Traian Dorz: Eterna iubire
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×
 

Traian Dorz: Eterna iubire

on

  • 1,817 views

 

Statistics

Views

Total Views
1,817
Views on SlideShare
1,729
Embed Views
88

Actions

Likes
0
Downloads
59
Comments
0

1 Embed 88

http://www.comorinemuritoare.ro 88

Accessibility

Categories

Upload Details

Uploaded via as Adobe PDF

Usage Rights

© All Rights Reserved

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Processing…
Post Comment
Edit your comment

Traian Dorz: Eterna iubire Traian Dorz: Eterna iubire Document Transcript

  • Eterna Iubire 1 Traian Dorz Eterna Iubire
  • 2 Traian DorzCoperta I: Liliana Bali Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Eterna iubire / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2007 ISBN 978-973-710-079-5 821.135.1-97 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-079-5
  • Eterna Iubire 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 14 TRAIAN DORZ ETERNA IUBIRE Scurte cugetări duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
  • 4 Traian Dorz Tot ce i-am scris aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă, în Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi ai să-n elegi tu mai târziu.
  • Eterna Iubire 5 Eterna Iubire... Eterna Iubire e Raiul Divin din care ni-e dată iertarea deplin, din care se varsă al Vie ii Izvor în veacul acesta şi cel viitor şi-oricăruia-n parte, şi tuturor tot, că-n Ea toate, toate se cred şi se pot. Eterna Iubire e Jertfă şi Har, Lumină deplină şi fără hotar, Răbdare tăcută şi dulce sărut în care se-ngroapă amarul trecut, din care rămâne un drag viitor de cântec cu lacrimi şi dulce fior. Eterna Iubire e Poarta de Vis prin care se intră în Cerul deschis, e puntea de raze întinsă pe zări, pe care se trece cu sfinte cântări spre Casa de Aur cu steagul cel pus, în care aşteaptă Doritul Iisus. Eternă Iubire, fii pururi cu noi, curată iubirea ne-o treci prin noroi, fierbinte ne-o ine în vremea de ger, frumoasă ne-o-ndrumă pe calea spre cer, deschisă ne-o ine pe-al inimii drum, spre tot ce ni-e încă departe acum.
  • 6 Traian Dorz Eternă Iubire, coboară-ne har, să trecem iubirea prin tot ce-i amar, s-o ducem cu zâmbet prin tot ce e plâns, să facem cântare din geamătul strâns, alături ducând-o frumos până Sus, şi-atunci s-o sărute pe lacrimi Iisus.
  • Eterna Iubire 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Iubire, Slavă veşnică ie! Pentru Iubirea Ta cea nespus de mare cu care ne-ai căutat pe unde eram căzu i, cu care ne-ai luat pe umărul Tău şi ne-ai adus sub Crucea Ta de unde în genunchi am putut să vedem, cum nu se mai poate vedea de nicăieri altundeva, cât de mult ne-ai iubit Tu. Pentru Iubirea Ta cea nespus de dulce cu care înso eşti toate căile noastre, cu care ne alini toate durerile şi ne legi toate rănile, şi ne ascul i toate rugăciunile, şi ne împlineşti toate cererile, şi ne binecuvântezi toate iubirile: de părin i şi de so i, de fii şi de fra i, între care sim im ca nicăieri altundeva cât de mult ne iubeşti Tu. Şi pentru Iubirea Ta nespus de minunată cu care ne pregăteşti un loc la Tine, cu care vei veni să ne iei în Cer, spre a ne putea face moştenitori străluci i ai acelei avu ii nestricăcioase şi neîntinate pe care ne-o vei da când, primindu-ne, ne vei binecuvânta cu un sărut veşnic, în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Slavă veşnică ie, Eterna noastră Iubire şi Marele nostru Dumnezeu, Iisus Hristos!
  • 8 Traian Dorz Dragostea adevăratăDragostea adevărată Numai dragostea cea sfântănu sfârşeşte la mormânt, dintr-o inimă curatăvie ile de ea legate totdeauna-i credincioasăau un veşnic legământ. şi rămâne neschimbată.În cele mai grele zile Pe părin ii tăi iubeşte-iaminteşte- i totdeauna pân’ la moartea lor şi-a ta,de Hristosul tău Cel Unul, nimenea ca ei pe lumede iubirea ta cea una. nu te va iubi aşa.Numai dragostea-i o stâncă În iubire şi-n cântare,într-o lume clătinată, când trăieşti lângă Hristos,numai ce-a zidit iubirea fericit vei duce-o via ănu se sfarmă niciodată. totdeauna de folos.Numai dragostea trăieşte, Pe to i oamenii din lumecând în lume totul piere, să-i iubeşti, copilul meu,numai ea rămâne-aceeaşi dragostea de fra i e drumulşi-n năl are, şi-n cădere. dragostei spre Dumnezeu.
  • Eterna Iubire 9 1. INIMA ŞI MINTEA 1. Să-L iubim pe Dumnezeu din toată inimanoastră şi cu tot cugetul nostru. Cu toată iubirea inimii – şi cu tot cugetul min iinoastre. O, cât de mult spun aceste cuvinte! Pentru că nimic nu-i mai necesar decât Dumnezeuşi apoi iubirea cea adevărată şi statornică până la capăt. 2. Iubirea este în stare să facă singură cât toatecelelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şipe toate celelalte. Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru tim-pul cât ine această iubire. Dar iubirea care ine până la capăt este binecuvân-tată veşnic şi veşnic. 3. Iubirea care ine numai o vreme poate avea unpre mărginit sau poate să nu aibă nici unul. Dar cea care ine până la capăt, aceea are un prenepre uit.
  • 10 Traian Dorz Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iu-bire până la capăt nu este decât una. 4. Lumea avea nevoie şi de Adevărul şi de Iubireape care le aducea Domnul Iisus. Dar Adevărul, ca să fie totdeauna în eles, avea ne-voie de dovada minunilor. Iubirea, ca să fie urmată, avea nevoie de dovadajertfei. Şi numai Hristos le-a putut arăta pe amândouăacestea. De aceea, Adevărul Lui este Unicul Adevăr vred-nic de primit. Şi iubirea Lui, unica iubire vrednică de urmat. 5. Adevărul este învă ătura lui Hristos. Iubirea estepilda Sa. Şi ele, amândouă, sunt El. Căci una străluceşte prin cealaltă: adevărul priniubire şi iubirea prin adevăr, iar amândouă, prin eternitatea lor dumnezeiască. 6. Ca să po i cunoaşte pe cineva cu adevărat, ui-tă-te cum a iubit. Cine n-a iubit până la capăt, acela nu-iadevărat. Dacă după acestea cau i să cunoşti pe cineva, a-tunci nu te vei înşela niciodată. 7. Pe Hristos Îl po i cunoaşte ca Unic în toate,pentru că El în toate a fost desăvârşit. Nici un alt om n-a putut fi astfel. De aceea El n-a fost numai om.
  • Eterna Iubire 11 8. Tot astfel, cei care sunt mai asemănători cu Iisussunt aceia care întrunesc în ei cel mai înalt, mai frumos,mai mult toate ale lui Iisus. Dar mai ales dragostea neschimbată ca a Lui. 9. Dragostea lui Dumnezeu este minunată nu nu-mai că ea este până la capăt, ci mai ales că ea este până la capăt pentru to i, chiar şi pentru vânzătorul Său, chiar şi pentru călăii Săi. 10. Diavolul lucrează cu vicleşug mai întâi prin ini-mă, apoi prin minte. Mai întâi îl face pe om să se lase târât spre pofteleinimii. Iar când inima i-a ajuns plină de bucuriile spur-cate, îndată după aceea şi mintea o urmează, ajutândinimii să-şi spurce via a şi mai mult (Mc 7, 21-23). 11. Cele mai grele şi mai blestemate gânduri, dia-volul nu le pune în mintea omului, ci le pune în inima lui. Că dacă le-ar pune în minte, omul, oricât ar fi derău şi oricât ar fi mintea lui de întunecată, totuşi, gân-dind la ele, tot s-ar îngrozi. Fiindcă n-ar putea să nuvadă şi urmarea lor. Dar dacă le pune în inimă, inima nu gândeşte nicio-dată la urmări. 12. Inima este gata să sară să-şi împlinească îndatăorice pornire ce vine în ea. Căci inima n-are ochi. Dar mintea are.
  • 12 Traian Dorz 13. Satana totdeauna atacă mântuirea omului maiîntâi prin partea inimii. Fiindcă prin partea aceasta omul este totdeauna celmai slab. Şi aici cedează cel mai uşor. 14. Când săgeata aprinsă a unei priviri ispititoareeste îndreptată direct spre inimă, când pofta vreunui păcat atrăgător este aşezată chiarîn fa a inimii, când flacăra unei fapte de ruşine este aruncată pes-te zid înăuntrul inimii, atunci inima îndată ia foc!... Ca o pădure uscată. Şi cine mai poate salva apoi ceva din ea? Flăcările se întind şi cuprind aşa de grabnic şi dedeznădăjduit totul, nimicind fără cru are orice comoarăcurată şi orice rod bun din ea. 15. Cât de treze trebuie să vegheze mintea şi duhulnostru asupra inimii noastre totdeauna! Nu numai atunci când gândurile negre vin cu gră-mada înăuntrul nostru, dar şi atunci când vine mai ales unul puternic. 16. Căci, pe când din cele ce vin cu grămada pot sărămână doar unele, ca să se aşeze pe inima noastră, sau pot să zboare toate, să nu rămână niciunul, acela unul singur care vine se aşază întotdeauna cao ghea ă pe inima noastră şi apoi pătrunde în ea. 17. Desigur, nu po i opri ciorile să zboare peste casata, dar le po i opri să-şi facă cuib acolo, în casă sau pe ea.
  • Eterna Iubire 13 Nu ciorile care zboară sunt primejdioase, ci aceleacare se opresc şi fac cuib. Nici gândurile rele – nu le po i opri să- i vină, darle po i alunga totdeauna, ca să nu-şi facă loc în inimata. Nu gândurile care vin şi trec sunt primejdioase, cigândurile care se opresc şi pătrund în inimă. De aceea ochii min ii noastre trebuie să fie tot-deauna treji, pentru a nu da voie acelui gând care se o-preşte în inima noastră. 18. O, când un gând se repede ca un lup să- i muşteinima sau ca un uliu se roteşte pe deasupra ei, căutândsă găsească un loc să se aşeze în ea, luptă, frate, luptă, soră, cu toată puterea ta şi-l alun-gă de la tine. Luptă cu rugăciune, luptă cu post, luptă cu lacrimişi cu jertfă. Căci de multe ori, după cinci minute va fi preatârziu. O dată ce săgeata arzătoare i-a străpuns scutul ini-mii şi a început să ardă înăuntrul ei, numai bunul Dum-nezeu ştie cum se va stinge şi ce prăpăd poate să facă îninima ta. Şi apoi, prin ea, în cine ştie câte alte inimi! 19. Cine are o busolă şi se orientează după ea ştietotdeauna cu o siguran ă deplină încotro se duce. Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi se conducemereu ascultător după el, acela ştie totdeauna unde vaajunge.
  • 14 Traian Dorz Acela ştie sigur că el se duce spre Dumnezeu. Ştie să se ducă după Dumnezeu. Şi ştie că va ajunge la Dumnezeu. 20. Omul care iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi care face voia lui Dumnezeu, şi care, cu toată supunerea şi grija, se sileşte totdea-una să calce pe urmele lui Hristos şi ale sfin ilor Săi, întoate zilele sale, acela ştie sigur că el vine de la Dumnezeu, că umblă cu Dumnezeu şi că ajunge la Dumnezeu. O, Dumnezeul nostru, ajută-ne aşa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Avu ia cea mai scumpă este dragostea curată ce-o adună şi-o păstrează o credin ă-adevărată; avu ia asta creşte în cuvânt şi faptă bună şi aduce, cui o are, a virtu ilor cunună.
  • Eterna Iubire 15 2. IUBIREA ŞI NĂDEJDEA 1. Sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu va umblaca să placă lui Dumnezeu. Un astfel de suflet se va îmbrăca totdeauna pentruochii Stăpânului şi Mirelui său Iisus, iar nu pentru ochiicei desfrâna i ai lumii şi ai păcatului. Numai atunci îmbrăcămintea sa va fi evlavioasă şichipul său va fi curat. 2. Pentru sufletul iubitor de Hristos nu-i nevoiemereu de observatori care să-l tot oprească şi să-l totmustre. Pe un astfel de suflet are cine să-l îndrumeoricând şi în orice lucru. Este Duhul Sfânt al Dumnezeului la Care ştie el săse roage, şi El îl va face totdeauna atent şi treaz la tot ceface, fără a-i lăsa niciodată vreo îndoială a inimii asupravoii lui Dumnezeu pe care trebuie s-o urmeze. 3. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, do-reşte să facem cu bucurie şi din toată inima (Col 3, 23).
  • 16 Traian Dorz Şi orice facem pentru semenii noştri să fie tot aşa. Căci de ceea ce nu-I putem da Lui şi alor Lui cubucurie, El se lipseşte cu întristare şi ne lasă, plecândînsetat şi trist. Atunci, fie vasul nostru cât de plin, în zadar este totce avem. 4. Dacă îl întrebi pe cel venit la tine: „Vrei să mă-nânci?”, nu numai că nu- i va spune: „Vreau!” Dar, vă-zând că nu-i dai cu bucurie, va refuza, chiar dacă te veipreface că vrei să-i pui pe masă. Fiindcă dincolo de vorbe se vede inima omului. Cine întreabă nu dă bucuros. Cine dă bucuros, acela nu întreabă! 5. Dacă pofteşti pe cineva în casă la tine şi, voindsă intre, te va vedea pe tine uitându-te cu groază laîncăl ămintea lui, mai degrabă se va întoarce să plecela al ii, decât să- i aducă vreun fir de praf pe covoa-rele tale. Astfel tu te vei lipsi de multe ori de un mare har,din pricină că vei arăta mai multă iubire pentru covoa-rele tale decât pentru Domnul. Şi odată vei fi mâncat de aceleaşi molii care le vamânca şi pe ele. 6. Ce minunat este acel suflet credincios care, caşi Domnul său Iisus, s-a putut dezbrăca de toate hai-nele sale! Care Îi slujeşte Domnului său şi fra ilor săi, şi tu-turor semenilor săi cu o inimă plină de bunătate, de
  • Eterna Iubire 17dragoste şi de lepădare de sine, nu numai cu vorbele sa-le, dar şi cu cămara sa. Şi chiar cu covoarele sale. Unde calcă fra ii e sfânt, ca şi unde calcă DomnulIisus. 7. Ce multe astfel de suflete curate am cunoscutprintre minuna ii mei fra i şi surori! Dumnezeu să fiebinecuvântat pentru ei cum a fost binecuvântat prin ei. Cred că din pricina lor, Dumnezeu a iertat multeSodome. Şi mai rabdă încă multe Gomore (Fac 18,24-32). 8. Căci noi nu vom putea fi în stare niciodată săspălăm picioarele nimănui, dacă n-am învă at mai întâisă ne dezbrăcăm de toate ale noastre. Adică de toate dorin ele şi planurile, de toate ambi- iile şi chiar trebuin ele noastre, pentru Domnul nostru şi pentru semenii noştri. 9. Dacă nu te-ai învă at să te rupi de orice lucru altău pe pământ şi să po i renun a la orice drept al tău, să ajungi până la a- i urî chiar via a ta pentru Hris-tos, pentru Numele Domnului tău şi pentru mântuireaaltora, – atunci încă nu po i face cu adevărat nici un binepentru nimeni. Dacă slava lui Dumnezeu sau cauza Lucrării Sale, sau mântuirea cuiva i-ar cere şi acest pre (Lc14, 26), tu trebuie să fii în stare să dai totul cu bucurie;
  • 18 Traian Dorz iar până când n-ai ajuns în această stare, nu vorbide spălarea picioarelor. 10. Mântuitorul a îngenuncheat înaintea fiecăruiadintre ucenicii Săi, pentru a le spăla picioarele. Dar când le-a şters a trebuit să se aplece şi maimult, chiar până la pământ, în fa a fiecăruia. ŞtergarulSău era încins, ştergându-le picioarele lor. 11. Iată, când vrei să speli pe cineva, adică atunci când vrei să-l mustri sau când vrei să te ocupi de murdăria pe care o arepe el – sau în el, atunci, ca să-l po i spăla cu adevărat, trebuie să ştiisă te apleci... să te cobori până la picioarele lui, adică şimai jos decât el. Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el şi până lastarea din care să-i po i cuprinde picioarele la inima ta, caîntr-o îmbră işare plină de dragoste, pentru cură irea lui. 12. Când vrei să ştergi întinăciunea cuiva şi când vrei să acoperi păcatul, şi să îndepărtezi nelegiuirea făcută de el, – adică atunci când vrei să-l ier i şi să-l îmbră işezipe acesta ca neprihănit (Isaia 40, 2; Col 1, 22), – o, atunci să ştii că trebuie să te apleci şi mai mult, trebuie să te smereşti şi mai mult... Lucrul acela numai aşa se poate face. 13. Orice bine pe care îl faci altuia î i cere mai întâisă- i faci ie un rău de aceeaşi mărime. Dacă po i primi răul tău spre binele lui, atunci îlfaci; dacă nu, nu.
  • Eterna Iubire 19 Pentru că, cu cât îl pui pe altul mai presus de tine,cu atât trebuie să primeşti a te aşeza tu întâi, pe tine,mai prejos ca el. 14. Cu cât vrei să-l îmbraci mai frumos pe altul tre-buie mai întâi să te dezbraci pe tine. Cu cât vrei să faci altuia un loc mai larg, cu atâtatrebuie mai întâi să i-l restrângi pe al tău. 15. Ca să-i poată sfin i pe ucenicii Săi în adevăr,Domnul a trebuit să Se sfin ească mai întâi pe Sine În-suşi pentru ei (In 17, 19). Ca să-i poată ridica pe ei, S-a smerit mai întâi peSine Însuşi... Ca să-i poată face în stare să moară ei pentru El, amurit mai întâi El pentru ei. Şi ca să-i poată învia şi înăl a la cer pe to i oamenii,a trebuit să facă aceasta mai întâi cu Sine Însuşi. 16. Când tu lucrezi cu Dumnezeu sau când El lucrează cu tine, – cele mai multe dintre întâmplările vie ii tale nu lepo i în elege la timpul când se petrec. Întâmplările mari, zilele mari, momentele mari, caşi înăl imile cele mari, nu le vezi de lângă ele. Ci trebuie să ajungi mai departe de ele, ca să le po ivedea mărimea şi frumuse ea adevărată şi întreagă. 17. Pentru a cunoaşte marile momente şi mariioameni ai istoriei, trebuie să mai faci un drum, uneorigreu de tot. Să te mai depărtezi un timp, uneori lung de tot.
  • 20 Traian Dorz Şi numai când, după aceea, te ui i înapoi, abia a-tunci începi să cuprinzi ceva din măre ia lângă care aifost, să pricepi ceva din lumina care strălucise uimitorlângă tine şi să desprinzi ceva din veşnicia de care te atin-seseşi. 18. O, ce fericită este iluminarea priceperii mariloradevăruri şi a marilor momente! Slavă veşnică DuhuluiSfânt Care ne-o descoperă! Dar cel dintâi sim ământ, după aceea, este durereaascu ită şi amară: de ce n-am în eles totul atunci? Chiaratunci când erau în fa a noastră şi noi în fa a lor. 19. Experien ele noastre nu se încheie nici cu sufe-rin ele noastre, nici cu moartea noastră. Experien ele noastre sunt ca o tratare a semin ei, cao pregătire a ei pentru roadă. Moartea este ca semănarea ei în pământ, spre altrod, pentru care este rânduită. Adică spre continuarea experien ei eterne, pentrucare a creat-o În elepciunea şi Dragostea eternă. Căci altfel de ce nu ne naştem cunoscând de la în-ceput totul, pentru a realiza în această via ă totul, dacăaceastă via ă este totul? 20. Spre ce ne-ar folosi atâta cunoaştere, la sfârşitulvie ii acesteia, dacă numai aceasta şi numai atâta ar fivia a?
  • Eterna Iubire 21 Cine oare ar mai face experien e costisitoare, dacănu ar mai avea când să se folosească de învă ăturile lor? Cine oare ar mai trata o sămân ă, dacă n-ar aveanici un viitor? Şi dacă n-ar avea nici un folos? Şi dacă n-ar avea nici o nădejde? Dumnezeul nostru, slavă În elepciunii Tale! Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse din iubire şi din milă, – care sus în cer sunt strânse. * Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune de unire şi de pace, prin ce face şi ce spune.
  • 22 Traian Dorz Golgota-i Peste Golgota-i tăcere... Peste Golgota-i tăcere, vaierele-au încetat, Răstignitul Cel din mijloc stă cu capul aplecat; cei din laturi înc-o dată au mai tremurat – şi-apoi, cu picioarele zdrobite, mor i atârnă amândoi... ...Bucura i-vă, caiafe, ferici i-vă, călăi, linişti i-vă, iscoade, odihni i-vă, ochi răi, a i ucis pe Răzvrătitul, L-a i înlăturat din drum, a i sfârşit cu Incomodul şi cu-ai Lui, „pe veci”, de-acum! Face i pregătiri de groapă cât mai iute şi-n ascuns, urmări i-I ucenicii ori pe unde au pătruns, sparge i uşile, aprinde i casele pe unde sânt, dărâma i, ucide i, arde i tot ce-i Semn al Celui Sfânt. ...Iar dac-a i închis mormântul unde L-a i pecetluit, pune i strajă întărită cu porunci de neclintit şi vă duce i fără grijă să petrece i tot aşa, şi uita i că v-amenin ă Crucea de pe Golgota! V-a i spălat pe mâini de Sânge şi le-a i pomădat plăcut, v-a i adăpostit argin ii într-un loc de neştiut, – acum relua i desfrâul, ve i împără i mereu, nimeni nu vă amenin ă, spune i: „Nu e Dumnezeu”!...
  • Eterna Iubire 23 „Nu mai este”-aşa vă pare, „nu mai este”-aşa gândi i; a i vrea voi să nu mai fie – să pute i fi-adăposti i, însă iată-I Judecata cu înfricoşat răspuns; pe tron El, Judecătorul, chiar El, Cel de voi străpuns...
  • 24 Traian Dorz 3. RĂBDAREA ŞI ÎN ELEGEREA 1. Totul are un dumnezeiesc şi minunat în eles şirost, şi intă... Să nu te îndoieşti de nimic din acestea niciodată: – tot ce nu în elegi tu acum, nu te grăbi să în elegigreşit. Fiindcă va veni timpul să în elegi cu adevărat, lim-pede şi frumos mai târziu. 2. Dacă se petrec în via a ta, fără voia ta, fără o ur-mare directă a faptelor tale, întâmplări de neîn eles, – nu te grăbi să- i formezi o părere încă. Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba când,de fapt, ar trebui să te bucuri... pentru ca să nu cârteşti când, de fapt, ar trebui să-Llauzi pe Domnul şi pentru ca să nu te descurajezi atunci când, defapt, ar trebui să te umpli de o îmbărbătare sfântă şi deo bucuroasă nădejde, în încrederea lui Dumnezeu.
  • Eterna Iubire 25 3. De cele mai multe ori faptele Domnului sunt ne-obişnuite. Şi, momentan, de neîn eles. De aceea, când lucruri de neîn eles i se întâmplă ie – sau vezi că se întâmplă Lucrării lui Hristos –, cre-de adânc că Mâna Domnului lucrează. Şi dacă nu-L po i lăuda plin de bucurie, cel pu intaci şi laudă-L plin de smerenie, căci după aceea, aşa de fericit ai să în elegi totul! Ca să nu fii ruşinat atunci, fii încrezător acum. Domnul şi Dumnezeul tău ştie totdeauna ce face! 4. Nimeni pe lumea asta nu poate face întoarcereata la Dumnezeu în locul tău, decât tu însu i, cu lacrimiletale şi cu pocăin a ta. Oricine te iubeşte poate şi se roagă pentru tine, poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu,poate să te ajute să vii la El; dar, oricât te-ar iubi acel cineva... oricât de mult arvrea să- i facă... şi ar face pentru tine, – să ştii că, dacă tu însu i nu faci nimic, e totul înzadar. Mai întâi tu trebuie să faci totul pentru mântuireata. Apoi te pot ajuta şi al ii. 5. Po i să fii chiar foarte aproape de Domnul, po i fi chiar în casa unde Domnul spală şi iartă pă-catele multora, mântuindu-i pe mul i; – dacă tu însu i nu în elegi pre ul clipei aceleiapentru tine şi dacă tu însu i nu faci acest pas hotărâtor, atunci tu rămâi afară! Al ii intră, se mântuiesc, de-vin ierta i şi ferici i, – iar tu, lângă ei, rămâi pierdut.
  • 26 Traian Dorz Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară,spre pierzare pe totdeauna (Apoc 22, 15). 6. Po i să fii chiar fiul unui părinte credincios sau so ul unei so ii credincioase, sau părintele unui fiu credincios, sau po i să- i fi trăit sau să- i trăieşti toată via a talângă suflete credincioase sau în familia celor credincioşi; – dacă tu însu i nu i-ai adus inima ta la Domnul casă i-o spele, – atunci tu vei muri în păcatele tale, fără să veziÎmpără ia lui Dumnezeu, fără să fii mântuit şi vei fi despăr it pe veci de iubi ii tăi care au fostcredincioşi, după cum este scris (In 3, 3; I Cor 6, 9-10;Ef 5, 1-6; Tit 3, 5; Evr 10, 19-22). 7. Sufletele curate sunt gata să-şi recunoască şivinovă ii pe care nu le au; sufletele bune sunt gata să-şi ceară iertare chiar şipentru păcatele pe care nu le-au făcut; şi sufletele smerite sunt gata să-şi spele şi ceea cenu şi-au întinat... ...Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricândar putea să facă şi ei răul mustrat de al ii şi nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în staresă cadă, în vreun moment de slăbiciune. 8. Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează celmai adesea, fiindcă ele duc greută ile cele mai multe şimai mari.
  • Eterna Iubire 27 Picioarele umblă prin locurile cele mai de jos şi ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă,cele mai uitate, cele mai chinuite şi cele ce sunt îngrijite cel mai pu in. Acestea sunt credincioşii cei mai simpli ai BisericiiDomnului. 9. Domnul Iisus, numai El Singur a venit să-i cauteşi să-i mântuiască mai ales pe cei de jos, îngrijindu-i cape nişte picioare crăpate, rănite, bolnave şi bătătorite dechinuri prea îndelungi, prăfuite de drumuri prea grele şi gârbovite de poveri prea nemiloase. O, cu câtă milă şi bunătate spală Domnul şi ungecu Mâna Lui moale astfel de suflete chinuite şi împo-vărate! 10. Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spă-late mai des, mângâiate şi îmbră işate cu dragoste. Ci la fel au nevoie şi mâinile şi, mai ales, capul, după cum a spus Sfântul Petru. Mâinile – adică acei care lucrează pentru al ii… şi capul – adică acei care-i conduc pe al ii… To i au nevoie să fie spăla i mereu de Iisus... 11. Picioarele, adică cei mai neştiutori, au nevoiede mai pu ine mustrări şi de mai multă îngăduin ă cândnu umblă chiar deplin curate. Dar „mâinile” şi „capul” pot primi mai multă mus-trare şi au dreptul la mai pu ine dezvinovă iri când nu
  • 28 Traian Dorzumblă în toată cură ia. Fiindcă ele şi ştiu, şi pot oricândsă se cure e. Pe când picioarele nu pot oricând. 12. Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult,caută să nu mai treci niciodată. Pe căile pe care o dată te-ai murdărit, pe acolo numai umbla. Pragul caselor stricate nu-l mai trece… Şi cu oamenii a căror tovărăşie te înjoseşte nu maiumbla niciodată. Ai umblat destul până astăzi. 13. Ce minunat este sufletul liniştit, care face voialui Dumnezeu în chip smerit şi cumpătat, întocmaicând şi întocmai cât, şi întocmai cum îi cere DomnulIisus! Nici mai devreme, nici mai târziu. Nici mai mult, nici mai pu in. Nici mai larg, nici mai îngust de cum porunceşteDomnul. Căci Acela care a poruncit ştie Adevărul – şinumai atunci facem binele, când facem întocmai cumne-a spus El. 14. Cu suflet curat este numai acela care se cură ăneîncetat pe sine, care se lasă mereu cură it şi de al ii şi care umblă neîncetat să cure e şi el pe al ii, aşacum a fost şi este cură it el însuşi. Sufletul care nu luptă mereu spre o şi mai marecură ire a sa şi a altora, acela îşi va pierde în curând şipu ina cură ie pe care i se pare că o mai are.
  • Eterna Iubire 29 15. O, cât de minunat ajunge să vadă totul acelacare se cură ă mereu! El devine ca sticla ferestrelorcurate sau a ocheanului şlefuit prin care se poate vedeadesăvârşit totul. Şi limpede, şi departe. 16. Noi mereu trebuie să privim cu smerenie la noiînşine, fiindcă totdeauna ne putem întina sau ne putemprăfui, umblând printre al ii... şi printre atâtea... Căci oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc al ii. Şi chiar dacă tu îngrijeşti să nu te stropeşti cu noroisau să nu te umpli de praf, umblarea stricată a altorauşor te poate murdări... Şi atunci cine poate spune că nu are mereu nevoiesă se cure e? 17. Păunul, când îşi priveşte penele, se umflă demândrie, dar când îşi priveşte picioarele, se dezumflă şise ruşinează. Să învă ăm şi noi de la el. Când vom fi ispiti i să ne lăudăm cu vreuna din„penele” noastre care ni se par mai frumoase decât alealtora, atunci să ne privim repede păcatele. Şi să ne ruşinăm de căile noastre urâte. 18. Chiar când vom fi numai câ iva la o masă in-timă şi ni se va părea că suntem cu to ii numai o inimăşi un gând, să nu fim totuşi prea slobozi în vorbirilenoastre, nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi înblid,
  • 30 Traian Dorz nici prea nepăsători fa ă de cel de lângă noi (Prov23, 9). Fiindcă, de multe ori, nu sunt cura i chiar to i ceicu care stăm la masă şi mâncăm din aceeaşi pâine. O, de câte ori şi de câ i ani am mâncat şi noi cuastfel de oameni, câ i ani au mâncat şi s-au îngrăşat aceştia din pâi-nea noastră! Şi numai mult mai târziu am văzut ce necura i erau… 19. Fiecare om are o dată în via a lui ocazia să-şi ara-te, printr-o faptă puternică, binele sau răul care zace în el. Această ocazie îi fixează apoi pe vecie chipul pecare îl va avea, locul în care va merge şi numele de care nu se va mai despăr i apoi nici-odată. Nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 20. O astfel de ocazie ori anulează tot ce fuseseomul până la ea, ori îl acoperă cu o veşnică strălucire. Un astfel de bine uriaş poate şterge tot răul de pânăatunci, după cum şi un astfel de mare rău poate pierdetot ce până atunci fusese bun (Iez 18, 20-24). Domnul şi Dumnezeul nostru, fă-ne în stare de totbinele ce-l aştep i de la noi. Amin.
  • Eterna Iubire 31 4. ÎNŞTIIN AREA ŞI ÎMPLINIREA 1. Domnul respectă libera voin ă a omului şi nudoreşte moartea nici unui păcătos, ci doreşte să se în-toarcă şi să fie viu. Chiar de aceea l-a luat şi pe Iuda lângă El, înştiin- ându-l mereu şi arătându-i mereu cea mai dulce prie-tenie şi încredere, ca să-l cucerească din mâna dia-volului şi să-l împiedice a face nelegiuirea pe care şi-o pu-sese în gând s-o facă. 2. Vânzătorule al Domnului şi pârâtorule al fra ilor,ia seama la soarta lui Iuda şi nu uita! Nu te bizui că Domnul nu te va descoperi, nu fisigur că nici unii dintre fra i nu pot bănui că chiar tu teocupi cu astfel de ticăloşii. Careva dintre ei are să afle.Şi odată vor şti to i. 3. Trăind în păcate ascunse, nici o înşelătoare părere să nu- i faci, fiindcă nimicnu rămâne pe totdeauna acoperit.
  • 32 Traian Dorz Să nu crezi tu că te va acoperi cineva şi ceva pânăla capăt. Să nu crezi tu că nimeni nu va şti în curând ce faci tu. În curând te vor şti to i. Şi ce vei face tu atunci? 4. Nu ai învă at încă din pă ania altora cum, de mul-te ori, chiar vinovatul, el însuşi s-a descoperit pe sine? E aceasta o lucrare a dreptă ii lui Dumnezeu, carenu lasă niciodată răul nedescoperit. 5. Vânzătorule, tu însu i te vei da de gol, strigând:Am vândut! Tu însu i vei mărturisi în gura mare odată fapteletale, căci este scris: Tot ce s-a şoptit (sau s-a scris) înodăi e ascunse va fi strigat de pe acoperişul caselor! 6. De aceea, câtă vreme Domnul n-a adus încă pes-te tine blestemul răsplătirii meritate, după nelegiuireata, cutremură-te înspăimântat şi prăbuşeşte-te la picioa-rele Crucii Domnului Iisus, mărturisindu-te Celui pecare L-ai trădat – dacă mai ai vreo fărâmă de conştiin ă în tine. Şi la picioarele fra ilor pe care i-ai vândut – dacăvrei să mai fie vreo nădejde de iertare pentru tine. 7. Dacă Domnul Iisus, Stăpânul cel Curat, S-a ple-cat atât de mult, cât de mult trebuie să se apleceucenicul cel necurat! Şi dacă Mântuitorul Bun, Cel care răscumpără, S-asmerit atât de mult, cât de mult trebuie să se prostearnăcel care vinde!
  • Eterna Iubire 33 Şi dacă Celui mai sfânt I S-a cerut atâta ispăşire,cât de multă trebuie să i se ceară celui mai blestemat! 8. Celui ce în elege nu trebuie nici să-i faci mult,nici să-i vorbeşti mult... Cinci cuvinte ajung, un singur gest este adeseadestul! 9. Cine s-a deprins, prin întrebuin area min ii salecurate şi a cugetului său curat, să deosebească bine voialui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, aceluia nu-i vine greu să priceapă care este în e-lesul oricărui cuvânt. Şi elul oricărei fapte. 10. Dar celui ce nu vrea să în eleagă, din cauza u-nui păcat sau din cauza unor interese, sau a vreunuidefect, – aceluia, oricât te-ai trudi să-i ară i, tot va fi înzadar. 11. Celui cu adevărat mare la suflet nu-i este greusă se smerească în fa a oricui. Greu îi este numai celuimic la suflet. Celui cu adevărat curat la inimă nu-i este greu săspele pe oricine. Greu îi este aceasta numai celui necurat. 12. Celui cu adevărat sfânt şi smerit nu-i va fi greua face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.Greu îi este numai celui îngâmfat şi prefăcut. Cel cu adevărat iubitor va face totul cu plăcere şicu bucurie, şi cu blânde e, şi cu prietenie.
  • 34 Traian Dorz Cel fals însă va face cu lăudăroşenie, cu preten ie,cu fă ărnicie. Cel cu adevărat în elept va păstra şi va învă a esen- a şi adevărul tuturor lucrurilor. Dar cel nebun nu vaînvă a nimic. 13. Necura i cum sunt unii oameni prea adesea încele lăuntrice, pu in le pasă lor de via a lăuntrică aaltora, fiecare lăsându-l în pace pe altul să păcătuiască,pentru ca şi acela să-l lase în pace pe el tot aşa. Dacă forma din afară este făcută întocmai, apoi ce-lelalte şi aşa nu se văd, – îşi zic mul i. Şi, pentru că n-au în eles nimic din exemplul luiHristos, umblă să spele totul numai cu vorbe sau cu critici molcu e, sau cu predicu e uşoare, sau cu sfaturi generale, spre a nu supăra pe nimeni, pentru ca nimeni sănu-i supere pe ei. 14. Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe muncade îndreptare, nici nu-şi pune mâna sau osteneala întrunimic pentru o primenire şi cură ire adevărată a vie ii. Neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nicila sfin ire. Şi vai de cei care fac numai aşa! 15. Până mai ai cui spune „tată” şi „mamă”, – o,cum ar trebui de fericit, de recunoscător şi plin de iu-bire să spui aceste unice cuvinte pe pământ! Spune-le, fiule, fericit şi recunoscător, în felul celmai dulce şi iubitor, căci nu multă vreme vei mai avea cui le spune.
  • Eterna Iubire 35 16. Până mai ai pe cine numi „Învă ătorul meu”,„Domnul meu”, „Mântuitorul meu”, „Binefăcătorul meu”, – o, cu ce lumină în ochi şi cu ce fior sfânt în inimăar trebui să şopteşti aceste sfinte denumiri! Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult veimai avea cui le spune. Şi vai celui care nu le-a ştiut spune la vremea lor! 17. Până mai po i rosti cuvintele unice pe carenumai pu inelor fiin e cu unic pre pentru via a ta înlume le po i adresa, o, fiul meu şi fiica mea, cât derespectuoşi, cât de iubitori şi ferici i ar trebui să lespune i! Spune i-le şi nu le rămâne i datori, preaiubi ii mei,căci vine prea curând vremea să le îngropa i. 18. Câtă vreme mai trăiesc părin ii tăi, tatăl tău saumama ta, fiul meu şi fiica mea, spune i-le numele sfânt cu sfin enie, căuta i-i cu dragoste, îngriji i-i cu evlavie, asculta i-i cu respect şi până la moarte şi nu dispre ui i nici fa a lor bătrână, nici cuvintele lor, poate slabe, nici trecutul lor, poate modest, ci fi i fa ă de ei întocmai aşa cum a i dori să fie co-piii voştri fa ă de voi. 19. Nu fi nici nervos, nici nepăsător, nici străin fa ăde părin ii tăi, fa ă de învă ătorul tău. Căci mai ales în privin a aceasta este adevărat cu-vântul că „ceea ce semeni, aceea vei culege”.
  • 36 Traian Dorz 20. Până n-a plecat Mântuitorul şi Binefăcătorultău Iisus, ia bine seama, răscumpără acest timp scumpşi îndreaptă- i degrabă şi neîncetat spre El inima ta şiglasul tău. Caută-L mereu cu dragostea şi cu recunoştin a ta. Spune-I Numele Lui, cel iubit şi sfânt pentru tine,mereu mai cald şi mereu mai des. Că nu-i nume mai frumos şi nu-i lucru mai vrednicdin partea ta ca acest lucru rar, tot mai rar întâlnit aziprintre oameni. O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi la aceasta! Amin. * * * Cuvinte în elepteBlestemat e cel ce-şi strânge gloată-n contra celui sfântşi acel ce strânge daruri după-nşelător cuvânt,şi acel ce strânge sectă şi minciuni, pârând pe fra i,– to i aceştia-mpreună vor fi veşnic blestema i. *Să tot lupte-ambi iosul ca să-şi strângă-n juru-i gloată,gloata strânsă cu minciuna se va risipi de-odată.
  • Eterna Iubire 37 Ce dulce e minunea Ce dulce e minunea pe care o trăim când dragostea fierbinte în suflete-o sim im, când Fiul Sfânt, din lacrimi şi cântec zămislit, în leagănul ei tainic, zâmbeşte fericit. Ca mii de păsări albe peste-o-nchisoare grea plutesc a’ noastre inimi prin razele de nea când mii de curcubee de imnice culori ne scânteiază cerul pe-amurguri şi pe zori. O, ferici i smeri ii cu cugetul curat şi ochii ca izvorul adânc netulburat, şi ferici i copiii cu sufletul frumos când îngerii lor pururi văd Fa a lui Hristos. O, râule-al iubirii, ce dulce curgi şi lin când cerul tău de stele şi lacrime e plin! Cufundă-ne în tine, să ne-mpletim şi noi cu-a stelelor cunună şi-al îngerilor roi...
  • 38 Traian Dorz 5. A SPUNE ŞI A FACE 1. Dacă spui „mamă” şi „tată” părin ilor tăi, aşacum se cuvine, bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om. Dar dacă numai spui, şi nu te por i fa ă de ei întoc-mai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine. Şi nu eşti om. 2. După ce nu-i vei mai avea lângă tine pe părin iităi, aceste comori unice, mul umirea că i-ai pre uit cândi-ai avut va fi pacea veşnică şi fericită a sufletului tău. Nu uita aceasta, căci vai de sufletul şi de via a ace-lor fii care îi dispre uiesc pe părin ii lor. Osânda luiDumnezeu nu-i va ierta. 3. Toată via a noastră pe pământ este alcătuită dindrepturi şi din datorii… Din drepturi de a împlini da-toriile. Acel om care, cu o cinstită conştiin ă a dreptă ii, nucere niciodată mai mult decât dă şi nu dă niciodată maipu in decât cere el însuşi, acela este un om drept.
  • Eterna Iubire 39 4. Acel om care dă totdeauna fără să ceară nici-odată nimic – sau întoarce înapoi mult mai mult decâtprimeşte, din dragoste pentru Iisus Hristos, – acela este un om sfânt. Dar acela care cere mai mult şi dă mai pu in sau,dacă poate, nu dă deloc – acela este un om nelegiuit. Aceasta atât fa ă de Dumnezeu, cât şi fa ă deoameni. 5. Pe când fa ă de oameni, adeseori, ne împlinimdatoriile cinstit, din pricina fricii sau a ruşinii, sau arespectului, – fa ă de Dumnezeu, nici una din aceste cauze nune face adesea în stare să întoarcem la timp şi la drep-tate ceea ce Îi datorăm. Pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspun-dere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. 6. Iată, Dumnezeu ne-a dat un loc de muncă şi ne-a dat sănătatea cu care muncim, şi ne-a dat priceperea cu care să putem face muncanoastră, şi ne-a dat ajutorul Său, ca să ne împlinim binemunca aceasta. Pentru toate aceste daruri primite de la El, şi care pre uiesc atât de mult fa ă de partea pe careo punem de la noi, – ce facem noi oare pentru Dumnezeu? 7. Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pă-mântul Lui, ca s-o lucrăm.
  • 40 Traian Dorz Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim şi secerăm. Apoi aducem tot rodul în grânarul nostru şi în că-mara noastră. Dar pământul, pământul care a produs este al luiDumnezeu. Ploaia care a udat este de la El. Vântul şi condi iile creşterii, ale rodirii şi ale coa-cerii sunt toate de la Dumnezeu. Puterea şi sănătatea cu care muncim noi înşine,precum şi priceperea cu care ştim să facem bine muncanoastră, toate, toate acestea sunt de la El. De la noi nu este decât munca... Atât! 8. Cel pu in jumătate din rodul cules la vremea roa-delor este, de drept, al lui Dumnezeu (Lc 20, 10). Dar, de fapt, cât o să primească oare Domnul de lanoi pentru săracii Lui? Pentru Lucrarea Sa? Pentru fo-losul Său? Pentru cauza Sa? Iată cum în elegem şi împlinim noi ce suntemdatori fa ă de Dumnezeul nostru! O, cât de mult am rămas restan i! 9. Adevărata pildă bună este aceea pe care o trăieş-te însuşi acela care i-o predică. Adevăratul învă ător bun este acela care crede şiurmează El însuşi mai întâi ceea ce propovăduieştealtora. 10. Întotdeauna învă ătura aceluia s-o urmezi, careeste în stare nu numai să trăiască cu via a sa ceea cespune, dar şi să pecetluiască cu moartea sa ceea ce aspus.
  • Eterna Iubire 41 În chip cu totul desăvârşit, numai Hristos a pututface astfel. Iar dintre ai Săi, numai aceia care au avut con-ştiin a Lui. 11. Orice învă ător ştie ce mare putere are pilda sapentru ucenicii săi. Învă ătorul bun ştie că şi oamenii mari, ca şi copiii,înva ă mai mult din ce văd cu ochii decât din ce aud cuurechile. Tocmai de aceea se va strădui să le arate cu faptalui mai întâi ceea ce vrea să-i facă apoi să înve e binecu mintea lor. 12. Sărmanii, unii oameni, la anumite zile, se pre-gătesc din timp, spălându-şi acasă, fiecare, picioarelesale, iar când merg la adunare, cel care le spală picioa-rele spală doar nişte picioare spălate, salvând forma. Iar în elesul luminos al acestei pilde rămânân-du-ne multora atât de acoperit, ca altora, în elesulnaşterii din nou sau al Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului, fiindcă toate acestea sunt taine duhovniceşti cetrebuie în elese duhovniceşte. 13. Credinciosul adevărat este acela care, făcândbinele, nu se măsoară cu semenii săi sau cu inferiorii, ci cu Învă ătorul său. Cine se măsoară cu al ii, pe care el îi socoteşte maislabi, totdeauna se va mândri, considerându-se maipresus ca ei, fiindcă de aceea se şi măsoară cu ei.
  • 42 Traian Dorz Dar cine se măsoară cu Învă ătorul şi Domnul Ii-sus, acela îşi va găsi totdeauna măsura smereniei sale. 14. Un adevărat rob al lui Hristos nu este acela carecaută slobozenia prin neascultare, ci este acela care simte slobozenia cea mai dulcetrăind într-o neîncetată ascultare de Domnul său întrefra ii săi. 15. Când î i iei o prea mare slobozenie fa ă deHristos şi fa ă de fra i, devii sigur – sau ai şi devenit –robul tău însu i. Numai când te po i robi pe tine cu adevărat, atuncidevii un adevărat slobod în Hristos. 16. Adevăratul slobod al lui Hristos este acela carea rupt toate lan urile, afară de un singur lan : neprihănirea. Şi care a lepădat toate cătuşele, afară de o singură cătuşă: dragostea. Care a biruit toate judecă ile, afară de una singură: conştiinciozitatea, judecatade sine. 17. Mai mare decât Domnul n-a ajuns nici un robal Său. Năzuin a de a fi mai aproape de El este o datorie afiecăruia. Totuşi, dacă tu n-ai ajuns să eliberezi chiar penimeni din robia păcatului, atunci să ştii că nu eştinici chiar în cea mai mică măsură un slobozit al luiHristos.
  • Eterna Iubire 43 18. Meritul unui ucenic este să înve e mereu să fieca învă ătorul său şi răsplata unui apostol este să înal e mereu soliaîncredin ată lui de către Acela Care l-a trimis. În toate acestea sunt trepte mereu mai înalte şi stărimereu mai sfinte spre care neîncetat trebuie să năzuimfiecare dintre noi, to i având un efort înnoit zilnic, până la capătulvie ii. 19. Oricât de încet ne-am putea ridica spre Iisus,Modelul nostru înăl at de Dumnezeu, munca şi luptanoastră spre El nu trebuie să înceteze niciodată. 20. Cu un singur vânt po i alunga mul i nori, cu un singur suflet mântuit po i acoperi multe pă-cate (Iac 5, 20), cu o singură via ă po i înlătura multe mor i (I Tim4, 16; Rom 11, 14; I Cor 9, 22). Doamne, ajută-ne la aceasta! Amin.
  • 44 Traian Dorz 6. ŞTIIN A ŞI FAPTA 1. Au şi ajuns oameni sfin i acei care, chiar dacă nuli se pare că au făcut nici o faptă de sfin enie, doresc şicaută aceasta cu cea mai mare sete şi râvnă, mereu şimereu... A şi ajuns un apostol şi un ucenic al lui Hristos,chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela ca-re, cu sinceritate şi cu smerenie, munceşte şi se roagăpentru aceasta mereu şi mereu. 2. Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te co-bori apoi înspre oameni, decât pe calea unei adânciiubiri, spre a le face binele. Însă totdeauna cel mai bine înarmat. Pentru că satana, care îi ine încă robi pe oameni,îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui te va rănide fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme. 3. Alinând rănile altora, tu nu i-o dezveli pe-a taniciodată.
  • Eterna Iubire 45 Iar pre ul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe carele-ai slobozit, al Timpului pe care l-ai răscumpărat şi al adevărului pe care l-ai strălucit; – atunci vei fi şi tu ceva din Domnul tău Iisus. 4. A şti este una; a face ce ştii şi cât ştii este însă cutotul alta. Ştiin a este primul pas spre mântuire, dar faptelesunt tot drumul până la ea. 5. Ştiin a uneori îl îngâmfă pe om şi îl ame eşte,însă credin a împlinitoare cu fapta îl înal ă, făcându-ltot mai smerit, mai îndatorat şi mai bun. Numai ea singură, ştiin a, este totdeauna o ghea ă. Ceea ce o topeşte şi o face apă dulce şi bună estecăldura faptei. Numai a şti binele este adesea o osândă; a-l face este fericirea sufletului sănătos. 6. Dar, decât să fii un ştiutor fără faptă, mai bine unfăptuitor fără ştiin ă. Căci o înfăptuire curată şi smerită a voii lui Dum-nezeu poate înlocui o cultură îngâmfată şi preten ioasă,chiar biblică dacă ar fi ea. Cunoştin a, fie cât de lăudată, fără trăirea caldă afaptei bune nu va avea niciodată un prea mare pre .Poate tocmai dimpotrivă. 7. În Hristos, a face înseamnă mai întâi a şti. Căci cum să facă binele unul care nu-l ştie maiîntâi?
  • 46 Traian Dorz 8. După cum Dumnezeu a început facerea lumiimai întâi prin lumină, tot aşa nici adevăratul credinciosnu va reuşi să facă vreodată ceva sănătos şi vrednic da-că mai întâi nu va căuta să ştie cum trebuie şi cândtrebuie făcut ceea ce este nevoie să facă. 9. Nu po i face binele decât dacă ştii bine cum seface binele; fiecare dintre noi deci suntem datori fa ă denoi înşine, în primul rând, să ne dăm silin a să ştim de-osebi totdeauna care este voia lui Dumnezeu cea sfântă,plăcută şi desăvârşită. Iar ştiind-o, să ne dăm silin a să o facem. 10. Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cuHristos pe locul cel mai înalt, de unde se văd luminoaseşi în elese toate adevărurile Sale! Aceasta înseamnă să fii ajuns în Adevăr. Căci Adevărul este: cunoaşterea în eleaptă şi chib-zuită a Binelui în sine însuşi. Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru al- ii spre Adevăr dacă mai întâi nu ai tu o cunoaştereclară a drumului pe care trebuie să mergi şi să îndrumi. 11. Un îndrumător îndrăzne nu este chiar totdea-una de folos, dar unul în elept, da, este totdeauna ne-cesar. Fiindcă în în elepciune este totdeauna şi îndrăz-neală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna şi în elepciune. 12. Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lu-crarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc câtmai mul i bărba i plini de Duhul Sfânt.
  • Eterna Iubire 47 Căci Duhul Sfânt este mai întâi În elepciune, apoiPutere. 13. Este binecuvântată de Dumnezeu acea familieşi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe sufleteîn elepte care au strălucirea conştiin ei peste toate în-tinderile faptelor lor. Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soareluipeste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri. 14. Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină! Dar şi unde se luminează fără muncă! Unde se ştie fără să se facă. Şi unde se face fără să se ştie. Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lu-crează Dragostea. 15. Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă nupoate decât acela care mănâncă din aceeaşi pâine cutine, căci numai el î i ştie toate ale tale. Rău poate să- i facă orice semen, cât de străin şidepărtat al fi el de tine. Dar cel mai mare rău nu i-lpoate face decât acela care neapărat î i stă cel maiaproape. De aceea nici durere mai mare nu- i poate producenimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aştep icea mai mare bucurie, dar primeşti cea mai amară întristare. 16. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de aavea un mare învă ător, din pâinea căruia te hrăneşti saute-ai hrănit,
  • 48 Traian Dorz fii cu luare aminte şi nu lăsa nici un gând satanicsă- i pătrundă în inimă împotriva lui... 17. Oricât de mare î i este fericirea pe care ai puteasă i-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-odori şi nu-l vinde pe nici un pre şi niciodată. Căci ai face cea mai mare crimă. 18. Oricât de mare rău i s-ar părea că i-a făcut, nudori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe în-vă ătorul tău, pe binefăcătorul tău. Căci pre ul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îlvei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile tale,buzele tale şi inima ta. 19. La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajungeplata înspăimântătoare a celor făptuite de el. Căci nici mii de ani de merite, dacă le-ar avea, nu-ipot acoperi acestuia nimic din monstruozitatea aceleicrime de care s-a făcut vinovat cu păcatul veşnic alvânzării binefăcătorului lui (Mc 3, 29; In 5, 15). 20. Mul i au fost acei dintre profe i care au plătit cuvia a lor ascultarea de Dumnezeul Care îi trimisese săspună lumii: „Aşa zice Domnul”. Însă atunci când a venit vremea să se împlineascăcele spuse de gura Domnului prin prooroci, to i cei careauziseră au crezut atunci, au fost sili i să creadă. Căci faptele sunt dovezile neclintite. O, Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne aceste do-vezi! Amin.
  • Eterna Iubire 49 O, Preaiubitul meu... O, Preaiubitul meu ascuns, pe unde-mi eşti, – pe unde, cine-ar putea să-mi dea răspuns ce umbră Te ascunde, unde-i grădina Ta de crini ori turma Ta aleasă, pe unde-s Ochii Tăi divini şi Fa a Ta Frumoasă? E noaptea neagră-n jurul meu, pândesc pe zid străjerii şi negrul dor se lasă greu din bol ile tăcerii... alerg prin frig pe urma Ta şi ochii dor de moarte, – de ce-ai plecat, Iubirea mea, atâta de departe? O, Dulce Soare Care-mi eşi cununi de raze line, din Casa Nun ii Tale ieşi cândva şi pentru mine, inând de bra mireasa mea eternă şi divină, să mă cununi pe veci cu ea în zi de lună plină...
  • 50 Traian Dorz 7. TRIMISUL ŞI VÂNZĂTORUL 1. În clipa împlinirii profe iei, multora dintre cei ceau auzit-o nu le-a mai folosit la nimic că au crezut înadevărul ei. La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe,când venise peste ei potopul, că şi-au adus aminte că lise spusese întocmai că va veni (Fac 6, 17)? Fericit cine crede înainte şi se pregăteşte. Căci îna-poi credin a este zadarnică. 2. La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când avenit peste ei nimicirea, că şi-au adus aminte şi au cre-zut apoi cele ce le profe ise Domnul Iisus despre nimi-cirea lui (Lc 21, 20-24)? Şi la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cu-vântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El,când foarte curând va veni vremea să vadă cu groazăîmplinindu-se întocmai tot ceea ce ei nu cred acum? 3. Multe dintre înştiin ările Domnului nu le-amîn eles nici noi la timpul lor.
  • Eterna Iubire 51 Numai când le-a venit vremea să se împlineascăne-am adus cu uimire aminte că Domnul ne înştiin asedespre acestea cu mult înainte. Dar nu le în elesesem şi nu le crezusem. 4. Trebuie numai ca noi să cunoaştem CuvântulDomnului şi să avem credin a prin care să desprindemîn elesul cel nevăzut din cele ce le vedem. Să le întrezărim din cele ce sunt pe cele ce trebu-ie să fie. Şi să le putem alege din cele ce trec pe cele ce rămân. 5. Cât de fericit este sufletul nostru când, după oîndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinilenoastre ceea ce numai prin credin ă nădăjduiam să maivedem cândva. Atunci ne aducem aminte, de multe ori ruşina i, căni se spusese totul, dar noi nu crezusem. 6. Ca să ne putem bucura cândva cu adevărat, estenevoie ca acum să credem deplin toate promisiunileDomnului. Să ne legăm de ele, prin credin ă, toată inima noastră. Şi să credem că merită să dăm pentru dobândirealor orice jertfă pe pământ. Binecuvântat să fie, Doamne, Numele Tău cel Ma-re şi Adevărat, care este garan ia împlinirii tuturorpromisiunilor pe care ni le-ai făcut Tu. 7. Acela pe care îl trimite Hristos, o, ce fiin ă trebuie să fie acela şi ce lumină trebuiesă-l învăluie oricând vine
  • 52 Traian Dorz şi oricând vorbeşte, şi oricând oficiază... Aşa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos! 8. Umblarea trimisului credincios trebuie să cutre-mure, cuvântul lui trebuie să zdrobească, duhul lui trebuie să aprindă, tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea luiDumnezeu, smerenia lui trebuie să fie sim ită, blânde ea lui, caldă, răbdarea lui, liniştită, iubirea lui, statornică şi pe toată via a şi lucrarea unui astfel de trimis allui Hristos trebuie neapărat să se vadă strălucind sem-nul ceresc, pecetea fierbinte şi dovada luminoasă a roa-delor Duhului Sfânt (Gal 5, 22). 9. Trimisul lui Hristos va aduce slavă pentru Dom-nul său. Numai fiind în toate privin ele o pildă de faptebune pentru credincioşi în vorbire, în purtare, în dra-goste, în credin ă, în cură ie se va mântui pe sine însuşi şi pe cei care îl vor asculta (I Tim 4, 12-16). 10. Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeauna nu numai inând învă ătura pe care ne-o dă el, darşi, mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtu ilor lui. Căci bărba i plini de o astfel de credin ă, de putere şide vrednicie sunt din ce în ce tot mai pu ini pe pământ.
  • Eterna Iubire 53 Şi, pe măsură ce fărădelegea se va mul i, ei vor fitot mai pu ini. 11. Unde a trăit un adevărat trimis ceresc, statornicia lui i-a inut în picioare pe al ii, răbdarea lui i-a încurajat şi pe al ii în necazuri, încrederea lui i-a întărit, prezen a lui i-a înflăcărat şi astfel el a fost nu numai un mare exemplu, ci şi omare binecuvântare. 12. O, de ce mare pre , pentru Domnul şi pentruBiserica Lui, sunt slujitorii credincioşi, vestitorii adevă-ra i, trăitorii Cuvântului Sfânt! Cât de necesari sunt ei astăzi şi cât de mult ar tre-bui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea şi să ni-i păs-treze! Mai ales pentru mâine, când va fi şi mai nevoie! 13. Când vorbeşti despre vânzător, totdeauna i setulbură duhul şi i se cutremură inima. Slujba nelegiuită şi satanică pe care o face o astfelde făptură târâtoare, veninoasă şi spurcată este crâncenăşi plină de spaimă şerpească. 14. Nu numai apropierea vânzătorului, dar şi gân-dul acestei apropieri alungă orice linişte a duhului şiorice bucurie a inimii. Prezen a lui este înso ită de toată puterea diavoluluişi tot timpul apropierii lui este fioros ca un cutremur.
  • 54 Traian Dorz 15. Ocara pe care o lasă vânzătorul după ce trece,după ce pleacă, este ca atingerea murdară şi rece a uneireptile urâte şi veninoase. Şi î i încrâncenă fiin a toată. Sim i cu groază că n-ai vorbit cu un om, ci cu undemon. Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, cio reptilă primejdioasă şi otrăvitoare. Ce fioroasă şi respingătoare este totdeauna o astfelde prezen ă! Chiar Mântuitorul S-a cutremurat de ea. 16. Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vân-zării, chiar dacă ai presim irea unei prezen e în stare s-ofacă, tot mai ai şi o nădejde care te ine lângă o creaturăpe care o mai nădăjduieşti. Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea şi să nu săvâr-şească nelegiuirea de care se dovedeşte în stare... 17. Dar când fărădelegea a fost făcută şi nelegiu-irea săvârşită, ce alt sim ământ î i mai rămâne fa ă de el, decâtspaima şi oroarea? Peste toată fiin a unei astfel de creaturi vezi numaipecetea înfiorătoare a capitolului 13 din Apocalipsa. O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva careodată s-a născut şi el om! 18. Fiecare altă Săptămână a Patimilor l-a dat pefa ă pe un vânzător al ei. Căci fiecare Săptămână a Patimilor îşi are neapăratun vânzător.
  • Eterna Iubire 55 Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată în trecut oastfel de înspăimântătoare Săptămână. Şi n-ar putea fi nici în viitor. 19. Oriunde este răstignit un Nevinovat sau maimul i a fost neapărat şi un vânzător sau mai mul i, careau încasat argin ii vânzării şi au săvârşit nelegiuirea sărutând. 20. O, nevinova i şi lesne-crezători ucenici ai luiHristos, tot nu în elege i nici acum? Dar mieii sunt sorti i să rămână pe totdeauna numaimiei. Ei nu pot fi niciodată altceva. O, Bunule Păstor Iisus Hristos, fii Tu singurul lorocrotitor. Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia e adevărul despre toate câte sânt şi în urmă, şi nainte, şi în cer, şi pe pământ; este adevărul singur, este singurul întreg, fericit cel ce-o-n elege, – vai de cei ce n-o-n eleg!
  • 56 Traian Dorz 8. PRILEJURILE DE POTICNIRE 1. Prilejurile de poticnire trebuie să vină, dar vaicelor prin care vin. Vânzările trebuie să se facă, fiindcă este scris că sevor face (Mc 13, 12; Lc 21, 16), dar vai acelora princare se fac. Fiecare dintre noi trebuie să ne temem de acestîngrozitor păcat şi să ne ferim ca nu cumva să-l fa-cem noi. 2. Dacă şti i aceste lucruri, lua i mai bine aminte înjurul vostru, să-l vede i pe acela dintre voi care a începutsă umble şi pe alte căi, nu numai pe cele ale lui Iisus.Care s-a mai prefăcut şi în altceva, nu numai în miel. Care merge şi cu al ii, nu numai cu voi, oile Dom-nului, care mai are şi alte gusturi, nu numai cele duhov-niceşti, care cheltuieşte şi mai mult decât ar câştiga cinstit,
  • Eterna Iubire 57 care umblă prin locurile pe unde nu are ce căuta, înmod normal, un frate şi un preot. Căci neapărat dintrevoi este acela. Sau sunt aceia... (Fapte 20, 30; II Cor 11, 14; IITim 3, 4). 3. Ce cumplită clipă trebuie să fi fost pentru uce-nicii Domnului aceea când Mântuitorul le-a spus lamasă: „Unul dintre voi Mă va vinde”. Ca un trăsnet lovind dintr-o dată şi pe neaşteptatevor fi zdrobit aceste cuvinte toată rămăşi a de bucu-rie, de speran ă şi de pace pe care o mai aveau îninimile lor. 4. Cei nevinova i, auzind înştiin area despre vân-zare, au început să se uite unii la al ii înspăimânta i şipentru prima dată bănuitori. Şi fiecare în gândul său îl cerceta pe celălalt, bănu-indu-l în inima sa... Apoi bănuindu-se chiar şi pe sine. În clipa aceea se spărgea în ăndări ca un vas foartescump toată încrederea nemărginită şi toată armoniaunită ii lor. În inima fiecăruia năvălea acum apa tulbure, nea-gră şi rece a neîncrederii, năruind şi noroind totul. 5. O, cât de zdrobită trebuie să fi rămas inima uce-nicilor Domnului când se uitau unii la al ii pentru primadată cu ochii încrunta i şi judecători! O, cum trebuie să fi răvăşit sufletul lor o mie degânduri deznădăjduite! Ce grozav este păcatul vânzării lui Hristos!
  • 58 Traian Dorz 6. Vai, cât de mult rău fac nu numai Lucrării luiDumnezeu, ci chiar şi semenilor lor acei oameni nele-giui i care îi vând pe ai lor! Şi care trădează dragostea, prietenia, fră ietatea,cinstea şi cuvântul lor şi al lui Hristos. Căci aceştia nimicesc chiar bunul cel mai scumppentru inimile omeneşti, care este încrederea în om, încrederea în frate, încrederea în semen. 7. Până ce există încredere, ce sfântă este încre-derea dintre credincioşi şi fra i şi părtăşia dintre so i, şi iubirea dintre prieteni, şi armonia dintre oameni! O astfel de via ă este raiul. O astfel de via ă a doritîntre noi Hristos. 8. Când diavolul pune în inima unuia dintre uce-nicii Domnului gândul vânzării şi al înşelăciunii... o,cum se prăbuşesc de dureros şi de cumplit toate celebune dintre fra i! Ruina şi amintirea lor îi vor îndurera sufletul ori decâte ori le va privi, până la moarte. Şi un gust amar îi va veni pe buze şi se va prefaceîn cele mai înveninate şi mai amărâte cuvinte pentrucă a trădat şi a vândut, zădărnicind un viitor atât defrumos. 9. Roagă-te lui Dumnezeu şi priveghează, ca nucumva să ajungi şi tu un vânzător de Hristos şi de fra i.
  • Eterna Iubire 59 Căci aceasta te va rupe pe vecii vecilor de Dum-nezeu şi de ai Lui şi te va arunca între demoni, în loculpregătit acelora. 10. Păcatul tău va otrăvi nu numai veşnicia ta, cişi părtăşia altora, fiindcă, aflând despre vânzare, fie-care va începe să se teamă de celălalt şi să se îndoiascăde to i. Nu se va mai încrede nimeni în nimeni, niciodată şinu se va mai apropia nici unul de nici unul. Aceasta este o nenorocire mai mare şi mai lungădecât oricare alta. Şi totul a început cu tine. Ce osândă oare va fi de-ajuns pentru asta? 11. O, câte poeme minunate, câte cântări de iubireşi de durere s-au scris pe sânul lui Iisus în momente caale lui Ioan! Câte tablouri sfinte şi medita ii neuitate! Câte rugăciuni fierbin i şi câte predici înăl ătoares-au înăl at spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii deoameni, pornind de la acest dumnezeiesc moment şi întorcându-se la el, la clipa şi la starea aplecării pe sânul lui Iisus ca aleSfântului ucenic al iubirii, Ioan... 12. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, Care – dacă aîngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu alpierzării (In 17, 12), de pieirea căruia Inima lui Iisus să se întristeze şiduhul Lui să se tulbure –,
  • 60 Traian Dorz tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iu-birii, prin alipirea căruia Inima sfântă a lui Iisus să semângâie şi duhul Lui să se învioreze. 13. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, căci, dacă Săp-tămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii, tot ea ne-a descoperit şi un atât de fericit fiu aldragostei. De la care ne-au rămas apoi cele mai adânci ecouriale Inimii lui Iisus. 14. Cele mai minunate şi prietenoase fe e ale ade-vărului ne-au rămas de la acest moment minunat alaplecării lui Ioan pe Sânul lui Iisus. Cele mai fierbin i şi mai dulci chemări ale dragos-tei lui Dumnezeu ne-au rămas de la acei care au trăitaceastă stare divină. 15. Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi maimari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte,mai curată, mai alipită de cel nevinovat. Acesta este un echilibru rânduit de Dumnezeu. 16. Domnul a făcut aceasta, pentru ca acela caremerge spre pătimire pentru adevăr să nu se îndoiascăniciodată, să nu descurajeze niciodată şi să nu se pră-buşească niciodată. Fiindcă niciodată nevinovatul nu va rămâne singur. Şi, dacă în via ă n-a cunoscut o iubire nemărginităfa ă de dânsul, apoi în moarte o va cunoaşte cu si-guran ă.
  • Eterna Iubire 61 Fiii urii mor de două ori. Şi în scârbă, şi în uitare.Dar fiii dragostei nu mor niciodată. 17. Învă a i de la Sfântul Apostol al iubirii şi fi i totmai alipi i de Domnul! Mai ales atunci când se ivesc vânzătorii şi prigoni-torii cei mai înverşuna i pentru Domnul vostru şi pentrufra ii voştri. Nu vă teme i că acela care Îl vinde pe Hristos vă vaputea da şi pe voi în mâinile lor. Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă via a pentruvoi fără Dumnezeul vostru? 18. A muri pentru Hristos este un câştig, pentru unalipit de Sânul Lui (Flp 1, 21). Ce să mai fac eu cu o libertate fără Hristos? zice el. Ce să mai fac eu cu o Evanghelie fără Iisus celViu? Ce să mai fac cu o adunare fără Dumnezeu? Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har, pentru că via a fără Hristos nu mai valoreazănimic, dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât vre-mea... şi încă şi mai mult. 19. Cele ce v-ar mai rămâne după ce v-a i depărtatde Hristos şi de Lucrarea Lui, – toate sunt o povarăchinuitoare. Vai de voi dacă a i rămâne cu ele fără El! Dar ferice dacă a i rămâne cu El chiar şi fără ele. 20. Acela despre care vorbea Iisus în seara Cineiera păcatul, iar nu omul.
  • 62 Traian Dorz Păcatul nu putea să nu fie acela – adică vânzarea! Dar omul putea să nu fie el. Adică Iuda. Prilejul de păcătuire trebuia să vină. Nu se putea sănu vină (Mt 18, 7; Lc 17, 1). Dar acela prin care venea atunci putea să nu fietocmai el, Iuda; putea să fie oricine altcineva, nutocmai el. Şi dacă Iuda ar fi vegheat şi s-ar fi rugat şi el – aşacum fuseseră înştiin a i –, poate că n-ar fi căzut nici elîn ispită (Mt 26, 41). O Doamne, nu ne lăsa în ceasul cel greu! Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia-i izvorul dulce al cereştii Ape vii, singurul izvor de via ă spre-ale lumii căi pustii. * Biblia-i lumina scumpă care Domnul ne-o trimite să ne-arate la oricare calea vie ii fericite şi să ne înştiin eze, tot asemenea, pe oricare, ca să ne ferim de cursa căilor înşelătoare.
  • Eterna Iubire 63 Ce minuna i sunt ochii... Ce minuna i sunt ochii cu lacrimile-n ei, de după rugăciunea înaltă şi fierbinte, ce strălucit e plânsul din anii cei mai grei ce-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte! Când umbrele coboară pe apele adânci, lumina se retrage spre culmile curate, – cât valurile vie ii se vor izbi de stânci, şi plânsul, şi cântarea ne sunt adevărate... Când clopotul de Denii răsună liniştit, coboară în adâncul evlaviei din tine şi-ascultă- i pocăin a cum creşte fericit, ca roadele şi frunza livezilor divine. Ce minunat e-alinul adus într-un sărut pe lacrima tăcută şi fa a mult dorită şi câtă vindecare e-n sufletul durut o-mbră işare dulce, adânc împărtăşită!
  • 64 Traian Dorz 9. CUTREMURA I-VĂ ŞI NU PĂCĂTUI I 1. În lume există tot felul de păcate. Şi păcate de acelea care mai pot avea iertare înveacul acesta, şi de cele care nu vor avea iertare nici înveacul viitor (Mt 12, 32). Înspăimântă-te de oricepăcat. Dar de o mie de ori mai tare de cele care sunt deneiertat. 2. Domnul Iisus a arătat că păcatele sunt rânduitela osândă. Păcatele, iar nu oamenii. Că, dacă fiecare dintre noi ne-am feri să nu că-dem în păcat, dacă ne-am lupta ca nicidecum să nurămânem în el când am căzut, – ci am veni cu lacrimi de pocăin ă să-I cerem şi săprimim iertarea lui Hristos, – atunci n-am fi niciodată osândi i nici unii din-tre noi. Ar fi osândit numai păcatul, nu noi. Ar arde numai păcatul – şi nu noi.
  • Eterna Iubire 65 3. Prin credin a în sângele lui Hristos, păcatele suntaruncate în foc. Şi prin lacrimile amare ale unei pocă-in e adevărate, sunt aruncate în mare. Ca nişte zdren erele, dezbrăcate de pe cel care le-a purtat. Iar păcătosul scapă. 4. Dar acela care, neascultând cuvântul de înşti-in are, rămâne îmbrăcat în zdren ele sale condamnate şi, nepriveghind şi nerugându-se, rămâne în păcatfără să mai iasă din el, acela va fi osândit împreună cu păcatul său încare s-a prins, în care s-a îmbrăcat, de care nu vrea săse dezbrace şi cu care de bună-voia lui şi cu plăceres-a unit contra lui Dumnezeu. El va fi aruncat în acelaşi foc cu păcatul său. Despre acela a vorbit Iisus în seara Cinei şi avânzării. 5. Vai, cât de pu ini mai pot întoarce când lăcomiaa intrat mai dinainte în inima lor! Când ambi ia şi trufia le-au cuprins toată fiin a. Şicând un duh de prefăcătorie şi de false încredin ări le-aorbit orice vedere duhovnicească. Când mincinoasele încredin ări îi îmbărbătează înrătăcire şi când ura contra nevinovă iei îi împinge lacruzimi şi la orice act satanic, aceştia nu se mai întorc niciodată. 6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cau iîntotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le po i arătapre uirea şi recunoştin a ta.
  • 66 Traian Dorz De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, casă-i cunoşti şi să-i ştii. Să-i afli şi să-i binecuvântezi. 7. Dar pe răufăcătorii tăi mai bine să nu-i cunoşti,mai bine să nu-i ştii. Mai bine să nu afli cine sunt saucine au fost. Mai bine să nu întrebi niciodată cine este sau cine afost acela care i-a pus sau î i pune la cale răul tău. Care te-a dat pe mâna altora, ca să- i facă rău. Sau cine a fost acela care i-a făcut răul acesta. Ca să nu fii ispitit cândva să-l urăşti şi tu. 8. Dar chiar dacă ai avea în mâna ta, împotrivarăufăcătorului tău, toate dovezile că el este răufăcătorultău, mai bine să le arunci în foc – şi chiar aruncă-le! Pentru ca să nu fii ispitit vreodată, într-o clipă deslăbiciune, să te răzbuni singur asupra lui, folosindu-tede dovezile răului făcut de el. Ca să nu- i pierzi astfel nu numai răsplata răbdăriitale, ci şi pacea cugetului tău, pe totdeauna. 9. Ochii vinova i ori se ascund, ori se obrăznicescatunci când nu mai vor să se aplece. 10. La început, ochii lui Iuda poate că se vor fi feritde privirile duios-mustrătoare ale Domnului. Dar mai târziu, când gândul s-a făcut faptă, ochiilui Iuda s-au făcut acoperitori nelegiuirii lui. Cred că au devenit obraznici, duri, sticloşi şi în-tuneca i, înfruntând cu cerbicie şi cu neînduplecată îndrăz-neală orice privire a ochilor Domnului.
  • Eterna Iubire 67 Arătând astfel că nu se lasă birui i de ochii luiDumnezeu, ci că sunt hotărâ i să lupte cu îndârjire şi cutezan ăvrăjmaşă contra Domnului Iisus. 11. Dar acest fel de „rela ii” trebuie să mai fi fostîntre Hristos şi Iuda – astfel de confruntări şi înfruntăriale privirilor tăcute, numai ale privirilor lor, în acesteultime zile pe care le mai petreceau împreună. Şi mai ales în acele ultime clipe pe care le petre-ceau acum în seara aceasta a Cinei cu to i ceilal i. Însă privirile lui Iuda îi vor fi răspuns lui Iisus odată şi pe totdeauna că între ei totul s-a rupt. 12. Când nici lacrimile, nici rugăciunea, când nici arătarea celei mai răbdătoare iubiri nu-lmai poate mişca pe cineva, – atunci nu- i mai rămâne spre inima lui nici opunte. Atunci despăr irea este totală şi veşnică. 13. Petrecerea lui Iisus împreună cu vânzătorul Săunu mai poate fi decât o stare de ghea ă, pe care şi unul, şicelălalt nu doreau decât s-o sfârşească cât mai repede. Ce bine ar fi fost pentru amândoi – atât pentru În-vă ătorul vândut, cât şi pentru ucenicul vânzător – să nuse fi cunoscut niciodată!... Ce bine ar fi fost pentru ochii vânzătorului, care numai aveau acum în ei decât ură, dacă nici n-ar fi văzutdeloc, niciodată cu ei! Atunci ochii lui Iuda măcar n-ar mai fi avut cumface păcatul acesta pe care îl fac acum atât de fioros.
  • 68 Traian Dorz 14. Creşterea pe care le-au dat-o părin ii copiilorlor în cei şapte ani de acasă şi pilda de via ă pe carecopiii o văd mai ales în aceşti ani la părin ii lor începesă le formeze sufletul lor cum va avea să fie. Vai de părin ii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vorsă formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani! 15. O, câtă răspundere au totuşi părin ii pentru felulde via ă pe care îl vor duce şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vorsăvârşi copiii lor cât vor fi ei! Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora. Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor că-uta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost cres-cu i de către mine cândva. 16. Ave i multă grijă şi băga i bine de seamă cumvă creşte i fiul sau fiii! Şi, mai ales, ave i grijă ce pildă de via ă le da i co-piilor voştri prin ceea ce văd că face i voi! Ave i grijă acum, fiindcă peste pu ină vreme co-pilul vostru vă va scăpa din mâini. Iar după aceea în zadar ve i plânge. 17. Vai, ce via ă mai duc multe suflete curate careau ajuns să cadă, în urma unor înso iri nefericite cu fii crescu i din nelegiuiri pământeşti, moşteni-tori ai bolilor şi ai păcatelor celor ce i-au născut şi i-aucrescut! Părin i, nu uita i nici o clipă porunca: Creşte i-văcopiii voştri în mustrarea şi frica Domnului!
  • Eterna Iubire 69 18. Dragi părin i, chiar dacă v-ar împiedica orice,nu vă creşte i copiii decât credincioşi şi nu le da i decât pildă bună, că şi pe pământ, şi sub el vă vor urmări faptele co-piilor voştri ori ca o binecuvântare, ori ca un blestem. 19. Dacă fiul vostru ticălos sau fiica voastră des-frânată chinuieşte pe so ul său ori pe so ia sa – nu apă-ra i pe cel vinovat în contra celui nevinovat, chiar dacăvinovatul e al vostru, iar celălalt este un străin. Căci, dacă vă uni i cu păcatul şi lupta i contra drep-tă ii, ve i primi o osândă şi mai mare. 20. Când vezi că nu-l mai po i împiedica pe un făp-taş rău de la o faptă rea, atunci nu mai doreşti nimicaltceva decât să treacă mai repede. Să nu se mai amâne deloc. Orice amânare este o chinuitoare otravă a întregiifiin e. De multe ori amânarea este mai grea chiar şi decâtînsăşi durerea pe care o pregăteşte răul acela. O, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de cel rău! Amin.
  • 70 Traian Dorz 10. UN GÂND RĂU 1. Un gând rău pe care l-ai primit în inimă, chiardacă la început părea mai pu in rău, el tot acolo te va duce, la iad. Gândul de desfrânare, de furt, de vânzare, de răz-bunare, pe care şi tu poate că l-ai primit în inima ta şipoate că îl mai por i încă, umblând mereu după prile-jurile de a i-l împlini, acela te va duce sigur şi pe tine la iad, ca şi pe Iuda. 2. Aştep i poate să plece so ul tău de acasă? Sau să vină noaptea, când trecătorii se vor rări peuli ă? Sau să po i ajunge la cutare autoritate? Sau să- i vină la îndemână o clipă prielnică? Asta aştep i? Ca să- i po i pune gândul rău înfaptă? Da, satana te va orbi în clipa prielnică păcatului. Apoi, orbindu-te, cu uşurin ă te va împinge în pră-pastia faptei, dintr-o dată.
  • Eterna Iubire 71 3. Dar şi când Dumnezeu î i pune în inimă un gândbun, ai grijă şi împlineşte-l numaidecât, fără întârziere. Căci pe acela, îndată vine satana şi-l ia din inima ta, dacă tot amâi împlinirea lui (Lc 8, 12). 4. Când satana i-a pus în inimă un gând care esteîndoielnic, nu te grăbi să-l ascul i niciodată. Căci de firul acestui gând este legată sabia cu caresatana te poate ucide pe tine şi pe mul i al ii. Gândul cel bun este sigur. După aceasta să-l cunoşti. 5. Ce dureros a fost în seara Cinei, pentru Dom-nul, că nimeni dintre cei apropia i ce stăteau la masăîmpreună cu El nu-I în elegeau nici cuvintele şi nicistarea Lui! Chiar cei mai apropia i ai Domnului Iisus Îi erau,în privin a aceasta, atât de străini şi îndepărta i, tocmaiatunci când El avea nevoia cea mai arzătoare de în e-legerea lor. 6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului treceprin locurile pline de primejdii, prin stările pline de răspundere, printre vrăjmaşii plini de vicleşuguri şi chiar cei ce stau la masă nu în eleg aceasta, chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini, chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nupot nici sim i şi nu pot nici ajuta cu nimic, fiindcă nu în eleg. 7. Ba încă, mul i dintre ei, în loc să vadă limpedeprimejdia care amenin ă cauza Domnului
  • 72 Traian Dorz şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice ră-ul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei dinpricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lorori purtări nechibzuite în umbletele lor, tocmai ei în eleg greşit, în eleg rău, cu totul altfelde cum ar trebui să în eleagă. 8. Unii nu în eleg nici atâta, că Lucrarea Domnuluia avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei şi de orientare chibzuită în afară. Dar în vremurile cele mai grele are şi mai marenevoie de acestea. 9. Al ii nu în eleg că, dacă totdeauna Biserica luiHristos a avut nevoie de bărba i plini chibzuin ă şi deîn elepciune, apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, enevoie şi mai mare de astfel de oameni. 10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lu-crării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şipentru ceilal i to i. Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrângeasupra tuturor. Şi fiecare nechibzuin ă a cuiva aduce pagubă, pri-gonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu. Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce areDumnezeu! Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta. 11. O în elepciune prevăzătoare trebuie să îndrume,în vremile grele, cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă.A fiecăruia. Şi a tuturor.
  • Eterna Iubire 73 Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru caLucrarea Domnului să poată trece prin primejdii cu câtmai pu ine pierderi. Şi să poată ieşi din strâmtoare câtmai curând. Fiecare dintre noi vom răspunde pentru asta. 12. Pentru cei buni, anumite fapte ale celor nele-giui i par cu neputin ă de săvârşit – fiindcă ei n-ar fi înstare să le facă nici dacă ar păşi în fa a mor ii. Din pricina asta, ei nu pot crede că poate cineva săfacă nelegiuirea. Chiar când aud din cea mai crezută gură, ei, cei ne-vinova i, tot îşi mai închipuie că poate nu-i tocmai aşa... 13. De aceea vânzătorul face printre cei nevinova inespus mai mult rău de cum s-ar putea crede. Fiindcă einu ştiu să se ferească de el. Mincinosul înşală pe nespus mai mul i de cum gân-deşti, fiindcă cel sincer îl crede şi pe el că este tot sincer. Şi pierzătorul face mult mai mare spărtură de cumî i închipui, căci nevinova ii nu ştiu să se apere. 14. Pe trimisul ceresc care înştiin ează şi sfătuieşte, care îndeamnă spre ferirea de mincinoşi şi spre depărtarea de amăgitori, şi spre păzirea de vânzători, – bietele suflete nu-l cred. Parcă nu-l pot crede. Nu le vine să creadă că ceeace el le spune este chiar aşa. Că poate fi chiar aşa. Însuşi mincinosul, prefăcut în „frate”, vine şi spunesă nu-l creadă pe cel ce înştiin ează, ci să-l creadă pe el,pe cel ce îi minte.
  • 74 Traian Dorz Şi atunci sufletele sincere, care nu-şi pot închipuicât de mincinos e mincinosul şi cât de viclean estevicleanul, îl cred prea pu in pe fratele sincer şi vrednic ori nu cred nimic, – dar îl cred foarte adesea pe mincinos. Aşa se fac şi ei, din nişte nevinova i, părtaşi la pă-catul mincinosului. Fiindcă pe cel rău îl cred, iar pe celbun nu! 15. Cei buni nu cred că vânzătorul îi caută numaipentru a culege de la ei foloasele vinovate după careumblă, ci cred că vine pe la ei tot din dragoste, – aşa cumse preface el; nu cred că vorbăre ul acesta umblă doar pentru a-Lpârî pe Domnul lor şi pentru a-i da pe cei nevinova i în mâinile cele rele. Ei cred că Iuda umblă să facă ceva cumpărăturipentru Praznic sau vinde tot să dea ceva săracilor... Ce amăgire!... 16. Fiindcă vânzătorul ştie că foarte uşor îi poate în-şela pe cei cinsti i dacă întrebuin ează câteva cuvinte fru-moase, câteva istorioare, câteva versete, câteva cântări... O, voi, cei nevinova i, nu vă lăsa i tot aşa uşor în-şela i! Mai şi trezi i-vă odată! 17. Nu vă lăsa i tot aşa de uşor înşela i de unel-tele lui satana, care se dau drept fra i, fiindcă umblăprintre voi!
  • Eterna Iubire 75 Nu vă lăsa i amăgi i de cuvintele meşteşugit alcă-tuite ale celui ce se preface ucenic, dar este iudă. Cuvintele lui seamănă cu ale celor ce sunt fra i, darfaptele lui sunt nelegiuite, umbletele lui dubioase, rela- iile lui vinovate... Mai uita i-vă şi la acestea – nu numai la vorbăriilelui mincinoase! 18. Nu vă lăsa i îndupleca i aşa uşor nici de lacri-mile şi de istorioarele lui! Uita i-vă la ochii lui înşelători, uita i-vă la roadele lui, uita i-vă la familia lui duhovnicească şi la roadeleacesteia. Fiindcă el nu mai foloseşte acum nici cuvintele,nici lacrimile, decât pentru a putea face printre voi, maicu multă uşurin ă şi mai acoperit, slujba satanică deiudă şi de vânzător de fra i. 19. Nu vă înşela i nici crezând că în el a mai rămasceva din evlavia de altă dată, când vă părea că era curat. Căci gândul de la satana este ca infec ia pătrunsă însânge. Curând ucide tot ce este sănătos în trup, dacă afost vreodată ceva şi sănătos. Şi infectează totul cu veninul ucigaş. Pentru astfel de oameni nu mai este nici o nădejdede îndreptare, ca pentru cei pătrunşi de cancer. 20. Asculta i din timp înştiin area şi feri i-vă deacela despre care fra ii buni vă tot spun, de ani de zile şide repetate ori, să vă feri i.
  • 76 Traian Dorz Nu vă închipui i că vi se spune ceva prea, prea detot – şi că fra ii buni şi statornici n-au toată dreptatea. Căci cine nu crede la timp înştiin area va aveasoarta satanei. Doamne Iisuse, izbăveşte-ne de o astfel de soartă! Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia e călăuza prietenoasă şi curată care calea mântuirii, celor ce-o doresc, le-arată; ea-nso eşte la tot pasul pe-orice suflete curate până când ajung să intre în a Domnului Cetate. * Biblia e bunul prieten ce de noi nu se desparte, ci ne-ajută şi ne-ndrumă credincios până la moarte.
  • Eterna Iubire 77 Trece vara... Trece vara, trece toamna cum trec toate cele, – fericit cuvântul care n-a trecut cu ele; fericit acel ce-şi ine legământul dulce, – orişicâtă apă trece, piatra nu se duce! Trece frunza, trece iarba, toate-s trecătoare, fericită e iubirea una – până moare; fericit acel ce-oriunde are-aceeaşi limbă, – orişicât se schimbă norii, cerul nu se schimbă! Trece vântul, trece valul, treacă toate-toate, numai dragostea şi inta fie-mi neschimbate; împletirea lor să-mi fie veşnica răsplată, – via a trece, – fiii vie ii nu trec niciodată!
  • 78 Traian Dorz 11. A CREDE ADEVĂRUL 1. Să nu crede i altceva, când fratele care vă spuneeste vrednic de crezare şi nu v-a înşelat niciodată, ci să-l crede i şi să vă feri i de cine vă spune el săvă feri i. Nu vă îndoi i şi nu-l primi i pe vânzător, ca să nuvă uni i cu el la osânda lui (II In 11). Căci în zadar vă va părea rău prea târziu. 2. După ce pleacă un vânzător, rămâne în locul luio oroare, o scârbă, o încrâncenare... După ce pleacă un vrăjmaş, rămâne o primejdie, oamenin are, o groază. După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna oteamă, o primejdie, o sabie. Cum şi după ce pleacă un frate, rămâne o durere şi după ce pleacă un so , rămâne un gol amar nunumai în casă, ci mai ales în suflet... 3. Iuda pleacă singur, dar se va reîntoarce cu o gloată.
  • Eterna Iubire 79 Iată că o mie de prieteni sunt prea pu ini, dar un sin-gur duşman e prea mult. Ura reuşeşte să-i strângă pe oameni mult mai grab-nic ca dragostea. Când era bun, Iuda n-a făcut nimic. Acum când es-te rău, iată ce inamic a devenit dintr-o dată. Dar ura nu reuşeşte să-i ină împreună niciodată pecei ce i-a strâns. 4. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: Acum Fiul Omu-lui a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El. Pentru că nu po i ajunge la înviere decât prin cruce. Şi nu po i să ajungi la o slavă veşnică decât prinpătimiri, cum nu po i ajunge în cer decât prin pământ. 5. Celui ce ştie că toate acestea sunt strâns lipi-te una de alta, slava de la capătul lor îi este o marebucurie. El ştie că sunt condi ionate una de cealaltă: slavade cruce. Şi că ambele fe e apar in aceleiaşi păr i. Că apropierea intrării spre moarte înseamnă şi a-propierea de cealaltă parte, a ieşirii în cer. 6. Intrarea pe partea de dincoace înseamnă ieşireape partea de dincolo. Cine este încredin at de asta nimic n-are mai normal decât să se bucure. Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, darcea de dincolo este veşnică.
  • 80 Traian Dorz 7. Intrarea crucii era o clipă, ajungerea în Înviereera eternă. Pătimirile durau mărginit. Slava de după ele era ne-mărginită. Pământul nu înseamnă nimic, dar cerul înseamnătotul. 8. Nu mai contează nici un pre de jertfe când estevorba ca Numele lui Dumnezeu să iasă cu adevăratproslăvit. Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici oamenin are în stare să-l întunece pe acela peste care astrălucit această bucuroasă izbândă şi fericită chemare:proslăvirea lui Dumnezeu. 9. După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr ungol. Dar un gol din care se luase o piatră mare şi rece.Un munte de ghea ă sticloasă şi grea şi numai după aceea inimile ucenicilor, uşurate în-tr-un anumit fel, au putut urmări cele mai avântate şiînăl ătoare lumini dumnezeieşti, pe care Adevărul ledezvelea în fa a sufletelor, înăl ându-le tot mai sus.Spre în elegerile veşnice. Căci câtă vreme por i un ghimpe, oricum te-ai feri,sim i mereu prezen a lui neplăcută. Adevărata uşurare o sim i numai după ce ai scăpatde el. Dar ce uşurare cerească este aceasta! 10. Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăiredesăvârşită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt,
  • Eterna Iubire 81 pentru a-I putea aduce o aşa slavă, ca şi El, luiDumnezeu. Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvitpe pământ Dumnezeu-Tatăl atât de strălucit ca prinvia a şi lucrarea pământească a lui Iisus Hristos, Dum-nezeu-Fiul. 11. O, în ce strălucit şi unic fel a fost proslăvitDumnezeu în Hristos, dulcele nostru Mântuitor! De aceea şi Dumnezeu L-a înăl at pe El nespus demult şi I-a dat Numele care este mai presus de oricenume, pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice ge-nunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum-nezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul (Flp 2, 9-11). Şi L-a înăl at cu atât mai presus de îngeri, cu cât amoştenit un nume mult mai minunat decât al lor (Evr1, 4), prin via a Sa şi prin moartea Sa, pentru împlinireavoii Tatălui Ceresc. 12. O, frate, om al lui Dumnezeu, fiule şi fiică a lui! Dumnezeu te va proslăvi odată şi pe tine, dacă şi tuÎl vei proslăvi cu adevărat pe El. După cum Hristos a biruit prin smerenie şi ascultare şi a fost proslăvit prin putere şi stăpânire, şezând cuTatăl pe Scaunul Lui de Domnie, tot aşa, şi numai aşa, dacă şi tu, prin smerenie şiprin ascultare de Cuvântul lui Hristos (Col 3, 16) vei
  • 82 Traian Dorzumbla curat, sincer şi statornic pe calea crucii tale, veifi răsplătit ca El. Dacă Îl vei proslăvi şi tu pe El, biruind pe ispititorşi pe vrăjmaş prin via a şi prin moartea ta, vei ajunge sigur cu Iisus pe Scaunul Său proslăvit(Apoc 3, 21). 13. Zilele fericite trec cel mai repede pe pământ. Prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare. Oamenii cei mai buni rămân cel mai pu in cu noi. O, dacă am şti dinainte aceste lucruri, după cum leştim în urmă, cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite, cum am folosi prilejurile binecuvântate şi cum am şti să-i pre uim pe oamenii buni cât maisunt cu noi! 14. Oricât de lungă i-ar fi via ă pe pământ, omulbun rămâne tot pu in lângă noi. Cu omul bun şi cu vremea bună nu te urăşti nici-odată. De prezen a lui Dumnezeu şi de mângâierea bu-nătă ii este atâta nevoie printre oameni, că oricâ ile-ar purta şi le-ar împăr i, tot va mai fi încă atât demultă lipsă. 15. Nu te despăr i nici o clipă de trimisul lui Iisuscând este la tine. Şi ine-i minte orice cuvânt pe care îl scoate dingura sa, urmează-i orice sfat pe care i-l spune,
  • Eterna Iubire 83 pre uieşte-i orice îndrumare, căci toate sunt numailumină. Ia bine seama la orice lucrări ale lui, fiindcă toatesunt însemnate, şi înva ă-i orice pildă, ca s-o urmezi întocmai. Că de nimic nu vei avea mai mare nevoie mâine cade acestea, când el nu va mai fi cu tine. Şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să maiîntrebi şi nici cui să-i mai spui ceea ce îl întrebai numai pe el şi-i puteai spune numai lui. Şi abia atunci vei vedea tu pe cine ai avut lângătine... Şi ce ai pierdut... 16. Dragă tinere şi tânără care mai ave i încă untată şi o mamă lângă voi... Pe măsură ce vă trec zilele şi aceste capete cărunte,aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până lamoarte, mai mult ca orice altă inimă pe pământ, vor mai rămâne numai foarte pu in cu voi, – pre- ui i-i tot mai mult şi întoarce i-le, cât pute i, iubirea. Căci nici iubirea de so , nici cea de frate, nici chiar cea de fii, nici chiar cea de orice prieten, nici una dintre ele, dar nici una, oricât ar fi de frumoase şi de adevărate acesteiubiri, nu vă vor putea fi niciodată nici atât de frumoase,nici atât de adevărate ca iubirea părintească pentru voi.
  • 84 Traian Dorz 17. So sau so ie po i să ai pe oricine; fra i po i să ai mai mul i; fii şi fiice po i avea tot aşa, dar mamă adevărată nu mai po i avea în vecii ve-cilor decât una. Şi nici tată adevărat nu po i avea decât unul. 18. Dragă so şi so ie, a i trăit atâ ia ani până acumîmpreună, Dumnezeu v-a unit şi v-a ajutat să trece i prin atâ-tea încercări până astăzi, a i crescut copii, a i ridicat case, a i suportat ne-cazuri... Anii vi se apropie acum de sfârşit. Şi cine ştie cât de pu in ve i mai fi de acum împre-ună... Şi să nu vă pute i iubi şi mai mult? Ierta şi maimult? Pre ui şi mai mult? 19. Tu poate stai încă tot între Hristos şi mormân-tul tău. La Hristos ai putea să vii, dar nu vrei. La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea sănu mergi. Hristos este lângă tine, dar cine ştie cât de pu in încă? Şi tot nu vrei să pre uieşti acest har? Ce vei face când Se va duce El pe totdeauna de latine? Nu-L lăsa să plece. Vino acum, până încă po i, la Iisus!
  • Eterna Iubire 85 20. Porunca „Iubi i-vă unii pe al ii” este mereunouă. Oricât s-a spus de mult atunci când a ieşit pentruprima dată din inima şi de pe buzele Domnului, porun-ca să ne iubim unii pe al ii este nevoie să ni se tot spunămereu şi mereu... Şi ea este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca depâinea zilnică şi ca de soarele ce răsare zilnic pentru noi. O, Duhule Sfinte, ajută-ne s-o avem! Amin. * * * Cuvinte în elepte Biblia-i pârâşul nostru, înso indu-ne pe cale să ne-ndemne cele bune, să ne-ntoarcă din greşale; pentru cine n-o ascultă, ea va fi la Judecată un pârâş care-o să-i ceară o necru ătoare plată. * Biblia-i judecătoarea dreaptă şi necru ătoare pentru to i ce-a’ ei cuvinte le-au călcat cu neascultare.
  • 86 Traian Dorz 12. NOUTATEA IUBIRII 1. Noutatea este ceva care ai nevoie să o primeştizilnic. Oricât de vechi e numele unui ziar, el în fiecarezi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum arfi cel dintâi. Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim nouă,caldă şi proaspătă. Aşa este iubirea, de care avem nevoie fiecare. 2. O, dacă am sim i într-adevăr şi în acelaşi fel tre-buin a dragostei între noi! Dacă am dori să avem iubirea cum dorim să avemziarul şi pâinea zilnică! Mereu proaspătă. Mereu nouă.Mereu caldă. Pâinea şi ziarul, aceste două lucruri zilnic necesare,aproape fiecare dintre noi le caută zilnic. Pentru a fi siguri că le vom avea, ne abonăm la eleacolo de unde zilnic ni se pot da. Şi, o, cât suferim adesea în lipsa lor! Cu iubirea ar trebui să facem tot aşa.
  • Eterna Iubire 87 3. Iubirea fa ă de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-oîmprospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi dulce. Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui săuităm azi, pentru ca astăzi să începem din nou, ca dinaltă magazie plină, din care să împărtăşim cu dărnicietuturor, cât putem. Din aceeaşi dragoste, dar nouă, pentru Iisus, astăzitrebuie să facem altceva, din nou. Şi altceva nou. 4. Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindăceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt. Pentru ca să aibă neîncetat via ă, frumuse e şi bu-curie mereu nouă. Părtăşia fa ă de fra i ar trebui să ne-o reînnoim zil-nic, căutându-i mereu ca din nou. Privindu-i mereu cu o nouă plăcere şi cu o plăcutăpre uire în Domnul, pentru slujba şi chemarea lor. 5. O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere,ci vrei una proaspătă. Tot aşa este şi cu o iubire uscatăşi veche. După cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul deieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi cu iubirea de ieri,trecută, dacă nu mai este astăzi. 6. Lucrurile cele mai simple sunt cele mai necesarevie ii pe pământ: aerul, apa, lumina, pâinea. De acesteaavem nevoie clipă de clipă. Nimeni nu poate trăi fără ele. Ei bine, de dragoste avem cel pu in tot atâta nevoie
  • 88 Traian Dorzpe lume cât avem nevoie de pâine, de aer, de apă, desoare. 7. De iubire avem nevoie fiecare dintre noi, nunumai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată dela to i, dar avem şi mai multă nevoie să o dăm noi tu-turor aşa. Cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru Preaiubit. 8. Fie- i mereu proaspătă iubirea de rugăciune, pecare o ai din Dumnezeu. Fie- i mereu proaspătă iubirea pentru fra i. Să nupo i fără ei. Să nu-i întristezi. Să nu-i huleşti. La fel iubirea pentru medita ie şi pentru citireaCuvântului Sfânt. La fel iubirea pentru so ia ta sau pentru so ul tău. La fel pentru mama ta sau pentru tatăl tău. Şi pentru fiul tău sau pentru sora ta. Şi pentru to i oamenii. În fiecare diminea ă să putem scoate din cuptorulinimii noastre, pentru to i, pâinea caldă, proaspătă şi dinbelşug, la liber, pâinea iubirii din Hristos. 9. Domnul Iisus n-a dat ca semn al cunoaşterii ce-lor ce sunt ai Lui nici minunile, nici predicile, nici veş-mintele – ci dragostea... Dacă vor avea dragoste, acesta este semnul! 10. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface. Ea se dăruieşte cu totul, tuturor, în tăcere şi în jert-fă. Întâi apare mireasma ei. Apoi apare gustul său. Adi-
  • Eterna Iubire 89că ea se dăruieşte şi prin ceea ce are în afară şi princeea ce are înăuntru. Aşa să fie iubirea noastră. 11. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie apâinii, ci chiar de ea însăşi. Cel flămând n-are nevoie nici de o descriere a pâi-nii sau de o re etă a ei, ci are nevoie de dăruirea ei, devia a ei. Aşa este şi cu iubirea noastră. 12. Cât de amărât am plecat odată de la o prăvăliecare avea pusă deasupra uşii o firmă mare pe care scria„Pâine” şi pe to i pere ii avea zugrăvite tot felul de for-me de pâine, de cozonaci, de franzele, de cornuri... dar înăuntru era gol. Nu avea nici un fel de pâine. Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine,dar cel care trebuia să mi-o dea nu avea decât o firmă şidiferitele zugrăveli ale pâinii. Iar cu acestea eu nu aveam ce face. Cu acestea, foamea de pâine mai tare mi-o chi-nuiam. Aşa este şi cu iubirea. 13. Fra ii mei, oare noi nu putem în elege că cei dinjurul nostru n-au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau de laudele noastre, ci au nevoie de pâinea noastră – adică de Hristos? To i cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cumau nevoie de pâinea cea zilnică, spre fiin ă.
  • 90 Traian Dorz 14. Putem noi în elege acum cât de mare este da-toria noastră fa ă de Pâine şi fa ă de flămând? Ca să-i putem apropia pe Ea de el şi pe el de Ea? Fa ă de Hristos, pe Care trebuie să-L ducem lumii,şi fa ă de lume, pe care trebuie s-o aducem la Hristos? De răspunderea veşnică pe care o avem pentrudatoria aceasta nu ne poate despovăra veşnic nimeni. Numai împlinirea ei cu adevărat. 15. Oricât este de frumoasă o fotografie a pâinii,doar ea nu va sătura pe nimeni. Oricât este de lată lauda noastră cu credin a noas-tră, cu învă ătura noastră, cu calită ile noastre, dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblareaşi în trăirea noastră miezul gustos şi mireasma plăcută aunei vie i din Hristos, în zadar este totul. 16. Mai bine nu ne-am făli cu nimic, dacă într-ade-văr nu avem nimic. Mai bine n-am afişa firma din afară, dacă n-avemun con inut înăuntru. Mai bine n-am vorbi, n-am predica, n-am tot cântadespre iubire, mai bine n-am zice nimic, dacă în via anoastră Hristos lipseşte de tot. Dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşteavem şerpi (Mt 7, 9-10). 17. Flămânzii s-au scârbit de vorbe. Ei vor pâine. Lumea s-a săturat de predici. Ea are nevoie deHristos. Oare numai noi nu ne-am săturat încă?
  • Eterna Iubire 91 De ce oare nu în elegem odată noi înşine ceea ce netot luptăm să-i facem pe al ii să în eleagă? 18. Părintele Iosif ne-a spus nouă că Oastea Dom-nului este aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit. Darce înseamnă asta? Înseamnă a ne umple mai întâi noi înşine de Hris-tos şi de virtu ile Lui în toată inima şi în toată trăireanoastră cu fapta. Apoi de a-i face şi pe al ii să ajungă aşa. Nu vorbe numai, ci fapte se cer! 19. Cine a venit odată la Hristos şi a rămas la El,cine şi-a legat via a şi soarta lui de soarta şi via a luiHristos pe pământ, acela n-are o altă dorin ă şi o altă temere mai marepe lume decât să nu-L mai piardă pe Domnul niciodată.Să nu se mai ducă nicăieri şi să nu mai rămână fără Iisus. 20. Aceluia care s-a unit cu Hristos, Hristos îi estetotul. Hristos este casa lui. Hristos este familia lui. Hristos este bucuria lui. Hristos este pâinea lui. Hristos este sănătatea şi via a lui. Fără Hristos, el n-are ce face cu nici unele dintreacestea. Dar cu El, are de-ajuns chiar şi fără ele. Doamne Iisuse, fii aşa şi pentru mine. Amin.
  • 92 Traian Dorz Bine-ai Bine-ai venit! Bine-ai venit în casa mea, lumină minunată a Fe ei Celui Preaiubit de inima mea toată! Aşază-te la masa mea cu mii de roade sfinte şi bea din vinul cel mai scump cu dragoste fierbinte. Bine-ai venit în drumul meu, cântare mult dorită, de-atâta noapte aşteptam ivirea ta-nsorită; aşază- i peste toamna mea frumoasa- i primăvară cu florile ce n-au putut pân’ astăzi să-mi răsară. Bine-a i venit în jurul meu, dragi îngeri ai blânde ii veni i de-mi umple i cu-armonii ivirea Dimine ii, să-mi ningă peste Cel Iubit to i crinii alba floare, să-L copleşim cu-a’ noastre dulci Cântări Nemuritoare...
  • Eterna Iubire 93 13. HRISTOS ŞI BUNURILE LUMII 1. Nimic din toate bunurile lumii acesteia nu-Lpoate înlocui pe Iisus în inima şi în via a noastră. Şi nici nu ne poate despăr i pe noi de El, dacă Îlavem cu adevărat. Dar Hristos le poate înlocui pe toate acestea şi nepoate despăr i de toate dacă El vrea. 2. Dragostea adevărată presimte totdeauna multmai mult decât este în stare să priceapă mintea. Presimte mai ales apropierea primejdiei şi nu maidoreşte altceva şi nu se mai teme de nimic altceva decât sănu se despartă de ceea ce i-ar fi de neînlocuit pe tot-deauna. 3. Vedem cu atâta amărăciune pe mul i, chiardintre cei care au avut marele har de a fi puşi în frun-tea Lucrării Domnului, că, în loc să fie şi mai hotărâ işi mai ferici i de a-I da lui Iisus în viitor cu şi maimultă bucurie via a lor, îi auzi regretând şi pentrupu inul ce I l-au dat în trecut…
  • 94 Traian Dorz Nu necazul sau strâmtorarea, sau foamea i-a des-păr it pe aceştia de Iisus, ci belşugul, comoditatea,frica, so ia, casa şi altele de acestea. Vai, ce pu in aucunoscut aceştia pe Dumnezeu! Şi mult vor regreta eiodată asta! 4. Este uimitor cum, câteodată, noi înşine ne pro-fe im viitorul nostru. E ca şi cum dorin a pe care ne-o exprimăm la unmoment dat sau legământul pe care îl facem, sau temerea pe care o mărturisim ar avea darul să schimbe dintr-o dată tot cursul vie- ii noastre, dintr-un anumit loc, şi să facă să se împlinească aievea ce am spus noi înclipa aceea când ne-am grăit profe ia viitorului nostru. 5. O, Dumnezeule slăvit, cât de mare este sufletulcare, în clipa marii confruntări, nu mai are nimic dearanjat cu prezentul, nu mai are nimic să-l re ină din viitor şi nu mai are nimic de târguit cu jertfa care i se cere. 6. Şi de ce nouă ne pare că încă n-am fi gata acum? Ce ne-ar mai putea îndoi inima şi împiedica hotă-rârea să n-o putem face? Ce piedică este astăzi care mâine să nu fie? O, frate, cine nu-i gata acum, cine nu-i gata în mo-mentul în care este nevoie, acela nu mai poate fi gataniciodată. Cine nu vine când este chemat, acela nu va veniniciodată.
  • Eterna Iubire 95 Cine nu poate când vrea Dumnezeu, acela nu vaputea niciodată. 7. Hristos cere de la tine acum – nu mai târziu. El aşteaptă să vii astăzi – nu mâine. Mâine vor fi chema i al ii. Mâine vor veni al ii. Dumnezeu aşteaptă să faci tu acum, nu altă dată. Altă dată nu- i va mai cere ie, fiindcă vor venial ii, care n-au mai fost. 8. Fiecăruia, Dumnezeu îi cere o singură dată. Atunci când este vremea lui. Cine L-a respins şi nu L-a ascultat atunci, rar vamai putea auzi vreodată glasul Domnului după aceea. 9. Nici voi nu sunte i încă gata? Vă mai uita i înapoi? Mai ave i mor i de îngropat? Mai ave i un cuib dulce de care vă pare rău? Mai ave i vreo vizuină caldă (Lc 9, 57-62)? Atunci rămâne i! Nu veni i! Mâine, şi aşa, vi le va arde focul şi vi le vor luaapele. Şi mă tem că, cu voi cu tot. 10. Eram tânăr, Doamne Iisuse, iar jertfele, cata-combele şi moartea cu care mă lăudam atunci, [zicândcă] voi fi gata să le îndur pentru al Tău Cuvânt, mi sepăreau numai nişte declara ii înflăcărate şi frumoase. Prea pu in gândeam ce spun atunci în ele.
  • 96 Traian Dorz Îmi părea că ele vor rămâne numai nişte noi şi fru-moase subiecte şi metafore de cântări şi de predicipentru totdeauna. Însă Tu ai crezut cuvântul meu şi ai rânduit o vre-me pentru ele. 11. Nu mult mai târziu a venit vremea să-mi ceri,în parte, dovada trăită a acelor legăminte pe care lespusese gura mea şi le scrisese condeiul meu, adică acoperirea cu fapta a acelor preten ioase şigrăbite promisiuni de iubire şi de ascultare pe care i lefăcusem. Da! Abia atunci mi-am dat seama ce angajamentcutremurător mi-am luat fa ă de Tine, Doamne Iisuse. Şi ce pre se cere ca să-mi respect legământul pecare eu l-am pus şi pe care Tu l-ai crezut. 12. Oricâte momente înăl ătoare am avut pe acestdrum, Doamne Iisuse, în lungile şi negrele tuneluritrecute, şi oricâte mari biruin e şi binecuvântări am ales dinanii îndelunga i şi din locurile îndepărtate, şi oricât de curajos am străbătut cea mai mare partedin întunericul acestor încercări, totuşi nimic nu mi-a rămas mai puternic din toateca sim ământul că n-am fost chiar totdeauna şi în totulhotărât să-mi dau via a pentru Tine. 13. Simt în via a mea, Doamne, nespus de multestări în care aş fi gata să-mi dau via a pentru Tine fărănici un regret şi fără nici o dorin ă pământească,
  • Eterna Iubire 97 dar mai sunt şi scurte clipe în care ceva mi se parecă mă înfioară încă şi mă re ine... Acest fel de clipe aş dori să nu mai fie niciodată îninima şi în via a mea. 14. Vreau numai şi Te rog să-mi umpli inima deîncredere, fără nici o clipă de îndoială, că LucrareaOastei Tale este în mâna Ta. Şi că nici o putere din lumea aceasta nu o va puteanimici. Nici duhuri, nici oameni. Nici dinăuntrul ei, nici din afară. Şi nici nu o va putea abate de la drumul pe care il-ai rânduit Tu, până îşi va împlini scopul pentru care ainăscut-o. 15. Să ştiu, Doamne, că oricât de mul i vor fi ceicare pleacă, Tu vei îngriji ca cei ce vin să fie şi mai mul i. Până vei împlini numărul tuturor celor rândui i săvină. Şi dacă cei ce rămân în urmă ne îndurerează nes-pus inima, acei care vor veni voioşi ne-o vor bucura şimai mult. 16. Şi dacă cei ce fug aruncă solia şi scutul Tău,vor veni al ii, mai viteji şi mai curajoşi, care le vorridica şi le vor mânui biruitor şi fericit mai departe şimai frumos. Şi, dacă sunt lucrări rămase nefăcute de cei care sedespart de Tine, Tu în veci vei îngriji să vină al ii carele vor împlini mai fericit, mai inspirat şi mai frumos.
  • 98 Traian Dorz 17. „Să nu vi se tulbure inima, ave i credin ă înDumnezeu şi ave i credin ă în Mine” ai spus Tu, IisuseDoamne. Pentru că atunci când inimile noastre se tulbură,credin a, care în inimă locuieşte, se prăbuşeşte şi ea şise pierde. Şi fără credin ă este cu neputin ă să fim plăcu i luiDumnezeu. 18. Într-o inimă tulburată totul se răstoarnă şi sedărâmă. Toate uşile se rup, ca mânate de furtună şi toa-te ferestrele se sparg. Într-o astfel de inimă, fără uşi şi fără ferestre, urlăapoi toate spaimele şi pătrund toate duhurile nimicitoare. O, cât de mari nenorociri au venit totdeauna înmarile primejdii ale oamenilor, tocmai în cele maigrele şi hotărâtoare clipe, din partea unor inimi tul-burate şi înspăimântate, pierzând multe prilejuri şimulte alte vie i. 19. În fa a unei primejdii mai mari decât putereanoastră, să ne ridicăm într-un salt suprem gândul şi pri-virea noastră spre Dumnezeul cel Unic şi Hristosul celBiruitor, a Cărui putere este nespus mai mare decât valurilemării înfuriate, a Cărui prezen ă este lângă noi, mai aproape decâtprimejdia amenin ătoare, şi a Cărui iubire vrea să vină în ajutor ori mărindputerea noastră, spre a birui vrăjmaşul de care ne te-mem, ori micşorând primejdia sau înlăturând-o de tot.
  • Eterna Iubire 99 20. Când vine gândul credin ei puternice în inimă,ea nu se mai tulbură, ci se linişteşte dintr-o dată şi în-treagă. Dar când în inimă locuieşte statornică încrederea,atunci inima stă veşnic netulburată de nimeni şi denimic. O, Doamne Duhule Sfinte, umple-ne inima de a-ceastă încredere. Amin. * * * Cuvinte în elepte Celui fără bunătate să nu-i crezi nici o dreptate, căci, oricât ar fi de mare, de nimic bun nu-i în stare. * Binele, – o, ce comoară este-aceasta orişicând, după el se vede omul că e om în primul rând; cui îşi zice om, dar n-are binele în via a lui, po i să-i spui orice că este, numai om nu po i să-i spui.
  • 100 Traian Dorz 14. INIMA ŞI ÎMPĂRĂ IA DOMNULUI 1. Ce largă este inima Domnului Iisus şi câtă bu-nătate este în lărgimea ei! Ce largă este Împără ia Lui şi câtă frumuse e esteîn lărgimea aceasta! Ce largă şi mântuitoare este Lucrarea lui Iisus şicâ i încap în ea! Ferici i cei ce se reazemă pe ele! 2. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca pe pământ să fiemulte semin ii, multe neamuri, multe limbi şi multe po-poare (Apoc 7, 9), este pentru ca să I se umple marea Lui Împără ie. Dacă sunt multe familii care îşi trag numele dinHristos (Ef 3, 15), sunt şi multe lăcaşuri pentru ele. Şi dacă sunt multe cete care vor învia, fiecare larândul ei (I Cor 15, 23), sunt şi multe promisiuni pen-tru ele. 3. Şi dacă la Dumnezeu totul este în ordine şi totuleste deplinătate şi bucurie, atunci să ştim sigur că prin-
  • Eterna Iubire 101tre feluritele bucurii pregătite pentru cei care L-au iubitşi L-au ascultat pe El pe pământ trebuie să fie bucuriade a rândui fiecărei familii fră eşti, fiecărei comunită iiduhovniceşti, după duhul şi după particularitatea ei, un locaş de fericire cerească împreună. 4. Va fi, desigur, o nespus mai mare bucurie pentrunoi atunci petrecerea veşnică numai între cei care, pepământ, au alcătuit familia noastră fră ească, semin ianoastră duhovnicească, neamul şi limba noastră dulce,comorile dragostei şi părtăşiei noastre scumpe în Dom-nul Iisus Hristos. 5. Ce har veşnic va fi să stăm împreună cu cei careau fost înaintaşii noştri duhovniceşti, părin ii şi fra iinoştri în Domnul! Cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenitpentru noi, au plâns şi s-au rugat pentru noi atât demult, luptând pentru creşterea şi mântuirea noastră! Ce har, să fim totdeauna cu ei lângă Domnul, bucu-rându-ne de cinstea pe care Domnul le-a dăruit-o lor,după dragostea şi răbdarea cu care L-au slujit ei pe El! 6. Atunci cinstea dată lor se va răsfrânge binefă-cător şi fericit şi asupra noastră, a tuturor celor care amfost aleşi să luăm şi noi parte la această luptă şi lucrarecu ei, să facem parte şi noi din aceeaşi casă cu ei (Ps139, 19-20). 7. Înăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toatelucrările bune din el.
  • 102 Traian Dorz Apoi înăuntrul fiecărei lucrări bune, fiecare lucră-tor din ea. Căci fiecare trebuie să-şi primească lauda sa de laDomnul (II Cor 10, 18). 8. Nu există o mai mare şi mai fericită nădejdepentru cei credincioşi în Hristos decât această dulcefăgăduin ă a Mântuitorului nostru: că El Însuşi Se vaîntoarce iarăşi la noi şi că ne va lua cu El, pentru caunde este El să fim şi noi. 9. Când vremea încercării noastre se va fi sfârşit, când slujba noastră va fi încheiată, când lupta credin ei, osteneala alergării şi împlini-rea răbdării noastre se vor fi încheiat, când ochii noştri plini de lacrimi, trupul nostru is-tovit de lupte şi amintirile noastre pline de răni vor fiajuns la capătul drumului rânduit nouă, – atunci nimeni nu va fi trimis să ne ia şi să neridice la cer, ci El Însuşi va veni după noi până unde ne ştie El că suntem fiecare, până undeştie El că ne-a pus. 10. Numai mâinile iubitoare ale lui Iisus, care aufost străpunse pentru noi, ele ştiu cât de dulce să ne cu-prindă; şi numai inima Lui care a sângerat pentru noi ştiecât de duios să ne îmbră işeze; şi numai ochii Lui care-au plâns pentru noi ştiucum să ne ridice de mângâietor, cum să ne ia de lin,
  • Eterna Iubire 103 cum să ne poarte de uşor sufletul nostru încă plinde rănile şi de vânătăile primite în lumea aceasta, pentru ca să uităm în clipa aceea tot ce am pătimitpe pământ. 11. O, trăi i prin credin ă, răbda i prin credin ă, iubi i şi vesti i pe Domnulprin credin ă. Şi aştepta i venirea Domnului prin credin ă. Căci credincios este El, Cel care a făcut făgăduin a(Evr 10, 23). Şi Hristos, Preaiubitul scump al sufletelor noastre,va veni în ceasul în care nici nu vă aştepta i. 12. Nimeni nu va avea nici o dezvinovă ire că n-aştiut. Nimeni dintre cei cărora Dumnezeu le-a dăruit opricepere clară, o minte normală, o putere şi o libertatede voin ă întreagă nu va putea avea nici o dezvinovă ire că n-a făcutceea ce ştia că trebuie, ştia că poate şi ştia cum cere şi cum aşteaptă Dumnezeu de la El. 13. Ştim calea unei cinstite vie uiri între ceilal ioameni, tot ce este datoria noastră de cum am ieşit pepoarta casei noastre şi până când ne-am întors din noudupă ea... Ştim cât de cinstit trebuie să muncim acolo de undene câştigăm pâinea pentru noi şi pentru ai noştri. Cât de cinsti i şi de harnici, şi de ordona i trebuiesă fim.
  • 104 Traian Dorz De aceea, oricine nu trăieşte aşa se face vinovatfa ă de datoriile sale. 14. Ştim cât de respectuoşi şi de drep i trebuie săfim cu to i semenii noştri... Şi chiar cu cei ce ne fac rău. Ştim cât de punctuali şi cât de corec i trebuie săfim în tot ce avem datoria să facem şi să vorbim ori-când şi oriunde. De aceea, când nu facem aşa, suntem mult mai vi-nova i decât cei care nu ştiu. 15. Ştim cât de binevoitori şi de gata trebuie să fimde a da ajutor celor lipsi i. Ştim cât de supuşi legilor şi cât de îndatora i bine-făcătorilor noştri trebuie să ne sim im pe totdeauna. Ştim cât de înfrâna i de la tot ce-i rău şi cât de gatala tot ce-i bine. ...Da, pe toate acestea le ştim fiecare dintre noifoarte bine şi le putem şti fiecare... De aceea, nici unul nu vom avea nici o dezvinovă- ire dacă nu facem aşa. 16. Răspunderea mare şi întreagă pentru împlinireatuturor datoriilor noastre rămâne numai asupra sufletu-lui nostru, al fiecăruia. Atât înaintea judecă ii oamenilor, cât şi înaintea ju-decă ii lui Dumnezeu. Şi tot aşa, marea şi scumpa răsplată a împlinirii as-cultătoare sau marea şi grozava osândă a neîmplinirii rămâne la fel de sfântă fiecăruia dintre noi.
  • Eterna Iubire 105 17. Numai acela care are o adevărată ştiin ă spune„nu ştiu”. Şi numai cel care are adevărata cunoştin ă poate săspună „nu cunosc”. Căci, cu cât cunoaşte omul mai bine şi mai mult, cuatât îşi dă şi mai bine seama cât sunt de multe lucrurilepe care nu le ştie nici destul de limpede şi nici de-ajuns de bine, fa ăde cele ce i se pare că le ştie... 18. Iată, omenirea, cu toate capetele ei învă ate, cu toate mijloacele ei de căutare şi cu toate secoleleei de osteneli, cât a ajuns să ştie şi să cunoască sigur, să afirme cucertitudine? În atâtea ramuri ale ştiin ei, ale tehnicii, ale medi-cinii, ale astronomiei – o teorie care până mai ieri păreadefinitivă, a fost aşa de repede răsturnată total de o altacare demonstra chiar contrariul. Ca, după o scurtă vreme, şi aceasta să facă loc alteia. Atunci care este încheierea? Doamne, nu ştim! 19. Căutăm, căutăm... ni se pare o clipă că am aflat,dar îndată vine ceva nou, care ne răstoarnă totul. Doamne, nu ştim. Mergem dibuind... Întrezărim o cale de ieşire. Nebucurăm şi o luăm pe ea... Dar îndată un perete de netrecut ne închide oricedrum... Doamne, nu ştim.
  • 106 Traian Dorz 20. Cercetăm de atâta vreme materia... Dar ce în-seamnă oare ceea ce ştim cu adevărat despre materie,pe lângă ceea ce nu ştim? Cercetăm de atâta timp omul... Alcătuirea şi rostul lui... Până unde am ajuns oare, în cercetarea aceasta, lacunoaşterea sigură? Doamne, nu ştim. Ştim atâta că nu ştim nimic. Nu-mai Tu le ştii, Doamne, căci Tu ne-ai făcut! Pe Tine Te slăvim şi ie ne închinăm pentru toate. Amin. * * * Cuvinte în elepte Unde-i binele stăpân, pot să vin şi să rămân; unde-i binele străin, fug şi-n veci nu mai revin. * Binele, oriunde este, numai din Hristos răsare, cine pe Hristos nu-L ştie nici de bine nu-i în stare; dacă vrei să- i nal i via a spre lumină şi spre bine, mai întâi de toate caută pe Hristos să-L ai în tine.
  • Eterna Iubire 107 De unde, – spre unde? De unde, – spre unde te duce clipita aceasta şi alta, şi toate? – te-ntreabă Virtutea, te-ntreabă ispita; de unde, spre unde te duce clipita? Gândeşte, răspunde, socoate! De cine, – spre cine eşti dus înainte? Ce gând şi ce duh te-nso eşte de sufletul leneş sau dorul fierbinte, – de cine, spre cine eşti dus înainte? Socoate, răspunde, gândeşte! De care, spre care i-aduni tu avere, se-arată privirii-ori se-ascunde? Spre veacul ce vine ori clipa ce piere, de care, spre care i-aduni tu avere? Gândeşte, socoate, răspunde!
  • 108 Traian Dorz 15. MICIMEA NOASTRĂ OMENEASCĂ 1. Cercetăm de atâta timp Via a, Universul, Dimen-siunea, Timpul, Cosmosul... şi ce ştim din toate acestea oare, cu adevărat şisigur? Iar din ceea ce ştim, ce am ajuns să putem? Doamne, ce este omul, ca să iei aminte la el? Ai milăde micimea noastră, căci numai prostia o avem mare. 2. Cercetăm de mii de ani Cuvântul lui Dum-nezeu... şi în elepciunea lucrărilor Lui, şi tainele voii Sale, şi adâncul legăturilor, şi întinderea puterii, şi desăvârşirea atotştiin ei, şi nemărginirea bunătă ii, şi strălucirea slavei, şi dimensiunile iubirii, şi măre ia gândurilor minunate şi necuprinse ale luiDumnezeu.
  • Eterna Iubire 109 Şi oare cât au putut să cunoască din toate chiar şicei mai înainte dintre noi oamenii? 3. De aceea, pentru că noi ştim atât de pu in, tre-buie să avem milă, în elegere şi îngăduin ă fa ă de to isemenii noştri care ni se pare că ştiu şi că fac şi maipu in decât noi. Căci ei cunosc şi mai pu in. Sau ni se pare nouă aşa. 4. Şi, pentru că nimeni dintre noi nu poate să selaude cu nimic înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nimeni nu este nici fără păcat şi nici fărăslăbiciuni, şi nici fără zbârcituri înaintea Luminii Lui, nici unii dintre noi, oricine am fi, n-avem voie săfim necru ători, neiertători fa ă de slăbiciunile de-a-proapelui nostru. 5. To i oamenii, în legăturile dintre noi, trebuie săfim împodobi i cu smerenie şi înveşmânta i cu dragoste,care este legătura desăvârşirii, căutând binele şi dorind cură ia, şi râvnind sfin enia, şi iubind fra ii, şi în elegându-i pe to i oamenii, – fiindcă to i suntem slabi şi mici. Numai singurDumnezeu merită toată slava tuturor. 6. Dar cu noi înşine avem drept să fim aspri. Nouă înşine pretinzându-ne mai mult, să ne stră-duim să ajungem înăl imea smereniei, purtându-ne as-pru cu noi înşine, dar fiind blânzi cu to i ceilal i.
  • 110 Traian Dorz Fiindcă şi noi avem aceleaşi slăbiciuni ca şi ei, du-pă învă ătura Domnului nostru Iisus Hristos. Căci până la urmă tot dragostea rămâne singura,eterna şi adevărata ştiin ă. Şi tot calea ei este cea mai bună (I Cor 12, 31). inta poruncii dumnezeieşti nu este ştiin a, cidragostea (I Tim 1, 5). 7. Calea este învă ătura Sa (Fapte 9, 2; 18, 25; 19,9; 22, 4; 24, 14 şi 22). Adevărul este în elegerea dreaptă a învă ăturii Sale. Via a este trăirea cu fapta, cu o conştiin ă totdea-una trează şi curată, atât a duhului, cât şi a literei tutu-ror acestor învă ături ale Sale. Într-adevăr numai în acest fel se poate ajunge laDumnezeu. 8. Dumnezeu mai întâi trebuie să fie cunoscut, apoi în eles şi apoi ascultat. Aceste stări merg una după alta. Şi întregesc nea-părat condi ia mântuirii oricărui suflet. Nimeni nu o poate avea pe una fără celelalte. Nici să ajungă la Dumnezeu numai cu primele, fărăultima. 9. Acum, de vreme ce suntem bine încredin a i cănumai învă ătura de credin ă a Domnului nostru IisusHristos este Calea, singura Cale pe care se poate ajungela dobândirea mântuirii, tot ce avem de făcut este să nepătrundem de duhul ei. Şi să împlinim condi iile ei.Numai cunoaşterea nu-i de-ajuns.
  • Eterna Iubire 111 10. De vreme ce suntem la fel de încredin a i căîn elegerea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri prinBiserica Vie în care ne-am născut – şi prin care, do-bândind-o prin credin ă, am căpătat şi noi naşterea dinnou – este Adevărul, să-l păstrăm, călăuzindu-ne dupăel ca după o lumină dumnezeiască. 11. Dar şi mai bine încredin a i trebuie să fim că,dacă noi nu ne dăm toate silin ele să împletim cu faptavie ii, cu tot sufletul nostru, în fiecare zi, tot ce ne arată Calea şi ne porunceşte Adevărul, noinu vom ajunge la Dumnezeu, – căci nu avem Via ă. 12. În zadar este pregătită calea şi arătat adevărul,dacă noi, cu via a, nu-l dorim. În zadar este bună calea şi drept adevărul, dacă noi,cu via a, nu le urmăm. În zadar este făcut drumul şi pregătită căru a, dacăeu nu mă sui, să merg cu ea. În zadar cunosc Evanghelia şi am harurile, dacă eunu le folosesc în chip mântuitor. 13. Dar oricât de adevărate sunt acestea şi oricât de mul i s-au mântuit prin ele până astăzi, ele nu ne vor folosi nouă decât spre o şi mai mareosândă, dacă noi nu avem via ă trăită ascultător însfintele lor îndrumări. 14. Calea şi Adevărul, fără via ă, nu a mântuit penimeni.
  • 112 Traian Dorz Numai cunoaşterea şi învă ătura, fără trăire, nu nepot ajuta cu nimic în fa a mor ii şi a Judecă ii pe niciunul dintre noi, oricine am fi. Trebuie via ă – fiecăruia şi tuturor. Trebuie neapărat via ă trăită în ascultarea luiDumnezeu. Ferice numai de cei care le au pe toate trei, – dar mai ales pe ultima! 15. Prin nici o altă învă ătură, decât a lui Hristos (IIIn 9), nu se poate ajunge la cunoaşterea mântuitoare. Prin nici o altă jertfă, decât a lui Iisus Hristos (I In2, 2), nu se poate avea iertarea şi spălarea păcatelor. 16. Prin nici o altă mijlocire, decât a Domnului nos-tru Iisus Hristos (I Tim 2, 5), nu se poate afla împăcareacu Dumnezeu. Şi prin nici un alt nume, decât al lui Iisus (Fapte 4,12), nu s-a putut ajunge niciodată – şi nu va putea ajunge nimeni la mântuirea luiDumnezeu. 17. Dar acel binecuvântat suflet care a fost pătrunscu adevărat de aceste încredin ări, care a luptat mereu şi a trecut prin stările acestea, care a ajuns cu adevărat să aibă fericita cunoaşterea lui Dumnezeu, acela va vedea mântuirea Lui, cu siguran ă şi custrălucire. 18. Ce minunată este această dumnezeiască lucrarespre mântuirea noastră: Tatăl a trimis pe Fiul,
  • Eterna Iubire 113 Fiul a trimis pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt îi trimite pe ucenicii Săi, vasele şiuneltele prin care lucrează El acum, spre împlinirea pla-nului veşnic al În elepciunii, al Iubirii şi al Bunătă ii luiDumnezeu fa ă de om, crea ia Sa, şi fa ă de toate creaturile ur-maşilor Lui. 19. Lucrarea mântuirii noastre cere o parte dinaceasta fiecărei Persoane din Sfânta Treime, potrivit ce-rin elor acestei lucrări uriaşe şi veşnice. Tot aşa ne cere această lucrare şi partea noastră,întâi a fiecărui trimis al lui Dumnezeu la noi, apoi şi anoastră, a fiecăruia care vrem să ne mântuim. 20. Şi cele de sus, şi cele de jos, toate ne cer nouăsă-L arătăm lumii pe Tatăl. Aşa cum L-a arătat Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi. Aşa cum L-au arătat adevăra ii ucenici urmaşilorlor (Evr 13, 7). Aşa cum ne porunceşte nouă tot Cuvântul Sfânt. Şi aşa cum ne cer şi aşteaptă de la noi toate su-fletele care însetează după Dumnezeu. Te rugăm, Doamne, ajută-ne. Amin.
  • 114 Traian Dorz 16. SĂ-L ARĂTĂM PE TATĂL 1. Veni i să-L arătăm pe Tatăl Ceresc tuturor oa-menilor. Nu numai cu degetul nostru arătând sus spre cer,unde este El. Sau numai în jos, la dreapta sau la stânga – unde sevede El în toate făpturile Lui. Şi nu numai în cuvintele noastre, oricât de fru-moase ar fi, vorbind, scriind, cântând sau rugându-ne. Ci mai ales să-L arătăm oamenilor pe Tatăl Ceresccu trăirea noastră plină de în elepciune, de putere, dedreptate şi de iubire. 2. Să-L arătăm pe Tatăl aşa cum au nevoie to ioamenii să-L cunoască, spre a-L iubi şi a-L cunoaşteto i acei care privesc la noi, după cum a spus Domnulnostru Iisus: „Aşa să strălucească lumina voastră îna-intea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre, să-Lpreamărească pe Tatăl.”
  • Eterna Iubire 115 3. Mântuitorul Hristos a trecut pe lângă mul i oa-meni fără ca ei să-L vadă în cei ce-L purtau şi între cei ce-L ascultau. A stat între mul i fără ca ei să-L cunoască. Şi a plecat de la ei fără ca ei să fi ştiut că a fost. O, ce dureroasă este starea acelor nefericite suflete! 4. Câ i dintre cei care îşi deschid astăzi mâna şicasa, şi inima văd într-adevăr că Acela care intră pepoarta lor sau stă la masa lor, sau se odihneşte în patul lor este El, Iisus, Împăratul Ceresc, Care a venit la eisub înfă işarea aceasta? Totuşi primi i-i mereu pe fra i, primi i-i pe oaspe i,primi i-i pe săraci în numele Lui – fiindcă El vine înnumele lor. 5. Câ i dintre cei care merg la auzirea CuvântuluiLui Sfânt văd Cartea Scripturilor în Mâna lui Iisus? Şi ascultă, prin cel ce vorbeşte, Glasul Gurii Lui? Câ i dintre cei îndemna i spre binefaceri, spre în-frânare, spre rugăciune, spre osteneli, spre cură ie iauaceste îndemnuri ca din partea Lui? Sau, dacă sunt mustra i pentru lipsa acestora, vădîntr-adevăr pe Hristos în cel ce le vorbeşte, în cel care îi mustră, în cel care îi îndeamnă? 6. Acela care vede la poarta lui numai un om sau vede la masa lui numai un pământean,
  • 116 Traian Dorz sau vede în casa lui numai un semen, acela se va purta cu cel venit, după inima sa, dupădispozi ia sa, după mâna sa. Dar cine Îl vede pe Hristos în fiecare dintre aceştia,acela se va purta după Cuvântul Lui Sfânt şi cutre-murător, având grijă de a face şi de a fi fa ă de fiecareastfel de oaspete venit în casa lui, totdeauna, aşa cumI-ar fi lui Dumnezeu, nu unui om. 7. Cine vede în biserică sau în adunare vorbindnumai pe un om şi aude numai un cuvânt omenesc,acela vine când vrea la biserică şi iese când îi place dela adunare. Aceluia, dacă îi este sete, nu aşteaptă până cândtrebuie să plece, ci iese şi caută apă să bea. Aceluia, dacă îi este somn, nu aşteaptă până cândajunge acasă, ca să se culce în pat, ci doarme în bisericăsau în adunare, fără ruşine. Aceluia, dacă îi vine pe limbă o vorbă, nu-şi opreş-te limba, ci spune vorba ori în dreapta, ori în stânga,nu-i pasă... – fiindcă acela nu-L vede acolo pe Dumnezeu. Şide aceea nu-i este teamă. 8. Acela care nu-L vede pe Domnul în biserică şi înadunare, ori de câte ori aude uşa, se uită înapoi, ca săvadă cine vine sau cine iese. Acela, ori de câte ori şopteşte cineva, trage cu ure-chea ca să audă şoapta omului aceluia şi nu ascultăCuvântul Sfânt.
  • Eterna Iubire 117 Şi ori de câte ori îi vine, se scoală, se întoarce, semută fără sfială, fără ruşine, fără teamă... Ce mai poate vedea, în felul acesta, un astfel de om? Şi ce mai poate auzi? Şi ce mai poate învă a un astfel de om neascultătorşi nepăsător atunci de la Hristos? Chiar dacă este lângă El şi în fa a Lui. 9. Cine primeşte un sfat cu îndărătnicie şi un îndemn cu nepăsare, şi o mustrare cu mânie, şi o îndrumare cu silă, şi o învă ătură cu dispre , şi un frate cu răceală, şi o încercare cu cârtire, acela cum să-L vadă pe Hristos în toate acestea? Şi cum să ajungă la Tatăl? 10. Dacă L-ai văzut odată pe Hristos şi ai auzitvreodată Cuvântul Lui, atunci toată umblarea ta printreoameni, printre lucruri şi printre împrejurări trebuie săfie şi o umblare din care să se vadă că într-adevăr tuL-ai văzut pe Hristos. 11. Pentru orice lucrare bună este nevoie de o pu-tere ceva mai mare decât lucrarea aceea. Pentru o lucrare mai mică, desigur, ajunge o puteremai mică, dar pentru o lucrare mai mare trebuie şi o pu-tere pe măsura ei. Adună- i mai întâi puterea începutului. Restul creş-te odată cu lucrul.
  • 118 Traian Dorz 12. În Cuvântul lui Dumnezeu este şi Puterea luiDumnezeu. După cum în curentul electric este for a sa. Ceea ce Cuvântul zice prin în elepciunea Lui, ace-ea Cuvântul şi face, prin puterea Sa. După cum lumina este energie, înfăptuire. 13. La început, când Cuvântul Dumnezeiesc a spus:„Să fie lumină!”, chiar cuvântul rostit a făcut-o (Fac 1, 3). Când acelaşi Cuvânt a spus orbului: „Capătă- ivederea!”, chiar atunci cuvântul spus i-a şi dat-o (Mc10, 52). Iar când El a spus slăbănogului: „Scoală-te!”, cu-vântul însuşi l-a întărit şi l-a sculat (Lc 5, 24-25). Şi tot aşa, cu to i acei pe care i-a mântuit Dumnezeu. Deci tot aşa va fi şi cu tine. Dar crede! 14. Nimic n-ar trebui să ne mai poată neliniştivreodată când noi avem atât de mari şi multe dovezi deputere a Domnului nostru Iisus. Nimic n-ar trebui să ne mai poată face să ne tememcând noi cunoaştem atâtea cazuri când grija Domnulpentru noi a făcut minuni. Nimic să nu ne facă să ne îngrijorăm sau să des-curajăm când noi avem un Tată Ceresc atât de Bogat,un Mântuitor atât de Bun şi un Mângâietor atât deDulce. 15. Înva ă să cunoşti puterea lui Dumnezeu care leface pe toate. Şi înva ă să te bizuieşti pe ea. Înva ă cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Întoate căile vie ii tale să te bizuieşti pe puterea lui Dum-nezeu.
  • Eterna Iubire 119 Ca să mergi cu o deplină pace a inimii tale pe oricedrum pe care te cheamă sau te trimite El. 16. Priveşte cu ochii linişti i orice întâmplare. Ascultă netulburat orice veste. Rămâi neclintit în orice zguduiri. Dar să ştii că nimeni pe lume nu- i poate da aceastăputere decât Cuvântul lui Dumnezeu cel adevărat şi bizuirea deplină pe tot ce făgăduieşte El. Pentru că în El este deplina putere ca să şi facăceea ce spune. Fii încredin at deplin de acest adevăr! 17. Pentru multe ar trebui să credem noi în Dum-nezeu. Tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facănumai să credem. Ar trebui să credem pentru tot ce vedem, Ziua şiNoaptea, fiindcă totul este minune şi frumuse e createde El. 18. Ar trebui să credem în Dumnezeul nostru pen-tru tot ce vedem. Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna –adică de la naşterea noastră până la înmormântare. Ar trebui să credem pentru tot ce sim im în noi, înapropierea şi în depărtarea noastră, căci pretutindeni este Dumnezeu prezent în toatelucrările Sale. 19. Dar dacă obişnuin a în toate acestea pune ade-sea peste ochii noştri cei sufleteşti un văl leneş şi în-tunecos, atunci totuşi există încă ceva,
  • 120 Traian Dorz ceva mai aproape de noi, ceva din noi care ne vorbeşte şi mai puternic des-pre El decât toate acestea: există conştiin a noastră şi amintirile noastre. 20. Conştiin a noastră nu este materie, ci este alt-ceva, fiindcă materia nu are conştiin ă de sine. Amintirile noastre păstrează în ele atât de multeminuni petrecute cu noi înşine sau în fa a noastră! Sunt mult mai multe decât ne este necesar pentru ane încredin a despre Dumnezeul nostru. Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, încredin ează-nede neclintit. Amin. * * * Cuvinte în elepte Binele e rodul dulce care Duhul Sfânt l-aduce; cel ne-nstare-a face bine n-are Duhul Sfânt în sine.
  • Eterna Iubire 121 Vine noaptea! Vine noaptea, vine Moartea şi tu eşti pe cale, unde oare-au să se culce temerile tale? Cine-o să- i deschidă ie Casa de Primire, când tu n-ai pe nimeni-nimeni să-i fi dat iubire? Vine iarna, vine-nghe ul şi tu eşti afară, unde-o să se încălzească via a ta amară? Cine-o să- i arate milă când va fi să-nghe e, când tu n-ai avut pe nimeni să-i ara i blânde e? Vine moartea, vine noaptea şi tu n-ai iertare, cui o să te rogi în clipa cea-nspăimântătoare? Cine-o să te mântuiască în a ta căin ă, când tu n-ai acum spre Domnul nici o pocăin ă?
  • 122 Traian Dorz 17. A CREDE ÎN IISUS HRISTOS 1. Mântuitorul Hristos a venit în lumea aceasta dinceruri. Iar în lumea aceasta, El a venit în trup omenesc, a venit ca Personalitate istorică, a lăsat aici fapte istorice şi dovezi istorice, toate mai puternice decât orice personalitate isto-rică a omenirii. Atunci, oare de ce nu este crezut? 2. Şi dacă nimeni nu tăgăduieşte alte mari vie i decare vorbeşte istoria, şi dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul şi drep-tatea sau lumina lăsate de alte existen e istorice, de ce totuşi se încearcă tăgăduirea tocmai a luiIisus Hristos, a Aceluia din Care s-au inspirat to i ceicare au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor şietern? 3. Credin a adevărată în Dumnezeu cuprinde chiarîn sine însăşi puterea faptei, capacitatea înfăptuirii ei.
  • Eterna Iubire 123 După cum şi Cuvântul adevărat al lui Dumnezeucuprinde în el însuşi puterea împlinirii lui. Numai dacă mintea la intrarea căreia bate CuvântulPuterii Sfinte îl crede. Şi numai dacă inima în care vrea el să intre îl vrea. 4. Nici una dintre lucrările pe care le-a făcut Hris-tos n-o va putea nimeni face fără o credin ă vie, mare,puternică şi statornică în El. Nu vom putea iubi ca El, fiindcă iubirea e o mareminune. Nici răbda ca El, pentru că răbdarea e o mare bi-ruin ă. Nici vorbi, pentru că şi Cuvântul este o mare putere. Nici tăcea cum a tăcut El, fiindcă tăcerea este une-ori şi mai mare decât vorbirea. Nu vom putea vindeca nici un slăbănog. Nu vom putea învia nici un mort. Nu vom putea lumina nici un orb. Nu vom putea face nici un bine nimănui fără ocredin ă atât de mare cât minunea pe care dorim s-ofacem sau s-o primim. 5. Dar, în măsura în care vom avea o dragostefierbinte pentru Dumnezeu (Lc 10, 27) şi în măsura în care credin a noastră va căpăta o totmai înaltă ascultare şi un tot mai curat pre , şi o tot mai mare putere statornică, iar roadele ei se vor arăta tot mai vrednice deHristos, în măsura aceasta vom avea şi puterea minunilor.
  • 124 Traian Dorz 6. La un pom bun, rodul vine fără nici un efort chi-nuitor. Tot aşa de frumos cum vine apa din adâncuri înizvorul puternic şi viu, care este cură at de gunoaie şinimic nu-i împiedică revărsarea. Şi tot aşa cum trece lumina printr-o fereastră curatăcând nimic nu-i împiedică nici strălucirea şi nici căl-dura soarelui care o străbate. Şi tot aşa cum se face ziuă sau primăvară. Tot aşa este şi cu un suflet bun. 7. Cuvântul adevărat şi credin a vie a lui Hristos aufost şi vor fi totdeauna la fel de puternice până în veci. Numai realizarea lor în via a noastră depinde demăsura în care noi luptăm să ajungem la starea în careşi Cuvântul, şi Credin a să se poată împlini prin noi. Şi să se poată arăta la frumuse ea şi la mărimeavrednică de Hristos, spre to i cei ce ne privesc. 8. Nu frumuse ea numai. Şi nu măiestria artei noas-tre numai. Ci mai întâi căldura trăirii noastre – aceastava fi dovada că avem o adevărată credin ă în Iisus Hris-tos, Domnul şi Mântuitorul nostru. După această măsură să ne socotim credin a în noi. Căci tot după aceasta ne-o cunoaşte şi Dumnezeu,şi lumea. 9. A cere ceva în numele cuiva, din încredin areaaceluia, este ca şi cum chiar acela ar cere acel lucru, es-te ca şi cum el însuşi s-ar duce să ceară.
  • Eterna Iubire 125 Iată ce înseamnă a cere ceva în Numele lui Hristosde la Dumnezeu Tatăl. Este ca şi cum ai pune cererea taîn gura lui Hristos, spre a i-o înfă işa El Însuşi TatăluiCeresc. Este ca şi cum L-ai trimite pe Hristos Însuşi sămeargă să mijlocească pentru ceea ce ceri Tu lui Dum-nezeu. 10. Când, cu un sfânt respect fa ă de Dumnezeu, tute fereşti, ca să nu- i întinezi niciodată nici măcar gândultău cu vreo dorin ă necurată înaintea Lui, atunci tot ceaduci spre Dumnezeu prin Iisus va fi primit. Când din toată inima ta eşti încredin at că ceea ceceri tu nu este împotriva nici a literei, nici a duhuluicuvintelor Sale, fii încrezător totdeauna că vei fi primit şi iubit îna-intea Tronului Ceresc. 11. Dar oare tu ce ceri în Numele lui Iisus când staiîn fa a lui Dumnezeu şi te rogi? Ce ceri, în mod obişnuit? Şi pentru ce te rogi? Pot oare buzele lui Iisus să sprijine cererile tale? Pot oare mâinile Lui să se ridice spre mijlocirepentru ele? Poate oare sfin enia Lui să se unească şi luminaLui să se împreuneze cu ele? Dacă da, atunci tu vei fi ascultat de Dumnezeu. 12. Mai înainte de a te înfă işa tu ca să-I ceri cevalui Dumnezeu în Numele lui Iisus Hristos, fii cu lua-
  • 126 Traian Dorzre-aminte asupra acestui lucru. Poate oare Hristos să Seunească cu cererea ta? Altfel să nu ai îndrăzneala să ceri în Numele Dom-nului Iisus nimic, nicicând şi nicăieri. 13. Cine este cu adevărat plăcut lui Dumnezeu,acela nu se roagă niciodată pentru lucruri asupra căroranu are mai dinainte o deplină lumină şi un ceresc în-demn, prin Duhul Sfânt, ca să se roage. Ferice de oricine se poate călăuzi în toate zilelevie ii sale şi în toate rugăciunile sale numai după acest în-demn sfânt! 14. Tot ce duce la pace, la iertare, la bună-în ele-gerea plină de armonie între to i oamenii, semenii şifra ii noştri ni se va da din cer. Şi tot ce are ca scop căutarea, dobândirea şi păs-trarea vie ii veşnice pentru noi şi pentru al ii ne va fidat ca o cerească revărsare, prin Duhul Sfânt, pentrucă toate acestea sunt cuprinse în Numele DomnuluiHristos. 15. Pentru toate darurile Duhului Sfânt trebuie săne rugăm totdeauna. Pe toate acestea să le cerem cu deplină încredere şi în toate acestea să stăruim neîncetat, fiindcă toate acestea sunt bine primite şi bineplăcute înaintea lui Dumnezeu, în Numele lui Hris-tos...
  • Eterna Iubire 127 16. Dacă nu ne va osândi inima noastră mai înainteîn ceea ce voim să cerem – atunci putem avea îndrăz-neală (I In 3, 21). Dacă nu ne va opri conştiin a noastră curată, ci neva încuviin a, atunci putem alege cu credin ă şi cere custăruin ă până vom primi. Fiindcă pentru astfel de cereri, Domnul nostru IisusHristos mijloceşte totdeauna cu bucurie. 17. A păzi cuvintele Domnului înseamnă a fi tot-deauna cu toată mintea trează şi cu tot cugetul atent sănu spui ceva care nu ar fi din Cuvântul Lui şi să nu înve i ceva care nu ar fi o poruncă a Lui. Să nu calci tu sau să nu calce altcineva cele spusede El. 18. A păstori turma Domnului nu înseamnă numaia o hrăni, ci înseamnă şi a o feri de tot ce ar putea să ostrice. De to i cei care ar putea să o dezbine şi să o ni-micească. Paznicul este şi străjer. Este şi apărător. Este şi pă-rinte. Este şi frate. Este şi luptător înarmat. Numai un astfel de suflet poate să păzească cuadevărat ceea ce trebuie păzit. 19. Nu vom putea păzi niciodată nimic dacă maiîntâi nu vom avea o adevărată iubire şi pre uire pentruceea ce păzim. Dacă nu ne iubim cu adevărat patria noastră, nu-ivom putea păzi cum trebuie nici legile ei, nici hotareleei, nici bunurile ei.
  • 128 Traian Dorz Dacă nu iubim Biserica Domnului, nu-i vom puteapăzi nici rânduielile, nici Tainele, nici învă ăturile ei. Dacă nu-i iubim pe fra i, nu vom putea păzi niciunitatea lor, nici sfatul lor, nici sufletele lor. Numai cine iubeşte poate păzi. Căci a fi un bun şiadevărat paznic nu este un lucru uşor, ci unul foartegreu. 20. Nimic pe lumea asta nu este atât de dulce pen-tru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină rănilenoastre. Şi îndulceşte toate amărăciunile noastre. Şi şterge toate lacrimile noastre. Pentru multe daruri trebuie să-I fim noi mul umi-tori şi recunoscători Duhului Sfânt. Dar pentru mângâierile Sale dulci trebuie să-I mul- umim neîncetat. Mul umim neîncetat pentru mângâierile Tale, Doam-ne Duhule Sfinte, dulcele nostru Mângâietor! Amin. * * * Cuvinte în elepte Binele îl face-n lume fericit pe orişicare şi în vremea, şi-n măsura câtă e de el în stare.
  • Eterna Iubire 129 18. CE ESTE ADEVĂRUL 1. Adevărul este realitatea, este ceea ce se vede, sesimte şi se pipăie. Adevărul este ceea ce este. Numele Adevărului este ca numele lui Dumnezeu:Cel ce este (Exod 3, 14). Pentru că el este şi veşnic, este şi viu şi este şi real. El este realitatea însăşi, deplină şi neschimbată. 2. Toate celelalte sunt păreri. Azi au o înfă işare,mâine alta. De aproape par într-un fel, de departe, în altul. Dintr-o parte au un chip, dintr-o altă parte au unaltul. Numai Adevărul există pretutindeni, ca şi Dum-nezeu. 3. În unele lucrări ni se arată lumina Adevărului,iar în altele, umbra sa. În unele păr i, el este luminos, în altele umbrit. În unele este sănătate, iar în altele este moarte.
  • 130 Traian Dorz După cum soarele – pentru ceea ce este sănătos – evia ă şi rod, iar pentru ceea ce este bolnav, este uscă-ciune şi moarte. 4. Când Cuvântul Adevărului este primit într-oinimă smerită şi curată, Duhul Adevărului încredin eazăinima aceasta că şi Cuvântul, şi vestitorul care îl aducesunt vrednici de primit şi de urmat. Fiindcă Duhul lucrează împreună cu Cuvântul. 5. Când Cuvântul este adevărat, iar vestitorul estemincinos, Duhul dă dreptate Cuvântului. Dar îl osân-deşte pe cuvântător. Iar cei cu inimile curate vor desluşi bine glasul Du-hului şi-l vor în elege, despăr ind Cuvântul de cuvântător. 6. Când nici cuvântul şi nici cuvântătorul nu suntdin Adevăr, atunci Duhul Adevărului va grăi celor ce-ldeosebesc că El, Adevărul, nu este nici în cuvântul, niciîn cuvântătorul acesta, iar inimile curate şi smerite se vor depărta de a-mândoi. 7. Duhul Adevărului este inteligen a lui Dumnezeu, este în elepciunea cea mai înaltă şi lumina cea mai curată, şi ordinea cea mai desăvârşită. Această în elepciune pătrunzătoare este cea princare toate realită ile ne devin străvezii şi ne sunt desă-vârşit în elese, cea prin care orice întuneric devine luminos
  • Eterna Iubire 131 şi orice viitor, pătruns, şi orice problemă, limpezită, şi orice adâncime, depăşită, şi orice înăl ime, uşoară. Acesta este Duhul Adevărului, Care ne deschideorice carte, pentru că El Însuşi este Cartea; ne limpezeşte orice taină, pentru că El Însuşi estemiezul tuturor tainelor. Aceasta este lumina lui Dumnezeu pentru ochii ceicura i. Şi este întunericul lui Dumnezeu de prea multălumină pentru ochii cei întina i. 8. De ce oare lumea nu poate primi Adevărul? Pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte în lucrări. Nu-L vede în materie şi nu-L cunoaşte în spirit. Nu-L vede în cuvinte şi nu-L cunoaşte în fapte. Dar voi, a spus Domnul Iisus, Îl cunoaşte i, căcirămâne cu voi şi va fi în voi. Da, numai aceştia Îl cunosc. 9. Dar, ca să putem cunoaşte Adevărul, adică rea-litatea pe toate dimensiunile timpului şi întâmplărilordespre orice lucru, despre orice idee şi despre orice om,trebuie neapărat să avem Duhul Adevărului. Adică lumina inteligen ei dumnezeieşti. 10. Lumina inteligen ei dumnezeieşti lucrează prinCuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră. Şi prin descoperirea lui Dumnezeu, adică prin reve-la ia Lui în inima noastră (Apoc 1, 1).
  • 132 Traian Dorz Aceste două minuni lucrează în to i acei care audevenit ai lui Dumnezeu. Şi ele lucrează în ei în măsura în care cunosc totmai adânc taina acestei stări, printr-o tot mai curată şistrălucită întrepătrundere cu Hristos. Din starea aceasta nu mai este nici un hotar întrematerie şi spirit. Nici între om şi înger. Prezen a lui Dumnezeu luminează totul fericit şiclar. 11. Deşi este adevărat că Domnul Iisus nu i-apărăsit pe ai Săi niciodată, ci a fost credincios totdeaunafăgăduin ei lăsate fa ă de ei când a zis: „Iată, Eu sunt cuvoi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”, totuşieste tot aşa de adevărat că El S-a suit la cer şi şade de-adreapta Tatălui. Dar iarăşi va veni, cu mărire, ca să judece viii şimor ii. Şi apoi împără ia Lui nu va mai avea sfârşit. Aceste trei adevăruri una sunt. Şi unul sunt. 12. Când va fi intrat numărul deplin al tuturor celoraleşi, Domnul Iisus va veni pentru to i deodată, precum venise şi pentru fiecare pe rând... Va veni să învie şi trupurile lor în forma slăvită încare Şi-a înviat Trupul Său. Şi să facă dreptate, aşezând din nou toate lucrurileîn lumină şi în cură ie. Precum erau înainte de păcat (I Cor 15, 25-28).
  • Eterna Iubire 133 13. Chiar Domnul Iisus Însuşi va veni. Se va în-toarce la noi iarăşi, ca să ne ia şi pe noi la Sine, dupăcum ne-a promis. Şi după aceea vom fi pe totdeauna cu El (I Tes 4, 17) şi vom vedea pe totdeauna fa a Lui. Iar Numele Lui va străluci pe frun ile noastre înlocul numelui de ocară pe care îl purtasem atât de multdin partea lumii şi prin ea, din pricina Lui. 14. Cine oare îşi va mai aduce aminte altfel, în aceafericită şi dulce stare veşnică, de clipa suferită pe pă-mânt, decât cu o mângâietoare mul umire? Decât cu o fericită bucurie? Decât cu un sim ământ de sfântă laudă că, în vre-mea suferin ei Lui, I-am purtat şi noi cu vrednicieocara Sa şi cu răbdare Crucea Sa, şi cu dreptate rănile Sale, şi cu nădejde aşteptarea Lui, şi cu cinste Numele Său? 15. Tot ceea ce trece este scurt fiindcă trece. Tot ceea ce este lung numai pare că este lung,dar nu-i. Fiindcă şi acesta, oricât de lung pare, tot tre-ce şi el. Scurtă este şi întristarea ca şi bucuria pe acest pă-mânt. Numai celui care suferă silit, aceluia i se pare căeste lungă. Scurtă este şi vremea suferin ei, ca şi vremea feri-cirii în această lume.
  • 134 Traian Dorz Numai celui care îşi îndură suferin a fără de nă-dejde, aceluia i se pare că este lungă. Scurtă este şi via a tuturora, ca şi timpul fiecăruia.Acum şi aici. Numai acelora cărora le merge greu în lumea astali se pare că via a lor nu mai trece. Că vremea lor nu semai sfârşeşte odată. 16. Când î i este vremea înainte, i se pare totdea-una că nu mai trece niciodată, că parcă în veci va ine. Când o ai în urmă însă, abia atunci vezi cât de re-pede a trecut. Iată, oamenii vorbesc de miile de ani, ba chiar demilioanele de ani, ca despre o secundă care a trecut. Căci după ce au trecut, ce valoare mai au? Şi totuşi nu este chiar aşa! 17. Unitatea de măsură pentru timp este secunda. Spui timp, spui secundă! Adică o clipă. Clipa! Iată timpul!... Clipă este lucrarea noastră din lume, clipă este suferin a de aici, clipă este aşteptarea de acum, clipă este întreaga via ă pământească şi clipă este toată slava lumii acesteia... Şi trecereanoastră prin ea. Atunci, cât de nebun trebuie să fie acela care îşi dăveşnicia lui pentru clipa asta! 18. Şi cât de în elept este acela care poate să nu ui-te niciodată acest lucru! În nici una din stările acesteaprin care trecem grăbi i peste fa a acestui scurt, amă-
  • Eterna Iubire 135gitor şi îngust pământ pe care lăsăm numai pe o clipăurma unei umbre... şi în această scurtă şi amăgitoare clipă pe care onumim via ă. Căci numai acela va şti să le folosească bine. 19. Când priveşti de jos în sus, toate nimicurilelumii i se par nespus de mari. Doar când le priveşti de sus în jos, abia atunci levezi cât de mici sunt. 20. Când priveşti de la început spre sfârşit, totul ise pare nespus de lung. Când însă priveşti de la sfârşit spre început, abiaatunci vezi ce scurt a fost. O, Doamne Dumnezeule al În elepciunii, înva ă-necum să privim în elept la toate. Amin. * * * Cuvinte în elepte Cu smerenia, blânde ea este sora cea mai bună, Domnul nostru ni le cere pe-amândouă împreună.
  • 136 Traian Dorz Vai ie, Betsaida... Vai ie, Betsaida, vai ie, Horazim, – vă plângem cu durere şi jalnic vă privim; dacă-n Sidon vreodată şi-n Tir s-ar fi făcut minuni ca-n voi, acestea în plâns ar fi căzut; de-aceea-n Judecata cea Mare de Apoi, mai bine o să fie de ele ca de voi! Şi vai, Capernaume, şi ie tot atât, căci pân’ la locul mor ii de veci te-ai coborât; dacă Sodoma însăşi vedea ce-ai văzut tu, şi-ar fi lăsat păcatul şi-ar mai trăi şi-acu; – de-aceea-n Judecata cea ultimă şi grea, mai greu va fi de tine cu mult decât de ea! ...Mai vai decât de ele mă tem că e de noi, cei ce trăim acuma ca-n zilele de-Apoi, şi nici o altă lume de oameni n-a văzut minunile de care noi ştim – şi n-am crezut! De-aceea-n Judecata cea crâncenă de-Apoi, mai vinova i ca toate, mă tem că vom fi noi!
  • Eterna Iubire 137 19. TIMPUL ŞI VEŞNICIA 1. Privind din Timp spre Veşnicie, şi nouă ne paracum nespus de mult cele câteva veacuri de când Mân-tuitorul ne-a spus cuvintele Lui mântuitoare. Dar privind dinspre Veşnicie spre Timp, ne dămseama de valoarea şi de scurtimea adevărată a Timpuluiacestuia în care noi putem totuşi să ne dobândim via aşi fericirea veşnică. Şi totuşi, ce pu ini văd aceasta! 2. Numai aşa în elegem cum poate fi privită o miede ani ca o zi, după cum scrie Sfântul Cuvânt, şi că o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a şitrecut, o mie de ani, ca un schimb de gardă de noapte... o mie de ani, ca un vis măturat... o mie de ani, ca iarba care diminea a încol eşte,înverzeşte, înfloreşte, iar seara este tăiată şi se usucă... Iată, aşa sunt chiar şi o mie de ani, dacă ai trăi-o(Ps 90, 4-6; II Ptr 3, 8).
  • 138 Traian Dorz 3. Numai pu ină este vremea de când lumea nu-Lvede pe Hristos. Dar nespus mai pu ină este până când Îl va vedeaiarăşi (Apoc 1, 7), când Îl va vedea cu groază venind pe norii cerului şi când Îl vor vedea şi vor începe to i oamenii ome-nirii să se bocească şi să plângă ca după cea mai scum-pă pierdere şi ca în fa a celei mai cumplite nenorociri... Căci amândouă vor fi atunci pentru ei Hristos. 4. O, voi, to i cei care nu-L aştepta i pe Hristos şi care nu-L mai dori i să vină, şi care n-a i vrea să mai fie El, şi n-a i vrea să mai vină niciodată... şi voi, care vă închipui i că lungă vă este înaintevremea şi că sigură vă este starea în lumea aceasta... O, nu vă înşela i! Privi i înapoi spre Istorie, ca să vede i Timpul şi săîn elege i adevărul... O, nu vă bucura i şi nu vă înşela i! Clipă este Timpul, număra i-vă bine clipelerămase... Şi chiar la uşi este venirea Lui, trezi i-vă şi pre-găti i-vă să-L întâmpina i bine (Mt 24, 33; Mc 13, 29). 5. Iar voi, cei cărora, veghind, vi se pare că prealungă este noaptea şi, aşteptând, vi se pare că prea întârzie Mirele, şi, suferind, că prea îndelungată este părăsirea, şi, obosind, vi se pare că prea lung este drumul,
  • Eterna Iubire 139 şi, privind înainte, vi se pare că prea departe estefăgăduin a, o, nu vă întrista i şi nu vă înşela i voi! Clipă este şi Timpul vostru greu! Şi chiar la uşieste venirea lui Iisus şi pentru izbăvirea voastră fericită. Fi i şi voi în elep i şi treji (Mt 24, 36-51). 6. Apropierea Tatălui de noi şi apropierea noastrăde Tatăl, coborârea lui Dumnezeu până la noi şi înăl areanoastră până la El, înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea o-mului, ca să se apropie creatura de Creator până la iden-tificarea ei deplină cu El, – iată, aceasta este Taina Crucii (Ef 2, 14-16)! 7. Nu descuraja! Luptă cu puterea pe care o ai! Fă binele pe care îl ştii! Împlineşte ceea ce cunoşti! Şi străduieşte-te cât sunt puterile tale acum, fiindbine încredin at că, prin harul lui Dumnezeu, cunoaş-terea ta se va îmbogă i pe măsură ce Îl vei urma peHristos. Crescând mereu pentru ca să- i po i împlini faptelebune pentru care te-a ales Dumnezeu să umbli în ele (Ef2, 10). 8. Iar ceea ce nici n-ai putut cunoaşte şi nici n-aiputut în elege până acum vei cunoaşte sigur în Ziua
  • 140 Traian Dorzaceea când totul va fi gol şi descoperit şi pentru ochiinoştri, ca şi pentru ochii Domnului. Fiindcă atunci şi noi vom fi în El nu numai cuduhul şi în parte, ca acum, ci cu toată fiin a noastră şideplin (I Cor 13, 12; II Cor 3, 18). Aceasta să ne fie mângâierea pentru acum. Şi bucuria ostenelilor pentru atunci. 9. Spre a fi iubit de Dumnezeu Tatăl şi spre a-L cu-noaşte şi a-L avea pe Hristos, trebuie să-L iubeşti pe El,trebuie să ai în inimă atât cuvintele, cât şi iubirea Lui. Ca să dovedeşti că ai dragoste fa ă de Hristos,trebuie să ai cuvintele Lui; şi ca să le păstrezi, trebuie să le păzeşti. 10. A avea cuvintele lui Hristos nu înseamnă numaia- i cumpăra o Biblie şi a o pune undeva în casa ta, ca săai Cartea Sfântă şi să- i meargă bine în treburile casei, sau să o ai sub pernă, ca să po i dormi bine. E bine şi asta, dar nu-i de ajuns. Nu-i de-ajuns nici să por i numai în buzunar Evan-ghelia. Nu-i de ajun nici chiar să ai versetele ei în memorie. Ci numai atunci este de ajuns când, având cuvin-tele Domnului Iisus în casa ta, în buzunarul tău şi înmintea ta, ele vor ajunge în inima ta şi se vor întrupa înfaptele tale zilnice. 11. Având astfel de cuvinte ale Domnului în via ata, dragostea fa ă de ele te va face să le păzeşti cu toatăcură ia. Atât în litera lor, cât şi în duhul lor.
  • Eterna Iubire 141 Nu vei arunca atunci şi nu vei dispre ui nu numaiBiblia, dar nici măcar o bucă ică de hârtie pe care estescrisă litera vreunuia din cuvintele Domnului. Şi nu vei întrebuin a la nimic ceea ce ar putea în-josi sfin enia Numelui Sfânt al Celui care a lăsat-o. Căci dacă e sfânt con inutul Bibliei, e sfântă şi for-ma ei văzută, vasul văzut în care este pus cuvântul Ce-lui nevăzut. Dacă e sfânt Miezul, e sfântă şi coaja în care stăacel Miez. Dacă e sfânt Duhul, e sfântă şi materia în care seîntrupează El. 12. Pentru o adevărată dragoste fa ă de Hristos, Ta-tăl Ceresc te va iubi. Iubirea Lui fa ă de tine se va arăta mai întâi înbucuria şi în pacea dăruite de El inimii tale, apoi în împlinirea rugăciunilor tale şi în bucuria, în pacea şi în mul umirea pe care i-o va turna în casa ta şi în lucrarea ta Duhul Sfânt(Rom 5, 5). 13. Domnul Iisus a făcut mereu deosebirea între aiSăi şi lume. Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubirea,supunerea şi despre ascultarea fa ă de El, Iisus i-a puspe ai Lui de-o parte iar lumea de altă parte. Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu vaavea nici iubirea, nici supunerea şi nici ascultarea Lui. În aceasta va fi deosebirea dintre ei şi lume, dintre cei ce vor fi ai lui Dumnezeu şi cei ce sunt ailumii.
  • 142 Traian Dorz 14. Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătulvie ii lor în lume semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos. Iar lumea, iarăşi, va avea alt semn: Îl va urî peHristos. Ucenicii Domnului Iisus Îi vor fi supuşi Lui, lumeanu va iubi supunerea fa ă de Dumnezeu. Ucenicii Domnului vor duce o via ă de ascultarefa ă de voia Tatălui şi fa ă de Cuvântul lui Hristos, darlumea nu va primi Cuvântul trăit. Şi nu va voi să umble în ascultarea Lui. 15. Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult,încât pe singurul Său Fiu Şi L-a dat, pentru ca ori-cine crede în El să nu piară, ci să aibă via a veşnică(In 3, 16). Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dum-nezeu, încât, îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că esteFiul lui Dumnezeu, a căutat să scape cât mai repede deEl, trimi ându-L înapoi la Cel ce L-a trimis, cu cea maicrudă moarte. Fiindcă n-a vrut să creadă în El, nici să I se supună, nici să-L asculte. 16. Dumnezeu Hristos a iubit atât de mult lumea,încât Şi-a trimis mereu pe to i fiii Săi cei mai iubi i şimai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, lafiecare popor al lumii. Şi la fiecare genera ie a acestor popoare. Dar lumea, în majoritatea ei, în duhul ei şi în în-fă işarea ei, I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă şi neascul-
  • Eterna Iubire 143tătoare lui Hristos, făcând şi cu trimişii Lui ceea ce fă-cuse cu El. 17. Dumnezeu Duhul Sfânt a iubit atât de mult lu-mea, încât nu încetează, prin Biserică, să-i împartă ne-încetat Cuvântul lui Dumnezeu şi harurile lui Hristos, nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tu-turor oamenilor, pentru via a şi pentru mântuirea lor. Dar lumea I-a rămas potrivnică Duhului Sfânt – şiÎi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică şi neprimi-toare în ea însăşi. Prin duhul ei şi prin faptele ei, lumea mereu se îm-potriveşte Duhului Sfânt cu ură şi cu vrăjmăşie. 18. Dar rând pe rând, în măsura în care sufletele ceies din lume se unesc cu Hristos, îndată au parte desoarta lui Hristos în mijlocul acestei lumi total vrăjmaşăşi fa ă de ei ca fa ă de El. Marea mul ime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fostmereu de-a stânga lui Hristos şi va rămâne mereu de-a stânga Lui până în clipa marii despăr iri veşnice. 19. Cei care îşi doresc mântuirea sufletelor lor, acei care voiesc să vadă cu bucurie venirea Dom-nului lor în Ziua Judecă ii şi a Slavei Sale, aceştia se vor alege mereu şi vor ieşi mereu şi pânăla sfârşit din felul deşert, potrivnic şi neascultător deHristos al lumii, despăr indu-se de ea. Şi unindu-se cu Hristos prin iubirea Lui. Ei vor avea aceeaşi soartă cu El, aici pe pământ. Dar şi în cer.
  • 144 Traian Dorz 20. Din plinătatea dumnezeiască pe care o aveauiubitorii lui Hristos şi păzitorii poruncilor Sale de de-mult, ne-au rămas până astăzi acele dulci roade duhov-niceşti şi acele amintiri strălucite care au umplut defrumuse e şi de putere Biserica lui Hristos de la început. Ei sunt şi astăzi nu numai cinstea Bisericii, dar şiizvorul neîncetat, răscolitor de îndemnuri şi de puterecreştină pentru toate veacurile de după ei. O, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne la fel şi pe noipentru urmaşii noştri, după cum au fost ei pentru noi. Amin. * * * Cuvinte în elepte Binele î i intră-n suflet numai cu Hristos deodată, eşti cu el pe calea strâmtă, dar îl pierzi pe calea lată, eşti cu el în cură ie, în iubire şi-ascultare, dar dacă Îl pierzi pe Domnul, – iar napoi mergi în pierzare.
  • Eterna Iubire 145 20. SĂ STRÂNGEM CUVÂNTUL 1. La toată lumina frumoasă şi sănătatea puternicăpe care a avut-o Biserica lui Hristos cândva, nu neputem acum gândi numai cu inima plină de mul umirepentru belşugul vremilor de atunci, fără să ne gândim şicu sufletul strâns de durere la sărăcia şi la goliciuneavremilor noastre de astăzi. Trebuie să ne rugăm tot mai fierbinte pentru vre-mile de înviorare a Bisericii. 2. E destul de mare durere când cineva este neno-rocit, ticălos, sărac şi gol duhovniceşte, dar este şi mai mare nenorocire atunci când el nuştie că este aşa, atunci când, ştiind rău, se amăgeşte, închipuindu-şică stă foarte bine. Când este mântuit de sine însuşi, nemaidorinddeloc după iubirea lui Hristos şi după păzirea Cuvân-tului Său Sfânt; – ba tocmai pentru că este aşa el se îngâmfă, cre-zându-i pe al ii [că stau] rău, iar pe el stând bine.
  • 146 Traian Dorz 3. Dar ce har de la Domnul totuşi, că nici chiar înstarea aceasta, Domnul Hristos nu părăseşte BisericaSa, ci stă la uşă şi bate, încercând s-o trezească. Atunci oricine Îi deschide uşa inimii devine un iu-bitor al Lui şi un păzitor al Cuvântului Său, dar un păzitor smerit, statornic, profund şi ascul-tător. 4. Astfel se face alegerea acelora care vin la Dum-nezeu şi la care vine El. Această împreună-părtăşie este slava lui Dumnezeu– şi mântuirea sufletului credincios. Aceste suflete sunt singura legătură văzută dintreDumnezeu şi lume. Singura lumină şi singura sare a pământului. Şi aceştia sunt conştiin a lui Hristos în omenire. 5. Ce greu este într-adevăr să faci orice lucru –când nu iubeşti! Când nu-L iubeşti pe Hristos, chiar şi cel mai miclucru pentru El î i este nespus de greu ca să-l faci. Când nu-L iubeşti, chiar şi de Numele Lui sau deCrucea Lui, sau de Cartea Lui şi de Biserica Lui, de totce este al Lui î i este silă, î i este oroare, î i este nespusde greu. Numai iubirea lui Hristos te poate face să priveşticu drag la tot ce este al Lui. 6. Când nu-L iubeşti pe Hristos, ocărăşti Numele Lui,dispre uieşti Cuvântul Lui, îi batjocoreşti şi îi prigoneştipe credincioşii Lui şi lup i împotriva poruncilor Lui,
  • Eterna Iubire 147 atunci ocoleşti Biserica Lui, nu- i pasă de voia Luişi tăgăduieşti existen a sau Dumnezeirea Lui. Asta o faci când nu-L iubeşti pe Hristos. Sau asta vei ajunge să faci dacă nu vei căuta să-Lcunoşti, ca să ajungi să-L şi iubeşti. 7. O, cât de mul i dintre cei care se împărtăşescdin binefacerile Domnului Iisus nu păzesc curat Cu-vântul Lui! Trăiesc din Cuvântul Său – dar nu-L sfin esc în via- a lor. Trăiesc din mila Sa – dar nu-I sunt recunoscători. Trăiesc de la masa Lui, din Lucrarea Lui, de lamesele credincioşilor Lui, – dar n-au în ei o adevărată dragoste de El. 8. După cum dragostea fa ă de Hristos stă chiar înpăzirea Cuvintelor Lui, tot aşa şi ura fa ă de El stă chiar în nepăsarea fa ăde Evanghelia Sa. 9. Este un mincinos acela care spune cu gura sa:„Eu Îl iubesc pe Hristos!”, iar cu faptele sale calcă în fiecare clipă fie litera,fie duhul cuvintelor Lui (Mt 7, 21-27). Este un om nechibzuit acela care spune din gurăsau din condei Cuvintele Domnului, dar în via a lui nu doreşte să-şi întemeieze pe elenici una din faptele sale şi nu se nici gândeşte la voialui Dumnezeu, care este trăirea lor în toată ascultarea fră ească.
  • 148 Traian Dorz 10. Da, suntem datori fiecare dintre noi să-L iubimpe Dumnezeu aşa cum cere El: cu toată puterea noastră, din tot cugetul nostru şi din tot sufletul nostru (Mt 22, 37). Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă, deîmplinirea căreia niciodată şi nici unul dintre noi nuvom putea fi niciodată nici scuti i, nici dezvinovă i i. 11. Fiul meu, nu totdeauna vom avea şi noi dinbelşug Cuvântul lui Hristos pe masa noastră. Dar dacă acum când îl avem noi ni-l însuşim înmemoria noastră şi dacă el va locui din belşug în min-tea noastră (II Ptr 1, 8), – atunci când va veni vremea să ne fie luat de pemasă sau din buzunar, el nu ne va putea fi luat din ca-pul – adică din mintea noastră – sau din inima noastră, decât odată cu capul sau cu inima; dar atunci nu vom mai avea nevoie de nimic, căcivom fi deplin la Domnul, acolo unde este totul. 12. Nu totdeauna vom avea poate nici pâine în-deajuns, nici căldură şi nici apă, dar, dacă ne-am deprins cu postul şi cu înfrânarea dinvreme, nu vom fi ispiti i atunci nici să furăm pâinea altuia,nici să ne-o cumpărăm cu pre ul conştiin ei noastre ori cu sângele sau cu libertatea semenului nostru. 13. Dacă ne-am obişnuit cu suferin a din timp, curăbdarea şi cu nedreptatea, cu lipsa şi cu renun area,
  • Eterna Iubire 149 dacă din timp ne obişnuim să suferim şi să îndurămîn tăcere batjocurile nedrepte, să îndurăm răpirea bunurilor şi a dreptă ii noastre, ori cu smerenia, cu judecă ile aspre şi grele, – atunci când va trebui să le cunoaştem nu ne va ficu neputin ă să le suportăm, ca Domnul nostru Iisus. 14. În lume pot veni peste noi tot felul de lovituri şide prigoniri din pricina Numelui Domnului Iisus, dacăÎi suntem credincioşi. Iar dacă nu ne-am deprins cu gândul răbdării dinvreme, nu vom putea trece prin ele decât cu mari pa-gube. Sau s-ar putea să rămânem prăbuşi i în prăpastia lor. 15. Fiul meu, omul în elept îşi strânge de vara pro-vizii pentru iarnă. Nu este totdeauna vară şi nu totdeauna belşug, şi nici totdeauna sănătate, şi nici totdeauna libertate, şi nici totdeauna har, – ci mai lungi sunt iernile şi mai dese sunt lipsurile, şi mai mul i sunt anii slăbiciunilor, ai strâmtorărilorşi ai singurătă ii în via a omului pe pământ... Strânge şi tu când ai, pentru când nu vei avea. 16. Fiul meu, fii în elept şi ia bine seama la sfatulmeu:
  • 150 Traian Dorz Când sunt anii cei graşi, fă şi tu ca Iosif: strânge înhambarele memoriei tale şi în pivni ele inimii tale totCuvântul lui Hristos. Strânge- i amintirile sfinte şi strânge- i iubirea şi prietenii fră eşti, şi strânge- i comorile binefacerilor tale către al ii, şi strânge- i recunoştin a săracilor către tine, şi strânge- i mul imea rugăciunilor către Domnul, şi strânge- i binecuvântările părin ilor tăi, şi strânge- i admira ia copiilor tăi, şi strânge- i pre uirea semenilor tăi... şi strânge- i tot ce este nobil şi frumos, şi bun, – căci toate acestea î i vor fi comoara ta care î i varămâne când toate celelalte vor fi luate de la tine sau vei fi luat tu de la ele. 17. Î i spun şi eu aceste sfaturi iubitoare câtă vrememai sunt încă cu tine, fiul meu. Căci nu multă vreme voi mai fi şi eu lângă tine, casă- i tot spun. Vine vremea să plec şi eu... Dacă le vei asculta, vei fi mântuit prin ele şi tu, –precum au fost mântui i şi înaintaşii tăi, precum nădăjduiesc să fiu şi eu, căci m-am străduit cu tot sufletul meu ca să le ineu întâi, apoi să i le spun ie. Tu ştii aceasta – sau o vei şti. Altfel vei fi rupt şi de ei, şi de noi, dacă le vei lepă-da de la tine. Domnul să nu te lase, ci să te ajute să fii una cu to ipărin ii tăi cinsti i şi drep i, ca să ai şi tu urmaşi la fel.
  • Eterna Iubire 151 18. Domnul Iisus ştia că impresia puternică a zgu-duirii venită pe neaşteptate peste ucenicii Săi va ştergedin mintea lor aproape total ceea ce s-a petrecut imediatînaintea zguduirii. De aceea le-a făcut acea sfântă făgăduin ă a trimi-terii Duhului Sfânt, Mângâietorul lor, Care le va fi trimis de Tatăl, în Numele Lui, ca să-i înve e toate lucrurile şi să le aducă aminte de tot ce le spusese El. 19. Duhul Sfânt le-a şi împrospătat în minte toatecuvintele Domnului lor şi tot ce le spusese El. Ei şi le-au amintit cu atâta uşurin ă, încât, dupăani şi ani, plini de atâtea puternice zguduiri şi şocuri,ucenicii şi-au adus aminte cu limpezime, cuvânt cu cu-vânt, vorbiri întregi ale Domnului Iisus de pe când eraEl cu ei. 20. Toată grija scumpă de a le aduce aminte a avu-t-o dulcele nostru Mângâietor, Duhul Sfânt, pe Care dragostea şi grija Mântuitorului nostruPreaiubit ni L-a trimis ca să ne înve e în toate lucrurileşi să ne aducă şi nouă aminte de tot ce ne-a spus El. Şi tot ce ne-au spus ei. Î i mul umim, Scumpul nostru Mângâietor, pentrutot ce ai făcut şi faci pentru noi. Amin.
  • 152 Traian Dorz O, strălucită ară... O, strălucită ară cu cerul auriu, cu uli ele scumpe, de aur străveziu, cu irizări de raze prin jerbe de culori, – cum mi se umplu ochii chemându- i dulcii zori! Mai albă ca zăpada străluce fa a ta, mai lin ca tot i-e visul în care-n veci aş sta, mai mult ca orice templu i-e Fa a Celui Drag, – o, cât de line valuri spre tine mă atrag! De ce mă mai re ine aici acest hotar, când Dincolo e totul un zbor din har în har şi-i totul tinere e şi dragoste, şi Mai, cu rugăciuni de rouă şi răcoriri de rai? O, cernere de flăcări, alege-mă curat, altarule-al iubirii, înal ă-mă sărat, sfin enie de pază, deschide-mi în cântări, – plătite socoti i-mi atâtea aşteptări!
  • Eterna Iubire 153 21. DUHUL SFÂNT, MÂNGÂIETORUL 1. Cât de multă mângâiere ne dă nouă Duhul Sfântcând ne aduce aminte de toate Cuvintele Domnului nos-tru Iisus Hristos şi ne înva ă în elesul lor cel luminos, şi ne dă bucuria cea dulce, şi ne umple de puterea lor nebiruită! O, ce grijă sfântă are Duhul Sfânt, Domnul nostrude Via ă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede şi Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şimărit în veci! Ce grijă scumpă are El de Biserica şi MireasaDomnului Iisus, Preaiubitul ei! Să-I mul umim şi să-L slăvim neîncetat. 2. Duhul Sfânt îi pregăteşte pe lucrătorii şi îndru-mătorii vii ai Bisericii vii a Hristosului Celui viu în ve-cii vecilor. Prin El se împart darurile din ea, fiecăruia dupăslujba sa, după chemarea sa, după măsura sa, după ale-gerea sa – şi după inima sa.
  • 154 Traian Dorz Toate acestea, frumos, toate ziditor, toate curat – şi fiecăruia spre folosul tuturor (I Cor 12, 4-11). 3. Ce minunat Împăr itor, Sfătuitor, Învă ător şiMângâietor este Duhul Sfânt pentru noi to i! Tot ce primim în via a noastră de credin ă de la Ta-tăl şi de la Fiul acum ne este dat de către Duhul Sfânt, ne este păstrat de El şi la El, pentru a rămâne pururea ai Lui şi lângă El. Noi suntem sub paza şi îndrumarea dulcelui nostruMângâietor şi ocrotitor, Duhul Sfânt. Cât de recunoscători trebuie să-I fim noi pentrugrija Lui sfântă! 4. În Lucrarea Sa binecuvântată cu ucenicii luiIisus, Duhul Sfânt, Mângâietorul şi Apărătorul, şi Călă-uzitorul lor, le va da din partea Domnului Iisus o pacede aşa fel, încât niciodată inima lor să nu se mai tulbureşi să nu se mai înspăimânte de nimeni şi de nimic. O astfel de pace putem primi şi noi dacă Îl primimşi-L ascultăm pe El ca şi ei. 5. Această pace ne face apoi pe to i fiii Lui să-I fimrecunoscători pentru ce ni se face. Cuvântul lui Hristos va locui din belşug în minteanoastră, pacea lui Hristos va stăpâni din belşug inimanoastră. Tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta noas-
  • Eterna Iubire 155tră în Numele lui Hristos este spre mul umirea luiDumnezeu şi atunci toate rela iile dintre noi sunt în pace şi însfin enie. 6. Lumea îşi dă pacea ei şi iarăşi o ia. O dă cu o mână, dar o ia cu zece, o dă de formă, dar nu din inimă. Lumea dă o pace de vorbe, dar nu de adevăr. Lumea dă o pace scurtă şi înşelătoare, iar nu ade-vărată. Dar Hristos, când dă cuiva pacea Sa, El nu i-o maiia niciodată şi nici nu lasă să o mai ia nimeni şi nimic. 7. Pacea lui Iisus nu este numai o vorbă, ci este orealitate strălucită, puternică şi eternă. Nu este numai o pace a ochilor, ci o pace a conşti-in ei, a cuvântului, a umbletului, a vie ii, a mor ii şi aveşniciei. Ca pacea lui Dumnezeu: adâncă şi eternă! Fericit acela care o dobândeşte şi păstrează prinDuhul Sfânt. 8. Semnul adevăratei iubiri este totdeauna bucuria. Iubirea adevărată fa ă de Hristos nu cunoaşte nici-odată întristarea nimicitoare de nădejde şi de pace. Iubirea înaltă şi statornică pentru Domnul nu cu-noaşte niciodată întristarea tulburătoare a inimii, nici cea înspăimântătoare a sufletului, nici cea înfricoşătoare a ochilor, nici cea pierzătoare a min ii.
  • 156 Traian Dorz 9. Iar dacă iubirea pentru Hristos face ca tocmaisuferin a (adică cel mai nedorit lucru din via a oa-menilor) să poată deveni o bucurie pentru un om, – ce taină mare trebuie să fie aceasta! Şi fericit trebuie să fie acel ucenic al Domnului ca-re ajunge să privească în felul acesta la orice suferin ă(Fapte 21, 13). 10. În inima în care locuieşte fierbinte, paşnic şi în-crezător dragostea lui Hristos, în această inimă – a celui credincios –, dincolo detoate umbrele trecătoare pe care le pot aduce necazurilepeste fa a sa în vreo clipă sau alta din mijlocul acestorrăscoliri, va rămâne pe totdeauna o lumină mângâietoare, o nădejde puternică şi o pace luminoasă în Hristos. 11. Prezen a iubirii lui Iisus îi va da credinciosuluiSău acel sim ământ înalt, cu neputin ă de în eles de al- ii, care îl va face să simtă o temeinică bucurie în faptulcă poate să-I dea lui Hristos un pre tot mai mare şi derenun ări trupeşti. Aceasta va fi cea mai înaltă şi mai adâncă jertfă asufletului iubitor pentru Mântuitorul Său. 12. Aceasta este bucuria acelei mame credincioasedin vremea martiriului creştin care, după ce şi-a văzutucişi cu sabia, pentru Numele Domnului Iisus Hristos,pe to i cei şapte fii ai ei, în fa a ochilor ei îndurera i, s-a aruncat totuşi pe genunchi înaintea prigonito-rilor şi, ridicându-şi fa a strălucită spre cer, a strigat: Î i
  • Eterna Iubire 157mul umim, Iisuse Doamne, că ne-ai făcut să Te putemiubi atât de mult... Sunt fericită că nu mă voi mai despăr i în veciivecilor nici de Tine, nici de fiii mei. Acum, în urma mor ii lor creştine, pot să mor cubucurie şi eu pentru Tine, ca veşnic să fim împreunăAcolo. Dacă ei ar fi rămas în urmă, m-aş fi temut de ceva, dar acum nu mă mai tem de nimic... Iată pacea iubirii lui Hristos în suferin ă şi în jertfă – şi iată bucuria şi răsplata ei. 13. Dumnezeu a făcut prin Domnul Iisus Hristos şiVeacurile – adică Timpul (Evr 1, 2). Timpul, care a început cu Ziua Dintâi (Fac 1, 5) şi se va sfârşi cu Ziua din Urmă (II Ptr 3, 10). Timpul, care are Începutul în Hristos şi Sfârşitul tot în El (Apoc 1, 8). 14. Prin Hristos a fost făcut Timpul cu tot ce este în el, tot aşa după cum a fost făcută marea cu tot ce esteîn ea, după cum a fost făcut cerul cu tot ce este în el. Tot aşa a făcut Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu –şi Timpul cu toată cuprinderea lui de întâmplări, de e-venimente, de situa ii, de neprevăzut. Căci nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. 15. Neprevăzut este totul pentru noi, dar prevăzuteste pentru El, Care este Creatorul – Dumnezeu. Hristoseste Cadrul şi Mireasa,
  • 158 Traian Dorz şi Via a, şi Existen a tuturor care sunt în Timp şi în afară de Timp, a tuturor celor care sunt făcute de în elepciunea luiDumnezeu şi determinate de voin a omului (în măsuraîngăduin ei acestei în elepciuni a lui Hristos). Toate întâmplările nespus de felurite ale secundei, adică ale Timpului, au şi în eles, au şi durată, au şi întindere, au şi scop numai în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos. 16. Unele sunt hotărâte de În elepciunea lui Dum-nezeu. Altele sunt determinate de voin a liberă a oame-nilor, dar toate întâmplările se întrepătrund şi se condi- ionează unele altora cu urmările şi răsplata lor şi prin aceste între esări de fire se desăvârşesc pla-nurile lui Dumnezeu şi judecă ile oamenilor. 17. În întinderea mărginită a Timpului, frântă înveacuri şi în ani, şi în zile, şi în nop i, şi în clipe, şi în întâmplări, – care pentru noi oamenii sunt acum trei: Trecutul,Prezentul şi Viitorul, dar, de fapt, pentru Dumnezeu este numai unul:PREZENTUL –,
  • Eterna Iubire 159 în această pânză a vremii care este timpul şi via atrecătoare, se împlineşte taina posibilită ilor noastre dea ne câştiga slava şi via a veşnică sau nebunia de a le pierde. 18. Şi, cum noi vedem prin măsura întinderii ochi-lor noştri şi a priceperii min ii noastre tot ce se petreceîn fa a noastră şi în prezent, – tot aşa, Dumnezeu cunoaşte tot ce se petrece înfa a Lui în Timp şi în Veşnicie, pe toată întinderea ne-mărginitului şi pentru to i. 19. De aceea El ne-a putut spune mai dinainte (maiînainte de noi, nu de El) toate aceste lucruri, până cândele nici nu se întâmplaseră, căci, ştiindu-le mai dinainte de Timp, El le-a cu-noscut pe toate mai dinainte de a fi împlinite. 20. Dumnezeu a cunoscut toată desfăşurarea tu-turor întâmplărilor, dar, pentru respectarea legilor în-tocmite de În elepciunea Lui şi din respectul Său fa ă de libera voin ă a omuluiînzestrat cu ra iune, Dumnezeu n-a intervenit în dirijarea acestor în-tâmplări, decât în măsura în care bunătatea şi dreptatea Saporuncesc răsplătirea actelor omului prin urmările drepte ale acestor acte. Slavă veşnică În elepciunii şi Bunătă ii Sale! Amin.
  • 160 Traian Dorz 22. PROFE IILE ŞI ÎMPLINIREA LOR 1. Viitorul ni s-a descoperit nouă mai dinainte doarca o invita ie la grijă şi teamă şi ca o luminoasă încredin are a preexisten ei şi apreştiin ei lui Dumnezeu. Dar, încă o dată: nu toate întâmplările sunt prin dorin a lui Dum-nezeu, dar toate sunt prin ştiin a Lui. 2. Dumnezeu n-a scris întâi profe ia, apoi să fi în-găduit întâmplarea numai pentru ca să se adevereascăceea ce a profe it El, ci mai întâi a cunoscut întâmplarea, apoi a făcutprofe ia numai în măsura în care această profe ietrebuia să ne servească nouă, omenirii, pentru celedouă scopuri: adică pentru a fi o invita ie la grija deadevăr şi apoi o înştiin are la teamă de păcat, precum şi lao luminoasă încredin are despre preexisten a şi pre-
  • Eterna Iubire 161ştiin a lui Dumnezeu, arătate nouă prin Cuvântul şi prinLucrarea lui Hristos, atât în crearea Timpului cu tot ce cuprinde El, cât şi a veşniciei cu tot ce cuprinde ea, de mai dinainte de Timp şi până după el. 3. Împărtăşind ucenicilor Săi aceste dumnezeieştiîmbărbătări şi căutând să-i facă să ajungă deplin încre-din a i că întocmai aşa se vor desfăşura toate lucrurile,după cum El le-a spus mai dinainte, Domnul nostru Iisus Hristos le-a făcut cunoscută şilucrarea vrăjmaşului Său, diavolul, care va căuta să ză-dărnicească planul mântuitor al lui Dumnezeu. 4. Astfel ucenicii Domnului au în eles de la începutcă vor avea de dus şi ei multe lupte cu puterea şi cu iz-vorul răului, adică cu satana, cu acela pe care acum Domnul Iisus îl numea „stă-pânitorul lumii acesteia”, adică al duhului care în prezent strică şi stăpâneşteprin păcat voin a, ra iunea şi sim ămintele oamenilor. 5. În clipa când începea marea Înfruntare a Gol-gotei, Hristos îi înştiin ează pe ucenicii Săi de apropie-rea crâncenă a vrăjmaşului Său. Acela care fusese cândva creatura Sa devine acumrivalul Său. Acela care fusese totdeauna în urma lui Hristos ca-ută acum să iasă înaintea Lui.
  • 162 Traian Dorz Acela care mâncase până acum pâinea Stăpânuluisău căuta acum să mănânce pe Stăpânul lui. 6. Mândria satanei nu mai primea să fie mai prejosdecât Domnul lui. Ci se zvârcolea, înarmându-se demo-nic şi viclean, ca să-L supună zdrobindu-L. Iată însuşirile diavolului; şi acestea sunt şi ale alor lui. 7. Satana a trebuit să se măsoare direct cu Hristos, fa ă în fa ă, dar fără să poată avea în lăuntrul Fiin ei Sfinte alui Iisus nimic care l-ar putea ajuta pe satan să-L doboa-re pe Domnul. În Domnul nostru Iisus Hristos, satan n-a avutnimic aşa cum are în lăuntrul fiin elor noastre – care auprimit câte ceva fiecare de la satana când ne-am lăsatbirui i de ispită şi de păcat. Hristos l-a biruit definitiv pe diavolul pentru că sa-tana n-avea nimic în El. 8. Noi singuri, fără Hristos, nu-l putem niciodatăbirui pe satana, fiindcă în noi el are, în fiecare, câte ce-va, prin firea noastră veche. Iată, aici este şi taina biruin ei noastre: până când satana mai are în noi vreun păcat ascuns, vreo poftă lumească, vreo dorin ă izvorâtă din firea cărnii, uşor putem fi doborâ i şi nimici i şi noi de cel rău şi toată lucrarea noastră uşor poate fi nimicită de
  • Eterna Iubire 163către el prin păcat şi prin firea pământească ce mai lu-crează uneori împreună cu noi (Rom 5, 19). Dar când am ajuns, prin Hristos, ca satana, cel cestăpâneşte prin duhul lumesc, să nu mai aibă nimic înfiin a noastră, – atunci şi noi vom fi nebirui i. 9. Iată deci pentru ce este îngăduită lucrarea luisatana: întâi pentru ca lumea să-L cunoască pe Hristos şi apoi să cunoască lucrarea lui Dumnezeu Tatăl. Fără patimile Domnului, puse la cale de către stăpânitorul lumii de acum şistăpânitorii lumii de atunci, Domnul nu ar fi putut arăta lumii în cel mai înaltfel dragostea Lui pentru Tatăl şi cât de mult S-a supus şi S-a făcut El ascultătorde voia Tatălui. 10. Satana n-a vrut ca Jertfa şi Crucea Domnuluinostru Iisus Hristos să devină semnul luminos şi slăvital Dragostei lui Dumnezeu, ci să fie tot semnul crâncen al urii oamenilor. Satana n-a vrut ca sfârşitul lucrării lui Hristos pepământ să fie încununat de biruin ă şi de înviere, ci deînfrângere şi de ocară. Dar Dumnezeu tocmai prin aceasta Şi-a desăvârşitminunea şi Taina Sa. 11. Satana a recrutat spre executarea planului său
  • 164 Traian Dorzîmpotriva Domnului Iisus o mare mul ime de duhuri şio mare mul ime de oameni. Dar ce s-a ales până la urmă de toate planurile pusela cale de satana? S-a ales că lumea L-a cunoscut pe Hristos ca Dum-nezeu tocmai la capătul luptei Lui biruitoare. Şi tocmai la sfârşitul drumului pe care I-l pregătisespre nimicire, spre ocară şi spre uitare vrăjmaşul Său şi vrăjmaşii Lui. 12. Încă de la începutul Bisericii, satana a stârnit şiîmpotriva ucenicilor Domnului valuri de prigoane şi delovituri. Peste trei sute de ani au inut primele lui presiuninimicitoare împotriva Bisericii Domnului, – dar când s-a sfârşit vremea îngăduită acestor în-cercări, când lumea se îngrozise de atâta sânge de martiri, de măceluri, de ruguri şi de prigoniri, ce s-a putut vedea atunci? Biserica se întărise nespus de mult şi în număr, şiîn frumuse e. 13. Vrăjmaşul lui Hristos a trebuit să vadă de fie-care dată că lucrarea lui Dumnezeu împotriva căreialuptase el cu uriaşe eforturi să o nimicească, să o dă-râme şi să o ardă, – tocmai când el credea că a izbutit, Dumnezeu ofăcea să triumfe şi mai frumos... Cu toate acestea, vina celui rău nu-i mai mică, fiindcă el nu face răul ca să iasă binele din el, ci tocmai ca să iasă şi mai rău.
  • Eterna Iubire 165 Dar încheierea fericită o aduce Dumnezeu. El aratăîn felul acesta cum nu se poate mai limpede pentru noică toate lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubescpe Dumnezeu (Rom 8, 28). 14. Nici noi nu trebuie să ne îndoim niciodată desfârşitul strălucit pe care îl va aduce slavei lui Hristosorice prigonire contra Numelui Său şi contra Lucrării Sale, ci mai rău să ne temem de libertate decât de pri-gonire. Căci în libertate, Biserica n-are decât de pierdut, pecând în suferin ă, numai de câştigat. 15. În libertate, Biserica îşi pierde cură ia, îşi pierde unitatea, îşi pierde sfin enia, îşi pierde puterea, îşi pierde lacrimile, îşi pierderugăciunea, îşi pierde roadele ei minunate... îşi pierde tineretul, îşi pierde evlavia, înfrânarea, sărăcia, smerenia... Mereu numai pierderi. Dar în prigonire, pierde numai pleava, îi pierde numai pe cei lacomi de foloase lumeşti şi pierde ceea ce o dezbină şi o urâ eşte şi câştigă mereu ceea ce o înfrumuse ează şi o întă-reşte. 16. De aceea, dacă trebuie să vadă lumea că noi Îliubim pe Tatăl şi că facem într-adevăr ceea ce esteplăcut înaintea Lui, să nu ne temem că vine stăpânitorullumii acesteia...
  • 166 Traian Dorz Căci dacă el n-are nimic în noi, fi i linişti i. Totul se va sfârşi luminos, spre cea mai mare slavăa lui Iisus Hristos. Şi spre cea mai mare bucurie şi încununare a noas-tră, a celor care vom răbda împreună cu El. 17. Iisuse Doamne, Tu eşti tot ce lipseşte vie iinoastre ca să existe: Tu eşti Lumina (In 8, 12), Tu eşti Pâinea (In 6, 35), Tu eşti Apa (In 4, 14), Tu eşti Adevărul (In 17, 17), Tu eşti Iubirea (I In 4, 16), Tu eşti Pacea (Ef 2, 14), Tu eşti Învierea şi Via a (In 11, 25), Tu eşti plinătatea tuturor (Col 2, 9). 18. Şi cum nu poate exista via a fără aceste ele-mente, aşa nu poate exista fără de Tine. De aceea, cine Te are pe Tine, Iisuse, are via a; cine nu Te are pe Tine, cum să o mai poată avea,când fără de Tine nu există decât întuneric, minciună,vrăjmăşie, moarte şi pustiu? 19. Ci ajută-ne, Doamne Iisuse, să în elegem dreptplanurile Tale şi oricât de Iubitor şi de Bun Te-am cu-noaşte că eşti Tu, să nu uităm că eşti şi Drept, şi Sfânt; şi oricât de Răbdător şi de Milostiv eşti Tu, să nuuităm că Tu nu- i calci Cuvântul Tău. Nici în mai mult, nici în mai pu in.
  • Eterna Iubire 167 20. Doamne, Tu nu vei nesocoti meritele celor as-cultători. Şi nu vei uita ostenelile lor (Evr 6, 10). Dar nici nu vei trece cu nepăsare peste călcareaCuvântului Tău şi peste nesocotirea poruncilor Tale. Ci după cum vei fi gata să răsplăteşti orice ascul-tare, aşa vei fi gata şi să pedepseşti orice neascultare (IICor 10, 6). Slavă veşnică ie! Amin. * * * Cuvinte în elepte Când blânde ea se adaugă celorlalte dragi virtu i, ea ne face să cunoaştem oamenii cei mai plăcu i. Nu-i mai mare bucurie decât a-ntâlni oricând pe un frate care are chipul şi cuvântul blând. * Şi blânde ea se înva ă, ca şi tot ce e frumos, numai de la-Nvă ătorul cel mai bun şi blând – Hristos.
  • 168 Traian Dorz Pe uli ele lumii Pe uli ele lumii am mers destul şi eu, mă apăsa păcatul din ce în ce mai greu, picioarele zdrobite şi-mpunse mi s-au ros, de mi-a ajuns noroiul la carne şi la os. Mi s-a uscat de sete tot cerul gurii-amar, am flămânzit cu porcii şi-am pribegit hoinar, – dar undeva în suflet o stea-mi mai strălucea şi S-a-ndurat Lumina să-ncep să merg spre Ea. Şi Steaua Luminoasă cărarea mi-a condus spre ceasul şi spre locul unde-aştepta Iisus şi-n marea prăbuşire care-a urmat arzând, mi s-a născut iubirea cu mugurul plăpând. O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci, i-aş da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci, i-aş da atâtea lacrimi câ i stropi pe-un cer senin. Dar numai doi ochi, Doamne, şi doi genunchi i-nchin.
  • Eterna Iubire 169 23. VIA A DIN HRISTOS 1. După cum va fi gata Dumnezeu să primească peoricine face binele, tot aşa va fi gata să alunge pe ori-cine face răul (Rom 2, 9-10). Căci El nu are în vedere fa a nimănui, ci dreptatea Lui rămâne în veac şi Cuvântul Luieste Adevărul. El nu poate fi decât Credincios şi Drept. De aceea Îl rugăm să ne dăruiască o inimă în elea-ptă care să ştie şi de dragostea, dar şi de frica Lui. 2. După cum mlădi ele n-ar exista fără vi ă sauramurile fără trunchi, tot aşa nici noi n-am fi fost nici-odată fiin e vii fără Hristosul cel Viu, din Care şi prinCare suntem. Şi n-am fi niciodată fără El, căci din El suntem cuto ii, fie roditori, fie neroditori. Fie credincioşi, fie necredincioşi, fie drep i, fie nedrep i. To i suntem din El şi trăim din El. Din El avem fiin a, din El Via a şi din El Puterea.
  • 170 Traian Dorz Atât pentru partea noastră trupească, cât şi pentrucea duhovnicească. Numai că unii aducem roade bune, iar al ii rele. 3. Dar cum în Puternica Via ă a lui Hristos noi avemtoate condi iile să aducem roada ascultării de Dumnezeu,arătată de plinătatea virtu ilor Sale, tot aşa avem o dum-nezeiască datorie de a aduce aceste roade vrednice. Nimeni dintre noi nu este nici scutit de a aduce roa-dele ascultării, nici dezvinovă it dacă nu le aducem. 4. Mintea de a cunoaşte binele, puterea de a-l face şi ocaziile sau mijloacele înfăptuirii binelui ni le dăruieşte din plin Hristos. Voin a şi efortul de a le face pe acestea noi trebuiesă le avem. 5. Dacă avem dorin a şi priceperea, înfăptuim binelepe care ni-l pregătise Dumnezeu să-l înfăptuim (Ef 2, 10). Dacă nu vrem să la avem, nu înfăptuim binele voitde Dumnezeu, ci înfăptuim răul împotriva voii şi po-runcii Lui. Iată roadele noastre realizate prin puterea şi via ape care le avem din Duhul Sfânt, dar cu voin a şi cu efortul pe care le avem din noiînşine, după libera şi conştienta noastră alegere. Iar cel care ne controlează şi ne răsplăteşte voin aşi efortul nostru este Însuşi Dumnezeu, Ziditorul fiin eişi conştiin ei noastre.
  • Eterna Iubire 171 6. Ochiul lui Dumnezeu vede tot ce primim de laEl şi de la al ii, tot ce primim pentru noi şi tot ce dămaltora mai departe. Tot procesul de transformare pe care fiin a noastrăîl dirijează şi prin care via a, puterea şi lumina pe carele primim se prefac în roade bune sau în fapte rele, înnoi şi din noi, îl vede şi îl răsplăteşte Dumnezeu Însuşi. 7. Sunt destul de mul i oameni care au fost altoi iîn Hristos şi cunosc via a din El, şi cunosc puterea Lui, şi cunosc Cuvântul şi poruncile Lui, şi totuşi ei nu aduc roadele pe care le aşteaptă Tatălde la ei. Mai curând ori mai târziu vor avea soarta smochi-nului neroditor. 8. De roadele pe care trebuia noi să le aducem ur-ma să se folosească al ii, mul i. Dar noi neaducându-le,to i cei rândui i să crească prin ele au rămas ori nepu-tincioşi, ori pierdu i. Căci „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folo-sul altora” (I Cor 12, 7). Iată cât de mare păcat facem cei care ştim şiputem să facem binele, dar nu-l facem (Iac 4, 17; Lc12,17). 9. Ce vinovată şi netrebnică stare au sufletele carenu fac nimic pentru Dumnezeu! Sufletele care tot ceprimesc bun din Hristos prefac în nimic. Din Cuvântul Evangheliei nu înva ă nimic.
  • 172 Traian Dorz Din sfaturile fră eşti nu ascultă nimic. Din îndemnurile şi lacrimile păstorilor sufleteşti einu se aleg cu nimic. Din rugăciunile altora nu-i mişcă nimic. Din mustrările Domnului nu în eleg nimic. Din tot ce primesc ei nu dau nimic nimănui. Aceştia, ca via uscată, vor sfârşi în foc. 10. Ochii multora nu rodesc nici o lacrimă. Gura lor nu poate rosti nimănui nici o vorbă mân-gâietoare. Mâinile lor nu duc nimănui nici un ajutor. Picioarele lor nu fac nici o osteneală pentru nimeni. Gândul lor nu-i în stare de nici o rugăciune curatăşi fierbinte pentru al ii. Duhul lor, de nici o înflăcărare spre Domnul. În inima lor nu-i nici o iubire şi via a lor nu poate arăta nici un rod... Dar de primit, primesc mereu şi mereu, şi de sus, şide jos. 11. Dar pe cât de adevărată este bunătatea şi răbda-rea îndelungă a lui Dumnezeu, care aşteaptă după în-dreptarea celui nedrept, după ascultarea celui neascultător, după hotărârea celui nehotărât, după roadele celui neroditor, tot aşa de adevărată este şi mânia Lui sfântă şi pe-deapsa Lui dreaptă împotriva celor care mereu şi mereurămân tot aşa şi aşa, fără rod, fără vlagă, fără milă şivoin ă.
  • Eterna Iubire 173 12. Cât de dureros simte mlădi a în trupul ei tăişulfoarfecelor cură itoare!... Ce ascu ită este usturimea rănilor suferite! Ce neplăcută este intuirea legăturilor cu care esteînlăn uită mlădi a pe parul ei, ca de o cruce dureroasă! Ce mari şi multe îi sunt lacrimile care îi cad dinochi! Şi stropii care i se preling din rănile pe care lepoartă pe tot trupul ei, adesea, mlădi a roditoare, în vre-mea cură irii ei! Dar cât de binecuvântate sunt urmările acestor su-ferin e! Nu vă plânge i de tăieturi când sunte i mlădi e ro-ditoare! 13. Numai la vremea roadelor se poate vedea cerost binecuvântat au avut, la vremea lor, suferin ele pecare a trebuit să le îndure mlădi a, prin cură irea la carea fost supusă. La vremea culesului numai se vede cât de necesareerau suferin ele de mai înainte ale mlădi ei. Şi în via a noastră este la fel. 14. Numai la cules se vede ce au ajuns mlădi elecare s-au lăsat cură ate sau cele care nu s-au lăsat. Cele care au suferit încercarea sau cele care n-auvrut să o sufere. Cele care s-au smerit sub Mâna cea tare a BunuluiVier Cură itor sau cele care n-au vrut să se smerească. 15. O, dragă suflete credincios, care ai pe pământulacesta parte mai mult de suferin e şi de încercări decâtde linişte şi de bucurie,
  • 174 Traian Dorz – nu cârti înaintea Domnului tău, nici nu te plângeprea mult. Suferin ele tale sunt binecuvântările tale. Vei vedea la cules. 16. Domnul tău te cură ă, ca să aduci tot mai multăşi tot mai dulce, şi tot mai frumoasă roadă de răbdare, de blânde e,de în elepciune şi de sfin enie. Furtunile te fac să- i adânceşti şi mai mult rădă-cinile, să- i apleci şi mai smerit fruntea, să- i întăreşti şi mai mult bra ele. Lacrimile î i fac mai cura i ochii, mai limpede ve-derea, mai largă priveliştea, mai moale blânde ea, maicaldă în elegerea, mai gustoasă iubirea... Flăcările î i ard numai gunoaiele, cernerea î i ia numai pleava. 17. Dacă n-ar fi furtuni, to i pomii s-ar usca în vre-mea secetei. Căci numai furtunile îi fac să-şi adâncească rădă-cinile până unde află totdeauna must pentru via ă şi u-mezeală pentru rodire. Vai de sufletul acela peste care Dumnezeu nu tri-mite suferin e în via a aceasta! Un astfel de suflet nu va şti niciodată ce frumoasăeste ploaia cu soare şi ce dulce este cântarea cu lacrimi. Nici ce fericite sunt durerile crengilor rupte subrod.
  • Eterna Iubire 175 18. Cuvântul lui Dumnezeu are în sine un duh şi uncon inut, are Duhul şi Con inutul Sfânt. Tot aşa, cuvântul nostru are un duh sau un con inutbun sau rău. Primind un cuvânt, primeşti o dată cu acest cuvântşi puterea, şi duhul din el, al Adevărului sau al Minciunii care a trimis spretine cuvântul pe care îl primeşti. 19. Niciodată după un cuvânt nu mai este ca îna-inte de el. Este ori mai curat, ori mai întinat. Ori este mai uşurat, ori mai împovărat. Ori mai luminos, ori mai întunecat. Depinde de cuvântul pe care l-ai primit şi de la cine l-ai primit. 20. Cât de uşor şi cât de înviorat te sim i după uncuvânt curat! Dar cât de apăsat şi de tulburat rămâi după un cu-vânt rău! Cât de fericit te înal ă şi te îmbunează Cuvântul luiHristos mărturisit cu căldură şi cură ie de inimă de cătreun slujitor al Iubirii şi al Adevărului lui Dumnezeu! Dar cât de mult te întristează şi te înrăieşte un cu-vânt satanic izvorât dintr-un suflet stricat, păcătoşit şimincinos! Dumnezeule al Adevărului, îndepărtează de la noiorice rău şi apropie-ne orice bine. Amin.
  • 176 Traian Dorz 24. PURTĂTORII CUVÂNTULUI 1. Cuvântul lui Hristos este un parfum care înmi-resmează chiar şi vasul în care stă. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune: Noi suntem o mireasmă a lui Hristos printre cei cesunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe caleapierzării... Pentru unii, o mireasmă de la moarte spremoarte; pentru al ii, o mireasmă de la via ă spre via ă(II Cor 2, 16). 2. Dacă vre i să vede i oameni cura i, tineret curat,fecioare curate, adunări curate, comunită i curate, – da isufletelor Cuvântul lui Dumnezeu curat. Cuvântul curat îi va cură i. Le va cură i întâi mintea, luminându-o asupra tu-turor bunurilor. Le va cură i apoi inima de toate plăcerile păcătoase. Şi le va cură i apoi, cu siguran ă, purtările, cuvinte-le, privirile, gândurile şi pornirile de tot ce este lumesc,îndoielnic şi drăcesc.
  • Eterna Iubire 177 3. Nu există via ă, prospe ime, cură ie şi rod vred-nic decât atâta vreme cât sufletul stă atent şi ascultător,în Hristos, de Cuvântul Sfânt. Câtă vreme stă astfel, acel suflet e o binecuvântareşi pentru el, şi pentru al ii. Îndată ce cade din Hristos, devine o nenorocire şiun blestem atât pentru sine însuşi, cât şi pentru al ii. 4. Cine i-a cunoscut unui om viclean ochii, a pututsă vadă prin ei, în inima lui, încă mai dinainte, duhuldesfrânat care sticlea şerpeşte în firea lui cărnească,nesupusă Duhului Sfânt. El îşi cunoaşte puterea din sticlirea ochilor, din of-tările gurii, din clătinarea capului, din şiretenia zâmbe-tului. De aceea caută locurile dosnice, sufletele slabe,momentele prielnice şi cuvintele săgetătoare. Astfel se apleacă şi aruncă la urile, după cum esteşi scris (Ps 10, 9-10). Iar neştiutoarele suflete sărmane i-au căzut în ghea-re ca musculi ele în pânza vicleană esută de păianjenulucigaş. 5. Ce s-a ales pe urma vicleanului? Ce roade? Ce putea să se aleagă decât roadele nelegiuirii, roa-dele iadului: suflete curate pe care le-a spurcat; căsnicii curate pe care le-a distrus; binefăcători cura i pe care i-a zdrobit; vie i curate pe care le-a ucis; prietenii curate pe care le-a trădat,
  • 178 Traian Dorz fră ii curate pe care le-a vândut; sfaturi curate pe care le-a dispre uit şi via a lui care duce la iad. 6. Ce înspăimântător se îndrăcesc sufletele viclenecare umblă necurat cu Dumnezeu şi prefăcut cu Hristos(II Cor 11, 13)! Fra i şi surori, nu rămâne i nici o clipă cu cei carenu rămân cura i fra i în Hristos. Ca să nu vă ticăloşi i şivoi, cu ei cu tot. Ocoli i-i şi depărta i-vă cu groază, căci aceştia suntmai primejdioşi ca şerpii şi mai vicleni ca vulpile. Şi pierzarea lor este mai rea ca moartea. 7. Via a lui Hristos este o via ă de neîncetate des-păr iri. Sufletul care Îl cunoaşte cu adevărat pe Domnul dăcu bucurie toate aceste despăr iri zilnice, pentru a-şipăstra dulce şi curată îmbră işarea cu Mântuitorul săuscump. 8. O, ce mare lucru este să nu te despar i niciodatăde Hristos! Să fii în stare să te po i despăr i de oricine şi deorice, dar de El nu, niciodată. Dar şi ce greu lucru este nedespăr irea aceasta deHristos, uneori, în lumea de astăzi! Căci sunt atâtea situa ii când dragostea de Hristosî i cere despăr iri care, omeneşte, în chip normal, par cuneputin ă.
  • Eterna Iubire 179 9. La o despăr ire dureroasă şi grea se vede dacănoi suntem sau nu în Hristos. Dacă avem sau nu în noi o adevărată dragoste deDumnezeu (In 8, 42). Fireşte, nu toate sufletele iubitoare de Hristos ajungpână la acest greu pas în care trebuie să facă cea maimare alegere cu putin ă de pe lume. Dar cei care ajung, trebuie să aibă puterea s-o facă. Numai aşa se vor dovedi vrednici de Hristos. 10. Hristos merge cu noi chiar şi în foc, şi în apă, –în orice primejdie (Isaia 43, 2; Dan 3, 25-27; Ps 91, 3-6). Dar în păcat, Hristos nu merge cu nici unul dintrenoi, oricât I-am fi de apropia i (II Cor 6, 14-16). În păcat mergem numai noi, fără de Hristos. În păcat mergem numai noi cu cel care nu vrea să sedespartă de păcat, iar noi nu vrem să ne despăr im de el. 11. Fără de Hristos nu putem face nimic, afară deun singur lucru: păcatul. Dar vai de sufletul acela care poate să facă aceas-ta, chiar şi în numele iubirii de părinte sau de fiu, saude so . Căci ce bine ar mai putea ieşi din păcat, chiar şipentru acela pe care îl iubeşte fiul, so ul sau părintele, sau care n-a putut trece peste dragostea trupească,dar a putut să treacă peste dragostea cea de Hristos? 12. Până când în noi circulă seva din Hristos, via acea adevărată, noi suntem mlădi e verzi şi roditoare. Îndată însă ce între noi şi Hristos s-a aşezat un vier-me ascuns, un păcat sau mai multe, care rod în taină
  • 180 Traian Dorzinima din noi, – atunci legătura noastră tainică cu Hris-tos încetează. Iar o dată cu încetarea acestei legături sfinte înce-tează şi via a noastră cea duhovnicească. Atunci se pierde şi părtăşia noastră cu Dumnezeu. Atunci se înstrăinează şi duhul nostru de către fra i. Atunci se îndepărtează şi duhul fra ilor de către noi. 13. Din clipa aceea noi vom iubi viermele păca-tului şi nu-L vom mai iubi pe Hristos, Care vrea să neucidă acest vierme. Vom avea mai multă grijă de rana noastră decât devindecarea ei. Ne vom supăra mai degrabă pe cuvântul care nemustră şi pe cel care ne arată binele decât pe vinovă ianoastră. 14. Atunci, fiindcă nu vrem, din trufie, să ne recu-noaştem vina şi să ne-o îndreptăm, suntem gata totdea-una să-i învinovă im şi pe al ii. Să nu ne rupem de pă-cat, ci de cei care ne mustră, dorindu-ne binele. Ne supărăm pe cei care ne pedepsesc spre îndrep-tare, şi nu pe păcatul nostru care ne-a depărtat deHristos. 15. Numai sufletul curat nu se preface cu vicle-nie când e mustrat şi nu se împotriveşte, ci îşi recu-noaşte vina. Iar pentru iertarea vinei sale, el ar primi cu bucurie,ba chiar doreşte să fie mustrat cât de aspru şi niciodată nu i se va părea că este prea mult pe-depsit.
  • Eterna Iubire 181 Fiindcă cură ia conştiin ei sale îi va fi cu mult maiscumpă decât orice pre de răbdare şi suferin ă, pentru aşi-o recăpăta din nou. 16. Credem noi că pu in Îi pasă Domnului Dum-nezeu că noi nesocotim Cuvântul Lui? Că lepădăm Sângele Fiului Său? Că batjocorim pe Duhul Harului prin Care am fostpecetlui i? Că dispre uim mustrările fră eşti? 17. Oare ni se pare nouă că nu-i tocmai atât de ma-re vina noastră? Dar cine poate fi judecător în propria lui cauză? Nu noi vedem cât e de mare vina noastră, ci al iio văd. De aceea nici judecata dreaptă n-o putem face noi,ci al ii. 18. Dacă am păcătuit, să nu-i dispre uim pe fra i, cichiar să dorim mustrarea şi pedeapsa lor. Căci oricât vor fi de mari, tot vor fi mai mici decâtvina noastră. Mai mici decât bucuria iertării. Mai mici decât pedeapsa lui Dumnezeu. Ce plătesc oamenii, nu mai plăteşte El. Ce judecă oamenii (fra ii) nu mai judecă Domnul. Dar ce nu vrem să plătim la timp vom plăti maigreu şi mai scump mai târziu. 19. Noi putem să cerem orice vrem în rugăciunilenoastre către Dumnezeu.
  • 182 Traian Dorz Dar condi ia pe care o pune El spre a ne ascultaeste să rămânem în Hristos. Şi să rămână în noi cuvintele Lui. 20. Dacă rămânem în Hristos, atunci vom cere tot-deauna numai ceea ce voieşte El. Iar dacă rămân în noi Cuvintele Lui, atunci vomîntrebuin a întotdeauna ceea ce ne dă numai cum Îi vaplăcea Duhului Său din noi. O, Doamne Duhule Sfinte, ajută-ne aşa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Blânde ea creşte numai pe mun ii mântuirii şi pomul ei rodeşte smochinele iubirii; – copilul meu cel dulce, trudeşte şi le-adună, căci ele-s mierea vie ii – şi mana cea mai bună. * Bunătatea umple-ntruna de căldură şi lumină sufletul ce-n ea se ine, casa ce de ea e plină.
  • Eterna Iubire 183 Veni i, suflete chemate Veni i, suflete chemate, cât nu-s zilele-nnoptate, că de se-nchid por ile, rămân numai mor ile, şi de se-nchid căile, rămân vâlvătăile, arşi a mustrărilor, plata neascultărilor; şi-atunci clopotul pustiu va suna că-i prea târziu. Veni i, suflete-apăsate, până nu-s închise toate, până soarele n-apune, până-i încă rugăciune, până ochii nu se-nchid după umbra de sub zid, până vasul cel de lut nu s-a-ntors din ce-i făcut, până clopotul pustiu n-a sunat că-i prea târziu. Veni i, suflete-aşteptate, căci, iată, sunt gata toate; pentru vina noastră mare dă Hristos răscumpărare, Tatăl, haina strălucită, a făcut de-i pregătită,
  • 184 Traian Dorz masa binecuvântată, iat-o, gata aşezată; – veni i, suflete chemate, până când v-aşteaptă toate, căci când clopotul pustiu va suna – e prea târziu!
  • Eterna Iubire 185 25. ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU 1. Caută de te împacă acum cu tot Cuvântul luiHristos. Caută de intră astăzi în ascultarea de toate porun-cile Lui. Caută de îndreaptă hotărât în via a ta tot ce mustrăşi osândeşte Dumnezeu, – şi atunci nu te teme. Atunci vei vedea cum î i devin dintr-odată prietenisinceri to i cei care i se părea că sunt vrăjmaşii tăi, vei vedea cum vor începe să te caute şi să te iu-bească to i fra ii buni. 2. Nici chiar vrăjmaşul satana, oricât l-ar prigoni peun fiu al lui Dumnezeu, nu-i va putea face vreun răucare să nu-i fie spre bine. Căci Dumnezeu Însuşi îi va întoarce lui, spre şi maibine, chiar cel mai mare rău ce i s-ar putea face. Iată, pilda lui Iov cel credincios este o mărturieveşnică şi tare despre acest adevăr.
  • 186 Traian Dorz 3. Nu te plânge că î i cad pietre în cap când tu a-runci în sus. Nu te plânge că te stropeşti când tu loveşti în apă. Şi nu te plânge că te latră câinii când tu umbli cupăr de lup pe tine. Încetează tu să faci răul şi va înceta şi răul să i sefacă ie. 4. Asupra ta se întoarce numai ceea ce de la tine apornit. Este ca şi cu ecoul de la munte, care î i răspundedin deal în deal şi din vale în vale numai ceea ce tu aistrigat. Dacă strigi frumos, frumos i se va răspunde. Dacă strigi urât, tot aşa î i vei şi auzi. 5. Dacă rămâi cu Hristos, tot ce vei cere şi veiprimi î i va fi de folos şi spre bucurie. Chiar şi ceea cenu vei cere sau nu vei primi î i va fi tot spre bine. Dacă nu rămân în tine Cuvintele lui Hristos, atuncitot ce vei primi te va întrista, fiindcă ii mai mult nu lavoia lui Hristos, ci la voia ta. 6. Lipsa roadelor înseamnă întristare, sărăcie şimoarte. Pu inătatea roadelor înseamnă slăbiciune, pustiu şiboală. Numai belşugul roadelor înseamnă sănătate, putereşi via ă. 7. O, cu câtă amărăciune priveşti la un pom gol şi cu câtă nemul umire te ui i la roadele lui pu ine!
  • Eterna Iubire 187 Dar cu ce bucurie fericită priveşti la crengile grelede rod copt, frumos şi mult ale unui pom care a că-utat cât mai din belşug să-l răsplătească pe acela carel-a altoit, l-a cură at şi l-a îngrijit în locul bun în carel-a sădit. 8. Desigur, a aduce multă roadă este un lucru delaudă. A aduce multă roadă şi toată bună este un lucru deşi mai mare laudă. Dar a aduce, prin toate acestea, toată slava numailui Dumnezeu este lucru de cea mai mare laudă. 9. Ceea ce este sarea pentru gustul bucatelor, aceeaeste dragostea pentru legăturile noastre cu semeniinoştri; – fără dragoste, ca fără sare, nimic n-are nici un gust. 10. Ceea ce este sarea pentru păstrarea lucrurilorsupuse stricăciunii, aceea este şi dragostea din Hristosîn noi şi între noi. Lipsa de sare face cu neputin ă de folosit orice mân-care ce are nevoie de ea. Tot aşa, lipsa iubirii face cu neputin ă de primit ori-ce ne dăm sau ne luăm unii altora. 11. Cât de nesuferită este căsnicia fără dragoste! Milostenia fără dragoste, rugăciunea, postul şi chiar mărturisirea fără dra-goste! Oriunde nu este dragoste, este silă, asprime, nervo-zitate, critică, judecată şi pedeapsă.
  • 188 Traian Dorz Dar cât de minunate şi plăcute sunt toate când înele se simte gustul cel dulce al dragostei curate, sănă-toase şi fierbin i! 12. Până unde a pătruns sarea dragostei nu a mairămas nimic vrednic de aruncat sau de osândit. Acolonu poate trăi viermele scârbos sau microbul ascuns. Nici păcatul văzut, nici cel nevăzut încă. Nu poate trăi nici o urâ enie unde a pătruns şi undestăpâneşte dragostea lui Hristos. Ci aceste scârboase vietă i încep să mişune numaiacolo unde n-a pătruns puterea sării, puterea dragosteivii a lui Hristos, sau acolo de unde a pierit sau s-a slăbit aceastăputere. 13. Măsura de iubire cu care trebuie să te contro-lezi mereu este aceea pe care ne-a dat-o Domnul nostruIisus Hristos: „După cum M-a iubit pe Mine Tatăl”, „du-pă cum v-am iubit şi Eu pe voi...” Aceasta este măsura cu care să iubim şi noi. 14. Măsura de iertare ne-a dat-o Domnul Iisus,spunând: „După cum v-am iertat Eu pe voi.” Măsura de blânde e şi de smerenie este tot aşa, ceape care ne-a arătat-o El, spunând: „Învă a i de la Mine,căci Eu sunt blând şi smerit cu inima – şi ve i găsiodihnă sufletelor voastre” (Mt 11, 29). Măsura ascultării şi a cură iei, tot aşa.
  • Eterna Iubire 189 15. Când ne vom măsura cu cei mai slabi decât noi,totdeauna ne vom găsi mai buni şi mai vrednici în fa anoastră ca to i, oricât de răi şi de neputincioşi am fi înfa a Domnului. Dar adevărata noastră stare ne-o vedem numai a-tunci când ne măsurăm cu măsura lui Hristos. Cu ter-mometrul dragostei Lui, cu care ne măsoară şi ne cân-tăreşte Judecata şi adevărul Celui Sfânt. 16. Măsura pe care ne-o porunceşte Domnul nueste o târguială care să sune cam aşa: „dacă păzi i câtpute i sau cât vă convine fiecăruia”... Ci este o hotărâre clară şi categorică: „după cumşi Eu am păzit”. Aceasta înseamnă că şi atât de mult, dar şi atât debine cum El a făcut ni se cere să facem, să împlinim şinoi voia lui Dumnezeu. 17. Noi ne putem înşela foarte uşor dacă vrem –după cum se înşală foarte mul i, crezând că, dacă Dum-nezeu este nespus de bun, noi putem fi oricum, că putem face orice şi că putem păcătui oricât, că putem merge oriunde ori sta oricum, fiindcă, până la urmă, El tot ne iartă. Gândind aşa şi făcând aşa, s-au înşelat foarte multesuflete şi s-au pierdut foarte mul i pe veci. 18. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne înfă işează,în întregimea lor, poruncile lui Dumnezeu. Şi numai atunci nu ne înşelăm singuri, când inem
  • 190 Traian Dorzseama de tot Cuvântul Său, nu numai de o anumităparte din el, care ne-ar conveni nouă. 19. Nouă ne-ar conveni, desigur, să rămânem nu-mai la Isaia 53. Dar, dacă nu inem seama şi de Ieze-chiel 18, ne înşelăm nespus de amar. Nouă ne-ar plăcea să citim numai la Ioan 3, 16 saula I Corinteni 13, dar, dacă nu ne cutremurăm de I Ioan3,10 sau de Romani 2,1-16, – ne străpungem singurisufletul cu o osândă veşnică. 20. Nouă ne-ar fi pe plac totdeauna să ni se spunănumai că Dumnezeu este blând, iubitor, îndelung răb-dător şi plin de milă; dar cine ne-ar spune numai despre acestea, fără săne vorbească despre judecata, despre dreptatea, despreSfin enia şi despre mânia lui Dumnezeu, ne-ar face celmai mare rău. Fiindcă Dumnezeu nu este numai una din acestevirtu i, ci este toate acestea la un loc. Doamne Dumnezeule, ajută-ne să în elegem bineîntreagă voia Ta. Amin!
  • Eterna Iubire 191 26. IUBIREA ÎMPLINITOARE 1. Nu zice niciodată: „Mai bine să cad în mâinilelui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor”... Ci teme-te de păcat şi fie- i groază de rău, ca să nucazi nici în unele. Teme-te de păcatul fiecărei neascultări de voia luiDumnezeu sau de a fra ilor tăi, căci amândouă duc la pedeapsă. 2. Fie- i groază de orice uşurătate în umblarea fa ăde sfin enia şi dreptatea lui Dumnezeu sau a LucrăriiSale. Căci oricine face cu nebăgare de seamă lucrarea luiDumnezeu este şi va fi blestemat, atât în fa a lui Dumnezeu, cât şi a alor lui. 3. Dintre pu inele lucruri trupeşti pe care le areomul în via a asta, nici unul nu rămâne statornic în ini-ma lui. Nici unul nu-l înso eşte până la moarte.
  • 192 Traian Dorz Pe nici unul nu-l ine cu el în veşnicie. Numai bucuria părtăşiei lui Hristos este singuracare poate rămâne inimii omului pe totdeauna. 4. Copilăria îşi are lucrurile ei, dar care in numaiatât cât ine copilăria. Uneori şi mai pu in. Tinere ea şi sănătatea, puterea şi frumuse ea, prieteniile şi averea – toate acestea îşi au şi ele,fiecare, bucuriile lor. Dar umbrite şi otrăvite adesea, chiar aşa scurte cumsunt, de atâtea amărăciuni şi dezamăgiri. Numai bucuriile lui Dumnezeu in veşnic. 5. Da, numai bucuria lui Hristos primită în inimă şipurtată prin ascultarea Cuvintelor Sale este şi rămâneadevărata şi statornica bucurie pe totdeauna, – fericind sufletul care a aflat-o. 6. N-ar trebui să poată vorbi despre învă ătura luiHristos nimeni care n-a în eles ce înseamnă a-l iubi pealtul după cum l-a iubit şi pe el Mântuitorul Iisus. Căci – dacă toate poruncile Domnului sunt ade-vărate şi dacă pentru mântuire eşti dator să le ii pe toate,pe toate acestea, întocmai cum le-a spus El, şi dacă toate poruncile Lui mari se cuprind într-unasingură: să iubeşti, – apoi cât de mare trebuie să fie această poruncămare!... Şi cât de datori trebuie să ştim că suntem s-o inemîntocmai (Mt 22, 36-40)!
  • Eterna Iubire 193 7. Pentru un suflet credincios, a iubi nu este în-deplinirea unei porunci, ci este favorul unei bucurii. Fiindcă în adevărata iubire, totul este numai favor,numai bucurie. O bucurie prelungită, o bucurie îmbogă- ită mereu, atât în rugăciune, cât şi în muncă, atât în lacrimi, cât şi în cântări, atât în singurătate, cât şi între fra i, adică în toate, totdeauna, – numai bucurii şi fa-voruri. 8. Iubind pe părin i ca Iisus, iubind pe so ca Iisus, iubind pe copii ca Iisus, iubind pe fra i ca Iisus, iubind pe străini şi pe vrăjmaşi ca Iisus, iubind pe to i ca Iisus, – nimic nu- i pare greu, nimic nu- i pare lung, ni-mic nu- i pare amar şi nimic nu- i pare cu neputin ă. 9. Iată, în aceasta stă toată taina fericirii, pe care oaflă atât de pu ini oameni. Dar fără de care omul nu în- elege nimic şi nu se alege cu nimic din toată învă ăturalui Hristos. Dragostea nu slujeşte niciodată pentru foloaselelumeşti. Nu osteneşte pentru laudă lumească şi nu se jertfeşte pentru răsplătiri lumeşti. 10. Dragostea din Dumnezeu face totul pentru bu-curia că iubeşte.
  • 194 Traian Dorz Şi că poate face ceva pentru a se descărca de pu-terea şi de căldura acestei iubiri cu care se împrospă-tează mereu dintr-un izvor nesecat, – din nesecatul ei Izvor care este Dumnezeu. Aşa ne-a iubit pe noi Hristos. Şi aşa ne-a arătat că doreşte să ne iubim şi noi uniipe al ii. 11. Şi mai cred că nimic altceva n-ar trebui să-Icerem noi lui Dumnezeu cu rugăciuni mai fierbin idecât harul să ajungem la o astfel de iubire. Şi încă mai cred că nici nu este un alt păcat maimare decât acela că n-o avem, că n-o cerem şi n-o pre- uim când ni se arată. Toate păcatele celelalte le facem numai din acesta,adică din păcatul lipsei unei astfel de iubiri. 12. Dragostea adevărată este totdeauna mare întoate faptele ei. Dragostea adevărată nu poate fi decât mare. Cândnu este mare, – nu este nicicum. Dragostea adevărată este atât de mare, că în eaîncap toate celelalte virtu i, oricât de multe şi de mariar fi ele. 13. Dragostea noastră omenească, oricât de mare arfi ea, nu este totdeauna cea mai mare. Dragostea cea mai mare a fost şi este numai al luiDumnezeu. Căci numai El i-a putut iubi pe to i oamenii ca pecel mai iubit. Şi cu cea mai mare iubire pe fiecare.
  • Eterna Iubire 195 14. Noi nu-i putem iubi pe to i oamenii. Şi nu-i putem iubi chiar pe to i atât de mult, încâtpentru oricare dintre ei să putem face jertfa cea maimare cu putin ă pe pământ. Dacă iubim, îi iubim numai pe unii – şi nu pe to i. Nici în cea mai mare măsură nu-l putem iubi peoricare. Şi nu până la sfârşit cu aceeaşi putere. Iată cât poate chiar o iubire mare, chiar o inimămare omenească. Şi ce înseamnă asta, fa ă de nemărginita iubire allui Dumnezeu? 15. Pre ul după care se măsoară iubirea adevăratăeste numai via a. După câtă via ă î i dai pentru cine îl iubeşti se vedemăsura în care îl iubeşti cu adevărat. „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cinevavia a pentru prietenii săi”, a spus Domnul. 16. Taina cea binecuvântată a dragostei este că ean-are duşmani. Ea are numai prieteni. Căci pentru duşmani nu- i po i da via a, dar pentruprieteni i-o po i. De aceea, mai înainte, dragostea şi-i socoteşte peto i prieteni, căci apoi poate fi în stare să-şi dea via apentru to i. Dacă nu-i poate socoti aşa, nu poate nici să-şi deanimic pentru ei. Şi nici măcar să se roage.
  • 196 Traian Dorz 17. Până când ne vom iubi în chip statornic numai penoi înşine, nu vom căuta niciodată decât folosul nostru. Oricâtă durere şi pagubă ar avea al ii din pricinaaceasta, nouă nu ne va păsa de asta. Dar când ajungem să fim ai lui Hristos şi să avem Du-hul Lui în noi, atunci privim la to i oamenii cu al i ochi, cu ochii lui Hristos. 18. Dacă nu pot suferi totul şi nădăjdui totul, şiacoperi totul, şi crede totul, şi face totul pentru seme-nii mei, să nu bag vină nimănui că n-am o adevărată şi ma-re iubire în inima mea. Căci dacă ar fi aceasta, aş putea. 19. Pentru fiecare dintre noi, Biserica lui Hristoseste comunitatea în care ne-a născut El, întâi din tatăl şidin mama noastră, adică din părin ii noştri trupeşti, şiapoi din Duhul Sfânt şi din Cuvântul Său, adică din pă-rin ii noştri duhovniceşti. Pentru noi, aceasta este Biserica cea adevărată a luiDumnezeu şi aceasta este familia noastră unică. 20. După cum avem numai un Dumnezeu Unic şiVeşnic, – tot aşa le avem şi pe aceste unice şi veşnicecomori singure: părin ii noştri şi familia noastră din El. Fa ă de aceasta trebuie să avem o dragoste unică şiveşnică, fiindcă altele nu ne vor mai fi date, dacă lenesocotim sau le pierdem din nepăsare şi necredin ă. O Doamne, binecuvântează-le pentru noi şi pe noi pentru ele. Amin.
  • Eterna Iubire 197 Dincolo de noaptea Dincolo de noaptea zilei de acum, unde se sfârşeşte capătul de drum, unde încetează timpul numărat, – de-acolo i-ncepe drumu-adevărat! De-acolo vei merge fără zi şi ceas, cale fără zare, drum fără popas, prin cântări de îngeri sau prin iad de fum, prelungindu- i veşnic drumul cel de-acum! Poarta mântuirii stă în fa a ta, încă ai în mână cheia de la ea, – po i s-o laşi închisă, – po i să i-o descui, n-ai să po i da veşnic vină nimănui! Dincolo de clipa asta de acum, azi chiar – po i începe nesfârşitul drum; moartea nu-i un capăt, moartea-i prag de-un pas, după care-ncepe drumul fără ceas!
  • 198 Traian Dorz 27. ALEGEREA HARULUI CERESC 1. Unde este adevărata dragoste, acolo nu se poatesă nu fie şi gelozie. Cine nu este şi gelos pentru ceea ceiubeşte, acela nu iubeşte cu adevărat. Gelozia este neînduplecată, spune Cuvântul Sfânt,ca locuin a mor ilor. Jarul ei este un jar de foc, o flacărăa Domnului (C. Cânt 8, 6). Să fim geloşi pentru familia noastră duhovnicească. 2. Noi, dacă vom avea o adevărată şi fierbinte dra-goste de fra i, vom ine la fră ietatea şi la credin a noas-tră cu o neînduplecată gelozie; nici un gând, nici o umbră, nici o slăbiciune nu vomîngădui să o păteze şi să o slăbească şi nici un străin sau vrăjmaş s-o dezbine. 3. Nici o familie, nici o învă ătură, nici o comoarăde pe pământ nu trebuie să ne poată atrage nici măcar oclipă ochii şi dragostea de la acelea care sunt şi rămânale noastre pe totdeauna.
  • Eterna Iubire 199 Nimic să nu ne pară ca ele nici mai frumoase, niciaşa de pre şi nici aşa adevărate, niciodată. Atunci am avea o adevărată iubire fa ă de fra iinoştri. 4. Ce taină a lui Dumnezeu şi a dragostei Sale estemotivul pentru care i-a ales El tocmai pe aceia pe carei-a ales, şi nu pe al ii? Cine ar putea afla vreodată pentru ce Hristos S-aoprit, dintre to i pescarii de pe malul lacului Ghenizaret,tocmai la cei patru pe care i-a chemat spre a-i faceucenici ai Săi? Şi dintre to i vameşii, la Matei?... Şi dintre to i fariseii, la Saul? Şi dintre to i păcătoşii din vremea noastră, tocmaila noi? O, binecuvântat să fie El şi taina Harului Său! 5. I-a cunoscut Hristos pe to i aceştia mai dinaintede a-i alege că vor fi aşa. Şi de aceea i-a ales. Ochiul unui olar priceput cunoaşte mai dinainte lu-tul din care va putea frământa cu uşurin ă şi va putealucra cu plăc3ere cele mai bune vase pe care le doreşte. 6. Ochiul unui lemnar priceput deosebeşte cu uşu-rin ă, de la început, lemnul bun, sănătos, uşor şi frumos din care să poată lucra bine unealta de care are tre-buin ă. Ştie că nu se va împotrivi, că nu se va crăpa, că nu se va rupe. Nici nu se va schimba sub mâna lui.
  • 200 Traian Dorz Ci se va supune moale şi ascultător, spre a puteascoate din el ceea ce doreşte şi cum doreşte... Şi ştiind mai dinainte, de aceea îl alege. 7. Şi după cum ochiul unui sculptor priceput vedemai dinainte chipul pe care vrea să-l scoată dintr-unbloc de marmură, până nici n-a pus încă dalta şi cio-canul pe ea, – tot aşa, Hristos ne vede ce vom deveni,smerindu-ne sub Mâna Lui puternică (I Ptr 5, 6) şi sub dalta cea binecuvântată a Duhului Sfânt,Care lucrează în noi, cu noi şi pe noi – spre a scoate dinnoi chipul cel nou şi sfânt al lui Hristos, în veşnica şitot mai frumoasa devenire (I In 3, 2). Trebuie numai să fie înlăturat din noi şi de pe noiceea ce ne acoperă făptura cea nouă, de nu se poate încăarăta în toată frumuse ea ei. 8. Iar când acest balast, când aceste rămăşi e împo-vărătoare vor fi înlăturate, – ce statui cereşti vor ieşi lalumină din fiin a noastră în devenire... În continuă şi mereu mai desăvârşită împlinire, – după Marele nostru Model, Iisus Hristos, al CăruiChip Slăvit trebuie să ajungem odată să-l arătăm pânăla câtă frumuse e şi strălucire vom putea să ne ridicăm,prin Lucrarea Duhului Sfânt, spre a I-l înfă işa Tatăluinostru Ceresc, spre bucuria Lui... 9. Pentru aceasta ne-a ales Domnul şi Mântuitorulnostru Iisus. O, dacă am fi cât mai vrednici cu to ii! O, dacă ne-am supune noi to i deplin Duhului Sfânt,
  • Eterna Iubire 201ca El să poată lucra în noi, după toată slava Sa, chipulCeresc al lui Iisus, cât mai frumos şi mai sfânt... 10. Da, Dumnezeu ne-a rânduit să mergem... şi să aducem roadă şi roada noastră să rămână... Fiindcă pentru aceea ne-a chemat în Lucrarea Luişi ne-a trimis... ...Pentru faptele bune pe care le-a pregătit El maidinainte, ca noi să umblăm în ele (Ef 2, 10). Să ne dăm toate silin ele să-I împlinim dorin a Luifericită. 11. Porunca este legea care nu iartă şi este autoritate care nu se discută, şi este dreptar care nu se schimbă. Porunca iubirii este sfântă şi eternă, fiindcă estesingura poruncă a Singurului Dumnezeu. Toate celelalte porunci de până la aceasta au fost şisunt cuprinse şi anulate de aceasta. Fiindcă au fost şi sunt depăşite de ea în mărime, în dreptate, în frumuse e, în toate. 12. Cum nu se mai văd micile şăn ule e de apăcând se revarsă o mare de ape acoperind totul, ci suntcuprinse şi întrecute toate nespus mai mult, tot aşa sunt întrecute toate poruncile tuturor celorcare au fost înainte de Iisus, în această unică şi dumne-zeiască poruncă, adâncă şi largă: Iubi i-vă!
  • 202 Traian Dorz 13. Cum nu se mai văd stelele când apare soarele,oricât de multe şi de frumoase au fost noaptea, ci toate sunt cuprinse şi întrecute de lumina luistrălucitoare, tot aşa, fără să dispară, dar fără să se mai vadă, suntcuprinse toate poruncile de mai înainte de această sfân-tă poruncă a iubirii, în plinătatea ei strălucitoare şi fierbinte. 14. În iubire se cuprinde şi se pierde Moise, rămasundeva acoperit şi întrecut nespus de mult, cu toate fru-moasele lui înăl imi, cu toate depăşitele lui porunci. În iubire se cuprind toate învă ăturile tuturor învă- a ilor. Toată în elepciunea tuturor filosofilor. Toate legile şi sfaturile tuturor moraliştilor din toa-te timpurile, din toate neamurile şi din toate sistemele. 15. Porunca iubirii este toate acestea, dar nemărgi-nit mai mult ca toate ele! Căci oamenii au mers împingând spre desăvârşirede jos în sus marginile cunoaşterii lor până unde au pu-tut ei cu mărginitele lor puteri omeneşti. Dar Hristos, Dumnezeu fiind, venind spre noi deSus în jos, a adus spre cunoaşterea noastră, din nemăr-ginita Lui Lumină, hotarele fericirii până la înăl imea lacare numai dacă ne întindem ridicându-ne pe vârfuri oputem ajunge...
  • Eterna Iubire 203 16. Voi, to i cei care n-a i călca întru nimic o po-runcă a lui Moise sau a vreunui prooroc mai vechi saumai nou, – nu vă teme i voi să nu ine i seama de poruncaunică şi veşnică a Dumnezeului Unic şi Veşnic? 17. Rugăciunile credincioşilor buni îi cuprind peto i oamenii: ei cer pacea întregii lumi... ei imploră iertarea tuturor oamenilor, ei mijlocesc pentru unitatea şi bunăvoin a dintretoate sufletele, ei stăruie pentru via a, sănătatea şi în elepciunea tu-turor conducătorilor şi păstorilor poporului lor şi a po-poarelor lumii. Pentru pacea şi bunăstarea veşnică a patriei lor... Cât de frumoase şi de necesare sunt rugăciunilecelor mai buni oameni! 18. În propovăduirea vorbită şi scrisă a bunilor cre-dincioşi, prin învă ătura şi credin a lor în Domnul IisusHristos, ei sfătuiesc şi îndrumă, şi înva ă pe to i oamenii, căutând să le trezească tuturor oamenilor o conşti-in ă sănătoasă a datoriei, a răspunderii, a misiunii uma-ne pe care o au, spre realizarea unor societă i demne, cinstite, mo-rale, vrednice şi fericite, în care fiecare om să-şi simtă fra i pe to i ceilal ioameni şi to i oamenii să-l simtă pe el frate.
  • 204 Traian Dorz 19. Sub denumirea de „lume”, Cuvântul lui Dum-nezeu deosebeşte două în elesuri: când spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lu-mea” (In 3, 16), – „lumea” asta are în elesul de ome-nirea întreagă, cu tot ce este via ă şi mişcare în Univers; când spune: „Nu iubi i lumea” (I In 2, 15), – „lu-mea” are în elesul de păcat şi de stricăciune. 20. Pocăin a este o Taină, fiindcă este o lucrarecerească pe care o face Duhul Sfânt, adică Puterea luiDumnezeu împreună cu Apa cea Vie şi Sfântă care esteCuvântul lui Dumnezeu. Iar rodul viu şi sfânt al acestora este naşterea noas-tră din nou pentru Împără ia lui Dumnezeu, omul nostrucel duhovnicesc. Împără ia lui Dumnezeu, cu adevărat, nu o vomputea nici vedea şi nici moşteni niciodată şi nici uniidacă nu ne vom naşte din nou, aşa cum este scris (In3, 3-5). O, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne pe to i părtaşi naş-terii din nou. Amin.
  • Eterna Iubire 205 28. SUPUNEREA ÎN LUCRARE 1. Când cei credincioşi acum făceau răul la fel cucei lumeşti şi chiar împotriva lor, lumea nu-i ura chiaratât de mult ca acum, când nu numai că nu doresc să lefacă nici un rău, dar caută să le facă tot binele ce l-arputea. Cauza este că duhul lumesc, duhul satanic, vrăjmaşal lui Hristos, care lucrează în cei care sunt pe caleapierzării (I Cor 1, 18), umblă să nimicească tot ce este al lui Hristos. 2. Să nu vă mira i şi să nu vă întrista i voi, caresunte i ai Domnului Iisus, fiindcă duhul Sodomei dincare a i ieşit, din robia căruia a i scăpat şi contra căruiavoi lupta i, vă mai atacă. Să nu vă mira i, ci să vă bucura i şi să-L slăvi i peDomnul pentru aceasta. Lupta i şi lucra i să vă păstra i cura i, ca cel rău sănu mai aibă nimic în voi, cum n-a avut în Domnulvostru, – şi atunci nu vă mai teme i de nimic. Voi ve i fi biruitori.
  • 206 Traian Dorz 3. N-a fost niciodată Biserica şi Adunarea luiHristos fără autoritatea de care to i sunt obliga i să as-culte. Acolo unde nu este o ascultare din inimă şi o su-punere fră ească din convingere, – acolo nu multă vre-me va fi adunare. În curând va fi o adunătură, apoi o ruină, apoi o ruşine. 4. Acolo unde oricine vrea înva ă orice vrea, fărăsă ină seama că este dator să se supună unei rânduieli,unei îndrumări, unei supravegheri, – acolo în curând va ajunge un pustiu şi un haosdin tot, o debandadă şi o anarhie a tuturora împotrivatuturor. 5. Acolo unde începe să se arate neascultarea înLucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai dispre uit. Voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorită şi lucrarea satanei este cea mai ruşinoasă. Vai de cei care ajung aşa. 6. Cine nu se supune fra ilor mai mari şi îndru-mătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu ungând şi cu o inimă curată şi împreună la înaintareaEvangheliei, – acela Domnului nu se supune. Cine dispre uieşte cuvântul fra ilor, acela să ştie căCuvântul Sfânt al lui Dumnezeu îl dispre uieşte. Şi cine face astfel, să fie sigur că va fi osândit de
  • Eterna Iubire 207Însuşi Cuvântul care osândeşte hotărât toate acestenesupuneri. 7. Când începe să slăbească ascultarea de fra i,atunci este semnul cel mai neliniştitor. Acolo în curând vor începe luptele, judecă ile şicăderile, acolo în curând vor urma împrăştierea, ruinarea, ni-micirea, acolo sunt totdeauna urmările şi pedeapsa neas-cultării. Oriunde se arată şi lucrează neascultarea – aşa seîntâmplă. 8. Vai de cei ce nu ascultă de părin ii lor duhov-niceşti. Vai de cei ce nu ascultă de fra ii lor mai mari. Vai de familiile celor neascultători unii de al ii şivai de sfârşitul lor. Şi de acel de-acuma şi mai ales de cel veşnic. 9. Cei cu adevărat credincioşi, pe de o parte, vor fiprigoni i de lume, aşa cum şi Domnul Iisus a fost pri-gonit, iar pe de altă parte vor avea de suferit mult şi dinpricina acelora dintre ai lor care, fiindcă nu ascultă deCuvântul lui Dumnezeu, nu vor vrea să asculte nici decuvântul lor. 10. O, în ce stare grea se găsesc adesea lucrătoriiDomnului!...
  • 208 Traian Dorz În fa a vrăjmaşului, ei apar ca îndrumătorii Lucrăriilui Hristos, iar din pricina asta ei sunt mereu inta tuturor să-ge ilor arzătoare ale celui rău. Şi toată ura satanei serevarsă peste ei: nu numai că pentru toate izbânzileDomnului sunt pizmui i de duhurile răută ii, – ci şi pentru toate înfrângerile iadului sunt făcu ivinova i tot ei. Pentru to i cei ce fac vreun bine, – ei sunt vinova i; pentru cei care fac vreun rău, tot ei sunt traşi larăspundere. 11. În fa a fra ilor, adesea, aleşii Domnului suntcritica i cu asprime sau li se tăgăduieşte autoritatea, iar în fa a lumii ei sunt privi i ca răspunzători pen-tru tot. Cuvintele de multe ori le sunt răstălmăcite, iar gân-durile le sunt judecate cu rea-voin ă. O, cât de mult rău pot să facă cei neascultători ce-lor ascultători, cei vicleni celor sinceri şi cei fireşti celor duhovniceşti din Lucrarea luiDumnezeu! 12. Cei neascultători din Lucrarea Domnului suntpoate mai vinova i ca şi prigonitorii fra ilor. Pentru că ei fac răul dinăuntrul Lucrării Evan-gheliei. Mult mai mult rău decât pot face vrăjmaşii dinafară. Vrăjmaşii, prin prigonire, unesc credin a fra ilor, leaprind iubirea şi le măresc unitatea,
  • Eterna Iubire 209 – dar neascultătorii şi îndărătnicii dărâmă şi nimi-cesc toate acestea, făcând răul cel mai mare dinăuntru. 13. Sfin ii Apostoli ai Domnului au avut nespusmai multe necazuri din pricina tulburărilor dinăuntrudecât din pricina răufăcătorilor din afară. Fiindcă cei din afară erau străini şi erau departe, dar cei dinăuntru erau aci – şi erau fra i. 14. Prigonitorii se pornesc adesea împotriva fra ilornumai când sunt a â a i de fra ii lepăda i, care îi pârăscşi-i duşmănesc pe fra i. Prigonitorii din afară sunt stră-ini şi sunt mai departe, neştiind de toate, dar prigonitorii dinăuntru sunt din mijlocul nos-tru... Cunosc totul şi ştiu cum să ne lovească şi cum săne străpungă. Ce îngrozitoare unelte ale satanei sunt fra ii lepă-da i şi vânzători! 15. Cei căzu i dintre fra i, pentru orice păcat al lorgăsesc acoperire de versete şi pentru orice rău îşi găsescjustificări. Pentru orice merit al altora găsesc cuvinte de dis-pre , cu oricine s-ar măsura, ei se găsesc pe ei înşişi tot-deauna mai înal i, totdeauna mai buni, totdeauna maivrednici, mai în elep i, mai mari... iar altora le inventează numai defăimări. Prin aceasta îl po i cunoaşte pe cel căzut. 16. Din vicleşug şi din prefăcătorie, cei nesupuşivorbesc,
  • 210 Traian Dorz sfătuiesc şi predică altora despre iubire şi despreascultare, dar via a lor este cea mai păgubitoare şi mai ruşi-noasă dovadă împotriva Lucrării fră eşti şi împotriva atot ce spun cu gurile lor fă arnice. 17. Cei ce trăiesc în felurite păcate dau păcatelorlor alte nume. Lenevia o numesc lepădare de cele pământeşti, rătăcirea o numesc adevăr, nespălarea o numesc smerenie, luxul – superiori-tate, linguşirea o numesc dragoste, desfrânarea – dis-trac ie. Pentru ca numele lor adevărat să nu-i împiedice ale face. 18. Cei neascultători, având când o învă ătură, cândalta, umblă când într-o parte, când în alta, când într-un fel, când în altul, vorbesc şi fac când aşa, când altfel... Când o iau într-o parte, sar peste margine. Când se pomenesc că umblă prin gropi, o iau iarăşiîn partea cealaltă, tot aşa. Şi astfel niciodată nu merg pe drumul de mijloc, pelinia sănătoasă şi dreaptă. Aceştia vor sfârşi în prăpastia veşnică. 19. Cei nestatornici, câteodată şi câte unii, se tre-zesc că prea au luat-o razna iar şi devin, din nişte sec-tari fanatici, nişte necru ători formalişti, habotnici, totaşa de înrăi i.
  • Eterna Iubire 211 Şi, după cum înainte tunau şi fulgerau împotrivacelor care nu fuseseră ca ei, – acum fac iarăşi aşa îm-potriva acelora care fac tocmai cum făcuseră ei cevamai înainte. Ce să mai zici despre astfel de oameni? Să nu nelase Dumnezeu să ajungem aşa! 20. Când inima şi conştiin a celor nestatornici îimustră câteodată, ei, spre a-şi înăbuşi mustrările cuge-tului, îşi caută în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeuversete al căror în eles l-ar putea lă i şi întinde, ca să-şiacopere cu el urâ enia păcatelor de care ei nu vor să sedespartă şi nici să se pocăiască într-adevăr. Ce grozav, să cau i îndreptă iri pentru păcat chiarîn Cuvântul lui Dumnezeu! Doamne, trezeşte-i până nu vor fi în foc. Amin. * * * Cuvinte în elepte Ce e soarele în lume este bunătatea-n via ă, ea-i căldură şi lumină şi în suflet, şi pe fa ă.
  • 212 Traian Dorz sus Bucura i-vă, suspine... Bucura i-vă, suspine, când pute i aduce o via ă de ruine, spre-a-nvia la Cruce. Veseleşte-te pe lume, lacrimă curată, când aduci o rugăciune binecuvântată. Bucură-te, fericită noapte-ntunecoasă, când pe lumea chinuită naşti o zi frumoasă. Bucură-te, mamă bună, varsă plâns fierbinte când pe lumea cea nebună creşti un fiu cuminte. Bucură-te, suferin ă, când, cu jertfe-amare, într-un veac de necredin ă, nal i un suflet mare. Veseleşte-te, durere, când pe fa a gliei pregăteşti pentru-nviere fiii Veşniciei.
  • Eterna Iubire 213 29. DEZVINOVĂ IRI ÎNVINUITOARE 1. Cred că, dintre toate păcatele mari pe care lepoate face un om căzut din Duhul lui Hristos, cel maimare păcat este acela că atunci când face răul cautădezvinovă iri pentru răul său chiar în Cuvintele luiDumnezeu. 2. În felul acesta, omul umblă să-L facă numai peDumnezeu vinovat de neascultarea lui. Caută să-şi arunce vina sa asupra Cuvântului dum-nezeiesc. Ca şi cum tocmai de aceea ar face aşa cum face,fiindcă „vrea să împlinească ceea ce este scris” – aşa seîndreptă esc ei. Cum să nu fie blestema i şi osândi i astfel deoameni? Cum să nu fie vai de acela care, în loc de pocăin ăşi de îndreptare, caută versete prin care să se dezvi-novă ească, şi nu să se îndrepte?
  • 214 Traian Dorz 3. Nici o putere de pe lume, în afară de Cuvântul şiharul lui Hristos, nu-l poate face pe nimeni să-şi pă-răsească păcatul şi să devină un om nou, cinstit, vrednicşi bun. Nici o putere de pe lume nu-l poate ine pe cinevacurat lângă Hristos, în ascultare de fra i, decât acestea: Cuvântul luiDumnezeu, Rugăciunea şi Dragostea fră ească. 4. Dacă pe un suflet nu-l mai leagă de Hristos dra-gostea, dacă nu-l îndeamnă cu evlavie la sfin irea vie iiCuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi dacă nu-l in în unitatea şi ascultarea fră eascărugăciunea şi lacrimile, – atunci ce legi l-ar mai putea obliga la aceasta? 5. Cine, din afară, l-ar mai putea sili pe cinevasă fie credincios adevărat în învă ătura şi fră ietatealui, dacă puterile Duhului Sfânt nu-l silesc din lăun-trul său? Nimic nu-l mai poate ine din afară pe cine nu-l ine nimic din lăuntrul său. 6. În Lucrarea şi Biserica Domnului au venit şi vinmul i, – dar de rămas n-au rămas decât acei care au fostlega i de Hristos şi de fra i nu prin porunci şi prin legidin afară, ci prin porunca dragostei şi prin legea la-crimilor din lăuntrul lor.
  • Eterna Iubire 215 7. Acest adevăr poate că este şi explica ia pentru ceDomnul a lăsat Lucrarea Oastei Lui, timp îndelungat,fără statute şi fără regulamente scrise. Fără dispozi ii care să fixeze obliga ii şi tipare cuporunci şi obliga ii. Căci acestea, oricât ar fi de calde şi de largi, nu-lpot, numai ele, încălzi pe cel rece. Nici lărgi pe cel îngust. Nici învia pe cel mort. 8. Dar a lăsat Hristos, pe totdeauna şi tuturor alorSăi, porunca şi condi ia dragostei, a ascultării şi a lacri-milor. Acestea, când sunt aşa cum trebuie să fie, înlo-cuiesc nespus mai desăvârşit orice legi şi orice regula-ment. O, ce bine le vede acestea cel treaz şi ce adânc le simte cel curat, şi ce desăvârşit le împlineşte cel ascultător! 9. În felul acesta, Dumnezeu Însuşi alege pe oricineîl vede El că este vrednic şi înal ă pe oricine crede El că este smerit, şi laudă pe acela pe care îl vede El că nici nu segândeşte la nici o laudă, lucrând în smerenia inimii salecu Dumnezeul său. Aşa se aleg şi se dovedesc cei care Îl iubesc peHristos cu adevărat – şi se urăsc pe ei înşişi şi aşa se aleg şi se dovedesc şi cei care Îl urăsc peIisus şi se iubesc numai pe ei înşişi.
  • 216 Traian Dorz 10. Cu cât a pătruns cineva mai adânc în Cuvântullui Hristos sau mai sus printre fra i, cu atâta va fi mai mare datoria ascultării lui deDomnul şi a iubirii de fra ii săi. Cu cât cineva a fost mai ales înaintea lui Dumne-zeu şi s-a bucurat de mai multă faimă printre oameni şi cu cât el însuşi a fost ajutat sau înăl at, sau iz-băvit în chip mai minunat decât al ii, cu atâta e mai cutremurătoare răspunderea lui, dacănu ine seama de aceste datorii: a ascultării de Dumnezeu şi a iubirii de fra i. 11. Nu se poate zugrăvi în cuvinte cât de mult răuşi cât de multă durere au adus Lucrării lui Dumnezeuunii dintre nelegiui ii zişi „misionari”. Care, şi după ceau căzut în felurite curse ale diavolului, totuşi nu în-cetează să trăiască în păcat, dar nici nu încetează să meargă în „misiune”. 12. La adăpostul unui nume pe care şi l-au făcutcunoscut nu printr-o trăire sfântă, ci prin vorbiri multeşi prefăcute, unii merg mereu pe la al ii nu după câş-tigul lui Hristos, ci după câştigul lor. La adăpostul neştiin ei fra ilor, ei umblă când launii, când la al ii, urmărind câştigul şi urmărind strică-ciunea, îngreunându-şi tot mai mult sufletele cu oosândă veşnică. Ce bine ar fi dacă nu i-ar mai primi şi nu i-ar maiurma nimeni!
  • Eterna Iubire 217 13. Lumea este mare, neştiutori şi lesne-crezătorisunt destui, iar „misionarii” aceştia mincinoşi ştiu săplângă, să se roage, să cânte şi să se laude destul de fă- arnic, spre a putea fi crezu i şi „ajuta i”. 14. În vremile de strâmtorare, „misionarii” fă arnicise ascund, fiindcă la suferin ă nu se înghesuie. Dar îndată ce iese iarăşi soarele şi se vede drumuliarăşi uşor şi slobod, ei ies din bârloagele lor şi umblădin nou cu sacul pe la semănăturile altora şi cu pălăriape la uşi. 15. Nu primi i niciodată pe cine nu-l cunoaşte ibine că este un frate adevărat, un suflet cinstit, un omcurat. Şi nu vă da i câştigul cinstit cuiva care umblă cuvicleană cerşetorie „fră ească”, nelucrând cu mâinile lui(II Tes 3,10-15). Da, credincioşii Domnului trebuie să fie buni şidarnici, după porunca Domnului, dar nu trebuie să fieproşti şi lesne-crezători. De la bunătate însă, până la prostie, e numai unpas. Dar omul lui Dumnezeu nu trebuie să facă acestpas niciodată. 16. Ura – împotriva oricui ar fi ea – este un lucruosândit, un păcat de moarte, o patimă satanică. Pe oricine ai urî, faci un mare păcat. CuvântulSfânt spune că ura este o crimă. Şi oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş (I In3, 15).
  • 218 Traian Dorz 17. Oricât de rău ar fi un om, şi el are drept la milăşi la via ă, iar nu la ură şi la moarte. Tot ce facem pentru un om trebuie să pornească dela milă şi de la iubire spre via a şi mântuirea lui, nu de la ură şi răzbunare spre moartea sa. 18. Singur Domnul Iisus ne-a învă at iubirea de to ioamenii, până chiar şi de vrăjmaşii noştri; iar ura denimeni, ci numai fa ă de păcat. Singur Hristos Domnul nostru ne-a făcut în stare sănu urâm pe nici un om, nici chiar pe vrăjmaşii noştri,care ne-ar fi făcut cel mai mare rău. Să urâm numai păcatul omului, dar nu pe om în-suşi. 19. Numai singur păcatul este vrăjmaşul adevăratal omului, vrăjmaşul care îl a â ă pe om contra omului, vrăjmaşul care îl face pe om lacom de bunul altuiom, de banul, de haina, de pâinea, de so ia sau de arasemenului său. Căci din lăcomia după bunurile altuia ies tot felulde păcate cu care oamenii se ucid, se nedreptă esc, sechinuiesc unii pe al ii mai necru ător, mai sălbatic şimai turbat decât fiarele unei păduri. Iată pentru ce luptăm noi: pentru nimicirea păca-tului. Iată împotriva cui trebuie să luptăm noi, cei dinOastea lui Iisus.
  • Eterna Iubire 219 20. Ne vom ruga şi vom lupta până la capăt pentrunimicirea păcatului – vrăjmaşul vie ii omului, al feri-cirii omului, al luminii, al bucuriei, al muncii şi al o-dihnei omului: păcatul. Ne vom ruga şi ne vom lupta contra păcatului pânăcând Domnul Iisus îl va nimici definitiv, cu suflarea gu-rii Sale, adică cu Cuvântul Adevărului, iubirii şi în elepciu-nii Lui. Doamne Iisuse, adu cât mai curând ziua aceasta. Amin. * * * Cuvinte în elepte Bunătate e cununa sfintelor virtu i creştine, cine n-are bunătate n-are Duhul Sfânt în sine. * Temelia unei case fericite şi curate este neclintită numai cât va sta prin bunătate.
  • 220 Traian Dorz 30. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT 1. Lucrarea Duhului Sfânt este mărturisirea Dom-nului Iisus, lucrarea Aceluia pe Care Mântuitorul nostru – plinde dragostea şi de grija Lui milostivă fa ă de orfanii Săicând i-a lăsat pe pământ cu cea mai sfântă poruncă: să iubească, şi cu cea mai nevinovată armă: iubirea –, le-a făgăduit acestora că li-L va trimite ca Spriji-nitor, ca Ocrotitor şi Mângâietor în această dumneze-iască luptă şi în această zdrobitoare muncă. Şi iată că oriunde este Duhul Sfânt, aceasta va fi şiLucrarea Lui: mărturisirea despre Hristos împreună cumărturisitorii trimişi de El. 2. Da, Lucrarea adevărată a Duhului Sfânt este şiva fi mărturisirea despre Jertfa Domnului Hristos şidespre puterea Sângelui Său răscumpărător, despre Harul Său mântuitor şi despre dragostea Luiiertătoare,
  • Eterna Iubire 221 despre Cuvântul Lui adevărat şi despre dreapta Luiînvă ătură, despre unica Lui credin ă şi despre unica Lui po-runcă, despre unicul Său Har câştigat nouă prin Crucea şiprin Învierea Sa. Da, aceasta mărturiseşte Duhul Sfânt. Şi cine nu mărturiseşte tot aşa nu-L are. 3. Primul cuvânt cu care Sfântul Apostol Petru seadresează mul imii este acesta: „...Iisus Cel adeverit de Dumnezeu înainteavoastră... Iisus Cel dat în mâinile voastre... Iisus, Iisus, Dumnezeul Cel Înviat... Iisus, – noi to i suntem martorii Lui. Iisus Cel înăl at acum Domn şi Hristos în Cer. Iisus, Iisus – în nimeni altul să şti i că nu este mân-tuire, decât în acest Iisus. Iisus, căci nu mai este sub cer alt nume dat oame-nilor în Care să fim mântui i, decât Iisus. Iisus... Iisus... Iisus” Iisus Singur. Numai El. Totul. Aceasta este mărturisirea Duhul Sfânt. Şi aceasta a rămas şi va rămâne până în veci. 4. Orice om care se laudă că-L are pe Duhul Sfânt,dar nu-L cunoaşte pe Hristos şi nu-I mărturiseşte pu-ternic Jertfa Lui, nici puterea Învierii şi a înnoirii Sale,
  • 222 Traian Dorz nici părtăşia la suferin ele Lui, nici asemănarea cu moartea Lui în toată umblareasa adânc lăuntrică şi puternic lucrătoare, acela este un mincinos. Acela nu-L are pe Duhul Sfânt. Acela nu-L cunoaşte pe Hristos. Acela Îl huleşte pe Dumnezeu. 5. Iar dacă în afară, un astfel de suflet înşelat şi în-şelător are totuşi manifestări neobişnuite, – acelea nusunt lucrări ale Duhului Sfânt, ci sunt manifestările nefericite şi îngrozitoare alealtor duhuri, în stăpânirea cărora Dumnezeu îi lasă săcadă numai pe acei care nu doresc cu smerenie lauda luiDumnezeu. Ci caută cu ascunsă sau văzută trufie lauda lorînşişi. 6. Pe acei care nu doresc câştigul lui Hristos, ci îşiurmăresc numai scopul lor – câştigul firesc –, Dum-nezeu îi lasă pradă duhurilor false. În robia aceasta ajung acei care nu păstrează dra-gostea adevărului, adică ascultarea de învă ătura şipărtăşia cu fra ii (II Tes 2, 10-12). Dumnezeu să ne ferească de astfel de duhuri. Şi săne dea Duhul Său Sfânt, Care nu mărturiseşte nimicaltceva decât pe Iisus, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta (ICor 2, 2). 7. Datoria trimişilor lui Hristos a fost, este şi va fi
  • Eterna Iubire 223pe totdeauna să se unească cu mărturisirea DuhuluiSfânt, spre Vestirea lui Hristos şi spre răspândirea E-vangheliei Sale. Tot ce aveau apostolii de făcut era să se lase um-plu i de Duhul Sfânt în toată vestirea lor, să trăiască în roadele Duhului Sfânt şi să-L propovăduiască pe Hristos prin cuvintele,prin puterea şi prin lucrarea Duhului Sfânt. 8. Când, prin ascultarea de voia lui Dumnezeu, co-piii Domnului s-au rugat şi au cerut revărsarea şi pri-mirea Duhului Sfânt, Duhul Care de la Tatăl purcedea,iar de la Hristos era trimis, [El] i-a umplut totdeauna delumină, de căldură şi de putere. Lumină în cunoaşterea tainelor lui Hristos, căldură în dragostea din Hristos şi putere în mărturisirea pentru Hristos. Acestea sunt singurele, dar puternicele dovezi aleDuhului Sfânt. 9. Iată, aceasta este dovada şi semnul că cinevaeste un adevărat om plin de Duhul Sfânt: acela va măr-turisi totdeauna pe Hristos în aceste trei feluri: prin lu-mină, prin căldură şi prin putere. Iar mărturisirea aceluia va fi întotdeauna tot aşacum a fost şi cum este a Duhului Sfânt, adică luminoa-să, caldă şi puternică, – prin în elepciune, prin iubire şi prin roade. 10. Abia când le va avea pe acestea, omul va în-cepe să fie un adevărat mărturisitor al lui Hristos,
  • 224 Traian Dorz iar Duhul Sfânt va fi un puternic înso itor al său, cumereu alte noi dovezi de putere, de iubire şi de în e-lepciune. Prin această mărturisire, Hristos va fi vestit cuvrednicie. Duhul Sfânt, ascultat şi purtat cu roade, iar Tatăl va fi slăvit şi închinat cu cinste. 11. Duhul Sfânt ne înva ă şi ne cere ca tot ce facempentru Domnul Iisus să fie făcut la timp, curajos, atent,curat, deplin şi limpede, nici mai mult, dar nici mai pu in decât ne cere El, nici mai devreme, dar nici mai târziu decâttrebuie, nici mai grăbit, dar nici mai încet decât se cuvine; şi numai cine face aşa este un vas al DuhuluiSfânt. 12. Dacă suntem cu adevărat nişte chema i ai Ta-tălui şi nişte trimişi ai Duhului Sfânt, – atunci vom pune o grijă sfântă în tot ce facem,pentru ca prin toate faptele noastre să fie cinstit şi vestitîn fa a lumii Domnul Iisus Hristos. 13. În fiecare clipă prezentă, Domnul Iisus ni seînfă işează prin Duhul Sfânt ascuns sub fapta bună pecare trebuie să o facem sau sub suferin a pe care trebuie s-o îndurăm, sau sub mărturisirea pe care trebuie să o împlinim, sau sub semenul pe care trebuie să-l ajutăm;
  • Eterna Iubire 225 – şi numai dacă facem aceasta cu bucurie, dintoată inima, noi suntem cu adevărat purtători de Du-hul Sfânt. 14. Dacă Dumnezeu i-a pregătit o adunare fră eas-că sau un prilej de propovăduire, trebuie să spui Cuvân-tul lui Hristos cu înflăcărarea Duhului Sfânt, întocmaicum este şi scris de El, fără să mai adaugi ori să sco i, după capul sau in-teresul tău, nimic din el. Ci limpede şi desluşit, ca să-lpoată în elege to i. 15. Dacă Dumnezeu a pregătit o rugăciune ca s-oînal i spre El sau o jertfă ca s-o împlineşti, sau o dărnicie ca s-o aduci, sau un bolnav ca să-l îngrijeşti, sau un so aspru pe care să-l iubeşti şi să-l ascul i, sau o boală pe care s-o suferi, sau o lucrare în care să osteneşti, – în toate acestea, în chiar toate trebuie să fii plinde Duhul Sfânt, împlinindu-le întocmai cum le-ar îm-plini Iisus dacă ar fi în locul tău. Aceasta va fi dovada că ai Duhul Sfânt. 16. Când sfin ii scriitori ai Bibliei au fost puşi deDuhul Sfânt să scrie Cuvintele lui Dumnezeu, ei aupus atâta grijă în tot ce făceau, încât n-au uitat şi n-augreşit în nici o virgulă şi în nici un punct al SfintelorScripturi.
  • 226 Traian Dorz Tot ce trebuia făcut, ei au făcut întocmai, fără să lescape nimic, fără să schimbe nimic, fără să strice nimic. Şi oricine are pe Duhul Sfânt aşa va căuta şi el săfacă. 17. Respectul evlavios fa ă de tot Cuvântul luiDumnezeu şi fa ă de to i credincioşii Domnului Iisus, şi fa ă de toate lucrurile sfinte ale tuturor credin-cioşilor este încă o dovadă puternică a oricui are peDuhul Sfânt. Evlavia este şi ea o cerin ă fără de care unsuflet nu poate intra în împără ia Duhului Sfânt, nici nupoate face parte din Lucrarea Lui. 18. După coajă ştii să pre uieşti miezul şi dupăfaptele din afară vezi credin a din inima omului. După învă ătura şi după roadele cuiva pre uieştiduhul lui şi după felul cum spune cineva pre uieşti cespune el. 19. Dacă vrem cu adevărat să facem binele, atuncitrebuie să-l şi facem în felul cel mai frumos, cel maicurat şi cel mai iubitor. Duhul Sfânt ne înva ă toate lucrurile, dar şi cum sălucrăm. Cine nu face aşa, acela nu-L are pe Duhul Sfânt,fiindcă Duhul este întâi lumină, apoi putere. Adică întâiîn elepciune şi apoi faptă. 20. O, Doamne şi Dumnezeul nostru, Duhule Sfinte,Te rugăm, luminează-ne, ca să Te cunoaştem pe Tinedintre multele duhuri false care se prefac că eşti Tu
  • Eterna Iubire 227 şi ajută-ne ca să ştim bine deosebi ce este din Tineşi ce nu, şi să-i ştim cunoaşte bine pe trimişii Tăi şi lucrărileTale din cei ai duhurilor înşelătoare, care bântuiescacum pretutindeni. Ajută-ne să umblăm totdeauna în sinceritate şi însmerenie, ca să ne po i călăuzi numai în adevăr şi să nepo i păstra numai în dragoste. Căci în acestea două eşti Tu. Slavă veşnică ie, Marele nostru Dumnezeu: Tatăl,Fiul şi Sfântul Duh. Amin. * * * Cuvinte în elepte Când te nal i prin bunătate spre sfin enie şi har, dărnicia ta e jertfă, rugăciunea ta-i altar şi fiin a ta întreagă este-un templu-adevărat unde Numele Cel Veşnic este binecuvântat. * Pre uieşte bunătatea după-a inimii căldură şi după-al sim irii freamăt, – nu pe vorbele din gură.
  • 228 Traian Dorz Am străbătut oceanul... ocea Am străbătut oceanul acestei vie i de-un ceas şi atâtea dragi inuturi în urmă mi-au rămas, pe lângă-atâtea ărmuri frumoase-am petrecut... – dar ca o umbră-s toate acum dacă-au trecut. Ce cântec de ispite m-a încercat ades, ce neguri mi-au stins zarea, să nu mai ştiu să ies, ce năluciri, să-mi schimbe cuvântul ce l-am spus, – dar ca o umbră-s toate acuma când s-au dus. Au fost şi nop i cu valuri cât mun ii uriaşi, cu urlete de vânturi şi negri nori vrăjmaşi şi sute de primejdii am înfruntat temut... – dar ca o umbră-s toate acum, dac-au trecut. ...Şi astăzi – iată zorii, furtuna mi-a-ncetat, în zare, iată ărmul atât de mult căutat, corabia voioasă mi-o-ndrum-un heruvim, – Ierusalime dulce, deschide-te! Sosim!
  • Eterna Iubire 229 Slăvit să fie Domnul, căci El ne-a dăruit lumina şi-ajutorul s-ajungem la… …SFÂRŞIT!
  • 230 Traian Dorz CUPRINS Eterna Iubire... ..................................................... 5În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........... 7 Dragostea adevărată ............................................ 8 1. Inima şi mintea .................................................... 9 2. Iubirea şi nădejdea ............................................ 15 Peste Golgota-i tăcere .......................................... 22 3. Răbdarea şi în elegerea ..................................... 24 4. Înştiin area şi împlinirea .................................. 31 Ce dulce e minunea ............................................ 37 5. A spune şi a face ................................................ 38 6. Ştiin a şi fapta .................................................... 44 O, Preaiubitul meu... ............................................ 49 7. Trimisul şi vânzătorul ....................................... 50 8. Prilejurile de poticnire ...................................... 56 Ce minuna i sunt ochii... ....................................... 63 9. Cutremura i-vă şi nu păcătui i ......................... 6410. Un gând rău ....................................................... 70 Trece vara... .......................................................... 7711. A crede adevărul ................................................ 7812. Noutatea iubirii .................................................. 86
  • Eterna Iubire 231 Bine-ai venit! ...................................................... 9213. Hristos şi bunurile lumii ................................... 9314. Inima şi Împără ia Domnului ......................... 100 De unde, – spre unde? ...................................... 10715. Micimea noastră omenească ........................... 10816. Să-L arătăm pe Tatăl ...................................... 114 Vine noaptea! ................................................... 12117. A crede în Iisus Hristos ................................... 12218. Ce este adevărul ............................................... 129 Vai ie, Betsaida... ............................................ 13619. Timpul şi veşnicia ............................................ 13720. Să strângem Cuvântul ..................................... 145 O, strălucită ară... ............................................. 15221. Duhul Sfânt, Mângâietorul ............................. 15322. Profe iile şi împlinirea lor ............................... 160 Pe uli ele lumii ................................................. 16823. Via a din Hristos .............................................. 16924. Purtătorii Cuvântului ..................................... 176 Veni i, suflete chemate ...................................... 18325. Împăcarea cu Dumnezeu ................................ 18526. Iubirea împlinitoare ........................................ 191 Dincolo de noaptea .......................................... 19727. Alegerea harului ceresc ................................... 19828. Supunerea în Lucrare ..................................... 205 Bucura i-vă, suspine... .........................................21229. Dezvinovă iri învinuitoare .............................. 21330. Lucrarea Duhului Sfânt .................................. 220 Am străbătut oceanul... ....................................... 228Cuprins .................................................................... 230
  • 232 Traian Dorz Tehnoredactare computerizată şi tipar: Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu Broşat la POLSIB SA, Sibiu