Your SlideShare is downloading. ×
Traian Dorz: Avutia sfantului mostenitor
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×
Saving this for later? Get the SlideShare app to save on your phone or tablet. Read anywhere, anytime – even offline.
Text the download link to your phone
Standard text messaging rates apply

Traian Dorz: Avutia sfantului mostenitor

472

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
472
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
59
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

Report content
Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
No notes for slide

Transcript

  • 1. Avu ia sfântului moştenitor 1 Traian Dorz Avu ia sfântului moştenitor
  • 2. 2 Traian Dorz Coperta I: Ştefan Orth Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Avu ia sfântului moştenitor / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2005 ISBN 973-710-044-1 821.135.1-4 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 973-710-044-1
  • 3. Avu ia sfântului moştenitor 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 6 TRAIAN DORZ AVUTIA SFÂNTULUI MOSTENITOR Scurte cugetări duhovniceşti Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2006
  • 4. 4 Traian Dorz Tot ce- i spun eu aici cu lacrimi e sfânt, moştenitorul meu, mărturisit pe conştiin ă şi-n numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi ai să-n elegi tu mai târziu.
  • 5. Avu ia sfântului moştenitor 5 Avu ia cea mai mareAvu ia cea mai mare e credin a-adevăratăcare î i îndrumă via a pe cărarea cea curată,şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfintecare- i dă mereu tăria să- i duci lupta înainte,şi-i iubirea neschimbată, una-n veci cu legământul,şi-o va moşteni acela care-şi va inea cuvântul. *Nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de pre ca mântuirea,fericit acela cărui asta-i este moştenirea;cine-i ştie pre ul mare şi răsplata ce-o aducepoartă pentru ea, în via ă, orice sarcină şi cruce,rabdă pentru ea oricâte nedreptă i şi suferin e,ea dă veşnica răsplată a cereştii biruin e. *N-am să- i las comori mai scumpe, drag moştenitorul meu,decât Aurul Credin ei neclintite-n Dumnezeuşi comorile Nădejdii, şi-a Iubirii piatră scumpă;de la ele niciodată gândul tău să nu se rumpă,de la ele niciodată ochii tăi să nu se-abată,căci prin ele, a ta via ă va fi-n veci cea mai bogată. *
  • 6. 6 Traian DorzCinstea-i orişicând averea cea mai scumpă şi mai rară,oameni ce s-o aibă asta nu-s prea mul i în nici o ară;mai întâi ca orice-avere ce-aş avea să- i las eu ie,fiul meu, aceasta este cea mai scumpă avu ie;mi-au lăsat-o naintaşii şi-am lăsat-o nepătată,şi i-o las cu datoria s-o păstrezi pe veci curată. *Avu iile divine mai nainte înşirate,fiul meu, ca moştenire sfântă i le las eu toate;pre uieşte-le din suflet, mai presus ca orice bine,şi-ntr-o inimă curată, într-un gând curat le ine;mintea ta cu-n elepciune pururi le chiverniseascăşi inima prin iubire fericit să le mul ească.Astfel să le laşi în urmă şi tu celui ce- i urmează,şi-atunci fi-va neamul nostru ca şi soarele-n amiază.
  • 7. Avu ia sfântului moştenitor 7 Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Avu ie, Slavă Veşnică ie! Pentru că Tu eşti Avu ia cea foarte mare a părin ilor noştri, a noastră şi a moştenitorilor noştri, cu care Tu Însu i ne-ai împroprietărit prin Via a Ta, prin Moartea Ta şi prin Învierea Ta. Avu ia Credin ei, Comoara Nădejdii şi Mărgăritarul Dragostei. Testamentul nostru asupra lor L-ai scris cu sângele Tău, L-ai pecetluit cu moartea Ta şi ni-L garantezi cu Jertfa Ta. Pentru că Tu eşti Comoara noastră Eternă, aici şi în veşnicie. Şi de aici şi până Acolo, singura Comoară Adevărată, Sigură şi Fericită, mai presus de orice alte comori care ar putea fi în lumea asta şi în toate celelalte, mai scump ca Via a, mai dulce ca Iubirea, mai presus ca Suferin a, mai tare ca Moartea şi mai de pre ca Veşnicia, pentru care suntem gata să le dăm pe toate acestea şi oricât mai mult. Şi pentru că Tu ne dezvălui, ne dai şi ne vei da veşnic şi veşnic, mereu tot mai noi, mai mari şi mai nebănuite Avu ii, Comori şi Mărgăritare dumnezeieşti Credin ei, Nădejdii şi Dragostei noastre, până când vom ajunge să le dobândim aievea pe toate, la intrarea în strălucitul Lăcaş pregătit pentru noi, dându-ni-le împreună cu sărutul binecuvântării Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Slavă veşnică ie, Eterna noastră Avu ie şi Marele nostru Dumnezeu, Iisus Hristos!
  • 8. 8 Traian Dorz Moştenire minunatăMoştenire minunată Scump moştenitorul meupentru-o inimă curată rânduit de Dumnezeueste sfânta-nvă ătură sã-mi urmezi în lucrul Sãu,ce părin ii ne-o dădură vei fi binecuvântatdin via ă şi Scriptură. dac-ascul i cu gând curatFericit e fiul care tot ce-i sfânt şi-adevărat;îi dă sfânta ascultare cauza Domnului Hristosşi-o păstrează-n cură ie, dac-o vei sluji frumos,ca pe-o sfântă avu ie. vei fi-un nume luminos. * *Fiul meu, tu ia aminte Via a vrednică şi bunătoate-aceste-ndemnuri sfinte, e cea mai de pre cunună,scrie- i-le neuitate strălucită ca o lună;pe-a ta inimă, pe toate; via a-n sfântă ascultarela culcare i le spune e comoara cea mai mare,lângă sfânta rugăciune, strălucită ca un soare;via a-ntreagă i le ine via a lui Hristos trăită,călăuză lângă tine pentru cauza Lui jertfită,şi-ai să umbli numai bine. este cea mai strălucită.
  • 9. Avu ia sfântului moştenitor 9 1. SINGURA AVU IE 1. Singura avu ie desăvârşită dintre toate avu iile lu-mii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toatecelelalte avu ii nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta. Singură învă ătura Lui a putut scoate omenirea dinbarbarie şi animalitate, din sclavagism şi din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătă ii şi inteligen aiubirii în ochii care erau mai înainte întuneca i de pros-tie şi înroşi i de ură. 2. Singură învă ătura lui Hristos poate să facă din-tr-un canibal un frate şi un binefăcător. Ea a scos la ci-viliza ie şi la rugăciune pe fiară. Ea despovărează conştiin ele şi face instinctele săse supună ra iunii sănătoase, osândind tot ce este ne-bulos şi înnobilând caracterele decăzute. Ea singură face ca totul să se călăuzească dupăAdevăr şi să se îmbră işeze în Dragoste. Numai Hristos ne garantează istoria, şi liniştea, şiînvierea. Ferice de oricine Îl primeşte pe El.
  • 10. 10 Traian Dorz 3. To i marii vrăjmaşi ai lui Hristos de până azi autăcut. Vălul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sautras de către îngerul înspăimântător şi real al mor ii... Şi fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la ade-vărata realitate şi s-a redus la adevărata lui dimensiunede om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiardin cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau desânge pe istoria omenirii şi pe numele de om. Dar Hristos, împotriva Căruia ei au luptat, Se înal ădeasupra tuturor mai strălucit ca soarele, în toată pute-rea Lui. Iar în lumina Lui nu se mai văd, din to i vrăjmaşiiSăi, decât nişte muşuroaie de murdărie neputincioasă şirespingătoare. Vrei şi tu să devii aşa? Nu fi vrăjmaş al lui Hristos! 4. O, voi, to i cei care vă lua i după vrăjmaşii luiIisus, care vă lăsa i îmbăta i de filozofiile potrivnice luiDumnezeu şi care vă pute i lua după teoriile lor minci-noase, după scornirile şi inven iile lor, – vai de voi, cuei cu tot! Dacă nu pot Cinstea şi Adevărul să vă trezeascăastăzi, vă vor trezi spaima şi moartea mâine. Dacă nu pute i îngenunchea azi în fa a lui Hristos,spre cinstea veşnică, vă ve i târî mâine în fa a diavolu-lui, spre ruşine veşnică. 5. Dacă astăzi ar mai putea vrăjmaşii lui Hristos săvorbească ori să scrie vreun cuvânt acelora care au cre-
  • 11. Avu ia sfântului moştenitor 11zut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-armai vorbi ei acum de acolo de unde sunt! O, cum ar vorbi ei astăzi din văpaia focului în carese chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcă-rile lui veşnice! O, cum ar scrie ei acum, după experien a unei sin-gure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredin aredespre tot ce au tăgăduit sau au scuipat! O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: „Cre-de i în Hristos şi-L urma i, ca să nu ajunge i şi voi aici,unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor!“ Şi acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris şispus ei. 6. Iar voi, vrăjmaşi ai lui Hristos care Îi aduce i Luisingura învinuire care pare dreaptă dintre toate învinui-rile voastre, aceea că în Numele Lui s-au făcut şi se maifac şi astăzi încă atâtea cruzimi sau dezbinări, sau fără-delegi, să recunoaşte i că păcatul acesta totuşi nu-i alLui, nici al celor ce-I urmează cu adevărat învă ăturaSa. Ci este al celor ce n-au nimic nici din El, nici dinale Lui, decât numele şi locul pe care şi le-au luat penedrept, prin mijloacele şi pentru scopurile diavolului,marele Său vrăjmaş. 7. Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumne-zeu pe acei falşi slujitori ai lui Hristos care, în NumeleSău, fac ruşine şi pagubă Bisericii şi Evangheliei Lui. Judecă ile istoriei adeveresc şi confirmă totdeaunaîn urmă judecă ile lui Dumnezeu date înainte, pentru fi-ecare faptă şi despre fiecare om.
  • 12. 12 Traian Dorz 8. Dar cine dintre to i cei ce învinuiesc azi Bibliasau Biserica lui Hristos va putea totuşi dovedi că El În-suşi are vreun păcat? Neferici i sunt şi în via ă, şi în moarte to i cei ce selasă înşela i de diavolul cel mincinos şi umblă mereusă-L înfrunte şi să-L înlăture pe Hristos din ei şi din al ii. Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovă ire,nici în ei înşişi, nici în afara lor, pentru ceea ce fac. 9. Desigur, orice om este nedesăvârşit. Şi oricecorp de pe lumea asta îşi are umbra sa. Dar, dacă cei cese străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor dea se păstra în cură ie, au totuşi slăbiciuni şi căderi în vi-a a asta, – cât de mari şi de multe trebuie să aibă aceicare Îl dispre uiesc pe Dumnezeu şi Îl neagă pe Hristos! Dacă şi cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadăîn el, – cât de adânc îl pot săvârşi cei ce nu se tem! 10. E adevărat că, din cauza răută ii firii sale, omulpoate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbelesale şi în confesiunea sa omul mărturiseşte o credin ă înDumnezeu şi o denumire a lui Hristos. Multe fapte releşi multe crime ale unor astfel de oameni au rămas înIstoria Omenirii. Dar şi mai adevărate şi mai groaznice au rămas înistorie faptele şi crimele acelora care n-au fost creştiniori au fost nişte vrăjmaşi ai lui Hristos. Marile genociduri din istorie nu le-au săvârşit ceice chiar şi numai de formă vorbeau despre Hristos, cile-au săvârşit acei care nu-L cunoscuseră pe Iisus sau selepădaseră de El.
  • 13. Avu ia sfântului moştenitor 13 11. Minciuna necredin ei este veche şi de mult do-vedită. Dar numărul înşela ilor este mereu nou şi ne-sfârşit. Pentru că numai în elep ii înva ă din trecut şidin pă ania altora. To i ceilal i nu înva ă decât din viitorşi din propria lor nenorocire. De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezeştetotdeauna prea târziu. În veacul acesta sunt cei mai pu ini în elep i. 12. Ascultarea de Hristos este începutul binecuvân-tărilor, după cum temerea de Dumnezeu este începutulîn elepciunii. Oricine ascultă de Domnul Iisus ajunge la temereade Dumnezeu. Şi numai un astfel de suflet este binecuvântat şiîn elept. 13. După cum butucul unei ro i ine toate spi ele,tot aşa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hris-tos, de călăuzirea Duhului Sfânt le ine pe toate cele-lalte virtu i în via a şi în inima adevăratului credincios. 14. Într-un butuc bun, chiar dacă sunt şi spi e maislabe, tot in – şi roata merge. Dar dacă butucul este slăbit, oricât de bune ar fispi ele, roata va merge din ce în ce mai rău... Totul seva clătina, va slabi şi va cădea, va merge tot mai sucit,mai strâmb, mai urât, până se va prăbuşi în cea dintâigroapă. Aşa este şi cu sufletul care îşi slăbeşte şi îşi pierdeascultarea.
  • 14. 14 Traian Dorz 15. Omul care are o inimă ascultătoare şi un duhsmerit, acela va merge din ce în ce tot mai bine pe caleacredin ei, fiindcă virtu ile lui au o temelie bună. Spi elelui au un butuc bun, vi ele lui sunt în Mlădi a cea Tare. Dar credinciosul care nu are o râvnă şi o smerenieascultătoare, o credin ă, o iubire şi o bunătate ascultă-toare, acela în curând se va nimici, oricâte daruri buneşi virtu i frumoase ar avea. 16. Cine este din Dumnezeu şi vrea să rămână înDumnezeu, acela ascultă şi se supune la tot ceea ce estevoia lui Dumnezeu şi porunca lui Dumnezeu ca să sesupună şi să asculte. Un astfel de suflet nu se târguieşte niciodată cuDomnul ca să-i mai lase din pre ul ascultării, fiindcăştie că Dumnezeu nu-i va cere decât exact atât cât estenevoie. Nici o clipă mai mult. Dar nici o iotă mai pu in. 17. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este tot-deauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun şiorice dar plăcut se poate primi şi se poate păstra numaiprin ascultare, aşa cum L-a primit şi L-a păstrat Mântu-itorul nostru. Şi to i mântui ii Lui. 18. Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu şiîntregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu,nu poate veni la Dumnezeu şi nu poate rămâne înDumnezeu.
  • 15. Avu ia sfântului moştenitor 15 Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu, sau este în El,sau vrea să rămână în Dumnezeu poate aceasta numaiprintr-o deplină ascultare de Dumnezeu. 19. Acela care ascultă deplin de Domnul trebuie săfie şi el ascultat de to i cei ce doresc să cunoască şi săfacă şi ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare. Pentru că nimeni nu-i poate învă a ascultarea maibine pe al ii, decât acela care el însuşi este cel mai as-cultător. 20. Acela care îşi duce via a lui de mărturisire înascultarea cea mai smerită de Dumnezeu este cel mai depre dintre to i credincioşii de pe pământ. Fiindcă numai atât de pu ini dintre cei ce se nu-mesc credincioşi pot fi cu adevărat aşa în fapte, nu nu-mai în vorbe... O, Dumnezeul Vie ii Veşnice şi Strălucite, dăruieş-te mereu lumii cât mai mul i mărturisitori cu via a. Amin.
  • 16. 16 Traian Dorz 2. BUNĂCUVIIN A şI EVLAVIA 1. Omul evlavios şi cinstit răspunde totdeauna cu-viincios: ori da, ori nu – aşa cum este adevărul, cât îlcunoaşte el. Fie că este convins, fie că nu este convins încă de el. Iar când nu mai are ce să răspundă, recunoaşte va-loarea argumentului contrar – şi cedează frumos. Căci este o cinste totdeauna a recunoaşte ade-vărul şi a-i ceda, chiar când este împotriva interese-lor noastre. 2. Omul prost şi sufletul nedrept, cel prefăcut şi celnesim it răspunde totdeauna mincinos şi obraznic. Când nu mai are ce să zică, insultă, când nu mai are cuvânt, strigă şi totdeauna plănuieşte să se răzbune. 3. Cui răspunde frumos tuturor trebuie să-i răs-pundă frumos to i. Cine ascultă de frate trebuie să fie ascultat de fra i.
  • 17. Avu ia sfântului moştenitor 17 Cine umblă călăuzit de Duhul trebuie să fie urmatca o călăuză de to i cei ce ascultă de Duhul Sfânt. Întrucât calcă pe urmele lui Hristos, orice urmaş allui Hristos trebuie să fie urmat şi el de credincioşiiDomnului. Pentru că cine nu ascultă de un astfel deucenic, acela de Domnul nu ascultă (Lc 10, 16). 4. Un om adevărat nu se ruşinează niciodată deadevăr. Este o cinste totdeauna pentru oricine de a recu-noaşte adevărul. Acela care se poartă aşa este totdeaunaun om superior. Şi nu mul i sunt aşa. 5. Proştii şi ereticii recurg totdeauna la batjocuri şiinsulte când n-au ce să mai răspundă. Insulta şi pumnul sunt totdeauna argumentele tutu-ror ticăloşilor. Şi oricine le foloseşte este un blestemat. 6. Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristoscând te mustră sau te îndeamnă? Ce răspuns dai fra ilor, părin ilor, vrăjmaşilor şistrăinilor care au să- i mustre un păcat sau să- i ceară odatorie? Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fiurmarea acestui răspuns! 7. Cinstirea adevărată cerută şi adusă lui Dumne-zeu nu este doar aceea a buzelor. Este şi asta, dar nu înprimul rând asta. Ci este mai ales aceea adusă de faptă, de sim ire, devia ă – în cură ie, smerenie şi căldură.
  • 18. 18 Traian Dorz 8. Să nu ne amăgim că-L slujim pe Domnul şi căcinstim Numele Lui, dacă noi numai cântăm sau numaivorbim despre El, iar faptele noastre sunt lumeşti şistrăine de voia Lui. Dacă numai umblăm după vorbitori sau după cân-tăre i religioşi, după serbări sau după pradă de la al ii, dar faptele noastre sunt împotriva cuvintelor Lui şia voii Sale care vrea unitatea şi armonizarea inimilornoastre cu voia Lui, atunci ne înşelăm singuri. 9. Păstrarea şi respectarea învă ăturii Domnului, cură ia şi smerenia faptelor din credin a ne-schimbată şi ascultătoare fa ă de El sunt cel mai plăcutdar făcut Lui. Dacă vrem să aducem o adevărată cinstire luiHristos, trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamăla fapta noastră şi la a celor de care ne alipim... Acestea le iubeşte El! 10. Cine rămâne credincios, umblând cu evlavie şismerenie în temerea Domnului, în Lucrarea Domnuluişi în Biserica Domnului, acela este un adevărat cinstitorde Dumnezeu. Tatăl îl va binecuvânta, iar Fiul îl va cinsti. 11. Când cau i îmbogă irea ta, trebuie să-i nedrep-tă eşti pe al ii, furându-i. Când cau i foloasele tale, trebuie să-i înşeli pe al ii,nedreptă indu-i.
  • 19. Avu ia sfântului moştenitor 19 Când cau i slava ta, trebuie să-i înjoseşti pe al ii,hulindu-i, spre a face, dacă po i, pe toată lumea să vadăcă, în compara ie cu to i ceilal i, tu eşti cel mai bun, celmai deştept, cel mai talentat, cel mai frumos, cel maibogat, cel mai mare... cel mai... cel mai... Ce josnică este o astfel de creatură! 12. Pe pământ, adesea numai paiele şi gunoaiele seînal ă repede, fiindcă sunt uşoare şi goale. Adică numai trufaşii, flecarii şi mincinoşii – fiind-că nimeni ca aceştia nu pot fi atât de necinsti i şi de lin-guşitori pe lumea asta. 13. Mântuitorul n-a căutat slava Lui, ci slava Tată-lui Ceresc şi slava noastră. Nici cei care sunt slujitorii adevăra i ai Domnuluinu-şi caută slava lor personală, nici unul. Dimpotrivă, fug de ea, căutând numai slava luiDumnezeu şi a Lucrării Sale, şi a altor fra i. 14. Dacă în Lucrarea lui Dumnezeu, tu, slujitoruleal Lui, vei căuta slava ta, să ştii că şi tu eşti numai untrufaş şi un flecar... În curând te va lua un vânt al Domnului şi te vatrânti de nu te vei mai ridica niciodată. Ca pe un pai sau ca pe un gunoi. 15. Nu se înal ă pe totdeauna decât aceia care, petotdeauna, pot rămâne smeri i (Iov 22, 29).
  • 20. 20 Traian Dorz Ceilal i to i se prăbuşesc, uneori pe rând, alteorideodată; uneori încet, alteori mai repede; uneori câte unul, alteori cu grămada (Lc 16, 15; Iov20, 27). Dumnezeu Însuşi are grijă de această răsplată,pentru fiecare la vremea sa. 16. Totuşi ce grozav lucru este moartea, de oricefel ar fi ea, atât moartea cea duhovnicească, în păcat, cât şi moartea cea trupească, în descompunere, ori moartea cea sufletească, în osânda şi în întune-ricul veşnic al Locuin ei Mor ilor; dar şi mai mult moartea cea cumplită a uităriiveşnice. Omul care nu crede şi nu vrea să păzească Cu-vântul lui Hristos va vedea toate aceste patru fe e alemor ii şi patru etape ale ei, fiecare mai înfricoşătoaredecât alta. 17. Necredinciosul este într-o continuă moarte du-hovnicească ce îl nimiceşte încet, înăbuşindu-i conştiin a, otrăvindu-i cugetul, întunecându-i mintea şi ruinându-i sim ămintele... Pe urmă îi merge numai numele că trăieşte, dar, defapt, el este mort (Col 2, 13; Ef 2, 1-5, I Tim 5, 6; Apoc3, 1).
  • 21. Avu ia sfântului moştenitor 21 18. Omul necredincios, când zilele vie ii sale pepământ se sfârşesc, va trebui să-l vadă aievea pe îngerulmor ii, fiorosul trimis care vine să-i smulgă sufletulneascultător şi să-l ducă spre Lăcaşul Spaimelor Veşnice, în Împără ia Singurătă ii, a Întunericului şi a Uitării, în chinurile conştiin ei, în focul care nu se maistinge şi la viermele care nu mai moare niciodată (Mc9, 43). 19. Ce privelişte fioroasă trebuie să fie vedereaFe ei Mor ii pentru cel necredincios! Cine a fost martor în astfel de clipe la moartea chi-ar a celor mai viteji oameni a trebuit să se cutremure. Ochii străinului nu văd nimic, dar urmărindu-l pemuribund po i privi şi în elege cât trebuie să fie de înfi-orător ceea ce vede el. Momentul acesta î i rămâne neuitat pe toată via a. În jurul unui astfel de suflet sim i apropierea şiprezen a rece şi fioroasă a mor ii care a venit după el. Dar ce îngrozitoare trebuie să fie pentru păcătosulînsuşi apropierea şi răpirea aceasta a sufletului său demoarte şi ducerea lui spre iad... 20. Şi totuşi aceasta este numai începutul mor ii, căci, luat apoi de ghearele acestui întunecat hrăpi-tor, sufletul răpit nu mai are în veci parte de milă, ni-căieri şi sub nici o formă (Iov 22, 6-11; Prov 21, 13; Mt6, 15; 18, 35; Iac 2, 13).
  • 22. 22 Traian Dorz Este aruncat în îngrozitoarea realitate a FoculuiVeşnic în care nu crezuse pe pământ. Fiindcă trebuie să se convingă în via a veşnică fie-care om de ceea ce n-a vrut să se convingă, pe mărturialui Dumnezeu, când era în via a aceasta. O, Dumnezeul milei, ai milă de cei ce totuşi maipot fi necredincioşi... Amin.
  • 23. Avu ia sfântului moştenitor 23 Harul dulcelui Iisus Harul dulcelui Iisus fie-vă mereu după sfânt Cuvântul spus, dat de Dumnezeu. Binecuvântat în veac fie ce v-a dat, să rodească pe-al Său plac tot mai minunat. Pe veci uni i – fi i ferici i, şi mântui i, şi răsplăti i aici şi sus – lângă Iisus, pentru Iisus – pân’ la Iisus. Fie-vă puternic scut, azi şi-n viitor, harul care şi-n trecut v-a fost ajutor. El vă scape de vrăjmaşi, învingându-i to i, El vă fie-n orice paşi fericitul so . Cerul vostru fără nor fie-vă mereu, să ave i un dulce dor după Dumnezeu, iar la Prânzu-mpărtăşit, în divine stări, legene-vă strălucit veşnice cântări...
  • 24. 24 Traian Dorz 3. CONŞTIIN A ŞI MUSTRAREA 1. Trebuie să simtă veşnic usturimea conştiin eichinuite şi chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte câta trăit. Deşi l-a înştiin at sau l-a mustrat în via a sa pă-mântească. Fiecare păcătos trebuie să ispăşească prin felul încare a păcătuit. 2. Sufletul vrăjmaş lui Dumnezeu trebuie să ardă înfocul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare.Îl va vărsa spre ispăşire. Trebuie să sufere în focul unei singurătă i chinuite,fiindcă a dispre uit-o pe cea a medita iei şi a rugăciunii. Trebuie să îndure veşnic pedeapsa Adevărului pecare L-a respins şi L-a batjocorit pentru a asculta deminciună... (Apoc 14, 10-11; II Tes 2, 10-11). Trebuie ca, privind în sus, să vadă fericirea aceloracare au crezut în Iisus. Să-i vadă pe fra ii şi pe cunos-cu ii lui pe care şi el i-a batjocorit şi înjurat pe pământ. Trebuie măcar o dată să vadă şi el cerul şi fericirea
  • 25. Avu ia sfântului moştenitor 25din el, unde şi lui îi era păstrat un loc, dar pe care l-apierdut pe vecie, fiindcă L-a lepădat pe Dumnezeu şiL-a batjocorit pe Hristos. Trebuie, ca să fie apoi şi mai chinuit... (Lc 16, 23). 3. Vrăjmaşul lui Dumnezeu trebuie să-L vadă peHristos cel Slăvit, Cel care a fost străpuns. Pentru că şiel L-a străpuns. Trebuie să vadă fericirea, ca să ştie cu adevărat câtde nefericit este şi va fi fără ea pe vecii vecilor. Trebuie să vadă cât a pierdut fiindcă n-a vrut săcreadă. Trebuie să vadă frumuse ea Adevărului pe care n-avrut să-L primească şi să-L urmeze, pentru a-şi da cuadevărat seama de blestemul şi osânda în care l-a dusminciuna pe care a iubit-o. Şi diavolul pe care l-a ascultat. Căci fiecare trebuie neapărat să vadă odată Adevărul. Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci. 4. Şi pe urmă, în această îngrozitoare stare, se vorscurge peste cel pierdut veacurile veşniciei în Uitare, însingurătatea sa, în ultima sa moarte. Nimeni apoi nu-şi va mai aminti de el, nici din ce-ruri, căci numele lui a fost şters din Cartea Vie ii (Apoc3, 5; Ps 69, 28). Nici de pe pământul celor vii, nimeni nu va maipomeni numele lui, căci el nu va mai avea parte între ei(Ps 27, 13; 116, 9; 142, 5).
  • 26. 26 Traian Dorz Moartea va închide în urma lui toate cele patrupor i îngrozitoare ale ei. Şi va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină, ca şi cum nici n-ar fi fost. 5. Dar ferice de tine, suflet credincios! Tu nu vei mai vedea niciodată moartea, de nici unfel! Pentru tine a văzut-o Domnul tău Hristos. Pentru tine, Iisus Biruitorul a biruit moartea şi aomorât-o. Pentru tine, moartea a fost înghi ită de via ă cumziua înghite noaptea şi lumina întunericul (I Cor 15,54). Ca şi cum nici n-ar fi fost. 6. Tu, suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos,vei trece dintr-o via ă la o altă via ă, fără a sim i nicimăcar zguduirea cea mai mică a trecerii acesteia. Domnul Iisus Însuşi i se va arăta într-un nimb alluminii veşnice. Şi în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, um-plându- i inima ta cu un har negrăit. Te va chema la Sine şi te va cuprinde la Sânul Său. 7. Corabia ta se va desprinde de la ărmul acestalin, nesim it de uşor... în cântări negrăit de frumoase, înîmbră işări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoa-să şi liniştită. Trecerea senină, plăcută şi luminoasă. Înso itorii iubitori, drăgăstoşi şi lumina i.
  • 27. Avu ia sfântului moştenitor 27 Iar primirea sărbătorească pe celălalt ărm va fi fe-ricită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite. Lucru-rile şi fiin ele pe care le vei vedea te vor uimi şi te vorferici, pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi pututcrede înainte şi mult mai mult de atât. 8. Acolo în ceruri, fiind scris în Cartea Vie ii, vei fipomenit mereu înaintea Tatălui şi a Îngerilor Lui, pen-tru că neuitate vor fi şi mărturiile date de tine pentruDomnul înaintea oamenilor (Mt 10, 32). Pe pământ, în mijlocul acelora care te-au cunoscutşi care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta,de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci şi tu le-ai pomenitlor de ale Domnului tău şi de ale înaintaşilor tăi... Tot ce ai făcut frumos pe pământ pentru Domnultău şi pentru semenii tăi se va întoarce nespus mai fru-mos asupra ta însu i. 9. Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă şi neui-tată, pentru că şi tu le-ai amintit tuturor despre DomnulIisus şi despre ai Lui. Prin al ii, credin a ta va trăi mereu, pilda ta frumoasă va fi înmul ită, rugăciunile tale pomenite, cântările tale cântate, numele tău amintit cu dragoste şi cu respect întreto i care Îl vor iubi pe Hristos, până în ziua veşniciei. 10. Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe DomnulHristos, acestea te vor iubi şi pe tine.
  • 28. 28 Traian Dorz Nu te vor uita. Vor veni mereu cu drag şi cu rugă-ciune la mormântul tău şi pe urmele tale. Şi astfel, niciodată şi în nici un fel, tu nu vei maivedea moartea. Ce curând şi ce frumos se vor petrece toate acestea! Dar ce fel de om trebuie să fii tu, aşteptându-le petoate acestea! Ferice de-acum încolo de cei care mor în Domnul,căci faptele lor îi urmează. Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi to i aşa. 11. Câtă vreme iudeii erau frământa i de întrebarea:„Cine este Omul acesta, Iisus?“, câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte, pentru ase putea lămuri cine este IISUS HRISTOS, truda lor era totuşi frumoasă. Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănă-toasă şi un grăunte de credin ă, uşor ar fi putut ajunge şila încredin area la care ajunseseră ucenicii Săi, că Eleste într-adevăr Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu (Mt 16, 16-17). 12. Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această în-cheiere fericită, din pricină că n-au vrut să creadă. Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos şi L-au urât fă-ră nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El leaducea mereu în fa a lor, în sprijinul mărturiei Sale ce-reşti. Minunile Lui le batjocoreau... Şi pentru că nu leputeau explica, le atribuiau diavolului.
  • 29. Avu ia sfântului moştenitor 29 Adevărurile Lui, pentru că nu voiau să le primeas-că, le nesocoteau şi scoteau din ele cu totul altceva... Celei mai înalte dovezi, Sfin eniei desăvârşite avie ii Sale fără păcat, nu i-au răspuns decât cu o insultă. Şi pentru că nu mai puteau sta în felul acesta fa ăde Hristos, au ales mai bine să nu creadă, decât să seschimbe. Au ales mai degrabă să-L insulte pe Hristos, decâtsă I se-nchine. Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să selepede de Hristos. 13. Pentru că nu puteau spune: Vedem bine că eştiHristosul lui Dumnezeu – fiindcă aceasta le-ar fi cerutprea mult – au spus: Vedem bine că ai drac. Cu aceasta credeau că scapă uşor de orice obliga iigrele fa ă de Adevăr. Credeau că scapă Templul de prăbuşire, Legea de un călcător, sabatul de un primejdios necinstitor al lui şi poporul de un Eliberator. 14. Nu-i fiară mai vicleană şi mai crudă ca omul careapără un sistem sau o rătăcire – la adăpostul căreia elpoate profita liniştit – dacă vede că paravanul acesta îi esteamenin at de nimicirea lui Hristos şi de mustrarea Lui. Atunci omul nu mai cru ă nici pe Dumnezeu, nicipe fra ii săi, nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, niciCuvântul Sfânt, nici Biserica Sfântă.
  • 30. 30 Traian Dorz 15. Cât de mult s-au înşelat, în tot cursul veacuri-lor, acei oameni care, numai după o scurtă stare cuIisus, au spus: „Aha, acum ştim bine cine eşti Tu!“; si cei care, după o scurtă şi repezită citire a câ-torva versete din Biblie, au spus: „Acum cunoaştembine Biblia“ şi după o scurtă şi fugară cunoaştere a AdunăriiDomnului şi a Lucrării Lui au spus: „Acum vedem binece este“. Se înşeală şi acei oameni care, întorcându-se laHristos şi umblând cu El doar pu in timp, cred că vădceva şi ştiu bine totul. Această îngâmfată încredere i-a adus pe mul i lacădere şi la rătăciri din credin ă. La nefericire şi la pier-zare (I Tim 3, 6; 5, 22). Căci mul i întorşi de curând nu pot în elege că înlucrurile mântuirii se cere să ai o îndelungă răbdare şi osinceră ascultare de Dumnezeu şi de fra i. Şi o lungă osteneală de a învă a mai mult decât întoate celelalte lucruri de pe pământ. 16. Sunt unele suflete care doresc să predice, deşiau venit numai de pu ină vreme la Hristos. Şi aceasta nu atât de mult din pricina unei atât dearzătoare râvne pentru Domnul, ci adesea numai dindeşarta amăgire a unei lipse de smerenie, de bun-sim şide ascultare. Astfel de suflete trebuie să în eleagă fără a li sespune că ele au nevoie întâi să tacă mult, să ascultemult şi să înve e mult,
  • 31. Avu ia sfântului moştenitor 31 pentru ca atunci când va fi nevoie să vorbească săşi poată spune mult. 17. Nu sili i pe nimeni să vorbească îndată ce vinela Domnul – ci numai după multă ascultare. Căci dacă vor începe să vorbească prea curând, nunumai că nu vor şti ce spun, adesea, dar vor vorbi în-tr-un chip păgubitor pentru Hristos şi pentru LucrareaSa, pierzându-se singuri şi mai târându-i şi pe al ii spre pierzare, fiindcă în-cep să se îngâmfe. Şi îngâmfarea merge totdeauna numai cu un pasînaintea pierzării. Uneori chiar nici cu atât. 18. Al ii ajung nişte palavragii care vor crede că Îm-pără ia lui Dumnezeu stă numai în vorbe (I Cor 4, 20). Vor crede că pot să spună altora orice – ei înşişinefiind obliga i să se ină de ceea ce spun. Îşi vor face o meserie din a spune şi a predica alto-ra ceea ce ei înşişi nici nu cred şi nici nu fac cu toatătemerea, smerenia şi evlavia. Si vor vedea în evlavie numai un mijloc de câştiguşor şi ieftin, spre osânda lor şi a celor ce i-au învă at aşa. 19. Dintre aceştia se nasc totdeauna fiii lui Diotref,care umblă numai după întâietate şi care nu se feresc denici o nelegiuire, pentru a-şi dobândi şi a-şi păstra în-tâietatea (III In 9-10). Ei mereu vor lovi în fra i, în binefăcătorii lor şi înunitatea fră ietă ii, fără nici o teamă de Dumnezeu şinici un respect de voia Lui.
  • 32. 32 Traian Dorz 20. Dintre aceştia se nasc fiii lui Dima, care iubesclumea şi umblă numai după foloasele lumeşti. Aceştia părăsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricând lise cere o ascultare deplină de înfrânarea CuvântuluiSfânt şi când li se pare că în altă parte este mai convenabil – ori au ceva mai mult de câştigat (II Tim 4, 16). Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu lăsa pe nimeni săajungă astfel. Amin.
  • 33. Avu ia sfântului moştenitor 33 4. ÎNVĂ ĂTORUL ŞI UCENICUL 1. Dintre cei veni i la Domnul fără sinceritate şismerenie se nasc fiii lui Alexandru Căldăraru, tulbură-torii care umblă numai cu pâri şi cu răzbunări împotrivafra ilor. Ei se împotrivesc oricărui cuvânt sau oricărei as-cultări iubitoare. Şi trăiesc numai după capul şi după plăcerea lor, fărăsă le placă a mai pre ui pe nimeni (II Tim 4, 14-15). Iar când cineva îi mustră sau îi sfătuieşte, nu vor săprimească, ci devin duşmănoşi, împotrivitori şi vrăj-maşi ca tatăl lor, satana. Aceştia se pun oricând în slujba ucigaşilor, pentrua-şi ajunge scopul lor vinovat. Lucrarea lor este aşa ca ei, iar ucenicii lor ajung şiei la fel. 2. Când ve i observa pe cineva în duhul lui Diotref,fi i uni i şi împotrivi i-vă lui.
  • 34. 34 Traian Dorz Dacă bietul suflet dornic de laudă şi de întâietate seva căi de păcatul său şi se va smeri, a i scăpat un fratede la moarte şi o adunare de la robie. Dacă nu vrea, va trebui să vă scutura i cât maigrabnic de lan urile lui, căci voi trebuie să fi i slobozide oameni, ca să pute i fi robi numai ai lui Hristos. 3. Când ve i băga de seamă că cineva are duhul luiDima, iarăşi căuta i să-l trezi i prin înştiin ări. Dacă va asculta şi va căuta să-şi câştige pâineamuncind în linişte şi va da dovadă de înfrânare şi evlavie, sufletul primejduit va fi salvat de la prăbuşire. Dacă nu, cu cât ve i scăpa mai repede de el, cu atâtva fi mai bine şi de voi, şi de el. Dragostea de lumea aceasta tot îl va despăr i de voidacă dragostea lui Hristos nu-l poate despăr i de lume. 4. Dar când ve i băga de seamă că cineva are duhullui Alexandru Căldăraru, atunci trebuie să fi i şi mai cugrijă, căci acesta este duhul cel mai primejdios şi mai pă-gubitor în Lucrarea lui Dumnezeu. Diotref e rău, desigur, dar el e singur şi caută sărămână singur. Dacă se nimiceşte el, se nimiceşte nu-mai un singur suflet. Dima, la fel, nici el nu pleacă cu multe. Dar Alexandru e mai rău decât to i, pentru că el nuse mul umeşte să stea, sau să plece, sau să lucreze nu-mai singur,
  • 35. Avu ia sfântului moştenitor 35 ci va umbla, va alerga şi va căuta după cât maimul i partizani, după cât mai mul i aderen i, spre a-şi face partidă şi a lupta cu vrăjmăşie, cu urăşi cu răutate împotriva Lucrării curate din care nici nuvrea să plece şi în care nici nu vrea să se îndrepte. 5. Oricând se va ivi un astfel de duh, un astfel deom al dezbinării şi împotrivirii printre voi, fi i cu grijă,fra i lucrători, – şi voi, to i copiii lui Dumnezeu. Nu-l înconjura i în nici un fel şi nu-l urma i niciunul, nu-l chema i la voi şi nu vă duce i la el. Rupe i orice legătură cu el şi oricine ar fi fost el înainte, orice mare dar să fiavut, nu-l mai asculta i şi nu-l mai încuraja i în lucrarealui de dezbinare şi de nimicire, spre a nu vă face părtaşi cu el la uciderea Lucrăriilui Dumnezeu şi la pedeapsa lui. 6. Un astfel de om numai dacă se va căi aspru şi înfa a tuturor celor care i-au cunoscut abaterea, dacă îşi va recunoaşte sincer şi cu durere că a pă-cătuit, dacă îşi va cere iertare Lucrării întregi şi dacă va face înnoirea legământului în fa a tuturor, atunci să fie iertat. Abia atunci întoarcerea lui va fiadevărată. Însă de când mă ştiu eu, nici unul din aceştia nu s-amai întors aşa la Dumnezeu şi la fra i. Dar chiar dacă va fi vreunul care să se întoarcă astfel,
  • 36. 36 Traian Dorz încredere şi pre uire trebuie să i se mai dea numaiîn măsura în care se va dovedi, prin felul cum se întoar-ce, că este sincer şi după dovezile pe care le va da căpoate fi smerit, după trecerea unui timp destul de lung. 7. Numai astfel se va face din nou vrednic de în-credere şi pre uire în Lucrarea Domnului, printr-o sin-ceră smerenie şi ascultare, adică prin aceste însuşiri dinlipsa cărora s-a prăbuşit în ispite şi păcat. Lucrarea în care suntem este a lui Dumnezeu şi niciunii dintre noi nu avem dreptul să o facem fără băgarede seamă şi fără grijă, dacă nu vrem să avem parte deblestem (Ier 48, 10). 8. Lucrarea lui Hristos este răscumpărată cu pre ulcel Mare al Sângelui Său şi este păstrată prin jertfele şi suferin ele marilorSăi slujitori şi prin lacrimile şi ostenelile celor ce şi-au datpentru ea via a şi inima lor. Ea este Lucrarea Duhului Sfânt, Care prin ea aducela mântuire sufletele alese. Şi de aceea trebuie ca ea să rămână curată şi în ur-ma noastră, după cum curată a fost înainte, când noi amaflat-o şi când am primit-o de la înaintaşii noştri. 9. Oricine se va face vinovat de întristarea LucrăriiDomnului sau de întinarea ei,
  • 37. Avu ia sfântului moştenitor 37 sau de dezbinarea şi de abaterea ei de la învă ăturaşi de la credin a dintâi, acela păcătuieşte împotriva Vi-ului Dumnezeu Veşnic. Şi Viul Dumnezeu Veşnic să-l judece, dacă nu seva pocăi la timp, oricine ar fi el. Şi să-i judece tot aşa şi pe cei care îl vor sprijini pecel vinovat. 10. Ferice de voi, care vă strădui i să fi i găsi i cre-dincioşi în lucrul încredin at vouă, făcând LucrareaDomnului cu mâini curate, cu cuget curat şi cu o via ăcurată... Voi niciodată nu ve i ajunge să-i face i rău. Ferice de lucrarea care vă are! 11. În adâncul inimii noastre, fiecare putem avea şichiar avem măsura cunoaşterii şi încredin area valoriinoastre adevărate. Oamenii pot să spună despre noi ce cred sau ce lise pare – bine sau rău – dar numai noi înşine cunoaştem clar adevărul des-pre noi înşine şi ştim dacă ei au dreptate. Sau în ce măsură nu au. 12. Când cineva doreşte să fie sincer înaintea luiDumnezeu şi chiar înaintea conştiin ei sale nu va umbla să pară ceea ce nu este şi nu va primi să pară mai mult decât ştie el că va-lorează cu adevărat.
  • 38. 38 Traian Dorz O, pe cât de mul i importan a dată lor i-a depăşit!Şi au început să se creadă ce nu erau. Astfel s-au nimi-cit pe totdeauna în îngâmfare. 13. Fiecare om nu este nici atât de bun, nici atât derău cât îl cred al ii. Ci atât cât îl ştie Dumnezeu şi atât cât se ştie el singur. După ce s-a cercetat pesine însuşi înaintea conştiin ei sale şi înaintea lui Dum-nezeu, prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt. Numai cei pe care i-a depăşit importanta ce li s-adat de către al ii şi-au pierdut controlul sănătos – şiîşi fac despre ei înşişi o părere mult mai înaltă decâtse cuvine. Astfel de oameni sunt pierdu i. Nici unul dintre einu se mai poate smeri şi întoarce. 14. O, suflete fă arnic, nu te înşela singur şi nu um-bla să-i înşeli şi pe al ii, înfă işându-te cum nu eşti, în-chipuindu-te păun – când nu eşti decât o biată cioară – şi arătându-te pe dinafară altfel decât eşti pe di-năuntru. Teme-te de Dumnezeu, ai Cărui Ochi înflăcăra ivăd inten ia ta – şi i-o va da pe fa ă. Mai curând sau mai târziu, tu vei avea soarta min-cinoşilor înşelători de suflete şi stricători de învă ăturăşi de adevăr. 15. Ferice de voi, suflete smerite, care vă crede i şivre i să vă arăta i altora şi mai pu in decât sunte i înadevăr, anume pentru a nu fi lăuda i şi înăl a i de oa-meni în lumea aceasta.
  • 39. Avu ia sfântului moştenitor 39 Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înăl a, ară-tând El marea valoare a mărgăritarului vostru necunos-cut şi ascuns. 16. Vrăjmaşii lui Dumnezeu se înfurie, spumegă,înjură şi strigă, iar Hristos stă nemişcat în fa a lor, răs-punzându-le fiecăruia senin şi liniştit, dar hotărât şi ca-tegoric... Răspunsul Lui totdeauna lămureşte o problemă, dezleagă un nod şi zugrăveşte o stare. Căci Adevărul totdeauna luminează astfel. 17. Ce luminoase sunt cuvintele care ies din guralui Hristos! Fiecare vorbă este ca o lumină ce întregeşte un soare, ca un mărgăritar frumos ce întregeşte o cunună, ca o piatră scumpă ce întregeşte o clădire cerească şi ca un bloc minunat ce întregeşte o coloană... 18. Fiecare răspuns al Domnului este ca sunetulunui clopot de argint la o lovitură. Chiar şi lovitura dură pe care a primit-o şi care aprovocat acel răspuns apare, înconjurată de frumuse eaşi limpezimea răspunsului Său, mult mai pu in aspră. 19. Fiecărui om îi place să se mândrească cu îna-intaşii săi, cu părin ii şi cu strămoşii lui cei mari.
  • 40. 40 Traian Dorz Nu este om pe care faptele mari ale părin ilor săi sănu-l facă a se lăuda şi el către al ii cu ele şi cu ei. 20. Noi înşine ne mândrim mereu cu credin a îna-intaşilor noştri, cu faptele lor mari şi sfinte, ale căror mărturii ne-aurămas până astăzi nu numai în istorie, ci şi în lăcaşurilede închinare ori în ziduri şi morminte neuitate. În învă ături sănătoase, în obiceiuri creştineşti şi evlavioase şi în moştenirea duhovnicească atât de valoroasă şiscumpă. Dumnezeul nostru, ajută-ne să fim vrednici de ele. Amin.
  • 41. Avu ia sfântului moştenitor 41 O, binecuvânta i genunchii O, binecuvânta i genunchii bătători i de rugăciune, şi mâinile bătătorite de lucrul cel mai sfânt şi greu, şi buzele ce adevărul ştiu cel mai blând şi dulce spune – căci ochii-acestora văd pururi cel mai frumos spre Dumnezeu. O Doamne, nu lăsa pe lume, pentru ai Tăi, în nici o stare, nici dragostea fără-ncercare, nici încercarea fără ea, nici soarele fără de noapte, nici noaptea prea mult fără soare – căci bucuria-i prea uşoară şi suferin a e prea grea. Nu ne lăsa cântarea noastră fără de lacrimi niciodată, nici lacrimile, niciodată nu ne lăsa fără cântări, căci numai astfel bucuria ne străluceşte-mprospătată – noi to i în desfătări cu Tine şi Tu cu noi în desfătări.
  • 42. 42 Traian Dorz Aşa, când vom ajunge-odată în Sfânt Ierusalimul dulce pe care de atâta cale, atâ ia mun i ni l-au ascuns, la sânul lui, fiin a-ntreagă ne-o vom prosterne să se culce scăldată-n lacrimi, sărutându-l că am ajuns, – că am ajuns...
  • 43. Avu ia sfântului moştenitor 43 5. ÎNAINTAşII şI URMAşII 1. O, ce mari înaintaşi am avut şi noi în credin anoastră şi în neamul nostru! Când ne apropiem de via a şi de faptele lor, când privim cu băgare de seamă urmele lor şi do-vezile rămase până astăzi printre noi, inima noastră se umple de mândrie fa ă de trecut şide rugăciune fa ă de prezent şi viitor. 2. O, dacă am întoarce mai des şi mai aten i inimaspre înaintaşii noştri, spre credin a şi pilda lor, dacă am răsfoi mai cu respect filele istoriei lor şi dacă am privi mai cu cutremur urmele şi ruinelesfinte care ni le-au lăsat ei, lăcaşurile şi învă ăturile lor izvorâte dintr-o credin- ă puternică în Dumnezeu, atunci poate că faptele lor ne-ar trezi şi pe noi. Şi am ajunge să trăim mai demni şi mai vrednici depărin ii noştri şi de Dumnezeul lor.
  • 44. 44 Traian Dorz 3. Valoarea unui om nu se măsoară totdeauna dupăanii lui sau după perii cărun i ai capului său, după cum nici valoarea unui sfat bun sau a unei în-vă ături sănătoase nu se măsoară după haina celui care i-o spune, ci după con inutul sănătos pe care îl are în ea însăşişi îl arată prin roadele sale. 4. Vârsta cuiva, adică via a şi experien a unui omcredincios, dă o şi mai mare valoare cuvintelor sale să-nătoase şi pline de seriozitate. 5. Cu cât cineva are în urma lui un număr mai în-delungat de ani, adică mai multe lupte, încercări şi jertfe pe caleaumblării lui cu Dumnezeu, cu atât cuvintele lui au o şi mai mare greutate şipre . Fiindcă el vorbeşte nu numai din cele învă ate şiprimite prin credin ă, ci adevărul mărturisit de el a că-pătat pecetluirea verificării şi mărturia experien ei celuicare l-a crezut şi îl mărturiseşte. 6. Când vorbeşte un om duhovnicesc, Duhul Ade-vărului te încredin ează puternic şi cutremurător nunumai de valoarea adevărului pe care îl auzi, ci şi devaloarea omului pe care îl vezi, iar tu trebuie să le pre uieşti înalt şi demn pe a-mândouă.
  • 45. Avu ia sfântului moştenitor 45 7. Anii mul i nu sunt totdeauna o dovadă de serio-zitate şi un motiv de netăgăduit pentru primirea uneiîndrumări. Mul i oameni, deşi bătrâni, mai lasă uneori de doritfoarte mult. Şi sunt al i credincioşi cu mai pu ini ani,dar cu mai mult har. 8. Sunt mul i oameni mari ai lui Dumnezeu şi aiomenirii care au spus vorbe de aur şi au lăsat neşterse urme de lumină, la anii când mul i dintre noi încă nu eram nimic şinu făcusem nimic. Când ne izbeşte puternic un adevăr, un talent, ominune, – atunci nu mai trebuie să ne împiedicăm delipsa numărului de ani. Ci să-l primim, crezând atât valoarea adevărului,cât şi pe a celui care l-a spus. 9. Piatra şi insulta sunt ultima dovadă a aceluia ca-re nu are dreptate. A aceluia care este şi josnic, şi mincinos, şi ne-drept, care nu mai are cu ce să se apere şi cum să-şi maisus ină ceea ce spune decât punând mâna pe piatră saupe ciomag. Care, în momentul când ar trebui să răspundă în fa aunui adevăr strălucit şi biruitor, se apleacă să ia piatrasau parul. 10. În fa a Adevărului celui mai înalt, to i oameniise apleacă totdeauna.
  • 46. 46 Traian Dorz Unii să I se închine, primindu-l. Al ii, ca să ridice piatra ucigaşă şi să-l lovească. 11. Unii oameni n-au putut fi atât de cinsti i sămărturisească deschis, dar n-au putut fi nici atât de ne-cinsti i să tăgăduiască şi să se răzbune deschis. Când n-au mai putut răspunde, din respect pentru Adevăr, au tăcut şi au plecat. Au acceptat mai bine ruşinea înfrângerii decât cri-ma răzbunării. Aceştia erau vrăjmaşii cinsti i. Cinste lor, căci au recunoscut şi s-au smerit. 12. „Credincioşii“ necinsti i sunt de o mie de orimai vinova i decât necredincioşii. Ei, care pe fa ă se arată prieteni, se dovedesc în as-cuns a fi cei mai răi vrăjmaşi. Duşmanii scormonesc uneori pietrele, dar nu lo-vesc cu ele. Însă „prietenii“, care te ştiu şi te cunosc, nu se cu-tremură să le ia în mâini, ca să lovească. Câinele de prieten şi iuda de frate sunt cele maicrude fiare din lumea de dincoace de iad. Aceştia ştiu cel mai bine unde doare cel mai tare şicum să lovească cel mai crud. 13. Prietenii blestema i sunt mai primejdioşi decâtorice duşmani. La o mie de duşmani sinceri să fii atent numai cuun singur ochi; dar la un singur „prieten“ prefăcut să fiiatent cu o mie de ochi.
  • 47. Avu ia sfântului moştenitor 47 14. Când Hristos părăseşte un suflet, urmează pră-buşirea acestuia. Când părăseşte o adunare, urmează răvăşirea aceleia. Când părăseşte o lucrare, urmează sigur nimicireaşi pierzarea acelei lucrări. 15. Când Dumnezeu părăseşte pe cineva, aceastaeste condamnarea aceluia la moartea veşnică. Vai de acela pe care Dumnezeu îl părăseşte şi de lacare pleacă Hristos (Rom 1, 28). 16. Până când so ul (sau so ia) te-a lăsat din pricinacredin ei tale, sau a bunătă ii tale, sau a sărăciei, sau aslăbiciunii tale – încă tot nu eşti părăsit! Domnul rămâ-ne cu tine şi tu eşti cel mai înso it. Îl ai pe Dumnezeu şi pe prietenii lui Dumnezeu, ca-re te vor sprijini, te vor mângâia, te vor îngriji şi ajuta. 17. Dar chiar dacă prietenii, sau fra ii, sau familiata te-ar lepăda pentru vreun păcat, sau vreo neascultare,sau vreo slăbiciune... câtă vreme nu te-a lepădat Dum-nezeu, încă mai po i avea nădejde şi tu, şi al ii pentrusalvarea ta. 18. Când însă, după repetate păcate grele împotrivaDuhului Sfânt, după repetate căderi şi nici o dorin ă de ridicare, după repetate chemări şi nici un semn de întoarcere, după repetate cercetări şi nici o lacrimă de căin ă, vremea cercetării tale trece, iar tu tot nu vrei şi nuvrei să te pocăieşti de păcatele tale, ca să te întorci şi săte îndrep i,
  • 48. 48 Traian Dorz – atunci Dumnezeu te părăseşte în rătăcirea ta, înmândria ta, în căderea ta. O, atunci nu- i mai rămâne, într-adevăr, nu- i mairămâne nici o singură nădejde şi nimicirea ta nu o va mai putea împiedica nimenişi nimic să vină grabnică, totală şi veşnică. 19. Când Dumnezeu te-a părăsit, ajungi un hoitînainte de moarte şi o ruină înainte de prăbuşire. Toate lucrurile te vor urî şi fiecare va dori să scapede tine. Singur iadul te va mai primi cu bucurie. Doamne, nimic nu poate fi mai îngrozitor decât sta-rea aceasta. Nu lăsa nici o fiin ă omenească să ajungă aşa. 20. Numai cine caută, acela găseşte; numai cine priveşte, acela vede; şi numai cine bagă de seamă, acela cunoaşte. Hristos a venit să caute şi să mântuiască ce erapierdut, adică pe aceia pentru care nu mai era absolutnici o nădejde de mântuire (Lc 19, 10). Fii binecuvântat Tu, Mântuitorul nostru Sfânt! Amin.
  • 49. Avu ia sfântului moştenitor 49 6. VINDECAREA şI MOARTEA 1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pemoarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o caleşi nici o nădejde de scăpare. 2. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe ceirobi i, adică pe aceia care, prin ei înşişi sau prin al ii dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc deizbăvire şi nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreorăscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15). O, ce Mântuitor minunat este El! 3. Pentru că nici unul dintre cei pierdu i nu-L cu-noştea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă Fa aLui era acoperită, iar ei nu ştiau unde şi cum să-L caute– îi căuta mereu El pe ei. Domnul Iisus trecea anume prin casele pe unde ză-ceau cei bolnavi şi îi căuta El, să-i vindece.
  • 50. 50 Traian Dorz Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierdu i,ca să-i mântuiască şi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fărănădejde şi sufereau fără mângâiere ei, cei neferici i,pentru care venise El anume ca să-i caute şi să-i ajute. 4. Acolo unde nici măcar ucenicii lui Iisus nu vădnimic şi nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul şidescoperă comori nepre uite, de credin ă şi de fru-muse e sufletească, fiindcă El vede şi aude toate cele ascunse. Dar oa-menii nu. 5. Suflete părăsite, pe care nimeni nu vă iubeşte şinu vă caută, nu vă părăsi i nădejdea şi nu vă lăsa i doborâte deîntristare nici chiar când vi se pare că to i v-au uitat. Nu vă pierde i nici atunci când ve i vedea că pânăşi ucenicii Domnului nu vă mai văd şi nici chiar când şialeşii Lui vă uită. Căci Domnul Iisus totdeauna vă vede, vă aude şi văştie inima. Nădăjdui i în El! 6. O, ucenici ai lui Hristos, nu trece i niciodată ne-păsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostrurobi i de orbia sufletească. Dacă merge i după Hristos, face i şi voi ca Dom-nul: căuta i-i pe cei orbi din naştere, pe cei neîntorşi laDumnezeu şi pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristosniciodată,
  • 51. Avu ia sfântului moştenitor 51 pe cei care n-au primit lumina Duhului şi nu se potbucura de ea. 7. Nu trece i nepăsători pe lângă nimeni, ci apro-pia i-vă până lângă fiecare cu un cuvânt, cu un gest deiubire, cu o dovadă de bunătate, de în elegere şi de pri-etenie. Mul i dintre ei tânjesc de mult şi însetează dupălumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat şi nu s-a opritlângă sufletul lor cu milă şi cu bunătate până acum, casă li-L vestească pe Hristos. Ei vă aşteaptă şi acum pe voi. 8. Pe voi vă aşteaptă vecinii voştri cu care glumi ipoate, vă bucura i poate, vă împrumuta i poate şi văajuta i. La care v-a i dus de multe ori pe zi după de toate,dar la care nu v-a i dus poate niciodată în via ă pânăacum numai pentru ca să le spune i despre Hristos şidespre mântuirea sufletului lor. Merge i acum şi numai pentru asta! 9. Pe voi vă aşteaptă rudele voastre cu care adeseaa i ospătat, cu care v-a i împăr it averea sau banii, dar cu caren-a i stat poate niciodată încă de vorbă până astăzi nu-mai despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletuluilor. Acum vorbi i-le numai despre asta! 10. Pe voi vă aşteaptă cei cu care locui i în acelaşi
  • 52. 52 Traian Dorzsat sau oraş, cei cu care munci i împreună, cei pe lângă care trece i zilnic încoace şi încolo, dar fa ă de care nu v-a i făcut încă datoria de uce-nici ai lui Hristos. Opri i-vă lângă ei astăzi. Şi face i-vă datoria asta. 11. În via a noastră pământească există o nesăturatăpoftă de a-l pândi pe altul. O dorin ă aprinsă avem fiecare dintre noi de a aflatainele aproapelui nostru. O pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nos-tru, aflându-i păcatele lui ascunse, ca să le ştim şi să lejudecăm. O sete chinuitoare după cunoaşterea vie ii celor dinjurul nostru, după aflarea scăderilor şi slăbiciunilor lor, ca apoi să-l putem dispre ui, şi cleveti, şi înjosi câtmai mult pe semenul nostru. Ca o fiară care pândeşte altă fiară, ca să o sfâşie. 12. Totuşi ce întrebare ciudată au pus ucenicii:Cine a păcătuit, omul acesta sau părin ii lui, de s-anăscut orb? Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a senaşte? Sau cum putea să fie el pedepsit înainte de naşterepentru păcatele de după ea? Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns. Nu vom răspunde nici noi, – dar merită să gândimla ea, căci îşi are rostul ei mare, adânc şi tainic. O, câte adevăruri încă nu le cunoaştem!
  • 53. Avu ia sfântului moştenitor 53 13. Nu îngădui i în inimile voastre bănuieli relefa ă de al ii şi cu atât mai mult nu le răspândi i. Căci din acestea se nasc apoi vorbele rele care aducnimicirea numelui cinstit al multor nevinova i. Oare ci-ne dintre voi este chiar fără nici un păcat? 14. Dumnezeu nu dezvăluie tainele celor ce-L iu-besc pe El nimănui. Şi nu le dezvăluie nici chiar păcatele lor. Aceastaeste dragostea care acoperă totul. 15. Nu şti i oare chiar voi înşivă câte păcate de-alevoastre le-a acoperit Domnul? Astfel că nimeni, nicipână azi, nu vi le-a aflat şi nu a ştiut nimeni că voi le-a ifăcut. O, cât bine v-a făcut El în felul acesta! Şi de la ceruşine şi nenorocire v-a scăpat bunătatea Lui, acope-rindu-vă fărădelegea! De ce nu pute i şi voi acoperi nimic la de-aproapelevostru? 16. Domnul vi le-a acoperit şi n-a lăsat să fie aflateşi ştiute aceste păcate ale voastre nu pentru că Domnular îndreptă i păcatul şi l-ar aproba, ci pentru că n-a vrutsă vă lase pe voi de ruşinea şi de batjocora lumii. O, ceadânc adevăr vrea să vă înve e asta! 17. Ce te-ai fi făcut tu, omule, şi toată lucrarea tadacă s-ar fi descoperit toate păcatele tale în văzuloamenilor?
  • 54. 54 Traian Dorz Sau măcar unele dintre ele, acelea pe care le-aiavut mai ascunse! Aşa cum a vrut diavolul să i le afle lumea, atuncicând te-a îndemnat să le faci! Ai mai fi tu oare astăzi credincios? N-ai fi căzut tuoare pe veci atunci în ghearele iadului? Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu! 18. Domnului I-a fost milă de tine şi nu te-a părăsit. A ales alte căi pe care să te ducă să- i vezi, să- iurăşti şi să- i părăseşti păcatul tău, spre a nu te părăsi, – numai pentru ca să- i mântuiască sufletul şi să tedespartă de păcat chiar şi fără voia ta – dar nu i l-a descoperit! Fă şi tu asemenea cu al ii când le afli păcatele lor. 19. Din naştere, noi to i suntem robi ai păcatuluistrămoşesc, după cum este scris. Din fire, noi to i suntem copii ai mâniei (Ef 2, 3). Iar ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se des-chidă fiecăruia ochii. Iar ca să ni se deschidă ochi, trebuie ca fiecaredintre noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumne-zeu şi Mântuitor Care ne poate dărui vederea sufletului. 20. Nu există boală fără de leac. Dumnezeu, când a îngăduit să vină pe pământ oboală, a pregătit şi leacul pentru ea. Dar leacul trebuie căutat! Şi în aceasta stă datoriaomului şi ispăşirea păcatului care i-a adus boala.
  • 55. Avu ia sfântului moştenitor 55 Leacul trebuie însă căutat la timp. Şi acolo, în singurul loc unde se află, adică în IisusHristos. O Doamne, ajută-ne pe to i să-l aflăm în Tine. Amin.
  • 56. 56 Traian Dorz Suntem în drum Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum ne vrem, din felul cum via a ne-o ducem cât suntem! Din sarcina averii pe care o târâm nimic n-avem să ducem pe celălalt tărâm, doar ce-am trimis nainte iertând şi dăruind, acela e al nostru şi-o să-l aflăm sosind... O, Dragoste şi Milă, voi merge i, – numai voi, cu noi spre ceasu-n care de toate-ajungem goi – când le vom pierde toate câte-am crezut că sânt, voi să ne fi i avutul cel netrecut şi sfânt...
  • 57. Avu ia sfântului moştenitor 57 7. OSTENEALA ŞI LENEA 1. Osteneala şi zbuciumul căutării leacului suntpre ul prin care fiecare om se face vrednic de vindeca-rea sa. Cine caută leacul acolo unde se găseşte şi când segăseşte – şi cine îl caută până îl găseşte, acela se vinde-că sigur. Cine leneveşte în păcat şi nu-L caută pe DomnulIisus piere în osânda veşnică. 2. Cine renun ă sau cine caută leacul unde nu segăseşte şi când nu se poate găsi sau nici nu se oboseşte să înceapă a-l căuta, acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor. Cu boala orbiei din naştere, trebuie să vină fiecareom neapărat până la Hristos. Nu există nimeni altcineva care să o vindece (In9, 32). 3. Ce minuni a făcut Domnul cu atâ ia orbi!...
  • 58. 58 Traian Dorz Ce minune a făcut El chiar şi cu noi înşine... cumine şi cu tine! Cât de orbi am fost şi noi înainte de a-L întâlni peDomnul şi cât eram de nenoroci i! Dar am venit chiar atunci când am fost chema i. O, din ce orbie ne-a scăpat Domnul! Slavă veş-nică Lui! 4. Binecuvântate să fie lucrările lui Dumnezeu princare am fost izbăvi i: Dragostea Tatălui, Jertfa Fiului şiHarul Duhului Sfânt! Binecuvântate să fie darurile Sale fa ă de noi: harulRugăciunii, lumina Cuvântului şi părtăşia Fră ietă ii... Binecuvântate să fie darurile noastre fa ă de El: lu-crarea credin ei, osteneala dragostei, tăria nădejdii şi la-crimile recunoştin ei veşnice. 5. Nu-i totdeauna ziuă, ca să po i lucra oricând. Nu-i totdeauna libertate, ca să se poată propovăduiCuvântul lui Dumnezeu în orice vreme. Nici omul nu-i totdeauna în stare să-l poată primi şiîn elege oricum. Nici inima omului nu-i totdeauna gata să-l asculteşi să-l urmeze oriunde. Nici vremea cercetării nu-i totdeauna, ca omul săpoată amâna oricât. Fericită ocazia când toate se întâlnesc! 6. Trebuie să lucrezi cât este ziuă, căci vine şinoaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Trebuie să alergi cât timp este libertate, căci vine şistrâmtorarea, când nimeni nu mai poate cum vrea.
  • 59. Avu ia sfântului moştenitor 59 Şi când î i este mintea limpede, trebuie să primeştiCuvântul Adevărului, fiindcă vine şi vremea când jude-cata se tulbură. Şi cât este inima gata, trebuie să te predai Domnu-lui, căci vine degrab şi vremea când pornirea bună ainimii încetează şi când iarăşi î i cuprinde inima înghe- ul şi nepăsarea fa ă de Dumnezeu. Şi cât este vremea cercetării, să te laşi schimbat deDuhul Domnului, spre mântuire. Căci şi vremea aceasta trece, şi apoi zadarnic – nicinu mai vrei, nici nu mai po i! 7. Vine foarte repede vremea când ori te sfârşeştitu, ori se sfârşeşte ziua muncii tale şi a aşteptării tale, ori se pierde libertatea, ori puterea ta, ori încetează bătăile inimii tale, ori bătăile Dom-nului Iisus la ea, ori te depărtezi tu de Domnul, ori El de tine. Iar atunci, orice ai face, este prea târziu. Pentru tot-deauna. 8. Domnul Iisus ine neapărat să fie oriunde SinguraLumină El şi Singurul Stăpân ascultat şi iubit, numai El. Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Lumi-nător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea maicaută şi mai primeşte şi o altă lumină, deosebită de ceaa Lui, – atunci Domnul Iisus Se retrage şi pleacă de acolo.
  • 60. 60 Traian Dorz 9. Dumnezeu nu poate să împartă şi să stăpâneascăo inimă sau o casă cu un alt stăpân. El nu mai vrea să aibă nici un fel de legătură cu unalt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8). Când o inimă vrea să rămână a lui Hristos, este cao mireasă care ine să rămână sfântă, numai a preaiubi-tului ei pentru totdeauna. Ar fi o nelegiuire chiar şi numai să gândească altfel. 10. Îndată ce Domnul vede că o inimă, sau o lucra-re, sau o familie nu este numai a Lui, Mirele Cel Sfânt,Lumina cea unică pleacă. Nici nu mai are rost să mai rămână. Dacă şi un om n-ar primi să mai rămână so ul uneiiubiri împăr ite, atunci cum să poată rămâne Dum-nezeu? 11. Iubirea cea numai de Dumnezeu este cea maidintâi poruncă şi cea mai mare, şi cea mai unică (Mt 22,36-38). Orice altă iubire din inima noastră trebuie să-I fiesupusă Lui. Dacă nu e supusă, această altă iubire este o idola-trie şi un păcat. Singura noastră Lumină să fie numai Hristos. 12. Fără Hristos, toate lucrările oamenilor se vorîntoarce împotriva lor înşişi. Materia pe care au subjugat-o oamenii şi pe care auchinuit-o, dezlegându-se din robia omului, îl va nimicipe om, tiranul şi robul ei, omul materialist.
  • 61. Avu ia sfântului moştenitor 61 Şi astfel pieirea omului va fi prin el însuşi, prin lu-crările lui însuşi. 13. Nici tu nu vei rămâne pe veci în casa aceasta încare eşti acum atât de urât, de prigonit, de batjocorit, depărăsit, de neîn eles, de înşelat sau dispre uit. Va veni odată şi Domnul tău sau îngerii Lui şi tevor lua şi pe tine din mijlocul acelora, ca să te duci încer la El. Dar cât timp eşti încă între ei, fii lumina lor. Poate că numai după ce vei pleca tu vor vedea ei ceai fost, dacă astăzi nu văd. Oricum ar fi însă, câtă vreme eşti cu ai tăi, fă- i da-toria de a le fi lumină: lumină blândă, lumină curată,lumină strălucitoare. 14. Nici voi, fra i credincioşi, nu ve i rămâne veş-nic în satul acesta în care to i vă sunt vrăjmaşi astăzi şiîn care to i vă latră şi vă muşcă, precum nişte câini. Va veni curând şi vremea să vă despăr i i de ei. Voivă ve i duce atunci la locul vostru, iar ei la al lor. Şi veşnic ve i fi despăr i i. Însă atâta vreme cât trăi i printre ei, fi i lumină sa-tului sau oraşului vostru. Fi i lumină prin cuvântul vostru, prin blânde ea,cură ia şi mai ales prin sfin enia întregii voastre vie i. 15. Nu vom rămâne veşnic între voi, oameni aiacestei lumi, cărora nu vă cerem decât atât de pu in, dardorim să vă dăm atât de mult.
  • 62. 62 Traian Dorz Nu vom fi pe totdeauna batjocura şi victimelevoastre. Va veni în curând şi clipa despăr irii noastreveşnice de voi şi de lumea asta. Dar abia după ce nu vom mai fi ve i vedea voi cineam fost. 16. Fi i linişti i, oameni ai lumii acesteia! Nu văvom supăra multă vreme cu chemările mântuirii pe carenu le mai pute i suferi, cu prezen a noastră blajină,evlavioasă şi răbdătoare de care v-a i săturat. Încă pu ină vreme, şi vom fi despăr i i pe vecii ve-cilor şi noi de voi, şi voi de noi. Şi locul nostru de alvostru. Şi starea noastră de a voastră. Abia atunci vă ve i aduce aminte şi abia după aceeane ve i cunoaşte şi voi cine am fost. Dar până atunci lăsa i-ne să fim aşa printre voi şisuporta i-ne. Căci atâta vreme, încă mai este har şi pentru voi. 17. Domnul Iisus ştie ce ne lipseşte fiecăruiadintre noi. Ştie şi ce nu ne-a dat El de la început (Lc 8, 10; Mc4, 11) şi ştie ce am pierdut noi pe calea vie ii, din vinanoastră, prin neascultare şi păcat, din ceea ce ne-a dat El. Ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu, putem primi prinstăruin a unei credin e răbdătoare, de la bunătatea iubi-rii Lui (In 15, 7). Iar ceea ce am pierdut noi, putem dobândi prin po-căin a unei credin e înlăcrimate, de la iubirea Lui răs-cumpărătoare (Mt 7, 11).
  • 63. Avu ia sfântului moştenitor 63 Căci lui Dumnezeu şi credin ei vii îi este cu putin ătotul. 18. Când în lucrarea mântuirii tale tu nu po i facechiar nimic, Domnul Iisus nu- i cere să faci nimic: faceEl totul. Când însă po i face ceva şi tu, atâta cât po i face,Dumnezeu î i porunceşte să faci; aşteaptă să faci – şiatâta trebuie să faci. 19. Şi după cum noi nu putem face lucrarea Lui, totaşa şi Domnul nu vrea să facă şi partea noastră. El este gata totdeauna să-i ajute pe cei neputincioşisau pe cei ce se străduiesc din greu să lupte... dar niciodată nu vrea să-i încurajeze pe cei leneşisau pe cei îndărătnici. Adică pe aceia care nu vor să fa-că nici ceea ce pot ei face. 20. Ascultarea poruncii este şi verificarea credin einoastre. Nu porneşte la drum acela care nu crede că vaajunge. Şi nu se osteneşte să semene şi să plivească răb-dător acela care nu are nici o nădejde să culeagă. Cine este în stare de jertfă şi osteneli, acela dove-deşte că are credin ă. Iar Dumnezeu răsplăteşte totdeauna credin a dovedită. Binecuvântată să fie răsplata credin ei adevărate. Amin.
  • 64. 64 Traian Dorz 8. PORUNCA ŞI ASCULTAREA 1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de tespală“. Şi nici măcar n-a fost înso ită de făgăduin a vin-decării ascultarea de această poruncă. Şi totuşi el a primit, fiindcă a avut credin ă înAcela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credin a! 2. Dumnezeu Îşi are planurile Sale şi gândurileSale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă în-tocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnulşi nu mai pu in; şi să pornească atunci când îi spune El, nu maitârziu; şi să se ducă acolo unde îl trimite El şi nu în altăparte.
  • 65. Avu ia sfântului moştenitor 65 3. Chiar şi Cuvântul care nu i-ar fi adresat ie ia-lpentru tine... Nu face cum fac al ii, care resping şi aruncă de laei chiar şi cuvântul care le este adresat numai lor. Aceştia, fiindcă nu se lasă spăla i, rămân veşnic ne-gri şi murdari, cum rămâne roata morii care, deşi veşnicstă sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veşnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbă. Aşa va fi şi cu cei ce merg la auzirea Evangheliei,dar n-o primesc. 4. Primeşte învă ătura, îndreptarea şi mustrarea fra- ilor şi a Bisericii tale. Fii smerit şi fii cu toată ascultarea de învă ătura ceabună, spală-te cu toată apa de la „scăldătoarea“ Evan-gheliei, ca să i se ducă toată murdăria min ii şi a inimiitale, a trecutului şi a prezentului tău. Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot aşa cumte-ai dus; să fii fără tină şi fără orbie. 5. Nu- i spăla numai mâinile ca Pilat, găsind tot-deauna argumente spre a te dezvinovă i sau spre a teîndreptă i. Şi în loc să te îndrep i cu fapta, să te osân-deşti cu vorba. Nici nu- i spală numai picioarele, cum fac destuial ii. Ci spală- i inima. Să se înnoiască. Aceasta este spă-larea adevărată.
  • 66. 66 Traian Dorz 6. Nici nu- i spăla numai fa a, cum fac fariseii careumblă mereu să se arate oamenilor că sunt „ne-prihăni i“, că sunt plini de „dragoste“, chiar şi atuncicând sunt nişte dezbina i şi nişte îngrăşa i şi nesupuşi,ambi ioşi şi egoişti. Ci spală- i ochii. Adică ferestrele sufletului tău princare se uită al ii în tine şi tu în al ii. 7. Are mare însemnătate ce spun despre tine ve-cinii tăi şi cei care te cunoşteau mai înainte. Fiindcăei ştiu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L în-tâlni pe Domnul. şi înainte de a merge la scăldătoareavindecătoare. Şi ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcutadevărata schimbare sau nu. 8. Vai de „credinciosul“ la care vecinii şi cunos-cu ii lui nu văd în fapte credin a cu care acesta se laudăîn predici, în cântări şi în vorbe. Şi pocăin a despre care spune că o are. 9. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minuneavindecării are nobila virtute a smereniei şi marele curaj al sincerită ii de a-şi mărturisi vina, şi de a-şi recunoaşte păcatul, şi de a nu-şi ascunde boala de care a suferit în tre-cutul său. 10. Cel care nu vorbeşte despre păcatul său, cel care îl ascunde încă, cel care se supără când al ii vorbesc despre el,
  • 67. Avu ia sfântului moştenitor 67 acela dovedeşte prin asta ca încă n-a scăpat de pă-cat. şi nu s-a vindecat de orbie. Acela este încă tot robulpăcatului său, tot robul mândriei şi orbiei sale vechi saunoi. 11. Dacă ai curajul să mărturiseşti Evanghelia lavecinii şi la cunoscu ii tăi, chemându-i la Hristos şiîndemnându-i la o via ă sfântă şi evlavioasă – fără să fiitotuşi fă arnic sau neruşinat – aceasta este adesea dovada unei adevărate schim-bări în bine. Căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de neruşinat,totuşi nu prea are curajul să predice vecinilor şi cunos-cu ilor lui. Deşi mai este şi câte unul de acesta. Există încă o oarecare rămăşi ă de ruşine la orice om. 12. Cel întors la Dumnezeu va fi întotdeauna unsemn de întrebare pentru ceilal i oameni. To i îl ştiau înainte be iv, ho , mincinos, desfrânat,lacom, rău... Şi dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o dată, ceilal ioameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte,că acum el este un om nou. De aceea, îndată este şi întrebat: Cum i s-au des-chis ochii? Cum te-ai vindecat? Cum se poate întâmpla aşa ceva? O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat deHristos este atunci să-L mărturisească el tuturora peDomnul lui – Iisus Hristos, Binefăcătorul şi Vinde-cătorul său!
  • 68. 68 Traian Dorz 13. Dacă i-a fost vindecată cuiva boala, dacă i-au fost împlinite dorin ele, dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale, dacă a fost cineva mântuit, totul se datorează numai Aceluia Căruia I se ziceIisus, căci numai din El, prin El şi pentru El pot fi toateaceste minuni. 14. Noi eram mor i şi îngropa i în păcatele noastre,cu to ii (Ef 2, 1-6). Şi, ca orice mort, nu puteam face nici noi nimicpentru învierea noastră. Numai Dumnezeu, Tatăl şi Făcătorul nostru Sfânt,Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la via ăîmpreună cu Fiul Său, Căruia I se zice Iisus Hristos. Prin El am fost dezrobi i, am fost înfia i şi vindeca i. Numai Tatăl împreună cu Hristos Domnul nostruiubit a făcut totul. Slavă Veşnică Tatălui Ceresc şi Fiului Său, IisusHristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus detoate lucrurile şi care este Dumnezeu binecuvântat înveci (Rom 9, 5). 15. Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu,totdeauna şi toate lucrează sigur şi împreună numai sprebinele său. Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile, da, chiar şi prigonirile puse la cale de diavolul împo-triva lui. Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, pânăla urmă, numai binecuvântări.
  • 69. Avu ia sfântului moştenitor 69 Mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri este Dumne-zeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pen-tru noi. Mai tare decât orice duşmani ai Săi este Hristos, aCărui în elepciune le întoarce toate spre binele alor Lui. O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare! 16. Cu toate că cei răi fac răul pe care voiescsă-l facă, până la urmă, ei tot nu fac şi nu pot face decâtceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, Care lu-crează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainicecu noi şi cu ei, prin mijloacele tainice ale puterii şi în elepciuniiLui nepătrunse, folosindu-se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şialor Săi. Spre slava Lui şi spre binele alor Lui. 17. Cel rău şi cei răi lucrează şi ei tot spre binelecredinciosului, chiar împotriva voin ei lor. Fiindcă aşa întoarce lucrurile în elepciunea şi pute-rea lui Dumnezeu Care se îngrijeşte cu toată iubireaLui, în primul rând, de ai Săi. 18. Iată cât de credincios l-a făcut singurătatea peAvraam (Fac 15, 1). Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise(Num 12, 3). Iată cât de răbdător l-au făcut suferin ele pe Iov(Iov 42).
  • 70. 70 Traian Dorz Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut lup-tele pe David. Şi pe ceilal i, pe apostolii Domnului,tocmai primejdiile şi chinul, foamea, bătăliile, închi-sorile şi ispitele pe care diavolul şi ai lui le-au dezlăn uit împotrivalor tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le facenumai răul prin acestea. Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slavalor cea mai mare!... 19. Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea ma-re a virtu ilor marilor oameni ai lui Dumnezeu dacăn-ar fi fost cei răi care, făcându-le răul, le-au pricinuitbinele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credin a, iar lui Dumnezeu să-Şi arate puterea. 20. Frumuse ea şi adevărul cel înalt al Evanghelieilui Hristos n-au ieşit oare la iveală atât de strălucit toc-mai prin jertfele şi biruin ele credincioşilor Lui în neca-zuri şi suferin e? Căci tocmai din suferin ele şi moartea martirilor luiHristos, chinui i şi ucişi de satana, au ieşit marea biru-in ă, marile frumuse i şi strălucitele roade ale Lucrăriilui Dumnezeu în lume. O, cât de tainice şi de frumoase sunt toate căile şigândurile lui Dumnezeu pentru ai Lui! Slavă veşnică Numelui Său! Amin.
  • 71. Avu ia sfântului moştenitor 71 Din câmpul cel cu stele Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini, iubirea mă priveşte cu mii de ochi divini şi dulce mă sărută cu mii de buze moi; Iisuse, ce divin e când suntem numai noi! Când visul mi-e aievea şi-aievea mi-este vis, de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis? Când cerul meu e coruri din Nord şi până-n Sud, de ce nu ştiu în urmă nimic din câte-aud? De ce nu pot din toate minunile să in, ci pier în clipa-n care napoi din ele vin? Şi ca un nor de păsări ce când le văd dispar, – aşa-mi zbura i deodată în clipa când tresar! O, unde este Raiul în care-mi sta i mereu şi când o să mă ine i să nu mă-ntorc nici eu? Din ce-mi veni i mai multe, mi-e tot mai dor şi dor de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...
  • 72. 72 Traian Dorz 9. TAINA ŞI ÎN ELESUL 1. Cine oare poate să în eleagă acum de ce Dumne-zeu îl îngăduie pe diavolul?... De ce nevinova ii trebuie să sufere?... De ce celor răi le merge bine?... De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită?... Iar ispititorului îi este îngăduit să-i poată amăgi peatât de mul i, atrăgând toate mijloacele în slujba lui? Ochiul curat al credin ei însă nu se va lăsa nici-odată înşelat de ceea ce se vede. Tainele lui Dumnezeu sunt toate pline de în elep-ciune. Şi ce nu vedem acum vom vedea mai târziu. Ori-cărui lucru îi vine vremea lui. 2. Sufletul cel credincios vede dincolo de realitateamaterială prezentă. Vede dincolo de lucruri şi de oameni, şi dincolo de împrejurări şi de evenimente, şi dincolo de timp şi de spa iu;
  • 73. Avu ia sfântului moştenitor 73 vede cum Cel care conduce totul este numai Dom-nul. Căci numai El este Acela Care face ceea ce vrea încer şi pe pământ (Ps 22, 28). 3. În Mâna lui Dumnezeu sunt toate lucrurile. Chi-ar şi diavolul şi ai lui sunt, până la urmă, tot în Mâna luiDumnezeu. Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu suntdoi dumnezei – Unul Bun şi altul rău – ci este numaiEl, Cel Bun, Tatăl Căruia Îi sunt supuse toate, chiar şivrăjmaşii Săi! 4. Du-te deci, credinciosule, cu blânde e şi linişte,dar cu demnitate şi cu curaj oriunde vei fi dus! Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de dia-volul, nu te teme, căci Duhul Domnului te duce acolo(Mt 4, 1). Şi El este cu tine. Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat, ca să fii judecat,nu te teme; căci puterea pe care o are el, cel care te ju-decă, i-a fost dată tot de Sus. Şi Domnul este cu tine. Şi nu i se va îngădui nimănui mai mult, fii sigur,decât va fi nevoie, ca să- i facă ie ceea ce este spre bi-nele tău (In 19, 11). 5. Dacă vei fi dus înaintea fariseilor pentru a damărturie despre Acela Care te-a vindecat, fii gata cutoată cuviin a, dar şi cu toată îndrăzneala; şi dă socoteală de în-
  • 74. 74 Traian Dorzcrederea şi de recunoştin a ta fa ă de Domnul tău (I Ptr3, 15). El este cu tine şi tu vei fi biruitor. 6. Du-te deci, credinciosule, liniştit şi încrezător înDomnul tău, căci Duhul Sfânt î i va pune pe limbă chiarîn clipa aceea ceea ce va trebui să vorbeşti. Nu te teme, Domnul tău este cu tine şi vei fi sigurbiruitor (Mt 10, 19). Du-te, căci El a zis: Nu te teme de ei, iată că Eusunt cu tine ca să te scap (Ier 1, 8). 7. Cine întrebuin ează duminica şi sărbătorile nu-mai pentru sine, şi nu pentru Domnul, păcătuieşte. Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul săusau pentru interesele trupeşti ale casei sale, acela va avea pierdere şi nu câştig. 8. Cine se ocupă de alte treburi decât de cele du-hovniceşti în sărbători, acela face rău, şi nu bine. Cine umblă numai după alte câştiguri decât ale su-fletelor pentru Hristos, acela va afla numai pierderi. 9. Cine îşi împarte Ziua Domnului făcându-şi maimult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se vaalege cu o pagubă veşnică. Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi le-nevie va ajunge curând un lăcaş al duhului rău. Căci Ziua Domnului este sfântă şi ea trebuie închi-
  • 75. Avu ia sfântului moştenitor 75nată în întregime numai Domnului, făcând în ea toatăvoia Lui. Ferice de cine face aşa. 10. O dată ce ai pornit pe calea Domnului, vei aveaa face cu mul i oameni. Unii, mişca i de schimbarea care s-a făcut cu tine,te vor întreba, dorind şi ei sincer să-L cunoască peDomnul Care te-a vindecat pe tine. Dar al ii, vrăjmaşi şi prefăcu i, te vor iscodi şi în-treba numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cucare apoi să te învinuiască pe tine sau să-L poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evan-ghelia Sa, ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fra ilortăi. Fii cu grijă. 11. Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi în-trebat. La întrebările scurte, răspunde scurt. La cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă. La cele curate, răspunde cald. Iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspundedeloc. 12. Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răs-punde-le totdeauna. Celor fă arnici şi vicleni, răspunde-le rar. Iar celor batjocoritori şi răi, nu le răspunde niciodată.
  • 76. 76 Traian Dorz 13. Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evan-ghelia Lui, spune totul. Când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spu-ne pu in. Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fra i, nuspune nimic. 14. Fie deci gândul tău plin de Hristos. Dar si-leşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurilecelor care te întreabă şi răspunde numai ce- i dă Duhul Sfânt potrivit cuceea ce vezi şi întrevezi. 15. În răspunsul tău să nu fie niciodată nici şovăire,nici uşurătate, nici frică, nici vrăjmăşie, nici îndoială, ci limpezime, bunăvoin ă, măsură şi hotărâreîn eleaptă. Asemenea să fie şi în tăcerea ta. 16. În tine să fie numai adevărul, fie cât îl spui, fiecât îl taci. Dar totdeauna numai în măsura în care trebuie să-lafle sau să nu-l afle cel care întreabă cu vicleşug, în măsura în care poate să-l poarte acela care te în-treabă cu bunăvoin ă – sau nu-l poate purta, spre a nu-i face rău nici lui, nici ie, nici fra ilor,nici Lucrării lui Dumnezeu. Dacă vei vorbi călăuzit de Duhul, nu vei greşi nici-odată, nici vorbind, nici tăcând. 17. O, ce bine este când în cuvântul unui credinciosse vede în elepciunea ca în Cuvântul Domnului nostru!
  • 77. Avu ia sfântului moştenitor 77 Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei,nu la Domnul. Paguba este a vrăjmaşilor Domnului şinu a Lucrării Sale. 18. Dar ce rău este când, în loc să fie în elep i, săcaute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei„credincioşi“ răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip,încât ajung ei ruşina i şi Domnul hulit, iar Lucrarea Luidezbinată şi păgubită; în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnuluinostru. 19. Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici te-oriile omeneşti, nici învă a ii necredincioşi, nici ştiin alumii, nici vrăjmaşii Lui despre Dumnezeu. Căci einu-L cunosc pe El. Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioşi,nu ceilal i. Ce spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei carenu-L cunosc. Ce spun cei care I-au auzit Cuvântul şi I-au văzutlucrările, nu cei ce nici nu le-au văzut. 20. Între cei din lume, totdeauna a fost şi totdeaunava fi dezbinare cu privire la Dumnezeu. Fiindcă teoriilelor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufleteleoamenilor nici nu se iau prea mult după aceste teoriifelurite şi necredincioase.
  • 78. 78 Traian Dorz Dar ochii tuturor sunt totdeauna îndrepta i şi ure-chile lor vor fi totdeauna îndreptate cu toată aten ia lacei credincioşi. Ca să vadă şi să audă felul mărturisiriişi vie ii celor credincioşi în El. O Doamne, fă-i pe to i ai tăi nişte mărturii mântui-toare. Amin.
  • 79. Avu ia sfântului moştenitor 79 10. ADEVĂRUL ŞI MĂRTURISIREA 1. Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna laceea ce „zic“ cei credincioşi despre Domnul Hristos.Adică la dovada vie ii lor despre El. O, cât de mult atârnă atât mântuirea, cât şi pierza-rea multora de felul cum mărturisesc despre Domnulnostru Iisus Hristos acei ce cred în Numele Lui şi carevorbesc în acest Nume! 2. Cum mărturiseşti tu despre Mântuitorul tău înfa a oamenilor? Ce fel de mărturie este via a ta? Ce le spune lor via a ta despre Iisus? Ah, acestea sunt nişte întrebări cu care poate te-aiobişnuit acum şi poate i-au devenit chiar supărătoare. Totuşi, să ştii că de răspunsul cinstit la fiecare dinele atârnă mântuirea sufletului tău... Şi, desigur, şi a altora. 3. Dar mărturia părin ilor tăi trupeşti şi duhovni-
  • 80. 80 Traian Dorzceşti este dovada cea mai puternică şi adevărată desprenaşterea ta din nou, despre starea ta duhovnicească şi despre via a ta în Hristos. Cel mai bine ei ştiu cât pre uiesc spusele tale şi cât nu. 4. Dacă faci parte dintr-o biserică creştină vie şi dintr-o familie duhovnicească sănătoasă, – atunci tu trebuie să ai neapărat şi părin i duhov-niceşti care te-au născut prin Duhul şi prin CuvântulSfânt al lui Dumnezeu. Ei, cei ce te-au adus la Iisus. Iar aceştia sunt părin ii tăi în Domnul (I Cor 4, 15). Şi mărturia lor despre tine le va fi cerută odată. 5. Cum nu te po i rupe niciodată de legătura părin- ilor trupeşti, aşa nu i se poate rupe niciodată legăturaşi apartenen a ta de către părin ii tăi duhovniceşti. Şi cum nu po i nimici niciodată dreptul familieitale trupeşti asupra ta, tot aşa nu po i nimici sau n-ar trebui să po i nimicinici dreptul familiei tale duhovniceşti asupra sufletului tău. 6. Nefericit este acela care n-are şi nu-şi poate cu-noaşte părin ii săi duhovniceşti. Nelegiuit este acela care calcă peste părin ii săi, pesteascultarea şi unitatea cu ei, despăr indu-se de dânşii. Nelegiuit acela care se leapădă de familia sa şi despre care părin ii şi fra ii lui nu pot da decâtmărturii slabe şi triste, că a fost cândva şi el cu ei, daracum nu mai este nici cu ei, nici de al lor. Că-i al nu ştiu cui şi nu ştiu unde...
  • 81. Avu ia sfântului moştenitor 81 7. Fa ă de to i oamenii ne putem multă vreme as-cunde şi ne putem preface, dar de cei din casa noastră nu. Cu ei umblăm aşa cum suntem. Ei ne cunosc întocmai după cum ne este inima şi via anoastră, a fiecăruia care spunem ca suntem credincioşi. Mărturia lor este deci cea mai de crezut dacă noi Îlcunoaştem sau nu pe Iisus. 8. Pe mul i copii i-a îndepărtat pe totdeauna deEvanghelie purtarea lumească a părin ilor lor „credin-cioşi“; şi pe mul i părin i, a copiilor lor. Dar purtarea frumoasă a unor copii cu adevăratcredincioşi a adus binecuvântarea lui Dumnezeu pestemul i părin i. Şi tot aşa, a unor părin i peste fiii lor. 9. Acolo, în casa şi în familia ta, se verifică cu ade-vărat ce fel de credin ă ai tu. O, câtă nevoie au în primul rând ai noştri, cei dincasa noastră, ca noi să fim între ei şi pentru ei o luminăa Domnului! 10. Când un fiu poate vorbi singur şi ştie să vor-bească bine, adică are în elepciunea necesară pentru ase orienta bine în tot ce trebuie să spună şi să nu spună, atunci el a ajuns la maturitate, la vârsta bărbă ieisale în elepte. Vorbirea cuiva este dovada maturită ii sale, dovadaîn elepciunii până la care a putut ajunge el.
  • 82. 82 Traian Dorz Şi a creşterii sale duhovniceşti până la care s-a pu-tut ridica. 11. Dacă, după ani lungi de credin ă, felul devorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har(Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab încredin ă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini –acela este un neputincios în felul de gândire şi de um-blare (I Cor 14, 20). Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolode orice vânt de învă ătură şi înşelat de orice amăgitor(Ef 4, 14), – atunci el este o fiin ă anormală, un biet om neîm-plinit, un nefericit copil rămas necrescut. 12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiascăsă stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corec-teze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nuspună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când sănu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şiîmplinit în credin ă. 13. Cine este în stare să vorbească singur şi să do-vedească ce spune, acela este un om în elept şi cu mintea întreagă. Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace,acela este şi mai în elept şi cu o minte şi mai întreagă.
  • 83. Avu ia sfântului moştenitor 83 14. Omul care se poartă în aşa fel, încât îi face tot-deauna pe al ii să se teamă cu groază de el, acela esteun suflet de om rău, căci de un om cu suflet bun nu se teme nimeni. 15. Un om adevărat nu va insufla groază în jurulsău, ci îşi va exercita autoritatea sa prin respectul pe ca-re şi-l va impune în linişte şi tuturora, prin inteligen a,prin bunătatea şi noble ea sa, nu prin tirania lui; va dobândi ascultarea semenilor săi prin în elep-ciunea sa, prin sim ământul său de dreptate, prin comportarea lui morală şi demnă, prin cinstea sa – nu prin ciomag şi prin strigăte; prin blânde ea sa – nu prin apăsare şi nu prin cru-zimea lui. 16. Oamenii trebuie să aibă între ei iubire, apropie-re, prietenie şi respect unii fa ă de al ii, şi nu groază. Cine umblă să-i facă pe al ii să se teamă de el,acela este o fiară, şi nu un om. 17. Când se teme cineva de tine... de mânia ta, derăzbunarea ta, de privirea ta, de gura ta, de apropiereata, atunci trebuie mai întâi să te îngrozeşti tu în ce sta-re ai ajuns, căci atunci starea ta e rea. 18. Omul acela căruia i se dă pentru o clipă în lu-mea asta o sabie, sau un scaun, sau o cheie, ajunge ade-sea fioros ca o sălbătăciune, uitând că este om şi că tre-
  • 84. 84 Traian Dorzbuie să fie om. Această creatură de nimic uită cât de nimic este şicaută să bage groaza de el în to i semenii săi, fiindcăn-are nimic din ceea ce i-ar putea atrage respectul şi iu-birea acestora. 19. Tu, fiul meu, să nu bagi groaza de tine în ni-meni. Oamenii trebuie să ajungă să se teamă numai deDumnezeul tău şi al lor. De nimeni altcineva (Lc 12, 5). Nu uita niciodată că to i cei care i-au îngrozit pe al iiau avut un sfârşit groaznic şi o veşnicie îngrozitoare. 20. Să tremure de frica ta ho ul, tulburătorul şidezbinătorul Lucrării lui Dumnezeu – şi nu omul celcinstit, paşnic şi ascultător. Să se teamă cei răi de ceea ce faci – nu cei buni. Fra ii tăi să se bucure că au în tine un frate adevă-rat, iar Evanghelia, un apărător de încredere (I Tim5, 20). Deci fii hotărât şi necru ător fa ă de cei stricătorişi răi. Doamne, fă-ne astfel fa ă de Tine şi fa ă de ai Tăi. Amin.
  • 85. Avu ia sfântului moştenitor 85 Pe toate zilele vie iiPe toate zilele vie ii mi-aş scrie Numele Tău Sfânt,că n-am frumos ca El, Iisuse, din câte frumuse i mai sânt,şi i l-aş scrie cu mireasmă, cu miere şi cu aur viupe cer, pe ape şi pe aer, pe toate-aş vrea înalt să-L scriu.Ce dulce-i dragostea- i frumoasă ce mă învăluie-ndelung,din ale Numelui Tău raze, oriunde merg şi-oriunde-ajung,ca nişte cântece-nsorite roiesc în jurul meu luminicu umbre dulci de ape line – venind din Ochii Tăi divini.Ce albă flacără nestinsă aş vrea să-mi ardă pe altar,venind din Fa a- i strălucită şi-ntoarsă alb spre Tine iar,spre Tine să se-ntoarcă toate şi să Te-adore câte sânt,că nu-i frumos, Iisus, ca Tine nimic în cer sau pe pământ.
  • 86. 86 Traian Dorz 11. ARĂTAREA ŞI ASCUNDEREA 1. Orice vorbire îşi are motivul ei mărturisit saunemărturisit. Unii spun motivul pentru care vorbesc, pe când al- ii îl ascund. Unii spun motivul pentru care nu vorbesc, al ii nu-lspun. Să ai totdeauna în elepciunea sfântă în tot ce ară işi în tot ce ascunzi. 2. De multe ori oamenii care ar avea datoria să apereadevărul, mărturisind cu putere pentru el, n-au acest curajsă-l mărturisească, de frica altor oameni, care îl urăsc. Şi, pentru a se pune la adăpost de neplăcerile pe ca-re le văd ei că le-ar putea avea din pricina adevărului,se ascund cu laşitate. Şi, din teama că – dacă ar mărturisi pe fa ă ceeace ştiu că au datoria să spună – ar avea de suferit, ca-ută să se ascundă după diferite cotituri ale vorbiriisau ale tăcerii lor.
  • 87. Avu ia sfântului moştenitor 87 Ce netrebnică în fa a lui Dumnezeu este şireteniaasta! 3. În împrejurări şi în vremuri când Hristos esteurmărit şi prigonit, orice om care are de-a face cu Elsau cu ai Lui trebuie să fie demn. Şi oricine a avut prilejul să vadă Lucrarea Dom-nului sau să audă Cuvântul Său adeseori ajunge în vre-un fel să fie pus în fa a datoriei de a da o mărturie des-pre Hristos. Ferice acela care are atunci curajul adevărului şidemnitatea în elepciunii. 4. Ferice de acela care nu-L trădează niciodată peHristos. De cel care nu se ruşinează, nici nu se teme nici-odată să mărturisească despre Hristos. Despre acela, şi Hristos va mărturisi la fel. 5. Te rugăm, Doamne, nu le îngădui celor vrăjmaşisă insufle atâta groază alor Tăi. Să nu poată face pe ni-meni ca, de frica lor, să tăgăduiască sau să vândă Ade-vărul Tău. Ci dă putere tuturor celor care Te cunosc sau cărora le-ai făcut vreun bine lor sau familiei lor să aibă totdeauna curajul să mărturisească pe fa ărecunoştin a lor fa ă de Tine, pentru binele pe care l-aifăcut Tu lor şi altora. 6. E greu până ce ajungi să fii cunoscut o dată devrăjmaşii lui Hristos sau de ai Lucrării Sale.
  • 88. 88 Traian Dorz E mult până ajungi să fii chemat o dată pentru Nu-mele Domnului şi pentru numele tău, căci după aceea trebuie să te aştep i mereu la astfelde chemări. Greu va fi să mai fii lăsat în pace! Dar şi mai greudacă vei face totul ca să fii lăsat. 7. Fii tare şi fa ă de promisiunile, şi fa ă de ame-nin ările la care vei fi supus pentru a fi câştigat împo-triva lui Hristos şi alor Lui. Rămâi cu o inimă hotărâtă alipit de Izbăvitorul tău,Care i-a deschis ochii sufletului şi i-a dat vederea. Care i-a făcut ie binele cel veşnic al mântuirii şi cel fericit al alegerii tale pentru cer. Hotărârea taputernică va fi cinstea ta eternă la Hristos. 8. După ce se vor răsti la tine, după ce te vor batjocori şi- i vor face tot ce este în-găduit de Domnul tău să- i facă, dacă tu vei rămâne ne-clintit de partea Domnului tău, vor obosi şi te vor lăsa în pace. Numai tu roagă-te Domnului să ai multă răbdare,mai multă decât ei, oricât te-ar chinui. Şi o mai puternică hotărâre să nu cedezi deloc, ori-cât i s-ar promite. 9. Fii tare deci, ca să nu- i pierzi cumpătul tău liniştit, să nu- i pierzi nădejdea ta în izbândă şi să nu- i pierzi încrederea ta în Dumnezeu tău,
  • 89. Avu ia sfântului moştenitor 89 – până trece şi asta. Căci şi aceasta trece. Roagă-te ca să rămâi curat cât vei sta în fa a lor şi mai ales să te întorci curat de la ei. 10. Dacă vă interesează Iisus, stăm de vorbă toatăvia a, oricât vre i şi oriunde vre i. Dar dacă nu vă interesează El, atunci n-avem ce sămai vorbim nici două minute împreună, niciodată. 11. Fericit credinciosul care ştie una: Iisus, şi care rămâne numai la El, oricât şi oricând ar fiîntrebat. În elept este acela care are un astfel de răspuns,fiindcă acela, rămânând la Iisus, va fi biruitor. Cine ştie de acest singur Nume şi rămâne mereunumai la el, acela va scăpa totdeauna cu bine şi cu su-fletul curat de oriunde. Acela nu va rămâne nici de ruşine, nici de pagubăniciodată. 12. Dacă L-ai cunoscut pe Domnul şi vindecătorultău Iisus Hristos, atunci ine-te întruna numai de El. Şiapoi să nu mai ştii nimic altceva, niciodată şi nicăieri –mai ales în vremile grele – decât de Iisus. Dacă vorbeşti cu cineva, vorbeşte cumpătat şi nu-mai despre Iisus. Iar dacă vei fi luat la întrebări după aceea pentruNumele Domnului Iisus, atunci ine-te numai de una:IISUS.
  • 90. 90 Traian Dorz Răspunde ce se cuvine despre aceea una şi despreAcela Unul. Răspunde numai cum se cuvine, cui te-ntreabă şi răspunde numai cât se cuvine, când eşti întrebat. Dar ine-te până la sfârşit numai de aceea una careai spus-o la început, călăuzit de gândul: „Eu una ştiu.“Orice i-ar face. Şi fii sigur că atunci Hristos te va izbăvi curat şi bi-ruitor. Cu cât vei arăta că ştii mai pu in, cu atât mai bine. 13. Nu te băga niciodată în lucrurile străine deHristos şi nu te amesteca niciodată în alte discu ii decâtdespre El. Nu te opri niciodată unde se vorbeşte despre altce-va decât despre Domnul Iisus şi nu lua parte deloc, cu nici un om şi la nici o ac i-une cu scopuri străine de Domnul Iisus Hristos. Atunci nu vei suferi pentru deşertăciuni. 14. Fereşte-te de căile pe care nu po i merge cuDumnezeul tău şi cu fra ii tăi şi fugi de prietenia cu cei care nu-L iubesc pe Hris-tos şi pe ai Lui. Nu dori niciodată să- i câştigi pre uirea flecarilor,spunând multe lucruri şi arătându-te prea cunoscător. Nici bunăvoin a celor care Îl dispre uiesc pe Mân-tuitorul tău. Ca să nu ajungi în ceata dispre uitorilor lui Dum-nezeu.
  • 91. Avu ia sfântului moştenitor 91 15. Dacă vrei să- i păstrezi cugetul totdeauna curat şi dacă vrei să fii scutit de multe neplăceri cu ur-mări adesea nebănuit de rele, – atunci tu numai una să ştii: HRISTOS, şi numai voia Lui s-o cau i. Şi El te va acoperi cu cinstea Sa în orice vreme. 16. Chiar dacă to i te vor socoti, pentru Domnul, unneştiutor sau un bigot, şi chiar dacă ai fi vorbit în chip batjocoritor de că-tre cei mai mul i pretinşi deştep i, şi chiar dacă ai avea de suferit multe necazuri pen-tru credincioşia ta şi alipirea ta de Iisus, totuşi tu nu renun a niciodată la Dumnezeul tău. Fiindcă numai El va fi totdeauna salvarea ta. 17. Nimic nu- i va aduce un atât de mare câştig, oatât de mare putere, o atât de mare mul umire şi o atâtde mare răsplată ca acest bun unic: IISUS. Dacă Îl ai şidacă Îl păstrezi hotărât în via a ta. Şi numai dacă vei şti să te ii de El şi cu El. Chiarşi până la moarte. 18. Cine nu umblă în adevăr şi cine nu se ine numai de una în timpul lungilorşi repetatelor întrebări, acela uşor se pierde şi greu se încurcă. Întrebările repetate tocmai acest scop îl au: ca să teîncurce greu şi să te prindă uşor cu cine ştie ce vinovă ie. Fii atunci treaz şi curajos.
  • 92. 92 Traian Dorz 19. Cel credincios şi curat, departe de a se încurca,va face totdeauna prin răspunsurile sale ca să iasă cuatât mai strălucit Adevărul lui Hristos şi nevinovă ia sa. Va face să apară cu atât mai mare meritul şi cinsteaBinefăcătorului său Iisus, cu cât el va fi mai ataşat deDomnul. Căci rămânând credincios, el va fi tare totdeauna înmărturisirea lui. Şi vorbind cu îndrăzneală sau tăcândcu în elepciune, va ieşi totdeauna nevinovat de la cer-cetările oricui. 20. Dacă n-ai săvârşit nici un păcat, atunci n-ai dece să te temi. Dacă însă ai păcătuit în vreo măsură, Domnul poateface ca să fii pus la vreo suferin ă, pentru a- i ispăşi pă-catul tău, în măsura în care eşti vinovat, chiar dacă ceice te judecă nu ştiu de aceasta şi nu pot da împotriva tanici o sentin ă legală. Atunci e mai bine să suferi decât să nu. Domnul vrea, printr-un rău mai mic, să te scape derăul cel mare care este osânda veşnică. Binecuvântat să fie Domnul, Izbăvitorul nostru! Amin.
  • 93. Avu ia sfântului moştenitor 93 12. AUR şI ZGURĂ 1. Dacă n-ai zgură, fii sigur că Domnul nu te puneîn foc. Dacă este în tine vreun păcat care trebuie ispăşitsau vreo slăbiciune care trebuie înlăturată, e mai bine săfii cură it acum decât să fii ars în veci. Spre a rămâne numai aurul curat al vie ii tale înHristos. 2. Adevărul te face superior, oricât ai fi de simplu,când te ii în umblarea şi mărturisirea lui sfântă. Şi te face puternic, oricât ai fi de slab. Minciuna te coboară şi te face inferior, oricât aitrece de în elept şi de serios… Şi te prăbuşeşte în ridicol, oricât te-ai crede de tare. 3. Cinste ie, fiu curajos al Adevărului, care ai vrutca, prin mărturisirea ta, Mântuitorul tău să fie slăvit – şia fost slăvit. Mântuitorul tău a făcut prin tine ca vrăjmaşii Lui săfie înfrân i şi ruşina i. Şi aşa au fost.
  • 94. 94 Traian Dorz Iar tu ai ajuns nemuritor. Cinste ie acum şi în veci. Şi cinste tuturor care vor mai face aşa, până la ve-nirea Domnului nostru, apărând cu curaj Adevărul înNumele Domnului Iisus. 4. Ocara este răspunsul asupritorului prost, când în-fumurarea şi răutatea lui n-au alt mijloc de răzbunarefa ă de unul mai slab. Şi nici un alt argument împotriva celui ce apărăadevărul. 5. Ce înjositor este pentru orice om să recurgă laînjurătură şi la ocară, la aceste mijloace ruşinoase, fa ăde un alt om, spre a-l doborî, spre a-l silui, spre a-l con-strânge. Este cu atât mai înjositor, cu cât cineva se pretindemai mare şi mai sus-pus. 6. Orice părere ar avea cineva, orice stare ar avea el şi orice convingeri, nici unui om nu trebuie să i se încalce de către unaltul dreptul la calitatea lui de om. 7. Adevărul şi dreptatea unei idei demne sau ale unei cauze drepte se impun prin ele însele, liniştit sau puternic, prin roade sau prin timp, însă totdeauna demn. 8. Acela ce trebuie să recurgă la constrângere şi laocară, acela este nedemn şi netrebnic.
  • 95. Avu ia sfântului moştenitor 95 Cine ocărăşte este un om fără cinste şi fără ruşine,arătându-se nevrednic de nimic altceva. Este o fiin ă care dovedeşte că nu are nici dreptate,nici minte şi nici alt răspuns. 9. Nu te sim i niciodată atins de ocări când nu lemeri i. Dacă nu te cobori tu de pe înăl imea curată a ade-vărului şi frumoasă a cinstei, noroiul nici unei ocări nute poate atinge… Ocara nu se poate ridica în sus, ea se varsă în jos caorice murdărie. Şi-l atinge numai pe acela care s-a înjosit mai întâiel însuşi până la ea. 10. Cei care iubesc păcatul şi trăiesc în păcat do-resc să-L ştie pe Dumnezeu cât mai departe de ei, pentru că, ştiindu-L pe El cât mai departe, ei credcă pot face ce vor şi pot umbla cum le place. 11. Cel mândru mai degrabă se leapădă de orice lu-cru sfânt decât să se lepede de păcatul său. 12. Omul mincinos spune lucrurile nu numai cumnu sunt, ci şi cum ar vrea el să fie. 13. Hristos i-a trimis şi îi trimite fiecărei genera iide oameni, prin proorocii Săi, Cuvântul Adevărului SăuSfânt; fiecărui popor,
  • 96. 96 Traian Dorz fiecărei limbi, fiecărei cetă i şi fiecărui templu… (Mt 28, 20). Iar când vor tăcea to i proorocii acestora, pietrelelor vor începe să strige după ei (Lc 19, 40). O, ce grai înfricoşat va fi graiul pietrelor! 14. Dumnezeu va vorbi fiecăruia în vreun fel, osân-dindu-i nelegiuirile. Va tăcea numai după ce-i va fi înghi it iadul pe to icei ce-L urăsc pe Iisus, căci numai în iad vor scăpa ei de glasul Lui, carele vorbeşte acum cu atâta răbdare, din afara şi dinlăuntrul lor. 15. În iad se va trezi glasul dinlăuntru al celorneascultători, conştiin a lor pe care şi-au ucis-o. Şi ea apoi nu le va mai tăcea niciodată, niciodată. Pute i voi oare în elege acum că aceste înştiin ărisunt chiar pentru voi? Iar dacă le-a i în eles, pute i voi să le primi i? Sau ele vă vor face încă şi mai răi? 16. Cel mai simplu credincios ştie mai mult despreDumnezeu decât orice învă at nenăscut din nou. Căci credinciosul în elege cum este un om care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, fiindcă a fost o vreme cândnici el nu-L cunoştea, dar celălalt nu în elege cum este unul născut dinnou, fiindcă el n-a trecut prin această naştere minunatăniciodată.
  • 97. Avu ia sfântului moştenitor 97 Şi cine n-a trecut prin ea n-o poate nici în elege,nici explica. 17. Este uimitor de frumos cât de simple şi ce lim-pezi apar lucrurile Evangheliei pentru cei smeri i şi cu-ra i cu inima. Şi cât de complicate par ele pentru învă a ii răută-cioşi. Ce uşor le poate în elege un credincios simplu,dar adevărat, care îşi are sufletul neprefăcut şi minteaneotrăvită! Dar cât de mul i din cei care se pretind a fi cinevanu le pot în elege şi nu le pot primi niciodată! 18. Mult mai nenoroci i ca to i oamenii sunt aceicare, prin înşelăciunea păcatului, au ajuns orbi a do-ua oară. Ei sunt de o mie de ori mai nenoroci i. Pentru căei au fost vindeca i odată, au avut odată lumina. Augustat odată bucuriile naşterii din nou, harul părtăşieicu Hristos, starea de înfiere şi răscumpărare prinSângele şi Harul Crucii Mântuitorului Scump, Care îiizbăvise de sub puterea diavolului şi din pierzareapăcatului, – dar n-au rămas statornici, ci au căzut iarăşi, nunumai în vechile lor păcate, ci încă şi în altele, mai mari.Aceştia sunt orbii cei mai neferici i de o mie de ori, căci vindecarea lor nu mai vine niciodată (Evr 10, 26). 19. De ce nu vă mira i voi oare de îngustimeavoastră?
  • 98. 98 Traian Dorz De ce vă mira i că „opincarii“, că dulgherii sau plu-garii simpli Îl mărturisesc mai cu putere şi mai cu multălumină ca voi pe Hristos în lume? De ce vă mira i că oamenii fără nici o „pregătire“sau cu o mai mică pregătire decât a voastră propovă-duiesc Evanghelia Domnului mai frumos, în timp ce voi sunte i seci? 20. Harul vă era făgăduit vouă, dar, dacă voi nuvre i să vă naşte i din nou şi să trăi i în sfin enie, a i rămas fără El. Hristos nu poate fi făcut un slujitor al păcatului,nici un colaborator al lui satana. Nici un om al com-promisurilor, cum sunte i voi. Şi iată că Dumnezeu a dat Harul Său altora, celormai slabi şi mai smeri i (Mt 21, 16). Iar de la voi l-a luat. O, de v-a i putea smeri până la a recunoaşte asta –şi a vă îndrepta! Dumnezeu să vă ajute să vă pute i. Amin.
  • 99. Avu ia sfântului moştenitor 99 Din locul unde sufăr… Din locul unde sufăr de flacăra iubirii răsare coarda Vi ei cu şapte înăl imi; cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstignirii se scutur de petale în mâini de heruvimi. Din şapte spice pline, mai albe ca azima, se taie Miezul Vie ii în patru păr i cruciş, din Alfa spre Omega, de la Ioan spre Dima, din Moarte spre Via ă, – din iad spre Luminiş. În josul rădăcinii e easta despicată ca rana unei raze muşcată dintr-un măr; deasupra arde zarea cu creasta-nflăcărată ca spuma unui Sânge vărsat pentru-Adevăr! Păduri de mâini se-nal ă, cerşind o fărmitură, şi nori de buze arse aşteaptă-un strop de har, şi cele Patru Taine se dau fără măsură, şi cele Patru Bra e se-ntind fără hotar…
  • 100. 100 Traian Dorz 13. STATORNICIE şI SCHIMBARE 1. Evanghelia v-a depăşit pe voi, cei fă arnici, şiHristos Şi-a ales alte vase: pe cei sinceri, pentru a vă face pe voi geloşi. Iar gelozia aceastasă vă prefacă sfin i, aşa cum trebuia de mult să lupta isă ajunge i. Mira i-vă deci şi de ei, cei atât de minuna i. Dar şimai mult să vă mira i că voi nu în elege i lucrul acesta. Mira i-vă că totul se schimbă în jurul vostru şi nu-mai voi nu vă mai schimba i. Atunci poate ar fi o nădejde şi pentru voi. 2. Cei care trăiesc în păcat vor să facă din Dumne-zeu slujitorul, nu Stăpânul lor. Toate rugăciunile lor (când sunt) sunt numai cererişi porunci date lui Dumnezeu. El trebuie să le tot împli-nească acestora toate dorin ele lor lumeşti, toate pofteleşi planurile lor necuviincioase sau nelegiuite. Ei Îi cer mereu lui Dumnezeu să le păzească vitele,holdele, casa, copiii şi pomii…
  • 101. Avu ia sfântului moştenitor 101 Să le omoare vrăjmaşii, omizile, gândacii. Să le dea haine, sănătate, bani. Şi câte şi mai câte! Ce urâtă în elegere despre Dumnezeu şi despre ru-găciune… 3. Oamenii Îi tot cer lui Dumnezeu să le tot slu-jească zi şi noapte, ca şi cum Domnul ar fi robul lor celmai îndatorat, iar ei nici măcar nu se gândesc că ar avea vreo da-torie fa ă de El, pentru toate binefacerile pe care le-aîmplinit fa ă de ei şi pentru toată bunătatea pe care, fărămerit, le-a arătat-o. Ce vinovate sunt astfel de rugăciuni! 4. Sfânta Scriptură adevereşte că dorin ele celor ca-re trăiesc în păcat nu sunt ascultate de Dumnezeu. Cât trăiesc în nelegiuire şi în neascultare, toate do-rin ele lor şi rugăciunile lor pentru lucruri rele sunt za-darnice; nici una nu ajunge până la Tatăl Ceresc. Ceea ce primesc ei nu este urmarea rugăciunilorlor, ci a bunătă ii lui Dumnezeu. 5. Dacă totuşi Dumnezeul cel Bun le dă atâtea bi-necuvântări, asta nu este o urmare a rugăciunii lor,căci pe acestea El nu le asculta, ci sunt urmarea bună-tă ii Lui. Sunt binefacerile revărsate de bunătatea lui Dum-nezeu cea nespus de mare pe care El o revarsă pesteto i, fără a fi asta un răspuns la vreo rugăciune a lor.Căci cei mai mul i nu se roagă.
  • 102. 102 Traian Dorz Iar ceilal i se roagă rău. Rugăciunile acestea n-au nici un rol în purtarea bu-nătă ii cereşti, fiindcă dacă ei sunt necredincioşi, rugă-ciunile lor sunt ca şi când n-ar fi deloc. Dumnezeu nicinu-i ascultă pe cei ce trăiesc în păcat şi nu vor să-L as-culte pe El. Cândva şi binefacerile nemeritate îi vor osândi. 6. Duhul Sfânt nu-i ajută în rugăciunile lor pe ceicare nu-L au, fiindcă ei nu au venit la Iisus, ca El să li-L dea. Nici Harul nu-i sprijină, fiindcă ei n-au venit laIisus, ca să aibă har. 7. Degeaba strigă cei neascultători, căci Domnulnu-i ascultă, zice Iov (Iov 35, 12-13). Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde, ziceDavid (Ps 18, 41). Îl vor chema, dar nu le va răspunde, zice Solomon(Prov 1, 28). Oricât de mult v-a i ruga, n-ascult, zice Domnul(Isaia 1, 15). Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta (Ier 11, 11;14, 12). Chiar dacă vor striga în gura mare, tot nu-i voi as-culta (Iez 8, 18). Domnul Îşi va ascunde fa a de ei, fiindcă au făcutfapte rele (Mica 3, 4). Prima rugăciune ascultată este cea a pocăin ei ade-vărate.
  • 103. Avu ia sfântului moştenitor 103 8. Dumnezeu este bun şi cu cei nemul umitori, şicu cei răi (Lc 6, 35)… …Deşi rugăciunile lor nu sunt ascultate când nusunt după voia Lui. Ci bunătatea lui Dumnezeu se revarsă încă şi pestecei răi, independent de rugăciunile lor, fiindcă acesteasunt ca şi cum n-ar fi (Iac 4, 3). Ci din pricina celoraleşi ai Domnului care mai sunt printre ei. 9. Cea dintâi rugăciune ascultată de Dumnezeu dela vreun om este cea de pocăin ă, cea cu lacrimile în-toarcerii la El. După aceea, toate rugăciunile omului sunt ascultatecu bucurie (In 15, 7). Căci numai atunci sunt făcute după voia lui Dum-nezeu şi spre slava Lui, când izvorăsc dintr-o inimă no-uă şi curată. 10. Suflet credincios, bucură-te plin de uimire, bu-cură-te de bunătatea şi puterea cea mare a lui Dumne-zeu, cu care te-ai unit prin credin ă. Prin mijloacele nevăzute şi necunoscute min iiomeneşti, rugăciunile tale străbat nebănuitele depărtări,până la Tatăl Harului, ajungând Acolo din chiar clipacând î i deschizi tu gura (Dan 10, 12). 11. O, iată cât de mare este într-adevăr puterea ru-găciunii fierbin i! Ea poate să închidă sau să deschidă cerul (I Împ17, 1; Iac 5, 17),
  • 104. 104 Traian Dorz şi poate să vindece bolile venite din păcat (Fac 20,17; Iac 5, 16), şi poate să oprească mânia lui Dumnezeu (Num11, 1-2), şi poate să izbăvească popoare întregi (Deut 9, 18-20; Iona 3, 10), şi poate chiar să oprească soarele din mersul său(Ios 10, 12-14), şi poate să dezlăn uie puterile naturii (I Sam 12,18), şi poate să însănătoşeze vrăjmaşi (I Împ 13, 6), şi poate să învie până şi mor ii (II Împ 4, 36-37;Fapte 9, 40-41), şi poate primi tot ce doreşte (I In 3, 22). 12. Dacă tu ai fi neprihănit şi rugăciunea ta ar fifierbinte, totul i-ar fi cu putin ă, după cum cu putin ăle-a fost şi altora, precum s-a spus în Sfântul Cuvântdumnezeiesc. Trăieşte numai în sfin enie! Ai numai credin ă pu-ternică. Şi roagă-te numai fierbinte – şi vei vedea că vafi întocmai aşa. Şi că vei primi tot ce ceri în Numele Domnului Iisus. Fiindcă toate făgăduin ele Domnului sunt adevărate. 13. Când omul se întoarce la Dumnezeu, el află lu-cruri nemaiauzite (Fapte 19, 11). Vede că Hristos poate să facă lucruri care păreaucu neputin ă. Simte şi cunoaşte lucruri pe care nici nu le bănuiaînainte niciodată, nici cu mintea şi nici cu inima lui(Ef 3, 20).
  • 105. Avu ia sfântului moştenitor 105 14. De când este lumea, nimeni n-a mai putut dăruiunui suflet starea de har pe care i-o dă Domnul Iisus(Rom 5, 1-11). Fericit este sufletul care are o astfel de stare. Şi fericit este el dacă, având-o, o mărturiseşte cubucurie şi cu curaj oricui, spre slava Aceluia Care i-adăruit-o şi spre mântuirea tuturor celor care, însetânddupă aceste fericite daruri cereşti, află că, iată, cel carevine la Hristos le poate avea. 15. Dacă n-ar fi Dumnezeu, n-ar mai fi nimic şin-ar mai fi fost nimic. Cum dacă n-ar fi un meşter, n-ar fi nici lucrul pecare l-a făcut el… Ce simplu este acest adevăr şi cât de uşor de price-put este acesta până şi de către un copil! Dar ce neînchipuit de greu este el de primit pentrucei „pricepu i“! 16. Dacă n-ar veni toate de la Dumnezeu, sigur căn-ar avea de unde să vină, după cum dacă n-ar fi unde-va un izvor, n-ar avea de unde să curgă apa aceasta carevine spre noi. N-ar avea de unde curge, fără izvorul care a por-nit-o şi o aduce. 17. Ce mărea ă dovadă că vin de la Dumnezeupoartă în ele însele toate lucrurile Lui! Strălucirea lor, ordinea aşezărilor, trăinicia şi frumuse ea lor,
  • 106. 106 Traian Dorz în elepciunea alcătuirii şi regularitatea mersului tu-turor acestora, toate, toate acestea sunt o dovadă că întreaga Crea- ie vine de la Dumnezeu. Şi merge spre El. 18. Cel care crede că nu mai poate primi învă ăturăde la nimeni, acela este un om definitiv pierdut. 19. Cel care îşi închipuie că poate să facă tot cevrea, fără ca să fie obligat a da socoteală nimănui defaptele sale, acela nu mai poate fi scăpat de la pierzare. 20. Mândria şi nerecunoştin a celui rău îl trag şi-lîmping la pierzarea sa totală. Nimic nu este mai sigur ca aceasta. Dumnezeule al Milei, nu lăsa pe nici un suflet săfie aşa! Amin.
  • 107. Avu ia sfântului moştenitor 107 14. CINSTE şI RUşINE 1. Acela care poate să-i înve e pe al ii, acela nici nuse ruşinează a învă a şi el însuşi de la to i. 2. Acela care merită să fie înăl at deasupra tuturoraeste acela care nu se ruşinează să le slujească el însuşituturor, cu răbdare şi cu blânde e în elegătoare. 3. Cine nu se lasă învă at de către Dumnezeu, cumsă vrea el să asculte, să primească şi să înve e ceva dela oameni? Oricine ar fi ei! Şi cine nu ascultă de Domnul nostru Iisus şi de Cu-vântul Lui Sfânt, cum să asculte el de fra i? Un astfel de îngâmfat este fiul satanei. 4. Cel care s-a obişnuit de mult cu nesupunerea fa ăde oameni, fa ă de părin i, fa ă de îndrumători, fa ă de învă- ătorii şi de fra ii săi,
  • 108. 108 Traian Dorz acela în curând va ajunge nu numai nesupus, dar şivrăjmaş fa ă de Dumnezeu, pe fa ă. Căci nesupunerea aceasta a început din chiar clipacând a căzut în mândria şi neascultarea de părin ii şi defra ii lui. 5. S-a spus: Când un om face răul, este mai sprefolosul lui să fie pedepsit decât să nu fie! 6. Când un suflet porneşte hotărât pe calea pier-zării, este mai spre folosul lui să se poticnească astăzidecât mâine. Este mai bine să fie scos din Lucrarea Domnuluimai devreme decât prea târziu. 7. Nu-i o dovadă de deşteptăciune, ci de prostie şichiar de nebunie să priveşti numai de sus la to ii fra ii şila to i oamenii… şi să spui că to i văd îngust, numai tu vezi larg. Că to i sunt neştiutori, numai tu eşti ştiutor, că to i sunt răi, numai tu eşti bun. Astfel pot gândi şi vorbi numai acei care, cu toatediplomele lor, n-au învă at decât prea pu in. Şi cu toatetalentele lor, n-au în eles nimic. 8. Cine spune: „Tu să mă înve i pe mine?“, deseorieste un neînvă at. Acela care este în elept înva ă de la to i: de la cei buni, cum să fie, iar de la cei răi, cum să nu fie.
  • 109. Avu ia sfântului moştenitor 109 9. Cred că nu există o mai mare greşeală la un „cre-dincios“ decât dezertarea, părăsirea locului său, împo-triva voii Domnului Care, dacă i-a aprins cuiva luminaLui, i-a aprins-o acolo, tocmai pentru că acolo avea Elnevoie de ea. Acolo trebuie să rămână el ascultător, credincios şismerit, luminând cu via a pentru Iisus. 10. Unii vinova i, după ce ei înşişi au plecat la vre-un alt crez, îşi mai măresc păcatul făcut şi prin aceea căumblă mereu să-i mai facă şi pe al ii să plece cu ei şidupă ei. Aceştia nu pot sta acolo „linişti i“ dacă au plecat, ciumblă mereu numai ca să-i mai atragă şi pe al ii după ei, căci păcatul plecării le frământă mereu conştiin a.Şi ruşinea faptei lor îi face să-i atragă şi pe al ii, ca, înfelul acesta, împăr ind vina cu cât mai mul i al ii, ruşinea lor să se „piardă“ şi cugetul lor să li se li-niştească. Dar nici ruşinea nu li se va mai pierde şi nici cu-getul nu li se va mai linişti în veci. 11. Rămâi şi mărturiseşte pe Domnul tău în casata, în Biserica ta, între fra ii tăi şi surorile tale dintâi(I In 2, 24). Nu pleca nicăieri, până când te vor da afară din lo-cul unde trebuie să mărturiseşti statornic şi luminos. Mai mult încă: nu pleca nici după ce te vor da afară, ci revino din nou şi din nou.
  • 110. 110 Traian Dorz Până când mărturisirea ta va fi încheiată între oa-menii aceia la care te-a trimis Dumnezeul tău Care te-anăscut acolo… Şi acolo te-a împlântat ca pe o stâncă şica pe un pom. La capătul misiunii tale, de acolo să te mute Dom-nul tău la El. 12. Nimeni nu poate face răul şi să iasă binele dinel (Rom 3, 8). Nu po i afla nici o binecuvântare prin călcarea vre-unei porunci din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar când din pricina ta îşi mai pierd şi al ii sufle-tele şi mântuirea lor, nu există nici o osândă pe care săn-o meri i (Mc 9, 42). Şi pe care să n-o primeşti odată din partea luiDumnezeu şi a celor pe care i-ai nefericit. 13. Dacă rămâi în Lucrarea Domnului numai ca s-odezbini şi ca să o po i rupe sau abate la rătăcirea învă- ăturii străine căreia îi slujeşti în ascuns, – atunci tu eştichiar un demon, nu un înşelat al lui. Îngrozeşte-te de mânia lui Dumnezeu, oricine ai fi tu. 14. Nu există un mai mare păcat ca dezbinarea fra ilorşi nici un motiv, cât de „biblic“, care să-l îndreptă ească. Un sfânt părinte a spus: Nici chiar sângele martiriuluinu spală crima celui care ar dezbina Biserica Domnului. 15. Dacă treci cu bine prin fiecare încercare a cre-din ei tale, îndată vine Iisus la tine ca să te mângâie şica să te răsplătească.
  • 111. Avu ia sfântului moştenitor 111 Cu cât ispita a fost mai mare şi încercarea ta a fostmai grea, cu atât bucuria care urmează după ele î i va fimai luminoasă. 16. Fi i tari în mijlocul încercării, fra ii mei iubi i şiscumpele mele surori. Nu vă lăsa i niciodată copleşi i de prezentul întu-necat şi de apăsarea cea grea a acestui ceas. Căci dincolo de apăsarea aceasta, ne aşteaptă sigurlumina bucuriei care vine şi care este gata să se şiivească. Îndată ce vă va lăsa satana, vor veni îngerii în jurulvostru. Vă vor lăsa vrăjmaşii şi va veni Iisus. 17. Nu se bucură mai mult diavolul decât atuncicând vă vede pe voi apăsa i, îngrijora i şi mâhni i. Pevoi, care ar trebui să fi i voioşi totdeauna când Îl ave icu voi pe Dumnezeu. Nici Domnul nu-i mai mâhnit ca atunci când nevede pe noi aşa. Tot n-ave i credin ă (Mc 8, 17-21)? 18. Când via a ta nu se aseamănă deloc cu cerin aEvangheliei, po i tu spune că crezi cu adevărat? Când umbletele tale nu se aseamănă cu ale lui Iisusşi nici măcar cu ale unui ucenic al Său, cu ce dovedeştitu că crezi în Dumnezeu? 19. Când încercările te biruie îndată, când amenin ările te aruncă în deznădejde, când cea mai mică ispită te înfrânge,
  • 112. 112 Traian Dorz când cel mai slab vrăjmaş te face aşa de uşor să telepezi, po i tu să mai spui că eşti credincios? 20. Când tu umbli cu Hristos numai atunci când e„vreme bună“ şi Îi slujeşti numai dacă ai vreun câştig, când tu nu ascul i de fra i şi de învă ătură, nici de mustrările şi de îndemnurile lor, – atunci po i tu oare să-I răspunzi liniştit Domnuluică crezi? O, Dumnezeul nostru, fă-ne credincioşi cu adevă-rat! Amin.
  • 113. Avu ia sfântului moştenitor 113 Din toate de pe lume Din toate de pe lume nimica nu- i rămâne, ce pare aur astăzi gunoi îl afli mâne, ce pare azi frumse e poimâine este lut, – aşa curând prezentul ajunge-un vis trecut. Doar dragostea şi mila rămân, prin rodul lor, şi ieri, şi azi, frumoase şi-aşa-s şi-n viitor, doar ele- i dau vie ii un el cereşte-atins când dai, pe-un aur veşnic, un miez fră eşte-ntins! La dragoste şi milă rămâi cu orice-apus, pe dragoste şi milă să dai tot pre ul pus, în dragoste şi-n milă te bizuie mereu; cine rămâne-n ele rămâne-n Dumnezeu...
  • 114. 114 Traian Dorz 15. LAUDĂ şI MUSTRARE 1. Nu rosti sentin a despre Adevăr când tu însu i nute ii de învă ătura izvorâtă de la el. Nu socoti că locul tău este numai între cei pe careîi laudă Biblia, iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe careîi mustră. Nu te compara numai cu sfin ii şi cu martirii, cândar trebui să te compari cu vameşii şi cu păcătoşii! Căci mândria a nimicit mai multe suflete decât amântuit smerenia. 2. O, ce mare bucurie şi fericire aduce fiin ei noas-tre fiecare adevăr pe care mintea noastră îl pătrunde şi fiecare cuvânt care n-i s-a descoperit priceperii şira iunii noastre. 3. În bucuria şi setea adevărului stau atât râvna noas-tră după citirea şi după ascultarea Cuvântului Sfânt, cât şibucuria cea mare pe care o avem pătrunzându-l;
  • 115. Avu ia sfântului moştenitor 115 stă şi dorin a după medita iile şi după vestirea dinEvanghelie, dar şi odihna cerească aflată în ele; stă şi alergarea după cuprinderea comorilor cereşti,dar şi negrăita bucurie că le-am aflat. 4. O, ce mare bucurie ne dăruieşte Domnul nostruIisus Hristos ori de câte ori ni se descoperă din nou şidin nou cunoaşterea Lui în vreun fel mai luminos! Prin cuvintele Sale sau prin faptele Lui de dragoste,tot mai pline de putere fa ă de noi, ne vorbeşte mereu El. De aceea, cu cât Îl aflăm mai mult, cu atât Îl cău-tăm mai înseta i. 5. N-ai văzut tu oare niciodată pe Dumnezeu în lu-crările Lui? N-ai văzut tu cerul înstelat, lucrarea Mâinilor Lui(Ps 19)? N-ai văzut tu rânduiala desăvârşită cu care se ur-mează toate lucrările Sale, de la firul ierbii şi până lasoare? Din primăvară şi până în iarnă? Şi de la furnică până la Cosmos? Toate acestea Îl arată pe Dumnezeu! 6. N-ai văzut tu atâtea proorocii împlinite, atâtea rugăciuni ascultate, atâtea minuni petrecute cu tine şi cu al ii? N-ai văzut, într-adevăr, tu niciodată pe Dumnezeuîn toate aceste lucruri din afara şi din lăuntrul tău? O, ce nenorocit este un astfel de orb!
  • 116. 116 Traian Dorz 7. Taina credin ei se păstrează într-un cuget curat (ITim 3, 9). Iar cine pierde acest cuget curat îşi pierde o dată cuel şi credin a. După cum se pierde un mir scump cânds-a spart vasul în care fusese păstrat. 8. Ce credin ă sinceră şi curată au copiii cei care auun cuget curat şi o inimă neprefăcută! Ca ei sunt şi to i cei care sunt asemenea lor! Ei cred totul (I Cor 13, 7), cu grabă şi cu since-ritate. De aceea pot fi totdeauna binecuvânta i de Dum-nezeu, dar şi înşela i de oameni. 9. Când sufletul s-a otrăvit şi s-a întunecat cu fără-delegea, el cade în starea de înghe duhovnicesc. Atunci credin a lui moare, se pierde şi se strică (ITim 1, 19). Iar omul ajunge fără credin ă. Sau cu o credin ă stricată, ceea ce este nespus mairău chiar şi decât lipsa ei (II Tes 2, 11-12). 10. Să nu-i închini Domnului numai plecăciuniletale, numai crucile şi mătăniile tale, iar inima şi picioarele inimii tale şi ale faptelor ce-lorlalte să le păstrezi pentru păcat şi pentru lume. 11. Să nu-i închini Domnului numai pomenile tale,rugăciunile şi cântările tale,
  • 117. Avu ia sfântului moştenitor 117 iar mintea ta şi inima ta să fie păstrate pentru gân-durile lumeşti şi rele! 12. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai duminiciletale, numai sărbătorile tale, iar celelalte zile ale tale să- i fie păstrate numai pentrulucruri străine de Dumnezeu şi plăcute diavolului. 13. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai doi bănu isau numai două ceasuri, adică numai rămăşi a bunurilortale sau a vie ii tale, iar multul acestora să fie păstrat şi risipit în deşer-tăciune. Căci aceasta este nimicirea ta veşnică. 14. Numai când Îi închini Domnului fiin a ta în-treagă şi ce ai tu total şi deplin, atunci I-ai adus luiDumnezeu o închinare vrednică de El. Unei astfel de închinări, Domnul îi întoarce tot-deauna totul cu o dobândă însutită. Iar pe deasupra, îi dă şi răsplata cea mai presus deorice închipuire, a priceperii omeneşti: via a veşnică(Mc 10, 29-30). 15. Hristos n-a venit şi n-a vorbit numai pentruinimă, ci şi pentru minte. N-a venit şi n-a vorbit numai pentru credin ă, ci şipentru judecată, pentru pricepere. N-a venit numai pentru sentiment, ci şi pentrura iune. Deci pentru întreaga noastră fiin ă.
  • 118. 118 Traian Dorz Şi n-a venit numai pentru răsplată, ci şi pentruosândă. 16. Numai cu inima, fără minte, nu-L po i în elegepe Hristos; şi nici numai cu mintea, fără inimă. Trebuie amândouă, fiecare la locul ei şi în măsura ei. 17. Când chiar acei care spun că au venit la Hristosşi când chiar cei care stau lângă Iisus sunt orbi şi suntfără vederea sufletului lor, atunci această nenorocireeste de o mie de ori mai jalnică şi mai primejdioasă caaceea a trupului lor. Pentru că un astfel de orb îşi închipuie că vede.Şi cine îşi închipuie că vede, cum să mai caute vin-decarea? Şi se pretinde ca învă ător al altora. Şi cine se pre-tinde un învă ător al altora, cum să mai primească el în-vă ătură de la al ii? 18. Priveşte-i pe cei care „stau lângă Hristos“, să-ivezi cum umblă, cum trăiesc, cum se poartă, nu numaicum vorbesc şi cum stau. Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor,adunarea lor şi familia lor. Şi-abia atunci vei vedea dacă văd sau dacă suntnişte orbi. Dacă sunt nişte vii sau nişte mor i. 19. Nu te lua prea mult după vorbele nimănui, nici-odată, până când mai întâi nu-i vezi umbletele aceluia.
  • 119. Avu ia sfântului moştenitor 119 Căci mul i s-au luat după vorbe de orbi… şi-auajuns în gropi din care n-au mai putut ieşi în veci (Mt15, 14). 20. Dacă a i fi orbi fa ă de plăcerile şi deşertăciu-nile lumii, n-a i avea păcat. Pentru că atunci n-a i mai vedea ispitele atrăgătoa-re la care ave i acum a intite toate privirile voastre şi tottimpul vostru. Dar vai de cel care este orb fa ă de Dumnezeu şi nucaută vindecarea ochilor lui. O, Dumnezeul Luminii, luminează-ne pe to i deplin. Amin.
  • 120. 120 Traian Dorz 16. LUCRUL şI NELUCRAREA 1. Oare noi nu putem face chiar nimic pentruDumnezeu? Nici să inem o zi de jertfă şi de rugăciune pentrucei ce aleargă în slujba Domnului şi a altora? Nici să trăim, acolo unde suntem, o via ă de cură- ie, de înfrânare în mijlocul celor cu care vie uim, ca,prin pilda noastră, să le dăm o bună mărturie desprecredin ă şi să-i apropiem şi pe ei de Hristos? Nici acestea nu le putem face? Atunci suntem nişte leneşi şi nepăsători, vinova iosândei şi judecă ii Lui. 2. Mântuitorul nostru ne spune cu milă şi cu dure-re: „Mai am şi alte oi!… Mi-e milă de ele, că sunt necăjite şi risipite (Mt9, 36). Ho ii le fură, le junghie şi le prăpădesc, lupul le răpeşte şi le împrăştie,
  • 121. Avu ia sfântului moştenitor 121 tâlharii le robesc, le amăgesc, le dezbină, le exploa-tează şi le pierd… şi pe acestea Eu trebuie să le aduc la staulul Meu.“ Veni i să-L ajutăm şi noi pe Bunul Păstor să leaducă! 3. Gândi i-vă cât bine ne-au făcut şi nouă acei carene-au adus la Hristos. Gândi i-vă cât de recunoscători trebuie să le fimveşnic şi noi celor care ne-au căutat atunci când noieram departe de staulul Domnului, cel atât de cald şi defericit, în care noi ne bucurăm acum! Aşa ar fi şi cei pe care noi i-am aduce la Hristos. 4. Cât bine ne-au făcut nouă al ii, scăpându-ne delupii rătăcirii şi de ho ii răului! Să le facem şi noi acum la fel altora: să mergemacum şi noi şi să-i căutăm pe al ii! Şi să veghem asupra Lucrării Domnului, luptândîmpotriva acelora care o pradă şi o dezbină. Atunci vom avea o fericită răsplată şi noi de laHristos, Domnul nostru. 5. Să ne facem şi noi părin ii duhovniceşti ai altora,născând din nou, prin Evanghelia Domnului Iisus, altesuflete pentru mântuire. Căci şi celelalte oi, care sunt departe acum, sunt totale Domnului nostru Iisus Hristos. El le-a răscumpăratpe toate.
  • 122. 122 Traian Dorz Numai că vrăjmaşul şi străinul le ine robite şi în-depărtate de Stăpânul lor, cum ne-a inut şi pe noi. Fiul meu iubit şi sufletul meu, vino să împlinim do-rin a Domnului nostru. 6. Dacă îi vom aduce la Iisus pe to i cei care suntdeparte acum, ei vor deveni fra ii şi surorile noastre,cu care vom cânta, ne vom bucura şi ne vom ajuta pepământ. Iar în cerul Domnului nostru, vom fi împreună-moştenitori ferici i ai împără iei pregătite pentru noi dela întemeierea lumii (Mt 25, 34; Iac 5, 19-20). Ce ferici i vom fi noi atunci văzându-i acolo peacei pe care noi i-am adus la Domnul! 7. Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult do-rită şi aşteptată… Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „ceiplăti i“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe deTine, Păstorul lor Cel Bun. Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi ni-micite pentru totdeauna dintre Tine şi oile Tale, dintreele şi ele… Iar ele cu Tine vor fi libere şi fericite în acelaşi sta-ul, unul şi pe totdeauna. 8. Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită venirea ei fe-ricită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse doritşi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi vor fi slobode din toate îngrădirile omeneşti şivor veni la Tine libere şi pe deplin fericite, zburdând
  • 123. Avu ia sfântului moştenitor 123de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul(Mal 4, 2). O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât maicurând! 9. În curând, to i acei care i-au înspăimântat cu gla-sul, cu fe ele lor şi cu prezen a lor pe cei smeri i, blânzişi cura i nu vor mai fi văzu i nicăieri (Isaia 41, 10-12). În curând nu vor mai fi nici unii din cei care îi chi-nuiau pentru a le lua lâna, laptele, grăsimea şi via a. O, Domnul nostru Iisus Biruitorul, Tu vei faceaceasta prin puterea Ta mare şi veşnică. Te rugăm, fă-o cât mai curând! 10. Binecuvântată să fie Ziua când to i cei care suntblânzi şi cura i cu inima nu vor mai fi nici înfometa i,nici înşela i, nici robi i, când nu vor mai fi nici apăsa i, nici mânca i fărămilă de nimeni. Ziua când, în loc să-i vadă cu teamă pe tiranii lorde altădată, Îl vor vedea cu bucurie pe Dumnezeul lor(Isaia 60, 18-21). 11. Binecuvântată să fie Ziua când pe toată întinde-rea moştenirii Tale, Iisuse Doamne, vor fi numai păşuniverzi şi ape de odihnă, când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurilevor fi prietenoase şi odihnitoare, soarele le va fi fericit şi dulce, fiin ele – paşnice şi drăgăstoase…
  • 124. 124 Traian Dorz 12. Binecuvântată să fie în veci ziua când nu vamai fi nicăieri nici un ho şi nici un lup. Ziua când nu va mai fi nici o teamă şi nici o pri-mejdie de nici un fel şi pentru nimeni, pe totdeauna(Mt 6, 10). Ziua când, în mijlocul unei unice turme, vei fi Tuunicul Păstor, Bun şi Iubitor. 13. Binecuvântată fie Ziua când Fa a Ta iubită şistrălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de to i ai Tăi,de pretutindeni şi pe totdeauna. Ziua când, ferici i to i ai Tăi, mereu şi mereu, nevom a inti privirile umezite de iubire numai spre ChipulTău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi totmai iubit, nemaisătura i de harul acesta veşnic… 14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom maiavea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vomavea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Străluci-tul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre. 15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate vafi luată de pe umerii noştri, când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra, când, osteni i de atâta alergare prin inuturile aces-tea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşitla odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, încasa noastră cea de aur. 16. Binecuvântată să fie Ziua când vom sim i căam ajuns chiar acasă la noi. Şi când în poarta ei dragă,
  • 125. Avu ia sfântului moştenitor 125împreună cu scumpii noştri veni i înaintea noastră aco-lo, ne vor aştepta deschise bra ele Tale… O, bra ele Tale care ne-au purtat atât de mult, bra- ele Tale care au sângerat şi s-au rugat pentru noi, bra- ele Tale, Iisuse… primindu-ne şi cuprinzându-ne, ne vor strânge dul-ce la sânul Tău, la inima Ta străpunsă pentru dragosteape care ne-ai purtat-o. 17. O, ce mare va fi Ziua aceea când noi, copleşi ide tot ce vom vedea şi vom sim i, de tot ce vom trăi şi auzi, Te vom privi pe Tine, Iisuse, cu toată fa a noastrăscăldată în lacrimi, în lumină şi în fericire! Ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipaaceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta… 18. O, starea când buzele Tale dumnezeieşti şiMâinile Tale Dulci care au suferit pentru noi vor ştergeblând şi pe totdeauna toate lacrimile din ochii noştri, şi toate amintirile dureroase şi triste din via a noastră, şi toate urmele suferin elor, jignirilor şi nedreptă- ilor îndurate cândva şi cândva pe pământ pentru Tineşi pentru că Te-am iubit… Fie în veci şi în veci binecuvântată Ziua aceea, sta-rea aceea, locul acela… 19. Ascultarea de Tatăl î i aduce iubirea Lui. Iubirea aceasta î i aduce pacea cu El, pacea aceasta î i dă încrederea, încrederea aceasta î i dă putere,
  • 126. 126 Traian Dorz puterea aceasta î i aduce totdeauna biruin ă, iar biruin a, bucurie, bucuria, iarăşi, ascultarea… şi iubirea, şi pacea… Acesta este cercul în care ne mişcăm noi în Dom-nul nostru Iisus Hristos, prin părtăşia Lui cu Tatăl Ce-resc. 20. Domnul Iisus ne-a atras şi pe noi în acest cercsfânt, pentru a avea şi noi această părtăşie. Căci cine se mişcă în acest cerc are totdeaunapărtăşie cu Tatăl şi are totdeauna iubirea Lui, în Iisus,Fiul Său. Cu cât acestea sunt mai adânci, cu atâta este maiadâncă şi părtăşia cu El pe care o dau ele. Slavă veşnică Numelui Său Sfânt! Amin.
  • 127. Avu ia sfântului moştenitor 127 Ce grea e lupta sfântă Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân’ la sfârşit, pe-atât de mul i, ispita pe drum i-a prăbuşit, pe-atât de mul i, vreo cursă cu zâmbet şi cu jind i-a-nfăşurat cu flăcări – şi i-am văzut pierind... O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Iisus, cât de pu ini mai suie, – şi cât de mul i s-au dus... cât de pu ini mai luptă, ce mul i s-au lepădat ori duşi de-o rătăcire, ori mor i de vreun păcat. Câ i am plecat odată pe calea lui Hristos cu steaguri şi mul ime, pe scurtul drum frumos, ce nume lăudate, ce promisiuni, – ce lei... – iar azi, după furtună, ce-a mai rămas din ei?... Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Iisus, dar ce pu ini o află, ducând-o până Sus! A lumii „mântuire“ uşor o po i avea, dar nimeni, niciodată n-a mers în cer cu ea! ...O, sufletul meu, ine- i cuvântul ce l-ai spus, du- i scumpa mântuire cum fra ii sfin i şi-au dus, cărarea dreaptă ine-o pe mijlocul ei sfânt. Hristos te-aşteaptă-n capăt cu cel mai drag veşmânt...
  • 128. 128 Traian Dorz 17. DAREA şI PRIMIREA 1. Domnul Iisus Şi-a dat via a nu ca s-o mai ia ia-răşi înapoi numai pe a Sa, ci tocmai s-o ia mai îmbo-gă ită şi cu ale noastre. N-a trăit fără rod şi n-a murit fără nădejde, cile-a avut pe acestea amândouă, cuprinzându-ne şi penoi în ele. 2. Domnul Iisus Şi-a dat via a de bunăvoie, pentruslăbiciunea noastră, pentru ca iarăşi să Şi-o ia prin tăriaputerii Lui, nimicind prin moarte pe cel care avea puterea mor- ii, adică pe diavolul (Evr 2, 14-15). 3. Domnul Iisus Şi-a dat via a prin „slăbiciune“, casă Şi-o ia înapoi prin putere. Şi pentru că toate acestea Hristos le-a făcut îndeplină ascultare de Tatăl – adică: fără să-I fie frică,fără vreo împotrivire, fără nici o ură, fără răzbunareşi fără cârtire, deci fără păcat, – de aceea El a biruit.
  • 129. Avu ia sfântului moştenitor 129 4. Nici cărturarii şi nici fariseii nu I-au luat cu de-asila via a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus. Nici Pilat, nici Irod şi nici Caiafa (In 19, 11; Fapte4, 27-28). Nimeni nu I-au putut-o lua silit. El Şi-a dat-o de bunăvoia Lui, pentru iubireanoastră. O, ce putere şi ce iubire a avut Domnul nostrupentru noi! 5. Nici iadul, nici moartea, nici vrăjmaşii nu I-auluat via a lui Iisus… căci lui Hristos Iisus, Dumnezeu fiind, nimeni nu-Ipoate lua cu sila nimic. Ci El de bunăvoie Şi-a dăruit via a Lui, pentru dra-gostea cea mare cu care ne-a iubit pe noi (I In 4, 9). Şi-a dat-o de bunăvoie, pentru ascultarea pe care aavut-o El fa ă de Tatăl şi pentru iubirea pe care a avut-o fa ă de noi. 6. Domnul Iisus a avut puterea de smerenie şi milăca să-Şi dea via a fără să se împotrivească şi a avut puterea de biruin ă, ca să şi-o ia înapoi,prin înfrângerea tuturor vrăjmaşilor Săi, fără a I se mai putea împotrivi nimeni, cu nimic (ICor 15, 25-28). 7. În toată lucrarea mântuirii noastre, nici Tatăl şinici vrăjmaşii, nici prietenii şi nici Moartea
  • 130. 130 Traian Dorz nu I-au luat Domnului Iisus Hristos nimic cu sila.Dumnezeu putea, dar n-a voit. Moartea voia, dar n-aputut. Ci şi lui Dumnezeu, şi Mor ii, El S-a adus ca jertfăde bunăvoie. Acesta este Marele Său Pre , Care a acoperit mareanoastră datorie. 8. Fiind una cu Tatăl, Care este Izvorul Vie ii, fiind El Însuşi Via a şi având via ă în Sine Însuşi,Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, Şi-a dat via a de laSine, din Sine Însuşi, adică avea în El Însuşi Via a pe care Şi-a dat-o debunăvoia Sa, pentru ca astfel, prin această Via ă dum-nezeiască dăruită ca pre răscumpărător, să ne-o elibe-reze din robia mor ii şi a diavolului pe a noastră. 9. To i ne primim via a, de orice fel, pe care amavea-o, numai din Iisus Hristos. Atât via a trupească, cât şi cea sufletească şi ceaduhovnicească – în întregime ne primim via a de la El. În valuri şi în unde de căldură, de putere şi de lu-mină vine din Iisus Hristos via a care ne dă nouă fiin a,mişcarea şi rodirea cea bună. O, ce datori suntem să ne-o îndrumăm toată numaispre El! 10. Şi la fel, via a noastră trebuie să se înal e totatrasă de El. Tot ceea ce este în noi via ă Îi datorămLui… Via a din fiin a noastră, din opera noastră, din totce suntem noi.
  • 131. Avu ia sfântului moştenitor 131 Întreg acest circuit de via ă este o poruncă a Tată-lui, care în felul acesta între ine şi primeneşte via anoastră, a tuturor sufletelor, prin via a care este şi carevine din Izvorul Vie ii noastre, Care este Hristos. 11. După cum Tatăl între ine via a naturii prin cir-cuitul aerului, sau al luminii, sau al apei – care din mărise face nori, apoi ploaie (care, după ce udă pământul, seîntoarce iarăşi înapoi, acolo de unde a plecat, făcândtoată această slujbă a vie ii fără să scadă şi fără săcrească, [astfel că] nimic nu este mai mult decât era laînceput) –, tot aşa, Hristos ne între ine nouă via a în orice fel,prin Harul Său. Iisus Hristos ne dă via a proaspătă mereu şi dulcepe totdeauna. Pentru că n-ar exista via ă în alt fel. O, cât de asemănătoare sunt între ele toate lucrărilelui Dumnezeu! Şi cât de minunate sunt ele toate! 12. Există numai două feluri de inimi: inimi bune şiinimi rele. Numai cugete curate şi necurate. Numai duhuri neprihănite şi duhuri drăceşti. Numai min i luminate şi min i neluminate… Iar oamenii sunt numai vasele care se pun în slujbaunora sau a altora. 13. Cele două feluri de gânduri trăiesc uneori multăvreme împreună, în aceeaşi inimă omenească, fără a se
  • 132. 132 Traian Dorzda pe fa ă că unele sunt rele, necurate, rătăcite, bleste-mate şi drăceşti, iar altele ascultătoare de Dumnezeu (IIn 2, 19). Până când vine încercarea care să le arate clar. Atunci omul trece hotărât de una sau alta din celedouă păr i şi îşi primeşte una sau alta din cele două plă i. 14. Există la un loc oameni buni şi oameni răi. După cum există livezi cu pomi verzi şi cu pomiusca i, sau vii cu vi e verzi şi cu vi e uscate, sau tufe cu muguri buni şi cu muguri seci, toate acestea la un loc, fără a se cunoaşte o vremelungă că unii muguri sunt mor i şi usca i, iar al ii verzişi plini de via ă. Până când vine primăvara. Atunci soarele primăverii arată care sunt viii şi caremor ii. Care buni şi care răi. Care seci şi care plini. Aşa va fi la venirea Domnului Iisus Hristos. 15. Oamenii par to i buni şi credincioşi atâta vremecât sunt împreună, amesteca i între ei, până când vine lumina şi adevărul lui Hristos – şi-iarată pe to i cum sunt. 16. Oamenii par uni i, par la fel, par cura i, darcând vine Hristos şi când vine alegerea Lui, atunci searată că nu to i au credin a (I In 2, 19). Atunci se arată că nu to i sunt buni, că nu to i suntfra i, blânzi, răbdători, iubitori, smeri i şi cura i cu inima.
  • 133. Avu ia sfântului moştenitor 133 Numai încercarea îl arată pe fiecare om cum esteadevărata lui stare. 17. O, cât de necesară este încercarea! Niciodată nu s-ar putea dovedi care ban este bun şicare fals, care pom este verde şi care uscat, care mugur este rodnic şi care sec, – dacă n-ar fi încercarea (Lc 23, 31; Iuda 12). 18. Dacă n-ar fi propovăduirea Adevărului şi veri-ficarea trăirii lui şi dacă n-ar veni de undeva lumina Evanghelieilui Hristos, pentru a descoperi ascunzişurile inimiioamenilor, niciodată nu s-ar putea vedea adâncimea sufletelorşi starea lor adevărată. 19. Dar Hristos fiind piatra de încercare, El dăodată la iveală gândurile inimilor şi tainele fiecăruia, i-nute de unii fă arnici atât de multă vreme în ascuns. Fiindcă este scris: „Ceea ce scoate totul la ivealăeste lumina.“ Iar Lumina este El. 20. Dezbinarea n-a venit atunci, doar în clipa cândMântuitorul rostise cuvântul care a căzut ca o piatrăgrea între ei, ascultătorii Lui, tulburându-i. Ci dezbinarea era de la început între ei, numai că
  • 134. 134 Traian Dorznu le sosise încă nici un prilej ca ea să-l arate pe fiecarecum era, până atunci. O, Dumnezeule Adevărat, dă pe fa ă adevărata sta-re a fiecăruia, pentru ca cei pentru care mai este vreonădejde să mai aibă o dată prilejul să se pocăiască,întorcându-se la Tine. Amin.
  • 135. Avu ia sfântului moştenitor 135 18. MÂNTUIREA şI PĂCATUL 1. Şi prilejul de păcătuire va veni, căci şi el trebuiesă vină peste to i, după cum a venit şi peste al ii, spre ale încerca tuturor credin a odată şi odată (Mt 18, 7). Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai unpom oricum. Ci să fii un pom verde şi rodnic. Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit uncredincios bun şi iubitor atunci când ceea ce trebuie să vină va veni. 2. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârşi, te vaîntări, te va înrădăcina mai tare şi te va face neclintit.Te va arăta pe fa ă ceea ce ai fost în ascuns. Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai cănu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabiaputernică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufun-da în ele (Ef 6, 13). 3. Suflete al meu, tu luptă cu valurile, despicân-du-le biruitor, şi ine-te tare, oricine ar cădea;
  • 136. 136 Traian Dorz să rămâi statornic lângă Domnul, oricine ar fi să sedezbine de El, de fra i şi de fră ietate. Nu- i pierde curajul ori pe cine ai vedea prăbu-şindu-se şi nici nu te mira sau spune că nu se poate. 4. Nu te lăsa atras de prăpastia dezbinării, oricinear căuta să te atragă şi orice cuvânt i-ar spune. Nu tebizui decât pe Domnul, Cel Singurul sigur. ine-te bine strâns de trunchiul sănătos al Lucrăriilui Dumnezeu, păstrându-te neatins de mândrie, de iu-birea banilor şi de gelozie, căci numai cei ce se feresc cu grijă de acestea vorrămâne tari. 5. Foloseşte totdeauna numai cuvântul care lucrea-ză la adâncirea unirii copiilor lui Dumnezeu. Şi fereş-te-te cu groază de orice cuvânt care i-ar putea dezbina. Căci cine dezbină pe fra i, pe acela îl va dezbinaDumnezeu în curând şi pe fa ă, după cum el este undezbinat în ascuns. Vine clipa să nu-l mai sufere Dumnezeu între ai Lui. 6. Te îngrozeşti ce grozăvii sunt oamenii în stare săgrăiască, în îngâmfarea lor, în prostia lor, în uşurătatea lor sau în rătăcirea şi vrăjmăşia lor, împotriva lui Dumnezeu şi a adevăratei Sale Lucrări. 7. Cât de vinovată este graba şi neseriozitatea ace-lora care, fără a judeca, îşi dau drumul gurii lor la rău
  • 137. Avu ia sfântului moştenitor 137 şi scot apoi din această gură blestemată valuri demurdărie, de minciună, de înjurături, de blasfemii împotriva Numelui Cel Sfânt al lui Dumnezeu, împotriva lucrurilor Sale sfinte şi a Adevărului Sfintei Evanghelii şi al Lucrării Sale! 8. Cine are un cât de pu in sim de răspundere şi dejudecată sănătoasă, acela nu poate trece cu uşurătatepeste ceea ce ochii lui nu pot să nu vadă şi peste ceea ce urechile lui nu pot să audă, adică nu poate să treacă peste toate dovezile pecare Dumnezeu, prin lucrările Sale şi prin CuvinteleSale, le dă zilnic despre Dumnezeirea Sa, în fa anoastră, a tuturor. 9. Lucrările Domnului, oricine le vede nu numai căeste dator să le creadă pe ele şi pe El, dar simte că poatesă le creadă cu bucurie şi cu putere. Că în chiar această credin ă ascultătoare, ra iunea să-nătoasă îşi găseşte un echilibru şi un rost, liniştindu-se. 10. Ce minunată şi fericită este totdeauna sărbătoa-rea zilei care aminteşte fericita noastră înnoire făcută deDuhul şi Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Ziua înnoirii noastre duhovniceşti. Ziua naşteriinoastre din nou. Ziua fericită a începutului mântuiriinoastre. 11. În to i anii, când soseşte ziua care ne aduceaminte despre data renaşterii noastre duhovniceşti, defiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inimă plină, cuo nouă recunoştin ă şi o nouă bucurie.
  • 138. 138 Traian Dorz Şi, ca la sărbătoarea reînnoirii Templului, adeseacântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimilerecunoştin ei, amândouă izvorând din aceeaşi stare unică şi cutotul sfântă pentru noi, pe toată via a (Ezr 3, 11-13). 12. Binecuvântată să fie sărbătoarea Înnoirii noas-tre, Ziua Naşterii noastre din nou, scumpa zi a legă-mântului nostru cu Iisus. Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostruScump Iisus, Numele Celui prin Care s-a făcut aceastăînnoire şi izbăvire a noastră. 13. Tot timpul cât a stat pe pământ, Domnul a că-utat mereu să fie în Templu, să fie în această CasăSfântă, singura Lui Casă de pe pământ. El a stat cu plăcere în ea, şi i-a vindecat în ea pe cei chinui i, şi S-a rugat în ea, şi a propovăduit în ea Evanghelia Tatălui Său Ce-resc… Să o iubim şi noi şi să mergem totdeauna cu plă-cere în Casa Tatălui. 14. Ce bine dacă şi noi am folosi timpul nostru li-ber, timpul de plimbare, mergând în Casa Tatălui nos-tru, în biserica Lui, pentru ca acolo să petrecem în meditare, în adâncire şi în rugăciune asupra Cuvântului şiAdevărului Sfânt… căutând apropierea de Tatăl nostru Cel Ceresc – şide sufletele care vin acolo spre a-L afla.
  • 139. Avu ia sfântului moştenitor 139 15. Ucenici ai Domnului, face i şi voi ca Domnulnostru: nu părăsi i nici voi Templul, ci merge i în eltotdeauna cu evlavie. Merge i şi rămâne i în Templu, apoi aştepta i aco-lo, în adâncire asupra Cuvântului Sfânt. Sufletele carevor veni, să vă afle acolo în rugăciune. Acolo să afle dela voi Cuvântul Vie ii vii în Hristos. 16. Acesta este rostul nostru şi aceasta este datorianoastră: să fim găsi i în Templu. Nu să ieşim din Tem-plu. Să facem ca acolo să fie mărturisită şi trăită Evan-ghelia în chip strălucit. Acolo Hristos să fie adus lumii. Şi lumea adusă laHristos. 17. Suflete sărmane, voi, care umbla i de colo-colo,căutând după Iisus, nu părăsi i nici voi Templul, căci Hristos vă aşteap-tă acolo în el. Căci acolo este Casa Tatălui Sfânt. Acolomerge Iisus. Căuta i-L pe Domnul cu stăruin ă, căci El se aflăacolo şi Îl ve i găsi. Întreba i de El pe cei care Îl cunosc – şi aceştiavi-L vor arăta. 18. Există în Templu un loc în care totdeauna po isă-L găseşti pe Hristos. Este locul unde sunt aduna iucenicii în Numele Său (Mt 18, 20). Căuta i şi voi în Templu „pridvorul lui Solomon“,locul unde mul i L-au aflat pe Iisus.
  • 140. 140 Traian Dorz Căuta i locul unde petrece Hristos şi unde vă aş-teaptă El între credincioşii Lui adevăra i. 19. Căuta i locul unde îi vindecă şi îi înva ă Dom-nul nostru Iisus Hristos pe to i cei ce vin la El. Căuta i până Îl ve i afla pe Hristos şi pe ai Lui.Căci negreşit Îl ve i găsi acolo! Oricine L-a căutat cu grijă, cu răbdare şi cu rugă-ciune L-a aflat totdeauna. 20. Propovăduirea Domnului Hristos trezeşte în su-fletele mici şi întunecate ură, în cele nepăsătoare – îndoială, în cele fă arnice – duşmănie neîmpăcată, în cele neîncrezătoare şi curioase – o încordare ne-liniştită; numai în sufletele mari trezeşte uimire, admira ie şicredin ă. O, Tată Ceresc, dăruieşte-ne astfel de suflete, pen-tru ca să-L primim, să-L urmăm şi să-L slujim pe Dom-nul Iisus. Amin.
  • 141. Avu ia sfântului moştenitor 141 O, ce frumoasă eşti! O, ce frumoasă eşti, Iubire, şi când lucrezi, şi când te-nchini, cu-a’ tale mâini şi-a ta privire săru i cântări şi legeni crini. Fii binecuvântată tu, fiică minunată a Cerului Divin! Dorim pe totdeauna să fim în tine una. Amin, amin… Cu tine-i soare şi când plouă şi orice zile-s sărbători, şi-n orice seară-i lună nouă, şi orice câmp e-un rai cu flori. Dorin a fericirii sfinte ne-o creştem în acelaşi fel, a’ noastre scumpe legăminte le-a sărutat pe lacrimi El… Dorită fa ă îngerească cu nimb de zori şi ochi de-azur, nimic să nu ne despăr ească, tot cerul fie-ne-mprejur. O, Dumnezeule-al Iubirii ce una ne-ai dorit să fim, în Sărbătoarea Nemuririi fă Nunta să ne-o prăznuim!…
  • 142. 142 Traian Dorz 19. ADEVĂR şI ÎNşELARE 1. Din pricina nestatorniciei lor, iudeii au gustatnenorocirea de a sluji zeci de dumnezei şi au sim it sute şi sute de ani grozăvia pedepselorvenite peste ei pentru vina aceasta. Ei au cunoscut prăbuşirea şi bezna în care ajungesufletul spânzurat fără nădejde între două minciuni: şicea a oamenilor falşi, şi cea a dumnezeilor falşi. 2. Acum, din pricină că ascultaseră prea mul i pro-oroci mincinoşi, nu mai puteau deosebi încredin areaAdevărului din gura Proorocului – Dumnezeu. Din pricină că umblaseră după prea mul i dumnezeimincinoşi, nu-L mai puteau recunoaşte pe DumnezeulCel Adevărat. 3. Din pricină că rătăciseră prea mult prin caselestrăinilor, nu-şi mai puteau recunoaşte propria lor casă. Şi acum stăteau în fa a Mântuitorului-Mesia cumstă cineva în fa a propriei sale mame când, după o prea
  • 143. Avu ia sfântului moştenitor 143îndelungă despăr ire, inima o presimte, dar ochii nu omai pot recunoaşte… 4. Pe oamenii a căror cuvinte nu sunt acoperite devaloarea faptelor lor, eşti dator să nu-i primeşti fără re-zerve şi să nu-i urmezi fără grijă. Cuvintele lor, eşti dator să nu le crezi în totul. Şiînvă ăturile lor, să nu le primeşti fără îndoieli. Şi ai scuze, ai dezvinovă iri ca să le faci aşa, fiind-că roadele lor sunt una, iar faptele lor alta. 5. Dar când zi de zi po i vedea via a, faptele şipurtările cu totul luminoase ale cuiva, atunci ai cea maimare datorie să nu te îndoieşti de el şi de cuvintele sale, ci să crezi deplin şi toate vorbele lui! Căci dacă maiai rezerve, nu mai ai scuze, nu mai ai dezvinovă iri. Faptele statornice ale cuiva sunt actele sale celemai adevărate. 6. Când un om necinstit spune o minciună şi nueste crezut, acela mai are încă un argument, încă omărturie: jurământul. Se jură sau se înjură şi atunci de cele mai multe ori este crezut. Tot aşa, când un om drept spune un adevăr şi esteprimit cu îndoială, mai are şi el un argument, o măr-turie: cuvântul de onoare. Iar pe acesta, trebuie crezut. 7. Când Dumnezeu Însuşi ne grăieşte CuvântulSău, care este Adevărul desăvârşit, atunci pe orice om
  • 144. 144 Traian Dorzcare a văzut lucrurile Sale, sau a sim it puterea Lui, saua privit la dovezile cu care puterea şi în elepciuneaDumnezeiască l-au înconjurat în fiecare zi, şi în fiecareloc, şi în fiecare fel, [dacă] totuşi nu crede Cuvântul Lui, pe sufletul acela nici o altă mărturie de pe fa a pă-mântului nu-l va mai putea încredin a niciodată. Numai cea a focului veşnic. 8. Neîncrezătorul în Dumnezeu este osândit pentrutotdeauna la necredin ă, adică la cea mai cumplită în-chisoare veşnică, pentru că pe oameni a putut să-i creadă pe o singu-ră mărturie sau chiar şi fără aceasta, iar pe Dumnezeu n-a vrut să-L creadă nici după omie de mărturii. 9. Există suflete care nu pot crede în Hristos, pen-tru că nu vor să creadă în El. Nu pot crede în întruparea Lui Dumnezeiască dinSfânta Fecioară Maria. Mintea lor nu poate în elege şiprimi această credin ă. Nu pot crede mai ales în Învierea Lui Dumnezeias-că şi în văzuta Lui înăl are la ceruri… Atunci cum să creadă în A Doua Lui Venire? Şi înJudecata Lui Veşnică? 10. Unii oameni nu pot crede, fiindcă mintea lor estedeprinsă numai cu ceea ce este obişnuit, ieftin şi firesc şi cu ceea ce poate fi priceput cu uşurin ă, fărămuncă, fără efort şi fără credin ă.
  • 145. Avu ia sfântului moştenitor 145 Aceştia nu luptă să se urce pe înăl imi şi nu se tru-desc să pătrundă în adâncime. 11. Unii oameni nu pot crede, fiindcă inima lor n-acunoscut puterea flăcărilor sau a revela iei şi sufletul lor nu s-a putut uimi niciodată în căin ă,în iubire sau în lacrimi. Nu pot crede, fiindcă stau departe de minune, decer, de Tăcere şi de Lumină… 12. Vai vouă, suflete nefericite, care sunte i în ne-credin ă! Noi nu vă osândim, dar vă ve i osândi voi în-şivă curând. Nimeni nu vă osândeşte mai cumplit decâtvă ve i osândi voi înşivă în curând. Vă ve i osândi pe vecii vecilor, fiindcă n-a i pututcrede. Fiindcă n-a i vrut să crede i dumnezeieştile dovezipe care le-a i văzut. 13. Căuta i adunarea celor credincioşi din BisericaDomnului Iisus, căuta i „pridvorul lui Solomon“ dinTemplul Sfânt şi merge i acolo să-i afla i pe ai lui Iisus, apoi sta i mereu cu ai Lui, cânta i cu ei, asculta i cu ei, ruga i-vă cu ei şi umbla i cu ei. Ve i vedea că în curând şi voi ve i crede. Iar prin credin ă, ve i ajunge [să face i parte] dinnumărul oilor Sale binecuvântate. 14. Ascultarea este cea mai înaltă dovadă de iubire,pentru că cere cea mai mare jertfă şi cea mai grea de datdintre toate jertfele de pe lume.
  • 146. 146 Traian Dorz Ascultarea cere anularea întregii tale voin e şi pri-mirea întregii voin e a lui Hristos. 15. Ascultarea cere deplina uitare de sine şi deplinacontopire cu Domnul şi cu voia Lui. Cere renun area desăvârşită la toate dorin ele tale şiprimirea desăvârşită a dorin elor lui Iisus, Domnul şiStăpânul tău. 16. Ascultarea Domnului cere lepădarea oricăruimerit al firii tale, nesocotirea oricărei preten ii personale şi restrângerea voită a tuturor orizonturilor taleomeneşti, spre a i le depune toate, legate şi robite, la picioa-rele lui Hristos, cu dragă inimă şi pe totdeauna. Din nemărginita recunoştin ă pentru binefacerile Lui. 17. Dacă te duci la biserică şi la adunare, dar nupo i sta liniştit, să ascul i până la capăt şi cu aten ie, înrugăciune şi evlavie, – atunci să ştii că tu nu eşti dintre oile sănătoase şiascultătoare ale Domnului Iisus. Fiindcă oile care suntale Lui ascultă glasul Său. Nimeni n-a putut ajunge în cer altfel decât prin as-cultare. Nici n-a putut cădea decât prin lipsa ei. 18. Cunoaşterea este părtăşie, este legătură şi înso-ire până la deplina contopire şi unitate.
  • 147. Avu ia sfântului moştenitor 147 Cunoaşterea cu Hristos este o întrepătrundere pânăacolo încât credinciosul Îi trece lui Dumnezeu umani-tatea Sa, iar El îi trece omului dumnezeirea Lui. În felul acesta noi putem ajunge părtaşi Firii Dum-nezeieşti (Ef 5, 30), după cum Iisus Hristos S-a făcut părtaş firii noastreomeneşti. 19. Aşa putem să ajungem să fim socoti i neprihă-ni i prin credin ă, după cum Fiul lui Dumnezeu a pututfi socotit „păcătos“ prin vedere (Rom 5, 6). Noi putem ajunge purtători ai puterii şi slavei luiIisus, după cum El a fost purtătorul slăbiciunilor şi ocă-rii noastre (Isaia 53). 20. Dragostea adevărată nici nu se poate concepefără întrepătrunderea desăvârşită şi frumoasă a Lui cunoi şi a noastră cu El. Aşa Se uneşte Hristos cu credincioşii Săi. Aşa S-a unit El cu Biserica Sa (Ef 5, 32). Şi într-o astfel de părtăşie trăieşte El cu noi. Slavă veşnică dragostei Lui pentru noi! Amin.
  • 148. 148 Traian Dorz 20. ASCULTARE şI PĂRTĂşIE 1. Cine se alipeşte, prin ascultare, de Hristos ajun-ge, prin părtăşie, un singur duh cu El (I Cor 6, 17). Numai aceasta este o adevărată cunoaştere a Domnului. Şi numai pe aceştia îi va recunoaşte şi Iisus că suntcu adevărat ai Lui. 2. Pe adevăratul părtaş în duh cu Mântuitorul Hristos,dacă îl vor chema minciuna avantajoasă şi adevărul păgu-bitor, el va alege totdeauna şi fără părere de rău adevărul, mergând hotărât şi bucuros după el. 3. Dacă îl vor chema comoditatea leneviei şi as-primea muncii, el va alege hotărât munca, fiindcă ştie că aceasta este voia şi plăcerea Dumne-zeului său. 4. Dacă te vor chema amăgirea promi ătoare a pa-timii şi anevoiosul urcuş al înfrânării, tu să alegi totdeauna şi hotărât înfrânarea.
  • 149. Avu ia sfântului moştenitor 149 5. Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale uneicredin e suspecte şi drumul luminos, drept şi cunoscutal luptei cinstite, tu să alegi hotărât ceea ce î i porunceşte Domnul,mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău. 6. Fericit este cel ce merge după Hristos în bisericăşi în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare du-pă bunul ei păstor. Acela va merge după Hristos şi în muncă, şi în cin-ste, şi în statornicie. Va merge după El şi în răbdare, şi în batjocuri, şi înprigoniri, şi în temni e. Va merge după Hristos pe pământ, căci în felulacesta are deplină încredere că va ajunge să meargă du-pă El şi în cer. Şi la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeniajuns în rai – căci toate drumurile lui Hristos sfârşescAcolo. 7. Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noas-tre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nunumai din virtu ile Lui şi nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtu i, ci cu însăşi nemurirea care este în El şi pe caredoar El Singur o are. 8. Nici avu ia, nici gloria, nici arta nu te pot face cuadevărat nemuritor.
  • 150. 150 Traian Dorz Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toateoperele şi toate urmele lumeşti. Soarele le pătrunde, ploile le fărâmi ează, vânturile le spulberă şi în curând vor paşte oile pe locul unde se înăl auodată zidurile „nebiruite“ şi se făleau oameni „nebirui i“. 9. Zilele trec nemăsurate şi necru ătoare. Vremea le încovoaie pe toate încet şi nemilos, iar moartea înghite şi fierul, şi piatra, şi omul –ştergând şi nivelând totul, pentru ca nestatornicia să semene iarăşi, mereu şimereu, alte cetă i, alte opere, al i oameni, alte înfă işări, „căci Trecerii, supuse în lume toate sunt“… 10. Dar prin această lume şi prin acest timp, su-puse acestei grabnice treceri, mereu acelaşi şi totuşimereu Nou, Veşnicul Hristos trece, alegându-i pe cei ce-L aleg şi încununându-i pe cei ce Îl încunună, din fiecare genera ie, şi din fiecare veac, şi din fiecare popor, şi din fiecare Lucrare… Şi doar această cunună este eternă. Ferici i cei învrednici i de ea! 11. Fiind prezent pretutindeni şi totdeauna, Veşni-cul Hristos îi vede, îi ajută şi îi scapă pe fiecare dintre
  • 151. Avu ia sfântului moştenitor 151ai Lui din toate primejdiile lor, văzute şi nevăzute, pânăla capăt, fiindcă are toată puterea în cer şi pe pământ să facăaceasta. 12. Genera ie după genera ie s-au dus credincioşiiDomnului în cer la Hristos, Domnul lor, iar El a rămas mereu pe pământ, spre a fi veşniculînso itor şi pentru celelalte genera ii de oameni care în-că vor veni – până la cea din urmă. 13. Veşnicul Hristos, rând pe rând, i-a scăpat pe aiLui din închisori, din spitale, din cuptoare, din neca-zuri, din lume. Dar El Însuşi, Care fusese cu ei, a rămas mereu totacolo, pentru ca să-i primească, să-i asculte şi să-i izbă-vească mereu pe al ii, până îi va scăpa pe to i ai Săi ca-re va trebui să treacă pe acolo, până ce îi va duce în fericita nemurire pe to i ai Săi,prin iubirea de El. 14. Ultimul va ieşi din închisorile lumii El, Nemu-ritorul Iisus Hristos, cum şi după ce-au ieşit cei trei ti-neri din cuptorul lor de foc, El, Cel de-al patrulea, arămas încă (Dan 3, 25). 15. Ultimul va pleca din lume şi din toate locurilepe unde El stă acum să sufere, şi de unde El i-a izbăvitpe to i ai Săi, Nedespăr itul şi Izbăvitorul nostru HristosIisus.
  • 152. 152 Traian Dorz Credinciosul Mântuitor Iisus Hristos va pleca nu-mai atunci când cel din urmă răscumpărat al Său se vafi dus în cer. Şi El va închide pe totdeauna Uşa Cerului în ur-ma Lui. 16. Domnul Iisus va pleca numai atunci din lume,când se va încheia deplin intrarea în ceruri a întreguluinumăr al celor aleşi (Rom 11, 25). Blândul Păstor va pleca numai atunci când şi ulti-ma Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui unic, fericit şiveşnic din ceruri. 17. Mirele va închide uşa numai atunci când ultimafecioară în eleaptă din Biserica Sa va fi intrat în ospă ulSău (Mt 25, 10); apoi El va fi via a lor cea veşnică şi nemuritoarealor răsplată (Fac 15, 1). Căci dragostea de ei a lui Iisus Hristos, DulceleMântuitor, şi ascultarea lor de El i-a făcut nemuritori,una şi unul pe veşnicie. 18. O, câtă dulce pace are credinciosul ascultătorcând ştie bine că Tatăl său Cel Ceresc este mai maredecât to i! Că voia Lui şi numai voia Lui se împlineşte pretu-tindeni şi că chiar puterile vrăjmaşului său Îi sunt supu-se (I Cor 15, 24-28). 19. O, câtă dulce liniştire ar trebui să aibă toatăinima noastră, în toate zilele şi nop ile vie ii noastre –
  • 153. Avu ia sfântului moştenitor 153şi în orice loc –, gândindu-ne că Ochiul cel iubitor alTatălui nostru Bun din ceruri ne veghează neadormitşi grijuliu, că mâna Lui cea tare ne sprijină, că dragostea Lui cea scumpă ne înconjoară şi că bunătatea Lui ne poartă grijă neîncetat! 20. În tot Universul nu există nimeni mai mare de-cât Dumnezeu. El este mai mare decât to i şi decât toate, în ceruri,pe pământ şi sub pământ. Nimeni nu poate face nimic şi nicăieri fără con-trolul, fără ştirea şi fără voia sau îngăduin a Lui (Flp2, 10-11). O, Slavă Veşnică Marelui nostru Dumnezeu pentrugrija Sa cea dulce şi scumpă fa ă de noi! Amin.
  • 154. 154 Traian Dorz Tu eşti mereu cu mine Tu eşti mereu cu mine, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“, nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi; de-ai fi la mii de mile, – eşti tot în preajma mea, mi-eşti în fiin a-ntreagă, oriunde-mi este ea! La ceasul rugăciunii, în dreapta mea- i fac loc şi şoaptele mi-s miere, şi lacrimile foc; în ceasul adormirii, mă leagănă-al Tău gând şi visul meu e dulce, şi somnul meu e blând. În dreapta mea, la masă, in locul Tău mereu şi doar când Tu Te saturi mănânc tihnit şi eu; şi-n mâna suferin ei întinsă către noi, eu darul mul umirii îl pun pentru-amândoi. La jugul muncii sfinte, noi tragem într-un pas, iar rodul ei l-aducem spre Tatăl într-un glas; – nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi, o, Scumpul meu Iisuse, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“...
  • 155. Avu ia sfântului moştenitor 155 21. MĂRE IA şI BUNĂTATEA 1. Nu există, şi n-a existat, şi nu va exista niciodatănici vreun popor şi nici vreo putere, în nici vreun timp, în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeuşi în care cineva să poată face ceva fără ştirea şi fărăvoia Lui. 2. Nu există doi „mari“ în cer, ci numai Unul Sin-gur Mare şi Puternic, Dumnezeu, Care este mai maredecât to i. Nu există doi stăpâni, Unul Bun şi altul rău, ci nu-mai Dumnezeul cel Bun, Singurul Stăpân al tuturor. Singurul Căruia Îi sunt supuse toate lucrurile, Singurul Care face tot ce vrea în cer şi pe pământ şi Care este mai mare decât to i (Deut 32, 39; Mc12, 32). 3. După cum soarele sau aerul cuprinde în sinetoată lumina şi toată umbra, toate fiin ele şi lucrurile,toate zilele şi evenimentele de pe pământ,
  • 156. 156 Traian Dorz tot aşa Dumnezeu îi cuprinde în Sine Însuşi, în pu-terea şi în cunoştin a Lui, pe to i oamenii, cu toate gân-durile şi planurile lor cunoscute sau necunoscute şi cutoate ac iunile lor, fie din umbră, fie din lumină. Şi nimic nu poate trece şi nu se poate petrece înafară de El. 4. Dumnezeu este ori Izvorul, ori martorul fiecăruilucru. Ochiul credin ei pătrunzătoare vede cu toată limpe-zimea lucrarea dreptă ii sau a bunătă ii Lui, a îngăduin ei sau a răbdării Sale, a iertării sau a pedepsei, a dragostei sau a mâniei lui Dumnezeu; le vede neîncetat şi pretutindeni. 5. Dumnezeu lucrează, în mare, la fel, cu fiecareom, cu fiecare popor, cu fiecare genera ie, în fiecare loc şi în acelaşi timp, după neschimbatele legi ale caracterului Său veşnic. 6. Numai în mic El lucrează altfel, de fiecare datăşi cu fiecare. Dar El nu Se grăbeşte, cum nici nu întârzie. Ci so-seşte şi plăteşte exact la timp (Eccl 3, 11). Dumnezeu nici nu face nedreptate nimănui, ci îi dăfiecăruia exact cum şi cât merită (Mt 20, 13). 7. Dumnezeu nici nu apreciază nici mai mult, nicimai pu in decât la adevărata sa valoare pe orice om şiorice faptă.
  • 157. Avu ia sfântului moştenitor 157 El fiind drept şi cunoscând totul exact, nu se înşalăîn nimic. Dumnezeu nici nu se abate de la Cuvântul Său şinici nu-Şi schimbă niciodată calea Sa, nemaiavând cesă schimbe, căci Adevărul Lui este veşnic. 8. Dumnezeu nu este mărginit nici în mic şi nici înmare, nici de timp, nici de spa iu, nici de posibilită i, ci – depăşind infinitul mic, depăşind infinitul mareşi controlând totul – pentru Dumnezeu nu este nimicnepătruns nicăieri şi nicicând. Iată, din cunoaşterea acestor taine izvorăşte paceacelui credincios, adâncă, înaltă, veşnică şi liniştită, ca a lui Dumnezeu. 9. Eşti dus în exil undeva departe şi trebuie să lucrezisau să suferi între oameni necunoscu i sau vrăjmaşi sauîntre primejdii şi necazuri ori lipsuri şi greută i mari? Nu te descuraja! Tatăl tău Cel Ceresc este şi acolomai mare decât to i. El ştie de tine şi te va salva la timp. Dar ai grijă să ştii şi tu de El! 10. Eşti chinuit sau închis undeva sau eşti supravegheat de superiori aspri şi nemi-loşi? Nu te teme, nu te nelinişti, nu te descuraja; Tatăl tău Cel Ceresc este mai mare şi acolo. Ei nu- i vor putea face decât ceea ce este îngăduitde Tatăl; cu nimic mai mult şi cu nimic mai greu [decâtîngăduie El],
  • 158. 158 Traian Dorz ci numai atâta cât socoteşte Tatăl că este necesar şică este potrivit pentru tine. 11. Supune-te deci şi rabdă cu încrederea neclintităcă Tatăl Ceresc vrea aşa. Fiindcă El ştie că aşa este sprebinele tău. Dacă te vei gândi bine şi dacă vei avea cugetulsincer, vei recunoaşte că pe drept şi spre bine i se fa-ce astfel. Sau dacă vei fi răbdător, vei recunoaşte pe urmă. 12. Conducătorii unui popor sunt creierul acestuipopor, după cum învă ătorii îi sunt mintea, după cum vitejii îi sunt puterea lui; şi tot aşa, credincioşii acelui popor sunt conştiin a sa. 13. Când creierul unui popor este bun, iar mintealui e sănătoasă, atunci tot drumul lui este drept, toatefaptele sale sunt cumpătate şi toate mădularele lui suntmul umite. 14. Când vitejii unui popor sunt veghetori, puternicişi uni i, atunci hotarele sale şi pâinea sa sunt asigurate. 15. Când conştiin a unui popor este curată şi trează,când ea este pre uită şi ascultată, atunci toată via a saeste luminoasă şi fericită. Căci atunci este pus totul sub ascultarea de voia luiDumnezeu. Dar vai de omul şi de poporul în care aceste lucrurisunt răsturnate, sau înăbuşite, sau nesocotite.
  • 159. Avu ia sfântului moştenitor 159 16. Tatăl şi Fiul sunt Una, dar nu numai Una, ci Unul, ca două lumini îm-preunate. Păstrându-Şi deplin Persoana Sa, Fiul Era şi Este to-tuşi Unul cu Tatăl. O, ce Taină Dumnezeiască este Asta: Unul, pentru că nici într-o zi şi în nici o lucraren-au fost şi nu sunt despăr i i. Ci într-o deplină unitate,totdeauna şi pretutindeni. Unul, pentru că întru totul sunt la fel, Hristos fiindLumină şi Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Ade-vărat şi de Aceeaşi Fiin ă cu Tatăl, Cel binecuvântat înveci. Unul, pentru că oricine Îl cinsteşte pe Tatăl, Îl cin-steşte pe Fiul în acelaşi timp. Şi tot aşa, oricine Îl tăgăduieşte pe Fiul, Îl tăgă-duieşte şi pe Tatăl! 17. Tatăl este Veşnicul Spirit Unic, Izvorul tuturorCauzelor, Creatorul Spiritului şi al Materiei, Pricinatuturor evenimentelor şi explica ia tuturor acestora. Tatăl este Cel care a dat fiin ă la tot ce este nevăzutşi la tot ce nu se poate vedea, la tot ce se poate bănui şi la tot ce nici măcar nu sepoate. 18. Tatăl este În elepciunea Care le-a conceputforma şi felurimea tuturor, şi Iubirea Care le-a dat via a şi Care le între inecăldura şi lumina, şi Puterea Care le-a imprimat şi le păstrează ordi-nea şi mişcarea,
  • 160. 160 Traian Dorz şi Via a Care le îndrumă şi le controlează supune-rea, armonia şi marginile tuturor nemărginirilor lor. 19. Iar ceea ce a făcut şi face Tatăl a făcut şi face înacelaşi fel, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură şi Fiul,întocmai (In 5, 19). Ascultarea desăvârşită de Tatăl şi unirea desăvâr-şită cu El L-a făcut pe Fiul Său Iisus Hristos nu numaiUna, ci chiar Unul şi Acelaşi cu El, un Dumnezeu Tainic, Unic şi Binecuvântat în veci(Rom 9, 5). 20. Adevărul cel mai simplu este şi cel mai greu deprimit pentru to i oamenii, din orice loc şi timp ar fi ei. Dar pentru oamenii care au o inimă îngâmfată, Ade-vărul este de o mie de ori mai greu de primit; e chiar cuneputin ă. Hristos este Adevărul. Cheia acestui adevăr esteiubirea, iar cheia iubirii este lacrima. De aceea sunt ferici i cei ce plâng. Amin.
  • 161. Avu ia sfântului moştenitor 161 22. ADEVĂRUL şI INIMILE 1. Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacăînaintea Lui în tăcere şi în respect, recunoscându-L. Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire şicu admira ie. Inimile bune I se apleacă şi Îl primesc în linişte şiîn blânde e. Inimile în elepte Îl adâncesc cu grijă şi pre uire,primindu-L conştiente şi pătrunzându-se deplin de El, şi descoperindu-L, I se închină pe totdeauna şi pli-ne de frumuse e. 2. Inimile rele, fiind pline de prostie şi de inferio-ritate, dispre uiesc Adevărul şi-L resping fără să-L cerceteze; iar inimile trufaşe nu-L pot suferi nicidecum. 3. Unele inimi se ridică direct şi pe fa ă împotrivaAdevărului şi caută cu ură să-L nimicească de oriundeşi prin orice mijloace,
  • 162. 162 Traian Dorz fără judecată şi fără amânare. De aceea, aceste inimi sunt cele mai asemănătoarecu a diavolului. Ce cumpli i şi vinova i sunt oamenii care sunt gataoricând să ia pietre pentru a ucide lumina şi adevărulcare le osândesc păcatul şi orbia lor! 4. Lumea cea de azi, ca şi cea din trecut, Îl urăştede moarte pe Hristos şi Adevărul Său. Urăşte Calea Lui, urăşte Cuvântul Lui, urăşte lu-crarea Lui, pentru că El mărturiseşte despre ea şi desprefaptele ei că sunt rele; şi de aceea lumea îi urăşte şi pe credincioşii luiHristos. 5. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a purtat ura lu-mii în toată existen a Sa pe pământ şi a sim it-o mereutot mai dureros. A cunoscut-o şi a prezis că ura aceasta va dăinuipână la sfârşitul veacurilor omenirii, nu numai îm-potriva Lui, ci şi împotriva acelora care Îl vor urmape El în lume, purtând aceeaşi mărturie ca şi El. 6. Dar, pentru ca să iasă la iveală cât este de ne-dreaptă şi de nemărginită această ură, Iisus i-a întrebatpe vrăjmaşii Săi: Pentru care din lucrările pe care le-am făcut arun-ca i voi cu pietre în Mine? Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele şi înfaptele Mele a i putut vedea voi vrednic de ură şi deosândă?
  • 163. Avu ia sfântului moştenitor 163 Spune i! Dar ce mu i vor rămâne în Ziua Lui to i cei ce vatrebui să-I răspundă! 7. Dar Iisus întreabă la fel şi astăzi: Pentru ce anume îi duşmăni i voi pe cei credincioşiai Mei? Pentru ce îi urâ i, îi prigoni i, îi închide i? Sunt ei oare înşelători, sunt ho i, sunt lacomi, min-cinoşi, răzbunători şi nedrep i? Sunt ei criminali, sau nesupuşi stăpânirii voastre,sau sunt ei urzitori de rele împotriva altora? Sau sunt ei vrăjmaşi celorlal i oameni (I Ptr 4,15-16)? Nu sunt de nici unul din aceste feluri! Atunci de ce arunca i mereu cu toate pietrele voas-tre în ei şi de ce-i urâ i? Şi aceştia vor rămâne la fel. 8. Nimeni din vrăjmaşii Domnului nu vor şti sărăspundă pentru ce-L urăsc azi, cum n-au ştiut să răs-pundă de ce Îl urau pe El ieri. Dar îi urăsc şi pe ai Lui cu o ură tot aşa de neîm-păcată ca şi pe El. Îi urăsc fără temei, după cum L-au urât şi pe Dom-nul lor (In 15, 25). 9. Totdeauna neascultarea de Cuvântul lui Dumne-zeu aduce păcatul. Păcatul totdeauna întinează şi strică cugetul. Cugetul stricat totdeauna rătăceşte credin a şistrâmbă judecata.
  • 164. 164 Traian Dorz Iar omul cu credin ă rătăcită şi cu judecată strâmbănumeşte binele rău şi răul îl numeşte bine. Numeşte adevărul minciună, iar minciuna o nu-meşte adevăr. Numeşte virtutea păcat, iar păcatul virtute. 10. Când răsturnarea adevărului se întâmplă înmul ime, atunci are loc decăderea şi stricăciunea în ma-să a unui întreg popor sau a mai multora. Şi duce sigur la prăbuşirea şi nimicirea întregilormul imi bolnave de neascultarea de Dumnezeu. 11. Din starea blestemată a neascultării de Dum-nezeu, cum să mai poată judeca bine o gloată sau unindivid? Cu o minte blestemată, cum să mai poată gândidrept, sănătos şi ordonat? Şi cu o limbă blestemată, cum să nu hulească, să numintă şi să nu blesteme? O, ce stare nefericită este neascultarea de Dum-nezeu! 12. Meritul celor credincioşi este că ei se desprinddintr-o stare de neascultare, se smulg dintr-o astfel dementalitate vrăjmaşă lui Dumnezeu, se despart cu grabăşi groază de ceata celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi, înspăimânta i de păcatul acestora şi de felulacesta nebunesc de a gândi, fug de sub blestemul care îi aşteaptă pe cei răi, sal-vându-se în echilibrul unei ra iuni sănătoase
  • 165. Avu ia sfântului moştenitor 165 şi în credin a unei inimi smerite. Aceasta este salvarea lor veşnică. 13. Pe toate celelalte lucruri, Dumnezeu le-a făcutdoar cu Cuvântul Său şi după chipul dorin elor Sale, dar pe om l-a făcut chiar cu mâinile Lui şi chiardupă propriul Său Chip. Adică l-a făcut după felul şi după forma însuşirilorSale Dumnezeieşti. Ce origine nobilă are omul! Ce gânduri înalte artrebui să-l însufle ească! 14. Înfă işarea de afară, trupească, a omului estenumai închipuirea, numai icoana, numai simbolul celorsufleteşti din lăuntrul lui. Trupul omului este doar vasul în care îşi aduce în-tr-o clipă rodul veşnic sufletul lui, partea aceea ce estenemuritoare în om – suflare dată lui de Dumnezeu dinEl Însuşi. 15. Făcându-l după Chipul Său, adică dându-i ace-leaşi înfă işări nevăzute ca ale Sale, şi insuflându-i Duhul Său cel Sfânt, Dumnezeu l-a făcut pe om de o natură asemă-nătoare cu a Lui: veşnică şi liberă. Adam înseamnă: cel după chipul lui Dumnezeu. 16. Făcându-i cunoscută voia Sa, Dumnezeu i-aarătat omului drumul ascultării şi i-a făcut făgăduin eleprin care omul ar putea ajunge una cu Creatorul său.
  • 166. 166 Traian Dorz Robul, una cu Stăpânul – şi făptura, una cu Făcă-torul Său. O, ce destin divin avea omul! 17. Dar to i oamenii s-au abătut (Rom 3, 12)… şi prin păcat şi-au pierdut – fiecare om în parte şi toată omenirea la un loc – toate însuşirile şi toate darurile date la început deDumnezeu. Păcatul a stricat dintr-o dată tot Chipul desăvârşital lui Dumnezeu din om. Adam înseamnă şi: cel din ărâna pământului. Omul putea să se facă după chipul lui Dumne-zeu, dar a ales mai degrabă să se facă după chipulpământului. 18. De aceea a trebuit să vină apoi iarăşi Fiul luiDumnezeu, Hristos Iisus, Cel de-o Fiin ă cu Tatăl, prinCarele toate s-au făcut. Pentru ca, într-o fire omenească, să trăiască sfin- enia şi ascultarea desăvârşită, aducând Jertfa Sa dato-rită Căreia omul să poată fi reabilitat, răscumpărat dinblestemul în care căzuse, eliberat din stăpânirea diavo-lului şi de sub puterea păcatului şi a mor ii. 19. Astfel omul – întreagă omenirea – a putut că-păta din nou şi pe totdeauna, prin ascultarea şi sfin enialui în Hristos, ceea ce pierduse prin neascultarea şi că-derea sa. O, ce har negrăit de mare avem noi în Scumpulnostru Mântuitor!
  • 167. Avu ia sfântului moştenitor 167 20. Părtăşia cu Hristos este împrumutarea şi conti-nuarea în noi a însuşirilor Sale, ca a sevei din vi ă înmugur. Aceasta este dobândirea firii Dumnezeieşti. Iar aceasta înseamnă îndumnezeirea noastră, aomului, a oamenilor. Saltul salvator este ca din cel mai adânc întunericla cea mai strălucită lumină. Slavă veşnică lui Dumnezeu, Singurul Care a făcuttotul pentru noi! Amin.
  • 168. 168 Traian Dorz O, lângă Tine, Doamne O, lângă Tine, Doamne, mi-e totul fericit, dar fără Tine totul mi-e greu şi chinuit. Când Tu eşti lângă mine, nici anii nu-mi ajung, dar când îmi eşti departe, şi-un ceas îmi pare lung... Când sunt cu Tine, Doamne, tot trupul meu e-n har, dar fără Tine sufăr cu orice mădular. Cu Tine trec prin noaptea durerii ca prin sori, dar fără Tine, ziua mi-e negură şi nori. O, apără-mi iubirea de orice despăr iri, înlătură-mi şi teama de negre presim iri, alungă-mi şi-ndoiala c-aş mai cădea din har, ca pacea mea să n-aibă nici umbre, nici hotar...
  • 169. Avu ia sfântului moştenitor 169 23. CREATORI şI CREA II 1. Spune Cuvântul Sfânt aşa: „Sunte i dumnezei“,to i!… Adică to i sunte i creatori, pentru că, mai mult sau mai pu ini voi to i crea i. Crea i gânduri şi crea i căr i, crea i caractere şi crea i exemple. Ce mare har este acesta – dar şi ce mare răspundere! 2. La început, fiecare avem în jurul nostru un pus-tiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casăpustie şi întunecată de păcat, sau nişte vecini necredincioşi, sau nişte elevi încăneforma i, sau propria noastră via ă plină de haos sau dedezordine, întocmai aşa cum era totul înainte de-a veni lumina din care s-a creat totul. În acest haos, noi trebuie să ne începem munca di-vină a crea iei noastre.
  • 170. 170 Traian Dorz 3. Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo – dupăvoia noastră, după puterea noastră şi după chipul nostru. Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departeaşa cum o creezi tu. Societatea ta şi cultura ta vor merge adesea dupăfelul pe care i l-ai creat tu. Şcoala ta, mersul tău, via a ta, literatura ta şi ca-racterele celor forma i de tine prin această muncă şivoin ă a ta vor purta timp îndelungat, multe din acesteapoate pe totdeauna, pecetea pusă peste ele de crea ia ta. 4. Tu por i răspunderea întreagă şi veşnică pentrutot ceea ce ai creat şi pentru toate urmările imprimatelor, în lumea şi în sufletele la care ai lucrat, pentru că tu po i face în jurul tău o lume fericităsau nefericită, prin voin a ta. Simte- i deci marea ta răspundere totdeauna pentrutot ceea ce creezi. 5. Începe şi tu totdeauna cu începutul începutu-lui. Adică cu tine însu i, cu lumina care trebuie să sefacă în tine. Începe cu ceea ce a făcut şi Dumnezeu în cel dintâirând, adică fă lumină! Cheamă lumina, primeşte-L pe Hristos în tine, căciEl este lumina sufletului tău. Şi lasă-L să despartă acoloîn adâncul fiin ei tale lumina de întuneric şi apele de uscat. Să facă rânduială în propria ta via ă.
  • 171. Avu ia sfântului moştenitor 171 6. Desparte de la început apele de uscat şi binelede rău, cele de sus de cele de jos, cele curate de celenecurate. Numeşte-le pe fiecare după numele lor adevărat şinu le amesteca. Pentru ca nimic să nu mai rămână în nedumerire şiîn necunoştin ă, adică în haos. 7. Fă în fiecare zi tot ce faci în aşa fel, ca la sfâr-şitul zilei să te po i uita peste tot ceea ce ai făcut şi săpo i vedea că toate sunt bune, aşa cum a făcut şi Dumnezeu (Fac 1, 31). 8. Caută să creezi numai gânduri înalte, numai căr ifolositoare, numai fapte şi exemple vrednice de urmat, caractere cinstite, copii credincioşi... Numai aşa te vei putea odihni bine şi tu la sfârşitulfiecărei zile; şi la sfârşitul tuturor ostenelilor tale să guşti ferici-rea şi mul umirea deplină. 9. Tu faci lucrări dumnezeieşti de creator atuncicând aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atâtde îndelungat înghe ul apăsător al nop ii şi al întuneri-cului (Fac 1, 4). Şi când faci rânduială acolo unde a domnit înainteîndelungă vreme numai nelegiuirea, dezbinarea şi hao-sul (Fac 1, 10); şi când lucrezi cură ie şi frumuse e acolo unde nufuseseră decât gunoaie şi urâciuni.
  • 172. 172 Traian Dorz 10. Când deschizi drumuri noi în locuri nemaicu-noscute şi nepătrunse până atunci, pe care oamenii sămeargă spre dragoste şi spre fericire (Rom 15, 20-21), tu faci o muncă divină, de creator. Când creezi gânduri luminoase, căr i originale, lu-crări rodnice, caractere nobile şi oameni noi, tu faci omuncă dumnezeiască; când faci credincioşi adevăra i şisuflete convertite, opere folositoare şi fapte binecuvântate, da, tu faci atunci lucruri dumnezeieşti, eşti un crea-tor ca Dumnezeu. În acest în eles a fost scris: „Sunte i dumnezei“. 11. Nici o altă fiin ă din tot Universul, afară deDumnezeu şi de om, n-are o astfel de putere. Şi fiindcă creezi liber, creezi adică aşa cum vrei tu,cum doreşti tu, cum î i alegi tu. De aceea vei şi purta tu singur şi pe veşnicie toatărăspunderea pentru tot ce ai creat. Atât fa ă de Creatorul tău, cât şi fa ă de creaturiletale. Nu uita aceasta nici o clipită. 12. Adevărul este Hristos în Sfânta Sa Biserica vie.Şi în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în acestea este şirămâne Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul, Adevărat şiViu! Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Iisus Hristos. 13. Adevărul este ceea ce Este. Adică realitateaadâncă. Aceea care nu se schimbă. Aceea care nu piere.
  • 173. Avu ia sfântului moştenitor 173Aceea care nu se învecheşte. Aceea care nu scade. Ace-ea care nu se contrazice. Aceea pe care suntem fiecare datori să o primim şisă o urmăm. 14. Adevărul este ceea ce este Etern Înalt, EternCurat, Etern Statornic, Etern Frumos, Etern Valabil; şi aceasta este în Sfânta Biserică vie, fiindcă ea esteTrupul lui Hristos, şi în Sfânta Scriptură, care este Cuvântul lui Dum-nezeu – Sfânta Descoperire pe în elesul nostru a ceea cedepăşeşte orice în elegere şi pricepere a noastră. 15. Ca tot ceea ce este din Dumnezeu, SfântaScriptură nu poate fi desfiin ată. Nu poate fi nici nimicită, nici dezmin ită, nici de oameni, nici de întâmplări, nici de timp. Ea este adevărul. 16. Sfânta Biblie nu poate fi dezmin ită nici în în-tregimea ei, nici în vreo parte mare sau mică din ea (Mt24, 34-35). Nu poate fi desfiin ată, nici deformată – nici de ră-utatea oamenilor, nici de răstălmăcirile lor, nici de ştiin a, nici de prostia lor. Nici de descope-ririle, nici de acoperirile lor. Ea este mai presus de toate astea. 17. Sfânta Scriptură este Cartea Realită ilor Uni-versale.
  • 174. 174 Traian Dorz Ea cuprinde toată Ştiin a, toată Arta şi toată Tehni-ca şi Gândirea omenirii, depăşindu-le nespus de mult petoate acestea. Biblia cuprinde tot ceea ce poate descoperi vreo-dată geniul uman. Dar încă şi mai mult. Pentru că eaeste alcătuită de geniul Divin. 18. Ceea ce ştiin a a descoperit abia acum sau nicin-a descoperit încă, Sfânta Scriptură proclama de miide ani. În ea sunt arătate şi spuse, cu veacuri înainte, ade-văruri la care ştiin a ajunge târziu, după muncă şi mun-că – şi în măsură atât de jalnic de neînsemnată. Dar toate acestea le vezi numai când le vine vre-mea să se împlinească. Abia atunci bagi de seamă că eles-au spus cu mult înainte; dar ştiin a, înaintând încet,ajunge cu greu şi târziu la etape pe care credin a le-aatins, în zborul ei, cu uşurin ă. Şi le-a depăşit de mii de ani. 19. O, de când spune Biblia că atomul (pe care ni-meni nu-l poate vedea) este nevăzuta materie din caresunt plămădite toate lucrurile care se văd (Evr 11, 3)! Atunci unde este adevărata ştiin ă? 20. O, de mii de ani spune Biblia că pământul esteun glob spânzurat pe nimic (Iov 26, 7). Ce lumina i şi ce luminoşi sunt cei ce cred! Ce în- elepciune este cea a lui Dumnezeu! Binecuvântat să fie Cel ce ne-a revelat-o! Amin.
  • 175. Avu ia sfântului moştenitor 175 24. ŞTIIN A şI NEşTIIN A 1. De mii de ani vorbeşte Sfânta Scriptură despre oenergie a cărei declanşare şi căldură va topi, va arde şiva nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce estepe el, dar şi atmosfera şi ionosfera, putând atinge,printr-o explozie în lan , chiar şi planetele celelalte (IIPtr 3, 10-12; Isaia 51, 6)… 2. Această energie poate nici nu s-a putut descoperiîncă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vre-mea nici păcatului, nici pedepsei pe care le va pedepsiea. Sau poate mijlocul acesta chiar există, dar n-a sosit încă vremea nici a omului, nici a luiDumnezeu ca să facă aceasta. 3. Descoperirile noi vin ca să adeverească acummărturia ştiin ei că datele istorice cuprinse în SfântaScriptură sunt adevărate. Deşi, multe veacuri, învă a ii lumii le-au crezutbasme.
  • 176. 176 Traian Dorz Tot aşa, nu va trece nici în viitor nici o iotă din Bi-blie fără ca să se împlinească. Dar numai la vremea sa(Mt 5, 18). 4. Scriptura nu poate fi desfiin ată niciodată, căci,într-adevăr, cine oare ar putea-o desfiin a? Cine oare poate avea tăria să răstoarne rânduieliledin Univers aşezate pe temelii veşnice? Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rota iaanotimpurilor, mersul vremii şi rânduiala lucrurilor sta-tornicite de la început? Scriptura este şi mai de neclintit decât toate aces-tea; şi atunci cine oare ar putea-o desfiin a? 5. Dar cine să desfiin eze Scriptura? Omul? O, zi-lele lui sunt ca iarba: atât de slab e omul, ca floarea depe câmp: când trece un vânt peste ea sau peste el, numai este. Nici locul care îl cuprindea nu-l mai cunoaşte (Ps103, 15-16). „Chiar dacă s-ar înăl a omul până la ceruri şi capuli-ar ajunge până la nori, va pieri pe totdeauna ca murdă-ria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»“ (Iov20, 5-10). Iată Omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el. Toată istoria oamenilor şi a omenirii, toate cimiti-rele şi toate ruinele omeneşti sunt dovezile acestui tristşi în elept adevăr. 6. Atunci cine oare va putea fi să desfiin ezeScriptura?
  • 177. Avu ia sfântului moştenitor 177 Nu există o astfel de putere în afară de puterea luiDumnezeu! Dar El nu Se poate tăgădui singur. Deci Scriptura va dăinui până şi după ce va trececerul şi pământul acesta (Mt 24, 35). Şi până după ce se vor sfârşi veacurile acestea, mai mult va dăinui ea în Etern şi Etern. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic ca El. 7. Există oameni a căror via ă este curată ca luminasoarelui care merge mereu crescând până la miezul zilei(In 8, 12). Cuvintele pe care le spun aceşti oameni binecuvân-ta i sunt şi ele tot limpezi, calde, pătrunzătoare şi vii calumina soarelui. Lucrurile pe care le fac ei sunt şi ele puternice şiminunate. Şi mai ales chemarea deosebită pe care o au ei şicare emană din toată fiin a şi trăirea lor, în întregime străbătute totdeauna de adevăr, le dă harul să fie totdeauna crezu i şi primi i maipresus de orice îndoială. 8. Oamenii cura i ca lumina şi pre ioşi ca adevărulnu-şi întinează buzele cu minciuni, nici nu-şi coboarăcinstea la nimicuri, nici nu se înjosesc cu promisiuni ne inute şi nici nu vorbesc fără rost. De aceea ei sunt cinsti i ca adevărul şi necesari calumina.
  • 178. 178 Traian Dorz 9. Fiecare vorbă a oamenilor cinsti i şi necesarieste spusă cu greutate şi cu miez, şi fiecare pas al lor este făcut drept şi plin, şi fiecare faptă a lor este luminoasă şi folositoare. Astfel de oameni sunt unici, dar dureros de rari. 10. Astfel de oameni, când sunt, nu pot să rămânănecunoscu i. Cinstea lor frumoasă este cunoscută de to i. Auto-ritatea lor spirituală se impune tuturor, nefor ată denimeni, dar sim ită şi apreciată de to i aceia care le cunoscvia a şi purtarea plină totdeauna de lumină şi demnitate. 11. Pe astfel de oameni nimeni n-are voie să-i dis-pre uiască (I Tim 4, 12). Nimeni n-are voie să-i bănuiască şi să-i contrazică, fiindcă vorba lor este totdeauna în afară de oricebănuială, după cum via a lor este în afară de orice com-promis. 12. Oamenii de adevăr şi de sfin enie ştiu valoareacuvântului, dar ştiu şi măsura lui. Cinstea lor, cură ia lor, demnitatea lor sfântă şitoată pre uirea lor trebuie puse mai presus de oriceîndoială. Cum po i să zici că un astfel de om huleşte, cândspune un adevăr? Numai oamenii de nimic pot fi în stare de astfel debatjocuri.
  • 179. Avu ia sfântului moştenitor 179 13. Cum po i să-l bănuieşti pe un astfel de trimis allui Dumnezeu, care are atât de înalte în el conştiin a Adevărului şiscârba minciunii? Amândouă acestea, la trimişii lui Dumnezeu, suntcu mult mai presus decât teama ruşinii sau decât atrac- ia ispitei. 14. Orice om care pe aceşti rari oameni îi cu-noaşte bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât unprost înfumurat. Cu to ii ştim că lucrurile stau aşa. Dar ştim că astfel de oameni sunt aşa de pu ini pelumea asta, încât cei mai mul i dintre noi poate nicin-au întâlnit încă nici unul. 15. N-am întâlnit noi, poate, dar mul i i-au întâlnit totuşi. I-au întâlnit, dar, asemenea iudeilor de demult,mul i nu i-au recunoscut. Au crezut că acel Om rar este tot un om la fel cu eişi la fel ca al ii. Numai prea târziu au văzut că nu era aşa. 16. Unii l-au dispre uit, al ii l-au înfruntat. Şi to i au nesocotit cuvintele lui, fără să în eleagătimpul petrecut împreună cu el. I-au răpit vremea scumpă cu lucruri nefolositoareşi cu certuri de vorbe fără rost.
  • 180. 180 Traian Dorz Cuvintele lui erau aşchii de aur, dar pe multe dintreele nu le-a strâns nimeni. 17. L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rănit cuvorbe otrăvite şi l-au împiedicat astfel de la o lucrare şide la o învă ătură din care un nesfârşit număr de oameni– şi chiar aceia înşişi – ar fi putut câştiga atât de mult. 18. Oamenii aleşi, de felul profe ilor, poartă asupralor un semn dumnezeiesc după care pot fi recunoscu i, dar numai acei cu cugetul curat şi cu inima smerităpot vedea şi recunoaşte semnul acesta, ca să le arateadevărata pre uire. Însă şi astfel de suflete sunt rare. 19. În urmă îi văd to i, dar înainte îi pot vedea nu-mai cei smeri i şi iubitori. Adică numai cei foarte, foarte pu ini, după cum totpu ini L-au cunoscut şi pe Hristos, Domnul lor. Dar aceştia au un câştig veşnic din clipa petrecutăcu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor. 20. Omul niciodată nu trebuie să se prefacă. Nici animale nu te mai cred dacă tu doar te prefaci,dar nu faci. Dacă numai te prefaci că le dai mâncare, dar nule dai, dacă numai te prefaci că mergi cu ele, dar nu mergi.
  • 181. Avu ia sfântului moştenitor 181 Dacă numai te prefaci că eşti, dar nu eşti, îndată ni-meni nu te mai crede. Prefăcătoria este totdeauna minciună şi înşelăciune. Oricine iubeşte adevărul, urăşte prefăcătoria. O, Dumnezeule al credincioşiei, izbăveşte-ne deorice prefăcătorie şi de orice prefăcu i. Amin.
  • 182. 182 Traian Dorz Întinde- i Mâna Întinde- i Mâna Albă când trec pe lângă iad, şi calea-mi luminează, Iisuse, să nu cad. Întinde- i Mâna Dulce când ceasul mi-e amar, puterile răbdării să le recapăt iar. Întinde- i Mâna Dragă când sunt departe dus şi-ajută-mi legământul pe care i l-am pus. Întinde- i Mâna Sfântă prin valuri mari când trec, deasupra lor mă ine, Iisus, – să nu mă-nec. Întinde- i Mâna Tare când tremur printre lei, să-ntorc cu biruin ă din luptele cu ei. Întinde- i Mâna, Doamne, mereu pe calea mea, în tot dealungul lumii, pân’ am să trec din ea!
  • 183. Avu ia sfântului moştenitor 183 25. FA A şI FĂ ĂRNICIA 1. Fa ă are omul cinstit; fă ărnicia o are omul fără cinste. Nici copiii nu te mai cred dacă tu doar zici, darnu faci. Dacă îi înve i într-un fel, dar ei văd că tu nu facicum spui, ci faci altfel, to i te vor socoti un mincinos. şinici unul nu- i va mai da ascultarea lui de bunăvoie şicu bucurie. Şi cine face răul merită să fie dispre uit. 2. Dacă se va vedea la tine nepotrivire între vorbăşi faptă, între ce zici că eşti şi ce văd că faci, nici cei mai neştiutori oameni nu te vor crede. Atunci cum să te mai creadă oamenii care judecă, vă-zând că tu propovăduieşti într-un fel, dar faci într-altul? 3. Cum să mai creadă oamenii cuvântul tău despreînfrânare, când ei văd că tu eşti un desfrânat – în mân-care, în băutură şi în celelalte?
  • 184. 184 Traian Dorz Cum să asculte vorba ta despre sfin enie, când eivăd la tine nelegiuire în purtarea ta şi în familia ta? Înainte de a mătura curtea vecinului, caută să facicurată curtea ta. 4. Cum să urmeze oamenii credin a ta, când azi vădcă ai una, iar mâine alta? Pe care să i-o urmeze? Cum să asculte al ii învă ătura ta, dacă tu umbli dinrătăcire în rătăcire, când aşa, când alt fel? Faptele omului strigă mai tare decât vorbele lui. 5. Cum să asculte oamenii sfatul tău despre blânde- e, când ei văd că tu eşti un nervos, un supărăcios, crudşi nerăbdător? Cum să asculte şi să se ină al ii de cuvinteletale despre iubire şi despre bunătate, când ei văd cătu trăieşti în duşmănie, în clevetire şi în certuri, înneascultare şi nesupunere fa ă de fra ii tăi şi de fa-milia ta? Dacă tu nu faci faptele lui Dumnezeu, cum să tecreadă oamenii că eşti fiul Lui? 6. Omule, oricine ai fi, tu eşti un învă ător al altora! Şi oricât de neînsemnat ai fi tu, tot este cineva să iaun exemplu de la tine. Fa ă de acela, tu ai o mare şi veşnică răspundere dece-l înve i. 7. Eşti răspunzător fa ă de Dumnezeu şi fa ă deconştiin a ta de orice cuvânt şi învă ătură pe care o veida altora. Şi pe care o aud al ii de la tine.
  • 185. Avu ia sfântului moştenitor 185 Dar de pilda pe care o dai semenilor tăi eşti de omie de ori şi mai răspunzător! 8. Dacă nu faci tu însu i ceea ce spui, atunci fii mă-car cinstit: nu pretinde că ai dreptul a-i învă a pe al ii. Şi nu te supăra dacă, făcând totuşi aşa, în loc să fiiascultat, vei fi dispre uit. Fiindcă dacă tu nu faci, nimeni nu trebuie să tepoată nici crede. 9. Nu po i fi obligat să crezi totdeauna vorbele cui-va, dar lucrările lui eşti obligat să le crezi. Vorbele unui om sunt adesea ceea ce nu este el sau sunt ceea ce ar trebui să fie... Dar faptele omului sunt totdeauna ceea ce esteomul. 10. De cuvintele cuiva po i să nu ii seamă, dar de lucrările lui nu po i să nu ii. Cu atât mai mult este adevărat lucrul acesta cândeste vorba de Hristos. Lucrările Sale sunt materializarea, sunt întrupareaCuvintelor Sale. Atât unele, cât şi altele sunt adevăruri. 11. Crezând Cuvântul lui Dumnezeu, crezi în lu-crările Sale. Şi crezând lucrările Sale, crezi CuvântulSău. Pentru că fiecare cuvânt al Lui se întrupează latimpul său într-o lucrare, într-un eveniment, într-o împlinire.
  • 186. 186 Traian Dorz Nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu rămâne fărăîmplinire. Fiecare ban al Domnului are acoperirea în aur. 12. Profe iile lui Hristos devin istoria, făgăduin ele Lui devin realitatea şi fiecare Cuvânt al Său devine trup, adică eveni-ment – la vremea rânduită împlinirii sale – după cum fiecare mugur bun de pom devine rod şi fiecare boboc devine o floare – la vremea lui. 13. Făgăduin ele Domnului sigure de astăzi vor firealitatea sigură de mâine. Căci nimic nu este mai sigur din cer şi de pe pă-mânt decât împlinirea Cuvântului dumnezeiesc (Ps 102,25-27; Lc 16, 17; I Ptr 1, 25). 14. Dacă crede i Istoria şi Realitatea, Trecutul şiPrezentul, atunci voi crede i chiar Cuvântul lui Dum-nezeu, fiindcă tocmai profe iile Sale le-au lucrat acestea. 15. Dacă crede i faptele, voi crede i tocmai Cu-vântul, căci ele sunt în El. Şi dacă crede i în prezentul acesta, care era viitorulieri, voi trebuie să crede i şi în viitorul de azi, care esteprezentul de mâine. 16. Viitorul va fi sigur, absolut şi exact, întocmaiaşa cum ni-l înfă işează înştiin ările Cuvântului luiHristos.
  • 187. Avu ia sfântului moştenitor 187 Va fi numai întruparea înştiin ărilor Lui. După cumboabele care sunt acum în saci sunt holdele verzi dinprimăvara viitoare şi pâinea din toamna care îi va urma. 17. Lucrările lui Hristos sunt una şi aceeaşi cu cu-vintele Lui. Nu ve i avea nici o dezvinovă ire dacă nu le ve i crede. Iar crezând lucrările lui Hristos, ve i ajunge să cre-de i în El. Dar numai dacă ve i fi sinceri. Şi ve i gândi în elept. 18. După ce a trăit în mijlocul oamenilor plin dehar şi de adevăr şi după ce a umblat din loc în loc, făcând bine, şi după ce a făcut toate lucrările pe care Tatăl I ledăduse să le facă, – acum Hristos este slăvit, iar mâine va veni ca Judecător al tuturor celor ce aucrezut ori n-au crezut lucrările, Cuvintele şi existen a Lui. 19. Hristos, după ce a propovăduit tuturor Evan-ghelia împără iei lui Dumnezeu şi după ce a dat tuturor oamenilor o pildă şi o po-runcă să calce pe urmele Lui, acum este Împăratul Veşnic Care a întemeiat o Împără ie Veşnică, a cărei temelieeste Dragostea şi ai cărei moştenitori vor fi cei ce iubesc.
  • 188. 188 Traian Dorz 20. Hristos, după ce Şi-a dat via a ca pre de răs-cumpărare pentru păcatele şi mântuirea întregii lumi, acum, scăpat pe totdeauna din mâinile oamenilor,are soarta veşnică a tuturor oamenilor în Mâinile Lui. O, binecuvântate Mâini ale Mântuitorului nostruiubit, ocroti i dulce şi ferici i pe totdeauna părtăşianoastră cu El în dragoste şi cântare. Amin.
  • 189. Avu ia sfântului moştenitor 189 26. ÎNCREDEREA şI SIGURAN A 1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înăl at la ce-ruri şi şade de-a Dreapta Măririi, în locurile preaînalte,ajungând cu atât mai presus de îngeri cu cât a moştenitun nume mult mai minunat decât al lor (Evr 1, 3-4) şi S-a făcut, pentru to i cei ce-L ascultă, Urzitorulunei mântuiri veşnice (Evr 5, 9). Acolo a pregătit El un loc pentru cei ce-L iubesc şiÎl urmează (In 14, 2). O, minunat Mântuitor, ce ferici i vor fi cei ce voravea parte de acestea! 2. Hristos îi mântuieşte în chip desăvârşit pe to icei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că tră-ieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Evr 7, 25). Şi iarăşi va veni, cu mărire, să judece viii şi mor iişi să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă (In 14, 3;Fapte 1, 11; I Tes 1, 10; II Tes 1, 10; Apoc 1, 7). Căci El este Biruitorul nemaibiruit niciodată.
  • 190. 190 Traian Dorz 3. Voi, copii ai lui Hristos, credincioşi ai lui Hristos, vestitori ai lui Hristos, slujitori binecuvânta i ai lui Hristos, fi i ferici i şifi i siguri că în curând şi voi ve i scăpa din mâinileoamenilor. După ce ve i mai suferi cât mai este rânduit să su-feri i spre deplina voastră cură ire, în curând voi vă ve iînăl a Acolo unde nu mai este suferin ă, pentru că îm-pără eşte pe veci numai bucuria. 4. După ce şi vouă vă vor mai face oamenii ceea ceîncă le este îngăduit lor de Dumnezeul vostru ca să văfacă, spre binele vostru şi spre slava Lui, – ve i scăpa şi voi din mâinile tuturor. O, ce eliberare strălucită va fi asta! 5. Să fim siguri că vom scăpa şi noi, fiindcă Cel Atotputernic este Mântuitorul nostru şi Cuvântul Său este făgăduin a noastră, iar Numele Său este temelia pe care ne-am zidit în-crederea şi siguran a noastră neclintită. 6. Deci să nu ne temem niciodată şi de nimeni, înafară de Dumnezeu! Să privim doar la slava de care vor fi urmate sufe-rin ele noastre de acum. Şi la nimic altceva. Nimic nu-i mai sigur ca asta.
  • 191. Avu ia sfântului moştenitor 191 7. Pune i-vă toată nădejdea în harul pe care vi-l vaaduce Hristos la Venirea Lui. Şi în nimeni altcineva. Oricât ar fi de puternici oamenii – şi oricât ar fi deînverşuna i unii dintre ei împotriva voastră – voi să nuvă clătina i nicicând. Victoria finală va fi a lui Hristos. Şi va fi a voastră(I Cor 15, 22-28). 8. O, voi, to i prizonierii, chinui ii, prigoni ii şiamenin a ii, – în curând ve i scăpa cu to ii din mâinile oameni-lor care vă nedreptă esc; şi nu moartea vă va scăpa din mâinile lor, ci Hris-tos Însuşi, după cum a promis. Măre ule Eliberator – slavă veşnică ie! Vino pen-tru cei ce Te aşteaptă! 9. Gândi i-vă, fra ii mei, ce fericit va fi în curândcântecul nostru de biruin ă în cinstea lui Iisus Biruitorul, când după ce El Îşi va fi supus pe orice vrăjmaşiai Săi, va zdrobi pe însuşi satana chiar sub picioarelenoastre (Rom 16, 20). 10. Noi, fiind scăpa i pe totdeauna din puterea şimâinile tuturor oamenilor, vom intra cu toată fa a scăl-dată de lumină în Ierusalimul Ceresc ca nişte biruitori,
  • 192. 192 Traian Dorz în bucuria Tatălui Ceresc şi în cântările îngerilorLui nenumăra i. Cine îşi poate măcar închipui acum sărbătoareaaceasta spre care mergem noi (Evr 12, 22)? 11. Sunt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu,cum sunt şi unele vremuri potrivnice. În astfel de locuri şi în astfel de vremuri, oamenii şidemonii au putere împotriva adevărului, se unesc îm-potriva lui şi au izbândă în lupta contra lui Hristos. Dar ce blestemată este o astfel de izbândă! 12. Oriunde au fost locuri şi vremuri potrivnice luiHristos, totdeauna izbânzile oamenilor şi ale demonilorîmpotriva lui Dumnezeu au adus numai nenorocire şiprăpăd peste to i şi toate cele ce au dus această luptă încontra lui Hristos. Ce bine ar fi fost chiar şi pentru ei înşişi să nu fibiruit! 13. Prin roadele care le urmează, împotrivirile fa ăde Hristos se răzbună pe chiar societatea şi uneori petoată genera ia care a cunoscut şi care a înfăptuit acesteîmpotriviri. Căci cine se ridică împotriva Adevărului, acela seumple de minciună în clipa când alungă Adevărul dinvia a lui. Şi cine se goleşte de Dumnezeu se umple de satana.
  • 193. Avu ia sfântului moştenitor 193 14. Cine luptă contra înfrânării, acela ajunge bân-tuit de desfrânare. Cine nesocoteşte credin a cade în pustiirea ne-credin ei, cu toate urmările ei de cruzimi, de violen ă, de te-roare, de trădări, de suspiciuni şi de nesiguran ă. Căci fiecare ispăşeşte prin ceea ce a păcătuit. 15. În atmosfera necredin ei, omul nu mai are bu-curia familiei, nici odihna liniştii, nici siguran a libertă ii şi nici chiar a vie ii sale. Iar fără de acestea, o existen ă omenească nu maieste o bucurie, ci un blestem şi o povară. Vai de societatea care angajează lupta contra luiHristos, care Îl alungă pe Hristos din preocupările ei,înlăturându-L din min i şi din suflete. În curând acolo va domni satana, răvăşind şi pus-tiind totul. 16. Unde lipseşte Hristos, în locul ordinii va venidezordinea, iar în locul dreptă ii şi al respectului se va aşeza ci-omagul şi sabia, căci fiara nu va mai cunoaşte o altă autoritate cares-o facă să asculte. Şi cine ştie peste câte genera ii viitoare se vor în-tinde pustiirile păcatului unei singure astfel de grele şivinovate împotriviri!
  • 194. 194 Traian Dorz 17. Numai după ce trimisul lui Dumnezeu se în-toarce înapoi la El, sus în Cer, numai după ce el nu mai este, – abia atunci cei care l-au auzit, văzând cu ochii lor adevărurile spuselor lui, îşi aduc aminte şi se încredin ează că tot ce a spusomul acela era adevărat. Dar prea târziu. Căci urmările neascultării de profe i sunt totdeaunagrozave. 18. Contemporanii profetului ucis abia apoi văd fă-rădelegea pe care au săvârşit-o şi, încredin ându-se de solia lui, încep abiaatunci să-şi dea seama ce valoare mare avea el, acelape care ei nu l-au cunoscut şi n-au vrut să-l ascultela vremea sa. Lumina venită însă prea târziu poate arăta mai binedoar mărimea dezastrului. 19. Când această constatare o fac cei care au as-cultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria şi mul umi-rea cu care este răsplătită ascultarea lor sunt nebănuiteşi strălucite – dar numai în cer, fiindcă virtutea ascul-tării e răsplătită cu slava cea veşnică. Când o fac cei neascultători, regretul lor va fi tot lafel: nebănuit şi veşnic. 20. Când află adevărul spuselor profetului sfânt,remuşcarea acelora care nu l-au crezut şi nu l-au ascul-
  • 195. Avu ia sfântului moştenitor 195tat, ca şi urmările neascultării lor sunt o parte din pe-deapsa veşnică pe care, pe merit şi pe dreptate, o primesc împotrivitorii trimisului ceresc. Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, izbăveşte-i peto i oamenii de împietrirea şi de osânda împotrivirii fa ăde Tine şi de ai Tăi! Amin.
  • 196. 196 Traian Dorz Suflet scump… Suflet scump, la tine dragostea mea vine, de-a ta sărbătoare, cu-n sărut şi-o floare! Fii cu drag supus Domnului Iisus, să slujeşti frumos Domnului Hristos, ca să fii mereu drag lui Dumnezeu... Zorii să- i promită cale fericită, diminea a- i fie numai bucurie. Soarele să- i spună numai ziuă bună, munca roditoare, casa-n sărbătoare... Seara să- i arate numai zări curate, nop ile să- i culce numai somnul dulce. Iar la Judecată, cerul, ca răsplată, pentru slujba bună, soarele cunună.
  • 197. Avu ia sfântului moştenitor 197 27. AMINTIRILE şI UITAREA 1. Revenind la locurile începutului credin ei noastre,revederea acestor locuri, după ani de luptă şi de jertfă, ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii şi odulce mângâiere sufletului nostru. Să nu le uităm pe acestea niciodată! 2. În locurile începutului nostru cu Dumnezeu re-găsim atâtea amintiri duioase şi atâtea fiin e iubite! Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credin a şi ne în-viorăm iarăşi puterile sleite de luptele, de hăr uielile şide păcatele printre care am trecut. Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baiefericită prin care ne-am trecut sufletul. 3. În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucuriede multele ispite pe care le-am biruit prin harul Dom-nului Iisus, de fiorul primelor noastre rugăciuni, de bucuria primelor adunări fră eşti,
  • 198. 198 Traian Dorz de emo ia primelor mărturisiri şi de dulcea a primelor cântări şi izbânzi… O, ce mângâietoare sunt acestea la întristări şi labătrâne e! 4. Cu cât trec anii şi cu cât se tot înmul esc în urmăvalurile noastre biruite, cu atât ceea ce ne leagă de locu-rile scumpe este tot mai sfânt şi mai drag, căci tot ce am adunat după aceea a început acolo. Iar aceasta n-o vom putea uita niciodată. Fericiteste acela care nu poate să uite ceea ce nu trebuie să sepoată uita. 5. O, cât de dulci şi de frumoase, cât de scumpe şide sfinte ne sunt toate neuitatele noastre amintiri dinumblarea noastră cu Domnul nostru iubit şi cu fra iinoştri iubi i, de la început… Să-I mul umim totdeauna lui Dumnezeu pentruaceste amintiri sfinte şi să ne străduim a le înmul i şi ale înfrumuse a neîncetat. 6. Dă-mi, Doamne, bucuria să fiu adăugat la po-porul meu în Împără ia Ta, cu fra ii mei şi cu surorilemele din aceeaşi familie, de acelaşi duh şi din ace-eaşi Lucrare cu care Te-am slujit împreună, am muncit împreu-nă şi am luptat împreună pe pământ, cu care am suferit aducându- i jertfa aceleiaşi iu-biri ie, Doamne Iisuse, pe pământ. Aceasta este unica mea rugăminte înainte de a veni.
  • 199. Avu ia sfântului moştenitor 199 7. O, Domnul meu, eu Te rog, fă ca atunci, împre-ună cu mine, să fie acolo şi to i acei de după mine pecare i-am iubit şi i-am dorit atât de mult în via a aceastadin lume, fiindcă numai împreună cu ei aş fi cu adevă-rat fericit lângă Tine şi lângă înaintaşii mei sfin i. Te rog, nici unul dintre ai mei să nu lipsească,Doamne, de la Masa fericită a Răsplătirii cereşti, pentru ca fericirea noastră să fie într-adevăr deplină.Şi toate, chiar toate dorin ele noastre să fie împlinite. 8. Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, după Cuvântul Tău Cel Sfânt şi după sfânta Ta fă-găduin ă adevărată şi veşnică, ai venit în lume să-i înal i pe to i cei smeri i şi să-ismereşti pe to i cei trufaşi. Toată lucrarea Ta e plină de dovezile acestui fapt. Ajută-ne să vedem aievea înăl area tuturor smeri- ilor Tăi şi smerirea tuturor trufaşilor satanei. 9. Atâtea nume smerite de oameni şi cetă i care arfi rămas într-o veşnică uitare, înmormântate în mareaegală a gloatei, au fost înăl ate dintr-o dată, prin alegerea şi lucrarea puterii lui Hristos, până la cea mai înaltă răspundere şi slavă neui-tată în veci. Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oa-menilor şi ale popoarelor trufaşe şi tirane au fost prăbu-şite pe totdeauna în dispre ul lui Dumnezeu şi al oame-nilor. Căci asta face Dumnezeu.
  • 200. 200 Traian Dorz 10. O dată înăl a i lângă numele lui Hristos, uniidin smeri ii Lui de cândva s-au arătat, prin lupta şi sta-tornicia lor, vrednici de locul în care au fost puşi. Şi au început să-şi capete strălucirea lor personală,sfârşind via a şi lupta lor într-o lumină veşnică şi vred-nică de Hristos… Aceştia merită toată admira ia şi dragostea noastrăîn Hristos. 11. Al ii, prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici,s-au prăbuşit în ruşinea şi în păcatele nevredniciei lor, în trădări şi în pierzare, rămânând nume de ocară, de spaimă sau de pildărea pe totdeauna. Aceştia merită toată osânda lui Dumnezeu şi a veş-niciei. 12. Tot aşa a fost şi cu localită ile!… Câte cetă i neînsemnate au devenit dintr-o datăcunoscute în lumea întreagă numai pentru că acolos-a născut cineva care a devenit un nume înăl at întreoameni. Din pricina numelui unui sfânt a rămas neuitată o ară. 13. Cu cât omul sfânt, născut sau trăit într-o ce-tate, a fost mai vrednic de respect prin via a şi lucru-rile sale, cu atât mai mare pre uire capătă satul saupoporul său. Cinstea pe care o face un astfel de fiu unei locali-tă i rămâne neuitată cât dăinuieşte numele aceluia.
  • 201. Avu ia sfântului moştenitor 201 Şi to i urmaşii lui din locul şi neamul acela se vor fălimereu cu faima înaintaşului lor cinstit de Dumnezeu. 14. Betania a rămas şi va rămâne veşnic în aminti-rea tuturor credincioşilor Domnului cu aureola duioasăşi sfântă a dragostei şi prieteniei dumnezeieşti care I s-aarătat acolo lui Iisus de o singură familie. Şi tu po i face ca din pricina ta să fie neuitată ceta-tea ta, familia ta, numele tău, dacă pe toate acestea le legi prin fapte puternice denumele lui Hristos, ca ei. 15. Numele Betania înseamnă „Casa mângâierii“sau „Casa Prieteniei“. Poate tocmai în prevestirea tutu-ror acelor mişcătoare întâmplări care urma să se pe-treacă acolo în timpul Mântuitorului. Şi toate acestea, numai din pricină că acolo trăiaunişte suflete care aveau fa ă de Domnul Hristos o pre- uire şi o purtare cu totul alta decât a celorlal i oamenidin zilele şi locurile lor. O, ce pildă vrednică de urmat! 16. Aşa este şi cu un popor, ca şi cu o familie. Câte localită i scumpe nu avem pe întinsul hotare-lor noastre, toate amintindu-ne despre acei oameni maridin pricina cărora vom pre ui şi iubi totdeauna şi cetă- ile unde au trăit ei. 17. Poartă-te totdeauna şi cu to i în aşa fel, încât înamintirea tuturor să rămână petrecerea la tine ceva deneuitat.
  • 202. 202 Traian Dorz Atunci, din pricina ta, chiar şi numele satului tăuva fi iubit şi pre uit ca numele Betaniei neuitate. 18. Faima cetă ii în care ai stat o vreme pe pământ, făcând binele şi trăind spre slava şi bucuria luiHristos, va dăinui mereu, îndemnând şi pe al ii la o astfel detrăire vrednică şi curată. Ori de câte ori vor auzi oamenii numele satului tău,îşi vor aminti de tine. 19. Oricând oamenii îşi vor aminti de tine, se vorsim i îndemna i şi ei să-L slujească mai curat, mai fier-binte, mai cu dragoste pe Domnul Iisus, dacă tu ai trăitfrumos pentru Iisus. Iar pentru toate faptele bune făcute de al ii sub în-demnul pildei tale, în Ziua Judecă ii vei avea şi tu oparte de merit înaintea lui Dumnezeu. 20. Odată Domnul nostru Iisus Hristos le spuseseucenicilor Săi că, pentru a fi cu adevărat vrednici dedragostea şi de împără ia Sa, ei trebuie să facă lucrurineobişnuite… (Mt 5, 47). Ceva care n-a mai fost făcut. Ceva care arată nu numai o noutate, ci mai ales oneobişnuită iubire, sau răbdare, sau bunătate fa ă deDomnul Iisus şi pentru El. Acestea le poate face numai un suflet neobişnuit. Doamne Iisuse, fă-ne astfel de suflete pentru Tine! Amin.
  • 203. Avu ia sfântului moştenitor 203 28. OBIşNUIT şI NEOBIşNUIT 1. Dintr-o iubire neobişnuită, un suflet iubitor deHristos va şi face lucruri neobişnuite pentru El. Dar neobişnuite vor fi nu numai unele fapte ale lui,din când în când, ci neobişnuit va fi întreg felul lui de ase purta. Tot ce va izvorî zilnic din inima şi din trăirea unuiastfel de suflet va fi neobişnuit. 2. Toată trăirea unui suflet scump lui Hristos va fi cu totul altfel decât trăirea obişnuită a celor-lal i oameni. Chiar şi felul în care salută sau răspunde la saluteste un alt fel decât al altora. Chiar şi din felul cum deschide sau cum închide ouşă po i vedea adesea cum este un om neobişnuit. 3. Dar din felul cum umblă şi vorbeşte nu numai cuprietenii, ci mai ales cu străinii şi cu duşmanii săi, sevede cel mai bine omul neobişnuit.
  • 204. 204 Traian Dorz Căci trebuie neapărat să se vadă acel chip neo-bişnuit, dar ceresc, izvorât din dragostea şi pilda lui Hristos, al robu-lui Său. 4. Maria era aceea care a făcut acel lucru neobiş-nuit pentru Iisus nu numai spre a-şi arăta respectul şirecunoştin a ei pentru Binefăcătorul său, ci şi dovedindu-şi încredin area puternică pe care oavea ea despre Misiunea Mântuitoare a Domnului Iisus, când El Se apropia de cutremurătoarea ei împlinire. Căci pe când noi, to i oamenii, ne naştem ca sătrăim, El Se născuse ca să moară. După Maica Domnului, singură ea pare că mai în- elesese asta. 5. Sufletele care ard într-o neobişnuită iubire curatăpentru Hristos sunt înştiin ate mai dinainte de către Du-hul Sfânt, de multe ori, despre cele ce se vor întâmpla. Ele presimt mai ales apropierea marilor încercări,precum spune Sfântul Pavel când zice: „…Duhul Sfântmă înştiin ează din cetate în cetate că mă aşteaptă lan- uri şi necazuri“ (Fapte 20, 23). 6. Aşa, în tăcerea iubirii ei evlavioase şi adânci,Maria a fost înştiin ată de Duhul Sfânt despre patimileMântuitorului care se apropiau şi despre moartea Lui. Iar durerea ei adâncă şi ascunsă a făcut atunci acellucru neobişnuit tocmai în vederea mor ii Sale. Lucrudespre care se va vorbi mereu cu cutremur şi cu duioşie – şi pe care Mântuitorul Însuşi l-a arătat în toată
  • 205. Avu ia sfântului moştenitor 205strălucita frumuse e şi iubire din care a izvorât (Mt 26,7-13; Mc 14, 3-9). 7. Suflete al meu, tu ce lucru neobişnuit ai făcutsau faci, spre a fi vrednic să se pomenească, în cinstealui Iisus Hristos, Mântuitorul tău, că tu l-ai făcut? Estedragostea ta o dragoste neobişnuită? Sau este o biată dragoste obişnuită – ori nici atât? Ce lucru frumos fa ă de El ai făcut sau faci tu? Ce faci tu chiar în vederea mor ii celor preaiubi iai tăi? Ce ai făcut tu cu totul deosebit de al ii, spre a- iarăta dragostea, credin a, nădejdea, răbdarea, ascul-tarea ta în chip neobişnuit fa ă de Lucrarea Domnu-lui? Şi fa ă de cei preaiubi i ai Lui? 8. Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adeseavia a numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fărănumăr. În primejdii de moarte... în necazuri, în privegheri,în foame şi sete, în posturi şi lipsuri, în frig şi în apărarea grijii alto-ra (II Cor 11, 23-28). Dar tocmai prin acestea se arată dragostea sa neo-bişnuită pe care o aşteaptă o laudă la fel de mare. 9. Câtă lipsă au to i cei iubi i ai Domnului de oputere şi de o răbdare neobişnuită, de o dragoste şi o credin ă neobişnuită, spre a putea trece biruitori prin toate luptele lor!
  • 206. 206 Traian Dorz Şi spre a-şi împlini slujba atât de slăvită, dar atât degrea pe care o au ei pentru Hristos! Dumnezeu le dă partea Sa, dar oare noi le-o dăm pe-a noastră? 10. Sufletele mari, bătute de cele mai năprasnicevânturi, au cea mai mare nevoie de rugăciunea lor şi dea altora. Au mai ales nevoie de rugăciunea stăruitoare şifierbinte a celor mai apropia i de ei. De a acelora cu care alcătuiesc o familie, o unitate şio părtăşie fră ească în Domnul (I Cor 12, 27; Rom 12, 5). 11. Când vezi pe fratele tău că se îmbolnăveşte şicade în vreo neputin ă, sau în vreo ispită, sau în vreo nenorocire, sau în vreun păcat, atunci trimite îndată la Iisus, ca surorile lui Lazăr. Trimite cele mai fierbin i rugăciuni, cele mai curatelacrimi, cele mai stăruitoare chemări. El sigur va veni –şi va face minunea. 12. Adu la cunoştin a Domnului totdeauna îngrijo-rările şi temerile tale, dorin ele şi durerea ta pentru fra i(Flp 4, 6). Trimite-I Domnului rugăciunile tale necurmate (ITes 5, 7). Trimite-I postul tău (Mt 17, 21). Trimite-I milosteniile tale (Fapte 10, 4). Trimite-I lacrimile mâhnirii tale (I Sam 1, 10) – şi nu-L lăsa pe Domnul până ce Se va hotărî să vină!
  • 207. Avu ia sfântului moştenitor 207 13. Când acela pe care îl iubeşti deosebit ajunge săfie într-o stare rea, fă tot şi cheamă-L degrab pe Dom-nul în ajutor. Dacă ai o credin ă puternică şi o rugăciune stăru-itoare, fierbinte şi răbdătoare pentru el, Domnul te vaasculta. Afară numai de cazul când, tocmai spre binele veşnic al tău sau al sufletuluiiubit, Domnul Dumnezeu găseşte că e atunci mai binealtfel. 14. Suflete al meu, nu-i uita pe cei iubi i ai Dom-nului care au parte de multe dureri pe pământ, spre a searăta în ei şi prin ei slava lui Hristos! Căci şi ei sunt oameni ca şi noi, iar multele lovituripot să-i obosească şi să-i copleşească uneori şi pe ei. Pot să-i facă uneori să se clatine, sau să tremure,sau să slăbească! Pentru întărirea celor ce-i întăresc pe cei mul i tre-buie să ne rugăm cel mai mult. 15. Să nu-i judecăm pe cei ce poartă cele mai marisarcini în Lucrarea Domnului – nici să nu-i vorbim de rău. Ci să ne rugăm pentru ei, gândindu-ne la răspundereace-o au înaintea Domnului; să-L chemăm pe Domnul înajutorul lor ori de câte ori ne aducem aminte de ei. Domnul va veni totdeauna şi-i va izbăvi cu siguran ă. Chiar dacă noi îi vom fi îngropat. Căci dragostea Lui nu-i va uita. Legământul cre-dincioşiei Lui nu se schimbă (Rom 3, 3).
  • 208. 208 Traian Dorz 16. Pentru acei care trăiesc spre slava Domnului,moartea nu mai există! Nici nenorociri nu mai există. Nici osândă nu mai există (Rom 8, 33-35; In 3, 18). Nu mai există decât har ceresc şi un bine veşnic întoate. Tot ce se întâmplă în via a celor ce-L iubesc pe Dum-nezeu este şi va fi până la moarte spre slava lui Dumnezeu. Şi pentru o tot mai mare fericire a lor. 17. Boala, dacă va veni, îl va scăpa pe cel credin-cios dintr-o mare primejdie în care era să cadă. Sau de la o mare ispită în care era să se arunce. Sau de la un mare rău spre care mergea sigur! Sau îi va înăl a mai adânc răbdarea. Nici o nenorocire nu i se întâmplă celui neprihănit. 18. Pentru cel iubitor de Dumnezeu, suferin a nu-idecât un mijloc de sfin ire sau un prilej să-L mărturisească celorlal i bolnavipe Hristos. Poate că unii vor fi ajunşi acolo, în suferin a undeeste omul lui Dumnezeu, tocmai pentru ca să audă de lael chemarea lui Hristos; sau omul lui Dumnezeu va fi pregătit tocmai prinboala aceasta pentru o misiune viitoare. Pentru o marelucrare viitoare a Domnului. Şi aceasta este şcoala lui pregătitoare. 19. Să fii încredin at mai dinainte că, în orice fel i-ar veni încercarea aceasta, nu- i va fi spre nici un rău,dacă tu Îl iubeşti pe Dumnezeu.
  • 209. Avu ia sfântului moştenitor 209 Va fi numai spre o şi mai mare slavă pe care o veiaduce tu lui Dumnezeu după ce vei trece cu bine prinsuferin ă şi vei în elege că într-adevăr a fost spre bineletău, că i-a trimis-o Domnul. 20. Încredin ează- i şi tu soarta în Mâinile Dom-nului şi Mântuitorului tău şi nu i-o mai lua din acestebinecuvântate, iubitoare şi puternice Mâini niciodată. Iubeşte-L pe Domnul cu toată puterea ta şi apoinu te mai teme de nimic. Fiindcă tot ce va veni va fispre slava lui Dumnezeu, pe care nu vei mai şti cumsă o lauzi, pentru lumina şi biruin a în care va sfârşirăbdarea ta. Marele nostru Dumnezeu, Te rugăm, ajută-ne! Amin.
  • 210. 210 Traian Dorz Ceasul suferin ei... Ceasul suferin ei e un ceas ceresc, o, de-aş şti mai bine cum să-l pre uiesc! Ceasul rugăciunii e un ceas divin, o, de-aş şti oriunde să-l cuprind din plin! Ceasul aşteptării e un ceas frumos, o, de-aş şti să-l umplu cu plăcut folos! Ceasul întâlnirii e un ceas slăvit, o, de-ar fi întruna cald şi fericit! Ceasu-mbră işării e un ceas de har, o, de-aş şti să-i dărui tot, ca pe-un altar! Ceasul mor ii este ceasul meu sublim, o, de-aş şti mai bine cum să ne-ntâlnim! Ceasul Veşniciei este neclintit, fericit cel cărui îi va fi nuntit...
  • 211. Avu ia sfântului moştenitor 211 29. MARTA şI MARIA 1. Marta, ca stăpână a casei cum era, avea o zifoarte grea şi încărcată ori de câte ori venea Domnul lacasa ei. Cât de mult ar fi dorit şi ea să poată sta ca Maria,să asculte cuvintele pline de dulcea ă şi de lumină careieşeau din gura Domnului! Dar datoria de a îngriji dehrana oaspe ilor ei iubi i, de spălarea picioarelor sau a schimburilor lor era pentru Marta o grijă scumpă, prin împlinireacăreia se arăta marea ei dragoste fa ă de Nepre uitul lorOaspe. Ce minunată este dragostea ostenitoare pentruDomnul şi pentru fra i! 2. Trebuie să ne gândim cât de grea era o astfel dezi pentru Marta, care dorea să fie de folos Domnului. Domnul venea cu încă doisprezece după El. Celpu in cu doisprezece; uneori, desigur, cu şi maimul i!...
  • 212. 212 Traian Dorz Şi to i veneau de pe drumuri lungi – flămânzi, obo-si i, prăfui i... Binecuvântată fie sora care se gândeşte la toateacestea şi le împlineşte. 3. Pentru cel pu in treisprezece bărba i deci trebuiapregătită mâncare. Trebuia cărată apa de spălat picioarele, şi mâinile,şi fe ele lor. Trebuia spălate rufele lor. Trebuia făcute aşternuturi, să odihnească... Fericit este sufletul care nu uită primirea oaspe ilorcu bucurie. 4. Toate datoriile ospe iei, Marta le ştia dinainte şitoate acestea le făcea pentru Domnul cu dragă inimă şicu bucurie, mai totdeauna singură, fiindcă sora ei carear fi putut-o ajuta – pierdută în bucuria venirii Domnului şi răpită defericirea ascultării de El – nici nu-şi mai aducea aminte că este pe pământ. Şi că mai sunt şi alte lucruri de făcut, decât să as-culte minunatele cuvinte ale lui Dumnezeu. 5. Atunci Maria nu vedea şi nu mai auzea nimicdecât pe Domnul şi Mântuitorul ei. Uita de orice altceva. Nici umblarea neliniştită, nici osteneala surorii ei,Marta, care îşi pierduse răbdarea de când tot alerga sin-gură după toate, Maria nu le mai vedea...
  • 213. Avu ia sfântului moştenitor 213 Ce scumpe sunt, dar ce rare, sufletele care uită to-tul pentru Iisus! 6. Odată, când Marta, obosită şi îngrijorată, n-a maiputut să-şi mai stăpânească inima întristată că nu termi-na mai repede, ca să poată sta şi ea să-L asculte peDomnul, i-a zis Domnului: „...Zi-i surorii mele să-mi ajute!“ (Lc 10, 40). Iar atunci, Domnul Iisus a mustrat blând, la Marta,numai ceea ce ea se ostenea şi se frământa să facă maimult decât era nevoie. 7. Domnul mustra doar ceea ce era un strop de is-pită a firii pământeşti şi care o făcea pe Marta (cum fa-ce uneori şi pe multe surori ale noastre), ca, dintr-o oarecare dorin ă de laudă, să gătească mai mult şi mai bine decât era nevoie, să pregătească mai frumos şi mai mult chiar decâterau modestele preten ii ale Domnului. Şi necesarul lor. Şi poate şi mai mult decât erau posibilită ile caseiMartei, de unde Domnul n-aştepta, trupeşte, decât aşade pu in! 8. Dar mustrarea Domnului, pentru Marta, a fostatât de prietenească şi de iubitoare, atât de delicată şi dedreaptă, iar Marta a sim it atât de dreaptă şi caldă blân-de ea şi bunătatea inimii Domnului, încât gândulDomnului s-a împlinit deplin – şi ea a în eles noul şimarele adevăr că:
  • 214. 214 Traian Dorz 9. Atunci când sunt clipe unice şi fericite, când ai în casa ta oaspe i atât de aleşi şi de rari, – mai însemnat lucru decât orice este să te foloseştimai mult sufleteşte de acest prilej rar! Să pregăteşti în grabă ce po i, dar să foloseşti câtmai mult timp apoi pentru partea sufletească, dând as-cultare cuvintelor lui Dumnezeu. De aceea Iisus o iubea pe Marta... 10. Dumnezeu a făcut timpul prin Hristos, căcieste scris: „prin El au fost făcute şi veacurile“ (Evr1, 2)! Şi Dumnezeu a măsurat mai dinainte durata tim-pului, pentru a încăpea în el exact atâtea evenimentecâte a rânduit El să se întâmple. De aceea se spune mereu: „la plinirea vremii“ (Gal4, 4; Ef 1, 10). Sau: „când a sosit ceasul“... (Mc 14, 41;In 13, 1). 11. Dumnezeu a rânduit şi numărul zilelor noastremai dinainte de a fi vreuna din ele, după cum este scris:„...şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi eraurânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele“ (Ps139, 16). Ce mare lucru este să ni le ştim număra fiecare câtmai bine! 12. Domnul Dumnezeu a pregătit toate faptelebune în care noi să umblăm tot timpul acestei vie i, zide zi, după cum de asemenea este scris: „am fost zi-
  • 215. Avu ia sfântului moştenitor 215di i în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregă-tit Dumnezeu mai dinainte, ca noi să umblăm în ele“(Ef 1, 5-6; 2, 10). Fericit este cel ce umblă în toate. Fiecare faptă trecutăse duce la Dumnezeu să spună cum am umblat în ea. 13. De împlinirea întocmai, la vremea sa, a oricăruilucru mai depind foarte multe altele, care vor sfârşiatunci sau vor începe atunci, după cum în pânza unui esător iscusit, fiecare firîşi are locul său în care să se întâlnească cu alt fir, sprea-şi împlini acolo rostul lui. După planul celui ce a urzit esătura. 14. Câte rugăciuni stăruitoare I-am făcut şi noiDomnului şi Îl zoream pe Domnul să facă acum şi ime-diat minunea pe care i-o ceream. Minunea de care credeam noi că, dacă nu se faceîntocmai aşa şi întocmai atunci, totul va fi pierdut. Căzadarnic va mai veni Domnul s-o facă apoi, cu o zi maitârziu!... Şi totuşi n-a fost aşa cum gândeam noi. Domnul a făcut bine că a mai zăbovit atunci sau că a rezolvat acel lucru în cu totul alt fel decum ceream sau gândeam noi. Căile Domnului sunt nespus mai fericite pentru noidecât ale noastre. 15. După ce totul a trecut, după ce lucrurile s-au li-niştit şi mintea noastră a putut gândi aşezat la toate,
  • 216. 216 Traian Dorz am băgat de seamă totdeauna că Domnul a lucratmai bine decât am fi crezut şi gândit noi (Ef 3, 20), în toate lucrurile noastre. 16. Suflete al meu, nu te nelinişti niciodată cândstrigi cu putere şi Domnul nu- i răspunde! Nu deznădăjdui niciodată când trimi i stăruitor du-pă Domnul – iar El zăboveşte să vină. Când te rogi fierbinte, iar Domnul nu- i ascultă în-dată rugăciunea ta şi nu se grăbeşte să i-o împlinească,tocmai întârzierea Lui este răspunsul cel mai potrivitpentru binele tău. Să crezi asta! 17. Rabdă totul, liniştindu-te prin încredin area căDomnul ştie mai bine când răbdarea îşi va fi făcut lu-crarea ei (Evr 12, 11). Sau când pocăin a ta sau lacrimile tale vor fi împli-nit lucrarea lor, sau durerea, sau ispăşirea, sau pedeapsa... Multe mai au încă de făcut câte o lucrare în noi. 18. Fiecare dintre acestea îşi au de făcut câte cevaîn via a noastră. Şi numai Domnul Singur ştie tainica legătură nevă-zută dintre tot ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat.Sau are încă să se întâmple. Numai Domnul Singur ştie când lucrarea fiecăruiaeste împlinită şi vremea fiecăruia i-a sosit. Sau i-a trecut. După aceea, după ce i-ai înfă işat Domnului cum secuvine rugăciunea ta, aşteaptă cu încredere şi cu răbda-re, căci roada răbdării tale va fi totdeauna bucuria.
  • 217. Avu ia sfântului moştenitor 217 19. Dar şi zăbovirea îşi are vremea ei. „O aşteptare prea mult amânată îmbolnăveşte ini-ma“, – spune în eleptul (Prov 13, 12). O zăbovire prea mult îndelungată veştejeşte dra-gostea, usucă nădejdea şi zbuciumă credin a sufletului! Dumnezeu ştie bine aceasta – şi are toată grija latimp. 20. Nu zăbovi nici tu, niciodată prea mult şi la nicio datorie a ta. Nu zăbovi când familia ta te aşteaptă cu un ban, cuo pâine, cu un cuvânt iubitor, cu o dovadă de aten ie şide iubire. Nu zăbovi fa ă de so ul tău, fa ă de copiii tăi, fa ăde părin ii tăi. Dar mai ales nu zăbovi cu împlinirea datoriilor talepe care le ai fa ă de Domnul tău, fa ă de familia ta şifa ă de cei cărora le datorezi prima iubire. Doamne Iisuse, binecuvântează aceste bune dorin eale sufletului nostru! Amin.
  • 218. 218 Traian Dorz 30. GRABĂ şI ZĂBAVĂ 1. Nu zăbovi ceasuri întregi, sau zile întregi, sauluni întregi, sau ani întregi fa ă de cei care aşteaptăgraba ta. Căci cu durere, ei vor fi sili i să-şi refacă via a fără ti-ne. Iar locul tău, chiar dacă vei mai întoarce vreodată la ei după ce ai zăbovit prea mult, nu va mai fi poate niciodată apoi cum a fost întâi. Nici în inima lor, nici în casa ta; şi ceea ce a i pierdut, şi tu, şi ei, nu va mai putea firecâştigat poate niciodată. 2. Nu zăbovi când fra ii tăi te aşteaptă, te cheamă,te roagă cu lacrimi să revii la deplina unitate şi părtăşie,unde trebuie să te grăbeşti. La deplina umblare şi trăire în aceeaşi credin ă şiînvă ătură. Nu zăbovi fa ă de ei. Şi nu sta cu străinul, departe de casa şi de vatrafră ietă ii tale, lăsându-i pe ai tăi să te aştepte şi să stea
  • 219. Avu ia sfântului moştenitor 219cu inima îndurerată ani de zile din pricina îndelungiitale zăboviri! Căci prea târziu, în zadar te vei grăbi. 3. Nici întoarcerea ta să nu fie cu atâta încetineală,încât, după munci istovitoare, abia să se vadă că ai maifăcut un pas. Căci aceasta va dovedi mai mult sila ta fa ă de eidecât dragostea ta. Şi ceea ce plăteşti cu o prea multă aşteptare nu temai bucură când soseşte. 4. Chiar dacă, până la urmă, ai reuşi să te întorcipână la ai tăi, timpul lor prea îndelungat pierdut şi eforturile lor prea mari făcute pentru întoarce-rea ta vor scădea nespus de mult din bucuria întoarcerii şi vor pierde nespus de mult din folosul ei. 5. Durerea prea îndelungată pe care le-ai produs-ofra ilor care te-au tot aşteptat, stăruin ele lor şi timpul lor cheltuit pentru tinepeste măsură de mult nu se poate să nu atârne greu cândva în fa a luiDumnezeu, spre paguba ta! De aceea, nu zăbovi nici o clipă. Ci grăbeşte-te întoate. Întoarce-te şi spune-le celor care mai sunt cu tine(şi tot la fel ca tine): Haidem să ne întoarcem la cei cene aşteaptă şi cărora le suntem atât de datori!
  • 220. 220 Traian Dorz Am zăbovit destul, ne-au aşteptat destul. Ce fericită este totdeauna sosirea la timp! Si ce dureroasă este totdeauna zăbovirea de la sosire! 7. De ce mai zăbovi i departe de Domnul, în păca-te, în fărădelegi, în nimicuri pierzătoare, când vremea este atât de scurtă, când via a este atât de trecătoare, când lumea este atât de vicleană şi satana atât detâlhar, iar mântuirea atât de scumpă? Nu mai zăbovi i, ci scula i-vă şi haide i şi vă în-toarce i la Domnul, Care vă aşteptă şi vă iubeşte. 8. Până încă ziua aceasta nu se va sfârşi, întoarce-teşi tu, suflete scump care tot nu te-ai întors încă la Dum-nezeu. Întoarce-te până mai eşti încă aşteptat, până nu s-aînchis uşa Lui şi ochii tăi, până când nu-i pierdut totul, întoarce-te! Şi aşa ai zăbovit prea mult, prea mult! 9. Gândeşte-te ce bucurie va fi în toată lumea în-toarcerea ta la Domnul în mijlocul celor care te iubesc,te cheamă şi te aşteaptă. Să- i pară rău din tot sufletul tău pentru timpul ză-bovit. O, cât de rău î i va părea odată pentru că nu te-aigrăbit şi n-ai venit mai demult la Dumnezeu!
  • 221. Avu ia sfântului moştenitor 221 10. Întoarce-te în aşa fel, încât, prin tot ce vei adu-ce şi vei fi între fra ii şi semenii tăi, să-i po i măcar înparte despăgubi de ceea ce i-ai întristat sau i-ai făcut săpiardă cât ai zăbovit departe de ei. Nu-i nici o bucurie mai mare ca o întoarcere adevă-rată şi la timp, acolo unde ai fost atât de mult şi atât dedemult aşteptat. Grăbeşte-te şi vino! 11. Nu cât sunt oamenii de răi trebuie să ne mirămnoi, ci cât de nespus de bun este Dumnezeu! Nu cum pot fi oamenii de nepăsători, de vrăjmaşi,de neascultători, de vinova i fa ă de Dumnezeu, ci cum– cu toate că sunt aşa – Dumnezeu mai are totuşi atâtabunătate, răbdare, milă şi iubire fa ă de ei! Într-adevăr, cât de nespus de bun este El! 12. În câte rânduri, până s-ajungă la aruncareapietrelor asupra Domnului, câte cuvinte grele, uneorimai grele ca pietrele, nu I-au aruncat ei în fa ă luiDumnezeu! De câte ori nu L-au alungat, L-au batjocorit, L-auinsultat şi s-au lepădat de El! Iar El S-a întors din nou şi din nou la ei, cu o nouăiubire, cu un nou har, cu o nouă minune şi cu noi chemări ale bunătă iiLui, încercând neîncetat cu dragoste să le deschidăinima! O, cât de nespus de bun este Dumnezeu!
  • 222. 222 Traian Dorz 13. Chiar prin aceste rânduri, Hristos Se întoarcedin nou şi spre tine şi cu o nouă dovadă de iubire te cheamă să tetrezeşti şi să te întorci la El, primind cu grabă, princredin a în El, mântuirea ta şi via a veşnică (Fapte26, 18). Vei mai zăbovi oare şi acum? 14. E poate ultima Lui întoarcere la tine. Şi estepoate ultima Lui chemare pentru tine. Nu-L respinge pe Domnul tău, pe Mântuitorul tău,şi nu căuta să ridici şi tu altă piatră contra Lui sau con-tra alor Lui. Fiindcă după ce pleacă El nu- i mai vin decât moar-tea şi satana. 15. Ridică o singură piatră: piatra cea mai mare dinlume, adică piatra necredin ei de peste intrarea inimiitale. Şi lasă-L pe Domnul Iisus să intre în inima ta şi învia a ta cu mântuirea şi cu lumina Lui. Căci ziua intrării acesteia a Domnului în inima ta şiîn casa ta va fi cea mai fericită zi pentru tine şi pentru aităi, pe vecii vecilor. 16. Cât de scurtă este totuşi o zi! Şi cât de măsuratesunt marginile ei şi ceasurile pe care le are ea! Priveşte ceasul şi ascultă bătăile lui, ca să vezi ceneînduplecat şi nemaiîntors î i trece cu ele fiecare minutşi fiecare an din via a ta – şi din ocaziile tale!
  • 223. Avu ia sfântului moştenitor 223 Grăbeşte-te, căci se poate, peste o zi, să fie preatârziu – pe veşnicie. Pentru mul i care puteau veni ieri – astăzi s-a sfâr-şit totul. 17. Cât de lungă şi cât de scurtă este totuşi o zi! Cât de mult şi cât de pu in po i face totuşi în ea! Cât de mult, când este vorba de rău, şi cât de pu in, când este vorba de bine! Cât de mult, când este vorba de via ă, şi cât de pu in, când este vorba de moarte! 18. Ce mare pre are o zi pentru mântuirea şi ferici-rea noastră veşnică şi totuşi pe ce nimicuri vinovate, şi pe ce deşertăciuni pierzătoare, şi pe ce scopuri nelegiuite ne-o aruncăm prea mul i dintre noi şi prea multe dintre zilele noastre! 19. Nu sunt oare numărate ceasurile dintr-o zi? Nu sunt numărate oare zilele dintr-o via ă? De ce atunci oare ne purtăm cu ele ca şi cum ar finenumărate? 20. Nici din ziua noastră nu ştim câte ceasuri maiputem avea şi nici din via a noastră, câte zile. De ce atunci să nu cugetăm cu seriozitate la acestlucru?
  • 224. 224 Traian Dorz De ce nu învă ăm să ne numărăm bine ceasurile zi-lelor şi zilele vie ii, spre a căpăta o inimă în eleaptă, cu care să le folo-sim mântuitor, în locul inimii nebune care ni le risipeşteîn nevrednicie (Ps 90, 12)? O, Dumnezeule al În elepciunii, nu ne lăsa să trăimca şi cum nimic din ce se întâmplă n-ar fi adevărat! Grăbeşte-ne şi nu ne lăsa să zăbovim niciodată. Amin.
  • 225. Avu ia sfântului moştenitor 225 Te-ai dus tu, Tinere e Te-ai dus tu, Tinere e, prietenul meu drag ce mi-ai păşit alături pe-al mântuirii prag şi mi-ai rostit alături frumosul legământ: prin orice vânt şi valuri să lupt pân’ la mormânt... Te-ai dus, Curaj eroic, tu, fratele meu drag ce mi-ai jurat alături, pe Sfântul Crucii Steag, tu, ce-mi purtai şi scutul, şi sabia viteaz, înflăcărându-mi bra ul prin anii până az’... Te-ai dus şi tu, Dor Dulce, şi Glas Înalt, – v-a i dus... frumoşii zori de-atuncea s-au prefăcut apus. Prin luptele-ndârjite, prin munca peste rând, nici n-am ştiut să-mi număr grăbi ii ani trecând. În jurul meu se-nşiră morminte de eroi, s-au dus to i cei ce-odată luptau la cot cu noi; frumoasele lor nume sunt sori şi cruci acum, – dar Oastea cea frumoasă urmează sfântu-i drum. ...Frumoasă Tinere e, frumos Curaj şi Dor, voi m-aştepta i Acolo s-ajung biruitor; – ruga i-vă puternic, – cei ce-am rămas napoi s-ajungem la cunună biruitori – ca voi!...
  • 226. 226 Traian Dorz CUPRINS Avu ia cea mai mare ............................................ 5 Iisus Hristos ............................................................... 7 Moştenire minunată ............................................. 81. Singura Avu ie ...................................................... 92. Bunăcuviin a şi evlavia ...................................... 16 Harul dulcelui Iisus ........................................... 233. Conştiin a şi mustrarea ..................................... 244. Învă ătorul şi ucenicul ....................................... 33 O, binecuvânta i genunchii ................................ 415. Înaintaşii şi urmaşii ........................................... 436. Vindecarea şi moartea ....................................... 49 Suntem în drum .................................................. 567. Osteneala şi lenea ............................................... 578. Porunca şi ascultarea ......................................... 64 Din câmpul cel cu stele ...................................... 71
  • 227. Avu ia sfântului moştenitor 2279. Taina şi în elesul ................................................. 7210. Adevărul şi mărturisirea .................................. 79 Pe toate zilele vie ii ............................................ 8511. Arătarea şi ascunderea ..................................... 8612. Aur şi zgură ....................................................... 93 Din locul unde sufăr… ...................................... 9913. Statornicie şi schimbare ................................. 10014. Cinste şi ruşine ................................................ 107 Din toate de pe lume ........................................ 11315. Laudă şi mustrare ........................................... 11416. Lucrul şi nelucrarea ........................................ 120 Ce grea e lupta sfântă ...................................... 12717. Darea şi primirea ............................................ 12818. Mântuirea şi păcatul ....................................... 135 O, ce frumoasă eşti! ......................................... 14119. Adevăr şi înşelare ............................................ 14220. Ascultare şi părtăşie ........................................ 148 Tu eşti mereu cu mine ...................................... 15421. Măre ia şi bunătatea ....................................... 15522. Adevărul şi inimile .......................................... 161
  • 228. 228 Traian Dorz O, lângă Tine, Doamne .................................... 16823. Creatori şi crea ii ............................................ 16924. Ştiin a şi neştiin a ............................................ 175 Întinde- i Mâna ............................................... 18225. Fa a şi fă ărnicia ............................................. 18326. Încrederea şi siguran a ................................... 189 Suflet scump… ................................................. 19627. Amintirile şi uitarea ........................................ 19728. Obişnuit şi neobişnuit ..................................... 203 Ceasul suferin ei... ........................................... 21029. Marta şi Maria ................................................ 21130. Grabă şi zăbavă ............................................... 218 Te-ai dus tu, Tinere e ....................................... 225Cuprins .................................................................. 226
  • 229. Avu ia sfântului moştenitor 229 Colec ia «CUGETĂRI NEMURITOARE» cuprinde: 1. Prietenul tinere ii mele (publicat) 2. Mărgăritarul ascuns (publicat) 3. Piatra scumpă (publicat) 4. Lumina iubitului fiu (publicat) 5. Calea bunului urmaş (publicat) 6. Avu ia sfântului moştenitor (publicat) 7. Păşunile dulci 8. Săge ile biruitoare 9. Cununile slăvite 10. Poruncile iubirii 11. Răsplata ascultării 12. Strălucirea biruin ei 13. Crucea mântuitoare 14. Eterna iubire 15. Mărturisirea strălucită 16. Por ile Veşniciei 17. Numele biruitorului 18. Garan ia netrecătoare
  • 230. 230 Traian Dorz 19. Lupta cea bună 20. Alergarea stăruitoare 21. Credin a încununată 22. La ărmul întâlnirii 23. La capătul veşnic 24. La strălucirea viitoare 25. Întâi să fim 26. Dorim să fim 27. Acum să facem 28. Semăna i Cuvântul Sfânt (neterminat) Tehnoredactare computerizată, machetare şi copertă: Editura «Oastea Domnului» Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu Broşat la POLSIB SA, Sibiu

×