Traian Dorz: Eterna iubire

2,700 views
2,524 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
2,700
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
209
Actions
Shares
0
Downloads
89
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Traian Dorz: Eterna iubire

  1. 1. Eterna Iubire 1 Traian Dorz Eterna Iubire
  2. 2. 2 Traian DorzCoperta I: Liliana Bali Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Eterna iubire / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2007 ISBN 978-973-710-079-5 821.135.1-97 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-079-5
  3. 3. Eterna Iubire 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 14 TRAIAN DORZ ETERNA IUBIRE Scurte cugetări duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
  4. 4. 4 Traian Dorz Tot ce i-am scris aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă, în Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi ai să-n elegi tu mai târziu.
  5. 5. Eterna Iubire 5 Eterna Iubire... Eterna Iubire e Raiul Divin din care ni-e dată iertarea deplin, din care se varsă al Vie ii Izvor în veacul acesta şi cel viitor şi-oricăruia-n parte, şi tuturor tot, că-n Ea toate, toate se cred şi se pot. Eterna Iubire e Jertfă şi Har, Lumină deplină şi fără hotar, Răbdare tăcută şi dulce sărut în care se-ngroapă amarul trecut, din care rămâne un drag viitor de cântec cu lacrimi şi dulce fior. Eterna Iubire e Poarta de Vis prin care se intră în Cerul deschis, e puntea de raze întinsă pe zări, pe care se trece cu sfinte cântări spre Casa de Aur cu steagul cel pus, în care aşteaptă Doritul Iisus. Eternă Iubire, fii pururi cu noi, curată iubirea ne-o treci prin noroi, fierbinte ne-o ine în vremea de ger, frumoasă ne-o-ndrumă pe calea spre cer, deschisă ne-o ine pe-al inimii drum, spre tot ce ni-e încă departe acum.
  6. 6. 6 Traian Dorz Eternă Iubire, coboară-ne har, să trecem iubirea prin tot ce-i amar, s-o ducem cu zâmbet prin tot ce e plâns, să facem cântare din geamătul strâns, alături ducând-o frumos până Sus, şi-atunci s-o sărute pe lacrimi Iisus.
  7. 7. Eterna Iubire 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Iubire, Slavă veşnică ie! Pentru Iubirea Ta cea nespus de mare cu care ne-ai căutat pe unde eram căzu i, cu care ne-ai luat pe umărul Tău şi ne-ai adus sub Crucea Ta de unde în genunchi am putut să vedem, cum nu se mai poate vedea de nicăieri altundeva, cât de mult ne-ai iubit Tu. Pentru Iubirea Ta cea nespus de dulce cu care înso eşti toate căile noastre, cu care ne alini toate durerile şi ne legi toate rănile, şi ne ascul i toate rugăciunile, şi ne împlineşti toate cererile, şi ne binecuvântezi toate iubirile: de părin i şi de so i, de fii şi de fra i, între care sim im ca nicăieri altundeva cât de mult ne iubeşti Tu. Şi pentru Iubirea Ta nespus de minunată cu care ne pregăteşti un loc la Tine, cu care vei veni să ne iei în Cer, spre a ne putea face moştenitori străluci i ai acelei avu ii nestricăcioase şi neîntinate pe care ne-o vei da când, primindu-ne, ne vei binecuvânta cu un sărut veşnic, în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Slavă veşnică ie, Eterna noastră Iubire şi Marele nostru Dumnezeu, Iisus Hristos!
  8. 8. 8 Traian Dorz Dragostea adevăratăDragostea adevărată Numai dragostea cea sfântănu sfârşeşte la mormânt, dintr-o inimă curatăvie ile de ea legate totdeauna-i credincioasăau un veşnic legământ. şi rămâne neschimbată.În cele mai grele zile Pe părin ii tăi iubeşte-iaminteşte- i totdeauna pân’ la moartea lor şi-a ta,de Hristosul tău Cel Unul, nimenea ca ei pe lumede iubirea ta cea una. nu te va iubi aşa.Numai dragostea-i o stâncă În iubire şi-n cântare,într-o lume clătinată, când trăieşti lângă Hristos,numai ce-a zidit iubirea fericit vei duce-o via ănu se sfarmă niciodată. totdeauna de folos.Numai dragostea trăieşte, Pe to i oamenii din lumecând în lume totul piere, să-i iubeşti, copilul meu,numai ea rămâne-aceeaşi dragostea de fra i e drumulşi-n năl are, şi-n cădere. dragostei spre Dumnezeu.
  9. 9. Eterna Iubire 9 1. INIMA ŞI MINTEA 1. Să-L iubim pe Dumnezeu din toată inimanoastră şi cu tot cugetul nostru. Cu toată iubirea inimii – şi cu tot cugetul min iinoastre. O, cât de mult spun aceste cuvinte! Pentru că nimic nu-i mai necesar decât Dumnezeuşi apoi iubirea cea adevărată şi statornică până la capăt. 2. Iubirea este în stare să facă singură cât toatecelelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şipe toate celelalte. Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru tim-pul cât ine această iubire. Dar iubirea care ine până la capăt este binecuvân-tată veşnic şi veşnic. 3. Iubirea care ine numai o vreme poate avea unpre mărginit sau poate să nu aibă nici unul. Dar cea care ine până la capăt, aceea are un prenepre uit.
  10. 10. 10 Traian Dorz Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iu-bire până la capăt nu este decât una. 4. Lumea avea nevoie şi de Adevărul şi de Iubireape care le aducea Domnul Iisus. Dar Adevărul, ca să fie totdeauna în eles, avea ne-voie de dovada minunilor. Iubirea, ca să fie urmată, avea nevoie de dovadajertfei. Şi numai Hristos le-a putut arăta pe amândouăacestea. De aceea, Adevărul Lui este Unicul Adevăr vred-nic de primit. Şi iubirea Lui, unica iubire vrednică de urmat. 5. Adevărul este învă ătura lui Hristos. Iubirea estepilda Sa. Şi ele, amândouă, sunt El. Căci una străluceşte prin cealaltă: adevărul priniubire şi iubirea prin adevăr, iar amândouă, prin eternitatea lor dumnezeiască. 6. Ca să po i cunoaşte pe cineva cu adevărat, ui-tă-te cum a iubit. Cine n-a iubit până la capăt, acela nu-iadevărat. Dacă după acestea cau i să cunoşti pe cineva, a-tunci nu te vei înşela niciodată. 7. Pe Hristos Îl po i cunoaşte ca Unic în toate,pentru că El în toate a fost desăvârşit. Nici un alt om n-a putut fi astfel. De aceea El n-a fost numai om.
  11. 11. Eterna Iubire 11 8. Tot astfel, cei care sunt mai asemănători cu Iisussunt aceia care întrunesc în ei cel mai înalt, mai frumos,mai mult toate ale lui Iisus. Dar mai ales dragostea neschimbată ca a Lui. 9. Dragostea lui Dumnezeu este minunată nu nu-mai că ea este până la capăt, ci mai ales că ea este până la capăt pentru to i, chiar şi pentru vânzătorul Său, chiar şi pentru călăii Săi. 10. Diavolul lucrează cu vicleşug mai întâi prin ini-mă, apoi prin minte. Mai întâi îl face pe om să se lase târât spre pofteleinimii. Iar când inima i-a ajuns plină de bucuriile spur-cate, îndată după aceea şi mintea o urmează, ajutândinimii să-şi spurce via a şi mai mult (Mc 7, 21-23). 11. Cele mai grele şi mai blestemate gânduri, dia-volul nu le pune în mintea omului, ci le pune în inima lui. Că dacă le-ar pune în minte, omul, oricât ar fi derău şi oricât ar fi mintea lui de întunecată, totuşi, gân-dind la ele, tot s-ar îngrozi. Fiindcă n-ar putea să nuvadă şi urmarea lor. Dar dacă le pune în inimă, inima nu gândeşte nicio-dată la urmări. 12. Inima este gata să sară să-şi împlinească îndatăorice pornire ce vine în ea. Căci inima n-are ochi. Dar mintea are.
  12. 12. 12 Traian Dorz 13. Satana totdeauna atacă mântuirea omului maiîntâi prin partea inimii. Fiindcă prin partea aceasta omul este totdeauna celmai slab. Şi aici cedează cel mai uşor. 14. Când săgeata aprinsă a unei priviri ispititoareeste îndreptată direct spre inimă, când pofta vreunui păcat atrăgător este aşezată chiarîn fa a inimii, când flacăra unei fapte de ruşine este aruncată pes-te zid înăuntrul inimii, atunci inima îndată ia foc!... Ca o pădure uscată. Şi cine mai poate salva apoi ceva din ea? Flăcările se întind şi cuprind aşa de grabnic şi dedeznădăjduit totul, nimicind fără cru are orice comoarăcurată şi orice rod bun din ea. 15. Cât de treze trebuie să vegheze mintea şi duhulnostru asupra inimii noastre totdeauna! Nu numai atunci când gândurile negre vin cu gră-mada înăuntrul nostru, dar şi atunci când vine mai ales unul puternic. 16. Căci, pe când din cele ce vin cu grămada pot sărămână doar unele, ca să se aşeze pe inima noastră, sau pot să zboare toate, să nu rămână niciunul, acela unul singur care vine se aşază întotdeauna cao ghea ă pe inima noastră şi apoi pătrunde în ea. 17. Desigur, nu po i opri ciorile să zboare peste casata, dar le po i opri să-şi facă cuib acolo, în casă sau pe ea.
  13. 13. Eterna Iubire 13 Nu ciorile care zboară sunt primejdioase, ci aceleacare se opresc şi fac cuib. Nici gândurile rele – nu le po i opri să- i vină, darle po i alunga totdeauna, ca să nu-şi facă loc în inimata. Nu gândurile care vin şi trec sunt primejdioase, cigândurile care se opresc şi pătrund în inimă. De aceea ochii min ii noastre trebuie să fie tot-deauna treji, pentru a nu da voie acelui gând care se o-preşte în inima noastră. 18. O, când un gând se repede ca un lup să- i muşteinima sau ca un uliu se roteşte pe deasupra ei, căutândsă găsească un loc să se aşeze în ea, luptă, frate, luptă, soră, cu toată puterea ta şi-l alun-gă de la tine. Luptă cu rugăciune, luptă cu post, luptă cu lacrimişi cu jertfă. Căci de multe ori, după cinci minute va fi preatârziu. O dată ce săgeata arzătoare i-a străpuns scutul ini-mii şi a început să ardă înăuntrul ei, numai bunul Dum-nezeu ştie cum se va stinge şi ce prăpăd poate să facă îninima ta. Şi apoi, prin ea, în cine ştie câte alte inimi! 19. Cine are o busolă şi se orientează după ea ştietotdeauna cu o siguran ă deplină încotro se duce. Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi se conducemereu ascultător după el, acela ştie totdeauna unde vaajunge.
  14. 14. 14 Traian Dorz Acela ştie sigur că el se duce spre Dumnezeu. Ştie să se ducă după Dumnezeu. Şi ştie că va ajunge la Dumnezeu. 20. Omul care iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi care face voia lui Dumnezeu, şi care, cu toată supunerea şi grija, se sileşte totdea-una să calce pe urmele lui Hristos şi ale sfin ilor Săi, întoate zilele sale, acela ştie sigur că el vine de la Dumnezeu, că umblă cu Dumnezeu şi că ajunge la Dumnezeu. O, Dumnezeul nostru, ajută-ne aşa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Avu ia cea mai scumpă este dragostea curată ce-o adună şi-o păstrează o credin ă-adevărată; avu ia asta creşte în cuvânt şi faptă bună şi aduce, cui o are, a virtu ilor cunună.
  15. 15. Eterna Iubire 15 2. IUBIREA ŞI NĂDEJDEA 1. Sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu va umblaca să placă lui Dumnezeu. Un astfel de suflet se va îmbrăca totdeauna pentruochii Stăpânului şi Mirelui său Iisus, iar nu pentru ochiicei desfrâna i ai lumii şi ai păcatului. Numai atunci îmbrăcămintea sa va fi evlavioasă şichipul său va fi curat. 2. Pentru sufletul iubitor de Hristos nu-i nevoiemereu de observatori care să-l tot oprească şi să-l totmustre. Pe un astfel de suflet are cine să-l îndrumeoricând şi în orice lucru. Este Duhul Sfânt al Dumnezeului la Care ştie el săse roage, şi El îl va face totdeauna atent şi treaz la tot ceface, fără a-i lăsa niciodată vreo îndoială a inimii asupravoii lui Dumnezeu pe care trebuie s-o urmeze. 3. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, do-reşte să facem cu bucurie şi din toată inima (Col 3, 23).
  16. 16. 16 Traian Dorz Şi orice facem pentru semenii noştri să fie tot aşa. Căci de ceea ce nu-I putem da Lui şi alor Lui cubucurie, El se lipseşte cu întristare şi ne lasă, plecândînsetat şi trist. Atunci, fie vasul nostru cât de plin, în zadar este totce avem. 4. Dacă îl întrebi pe cel venit la tine: „Vrei să mă-nânci?”, nu numai că nu- i va spune: „Vreau!” Dar, vă-zând că nu-i dai cu bucurie, va refuza, chiar dacă te veipreface că vrei să-i pui pe masă. Fiindcă dincolo de vorbe se vede inima omului. Cine întreabă nu dă bucuros. Cine dă bucuros, acela nu întreabă! 5. Dacă pofteşti pe cineva în casă la tine şi, voindsă intre, te va vedea pe tine uitându-te cu groază laîncăl ămintea lui, mai degrabă se va întoarce să plecela al ii, decât să- i aducă vreun fir de praf pe covoa-rele tale. Astfel tu te vei lipsi de multe ori de un mare har,din pricină că vei arăta mai multă iubire pentru covoa-rele tale decât pentru Domnul. Şi odată vei fi mâncat de aceleaşi molii care le vamânca şi pe ele. 6. Ce minunat este acel suflet credincios care, caşi Domnul său Iisus, s-a putut dezbrăca de toate hai-nele sale! Care Îi slujeşte Domnului său şi fra ilor săi, şi tu-turor semenilor săi cu o inimă plină de bunătate, de
  17. 17. Eterna Iubire 17dragoste şi de lepădare de sine, nu numai cu vorbele sa-le, dar şi cu cămara sa. Şi chiar cu covoarele sale. Unde calcă fra ii e sfânt, ca şi unde calcă DomnulIisus. 7. Ce multe astfel de suflete curate am cunoscutprintre minuna ii mei fra i şi surori! Dumnezeu să fiebinecuvântat pentru ei cum a fost binecuvântat prin ei. Cred că din pricina lor, Dumnezeu a iertat multeSodome. Şi mai rabdă încă multe Gomore (Fac 18,24-32). 8. Căci noi nu vom putea fi în stare niciodată săspălăm picioarele nimănui, dacă n-am învă at mai întâisă ne dezbrăcăm de toate ale noastre. Adică de toate dorin ele şi planurile, de toate ambi- iile şi chiar trebuin ele noastre, pentru Domnul nostru şi pentru semenii noştri. 9. Dacă nu te-ai învă at să te rupi de orice lucru altău pe pământ şi să po i renun a la orice drept al tău, să ajungi până la a- i urî chiar via a ta pentru Hris-tos, pentru Numele Domnului tău şi pentru mântuireaaltora, – atunci încă nu po i face cu adevărat nici un binepentru nimeni. Dacă slava lui Dumnezeu sau cauza Lucrării Sale, sau mântuirea cuiva i-ar cere şi acest pre (Lc14, 26), tu trebuie să fii în stare să dai totul cu bucurie;
  18. 18. 18 Traian Dorz iar până când n-ai ajuns în această stare, nu vorbide spălarea picioarelor. 10. Mântuitorul a îngenuncheat înaintea fiecăruiadintre ucenicii Săi, pentru a le spăla picioarele. Dar când le-a şters a trebuit să se aplece şi maimult, chiar până la pământ, în fa a fiecăruia. ŞtergarulSău era încins, ştergându-le picioarele lor. 11. Iată, când vrei să speli pe cineva, adică atunci când vrei să-l mustri sau când vrei să te ocupi de murdăria pe care o arepe el – sau în el, atunci, ca să-l po i spăla cu adevărat, trebuie să ştiisă te apleci... să te cobori până la picioarele lui, adică şimai jos decât el. Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el şi până lastarea din care să-i po i cuprinde picioarele la inima ta, caîntr-o îmbră işare plină de dragoste, pentru cură irea lui. 12. Când vrei să ştergi întinăciunea cuiva şi când vrei să acoperi păcatul, şi să îndepărtezi nelegiuirea făcută de el, – adică atunci când vrei să-l ier i şi să-l îmbră işezipe acesta ca neprihănit (Isaia 40, 2; Col 1, 22), – o, atunci să ştii că trebuie să te apleci şi mai mult, trebuie să te smereşti şi mai mult... Lucrul acela numai aşa se poate face. 13. Orice bine pe care îl faci altuia î i cere mai întâisă- i faci ie un rău de aceeaşi mărime. Dacă po i primi răul tău spre binele lui, atunci îlfaci; dacă nu, nu.
  19. 19. Eterna Iubire 19 Pentru că, cu cât îl pui pe altul mai presus de tine,cu atât trebuie să primeşti a te aşeza tu întâi, pe tine,mai prejos ca el. 14. Cu cât vrei să-l îmbraci mai frumos pe altul tre-buie mai întâi să te dezbraci pe tine. Cu cât vrei să faci altuia un loc mai larg, cu atâtatrebuie mai întâi să i-l restrângi pe al tău. 15. Ca să-i poată sfin i pe ucenicii Săi în adevăr,Domnul a trebuit să Se sfin ească mai întâi pe Sine În-suşi pentru ei (In 17, 19). Ca să-i poată ridica pe ei, S-a smerit mai întâi peSine Însuşi... Ca să-i poată face în stare să moară ei pentru El, amurit mai întâi El pentru ei. Şi ca să-i poată învia şi înăl a la cer pe to i oamenii,a trebuit să facă aceasta mai întâi cu Sine Însuşi. 16. Când tu lucrezi cu Dumnezeu sau când El lucrează cu tine, – cele mai multe dintre întâmplările vie ii tale nu lepo i în elege la timpul când se petrec. Întâmplările mari, zilele mari, momentele mari, caşi înăl imile cele mari, nu le vezi de lângă ele. Ci trebuie să ajungi mai departe de ele, ca să le po ivedea mărimea şi frumuse ea adevărată şi întreagă. 17. Pentru a cunoaşte marile momente şi mariioameni ai istoriei, trebuie să mai faci un drum, uneorigreu de tot. Să te mai depărtezi un timp, uneori lung de tot.
  20. 20. 20 Traian Dorz Şi numai când, după aceea, te ui i înapoi, abia a-tunci începi să cuprinzi ceva din măre ia lângă care aifost, să pricepi ceva din lumina care strălucise uimitorlângă tine şi să desprinzi ceva din veşnicia de care te atin-seseşi. 18. O, ce fericită este iluminarea priceperii mariloradevăruri şi a marilor momente! Slavă veşnică DuhuluiSfânt Care ne-o descoperă! Dar cel dintâi sim ământ, după aceea, este durereaascu ită şi amară: de ce n-am în eles totul atunci? Chiaratunci când erau în fa a noastră şi noi în fa a lor. 19. Experien ele noastre nu se încheie nici cu sufe-rin ele noastre, nici cu moartea noastră. Experien ele noastre sunt ca o tratare a semin ei, cao pregătire a ei pentru roadă. Moartea este ca semănarea ei în pământ, spre altrod, pentru care este rânduită. Adică spre continuarea experien ei eterne, pentrucare a creat-o În elepciunea şi Dragostea eternă. Căci altfel de ce nu ne naştem cunoscând de la în-ceput totul, pentru a realiza în această via ă totul, dacăaceastă via ă este totul? 20. Spre ce ne-ar folosi atâta cunoaştere, la sfârşitulvie ii acesteia, dacă numai aceasta şi numai atâta ar fivia a?
  21. 21. Eterna Iubire 21 Cine oare ar mai face experien e costisitoare, dacănu ar mai avea când să se folosească de învă ăturile lor? Cine oare ar mai trata o sămân ă, dacă n-ar aveanici un viitor? Şi dacă n-ar avea nici un folos? Şi dacă n-ar avea nici o nădejde? Dumnezeul nostru, slavă În elepciunii Tale! Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse din iubire şi din milă, – care sus în cer sunt strânse. * Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune de unire şi de pace, prin ce face şi ce spune.
  22. 22. 22 Traian Dorz Golgota-i Peste Golgota-i tăcere... Peste Golgota-i tăcere, vaierele-au încetat, Răstignitul Cel din mijloc stă cu capul aplecat; cei din laturi înc-o dată au mai tremurat – şi-apoi, cu picioarele zdrobite, mor i atârnă amândoi... ...Bucura i-vă, caiafe, ferici i-vă, călăi, linişti i-vă, iscoade, odihni i-vă, ochi răi, a i ucis pe Răzvrătitul, L-a i înlăturat din drum, a i sfârşit cu Incomodul şi cu-ai Lui, „pe veci”, de-acum! Face i pregătiri de groapă cât mai iute şi-n ascuns, urmări i-I ucenicii ori pe unde au pătruns, sparge i uşile, aprinde i casele pe unde sânt, dărâma i, ucide i, arde i tot ce-i Semn al Celui Sfânt. ...Iar dac-a i închis mormântul unde L-a i pecetluit, pune i strajă întărită cu porunci de neclintit şi vă duce i fără grijă să petrece i tot aşa, şi uita i că v-amenin ă Crucea de pe Golgota! V-a i spălat pe mâini de Sânge şi le-a i pomădat plăcut, v-a i adăpostit argin ii într-un loc de neştiut, – acum relua i desfrâul, ve i împără i mereu, nimeni nu vă amenin ă, spune i: „Nu e Dumnezeu”!...
  23. 23. Eterna Iubire 23 „Nu mai este”-aşa vă pare, „nu mai este”-aşa gândi i; a i vrea voi să nu mai fie – să pute i fi-adăposti i, însă iată-I Judecata cu înfricoşat răspuns; pe tron El, Judecătorul, chiar El, Cel de voi străpuns...
  24. 24. 24 Traian Dorz 3. RĂBDAREA ŞI ÎN ELEGEREA 1. Totul are un dumnezeiesc şi minunat în eles şirost, şi intă... Să nu te îndoieşti de nimic din acestea niciodată: – tot ce nu în elegi tu acum, nu te grăbi să în elegigreşit. Fiindcă va veni timpul să în elegi cu adevărat, lim-pede şi frumos mai târziu. 2. Dacă se petrec în via a ta, fără voia ta, fără o ur-mare directă a faptelor tale, întâmplări de neîn eles, – nu te grăbi să- i formezi o părere încă. Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba când,de fapt, ar trebui să te bucuri... pentru ca să nu cârteşti când, de fapt, ar trebui să-Llauzi pe Domnul şi pentru ca să nu te descurajezi atunci când, defapt, ar trebui să te umpli de o îmbărbătare sfântă şi deo bucuroasă nădejde, în încrederea lui Dumnezeu.
  25. 25. Eterna Iubire 25 3. De cele mai multe ori faptele Domnului sunt ne-obişnuite. Şi, momentan, de neîn eles. De aceea, când lucruri de neîn eles i se întâmplă ie – sau vezi că se întâmplă Lucrării lui Hristos –, cre-de adânc că Mâna Domnului lucrează. Şi dacă nu-L po i lăuda plin de bucurie, cel pu intaci şi laudă-L plin de smerenie, căci după aceea, aşa de fericit ai să în elegi totul! Ca să nu fii ruşinat atunci, fii încrezător acum. Domnul şi Dumnezeul tău ştie totdeauna ce face! 4. Nimeni pe lumea asta nu poate face întoarcereata la Dumnezeu în locul tău, decât tu însu i, cu lacrimiletale şi cu pocăin a ta. Oricine te iubeşte poate şi se roagă pentru tine, poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu,poate să te ajute să vii la El; dar, oricât te-ar iubi acel cineva... oricât de mult arvrea să- i facă... şi ar face pentru tine, – să ştii că, dacă tu însu i nu faci nimic, e totul înzadar. Mai întâi tu trebuie să faci totul pentru mântuireata. Apoi te pot ajuta şi al ii. 5. Po i să fii chiar foarte aproape de Domnul, po i fi chiar în casa unde Domnul spală şi iartă pă-catele multora, mântuindu-i pe mul i; – dacă tu însu i nu în elegi pre ul clipei aceleiapentru tine şi dacă tu însu i nu faci acest pas hotărâtor, atunci tu rămâi afară! Al ii intră, se mântuiesc, de-vin ierta i şi ferici i, – iar tu, lângă ei, rămâi pierdut.
  26. 26. 26 Traian Dorz Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară,spre pierzare pe totdeauna (Apoc 22, 15). 6. Po i să fii chiar fiul unui părinte credincios sau so ul unei so ii credincioase, sau părintele unui fiu credincios, sau po i să- i fi trăit sau să- i trăieşti toată via a talângă suflete credincioase sau în familia celor credincioşi; – dacă tu însu i nu i-ai adus inima ta la Domnul casă i-o spele, – atunci tu vei muri în păcatele tale, fără să veziÎmpără ia lui Dumnezeu, fără să fii mântuit şi vei fi despăr it pe veci de iubi ii tăi care au fostcredincioşi, după cum este scris (In 3, 3; I Cor 6, 9-10;Ef 5, 1-6; Tit 3, 5; Evr 10, 19-22). 7. Sufletele curate sunt gata să-şi recunoască şivinovă ii pe care nu le au; sufletele bune sunt gata să-şi ceară iertare chiar şipentru păcatele pe care nu le-au făcut; şi sufletele smerite sunt gata să-şi spele şi ceea cenu şi-au întinat... ...Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricândar putea să facă şi ei răul mustrat de al ii şi nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în staresă cadă, în vreun moment de slăbiciune. 8. Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează celmai adesea, fiindcă ele duc greută ile cele mai multe şimai mari.
  27. 27. Eterna Iubire 27 Picioarele umblă prin locurile cele mai de jos şi ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă,cele mai uitate, cele mai chinuite şi cele ce sunt îngrijite cel mai pu in. Acestea sunt credincioşii cei mai simpli ai BisericiiDomnului. 9. Domnul Iisus, numai El Singur a venit să-i cauteşi să-i mântuiască mai ales pe cei de jos, îngrijindu-i cape nişte picioare crăpate, rănite, bolnave şi bătătorite dechinuri prea îndelungi, prăfuite de drumuri prea grele şi gârbovite de poveri prea nemiloase. O, cu câtă milă şi bunătate spală Domnul şi ungecu Mâna Lui moale astfel de suflete chinuite şi împo-vărate! 10. Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spă-late mai des, mângâiate şi îmbră işate cu dragoste. Ci la fel au nevoie şi mâinile şi, mai ales, capul, după cum a spus Sfântul Petru. Mâinile – adică acei care lucrează pentru al ii… şi capul – adică acei care-i conduc pe al ii… To i au nevoie să fie spăla i mereu de Iisus... 11. Picioarele, adică cei mai neştiutori, au nevoiede mai pu ine mustrări şi de mai multă îngăduin ă cândnu umblă chiar deplin curate. Dar „mâinile” şi „capul” pot primi mai multă mus-trare şi au dreptul la mai pu ine dezvinovă iri când nu
  28. 28. 28 Traian Dorzumblă în toată cură ia. Fiindcă ele şi ştiu, şi pot oricândsă se cure e. Pe când picioarele nu pot oricând. 12. Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult,caută să nu mai treci niciodată. Pe căile pe care o dată te-ai murdărit, pe acolo numai umbla. Pragul caselor stricate nu-l mai trece… Şi cu oamenii a căror tovărăşie te înjoseşte nu maiumbla niciodată. Ai umblat destul până astăzi. 13. Ce minunat este sufletul liniştit, care face voialui Dumnezeu în chip smerit şi cumpătat, întocmaicând şi întocmai cât, şi întocmai cum îi cere DomnulIisus! Nici mai devreme, nici mai târziu. Nici mai mult, nici mai pu in. Nici mai larg, nici mai îngust de cum porunceşteDomnul. Căci Acela care a poruncit ştie Adevărul – şinumai atunci facem binele, când facem întocmai cumne-a spus El. 14. Cu suflet curat este numai acela care se cură ăneîncetat pe sine, care se lasă mereu cură it şi de al ii şi care umblă neîncetat să cure e şi el pe al ii, aşacum a fost şi este cură it el însuşi. Sufletul care nu luptă mereu spre o şi mai marecură ire a sa şi a altora, acela îşi va pierde în curând şipu ina cură ie pe care i se pare că o mai are.
  29. 29. Eterna Iubire 29 15. O, cât de minunat ajunge să vadă totul acelacare se cură ă mereu! El devine ca sticla ferestrelorcurate sau a ocheanului şlefuit prin care se poate vedeadesăvârşit totul. Şi limpede, şi departe. 16. Noi mereu trebuie să privim cu smerenie la noiînşine, fiindcă totdeauna ne putem întina sau ne putemprăfui, umblând printre al ii... şi printre atâtea... Căci oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc al ii. Şi chiar dacă tu îngrijeşti să nu te stropeşti cu noroisau să nu te umpli de praf, umblarea stricată a altorauşor te poate murdări... Şi atunci cine poate spune că nu are mereu nevoiesă se cure e? 17. Păunul, când îşi priveşte penele, se umflă demândrie, dar când îşi priveşte picioarele, se dezumflă şise ruşinează. Să învă ăm şi noi de la el. Când vom fi ispiti i să ne lăudăm cu vreuna din„penele” noastre care ni se par mai frumoase decât alealtora, atunci să ne privim repede păcatele. Şi să ne ruşinăm de căile noastre urâte. 18. Chiar când vom fi numai câ iva la o masă in-timă şi ni se va părea că suntem cu to ii numai o inimăşi un gând, să nu fim totuşi prea slobozi în vorbirilenoastre, nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi înblid,
  30. 30. 30 Traian Dorz nici prea nepăsători fa ă de cel de lângă noi (Prov23, 9). Fiindcă, de multe ori, nu sunt cura i chiar to i ceicu care stăm la masă şi mâncăm din aceeaşi pâine. O, de câte ori şi de câ i ani am mâncat şi noi cuastfel de oameni, câ i ani au mâncat şi s-au îngrăşat aceştia din pâi-nea noastră! Şi numai mult mai târziu am văzut ce necura i erau… 19. Fiecare om are o dată în via a lui ocazia să-şi ara-te, printr-o faptă puternică, binele sau răul care zace în el. Această ocazie îi fixează apoi pe vecie chipul pecare îl va avea, locul în care va merge şi numele de care nu se va mai despăr i apoi nici-odată. Nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 20. O astfel de ocazie ori anulează tot ce fuseseomul până la ea, ori îl acoperă cu o veşnică strălucire. Un astfel de bine uriaş poate şterge tot răul de pânăatunci, după cum şi un astfel de mare rău poate pierdetot ce până atunci fusese bun (Iez 18, 20-24). Domnul şi Dumnezeul nostru, fă-ne în stare de totbinele ce-l aştep i de la noi. Amin.
  31. 31. Eterna Iubire 31 4. ÎNŞTIIN AREA ŞI ÎMPLINIREA 1. Domnul respectă libera voin ă a omului şi nudoreşte moartea nici unui păcătos, ci doreşte să se în-toarcă şi să fie viu. Chiar de aceea l-a luat şi pe Iuda lângă El, înştiin- ându-l mereu şi arătându-i mereu cea mai dulce prie-tenie şi încredere, ca să-l cucerească din mâna dia-volului şi să-l împiedice a face nelegiuirea pe care şi-o pu-sese în gând s-o facă. 2. Vânzătorule al Domnului şi pârâtorule al fra ilor,ia seama la soarta lui Iuda şi nu uita! Nu te bizui că Domnul nu te va descoperi, nu fisigur că nici unii dintre fra i nu pot bănui că chiar tu teocupi cu astfel de ticăloşii. Careva dintre ei are să afle.Şi odată vor şti to i. 3. Trăind în păcate ascunse, nici o înşelătoare părere să nu- i faci, fiindcă nimicnu rămâne pe totdeauna acoperit.
  32. 32. 32 Traian Dorz Să nu crezi tu că te va acoperi cineva şi ceva pânăla capăt. Să nu crezi tu că nimeni nu va şti în curând ce faci tu. În curând te vor şti to i. Şi ce vei face tu atunci? 4. Nu ai învă at încă din pă ania altora cum, de mul-te ori, chiar vinovatul, el însuşi s-a descoperit pe sine? E aceasta o lucrare a dreptă ii lui Dumnezeu, carenu lasă niciodată răul nedescoperit. 5. Vânzătorule, tu însu i te vei da de gol, strigând:Am vândut! Tu însu i vei mărturisi în gura mare odată fapteletale, căci este scris: Tot ce s-a şoptit (sau s-a scris) înodăi e ascunse va fi strigat de pe acoperişul caselor! 6. De aceea, câtă vreme Domnul n-a adus încă pes-te tine blestemul răsplătirii meritate, după nelegiuireata, cutremură-te înspăimântat şi prăbuşeşte-te la picioa-rele Crucii Domnului Iisus, mărturisindu-te Celui pecare L-ai trădat – dacă mai ai vreo fărâmă de conştiin ă în tine. Şi la picioarele fra ilor pe care i-ai vândut – dacăvrei să mai fie vreo nădejde de iertare pentru tine. 7. Dacă Domnul Iisus, Stăpânul cel Curat, S-a ple-cat atât de mult, cât de mult trebuie să se apleceucenicul cel necurat! Şi dacă Mântuitorul Bun, Cel care răscumpără, S-asmerit atât de mult, cât de mult trebuie să se prostearnăcel care vinde!
  33. 33. Eterna Iubire 33 Şi dacă Celui mai sfânt I S-a cerut atâta ispăşire,cât de multă trebuie să i se ceară celui mai blestemat! 8. Celui ce în elege nu trebuie nici să-i faci mult,nici să-i vorbeşti mult... Cinci cuvinte ajung, un singur gest este adeseadestul! 9. Cine s-a deprins, prin întrebuin area min ii salecurate şi a cugetului său curat, să deosebească bine voialui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, aceluia nu-i vine greu să priceapă care este în e-lesul oricărui cuvânt. Şi elul oricărei fapte. 10. Dar celui ce nu vrea să în eleagă, din cauza u-nui păcat sau din cauza unor interese, sau a vreunuidefect, – aceluia, oricât te-ai trudi să-i ară i, tot va fi înzadar. 11. Celui cu adevărat mare la suflet nu-i este greusă se smerească în fa a oricui. Greu îi este numai celuimic la suflet. Celui cu adevărat curat la inimă nu-i este greu săspele pe oricine. Greu îi este aceasta numai celui necurat. 12. Celui cu adevărat sfânt şi smerit nu-i va fi greua face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.Greu îi este numai celui îngâmfat şi prefăcut. Cel cu adevărat iubitor va face totul cu plăcere şicu bucurie, şi cu blânde e, şi cu prietenie.
  34. 34. 34 Traian Dorz Cel fals însă va face cu lăudăroşenie, cu preten ie,cu fă ărnicie. Cel cu adevărat în elept va păstra şi va învă a esen- a şi adevărul tuturor lucrurilor. Dar cel nebun nu vaînvă a nimic. 13. Necura i cum sunt unii oameni prea adesea încele lăuntrice, pu in le pasă lor de via a lăuntrică aaltora, fiecare lăsându-l în pace pe altul să păcătuiască,pentru ca şi acela să-l lase în pace pe el tot aşa. Dacă forma din afară este făcută întocmai, apoi ce-lelalte şi aşa nu se văd, – îşi zic mul i. Şi, pentru că n-au în eles nimic din exemplul luiHristos, umblă să spele totul numai cu vorbe sau cu critici molcu e, sau cu predicu e uşoare, sau cu sfaturi generale, spre a nu supăra pe nimeni, pentru ca nimeni sănu-i supere pe ei. 14. Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe muncade îndreptare, nici nu-şi pune mâna sau osteneala întrunimic pentru o primenire şi cură ire adevărată a vie ii. Neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nicila sfin ire. Şi vai de cei care fac numai aşa! 15. Până mai ai cui spune „tată” şi „mamă”, – o,cum ar trebui de fericit, de recunoscător şi plin de iu-bire să spui aceste unice cuvinte pe pământ! Spune-le, fiule, fericit şi recunoscător, în felul celmai dulce şi iubitor, căci nu multă vreme vei mai avea cui le spune.
  35. 35. Eterna Iubire 35 16. Până mai ai pe cine numi „Învă ătorul meu”,„Domnul meu”, „Mântuitorul meu”, „Binefăcătorul meu”, – o, cu ce lumină în ochi şi cu ce fior sfânt în inimăar trebui să şopteşti aceste sfinte denumiri! Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult veimai avea cui le spune. Şi vai celui care nu le-a ştiut spune la vremea lor! 17. Până mai po i rosti cuvintele unice pe carenumai pu inelor fiin e cu unic pre pentru via a ta înlume le po i adresa, o, fiul meu şi fiica mea, cât derespectuoşi, cât de iubitori şi ferici i ar trebui să lespune i! Spune i-le şi nu le rămâne i datori, preaiubi ii mei,căci vine prea curând vremea să le îngropa i. 18. Câtă vreme mai trăiesc părin ii tăi, tatăl tău saumama ta, fiul meu şi fiica mea, spune i-le numele sfânt cu sfin enie, căuta i-i cu dragoste, îngriji i-i cu evlavie, asculta i-i cu respect şi până la moarte şi nu dispre ui i nici fa a lor bătrână, nici cuvintele lor, poate slabe, nici trecutul lor, poate modest, ci fi i fa ă de ei întocmai aşa cum a i dori să fie co-piii voştri fa ă de voi. 19. Nu fi nici nervos, nici nepăsător, nici străin fa ăde părin ii tăi, fa ă de învă ătorul tău. Căci mai ales în privin a aceasta este adevărat cu-vântul că „ceea ce semeni, aceea vei culege”.
  36. 36. 36 Traian Dorz 20. Până n-a plecat Mântuitorul şi Binefăcătorultău Iisus, ia bine seama, răscumpără acest timp scumpşi îndreaptă- i degrabă şi neîncetat spre El inima ta şiglasul tău. Caută-L mereu cu dragostea şi cu recunoştin a ta. Spune-I Numele Lui, cel iubit şi sfânt pentru tine,mereu mai cald şi mereu mai des. Că nu-i nume mai frumos şi nu-i lucru mai vrednicdin partea ta ca acest lucru rar, tot mai rar întâlnit aziprintre oameni. O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi la aceasta! Amin. * * * Cuvinte în elepteBlestemat e cel ce-şi strânge gloată-n contra celui sfântşi acel ce strânge daruri după-nşelător cuvânt,şi acel ce strânge sectă şi minciuni, pârând pe fra i,– to i aceştia-mpreună vor fi veşnic blestema i. *Să tot lupte-ambi iosul ca să-şi strângă-n juru-i gloată,gloata strânsă cu minciuna se va risipi de-odată.
  37. 37. Eterna Iubire 37 Ce dulce e minunea Ce dulce e minunea pe care o trăim când dragostea fierbinte în suflete-o sim im, când Fiul Sfânt, din lacrimi şi cântec zămislit, în leagănul ei tainic, zâmbeşte fericit. Ca mii de păsări albe peste-o-nchisoare grea plutesc a’ noastre inimi prin razele de nea când mii de curcubee de imnice culori ne scânteiază cerul pe-amurguri şi pe zori. O, ferici i smeri ii cu cugetul curat şi ochii ca izvorul adânc netulburat, şi ferici i copiii cu sufletul frumos când îngerii lor pururi văd Fa a lui Hristos. O, râule-al iubirii, ce dulce curgi şi lin când cerul tău de stele şi lacrime e plin! Cufundă-ne în tine, să ne-mpletim şi noi cu-a stelelor cunună şi-al îngerilor roi...
  38. 38. 38 Traian Dorz 5. A SPUNE ŞI A FACE 1. Dacă spui „mamă” şi „tată” părin ilor tăi, aşacum se cuvine, bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om. Dar dacă numai spui, şi nu te por i fa ă de ei întoc-mai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine. Şi nu eşti om. 2. După ce nu-i vei mai avea lângă tine pe părin iităi, aceste comori unice, mul umirea că i-ai pre uit cândi-ai avut va fi pacea veşnică şi fericită a sufletului tău. Nu uita aceasta, căci vai de sufletul şi de via a ace-lor fii care îi dispre uiesc pe părin ii lor. Osânda luiDumnezeu nu-i va ierta. 3. Toată via a noastră pe pământ este alcătuită dindrepturi şi din datorii… Din drepturi de a împlini da-toriile. Acel om care, cu o cinstită conştiin ă a dreptă ii, nucere niciodată mai mult decât dă şi nu dă niciodată maipu in decât cere el însuşi, acela este un om drept.
  39. 39. Eterna Iubire 39 4. Acel om care dă totdeauna fără să ceară nici-odată nimic – sau întoarce înapoi mult mai mult decâtprimeşte, din dragoste pentru Iisus Hristos, – acela este un om sfânt. Dar acela care cere mai mult şi dă mai pu in sau,dacă poate, nu dă deloc – acela este un om nelegiuit. Aceasta atât fa ă de Dumnezeu, cât şi fa ă deoameni. 5. Pe când fa ă de oameni, adeseori, ne împlinimdatoriile cinstit, din pricina fricii sau a ruşinii, sau arespectului, – fa ă de Dumnezeu, nici una din aceste cauze nune face adesea în stare să întoarcem la timp şi la drep-tate ceea ce Îi datorăm. Pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspun-dere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. 6. Iată, Dumnezeu ne-a dat un loc de muncă şi ne-a dat sănătatea cu care muncim, şi ne-a dat priceperea cu care să putem face muncanoastră, şi ne-a dat ajutorul Său, ca să ne împlinim binemunca aceasta. Pentru toate aceste daruri primite de la El, şi care pre uiesc atât de mult fa ă de partea pe careo punem de la noi, – ce facem noi oare pentru Dumnezeu? 7. Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pă-mântul Lui, ca s-o lucrăm.
  40. 40. 40 Traian Dorz Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim şi secerăm. Apoi aducem tot rodul în grânarul nostru şi în că-mara noastră. Dar pământul, pământul care a produs este al luiDumnezeu. Ploaia care a udat este de la El. Vântul şi condi iile creşterii, ale rodirii şi ale coa-cerii sunt toate de la Dumnezeu. Puterea şi sănătatea cu care muncim noi înşine,precum şi priceperea cu care ştim să facem bine muncanoastră, toate, toate acestea sunt de la El. De la noi nu este decât munca... Atât! 8. Cel pu in jumătate din rodul cules la vremea roa-delor este, de drept, al lui Dumnezeu (Lc 20, 10). Dar, de fapt, cât o să primească oare Domnul de lanoi pentru săracii Lui? Pentru Lucrarea Sa? Pentru fo-losul Său? Pentru cauza Sa? Iată cum în elegem şi împlinim noi ce suntemdatori fa ă de Dumnezeul nostru! O, cât de mult am rămas restan i! 9. Adevărata pildă bună este aceea pe care o trăieş-te însuşi acela care i-o predică. Adevăratul învă ător bun este acela care crede şiurmează El însuşi mai întâi ceea ce propovăduieştealtora. 10. Întotdeauna învă ătura aceluia s-o urmezi, careeste în stare nu numai să trăiască cu via a sa ceea cespune, dar şi să pecetluiască cu moartea sa ceea ce aspus.
  41. 41. Eterna Iubire 41 În chip cu totul desăvârşit, numai Hristos a pututface astfel. Iar dintre ai Săi, numai aceia care au avut con-ştiin a Lui. 11. Orice învă ător ştie ce mare putere are pilda sapentru ucenicii săi. Învă ătorul bun ştie că şi oamenii mari, ca şi copiii,înva ă mai mult din ce văd cu ochii decât din ce aud cuurechile. Tocmai de aceea se va strădui să le arate cu faptalui mai întâi ceea ce vrea să-i facă apoi să înve e binecu mintea lor. 12. Sărmanii, unii oameni, la anumite zile, se pre-gătesc din timp, spălându-şi acasă, fiecare, picioarelesale, iar când merg la adunare, cel care le spală picioa-rele spală doar nişte picioare spălate, salvând forma. Iar în elesul luminos al acestei pilde rămânân-du-ne multora atât de acoperit, ca altora, în elesulnaşterii din nou sau al Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului, fiindcă toate acestea sunt taine duhovniceşti cetrebuie în elese duhovniceşte. 13. Credinciosul adevărat este acela care, făcândbinele, nu se măsoară cu semenii săi sau cu inferiorii, ci cu Învă ătorul său. Cine se măsoară cu al ii, pe care el îi socoteşte maislabi, totdeauna se va mândri, considerându-se maipresus ca ei, fiindcă de aceea se şi măsoară cu ei.
  42. 42. 42 Traian Dorz Dar cine se măsoară cu Învă ătorul şi Domnul Ii-sus, acela îşi va găsi totdeauna măsura smereniei sale. 14. Un adevărat rob al lui Hristos nu este acela carecaută slobozenia prin neascultare, ci este acela care simte slobozenia cea mai dulcetrăind într-o neîncetată ascultare de Domnul său întrefra ii săi. 15. Când î i iei o prea mare slobozenie fa ă deHristos şi fa ă de fra i, devii sigur – sau ai şi devenit –robul tău însu i. Numai când te po i robi pe tine cu adevărat, atuncidevii un adevărat slobod în Hristos. 16. Adevăratul slobod al lui Hristos este acela carea rupt toate lan urile, afară de un singur lan : neprihănirea. Şi care a lepădat toate cătuşele, afară de o singură cătuşă: dragostea. Care a biruit toate judecă ile, afară de una singură: conştiinciozitatea, judecatade sine. 17. Mai mare decât Domnul n-a ajuns nici un robal Său. Năzuin a de a fi mai aproape de El este o datorie afiecăruia. Totuşi, dacă tu n-ai ajuns să eliberezi chiar penimeni din robia păcatului, atunci să ştii că nu eştinici chiar în cea mai mică măsură un slobozit al luiHristos.
  43. 43. Eterna Iubire 43 18. Meritul unui ucenic este să înve e mereu să fieca învă ătorul său şi răsplata unui apostol este să înal e mereu soliaîncredin ată lui de către Acela Care l-a trimis. În toate acestea sunt trepte mereu mai înalte şi stărimereu mai sfinte spre care neîncetat trebuie să năzuimfiecare dintre noi, to i având un efort înnoit zilnic, până la capătulvie ii. 19. Oricât de încet ne-am putea ridica spre Iisus,Modelul nostru înăl at de Dumnezeu, munca şi luptanoastră spre El nu trebuie să înceteze niciodată. 20. Cu un singur vânt po i alunga mul i nori, cu un singur suflet mântuit po i acoperi multe pă-cate (Iac 5, 20), cu o singură via ă po i înlătura multe mor i (I Tim4, 16; Rom 11, 14; I Cor 9, 22). Doamne, ajută-ne la aceasta! Amin.
  44. 44. 44 Traian Dorz 6. ŞTIIN A ŞI FAPTA 1. Au şi ajuns oameni sfin i acei care, chiar dacă nuli se pare că au făcut nici o faptă de sfin enie, doresc şicaută aceasta cu cea mai mare sete şi râvnă, mereu şimereu... A şi ajuns un apostol şi un ucenic al lui Hristos,chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela ca-re, cu sinceritate şi cu smerenie, munceşte şi se roagăpentru aceasta mereu şi mereu. 2. Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te co-bori apoi înspre oameni, decât pe calea unei adânciiubiri, spre a le face binele. Însă totdeauna cel mai bine înarmat. Pentru că satana, care îi ine încă robi pe oameni,îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui te va rănide fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme. 3. Alinând rănile altora, tu nu i-o dezveli pe-a taniciodată.
  45. 45. Eterna Iubire 45 Iar pre ul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe carele-ai slobozit, al Timpului pe care l-ai răscumpărat şi al adevărului pe care l-ai strălucit; – atunci vei fi şi tu ceva din Domnul tău Iisus. 4. A şti este una; a face ce ştii şi cât ştii este însă cutotul alta. Ştiin a este primul pas spre mântuire, dar faptelesunt tot drumul până la ea. 5. Ştiin a uneori îl îngâmfă pe om şi îl ame eşte,însă credin a împlinitoare cu fapta îl înal ă, făcându-ltot mai smerit, mai îndatorat şi mai bun. Numai ea singură, ştiin a, este totdeauna o ghea ă. Ceea ce o topeşte şi o face apă dulce şi bună estecăldura faptei. Numai a şti binele este adesea o osândă; a-l face este fericirea sufletului sănătos. 6. Dar, decât să fii un ştiutor fără faptă, mai bine unfăptuitor fără ştiin ă. Căci o înfăptuire curată şi smerită a voii lui Dum-nezeu poate înlocui o cultură îngâmfată şi preten ioasă,chiar biblică dacă ar fi ea. Cunoştin a, fie cât de lăudată, fără trăirea caldă afaptei bune nu va avea niciodată un prea mare pre .Poate tocmai dimpotrivă. 7. În Hristos, a face înseamnă mai întâi a şti. Căci cum să facă binele unul care nu-l ştie maiîntâi?
  46. 46. 46 Traian Dorz 8. După cum Dumnezeu a început facerea lumiimai întâi prin lumină, tot aşa nici adevăratul credinciosnu va reuşi să facă vreodată ceva sănătos şi vrednic da-că mai întâi nu va căuta să ştie cum trebuie şi cândtrebuie făcut ceea ce este nevoie să facă. 9. Nu po i face binele decât dacă ştii bine cum seface binele; fiecare dintre noi deci suntem datori fa ă denoi înşine, în primul rând, să ne dăm silin a să ştim de-osebi totdeauna care este voia lui Dumnezeu cea sfântă,plăcută şi desăvârşită. Iar ştiind-o, să ne dăm silin a să o facem. 10. Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cuHristos pe locul cel mai înalt, de unde se văd luminoaseşi în elese toate adevărurile Sale! Aceasta înseamnă să fii ajuns în Adevăr. Căci Adevărul este: cunoaşterea în eleaptă şi chib-zuită a Binelui în sine însuşi. Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru al- ii spre Adevăr dacă mai întâi nu ai tu o cunoaştereclară a drumului pe care trebuie să mergi şi să îndrumi. 11. Un îndrumător îndrăzne nu este chiar totdea-una de folos, dar unul în elept, da, este totdeauna ne-cesar. Fiindcă în în elepciune este totdeauna şi îndrăz-neală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna şi în elepciune. 12. Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lu-crarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc câtmai mul i bărba i plini de Duhul Sfânt.
  47. 47. Eterna Iubire 47 Căci Duhul Sfânt este mai întâi În elepciune, apoiPutere. 13. Este binecuvântată de Dumnezeu acea familieşi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe sufleteîn elepte care au strălucirea conştiin ei peste toate în-tinderile faptelor lor. Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soareluipeste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri. 14. Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină! Dar şi unde se luminează fără muncă! Unde se ştie fără să se facă. Şi unde se face fără să se ştie. Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lu-crează Dragostea. 15. Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă nupoate decât acela care mănâncă din aceeaşi pâine cutine, căci numai el î i ştie toate ale tale. Rău poate să- i facă orice semen, cât de străin şidepărtat al fi el de tine. Dar cel mai mare rău nu i-lpoate face decât acela care neapărat î i stă cel maiaproape. De aceea nici durere mai mare nu- i poate producenimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aştep icea mai mare bucurie, dar primeşti cea mai amară întristare. 16. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de aavea un mare învă ător, din pâinea căruia te hrăneşti saute-ai hrănit,
  48. 48. 48 Traian Dorz fii cu luare aminte şi nu lăsa nici un gând satanicsă- i pătrundă în inimă împotriva lui... 17. Oricât de mare î i este fericirea pe care ai puteasă i-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-odori şi nu-l vinde pe nici un pre şi niciodată. Căci ai face cea mai mare crimă. 18. Oricât de mare rău i s-ar părea că i-a făcut, nudori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe în-vă ătorul tău, pe binefăcătorul tău. Căci pre ul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îlvei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile tale,buzele tale şi inima ta. 19. La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajungeplata înspăimântătoare a celor făptuite de el. Căci nici mii de ani de merite, dacă le-ar avea, nu-ipot acoperi acestuia nimic din monstruozitatea aceleicrime de care s-a făcut vinovat cu păcatul veşnic alvânzării binefăcătorului lui (Mc 3, 29; In 5, 15). 20. Mul i au fost acei dintre profe i care au plătit cuvia a lor ascultarea de Dumnezeul Care îi trimisese săspună lumii: „Aşa zice Domnul”. Însă atunci când a venit vremea să se împlineascăcele spuse de gura Domnului prin prooroci, to i cei careauziseră au crezut atunci, au fost sili i să creadă. Căci faptele sunt dovezile neclintite. O, Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne aceste do-vezi! Amin.
  49. 49. Eterna Iubire 49 O, Preaiubitul meu... O, Preaiubitul meu ascuns, pe unde-mi eşti, – pe unde, cine-ar putea să-mi dea răspuns ce umbră Te ascunde, unde-i grădina Ta de crini ori turma Ta aleasă, pe unde-s Ochii Tăi divini şi Fa a Ta Frumoasă? E noaptea neagră-n jurul meu, pândesc pe zid străjerii şi negrul dor se lasă greu din bol ile tăcerii... alerg prin frig pe urma Ta şi ochii dor de moarte, – de ce-ai plecat, Iubirea mea, atâta de departe? O, Dulce Soare Care-mi eşi cununi de raze line, din Casa Nun ii Tale ieşi cândva şi pentru mine, inând de bra mireasa mea eternă şi divină, să mă cununi pe veci cu ea în zi de lună plină...
  50. 50. 50 Traian Dorz 7. TRIMISUL ŞI VÂNZĂTORUL 1. În clipa împlinirii profe iei, multora dintre cei ceau auzit-o nu le-a mai folosit la nimic că au crezut înadevărul ei. La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe,când venise peste ei potopul, că şi-au adus aminte că lise spusese întocmai că va veni (Fac 6, 17)? Fericit cine crede înainte şi se pregăteşte. Căci îna-poi credin a este zadarnică. 2. La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când avenit peste ei nimicirea, că şi-au adus aminte şi au cre-zut apoi cele ce le profe ise Domnul Iisus despre nimi-cirea lui (Lc 21, 20-24)? Şi la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cu-vântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El,când foarte curând va veni vremea să vadă cu groazăîmplinindu-se întocmai tot ceea ce ei nu cred acum? 3. Multe dintre înştiin ările Domnului nu le-amîn eles nici noi la timpul lor.
  51. 51. Eterna Iubire 51 Numai când le-a venit vremea să se împlineascăne-am adus cu uimire aminte că Domnul ne înştiin asedespre acestea cu mult înainte. Dar nu le în elesesem şi nu le crezusem. 4. Trebuie numai ca noi să cunoaştem CuvântulDomnului şi să avem credin a prin care să desprindemîn elesul cel nevăzut din cele ce le vedem. Să le întrezărim din cele ce sunt pe cele ce trebu-ie să fie. Şi să le putem alege din cele ce trec pe cele ce rămân. 5. Cât de fericit este sufletul nostru când, după oîndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinilenoastre ceea ce numai prin credin ă nădăjduiam să maivedem cândva. Atunci ne aducem aminte, de multe ori ruşina i, căni se spusese totul, dar noi nu crezusem. 6. Ca să ne putem bucura cândva cu adevărat, estenevoie ca acum să credem deplin toate promisiunileDomnului. Să ne legăm de ele, prin credin ă, toată inima noastră. Şi să credem că merită să dăm pentru dobândirealor orice jertfă pe pământ. Binecuvântat să fie, Doamne, Numele Tău cel Ma-re şi Adevărat, care este garan ia împlinirii tuturorpromisiunilor pe care ni le-ai făcut Tu. 7. Acela pe care îl trimite Hristos, o, ce fiin ă trebuie să fie acela şi ce lumină trebuiesă-l învăluie oricând vine
  52. 52. 52 Traian Dorz şi oricând vorbeşte, şi oricând oficiază... Aşa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos! 8. Umblarea trimisului credincios trebuie să cutre-mure, cuvântul lui trebuie să zdrobească, duhul lui trebuie să aprindă, tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea luiDumnezeu, smerenia lui trebuie să fie sim ită, blânde ea lui, caldă, răbdarea lui, liniştită, iubirea lui, statornică şi pe toată via a şi lucrarea unui astfel de trimis allui Hristos trebuie neapărat să se vadă strălucind sem-nul ceresc, pecetea fierbinte şi dovada luminoasă a roa-delor Duhului Sfânt (Gal 5, 22). 9. Trimisul lui Hristos va aduce slavă pentru Dom-nul său. Numai fiind în toate privin ele o pildă de faptebune pentru credincioşi în vorbire, în purtare, în dra-goste, în credin ă, în cură ie se va mântui pe sine însuşi şi pe cei care îl vor asculta (I Tim 4, 12-16). 10. Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeauna nu numai inând învă ătura pe care ne-o dă el, darşi, mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtu ilor lui. Căci bărba i plini de o astfel de credin ă, de putere şide vrednicie sunt din ce în ce tot mai pu ini pe pământ.
  53. 53. Eterna Iubire 53 Şi, pe măsură ce fărădelegea se va mul i, ei vor fitot mai pu ini. 11. Unde a trăit un adevărat trimis ceresc, statornicia lui i-a inut în picioare pe al ii, răbdarea lui i-a încurajat şi pe al ii în necazuri, încrederea lui i-a întărit, prezen a lui i-a înflăcărat şi astfel el a fost nu numai un mare exemplu, ci şi omare binecuvântare. 12. O, de ce mare pre , pentru Domnul şi pentruBiserica Lui, sunt slujitorii credincioşi, vestitorii adevă-ra i, trăitorii Cuvântului Sfânt! Cât de necesari sunt ei astăzi şi cât de mult ar tre-bui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea şi să ni-i păs-treze! Mai ales pentru mâine, când va fi şi mai nevoie! 13. Când vorbeşti despre vânzător, totdeauna i setulbură duhul şi i se cutremură inima. Slujba nelegiuită şi satanică pe care o face o astfelde făptură târâtoare, veninoasă şi spurcată este crâncenăşi plină de spaimă şerpească. 14. Nu numai apropierea vânzătorului, dar şi gân-dul acestei apropieri alungă orice linişte a duhului şiorice bucurie a inimii. Prezen a lui este înso ită de toată puterea diavoluluişi tot timpul apropierii lui este fioros ca un cutremur.
  54. 54. 54 Traian Dorz 15. Ocara pe care o lasă vânzătorul după ce trece,după ce pleacă, este ca atingerea murdară şi rece a uneireptile urâte şi veninoase. Şi î i încrâncenă fiin a toată. Sim i cu groază că n-ai vorbit cu un om, ci cu undemon. Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, cio reptilă primejdioasă şi otrăvitoare. Ce fioroasă şi respingătoare este totdeauna o astfelde prezen ă! Chiar Mântuitorul S-a cutremurat de ea. 16. Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vân-zării, chiar dacă ai presim irea unei prezen e în stare s-ofacă, tot mai ai şi o nădejde care te ine lângă o creaturăpe care o mai nădăjduieşti. Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea şi să nu săvâr-şească nelegiuirea de care se dovedeşte în stare... 17. Dar când fărădelegea a fost făcută şi nelegiu-irea săvârşită, ce alt sim ământ î i mai rămâne fa ă de el, decâtspaima şi oroarea? Peste toată fiin a unei astfel de creaturi vezi numaipecetea înfiorătoare a capitolului 13 din Apocalipsa. O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva careodată s-a născut şi el om! 18. Fiecare altă Săptămână a Patimilor l-a dat pefa ă pe un vânzător al ei. Căci fiecare Săptămână a Patimilor îşi are neapăratun vânzător.
  55. 55. Eterna Iubire 55 Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată în trecut oastfel de înspăimântătoare Săptămână. Şi n-ar putea fi nici în viitor. 19. Oriunde este răstignit un Nevinovat sau maimul i a fost neapărat şi un vânzător sau mai mul i, careau încasat argin ii vânzării şi au săvârşit nelegiuirea sărutând. 20. O, nevinova i şi lesne-crezători ucenici ai luiHristos, tot nu în elege i nici acum? Dar mieii sunt sorti i să rămână pe totdeauna numaimiei. Ei nu pot fi niciodată altceva. O, Bunule Păstor Iisus Hristos, fii Tu singurul lorocrotitor. Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia e adevărul despre toate câte sânt şi în urmă, şi nainte, şi în cer, şi pe pământ; este adevărul singur, este singurul întreg, fericit cel ce-o-n elege, – vai de cei ce n-o-n eleg!
  56. 56. 56 Traian Dorz 8. PRILEJURILE DE POTICNIRE 1. Prilejurile de poticnire trebuie să vină, dar vaicelor prin care vin. Vânzările trebuie să se facă, fiindcă este scris că sevor face (Mc 13, 12; Lc 21, 16), dar vai acelora princare se fac. Fiecare dintre noi trebuie să ne temem de acestîngrozitor păcat şi să ne ferim ca nu cumva să-l fa-cem noi. 2. Dacă şti i aceste lucruri, lua i mai bine aminte înjurul vostru, să-l vede i pe acela dintre voi care a începutsă umble şi pe alte căi, nu numai pe cele ale lui Iisus.Care s-a mai prefăcut şi în altceva, nu numai în miel. Care merge şi cu al ii, nu numai cu voi, oile Dom-nului, care mai are şi alte gusturi, nu numai cele duhov-niceşti, care cheltuieşte şi mai mult decât ar câştiga cinstit,
  57. 57. Eterna Iubire 57 care umblă prin locurile pe unde nu are ce căuta, înmod normal, un frate şi un preot. Căci neapărat dintrevoi este acela. Sau sunt aceia... (Fapte 20, 30; II Cor 11, 14; IITim 3, 4). 3. Ce cumplită clipă trebuie să fi fost pentru uce-nicii Domnului aceea când Mântuitorul le-a spus lamasă: „Unul dintre voi Mă va vinde”. Ca un trăsnet lovind dintr-o dată şi pe neaşteptatevor fi zdrobit aceste cuvinte toată rămăşi a de bucu-rie, de speran ă şi de pace pe care o mai aveau îninimile lor. 4. Cei nevinova i, auzind înştiin area despre vân-zare, au început să se uite unii la al ii înspăimânta i şipentru prima dată bănuitori. Şi fiecare în gândul său îl cerceta pe celălalt, bănu-indu-l în inima sa... Apoi bănuindu-se chiar şi pe sine. În clipa aceea se spărgea în ăndări ca un vas foartescump toată încrederea nemărginită şi toată armoniaunită ii lor. În inima fiecăruia năvălea acum apa tulbure, nea-gră şi rece a neîncrederii, năruind şi noroind totul. 5. O, cât de zdrobită trebuie să fi rămas inima uce-nicilor Domnului când se uitau unii la al ii pentru primadată cu ochii încrunta i şi judecători! O, cum trebuie să fi răvăşit sufletul lor o mie degânduri deznădăjduite! Ce grozav este păcatul vânzării lui Hristos!
  58. 58. 58 Traian Dorz 6. Vai, cât de mult rău fac nu numai Lucrării luiDumnezeu, ci chiar şi semenilor lor acei oameni nele-giui i care îi vând pe ai lor! Şi care trădează dragostea, prietenia, fră ietatea,cinstea şi cuvântul lor şi al lui Hristos. Căci aceştia nimicesc chiar bunul cel mai scumppentru inimile omeneşti, care este încrederea în om, încrederea în frate, încrederea în semen. 7. Până ce există încredere, ce sfântă este încre-derea dintre credincioşi şi fra i şi părtăşia dintre so i, şi iubirea dintre prieteni, şi armonia dintre oameni! O astfel de via ă este raiul. O astfel de via ă a doritîntre noi Hristos. 8. Când diavolul pune în inima unuia dintre uce-nicii Domnului gândul vânzării şi al înşelăciunii... o,cum se prăbuşesc de dureros şi de cumplit toate celebune dintre fra i! Ruina şi amintirea lor îi vor îndurera sufletul ori decâte ori le va privi, până la moarte. Şi un gust amar îi va veni pe buze şi se va prefaceîn cele mai înveninate şi mai amărâte cuvinte pentrucă a trădat şi a vândut, zădărnicind un viitor atât defrumos. 9. Roagă-te lui Dumnezeu şi priveghează, ca nucumva să ajungi şi tu un vânzător de Hristos şi de fra i.
  59. 59. Eterna Iubire 59 Căci aceasta te va rupe pe vecii vecilor de Dum-nezeu şi de ai Lui şi te va arunca între demoni, în loculpregătit acelora. 10. Păcatul tău va otrăvi nu numai veşnicia ta, cişi părtăşia altora, fiindcă, aflând despre vânzare, fie-care va începe să se teamă de celălalt şi să se îndoiascăde to i. Nu se va mai încrede nimeni în nimeni, niciodată şinu se va mai apropia nici unul de nici unul. Aceasta este o nenorocire mai mare şi mai lungădecât oricare alta. Şi totul a început cu tine. Ce osândă oare va fi de-ajuns pentru asta? 11. O, câte poeme minunate, câte cântări de iubireşi de durere s-au scris pe sânul lui Iisus în momente caale lui Ioan! Câte tablouri sfinte şi medita ii neuitate! Câte rugăciuni fierbin i şi câte predici înăl ătoares-au înăl at spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii deoameni, pornind de la acest dumnezeiesc moment şi întorcându-se la el, la clipa şi la starea aplecării pe sânul lui Iisus ca aleSfântului ucenic al iubirii, Ioan... 12. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, Care – dacă aîngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu alpierzării (In 17, 12), de pieirea căruia Inima lui Iisus să se întristeze şiduhul Lui să se tulbure –,
  60. 60. 60 Traian Dorz tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iu-birii, prin alipirea căruia Inima sfântă a lui Iisus să semângâie şi duhul Lui să se învioreze. 13. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, căci, dacă Săp-tămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii, tot ea ne-a descoperit şi un atât de fericit fiu aldragostei. De la care ne-au rămas apoi cele mai adânci ecouriale Inimii lui Iisus. 14. Cele mai minunate şi prietenoase fe e ale ade-vărului ne-au rămas de la acest moment minunat alaplecării lui Ioan pe Sânul lui Iisus. Cele mai fierbin i şi mai dulci chemări ale dragos-tei lui Dumnezeu ne-au rămas de la acei care au trăitaceastă stare divină. 15. Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi maimari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte,mai curată, mai alipită de cel nevinovat. Acesta este un echilibru rânduit de Dumnezeu. 16. Domnul a făcut aceasta, pentru ca acela caremerge spre pătimire pentru adevăr să nu se îndoiascăniciodată, să nu descurajeze niciodată şi să nu se pră-buşească niciodată. Fiindcă niciodată nevinovatul nu va rămâne singur. Şi, dacă în via ă n-a cunoscut o iubire nemărginităfa ă de dânsul, apoi în moarte o va cunoaşte cu si-guran ă.
  61. 61. Eterna Iubire 61 Fiii urii mor de două ori. Şi în scârbă, şi în uitare.Dar fiii dragostei nu mor niciodată. 17. Învă a i de la Sfântul Apostol al iubirii şi fi i totmai alipi i de Domnul! Mai ales atunci când se ivesc vânzătorii şi prigoni-torii cei mai înverşuna i pentru Domnul vostru şi pentrufra ii voştri. Nu vă teme i că acela care Îl vinde pe Hristos vă vaputea da şi pe voi în mâinile lor. Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă via a pentruvoi fără Dumnezeul vostru? 18. A muri pentru Hristos este un câştig, pentru unalipit de Sânul Lui (Flp 1, 21). Ce să mai fac eu cu o libertate fără Hristos? zice el. Ce să mai fac eu cu o Evanghelie fără Iisus celViu? Ce să mai fac cu o adunare fără Dumnezeu? Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har, pentru că via a fără Hristos nu mai valoreazănimic, dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât vre-mea... şi încă şi mai mult. 19. Cele ce v-ar mai rămâne după ce v-a i depărtatde Hristos şi de Lucrarea Lui, – toate sunt o povarăchinuitoare. Vai de voi dacă a i rămâne cu ele fără El! Dar ferice dacă a i rămâne cu El chiar şi fără ele. 20. Acela despre care vorbea Iisus în seara Cineiera păcatul, iar nu omul.
  62. 62. 62 Traian Dorz Păcatul nu putea să nu fie acela – adică vânzarea! Dar omul putea să nu fie el. Adică Iuda. Prilejul de păcătuire trebuia să vină. Nu se putea sănu vină (Mt 18, 7; Lc 17, 1). Dar acela prin care venea atunci putea să nu fietocmai el, Iuda; putea să fie oricine altcineva, nutocmai el. Şi dacă Iuda ar fi vegheat şi s-ar fi rugat şi el – aşacum fuseseră înştiin a i –, poate că n-ar fi căzut nici elîn ispită (Mt 26, 41). O Doamne, nu ne lăsa în ceasul cel greu! Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia-i izvorul dulce al cereştii Ape vii, singurul izvor de via ă spre-ale lumii căi pustii. * Biblia-i lumina scumpă care Domnul ne-o trimite să ne-arate la oricare calea vie ii fericite şi să ne înştiin eze, tot asemenea, pe oricare, ca să ne ferim de cursa căilor înşelătoare.
  63. 63. Eterna Iubire 63 Ce minuna i sunt ochii... Ce minuna i sunt ochii cu lacrimile-n ei, de după rugăciunea înaltă şi fierbinte, ce strălucit e plânsul din anii cei mai grei ce-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte! Când umbrele coboară pe apele adânci, lumina se retrage spre culmile curate, – cât valurile vie ii se vor izbi de stânci, şi plânsul, şi cântarea ne sunt adevărate... Când clopotul de Denii răsună liniştit, coboară în adâncul evlaviei din tine şi-ascultă- i pocăin a cum creşte fericit, ca roadele şi frunza livezilor divine. Ce minunat e-alinul adus într-un sărut pe lacrima tăcută şi fa a mult dorită şi câtă vindecare e-n sufletul durut o-mbră işare dulce, adânc împărtăşită!
  64. 64. 64 Traian Dorz 9. CUTREMURA I-VĂ ŞI NU PĂCĂTUI I 1. În lume există tot felul de păcate. Şi păcate de acelea care mai pot avea iertare înveacul acesta, şi de cele care nu vor avea iertare nici înveacul viitor (Mt 12, 32). Înspăimântă-te de oricepăcat. Dar de o mie de ori mai tare de cele care sunt deneiertat. 2. Domnul Iisus a arătat că păcatele sunt rânduitela osândă. Păcatele, iar nu oamenii. Că, dacă fiecare dintre noi ne-am feri să nu că-dem în păcat, dacă ne-am lupta ca nicidecum să nurămânem în el când am căzut, – ci am veni cu lacrimi de pocăin ă să-I cerem şi săprimim iertarea lui Hristos, – atunci n-am fi niciodată osândi i nici unii din-tre noi. Ar fi osândit numai păcatul, nu noi. Ar arde numai păcatul – şi nu noi.
  65. 65. Eterna Iubire 65 3. Prin credin a în sângele lui Hristos, păcatele suntaruncate în foc. Şi prin lacrimile amare ale unei pocă-in e adevărate, sunt aruncate în mare. Ca nişte zdren erele, dezbrăcate de pe cel care le-a purtat. Iar păcătosul scapă. 4. Dar acela care, neascultând cuvântul de înşti-in are, rămâne îmbrăcat în zdren ele sale condamnate şi, nepriveghind şi nerugându-se, rămâne în păcatfără să mai iasă din el, acela va fi osândit împreună cu păcatul său încare s-a prins, în care s-a îmbrăcat, de care nu vrea săse dezbrace şi cu care de bună-voia lui şi cu plăceres-a unit contra lui Dumnezeu. El va fi aruncat în acelaşi foc cu păcatul său. Despre acela a vorbit Iisus în seara Cinei şi avânzării. 5. Vai, cât de pu ini mai pot întoarce când lăcomiaa intrat mai dinainte în inima lor! Când ambi ia şi trufia le-au cuprins toată fiin a. Şicând un duh de prefăcătorie şi de false încredin ări le-aorbit orice vedere duhovnicească. Când mincinoasele încredin ări îi îmbărbătează înrătăcire şi când ura contra nevinovă iei îi împinge lacruzimi şi la orice act satanic, aceştia nu se mai întorc niciodată. 6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cau iîntotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le po i arătapre uirea şi recunoştin a ta.
  66. 66. 66 Traian Dorz De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, casă-i cunoşti şi să-i ştii. Să-i afli şi să-i binecuvântezi. 7. Dar pe răufăcătorii tăi mai bine să nu-i cunoşti,mai bine să nu-i ştii. Mai bine să nu afli cine sunt saucine au fost. Mai bine să nu întrebi niciodată cine este sau cine afost acela care i-a pus sau î i pune la cale răul tău. Care te-a dat pe mâna altora, ca să- i facă rău. Sau cine a fost acela care i-a făcut răul acesta. Ca să nu fii ispitit cândva să-l urăşti şi tu. 8. Dar chiar dacă ai avea în mâna ta, împotrivarăufăcătorului tău, toate dovezile că el este răufăcătorultău, mai bine să le arunci în foc – şi chiar aruncă-le! Pentru ca să nu fii ispitit vreodată, într-o clipă deslăbiciune, să te răzbuni singur asupra lui, folosindu-tede dovezile răului făcut de el. Ca să nu- i pierzi astfel nu numai răsplata răbdăriitale, ci şi pacea cugetului tău, pe totdeauna. 9. Ochii vinova i ori se ascund, ori se obrăznicescatunci când nu mai vor să se aplece. 10. La început, ochii lui Iuda poate că se vor fi feritde privirile duios-mustrătoare ale Domnului. Dar mai târziu, când gândul s-a făcut faptă, ochiilui Iuda s-au făcut acoperitori nelegiuirii lui. Cred că au devenit obraznici, duri, sticloşi şi în-tuneca i, înfruntând cu cerbicie şi cu neînduplecată îndrăz-neală orice privire a ochilor Domnului.
  67. 67. Eterna Iubire 67 Arătând astfel că nu se lasă birui i de ochii luiDumnezeu, ci că sunt hotărâ i să lupte cu îndârjire şi cutezan ăvrăjmaşă contra Domnului Iisus. 11. Dar acest fel de „rela ii” trebuie să mai fi fostîntre Hristos şi Iuda – astfel de confruntări şi înfruntăriale privirilor tăcute, numai ale privirilor lor, în acesteultime zile pe care le mai petreceau împreună. Şi mai ales în acele ultime clipe pe care le petre-ceau acum în seara aceasta a Cinei cu to i ceilal i. Însă privirile lui Iuda îi vor fi răspuns lui Iisus odată şi pe totdeauna că între ei totul s-a rupt. 12. Când nici lacrimile, nici rugăciunea, când nici arătarea celei mai răbdătoare iubiri nu-lmai poate mişca pe cineva, – atunci nu- i mai rămâne spre inima lui nici opunte. Atunci despăr irea este totală şi veşnică. 13. Petrecerea lui Iisus împreună cu vânzătorul Săunu mai poate fi decât o stare de ghea ă, pe care şi unul, şicelălalt nu doreau decât s-o sfârşească cât mai repede. Ce bine ar fi fost pentru amândoi – atât pentru În-vă ătorul vândut, cât şi pentru ucenicul vânzător – să nuse fi cunoscut niciodată!... Ce bine ar fi fost pentru ochii vânzătorului, care numai aveau acum în ei decât ură, dacă nici n-ar fi văzutdeloc, niciodată cu ei! Atunci ochii lui Iuda măcar n-ar mai fi avut cumface păcatul acesta pe care îl fac acum atât de fioros.
  68. 68. 68 Traian Dorz 14. Creşterea pe care le-au dat-o părin ii copiilorlor în cei şapte ani de acasă şi pilda de via ă pe carecopiii o văd mai ales în aceşti ani la părin ii lor începesă le formeze sufletul lor cum va avea să fie. Vai de părin ii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vorsă formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani! 15. O, câtă răspundere au totuşi părin ii pentru felulde via ă pe care îl vor duce şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vorsăvârşi copiii lor cât vor fi ei! Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora. Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor că-uta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost cres-cu i de către mine cândva. 16. Ave i multă grijă şi băga i bine de seamă cumvă creşte i fiul sau fiii! Şi, mai ales, ave i grijă ce pildă de via ă le da i co-piilor voştri prin ceea ce văd că face i voi! Ave i grijă acum, fiindcă peste pu ină vreme co-pilul vostru vă va scăpa din mâini. Iar după aceea în zadar ve i plânge. 17. Vai, ce via ă mai duc multe suflete curate careau ajuns să cadă, în urma unor înso iri nefericite cu fii crescu i din nelegiuiri pământeşti, moşteni-tori ai bolilor şi ai păcatelor celor ce i-au născut şi i-aucrescut! Părin i, nu uita i nici o clipă porunca: Creşte i-văcopiii voştri în mustrarea şi frica Domnului!
  69. 69. Eterna Iubire 69 18. Dragi părin i, chiar dacă v-ar împiedica orice,nu vă creşte i copiii decât credincioşi şi nu le da i decât pildă bună, că şi pe pământ, şi sub el vă vor urmări faptele co-piilor voştri ori ca o binecuvântare, ori ca un blestem. 19. Dacă fiul vostru ticălos sau fiica voastră des-frânată chinuieşte pe so ul său ori pe so ia sa – nu apă-ra i pe cel vinovat în contra celui nevinovat, chiar dacăvinovatul e al vostru, iar celălalt este un străin. Căci, dacă vă uni i cu păcatul şi lupta i contra drep-tă ii, ve i primi o osândă şi mai mare. 20. Când vezi că nu-l mai po i împiedica pe un făp-taş rău de la o faptă rea, atunci nu mai doreşti nimicaltceva decât să treacă mai repede. Să nu se mai amâne deloc. Orice amânare este o chinuitoare otravă a întregiifiin e. De multe ori amânarea este mai grea chiar şi decâtînsăşi durerea pe care o pregăteşte răul acela. O, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de cel rău! Amin.
  70. 70. 70 Traian Dorz 10. UN GÂND RĂU 1. Un gând rău pe care l-ai primit în inimă, chiardacă la început părea mai pu in rău, el tot acolo te va duce, la iad. Gândul de desfrânare, de furt, de vânzare, de răz-bunare, pe care şi tu poate că l-ai primit în inima ta şipoate că îl mai por i încă, umblând mereu după prile-jurile de a i-l împlini, acela te va duce sigur şi pe tine la iad, ca şi pe Iuda. 2. Aştep i poate să plece so ul tău de acasă? Sau să vină noaptea, când trecătorii se vor rări peuli ă? Sau să po i ajunge la cutare autoritate? Sau să- i vină la îndemână o clipă prielnică? Asta aştep i? Ca să- i po i pune gândul rău înfaptă? Da, satana te va orbi în clipa prielnică păcatului. Apoi, orbindu-te, cu uşurin ă te va împinge în pră-pastia faptei, dintr-o dată.
  71. 71. Eterna Iubire 71 3. Dar şi când Dumnezeu î i pune în inimă un gândbun, ai grijă şi împlineşte-l numaidecât, fără întârziere. Căci pe acela, îndată vine satana şi-l ia din inima ta, dacă tot amâi împlinirea lui (Lc 8, 12). 4. Când satana i-a pus în inimă un gând care esteîndoielnic, nu te grăbi să-l ascul i niciodată. Căci de firul acestui gând este legată sabia cu caresatana te poate ucide pe tine şi pe mul i al ii. Gândul cel bun este sigur. După aceasta să-l cunoşti. 5. Ce dureros a fost în seara Cinei, pentru Dom-nul, că nimeni dintre cei apropia i ce stăteau la masăîmpreună cu El nu-I în elegeau nici cuvintele şi nicistarea Lui! Chiar cei mai apropia i ai Domnului Iisus Îi erau,în privin a aceasta, atât de străini şi îndepărta i, tocmaiatunci când El avea nevoia cea mai arzătoare de în e-legerea lor. 6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului treceprin locurile pline de primejdii, prin stările pline de răspundere, printre vrăjmaşii plini de vicleşuguri şi chiar cei ce stau la masă nu în eleg aceasta, chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini, chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nupot nici sim i şi nu pot nici ajuta cu nimic, fiindcă nu în eleg. 7. Ba încă, mul i dintre ei, în loc să vadă limpedeprimejdia care amenin ă cauza Domnului
  72. 72. 72 Traian Dorz şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice ră-ul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei dinpricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lorori purtări nechibzuite în umbletele lor, tocmai ei în eleg greşit, în eleg rău, cu totul altfelde cum ar trebui să în eleagă. 8. Unii nu în eleg nici atâta, că Lucrarea Domnuluia avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei şi de orientare chibzuită în afară. Dar în vremurile cele mai grele are şi mai marenevoie de acestea. 9. Al ii nu în eleg că, dacă totdeauna Biserica luiHristos a avut nevoie de bărba i plini chibzuin ă şi deîn elepciune, apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, enevoie şi mai mare de astfel de oameni. 10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lu-crării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şipentru ceilal i to i. Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrângeasupra tuturor. Şi fiecare nechibzuin ă a cuiva aduce pagubă, pri-gonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu. Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce areDumnezeu! Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta. 11. O în elepciune prevăzătoare trebuie să îndrume,în vremile grele, cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă.A fiecăruia. Şi a tuturor.
  73. 73. Eterna Iubire 73 Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru caLucrarea Domnului să poată trece prin primejdii cu câtmai pu ine pierderi. Şi să poată ieşi din strâmtoare câtmai curând. Fiecare dintre noi vom răspunde pentru asta. 12. Pentru cei buni, anumite fapte ale celor nele-giui i par cu neputin ă de săvârşit – fiindcă ei n-ar fi înstare să le facă nici dacă ar păşi în fa a mor ii. Din pricina asta, ei nu pot crede că poate cineva săfacă nelegiuirea. Chiar când aud din cea mai crezută gură, ei, cei ne-vinova i, tot îşi mai închipuie că poate nu-i tocmai aşa... 13. De aceea vânzătorul face printre cei nevinova inespus mai mult rău de cum s-ar putea crede. Fiindcă einu ştiu să se ferească de el. Mincinosul înşală pe nespus mai mul i de cum gân-deşti, fiindcă cel sincer îl crede şi pe el că este tot sincer. Şi pierzătorul face mult mai mare spărtură de cumî i închipui, căci nevinova ii nu ştiu să se apere. 14. Pe trimisul ceresc care înştiin ează şi sfătuieşte, care îndeamnă spre ferirea de mincinoşi şi spre depărtarea de amăgitori, şi spre păzirea de vânzători, – bietele suflete nu-l cred. Parcă nu-l pot crede. Nu le vine să creadă că ceeace el le spune este chiar aşa. Că poate fi chiar aşa. Însuşi mincinosul, prefăcut în „frate”, vine şi spunesă nu-l creadă pe cel ce înştiin ează, ci să-l creadă pe el,pe cel ce îi minte.
  74. 74. 74 Traian Dorz Şi atunci sufletele sincere, care nu-şi pot închipuicât de mincinos e mincinosul şi cât de viclean estevicleanul, îl cred prea pu in pe fratele sincer şi vrednic ori nu cred nimic, – dar îl cred foarte adesea pe mincinos. Aşa se fac şi ei, din nişte nevinova i, părtaşi la pă-catul mincinosului. Fiindcă pe cel rău îl cred, iar pe celbun nu! 15. Cei buni nu cred că vânzătorul îi caută numaipentru a culege de la ei foloasele vinovate după careumblă, ci cred că vine pe la ei tot din dragoste, – aşa cumse preface el; nu cred că vorbăre ul acesta umblă doar pentru a-Lpârî pe Domnul lor şi pentru a-i da pe cei nevinova i în mâinile cele rele. Ei cred că Iuda umblă să facă ceva cumpărăturipentru Praznic sau vinde tot să dea ceva săracilor... Ce amăgire!... 16. Fiindcă vânzătorul ştie că foarte uşor îi poate în-şela pe cei cinsti i dacă întrebuin ează câteva cuvinte fru-moase, câteva istorioare, câteva versete, câteva cântări... O, voi, cei nevinova i, nu vă lăsa i tot aşa uşor în-şela i! Mai şi trezi i-vă odată! 17. Nu vă lăsa i tot aşa de uşor înşela i de unel-tele lui satana, care se dau drept fra i, fiindcă umblăprintre voi!
  75. 75. Eterna Iubire 75 Nu vă lăsa i amăgi i de cuvintele meşteşugit alcă-tuite ale celui ce se preface ucenic, dar este iudă. Cuvintele lui seamănă cu ale celor ce sunt fra i, darfaptele lui sunt nelegiuite, umbletele lui dubioase, rela- iile lui vinovate... Mai uita i-vă şi la acestea – nu numai la vorbăriilelui mincinoase! 18. Nu vă lăsa i îndupleca i aşa uşor nici de lacri-mile şi de istorioarele lui! Uita i-vă la ochii lui înşelători, uita i-vă la roadele lui, uita i-vă la familia lui duhovnicească şi la roadeleacesteia. Fiindcă el nu mai foloseşte acum nici cuvintele,nici lacrimile, decât pentru a putea face printre voi, maicu multă uşurin ă şi mai acoperit, slujba satanică deiudă şi de vânzător de fra i. 19. Nu vă înşela i nici crezând că în el a mai rămasceva din evlavia de altă dată, când vă părea că era curat. Căci gândul de la satana este ca infec ia pătrunsă însânge. Curând ucide tot ce este sănătos în trup, dacă afost vreodată ceva şi sănătos. Şi infectează totul cu veninul ucigaş. Pentru astfel de oameni nu mai este nici o nădejdede îndreptare, ca pentru cei pătrunşi de cancer. 20. Asculta i din timp înştiin area şi feri i-vă deacela despre care fra ii buni vă tot spun, de ani de zile şide repetate ori, să vă feri i.
  76. 76. 76 Traian Dorz Nu vă închipui i că vi se spune ceva prea, prea detot – şi că fra ii buni şi statornici n-au toată dreptatea. Căci cine nu crede la timp înştiin area va aveasoarta satanei. Doamne Iisuse, izbăveşte-ne de o astfel de soartă! Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia e călăuza prietenoasă şi curată care calea mântuirii, celor ce-o doresc, le-arată; ea-nso eşte la tot pasul pe-orice suflete curate până când ajung să intre în a Domnului Cetate. * Biblia e bunul prieten ce de noi nu se desparte, ci ne-ajută şi ne-ndrumă credincios până la moarte.
  77. 77. Eterna Iubire 77 Trece vara... Trece vara, trece toamna cum trec toate cele, – fericit cuvântul care n-a trecut cu ele; fericit acel ce-şi ine legământul dulce, – orişicâtă apă trece, piatra nu se duce! Trece frunza, trece iarba, toate-s trecătoare, fericită e iubirea una – până moare; fericit acel ce-oriunde are-aceeaşi limbă, – orişicât se schimbă norii, cerul nu se schimbă! Trece vântul, trece valul, treacă toate-toate, numai dragostea şi inta fie-mi neschimbate; împletirea lor să-mi fie veşnica răsplată, – via a trece, – fiii vie ii nu trec niciodată!
  78. 78. 78 Traian Dorz 11. A CREDE ADEVĂRUL 1. Să nu crede i altceva, când fratele care vă spuneeste vrednic de crezare şi nu v-a înşelat niciodată, ci să-l crede i şi să vă feri i de cine vă spune el săvă feri i. Nu vă îndoi i şi nu-l primi i pe vânzător, ca să nuvă uni i cu el la osânda lui (II In 11). Căci în zadar vă va părea rău prea târziu. 2. După ce pleacă un vânzător, rămâne în locul luio oroare, o scârbă, o încrâncenare... După ce pleacă un vrăjmaş, rămâne o primejdie, oamenin are, o groază. După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna oteamă, o primejdie, o sabie. Cum şi după ce pleacă un frate, rămâne o durere şi după ce pleacă un so , rămâne un gol amar nunumai în casă, ci mai ales în suflet... 3. Iuda pleacă singur, dar se va reîntoarce cu o gloată.
  79. 79. Eterna Iubire 79 Iată că o mie de prieteni sunt prea pu ini, dar un sin-gur duşman e prea mult. Ura reuşeşte să-i strângă pe oameni mult mai grab-nic ca dragostea. Când era bun, Iuda n-a făcut nimic. Acum când es-te rău, iată ce inamic a devenit dintr-o dată. Dar ura nu reuşeşte să-i ină împreună niciodată pecei ce i-a strâns. 4. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: Acum Fiul Omu-lui a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El. Pentru că nu po i ajunge la înviere decât prin cruce. Şi nu po i să ajungi la o slavă veşnică decât prinpătimiri, cum nu po i ajunge în cer decât prin pământ. 5. Celui ce ştie că toate acestea sunt strâns lipi-te una de alta, slava de la capătul lor îi este o marebucurie. El ştie că sunt condi ionate una de cealaltă: slavade cruce. Şi că ambele fe e apar in aceleiaşi păr i. Că apropierea intrării spre moarte înseamnă şi a-propierea de cealaltă parte, a ieşirii în cer. 6. Intrarea pe partea de dincoace înseamnă ieşireape partea de dincolo. Cine este încredin at de asta nimic n-are mai normal decât să se bucure. Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, darcea de dincolo este veşnică.
  80. 80. 80 Traian Dorz 7. Intrarea crucii era o clipă, ajungerea în Înviereera eternă. Pătimirile durau mărginit. Slava de după ele era ne-mărginită. Pământul nu înseamnă nimic, dar cerul înseamnătotul. 8. Nu mai contează nici un pre de jertfe când estevorba ca Numele lui Dumnezeu să iasă cu adevăratproslăvit. Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici oamenin are în stare să-l întunece pe acela peste care astrălucit această bucuroasă izbândă şi fericită chemare:proslăvirea lui Dumnezeu. 9. După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr ungol. Dar un gol din care se luase o piatră mare şi rece.Un munte de ghea ă sticloasă şi grea şi numai după aceea inimile ucenicilor, uşurate în-tr-un anumit fel, au putut urmări cele mai avântate şiînăl ătoare lumini dumnezeieşti, pe care Adevărul ledezvelea în fa a sufletelor, înăl ându-le tot mai sus.Spre în elegerile veşnice. Căci câtă vreme por i un ghimpe, oricum te-ai feri,sim i mereu prezen a lui neplăcută. Adevărata uşurare o sim i numai după ce ai scăpatde el. Dar ce uşurare cerească este aceasta! 10. Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăiredesăvârşită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt,
  81. 81. Eterna Iubire 81 pentru a-I putea aduce o aşa slavă, ca şi El, luiDumnezeu. Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvitpe pământ Dumnezeu-Tatăl atât de strălucit ca prinvia a şi lucrarea pământească a lui Iisus Hristos, Dum-nezeu-Fiul. 11. O, în ce strălucit şi unic fel a fost proslăvitDumnezeu în Hristos, dulcele nostru Mântuitor! De aceea şi Dumnezeu L-a înăl at pe El nespus demult şi I-a dat Numele care este mai presus de oricenume, pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice ge-nunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum-nezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul (Flp 2, 9-11). Şi L-a înăl at cu atât mai presus de îngeri, cu cât amoştenit un nume mult mai minunat decât al lor (Evr1, 4), prin via a Sa şi prin moartea Sa, pentru împlinireavoii Tatălui Ceresc. 12. O, frate, om al lui Dumnezeu, fiule şi fiică a lui! Dumnezeu te va proslăvi odată şi pe tine, dacă şi tuÎl vei proslăvi cu adevărat pe El. După cum Hristos a biruit prin smerenie şi ascultare şi a fost proslăvit prin putere şi stăpânire, şezând cuTatăl pe Scaunul Lui de Domnie, tot aşa, şi numai aşa, dacă şi tu, prin smerenie şiprin ascultare de Cuvântul lui Hristos (Col 3, 16) vei

×