Traian Dorz: Pasunile Dulci

1,036 views

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,036
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
169
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Traian Dorz: Pasunile Dulci

  1. 1. Păşunile dulci 1 Traian Dorz Păşunile dulci
  2. 2. 2 Traian Dorz Coperta 1: Ştefan ORTH Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Păşunile dulci / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2006 ISBN 973-710-049-2 289(498)Oastea Domnului 821.135.1-4 821.135.1-97 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 973-710-049-2
  3. 3. Păşunile dulci 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 7 TRAIAN DORZ PASUNILE DULCI Scurte cugetări duhovniceşti Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2006
  4. 4. 4 Traian Dorz Tot ce i-am spus aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă, în Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi vei în elege mai târziu.
  5. 5. Păşunile dulci 5 Păşune dulce e CuvântulPăşune dulce e Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt în veacşi hrană bună, şi aleasă, cu ierburi pentru orice leac,cu dulci izvoare de odihnă,cu loc plăcut şi răcoros,la orice oaie, şi oi ă, şi mieluşel al lui Hristos.Ferice-n veci de orişicine doreşte după-acest Cuvânt,el nu va duce nici o lipsă de nici un bine pe pământ. *Izvor de Apă Vie este Cuvântul Domnului Hristos,din el curg ne-ncetat şuvoaie, udând pământul secetos,şi fac să înverzească lanuri, grădini şi vii cu rod ceresc,pe tot pământul ce doreşte acest belşug dumnezeiesc.Ferice-n veci de orişicine s-adapă din acest izvor,el va aduce-n veşnicie belşug de rod mântuitor.Hambar cu grâu de cea mai bună sămân ă e Cuvântul Sfânt,din El se seamănă pe lotul şi-ntinsu-ntregului pământ,din El mereu îşi umplu sacii cei care seamănă plângând,ca să se poată-ntoarce-odată, să-şi strângă snopii grei cântând,din El se-mbogă esc cei care ştiu strânge-n vremile de har,spre a putea să-şi ină via a în vremi de foamete şi-amar. *Gusta i păşunile alese ale Cuvântului Divinvoi, to i cei ce răbda i de foame pe-al lumii gol pământ străin;veni i, hrăni i-vă din ele voi, cei ce rătăci i sărmani,şi nu găsi i nimic de hrană pe unde pribegi i de ani.
  6. 6. 6 Traian DorzFerice-n veci de orişicine, aflând aceste dulci păşuni,îşi umple sufletul cu hrana acestei dulci în elepciuni. *Voi, cei ce înseta i de Pace, de Adevăr şi de Frumos,veni i şi v-adăpa i din Apa cea Vie care-o dă Hristos;cei ce tânji i după Iubire, după Lumină, după Har,veni i – Iubirea n-are margini; veni i – Cântării nu-i hotar!Ferice-n veci de cel ce vine şi se adapă ne-ncetat,el creşte ca un pom cu roade şi-n veci e binecuvântat. *Voi, care-ave i acum prilejul s-ave i Cuvântul Sfânt la voi,hrăni i-vă cu-a Lui păşune, spăla i-vă cu-al Lui şuvoişi strânge i sfânta Lui sămân ă de semănat şi de hrănit,că vine vremea prea degrabă când El nu va mai fi găsit.Ferice va fi-atunci de-acela ce-a strâns din Veşnicul Grânar,dar vai va fi în veci de-acela ce-a risipit acest sfânt dar!
  7. 7. Păşunile dulci 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Păstor, Slavă veşnică ie! Pentru dragostea cea nespus de mare şi dulce care Te-a coborât din cerul Fericirii Tale, părăsind pe Tatăl Ceresc şi slava Ta veşnică, după noi to i şi după fiecare dintre noi; şi răscumpărându-ne cu Scump Sângele Tău, ne-ai luat deasupra Crucii Tale şi ne-ai adus bucuriei Tatălui nostru Ceresc împreună cu Tine. Pentru că şi astăzi nu încetezi mereu a ne căuta, a ne chema şi a ne ridica pe noi to i şi pe fiecare dintre noi de pe unde suntem căzu i, rătăci i şi împrăştia i ca nişte oi pierdute, căci numai ie i-a fost şi Î i este milă de noi. Pentru că Tu ai făcut şi vrei să faci din noi to i şi din fiecare dintre noi o mireasă a Ta, îmbrăcată în veşmântul slăvit şi încununată cu razele însorite ale Chipului Tău Dumnezeiesc. Şi pentru că apoi veşnic şi veşnic vei fi al nostru, al tuturor, şi al fiecăruia dintre noi, Păstorul şi Mirele, Comoara şi Cununa care ne vor purta cu dragoste şi pe care le vom purta cu recunoştin ă. Slavă veşnică ie, Marele nostru Păstor şi Dumnezeu, Iisus Hristos!
  8. 8. 8 Traian Dorz Adevărata-n Adevărata -n elepciune Adevărata-n elepciune este Cuvântul lui Hristos, în El se află Adevărul în veci curat şi-n veci frumos. Ferice-n veci de orişicine Îl strânge-n suflet credincios. * Adevărata Bogă ie e-acest Cuvânt dumnezeiesc, cu mult mai scump, cu mult mai vrednic ca orice aur pământesc. Ferice-n veci de to i cei care cu-acest Cuvânt se-mbogă esc. * Adevărata Frumuse e este Cuvântul lui Iisus; ca orice frumuse i din lume, El e mai sfânt şi mai presus. Ferice-n veci de orişicine pe suflet chipul Lui şi-a pus. *
  9. 9. Păşunile dulci 9 Adevărata Fericire este-n Cuvântul Minunat pe care Dumnezeu, prin Duhul, profe ilor L-a insuflat. Ferice-n veci de orişicine L-a pre uit şi L-a urmat. * Şi Dragostea adevărată e numai în Cuvântul Sfânt, în El e singura iubire sfin ită-n Veşnic Legământ. Ferice-n veci de orişicine şi-L ine până la mormânt. * O, fiul meu iubit, ascultă Cuvintele lui Dumnezeu, cu ele mintea ta i-o umple şi umple- i sufletul mereu. Ferice-n veci va fi de tine de-ascul i acest îndemn al meu.
  10. 10. 10 Traian Dorz 1. FACERE şI ÎNCEPUT 1. Cartea Veşnică a Dumnezeului Veşnic începe cuDumnezeu, fiindcă înainte de El n-a fost nimic. El era din Veşnicie, mai înainte de orice altceva, tot ce a fost înainte de Început, când nu era decâtEl, Dumnezeul Veşnic din Care la un moment dat auieşit pe rând toate cele ce au avut o naştere, formândînceputul lumii. 2. Nu ştim ce este Veşnicia aceea din care s-anăscut Timpul, adică veacurile (cum scrie la Evrei 1, 2),prin Fiul Său. Lumina care s-a exteriorizat din Dumnezeu-Tatăl,spre a începe, cu Ziua Întâi, Via a sub forma ei de azi, era Dumnezeu-Fiul. Lumina Lui ne străluceşte de-a-tunci numai înainte. Înapoia Lui nu mai vedem nimic. 3. Nu ştim nici ce formă avea Fericirea în carelocuia Domnul Dumnezeu înainte de a ni sedescoperi – atât cât ni se descoperă – Fericirea încare locuieşte El acum.
  11. 11. Păşunile dulci 11 Nu ştim nici ce forme avea Via a care era în El maiînainte de a ni se descoperi – atâta cât ni se descoperă –Via a care este în El acum. Nici n-avem nevoie să ştim ceea ce nu ni s-a spus. Ceea ce avem nevoie să ştim, ni s-a spus. Spre a le dori şi a le avea prin credin ă. 4. Ştim că lumea de acum a avut un început care aînceput cu Dumnezeu, Care era înainte de acest Începutşi Care a făcut Începutul acesta. Că acest Început s-a făcut cu Dumnezeu, din Care aieşit Cuvântul. Din Cuvânt a ieşit Lumina, din Lumină a ieşit Mişcarea, Ordinea, Via a... O, ce slăvită cântare trebuie să fi fost acest Început! 5. Ce Dragoste Nemărginită trebuie să fi fostAceea din care a ieşit ideea, din care a ieşit Cuvântul, din care a ieşit Lumina, din care a ieşit Frumuse ea şi armonia atâtor Vie icare alcătuiesc Via a. 6. Din Dragoste s-a născut ideea – izvorul cântării. Din Cântare s-a născut Cuvântul – izvorul Luminii. Din Lumină s-a născut Frumuse ea – izvorul Vie ii. 7. Totul a fost făcut numai pentru ca noi să căpă-tăm această conştiin ă fericită de noi înşine, spre a putea participa ferici i la fericirea Creatorului şi la a Crea iunii Sale.
  12. 12. 12 Traian Dorz 8. Dragostea care era Dumnezeu nu putea fi fericităsingură. Ea a creat atunci dragostea noastră, spre a Seferici pe Sine prin fericirea noastră. Aşa s-a născut Cântarea Eternă. 9. Când, după o iarnă friguroasă şi îndelungată,apare prima zi de primăvară – ce cântec de lumină into-nează primele raze strălucite ale unui soare cald pestecâmpia care învie, peste pădurile care se trezesc, peste izvoarele care se bucură... Aşa este Dragostea lui Dumnezeu venind în via anoastră. 10. Dar cine poate descrie oare şi cine poate mă-sura în adevăr puterea minunii, frumuse ea strălucirii şiintensitatea bucuriei pe care le cuprinde transformarea unică şidumnezeiască a unui suflet prin iubire? Numai Pustiul în care zăcuse de o veşnicie înîntuneric şi ghea ă – când l-a inundat deodată lumina şicăldura – şi-a putut da seama de nemărginirea dumne-zeieştii minuni a Luminii care îl învie. 11. Aşa a fost Venirea lui Hristos pe lume. Aşa este intrarea mântuirii lui Hristos într-unsuflet. Aşa este naşterea din nou într-o via ă omenească. Şi aşa va fi A Doua Lui Venire în Împără ia Sa ceanouă.
  13. 13. Păşunile dulci 13 12. Pogorârea porumbelului cu ramura verde adeschis corabia, a pecetluit jertfa şi a dezvăluit larg,frumos şi strălucit curcubeul Noului Legământ dintreDumnezeu şi Omenire. Aceasta a făcut-o Duhul Sfânt la Venirea Lui. 13. Pogorârea porumbelului în corabie vesteasfârşitul lucrării făcute de Judecată şi Dreptate şiînceputul lucrării făcute de iertare şi dragoste. Chipul lui simboliza pacea, curajul şi neprihănirea. Acestea sunt darurile aduse de Pogorârea DuhuluiSfânt. 14. Pogorârea Porumbelului Sfânt la Iordan aduceatot aceeaşi Veste Slăvită şi închipuia tot aceleaşi virtu islăvite: Vestea cea Bună a Păcii cu Dumnezeu, care era şicare este mesajul Evangheliei mântuitoare în Hristos; curajul, care înso eşte până la supremul sacrificiumisiunea aceasta în lume, şi neprihănirea, care se capătă numai în acest unicfel – şi care singură poate deschide Por ile Veşnice alecerurilor şi poate da dreptul de iertare şi moştenire acolo laMasa Prezen ei lui Dumnezeu. 15. Pogorârea Duhului Sfânt acest rost l-a avut; şiacest Har l-a adus pe pământ. El S-a pogorât în mijlocul apostolilor asemeneaprimului porumbel în mijlocul unor oameni trecu iprintr-un potop – şi care stăteau închişi şi înfricoşa i şiei ca într-o corabie îngustă.
  14. 14. 14 Traian Dorz Venirea Duhului Sfânt cu putere şi cutremur le-aumplut şi lor sufletele de pace, de curaj şi de neprihănire: pacea şi părtăşia lor cu Dumnezeu, curajul în lupta lor cu satana şi neprihănirea în toată fiin a lor în desfăşurareaacestei lupte şi în păstrarea acestei păci. 16. După trecerea noastră – la naşterea din nou,prin răscumpărarea Jertfei Crucii – ca prin Golgotanoastră, în via a noastră, a fiecăruia dintre noi, tre-buie să aibă loc Pogorârea Duhului Sfânt, revărsareaputerii Lui, care ne aduce şi nouă pacea, curajul şineprihănirea. Şi anume pacea cu Dumnezeu şi pacea lui Dumnezeu. Apoi curajul din Dumnezeu şi curajul pentruDumnezeu. Şi rodul acestora: neprihănirea în Dumnezeu şi ne-prihănirea cu Dumnezeu. 17. Cântarea este ceva atât de legat de inima noas-tră, încât fiecare sim im o adâncă nevoie de a cânta saude a asculta o cântare. Fără cântare nu putem fi, ca fără iubire. Căciacestea amândouă merg totdeauna împreună. Cine iubeşte, acela şi cântă. Cine cântă, acela şiiubeşte. Cân i pentru ceea ce iubeşti. Şi iubeşti aceea pentrucare cân i. 18. Cine iubeşte lumea cântă pentru lume. Şi cinecântă cântece lumeşti, acela dovedeşte că iubeşte lumea.
  15. 15. Păşunile dulci 15 Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela are mereu pebuze cântarea Domnului. Căci cine iubeşte nu poate fără cântare. 19. Binecuvântată să fie via a aceluia care, iubin-du-L pe Dumnezeu, nu poate fără cântarea Domnului. Fericit este şi fericit să fie în veci sufletul carepune legământ şi hotărâre sfântă să cânte numaiDomnului. Nimic nu este mai vrednic de laudă decât Domnul şi nimeni nu va fi mai lăudat cândva decât acelacare a cântat mai mult şi mai frumos Domnului. 20. Pentru toate lucrurile şi fiin ele de pe pământpot fi găsite mijloace de compara ie: unul bun poate fimăsurat cu unul şi mai bun. Unul frumos, cu altul şi mai frumos. Unul în elept, cu altul şi mai în elept. Numai Dumnezeu este incomparabil. El n-are nicimăsură, nici so . Dumnezeul nostru, Tu eşti Nemărginit. Slavă veşnică ie! Amin.
  16. 16. 16 Traian Dorz 2. MĂRGINIRE şI NEMĂRGINIRE 1. Şi dacă pe pământ nu găsim totuşi nici unmijloc de compara ie şi de măsură pentru ceva, atunciavem lumea cerească şi veşnică, fa ă de care tot ceeace este pământesc şi trecător este nespus de pu in, demic şi de slab. Când fără de seamăn ar părea el aici, atunci noispunem: Frumos ca soarele. Înalt cât cerul. Dulce calumina... Numai pentru Dumnezeu, Făcătorul tuturor acestorfrumuse i, nu găsim nimic despre care să spunem că Eleste aşa. 2. Pentru Dumnezeu nu se găseşte nimic spre a seputea spune: El este atât de mare, sau El este aşa de bun,ori El este aşa de bogat, aşa de frumos, aşa de veşnic... Cu El nimic şi nimeni nu poate să se asemene sausă se măsoare. El este totdeauna şi mai mare. Şi mai bun. Şi maifrumos.
  17. 17. Păşunile dulci 17 Şi mai adânc. Şi mai mult... Infinit mai mult. 3. Oricât de mult am face pentru Dumnezeu, Elmerită şi mai mult. Oricât de mult L-am iubi, se cuvine să-L iubim şimai mult. Oricât de frumos I-am cânta, El este vrednic de şimai frumos. 4. Pe lângă ceea ce dragostea ne încredin ează că Îisuntem datori lui Dumnezeu, oricât am fi făcut nuînseamnă încă nimic. Căci şi a-I da ceva este un har. Fiindcă de la Elavem tot ceea ce Îi dăm. Numai dragostea de a-I da, singură ea este de la noi. 5. Toate făgăduin ele lui Dumnezeu lăsate nouă înSfântul Său Cuvânt din Scripturi sunt întru totul ade-vărate şi vrednice de a fi crezute. Pentru că se vor împlini şi în Viitor întocmai cums-au împlinit şi în Trecut. 6. Când Domnul Dumnezeu făcuse făgăduin a, aiLui încă stăteau departe şi chinui i. Dar cei care se bizuiau pe Domnul nu s-au îndoitcâtuşi de pu in că El are puterea să-i aducă şi că El îi vaşi aduce şi îi va aşeza iarăşi în Canaanul pe care li-lfăgăduise. Tot ce făgăduieşte Gura lui Dumnezeu, MâinileLui au puterea să înfăptuiască.
  18. 18. 18 Traian Dorz 7. După cum Dumnezeu Tatăl l-a scos pe poporulSău din robie şi l-a dus în Canaan, tot aşa de adevărat este că Hristos, Mântuitorul şiDumnezeul nostru, îi va scoate şi îi va izbăvi pe to i ceicare cred şi se încred în El, din orice apăsare şi necaz,până ce îi va duce şi El şi îi va aşeza pe veci în acel locfericit şi binecuvântat pe care a spus El că Se duce săli-l pregătească la Tatăl. Cei ce cred asta vor ajunge s-o vadă. 8. Când Împăratul vorbeşte, atunci toate tac. Şi acei de sus, nu numai acei de jos. Iar dacă la glasul Lui ascultă cei mari, cum vorputea să nu asculte cei mici? Dacă iau aminte cerurile, – de ce nu ia oare şi pă-mântul? 9. Cuvântul lui Dumnezeu şi laudele Numelui SăuSfânt sunt ceva atât de însemnat, încât şi cerurile, şipământul iau aminte. Şi trebuie să ia aminte la ele. Ce cutremurător de Sfânt este Cuvântul luiDumnezeu! Cât de pătruns de acest lucru trebuie să fie oriceom care rosteşte cu gura lui acest înfocat Cuvânt! 10. Cerul ia aminte la orice cuvânt rostit de gura ta,omule (Mt 12, 36-37). Pământul, la fel. Numai tu nu iei seama ce vorbeşti? Cei din cer te aud. Cei de pe pământ te văd cevorbeşti şi ce faci.
  19. 19. Păşunile dulci 19 Numai tu nu te cutremuri? Atâ ia se îngrozesc ce vorbeşti. Numai tu, omule, nu? 11. Când se propovăduieşte Cuvântul luiDumnezeu, cerurile iau aminte şi ascultă... Tu, omule,cum ascul i la El? Lua i aminte cum asculta i – ne înştiin ează Hristos(Lc 8, 18). Pentru că cine nu ascultă Cuvântul lui Hristos,acela nici nu-l va în elege niciodată (In 8, 43). 12. A ine seama de trecut este o mare în elepciune. Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor,dacă nu-şi va aduce aminte, ca să tragă învă ătură dincele petrecute mai demult. Toată istoria trecutului este o carte plină de învă- ăminte, de care orice om care vrea să ajungă binetrebuie să ină seama cu grijă. 13. Nimeni dintre noi n-a crescut învă at. Până la noi, câ i înaintaşi ai noştri au muncit dingreu, au luptat şi s-au jertfit pentru ca noi astăzi să neputem bucura de o stare pe care ei, sute şi mii de ani,n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi. 14. Câte mijloace care ne uşurează şi ne înfrumuse-ează astăzi via a noastră, părin ii noştri nu le-au avut! Câtă experien ă ne-a rămas de la ei! Câte învă ăminte din munca şi din lupta lor! Câte binefaceri în urma jertfelor lor! Cât de îndatora i le suntem! Cât de recunoscători trebuie să le fim!
  20. 20. 20 Traian Dorz 15. Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri. Căci, dacă nu se va sim i adânc legat de rădăcinasănătoasă a credin ei înaintaşilor săi, nici nu va puteacreşte drept. Nici nu va putea avea urmaşi buni şi roade vrednice. Pomul rupt de rădăcina sa se usucă şi piere. 16. Ce rău este uneori că îi merge omului bine! Şi cât de atent şi veghetor trebuie să fie uncredincios al Domnului când începe să-i meargălucrurile din plin! Şi când începe să nu mai aibă nici o cruceapăsătoare pe umerii săi. Şi nici o sarcină sub care săsufere. 17. Adeseori moartea credin ei vine dincomoditate. Din liniştea lumească vine slăbirea râvnei. Şi înghe area rugăciunii, şi pierderea cură iei, şi părăsirea adunării, şi adormirea vegherii, şiîntinarea neprihănirii... şi uitarea intei, şi lepădarea legământului, şidezbinarea fră iei, şi, după toate acestea, părăsirea lui Dumnezeu. 18. Într-o astfel de stare, dacă mila Domnului nutrimite după cel ajuns în această prăpastie câinele celdureros, dar salvator, al suferin ei, omul căzut acolo, acolo şi piere pe veci. Singura salvare dintr-o astfel de moarte este numai
  21. 21. Păşunile dulci 21suferin a. 19. Dacă vom mai scăpa vreodată de aici, aş vreasă strig cu glas de tunet tuturor fra ilor, ca să fie treji deo mie de ori mai mult atunci când toate le merg binelumeşte... Căci acolo inima se îngraşă... mintea se îngroaşă... duhul se lă eşte, iar sufletul se leapădă de Dumnezeu, Ziditorul lui. Şi nesocoteşte stânca mântuirii sale... Aceasta este cea mai cumplită sinucidere. 20. Cuvintele înştiin ărilor sfinte trebuie să neumple inimile de teamă şi mintea totdeauna de oatentă veghere. Pentru că ele ne aduc aminte că Dumnezeu nu estenumai dragoste, ci este şi dreptate şi gelozie. Că mâinile Lui nu se întind numai să mântuiască,ci să şi pedepsească. Şi că focul Lui nu numai luminează şi încălzeşte, cişi arde. Dumnezeul nostru, nu ne lăsa să le uităm niciodată. Amin.
  22. 22. 22 Traian Dorz Cântăm Domnului Cântăm Domnului, cântăm o Cântare Nouă când genunchii ni-i plecăm şi ni-s ochii rouă; înspre ceruri înăl ăm mîinile-amîndouă şi-I cântăm, cântăm, cântăm o Cântare Nouă... Cei ce Te-adorăm ie Î i cântăm, Dumnezeu Preasfânt, Te slăvim în cor, Scump Mântuitor, cu un dulce cânt... Vrednic eşti Tu-n veci să- i dăm slava cea mai mare, şi naintea Ta să stăm numa-n adorare, şi-n via ă să umblăm numa-n ascultare, să- i cântăm, cântăm, cântăm slava cea mai mare... Doamne, noi să nu-ncetăm veşnica mărire, ci smeri i să- i arătăm veşnica iubire, pentru tot ce- i datorăm veşnica slujire, să- i cântăm, cântăm, cântăm Veşnica Mărire...
  23. 23. Păşunile dulci 23 3. FOCUL şI ÎNşTIIN AREA 1. Când focul lui Dumnezeu începe să ardă, atunciarde până în fundul locuin ei mor ilor, până în fundul sufletului, până în fundul păcatelor, până în fundul conştiin ei. Şi uneori până în fundul mormântului şi până lacapătul urmaşilor. 2. De aceea voi, care zice i cu uşurin ă: „Mai binesă fi căzut în mâinile lui Dumnezeu“, mai degrabă îngrozi i-vă! Şi mai bine feri i-vă de păcat. Ori pocăi i-vă cugrabă şi cu lacrimi amare, până când n-a i ajuns încă săcăde i în aceste mâini. Căci numai aceia care au căzut în mâinile mânieilui Dumnezeu ştiu cât de amar se mai poate scăpa dinele, când se mai scapă. 3. Nu-L întărâta i pe Domnul la gelozie (I Rg 14,22).
  24. 24. 24 Traian Dorz Sunte i oare voi mai tari decât El? (I Cor 10, 22). Nu-L mânia i pe Dumnezeu prin urâciuni (Deut32, 16), pentru ca nu cumva focul mâniei Sale să se aprindăîmpotriva a ceea ce face i. Şi să înceapă să vă ardă. Că nu-i nimic să-l maipoată stinge, până sfârşeşte de ars ceea ce merită ars. 4. Teme i-vă şi mai mult voi, cei care păcătui ide multă vreme, dar încă n-a venit peste voi focul mâ-niei Lui. Căci cu cât se adună mai multe gunoaie în voi, cuatât ve i fi arşi mai necru ător când va veni ceasulfocului. 5. Ridicarea mâinii spre cer este şi legământ, şi ju-ruin ă. Este legământ fa ă de cei iubi i, pentru făgăduin elerăbdării lor smerite şi ale iubirii lor ascultătoare, cânddoreşte să le facă şi mai de neclintit încredin area. Este legământ atunci, atât pentru dovedirea iubiriişi grijii Lui, cât şi pentru întărirea încredin ării lor. 6. Legământul cutremurător şi neuitat al Domnuluidă o şi mai puternică tărie făgăduin elor Lui. Pentru ca nici unul din ai Săi, în nici o împrejurare,să nu se îndoiască întru nimic de toate cele ce HristosS-a legat pe Sine Însuşi să le împlinească fa ă de ei. Vai de cel care se îndoieşte de legământulDomnului!
  25. 25. Păşunile dulci 25 7. Juruin a Domnului fa ă de cei neascultători ine,în felul cel mai grav, să le arate neclintita hotărâre cucare Sfin enia şi Dreptatea Lui are să nimiceascăpăcatul şi neascultarea din cuprinsul Împără iei Sale. Şi mai vai va fi de cine se îndoieşte de făgăduin eleDomnului (Ps 101, 8). 8. Dacă binele n-ar avea o răsplătire, atunci nicirăul n-ar avea nici o pedeapsă. Dar dacă toate cuvintele lui Dumnezeu suntadevărate şi se vor împlini întocmai (Apoc 22, 6), atunci şi binele va avea răsplătire – şi răulpedeapsă. 9. Atunci cu atât mai adevărate sunt acelea asupracărora El S-a legat în chip cu totul deosebit să leîmplinească. Atât fa ă de cei care, prin ascultarea de El, sunt iu-bi ii Lui, cât şi fa ă de cei care, prin neascultarea lor,s-au făcut vrăjmaşii Săi. 10. Binecuvântat este acel popor căruia Dumnezeuîi aşază în frunte oameni viteji. Vitejia este nu numai un curaj, sau numai o chibzu-in ă, sau numai o energie, sau numai o în elepciune... Ci vitejia este toate acestea la un loc. Şi uneori chiarmai mult decât atât. Căci credin a, adevărul şi duhul de jertfă care secere să le aibă totdeauna un adevărat viteaz se întâlnescfoarte rar.
  26. 26. 26 Traian Dorz 11. Atunci când Dumnezeu Se îndură să ridice înfruntea unui popor, mai ales la vremea de grea cumpănăîn istoria şi în via a poporului aceluia, un astfel deviteaz, el nu vine singur. Prin el şi împreună cu el, Dumnezeu mai ridică şipe al ii, care să-l ajute cu vitejia lor în ceea ce trebuiesă facă. Ba, chiar peste întreg acel popor, Dumnezeu revar-să atunci un astfel de duh. Şi fiecare fiu al său devineun viteaz. 12. Desigur, are un mare pre fiecare fiu viteaz alunui popor viteaz. Dar vitejii din fruntea lui au un pre fără seamăn demare. 13. Iată, inuturi întregi s-au păstrat în credin ă şi popoare întregi au ajuns biruitoare numai datorită unui singur viteaz. Sau a maimultora, care în ceasul cel mai greu au stat sau au luptatîn fruntea acestor popoare, conducându-le la biruin ă. 14. Binefacerile Domnului fa ă de fiecare dintrenoi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât deneîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi înorice stare suntem datori să-I înăl ăm lui Dumnezeucântările laudelor şi ale mul umirii noastre. Dacă I-am mul umi lui Dumnezeu pentru toatelucrurile (I Tes 5, 18) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sausă cârtim pentru nimic.
  27. 27. Păşunile dulci 27 15. Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plân-ge – şi când ni se pare că avem pentru ce cârti –, chiarşi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui săîndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bunîndărătnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi maimult, de fiecare dată. 16. În orice vreme, fiecare dintre noi se cuvine să-Iînăl ăm Domnului laude şi iubire. Nici chiar în cele mai grele stări, când pe buzelenoastre nu se pot opri nici pentru o clipită cântările, nici atunci n-ar trebui să se poată opri niciplângerile. 17. Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să neplângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care neduce sau îngăduie să fim duşi. Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potriveascăcrucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori neva micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimici i. Numai să avem credin ă în puterea şi în grija Lui. 18. Să cântăm, ni se porunceşte de o mie de ori înSfânta Scriptură. Să nu ne plângem, cam tot de atâtea ori. Dar să ne plângem sau să cârtim, niciodată. Fiindcă să cântăm, avem o mie de motivetotdeauna. Dar să ne plângem, nu avem nici unul.
  28. 28. 28 Traian Dorz Când ne vom gândi bine şi când ne vom uita în e-lept, vom vedea că aşa este. Atunci aşa să şi fie. 19. Pentru cel credincios luptă toate puterile luiDumnezeu. Concurează toate puterile naturii şi vin în ajutor toate împrejurările vie ii, – de aceea toate lucrează împreună spre binelecelor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Rom 8, 28). 20. Spre binele credincioşilor Domnului lucreazăchiar şi vrăjmaşii lor, care uneltesc vicleşuguri şi leurzesc nenorocirile. După ce Domnul îngăduie ca ei să fie cernu i şi în-cerca i, spre binele lor şi spre slava Numelui Său Sfânt,chiar şi răul îndurat se preface în binecuvântare. Chiar ocara îndurată se preface în cea mai marecinste. Şi chiar paguba, în cel mai mare câştig. Domnul şi Dumnezeul nostru, fii slăvit pentru toate. Amin.
  29. 29. Păşunile dulci 29 4. SUFERIN A şI SLAVA 1. După cum pentru Mântuitorul nostru Iisus Hris-tos lemnul ocării a devenit Crucea Slavei, Chinurile Patimilor – lauda iubirii şi temni a mormântului – prilejul strălucirii şi înveci slăvitei Lui Învieri, tot aşa, suferin a, şi pentru noi, este arvuna slavei. 2. Credinciosule şi fiule adevărat al lui Hristos, nute teme de nici o suferin ă. Toate sunt pentru tine şi niciuna împotriva ta. Toate sunt spre binele tău şi nici una spre rău. Toate î i sunt prietene ie şi nici una vrăjmaşă. Numai dacă Tu eşti neîncetat cu Hristos. 3. Dar împotriva celui fără de Hristos sunt nunumai toate cele văzute, ci şi toate cele nevăzute. Când se va dezlăn ui mânia lui Dumnezeu, atât desus, cât şi de jos, toate se vor răzbuna asupra neascul-tării lui.
  30. 30. 30 Traian Dorz De aceea, necredinciosule ocărâtor de Dumnezeu,teme-te, căci din pricina păcatului pe care îl faci, toatete vor blestema şi te vor lovi, ridicându-se împotriva ta. Până vei fi zdrobit fără leac. Aşa vor pieri to i vrăjmaşii Domnului (Jud 5, 31). 4. De multe ori se bucură pe pământ biata inimăomenească. Dar cât de pu in durează atât de multe dinbucuriile ei! Şi cât de repede vine bruma peste florileacestor bucurii... peste acele bucurii care nu numai că in atât depu in, dar şi sunt răscumpărate cu atât de multe lacrimi sau osteneli, sau aşteptări, – că atunci când vin, fiind plătite atât de scump,inima nici nu se mai poate bucura cu adevărat de ele. 5. Dar bucuriile în Domnul, adică bucuriile carevin din facerea binelui şi din înfrânarea trupului, din biruin a ispitei şi din mărturisirea adevărului, aceste bucurii vin atât de fericit şi rămân atât deîndelung! 6. Domnul a pus în soarele Său puterea de via ă saude moarte din Sine, pentru orice suflare alcătuită deMâinile Sale. Pe un pom, pe o floare, pe un trup sănătos, soareleîl face rodnic şi frumos. Dar pe un pom, pe o floare, pe un trup viermănos,tot el îl ucide şi îl usucă. Domnul va fi Via a celor sfin i, dar El va fimoartea celor nelegiui i.
  31. 31. Păşunile dulci 31 7. Dumnezeu face la fel şi în lumea duhovnicească,precum în cea trupească. Pe cel sănătos în credin ă,nevinovat în purtări şi rodnic în smerenie, Hristos îlbinecuvântează şi mai mult. Chiar cură irea suferin ei îlface şi mai rodnic. Dar celui care trăieşte în păcat, celui care umblă înneascultare, celui care alege calea vrăjmăşiei contra luiDumnezeu, aceluia orice binecuvântare cerească îi este spre oşi mai mare osândă. 8. Nimic nu învie până ce nu moare mai întâi. Omul nostru cel nou se naşte şi trăieşte numai înmăsura în care moare şi se nimiceşte omul nostru celvechi şi firea noastră cea pământească. 9. Hristos este o Stâncă nu numai neclintit deputernică, dar şi strălucit de înaltă. Acela care stă zidit temeinic în Hristos nu numai căeste păstrat nebiruit în vremea de furtună, dar vede şi mai înalt şi mai larg în vremea de dupăfurtună. 10. Tăria şi înăl area Stâncii îi dă celui zidit înHristos un sim ământ de putere şi de în elepciune. Îl face nu numai sigur prin temelia sa, ci şi luminosprin locul unde l-a ridicat Dumnezeu. 11. Strigătul unui suflet credincios este totdeaunaascultat, iar Dumnezeu pune în mişcare toate puterile caresunt de trebuin ă, spre împlinirea cererii copilului Său.
  32. 32. 32 Traian Dorz Pentru că şi acesta îşi pune în mişcare toate puterilesale, ca să împlinească cererile Domnului. 12. În orice stări grele am ajunge, să ştim să nebizuim puternic pe Numele Domnului Iisus Hristos. Să trăim o via ă de adâncă sfin enie şi de smerităascultare de Voia lui Dumnezeu – apoi să nu ne tememde nimic. Căci chiar dacă ar trebui să se cutremure pământul,Dumnezeu ne va asculta rugăciunea. Şi va veni înajutorul nostru. 13. Mâna celui care doreşte să-l salveze pe celprimejduit se întinde. Şi dacă omul se întinde cât poate el, Dumnezeuface minunea ca să ajungă până la cel pe care vrea să-lridice şi să-l salveze. 14. Mâna celui care doreşte să se roage fierbinte seîntinde spre Dumnezeu... Şi dacă se întinde cât este puterea ei, Dumnezeu olungeşte, ca să ajungă până la Tronul Său, de unde săprimească ceea ce cere. 15. Mâna celui care este în primejdie se întindespre Mântuitorul său. Şi dacă se întinde atât cât poate,ajunge până la Crucea Lui, până la Sângele Său, până laMâna Lui străpunsă, la coasta Lui mântuitoare – şi de acolo primeşte totdeauna iertarea şi ajutorul Lui. 16. Mâna Domnului Se întinde totdeauna până înfundul adâncului din care strigăm după mântuirea Sa,
  33. 33. Păşunile dulci 33 până în adâncul temni ei în care zăcem, până între leii unde suntem arunca i, până în flăcările în care ardem şi până în depărtarea unde am fost surghiuni i. Să ne încredem totdeauna în salvarea acestei MâiniBinecuvântate! 17. Nici o adâncime, nici o depărtare, nici o prăbu-şire nu este aşa de afundă ca să nu ne poată ajunge,mântuitoare, Mâna lui Hristos şi puterea răscumpărăriiSângelui Său. 18. Căci oricare ar fi depărtarea de la noi şi până laDomnul, puterea milei şi a iubirii Sale face minunea;Mâna Lui se întinde... Se întinde până ajunge să apuce mâinile noastre carese întind spre Mâinile Lui cu credin ă şi cu rugăciune. 19. Trebuie numai ca şi mâna noastră să se întindăatât cât poate ea spre cei care sunt mai de jos decât noi. Căci de măsura în care se întinde mâna noastră spreal ii depinde şi cât se întinde Mâna Domnului spre noi. 20. Oare cum se întinde mâna ta, sufletul meu şifiul meu, spre Domnul şi spre al ii? Se întinde ea oare numai ca să ceară – sau seîntinde ca să dea? Căci mâna care se întinde numai ca să ceară încurând se va usca. O, Dumnezeul Milei, Te rugăm, fă-ne plini de milăşi milostivire. Amin.
  34. 34. 34 Traian Dorz Cântări Noi Cântări Noi şi tot mai noi să năl ăm mereu, din tot sufletul din noi, pentru Dumnezeu; cum spre noi revarsă El haru-I ne-ncetat, şi noi să-I cântăm la fel, tot mai minunat. Te cântăm, Te iubim şi Te preamărim, Tată Bun, Drag Iisus, Duh Preasfânt, şi prin duh, şi prin grai, şi prin cânt, Tată Bun, Drag Iisus, Duh Preasfânt. Jertfe noi şi tot mai noi cum mai scumpe nu-s, din tot sufletul din noi să-I dăm lui Iisus; precum nouă ne dă El har ca nimănui, jertfe noi, în dulce fel, să-I dăm şi noi Lui.
  35. 35. Păşunile dulci 35 Roade noi şi tot mai noi să năl ăm cu-avânt, din tot sufletul din noi, pentru Duhul Sfânt; precum nouă ne dă El haru-I fericit, roade noi să-I dăm la fel şi noi, înmiit.
  36. 36. 36 Traian Dorz 5. FAPTĂ şI RĂSPLATĂ 1. Îmbracă-te cu o inimă plină de bunătate şidragoste, ca să găseşti şi tu la fel când vei căuta în susşi când vei privi în laturi. Umple- i şi tu fiecare cuvânt al tău de blânde e, caşi tu să- i auzi la fel. Păzeşte- i şi tu fiecare pas în cură ie când mergi şicând vii la al ii, pentru ca şi paşii altora să fie la felspre tine. 2. Umblă şi tu cu dreptate în tot ce faci fa ă de al ii,pentru ca şi al ii să umble la fel fa ă de tine. Şi fă şi tu totdeauna bine celui ce are nevoie detine, pentru ca şi tu să găseşti binefăcători atunci cândvei fi în nevoie. Căci – încă odată – fiecăruia Dumnezeu îi facedupă inima sa. 3. Totuşi, în bunătatea Sa fa ă de ai Săi, Domnul nuîngăduie ca chiar tot drumul vie ii lor ei să umblenumai sub apăsarea vrăjmaşului lor
  37. 37. Păşunile dulci 37 şi nici numai cu inima plină de teamă, ca nişte rău-făcători, cu toate că ei sunt chiar cei mai mari binefăcă-tori ai omenirii. Are Domnul grijă să nu-i lase peste măsură deîntrista i! 4. Dragostea şi în elepciunea Domnului Care arânduit vremea cernerii celor răi, spre a-Şi arătaLucrarea Evangheliei Sale curată, nu îngăduie totuşi cavremile aspre să ină peste măsură de mult. Pentru canu cumva împreună cu pleava să fie spulberat şi grâul. Şi împreună cu gunoaiele să ardă şi aurul. 5. Altfel nu s-ar putea semăna niciodată. Şi nu s-armai putea pescui în larg niciodată. Iar Lucrarea Domnului nu s-ar mai putea împros-păta şi înmul i, căci aceasta nu se poate face lastrâmtorare şi pe furtună. Ci numai la loc larg şi pevreme mai liniştită. 6. Prigonirea nu poate să ină pe totdeauna. Căcieste nevoie ca cei căzu i şi pleca i să fie înlocui i prinnoi chema i. Dar nici lărgimea nu poate să ină prea mult,fiindcă atunci totul s-ar lenevi, prăbuşindu-se înformalism şi în destrăbălare. 7. Totuşi cât de ferici i suntem noi când, după unîndelungat suiş greu, ajungem la un loc neted, unde neputem odihni şi împrospăta rândurile şi puterea. Când, după un lung tunel străbătut prin întuneric,
  38. 38. 38 Traian Dorzieşim la lumină. Şi ştergându-ne ochii înlăcrima i, neputem privi unii altora fe ele dorite, abia obişnuite culumina! 8. Ce bine este când Domnul ne lărgeşte drumulnostru care a fost prea multă vreme îngust! O, de-am şti să folosim bine atunci acest drumlărgit... 9. David, împăratul lui Israel, strigă supus şi recu-noscător lui Hristos, Împăratul împăra ilor şi Domnuldomnilor (Apoc 17, 14): „Trăiască Domnul!“ Astfel îşi încheie David şirul cântărilor sale, şirulistorisirilor sale, şirul minunilor câte le-a văzut făcutede Domnul cu el şi cu ai lui. Ce bine este când şi noi sfârşim lucrările noastre cuacest strigăt de bucurie şi biruin ă! 10. Binecuvântat va fi David pentru toate cuvintelesale, dar pentru acest strigăt cu care el, prin credin ă,întâmpină Venirea Domnului nostru Iisus Hristos caÎmpăratul şi Domnul tuturora, – pentru acest strigătmăre , el va fi binecuvântat nespus mai mult. Să-l urmăm şi noi, plecându-ne şi închinându-nelui Hristos! 11. Din vremea lui David şi a urmaşilor săi, aurămas cele mai minunate cântări de laudă şi de rugă-ciune spre slava Domnului. Nici o altă epocă din via a poporului credincios n-amai fost atât de bogată în sim ăminte curate şi înăl ătoa-
  39. 39. Păşunile dulci 39re fa ă de Domnul Dumnezeu ca epoca lui David, ceadominată de căldura inimii lui iubitoare de Dumnezeu. O, cât de mult valorează un scriitor şi un poetcredincios în Dumnezeu! 12. Iată cât de binecuvântat este un mare vestitor allui Dumnezeu! Pe urma lui, în toate limbile şi vremile,lucrările lui îi vor face pe mul i să-L laude pe Domnulşi să cheme Numele Lui Cel Sfânt. Cât de mult ar trebui să ne rugăm noi ca Dumnezeusă ne dea poe i şi scriitori credincioşi în Hristos! 13. Cântarea Domnului este cea mai fericită, ceamai inspirată, cea mai răsplătită – şi cea mai trainicădin toate cântările care au răsunat vreodată pe pământulacesta. Tot ce s-a cântat vreodată pentru orice altceva şipentru oricine altcineva decât pentru Domnul s-aînvechit şi s-a uitat. Numai cântarea Lui este proaspătă,dulce şi frumoasă. Ce minunat este El! 14. Încă pu ină vreme, şi nu numai că în toatelimbile pământului se vor cânta laudele Domnului, ci chiar şi to i locuitorii pământului Îi vor aducecântarea laudei lor şi închinarea rugăciunilor lor luiIisus Hristos Domnul, precum scrie profe ia Sa. 15. Curând to i potrivnicii lui Dumnezeu, atâtoameni, cât şi idei şi sisteme, Îl vor recunoaşte pe El
  40. 40. 40 Traian DorzSingurul Domn. Şi Numele Lui, Singurul NumeVrednic de închinare şi de laudă. Aşa se vor împlini, cu siguran ă, şi aceste profe ii,cum s-au împlinit şi toate celelalte. Să le credem şi le vom vedea! 16. Dumnezeu n-are nevoie să Se laude El pe Sine. Cel Bun nu Se laudă, căci bunătatea Lui estesim ită de to i. Cel Frumos n-are nevoie să Se laude, căci frumuse- ea Lui se vede peste tot. Cel În elept n-are nevoie să Se laude, căci în elep-ciunea Lui se arată tuturor... 17. Dar cei care simt bunătatea, cei care vădfrumuse ea, cei care aud în elepciunea şi se împărtăşesc fericit şi folositor din toate acestea, ei au nevoie şi ei au datoria să-L laude pe Cel Bun,pe Cel Frumos, pe Cel În elept. Căci Dumnezeu le are pe toate acestea şi mult maimulte. 18. O, dacă ar lăuda oamenii numai pe Cel Bun şipe cei buni, cât de mult ar îndemna aceasta pe to iceilal i să se străduiască şi ei să fie buni! O, dacă toate căr ile de istorie ar povesti numaitimpurile înfloritoare ale stăpânilor buni! Şi nu doarvremile cumplite ale stăpânilor tirani şi războinici! 19. O, dacă toate operele ar răspândi numaiexemplele şi isprăvile oamenilor credincioşi şievlavioşi, drep i şi cinsti i,
  41. 41. Păşunile dulci 41 spre ce modele strălucitoare ar privi atunci ochiitineretului, spre ce fapte vrednice s-ar sim i cu to ii îndemna isă se înal e! 20. Dar când în tot ce se înva ă şi se scrie, în tot ce se citeşte, se aude şi se vede este răspândit numai răul, descris numai viciul şi mocirla... arătat numai desfrâul şi păcatul, – ce gânduri să se trezească în inimile celor ce văd,şi aud, şi citesc? Şi ce fapte să rodească toate cele cu care îşihrănesc sufletele bie ii oameni lumeşti? O Doamne şi Bunule Păstor Iisus, ai milă de aceas-tă gloată care moare de foame şi de sete sufletească! Amin.
  42. 42. 42 Traian Dorz 6. VIA şI ROADELE 1. În această câmpie mănoasă şi grasă este aşezatăvia Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica Sa. Cât de minunate roade ar trebui să-I aducăDomnului via aceasta a Sa, pe care El a sădit-o cu atâtabunătate şi o îngrijeşte cu atâta iubire! Vai de cei prin care ea aduce roade amare! Binecuvânta i să fie cei ce o lucrează spre a-Iaduce struguri dulci. 2. Ce vi e drepte, ce mlădi e roditoare, ce frunzesănătoase şi ce struguri dulci ar trebui să vadă cubucurie ochii Stăpânului Ceresc, oriunde ar privi şioriunde ar vrea să Se oprească El în via aceasta! Binecuvântate sunt acestea unde sunt şi fericite de to i cei ce le aduc. 3. Ce tristă este cântarea Celui Preaiubit asupra vieiSale!
  43. 43. Păşunile dulci 43 Cu ce jalnice roade L-a răsplătit ea pe El după toatămunca şi toată jertfa Lui! După toată dragostea şi aştep-tarea Lui răbdătoare şi îndreptă ită de la ea. „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am fă-cut?“, zice cu durere Cel nerăsplătit! Şi cu dreaptă pedeapsă o amenin ă apoi Cuvântullui Dumnezeu! O, dacă ar în elege aceasta to i acei cărora le sunăacest cuvânt amenin ător! 4. Ce greu i se pare, în puterea nop ii, că nu se vamai face ziuă! Şi ce uşor i se pare după aceea că ziua s-a făcut! Ce anevoie i se pare că se va sfârşi noaptea, că se vaîmprăştia groaza întunericului, că se vor lărgi şi se vorlimpezi iarăşi hotarele zărilor, când totul este învăluit deputerea şi de spaima întunericului amenin ător şi greu! Dar după ce trece vremea nop ii şi vine vremealuminii, ce simplu i se pare că s-a făcut totul! E ca şi când nici n-ar fi fost. Aşa va fi după ultima noapte, după nimicirea totalăa întunericului. 5. Cu toată lumina adusă în lume de Evanghelia luiHristos, totuşi lumea este stăpânită încă, în cea maimare parte, de întunericul sistemelor, teoriilor şiînvă ăturilor potrivnice Luminii. Dar întunericul nu va rămâne pururi. Lumina da! 6. În slujba întunericului sunt puse acum toate mij-loacele supuse oamenilor.
  44. 44. 44 Traian Dorz Spre slava întunericului creează acum, asudă, cântăşi mor milioane şi milioane de oameni, zilnic şi zilnic. A fost parcă totdeauna aşa. Dar nu va fi totdeauna. Vor fi odată toate acestea puse numai în slujbaLuminii. 7. Vine ziua când toată această stare de lucruri va fispulberată şi o nouă ordine luminoasă se va înstăpâni peste totpământul, cum se înstăpâneşte soarele peste toată împă-ră ia întunericului spulberat. Ce simplu va face Hristos aceasta în Ziua Lui! 8. Ce fericită este părtăşia dragostei între inimilecare se iubesc cu adevărat! Acolo unde este o adevărată iubire, până şi supă-rările sunt numai nişte noi prilejuri de o şi maiputernică izbucnire a dragostei lor. O, de-ar fi aşa totdeauna între noi şi Domnulnostru. Între noi şi fra ii noştri! 9. Ce dulci sunt împăcările şi ce fericiteproaspetele împărtăşiri ale iubirii adevărate! Ce dorite sunt revederile din nou, ca soarele cucerul după ploaie. Ca zorile dimine ii cu mun ii după o noapteîntunecoasă. Ca zâmbetul grădinii cu soarele, ca snopii încă strălucind,
  45. 45. Păşunile dulci 45 ca obrajii florilor lovi i de picurii aspri, ca inimile cu inimile îmbră işate după o împăcare. 10. Aşa de dulce este împăcarea sufletului cu Dum-nezeu după o greşeală ispăşită, după o nefericită alunecare, după o trecătoare întunecare a ascultării curate, după o vinovată întoarcere a privirii de către Hristos. 11. În orice părtăşie se pot petrece, în via a asta,astfel de triste stări. Între orice iubiri pe pământ se pot întâmpla astfelde dureroase supărări trecătoare. Dar oriunde este o dragoste curată, acestea trecrepede – şi sfârşesc totdeauna în lacrimi fericite. 12. Nimeni n-a fost scutit de supărări şi oricine aiubit adevărat a avut să guste uneori şi amărăciunealacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii cei pecare îi iubeşte mai mult se uită cu supărare la el şi îşiferesc cu durere privirile de ale lui. Dar ce fericire când norii se duc, iar luminileiubite se întorc din nou cu seninătate şi căldură deunde plecaseră! 13. Sufletul meu şi fiul meu, tu nu lăsa să apunăniciodată soarele peste supărarea ta cu Domnul tău şi cufra ii tăi.
  46. 46. 46 Traian Dorz Vino cu lacrimi la El şi la ei şi spală- i vina ta cumărturisiri fierbin i şi cu înnoiri ale hotărârilor şilegămintelor tale sfinte cu El şi cu ei. 14. Fă totul să ajungi iarăşi la dulcea pace cuHristos, când bagi de seamă că ai pierdut-o. Fă totul ca supărarea Lui să treacă, îndepărtată depocăin a şi de iubirea ta caldă şi dulce. Nu- i găsi pace inimii tale şi nu da odihnă ochi-lor tăi până când nu vei primi încredin area iertării şipăcii Lui. 15. Când prea îndelungată a fost vremea asupririi... când prea nedrept şi sălbatic s-a purtat asupritorul... ce greu era să mai creadă cel asuprit că va mai venio vreme când se va putea ridica şi, uitându-se înapoi, să nu-l mai vadă pe cel cubiciul şi pe cel cu parul lângă el. Dar, o, ce dumnezeiască este această nădejde,chiar dacă este aşa de slabă ca un fir de rază palidăvenit printr-un ciob de geam, printre nişte gratiigroase şi reci. 16. Şi totuşi, prin puterea şi grija lui Dumnezeu,această vreme tot vine odată. Cât de fericit îşi descovoaie atunci spinarea lovităcel încovoiat! Şi cât de bucuros strigă el, privind încă speriatîmprejur, cu ochii scălda i în lacrimi încă, mul umindlui Dumnezeu:
  47. 47. Păşunile dulci 47 – Iată, asupritorul nu mai este!... Şi nici să nu mai fie, în veacul veacului! 17. Niciodată nu ne-a părut bine de răul nimănui...Dar atunci când am văzut pe un asupritor înlăturat... Când am văzut pe un trufaş trântit... Când am văzut zdrobit pe omul-fiară, care sim eaplăcerea să-i chinuiască pe al ii, băgând groază în celnevinovat şi asuprindu-l pe cel care nu se putea apărade el, – atunci am slăvit pe Dumnezeu cu un suflet plinde mul umire ca după o despovărare negrăită şi fericită. Slavă lui Dumnezeu, Care are grija asta odată şiodată... 18. Biserica Domnului Hristos a cunoscut pe pă-mânt atâ ia chinuitori, atâ ia asupritori şi atâteaasupriri... Toate puse la cale de marele asupritor al celor cre-dincioşi: satana. Desigur, s-au bucurat asupri ii ori de câte ori a fostînlăturat un asupritor şi o asuprire. Dar câtă vreme izvorul răului încă este, atâta vremeva exista şi primejdia unor noi asupriri şi asupritori. 19. Slăvit să fie Domnul însă, că în curând va venivremea ca fericitul strigăt de Veşnică Biruin ă: „Iată,asupritorul nu mai este!“, să răsune din toate gurilefiilor lui Hristos (Lc 10, 16; Apoc 12, 10). Binecuvântată să fie Veşnica Împără ie fără asupritoria lui Iisus Biruitorul şi Eliberatorul nostru veşnic!
  48. 48. 48 Traian Dorz 20. Cât de ferici i sunt cei care se încred înDumnezeu! Tot ce făgăduieşte Cuvântul Lui este numai strălu-cire şi bucurie veşnică pentru ei. Ajută-ne, Te rugăm, Marele nostru Dumnezeu, săne încredem cu to ii şi cu totul, pe totdeauna, în Tine. Amin. * * * Cuvinte în elepte Iubirea,-n Veşnicul Cuvânt L-a coborât pe Domnul Sfânt, spre mine, omul, pe pământ. Credin a, darul sfânt al meu, mă nal ă către cer mereu pe mine, către Dumnezeu. * Credin a-i calea mântuirii, dumnezeiescul curcubeu ce leagă sufletul cu cerul, unind pe om cu Dumnezeu.
  49. 49. Păşunile dulci 49 În credin a părintească În credin a părintească şi-n Biserica străbună, Dumnezeu vrea să-L cunoaştem şi să-I facem slujba bună; naşterea din nou, în ele s-o avem şi-n sfânta-I Cale, să-I cinstim aşa Cuvântul şi podoaba Casei Sale. Doamne, Te rugăm, noi aşa să stăm şi Venirea Ta să ne afle-aşa. Dreapta-nvă ătură care din părin i ne-a fost lăsată s-o inem cu mintea trează şi cu inima curată; naşterea din nou cu via ă nouă şi neprihănită în aceasta să ne-o ducem, rodnică şi neclintită. În iubirea neschimbată, şi fierbinte, şi plăcută să ne ducem părtăşia între fra i neprefăcută; – astfel să ne afle Domnul orişicând ar fi să vie; doar aşa am fi cu to ii ferici i pe veşnicie.
  50. 50. 50 Traian Dorz 7. GRIJA şI ÎNGRIJORAREA 1. Cine sădeşte o vie şi să nu-i pese de ea? Cine are o comoară scumpă şi să nu o îngrijească,veghind tot timpul asupra ei? Cine are un lucru preaiubit şi să nu ină cu scum-pătate la el? Se întâmplă oare ceva cu Lucrarea Domnului fărăvoia şi fără ştirea Lui? Grijă să avem – aceasta este chibzuin ă. Darîngrijorare nu – aceasta este neîncredere. 2. Dacă un fir de păr din capul unui ucenic alDomnului nu cade fără voia lui Dumnezeu (Lc 12, 7), atunci cu atât mai mult când peste întreaga Lucrarea lui Dumnezeu vine o aspră cernere nu se întâmplăasta prin voia oamenilor. Ci prin Voia şi orânduirea luiDumnezeu. Atunci să avem grijă pentru to i. Şi încrederenumai în Dumnezeu.
  51. 51. Păşunile dulci 51 3. Scumpe mlădi e curate, să nu vă teme i de nimic.Însuşi Domnul pune focul care trece uneori prin via Sa,ca să-i ardă răul şi uscăturile. Cânta i atunci, căci după ce va trece focul, nu vorrămâne arşi decât mărăcinii. Veghea i numai ca să nu fi i nici unul din voiuscătură sau mărăcine, ca să nu arde i. Dacă sunte i mlădi e roditoare, după arşi ă ve iînverzi mai frumos. De aceea, în ziua aceea cânta i. 4. Credin a cuprinde în ea însăşi realizarea visu-rilor ei şi, cu mult înainte, depăşirea tuturor mun ilorviitori. Taina credin ei este că ea se încrede total încuvintele lui Hristos. Şi se bizuieşte fără margini pe Numele Lui. 5. Când nu vezi nimic înainte, drumul este plin despaimă, aşteptarea este plină de nelinişte şi inima plinăde presim iri rele. Dar când vezi limpede tot drumul, când ştii sigurtot sfârşitul, când cunoşti mai dinainte totul ca şi cum aifi văzut după, atunci totul e altfel. Atunci aşteptarea este bucuroasă, paşii siguri şiinima plină de tărie. De aceea sunt ferici i cei ce cred. 6. Credin a priveşte lucrurile cereşti, ea se aşazădintru început la sfârşitul lor.
  52. 52. 52 Traian Dorz Ea priveşte din viitor spre prezent şi numeştelucrurile care încă nu sunt ca şi cum ar fi. Pentru că ea, crezând cuvântul profe iei, ştie sigur,ştie neîndoielnic, ştie puternic că întocmai aşa va şi fitotul. Ştie sigur că totul este în Mâna cea sigură a luiDumnezeu. 7. Acei cuprinşi în făgăduin a Domnului au în elesşi în eleg, prin lumina lui Dumnezeu, până la ce înaltgrad suferin a lor este străbătută de strălucirea unui ne-grăit de dulce viitor. Şi încredin a i de tot acest viitor luminos, omulcredin ei Îl binecuvântează pe Dumnezeu fără să seneliniştească de trecătoarele amenin ări de azi. Iată harul fără seamăn de mare al credin ei. Ea nuare nici o îngrijorare, fiindcă toată grija a încredin at-oDomnului său. 8. O, cât de dulce şi cât de bună este InimaDomnului! O, cât de gata este dragostea Lui să ierte. Bra ul Lui să cuprindă. Supărarea Lui să zâmbească. Mâna Lui să împace. Bunătatea Lui să uite. Numai dacă un strop de lacrimă curată vede înochii noştri şi un strop de credin ă sinceră în sufletul nostru. Şi un strop de amară căin ă în rugăciunea noastră. Şi un strop de dragoste fierbinte în inima noastrăpentru El.
  53. 53. Păşunile dulci 53 9. Şi tu, suflet căzut, leneş, nepăsător şi stins, nuuita nici tu că Domnul totuşi aşteaptă şi după tine să tetrezeşti şi să te ridici, să te înflăcărezi iarăşi pentruslujba Lui. Adu- i aminte cum erai cândva... Tu ocupi şi acum un loc atât de frumos în viaDomnului. Oare numai zadarnic să primeşti tu atâteabinecuvântări mereu, fără să rodeşti, fără să-I dai chiarnimic Domnului tău? Dar dacă timpul tău sfârşeşte astăzi, ce te aşteaptăpe tine? 10. Dacă „pământul“ este lumea şi dacă „sămân a“este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci „ploaia“ care oface să rodească este Duhul Sfânt. Numai atunci o sămân ă poate să aducă un rodadevărat în pământul unde este semănată şi numai atunci pâinea pe care o dă – faptelesufletelor care primesc Cuvântul Sfânt – sunt într-adevăr gustoase şi hrănitoare. 11. Binecuvântat este semănătorul iubit de Domnul, asupra semănăturii căruia El Îşi dă ploaia Sa, unindastfel harul ceresc cu lucrarea celui ce seamănă. O, ce binecuvântată roadă iese din aceastăîmpreună-lucrare! 12. Dovada că o lucrare este după voia şi dupăplacul Domnului este că Domnul binecuvânteazărodul.
  54. 54. 54 Traian Dorz Acel minunat semănător ar trebui să strige debucurie, privind cum harul ceresc se revarsă pestesămân a sa, făcând-o tot mai multă şi mai frumoasă. Acel semănător ar trebui să nu mai poată debucurie, slăvind pe Domnul pentru asta. 13. Binecuvântat popor al Oastei Domnului,semănătorul acesta eşti tu. Dă-I slavă lui Dumnezeu al Cărui har face ca oricesămân ă a ta să crească. Şi pâinea semin ei tale o face să fie atât degustoasă, încât to i străinii, chiar şi cei ce tebatjocoresc, să vină să se hrănească din ea. 14. Seamănă mai departe, popor smerit şi prigonit.Domnul este cu tine şi ploaia Lui sub care stai te vaface tot mai smerit şi recunoscător, cu cât eşti mai în-cărcat de roade. Totul este datorită Harului Său. 15. Învă ând smerenia, uită-te mereu numai sprecer cu rugăciune şi spre tine cu lacrimi. Crengile cele roditoare sunt aplecate. Şi tăcute. 16. Suflete care înainte nici nu ştiau că există unCuvânt al lui Dumnezeu, nici nu cunoşteau ceva despre Hristos, nici nu auziseră măcar că ar fi Duhul Sfânt,
  55. 55. Păşunile dulci 55 nici nu trăiseră în rugăciune, nici nu gustaseră o cântare sfântă, nici nu bănuiau ceva despre naşterea din nou, – după iluminarea adusă de turnarea Duhului Sfântprin tine – ce semănători binecuvânta i au devenit! 17. Ferice de voi, ferici i părtaşi ai Duhului Sfânt. Ferice de voi, peste care s-a turnat peste măsurăDuhul (Rom 5, 5). Împlini i şi voi cu recunoştin ă şi cu hărniciedatoria pe care o ave i fa ă de harul pe care l-a i primit! Pentru că răspunderea fa ă de Dumnezeu o ave idupă măsura harului pe care l-a i primit. 18. O, cât de mult face pentru un suflet amărât oveste de bucurie! Cât de mult face, în vremea apăsării şi a descura-jării, o ştire îmbucurătoare! Cât de mult bine le face celor căzu i într-o robie fă-ră nădejde un cuvânt încurajator! Cine aprinde o nădejde salvează o via ă. 19. Am cunoscut în vremea apăsării oameni atât defără nădejde, încât îşi ziceau întruna: Aici vom muri. În ei înşişi nu mai aveau nici o rază de speran ă, citot sufletul lor era plin numai de întunericul deznădejdiişi descurajării. Şi mul i dintre aceştia, deşi erau ca nişte mun i,s-au prăbuşit ca nişte muşuroaie. Cine îşi pierde speran a îşi pierde via a.
  56. 56. 56 Traian Dorz 20. Oamenii fără speran ă nu pot rămâne nici oclipă numai cu ei înşişi. Lăsa i singuri timp mai îndelungat, îşi pierd mintea. De aceea, aceşti oameni caută neîncetat pe câteunul din acei care sunt ca un izvor de putere şi îmbăr-bătare pentru ei, spre a se rezema de el. Vai de omul fără nădejde când rămâne şi singur. Dumnezeule al nădejdii, nu lăsa pe nimeni dez-nădăjduit. Amin.
  57. 57. Păşunile dulci 57 8. NĂDEJDE şI ÎNVIERE 1. Este o privelişte cerească să vezi câte unul dinacele suflete zdrobite de tot cum începe să învie şi să selumineze la auzirea cuvântului dătător de via ă al luiHristos, care le umple de nădejde via a. Dar ce pu ini pot să împartă cu tărie şi cuseninătate astăzi siguran a întăritoare a Cuvântuluinădejdii, în marea mul ime a sufletelor doborâte de tot! 2. O, cât de neuitate sunt astfel de privelişti carenumai acolo se pot vedea, unde este mai adâncănoaptea durerii, când pustietatea se bucură şi cei zdrobi i se ridicăla o via ă nouă şi plină! Nu-i sărbătoare mai strălucită ca Învierea asta! 3. Pentru unii, anii cei mai buni sunt anii copilăriei. Dar aceşti ani trec aşa de repede, încât nici nu ştii – decât din câteva amintiri de pe suflet şi câtevasemne de pe trup – că i-ai avut.
  58. 58. 58 Traian Dorz 4. Pentru al ii, anii cei mai buni sunt anii tinere ii... Dar voioşia săritoare şi cântărea ă a acestor anizboară aşa de curând, încât nu rămân din ea decât pu- ine prietenii şi multe păcate. 5. Pentru cei mai mul i oameni însă, anii cei maibuni sunt cei pe care nu i-au trăit încă. Anii pe care tot mai nădăjduiesc să-i ajungă, – dar adesea nu-i ajung niciodată. 6. O, cât de mul i dintre oameni, când ar putea să-şifolosească anii cei mai buni în felul cel mai bun, n-au nici mintea şi nici voin a cu care să-i foloseas-că astfel. Când vine mintea, anii cei mai buni s-au dus. 7. O, cât de mare binefacere este să afli un învă ă-tor bun şi o învă ătură bună la timpul potrivit! Dar o şi mai mare binecuvântare este când, avândaceste daruri, le ştii folosi în felul cel mai cuminte. 8. Cât de mare har este să-L afli pe Hristos, Învă ă-torul cel mai Bun şi Cuvântul Lui, învă ătura cea maibună, încă de la începutul vie ii! Pentru că începând calea vie ii împreună cu El şi umblând sub îndrumarea Lui, to i anii vie ii devin anii cei mai buni. Toate faptelelor, sănătoase şi toate amintirile lor, pline de frumuse e... Dragă suflete, oare tu ce-ai făcut cu anii cei maibuni ai vie ii tale?
  59. 59. Păşunile dulci 59 9. Nu există un gând mai binecuvântat, nu există o hotărâre mai în eleaptă şi nu există o stare mai înaltă şi mai de valoaredecât un astfel de gând: gândul de-a umbla smerit; şi un astfel de om: omul care într-adevăr umblăsmerit. 10. Umblă smerit şi ascultă smerit de Domnul tăuşi de Cuvântul Lui... De fra ii tăi şi de Cuvântul mărturisirii lor, – pentru ca nici Domnul să nu fie silit să te pedep-sească, nici fra ii să te înstrăineze. Chiar dacă ai ajuns la pedeapsa Domnului, înva ămăcar din aceasta, ca să nu ajungi în pedeapsa din carenu mai poate fi scăpare. 11. Mai înainte de a ajunge în primejdiile şi învalurile prin care va trebui să trecem ca nişte biruitori, nouă Hristos ne-a lăsat Cuvântul Său puternic: „Nuvă teme i“. Şi făgăduin a Sa cea tare: „…căci Eu sunt cu voi!“ 12. Cât de siguri ar trebui să fim noi de acesteadevăruri! Cât de puternică încredere ar trebui să avemneîncetat şi fiecare dintre noi în sprijinul pe care ni l-afăgăduit Dumnezeu! Şi cât de linişti i am străbate noi prin toatenecazurile vie ii dacă nu ne-am îndoi câtuşi de pu in căacesta este chiar aşa!
  60. 60. 60 Traian Dorz 13. Iată de ce oricine vrea mântuirea lui Dumnezeutrebuie neapărat să ajungă la Hristos. Pentru căDumnezeu a pus în Fiul Său Iisus Hristos toatăplinătatea Dumnezeirii Sale (Col 1, 19). Şi în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este subcer nici un alt nume dat oamenilor în care să poată fimântui i decât El (Fapte 4, 12). Numai El este Uşa (In 10, 9). Şi numai El este Mijlocitorul (Evr 9, 15). 14. În multe rânduri şi în multe chipuri a vorbitDumnezeu oamenilor, din cele mai vechi timpuri pânăastăzi (Evr 1, 1). Dar niciodată nu le-a vorbit atât de apropiat şiatât de cutremurător, atât de limpede şi atât de serios caacum. 15. Deci, dacă n-ai ascultat de Cuvântul luiDumnezeu până acum, acum trebuie să ascul i. Dacă nu te-ai hotărât pentru Hristos până acum,acum trebuie să te hotărăşti. Şi dacă nu te-ai îngrozit de sfârşitul care te aşteaptăşi dacă n-ai ascultat de voia lui Dumnezeu până acum, acum trebuie să te îngrozeşti. Fiindcă nicimântuirea, nici pierzarea n-au fost niciodată atât deaproape de tine ca acum. 16. Din pricina aleşilor lui Dumnezeu, El are onespus de mare milă şi bunătate chiar şi fa ă de casa lorşi de urmaşii lor până cine ştie când.
  61. 61. Păşunile dulci 61 Nimeni nu se bucură de atât de mare milă şi bună-tate din partea lui Dumnezeu ca familiile şi urmaşiialeşilor Lui. 17. Fa ă de nimeni altcineva pe lume ca fa ă deso ia, sau părin ii, sau fiii, sau fra ii, sau surorile unuicredincios ucenic al lui Hristos Dumnezeu nu Se arată atât de binevoitor. Căci to i ceilal i au parte aşa de pu in să fieîmpreună cu omul lui Dumnezeu, dar aceştia sunt celmai mult cu el. Totuşi de cele mai multe ori aceştia sunt cei maistrăini. 18. To i ceilal i sunt mai mult sau mai pu in depăr-ta i de omul lui Dumnezeu, dar ei sunt totdeauna atât de aproape. To i ceilal i îi aud numai din când în când glasullui şi îndrumările sale, dar ei au prilejul să le audătotdeauna. Şi totuşi, de cele mai multe ori, ei sunt acei ce leascultă cel mai pu in. 19. Ai lui au zilnic prilejul să se roage cu el, să cântecu el, să stea şi să lucreze cu el. Putându-se astfel faceîmpreună cu el părtaşi la o atât de mare slavă şi răsplatăde la Dumnezeu în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dar vai, cât de pu in în elege să asculte deDumnezeu, de cele mai multe ori, chiar casa lui Iacov...chiar familia lui Moise, chiar fiii lui David! Spre durerea Domnului şi spre durerea alesului Său.
  62. 62. 62 Traian Dorz 20. Suflete preaiubite Domnului, asculta i-L peDomnul şi voi aşa cum L-a ascultat acela lângă caretrăi i voi acum. Sau lângă care a i trăit. Căci nu-i de-ajuns să face i parte cu trupul din casaunui credincios, ci trebuie şi voi înşivă să vă face i, prinnaşterea din nou, părtaşi la aceeaşi credin ă ca şi el. Altfel în curând ve i fi despăr i i de el şi nu vă va folosi decât la o mai mare osândă totharul care nu l-a i ştiut folosi când l-a i avut. O, Doamne al părin ilor noştri sfin i, ajută-ne să-iştim pre ui şi urma, ca să ajungem şi noi ferici i la Tineşi la ei. Amin. * * * Cuvinte în elepte Fiul meu, chiar tu, acesta care-n rele ai căzut, care gemi sub apăsarea şi păcatul ce-ai făcut, care-no i în întinarea putredului trai stricat, dac-ai şti ce mult de Domnul eşti dorit şi eşti chemat! * Dac-ai vrea să laşi păcatul, ca pe Domnul să-L urmezi, câtă slavă, ce via ă ai primi, azi nici nu crezi; nu-i uşor să crezi cu fapta, însă dac-ai ascultat, c-o răsplată înmiită vei fi-odată-ncununat.
  63. 63. Păşunile dulci 63 Doamne, ce frumos era Doamne, ce frumos era când pe-ntinsa Ta Lucrare, pe cât ara cuprindea, tot poporul Tău avea o iubire şi-o cântare! Doamne, ce frumoşi pot fi şi acum şi-ntotdeauna cei ce pot mereu iubi, şi se pot mereu smeri, şi pot fi în toate una! Doamne, ce frumos e-atunci când avem o-nvă ătură şi-n unirea sfintei munci inem sfintele porunci c-o iubire şi-o căldură! Doamne, ce frumos ar fi dac-am fi ca înainte, dacă gândul s-ar sfin i, inimile s-ar smeri şi-ar fi-o dragoste fierbinte! ...Doamne, fă-ne iar să fim cum ne-au fost părin ii: una; cu-o credin ă să vestim, cu-o nădejde să muncim şi-o iubire-ntotdeauna.
  64. 64. 64 Traian Dorz 9. APROPIEREA şI ASCULTAREA 1. Toată nenorocirea oamenilor se trage numai dinfaptul că ei nu vor să se apropie de Dumnezeu şi săasculte ce spune Cuvântul Lui. Căci dacă s-ar apropia să asculte, ar fi cu neputin ăsă nu le placă şi să nu-L iubească. 2. Părerea necredincioasă pe care odată şi-aufăcut-o cei mai mul i dintre oameni despre Dumnezeu,ei nici nu doresc să şi-o mai schimbe, ci rămân mereu tot mai departe de Dumnezeu. Şitot mai neascultători de El. Necredin a din vremea neştiin ei se schimbă într-ocredin ă conştientă – şi aceasta este şi mai vinovată. 3. Pentru că, în vremea liniştită, oamenii nucaută să se apropie de Dumnezeu şi să-L asculte, casă-L cunoască şi să-L iubească, de aceea nici învremea cea grea, în ceasul nenorocirii, nu ştiu săcaute adăpostul Lui.
  65. 65. Păşunile dulci 65 Nu ştiu să şi-L apropie pe Dumnezeu niciodată, nu ştiu să-L cheme, ca să-i asculte şi El pe ei. 4. Oamenii, trăind străini de Dumnezeu în via a lorfericită, suferă străini de El şi în via a lor grea. Umblând fără Dumnezeu prin via ă, ei ajung fărăEl şi în moarte... Trec fără El în veşnicie şi vor petrece până în veciivecilor tot fără El. Vai, nimic nu poate fi mai înfiorător ca aceastăsingurătate veşnică fără Dumnezeu. 5. O, ce întrebare şi uşoară, şi grea este aceasta:Poate o mamă să-şi uite copilul ei? Cum să poată o mamă să-şi uite copilul ei? Şi cum poate totuşi uneori? Cunoaştem mame dulci, care n-au putut şi nu vorputea să-şi uite copilul lor niciodată; şi cunoaştem mame amare, care totuşi au putut şi pot. 6. Cât de plăcut şi cât de neplăcut este să vorbimdespre mame care îşi pot uita copilul lor! Dar chiar dacă l-ar putea uita şi chiar dacă pot –totuşi Eu nu te voi putea uita cu nici un chip – ziceDomnul. Căci te-am săpat pe Mâinile Mele... şi eştitotdeauna înaintea ochilor Mei... 7. O, Sfinte Mâini săpate de cuie şi de lovituri, dindragoste pentru noi!
  66. 66. 66 Traian Dorz Cu ce putere suntem noi scrişi pe voi şi cât de adânc suntem săpa i, spre a nu mai fi uita i niciodată! Ori de câte ori Mântuitorul nostru priveşte la voi,scumpe Mâini ale Lui, Mâini sfinte străpunse de cuie, Inima Lui se aprinde din nou de dragostea noastrăşi gândul Lui iubitor Îşi aminteşte iarăşi de noi. 8. Nici o mamă de pe pământ nu şi-a putut iubi şineuita pe copilul ei atât de mult. Pentru a-l avea necurmat sub ochii ei, nici o mamănu şi-a săpat numele copilului ei pe mâinile sale cuurme nemaişterse şi nemaiuitate niciodată, aşa cum a făcut pentru noi Dulcele nostru Mântuitor! 9. Urmele săpate pe Mâinile lui Iisus, Domnulnostru, suntem noi... sunt pre ul cu care ne-a răscumpărat El, sunt dovada că noi suntem ai Lui şi sunt semnul cât de mult ne-a iubit El. 10. Poate totuşi o mamă să-şi uite fiul ei? Poate că da! Se poate să poată! Dar noi nu se poate să fim uita i de Hristosniciodată. Iată atunci de ce se bucură El atât de mult de noicând Îl urmăm! Şi iată de ce suferă El atât de mult când, cu toatădragostea Lui fa ă de noi, rămânem totuşi neascultători. 11. Iată de ce ne găteşte şi ne împodobeşte El atâtde mult locul nostru cel de lângă El în veşnicie.
  67. 67. Păşunile dulci 67 Şi iată de ce Se uită El atât de trist la locul gol alcelor ce nu vor să vină acum la El. Şi care nu vor fi nici în Împără ia Sa. 12. Taina puterii şi taina păstrării în neprihănire, taina biruirii ispitelor şi taina rămânerii în smerenie este ascultarea de Domnul şi este amintirea izbăvi-rii Sale arătate fa ă de noi. 13. Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieşi încalea sufletului nostru, totuşi nici una nu ne poate birui,dacă Domnul e cu noi. Oricât de viclene ar fi ispitele şi oricât de atrăgător ar fi păcatul, totuşi nimic nu ne va putea clinti, nici nu ne vaputea abate de pe urmele Domnului, dacă neîncetat vom asculta la Cuvântul Lui. Şi dacă niciodată nu vom uita de unde ne-a scos El. 14. Însă tocmai în aceste două păr i umblă şi vrăj-maşul să ne înşele: să nu ascultăm de CuvântulDomnului şi să uităm groapa de unde ne-a scos El, cu pre ulrănilor şi al mor ii Sale. 15. Fra ii şi surorile mele, e mai uşor să te fereşti sănu cazi în prăpastie decât, după ce ai căzut, să mai ieşiiarăşi de acolo. E mai uşor să previi boala decât s-o vindeci. E mai uşor să- i păstrezi cură ia decât s-o dobân-deşti din nou după ce ai pierdut-o.
  68. 68. 68 Traian Dorz Nu uita i, nu uita i niciodată îndemnul Domnului:„Ce zic vouă, zic tuturor: veghea i!“ 16. Când vorbi i altora, gândi i-vă, în luminaCuvântului Sfânt, totdeauna cu teamă şi cu grijă lastarea voastră înşivă. Mustrând păcatele altora, să vă usture propriavoastră stare. Luminându-i pe al ii, să vede i necurmatde calea voastră. Propovăduind altora sfin enia, ave i mereu grijă deochiul vostru. 17. Căci de cele mai multe ori, când crezi că tu staibine, poate să te lovească ceva. Şi când crezi că mergi cel mai frumos, i se poatepune o piedică. Veghea i mereu, veghea i neîncetat deci. Cu câtvezi mai multe slăbiciuni la al ii, cu atâta să- i fie maiteamă de tine însu i. 18. Sunt uneori vremuri în care nouă ni se pare căbra ul Domnului stă în nelucrare... Ni se pare că mâna celui rău este lăsată slobodă săfacă tot ce vrea împotriva celor credincioşi. Că asupritorul îi poate chinui nepedepsit pe ceinevinova i. Că judecătorul nedrept îi poate condamna cum îiplace. Că făptuitorul îi poate fura şi lovi. Că hulitorul îi poate ocărî în voie. Că mâna vrăjmaşului poate să-i apese, să-i bată,să-i îngroape după voie pe cei nevinova i.
  69. 69. Păşunile dulci 69 O, cât de mult se înşală atunci cei ce cred aşa! Şi mai ales cei ce fac aşa! 19. În zilele acelea î i trebuie o credin ă mai tare caoricând, ca să nu te clatini şi să nu te îndoieşti de grijaşi de dragostea lui Dumnezeu. Î i trebuie o mare încredere şi o deosebită lumină,spre a vedea că totuşi nu cel rău este atotputernic, ci Cel Bun este! 20. Noi nu suntem în mâinile oamenilor, ci suntemîn Mâinile lui Dumnezeu. Chiar şi acei care cred că noi suntem în mâinile lorsunt şi ei în Mâinile Lui. Nimeni, niciodată nu poate face decât atâta cât i-arânduit sau i-a îngăduit Dumnezeu. O, Dumnezeule Bun, rânduieşte ca cei buni să facătot binele pe care îl doresc şi nu îngădui ca cei răi să facă tot răul pe care îl pot. Amin.
  70. 70. 70 Traian Dorz 10. PREZENT şI VIITOR 1. Dar cum şi Hristos Domnul nostru, Căpetenia şiDesăvârşirea noastră (Evr 12, 2), a fost dat pentru o vreme în mâinile oamenilor,după planul mai dinainte al lui Dumnezeu, iar dupăaceea to i oamenii au fost da i în Mâinile Lui (Mt28, 18), tot aşa acum, prin acelaşi Tainic PlanDumnezeiesc, şi noi suntem la fel. Dar curând ne va veni în ajutor Bra ul Domnului şiatunci tot răul va fi ca o nimica sub talpa picioarelornoastre (Rom 16, 20). Cine va răbda până la sfârşit va vedea şi se va ferici. 2. Numărul celor care cred în urmă este îmbucu-rător de mare, este o mul ime cât stelele cerului şi câtnisipul mării (Apoc 7, 9). Dar numărul celor care au crezut înainte este întris-tător de mic.
  71. 71. Păşunile dulci 71 Şi chiar din acest număr mic, unii au fost adeseoriîndoielnici. Şi tot atât de slabi. 3. E un mare merit înaintea lui Dumnezeu să crezioricând, numai să crezi sincer. Să crezi puternic. Să crezi până la moarte. Dar este un nespus mai mare merit să crezi de laînceput, pentru ca nu numai prin prezen a ta lângă Hristos sau prin suferin ele tale alături de El, ci şi prin lucrarea propriei tale credin e să aju i lamai grabnica biruin ă a credin ei în al ii, până ce vorcrede to i. 4. Vor fi binecuvânta i to i acei care vor crede,până la sfârşit, văzând Dumnezeirea lui Hristos, dar cei care au crezut de la început vor fi străluci işi unici. De aceea, Maica Domnului, Sfin ii Apostoli şiprimii ucenici vor avea o veşnică pre uire şi cunună înceruri, fiindcă ei au crezut când încă nu văzuseră nimic,decât un om. Şi încă unul din cei mai dispre ui i oameni. 5. Astăzi cine crede în ceea ce ni se vesteşte, darîncă nu s-a împlinit? Cine crede în Venirea Domnului cea foarte apropiată? Cine crede cu adevărat în Judecata Lui, care varăsplăti fiecăruia după faptele sale? Cine crede în via a veşnică şi în osânda veşnică? Cine crede în Cuvântul lui Dumnezeu cu adevărat?
  72. 72. 72 Traian Dorz Ferice de cine crede cu adevărat, căci acela şi îm-plineşte acum şi în veac, cu fapta, această credin ă. 6. Ce grozavă este răsplătirea când este generală! Ce deznădăjduită este căderea când este chiar atuturor şi ce adânc este întunericul când nu mai este nici orază de lumină de nicăieri! 7. Aşa este rătăcirea omenirii: totală! Aşa este căderea noastră: totală! Aşa era întunericul meu înainte de-a veni Hristospe pământ între noi, în mine, în to i: total! 8. Nu numai că eram rătăci i cu to ii. Dar eram şirătăci i cu totul. În orbia noastră, fiecare avea drumul său, ideilesale, interesele sale, nebunia sa. Nimeni nu inea seama de nimeni. Nici unul nu asculta de nici unul. Fiecare era vrăjmaş fiecăruia. Vai, ce cumplit este haosul în care zac oameniicare nu s-au suit în Hristos. Sau care au căzut din El! 9. Dar Dumnezeu, Care este atât de bogat înîndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,măcar că eram mor i în greşelile şi în păcatele noastre,ne-a adus la via ă împreună cu Hristos, prin Harul Său(Ef 2, 4-5). El a făcut să cadă asupra Fiului Său Iisusnelegiuirea noastră, a tuturor, pentru a nu mai cădea noi sub ea...
  73. 73. Păşunile dulci 73 10. Hristos Domnul nostru S-a sfin it El pentru noito i, ca noi to i să ne putem sfin i prin El (In 17, 19;I Cor 1, 20). S-a făcut El ascultător până la moarte (Flp 2, 8), pentru ca, prin ascultarea Lui, noi to i să ajungemla o stare după voia lui Dumnezeu. O, ce minunată este taina întrepătrunderii acesteia aLui cu noi! Şi a noastră cu El! 11. Desigur, în elepciunea lui Dumnezeu ar mai fiputut găsi şi alt mijloc pentru mântuirea noastră, daroricare altul ar fi fost, nu era cel mai cutremurător. S-ar fi putut da şi alt pre pentru răscumpărareanoastră, dar oricare ar fi fost, nu era cel mai mare. Ca Jertfa dragostei. Ca dragostea Jertfei. 12. S-ar mai fi putut găsi şi o altă jertfă pentru în-dreptă irea şi iertarea noastră, dar oricare ar fi fost ea,nu era cea mai scumpă. Iubirea ar mai fi putut găsi şi o altă cale decât su-ferin a – dar oricare ar fi fost aceasta, nu era de-ajuns. Numai iertarea suferin ei. Şi suferin a iertării. 13. După pre ul care a fost dat pentru răscumpăra-rea noastră se vede nu numai cât de scumpă era aceastărăscumpărare, dar şi cât de mari erau fărădelegile noastre, aletuturor împreună şi ale fiecăruia din noi în parte.
  74. 74. 74 Traian Dorz 14. Zdrobit prin suferin ă înseamnă cea mai cutre-murătoare jertfă şi cea mai mare iubire. Nu poate să mai existe o alta asemenea ei. Şi numai aceasta a fost de un aşa de mare pre cumcerea Dreptatea, pentru ca să poată într-adevărcorespunde cu prisosin ă cerin elor Sfin eniei şiJudecă ii Dumnezeieşti, spre a putea face o desăvârşită şi totală răscumpă-rare pentru noi to i, cei care eram total pierdu i. 15. Nici o minte omenească nu va fi în stare să cu-prindă, în mărimea ei nebănuită, Jertfa adusă de Hristospentru mântuirea omului şi a omenirii. Iată ce înseamnă păcatul. Cu câtă uşurin ă l-a făcut omul – şi cu câtă greutatea trebuit să-l ispăşească Dumnezeu! 16. Cât de uşor se face ruptura, dar cât de greu semai poate reface [întregul]! Cât de uşor este să te prăbuşeşti, dar cât de greueste să te mai po i ridica din nou! De aceea, sufletul meu şi fiul meu, cutremură-te înfa a Jertfei Dragostei lui Dumnezeu şi în fa a vinovă iei tale. Şi înva ă cum să te ii curat. 17. De ruşine vor rămâne numai aceia care s-auîncrezut în satana, cel mincinos, care i-a min it că, dacăvor păcătui, vor fi ferici i. Şi aceia care s-au luat după duhul nebun şi lumesccare i-a înşelat că, dacă îl vor urma, vor afla în el bucuria.
  75. 75. Păşunile dulci 75 18. Aceia care umblă şi luptă plini de lăcomiabanului, a slavei lumeşti şi a deşertăciunilor care pieratât de curând sunt totdeauna neferici i. Toate acestea îl lasă pe omul care le caută gol şichinuit, în moarte şi în veşnicie. Numai cu povara zdrobitoare a păcatului pe carel-a făcut umblând după ele. 19. Mărturisi i cu putere şi cu îndrăzneală Cuvântullui Hristos şi nu vă teme i niciodată. El nu vă va lăsa deruşine. Umbla i cu adevărul şi nu vă teme i. El nu vă valăsa ruşina i nicicând şi niciunde. Trăi i cinstit, cuviincios, drept şi în elept cu Hristos– şi nu vă teme i, nu ve i rămâne de ruşine nici lajudecata oamenilor, nici la cea a lui Dumnezeu. Ve i vedea! 20. Însetat este totdeauna orice suflet omenesc... Numai apele din care fiecare merge să se adapesunt mereu altele. Lupta şi alergarea pentru stăpânirea setei sufletuluieste la fel în fiecare om. Numai izvoarele la care merge fiecare suflet sprea-şi potoli setea, acestea nu sunt la fel. O, Dumnezeule al Milei, îndreaptă toate sufletelenumai spre izvoarele Tale. Numai acolo este adevăratapotolire a setei noastre. Amin.
  76. 76. 76 Traian Dorz Părtăşia adunării... Părtăşia adunării unde ne-a născut Cuvântul să ne-o inem cum ne-a dat-o prima dată legământul; naşterea din nou ce-acolo am primit-o prima dată să ne-o ducem pân’ la moarte, sfântă, trează şi curată. ine-ne, Iisuse Sfânt, în întâiul legământ, treji şi vrednici să ne ştii până când va fi să vii... Duhul cel smerit şi sincer ce-l aveam întâia oară să ne fie-ntotdeauna scumpa inimii comoară; naşterea din nou s-arată, şi rămâne, şi rodeşte numai unde duhu-acesta sincer şi smerit domneşte. Dumnezeule-al Credin ei şi-al iubirii-adevărate, dăruieşte-ni-le-acestea şi păstrează-le curate; naşterea din nou în ele ne-o sfin eşte şi ne-o ine, ca să po i cu bucurie să ne vezi rodind în Tine.
  77. 77. Păşunile dulci 77 11. SETEA şI IZVORUL 1. O, cu câtă sete aleargă bie ii oameni la izvoareledistrac iilor vinovate, la citirea căr ilor otrăvitoare, la ascultarea lucrurilor deşarte, la scufundarea în mocirla căldu ă şi leneşă a spurcă-ciunilor min ii şi ale trupului lor, ticăloşindu-şi sufletul! Sufletul lor cel însetat după cură ie, – dar îndopatcu stricăciuni, cel însetat după lumină, – dar cufundat în întuneric! Şi cât de aproape este de fiecare dintre ei Izvorulîmbelşugat al Apelor Vie ii: Hristos! 2. O, voi, to i cei înseta i, nu mai merge i la foc, –veni i la ape. Nu mai merge i la păcate, – veni i la biserică. Nu mai merge i la satana, – veni i la Hristos! 3. Voi, cei înseta i după neprihănire, după har,după sfin ire, după dragoste, după orice trebuin ă adâncsufletească,
  78. 78. 78 Traian Dorz nu vă mai duce i să le căuta i acestea acolo unde nueste Hristos. Ci veni i la El, căci numai prin El le ve i putea aflatoate acestea, nu numai nespus mai fericite, dar şinespus mai mult decât gândi i sau crede i voi. 4. Nu există o mai mare binefacere pentru lumedecât neprihănirea şi nici un mai mare binefăcător pentru oamenidecât un om neprihănit. Dar ce pu in îi pasă lumii de ea şi ce pu in le pasă oamenilor de el! 5. Numai când neprihănirea piere cu totul, atunci sevede ce a fost ea pentru lume. Când lumea, fără neprihănire, ajunge plină de spur-căciune şi de nedreptate, de ho ie şi de necinste, de desfrânare şi de crime, de silnicie şi de oroare, – abia atunci se vede ce a însemnat neprihănireacând era, frânând răul şi oprind nimicirea. Dar cui nu i-a păsat de ea când pierea, în zadar îiva mai păsa când a pierit. 6. Când un om neprihănit mai este încă undeva, eleste ca o sare acolo, împiedicând întinderea stricăciunii. Şi ca o lumină, împrăştiind întunericul. Vai de stricăciunea fără sare şi de întunericul fără lumină.
  79. 79. Păşunile dulci 79 Dar multora, omul cel neprihănit le este şi ca unghimpe în ochi şi ca un epuş în coastă. Prezen a lui le aduce mereu aminte celor din jurulsău de Dumnezeu şi de Cuvintele Lui Sfinte. Vederea lui le împiedică lor lucrarea stricăciunii. Şiputerea care este peste el îi îndeamnă spre mântuire, – iar oamenii lumii acesteia nu iubesc neprihănireaşi nu-L doresc pe Dumnezeu! De aceea ei urăsc tot ce le aduce aminte de El. 7. Când piere omul lui Dumnezeu, la prea pu inioameni le pasă cu adevărat de această pierdere (Isaia57, 1-2). Prea pu ini îşi dau cu adevărat seama depierderea cea mare pe care o lasă în urma sa un om allui Dumnezeu. Prea pu ini îşi dau seama că omul cel neprihănitlasă, la moartea lui, un gol mult mai mare decât locul pecare îl ocupa când era în via ă. 8. Voi, to i care ave i o răspundere pentru o cetate,pentru un popor, pentru omenire, lua i seama şi să văpese de neprihănire. Ocroti i-o până nu piere dintre oameni. Căci nimicnu mai pute i pune în locul ei. Iar o societate murdară nu poate să trăiască. 9. Despre însemnătatea postului, ştim cu to ii. Despre roadele lui, suntem încredin a i mul i... Dar despre felul cum trebuie împlinit postul, ştimîncă prea pu in; însă despre fericirea împlinirii acestoracu fapta nu ştim câ i ştim.
  80. 80. 80 Traian Dorz 10. Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştimcu to ii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşe-zate de la început, şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nutrebuie să-l trâmbi ăm, că ştie Domnul Dumnezeu câtpoate şi cât face fiecare din împlinirea poruncilorînfrânării... Dar sunt mereu tot mai pu ini cei care se maiinteresează de asta acum, când lumea face tot ce poatespre a se îmbolnăvi şi a muri cât mai grabnic deîmbuibare şi de desfrâu. 11. Dincolo de oprirea de la mâncare sau de laanumite mâncări, în toate zilele rânduite postului sau numai înanumite zile deosebite, cine mai gândeşte şi la cele care mai trebuie nea-părat să înso ească adevăratul post? Câ i gândim, câ i luăm seama şi mai ales câ i neoprim, ferindu-ne de ceea ce credem că ne este îngăduitoricând? Câ i renun ăm la dorin a la care credem că avemdreptul în orice timp? 12. Datorită acestor înfrânări cerute şi poruncite deCuvântul lui Dumnezeu, postul este neplăcut omuluifiresc. Şi pare fără nici un folos pentru cel care îl face.Ce mare este amăgirea că acum se poate orice! O, mai târziu, cum vor vedea că nu s-a putut chiarorice!
  81. 81. Păşunile dulci 81 În zilele postului, ispitele sunt şi mai mari, şi maimulte, de aceea să fim şi mai veghetori. 13. Oricine se scoală, acela se ridică, înăl ându-sespre lumină. Dar omul, cu cât se scoală mai repede, cu atât seluminează mai mult. Oricine porneşte tot ajunge odată. Numai că, cu câtporneşti mai devreme, mergi mai frumos şi ajungi mailiniştit. Oricine începe tot isprăveşte odată. Numai că, cucât începe mai din timp, lucrează mai chibzuit şi sfâr-şeşte mai rodnic. 14. Numai în lumina lui Dumnezeu vezi luminos şivezi clar, vezi sănătos şi vezi realitatea, vezi adevărul şiîn toate direc iile. Fără Hristos, cazi în falsele călăuziri, cazi în amă-girea luminilor rătăcitoare, care duc la zăpăceală, lanebunie şi la pierzare. De aceea, tinere, luminează-te! 15. Scoală-te şi vino la soare. Soarele î i va da lumină şi sănătate, voioşie şiclaritate, vigoare şi lărgime. Hristos te va lumina şi te va face luminos. Vino şi tu, oricare ai fi, care trăieşti în întunericulpăcatelor, al deziluziilor, al falsită ilor şi al necredin ei. Scoală-te şi vino şi vei fi luminat de Hristos. Iar dacă ai venit, rămâi în lumină, şi umblă înlumină, şi rodeşte în lumină... şi vei deveni şi tu luminos ca o parte din El.
  82. 82. 82 Traian Dorz 16. Un suflet care de tânăr a ascultat de acest cuvânt,sculându-se, va avea parte de o mare lumină, devenind elînsuşi un luminător ascultat de multe suflete. Şi pre uit de mul i aleşi. Înaintaşii lui vor fi binecuvânta i din pricina lui, iar urmaşii lui vor fi înconjura i cu dragoste şipre uire nemărginită tot din pricina sa. 17. Peste cel ce vine şi rămâne la Hristos, Harul luiDumnezeu se va revărsa neîmpiedicat şi din belşug, întoate privin ele. Şi prin el, peste al ii. Acest har îl va face să devinăun prilej de mari binecuvântări pentru NumeleDomnului şi pentru Lucrarea Lui. Şi pentru cei care se vor împărtăşi din lumina luiHristos din ele. 18. Cură ia omului credincios dinăuntru ca şi fru-muse ea din afară sunt nu numai o cinste pentru Nu-mele lui Hristos, Care a putut înăl a prin harul Său oasemenea zidire luminoasă dintr-o dărâmătură, dar va fi totdeauna şi o pildă, şi un îndemn pentruoricine va mai dori să devină ca el, o Casă a Domnului,un Templu al Duhului Sfânt (I Cor 6, 19). Iată ce va face Hristos şi din tine, suflete ascultătorde El, dacă te scoli, dacă te luminezi şi dacă începi sătrăieşti statornic în lumina Lui. 19. Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se în-dreaptă niciodată, ca şi cine aude numai cuvinte aspre.
  83. 83. Păşunile dulci 83 Cine vorbeşte numai despre dragostea luiDumnezeu şi nu pomeneşte niciodată şi despreDreptatea şi Judecata Lui, acela îşi înşală şi sufletulsău, şi pe ascultătorii săi. Ca şi cel care vorbeşte numai despre judecată şidespre pedeapsă. 20. O, vestitori ai Adevărului Dumnezeiesc, lua iaminte la Amândouă Fe ele acestea ale lui Dumnezeu. Vorbi i despre întregimea Cuvântului Sfânt. Vesti i întreg Adevărul Evangheliei lui Hristos. Mărturisi i tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20, 27), căci numai aşa vă ve i face întreaga datorie fa ă deAdevăr şi fa ă de cei care au nevoie să-l cunoască înîntregime, spre a nu se înşela din pricina voastră. Dumnezeul Adevărului să vă lumineze deplin înasta. Amin.

×