuni. Poporul care a nimicit alte popoare a fost nimicit,până la urmă, şi el. Na iunea care a asuprit alte na iuniva sfârşi în asuprire. Fiecare îşi are, până la urmă, soarta pe care a cre-at-o şi ea altora.
    • Săge ile biruitoare 143 19. Nu privi la trufia celui rău din vremea puterii luidecât cu milă, căci foarte curând îi vine vremea prăbu-şirii. Până astăzi încă nimeni n-a scăpat de judecata luiDumnezeu, de judecata dreptă ii, de judecata istoriei. Vinovatele lui bucurii scurte vor fi urmate neapărat delungile tânguiri, de amarele ispăşiri, de veşnicele pedepsepe care singur şi le-a pregătit prin nebunia trufiei sale. Deasupra oricărui tiran atârnă sabia mâniei luiDumnezeu de un fir de păr slab şi scurt. Care se poate rupe din clipă în clipă. 20. Stricăciunea oamenilor din vremile din urmă vacreşte nespus de mult – iar răutatea şi îngâmfarea vorcreşte şi mai repede, potrivit cu îndrăzneala tot mai ma-re cu care Îl vor înfrunta pe Dumnezeu. Pe măsură ce cunoştin a lor cea dezordonată vacreşte, se vor înmul i mijloacele lor de destrăbălare şi metodele lor de nimicire a cură iei, a credin ei şia omeniei. Îndobitocindu-se cu totul, omul va deveni alt om,un dobitoc şi o fiară. Ura îi va nimici orice chip uman şi va deveni, ompentru om, un demon. Pierzând chipul şi paternitatea lui Dumnezeu, omulse va preface, prin voin a şi cunoştin a sa, după chipullui satan, devenind un fiu şi un părtaş cu el la păcat şi laosândă. Dumnezeule al Milei, pune o frână puternică aces-tei prăbuşiri şi întoarce totul salvator spre mântuire, câtmai curând şi cât mai total. Amin.
    • 144 Traian Dorz Doamne, numai Tu Doamne, numai Tu ştii Singur sufletu-mi împovărat, tainele ce mi le-acopăr, rănile ce nu-mi arat, dorul care nu-l pot spune, gândul care nu-l ascund, – numai Singur Tu-mi vezi, Doamne, tot ce al ii nu-mi pătrund! Numai ie Î i pot cere ce la nimeni nu mai cer şi să- i spun ce nu pot spune nici un altui sfânt din cer, numai ie – numai Singur Tu ştii ce nu pot să spun nici la mama mea cea dulce, nici la sfântul cel mai bun. Doamne – liberează-mi gândul către inta ce mi-ai pus, Doamne-ajută-mi legământul care ştii că mi l-am pus, Doamne, dă-mi împărtăşirea care ştii că-i via a mea, – Doamne vindecă-mi iubirea de-ndoiala cea mai grea!
    • Săge ile biruitoare 145 19. MĂRTURISIRE ŞI RĂSPUNDERE 1. Când vei fi dus în fa a mai-marilor lumii pentruNumele Domnului Iisus, fii cu grijă, pentru că în felulacesta i se dă poate un prilej unic de a le mărturisi şilor despre Domnul Iisus şi despre mântuirea lor. Foloseşte cu în elepciune fiecare clipă şi fiecareprilej de vorbă pentru asta. Căci poate nu-i vei mai întâlni decât în clipa Ju-decă ii din Urmă, când vom fi confrunta i din nou, fa ăîn fa ă, înaintea lui Hristos. Şi vei răspunde atunci greu şi pentru adevărul pecare trebuia să-l înfă işezi înaintea lor în chip vrednic – dar l-ai înjosit din frică nevrednică. 2. Ia bine seama – uneori ai un prilej unic. Mergi în fa a mai-marilor lumii în Numele luiHristos. Ascultă ce- i spune Hristos ca să le spui. Teme-te numai de El. Înfă işează-L numai pe El.
    • 146 Traian Dorz Apără-te numai cu El. Bizuie-te numai pe El. Ca să ieşi de la masa mai-marelui cu cugetul curat. Nu întinat şi încărcat de o osândă veşnică. 3. Un suflet credincios nu poate purta în el pizmă. Pizma este de la diavolul. Iar noi nu trebuie să putem avea nimic de la cel rău. Noi nu avem nimic ca să pizmuim – fiindcă nimenipe lume nu trebuie pizmuit. Şi pentru ce i-am pizmui pe semenii noştri? 4. Oamenii, de obicei, îi pizmuiesc pe cei avu i şipe cei înăl a i pe lumea asta, dar când te gândeşti ce deşertăciune este avu ia lu-mească şi ce înşelătorie este slava lumii, atunci vezi cât de neferici i ajung mâine cei ce le aupe acestea astăzi. Cât de scump le plătesc ei cu sufletul şi cu mântui-rea lor veşnică şi ce gunoi şi ce ruine rămân curând din toateacestea. 5. Pe cei nelegiui i trebuie să-i plângi, iar nu să-ipizmuieşti. Trebuie să-i aju i să vină la Dumnezeu, dar să nu teîndepărtezi de ei. Trebuie să- i fie milă de ei, fiindcă n-ai pentru cesă-i invidiezi, dar ai pentru ce să-i tânguieşti. 6. Ce pre uieşte slava lumii de acum, plătită cupre ul unei ocări veşnice?
    • Săge ile biruitoare 147 Şi ce valorează bucuria de o clipă a păcatului,cumpărată astăzi cu o nesfârşită suferin ă în veşnicia demâine? O, nu-i pizmui pe cei răi, ci deplânge atât de scurtalor fericire de acum şi deşertăciunea goală a slavei lor lumeşti, atât detrecătoare, dar atât de blestemată. 7. Adevărurile scumpe sunt comorile lui Dumnezeuşi avu ia inimii credincioase. Aceste taine sunt ascunse ca mărgăritarul în ărână,iar cine şi le doreşte trebuie să le caute cu stăruin ă şiscumpătate. Ostenelile pe care le depui spre căutarea lor arată şidragostea ta pentru ele. Dar şi vrednicia de a le dobândi. 8. Omul în elept şi credincios caută medita ia, adi-că munca fericită de a cerceta adâncimile CuvântuluiSfânt, fiindcă numai prin munca aceasta poate pătrunde îndescoperirea plină de frumuse i a Adevărului Sfânt, a tainelor sfinte, a acelor minuni fericite care te luminează şi îmbo-gă esc în Dumnezeu. O, ce comori nebănuite are Domnul să descoperealeşilor Săi! Dar pentru aceasta, ei trebuie să muncească, spre ale merita. 9. Iată cele trei mari întinderi pe care se desfăşoarămunca neobişnuită şi mărea ă de cercetare a omului şi aomenirii:
    • 148 Traian Dorz înăl imea cerurilor. Tainele Cosmosului. Descope-rirea nemărginirilor înstelate… adâncimea pământului… Tainele materiei… sursaexisten ei materiale. Şi inima omului, Tainele vie ii şi ale fiin ei ome-neşti… minunata întocmire şi ordine a mişcării şi exis-ten ei. Descoperirea şi centrul. Pricina continuării sau a întreruperii, în desfăşu-rarea armonioasă, a acestor Taine şi existen e este omul. 10. A descoperi înseamnă a înlătura un văl de pesteceva care există, dar există acoperit. O mâncare acoperită cu un capac. O comoară acoperită cu o lespede. O fa ă acoperită cu o maramă… Bucuria descoperirii este slava celui ce a luptat, aostenit, a gândit. Şi a stăruit până la intă, până la reuşită. Stăruin a şi încrederea sunt pre ul fiecărei desco-periri. 11. Munca de a alege minciuna din adevăr, ca plea-va din grâu, nu este uşoară, dar este totdeauna folositoare. Munca de a dezgropa o comoară, de a descoperi unizvor e totdeauna binecuvântată. Cei ce au reuşit sunt în veci neuita i, fiindcă ei suntmarii binefăcători ai semenilor lor.
    • Săge ile biruitoare 149 12. Şi dacă cei ce doar le-au descoperit rămân ne-uita i înaintea omenirii, atunci cât de mare trebuie să fie Slava Celui care afăcut aceste comori şi le-a ştiut acoperi atât de frumos izvoarele, încâtcei ce le-au aflat s-au mirat totdeauna ce aproape şi cesimplu era totul. 13. Când omul a fost făcut la început, el a fostaşezat de Dumnezeu, Făcătorul lui, în mijlocul Paradi-sului Fericit… în mijlocul Crea iunii fericite... în mijlocul minună iilor lui Dumnezeu, pe care Elle avea atunci neacoperite de ea. Se bucura de ele nemijlocit. Nu erau Taine ascunsepentru el nici una din legile universale. Nici una din ştiin e. Nici una din bogă ii. Nici de Sus. Nici de Jos. Nicidedesubt. 14. Dar când păcatul l-a scos afară din starea aceea,Omul a ieşit din lumină în întuneric. Tainele au rămas acolo, ascunse în lumină, dar în-tunericul în care a căzut el i le acoperea. I-a rămas în suflet numai o nelămurită, dar sfâşie-toare amintire a tot ce pierduse şi numai un vag fior, ca un vis înnegurat, al como-rilor avute, însă pe care nu le mai avea. 15. De aici vine chinuitoarea dorin ă de a se târî în-spre ele, de a le afla bâjbâind,
    • 150 Traian Dorz – măcar că sunt atât de aproape de el. Această chinuitoare dorin ă îl împinge pe om săcaute şi să caute mereu… Dacă n-ar fi fost asta, omul n-ar fi aflat nici astăzice este Focul şi Roata. 16. Şi-a ars mâinile… şi-a frânt picioarele… şi-aînsângerat fa a… atât de des, atât de mult, atât de greu, – atât de amar şi atât de îndelung. Dar dorin a recâştigării, redescoperirii comorilorcare îi erau cândva Cunoaştere, iar astăzi îi sunt numaiBănuială, este mai puternică decât orice jertfe şi orice osteneli. Bâjbâind înaintează omul în întunericul Cosmosului. Bâjbâind – în întunericul materiei. Bâjbâind – în întunericul lui însuşi, cu dorin a de a afla iarăşi adevărul cel atât de cu-noscut de el cândva în Eden… 17. Omenirea n-a creat nimic… Tot ce apare o crea ie a omului este numai o desco-perire a ceea ce era creat mai dinainte de către în elep-ciunea şi puterea lui Dumnezeu. În decursul istoriei sale, omul a mers doar descope-rind, şi nu creând… Descoperind numai ceea ce era creat, dar era aco-perit… Acoperit de întunericul din noi. Nu de întunericuldin afara noastră, ci de cel din lăuntrul nostru. Ca de o
    • Săge ile biruitoare 151perdea de pe dinăuntru a unei ferestre pe care nu maiprivisem, dar o bănuiam că este. 18. Ne uimim de fiecare Taină descoperită de Om. Şi slăvim pe omul care a reuşit să tragă o perdea depeste o fereastră. Dar, în orbia noastră, nu ne uimim nespus mai multde în elepciunea Aceluia Care a făcut minună ia aceasta şi a aşezat-o acolo şi aşa. 19. Slăvim în elepciunea şi geniul descoperitorului,dar, în nebunia noastră, uităm să ne prosternăm cu în-chinare şi recunoştin ă în fa a Aceluia Care le-a făcut cuatâta în elepciune, le-a aşezat cu atâta statornicie şi le-a păstrat cu atâta bunătate şi dragoste pentru noi. Ca să ne dea pe rând marea bucurie a descoperirii lor. 20. Cel dintâi bine pe care îl află un om care se în-toarce de la lume la Dumnezeu este că el vine din întu-neric la lumină, din haos la ordine şi de la păcat la neprihănire. Abia atunci omul începe să-şi potrivească umblări-le sale dezordonate şi via a sa haotică cu voia cea plinăde rânduială a lui Dumnezeu. Binecuvântat fii Tu, Părintele Luminii, Care Te în-duri de noi atât de minunat! Amin.
    • 152 Traian Dorz 20. ADEVĂR ŞI FALSITATE 1. Adevăratul credincios caută întâi foloasele Dom-nului, apoi pe ale semenului său, dar falsul credincios umblă numai după foloaselelui (Flp 2, 21), se gândeşte numai la sine, îi pasă numaide el însuşi, nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu şi nici nu-şi aduce aminte de sufletul şi de bucuriade-aproapelui său. 2. Ce crudă fiin ă este omul egoist, omul iubitor desine! Omul care nu-şi vede decât foloasele lui şi caremereu umblă iritat, supărat, nervos, când [ceva] nu-i re-uşeşte aşa cum vrea el. Nu există o mai mare nenorocire decât să fie cinevaîntr-o astfel de stare. Şi să ai a face cu el. 3. Un om egoist şi fals, dacă este fiu, nu-i pasă depărin ii lui. Dispre uieşte sfaturile lor. Cheltuieşte baniilor. Risipeşte averea lor. Râde de lacrimile lor. Înne-greşte zilele bătrâne ii lor.
    • Săge ile biruitoare 153 4. Sufletul fals, dacă este so ie, îşi chinuieşte so ul.Îl înşală. Îl dispre uieşte, îl bate, îl fură, îl minte şi îl pă-răseşte. Dacă este părinte, bea banii copiilor săi. Îi chinu-ieşte, îi poartă goi, flămânzi şi murdari. Îi alungă sau îiucide. O, ce nenorocire este un om fals şi egoist! 5. Linguşitorul este totdeauna un fă arnic. Tot ce vorbeşte cu gura lui este numai spre a aveaun câştig trupesc de la cel pe care îl laudă, pentru sine, care mereu se laudă. Oriunde este un suflet linguşitor, el niciodată nueste vrednic de încredere. În eleptul îl alungă totdeauna din preajma lui. 6. Cel fals şi egoist, dacă este negustor, umblă nu-mai să înşele; dacă este medic, caută numai banii bolnavului, şinu sănătatea lui; dacă este judecător, aşteaptă numai mită; iar dacă este meseriaş, vrea numai bacşiş şi platăînainte, ca să nu-şi ină niciodată promisiunile. 7. Acela care este sincer caută totdeauna mai întâice-I place lui Dumnezeu. Iar lui Dumnezeu Îi place să-L iubim pe El maipresus de orice. Apoi pe de-aproapele nostru să-l iubim ca pe noiînşine (Lc 10, 27). Ca pe noi înşine.
    • 154 Traian Dorz Adică să-i dăm bucata care ne place nouă. Loculcare ne place nouă. Cinstea care ne place nouă. Parteacare ne place nouă. Nu există pe pământ o mai mare fericire decât săfie cineva în felul acesta. Şi să ai a face cu el. 8. Omul smerit niciodată nu-l judecă pe altul, citotdeauna se judecă pe sine. În fa a unei datorii, el nu întreabă cum stă altul – cise întreabă cum stă el cu împlinirea ei. În lumina unei mustrări, el nu-l vede pe altul – ci sevede pe sine. Numai când este vorba despre laude, atunci el vedepe al ii vrednici de ele. O, ce bine î i face când mai afli pe lumea asta şicâte un astfel de om! 9. În orânduirile nedrepte omeneşti, omul cel ne-prihănit este aproape totdeauna sărac. Unde se află adunată avu ia, acolo aproape totdea-una cineva a lucrat în chip nelegiuit pentru a strânge. De aceea cei săraci s-au bucurat de binecuvântarealui Dumnezeu, pe când cei boga i au fost mereu osân-di i de El. 10. Inima omului bogat aproape totdeauna este în-gâmfată şi necredincioasă, pe când inima omului sărac, neavând bogă iile şimândria lumii acesteia, umblă în smerenie fa ă de Dum-nezeu
    • Săge ile biruitoare 155 şi în respect fa ă de semenii săi. De aceea spune Cuvântul: „Mai mult pre uieşte săracul care umblă în nepri-hănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebune”. 11. Prin aceasta se cunoaşte că cineva spune Cu-vântul lui Dumnezeu: că acel om spune cel mai multtocmai cuvântul care îi osândeşte păcatul în care trăieştechiar el însuşi. Spre a fi judecat chiar de propriile sale cuvinte. 12. Dumnezeu, Care ştie via a celui care îşi face omeserie din a predica Evanghelia Lui, trimite înainteaacelui om tocmai cuvântul potrivit stării sale, ca să setrezească şi să se îndrepte. Dar predicatorul de meserie nu-şi recunoaşte nici-odată propriile sale păcate. El spune totdeauna despreale altora. 13. Ce greu se înşală inima nelegiuită şi fă arnică acelui ce nu are nici o dorin ă să se lase de păcat şi nici teama de a nu se pretinde credincios – dacănu este. Vai de cel ce nu are cinstea curajului de a se lăsa depredică, dacă nu se poate lăsa de păcat, ci crede că-L poate înşela pe Dumnezeu, despăgu-bindu-L prin vorbe de ceea ce Îl păgubeşte prin fapte. 14. Tot astfel, omul fals crede că îi poate înşela peascultătorii săi care, auzindu-l vorbind cu atâta pornireîmpotriva păcatului blestemat, n-au să-l bănuiască toc-
    • 156 Traian Dorzmai pe el că trăieşte chiar în acest păcat împotrivacăruia tună şi fulgeră. 15. De fapt, omul nu poate să înşele pe nimeni, de-cât pe sine însuşi. Pe Dumnezeu nu-L poate înşela, căci El ştie tot ceface fiecare om în ascuns. Şi nu-l va socoti pe cel nele-giuit ca nevinovat (Ezec 18, 20; Rom 2, 9-13). Pe oameni, la fel, nu-i poate, fiindcă ei văd via afiecărui semen al lor ca prin pere i de sticlă. 16. Duhul celui care vorbeşte strigă mai tare decâtgura lui. Şi graiul duhului care stăpâneşte în inima omuluifals este mai convingător decât cel pe care îl spune cugura sa. De aceea, cu cât vorbeşte mai mult, este ascultatmai pu in. 17. Ce mare lucru este ca vestitorul Evangheliei sătrăiască el însuşi mai înainte în chip curat şi demn Cu-vântul pe care îl vesteşte! Ce plin de putere iese din gura unui trăitor alsfin eniei fiecare cuvânt al Adevărului Sfânt! 18. Ce tristă condamnare veşnică este cea pe careşi-o vestesc cu însăşi gura lor cei care zic, dar nu fac…(Mt 23, 3). De aceea este mai de pre ascultătorul sărac careumblă în neprihănirea lui, trăind cu temere de Dumne-zeu, cu respect de Cuvântul Sfânt şi cu smerenie fa ă deneprihănire,
    • Săge ile biruitoare 157 decât vorbitorul bogat în cuvinte, care, cu buzestricate de păcat şi cu mintea nebună de fă ărnicie, spu-ne ce nu trebuie să facă şi face ce nu trebuie să spună. Să nu ne înşelăm singuri (In 3, 7-10). 19. Să nu se înşele nimeni în felul acesta… Vinul – toate băuturile îmbătătoare – sunt batjoco-ritoare de Dumnezeu şi sunt o desfrânare a trupului. Oricine le foloseşte se depărtează de neprihănire şiÎl înjoseşte pe Dumnezeu. 20. Nu poate fi un credincios adevărat nici un sufletcare foloseşte băutura. Nu poate fi decât un mincinos şi un nelegiuit orici-ne caută să for eze Scriptura, spre a afla acolo îngă-duin a de a bea. Păcătuieşte împotriva Cuvântului Sfânt oricine ca-ută să îndreptă ească folosirea băuturilor îmbătătoare. Cuvântul Sfânt spune limpede: Nu pute i bea şi pa-harul lui Dumnezeu, şi paharul dracilor. Dumnezeule al Sfin eniei, nu ne lăsa să ne îngă-duim ce opreşti Tu. Amin.
    • 158 Traian Dorz Doamne-ai milă Doamne-ai milă când nu ştiu nici să merg şi nici să viu, nici să stau, nici să mă scol, ci-s rămas cu suflet gol şi aştept de nu ştiu cât, stând în drum nehotărât, nici cu mâine, nici cu ieri, nici aci, nici nicăieri. Spune-mi, Doamne, hotărât: – Mergi pe-aici şi duci atât! Şi îndeamnă-mi inima: – Fă acum şi spune-aşa! Ca să simt curat cum vrei să pornească paşii mei, să ştiu bine ce s-apuc şi ce cruce-mi pui să duc! ...Că, de-aş şti cărarea drept, n-aş sta-n drum să mai aştept nici o zi şi nici un ceas, ci-aş lăsa ce zici să las şi-aş lua ce zici să iau, – partea mea frumos s-o dau dragostei ce-i sunt dator şi credin ei până mor.
    • Săge ile biruitoare 159 21. PĂCATUL ŞI URMĂRILE 1. Alcoolismul este unul dintre cele mai înjositoareşi mai îngrozitoare păcate, prin urmările pe care le arenu numai asupra celui care îl face, ci şi asupra unuinumăr nespus de mare de alte suflete omeneşti. Împotriva nici unui alt păcat parcă nu s-a luptat atâtde mult şi nu s-a predicat atât de puternic ca împotrivaalcoolului şi a urmărilor lui. Şi totuşi cu nici un alt păcat nu se pierd atât demulte suflete. 2. Omul care umblă cu ochii bine deschişi este nunumai harnic, ci este şi înfrânat. El vede nu numai cât de bine ajung cei buni, dar şicât de rău ajung cei răi. 3. O, ce mul i oameni nu-şi pot deschide bine ochiilor niciodată! Ei văd ce prăpăd face diavolul cu băutu-rile, dar, cu toate acestea, diavolul nimiceşte şi astăzi cuaceastă armă blestemată mereu tot mai multe suflete şibunuri omeneşti.
    • 160 Traian Dorz 4. Câte accidente se întâmplă zilnic pe fa a pămân-tului, lăsând nenumărată mul ime de mor i, de răni i, depagube şi nefericiri... O statistică spunea că 90 la sută din mor i sunt pro-vocate de alcool şi de urmările lui – şi totuşi cât de pu ini îşi deschid ochii să seferească! 5. Câte certuri, divor uri, ucideri, furturi, înşelă-ciuni, pizmuiri şi alte rele izvorăsc din paharul dracilor ame itor de cap, pierzător de minte, înnebunitor de inimă... aprinzător de nelegiuiri – şi totuşi cine ia seama la asta! 6. Câte căsnicii nefericite s-au distrus din cauzaplanului dracilor! Câte so ii sau so i înşela i, părăsi i, neferici i,ucigaşi! Câ i copii bolnavi, bătu i, părăsi i, neglija i, înfo-meta i, nenoroci i! Câte inimi zdrobite, câte case zdrobite! Câte vie i şi mântuiri zdrobite pe totdeauna lasă înurma lui acest tăvălug al iadului, pe care îl trage diavolulpe deasupra lumii, peste sufletele şi vie ile oamenilor! 7. Când vezi că orice pahar i-l umple mâna dia-volului, când vezi că i-l împinge în fa ă duhul cel rău, când vezi că dincolo de cel care te îndeamnă să beistă satana şi moartea, rânjind de bucuria căderii tale,
    • Săge ile biruitoare 161 cum să nu- i deschizi ochii, cum să nu- i închizigura, cum să nu- i îngrozeşti inima? 8. Oricine a fost odată robul alcoolului, când selasă de el, are de luptat cu un vrăjmaş puternic. Dar oricine începe să lupte cu satana, acela sănădăjduiască în Domnul. El îl va ajuta să biruie în lupta cu şarpele şi cu leulce ies din paharul pe care îl îmbie satana. 9. În fiecare pahar este o viperă, – şi oricine îşi des-chide ochii vede în fiecare butoi sânge, lacrimi şi otravă. Oricine bea sau dă altuia să bea face o crimă. 10. Cum să te mai po i apropia de acel pahar bles-temat, omule? Cum să te mai po i aşeza lângă băutură? Cum să- i mai po i întinde mâna spre ea? Cum s-o mai po i duce la gură? Când ştii osânda rostită de Cuvântul lui Dumnezeucât de categorică este fa ă de paharul dracilor! 11. Când ştii câte nenorociri aduce acest pahar tru-purilor şi sufletelor omeneşti. Când ştii că orice picătură de alcool măreşte câştigulblestemat al diavolului şi loveşte în Fa a şi în Inima luiDumnezeu, nimicind creaturile Sale şi crea ia Sa, cum să mai aju i şi tu la acest rău, sprijinind lucră-rile diavolului direct împotriva lui Dumnezeu? Oricine răspândeşte băuturile îl ajută pe diavolulsă zdrobească Inima Domnului, nefericind făpturile pe
    • 162 Traian Dorzcare Dumnezeu le-a iubit şi le iubeşte atât de mult (In3, 16). 12. Cum să mai faci vin sau uică? Cum să mai torni de-aproapelui tău băuturi îmbă-tătoare? (Habac 2, 15). Cum să mai ii în casa ta, în pivni a ta, pe masa ta sau să primeşti să fie aduse la tine măcar şi un strop din această otravă, care poartă di-rect peste ea chipul şi pecetea mor ii şi a diavolului? Cum? Cum? Cum mai po i fără să- i ardă ochii? Şimâinile? Şi sufletul? Priveşte – şi îngrozeşte-te! 13. Orice stăpânire şi orice stăpânitor este de laDumnezeu, căci nu există stăpânire care să nu fie de laEl (Rom 13, 1). Din voia Lui sau din îngăduin a Lui sunt toate. Prin urmare, oricine se împotriveşte nu este unascultător deplin al poruncii. 14. Nu numai împăratul unui popor este ales şiîngăduit de Dumnezeu, ci chiar până şi cel mai mic slu-jitor şi supraveghetor este tot aşa (Dan 2, 21-22). Nu numai inima conducătorilor poporului este înMâna lui Dumnezeu, ci chiar şi mintea lor, adică planu-rile pe care le fac; şi mâna lor – adică puterea cu care lucrează; şi picioarele lor – adică drumurile pe care mergsau vin;
    • Săge ile biruitoare 163 şi vremea lor – adică timpul în care sunt puşi săfacă slujba pe care o fac. 15. În Mâna Domnului este totul. Sub controlul Său lucrează to i. Nu există nici o stăpânire care să fie fără voia luiDumnezeu. Şi să lucreze ceva neîngăduit de El. Chiar dacă noi uneori nu în elegem de ce se întâm-plă anumite lucruri, ele au totuşi o explica ie. Câteodatăo aflăm mai devreme. Câteodată mai târziu. Câteodată nici n-o mai aflăm. Ea totuşi există. 16. Între oameni şi lucruri există o tainică legăturăaşezată de voia şi de planul lui Dumnezeu. Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită, fiecare vreme îşi are puterea pe care o reclamă şi fiecare măsură îşi are omul de care are nevoie. 17. Întocmai ca în cazul Mântuitorului nostru esteşi în cazul fiecărui credincios al Său. Când pentru împlinirea voii şi a planului dumne-zeiesc este rânduit ca un credincios să sufere, – căci Tatăl a rânduit ca, în lumea aceasta, fiii Săisă aibă aceeaşi soartă şi acelaşi drum ca Fiul Său –, atunci Dumnezeu Însuşi îi aduce fiecăruia vremeasuferin ei şi jertfei. Atunci credinciosul trebuie să ştie să sufere smerit. Căci Dumnezeu l-a dus acolo.
    • 164 Traian Dorz 18. Dumnezeu este Acela Care a hotărât cum tre-buie să sufere credinciosul Său, şi cât trebuie să sufere, şi unde trebuie să sufere. Şi cine să fie acela prin care să sufere. Când ştii aceasta – şi eşti încredin at că aşa este –,o, ce pace dulce ai prin toate cele ce vin! 19. Dumnezeu Însuşi îl duce pe credinciosul Său înlocul în care trebuie să fie prins. Şi El Însuşi îngăduie să vină acolo cel care îl va le-ga şi îl va duce spre ceea ce îi este rânduit (I Tes 3, 3). Dar cât de multă în elepciune pătrunzătoare îi tre-buie cuiva ca să poată în elege acest lucru! Însă după ce l-a în eles, măre ia suferin ei sale estede o înăl ime divină. 20. O, cât de mare încredere răbdătoare îi trebuieunui credincios ca să nu se clatine nici în clipa când ve-de venind asupra lui mâna asupritorului îngăduit şi nici în clipa când suferă sub mâna asupritorilorneîngădui i, ci trăieşte crezând, suferă crezând şi moare crezândcă aceasta este voia lui Dumnezeu. Şi că totul este tocmai spre binele lui (Rom 8, 28). O, da, cine poate să aibă răbdarea şi credin a aceas-ta nu s-a înşelat şi nu se va înşela niciodată. Te rugăm, dăruieşte-o, Iisuse Doamne, tuturoraprecum i-a dăruit-o ie Tatăl. Amin.
    • Săge ile biruitoare 165 22. NUMELE BUN ŞI IUBIREA 1. Nici un lucru nu este mai scump în fa a Dom-nului şi în fa a oamenilor, pentru un suflet credincios,ca un nume bun. Numele bun al unui credincios este o cinste nu nu-mai pentru el, ci şi pentru Lucrarea Domnului şi pentruto i cei ce fac parte din ea. Numele rău al cuiva este o pacoste pentru to i. 2. Numele bun al unui om este câştigat nu numaicu un cuvânt-două, nu numai într-o zi-două, ci după un timp îndelungat şi după un şir lung defapte frumoase în slujba lui Dumnezeu. Şi a semenilor. 3. Ce minuna i şi ce pre ui i sunt oamenii cu nu-me bun, – dar vai ce rari sunt ei astăzi pe pământ! Un nume bun este mai dorit decât o bogă ie mare,spune în eleptul.
    • 166 Traian Dorz Şi a fi iubit pre uieşte mai mult decât argintul şi au-rul. O, dacă to i oamenii ar avea harul acesta! 4. De ce oare este mai de dorit un nume bun decâto bogă ie mare? Pentru că o bogă ie, oricât de mare ar fi, nu-i poateda unui om nici cinstea, nici bucuria, nici slava pe carei-o dă un nume bun. 5. Bogă ia nu poate merge cu omul oriunde, nici chiar pe pământul acesta, – dar numele bun nuse desparte de el niciodată. Bogă ia nu-l poate face pre uit şi iubit cu sinceritatepe un om de către ceilal i, – dar numele cel bun îl face totdeauna. Bogă ia nu-l poate face pe om vrednic de încredere,vrednic de urmat, vrednic de iubit, – dar numele cel bun îl poate oriunde, oricât şi ori-când. Vai de omul care pre uieşte altceva mai mult decâtbunul nume care îi câştigă o purtare frumoasă, cinstităşi binevoitoare. 6. Şi de ce a fi iubit pre uieşte mai mult decât ar-gintul şi decât aurul? Pentru că argintul şi aurul sunt bunuri trecătoare.Pe când iubirea este un bun veşnic. 7. Şi de ce avu iile lumeşti nu pre uiesc cât iubireaşi un nume bun? Pentru că aceste comori ne pot fi răpiteşi se pot devaloriza...
    • Săge ile biruitoare 167 Le putem părăsi ori noi pe ele, ori ele pe noi... Dar iubirea şi numele bun nu ni le poate răpi ni-meni. Nu ni le poate devaloriza nimic. Şi nu ne părăsescniciodată. 8. Strălucirea oricăror metale pământeşti este măr-ginită, vremelnică şi lumească. Dar strălucirea iubirii de Dumnezeu este nemăr-ginită, veşnică şi cerească. 9. Numele lui Dumnezeu este mai bun decât toatebogă iile Lui. Cu atât mai mult decât ele, cu cât estemai bun numele bun al cuiva decât toate bogă iile sale. Şi iubirea lui Dumnezeu este mai pre ioasă cu nes-pus mai mult decât valorează tot ce poate fi de pre înlumile Spiritului sau în cele ale Materiei. 10. Cine ne poate face pe noi să în elegem acesteadevăruri şi să ni le însuşim? În elepciunea lui Dumnezeu, care singură ne lumi-nează mintea, făcând-o să le poată pătrunde şi să sepoată lăsa pătrunsă de ele, spre a fi în stare să se lepede de orice, pentru a leurma. 11. Dar numele bun este ca un vas scump. Cu câteste şlefuit mai mult, cu atât străluceşte mai frumos. Cu cât este ferit mai cu grijă de tot ce l-ar puteaatinge, cu atât va fi mai curat. Şi cu cât este păstrat mai neatins, cu atâta îl avemmai îndelungat.
    • 168 Traian Dorz 12. Când l-am atins puternic de un păcat, vasul celscump al numelui bun ni s-a spart. Şi adesea nu-l mai putem nici reface şi nici înlocuicu nimic, niciodată. De aceea este fericit şi binecuvântat orice suflet ca-re, prin unirea cu Dumnezeu, a primit Numele cel bunal lui Hristos. Şi prin iubirea Lui şi-l păstrează neatins de niciun rău. 13. Iată, Hristos i le îmbie şi ie şi doreşte să i ledea. În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui esteiubirea nepre uită! Primeşte-le, primeşte-le, te rog din tot sufletul meu,cu toate lacrimile şi stăruin ele mele, punându- i toatăîncrederea în El pentru ele. Nici nu- i po i da seama încă ce mare pre au aces-tea două. 14. Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice. Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfit pentru eleoricât. Căci numai ele te vor înso i pretutindeni şi te vor ferici cu adevărat. 15. Rareori cei smeri i au ocazia să stea la masă cucei înăl a i în lumea asta. Şi cei mici cu cei mari. Şi cei credincioşi cu cei lumeşti. Dar, dacă vreodată totuşi vor sta, ei trebuie să fie
    • Săge ile biruitoare 169cu mare grijă, fiindcă acolo pentru ei este un loc de is-pitire şi de primejdii. De aceea, mai bine face credinciosul care se scuzăfrumos, dar nu se duce. 16. Se poate că mai-marele acela care îl cheamă peun mai mic la masa lui să fie o rudenie sau un recu-noscător. Dar, dacă acolo sunt invita i de-o altă stare decât afratelui sau surorii, mai bine face credinciosul dacă nuse duce să ia parte la astfel de ospe e. Acolo, de obicei, totul este păcat, de la începutpână la sfârşit. 17. Nu mul i credincioşi au prilejul să ajungă vreo-dată la masa celor mari. În fa a lor. La starea de vorbăcu ei. La discu ia, la confruntarea lor şi la judecata lor. Mul i au dorit să ajungă şi n-au ajuns. Mul i au ajuns fără să dorească, prin rânduiala şihotărârea pusă la cale de Dumnezeu. Aceasta pentru că ori mai-marele avea nevoie săafle un adevăr, ori credinciosul avea nevoie de o ex-perien ă. 18. Uneori întâlnirea unui credincios cu cineva maimare pe acest pământ este pusă la cale de Dumnezeu. Şicu un scop în elept şi mare. Mai-marele n-are de unde să ştie aceasta. Dar cre-dinciosul are de unde să ştie. Şi trebuie neapărat să ştiemai dinainte. Pentru că totul depinde nu de ceea ce îi va spunemai-marele atunci celui credincios,
    • 170 Traian Dorz ci de ceea ce va avea curajul să-i spună credincio-sul mai-marelui. 19. De în elepciunea cu care un trimis al Domnuluiva spune adevărul în problema pentru care a ajuns încasa unui om mare şi de felul cum va şti să vorbeascăde liniştit, de în elept, de măsurat şi de hotărât în spriji-nul cauzei lui Dumnezeu va putea depinde mântuireaacestuia. Prin mărturia pe care trebuie s-o depună înfa a lui omul lui Dumnezeu. 20. Fericit este fiul care nu-l face de ruşine pe tatălsău, oriunde ar merge. Fericit vei fi tu, credinciosule, dacă în orice socie-tate ajungi nu te ruşinezi de Dumnezeul tău, ci mărturiseşti Cuvântul Lui cu îndrăzneală, la to icei ce ai ocazia să-i vezi acolo. Tu te vei mai întâlni o dată cu ei, în fa a lui Dum-nezeu. Să po i privi atunci liniştit şi în Ochii Lui – şi înochii lor. Doamne Duhule Sfinte, dă-ne totdeauna în elepciu-nea de care avem nevoie noi şi al ii. Amin.
    • Săge ile biruitoare 171 Ca o gustoasă pâine Ca o gustoasă pâine bună îmi e Cuvântul Tău de Sus, cu El, de fiecare dată, îmi saturi sufletul, Iisus. Tu eşti Pâinea mea, Tu eşti Apa mea, Domnul meu Iisus, Tu eşti toată via a mea, Domnul meu Iisus... Ca un izvor curat de munte, mereu adânc, frumos şi plin, îmi e Cuvântul Tău, Iisuse, cu care sufletu-mi alin. Ca o lumină fericită îmi e Cuvântul Tău Ceresc, cu El îmi luminez cărarea, cu El iubirea-mi încălzesc. Ca o îmbră işare dulce îmi e Cuvântul Tău iubit; – Iisus, şi când El mă cuprinde, sunt fericit, sunt fericit!
    • 172 Traian Dorz 23. ÎNŞTIIN AREA ŞI LUMINA 1. Întreg Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu este nu-mai înştiin are pentru fiecare suflet omenesc care a fostadus la harul lui Dumnezeu pe calea mântuirii, ca să se ferească, spre a nu mai păcătui niciodată (IIn 2, 1). Dacă totuşi i s-a întâmplat nenorocirea să pă-cătuiască, să alerge numaidecât la Sângele lui Hristos,spre a-l spăla din nou (I In 2, 1-2). 2. Precum, dintre toate scumpele comori pe care leare omul în chip unic pe acest pământ şi în această via- ă, lumina ochilor este cea mai scumpă pentru el, – aşa trebuie să fie şi învă ătura sfântă. Şi neprihă-nirea sfântă. Şi ascultarea sfântă. 3. Până ce omul are lumina ochilor curată, oricâte alte neputin e ar avea, aceasta i le face toatemai uşoare. Binefacerile luminii îl despăgubesc, în mare parte,de toate celelalte neputin e. Şi i le uşurează.
    • Săge ile biruitoare 173 4. Până ce omul îşi păzeşte lumina ochilor, până şi-o fereşte cu grijă, până şi-o păstrează curată şi şi-o ascultă cu dragoste, – lumina curată a ochilor lui îl înştiin ează de pri-mejdii, îl fereşte de căderi, îl abate de la nenorociri şi dela moarte. Aşa sunt sfintele înştiin ări, pentru inima care leascultă cu supunere. 5. Când începe să se adune în lumina ochilor sufle-tului gunoaiele şi infec iile păcatului, atunci ochii se îmbolnăvesc... Când nici lacrimile pocăin ei nu mai cură ă ochii şinici apa vie a Cuvântului Sfânt nu-i mai spală de cea ăşi gunoaie, atunci lumina ochilor sufleteşti slăbeşte, se întunecă şi se pierde. Iar omul care a avut-o, dar n-o mai are, devine unorb nenorocit, ticălos, sărac şi gol (Apoc 3, 17). 6. O, ce tristă privelişte este un loc de orbi şi ce cutremurătoare privelişte ar fi o casă în careto i cei ce locuiesc să fie fără lumina ochilor! Dar ce nenorocire şi mai mare ar fi o ară de orbi, olume de orbi! Slavă Domnului că, trupeşte, aşa ceva nu lasăDumnezeu să fie. Însă ce trist este că, sufleteşte, acestemari nenorociri se pot vedea pretutindeni!
    • 174 Traian Dorz 7. Vai de cel care are sfătuitori răi, călăuzitori răi,îndrumători răi. Vai de locul acela în care orb pe orb se conducespre groapă, în care orb pe orb se înva ă spre pierzare şi orb pe orb se chinuieşte şi se ucide cu ură. 8. Iată, îndrumările în elepciunii sunt lumina ochi-lor noştri. Ele sunt chiar lumina ochilor sufletului nostru, chiarlumina însăşi. Câtă vreme lumina aceasta ne este îndrumătoareacărărilor, înso itoarea faptelor şi stăpâna trăirii, via a noastră se desfăşoară în lumină. Vai de sufletul acela care nu ascultă de înştiin ările ei. 9. Omul trebuie să ceară, ca să capete. Trebuie să bată, ca să i se deschidă. Trebuie să caute, ca să găsească. Dumnezeu ajută celui ce face cât poate, dar nuîncurajează lenea şi mu enia. Nu dă celui ce nu cere. Nu deschide celui ce nu bate şi nu răspunde celui ce nu întreabă – şi nu-I zice luiDumnezeu nimic. 10. Lumina este Hristos. Zi-I lui Hristos: Vino îninima mea! Căci trebuie să-L primeşti strălucit, măre , înnoitor,sfin itor, îndrumător şi Mântuitor pe Hristos. Ca luminaochilor tăi, – fiindcă altfel nu po i fi mântuit, fără El.
    • Săge ile biruitoare 175 Numai prin lumina Lui vei vedea lumina, vei um-bla în ea. Şi vei străluci prin ea în veci şi în veci. Dar zi-i luminii şi în elepciunii „mamă”; şi cheam-o. Altfel nu va veni la tine, – dar dacă îi zici, ea va veni. 11. O, ne prosternăm în fa a luminii şi ne închinăm ei cum fac cei ce locuiesc în inuturile nop ilor înde-lungate în fa a răsăritului aşteptat îndelung, cu adorare,când le apare soarele dorit şi scump... Slavă veşnică ie, Iisus Hristos, Marele nostruDumnezeu şi Mântuitor. Tu eşti lumina ochilor noştri, strălucirea negrăită şi fericită prin care vedem, prin care rodim, prin care cântăm, prin care strălucim, prin care devenim nemuritori şi luminoşi. 12. Fiecare om este un singuratic pe acest pământ.Până la urma urmelor, el rămâne singur în fa a tuturordatoriilor şi a răspunderilor sale. Nimeni nu-l poate înlocui nici în împlinirea datori-ilor lui – şi nimeni nu-i poate lua nici osânda saurăsplata sa pentru împlinirea sau neîmplinirea acestora. 13. Lucrând pentru Dumnezeu sau împotriva Lui, tot ce omul trimite în sus – prin circuitul rânduie-lilor aşezate de Dumnezeu – se întoarce înapoi peste capul său. Cu mai multăputere şi greutate.
    • 176 Traian Dorz Lucrând pentru semenii săi sau împotriva lor, tot ce omul trimite la dreapta sau la stânga sa, prinacelaşi circuit al rânduielii dumnezeieşti, se întoarceiarăşi asupra vie ii sale. 14. Binele sau răul, binecuvântarea sau blestemul,facerea sau nefacerea adusă altora nu sunt adevărate de-cât pentru acela care le face. El singur se va bucura sau se va osândi pentru ele.Asupra lui însuşi se vor întoarce mai curând sau maitârziu toate. Ori pe pământ, ori sub el. 15. Lui Dumnezeu nu-I putem face nici bine, nicirău – El este deasupra binelui şi a răului. Pe El nu-L putem nici îmbogă i, nici păgubi – Eleste Stăpânul tuturor. Pe El nu-L putem nici mângâia, nici lovi... El estede neatins. Iar între noi şi semenii noştri este totdeauna Dum-nezeu. Săge ile trase înspre El se întorc totdeauna şi cad încapul celui ce le-a tras. 16. Dumnezeu veghează totdeauna asupra a tot cefacem noi semenilor noştri. Dacă noi tragem asupra altora săge i arzătoare, Elle este acelora un scut puternic, iar săge ile otrăvitoaretrase de noi asupra altuia se vor întoarce totdeauna asu-pra noastră, a celor ce le-am tras.
    • Săge ile biruitoare 177 17. Dacă vrem să le facem bine, binele, trecândprin Dumnezeu, creşte şi se desparte în două revărsări. Partea cea mai îmbelşugată se va reîntoarce iarăşiînapoi, spre acela din care a izvorât. 18. Cine binecuvântează pe Dumnezeu, lui însuşiîşi face binele. Căci binecuvântarea sa se întoarce asupra luiînsuşi, îmbogă ită de răsplătirile nemărginite ale luiDumnezeu. 19. Cine blestemă Numele Cel Sfânt al lui Dumne-zeu, el singur face să cadă asupra veşniciei sale toateblestemele aruncate spre cer, – mai îngreunate încă şi de osânda pe care le-oadună Sfin enia şi Dreptatea lui Dumnezeu vătămate decel care a blestemat. 20. Pe fiecare om îl păzeşte Dumnezeu. Pe cei din lumină şi ascultare îi păzeşte spre via ă, iar pe cei din întuneric şi neascultare îi păzeşte spreosândă şi judecată (II Ptr 3, 7). Fiecare merge inevitabil spre soarta pentru care sepregăteşte. O, Putere a lui Dumnezeu, ai milă de to i şi îndru-mă-i pe calea mântuirii prin ascultare. Amin.
    • 178 Traian Dorz 24. FAPTĂ ŞI RĂSPLATĂ 1. Tot ce faci, ie î i faci. Nici lui Dumnezeu, nici altuia nu-i faci, ci numai ie. Fie binele, fie răul. Şi tu vei strânge odată rodul faptei tale. Fie pentru via a aceasta, fie pentru cealaltă. Fie în grădinile luminoase ale Raiului, fie în văileîntunecate ale iadului. 2. Chibzuin a este virtutea pe care o are numaiomul cu adevărat în elept. Pe cel chibzuit în umblarea lui, Dumnezeu nu-l lasăniciodată să fie lipsit sau ruşinat. 3. Pe cel chibzuit, Dumnezeu nu-l lasă. Nu-l lasă să sufere de foame, ci îi dă sănătatea cucare să poată munci, pentru a-şi putea câştiga pâinea luicinstită. Îi dă priceperea s-o ştie afla
    • Săge ile biruitoare 179 şi îi întocmeşte toate condi iile s-o poată avea câtmai bună şi cât mai hrănitoare. 4. Dacă se întâmplă uneori, spre binele omului cin-stit sau spre al altora, să nu-şi poată avea pâinea lui înfelul normal, Dumnezeu tot nu-l lasă pe cel cinstit sămoară de foame. Pe căi ştiute numai de Dumnezeu, cu mijloace care sunt numai în Mâna Lui şi în felul cum numai El poate, Dumnezeu nu-l lasă pe neprihănitul Lui să moarăniciodată părăsit. Ci îl scapă totdeauna. 5. Asupra celui ce umblă în cură ia legământuluisău sfânt se revarsă toate binecuvântările Domnului. În bolile sale, Dumnezeu îi revarsă mângâierile Lui. În necazuri, dragostea fră ească îl înconjoară, alun-gându-i singurătatea şi greul. Iar în moarte, Însuşi Domnul vine şi-l ia în Cer,după cum este scris: Eu Mă voi întoarce şi vă voi luacu Mine... 6. Rugăciunea îi linişteşte orice teamă celui ne-prihănit. Răbdarea îi uşurează orice chin. Nădejdea îi înso eşte orice drum. Prezen a lui Hristos îi luminează orice noapte şi îiumple orice zi.
    • 180 Traian Dorz Până ce ajunge la limanul fericitei izbăviri. Ori sub cer, ori în el. 7. Nu-l lasă Dumnezeu pe cel neprihănit şi nu-l va lăsa niciodată. Oricât de lungă ar fi suferin a, foamea, boala, în-cercarea, cuptorul, tunelul, singurătatea prin care El îltrece, – nu-l va lăsa Dumnezeu... Viitorul celui neprihănit va fi o veşnică izbăvire. 8. Sunt şi neprihăniri false, fă arnice, care duc lamoarte (Mt 5, 20). Dumnezeul nostru să ne ferească de aceste nepri-hăniri înşelătoare, fă arnice. Şi să ne dea neprihănirea adevărată, smerită, since-ră, curată – care duce la via ă. Căci răsplata acestora este totdeauna via a şi lu-mina. 9. Adevărata neprihănire este totdeauna smerită şisinceră fa ă de Dumnezeu şi fa ă de fra i. Ea nu dezbină, nu tulbură şi nu-i întristează pe fra i. Nu se poartă cu nerecunoştin ă şi nici nu răspundeprefăcut şi obraznic. Nu umblă după câştiguri lumeşti şi nici nu-şi cautăslava oamenilor. 10. Pe pământul acesta unde se dă o necontenită şiputernică luptă între Bine şi Rău, între Adevăr şi Min-ciună – între Sfin enie şi Păcat –,
    • Săge ile biruitoare 181 adevărata confruntare se dă între duhuri. Oamenii sunt numai uneltele de care se folosescunul sau altul dintre cele două duhuri care se luptă în-tre ele. Este cu una sau cu alta dintre cele două puteri po-trivnice, este cu unul sau cu altul dintre cei doi Stăpânitori,care se exclud total unul pe celălalt. 11. Binele îşi are înfă işarea sa, răul şi-o are pe-a lui. Nu există nici o asemănare a unuia cu celălalt. Adevărul îşi are armele lui. Minciuna şi le are peale ei. Nu există nici o identitate între ele. Se deosebesc total unele de celelalte, cum cerul depământ. 12. Sfin enia îşi are chipul ei. Păcatul şi-l are peal lui. O deosebire ca de la cer la pământ le desparte peuna de cealaltă. Hristos este Izvorul, Înfă işarea şi Puterea Binelui,Adevărului şi Sfin eniei. Oricine zice că este al Lui trebuie să trăiască şi elcum trăieşte Hristos – Domnul său. 13. Satana este izvorul, înfă işarea şi puterea răului,a minciunii şi a păcatului. Nici un fel de legătură de apropiere şi de confunda-re nu poate exista între Hristos şi satana.
    • 182 Traian Dorz To i oamenii care primesc duhul păcatului devinasemeni lui satana. După cum şi cei ce primesc Duhul lui Iisus devinasemenea Lui. 14. Hristos, Domnul Neprihănirii, are veşnice bi-necuvântări pentru oricine umblă în neprihănirea cerutăde El. Fericită este şi va fi veşnic sămân a celor care auumblat şi vor umbla mereu în dragostea şi ascultarea luiHristos. Dar vai de cei care cad din această stare. Ei ajung o sămân ă a păcatului, a mor ii, a iadului. 15. Satana, care la început a fost o creatură supe-rioară, o operă strălucită, realizată prin Hristos, a devenit cândva, prin propria lui voin ă, un vrăj-maş al Creatorului şi Binefăcătorului său. Momentul transformării lui satan din înger în de-mon, din colaborator în vrăjmaş, din prieten în ucigaşeste opera lui însuşi! Bun a fost făcut de Dumnezeu. Rău s-a făcut elînsuşi! Şi cu orice fiu al său este tot aşa. 16. Binele a fost creat de Dumnezeu; răul s-a creatsingur. Izvorul răului este în el însuşi. Apoi răul a devenit un creator, prin acelaşi pro-ces de transformare prin care şi-a dat naşterea luiînsuşi.
    • Săge ile biruitoare 183 Fiecare rău se face rău el însuşi – nimeni nu-l poatedin afară. Ci numai el însuşi, dinăuntru. 17. Tot ce este rău, fals, dubios, întunecat, negativ,dăunător, bolnav, otrăvitor şi ucigaş este opera lui satan, fie oameni, fie lucrări, fie lucruri. Păcatul este prima lui lucrare. Şi cu ajutorul acestuia a creat duhuri, apoi suflete,apoi metode, apoi roade. 18. Neghină sunt fiii celui rău – spune Domnul. Aşteptarea lor este focul (Mt 13, 38-42). Vicleanul este fiul dracului (Fapte 13, 10) – şi aşteptarea lui este blestemul. Cei răi vor fi arunca i grămadă, împreună cu sata-na, în cuptorul aprins (Mt 13, 49-50). Cei buni vor fi mântui i individual. Satana are gloată – Hristos numai fiin e unice. 19. Oricine păcătuieşte este de la diavolul – şi vaîmpărtăşi aceeaşi soartă cu el. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi co-piii diavolului (I In 3, 8-10). Sămân a Femeii: Hristos. Şi sămân a diavolului: el însuşi (Fac 3, 15). 20. În lupta contra lui satan, Hristos merge cu ar-mele Neprihănirii, Adevărului şi Sfin eniei. El nu poatemerge cu alte arme. Acestea sunt armele Lui, căci aşaeste El.
    • 184 Traian Dorz Dar diavolul merge cu armele contrafăcute alemurdăriei, ale minciunii, ale păcatului, fiindcă în el to-tul este mincinos şi contrafăcut. Pentru că el însuşi esteaşa din clipa când s-a creat. De aceea satana n-are milă de nici unii din ai lui.Tot ce le pregăteşte el este numai grozăvie şi cruzime. Dumnezeul nostru, deschide-le ochii la to i cei în-şela i de satana, înainte de a fi prea târziu. Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu te bizui pe-averea şi pe slava ta de-acum, toate sunt mai trecătoare şi mai slabe ca un fum; bizuieşte-te pe Domnul, pe credin ă şi pe har, toate celelalte, toate, sunt speran e în zadar. * Cine-aprinde lumânarea n-o ascunde sub obroc, omul credincios şi harnic străluceşte-n orice loc.
    • Săge ile biruitoare 185 Doamne Dumnezeul nostru Doamne Dumnezeul nostru, Minunat eşti foarte, Tu eşti Cel Fără hotar, Cel Fără de moarte, Cel a cărui sfântă Voie este bucurie, – binecuvântat e-oricine se închină ie! Doamne, fii cu noi, fii cu noi, fii cu noi în orice nevoi, ca să nu slăbim, ci să biruim! Tot ce-ai rânduit Tu, Doamne, pentru orişicine este numai mântuire, este numai bine, tot ce Tu ne-ai dat şi nouă-i numai bunătate – slavă, numai slavă ie pentru toate-toate! Iartă-ne când stăm şi plângem, şi strigăm, Părinte, prea cu grijă ori cu frică pentru ce-i nainte, iartă prea-pu ina noastră râvnă şi răbdare, când ne tremură iubirea plină de-ntristare!
    • 186 Traian Dorz 25. ADEVĂR ŞI IMITA IE 1. Pentru tot ce Hristos are adevărat, satan are cevacontrafăcut, fals, mincinos. Pentru fiecare monedă adevărată a lui Hristos,satan are o monedă falsă a lui. Pentru orice virtute adevărată a Duhului Sfânt, du-hul răului are una mincinoasă a lui. Cel rău este un imitator murdar: orice lucrează ori-ginal Dumnezeu, satan pândeşte şi îndată imită, pentrua deruta, pentru a perverti, pentru a abate sufletele spreinterpretarea lui diabolică, de la calea cea dreaptă la că-ile lui false. 2. Aşa este şi cu neprihănirea. Hristos dă adevărata neprihănire la via ă – iar sata-na dă falsa neprihănire, care duce la moarte (Lc 16, 15;20, 20; II Cor 11, 14-15). Iar sufletele care o primesc pe una sau pe cealaltăsunt ale unuia sau ale celuilalt.
    • Săge ile biruitoare 187 Fiecare să se cerceteze şi să se vadă singur al cuieste. Singura lumină este în Cuvântul şi în Duhul Dom-nului. Ferice de cei smeri i, căci lor Duhul le arată adevărul. Vai de cei trufaşi – lor satana le arată minciuna. 3. Toate înştiin ările Domnului făcute celor ce vorasculta Cuvintele Sale şi vor porni pe urmele Lui vorbesc numai de flămânzire, de însetare, de cruce,de jug, de prigoniri, de bătăi şi de moarte... De nedreptate şi de ură în toate felurile, din parteatuturor. Acestea oare nu sunt nenorociri? Nu sunt! Ele sunt numai mijloacele prin care Dom-nul îi cură ă pe ai Săi de întinăciunile cu care suntstropi i, trecând prin noroiul lumii. Ca să iasă dincolo cura i, spre a putea intra în locu-rile cereşti pregătite lor. 4. Nimeni n-a mai putut spune cuiva care era sărac,sau care plângea, sau care flămânzea, sau care eraocărât, prigonit, lepădat şi omorât: „Ferice de tine”, caHristos (Mt 5; Lc 6). Şi totuşi nimeni nu a mai fost crezut atât de mult. Şi ascultat de atât de mul i ca şi El. Fiindcă numai Hristos poate da fericirea aceastacelor ce-L urmează pe El. Dar El o şi dă cu adevărat. De aceea El este crezutşi urmat.
    • 188 Traian Dorz 5. Răul nu-i atinge decât pe cei răi, blestemul nu-lajunge decât pe cel ce blestemă. Nelegiuirea nu vinedecât prin cel nelegiuit. Satana, imitatorul blestemat, caută şi-n aceasta să-Limite pe Hristos. Fiindcă Domnul le-a promis la ai Săivia a, le-o promite şi el. Dar, cum este mincinos, el ledă moartea. 6. Tot ce îngăduie Dumnezeu să vină peste cei buninu-i nenorocire spre rău, ci-i binefacere spre bine. Nici bolile, nici necazurile nu sunt nenorociri pen-tru cei ce lucrează cu adevărul, ci numai pentru cei ce lucrează cu minciuna. Fiindcă Domnul, pe ai Lui, îi scapă cu dragoste, dar satana, pe ai lui, îi înfundă cu ură. 7. Dumnezeu, Care este permanent de fa ă lângăcei neprihăni i, are o permanentă grijă – prin lucrareaputerii Lui, sub care sunt toate – nu numai ca nenoroci-rea pusă la cale de cel rău contra celui neprihănit să aibăo margine foarte apropiată, ci Domnul Însuşi îl întăreşte pe neprihănitul Lui întot timpul nenorocirii sale, dăruindu-i totdeauna o putere mai mare decât sufe-rin a la care este supus. 8. Credinciosul Domnului Iisus este tot timpul dea-supra valurilor năpustite asupra sa, fiindcă Domnul faceori să scadă valul, ori să crească puterea credinciosuluiSău – spre a nu fi înecat. Iar rezultatul suferin ei trecute nu este doborârea
    • Săge ile biruitoare 189sufletului răbdător, ci este tocmai înăl area lui într-orăsplată şi o strălucire nepieritoare. 9. Ce minunată grijă poartă totdeauna Dumnezeude via a celor neprihăni i ai Săi! Pe orice cale a lor, grija Domnului le aşază bine-cuvântări şi bucurii. Pe calea rugăciunii, le dă mângâieri. Pe calea binefacerilor, le dă mul umiri. Pe calea postului – biruin e. Pe calea răbdării – neprihănirea. Umbla i cu Dumnezeu – şi ve i vedea. 10. Nu-i nici o cale a credinciosului pe care să nufie via ă şi bucurie. Oricât de grea ar părea pe dinafară calea Domnului,pe dinăuntrul ei este numai via ă şi bucurie. Acestea sunt însă descoperite numai după ce ai ple-cat pe ea. 11. O, fiul meu care porneşti pe calea Domnului,nu te teme. Nici o nenorocire nu i se va întâmpla pe urmele Lui. Foamea ta va sfârşi nu cu lipsa şi cu moartea, – ci cu via ă şi cu îmbelşugare. Golătatea şi sărăcia ta nu se vor sfârşi în mizerie, ciîn slavă. Ocara şi boala ta, închisoarea şi pătimirile tale nuse vor sfârşi în ruşine, în uscăciune şi în nefericire... Ci în încununare, în cinste, în voioşie şi în fericireaveşnică.
    • 190 Traian Dorz Fii mai sigur de asta decât de orice lucru de pe lume. De aceea rabdă zilnic, privind spre acest sfârşit bi-ruitor care este mult mai aproape, mult mai minunat şi mult mai sigur decât tot ce po i tu crede. 12. Numai când vezi roadele neascultării, atunci î idai seama ce mare binecuvântare este ascultarea. Numai cine are un fiu rău ştie să-l pre uiască pe fiulcel bun. Numai unde sunt într-o familie sau într-o adunaresuflete neascultătoare, atunci po i vedea ce fericite sunt familiile şi adună-rile care au fii ascultători. 13. Prin lucrarea răului a venit în lume păcatul. Prin lucrarea păcatului s-a născut în noi firea lu-mească. Şi prin lucrările firii lumeşti stăpâneşte în fiin anoastră totdeauna o puternică pornire spre neascultare şinesupunere. Aceasta este firea cu care ne naştem. Cu care trăim în trupul nostru. Şi cu care avem de luptat până la despăr irea deaceastă lume. Şi până la ieşirea din acest trup. Şi numai Duhul Sfânt ne-o poate înnoi şi păstraspre via ă, în fiin a noastră cea nouă. 14. Încă din clipa convertirii noastre, din clipa când o rupem cu păcatul şi ne unim cuHristos,
    • Săge ile biruitoare 191 din clipa când, prin naşterea din nou, devenim,printr-o tainică transformare, fii ai luminii şi ai ne-prihănirii, – din clipa aceasta sfântă, în noi se naşte o nouă fire. Se iveşte o nouă putere, se creează o nouă fiin ă: firea, puterea şi fiin a du-hovnicească. Pe acestea nu le au oamenii neîntorşi la Hristos şinenăscu i din nou, cei neelibera i de sub puterea şi desub robia păcatului. Ferice de cei care au duhul ascultării. Ei sunt fiii lui Hristos, Care a fost ascultător pânăla moarte (Flp 2, 8). 15. Prin firea cea veche, omul cel vechi şi lumesceste neascultător de poruncile şi de voia lui Dumnezeu, pentru că firea cea lumească nu se supune şi nuvrea să asculte de Dumnezeu, ci îi place să trăiască în păcatul şi în voia satanei. Ea este firea satanică, potrivnică şi nelegiuită, ea nu se poate subordona voii lui Dumnezeu şi nicinu vrea. Ea nu poate asculta de Hristos şi nici nu vrea. Ea nu-L poate urma pe Duhul Sfânt şi nici nu vrea. Aceasta este firea omului nebun (Ps 14, 1), care zice vorbe nebuneşti – şi care are un sfârşit nebunesc. 16. În clipa când în via a omului intervine o altoirea firii duhovniceşti, când omul se naşte din nou,
    • 192 Traian Dorz când omul devine un om duhovnicesc, supus luiDumnezeu, şi când el ajunge călăuzit de Duhul Sfânt, – atunci omul capătă firea lui Hristos. Iar ca rod alacestei firi noi, în via a lui se naşte dragostea, dorin a şiplăcerea ascultării de tot ce este sfânt. Şi capătă dezgust şi oroare de tot ce este păcătos. Aşa este omul duhovnicesc. 17. Ascultarea de sfin enie este cel dintâi şi cel dinurmă semn că un om s-a întors la Dumnezeu şi că Îl urmează pe Hristos. Ascultarea de smerenie este dovada cea mai lumi-noasă şi cea mai grăitoare că un suflet este cu adevăratun înnoit al Adevărului şi un sfin it al Dragostei. Un fiu al Cuvântului şi un rob al Duhului Sfânt. Toate celelalte lăudăroşii ale oamenilor, toate ce-lelalte „semne” ale lor sunt numai înşelare de sine. 18. Fiul neascultării este un fiu nebun, orice ar fi el. Numai fiul ascultării de neprihănire este un fiuîn elept – şi acesta este semnul lor. Fiul neascultării este un fiu al diavolului, oricinear fi el. Numai fiul ascultării sfinte este un fiu al lui Hristos – şi aceasta este deosebirea dintre ei. 19. Pentru zidirea trainică a unui cămin, a unei fa-milii, nevoia cea mai mare este de în elepciune. Părin ii,
    • Săge ile biruitoare 193so ii şi fiii trebuie neîncetat să aibă grijă fiecare de pa-cea şi fericirea tuturor. Orice nebunie a unuia îi costă fericirea pe to i. 20. O femeie în eleaptă poate face un înger dinso ul ei şi un rai din căminul lor. Dar şi o femeie nebună îşi poate nenoroci so ul,oricât de bun ar fi. Şi îşi poate dărâma casa ei, orice temelii ar avea. Dumnezeule al În elepciunii, Te rugăm să le daituturor mamelor, so iilor şi surorilor noastre în elepciu-nea ziditoare şi să le fereşti pe toate femeile lumii de nebuniaprăbuşirii. Amin. * * * Cuvinte în elepte Via a fără de credin ă, iarba fără rădăcină poate-oricând fi spulberată, orice vântişor să vină.
    • 194 Traian Dorz 26. ZIDIRE ŞI DĂRÂMARE 1. Răsplata care vine pentru umblarea în eleaptăsau pentru umblarea nebună o simte cel mai dintâi fe-meia. Fiindcă bine este zis că „femeia în eleaptă îşi zi-deşte casa ei, dar femeia nebună şi-o dărâmă cu însăşimâinile sale”. 2. Femeia este centrul casei şi al familiei: femeia – începând de fiică, apoi soră. apoi so ie, apoi mamă – până este bunică şi străbunică. În toate aceste stări prin care trece normal o femeie,ea este, într-un cămin, cea care le învârteşte pe toate, leştie pe toate şi le hotărăşte pe toate. Casa care are o femeie bună este aşezată totdeaunacu fa a la soare. 3. Fericită este inima femeii întoarse la Dumnezeu,
    • Săge ile biruitoare 195fiindcă numai o astfel de inimă este cu adevărat price-pută şi binevoitoare. Priceperea este frumoasă la orice fiin ă, dar la fe-meie ea este şi mai necesară, fiindcă ea încunună şi casa celor ce îi vor îndrumape al ii. Ea este mama unui întreg neam care începe cu ea. 4. De când este încă fiică la mama ei, femeia tre-buie să înve e rostul casei, sub îndrumarea mamei; şi astfel să capete deprinderea de a mânui toate lu-crurile. Să ajungă să poată face chiar şi munca bărbatului.Bărbatul nu poate face totdeauna şi munca femeii, darfemeia o poate face aproape totdeauna pe a bărbatului. Dar bine cu adevărat este numai acolo unde fiecareîşi face partea pentru care l-a rânduit Dumnezeu. 5. Unde femeia caută să-l înlocuiască – dispre uin-du-l – pe bărbatul ei, acolo totul se tulbură şi se răs-toarnă în căminul lor. Tot aşa şi unde bărbatul o dispre uieşte şi o nedrep-tă eşte pe femeia lui. Adevăratul ziditor al căsniciei fericite şi al casei loreste dragostea amândurora. 6. Când femeia este în eleaptă, hărnicia bărbatuluieste bine îndrumată şi cumpătat gospodărită. Astfel că gospodăria lor se înfrumuse ează necon-tenit. Căsnicia lor se sudează neîncetat,
    • 196 Traian Dorz iar câştigul lor creşte mereu mai îndestulător. Ce dar de la Dumnezeu este în elepciunea la o fe-meie! 7. Când femeia este nebună, adică nepricepută, des-frânată, neascultătoare, leneşă, înfumurată, gâlcevitoareşi rea, – praful şi ruina se alege cel mai curând din toatăcasa lor, din toată averea lor, din toată fericirea lor. Cea mai mare pedeapsă a lui Dumnezeu este o fe-meie rea. 8. Mâinile femeii leneşe, risipitoare, vopsite, nepri-cepute, ascunzătoare, murdare şi trăgătoare de sfori vi-clene nimicesc totul. Nimicesc mai întâi armonia căminului ei. Nimicesc avutul şi fericirea so ului ei. Nimicesc viitorul copiilor ei. Nimicesc mântuirea sufletului ei – şi al mai cine ştiecâtor suflete care au nefericirea să vină în atingere cu ea. Mai vre i oare dovezi despre acest adevăr? Mai ave i nevoie şi de altele, pe [lângă cele pe] ca-re le vede i zilnic în jurul vostru, pretutindeni, dacăave i ochi? Şi dacă şti i să vă uita i cu ei? Ave i destule acelea! 9. O via ă sfântă în familie începe cu femeia, dar şio via ă stricată începe tot cu ea.
    • Săge ile biruitoare 197 De aceea femeia răspunde şi pentru fericirea, şipentru nefericirea familiei sale. Şi pentru prezent, şi pentru viitor. Şi pentru mântuirea, şi pentru pierderea alor ei. 10. Blânde ea este una din cele două virtu i pe careÎnsuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-aporuncit ca să le învă ăm de la El, – ba încă cea dintâi, înaintea smereniei (Mt 11, 29). Iar pe aceste două virtu i trebuie ca cei doi so i să leînve e şi să le aibă la fel. Unde so ul are blânde e, so ia să aibă smerenie. 11. Întrebarea blândă capătă totdeauna un răs-puns bun şi purtarea blândă află totdeauna cuvinte de laudă, – după cum este scris: „Un răspuns blând potoleştemânia, dar o vorbă aspră o a â ă...” 12. Via a noastră este plină de răspunsuri. Aceste răspunsuri sunt, de fapt, răspunderile fa ă dechemările datoriilor pe care le avem prin însăşi exis-ten a noastră aici şi aşa. În primul rând fa ă de Dumnezeul nostru. În al doilea rând fa ă de Lucrarea Lui. În al treilea rând fa ă de fra ii şi semenii noştri – şi abia în al patrulea rând fa ă de noi înşine. Dar fericirea cea de a patra depinde de cele trei di-naintea ei.
    • 198 Traian Dorz 13. Blânde ea este totdeauna o ascultare bună. Nu există o ascultare bună care să fie răstită şi po-trivnică. Iar dacă totuşi există, aceasta este o silă chinuitoa-re, o ură neputincioasă ori o batjocură ambi ioasă, – şi nu o ascultare bună. 14. Ce bună este o vorbă bună la vremea potrivită,– spune Cuvântul Domnului – dar o astfel de vorbă bună nu poate veni decât de laun suflet bun, luminat de Hristos şi îndrumat de El. O apă bună nu poate izvorî decât dintr-un izvor bun. De aceea, pentru a avea o vorbă bună, trebuie să aiun suflet bun. 15. Domnul poate îngădui să mai vină peste noidreptatea mustrărilor Sale, – tot ca o chemare spre mântuirea sufletului şi avie ii noastre. Atunci avem de-a face cu suferin a şi cu boala, cu necazul şi cu paguba, cu pierderile şi cu chipul şi graiul cel aspru şi întu-necat al mustrării lui Dumnezeu. Totul depinde de răspunsul pe care îl dăm atunci laloviturile de încercare. Asta va arăta că noi avem în noi vrednicie sau nu. 16. Dacă glasul rugăciunilor noastre către Domnulizvorăşte dintr-o inimă blândă şi e înso it totdeauna de lacrimile calde şi curate alepocăin ei şi ale iubirii,
    • Săge ile biruitoare 199 ale bunătă ii şi ale sincerită ii sau ale renaşterii sincere, când suntem chema i, – atunci Dumnezeu ne va răspunde totdeauna cublânde ea iertării, a izbăvirii şi a dragostei Sale. 17. Multe sunt planurile pe care le face neîncetatinima noastră. Fiindcă inima nu doarme şi nu stă niciodată; ea tot-deauna face tot felul de planuri, prin ea trec tot felul dedorin e. Unele din planurile inimii se urcă până la minte, dar altele trec repede în picioare, în mâini, în fap-tele şi în umbletele noastre. Altele ajung în gura şi pe buzele noastre. Dar numai cele ce trec prin sita min ii sunt cu ade-vărat bune şi folositoare. Toate celelalte pot fi primejdioase. 18. Unele planuri ale inimii noastre sunt bune, darmulte din planurile ei sunt şi nechibzuite. Unele dintre roadele lor sunt binecuvântate, darcele mai multe sunt aducătoare de întristare. Binecuvântată este inima cură ită de Dumnezeu şiînnoită de Hristos, căci numai planurile unei astfel deinimi sunt fericite. 19. Planurile pe care le face inima atârnă de om,spune Sfânta Scriptură, dar răspunsul pe care îl dă gura vine de la Domnul. O, dacă ar veni totdeauna de la El! De fapt, planul inimii şi răspunsul gurii au totdeau-na o strânsă legătură numai la oamenii sinceri.
    • 200 Traian Dorz La oamenii prefăcu i nu. La acei oameni, una gân-deşte inima – şi alta vorbeşte gura. Ce nelegiuită este şi inima care face ce nu poatespune, dar şi gura care spune ce nu poate face! 20. Planurile n-ar trebui să le facă inima, ci minteaomului. Căci mintea omului are de la Dumnezeu însuşireade a judeca, de a discerne, de a cunoaşte, de a prevedealucrurile şi urmările lor. Mintea, şi nu inima, fiindcă mintea este mai sus. Şimintea are ochi, iar nu inima. Fericită e numai via a aceluia care are o inimă ca-re gândeşte prin minte. Şi care are o minte care simteprin inimă. Dumnezeul nostru, sfin eşte-ni-le pe amândouă! Amin. * * * Cuvinte în elepte Ce deşarte socoteşte Dumnezeu a’ lumii-averi, le dă doar la cei netrebnici, spre-a le fi numai poveri. Celor vrednici le dă Domnul al credin ei mare dar, căci prin ea, a lor avere este fără de hotar.
    • Săge ile biruitoare 201 Doamne, nu vrem niciodată Doamne, nu vrem niciodată să slăbim pe cale, nici să ne-ndoim de grija bunătă ii Tale, nici să ocolim durerea ce ne-o crezi Tu bună, ci ne temem să nu pierdem dragostea-mpreună, – Doamne, fă să nu ne pierdem dragostea-mpreună! Fie cât de lungă lupta şi de grea lucrarea, fie cât de aspră munca şi amară starea, îndurăm orice furtună, suferim lovirea, numai ine-ne-mpreună şi ne dă iubirea, – Doamne, ine-ne-mpreună şi ne dă iubirea. Orice osteneli s-ar cere, orice vânt să bată, nu lăsa să ne despartă nimeni, niciodată. Ne răbdăm cu voie bună crucea şi-asuprirea, numai ine-ne-mpreună şi ne dă iubirea, – Doamne, ine-ne-mpreună şi ne dă iubirea!
    • 202 Traian Dorz 27. PLANURILE ŞI REALIZAREA 1. Planurile pe care le face o minte în eleaptă vinde la Dumnezeu. Şi realizarea lor aduce un folos binecuvântat. Când inima rămâne la locul ei şi îşi aduce partea eila împlinirea lor, atunci totul este fericit şi mântuitor. 2. Mintea este în cap şi capul este mădularul celmai de sus al omului. Cel care vede mai departe, cel care este mai înalt, cel care trebuie să stăpânească şi să conducă tot-deauna – ascultat de toate celelalte mădulare. Inima este mai jos, ca să fie totdeauna supusă şiascultătoare de minte. Dar în Hristos Iisus, nici mintea nu-i fără inimă,nici inima nu-i fără minte. 3. Ce bine face totdeauna inima când ascultă deminte!
    • Săge ile biruitoare 203 Ce bine fac cei curajoşi când ascultă de cei în- elep i! Ce bine fac cei tineri când ascultă de cei bătrâni! Ce bine face so ia când ascultă de so ! Ce bine fac copiii când ascultă de părin i! Şi ce bine fac cei inferiori când se supun superio-rilor lor! Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echi-libru, binecuvântare şi fericire pentru to i. 4. Ce bine este când cei care pot ascultă de cei ca-re ştiu! Când puterea ascultă de inteligen ă, şi voin a ascultă de ra iune – şi omul ascultă de Dumnezeu. 5. Dar vai, atunci totul este răsturnat, când ceea ce este jos se ridică peste ceea ce este sus. Când cel ce trebuie să asculte se înal ă peste cel cetrebuie să fie ascultat. Şi cel care trebuie să fie totdeauna supus şi smeriteste depăşit de importan a pe care şi-o dă singur şi pretinde întâietatea fa ă de cei cărora trebuie să lefie supus. 6. Ce prăbuşire se petrece când ceea ce este inferioripă mai puternic, se împinge mai în fa ă, se aşază mai presus, doborând ceea ce îi este superior...
    • 204 Traian Dorz Urmarea acestei anarhii şi a acestei răsturnări nefe-ricite nu poate fi decât nimicirea cea mai jalnică şi mairuşinoasă, mai grabnică şi mai totală. Când aceasta se întâmplă însă în Lucrarea luiDumnezeu, prăpădul care urmează este nemăsurat dedureros. 7. Când Îi sunt plăcute Domnului căile cuiva, El îiface acestuia prieteni şi pe vrăjmaşii lui; dar când Îi sunt urâte Domnului căile cuiva, El îiface duşmani şi pe prietenii săi. 8. Fereşte-te de planurile care vin din inimă, şi nudin minte. Mintea să plănuiască, iar inima să asculte. Aşa este de la Dumnezeu şi aşa este fericit şi mân-tuitor. Să ne disciplinăm voin a inimii, să se deprindă aasculta de gândirea rece a min ii. Şi mintea să se deprindă a voi să simtă cu căldurainimii. 9. Mai fericită este o pace smerită decât o luptă în-gâmfată. Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui paşniccare cedează, care renun ă, care rabdă, – dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat,nerăbdător şi nesincer. 10. Fericit este totdeauna acel care alege mai degra-bă pacea decât lupta.
    • Săge ile biruitoare 205 Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia:„Mai bine o bucată de pâine uscată, dar cu pace, decât ocasă plină de cărnuri, dar cu ceartă...” 11. Cei credincioşi sunt numi i fii ai păcii (Lc10, 16), şi făcători de pace (Mt 5, 9), şi vestitori ai păcii (Isaia 52, 7). Pentru că Dumnezeul lor este Dumnezeul Păcii (ICor 14, 33), pentru că Împăratul lor este Împăratul Păcii (Isaia9, 6; Evr 7, 2; Ef 2, 14) şi pentru că Ierusalimul de Sus, care este adevărataşi Veşnica Patrie a celor credincioşi, este Patria Păcii(Gal 4, 26; Evr 12, 22; Apoc 3, 12)... 12. O, ce bine ar fi dacă astăzi ar fi printre cre-dincioşi mai mul i acei care acoperă o greşeală, chiarunde este – şi nu acei care descoperă chiar unde nu este. Care aleg mai bine să sufere decât să nedreptă- ească. Mai degrabă să ierte decât să se certe. 13. Prietenul adevărat iubeşte oricând – şi în neno-rocire ajunge ca un frate, fiindcă adevărata dovadă a iubirii se arată numai înnenorocire. 14. Cel care î i dă pâinea sa î i este cât un bine-făcător. Cel ce- i dă casa lui î i este cât doi binefăcători.
    • 206 Traian Dorz Dar cel ce- i dă via a sa î i este cât to i binefăcătoriilumii la un loc. 15. Pentru ce Ierusalimul a fost clădit pe MunteleMoria, unde era să fie jertfit Isaac, fiul făgăduin ei Ve-chiului Legământ? Şi pentru ce tot pe acest munte este Golgota, undes-a înăl at Crucea pe care a fost Jertfit Iisus Hristos, Fi-ul Noului Legământ? De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfântă, şi nu peMuntele Sinai, unde au fost date lui Moise tableleLegii? Pentru că locul unde se aduce o jertfă din iubireeste nespus mai însemnat decât locul unde se aduce olege! Dumnezeu este Iubire şi El a dorit ca tot ce se în-temeiază şi se zideşte frumos şi însemnat pe lume să fieaşezat pe dragoste, – singura care trăieşte şi va trăi veşnic. 16. Adevărata iubire este neschimbată pe totdeauna. Iubirea care se schimbă este o minciună şi o înşe-lare de sine – dar nu-i iubire. 17. Iubirea care poate birui timpul şi depărtarea, care poate trece prin flăcări şi valuri, care poate sta ani de zile lângă un pat, care poate plânge şiroaie de lacrimi lângă o pernă, care poate veghea nop i îndelungate lângă o aş-teptare,
    • Săge ile biruitoare 207 aceea este adevărata iubire! Nu cântecul şi sărutările dovedesc iubirea adevă-rată – ci lacrimile, sudoarea şi sângele. 18. Nu-i o mai mare nenorocire adesea în via aomului decât aceea de a avea a face cu un om supă-răcios. Cu un om care este gata să se supere pentru oricelucru de nimic. Care, dacă se supără uşor, îi trece greu. Dacă îl po i supăra pe o clipă, nu-i mai trece o zi, osăptămână şi câteodată toată via a. Ce nenorocire este când un astfel de om se numeştepărinte, ori frate, ori so într-o familie duhovnicească! Adică tocmai acolo unde astfel de oameni smuci in-au ce căuta deloc! 19. Când un astfel de supărăcios este un străin, cucare ai de-a face doar din când în când, nu te necăjeştiprea mult. Ştii că stai cu el un ceas sau o zi şi pleci... Dar când eşti chiar cu el în aceeaşi casă şi trebuiesă trăieşti lângă el o via ă – atunci este nespus de greu. Nimic bun nu se alege nici din familia şi nici dinlucrarea unui astfel de om smucit, în care firea pămân-tească şi ambi ia satanică otrăvesc totul. 20. Adevăratul lucrător al lui Dumnezeu este acelacare în toate lucrurile caută în primul rând folosul luiHristos.
    • 208 Traian Dorz Apoi folosul de-aproapelui său. Şi numai după aceea folosul său (I Cor 10, 24-33;Flp 2, 4). Dumnezeul nostru, Te rugăm, dăruieşte BisericiiTale Vii şi Lucrării Tale duhovniceşti numai astfel deîndrumători blânzi şi smeri i. Şi izbăveşte-le de to i ceilal i. Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu mor cei ce, slujind credin a, cad jertfă-n lupta lui Hristos. Sfârşitul lor e biruin a năl ării-ntr-un Etern Frumos. * Nu călca-n picioare lucruri care altora li-s dragi, că, fii sigur, pentru asta grea pedeapsă ai să tragi. Prin voin ă, î i impune un respect adevărat pentru tot ce-ai tăi sau al ii cred că-i sfânt şi in curat.
    • Săge ile biruitoare 209 28. CURĂ IE ŞI VICLEŞUG 1. Când ai fost nedreptă it şi prigonit, dacă n-aialergat la rugăciune, ci la răzbunare, niciodată n-ai pu-tut găsi adevărata mul umire şi despăgubire pentru su-fletul tău. Dar când ai putut primi cu iertare bârfirea şi curugăciune prigoana, mul umirea pe care i-a dat-o Dom-nul inimii tale a fost cea mai cerească despăgubire pen-tru tot ce ai suferit pe nedrept. 2. Aleargă neîncetat la rugăciune şi la iertare, căcichiar dacă aceasta n-ar face nici un bine celor care î ifac ie răul, ie însă î i va da bucuria şi răsplata cea mai fericită şi aici, şi în via a cea veşnică. Încearcă şi vei vedea! 3. Dacă nu alegem blestemul, ci binecuvântarea, nu ura, ci dragostea, atunci gândurile şi învă ăturile Domnului sunt bi-necuvântate pentru noi în orice vreme.
    • 210 Traian Dorz Este câte un psalm al răzbunării şi al osândei, dardacă noi suntem fiii rugăciunii şi ai iertării, el este pen-tru noi lumină şi bucurie, iar nu întuneric şi apăsare. 4. Chiar dacă guri rele, înşelătoare şi mincinoase telatră, bârfindu- i toate faptele tale şi înveninându- itoate zilele tale, dacă tu alergi la rugăciune şi, cu căldură iertătoare,po i mijloci la Dumnezeu, ca să le dea vrăjmaşilor tăivreme de pocăin ă, de iertare şi mântuire, – atunci binecuvântările lui Dumnezeu nu vor în-târzia să vină peste tine. Şi peste tot ce este al tău. 5. Fereşte-te cu toată grija să nu fie în cugetul tăunici un vicleşug, şi în cuvintele tale nici o prefăcătorie, şi în umbletele tale nici o desfrânare, şi în părtăşia ta nici o abatere, şi în învă ătura ta nici o rătăcire... Căci atunci Dumnezeul Cel Statornic va binecu-vânta credincioşia ta, potrivit credincioşiei Lui. 6. Când suferi, dacă vei fi vinovat de vreuna dinfaptele rele despre care eşti învinuit, atunci meri i dinplin orice osândă. Atunci nu-i nici o cinste să suferi, ci mai degrabă eo ruşine. Atunci singura cinste este a recunoaşte răul tău şi ate îndrepta. Dar dacă nu eşti vinovat de nimic cu ce te învino-
    • Săge ile biruitoare 211vă esc vrăjmaşii tăi, ferice de tine. Rabdă, căci Dumne-zeu î i va face dreptate în curând. 7. Dacă lup i cu statornicie în credin a ta şi înfră ietatea ta de la început, cu un cuget cinstit şi cu oconştiin ă trează, – atunci nu te teme de nici o minciună şi de nici unvrăjmaş. Poate să te blesteme oricât vor vrea gurile rele,Dumnezeu te va binecuvânta. Poate să te apese cât vor vrea mâinile chinuitoare,Dumnezeu te va izbăvi. Poate să te păgubească oricât vor putea cei ne-drep i, Dumnezeu te va despăgubi. 8. De aceea, măcar că ei te bârfesc, tu binecuvân-tează. Măcar că ei caută răzbunări contra ta, tu iartă şi teroagă. Măcar că ei umblă să- i facă cel mai mare rău, tuumblă să le faci cât po i cel mai mare bine: iertarea şi mântuirea. Ştie Dumnezeu pe fiecare – şi El va răsplăti curând. 9. Pentru orice familie, tineretul este o mare bine-cuvântare şi o mare bucurie. Pentru orice părin i, este o mare datorie de a creştecopii şi urmaşi vrednici şi buni. Datoria aceasta este rânduită de Însuşi Dumnezeu,prin cea mai dintâi poruncă pe care El a dat-o oamenilor(Fac 1, 28).
    • 212 Traian Dorz Fericit este oricine ascultă şi împlineşte orice po-runcă, dar mai ales asta. 10. O casă fără tineret este lipsită nu numai de unviitor sănătos, dar şi de cea mai curată bucurie, de bucuria pe care o aduce în fiecare familie numaitineretul ei, copiii ei, urmaşii ei. Iată, copiii sunt un dar de la Domnul. Dacă sunt aşacopiii cei trupeşti, cu cât mai mult sunt cei duhov-niceşti! 11. Moştenirea noastră va câştiga nespus de mult înîntindere şi în rod când noi lăsăm în urma noastră copiişi urmaşi credincioşi şi sfin i. Când via a unor părin i este sănătoasă şi curată, co-piii vin atunci ca un dar al lui Dumnezeu, ca omoştenire minunată şi ca o răsplată divină de la El (Ps125, 3). 12. Când via a unei familii duhovniceşti este să-nătoasă în Domnul, când ei sunt adevăra i credincioşi şi când părin ii adunării umblă în cură ie şi blân-de e înaintea şi în urma Domnului, – atunci în această frumoasă lucrare, tineretul vineca o ploaie binecuvântată peste un ogor bine muncit. Ca o rouă fericită şi răcoritoare, curată şi strălucităpeste o grădină lucrată la timp. 13. O, ce însemnat lucru este ca via a părin ilorsă fie sănătoasă, armonioasă şi curată! Căci dacă esteaşa, atunci tineretul vine în familia aceasta ca o bi-necuvântare.
    • Săge ile biruitoare 213 Iar dacă nu este aşa, atunci tineretul nu vine... Sau dacă vine, vine numai ca un blestem. 14. În biserica şi în adunarea voastră va veni şi vaspori, va creşte şi se va înmul i un binecuvântat tineretduhovnicesc numai când voi ve i fi nişte părin i bine-cuvânta i şi neprihăni i înaintea lui Dumnezeu. Iar acest tineret va fi înviorarea şi cinstea voastrăde azi. Apoi va fi schimbul vostru de mâine. Şi va fi bucuria şi cununa voastră veşnică. 15. Uita i-vă în jurul vostru şi vă ve i vedea lăuntrul. Vine tineretul cu voi la adunarea voastră sau nuvine? Ave i voi tineret sau nu ave i? Creşte şi se înmul eşte numărul şi credin a tinere-tului vostru sau scade în familia voastră trupească şi încea sufletească? 16. Dacă în familia voastră sau în adunarea voastrănu mai ave i tineret, curând nu vor mai fi nici bătrâni. Dacă păcatul nu vă lasă să vă aduce i copiii laHristos, atunci păcatul vă va duce şi pe voi de la El. Lumea, care îi desparte pe tineri de voi, aceasta văva despăr i curând, de tot şi poate pe totdeauna, şi pevoi de Dumnezeu. 17. O, Domnul iubeşte tineretul, El îi doreşte şi vă porunceşte să-i aduce i şi pe tine-rii voştri la El, spre slava Lui şi spre fericirea lor...
    • 214 Traian Dorz Cum asculta i voi această dorin ă şi poruncă aDomnului? 18. Aduce i voi tineretul vostru la Hristos, spre via ă, sau îl duce i la lume, spre pierzare? Ve i răspunde, ve i răspunde greu, să şti i că ve i răspunde to i înaintea lui Dumnezeupentru aceasta! 19. Doamne, Te rugăm, binecuvântează întreaga Bi-serică şi Oastea Ta, primenindu-le mereu cu tineret bine-cuvântat care, venind la Tine ca roua din sânul zorilor, să facă nu numai mai frumoasă, ci şi mai rodnicăLucrarea Ta pe pământ. 20. Îmbogă eşte, Doamne, mereu numărul poporu-lui Tău credincios şi-l binecuvântează cu tineri ascul-tători şi înzestra i, dintre care să- i alegi slujitorii devota i şi sufletelede jertfă şi rugăciune, căci aceştia sunt vasele Tale binecuvântate prin ca-re Î i duci mai departe, strălucită şi biruitoare, Lucrarea Ta pe pământ. Amin.
    • Săge ile biruitoare 215 Rătăcitule, întoarce! Rătăcitule, întoarce repede acasă, leneşule, scoală iute, lasă totul, lasă, tu, ologule, aleargă, slabule, grăbeşte, – uşa-i gata să se-nchidă, Mirele soseşte! Întristatule, – priveşte, bucuria vine, chinuitule, – mai rabdă, zilele-s pu ine, înfrânatule, – mai poartă sfânta ta cătuşă, iată, Mirele soseşte, Mirele-i la uşă! Rugăciune, – mai suspină, Milă, – mai ajută, Priveghere, – mai aşteaptă, Pace, – mai sărută, Dragoste, – mai arzi curată, Dor, – mai stăruieşte, – iată, Mirele S-arată, Mirele soseşte!
    • 216 Traian Dorz 29. UNITATE ŞI DEZBINARE 1. Un adevărat închinător al Domnului nu poate firupt de comunitatea celorlal i credincioşi, după cum nici un mădular nu poate trăi fără păr-tăşia cu celelalte mădulare, împreună cu care alcătuieşte acelaşi trup. Fiindcă rupt de adunarea celor credincioşi, el piere. 2. Credem că se înşală amar acel credincios care,făcând cu numele parte dintr-o fră ietate sfântă, el nu seşi sileşte cu tot dinadinsul să capete deplin acelaşi duhşi acelaşi fel de a sim i în toate privin ele cu fra ii lui. Porunca unită ii şi a ascultării ne-a dat-o tuturorDumnezeu! 3. Frate, să nu ne înşelăm şi să nu ne min im: ci, dacă nu suntem, atunci nici să nu spunem căsuntem! Şi dacă este deosebire, să nu spunem că nu este. Ci să facem ca într-adevăr să nu fie.
    • Săge ile biruitoare 217 4. Trebuie să îndreptăm cu adevărat şi pe totdeaunadin noi şi dintre noi tot ceea ce întristează pe Duhul Sfânt. Numai aşa vom putea sta în unitatea fra ilor şi înpărtăşia cu sfatul drep ilor. Şi numai aşa să şi stăm între ei, spre a le fi bucurie,şi nu întristare. Pentru că nu numai pe fra i îi întristăm, ci în primulrând pe Duhul Sfânt, Care este în adunarea Sa. 5. Cine stă în mijlocul fra ilor numai ca să-i împie-dice şi să-i tulbure, numai ca să-i necăjească şi să-i în-tristeze neîncetat, – odată va veni peste acela pedeapsa pe care o me-rită pentru tot ce face. Şi cu cât va veni mai târziu, cu atâta va fi mai grea(II Tes 1, 6). Teme-te, dezbinătorule de fra i, fiindcă deasupra taatârnă cea mai cruntă sabie a lui Dumnezeu. 6. Câtă vreme omul nu se teme de Dumnezeu, elsăvârşeşte cu nepăsare păcatul şi nu se teme, nici nu se ruşinează de făptuirea ne-legiuirii sale. Numai temerea de Dumnezeu îl duce pe om laîn elepciune. 7. Câtă vreme omul n-are frică, n-are nici respect. Dar când cineva se găseşte într-o stare fără acestea,el nu face decât nebunii şi răută i. Vai de omul crescut şi învă at să n-aibă frică şi săn-aibă respect fa ă de nimic!
    • 218 Traian Dorz Neavând frică, el nesocoteşte datoria lui; neavând respect, îi nesocoteşte pe semenii lui. 8. Plin de îndrăzneală, omul fără frică de Dumne-zeu şi fără respect de semeni va asculta mereu numai deel însuşi... Plin de nepăsare, va trece mereu peste al ii. Până când în calea vie ii lui, pe neaşteptate, se vaprăbuşi peste el şi peste ai lui lovitura lui Dumnezeu. 9. Câtă vreme lucrează omul nelegiuirea şi păcatul, ori sub ce lozincă ar lucra omul cel nesupus şiîndrăzne , el este în întregime lipsit de în elepciune. Numai când ochii omului încep să se deschidă şi să desluşească cu adevărat roadele faptelor lui, – atunci, cutremurându-se de ele, în capul său înce-pe să se facă ziuă. Şi pe drumul lui, lumină. 10. O, ce binecuvântată clipă este când undeva ră-sare soarele şi când undeva se face lumină, când cineva se trezeşte din be ie şi din ame eală,ieşind din prăpastie! O, ce binecuvântare este venirea în elepciunii învia a cuiva! Aceasta este ca prima zi în Geneză, ca prima lumină după o veşnicie de haos. 11. În elepciunea î i arată adevărul,
    • Săge ile biruitoare 219 iar adevărul te face să lucrezi dreptatea cinstit şitemător în tot ce datorezi lui Dumnezeu sau fra ilor, sau oricărui om. 12. În adevăratul om şi în adevăratul credincios,respectul vine prin în elepciune, din îndemnul cugetuluisău atent şi curat (Rom 13, 5). Pe ceilal i oameni, lipsi i de aceste daruri, numaifrica îi poate face să aibă respect. 13. Când omul începe să aibă frică de Dumnezeu...frică de ochii Lui şi de Cuvântul Lui, frică de Judecata şi de pedeapsa Lui, abia atunci începe să capete el în elepciunea carevine din frică. Şi e bună şi aceasta, – dar cea mai bună este cea care vine din împlinireadatoriei de conştiin ă. 14. Da, este o altă în elepciune, nespus mai fericităşi mai bună: aceea pe care o dă omului dragostea de Dumnezeu,nu frica; respectul fa ă de adevăr, nu groaza; cinstea fa ă de semenii săi, nu teama; şi părtăşia lui Hristos, nu înfricarea satanei. Această în elepciune nu vine de jos, ci vine de Sus(Iac 3, 17). Nu vine din afară, ci dinăuntru. Nu vine din frică, ci din conştiin a proprie, trează şicurată.
    • 220 Traian Dorz Şi aceasta este cea mai mare şi mai scumpă în-elepciune. 15. Nimeni nu te va putea opri să nu te arunci înprăpastie, dacă chiar vrei să te arunci. Însă bine faci dacă ii seama de cei care stăruie detine, ani de zile, să nu te arunci. Şi mai bine faci dacă tu însu i iei seama la cei ces-au aruncat înaintea ta, ca să vezi cum le merge acum. 16. Bine faci dacă ii seama de sfatul celor care techeamă cu lacrimi stăruitoare să vii acasă astăzi, laDumnezeu. Să te desprinzi de tot ceea ce este străin şi să teuneşti în totul cu ceea ce este al tău, curat şi sfânt. Bine faci dacă laşi adevărata în elepciune de Sus săte îndrume împreună cu fra ii tăi – şi nu închipuirile nesupunerii tale împotriva lor. 17. Bine faci dacă te întorci cu adevărat la Dumne-zeu, ca să primeşti în elepciunea, să înve i respectul şi să lucrezi binele. Că Dumnezeu te va binecuvânta, dacă ascul i. Şisemenii tăi te vor respecta şi iubi. 18. Inima omului firesc doreşte mereu să nu pă-zească nici o poruncă a lui Dumnezeu, pentru că fiecare poruncă a lui Dumnezeu îi osân-deşte o plăcere trupească şi-l îndeamnă la înfrânare.
    • Săge ile biruitoare 221 19. Dacă omul nu doreşte să păzească poruncile luiDumnezeu, bietul om firesc este nefericit. Nefericit nu numai prin urmările păcatului său asu-pra vie ii sale, ci mai ales prin urmările neascultării saleasupra sufletului său. 20. Dragă suflete, dacă doreşti cu adevărat fericireata, să ştii că aceasta nu- i poate veni decât din păzireaporuncilor şi a voii lui Dumnezeu, adică din urmarea lui Hristos. Din nici o altă parte şi pe nici o altă cale nu veiajunge cu adevărat fericit niciodată, decât aşa. Dumnezeu să- i dea această fericire, singura stator-nică şi deplină. Amin. * * * Cuvinte în elepte Când vedem ce soi de oameni au de obicei avere, în elegem că-i un blestem a o vrea şi a o cere; celor buni, în loc de-avere, le dă Dumnezeu credin ă, că mai mare ca aceasta nu-i avere cu putin ă.
    • 222 Traian Dorz 30. DORIN ELE ŞI ÎMPLINIREA 1. Nici chiar dorin ele celor mai puternici dintre ti-ranii şi răii de pe pământ nu se împlinesc toate. Căci Dumnezeu nu le îngăduie mul umirea aceasta. Ci îi lasă chinui i de mânie, de gelozie, de veninulrăută ii lor, de ambi iile lor neputincioase în a-şi împlinichiar tot ce pofteşte inima lor cea rea. Nici Dumnezeu să nu le împlinească, fiindcă dorin- ele celor răi sunt totdeauna spre vătămarea lui Dum-nezeu şi spre chinuirea semenilor lor. 2. Chinul poftelor celor neîmplinite ale celor răi lenimiceşte toată satisfac ia celor pe care şi le-au pututîmplini... Astfel sunt neferici i to i cei răi – şi când îşi cautăîmplinirea poftelor, şi când şi-au aflat-o. 3. Păcatul nu dă niciodată săturarea de el. Cu cât cineva păcătuieşte mai mult, cu atâta îlchinuieşte mai tare foamea de el.
    • Săge ile biruitoare 223 Păcatul nu va da niciodată acelora care îl săvârşescadevărata satisfac ie şi săturare. 4. Păcatul dă numai amăgirea unei satisfac ii, care ine doar o clipă, până ce bietul păcătos este înşelat casă-l facă. Îndată însă după aceea, vine arşi a unei noi dorin eşi mai puternice după alt păcat. Şi nefericitul se va neferici neîncetat, până ce se vaprăbuşi în veşnica nefericire unde îşi va ispăşi păcatulcă a căutat şi a găsit plăcerea în păcat. 5. Păcatul promite numai, dar nu dă niciodată sa-tisfac ia. Căci păcatul, ca şi tatăl său diavolul, este un minci-nos şi un amăgitor care nu dă niciodată ce promite. Promite ceea ce nu are, numai cu scopul de a-l ne-ferici pe acela care îl crede şi îl caută (In 8, 44). 6. În păcat nu poate fi nici o satisfac ie, pentru căsatisfac ia numai în virtute poate fi şi numai cură ia o poate avea cu adevărat. În păcat este numai pofta... Mereu poftă chinuitoare şi neîmplinită, însetată şi nesătulă, pururea o mistuitoare poftă. O poftă niciodată îndestulată, niciodată odihnită,niciodată împăcată – până în focul veşnic. Asta este plata diavolului pentru cel ce-l ascultă! 7. Cei stăpâni i de păcat prin poftele neînfrânatesunt şi vor fi pe veci neferici i.
    • 224 Traian Dorz Diavolul, care îi înşală cât trăiesc cu pofta dupăglorie şi pofta după avere şi după plăceri, îi înşală apoi şi cu necredin a în judecata şi în pe-deapsa veşnică a acestor pofte. 8. După ce oamenii păcatului au trăit o via ă chi-nuită de pofte nesatisfăcute, se vor chinui şi în veşniciede un foc în care n-au crezut. Împreună cu diavolul în care n-au crezut, dar pe ca-re l-au ascultat. Iată plata păcatului (Rom 6, 23). Ce plată grozavă! Vai de cei ce nu cred în ea! 9. Se poate să cape i vreodată, în vreo măsură, sa-tisfac ia pe care o cau i prin păcat, – dar foarte curând vei plăti cu înmiit amar nu nu-mai această satisfac ie, ci şi păcatul că ai dorit-o! 10. Dacă urmăreşti numai binele şi voia luiDumnezeu, chiar dacă pe pământ ai primi numai ne-mul umiri, să ştii bine că în curând vine veşnicia careî i va aduce o satisfac ie desăvârşită şi eternă pentrutoate, la Dumnezeu. Deci nu obosi făcând binele şi luptând contra răului. Ci stăruie mereu pentru aceste două, căci în felulacesta faci voia lui Dumnezeu. Şi î i câştigi merite pentru via a veşnică. 11. Nu este o stare de o mai înaltă cinste,
    • Săge ile biruitoare 225 nici de o mai deplină ascultare fa ă de Dumnezeudecât starea de rob al Lui. La această desăvârşită şi cerească stare, foarte pu i-ne suflete au putut ajunge pe pământ. 12. Dintre cei rari care, prin primirea Domnului, sefac copii ai lui Dumnezeu, sunt încă şi mai rari acei care, printr-o desăvârşităpredare şi ascultare de Dumnezeu, au ajuns la starea derobi ai Lui. 13. Căci rob este numai acela care a renun at totalşi de bunăvoie la libertatea şi ini iativa firii sale, supunându-şi-le total Stăpânului său. Rob este numai acela care s-a dăruit pe veci şi fărănici o rezervă lui Iisus Mântuitorul, Aceluia Care l-arăscumpărat de la pierzare cu pre ul cel nespus de mareal Sângelui Său. 14. Dumnezeu a rânduit ca femeile să fie mame – şi să-şi găsească adevăratul rost în împlinireaacestei Dumnezeieşti porunci şi misiuni (I Cor 7, 9; ITim 5, 14). Dumnezeu a legat fericirea şi chiar mântuirea lorde ascultarea smerită şi credincioasă a acestei porunci şimisiuni (I Tim 2, 15). 15. Nici o veselie nu poate fi atât de mare ca aunei mame şi nici o mul umire nu poate fi asemeneacu a ei.
    • 226 Traian Dorz Când Dumnezeu ascultă dorin a mamei, dându-icopiii pe care îi naşte sănătoşi şi îi creşte iubitori, – ce mare bucurie îi face acelei mame Dumnezeu! Şi ea Lui. 16. Când mama ascultă dorin a lui Dumnezeu şi Îidăruieşte Lui, cu evlavie şi iubire, pe fiii ei în rugăciuneşi în învă ătura credin ei din toată inima ei, – ce mare bucurie Îi face ea lui Dumnezeu! Nimic pe lume nu poate fi asemănat cu aceasta! 17. Ce privelişte poate fi mai fericită pe pământ de-cât chipul unei mame vesele! Pe ce fa ă mai străluceşte o aşa lumină, oare, şi înjurul cărui cap mai luminează un nimb aşa de sfânt cape al unei mame dulci, credincioase şi vesele, cu uncopilaş sfânt la sânul ei? 18. Ce poate fi mai binecuvântat şi mai vrednic decinste, de respect şi de laudă, decât o mamă care îşicreşte fiul ei spre slava lui Dumnezeu – şi spre binele lumii! Din pricina unei astfel de privelişti se adună mii deîngeri la geamul casei unde se poate vedea aşa ceva. 19. Cu cât un fiu va fi mai înalt în sfintele virtu i,cu atâta va fi mai înaltă cinstea şi pre uirea mamei carel-a crescut. Fiindcă în meritele fiului, are totdeauna o mareparte şi mama acelui fiu.
    • Săge ile biruitoare 227 20. Dacă fiul unei mame a ajuns la o mare cinste pepământ, el a ajuns unde a ajuns şi datorită mamei carel-a vegheat, mamei care l-a păzit şi l-a îndrumat, căci ea, influ-en ându-l cu credin a ei, cu dragostea ei, cu rugăciunileei, cu lumina chipului ei, l-a ajutat să ajungă un om ales. Dumnezeule al dragostei şi al fericirii, dăruieşte-nemame iubitoare şi fericite, care să-i crească pe fiii lorspre slava Ta şi spre fericirea poporului nostru şi a viitorului său. Amin. * * * Cuvinte în elepte Calea lumii pare-adesea multora că-i cea mai dreaptă, dar la urmă văd cu groază ce osândă o aşteaptă; calea Domnului le pare că-i o cale chinuită, dar la urmă-o să se vadă cu ce slavă-i răsplătită.
    • 228 Traian Dorz Pentru Cine-mi pun? Pentru Cine-mi pun eu oare astăzi flori pe masă, pentru Cine-mi fac curată primitoarea casă, pentru Cine pun porti ei steagul de mireasă? – pentru Tine, pentru Tine, Crucea mea frumoasă! Cui mi se-ndulceşte gândul ca un stup de miere, Cui Îi tot priveşte-n cale lunga mea vedere, Cui Îi spune mii de gânduri plânsa mea tăcere? – ie, numai ie, Scumpa, Dulcea mea Durere! De ce seara vine plânsul nelipsit la mine, diminea a, Bucuria de ce nu-mi mai vine? De ce inima-mi întreagă ie mi se-a ine? – Soarele vie ii mele, de ce ui i de mine? Vino, Diminea ă Sfântă, zările-mi străluce, vino, pune-mi o cunună albă după cruce, vino, gura Ta să-mi spună şoapta cea mai dulce, – vino! şi din împreună nu mi Te mai duce!
    • Săge ile biruitoare 229 Slăvit să fie Domnul, căci El ne-a dăruit lumina şi-ajutorul s-ajungem la… …SFÂRŞIT
    • 230 Traian Dorz CUPRINS Săge i biruitoare ................................................... 5În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ....... 7 Domnul este-n elepciunea .................................... 8 1. Hristos este totul ................................................... 9 2. Pricepere şi teamă ............................................... 15 Ferici i voi, crini… ............................................ 22 3. Mama şi învă ătorul ........................................... 23 4. Lumina şi întunericul ......................................... 30 Veni i to i să-I cerem .......................................... 37 5. Calea dreaptă – şi căi amăgitoare ..................... 38 6. Aşteptarea şi sosirea ........................................... 44 Dragostea nu pizmuieşte! ................................... 51 7. Eliberare şi binefacere ....................................... 52 8. Venirea şi plecarea ............................................. 59 Doamne, Duhule Preasfinte ............................... 66 9. Primire şi dare .................................................... 6710. Mântuirea şi pedeapsa ...................................... 75 Tatăl nostru Cel din Ceruri ................................ 8211. Vreme bună şi vreme rea .................................. 8312. Unire şi suferin ă ............................................... 90
    • Săge ile biruitoare 231 O, duhul meu… .................................................. 9713. Iubirea şi inima .................................................. 9814. Dragoste şi înso ire .......................................... 105 Fie-vă frumoase toate ....................................... 11215. Cei din urmă şi cei dintâi… ............................ 11416. Moartea şi nemurirea ...................................... 121 În ceasul bucuriei ............................................. 12817. Binefacerea şi rugăciunea ............................... 12918. Dincoace şi dincolo .......................................... 137 Doamne, numai Tu ........................................... 14419. Mărturisire şi răspundere ............................... 14520. Adevăr şi falsitate ............................................ 152 Doamne-ai milă ................................................ 15821. Păcatul şi urmările .......................................... 15922. Numele bun şi iubirea ..................................... 165 Ca o gustoasă pâine ......................................... 17123. Înştiin area şi lumina ...................................... 17224. Faptă şi răsplată .............................................. 178 Doamne Dumnezeul nostru .............................. 18525. Adevăr şi imita ie ............................................. 18626. Zidire şi dărâmare ........................................... 194 Doamne, nu vrem niciodată ............................. 20127. Planurile şi realizarea ..................................... 20228. Cură ie şi vicleşug ............................................ 209 Rătăcitule, întoarce! ......................................... 21529. Unitate şi dezbinare ......................................... 21630. Dorin ele şi împlinirea ..................................... 222 Pentru Cine-mi pun? ........................................ 228Cuprins ................................................................... 230
    • 232 Traian Dorz Tehnoredactare computerizată şi tipar: Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu Broşat la POLSIB SA, Sibiu