Traian Dorz: Prietenul tinereții mele

1,595
-1

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
1,595
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
39
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Traian Dorz: Prietenul tinereții mele

  1. 1. Prietenul tinere ii mele 1 Traian Dorz Prietenul tinere ii mele Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiin ă, în numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda i nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, căci tot ce nu-n elege i astăzi o să-n elege i mai târziu.
  2. 2. 2 Traian Dorz Coperta I: Claudiu CÂNDEA © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269 216677; fax 0269 216914 ISBN 978-973-710-134-1
  3. 3. Prietenul tinere ii mele 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 1 TRAIAN DORZ PRIETENUL TINERETII MELE Scurte medita ii duhovniceşti, mărturisiri şi împărtăşiri scumpe din singurătatea mea cu Domnul meu sau fără El Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
  4. 4. 4 Traian Dorz Prieten tinere ii mele Prieten tinere ii mele şi lacrimilor mele Dor şi So singurătă ii grele – Te cânt, Iisus – şi Te ador. Ce n-am putut nici mamei spune atât de-adânc, de cald şi des, am spus iubirii Tale bune, sim indu-mi sufletu-n eles. În anii de răscruci amare, cu sufletul zdrobit de tot, la nimeni negăsind crezare, la Tine am ştiut că pot. Ce nimeni n-a mai fost altcine să-mi fie-n ceasul disperat ai fost Tu-n stare pentru mine, căci m-ai iubit cu-adevărat. i-aş spune-n nu ştiu ce cuvinte de adorare şi fior cât mi-e iubirea de fierbinte – dar nu pot, cât Î i sunt dator! Prieten tinere ii mele, cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus, al Tău sunt eu, a’ Tale-s ele pe vecii to i, pe to i, Iisus...
  5. 5. Prietenul tinere ii mele 5 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s, Mare Dumnezeul meu şi Veşnicul meu Prieten, slavă veşnică ie! ie, a Cărui întâlnire m-a născut de Sus şi mi-a oprit via a într-o veşnică tinere e, prefăcându-mi singurătatea îmbră işare şi pustietatea paradis; ie, Care, dându-mi jugul Tău, m-ai făcut so , dându-mi sărutul Tău, m-ai făcut floare şi dându-mi cununa Ta, m-ai făcut cântec; ie, a Cărui înso ire mi-a făcut numele divin, urmele luminoase şi târârea zbor; ie – toată dragostea fiin ei mele, toată dăruirea vie ii mele, toată slava adora iei mele, în care tot ce am putut arde şi sfin i eu – este nimic; ci singură partea Ta este t o t u l... Slavă veşnică ie, Veşnicul meu Prieten şi Mare Dumnezeul meu, IisusHristos!
  6. 6. 6 Traian Dorz Nepre uit PrietenNepre uit Prieten al tinere ii mele,al Tău e tot ce cântă în jurul meu şi-n mine,a Ta-i grădina scumpă cu stratul ei de stele,cu lacrima şi roua de crini şi de rubine.Nedespăr it Prieten al tinere ii bune,a Ta-i fântâna dulce, ce sânu-mi răcoreşte,a Ta e pâinea bună cu gust de rugăciuneşi perna-mpărtăşirii ce fa a mi-o sfin eşte.Neasemuit Prieten al tinere ii sfinte,în tot ce-ating pe lume, mă-nfiorez de Tine,în tot ce-aud descopăr, preadulcile- i cuvinteşi-n tot ce văd, i-e numai sărutul pentru mine.Nemaiuitat Prieten al tinere ii scumpe,pe orice drum m-ai duce, e numai fericireşi-n orice loc descopăr divina- i mână cum peîntreaga mea fiin ă revarsă doar iubire.Ne-nlocuit Prieten al tinere ii dulce,a Ta-i pe veşnicie fiin a mea întreagă,căci nu-i asemeni ie, oriunde m-aş mai duce,nimic pe lumea asta aşa să mă atragă.Dumnezeiesc Prieten al tinere ii mele,eu n-am alt rai, şi soare, şi dor, decât pe Tine;doar Tu-mi eşti toate-acestea – şi mult mai mult ca ele– cuprinde-mă la sânu- işi-n veci aşa mă ine!...
  7. 7. Prietenul tinere ii mele 7 1. ÎNCEPUTUL MINUNILOR MELE 1. Iisuse, Domnul şi Mântuitorul unic, Slavă unicăşi veşnică ie, pentru sufletul pe care i-l alegi Tu şi pecare dintr-o dată îl faci atunci cunoscut şi luminos tutu-ror celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. Tu eşti Începutul tuturor minunilor. 2. Tu eşti Semănătorul şi Tu eşti şi Sămân a. Tu eşti Soarele care dă şi Tu eşti şi Rodul careprimeşte. Tu eşti Părintele şi Tu eşti şi Fiul. 3. Ferice de sufletul pe care i-l alegi Tu să-i dăru-ieşti sămân a Ta dumnezeiască, pentru a Te naşte din el,Tu, pe Tine Însu i, făcându-Te atât de mic să Te încapi înel. Şi făcându-l pe el atât de mare să Te încapă pe Tine. 4. Slavă veşnică ie, Iisuse, pentru sufletul pe care îl a-legi să-i dai jugul Tău, care înseamnă înso irea lui cu Tine şi sarcina Ta, care înseamnă învrednicirea de a-lface în stare de naşteri cereşti. De naşterea de opere di-vine. De inspira ii divine. De fii divini.
  8. 8. 8 Traian Dorz 5. Ferice de sufletul pe care i-l înso eşti Tu astfelîncât, trecând jugul Tău asupra lui, i-l devii so şi co-laborator şi, punându- i sarcina Ta asupra lui, i-l devii una,după cum Tu eşti una cu Tatăl, printr-o asemenea Tainăslăvită şi nepătrunsă. 6. Slavă veşnică ie, Preaiubitul meu, pe Care nuştiu cum altfel să Te numesc, din clipa când Te-ai îndu-rat astfel şi de sufletul meu! 7. Jugul Tău mi Te-a făcut So ul. Sarcina Ta, Stă-pânul. Şi amândouă, Preaiubitul. 8. Împărtăşirea aceasta cu Tine mi-a dăruit veşniciaTa, tinere ea Ta, prietenia Ta, despre care nici un cu-vânt din lumea aceasta nu poate spune ce simt că sunt. Jugul Tău să mă facă harnic, sarcina Ta să mă facă rodnic, dragostea Ta să mă facă lumină. 9. So ul meu de jug, nu mă lăsa să lenevesc nicio-dată! Ci îndeamnă-mă să ostenesc cu bucurie, păşindmai alături de Tine pe aceeaşi brazdă slăvită. Sau spreacelaşi altar strălucit. 10. So ul meu de sarcină, nu mă lăsa să rămânsterp niciodată, ci fiecare sămân ă a Ta din mine săaducă roduri de treizeci, de şaizeci şi de o sută. 11. Până când toată inima mea va deveni o arinăacoperită cu lanuri legănate de Duhul Sfânt. Şi curoduri aplecate de miez sănătos şi greu.
  9. 9. Prietenul tinere ii mele 9 12. Până când via a mea va deveni o dâră luminoa-să pe care să ajungă mul i în cer. 13. Până când amintirea mea va deveni o mamă fe-ricită, înconjurată de mul i fii cura i şi frumoşi, semă-nând cu Tine. 14. Până când tot ce am adus eu pe lume va puteapurta cu vrednicie numele Tău şi pecetea Ta. 15. Preaiubitule, ia-mă de mână şi hai să alergăm! 16. Toate câmpiile albe dinaintea noastră aşteaptăsărutul urmelor noastre împreunate. 17. Toate cântările din fa a noastră aşteaptă ca împreu-nă să le împletim firele de aur ale melodiilor şi ale poeziei. 18. Toate înăl imile mun ilor cura i şi sfin i, toatepoienile singurătă ilor fericite, toate grădinile rugăciu-nilor, adora iei şi extazelor cereşti aşteaptă şoaptele, la-crimile, tăcerile noastre. 19. Am lăsat în urmă totul. Am închis toate uşile, amrupt toate pun ile, am ars toate amintirile trecutului stingher. 20. Nu mai am nici un alt drum decât al Tău. Nu mai vreau nimic decât pe Tine. Nu mai doresc nimic decât dragostea Ta, jugul Tău şi sarcina Ta. Prietenul tinere ii mele eterne, să mergem!
  10. 10. 10 Traian Dorz 2. ÎNSO IREA SUFLETELOR SFINTE 1. Ce minunat este să fii înso itorul unui suflet plincu Hristos! 2. Ce har ceresc este să fii umărul pe care sereazemă o fiin ă sfântă, în clipa fericitei ei slăbiciuni,din pricina purtării lui Hristos, pentru mântuirea altora! 3. Ce slavă unică este să po i ocroti, mângâia şi cu-prinde, la căldura curată a sufletului tău, singurătateaaproape înfricoşat de sfântă a acelei fiin e care înseam-nă atât de mult pentru gândurile lui Dumnezeu! 4. De unde vine, creşte, se apropie tot mai mare o lumină nepământească ce mă învăluie, spunându-mi: „Eu sunt Prietenul tinere ii tale!“? 5. Inima mea a tresărit ca de o înviere dintre ceimor i de mult, foarte de mult.
  11. 11. Prietenul tinere ii mele 11 6. O, Dumnezeul meu, oare mai poate fi primăvarădupă o iarnă atât de îndelungată? 7. Cine îmi spune oare acum „Vino!“: Duhul, întâi,sau Mireasa? 8. Ori poate amândoi deodată, fiindcă, dacă doi seînvoiesc să ceară ceva, le va fi şi dat. 9. Duhul nu vrea să meargă fără Mireasă. Şi, dacăea nu poate să meargă atât de repede ca şi El, El nu vamerge singur. 10. O va aştepta până ce va putea merge şi ea, potri-vindu-Şi paşii cu ai ei, spre a ajunge acolo împreună. 11. Mirele aşteaptă, ştiind bine şi locul, şi timpul unde se vor întâlni to i trei. 12. Betleem, Betleem, cetate neînsemnată şi ascunsă, fecioară nebăgată în seamă, Mireasă dispre uită şi singură!... 13. Când El Îşi va îndrepta fa a spre tine, cu ce lumină uimitoare vei fi învăluită, ce strălucire eternă va alunga întunericul tău şi ce slavă cerească va acoperi ocara ta! 14. Când Hristos te va înăl a din starea ta de azi, câte priviri se vor întoarce spre tine şi câ i vor plânge amar că te-au dispre uit!
  12. 12. 12 Traian Dorz 15. Acela, Căruia tu Îi por i în inima ta atâtacredincioşie, este Cel Preaînalt. 16. Acum Duhul Lui te umbreşte, dar în curând teva lumina. 17. Acum este vremea negurii tale, dar aceasta esteatât de curând trecătoare... Şi tocmai ea pregăteşte ivi-rea luminii tale care este veşnică. 18. Saltă de bucurie, tu, care ai fost învrednicită deumbra lui Hristos, de ocara lui Hristos, de singurătateacu El! 19. Nu va fi strălucire mai fericită decât a ta, nici slavă, nici îmbră işare, Mâine Diminea ă, la Hristosul tău! * * * În momentele mai grele aminteşte- i totdeauna de Hristosul tău cel unic şi iubirea ta cea una!
  13. 13. Prietenul tinere ii mele 13 3. CUVINTELE CELUI SCUMP 1. Când aud un cuvânt al cărui în eles nu-l pot cu-prinde, nici accepta, să nu mă grăbesc să răspund cu mâhnire! 2. Inima mea mâhnită nu m-a sfătuit bine niciodatăpe drumul meu. 3. Gândul meu mâhnit nu mi-a în eles drept nicio-dată cuvintele Lui. 4. Ochii mei mâhni i nu mi-au putut vedea limpedeniciodată Chipul Lui drag. 5. Lacrimile mâhnirii mele mi-au acoperit şi mi-auîntunecat vederea Fe ei dragi. 6. De ce să răspunzi tu cuvinte grele Prietenului ti-nere ii tale, inima mea mâhnită?
  14. 14. 14 Traian Dorz 7. De ce ui i tu cât de mult te-a iubit El, Care îmivorbeşte acum despre ascultarea şi ridicarea dintr-o sta-re bolnavă, spre ceea ce este sănătos? 8. Dintr-o stare apăsată, spre ceea ce este slobod? 9. Dintr-o stare ruinată, spre ceea ce eram în vre-mea tinere ii mele şi a Lui? 10. O, iartă-mă, Preaiubitul meu, când nu Te potîn elege! 11. Iartă-mă, când mâhniri prea mari mă împiedicăsă văd lumina spre care vrei să mă ridici Tu. 12. Mă doare această chemare ca o rupere şi îmisimt inima sfâşiată de sus până jos. 13. De o parte şi de alta a mâhnirii mele, inimamea, despicată în două, tremură. 14. Lacrimile însângerării ei se preling pe aşternu-tul unde zac, prăbuşit dintr-o dată ca într-o prăpastie deîntuneric zdrobitor. 15. Mi se pare că zac din nou în aceeaşi prăpastieîn care am mai fost de celelalte două ori. 16. Şi din care abia ieşisem, târându-mă ani îngro-zitori cu o singurătate şi pătimire care mă înspăimântăori de câte ori mă uit înapoi.
  15. 15. Prietenul tinere ii mele 15 17. Ce lung a fost drumul spre lumină şi ce scurteste cel spre întuneric! 18. Dumnezeul meu, nu mă lăsa să cad din nou! ine-mă să nu mai alunec, dacă am putut ajungepână aici! 19. Iată vântul care vuieşte rece, voind să măsmulgă de pe stânca pe care mi se părea că am ajuns-o! 20. Voi, gânduri negre, fugi i de la mine! El n-a zisaşa cum îmi şopti i voi! 21. Duhule al mâhnirii, taci în lăuntrul meu, nu măsfătui la nimic! Nu mai vreau să te aud! 22. Nu vreau să te ascult tocmai acum când inimamea este sfâşiată prea adânc. Când ochii mei nu mai potvedea nimic înainte. Şi când urechile mele nu mai audnimic în afară de glasul tău ispititor, care îmi spuneveşti şi înştiin ări îngrozitoare. 23. Dumnezeul meu, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pă-mântului şi ale mării din mine, de Tine mă agă cu ultima mea nădejde! Numai de Tine!
  16. 16. 16 Traian Dorz 4. VINO, GLASULE DORIT! 1. Preaiubitul inimii mele, cine să-mi spună, în cli-pa prăbuşirii mele, că Tu nu Te-ai schimbat? 2. Care este glasul, mai tare decât cel al mâhnirii,pe care îl simt acum zdrobindu-mă? 3. Vino, glas dulce al vindecării mele, şi ridică-misufletul doborât ca de o înmormântare! 4. Vino, dulce lumină a speran ei mele, şi refă-miinima sfâşiată ca o catapeteasmă! 5. Vino, dulce căldură a iubirii, alungă-mi înghe ulîntunecat ce mă învăluie şi mâhnirea ce mă apasă ca olespede grea şi rece! 6. Vino, primăvară dulce, ajută-mi să-mi scot florileînghe ate la soarele tău fericit, care să mi le-nvie iarăşi! 7. Vino, vreme a cântării, înviorează-mi obrazul flo-
  17. 17. Prietenul tinere ii mele 17rilor mele ofilite! Fă-le, din fiecare strop de lacrimă, unstrop de rouă, cuprins de o lumină şi sărutat de o rază. 8. Vântule cald şi înmiresmat, nu sta! Ridică-te,vânt cald din miazăzi, apropie-te şi învăluie-mi toatehotarele mele, care te aşteaptă încă tremurând de fioriifrigului venit dintr-o dată, şi învie-mă! 9. Ridică-mă iarăşi pe înăl imile mele... pe înăl i-mile tinere ii mele senine şi dragi! Eu sunt ca o floare cosită, ca o vi ă fără sprijin, ca o apă fără albie. Ridică-mă iarăşi, că singur nu pot! 10. De cine altul să mă mai reazem, dacă nu de Ti-ne, singura mea iubire? 11. Pe unde să mai curg, dacă nu mă conduci Tu,Calea mea, Rădăcina mea, Stăpânul meu? 12. Nu-mi lăsa via a iarăşi goală, inima sfâşiată,singurătatea singură!... 13. Iartă-mă că nu Te pot urma încă, nici atât cumai vrea Tu de repede, nici cum doreşti Tu de sus. 14. Picioarele mi-s încă bolnave, aripile îngreunate,inima slabă. 15. Iartă-mă că, ştiindu-mi slăbiciunile, nu pot luahotărârea puternică. Mi-e frică nu de înăl imile Tale, cide adâncimile mele.
  18. 18. 18 Traian Dorz 16. Vreau să Te ascult, dar mi-e teamă să îndrăz-nesc. 17. Şi stau aici, temându-mă de un singur rău, maimare ca oricare altul, acela care m-a chinuit cel maiamar şi mai îndelung: singurătatea departe de Tine. 18. Dumnezeul meu şi unicul meu Prieten, nu mălăsa să mă prăbuşesc iarăşi, dacă m-ai făcut să ating ărmul dorit, după care îmi întind mâinile de atâta vre-me şi de atâta drum! 19. Nu-mi lua bucuria pe care mă faci să cred căam primit-o! 20. Nu-mi lua comoara pentru care i-am jertfitatâtea lacrimi şi pe care am plătit-o cu atâta suferin ă! 21. Tu, Care ştii via a mea şi pre ul pe care l-amdat, adu- i aminte că nu mai am nici lacrimi şi nici pu-tere să mai plătesc. Lasă-mă cu cât am dat, pentru căam dat tot ce-mi mai rămăsese ca să trăiesc! 22. La poarta Îndurării Tale bat cu rugăciunea mea. Numai la această Poartă îndrăznesc, că numai la ea pot aştepta, nădăjduind să mi se mai deschidă!
  19. 19. Prietenul tinere ii mele 19 5. ÎN FA A POR II ÎNDURĂRII 1. În locul unde mi-am rostit judecata, mi-am auzitşi iertarea! 2. În aşternutul unde am zăcut, plângându-mi dure-rea, mi-am primit şi vindecarea. 3. Şi tot Tu, Cel pe care-L întristasem, m-ai şi în-viorat. 4. Poarta Îndurării s-a deschis şi Fa a Ta iubită m-aluminat din nou. Te-ai întors iarăşi la mine, căci ai vă-zut neputin a mea. 5. i-a fost milă de mine. Nu m-ai judecat cum me-ritam; dragostea Ta m-a în eles. Pentru că nu Te-aigândit la Tine, ci la neputin ele mele. 6. Ai privit ochii mei – în care erau teama despăr i-rii şi durerea neputin ei, amândouă la fel de mari – şi i-a fost o nemărginită milă de mine, pe care mă iubeainemărginit de mult.
  20. 20. 20 Traian Dorz 7. Tremuram când mă priveai. Îmi era şi teamă şidor de cuvântul ce mi-l vei spune. De acest cuvânt atâr-na soarta mea. 8. Fericirea mea nouă sau prăbuşirea mea vecheatârnau de pasul Tău. 9. Tu ai renun at la zborul Tău şi ai rămas lângă mine. 10. i-ai întors, cu o duioasă durere, privirea din-spre înăl imile Tale luminoase şi, oftând, Te-ai aşezatiarăşi lângă... neputin a mea, zicând: – Nu vreau; nu pot să merg fără tine! 11. Te voi aştepta aici! Nu renun ; doar amân hotărârea şi legământul pe carele-am făcut şi pentru tine, până i se vor întări aripile, î ivor creşte penele şi i se vor vindeca deplin rănile inimii. 12. inta noastră este aceea pe care i-am arătat-oşi pe care, o clipă, printre nori, ai văzut-o limpede. 13. Dar nici ea n-ar fi fericită, văzând că vine nu-mai un sol singur. Şi jugul, şi cununa sunt pentru doi. 14. O, ce grozav cuvânt este acesta: „singur“! L-am rostit şi l-am sim it până acum atât de mult,încât mi se înfioară toată fiin a, şi numai gândind că l-aş mai putea avea iarăşi lângă mine vreodată. 15. Nu-l mai vreau, nu-l mai pot suferi, Dumneze-ule bun! Ai milă de mine, Prieten bun şi adevărat! Nu mămai lăsa fără Tine!
  21. 21. Prietenul tinere ii mele 21 16. Vreau vindecarea. Aici şi acum. În aşternutul singurătă ii în care zac, vindecă-misufletul de singurătate! 17. Schimbă-mi plânsul de durere în plâns de bucurie! 18. Alungă fe ei mele chipul bătrâne ii mâhnite şiredă-i chipul tinere ii voioase. 19. Schimbă-mi suspinul amărăciunii în suspin alîndurării. 20. Fă să mi Te văd apropiindu-Te, săltând pestedealuri şi peste văi, grăbindu-Te spre mine ca un cerbtânăr, trecând peste mun ii ce ne despart. 21. Fă-mă să- i aud dulcele glas, spunându-mi înmijlocul plânsului meu: Râzi! 22. Şi, dintr-o dată, să izbucnesc în râsul fericit, în râsulcel mai fericit, cu ochii încă plini de lacrimi strălucitoare. 23. Picurii genelor mele să strălucească vesel, castropii de ploaie de pe un crin, lumina i deodată de ră-săritul soarelui Fe ei Tale iubite. 24. Buzele mele să strălucească dintr-o dată de lu-mina sărutului Tău, ca buzele norilor când soarele îi să-rută în rugăciunea lor de seară. 25. Şi gândul singurătă ii să nu mă mai înso eascăniciodată. Fă-mi aşa, Preaiubitule Iisus!
  22. 22. 22 Traian Dorz 6. DULCEA VINDECARE A INIMII MELE 1. Inima mea este fericită, Preaiubitul meu, inimamea este fericită. Căci iarăşi sunt cu Tine. 2. Dar, pentru că sufletul meu a fost chinuit preamult, noile lacrimi ale bucuriei nu au putut şterge de totşi nici acoperi ecoul şi urmele celorlalte. 3. În bucuria mea mai aud încă, şiroind ca un ecouamar, trecutul plâns îndelungat. 4. Şi, privind spre un viitor atât de minunat, încâtpare cu neputin ă, îmi vine să mă îndoiesc şi de pre-zentul acesta fericit, care mi se pare un vis. 5. Îmi frec ochii şi îmi spun: oare este aievea? Se poate oare să fi venit pe totdeauna vindecareamea? 6. Tu, sfântă şi dulce vindecare a inimii mele, pecare te-am dorit şi te-am chemat atât de sfâşietor, eştioare chiar aici, lângă mine?
  23. 23. Prietenul tinere ii mele 23 7. Este, oare, adevărat tot ceea ce văd şi ceea cesimt? Nu este, oare, minunea aceasta numai un vis? 8. Doamne Iisuse, eu am nevoie nu numai de treizile spre a mă obişnui cu minunea. Am nevoie să o ammereu lângă mine, veacuri şi veacuri, până când mă voiîncredin a pe totdeauna că nu-mi va mai putea fi des-păr ită niciodată şi de către nimeni. 9. Abia atunci, inima mea, fericită pe vecii vecilor,ar putea să strige: – Am ajuns! Nu mai doresc nimic! 10. Nu numărul anilor trăi i au vreun pre , ci măre- ia, puterea, înflăcărarea, înăl imea şi roadele cu carei-am trăit! 11. Sufletele mari îşi trăiesc fiecare zi, aproape fie-care clipă, la cea mai înaltă tensiune. Inima lor este caun cuptor încălzit de şapte ori, în care focul este conti-nuu, fără scăderi, fără întreruperi, fără răciri. 12. Iisus iubit, Tu eşti acelaşi, ieri, azi şi în veci. 13. Dragostea Ta este neschimbată. Tu nu iubeştiastăzi mai mult şi mâine mai pu in. 14. Tu nu iubeşti după împrejurări. Nici după lo-curi. Nici după stări. Când i-ai dat cuiva dragostea Ta,aceluia i-o păstrezi pe totdeauna. 15. Pot să se clatine mun ii, pot să se reverse mă-
  24. 24. 24 Traian Dorzrile, pot să se dărâme stâncile, dragostea Ta nu se vamuta de la cine s-a statornicit odată. 16. Da, mun ii pot să se clatine. Stările mele înaltepot să se schimbe uneori, clătinându-se, fie de mâhnire,fie de temeri, fie de lenevie. 17. Dar inima Ta nu este aşa ca inima mea. Niciaşa de greu de mul umit, nici aşa de uşor, ca ea. 18. Ce fericit ai fi Tu dacă inima mea ar răspundeinimii Tale cu aceeaşi intensitate în a iubi statornic! Sămă vezi că totdeauna dragostea mea se încrede în dra-gostea Ta. 19. Chiar şi acum – când mă aflu la răscruceaaceasta grea, când ceea ce aud din gura Ta este atât denou pentru mine şi când drumul pe care mă împingi Tuparcă îmi umple fiin a de spaimă – 20. să mă bizui pe dragostea Ta, neschimbat alipităde mine; fără nici o teamă şi fără nici o măsură. 21. Când inima mea stă alipită de a Ta şi mâinilemele se împreună spre lumina fe ei Tale, când ochii mei varsă lacrimile temerii de despăr ire, să mă bizui nemărginit pe Tine. 22. Când rugăciunile mele sunt străbătute de fricaînăl imii spre care mă duci Tu, peste sufletul meu aple-cat spre Tine, împreună- i mâinile moi – pe care dra-gostea a scris pe veşnicie numele meu, săpat în rănile
  25. 25. Prietenul tinere ii mele 25cuielor – binecuvântându-mă! Să mă bizui necontenitpe Tine. 23. Sub ocrotirea iubirii, să mergem ferici i sau sărămânem în pace. Îmi va fi totuna. 24. Şi cei ce merg cântând, şi cei ce rămân rugân-du-se să se revadă la ziuă bucuroşi. Iar încredin area lor în dragostea făgăduită să seîntărească şi mai mult una pe alta. Da. Amin. * * * Statornicia-i cea mai naltă virtute pentru Dumnezeu, dar trebuie mereu pe lume să urce drumul cel mai greu.
  26. 26. 26 Traian Dorz 7. ÎN STAREA DE ODIHNĂ DULCE 1. Sunt felurite limbile, dar Cuvântul este acelaşi. 2. Sunt felurite inimile, dar iubirea este la fel. 3. Sunt felurite stările, dar harul este unic. 4. Sunt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat.Şi din Tine se umplu toate, după cât pot cuprinde ele. 5. Acelaşi Cuvânt – dar este auzit de fiecare mintedupă limba sa. Şi după măsura ascultării de el. 6. Aceeaşi Iubire – dar se cuprinde în fiecare inimădupă capacitatea ei. Şi după dorin a de care ea este în-flăcărată. 7. Acelaşi Har – dar îl sim im, fiecare din noi, dupăcură ia stării noastre sufleteşti, la ceasul revărsării lui. 8. Ori de câte ori eram adormit când îmi vorbeai,nu- i auzeam Cuvântul Tău în graiul meu.
  27. 27. Prietenul tinere ii mele 27 9. Starea de nici treaz, nici dormind, este cea mairea stare. Nici nu aud bine ca să în eleg bine, nici nuaud deloc ca să nu în eleg rău. 10. Ci, dormitând, aud doar atâta cât mă face săîn eleg chiar cum nu zisese Cuvântul Tău. 11. Atunci mi se zdrobeşte inima în cel mai dure-ros fel. Tocmai când ea ar trebui să-mi fie cea mai fe-ricită. 12. Atunci duhul meu, abia ajutat, mi se prăbuşeşteşi mai adânc. Iar mâna Ta ajutătoare trebuie să se arun-ce şi mai grăbită după el, spre a-l ridica iarăşi. 13. O, ce luptă minunată este iubirea! Ce prăbuşirişi ce înăl ări împreunate, până când ajung să rămânăîmbră işate, în dreptul unei raze eterne. 14. Postul şi rugăciunea sunt cei doi so i ai iubiriicare îi fac ei casa cea mai puternică. 15. Binefacerea şi dărnicia sunt fiicele cele maiscumpe. 16. Casa poate fi puternică prin so i, dar fericităpoate fi numai prin copii. 17. Casa zilei acesteia a fost o astfel de casă. Întreagă, familia sfântă a Iubirii s-a îmbră işat laPoarta Îndurării, aşezând la picioarele Tale, Preaiubi-
  28. 28. 28 Traian Dorztule, o cerere cu o jumătate de lacrimă pentru o minuneîntreagă. 18. O, Tu, Cel care creşti pâinea în cuptorul înalt, şi peştele în apa adâncă, primeşte înăl area şi numai a unei singure mâinicând cealaltă este încă prea slabă. 19. Şi, când ajung în împrejurări în care trebuie sălucrez prea repede şi să prevăd atâtea situa ii încât,omeneşte, mi-ar fi cu neputin ă să le trec cu bine, atunciintervino Tu, Izbăvitor Prieten. Fă atunci minunea caresingură mai poate să mă salveze şi salvează-mă! 20. Domnul meu şi Dumnezeul meu, eu nu ştiucum faci Tu aceasta. Nu ştiu în ce fel sunt împins sautras, dar, după ce clipa avută pentru întâmplări care cerceasuri a cuprins totul fulgerător şi ne revedem dincoloferici i, nu mai ştiu cum să Te binecuvântez, binecu-vântat Binefăcător. 21. Cândva n-am în eles cum. Dar acum în elegCine. 22. Totdeauna atunci nu mai pot cânta, ci numaiplânge. 23. O, Domnul şi Dumnezeul meu atât de puternic,atât de aproape, atât de iubitor, atât de bun... Când Tu eşti pentru noi, cine să ne mai poată fiîmpotrivă?
  29. 29. Prietenul tinere ii mele 29 Când Tu ne deschizi, cine să mai poată închide? Şi când Tu ne aperi, cine ne-ar mai putea face vre-un rău? 24. Cu toate tăcerile mele, mă închin în Fa a Ta ie-şită deasupra tuturor mun ilor mei! Preaiubitule Strălucitor, ce mult Te iubesc! * * * Cât ar fi de lungă iarna-nviforată, zorii primăverii tot răsar odată. – Plata înfrânării, cât o să-ntârzie, crede-o şi-o aşteaptă. Sigur o să vie!
  30. 30. 30 Traian Dorz Tot drumul cu Hristos umblat Tot drumul cu Hristos umblat ne-a fost păzit şi ajutat, sub al iubirii adăpost, feri i de orice rău am fost. Slăvit să fii, slăvit, Iisus, de cât ne-ai dat şi cum ne-ai dus, Te vom slăvi de mii de ori, în veci mai recunoscători! Tot ce-am cerut cu gând curat ni s-a-mplinit cu-adevărat; nimic din câte ne-am temut pe calea noastră n-am avut. Ajungerile noastre sunt noi întâlniri în Duhul Sfânt şi orice noi minuni primim ne fac mai dulce să-L iubim. Pe drumul cu Hristos făcut orice sfârşit e-un început; oriunde-i dulce şi frumos de la Hristos pân-la Hristos!
  31. 31. Prietenul tinere ii mele 31 Cum să pot uita eu, Doamne? Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat, ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat? Neuitat, neuitat este tot ce Tu mi-ai dat fii slăvit, fii slăvit, Domnul meu Iisus iubit minunat şi strălucit! Cum să pot uita răpirea până-n nu ştiu care rai, unde stările trăite n-au nici so şi n-au nici grai? Cum să pot uita-ntâlnirea cu-al iubirilor Focar, unde clipa sau vecia au acelaşi nehotar? Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit, unde mi-am sim it pe umeri nimbul Capului sfin it? Cum să pot uita năl imea peste care m-ai purtat, unde-am dus, arzând pe frunte, locul ce l-ai sărutat? Cum să pot uita-nvierea celui mai slăvit mormânt, unde-au ars îmbră işate două cruci şi-un legământ?
  32. 32. 32 Traian Dorz 8. CEL CARE ÎMI CERI ŞI ÎMI DAI TOTUL 1. Tu eşti Cel care îmi ceri şi îmi dai totul. Fără puternica Ta credin ă, eu sunt un neputincios. 2. Iubirea Ta îmi cere mereu să duc o mare luptă,atât în lăuntrul meu, cât şi afară. 3. Ştiu bine că acela care porneşte o luptă trebuiesă aibă, încă mai dinainte de a o porni, o neclintită în-credere în biruin ă. 4. Şi, tot timpul luptei sale, să nu se îndoiască de-loc şi întru nimic în inima sa de sfârşitul biruitor alluptelor sale. 5. Altfel, în chiar clipa îndoielii, mâna slăbeşte, pi-ciorul tremură, inima se prăbuşeşte şi totul e pierdut. 6. Ştiu bine că acela care porneşte spre Canaan tre-buie să aibă o puternică încredin are, chiar înainte deprimul pas, că îl va ajunge cu bine.
  33. 33. Prietenul tinere ii mele 33 7. Mergând cu sufletul şi cu ochii a inti i acolo, vatrece prin orice ape ca pe uscat, va străbate orice pustiuprefăcându-l în izvoare, va avea, pe orice întuneric, îna-intea sa, un stâlp de foc şi va dărâma, până la urmă, ori-ce ziduri întărite, biruind pe orice împotrivitor. 8. Ştiu bine că acela care vrea să sfărâme o stâncătrebuie să muncească, încă de la prima izbitură, cu o fe-ricită încredere în izbânda ultimă. 9. Credin a întăreşte bra ul, reînnoieşte efortul, men-ine puterea. 10. În momentul pierderii credin ei, vrăjmaşul se ridi-că, apele cresc, piatra se întăreşte şi împotrivirea învinge. Fă să nu-mi pierd niciodată credin a în iubire! 11. Având credin a în Tine, voi lupta fericit şi voimuri fericit. Prin credin a în Tine, tot ce nu-mi reuşeşteastăzi, sigur îmi va reuşi mâine. Sau, în orice caz, într-un mâine. 12. Tot ce nu pot atinge acum, credin a în Tine măasigură că voi atinge în curând. Sau, în orice caz, că voiatinge cândva, odată, sigur! 13. Tot ce nu-mi reuşeşte în felul cum aş vreaacum, credin a în Tine îmi dă încredin area că voi reuşiîn alt fel. Dar că sigur voi reuşi! 14. Când inta mea este sfântă şi umbletul meu estecurat – poate să fie ea cât de înaltă şi pot fi aripile mele
  34. 34. 34 Traian Dorzcât de slabe sau picioarele mele cât de încete – minunease va împlini! 15. Voi ajunge, cu siguran ă! Chiar dacă acum zbornumai cu o singură aripă. Dumnezeu şi iubirea mi-o vorîntări şi pe cealaltă. 16. Şi ce minunat va fi când această aripă cu pute-rile ei reînnoite prin Duhul Vie ii o va ajuta şi pe cea-laltă, poate prea obosită de efortul făcut înainte, deluptele începutului. Devenind ea mai tare. Şi în viitor,ca uneori în trecut. Dumnezeul meu, întăreşte-mi-o! 17. Nu există vrăjmaş care să nu poată fi învins,când dragostea mea e unită cu neprihănirea. 18. Şi dragostea şi credin a, fără neprihănire, nupot decât să mi se prăbuşească, nu pot să-mi fie decâtnefericite. 19. Orice virtute, care vrea să izbutească în luptaei, trebuie neapărat să-mi fie unită cu neprihănirea. Săpornească împreună, să lupte împreună, să ajungă îm-preună cu ea. 20. Până nu poate porni cea de a doua, să nu mear-gă nici cea dintâi. Să stea împreună până ce vor puteaporni împreună, dar să nu se despartă niciodată. Căci şi plecarea îşi are vremea ei, ca şi ajungerea. 21. Când îi soseşte ceasul său, orice zbor se ia frumos şi orice sfârşit biruitor aduce două cununi.
  35. 35. Prietenul tinere ii mele 35 22. Dintr-o zi ca asta n-am mai avut cui spune„părinte“. 23. În locul unui grai cald, mi-a rămas atunci o tă-cere rece. 24. În locul unei îndrumări uşoare, mi-a rămas oexperien ă grea. 25. În locul unei inimi mlădioase, mi-a rămas ocruce neclintită. 26. Dar, deasupra tuturor, foarte aproape de Soare,mi s-a înăl at o pildă frumoasă către care mă întind me-reu cu osteneli crâncene, cu pocăin e amare, cu tânjirimistuitoare de dor, ca nişte întinderi pe vârfurile picioarelor mele şi tot nu-i pot atinge tălpile lui. 27. Prietenul şi Dumnezeul meu, ajută-mi! * * * Picioarele însângerate ce-au suferit pentru Hristos se cade să le speli cu lacrimi şi să le-atingi cu gând pios.
  36. 36. 36 Traian Dorz 9. ÎNGUSTA CALE DULCE 1. Ceea ce ai cerut Tu din totdeauna, Dumnezeulmeu, a fost şi va fi mereu nespus de greu pentru putereafirii mele omeneşti. 2. În elegerea tainei iubirii Tale cu hotare fărămargini, cu adâncimi fără sfârşit, cu înăl imi fără limită,cu felurimi necuprinse de nici un număr – în elegereaacestora, zic – cere stări de răpiri divine, urcuşuri dure-roase şi îndelungi. 3. Sau adâncuri în a gândi, până la care se poateajunge numai cu pre uri nespus de grele. Numai pedrumurile unor cumplite renun ări sau cerin e. Numaiprin usturătoare arderi şi mistuiri interioare. 4. Nevoi i-vă să urca i pe calea cea strâmtă – aizis Tu, Domnul meu, arătându-mi cu ce fel de moarte şimortificare zilnică trebuie să-mi port eu paşii mei dupălumina Ta, ca să pot lăsa urme luminoase.
  37. 37. Prietenul tinere ii mele 37 5. Omorâ i mădularele voastre – este porunca Ta,care m-a înspăimântat nu pentru sfin enia ei, ci pentrumul imea şi puterea celor condamnate în mine. 6. Pentru marea greutate cu care trebuie să fiu zil-nic un ucigaş al propriilor mele porniri. Al fiilor propri-ei mele însuşiri carnale. 7. Cât de cruntă este, Doamne, această luptă între duhşi fire, care totdeauna trebuie să sfârşească cu o ucidere. 8. Ori aceste mădulare îşi ucid sufletul cu care serăzboiesc – iubirea, cură ia şi neprihănirea lui, 9. ori sufletul, întărit prin harul Tău, ajunge să şi leucidă el pe ele. 10. Cât de strâmtă este uşa, cât de îngustă este ca-lea şi cât de cumplită este lupta care duce la mântuire! 11. De aceea sunt atât de descurajator de pu iniacei care o află, care o câştigă, care o dovedesc. 12. Da, este nebănuit de strâmtă, de îngustă şi de grea, dar întotdeauna încap pe ea totuşi doi: Tu, fericit Prieten al fericirii mele – şi eu. 13. Dintre doi din aceeaşi nenorocire, totdeaunaunul o va putea suporta mai greu decât altul. 14. Fiindcă unul poate face orice fel de muncă, pecând altul nu poate face orice.
  38. 38. 38 Traian Dorz 15. Unul poate îndura orice nedreptate, poate luptacu orice ispită, poate primi orice veste – pe când altulnu poate chiar orice. 16. De aceea, dintre doi la fel de nenoroci i, ajută-l,Te rog, Preaiubitul meu, mai întâi pe acela care îşi su-portă nenorocirea lui cel mai greu. 17. Virtutea poartă un nume feminin. Poate că şi de aceea îşi îndură lupta sa mai greu şiîşi are calea ei mai anevoioasă. 18. Păcatul are un nume bărbătesc, poate şi pentrucă este atât de harnic, de puternic şi de obraznic. 19. Toate virtu ile luptă greu, fiindcă vrăjmaşul fi-ecăreia este un păcat trupesc. 20. Păcatul trupului şi trupul păcatului ucid împre-ună, una după alta, rând pe rând, sfintele virtu i înnăs-cute în via a fiecărui om, în lumina fiecărei inimi. 21. Dar naşterea din cer le aduce la via ă iarăşi, petoate deodată. 22. Nimic n-o poate apăra pe iubire atât de puternicca neprihănirea. 23. Dragostea păzită de neprihănire nu se va uscaniciodată, după cum nici neprihănirea, încălzită de dra-goste, nu va înghe a niciodată.
  39. 39. Prietenul tinere ii mele 39 24. Dragostea şi neprihănirea biruie cel mai uşorîmpreună. Dar sunt biruite cel mai uşor când sunt des-păr ite. 25. O, Prietenul şi Dumnezeul amândurora, nu mile lăsa pe una fără cealaltă. Pentru că atunci nu sunt si-gur decât de durere. Şi de lacrimi. Amin. * * * Din fântâna prea departe, nu- i stingi focul niciodată şi nici inima nu- i stâmperi cu-o iubire-ndepărtată. Ci, de vrei să afli harul şi lumina fericirii, adu- i focul la fântână şi du- i inima iubirii.
  40. 40. 40 Traian Dorz 10. DULCEA TA CUNOAŞTERE 1. Preaiubitule, Tu ai semnul Tău veşnic, după careTe voi recunoaşte eu. 2. Şi eu, semnul după care mă vei recunoaşte Tu,dintre oricâte mii. 3. Acest semn al amândurora este neprihănirea. 4. Dragoste mai pot avea uneori şi al ii. Milă, bunătate, blânde e, în elepciune – la fel. Dar neprihănire nu ai decât Tu; şi acela care poate fiasemenea Duhului Tău. 5. Neprihănirea este puterea şi semnul tuturor celor-lalte virtu i. Nici una din ele nu are vreo frumuse e sauvreun pre , fără ea. 6. Eu pot lucra pentru Dumnezeul meu oricât, pot face pentru semenii mei orice şi pot avea, pentru aceasta, orice talant – dar, dacă
  41. 41. Prietenul tinere ii mele 41n-am neprihănirea adevărată şi nu mi le îmbrac petoate în veşmântul ei minunat, tot ce fac nu pre uieştenimic. 7. Înaintea oamenilor eu pot părea cât de înalt. Chiar şi înaintea mea însumi, pot părea la fel, deşinimeni, afară de Tine, nu-mi cunoaşte adevărul dininima mea atât de bine ca mine însumi. 8. Dar dacă Tu, Care mă cunoşti mai bine decât m-aşcunoaşte eu, dacă Tu, Preaiubitule, nu po i vedea, pestetot ce am şi peste tot ce fac eu, semnul Tău – adică ne-prihănirea Ta desăvârşită şi curată – atunci pot fi oriceşi pot face oricât, totul este zadarnic. 9. Mediul şi anturajul sunt câmpul de luptă şi delucru, unde luptă şi rodeşte, unde biruie sau cade sufletul. 10. Nu există, pentru neprihănire, nepăgubitor, niciun compromis cu păcatul. 11. Toate celelalte virtu i mai pot convie ui uneori,în vreun fel, cu păcatul. Numai neprihănirea nu poateconvie ui cu el în nici un fel şi în nici o măsură. 12. Dragostea mai poate acoperi uneori păcatul. Mila îl mai poate tolera. Bunătatea îl mai poate îngădui. Neprihănirea însă– nu.
  42. 42. 42 Traian Dorz 13. Blânde ea îl mai poate în elege, răbdarea mai poate să tacă, smerenia mai poate să-l sufere. Neprihănirea însă – nu. 14. Nădejdea îl poate deplânge, credin a poate lupta cu el, dar neprihănirea nu-i poate suferi nici o apropiere alui. Neprihănirea pleacă îndată ce numai simte apropie-rea blestemată a nesuferitului păcat. 15. Scump Prieten al tinere ii mele, cum oare amputut eu avea cândva o stare atât de înaltă încât nici numă gândeam la păcat? 16. Era lângă mine, îmi striga numele, îmi făceasemne, îmi şoptea linguşitor – dar eu nici nu-l vedeam,nici nu-l auzeam, ca şi cum nici n-ar fi existat! 17. Ce minunat era paradisul meu când a apărutşarpele! 18. Până atunci, mă învârtisem atâ ia ani minuna işi frumoşi pe lângă pomul ispitei, fără să mă pot nicimăcar gândi că în el ar putea fi vreun rod atrăgătorpentru mine. 19. Pofta neîngăduită îmi era cu desăvârşire necu-noscută. 20. O, ce frumos trebuie să- i fi apărut ie atunci,peste mine, Semnul Tău! Şi ce dulci, roadele părtăşieimele!
  43. 43. Prietenul tinere ii mele 43 21. Sufletul meu tânjeşte de dor şi acum după acelminunat paradis fără pomul cu şarpe. 22. Redă-mi-l iarăşi, Iisuse, Tu, singurul Care mi-lpo i, încă o dată! * * * Când Hristos i-e prea departe şi-a Lui cale prea străină, în zadar aştep i lumina; niciodată n-o să vină. Ci numai când te apropii de-a Lui fa ă, pe-a Lui cale, i se umple de lumină tot cuprinsul vie ii tale.
  44. 44. 44 Traian Dorz 11. DULCEA DORIN Ă A INIMII MELE 1. Dar, oare, Cine eşti Tu, Care m-ai zămislit? Careeste adevăratul Tău Nume? 2. Tu, al Cărui Chip este nespus de frumos, al Cărui glas este minunat şi dulce, al Cărui sân este atât de cald şi mângâietor, o, Tu, a Cărui apropiere este atât de fericită, a Cărui amintire este atât de scumpă, a Cărui îmbră işare este atât de neuitată!... Prietenul tinere ii mele, salvatorul şi fericirea meaunică – Cine eşti oare într-adevăr Tu? 3. Cine eşti oare Tu, de Care doreşte neîncetat ini-ma mea şi după Care tânjeşte întreaga mea fiin ă? 4. Tu, după Care plâng ochii mei, suspină duhul meu, se topeşte dragostea mea şi tânjesc din răsputeri toate mădularele mele. – Oare cine eşti Tu? Cum să Te pot numi?
  45. 45. Prietenul tinere ii mele 45 5. Eu i-am dat o mie de nume, dar de nici unulnu-mi spune inima că este întreg. 6. Nici unul nu-mi dă încredin area că este acesta.Poate în fiecare este câte o parte din adevăr, dar totAdevărul, Preaiubitule, oare în care din ele este? 7. Cine eşti Tu, Preafericit Prieten al tinere ii mele,Care îmi apari mereu cu alt chip, dar, în fiecare dintreele, atât şi atât de frumos? 8. Care este, oare, totuşi frumosul, minunatul Tăuchip adevărat, Preaiubitule fără nume? 9. Când i-am dat ie, Preaiubitule, fiecare numesfânt şi iubit, dintre cele o mie de nume alese şi scumpece i le-am rostit, Cine oare mi le-a inspirat şi unde oa-re le-am putut afla? 10. Ce putere era în ele, că fiecare îmi înfiora ini-ma, îmi aducea miere pe buzele mele şi mireasmă în ju-rul meu? Îmi însenina cerul de fiecare dată şi îmi linişteatoate învolburările din lăuntru şi din afară. 11. Când i-am descoperit fiecare Chip de sub unvăl, Cine oare mi-a dat mie acei ochi nespus de limpezi,de cura i, de albaştri cu care am văzut în el toată bucu-ria şi slava din cer şi din pământ deodată şi la fel? 12. Cine mi-a crescut dintr-o dată acele aripi pen-tru care nu erau nici piedici, nici depărtări în zboruldupă Tine?
  46. 46. 46 Traian Dorz 13. Cine mă apăra atât de puternic încât treceampeste lei şi peste şerpi ca peste nimic? 14. Cine îmi învă a inima cum să iubească sfânt, gândurile cum să zboare inspirat, mâinile cum să lupte drept, picioarele cum să calce curat, cuvântul cum să se rostească în elept şi îmbră işarea cum să se dăruiască nevinovat? 15. Cine oare mă înăl ase, în ochii semenilor mei,mai presus de locul pe care îl meritam? 16. Cine oare mi-a dat un nume care acum ocoleştelumea îmbră işat cu numele Tău? Cine altul dacă nu singur Tu, Preaiubitul meu? 17. Atunci, oare de ce acum nu mai pot citi eu şi nu maiştiu să desluşesc, pe piatra Ta albă, numele Tău cel mai nou? 18. Şi de ce nu mai ştiu să înlătur vălul care acope-ră chipul Tău cel mai dorit? 19. O, Tu, Cel pe care Te iubeşte inima mea îm-păr ită între cele o mie de chipuri ale Tale, neuitate – cemult doresc după Tine! 20. Tu, Cel pe care Te cheamă dragostea mea, dăruin-du-se fiecăruia dintre cele o mie de nume ale Tale, dragi, răspunde-mi, care este chipul meu pe care-l doreştimai mult şi numele meu care Î i este mai drag? 21. Neprihănirea!
  47. 47. Prietenul tinere ii mele 47 12. CU ASCULTAREA CEA MAI DULCE 1. Tu, Preaiubitule drag, mi-ai spus odată: Din locul unde nu po i sta neprihănit, pleacă nepri-hănit! 2. Cuvântul pe care nu-l po i asculta neprihănit, lasă-l! 3. Adevărul ce nu-l po i spune neprihănit, să-l taci! 4. De omul cu care nu po i umbla neprihănit, des-parte-te! 5. Pâinea pe care n-o po i mânca neprihănit, leapăd-o! 6. Slujba pe care n-o po i face neprihănit, părăseşte-o! 7. De fiin a pe care n-o po i îmbră işa neprihănit, fugi! 8. Şi eu multă vreme nu Te-am ascultat, apoi altămultă vreme nu Te-am în eles. Şi, vai, cât m-a costat de mult!
  48. 48. 48 Traian Dorz 9. Prietenul tinere ii mele, vreau acum să ascult cutoate urechile mele numai la Tine. 10. Vreau să Te privesc cu to i ochii mei, ca să Te iu-besc cu toate inimile mele şi să Te urmez cu to i paşii mei. 11. Vreau să aflu iarăşi drumul cel mai scurt cătreînăl imile Tale, pe care mi le acoperă adesea norii preanegri, aduna i de vânturi prea neaşteptate. 12. Vreau să urc spre ele fie chiar şi pe cel mai pie-ziş şi mai aspru drum. 13. Vreau să beau iarăşi apă numai din palmeleTale, în care am citit numele meu scris cu urmele cu-ielor fierbin i. Numai de această apă îmi mai este seteşi dor. 14. Vreau să îmbrac iarăşi veşmântul Tău de infrumos ca lumina şi alb ca neaua proaspătă; 15. veşmântul Tău care mă învăluia înainte deapropierea mea de pomul ispitei; 16. veşmântul Tău care mă împodobea atunci cândnici nu ştiam că sunt gol. 17. Vreau ochii mei ca atunci, gândurile de atunci,inima de atunci. Cine oare mi le-ar mai putea da? 18. Spune-mi, Preaiubitul inimii mele îndurerate,cine mi le-ar mai putea da?
  49. 49. Prietenul tinere ii mele 49 – Sângele Meu şi lacrimile tale. – Şi cine mi le-ar putea păstra? – Sângele tău şi lacrimile Mele! 19. – Prietenul preaiubit al întristărilor mele, Terog, spune-mi, care este cea mai mare dintre datoriilesufletului meu? – Recunoştin a! 20. – Preaiubit Prieten al recunoştin ei mele, ceadevăr mă înve i Tu astăzi? – Suferin a trebuie alinată în fiecare zi şi foameatrebuie potolită în orice vreme! 21. Când vei întâlni o inimă zdrobită nu spune:Astăzi este sărbătoare, nu pot! 22. Şi când vei vedea un suflet flămând, nu zice:Eu însumi sunt lipsit, n-am! 23. Căci mai mare decât orice sărbătoare este bine-facerea. Şi mai întâi decât orice trebuin ă a ta este a frateluitău mai lipsit ca tine. 24. Opreşte-te la timp chiar şi din plânsul cel maiîndreptă it. Plânsul îşi are şi el vremea lui, îndreptă irea lui,pre ul lui, întinderea lui. 25. E minunat plânsul, e binefăcător, e necesar, esfânt – când este adevărat,
  50. 50. 50 Traian Dorz cură itor, la timp şi măsurat. 26. Dar este nesuferit şi chinuitor plânsul, este pustiitor şi greu – chiar dacă este sincer –atunci când este prea mult! Ascultă-Mă! * * * Sfântă este gura care poartă sfânta-nvă ătură; însăşi Vestea Bună spusă face sfântă-această gură.
  51. 51. Prietenul tinere ii mele 51 13. CÂND LACRIMILE DULCI... 1. Dumnezeul meu cel Unul, altarul Tău cel fericitnoi nu l-am putut acoperi nici cu daruri, nici cu flori. Ci numai cu lacrimi. 2. Bogă ii n-am avut niciodată, căci şi părin ii su-fletului nostru au fost nişte bie i săraci de aur. De undesă fi avut noi să- i aducem daruri de aur? 3. În straturile noastre, toate florile s-au uscat încădin sămân ă. Căci noi n-am avut o primăvară a noastră.Peste noi s-au abătut numai, ori ierni crâncene, ori verifierbin i; ori înghe uri, ori arşi e. 4. Când va fi înflorit oare ceea ce am sădit şi amudat numai cu lacrimi? 5. Lacrimile sunt grele, iar mugurii, slabi. Şi ei s-aurupt înainte de a ajunge la rod sau măcar la flori. 6. Lacrimile sunt fierbin i, iar răsadul, fraged. Şi els-a ars.
  52. 52. 52 Traian Dorz 7. Lacrimile sunt amare, iar lăstarii nu pot trăi de-cât în liniştea dulce. Şi ei s-au stins. 8. Lacrimile au fost multe, prea multe. Şi au acope-rit totul. Astfel nu ne-au rămas decât ele. 9. Le aducem numai pe acestea pe altarul Tău fericit. Dar, oare, dacă sunt atât de grele, şi de fierbin i, şi de amare, şi de multe – mai pot ele bucura altarul Tău? 10. – Oricât ar fi lacrimile de frumoase, de adevă-rate şi de iubitoare... când sunt prea multe, apasă. 11. – Prietenul tinere ii noastre înlăcrimate, spune-ne, ce să facem cu lacrimile noastre prea multe? 12. – Ascunde i-le în răbdarea cea mai tăcută, în nădejdea cea mai îndepărtată şi în renun area cea mai desăvârşită. Să nu vi le mai vadă nici Dumnezeu. 13. Căci nici înaintea Lui nu este plăcut ce esteprea mult, fiindcă aceasta izvorăşte din necredin ă. 14. Oricât de mare i-ai crede durerea ta, oricât de nedrept judecate i-ai crede vorbele tale, sau de adâncă prăbuşirea singurătă ii, sau fără de speran ă iubirea, nu plânge totuşi prea mult.
  53. 53. Prietenul tinere ii mele 53 15. Oricât ar fi de nemeritate rănile tale, totuşi: nu plânge nici prea tare şi nici prea greu, nici preaamar şi nici mai mult decât se cuvine pentru fiecare saupentru toate. 16. Simte- i marginea peste care nu ai voie să treci! 17. Simte- i măsura peste care nu ai voie să torni! 18. Simte- i clipa după care nu ai voie să plângi! 19. Pentru că există şi în plâns un punct până la ca-re urci, până la care câştigi, până la care străluceşti. 20. Dar, după acest punct, există numai prăbuşirea,pierderea, întunericul. 21. Opreşte-te cu un pas, cu o clipă, cu un gândînainte de aceasta. 22. Acolo unde este vârful în elept şi frumos, inima ta singură ştie aceasta. 23. Fii treaz chiar şi când lacrimile sunt dulci...
  54. 54. 54 Traian Dorz 14. CUM AŞ PUTEA SĂ MAI PLÂNG? 1. Dulce Prieten al plânsului meu ascuns, nu-mi lă-sa inima, prea copleşită de singurătatea ei, să plângăprea mult când este cu Tine. 2. Smulge-mă din negurile mâhnirii trecutului meuşi înal ă-mă în soarele prezentului fericit. 3. Chiar în timpul ploii mele, sparge-mi dintr-odată zidul norilor mei negri şi fă-mă să văd strălucireazâmbetului Tău. 4. Atunci stropii ochilor mei vor căpăta strălucireaşi bucuria dulce va lumina dintr-o dată fa a mea. 5. Atunci voi izbucni dintr-o dată în acel fericit râscu lacrimi, care este cel mai minunat şi neuitat har din-tre toate frumuse ile pământului. 6. Cum aş putea să mai plâng eu, când văd fa a Tapreaiubită aplecată peste mine?
  55. 55. Prietenul tinere ii mele 55 7. Când, în lumina ochilor Tăi binecuvânta i, măoglindesc ca într-un izvor de munte? 8. Şi când inima Ta dumnezeiască stă atât deaproape aplecată peste inima mea, încât bătăile şi pute-rea le sunt aceleaşi? 9. Cum aş putea să mai plâng eu când timpul esteatât de scurt şi de scump, când părtăşia este atât de înaltăşi de adâncă, iar plecarea şi sosirea atât de aproape? 10. Cum aş putea să mai plâng eu când ceea ce amprimit este atât de mult, atât de mult?... 11. Dar de ce oare Te-am făcut eu de atâtea ori săplângi Tu, Unicul meu binefăcător? 12. Ştiam că mă iubeşti atâta încât orice umbră amea devine un nor pentru Tine şi orice nor al meu de-vine pentru Tine un întuneric! 13. De ce am făcut atunci eu să curgă tocmai la-crimile ochilor Mamei mele dulci? 14. Tocmai lacrimile acelor ochi care m-au pututiubi pe mine cel mai mult pe lume, care m-au învăluitcu dragostea cea mai adevărată, peste toate depărtările,peste to i anii, peste toate piedicile, îndoielile sau gre-şelile mele? 15. De ce oare n-am putut să-mi ascund umbra şinorul meu de Tine? Ca să nu îndurerez tocmai inima
  56. 56. 56 Traian Dorzcare, singura, nu m-a judecat niciodată când am zdro-bit-o? Nu ştiam eu oare câtă bunătate este în ea? 16. Atunci de ce n-am ştiut să fericesc pe Acela ca-re, singurul, a avut milă de nefericirea mea? 17. Nu ştiam eu oare cât de mult au plâns aceştiochi preaiubi i, pentru mine, în depărtarea mea? Amuitat eu oare cât i-am dorit de mult? 18. O, ochii aceştia care mi-au acoperit tot ce-i du-rea ca şi cum nu mi-ar fi văzut nici unul dintre păcatelemele! 19. Ca şi cum nu mi-ar fi ştiut nici una dintre căde-rile mele! 20. Ca şi cum nu i-ar fi ruşinat şi nu i-ar fi durutatât de mult fiecare dintre toate acestea. 21. Prieten bun, dragul şi singurul Prieten bun altinere ii mele! Cât de mult îmi pare rău acum pentrutoate dă ile când Te-am întristat cu întristările mele! 22. Cât de mult mă doare acum inima mea că plân-sul meu Te-a făcut adeseori să plângi atât de dureroslângă mine! 23. Tu, Care tocmai prin aceasta îmi arătai cât măiubeşti de mult, îndură-Te de mine şi alină-mi acestvinovat plâns fără lacrimi, nespus mai amar decât ce-lălalt!
  57. 57. Prietenul tinere ii mele 57 24. Îndepărtează de pe altarul Tău acest plâns preamult, împreună cu tot ce am făcut să Te doară. 25. N-a sosit oare primăvara mea? De ce nu-miscot atunci la soare florile din umbra unde mi-au statînghe ate atâta vreme? 26. Fereşte-mi bobocii trandafirilor care se pregă-tesc să înflorească de arşi ele de care mă tem. 27. M-au dogorit prea mult şi m-au chinuit preanemilos. Aş vrea să uit tot ce-i în inima mea. Cum voi putea să nu mai plâng? * * * Via a nu dă nimănuia nici mai multe supărări, nici mai multe suferin e, decât binecuvântări.
  58. 58. 58 Traian Dorz Doamne, iar îmi plec genunchii Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii sfinte, cu o inimă zdrobită şi cu-o lacrimă fierbinte. Nu am mirul Magdalenei să i-l dau pentru-ngropare, dar cu plâns ca păcătoasa Î i spăl sfintele picioare. Am umblat prea mult pe lume în păcate şi în rele făr-să mă gândesc la Tine ori la ceasul mor ii mele. M-am gândit numai la lume, la averi şi la păcate făr’ să-mi pese că Tu sângeri şi Tu suferi pentru toate. Astăzi văd cu pocăin ă, pre ul scump al Crucii Tale pentru vina mea cea mare, pentru-a vie ii mele cale. ...Şi mă rog ca păcătoasa şi tâlharul de pe cruce: iartă-mă şi mă primeşte şi-mi dă raiul Tău cel dulce!
  59. 59. Prietenul tinere ii mele 59 Să pot să merg Să pot să merg, să pot să stau oricând sau cu oricine – eu nu mai vreau şi nu mai vreau, Iisus, decât cu Tine. Să pot să plâng, să pot să cânt cu dorul tot din mine – eu nu mai simt, eu nu mai sunt, Iisus, decât cu Tine. Să pot să in, să pot să las tot ce se pare bine – eu nu mai vreau nici zi, nici ceas, Iisus, decât cu Tine. Să pot urî, să pot iubi sau lepăda, ori ine – eu n-aş tăcea şi n-aş vorbi, Iisus, decât cu Tine. Să pot să spun tot ce gândesc, chiar ce nici se cuvine – eu nu mai spun, nici mai primesc, Iisus, decât cu Tine. Să pot trăi, să pot muri oriunde crezi că-i bine – eu n-aş putea şi n-aş dori Iisus, decât cu Tine.
  60. 60. 60 Traian Dorz 15. FRUMUSE EA AMINTIRILOR MELE 1. Sufletul ascultător se scoală la prima strigare.A merge la prima chemare este dovada unui sufletsfânt. 2. Dar, o, Dumnezeul meu atât de lung-răbdător cumine, eu am zăcut atât de mult neputincios, între scula-re şi mergere! 3. Era cândva un timp în care Î i auzeam glasul cu-rat, chiar şi atunci când doar în şoaptă îmi rosteai nu-mele meu. Atunci, când mă sculam, eram şi pornit. 4. Ce atentă era atunci urechea dragostei mele şi ceuşori îmi erau paşii ascultării! 5. Putea să-mi fie atunci somnul cel mai dulce, ochii, oricât de îngreuia i, picioarele, oricât de obosite, noaptea, oricât de adâncă – eu Te auzeam din prima clipă.
  61. 61. Prietenul tinere ii mele 61 6. Era drumul oricât de lung, primejdiile, oricât de multe – nimic nu mă mai putea ine în aşternutul meu. Şinimic nu mă mai putea opri să nu alerg când mă che-mai Tu. 7. Tu eşti toată frumuse ea amintirilor mele. Când Te vedeam lângă mine, drag Prieten bun, ori-ce somn îmi fugea dintr-o dată. 8. Ochii mei se scăldau în lumina Fe ei Tale caîntr-o apă limpede din mun ii cei înal i. 9. Picioarele mele îşi recăpătau sprinteneala cer-bului tânăr, şi nici dealurile cele mai mari nu le-ar fiputut obosi după Tine. 10. Noaptea mea căpăta dintr-o dată desfătarea şizâmbetul dimine ii voioase, care îndeamnă la mersulcel fericit. 11. La primejdii cine s-ar mai fi gândit? Nimic numai părea de netrecut! 12. Chiar doream primejdiile, nu numai ca eu să Tevăd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca şi Tu să măvezi cum eu le birui pentru dragostea Ta. 13. Pentru că nimic nu mai poate fi atât de puternicîn inima mea decât dorin a de a- i arăta, prin toate, câtde mult Te iubesc.
  62. 62. 62 Traian Dorz 14. Şi cât de mult pre uiesc eu dragostea pe caremi-o dăruieşti Tu cu atâta risipă. 15. Sărbătoarea vie ii mele este tinere ea, sărbătoarea tinere ii este inima, sărbătoarea inimii este iubirea – iar sărbătoarea iubirii mele eşti Tu! 16. Când Tu îmi eşti Preaiubitul, iubirea mea estemereu fierbinte; inima mea, mereu dulce; via a, mereutânără; timpul, mereu sărbătoare. 17. Când Tu eşti în mine, totul îmi este odihnă, des-fătare, frumuse e. 18. Munca îmi pare o rugăciune; drumul, o împărtăşire; odihna, o îmbră işare; suferin a, un sărut; moartea, o cununie; şi veşnicia, o nuntă – când eşti cu mine Tu. 19. Dulcea mea sărbătoare, chiar şi ajunul tău îmieste atât de fericit, chiar şi aşteptarea ta îmi este atât deplăcută! 20. Fiecare clipă dinspre ivirea soarelui îşi are ofrumuse e aparte. Dar ce fără de seamăn este frumuse- ea răsăritului!... Ah, revederea Ta, Preaiubitule!...
  63. 63. Prietenul tinere ii mele 63 16. TEAMA ÎNĂL IMILOR TALE 1. Dar ce a fost cu mine astăzi, drag Prieten al tine-re ii mele? Te-am sim it neliniştit lângă mine. 2. Era ceasul să mergem spre înăl imile noastre, un-de aerul era înmiresmat, unde lumina era împiedicată,unde zborul era înalt, unde orizontul era curat şi sfânt. 3. M-ai chemat cu lacrimi: Scoală-te şi vino!...Scoală-te şi vino, căci aici eşti în primejdie de moarte! 4. Aici, focul mistuitor al gurii balaurului î i ame-nin ă mereu cură ia sufletului şi a vie ii tale. 5. Acest noroi murdar poate să se reverse iarăşi,oricând, peste lumina ta. 6. Aceste târâtoare scârboase te pot înfăşura ori-când, spurcând neprihănirea ta, otrăvindu- i amintirile,nefericindu- i sufletul. Scoală-te şi vino cu Mine!
  64. 64. 64 Traian Dorz 7. Priveşte în sus şi vezi ce minunat este să fii cuMine acolo, pe Tabor! 8. Acolo, via a ta va fi salvată de hotarele josnice, deduhoarea noroiului, de şoaptele întunericului, de îmbră i-şările spurcăciunii, de încolăcirile târâtoarelor, de chipulrespingător şi scârbos al stăpânitorului tuturor acestora,care, prin ele, umblă neîncetat să- i ucidă sufletul. 9. Scoală-te, scoală-te şi vino cu Mine! 10. Te sim eam lângă mine, tremurând. Dar stăteam cu ochii încă închişi de somn şi cumintea încă înce oşată. 11. Picioarele neclintite mă dureau, amor ite. Numă puteam mişca din „Betezda“ mea. 12. Ceva ca o săgeată ascu ită şi grea sim eam cumîmi arde şi îmi strânge glezna piciorului dinspre Tine şi oghea ă tot mai rece se răsfrângea în sus, spre inima mea. 13. Am suspinat cu tot sufletul zdrobit şi sfârtecatîn două: – Nu pot! 14. M-ai ajutat să mă ridic pu in. Şi din nou m-aiîndemnat, cu glasul tremurând de lacrimile durerii, mi-lei şi temerii pentru mine: – Scoală-te şi vino! 15. Şi dragostea Ta îngrijorată m-a cuprins cu dis-
  65. 65. Prietenul tinere ii mele 65perare, ca nişte bra e aruncate în clipa celei mai mariprimejdii: – Vino, scoală-te, vino! 16, Dar inima mea, pentru prima dată, se înspăi-mânta de înăl imile noastre. 17. M-am uitat cât de sus sunt mun ii Tăi, mun iipe care nu-i mai sim eam şi ai mei. 18. M-am uitat cât de aspre sunt stâncile piezişe pecare va trebui să le urce picioarele mele bolnave şi grele. 19. Cât de tare va fi aerul acolo, pe înăl imi, pentru plă-mânii mei slăbi i de praful prin care am umblat atâta drum. 20. Cât de obositor va fi urcuşul acesta pentru tru-pul meu cel de astăzi. Şi dintr-o dată m-am sim it atât de departe de Tine... 21. Ceva ca un munte de ghea ă s-a prăbuşit pestemine, acoperindu-mi lumina şi despăr indu-ne. 22. Un noroi cleios se revărsa din toate păr ile, ur-când tot mai sus, cuprinzându-mă ca un zid, gata să măînăbuşe. 23. Am şoptit din nou, ca pe cea mai înspăimântă-toare osândă a mea însămi, strigătul cel mai deznădăj-duit al groazei mele. Nu al groazei de moartea mea, cide despăr irea de Tine: – Vai, nu pot! Nu pot încă!…
  66. 66. 66 Traian Dorz 17. ÎNSPĂIMÂNTĂTOAREA SINGURĂTATE 1. Înduratule şi nepre uitule Prieten al tinere ii me-le, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilorhotărâri? 2. Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin pra-ful nedespăr irii de cealaltă este adevărata iubire. 3. Abia atunci i-am văzut-o. Atunci i-am văzut minunea dragostei Tale pentrumine, nemărginirea milei Tale, starea mea jalnică,spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu. 4. Ai dat la o parte zidul care ne despăr ea şi ai tre-cut înapoi la mine, peste muntele de ghea ă care se pră-buşise între noi. 5. i-ai strâns aripile Tale mari şi puternice şi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângămine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău.
  67. 67. Prietenul tinere ii mele 67 6. Ştergându-mi lacrimile neputinciose şi calde ceîmi şiroiau pe mâinile Tale, mi-ai zis: – Nu mai plânge! Rămân şi Eu. 7. Nu pot să merg fără tine. Nicidecum nu pot să telas. Cu nici un chip nu pot să te părăsesc. 8. Te voi aştepta până vom putea merge iarăşi îm-preună. Nu pot pleca singur. 9. Mi-am rezemat capul pe umărul Tău puternic şi bun. 10. Am sim it toată inima topindu-se în mine. 11. Mi-am plecat şi mai mult fa a, pentru ca lacri-mile mele să poată curge şi mai din plin, nevăzute, înpoala Ta. 12. Soarele vie ii mi s-a ivit strălucind din nou,înviindu-mă ca dintr-o moarte înspăimântată. 13. M-am ridicat din prăbuşirea mea şi, începânddin nou să nădăjduiesc, încercam să mă înal spre cre-din a mea cea dintâi. 14. O Mântuitorul meu, Prietenul tinere ii şi salvă-rii mele, eu nu pot acum. Dar Tu ştii că eu doresc atâtde mult să vină vremea să pot. 15. Nu pot să zbor acum, dar mă voi târî pe urmeleTale, oricât de aspru va fi drumul meu după Tine.
  68. 68. 68 Traian Dorz 16. Şi oricât de adânc îmi vor sfâşia pietrele ascu-ite tălpile picioarelor mele slabe. 17. Nu mai pot trăi în singurătate. Singura mea dorin ă este să mor sau să trăiesc lân-gă Tine. 18. Dar, Dumnezeul meu slăvit, cât de neputinciosîmi este sufletul şi cât de legată inima! 19. Ce înalt este muntele dragostei Tale şi ce suseste vârful lui însorit! 20. Când îl vom putea sui oare şi când voi ajunge,în sfârşit, acolo unde ar trebui să fiu acum de mult? 21. Iată, dacă dau, de ce mai cântăresc? Dacă lupt, de ce îmi mai număr rănile? Dacă iubesc cu adevărat, de ce mai aştept să mi serăspundă la fel? 22. De ce mai sunt încă şi acum atât de mult tot euşi atât de pu in Tu? Deşi ştiu atât de bine ce trebuie săfiu şi să fac! 23. Astupă-mi mai repede, Iubitule, văile meleadânci şi coboară-mi mai repede mun ii Tăi înal i. 24. Îndreaptă-mi mai deplin căile mele strâmbe şinetezeşte-mi mai frumos drumurile zgrun uroase. 25. Ca să ajung o dată cu Tine unde ar trebui să fiude mult.
  69. 69. Prietenul tinere ii mele 69 18. DULCEA MEA NEDESPĂR IRE 1. Iată, mi-am pregătit şi veşmintele mele de în-mormântare. 2. Priveşte-le, Preaiubitule regăsit! Priveşte-le perând. Le-am pus alături de cele de sărbătoare aici, atâtde aproape de aşternutul meu, încât oricine să le afleuşor atunci când va fi nevoie. 3. Le-am pus aici, foarte aproape de aşternutul meu,căci dragostea este mereu pomenită împreună cu moartea. 4. Drumul amândurora merge împreună, pentru cădragostea are nevoie de moarte, iar moartea are nevoiede dragoste ca să devină frumoasă. 5. Fiecare împrumută ceva celeilalte, ca două su-rori dulci. 6. Le-am pus alături de cele de sărbătoare, pentrucă adevărata mea sărbătoare va fi numai după moarte.
  70. 70. 70 Traian Dorz 7. Veşmintele mor ii mele vor fi cele în care îmivoi sărbători cununia cu Tine. 8. O, numai când voi îmbrăca aceste veşminte, voişti că nu ne vom mai despăr i niciodată. 9. Ce dragi îmi sunt! Mă uit la ele cu dor şi aştept, cape o diminea ă de Paşti, clipa fericită când am să le îmbrac. 10. Priveşte-le ce frumoase îmi sunt! Iată perna pe fa a căreia i-am cusut, între flori,Numele Tău! Numele care mi-a odihnit şi fericit gându-rile mele. 11. Numele Tău, pe care însă nu-l va putea vedeanimeni, pentru că el va fi sub capul meu, ca să-l ştiinumai Tu. 12. Iată-mi aşternutul alb, împodobit cu cusăturiscumpe şi alese, pe care mâna mea le-a lucrat! 13. Aici voi gusta cea mai fericită îmbră işare, laadăpostul vălului curat al mor ii, prietena mea, după ca-re nu mă vor mai vedea ochii ce atâ ia ani mi-au pânditdragostea mea cu Tine, înspăimântându-mi-o, ca pe ocăprioară fugărită de câini. 14. Iată aceste lucruri scumpe şi dragi, pe care dela iubirea Ta le am! 15. Pe care Tu mi le-ai dăruit prin anii singurătă i-lor noastre împreună.
  71. 71. Prietenul tinere ii mele 71 16. Sunt singurele comori pe care doresc să le duccu mine. La întâlnirea noastră le vei recunoaşte şi veivedea, şi din acestea, că nimic n-am avut mai drag pepământ decât dragostea Ta. 17. Şi că tot ce-mi aminteşte de ea este pentru mineun semn sfânt. 18. Preadulcele meu, nimic nu mă va mai puteadespăr i de Tine! 19. Tot ce am în inima mea, în casa mea şi în via amea este numai de la Tine. 20. Toate la care mă uit cu ochii mei mi Te arată peTine. 21. Tot ce ating cu mâinile mele îmi aminteşte dedragostea Ta. 22. Tot ce simt cu duhul meu îmi este înfiorat deprezen a Ta. 23. Apa pe care o beau o scot din fântâna iubiriiTale. 24. Pâinea pe care, mâncând-o, o ud cu lacrimilemul umirii din rugăciunile mele, ie i-o datorez toată. 25. Lumina de care mă bucur, căldura care îmi în-viorează fiin a, toate, toate îmi vorbesc despre Tine şiîmi aduc aminte neîncetat cât de mult m-ai iubit Tu!
  72. 72. 72 Traian Dorz 26. Cât de multă iubire Î i datorez eu ie, Care mile-ai dat pe toate ale mele! 27. Prin toate aceste binefaceri ale Tale, fără de ca-re n-aş mai putea trăi, m-ai legat pentru totdeauna deTine, ca nimic să nu mă mai poată smulge, niciodată,din această dulce înlăn uire a lor şi a Ta. Slavă şi mul umire veşnică ie, dulcea mea nedes-păr ire, Iisuse!... * * * Cel mai uşor de amăgit e inima curată, că ea nu bănuieşte rău pe nimeni niciodată. De-aceea cel mai blestemat şi răul cel mai mare e-acel ce-nşală omul bun şi fa a-ncrezătoare.
  73. 73. Prietenul tinere ii mele 73 19. DULCEA TA FRUMUSE E 1. Nu mai pot trăi fără Tine, Preaiubitul tinere iimele fericite, cum n-aş putea trăi fără apa Ta, fără pâi-nea şi fără lumina Ta, 2. fără aerul îmbălsămat al Casei Tale, fără odihnadulce a aşternutului Tău, fără florile dragi ale grădiniiTale, pe care împreună le-am răsădit, două câte două... 3. Tot ce am este al Tău, pentru că via a mea însăşieste numai a Ta. 4. Iată acest mănunchi de lămâi ă, de tămâioară, desmirnă şi de mirt. Din fiecare am cules câte două şile-am legat împreună cu un fir de aur. 5. Le voi aşeza atunci pe inima mea, în aşternutulmeu. Şi deasupra uşii mele, unde sunt roadele Talevechi şi noi. 6. Tu le vei privi şi vei în elege tot ce doresc să- i
  74. 74. 74 Traian Dorzspună ele numai ie, Preaiubitule, atunci când am săvin, atunci când ai să vii. 7. Căci toate, numai pentru Tine, Preaiubitule, le-am păstrat. 8. Nu numai cine mă huleşte are vreo însemnătate,ci şi cine mă laudă! 9. Dacă mă batjocoreşte – desigur, pe nedrept – unom de nimic, o gură stricată, o secătură fără cinste saufără ruşine, neîndoios că nu-mi poate face nici un rău. 10. Acei care cunosc pre ul meu cunosc şi dispre ul lui. Nu mă voi nelinişti deloc pentru ocările celor caren-au dreptate. 11. Dar, dacă mă laudă o astfel de gură, un astfelde om, dacă începe să vorbească despre mine peste tot cutot felul de cuvinte late şi largi – chiar şi pe dreptate –aceasta îmi va face un rău şi mai mare. 12. Oricine, cunoscându-mi lăudătorul, va aveaaceeaşi părere şi despre mine ca şi despre el. 13. O, slăvit Prieten al tinere ii mele, pe Tine Te-aulăudat numai cele mai sfinte guri şi Te-au hulit numaicele nelegiuite. 14. Te-au slăvit numai cele mai nobile fiin e de pepământ,
  75. 75. Prietenul tinere ii mele 75 Te-au iubit cele mai mari suflete şi Te-au adorat cele mai scumpe inimi. 15. Te-au zugrăvit cele mai măiestre culori, Te-au cântat cele mai înzestrate talente şi Te-au urmat numai cei mai cura i paşi. 16. Cât de minunat trebuie să fii Tu, preaiubit şiadorat Prieten al vie ii mele, dacă numai pentru Tine s-au putut vedea şi petrece toate acestea! Fără a înceta cutrecerea vremii, ci, dimpotrivă, a creşte şi mai mult. 17. Dar măre ia şi frumuse ea Ta nu strălucesc nu-mai prin faptul că Te-au lăudat cele mai mari şi maifrumoase suflete ale lumii, 18. ci şi prin faptul că nu Te-au lăudat niciodatăbuzele josnice, gurile spurcate, vie ile murdare, făptu-rile netrebnice, uşuratice şi stricate. 19. Neavând nimic comun cu Tine, aceste creaturiale păcatului au urât totdeauna lumina Ta care le dez-golea stricăciunea şi le osândea vinovă ia. 20. Ce minunat eşti Tu, preaslăvit Prieten al sfin e-niei, tocmai pentru că nu Te pot suferi nici unii dintrecei care trăiesc în spurcăciune şi în minciună! 21. Ci apropierea de Tine îi sfin eşte pe to i şi lauda Ta îi preamăreşte, îndumnezeindu-i.
  76. 76. 76 Traian Dorz 20. CÂT DE MULT TE IUBESC! 1. Toate făgăduin ele Tale se împlinesc cu credin-cioşie, preaputernic Dumnezeul şi Înso itorul meu. 2. Numai că eu, cel cu care eşti atât de bun şi pen-tru care lucrezi atât de iubitor, nu pot în elege totdeau-na, prin credin ă, ceea ce se petrece prin vedere. 3. Nu pot deprinde marele în eles duhovnicesc alîntâmplărilor trupeşti 4. şi nu pot pătrunde, prin lucrurile de acum, ma-rele adevăr al celor viitoare. 5. Înso itor binecuvântat al visurilor mele, deschi-de-mi, Te rog, ochii mei ca să pot vedea prin lumina ca-re mă orbeşte adeseori de mă face să nu pot pătrundenimic dincolo de ea. 6. Îndepărtează-mi de peste privirile mele vălul celnegru când îmi este prea întuneric de prea multă lumină,
  77. 77. Prietenul tinere ii mele 77 7. sau de prea multe lacrimi, sau de prea neaşteptată minune. 8. Obişnuieşte-mă, Preaiubitule, cu felul Tău de alucra. Înva ă-mă alfabetul Tău cel tainic, în care întâm-plările sunt slove; fiin ele, numere; vremile, cartea şineprevăzutul, învă ătorul. 9. Fă ca în elegerea tuturor acestora să-mi fericeas-că dragostea inimii care le presimte atât de dulce, multînainte ca gândul să le fi limpezit. 10. Fă ca toată fiin a mea, conştientă deopotrivă deDragostea Ta ca şi de Adevărul Tău, să fie atât de pu-ternic încredin ată de ceea ce n-a văzut încă, precumeste încredin ată de ceea ce a văzut. 11. Să fie tot atât de sigură de profe ia de azi, ca deistoria de ieri, căci profe ia de azi este istoria de mâine. 12. Pentru că tot ce ai spus Tu se va împlini mâine,negreşit, la vremea sa. Ceea ce nu ştiu eu este numai timpul când şi felul cum se va face aceasta. 13. Însă pe acestea, dragostea şi încrederea inimiimele în Tine nu au prea multă nevoie să le ştie. Bizui-rea deplină pe Tine îmi este de-ajuns. 14. Când am acceptat mai dinainte pentru Tine ori-ce jertfă – oricare – Tu n-ai mai avut nici o nevoie sămi-o ceri.
  78. 78. 78 Traian Dorz 15. Scopul Tău cu mine era să-mi vezi dorin a de aTe asculta, oricât de mare ar fi fost pre ul ascultării pecare mi-o cereai. 16. Din aceasta Tu ai văzut îndeajuns marea măsu-ră a dragostei mele pentru Tine. 17. Când eu Î i pot spune ie, Preaiubitul meu: „Teiubesc nemărginit, mai presus decât orice“, eu i-ampromis tot ce ai vrut Tu. 18. Când Î i spun: „Preaiubitule, Tu pentru mine nuai un pre până la care să Te măsor“, eu nu- i spun: „Teiubesc atât“. 19. Nu- i spun: Te iubesc cât libertatea mea, sau cât familia mea, sau cât averea, sau cât slujba, sau cât sănătatea mea. 20. Căci pe Tine eu Te iubesc mai mult decât peoricare dintre acestea. Mai mult decât pe toate acesteala un loc. 21. Dar dacă mi-ai cere sacrificiul tuturor acestoradintr-o dată, aş putea eu oare să-l dau acum, fără măcarsă întreb de ce mi-l ceri? 22. Fără să-mi curgă lacrimile, fără să-mi tremure glasul, fără să-mi sângere inima? 23. O, această stare i-o cer, Iisuse, dă-mi nemărginita iubire biruitoare!
  79. 79. Prietenul tinere ii mele 79 21. FRUMOASA NOASTRĂ CRUCE 1. Fra ii noştri nu trebuie să plângă niciodată dindurere, ci numai din iubire. 2. Nici în via ă, nici în moarte, cei uni i de Dumne-zeu prin iubire nu trebuie să se mai despartă niciodată. 3. Săbiile şi scuturile lor să lupte alături. 4. Mâinile lor să lucreze şi să se roage împreună. 5. Capetele lor să odihnească, în clipele cele maineuitate, unul pe umărul celuilalt. 6. Paşii lor să meargă alături pe orice drum şi peorice vreme. 7. Pâinea să şi-o frângă împreună. 8. Apa să şi-o bea din acelaşi vas.
  80. 80. 80 Traian Dorz 9. Durerea să şi-o împartă fră eşte, ca pe pâinea lor. 10. Bucuria să şi-o simtă la fel, iar crucile lor să aibă acelaşi acoperiş. 11. Pentru ca şi învierea lor să fie în aceeaşi clipită.Iar veşnicia lor, îmbră işată. 12. Nimic mai fericit decât soarele dintre sufleteleînfră ite şi nimic mai nefericit decât ghea a lor. 13. Nimic mai dulce decât întâlnirile celor dragi şinimic mai amar decât despăr irea lor. 14. Doamne, cine mi-ar putea fi mai aproape decâtso ul meu, cine mai bun decât fratele meu, cine maidrag ca prietenul meu? Cine, dacă nu singur Tu, Care îmi eşti toate a-cestea? 15. Lângă Tine eu să nu plâng niciodată, decât defericire. Şi Tu lângă mine, de asemenea. 16. Lângă Tine eu să nu tremur niciodată, decât dindragoste. Şi Tu lângă mine, la fel. 17. Lângă Tine să nu mi se aplece ochii mei nicio-dată, decât de prea multă lumină. Şi ochii Tăi lângă mi-ne, tot aşa. 18. ie să nu-mi fie greu a- i spune niciodată, de-cât cât Te iubesc de mult.
  81. 81. Prietenul tinere ii mele 81 Pentru Tine să nu am niciodată nimic ascuns, decâtbucuriile pe care vreau să i le fac pe neaşteptate. 19. O, Preaiubitule drag, ce uşoară îmi este cruceape care noi împreună o purtăm! 20. Ce dulce îmi este jugul alături de Tine! Şi ce fericită, sarcina Ta asupra inimii mele! 21. La sânul Tău odihna mea este plină de linişte şisiguran ă, iar munca mea este numai cântec şi spor. 22. Când Tu eşti lângă mine, tot pe ce pun mâinileîmi înfloreşte şi îmi luminează. 23. Când simt asupra mea privirile Tale, toată fiin amea îmi pare învăluită în raze şi în cântec. 24. Când Te ştiu aproape de mine, duhul îmi arde,ochii îmi strălucesc, picioarele îmi aleargă, mâinile îmizboară. 25. Preaiubitule drag, câte aş dori să- i spun acum,când nu pot decât să tac, adorându- i în lacrimi dra-gostea şi slava Ta, amândouă la fel de mari, Iisuse!...
  82. 82. 82 Traian Dorz Din lumea care-acum e-un vis Din lumea care-acum e-un vis, ne vom trezi odată în poarta cerului deschis şi-al veşnicului paradis mai minunat ca tot ce-i scris sau spus de El vreodată... – Voi, to i cei care-acum purta i a Domnului povară, din toată inima cânta i şi-n slujba Lui viteji lupta i, pe nici un aur nu schimba i slăvita Lui ocară! Voi, cei ce semăna i plângând sămân a Lui iubită, să nu ave i în voi alt gând decât să vă jertfi i lucrând, căci ve i purta pe veci, curând, cununa Lui slăvită. Voi, cei ce-acum cu El păşi i calvarul cu răbdare, mai semăna i, mai suferi i, mai aştepta i, mai osteni i, spre cel mai mare har privi i din focul cel mai mare.
  83. 83. Prietenul tinere ii mele 83 Să merg mustrat Să merg mustrat sau bucuros, de Tine mă voi ine, nimic n-am drag, nimic frumos, Iisuse-aşa ca Tine. Să-mi fie deal, să-mi fie şes, zări triste ori senine, nimic n-am scump, nimic ales, Iisuse-aşa ca Tine. Să-mi fie nor, să-mi fie vânt, mă bucur de-orice vine, nimic n-am bun, nimic n-am sfânt, Iisus, decât cu Tine. Să-mi fie-uşor, să-mi fie greu prin cânturi sau suspine, nimic nu ştiu, nimic nu vreu, Iisus, decât cu Tine. Să-mi fie stări, să-mi fie-averi din cele mai divine, nimic nu-i dulce nicăieri, Iisuse, fără Tine. Nimic n-am bun, nimic întreg, nimic să mă aline, nimic nu vreau, nimic n-aleg, Iisus, decât cu Tine.
  84. 84. 84 Traian Dorz 22. TOATĂ PLINIREA TREBUIN ELOR MELE 1. Aş fi vrut să- i spun atât de multe, dar acum,când îmi eşti aici, nu mai ştiu nimic din tot ce-am vrut. 2. Aş fi vrut atâtea să Te fac să-mi în elegi, daracum, când eşti lângă mine, nu vreau şi nu doresc decâtsă simt cât îmi eşti de drag. 3. Mi se părea că îmi lipsesc atât de multe, daracum simt că nu-mi mai lipseşte nimic. 4. Ceea ce îmi lipsea, cu adevărat, era numai pre-zen a Ta. Acum am totul. Nici un împărat din lume numai este atât de bogat şi de fericit ca mine. 5. Slavă veşnică ie, Care-mi po i fi o comoară atât descumpă, o moştenire atât de sfântă, un aur atât de veşnic! 6. Tu, cununa mea, cingătoarea mea, bră ara mea,veşmântul meu, zestrea mea nespus de frumoasă şi ne-grăit de strălucită,
  85. 85. Prietenul tinere ii mele 85 7. Tu eşti prietenul meu, fratele meu, so ul meu ne-despăr it. Inima mea se leagă în totul de Tine, ca o iederă dearborele ei. 8. Toate rădăcinile iubirii mele, prin care mai pottrăi, îşi trag hrana lor numai din Tine. 9. Orice părticică a fiin ei mele se strânge de Tineîn aşa fel, încât nici bucată din bucata ei să nu se maipoată despăr i. Astfel îmi simt întreaga mea fiin ă cutotul a Ta. 10. Tu mă ii în sus şi Tu mă hrăneşti din Trupul Tău. 11. Tu mă încălzeşti la sânul Tău. Tu mă speli cu Sângele Tău şi cu roua Ta. 12. Tu mă îndestulezi cu Via a din Tine. Şi Tu mă înal i cu tăria Ta. 13. Tot ce sunt, sunt numai datorită ie, dragosteiTale şi harului Tău. 14. Din Tine am verdea a mea, care nu se veşte-jeşte. 15. Tu faci frunzele mele frumoase şi şoaptelemele dulci. 16. Tu faci din furtunile mele simfonii cereşti şi dinploile mele, picuri de har.
  86. 86. 86 Traian Dorz 17. Tu faci ca arşi ele să-mi coacă nectarul dinstrugurii mei şi să-mi dea frăgezimea rodiilor mele. 18. Tu zici vânturilor dimine ii să-mi stoarcă mi-resme şi adierilor de seară, să-mi picure smirnă. 19. Tu-mi dăruieşti florile primăverii şi roadeletoamnei. 20. Tot ce am avut frumos şi bun cândva era, fărăsă ştiu, de la Tine. 21. Tot ce voi mai putea avea proaspăt, curat şidulce va fi – acum ştiu! – numai datorită harului Tău. 22. Toată fiin a mea văzută şi nevăzută Î i apar inecu orice părticică a ei. 23. Tu m-ai răscumpărat cu un pre atât de mare. 24. Din tot sufletul meu să fac totul ca să po i ve-dea că nu uit nici o clipită acest adevăr. Şi că din toateputerile mele mă străduiesc să merit pre ul pe care l-aidat pentru mine. 25. Preaiubitule drag, toate izvoarele mele sunt înTine. Ce nemărginit de bun eşti Tu, Iisuse, Plinătatea tuturor trebuin elor mele!
  87. 87. Prietenul tinere ii mele 87 23. NEBUNEASCA PRĂBUŞIRE 1. Dacă dragostea Ta iartă uşor, nu înseamnă că n-o doare greu ceea ce ar trebui să ierte. 2. Şi dacă ea acoperă mult, nu înseamnă că pu in şisuferă pentru ceea ce trebuie să acopere. 3. Preaiubitule nemărginit de bun al tinere ii mele,Tu mi-ai iertat atât de multe, fără ca să-mi faci nici ceamai uşoară mustrare pentru vinovă iile mele fa ă dedragostea Ta! Dar, o, cât de mult ai suferit Tu pentruaceasta! 4. O, nebunul de mine, ce uşuratic am fost atuncicând şarpele, care amăgise cândva cu atâta uşurin ă peEva, mi-a stricat şi mie inima de la cură ia dragosteicelei dintâi! Aceea, numai fa ă de Tine! 5. Cât de uşuratic am fost atunci când mă gândeamcă aceasta este ceva fără prea mare importan ă pentruTine! Ceva care – având în vedere anumite stări ale mele
  88. 88. 88 Traian Dorz– mi-ar putea fi îngăduit, fără ca aceasta să veştejeascăflorile dintre noi. Şi fără să zdrobească inima Ta. 6. Ce întunecare a aruncat ispititorul peste luminadin mine când – uitând de porunca sfin eniei pe care mi-o cerea iubirea Ta – am alunecat spre vizuina şarpelui! 7. Răul ştia să-mi vorbească atât de frumos şi deconvingător, 8. iar firii mele pământeşti îi plăcea atât de mult săasculte aceste şoapte pline de înmlădieri şi de patimă. 9. De ce vrei să arunci ceea ce Dumnezeu i-a rân-duit spre potolirea foamei tale şi spre înfrumuse areavie ii pe care El i-a dat-o? – îmi şoptea şarpele ucigaş,linguşitor şi blestemat. 10. Ce poate fi, oare, atât de rău – zicea el – înacest lucru atât de adânc legat de firea ta şi atât deadânc trebuincios fiin ei tale pe pământ? 11. Nu le-a făcut, oare, Dumnezeu pe toate acestea– zicea şarpele – şi n-a pus, oare, El Însuşi în făptura tasetea după ele şi trebuin a potolirii pe care ele i-oaduc? 12. De ce le-a mai creat Dumnezeu dacă i-ar fioprite? – îmi zicea şarpele. 13. Şi de ce le-a mai scos El în calea ta dacă nu i-ar fi îngăduit să le atingi?
  89. 89. Prietenul tinere ii mele 89 14. Nu te mai lua – îmi zicea şarpele mereu – dupăacele porunci învechite, care te-au inut atât de departede ele în tinere ea ta. 15. Tu n-ai sim it atunci nevoia lor, pentru căprea i-era inima plină de teamă. Şi ochii tăi priveauprea sus. Iar eu ascultam şi ascultam şoaptele şarpelui. 16. Acuma – îmi tot zicea şarpele – vezi că totuşieşti pe pământ? Şi că orice lipsire de ele î i chinuie tru-pul şi î i ine fiin a pe jar? 17. Nu te mai chinui deci cu o înfrânare care nu-şimai are rostul. Priveşte la ceilal i semeni ai tăi şi nu fitu mai altfel decât to i... Şi el îmi tot zicea, iar eu... 18. Eu stăteam fără nici un cuvânt şi fără nici oputere, ascultând la acele şoapte blestemate, lângă po-mul unde stătuse cândva strămoaşa mea, singură şi ea. 19. Fructul îmbiat acum mie era atât de aproape,îmi părea atât de frumos la vedere şi atât de dulce lagust… 20. Şi sufletul meu era, vai, atât de singur atunci –deşi Tu erai numai la un pas de mine. 21. Mi s-a părut că nimeni nu-mi vrea binele decâtşarpele. Despre Tine credeam că dormi.
  90. 90. 90 Traian Dorz 22. Părea că nimic nu-i mai grabnic şi mai necesarpentru mine decât ceea ce îmi îmbia el. 23. Îmi părea că voi muri dacă nu voi gusta numai-decât. Şi... am uitat totul. Şi, vai, Tu erai la un pas de mine... Şi, vai, credeam că Tu dormi... * * * Cel ce-a cunoscut iubirea şi durerea-adevărată nu mai poate fi cu nimeni crud şi aspru niciodată.
  91. 91. Prietenul tinere ii mele 91 24. O, NEMĂRGINIREA BUNĂTĂ II TALE 1. În clipita când mi s-a părut că şarpele are drep-tate, tot întunericul s-a prăbuşit în mine. Şi eu în el. 2. Mi-am luat toate amintirile de la Tine şi mi-amîntors toată privirea spre fructul întins de şarpe, băgatispititor în ochii mei, jucat atrăgător spre foamea sim i-rilor mele! 3. M-am mirat cât de aproape îmi fusese fructul do-rit, tot timpul vie ii mele, dar eu nici nu-l văzusem pânăîn clipa aceea. 4. Întunericul m-a învăluit de tot şi un bra înspăi-mântător m-a aruncat dintr-o dată în gura vrăjită, înochii sticlind, în moliciunea noroiului căldu din pră-pastia fără fund. 5. Nişte mun i s-au despicat şi o grămadă de stâncigrele şi reci s-au prăbuşit peste mine, împingându-mă şifăcându-mă să-mi pierd orice cunoştin ă a stării mele... Şi Tu erai numai la un pas.
  92. 92. 92 Traian Dorz 6. Nişte lan uri aprinse am sim it cuprinzându-mitot lăuntrul meu şi încolăcindu-mi pe totdeauna acesttrup de moarte, în mlaştina aceasta deznădăjduită, nea-gră, vâscoasă, urâtă! 7. Nu ştiu cât am zăcut acolo şi cât aş mai fi zăcutîn întuneric, în ghea ă şi în flăcări, bând mereu dinaceastă mocirlă scârboasă, dar fără să-mi potolesc seteaniciodată, 8. mistuindu-mi sufletul, fără să-mi liniştesc trupul, 9. vânzându-mi zestrea minunată a cură iei, fărăa-mi putea cumpăra nimic în schimb, 10. până când, odată, de foarte adânc sau de foartesus, mi s-a părut că aud dorul Tău încol ind în străfun-dul prăbuşirii mele, ca un plâns cald, ca o lumini ă deînviere. 11. L-am lăsat să crească până când l-am auzit bine. 12. I-am făcut, cu durere şi cu amar, loc spre inimamea, să se reverse în ea tot, să mi-o dezghe e, să mi-otopească, să mi-o sfâşie – să mi-o poată ridica până îngenunchi, până la cutremurul căin ei. 13. Ca un râu de foc au început să izbucneascăatunci, din străfundurile mele, aducerile-aminte de Tine. 14. Toate mădularele mele erau amor ite şi înlăn-uite, numai inima învia şi încerca să se dezlege.
  93. 93. Prietenul tinere ii mele 93 15. Am vrut să merg să Te caut, dar picioarele nu-mi puteau face nici o mişcare. 16. Am vrut să-mi întind mâinile spre Tine, dar nuputeam prinde cu ele nimic. 17. Am vrut să Te strig cu buzele mele, cu limbamea, cu graiul meu – dar n-am putut scoate nici unsunet. 18. Am crezut că măcar fa a mi-o voi putea întoar-ce spre Tine, că îmi voi putea deschide măcar ochii –ochii mei cei atât de limpezi cândva, când Te puteamvedea atât de aproape. Dar cea a de peste privirile meleîmi părea depărtare... 19. Toate m-au descurajat şi mi-au spus: Stai şimori acolo în prăpastia ta! El te-a uitat, te-a părăsit, S-adepărtat pentru totdeauna de la tine. Nu mai meri i decât dispre ul. Pentru că te-ai prăbuşit. 20. Ce dreptate amară aveau toate împotriva mea. Şi totuşi nu se putea ca Tu să mă fi uitat aşa. O, ce nemărginit de bun mi-ai fost Tu!

×