Your SlideShare is downloading. ×
  • Like
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Thanks for flagging this SlideShare!

Oops! An error has occurred.

×

Now you can save presentations on your phone or tablet

Available for both IPhone and Android

Text the download link to your phone

Standard text messaging rates apply

Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi

  • 1,720 views
Published

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
No Downloads

Views

Total Views
1,720
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2

Actions

Shares
Downloads
62
Comments
1
Likes
1

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. Chipuri monahale de ieri şi de azi Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Editura “Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti
  • 2. Î.P.S. Vlasie Mogârzan Arhiepiscop şi Mitropolital Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit(Duhovnicul Mănăstirii Brădiţel Neamţ din 1992)
  • 3. Chipuri monahale de ieri şi de azi -Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ- Carte tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Vlasie Mogârzan Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Editura “Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti 2009
  • 4. Coordonator de proiect: Maica Stareţă Schimonahia Varvara BLAGA Comentariu şi tehnoredactare: Monahiile Serafima DUTCOVICI şi Paisia SAVU Lector de carte şi consilier editorial: Prof. Ana VÎRLANCoperta I: Acoperământul Maicii Domnului - frescă Biserica Mănăstirii Brădiţel Neamţ Coperta a IV-a: Mănăstirea Brădiţel Neamţ (vedere de ansamblu) Macheta cărţii: “Ave Design” © 2009 Toate drepturile rezervate Editurii “Adormirea Maicii Domnului”, Bucureşti Bucureşti, Strada....................nr...................... Tel. 021/ 434.23.36 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României *** Chipuri monahale de ieri şi de azi/ Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Editura “Adormirea Maicii Domnului”, 2009 (Monografie) ISBN .........................................
  • 5. Predoslovie Istoria Mănăstirii Brădiţel este o pagină din Istoria Bisericii Ortodoxe de Răsăritdin România iar sfântul lăcaş străluceşte ca o piatră nestemată dintr-un şirag preţios. Nădăjduind în ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Maicii Domnului – Acoperitoareatuturor, cu binecuvântarea noastră şi cu blagoslovenia şi îndrumarea Maicii StareţeSchimonahia Varvara Blaga, s-a dorit întocmirea unei scurte monografii a SfântuluiAşezământ Monahal Brădiţel cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)şi Izvorul Tămăduirii – Vinerea Luminată. Această scurtă istorie a Mănăstirii Brădiţel doreşte a preamări numele PreasfinteiNăscătoare de Dumnezeu, aducându-i-se Împărătesei Cerului şi a Pământului umilemulţumiri pentru noianul de minuni săvârşite aici în timpul celor opt decenii de existenţă. Dorim ca lucrarea de faţă să fie şi un omagiu adus înaintaşilor, căci întreagavieţuire a obştii de la Brădiţel a fost o luptă mucenicească – atât pentru păstrarea SfinteiCredinţe Strămoşeşti, pentrurespectarea legilorstatornicite de sfinţii 1996începători ai vieţiicălugăreşti, cât şi pentruconstruirea şi înflorireaSfintei Biserici. Numai BunulDumnezeu ştie cât a fost degreu, însă jertfa măicuţelorşi a celor ce le-au îndrumatnu a fost zadarnică; ea aodrăslit roadă iar de roadene bucurăm noi astăzi, cuîngăduinţa Sfintei Treimi şia Preasfintei Născătoare deDumnezeu şi PurureaFecioarei Maria. Acum este momentul să aducem cuvânt de mulţumire celor ce prin strădania lor auaşezat prinosul dragostei şi al râvnei statornice la ctitorirea şi dăinuirea Sfintei Mănăstiri.Dumnezeu să le răsplătească osteneala, făcându-i părtaşi ai cereştilor bunătăţi. Cu nevredncie, rugăm pe Bunul Dumnezeu să îndrepteze şi să binecuvinteze paşiioricărui suflet ce îL caută, spre Mănăstirea Brădiţel. Iar pelerinului ce va fi şi cititor alacestor smerite rânduri îi dorim ca popasul de închinăciune la Sfânta Mănăstire BrădiţelNeamţ să-i fie prilej de zidire sufletească, spre cunoaşterea credinţei noastre strămoşeşti, aAdevăratei Ortodoxii. Al tuturor smerit rugător şi de Dumnezeu iubitor, †Vlasie Mogârzan Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit 5
  • 6. Aşezarea geografică Printre minunatele monumente mănăstireşti ce împodobescţinutul Neamţului, se află şi Mănăstirea ,,Brădiţel”. Numele săuderivă de la omonimul culmii pe care este amplasată la o altitudinede 578 m, culme ce separă cele două depresiuni subcarpatice: aOzanei la nord şi a Cracăului la sud. Construit într-o minunatăpoiană înconjurată de pădure de fag, aşezământul monahal prezintămai degrabă aspectul unei cetăţi ce a căutat loc de apărare, derefugiu. Prin poziţia sa, mănăstirea este situată lateral faţă de drumulprincipal, D.N. 15 C Piatra Neamţ – Târgu Neamţ, distanţa dintrecentrul Municipiului Piatra Neamţ şi Brădiţel fiind de 30 km (veziharta). Aici trebuie avute în vedere drumurile de acces laterale carese desprind din D.N. şi care pătrund până în mănăstire. Cea mai bună variantă de acces o oferă drumul ce sedesprinde din centrul Comunei Bodeşti, traversează râul Cracău şise angajează într-un urcuş lent pe versantul stâng al văii până încumpănă. De aici, el se orientează spre N-V până la mănăstire.Drumul măsoară o lungime de 10 km; este pietruit şi poate fi folositde autoturisme. Un alt traseu se desprinde din partea centrală alocalităţii Oşlobeni; acesta este mai scurt (5,5 km), dar nu poate fifolosit decât pentru căruţe şi ca drum de picior. Există şi posibilităţide acces dinspre partea nordică, din localităţile legate de oraşulTârgu Neamţ: Ghindăoani, Grumăzeşti şi Satul Ţolici. Toate acesterute nu pot fi folosite decât pentru căruţe şi ca drumuri de picior. Prin urmare, le este indicat celor ce doresc să facă drumeţii laMănăstirea Brădiţel, să folosească drumul ce se desprinde dinlocalitatea Bodeşti (atunci când folosesc maşina), iar pentru ceilalţiturişti, oricare dintre traseele mai sus menţionate. 6
  • 7. 7
  • 8. Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Mănăstirea ,,Brădiţel” a fost întemeiată în anul 1927 când,în urma introducerii de către Patriarhia Română a calendaruluigregorian în uzul bisericesc (1924), mulţi preoţi, călugări şicălugăriţe au fost nevoiţi să-şi părăsească mănăstirea de metanie şisă se retragă în pustie. Fiind unul din lăcaşurile de cult cu un trecut foartezbuciumat, aşezământul monahal Brădiţel păstrează – cu darul luiDumnezeu şi cu Acoperământul Maicii Domnului – învăţăturileSfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii întemeiate pe propovăduireaSfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi de la cele 7 SinoadeEcumenice. Problema necanonicităţii schimbării calendarului bisericesc Astronomii secolului al XVI-lea afirmau că modul decalculare a timpului era inexact şi, ca atare, au propus o rectificare acalendarului. Iniţiator al acestui proiect a fost Papa Gregorie al XIII-lea care, în anul 1582, introduce în Biserica Apuseană un noucalendar bisericesc, ce va fi cunoscut sub numele de calendarulgregorian. Statele romano-catolice au primit cu mare împotrivire noulcalendar. Astfel, ungurii l-au acceptat în 1587, germanii după 118ani (în 1700), englezii după 150 ani (în 1752), iar suedezii în anul1753. Statele ortodoxe s-au opus cu vehemenţă introduceriicalendarului gregorian, chiar şi în tranzacţiile comerciale.Patriarhiile Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei şiAlexandriei, Grecia, Principatele Române, bulgarii, ruşii şi sârbii auluptat împotriva inovaţiilor Apusului, în mai multe rânduriremărturisind prin sinoade locale învăţăturile celor 7 Sfinte SinoadeEcumenice. 8
  • 9. Motivul introducerii noului calendar era o aşa-zisăneconcordanţă între anul calendaristic şi cel astronomic. Calendaruliulian, în uz la acea vreme, a fost conceput de Sosigene,matematician la curtea împăratului Iulius Cezar. El a calculat anulca având 365 zile şi 6 ore astfel că, o dată la 4 ani, se adăuga o zi,apărând astfel anul bisect de 366 zile. Lumea creştină a adoptatcalendarul iulian şi, la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325),Sfinţii Părinţi hotărăsc regulile Pascaliei şi aduc modificăricalendarului. Astfel, ei stabilesc ceasul – ora, ziua, săptămâna,lunile, împărţirea anului în anotimpuri, cât şi data sărbătoririiPaştelui. Calendarul bisericesc are ca centru cea mai mare sărbătoare acreştinătăţii, Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos. SfinţiiPărinţi au stabilit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)următoarele reguli pentru sărbătorirea Paştelui: 1..Învierea Domnului trebuie să se sărbătoreascăîntotdeauna după isimeria (echinocţiul) primăverii. 2. Nu se cade ca Învierea să cadă în aceeaşi zi cu paşteleevreiesc. 3. Întotdeauna Învierea trebuie să cadă după prima lunăplină a lunii martie, care va fi după isimeria de primăvară. 4. Să se sărbătorească în prima duminică ce va fi dupăluna plină căci, după predania Sfintei Evanghelii, ÎnviereaMântuitorului a avut loc în întâia zi după sâmbătă. Şi acea dintâizi a săptămânii s-a şi numit de către creştini duminică, adică ziuaDomnului. Aşadar, sărbătoarea Paştelui are drept criteriu variabil decalcul mişcarea lunii în jurul pământului, a cărei abatere de lanormalitate este considerată de astronomii tuturor timpurilor cafiind neglijabilă. Modificările aduse calendarului iulian în anul 1582 de cătreastronomii timpului aveau la bază calculul greşit al unităţii demăsură a timpului, ce este raportat la mişcarea pământului în jurulsoarelui. 9
  • 10. Ca atare, din punctul de vedere al Bisericii, schimbareacalendarului nu avea nici o justificare. Prin urmare, BisericaOrtodoxă s-a opus cu vehemenţă acestei inovaţii, considerându-o denatură subversivă, ceea ce s-a şi dovedit a fi de fapt. Schimbarea calendarului bisericesc în sine nu reprezenta oîncălcare a dogmelor dar, prin consecinţele sale nebănuite, era oschismă. Toată această mişcare era în realitate un pretext bine ticluit deduşmanii creştinătăţii pentru a săpa la temelia Sfintei Tradiţii.Modificarea datelor sărbătorilor a condus indirect la încălcarea apeste 70 canoane ale Sinoadelor Ecumenice, la o confuzie în viaţaBisericii şi la o ruptură de proporţii între creştini. Calendarul Bisericii nu face parte din dogma ortodoxă, darnerespectarea lui conduce la greşeli în dogmă care pun în pericolmântuirea. Problema calendarului nu este o problemă ştiinţifică ci una decanonicitate şi de disciplină bisericească. Acceptarea calendaruluigregorian sub motivul că cel iulian este inexact din punct de vedereal unităţii de măsură a timpului, spre modernizare, nu a prezentatnici un fel de interes din partea Bisericii. Conceptele lumiimateriale nu-şi găsesc locul în lumea duhovnicească. Cu toate acestea, modificarea calendarului va generadificultăţi în manifestarea relaţiilor economice, motiv pentru caremulte ţări din cele ce refuzaseră iniţial primesc în cele din urmă înmod oficial calendarul gregorian. În ţara noastră au fost numeroase încercări de schimbare acalendarului. Începând chiar din 1582, Principatele Române s-auopus acestei inovaţii, de-a lungul secolelor conducătorii BisericiiRomâne remarcându-se prin poziţia lor vehementă. Cea maiînverşunată încercare îi aparţine lui Alexandru Ioan Cuza care aîntocmit un plan foarte riguros în acest scop. Planul său a eşuat însă datorită împotrivirii fără drept de apela Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Cu toate acestea, în anul1924, Patriarhul Miron Cristea (1868-1939) a reuşit împreună cu cei 10
  • 11. asemenea lui introducerea calendarul gregorian în uzul BisericiiOrtodoxe Române. Ca urmare a hotărârilor Sinodului Bisericii OrtodoxeRomâne, aproape un milion de creştini (laici şi clerici) nu a primitcalendarul gregorian. Din cauza tulburărilor din ţară, în anii 1926 şi 1929 s-asărbătorit Învierea Domnului la o altă dată decât cea în care SfântaLumină a coborât la Sfântul Mormânt al Domnului din Ierusalim. În1926, chiar s-a sărbătorit Paştele de două ori. Când armenii i-auîmpiedicat pe ortodocşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt(zicând că Sfânta Lumină va veni când sărbătoresc ei Paştele)patriarhul Ierusalimului, înconjurat de credincioşi, a aşteptat SfântaLumină la un stâlp al Bisericii din afara Sfântului Mormânt. SfântaLumină n-a venit la Sfântul Mormânt, ca de obicei, ci acolo unde seafla patriarhul Ierusalimului. Şi astăzi se poate vedea stâlpul ars. Această minune a săvârşit-o Dumnezeu spre ruşinarea celorce au sfidat hotărârile Sfinţilor Părinţi, cum tot spre ruşinarea lor sepetrece şi minunea venirii Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt alDomnului de aproape 2000 de ani, ca o certitudine că El va fi cunoi ,,până la sfârşitul veacurilor”. Hotărârile Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sinoade Ecumenice s-au făcut numai cu semne şi minuni: minunea Sfântului IerarhSpiridon de la Soborul I Ecumenic (325), care prin cele 3 părţicomponente ale unei cărămizi (pământul, apa şi focul) apreînchipuit Sfânta Treime, Dumnezeul în trei ipostasuri: Tatăl, Fiulşi Sfântul Duh, minunea Sfintei Muceniţe Eufimia de la Soborul alIV-lea Ecumenic (care a respins cartea ereticilor şi a primit-o pe ceaa pravoslavnicei credinţe) şi multe altele ce rămân mărturisitoare de-a pururea ale ortodoxiei. Modificarea calendarului Bisericii a atras aşadar după sinemodificarea datei Paştelui şi schimbări în ceea ce priveşte postulSfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Pentru a nu se mai întâmpla caÎnvierea Domnului să fie sărbătorită înaintea evreilor sau odată cuei, conducerea noii Biserici Ortodoxe (o numim “nouă” pentru că a 11
  • 12. acceptat inovaţia calendarului) a hotărât ca Paştele să se serbezedupă calendarul iulian, respectându-se pascalia Sfinţilor Părinţi înaceastă privinţă. Acest compromis între cele două calendare a dus lamutarea a 13 zile din postul Sfinţilor Apostoli înainte, spre postulmare pentru ca data Paştelui să cadă practic cu 13 zile mai târziu,iar postul Sfinţilor Apostoli a fost micşorat cu 13 zile, în unii anifiind chiar inexistent. Noua Biserică Ortodoxă, ce a adoptat calendarul gregorian,motivează aşadar cu uşurinţă în faţa întregii lumi compromisulfăcut, afirmând că încearcă să se apropie de fraţii ,,rămaşi în urmă”,conservatori şi înapoiaţi. În lume, Patriarhia Ierusalimului, SfântulMunte Athos, Rusia şi Serbia în totalitate, precum şi fracţiuni aleBisericilor Ortodoxe greceşti, bulgare şi române (Biserici ceînsumează mai mult de 70 % din lumea ortodoxă) nu primesccalendarul gregorian, continuând să respecte sărbătorile şirânduielile bisericeşti după calendarul iulian. Ca urmare a introducerii calendarului gregorian în uzulbisericii, în ţara noastră ia naştere o mişcare de rezistenţă, în care unrol important l-a avut ieromonahul Glicherie Tănase şiierodiaconul David Bidaşcu, pe atunci vieţuitori în Schitul Procrov,o dependinţă a Mănăstirii Neamţului. Lupta împotriva mutilării Bisericii Ortodoxe – Mişcarea de rezistenţă Ieromonahul Glicherie Tănase s-a născut la 9 februarie1891, în satul Mihoveni din împrejurimile Cetăţii Sucevei, primindla botez numele de Gheorghe. În anul 1916, tânărul Gheorghe intrăfrate în Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi unde, după numai 8 luni deascultare, este tuns în monahism şi primeşte numele de Glicherie. În1918 este hirotonit ierodiacon iar în 1920, preot. În anul 1923,ieromonahul Glicherie este numit igumenul Schitului Procrov pecare, împreună cu ierodiaconul David Bidaşcu îl restaureazăînviorând viaţa monahală. 12
  • 13. 13
  • 14. În 1924, Schitul Procrov respinge reforma calendarului iar în anul 1926, când Sfântul Sinod hotărăşte prăznuirea Sfintelor Paşti cu 13 zile înainte (după noul calendar) ieromonahul Glicherie, decis să nu accepte această inovaţie, părăseşte schitul. La 14 noiembrie 1927, părinţii Glicherie şi David pleacă în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, unde slujesc la Schitul românesc Prodromul. În 1928, când se întorc în România, sunt arestaţi sub acuzaţia că „sunt agenţi comunişti”. Ierodiacon - în 1918 În toamnaanului 1930, părintele Glicherie pleacăîmpreună cu câţiva creştini la Ierusalim,unde slujeşte vreme de 6 luni. Întorcându-se în ţară după Sfintele Paşti, se stabileştepentru o vreme în comuna Rădăşeni,judeţul Suceava, unde credincioşii voiau săconstruiască o biserică în care să seslujească după calendarul iulian. Biserica a fost terminată şi sfinţită la 8 mai În 1924, la Schitul Procrov, 1932. alături de diaconul David P ă r i n t e l e Bidaşcu şi de ieroschimonahul Glicherie, însoţit Damaschin Chiribuţă de ierodiaconul David, pleacă (prin Serbia) la Sfântul Munte, în 1935. El voia să convingă un arhiereu ce slujea după calendarul iulian să vină în România pentru a hirotoni episcop. Împrejurările le sunt însă potrivnice la Atena, Belgrad, Budapesta şi Viena şi, de În 1930, la Ierusalim - cu aici, se vor întoarce în ţară. Patriarhul Damianos 14
  • 15. În 1936, Părintele Glicherie Tănaseeste arestat din nou, acuzat de stilism dar şide vina de a fi când legionar când comunist.Este condamnat la moarte în 1939 în lagărullegionarilor de la Miercurea-Ciuc darsentinţa îi este comutată în ultima clipă. Esteeliberat şi pleacă împreună cu părinteleDavid Bidaşcu în judeţul Neamţ. După cel de-al doilea război mondial, autorităţile civileacordă personalitate juridică BisericiiOrtodoxe Române de Răsărit. Vor reîncepeastfel construcţiile de biserici şi se vorrestaura cele distruse în urma prigoanelor. Părintele Glicherie Tănase - În anul 1947, încep lucrările de arestat la Buhalniţa,construcţie a Mănăstirii Slătioara. În aceeaşi în 1936perioadă, clerul Bisericii îl contactează pesecretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române oficiale,Episcopul Vicar Galaction Cordun, care se opusese reformeicalendarului în mai multe rânduri şi era prigonit de către autorităţi. Ise propune Preasfinţitului Galaction să devină Arhiepiscop şiMitropolit al Bisericii Ortodoxe Tradiţionalede Răsărit (denumirea oficială de atunci) iaracesta acceptă. În ziua de 21 mai 1955, cel ceavea să devină primul Arhiepiscop şiMitropolit al Bisericii Ortodoxe Române deRăsărit, P.S. Galaction Cordun, soseşte laMănăstirea Slătioara şi este înscăunat. Iată declaraţia publică a PreasfinţieiSale, Galaction Cordun: “Subsemnatul,Arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul înBucureşti, raionul Nicolae Bălceşti, StradaCuza Vodă nr. 2, Şeful Spiritual al BisericiiPravoslavnice Tradiţionale de Răsărit Ceremonia de primire a Î.P.S. Galaction Cordun -21 mai(Biserica Creştin Ortodoxă de Stil Vechi), 1955 15
  • 16. Declar şi prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toateparohiile şi mînăstirile de pe teritoriul Republicii Populare Romînecă: Eu, Arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilitde nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea ce poporul a făcut înpersoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, ArhiereulEi, aşa cum am declarat Sfântului Sinod prin scrisoarea ce i-amtrimis prin Tribunalul capitalei R(epublicii) P(opulare) R(omâne) la5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Biserica OrtodoxăRomînă, Buletinul Oficial al Sfîntului Sinod, Nr. 3-4/1956. - Asupra acestei declaraţii publice nu am renunţat niciodată.- Declar în faţa poporului drept credincios, că sunt şi rămînArhiereul şi Şeful Spiritual ales al Bisericii PravoslavniceTradiţionaliste de Răsărit, mărturisire ce o fac odată pentrutotdeauna. – (S) Arhiereu şi Mitropolit, † Galaction  16
  • 17. Cu aceeaşi ocazie, părintele GlicherieTănase primeşte rangul de arhimandrit. Maitârziu, părintele Glicherie şi arhimandriţiiMeftodie şi Evloghie vor fi hirotoniţi întruarhierei de către Î.P.S. Mitropolitul Galaction. După moartea Î.P.S. Galaction (în anul1959), întâistătător al Bisericii rămâne P.S.Glicherie, iar la 18 septembrie 1968 va fiînscăunat oficial Arhiepiscop şi Mitropolit alBisericii Ortodoxe Române de Răsărit. Î.P.S.Arhiepiscopul şi Mitropolitul Glicherie vapăstori Biserica până la 15 iunie 1985, ziua Î.P.S. Mitropolitul Glicherie cu Î.P.S. Mitropolitul Calistcând trece la cele veşnice. al Greciei şi P.S. Chiprian Ca urmare a unor viziuni avute de Î.P.S. de Oropos si FiliMitropolitul Vlasie şi de alţi monahi,mormântul Î.P.S. Glicherie a fost deschis, găsindu-se moaşte frumosmirositoare. Ele au fost spălate cu vin şi unse cu Sfântul şi MareleMir şi pregătite pentru canonizare. Aceasta s-a petrecut la 15 iunie1999, adăugându-se astfel cu mare bucurie în sinaxar numeleSfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul. Sfântul Glicherie avea o înfăţişare plăcută, se purta smerit şiumil, era neobişnuit de simplu, blând şi foarte cumpătat la vorbă. Lavirtuţile sale se adăuga marea lui ascultare şi răbdare, strădaniacontinuă spre desăvârşire, rugăciunea minţii, înfrânarea de lamâncare, neîmpotrivirea, alungarea supărării celorlalţi, sărăcia,lipsa interesului pătimaş faţă de orice lucru necălugăresc, într-uncuvânt viaţa sa duhovnicească înaltă. În misiunea sa de întâistătător şi conducător duhovnicesc,Î.P.S. Glicherie a păstrat cea mai mare smerenie şi şi-a sporitrăbdarea şi înfrânarea. Îşi cunoştea turma, oile sale cele gânditoare,ştia care din ucenicii săi putea să sufere mustrarea şi care nu.Cunoştea caracterul fiecăruia, darurile şi greşelile lui. Pe ceineglijenţi sau neatenţi căuta să-i aducă la ordinea monahală şi ladisciplina îngerească prin convingere, şi mai puţin cu “toiagul”. 17
  • 18. Adeseori zicea: ,,După punerea întreitei temelii a vieţiimonahale - adică tăierea voii, curăţia şi sărăcia - cei doi ochi aimonahului sunt slujbele sale zilnice şi canonul său”. Dorea dinadâncul sufletului ca ucenicii săi să aibă vedere duhovnicească, ochisănătoşi şi curaţi, minte luminată de dulceaţa rugăciunii şi a căinţei.De aceea, el se îngrijea de turma sa cu ochi neadormit. Cu domiciliu forţat la Răchitoasa 1970 18
  • 19. Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Glicherie Tănase - perioada 1980 - 1985 - 19
  • 20. Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Glicherie Tănase - perioada 1980 - 1985 Ultima apariţie importantă în public - Schimbarea la Faţă a Domnului, 1984 20
  • 21. *** Istoria Mănăstirii Brădiţel Neamţ a mers paralel cu cea aBisericii Ortodoxe Române de Răsărit. Periodizarea se poate realizadin două puncte de vedere, după felul lucrării: 1. cea a zidirii Bisericii văzute, în care s-au conturat treiperioade: 1927 - 1947, 1948 - 1988, 1989 - astăzi. 2. cea a zidirii Bisericii nevăzute, în care se urmăreşte laturaduhovnicească a vieţii: 1927 – 1968, viaţă de sine; 1969 – astăzi,viaţă de obşte. Perioada 1927-1947 Deţinem de la Schimonahia Silvestra Papară câteva datedespre începutul formării acestui sfânt lăcaş. Aristide Caradja, mare proprietar de pământuri în ţinutulNeamţului, a vândut una dintre moşii inginerului de cadastruIvăncianu din Bucureşti. Acesta a înfiinţat două asociaţii det e r e n u r i :Asociaţia C.Brătianu şiAsociaţia Aslău.I n g i n e r u lIvăncianu apublicat punereaîn vânzare at e r e n u l u iîmpădurit şi apoienii pe care seaflă astăzimănăstirea. Poiana Brădiţel a fost cumpărată de fraţii Chelaru dinCrăcăoani iar de la ei au achiziţionat terenul monahii TeodorFălcineanu şi Partenie Cojocaru din Schitul Procrov Neamţ. 21
  • 22. Ulterior, au mai locuit aici monahul Isidor Pantelimon dinDrăguşeni Suceava şi monahiile Eliseea Fălcineanu din MânăstireaAgapia Veche Neamţ şi Epistimia Borş din Mănăstirea RăzboieniNeamţ, cu şapte ucenice ale sale (maica Arsineta Baciu, maicaMavra Ţărnă, maica Agripina Pavel, sora Profira Stroe, sora ZoiţaCălăraşu, sora Zoiţa Borş, sora Agripina Brânzei) şi maica SilvestraPapară (pe atunci, sora Aglaia Papară) toţi plecaţi din mănăstiri dincauza schimbării calendarului. În anul 1927, s-a început construcţia unei bisericuţedin ,,cheutori” (bârne de lemn bine îmbinate), căptuşite cu scânduriîn interior şi pictate, unde se află acum Sfânta Cruce în curteamănăstirii. Bisericuţa s-a terminat de construit în anul 1930 şi, dupănumai 6 ani, a fost dărâmată de împotrivitorii dreptei credinţe iarautorităţile au început presiunile asupra călugărilor. MonahiiPartenie Cojocaru şi Epistimia Borş (pe numele cărora erauîntocmite actele de proprietate) au fost chemaţi la Braşov pentrucercetare iar monahii Teodor şi Eliseea Fălcineanu s-au retras înlocul natal, la Paşcani. 22
  • 23. Cei rămaşi au avut mult desuferit din cauza autorităţilor întreanii 1936-1941, şi mai ales monahulPartenie care luase slujba de pădurarca să poată rămâne aici. Au suferitmult şi monahiile Epistimia Borş şiSilvestra Papară. Erau mereu ameninţaţi şibatjocoriţi, asupritorii lor defăimândviaţa monahală, ducându-i dintr-unpost de poliţie în altul, chemându-ifoarte des la Curtea Marţială şidevastându-le chiliile şi tot ce maiaveau pe lângă ele. Ulterior, această prigoană amai încetat dar au începutconcentrările pentru război. Monahiiau suferit multe necazuri din cauza haiducilor Baltă care atacaumereu micile aşezări călugăreşti. Între timp, măicuţele fac unparaclis unde zilnic înalţă rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu şiMaica Domnului, singura nădejde şi mângâiere a lor. Apărea acum întrebarea ce fel de mănăstire să se întemeiezeaici (de călugări sau de maici) căci poziţia pentru un viitor schit erafavorabilă şi locul foarte frumos. Condiţiile de viaţă erau destul degrele, deoarece se muncea mult într-o atmosferă de încordaredatorată deselor controale ale autorităţilor ce nu admiteau sub nicio formă ideea statornicirii unui aşezământ călugăresc. Se lucra intens la pregătirea materialului lemnos pentru onouă biserică. Monahul Partenie, fiind întrebat pentru ce se maiostenesc atât când văd că cei din jur pun atâtea piedici, a răspuns:„dacă voi muri eu întâi, aici se va face schit de maici iar dacă vamuri maica Epistimia, se va face schit de călugări.” DeciDumnezeu voind, în prima zi de Paşti a anului 1947 monahulPartenie Cojocaru a plecat la Domnul. 23
  • 24. Părintele Isidor s-a retras la Slătioara şi atunci s-a hotărât săse înfiinţeze aici o mănăstire de maici. Maicile au mai cumpăratteren de la Vasile Hantar din Grumăzeşti, Nicolae Pavaloaie şi de laVasile Popovici, întocmindu-se cu ajutorul avocatului Roban şi allui Mihai Cojocaru din Grumăzeşti documentele necesare prinJudecătoria Târgu Neamţ. În 1947, maica Epistimia Borş o aduce pe monahia MacariaSamoilă, împreună cu ajutoarea sfinţei sale monahia MagdalenaGliga, amândouă plecate din Mănăstirea Văratec tot în urmaschimbării calendarului. Maicii Macaria Samoilă i se încredinţează răspundereamănăstirii ca stareţă. Perioada 1948-1988 Întâistătătoarea Mănăstirii Brădiţel Maica stareţă schimonahia Macaria Samoilă s-a născut la 26 martie 1900, în comuna Hangu judeţul Neamţ, ca fiică a părinţilor Gheorghe şi Ruxandra şi a primit la botez numele Maria. Pe măsură ce creştea ,,sporea în înţelepciune şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” (Luca 2, 40). De mic copil s-a remarcat prin frumuseţea sa sufletească, căci era sinceră, modestă, foarte cuminte, respectuoasă, iubitoare şi harnică. 24
  • 25. La timpul potrivit, şoptindu-i în inimă ca o adiere lină, glasullui Dumnezeu a chemat-o spre înaltul său destin. S-a doveditvrednică de chemarea sa cerească, răspunzând cu înflăcărare: ,,Iatăroaba Domnului!”. Astfel, tânăra Maria în vârstă de numai 13 ani apornit cu îndrăzneală pe drumul vieţii de închinare. Toată dragosteapământească a jertfit-o pentru dragostea de Dumnezeu. Pentrumajoritatea oamenilor, asemenea sacrificii sunt de neconceput, şimai ales pentru aceia care sunt mai mult ,,trup”. Înflăcărată dedragostea pentru Hristos, tânăra ucenică a păşit cu îndrăzneală înarenă, mănăstirea de metanie fiind Văratecul. Aici a îndeplinit cuconştiinciozitate toate ascultările rânduite. Calităţile vocale cu care a înzestrat-o Dumnezeu au ajutat-osă înveţe muzica psaltică. Era foarte pricepută şi în arta broderiei. Înanul 1920, când a împlinit 20 de ani, părintele Evghenie Ungureanua tuns-o în monahism, în Mănăstirea Văratec, dându-i numele deMacaria. A păstrat întotdeauna aceeaşi râvnă pe care a avut-o de laînceput pentru viaţa călugărească. Trebuie să amintim că nici nuîmplinise 15 ani când a suferit o rană foarte dureroasă la mână. Şi-atăinuit boala cu foarte multă răbdare până ce infecţia a ajuns la os şii-a atacat nervul, rămânând cu mâna tremurândă toată viaţa. Şiaceasta a făcut-o pentru că, dacă i-ar fi spus maicii saleduhovniceşti, exista riscul de a o trimite acasă la părinţi, copilă fiindîncă. În anul 1924, nevoind a primi schimbarea calendarului, aplecat împreună cu monahia Magdalena Gliga în pădurea dinapropierea comunei Hangu - Neamţ unde şi-au făcut un bordei laChiţa Micaşi şi au locuit doi ani. De frica hoţilor care năvăleau peneaşteptate, s-au mutat la Mănăstirea Agapia Veche, deoarece acolomai erau măicuţe care nu primiseră noul calendar şi venea părintelePamvo pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. Urmărite de autorităţi, nu au putut rămâne prea mult nici aicişi s-au retras în comuna Vânători Neamţ la Ioan Urzică unde au stato iarnă. De aici, au plecat la Pârâul Negru, la maica MinodoraUrsache ce pustnicea acolo şi au stat 3 luni. 25
  • 26. S-au retras apoi într-un bordei părăsit la Sihla aproape delocul de pustnicie al părinţilor Glicherie şi David. Aici au primitmult sprijin duhovnicesc de la părintele Glicherie, prin cuvintele deînvăţătură ce le îndemnau la răbdare şi statornicie în credinţă. Seajutau reciproc, căci maicile ţeseau şiac (o stofă foarte groasă) iarpărinţii lucrau linguri şi puteau astfel să-şi procure câte ceva pentruhrană. Dar şi acolo au năvălit hoţii, au furat tot ce au găsit, iarmaicile au fost nevoite să-şi caute alt loc de refugiu. Au găsit un bordei nelocuit la Picioru Rău, aproape de Râşca- Suceava, unde au stat trei ani. Dar şi pe acela l-a incendiat şefulOcolului Silvic şi, iarnă fiind, au fost nevoite să se retragă la maicaMarta Nistor din Mănăstirea Agapia din vale, până în primăvară. Deacolo, au plecat la Râpa lui Coroi unde şi-au făcut singure unbordei. Participând la sfinţirea de la Buhalniţa - judeţul Neamţ, înanul 1936, maicile sunt arestate şi ţinute timp de 9 săptămâni înînchisoarea din Piatra Neamţ. După eliberare, se retrag în bordeiulde la Picioru Rău, unde rămân încă un an şi jumătate, timp în caresunt chemate la tribunal şi interogate pentru ce nu se statornicescîntr-o mănăstire. Nesupunându-se hotărârii de a merge într-omănăstire în care se urma noul calendar, maicile sunt duse laînchisoarea Vărzăreşti, pentru doi ani. Aici au fost închise maimulte măicuţe din Mănăstirea Brădiţel Neamţ (monahiile ArseniaArchir, Teodula Aciocoiţei, Adriana Chiriloaiei) şi din alte mănăstiri(monahiile Serafima şi Eufrasia de la Dobru - Neamţ). Multe dintre ele au murit acolo. În fiecare zi maicile erauscoase la apel iar acesta se făcea cu bătăi straşnice. Monahia TaisiaSăvoaia din mânăstirea noastră, văzând cum celelalte sunt bătutezilnic, când i-a venit rândul a început să strige dând impresia că şi-aieşit din minţi. Jandarmii s-au speriat şi de atunci au încetat să lemai bată. Erau obligate să lucreze în sărbătorile după calendaruliulian şi, pentru că se opuneau, trebuiau să suporte consecinţele. Nu putem trece cu vederea o altă întâmplare din închisoarecare evidenţiază calităţile maicii Macaria. Având o voce ca de îngerşi o memorie foarte bună, maica ştia multe cântări pe de rost. 26
  • 27. Aşa a cântat împreună cu maica Magdalena în celula dinînchisoare, ,,Slava” din Miercurea cea Mare ,,Doamne, femeia ceapăcătoasă…”, impresionându-i pe gardieni. Dar cine poate descrie în cuvinte grozăviile vieţii de deţinut?Toată amărăciunea din defăimări, jigniri, suferinţe trupeşti deveneaudulceaţă duhovnicească, căci măicuţele au răbdat cu dragoste pentruMirele cel ceresc şi cu nădejdea răsplătirii veşnice. Cei care le-aucondamnat şi le-au asuprit nu vor înţelege niciodată aceste taine,oameni ,,groşi” la minte fiind... După eliberare, s-au retras în comuna Vânători la Ioan Urzicăunde au stat toată iarna. În primăvara anului 1944, în timpul celuide-al doilea război mondial, s-au refugiat la Dealu Mare iar toamnas-au întors în comuna Bodeşti Neamţ – locul natal al maiciiMagdalena, la familia Ioan Ursache. Aici au locuit trei ani. Din nefericire, nu am putut aduna mai multe informaţiidespre această distinsă întâistătătoare a noastră şi, din aceastăcauză, descrierea este săracă şi nedemnă de persoana sfinţiei sale. Prin faptele şi mai cu seamă prin îndatoririle sale monahale,maica Macaria Samoilă a dat dovadă de multă punctualitate,corectitudine exemplară şi bună rânduială. Şi aşa a fost până laadânci bătrâneţi. Pe drapelul său de luptă duhovnicească avea scrisăcu litere mari porunca Scripturii: ,,Fii cu luare aminte la tineînsuţi” (Deut. 15, 9). Era întotdeauna sobră, reţinută la vorbă,măsurată la fapte şi de neclintit în aplecările inimii sale. Pe faţă i secitea chibzuinţa şi se vedea că nu-şi lasă mintea să rătăceascăaiurea. Era totdeauna vigilentă şi precaută: ,,Călugărul trebuie să fienumai ochi, precum heruvimii şi serafimii”. Avea şi virtutea modestiei într-o măsură foarte sporită. Erasimplă ca de trei ori fericitul Pavel cel simplu, o pildă de sfântăsimplitate ca Adam înainte de cădere, şi precum copiii nevinovaţi.Viclenia, neîncrederea, făţărnicia, linguşeala sau alte patimi ascunsen-au înnourat niciodată cerul sufletului său. Dacă îi spuneai ceva,primea vorba aşa cum i-o spuneai, fără să adauge şi să scoată nimic 27
  • 28. fără bănuieli sau judecată ascunsă. Nu vedea nici un rău la ceilalţi, pentru că în ea nu mai era nici un rău. Simplitatea îi dădea sufletului său frumuseţe, căci frumuseţea în chipul ei cel mai înalt este deopotrivă cu simplitatea. Dumnezeu, a cărui frumuseţe nu poate fi descrisă în cuvinte, este mai cu seamă simplu şi necompus. Însă frumuseţea sufletului venea şi din virtutea fecioriei. Sfânta Scriptură spune desprecel ce se dăruieşte lui Dumnezeu şi este împodobit de curăţiafecioriei că este ca un crin între mărăcini. Aceasta, deoarece crinulse distinge prin puritatea, mireasma, prospeţimea şi voioşia sa.,,După cum tămâia desfată mirosul, tot aşa Duhul Sfânt se desfatăîn curăţie” (Sfântul Efrem Sirul). Fie ca şi în timpurile noastre atâtde grele, tulburi şi necurate, să mai înflorească încă florile dulcimirositoare ale bunei-cuviinţe, cumpătării şi curăţiei. Ca o desăvârşită egumenă ce era, maica Macaria dorea caatitudinea, atenţia şi cântarea maicilor să fie îngereşti. ,,Aşa cumîngerii stau şi cântă Ziditorului, tot aşa şi noi trebuie să stăruim înrugăciune” (Sfântul Efrem Sirul). Dorea ca toate maicile, fărăexcepţie (doar dacă nu era vorba de vreo boală grea) să participe ladumnezeieştile slujbe şi să se împărtăşească de preamărirea luiDumnezeu. Era trup şi suflet dăruit rugăciunii. Avea ochii şi inima întotdeauna gata să ia parte la cântări şicitiri şi să primească puterea cuvintelor Sfintei Scripturi, peste caren-ar fi putut trece pe motiv de lene, dar cu care sufletul său hrănitfiind, a putut ajunge la pocăinţă şi smerenie şi la luminareadumnezeiască a Duhului Sfânt. 28
  • 29. Dintre toate cele şapte laude, cel mai mult iubeamiezonoptica. Timpul slujbei de la miezul nopţii este cel mai sfântdin întreaga zi. Nimic nu este mai dulce ca rugăciunea. Sfântul IoanGură de Aur spunea: ,,Cugetă cum în adâncul nopţii oamenii,fiarele şi toate făpturile dorm. E o linişte adâncă şi numai tupriveghezi şi vorbeşti de bunăvoie cu Domnul nostru al tuturor. Esomnul dulce? Dar nu-i mai dulce rugăciunea?” Apoi, era de neînchipuit pentru sfinţia sa ca monahul sălipsească de la trapeză, care este a doua biserică. Purtarea sa cumaicile era părintească dar şi călugărească. Se străduia cu dragostecurată să le introducă pe deplin în atmosfera vieţii monahale.Surorile începătoare le asemăna cu lăstarii tineri ce se răsădesc îngrădina mănăstirii. ,,Când un lucrător foarte iscusit al pământuluivede o plantă mică şi firavă, o udă din belşug şi cheltuieşte multtimp cu îngrijitul ei. Pe de altă parte, când vede că o plantă aîntârziat cu creşterea îi rupe frunzele de prisos de vreme ce suntgata uscate” (Sfânta Singlitichia, BEPES 35). Dorinţa sa fierbinte pentru toţi, şi mai cu seamă pentruîncepătoare, era să le întoarcă mintea şi inima către de viaţăpurtătorul Soare Hristos, tăindu-le voia proprie şi refuzându-leorice altă legătură care le-ar putea stânjeni această sfântă unire. Nuîngăduia noilor începătoare să iasă afară din mănăstire şi nici să ialegătura cu familia sau să aibă discuţii cu vizitatorii. Se cultiva cumultă minuţiozitate liniştea care trebuie să fie atmosfera firească aoricărei mânăstiri - adevărat atelier de lucru pentru suflete. Deaceea, preacuvioasa maica stareţă Macaria a hotărât ca, atât cât va fiviaţă în această mănăstire, să nu se primească musafiri pentruodihnă ci numai închinători, iar la moartea sfinţiei sale a întăritcuvântul neadmiţând nici o altă convenţie pentru viitor. În cei 37 ani de păstorire duhovnicească, a dorit şi a luptatpentru întărirea dragostei evanghelice între maici şi surori. Sufletulei era ca un soare de viaţă dătător care răspândea împrejurcălduroasele şi luminoasele raze ale blândeţii şi smereniei (cât debinefăcătoare sunt aceste inimi în mijlocul societăţii confuze şi hăr- 29
  • 30. ţuite, atât de jalnică în apostazia ei!). Maica stareţă Macaria aplicametoda Sfântului Pahomie, căruia îngerul Domnului i-a poruncit:,,Încălzeşte-i pe cei de lângă tine cu focul pe care Dumnezeu îlaprinde în tine”. A rămas neuitată în inimile ucenicelor sfinţiei sale, pentru căa fost o iubitoare şi lucrătoare a celei mai înalte virtuţi călugăreşti –smerita cugetare. A urmat Mirelui Hristos pentru a cărui dragoste aiubit ,,a se smeri” în toată clipa şi în tot locul. Cuviosul SiluanAthonitul (1866-1938) care prin harul Duhului Sfânt a gustatcereasca dulceaţă a smereniei, scria: ,,O, smerenie a lui Hristos!Roadele tale sunt dulci, pentru că nu sunt din lumea aceasta. O,suflete smerit! Eşti ca o grădină înflorită, în mijlocul căreia se aflălocaşuri minunate în care îi place Domnului să locuiască”. Obştea Mănăstirii Brădiţel Neamţ în anul 1964 30
  • 31. Obştea Mănăstirii Brădiţel în 1978, cu ocazia sfinţirii Bisericii, alături de Î.P.S. Silvestru Onofrei Construirea celei de-a doua biserici Cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnuluişi cu blagoslovenia Î.P.S. Mitropolitul Glicherie, întregul sobor alMănăstirii Brădiţel, sub conducerea maicii stareţe Macaria, înprimăvara anului 1948 a pus temelie de biserică. Cu o aprobareparţială, se zidesc pereţii din lemn dar când se ajunge la acoperiş, seinterzice continuarea lucrării. Maicile au fost nevoite să facă unacoperiş din draniţă ca pentru o casă, fără turnuri cu sfinte cruci, aşaîncât construcţia avea aspectul unei locuinţe mai spaţioase. Astfel, rugăciunile au început a se face cu mai multă râvnă şimulţumire lui Dumnezeu, căci orice realizare aduce satisfacţii, maiales în acest caz, când condiţiile materiale erau foarte grele: pedrumul spre mănăstire nu se putea circula cu maşina ci numai cucăruţa, iar braţele de muncă erau foarte puţine. 31
  • 32. Prima biserică (1948-1956)A doua biserică (1956-1988) 32
  • 33. În anul 1956, s-a turnat temelie din beton sub talpa de lemncarbonizată şi în anul 1958, lăsându-se pereţii din lemn, s-au ridicatpereţi din chirpici nears, făcuţi de maici din pământ şi paie. S-aînlocuit şi acoperişul cu tablă şi s-au mai făcut şi unele modificări,dându-se mai clar formă Sfântului Altar şi strănilor. Cimentatăfrumos pe dinafară, Biserica ia aspect atrăgător, iar maicile se vorbucura de ea mai multă vreme. Cu darul Sfintei Treimi, se adunaseră aproape 100 demăicuţe. Dragostea pentru Dumnezeu era acel magnet care atrăgeasufletele şi le păstra în comuniunea duhului sub ascultareaîndrumătorilor duhovniceşti ale maicii stareţe Macaria Samoilă şiale părintelui arhimandrit Nifon Marinache – duhovnicul întreguluisobor. Obştea Mănăstirii Brădiţel în 1975, alături de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nifon Marinache 33
  • 34. Îndrumătorii duhovniceşti trebuiau să le ia în grijă pe maicichiar de la intrarea în mânăstire deoarece, când cineva vine într-unoraş mare şi necunoscut dintr-o ţară străină, prima lui grijă trebuiesă fie aceea de a găsi un ghid; altfel va rătăci fără ţintă, neştiindunde să meargă. La fel este şi în monahism. Cel ce intră în vasta şinemărginita ţară a vieţii monahale, are nevoie înainte de toate de unghid duhovnicesc. Monahismul este o cămară plină de taine ascunseîn care învăţătorul trebuie să-l introducă pe ucenicul său în modtreptat. Taina cea mai importantă este taina ascultării. Dacămonahul nu o înţelege corect, îşi pregăteşte propriul naufragiuduhovnicesc. De aceea, duhovnicul trebuia să le iniţieze peîncepătoare în această taină fundamentală, arătând în cuvintele deînvăţătură că ascultarea este o cale sfântă ce-l duce pe monah lamântuire. Ascultarea este poarta raiului. Monahul care o dobândeştegustă raiul căci el a ajuns deja în starea îngerească. Îngerii din cersunt plini de smerenie, în timp ce satana şi cetele lui au pierdutslava cerului prin mândria lor. Pierzându-şi smerenia, aceştia şi-aupierdut şi locul lor de lumină. O, smerenie! Tu ne aşezi în rai! Cumputem să te aflăm? Numai în ascultare putem afla fără primejdii, smerenia.Numai în ascultare, putem păzi fericirea raiului. Ascultareaînseamnă viaţă iar neascultarea – moarte. Şi astfel, după cele mai simple noţiuni de învăţăturămonahală urmau cele mai grele, după cum zice Apostolul: ,,maiîntâi trebuie lapte, apoi legume şi abia la urmă vine mâncarea ceatare a cărnii”. Dar trecerea timpului presupunea şi schimbări în planmaterial căci, terenul fiind umed, pereţii cei din chirpici ai Bisericiicăpătaseră igrasie pierzându-şi din ce în ce mai mult rezistenţa dupăapariţia unor fisuri. Chiar şi după mici reparaţii interioare se simţea,mai ales iarna, curent şi răceală. Întregul sobor, sub îndrumareapreacuviosului părinte Nifon şi a preacuvioasei maicii stareţeMacaria, începe pregătirile pentru o nouă reparaţie, având ca ideal 34
  • 35. construirea unei biserici cu temelie de piatră şi zid de cărămidă.Paralel cu acest ţel, s-a vegheat la progresul duhovnicesc almonahiilor. Părintele arhimandrit Nifon Marinache - duhovnicul mănăstirii în perioada 1955-1985 Părintele Arhimandrit NifonMarinache s-a născut în satul Malu,judeţul Ialomiţa la 6 ianuarie 1916, dinpărinţii Manole şi Vasilica, primind labotez numele de Nicolae. A fost al treileacopil al familiei, după el născându-seîncă patru. Asemenea Sfântului IerarhNicolae, Părintele Nifon a fost unrâvnitor pentru dreptate până la sfârşitulvieţii sale. La vârsta de 13 ani s-a mutat laBucureşti cu părinţii, unde va învăţa perând tipografia, legătoria şi croitoria. La16 ani, îmbrăţişează viaţa călugăreascăîmpreună cu fratele său mai mare, Matei(viitorul Arhiereu Meftodie) fiind ucenic al Părintelui ArhimandritGherontie la micul schit Călăraşi. Părintele Gherontie, care a fosttrăitor în Sfântul Munte, aplica în mica obşte tipicul atonit cu ceamai mare severitate. Numai sâmbăta şi duminica mâncau „dedulce”, iar în celelalte zile, de post – o dată în zi, după vecernie. Când mergeau la munca grea a câmpului, luau şi lădiţa cusfintele cărţi (ceaslovul, psaltirea, octoihul), făceau şi toată pravilaiar pe la 3 - 4 după-amiaza serveau masa, timp în care părinteleGherontie le citea noilor începători cuvinte din Vieţile Sfinţilor.Înafara meselor nu gustau nimic, nici măcar apă nu beau. Păstrau cumultă stricteţe blagoslovenia în toate. Pentru o singură bobiţă destrugure fără blagoslovenie, au primit canon aspru. 35
  • 36. În timpul prigoanei din 1936, Părintele Gherontie a fost arestat pentru 2 ani. Fraţii au fost trimişi acasă la părinţi iar Paraclisul de la Călăraşi a fost demolat. Tinerii făceau mărturisirea gândurilor în fiecare seară şi după puţină vreme au primit Marea Schimă. Apoi au plecat în armată pentru 7 ani, timp în care Părintele Gherontie îi îndemna să facă pravila (canonul) iar ei nu conteneau cu rugăciunea. În armată, părintele Nifon a fost repartizat la magazia cu haine şi, fiind şi croitor, mai obţinea câte un ban când repara ţinuta celor mai mari. Cu banii din munca sa şi-a cumpărat cărţi: Tezaurul Liturgic, Tâlcuire la cele 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel şi altele asemenea lor, bune pentru studiu şi pentru sporirea vieţii duhovniceşti pe temelia aşezată de Părintele Gherontie. După liberare, şi-au făcut la Moşinoaie – Mărăşti judeţul Vrancea o casă din bârne şi au petrecut acolo Părintele Nifon Marinache - câţiva ani (până în 1950). în armată şi după... Prigoana din 1952 i-a găsit laSlătioara. A fost luat la închisoare pentru doi ani împreună cupărintele Dionisie şi ţinut la Fălticeni 6 luni fără proces. De acolo,cei doi părinţi au trecut prin mai multe penitenciare, până au ajunsla Poarta Albă, închisoare pentru deţinuţii politici considerată, laînceputul epocii comuniste, punct de exterminare. 36
  • 37. În această perioadă, Părintele Nifon şi Părintele Dionisie nu s-au mai recunoscut fizic, atât erau de schimbaţi din cauza chinurilor.S-au identificat la apel, după numele de familie. Părintele Nifon îşifăcea pravila împreună cu Părintele Dionisie, căci acesta ştiaacatiste şi multe rugăciuni pe de rost, iar în perioada ce a urmat s-ausimţit ca în mănăstire. Aici, la Poarta Albă (încălţaţi cu cizme nepotrivite ca număr)stăteau cu picioarele în apă, săpau piatra şi o încărcau în vagonete.Dacă nu îndeplineau norma, erau pedepsiţi foarte aspru: nu erauprimiţi în baracă, nu primeau hrană şi stăteau la beci să cureţecartofii încolţiţi. Părintele Nifon s-a îmbolnăvit foarte tare depicioare dar cu bandaje din frunze de patlagină s-a uşurat de infecţieşi a putut duce mai departe calvarul. Când a fost eliberat, era întotalitate cuprins de reumatism. Îi căzuse dantura dar mintea şiinima erau călite ca prin foc. După închisoare, a revenit la Slătioara şi a fost numit preotparoh la Vânători şi exarh peste cele patru mănăstiri de maici:Brădiţel Neamţ, Brădăţel Suceava, Dobru şi Moişa. Umbla numainoaptea în ţinută civilă, cu opincile încălţate invers (să nu secunoască încotro se îndrepta), acoperit pe cap cu basma şi astfelfăcea toate serviciile de preot. La Mănăstirea Brădiţel Neamţ a întemeiat în anul 1968 (la 1oct.) obştea şi a dus apoi o muncă susţinută de predare a vieţiiobşteşti. La masă trebuiau să vină toate maicile înainte de a intramaica stareţă şi nimeni nuputea ieşi înainte de aprimi binecuvântarea deîncheiere. În multă ordineşi disciplină, cu tăcere şiluare aminte, se ascultacuvântul de învăţătură cititde cea rânduită, trapezafiind considerată a douabiserică în mănăstire. 37
  • 38. Împreună cu Maica Stareţă Macaria şi soborul de maici, cuajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, s-auconstruit în 1969 trapeza cu bucătăria, beciurile şi grajdul pentruanimale. Trapeza era din bârne iar din pământul de la săpatulbeciurilor s-au făcut cărămizile la presa manuală şi apoi s-au ars încuptor pentru grajd. Acesta s-a realizat tot manual de către maicileîndrumate de Părintele Nifon. Apoi a început pregătirea materialului pentru viitoareabiserică. Cu voia pădurarului, se mergea noaptea în pădure dupălemne şi toate lucrările (tăiat, transport) erau manuale. Tot dininiţiativa părintelui Nifon s-au întemeiat atelierele de tricotaj şiartizanat – creându-se astfel şi o sursă de venit pentru obşte. În 1974, a început construcţia centralei pentru generatorul decurent electric iar în 1995 s-a realizat racordarea la reţeauanaţională, asigurându-se astfel necesarul de curent electric pentrumănăstire (iluminatul şi funcţionarea maşinilor din atelierulmecanic unde se pregătea materialul lemnos pentru viitoareabiserică – grinzi, console, scândură). S-a construit apoi şi moarapentru măcinarea porumbului tot cu ajutorul electricităţii de lagenerator. Toate lucrările s-au realizat într-o atmosferă de tensiune, fricăşi încordare din cauza deselor controale ce vizau materialele şipersoanele fără viză de domiciliu. Părintele Nifon a fost mereualături de obşte, întărind pe maici cu rugăciune şi îndemnuri. Darsfinţia sa era cel mai urmărit şi prigonit. În 1976 a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu alt val de necazuricăci părintele a fost urmărit de autorităţile ce au împiedicat sfinţireala biserica veche. Împreună cu Maica Stareţă Macaria, PărinteleArhimandrit Nifon a făcut toate pregătirile ca Î.P.S. MitropolitulGlicherie, împreună cu tot soborul, să oficieze sfinţirea în secret. În 1977, în urma cutremurului, s-a reconstruit cel mai vechibloc de chilii făcut de maici înainte de viaţa de obşte, în condiţiifoarte grele (lut şi lemn cărate cu spatele). Nu erau nici căruţe, nicimaşini, nici bani. 38
  • 39. Părintele Nifon acondus lucrările deconstrucţie a maimultor blocuri de chiliişi ateliere (cele două dela ieşire, chilia sfinţieisale şi chilia MaiciiDosofteia). Era foarterâvnitor, ostenea multîn munca de pregătire amaterialelor. Lucranopţi întregi când Părintele Nifon Marinache şi obşteavremea era mai la sfinţirea Bisericii, în 1978nefavorabilă (viscol, furtună) pentru ca să se asigure că nu vine niciun control. Mai presus însă de munca organizatorică era cea a formăriiduhovniceşti a obştii de maici. În strânsă conlucrare cu MaicaStareţă Macaria, ca un bun părinte, veghea permanent la creştereavirtuţilor în sufletele celor păstorite. După 30 de ani de dăruire totală, în anul 1985, din cauzavârstei înaintate, s-a retras la Mănăstirea Slătioara. În 1988, când cublagoslovenia Î.P.S. Mitropolitul Silvestru şi a Maicii StareţeTeofana a început construcţia noii biserici, a fost alături de noi înactivitatea de proiectare. Ne-a sprijinit cu rugăciuni şi cu sfaturi şiîn timpul încercării de demolare a noii construcţii. Deşi trupeşte eraîn Mănăstirea Slătioara, duhovniceşte i-am simţit sprijinul în toateîncercările şi ispitele ce s-au abătut asupra mănăstirii şi asuprafiecăreia dintre noi. Părintele Nifon îşi dorea foarte mult să audă cum sunăclopotul la Sfântul Mormânt al Domnului şi, făcând rugăciune laDumnezeu, a văzut aievea sau a visat dormind (nu mai ştia) cum omână trăgea un clopot şi el nu putea descrie în cuvinte frumuseţeasunetului. Aceasta a fost o minune căci, mai târziu, a auzit acelaşisunet pe o casetă de la Ierusalim. 39
  • 40. Din 1985 până în 2008 (anul plecării la Domnul) printre altepreocupări duhovniceşti la Mănăstirea Slătioara, Părintele putea figăsit citind din două-trei cărţi în acelaşi timp. Acelaşi lucru ne învăţa Părintele Arhimandrit NifonMarinache şi pe noi - dragostea pentru citiri duhovniceşti, zicând:„mai bine să ne pară rău că am citit şi nu am împlinit, decât să nepară rău că nu am citit şi nu am ştiut”. Cu dragoste ne aducem aminte de sfaturile şi îndemnurilepentru viaţa călugărească: să iubim biserica, tăcerea şi neagoniseala.Ca un viu lucrător al rugăciunii minţii, ne îndemna să stăruim îndobândirea ei. Ne cerea ca dragostea şi mila uneia faţă de cealaltăsă nu slăbească în ispite. Ne spunea să fugim de vorbirea în deşert şide clevetirea cea pierzătoare de suflet: „mai bine să ne odihnim, cămai mult folos este din somn decât din vorbirea în deşert”. Neamintea să nu îndrăznim vreodată a încălca hotărârea SfântuluiIerarh Glicherie de a nu merge la altă chilie după pavecerniţă. Ne-aînvăţat să gonim de la noi duhul iscodirii, al osândirii şi al judecăriiaproapelui. Călduros îndemn avea pentru tinerele măicuţe care, cu multădragoste de Dumnezeu şi râvnă pentru viaţa monahală, intrau înarena de luptă duhovnicească. Le povăţuia să fie cu multă luareaminte în păstrarea până în sfârşit a râvnei de la început; să respectecu toată atenţia rânduielile înaintaşilor; să nu uite niciodată de câtă suferinţă şi lacrimi Soborul Mănăstirii Brădiţel - 1979 a fost nevoie pentru ca să se poată împlini ceea ce au găsit când au venit în Sfânta Mănăstire. Zicea Părintele că va fi aspră întrebare în ziua judecăţii pentru acestea toate... 40
  • 41. Părintele Arhimandrit Nifon Marinache rămâne pentru noiun far luminos pe drumul spinos către mântuire, către cer. Întreagaobşte are sfânta datorie de a se ruga Bunului Dumnezeu pentruSfinţia Sa, ca să primească plată veşnică pentru viaţa jertfită îngrădina Maicii Domnului, ce se numeşte Mănăstirea BrădiţelNeamţ. „Model ne este Biserica” Ultimul interviu cu Părintele Arhimandrit Nifon Marinache (preluat din revista „Tradiţia Ortodoxă”) „Suntem săraci sufleteşte...aşa suntem. Dumneavoastră sunteţi mai bogaţi ca noi. Şi cunoaşteţi mai multdecât noi. Da! Noi suntem săraci... Aţi venit la cei săraci, fiind dumneavoastră înşivă bogaţi...Eu văd, citesc şi, până lauşă, am uitat. Nu mai ţin minte...” [Trepte pe calea mântuirii] Noi am fostla schitul din Călăraşi Ialomiţa. Când aînceput prigoana din 1936, când s-au dărâmatbisericile şi au fost arestaţi toţi călugării destil vechi, ne-au găsit şi pe noi... Ne-auridicat, iar părintele nostru a stat trei ani laînchisoare. Noi eram copii, ce învăţaserămpână atunci?! Dar el, părintele, era un omfoarte înţelept... Am plecat de acolo şi nu ammai găsit un om aşa de pregătit ca el... [Suferințe] Când am venit aici (la Slătioara), eu care eramînvăţat cu tipicul slujbei am fost pus imediat la strană... Cântăreţ nueram dar tipicul îl cunoşteam. A venit cu mine şi PS Meftodie şi amstat până a venit şi PS Galaction. Nu a mai durat mult însă şi ne-aarestat miliţia (în 1952). Ne-am trezit duşi la Canalul Dunăre-MareaNeagră (Capul Midia), la muncă silnică pentru doi ani. Atunci aufost arestate opt persoane din mănăstire printre care Sfântul PărinteGlicherie şi Părintele David - începătorii aşezământului. La canal, maşina mortuară căra în toată ziua trupurile celorcăzuţi... de oboseală sau din lipsă de hrană. A dat Dumnezeu (eramtânăr pe vremea aceea, aveam puţin peste 30 de ani) şi am scăpat deacolo, după doi ani. Miliţia de aici, de la judeţ, a început să ne iadeclaraţii că ne ducem în altă parte, că plecăm din Slătioara. 41
  • 42. Răspunsul meu era de fiecare dată acelaşi: „Nu plec dinSlătioara! Am mutaţie acolo, acolo mă duc!” La ieşirea de la canal, după 24 de luni, ni s-au adus în faţănişte formulare completate pe care trebuia să le iscălim. Ceconţineau acele formulare: avertismentul că nu vom divulga nimicdespre ceea ce am întâmpinat la închisoare, despre ce am văzutacolo şi cum a fost... Eram nelămurit: am stat plecat atât dinmănăstire... Ce să le spun celor de acolo, pentru ce am fost închis?Nici măcar nu fusesem condamnat, am fost luat pur şi simplu şi dusla canal. Eram ameninţaţi că nu plecăm până nu semnămformularele acelea... Noi nu voiam să le iscălim. Eu cu părinteleDionisie... Noi doi am cam fost peste tot împreună. S-a întâmplat săfim şi acolo... Era un părinte bun dar, cu toate întămplările acestea,nu a stat până la urmă în mănăstire, a plecat... Aici (la Mănăstirea Slătioara) când veneau miliţienii la noi...ei intrau pe poartă, noi ieşeam pe din dos... Mi-aduc aminte căPărintele Eftimie care se ocupa cu tâmplăria avea o bardă pe care oţinea pe-aproape. Când au venit oamenii legii, au zis: „Plecaţi de-aici, că vă băgăm la închisoare!”. Părintele Eftimie a răspuns:”Băgaţi-ne la închisoare, noi de aici nu plecăm!”. L-au înfierbântatde supărare şi el s-a lipit de barda aceea. Ei au crezut că ia bardapentru ei, să-i lovească şi au dat să fugă. Părintele le striga însă dinurmă: ”Staţi dom’le, nu fugiţi... că dau în mână... las capul!”.„Sunteţi nişte nebuni” ni s-a spus... „Da, Domnule, dar e dreptulnostru, e mănăstirea noastră!” am răspuns de fiecare dată. Şi amrămas. [Zidirea până la cer...] Credeţi-mă că văd în mine o mareneputinţă. Mă simt neputincios cu mintea. Nu mai am putere...Cândva, mi s-a părut că mintea mea lucra. La închisoare la Jilava,pe vremea când nu fusese încă omorât Corneliu Codreanu (şase luniam stat acolo) m-a apucat Duminica tuturor Sfinţilor, dupăPogorârea Sfântului Duh. Erau închişi acolo foarte mulţi legionariabsolvenţi de teologie. Alţii fuseseră în momentul arestării studenţiîn anii I, II, III... la teologie. 42
  • 43. S-a găsit unul şi, referitor la viaţa Sfinţilor Părinţi, a ţinut ocuvântare aşa de frumoasă încât au fost toţi impresionaţi. După ce aterminat, am început să feresc aşa... uşor din calea mea pe cei careerau acolo şi am ajuns la persoana care a ţinut cuvântarea. Şi i-amspus: „Tare sunt mulţumit că s-a găsit cineva şi pe-aici ca săvorbească despre Sfinţii Părinţi şi despre Dumnezeu. Ai vorbit cuma vorbit Sfântul Ioan Gură de Aur şi... pe mine m-ai zidit până lacer...” „Dragă frate, mi-a răspuns acela, sunt mulţumit eu că s-amai găsit câte cineva să asculte...” „Dar... mai lipseşte ceva, amadăugat eu”...Şi m-am dat pe faţă că sunt pe vechi...Când a auzit căsunt pe vechi, a rămas uimit o clipă, s-a uitat lung la mine, apoi arăspuns: „Ce să-ţi spun, noi suntem pe nou dar... n-am schimbatregula bisericii.” „Da, poate n-aţi schimbat dar... s-au schimbat dela sine multe în biserică, de la schimbarea calendarului...” A început apoi un scandal între legionari. O parte ţinea cumine şi altă parte era împotriva mea. S-au făcut două cete. S-a găsitîn cele din urmă un bătrân legionar, avocat dintre cei pregătiţi. El aspus: „Camarazi, de ce vă certaţi între voi? Lăsaţi-l pe mâna mea!” M-a luat din adunare avocatul acela şi m-a ţinut de vorbă dela masa de prânz până seara. Atât ce s-a discutat între noi despresinoadele ecumenice, din vieţile sfinţilor părinţi şi din învăţăturileMântuitorului, încât l-am convins că, dacă nu ţii credinţa curată, nute mântuieşti. Aveam puţină pregătire dar a fost întemeiată. Mi-a cerut apoi adresa, să ne întâlnim în libertate şi sădiscutăm mai mult... I-am răspuns: „Domnule, de la mine nu aveţice să aflaţi mai mult. Aţi luat destul acum...” S-a dus apoi la ceilalţi spunându-le: „Ei... eu am stat devorbă cu băiatul... Care dintre voi are curajul ca mâine să stea devorbă cu el? Pe mine m-a corectat în multe pe care le ştiam greşit...Dacă aveţi curajul, maine staţi la discuţie... Eu am terminat. M-aadus în starea asta ca să... zic ca el.” Asta se întâmpla în 1938... [Modele de viață duhovnicească] Ca Părintele Glicherie, numai găsim noi altul... Eu l-am cunoscut înainte de a veni înSlătioara, ne-am întâlnit la Covasna. 43
  • 44. El era cu Părintele David. Şi eu l-am întrebat: „Mă primiţi şi pe mine în Slătioara?” Dar noi deja făcuserăm casă în pădure, la Panciu. Începuse prigoana comunistă iar în păduri se retrăseseră oamenii care credeau că vin americanii şi „ne scapă de ruşi şi de comunism”. Mc. Pamvo, Sf. Ier. Glicherie, Aşadar, în timpurile acelea, Ierom. Nifon am făcut o casă în pădure cuPS Meftodie... Un bătrân a venit şi el la noi, pe urmă alţi doi tineri.Ne-am adunat aşadar acolo cinci persoane. Asta se întâmpla în1945, după război. Sfântul Părinte Glicherie era patronul florilor... Acolo unde seaflă acum veşmântăria, se afla odată câmpul lui... El nu se depărtade Biserică... Ori săpa în grădină, ori se afla în Biserică... În zilelede post... luni, miercuri, vineri... cerea anafură de la noi... Mânca odată pe zi, seara... Ne-a dat pildă bună nouă. Niciodată n-a mâncatmai devreme de ora trei după-amiaza, în zilele de post. El a fost unmare păzitor al tipicului mănăstirii. Era călugăr de Neamț.Mănăstirea Neamțului şi Mănăstirea Căldăruşani din Munteniaputem spune că au fost marile lavre ale ținuturilor noastre. Astea au fost timpurile pe care le-am trăit noi. Dar acum nune putem aduce aminte chiar toate [...] Cum a fost pentru mine ziua descoperirii moaștelorSfântului Glicherie?... Am fost alături de toată scena aceasta. Pânăîn momentul în care a trebuit să i se facă toată rânduiala. Când l-auscos din groapă, l-au aşezat pe masă... După ce i-au spălatosemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria.Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuuPsaltirea la capul lui. Au avut ceară multă... I-au aşezat oasele aşacum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă 44
  • 45. şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte. Şi apoi, s-a făcut sfinţireacuvenită... Suntem bucuroşi că Sfântul Glicherie face minuni cu noi,unele au fost scrise şi în această revistă. Era o femeie bolnavă,descurajată de viaţă. Şi a auzit, din vorbe spuse de alţii: ”Du-te laSlătioara. Acolo o să-ţi găseşti sănătatea”... Şi, cu adevărat, femeias-a făcut sănătoasă. [Despre adevărata învățătură] Vedeţi... model ne este Biserica.Toţi oamenii mari care au fost, care au ţinut Sfintele Soboare, nu aufost oameni de rând. Au fost toţi cu ceva carte. Nici un sfânt nuvorbeşte de cultura lui dar, din Scrierile Părinţilor, se simte cât deînvăţaţi au fost. Iar învăţăturile lor dăinuie şi acum. Noi, în veaculacesta, suntem cei de la urmă. Şi nu aveţi ce lua de la noi. Toate autrecut ale noastre, cu vremea... Sunt în lumea aceasta oameni careştiu ce vorbesc şi ştiu ce vor. Dar noi!?... [Să nu ne fie frică!] Noi suntem neputincioşi. Nici nu ştim ceva fi. Dumnezeu ştie ce va fi de noi şi cum ne vom purta noi întimpul acela. Important e să nu ne fie frică, orice ni s-ar întâmpla.Că şi frica este un păcat. Hristos veghează asupra noastră şi trebuiesă avem tăria să murim pentru El. Armele sunt făcute să ucidănumai trupul. Nu există armă să ucidă sufletul, decât propriarenunţare la lupta pentru mântuire. Acum gândim numai că vine sorocul acela. Dar mai ştim cesuntem capabili să facem atunci? Nu ştim. Nu ştim ce putere o săavem dar trebuie să aşteptăm mila lui Dumnezeu peste noi. El să neîntărească şi noi să răbdăm. Dar vremurile muceniciei sunt un dar mare de la Dumnezeu.Ca Dumnezeu să-ţi dea darul răbdării ţie, şi ca tu să te jertfeştipentru Dumnezeu, nu poate fi dat oricui. Duhul credinţei trebuie săni-l dea Dumnezeu, al smereniei şi al răbdării. Pe Dumnezeu îlavem cu adevărat în noi, când se văd faptele bune ale credinţeinoastre. Cuvintele Mântuitorului din Sfânta Evanghelie sunt „Cel cemă iubeşte pe Mine, poruncile mele va păzi. Eu şi Tatăl aici vom ve-  45
  • 46. ni şi locaşul ni-l vom face...”Asta e porunca Mântuitorului: să îliubim şi să păzim poruncile Lui. Vine apoi Sfântul Apostol Pavel şispune: „Cel ce nu crede în Domnul Iisus Hristos, anatema să fie!” Eu... ca om, în general, cred în Dumnezeu... Dar ce fel decredinţă e credinţa mea? Cel ce are două haine, să-i dea şi celui ce n-are. Fac eu asta? Nu. Fiecare zice: „nu mă îndur să dau că... îmitrebuie mie”. Şi cel ce are mâncare, să facă aşijderea. Adică, dinmâncarea lui să mai hrănească omul şi pe altul. Nu încetăm să negândim la ziua de mâine, de parcă ea ar depinde de noi.   Uite, am aici două beţe. Nu pot fără ele. Dacă plec numai cuunul, mă cumpănesc... aproape să cad. Nu-s în stare nici pentrumine să fac mare lucru, d-apoi... pentru altul?! Cum v-am mai spuseu, dumneavoastră, cei bogaţi, veniţi la cei săraci. [Îndemn pentru trăirea în duh și adevăr] Dacă citiţi cărţiduhovniceşti, faceţi ce scrie acolo că n-o să vă păcăliţi. Dacă aveţicartea aceea pentru rugăciunea minţii, Sbornicul... Ce învăţăturăbună e adunată acolo! De la toţi sfinţii părinţi. Au venit de la Bucureşti odată doi jurnalişti. Şi mi-au luat tot aşa... interviu. M-am trezit cu PS Sofronie aicea, şi cu cei doi. Cu aparate, cu cabluri... Am zis „oameni buni, ce înregistrare să luaţi de la mine, când eu n-am pentru mine? Ce să vă zic eu, că sunteţi oameni mari, cu multe cunoştinţe...” Şi unul zice: ”Am citit Sbornicul...” ”Păi ce mai aşteptaţi de la mine, dacă aţi citit Sbornicul? Puneţi în aplicare ce scrie acolo şi e de ajuns. Dacă o să faceţi ce scrie acolo, sunt sigur că vă mântuiţi”. Părintele Arhimandrit Nifon [Sfat și urare, înainte de... Marea Plecare] Vă Marinache doresc înţelepciune şi răbdare cu treaba pe care (în noiembrie 2007) o faceţi... Să vorbiţi despre ortodoxie mult şi săvorbiţi bine. Dumnezeu să vă ajute! [7 februarie/ 26 ianuarie s.v. 2007] fragmente extrase din Revista Mitropoliei Slătioara, „Tradiția Ortodoxă” nr. 16, 17, 18/2007 46
  • 47. Continuarea lucrării la cea de-a doua biserică Numai nădăjduind în puterea lui Dumnezeu şi în mila MaiciiDomnului, maicile îşi făceau planuri măreţe pentru viitor, căci de lacei de pe pământ nu aveau nici un sprijin – credinţa era doartolerată şi nu li se recunoştea nici un drept. Totul trebuia făcutnumai la risc. Nu erau permise aprovizionările de materiale, noileconstrucţii şi nici aprobarea schimbării domiciliului. Acesterestricţii nu erau o noutate pentru perioada de după 1950; ele auexistat de când întemeietorii au făcut primii paşi peColina ,,Brădiţel”. În speranţa că vor desfiinţa acest lăcaş de cult,autorităţile făceau controale foarte dese, apelând la fel de fel demetode. Odată au venit reprezentanţii securităţii în ţinută de cerşetori.Dar, prin darul Domnului, au fost depistaţi după pantofii pe careuitaseră să şi-i schimbe. Astfel descoperiţi şi goniţi, au dispărutplecând cu căruţa care îi aştepta la poartă. Alteori se furişau hoţeşte prin podurile cu fân; stăteau ascunşiurmărind activitatea din mânăstire. Deoarece cu multă greutate semai obţineau vize de domiciliu, măicuţele tinere trebuiau să seascundă, neavând voie să fie primite în mănăstire de către maicilemai în vârstă. Altădată au venit călări şi s-au afundat caii până la pântece înnoroi, aşa încât nu mai ştiau cum să facă drum întors. De sute de oriveneau cu maşina; se împotmoleau, căci drumul de pădure erafoarte anevoios mai ales primăvara şi toamna. Maicile îi ajutau săiasă din impas, astfel că cei în cauză nu-şi mai doreau decât să poatăajunge la şosea. Maica Domnului, acoperitoarea acestui sfânt lăcaş, prinminune ne-a salvat de fiecare dată din mâna răuvoitorilor, chiarpotrivnicii mărturisind acest lucru. Venind odată spre mănăstire,când au ajuns în apropiere de vârful dealului au văzut un grup deostaşi păzitori ai lăcaşului mănăstiresc, de care s-au înfricoşatpentru că aveau chip deosebit, ca de îngeri. 47
  • 48. Cu altă ocazie au adresat maicii stareţe Macaria, întrebarea: - Aveţi ostaşi ce vă păzesc ? - Nu avem ostaşi paznici. Sfinţii îngeri sunt păzitorii GrădiniiMaicii Domnului, iar dumneavoastră fericiţi să fiţi că v-aţiînvrednicit a vedea sfinţii îngeri spre propria convingere. Toate aceste impasuri erau depăşite cu ajutorul lui Dumnezeuşi datorită credinţei nestrămutate şi a rugăciunilor neîncetate aleîntâistătătoarei - pildă demnă de urmat pentru turma păstorită cuatâtea sacrificii. De foarte multe ori (mai ales până în 1960) reprezentanţiiBisericii oficiale veneau pentru a obliga conducerea mănăstirii săprimească calendarul schimbat. Nu putem să nu amintim şi aici înce chip lucra Măicuţa Domnului aducând în minte maicii stareţe şicelor din comitet răspunsurile cele mai clare la întrebările celor custudii teologice. Fiind întrebate maicile ce studii are maica stareţă, ceiinteresaţi au primit răspunsul: ,,este absolventă a facultăţii chiliei”.La această facultate, prin rugăciune şi asceză, prin cumpătare şicurăţia inimii de patimi, şi-a însuşit ştiinţa cunoaşterii de sine şi acunoaşterii de Dumnezeu, care îi insufla cele mai frumoase şi clarecuvinte de mărturisire a credinţei ortodoxe adevărate. Clericii Bisericii oficiale verificau dacă avem preot pentruslujbă. Într-o sâmbătă seara, au venit cu scopul de a oficia SfântaLiturghie. După disputa teoretică, maicile nu le-au acordat nici ogăzduire şi au fost nevoiţi să rămână sub cerul liber până dimineaţa,când s-au întors de unde veniseră. Cu altă ocazie, au încercat să sigileze uşile bisericii darDumnezeu a dat prin gând unei măicuţe, imediat după ce au sositdânşii, să ridice din balamale una din uşile bisericii şi astfel, cudarul Domnului, a eşuat planul “musafirilor”. În perioada 1955-1959, conform Decretului 410/59, totpersonalul sub 50 de ani trebuia să părăsească aşezământul.Mănăstirea noastră deţine însă un act de veşnică vânzare prin careproprietarele locului, monahia Silvestra Papară şi Epistimia Borş, 48
  • 49. vând maicii Macaria Samoilă 68 prăjini teren (act întocmit înprezenţa avocatului Valeriu Roban). Documentul conţineurmătoarea clauză: ,,cumpărătoarea este obligată a primi ca peacest teren să se facă un schit de maici pentru Cultul pravoslavnic,stăpânind terenul împreună cu maicile care ar face parte din acestschit. În stăpânirea terenului cumpărătoarea va intra după moarteamea, vânzătoarea”. Prin acest document, urmaşii deveneaumoştenitori prin lege şi tot personalul sub 50 ani a putut astfelrămâne în mănăstire. Prin voinţa Maicii Domnului, suprafaţa de un hectar depădure deasă de brad - aparţinând statului - din stânga aleii de laintrarea principală, a fost eliberată în chip minunat în urma uneifurtuni din anul 1972, fenomen neaşteptat şi foarte restrâns ca arie. Maica stareţă, care venise să cerceteze pe măicuţele ce lucraula dezafectarea terenului, s-a apropiat iar unul dintre copaci tocmaiatunci s-a desprins de rădăcina la care tăiau maicile şi a căzut pestesfinţia sa. Dar nu s-a întâmplat nimic grav, căci au atins-o numaicrengile coroanei şi nu tulpina. O altă minune s-a produs în timpul maicii Macaria înSâmbăta Mare cu maica Epraxia Nechita care ceruse blagosloveniesă meargă la Mănăstirea Slătioara pentru slujba de Înviere.Neprimind încuviinţare, a adormit puţin şi a văzut un grup de sfinţiîngeri ce veneau către mănăstirea noastră. Când maica Epraxia i-a întrebat pe aceştia unde merg, aurăspuns: ,,La Înviere, în Mănăstirea maicii Macaria”. Când s-atrezit şi a mers în biserică, maica Epraxia a văzut-o pe maicaMacaria ieşind cu lumânarea ca la Sfânta Înviere. Şi astfel s-amângâiat că, deşi nu era în mănăstire preot, deşi ea nu s-a pututduce la Slătioara, şi în Brădiţel se săvârşea Sfânta Liturghie, în chipnevăzut, de către sfinţii îngeri. *** În vara anului 1976 s-au făcut pregătirile pentru sfinţireaBisericii dar, la intervenţia autorităţilor, arhiereii şi preoţii nu aumai putut săvârşi Sfânta Liturghie. 49
  • 50. Grupul de poliţişti a Mănăstirea Brădiţel în 1978 închis porţile şi a s u p r a v e g h e a t împrejurimile de vineri noaptea până duminică la prânz, aşa încât credincioşii care voiau să participe la slujbă au fost nevoiţi să plece. Biserica s-a sfinţit în 1978, în secret. După cutremurul din 4 martie 1977 (care a avut urmăricostisitoare atât pentru biserică cât şi pentru chilii) maicile auasigurat parţial drumul pentru transportul materialelor deconstrucţie. Mulţumind lui Dumnezeu că nu s-a dărâmat nimic dintemelie şi că certarea cea părintească a fost cu milă asupra lor,maicile îşi continuă datoria de a se ruga, de a munci şi de a luptapentru păstrarea credinţei strămoşeşti. În 1979 a fost un control foarte riguros în mănăstire. S-aucăutat materiale achiziţionate ilegal, armament, aur şi personal fărăvize de domiciliu stabil. Nu s-a găsit nimic din toate acestea. Aufost confiscate tabla, şamota şi lumânările. Singurulobiect din aur Sfântul Ierarh Glicherie şi alţi oaspeţi de seamă, în chilia Maicii Stareţe Macaria,era o cruciuliţă la sfinţirea din 1978în icoana MaiciiDomnului pecare ceipotrivnici nu audepistat-o( M ă i c u ţ aDomnului oacoperise pentrua nu fi văzută). 50
  • 51. Veşmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a acoperit şipe toate măicuţele fără viză definitivă iar acestea au trecut cu bineobstacolul. Autorităţile urmăreau, ca şi altădată, dacă în mănăstire vinepreot să slujească Sfânta Liturghie. Ca o măsură de precauţie,pentru a nu putea intra cineva necunoscut în Sfântul Altar, maicileîncuiau Sfintele Uşi pe dinăuntru. Un reprezentant al securităţii dinPiatra Neamţ, la îndemnul colegului său, găsind Sfintele Uşiîncuiate, a îndrăznit a sări peste ele în Sfântul Altar şi a se aşeza peSfânta Masă. La câteva zile, cel ce a sărit a avut un accident şi şi-arupt picioarele, iar cel ce l-a îndemnat s-a prăbuşit cu maşina,împreună cu familia, în lacul de acumulare Bicaz. Era întreţinută o atmosferă de tensiune în mănăstire şi prinameninţările de dărâmare a chiliilor şi de risipire a personaluluimonahal. Li se spunea măicuţelor că, dacă nu vor părăsi debunăvoie locul, vor fi duse forţat în Bărăgan. Silite de împrejurări,maicile şi-au pregătit câte un mic bagaj cu strictul necesar,aşteptând hotărârea. Dar, după două săptămâni de încordare, auînţeles că este voia Maicii Domnului să rămână pe loc şi săîntărească mănăstirea. Prin post şi rugăciune, au cerut MaiciiDomnului să facă o minune şi să potolească duhurile răzvrătite. Printre alte realizări ale anului 1982 menţionăm şi construcţiaporţii de la intrarea principală. Cu boltă şi turnuleţe, ea exprimăarta, măiestria şi darul deosebit ale ierodiaconului GalactionGherasim. În primăvara anului 1984, la 19 aprilie, pleacă dintre noi lacele veşnice preacuvioasa maică stareţă Macaria în vârstă de 84 deani, lăsându-ne îndurerate şi îngrijorate. În ultimele clipe, a chematpe toate maicile, le-a blagoslovit, şi-a luat rămas bun, le-a datultimele sfaturi şi le-a vorbit despre reîntâlnirea lor în CetateaCerească. Era un moment sfânt, plin de jale, tăcere şi taină. Faţa îiera copleşită de o adâncă pace, presimţind vizita îngerilor, în timpce buzele sale slăveau pe Domnul vieţii şi al morţii. Înconjurată delacrimile ucenicelor sale, de mireasma florilor de aprilie, de cânte- 51
  • 52. cele vesele ale păsărilor şi de tămâia rugăciunilor, sufletulpreacuvioasei s-a înălţat către cereştile lăcaşuri în lumeanestricăciunii. Multe inimi au fost copleşite de durere, la moarteaacestui finic binecuvântat plin de roade. În vara aceluiaşi an, se alege de către întregul sobor, înprezenţa Î.P.S. Mitropolitul Silvestru şi a preacuviosului părintearhimandrit Nifon Marinache, o nouă maică stareţă, schimonahiaTeofana Nistor în vârstă de 56 de ani. Vlăstar sfânt din rădăcinăsfântă - ucenică a maicii Macaria – era un model de hărnicie şislujire. Cu multă băgare de seamă faţă de înaltele sale răspunderi,urmărea să înveţe ucenicele prin exemple vii, căci munca smereşte,domoleşte şi sfinţeşte trupul şi sufletul. Când e însoţită derugăciune, se face imn de laudă Celui ce pe toate le lucrează. Maica Stareţă Teofana Nistor Maica Stareţă Teofana Nistor s- a născut la 22 octombrie 1928 în comuna Drăguşeni judeţul Suceava, din părinţii Toader şi Mărioara, primind la botez numele Maria. Vlăstar al unei familii de creştini pravoslavnici, la vârsta de 21 de ani tânăra Maria îmbrăţişează viaţa călugărească, intrând în obştea Mănăstirii Brădiţel sub ascultarea maicii stareţe Macaria Samoilă (în anul 1949). Dragostea fierbinte pentru mirele Hristos a ajutat-o să parcurgă cu râvnă toate etapele rânduieliimonahale. Ca o albină lucrătoare, după ce a cules nectarulduhovnicesc din florile sub ale căror petale a crescut, producemierea pentru fiicele duhovniceşti a căror mamă devine după ceMaica Stareţă Macaria pleacă la cele veşnice, în anul 1984. 52
  • 53. Darul lui Dumnezeu şi experienţa pe care o dobândise înmănăstire în timpurile de prigoană, au ajutat-o să parcurgă cudemnitate şi ultima parte a vieţii (1984-1990) care a coincis cuapogeul dictaturii comuniste. Alături de dorinţa fierbinte de a construi biserica nouă, aluptat mult şi pentru păstrarea cu stricteţe a rânduielilor statornicitede maica stareţă Macaria Samoilă. Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Silvestru, duhovnicul obştiinoastre în acea perioadă, a accentuat grija deosebită pentrurespectarea pravilei din biserică şi pentru citirea psaltirii de obşte laorele exacte. Psalmii Sfântului Prooroc David sunt ca un zidîmpotriva vrăjmaşului, un singur minut de întrerupere putândproduce fisuri în zid şi determina intrarea săgeţilor potrivnicului. În cuvintele de învăţătură, preacuvioasa maica stareţăTeofana aducea deseori de faţă rânduielile Cuviosului Pahomie. Deasemenea, cu multă căldură duhovnicească şi blândeţe, referitor laobligaţia fiecărui călugăr de a fi prezent, eram îndemnate de a urmala biserică, la pravila de obşte, cu toată râvna. Nu se putea nicicuma înlocui rugăciunile de obşte cu cele de la chilie şi nici sunetulclopotului nu trebuia să ne afle înafara sfintei biserici. Erampovăţuite să ascultăm cuvântul rugăciunii cu luare aminte, să rostimneîncetat rugăciunea minţii din inimă, să păstrăm buna-cuviinţă şiliniştea în biserică şi în Sfântul Altar iar ascultarea de paracliser să ofacem cu multă frică de Dumnezeu şi cu atenţie. Ne cerea să nu uităm niciodată să stăm înaintea ÎmpăratuluiCeresc cu toată umilinţa şi evlavia, precum heruvimii şi serafimii.Se bucura cu duhul când toate maicile veneau la strană (chiar dacănu puteau citi sau cânta). Nu mică îi era întristarea când cinevaîndrăznea să vină la biserică fără camilafcă. De multe ori, ne spuneacum Maica Stareţă Macaria acorda o atenţie deosebită dicţiei şitonului cântărilor la strană. Nu se părăsea nici buna-cuviinţă, căci nimeni nu îndrăzneaca, după terminarea rugăciunii, să iasă din biserică înainte de maicastareţă ci se aştepta în şir de o parte şi de alta. 53
  • 54. Nu se accepta nici cea mai mică abatere de la păzireablagosloveniei şi se aplica un canon cuvenit pentru încălcareaacestei reguli. Maica Stareţă Teofana era o aprigă lucrătoare înmunca de formare a noilor începătoare. Urmărea pas cu pas casmerenia şi tăierea voii să intre în sufletele tinerelor ucenice. Ca ceacare ajunsese la vârsta bătrâneţii, ne spunea că acela care a fostînvăţat în trăire duhovnicească a putut duce făgăduinţa călugăreascăpână la sfârşit, chiar în suferinţă şi în ispite. Era plină de răbdare, înboală şi în necazuri. Ne spunea că maicile mai în vârstă erauistovite de dureri şi osteneli dar nu părăseau ascultările cinădăjduiau în darul lui Dumnezeu şi le duceau pe toate la bunsfârşit. Mult suferea maica stareţă Teofana dacă se întâmpla vreodatăca cineva să se împotrivească în cuvânt sau în faptă. Frumoasă eraimaginea generală a comunităţii în care vedeai doar fiinţe smerite cenu ştiau a zice altceva decât minunatele cuvinte „Blagosloviţi şiiertaţi!” Simplitatea şi dreapta socoteală despre care citim în VieţileSfinţilor era o altă virtute pe care o regăseam la maica stareţăTeofana. Simplitatea în gândire nu dădea voie vicleşugului şifăţărniciei să intre în suflet iar simplitatea ţinutei şi a hranei a ajutatdintotdeauna şi ajută la împlinirea datoriei monahale. *** După săvârşirea slujbei de înscăunare, comitetul rămânândacelaşi, noua maică stareţă este ajutată şi ascultată în continuarefără să se simtă vreo lipsă a celei ce a răposat. Tristului eveniment de la 19 aprilie 1984 i-a urmat cel aldespărţirii de cel mai înflăcărat ierarh al Bisericii Ortodoxe deRăsărit din România – Î.P.S. Mitropolitul Glicherie. CanonizareaSfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul se înscrie ca o pagină deaur în istoria bisericii noastre. Ea este pecetea vie prin careDumnezeu întăreşte adevărul mântuitor în sufletele generaţiilorprezente şi viitoare. Succesor la scaunul mitropolitan, Î.P.S.Mitropolitul Silvestru Onofrei a devenit şi duhovnicul obşteinoastre începând cu anul 1986. 54
  • 55. Nădăjduind înbinecuvântarea şi ajutorul MaiciiDomnului, Acoperitoarea vie aacestui sfânt lăcaş, maica stareţăTeofana şi comitetul (împreunăcu maica iconoamă schimonahiaAntonia Drângu) au ţinut piept Maica iconoamă schimonahianevoilor şi ispitelor ce au urmat. Antonia DrânguÎn primăvara anului 1986, s-aadus cărămida pentru reparaţia bisericii, întocmindu-se celenecesare pentru începerea unei importante lucrări. Maica stareţă,încurajată de întregul sobor, aduce la cunoştinţa organelor comunaleşi judeţene, necesitatea consolidării bisericii (care era în pericol dedărâmare), insistând de mai multe ori în 1987 pentru obţinereaautorizaţiei de reparaţie-construcţie. În zadar s-a apelat la autorităţicăci aprobările pentru instituţiile de cult erau foarte greu de obţinutîn perioada când dictatura comunistă ajunsese la apogeu. Ştiut era şifaptul că această credinţă a purces fără aprobarea MinisteruluiCultelor, fiind doar ...tolerată. Amintim numai situaţia în care maica stareţă Teofana a mersîmpreună cu alte măicuţe în audienţă la vicepreşedintele ConsiliuluiJudeţean Neamţ, prezentând cererea pentru construirea bisericii.Fiind privite dispreţuitor, li s-a adresat doar o singură întrebare:Vreţi să faceţi biserică... dar aveţi dreptul de a trăi? după care s-aîncheiat audienţa. S-ar putea găsi oare cuvintele potrivite care săexprime durerea sufletească simţită atunci de măicuţe? Din nou, maicile erau în mari griji. Trebuiau acte pentru ceide pe pământ, dar nădejdea era tot la Dumnezeu şi la Maica SaPreasfântă care ştiau necazul şi dorinţa noastră. Ei ştiau că s-arputea construi biserica şi fără acte, cum atâtea lucruri bune s-aufăcut de la începutul lumii, dar aşteptau mai cu deadinsulrugăciunile noastre. Am rămas aşadar pentru o vreme ca văduva dinSfânta Evanghelie, aşteptând milă de la împăratul. Dar ni s-aîmplinit în cele din urmă şi cererea... 55
  • 56. Î.P.S. Silvestru Onofrei - Arhiepiscopul şi MitropolitulBOR - SV - duhovnicul Mănăstirii Brădiţel (1985 - 1992) 56
  • 57. Î.P.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Silvestru Onofrei Î.P.S. Arhiepiscopul și Mitropolitul Silvestru (în lume,Onofrei Onofrei) s-a născut în anul 1924 în satul Rădăşeni, judeţulSuceava. Părinţii lui, Vasile şi Maria, erau oameni cu credinţăadâncă şi cu frică de Dumnezeu, ortodoxia fiind pentru ei un modde viaţă. Ei se distingeau prin însuşiri ca iubirea de oameni,bunătatea și milostenia. Erau mereu gata să-i ajute pe cei săraci, să-igăzduiască pe călători în casa lor şi să-l încălzească sufletește peaproapele lor. Anul naşterii lui Onofrei coincide cu anul în care BisericaOrtodoxă Română este greu încercată prin acceptarea inovaţiilorapusene de a schimba calendarul, inovaţii ce au dus la maritulburări în rândul credincioşilor ce voiau să rămână fidelipredaniilor Sfinţilor Părinţi şi Sfintei Tradiţii. Poziţia duhovnicească a familiei Onofrei în aceste vremurieste evidentă. Pentru ei, Ortodoxia era adevărul şi viaţa, cu toatedogmele, cu tradiţia bisericească, cu canoanele şi tipicul ecleziastic.În sufletul acestor oameni credinţa şi viaţa creştin-ortodoxă erau deneclintit. Casa familiei Onofrei a devenit în acei ani de prigoanăbiserică, acolo oficiindu-se în ascuns cununii, botezuri, parastase şialte servicii liturgice, căci toate lăcaşurile de cult se aflau înstăpânirea Bisericii oficiale. După ce în anul 1931 părintele Glicherie Tănase se întoarcede la Ierusalim şi Sfântul Munte având binecuvântare să zideascăbiserici, în curtea familiei Onofrei se pune piatra fundamentalăpentru construirea unui lăcaş de cult pe stil vechi cu hramulSfinţilor Apostoli. Fiu duhovnicesc al viitorului Mitropolit Glicherie, tânărulOnofrei este dăruit de Dumnezeu cu însuşiri deosebite precuminteligenţa, hărnicia şi sârguinţa, răbdarea şi stăruinţa cu care-şiîmplinea aspiraţiile, extraordinara memorie și alte harismeduhovniceşti care aveau să se dezvăluie în toată deplinătatea lor înanii tinereţii. 57
  • 58. Datorită devotamentului şi respectului pe care oamenii îlaveau față de el, dar şi grație statorniciei şi adâncii lui credinţeobservate de părintele Glicherie, duhovnicul său, tânărului Onofrei-a fost încredinţată greaua misiune de secretar al Administraţieicredincioşilor din judeţul Neamţ în perioada 1946-1949. În vremurile acelea dure, părea că renasc și datorită asociaţieitrăirea şi duhul primilor creştini. Prin activitatea filantropică dar şiprin sprijinul duhovnicesc pe care membrii asociaţiei îl acordaututuror creştinilor, mulţi oameni deznădăjduiţi şi dezamăgiţi deloviturile vieţii și-au regăsit credinţa în Dumnezeu şi nădejdea înviitor. Rugăciunea comună, participarea la sfintele taine, întâlnirilede după Sfânta Liturghie sprijineau şi întăreau şi mai mult aceastălegătură frăţească. În felul acesta, Onofrei a apucat-o pe drumul spinos şi greu,oferindu-se din tot sufletul slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui, iartimpul liber îl dedica rugăciunii şi studierii Evangheliei şi scrierilorSfinţilor Părinţi. Era un stadiu de pregătire pentru viitoarea saslujire din vremurile învolburate. Această ascultare a fost în mod sigur pentru viitorul stareţ şimitropolit o mare şcoală. S-a apropiat foarte mult de durereaomenească şi a învăţat să compătimească, să povăţuiască, sămângâie, să se roage profund. Această experienţă a lui se va dovedifoarte preţioasă în anii ce vor urma. Comunica des cu duhovniculsău, părintele Glicherie, iar între ei se dezvoltase o legăturăduhovnicească puternică, ce-i dădea forță în continuarea luptei sale. Setea pentru viaţa monahală îl stăpânea demult pe Onofreiastfel că, în anul 1950 la vârsta de 26 ani, cu blagoslovenia P.S.Glicherie, intră ca frate în Mănăstirea Slătioara, urmându-l mai apoişi tatăl său, Vasile (cunoscut sub numele de schimonahul Varlaam).P.S. Glicherie vedea cu mare bucurie sporirea duhovnicească afratelui Onofrei şi împărţea cu el experienţele duhovniceşti,pregătindu-l pentru monahism. La mănăstire, ca şi în lume, fratele Onofrei s-a străduit săîmbine cu răbdare problemele practice cu cele duhovniceşti. 58
  • 59. Împlinea ascultarea cu sârguinţă şi frică de Dumnezeu. Dar, imediat după intrarea în mănăstire este arestat deregimul comunist şi condamnat la patru ani de închisoare, fără a fijudecat. A făcut doi ani închisoare de exterminare la Canal, unde ceimai slabi au murit. Fratele Onofrei a fost păzit de harul luiDumnezeu, dar ne putem închipui prin ce întristare, suferinţă şidurere a trecut, răbdând cu bărbăţie mucenicia pentru Hristos. Întoată viaţa sfinţiei sale, nu a putut vorbi fără lacrimi despresuferinţele din închisorile comuniste. Cu toate acestea, râvna pentru Dumnezeu nu l-a părăsit. S-aîntors în mănăstire dedicându-se cu tot sufletul ascultării şirugăciunii și a fost tuns în monahism cu numele de Silvestru. Înorele libere, studia cuvântul lui Dumnezeu. Nopţile şi le dedicarugăciunii. În liniştea chiliei sale, pătruns de iubirea de Dumnezeu,se ruga ceasuri întregi. În chilia sa se vedea lumină până în zori.Dormea foarte puţin, pe un pat din scândură acoperit cu o păturăroasă. Această nevoinţă a păstrat-o până la sfârşitul vieţii sfinţieisale, cu toate că avea să urce la treapta de Arhiereu şi Mitropolit alBisericii. Pentru Mănăstirea Slătioara, ca şi pentru celelalte mănăstiri, afost o perioadă deosebit de grea din cauza faptului că mereucomuniştii făceau arestări din rândul preoţilor cărora le era continuutulburată liniştea. Cu toate acestea, viaţa monahală din Slătioara nunumai că nu s-a stins, ci mai mult s-a înflăcărat. Astfel, în anul 1955 Părintele Silvestru este hirotonit preot decătre Î.P.S. Galaction Cordun. De atunci, ieromonahul Silvestru a început o activitatepastorală intensă, fiind trimis deseori să slujească Sfânta Liturghieîn parohiile din Moldova, deoarece preoţii de mir erau puţini saufuseseră arestaţi. Cu toată responsabilitatea pe care o avea faţă deslujirea în mănăstire dar şi ca preot misionar, e de admirat cumreuşea acest atlet al duhului să îmbine întru toate acestea rugăciuneaneîntreruptă a lui Iisus. Rămâne o taină pe care doar BunulDumnezeu o ştie. 59
  • 60. În lupta aceasta îl avea ca susţinător înflăcărat pe P.S.Glicherie, alături de care a ucenicit până la trecerea acestuia la celeveşnice. Avea obiceiul de a se întâlni des cu arhiereul cel smerit,blând şi binevoitor şi discutau pe diferite teme. Părintele Silvestru,plin de duhul uceniciei, cerea povaţă de la Sfântul Ierarh Glicherieîn diferite probleme, iar smeritul mitropolit, apreciind experienţa şitrăirea virtuoasă a părintelui Silvestru, îi cerea acestuia sfat înlegătură cu multe chestiuni, îndeosebi practice. Pe zi ce trecea,iubirea înflăcărată a lui Dumnezeu îi unea pe aceşti doi slujbaşi aiLui. Părintele Silvestru simţea intens marele dar al lui Dumnezeu,harul preoţiei, iar când liturghisea strălucea aşa cum strălucescfeţele sfinţilor. Stătea în Sfântul Altar cu mare bucurie, cu fiori însuflet, cu multă evlavie şi săvârşea jertfa nesângeroasă “pentruviaţa şi mântuirea lumii”. Când liturghisea, lumea se îngrămădea înbiserică, toţi voiau să-l vadă slujind şi să-i asculte predica ce sedistingea prin profunzimea şi totodată prin simplitatea ei. Dinaceastă pricină, mulţi oameni îl iubeau adânc iar cercul fiilor săiduhovniceşti se mărea din ce în ce mai mult. După mulţi ani de serviciu preoţesc, în anul 1968 părinteleSilvestru (la vârsta de 44 ani) este hirotonit arhiereu. Este imposibilde a descrie în cuvinte munca lui de atunci. Cu darul lui Dumnezeu,a primit această harismă ca să-i întărească pe credincioşi pentru arezista încercării prigoanelor. Iubirea lui fără hotar îmbrăţişa cu un interes deosebit pe acelepersoane chinuite de păcat şi vină, astfel încât cu iubirea sfântă a luiDumnezeu îşi hrănea sufletul şi cu aceeaşi iubire slujea peaproapele său. Ştiind că natura iubirii este dăruirea, jertfa, crucea,sfinţia sa participa afectiv la suferinţele oamenilor. În privireasfinţiei sale, stăpânea voioşia liniştită, buna dispoziţie, zâmbetul şibunătatea, lucru ce atrăgea sufletele oamenilor. Ştia mereu să-iasculte cu răbdare şi să-i liniştească pe cei care se apropiau de el“osteniţi şi împovăraţi”. Inima lui sensibilă îl durea numai la gândulcă cineva ar putea să-şi piardă sufletul şi să se chinuie veşnic. 60
  • 61. În anul 1985, când Î.P.S. Glicherie trece la cele veşnice, printestamentul lăsat de Sfinţia sa, Arhiereul Silvestru îi rămânesuccesor. Câte experienţe profunde şi dumnezeieşti i-au fost dăruitede acest vultur al ortodoxiei, care rămăsese ca o stâncă neclintită înfaţa furtunilor ce se dezlănţuiseră asupra Bisericii! Aşadar, Arhiepiscopul și Mitropolitul Silvestru Onofrei,conducător experimentat şi ghid capabil la cârma bisericiimărturisitoare, a uitat odihna şi, cu toată slujirea istovitoare asfinţiei sale, şi-a continuat fără întrerupere nevoinţa. Numai harullui Dumnezeu l-a întărit. Ca şi când n-ar fi simţit obosealatrupească, spunea mereu: “Ostaşul trebuie să moară pe front!” În această perioadă a fost şi duhovnic al Mănăstirii Brădiţel.Cu toate problemele şi răspunderile pe care le avea, de nenumărateori venea să întărească pe maici în lupta grea, stând alături de ele îndificilele momente în care comuniştii au venit cu furie să risipeascămănăstirea. Prezenţa Î.P.S. Silvestru era aici o mare binecuvântarede la Dumnezeu. Sfinţia sa a fost sprijinul obştii. Fie cu cuvântulplin de iubire, fie cu hărnicia şi râvna, fie cu rugăciunea înflăcărată,a oferit tot ceea ce a putut în drumul spinos pe care a pășit obştea demaici. Precum în anii ce trecuseră, la fel şi acum, Î.P.S. Silvestruavea tovarăşi de drum minunaţi în călătoria pământească spre patriacerească, dar şi sfetnici buni în problemele ce frământau Biserica.În lupta aceasta i-a avut ca susţinători înflăcăraţi şi împreunămergători pe episcopii Demosten, Vlasie şi Ghenadie. Mereu înîntâlnirile lor îşi îmbunătăţeau legăturile şi se întăreau unul pe altul,împlinind porunca Sfântului Apostol Pavel “Cuvântul lui Hristos sălocuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voicu toată înţelepciunea.”(Coloseni 3, 16). Astfel, pe toată perioada prigoanelor n-au încetat să existediguri împotriva ateismului, izvorâtoare de raze duhovniceşti. Cualte cuvinte, Dumnezeu nu a lăsat orfan poporul român. Odată cu prăbuşirea regimului ateist, Biserica OrtodoxăRomână de Stil Vechi a fost lăsată liberă pentru a se realcătui. 61
  • 62. Î.P.S. Silvestru Onofrei împreună cu ceilalţi arhierei, dupăevenimentele din 1989 au făcut demersuri pentru ca Biserica deRăsărit să dobândească personalitate juridică. Sub îndrumarea întâistătătorului său, Biserica îşi vindecăîncet, încet rănile, iar neobositul păstor umblă de la un capăt la altulal ţării, îngrijindu-se de construirea a noi biserici. Harul luiDumnezeu revărsându-se din belşug, Î.P.S. Silvestru reuşeşte numaiîn doi ani să sfinţească piatra fundamentală la peste 50 de biserici şisă contribuie la reconstruirea celorlalte 36 existente şi a celor 9mănăstiri. De asemenea, se fac hirotonii de noi diaconi, preoţi şiarhierei. Învrednicindu-l Dumnezeu să vadă Biserica mărturisitoareliberă şi înflorită, cu peste două milioane de credincioşi, păstorul celbun “care-şi punea sufletul pentru oile sale”, s-a străduit să întoarcăprivirile creștinilor spre patria adevărată, Ierusalimul cel ceresc,adică spre Biserica biruitoare. Într-acolo își avea şi preasfinţia sa privirile lăuntriceîndreptate, fiindcă nimic din ceea ce era pământesc nu-i umbreaorizontul spre măreaţa veşnicie. Dumnezeu aşa binevoind, îlcheamă la cele veşnice după o criză de inimă. Se stinge din viaţă înziua de 5/18 martie 1992, sufletul său ridicând parcă sarcina grea alumii și întărindu-i pe toţi în mucenicia vieţii celei pământeşti. În armonia clopotelor, care în viaţă i-au binevestit bucuriaÎnvierii, îndrumătorul cel vrednic, tatăl duhovnicesc, mărturisitorulcontemporan şi mucenicul adevăratei Ortodoxii, a fost purtat peumerii preoţilor în fruntea unui cortegiu nesfârşit. O mare de oameni, ce se mişca încet, tânguitor, îl urmaplângând, pe ultimul drum, pe cel ce cu o nemărginită dragoste şicăldură mângâiase necontenit sufletele tuturor. Î.P.S. Silvestru Onofrei a fost încă un dar nepreţuit dat deDumnezeu Bisericii Sale. În deşertul adânc al prigoanelor, a fostroua binecuvântată ce a udat şi a răcorit inimile și cugetele însetateprecum “roua Ermonului ce se coboară pe Munţii Sionului” (Ps.132, 3). 62
  • 63. Î.P.S. Silvestru Onofrei alături de fraţii săi - 1968 63
  • 64. Î.P.S. Silvestru Onofrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul BOR-SV în perioada 1986-1992, alături de Î.P.S. Vlasie Mogârzan - actualul Arhiepiscop şi Mitropolit, în timpul oficierii unor slujbe 64
  • 65. Perioada 1988 - 2008 Dumnezeu a slobozit în primăvara anului 1988 ploi dese careau dus la căderea de năprasnă a unui perete de la Sfântul Altar(partea veşmântăriei). Cu toată dragostea şi bărbăţia, cu nădejdea în AcoperământulMaicii Domnului, cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolitul Silvestru,maicile au început lucrările unei noi biserici în jurul celei vechi,fără ca aceea să fie dărâmată. Proiectanţii lucrării au fost Î.P.S.Mitropolitul Silvestru Onofrei şi ierodiaconul Galaction Gherasim.La 26 mai 1988 s-a turnat temelia actualei biserici, lucrându-sepatru zile. La 28 mai s-a pus piatrafundamentală de cătreÎ.P.S. MitropolitulSilvestru Onofrei. La10 iunie a începutzidirea care a durattrei zile. O altăminune a MaiciiDomnului a fost şizidirea stranei din 1988 - peretele căzut în urma ploilorstânga de către Î.P.S.Mitropolitul Silvestrucu două maici, într-o singură zi. Nu se poate spune cât spor şi vremebună şi dragoste în lucru a dat bunul Dumnezeu, încât în şapte zile,cu întreruperile necesare, s-a ajuns până la ultima centură. Dar zavistuitorul binelui a şoptit în urechile celor ce se pleacăla rău, în chip că fac ale legii, să vină să demoleze tot, pe motiv cănu avem acte de reparaţie-construcţie. Pe 18 iunie (s.v.) 1988 – vineri la orele 14 – pe poartamănăstirii au intrat câţiva bărbaţi de la conducerea comunei şi ajudeţului, în urma cărora veneau alţii îmbrăcaţi în salopetă, capentru lucru. 65
  • 66. Au spus că au venit pentru demolare. Atunci maicile, ieşindîn grup, au ridicat mâinile şi, cu lacrimi în ochi, au cerut să lase săse termine această biserică de care şi dânşii vor avea bucurie cândvor primi de la Dumnezeu ceea ce nici unul din oameni nu le poateda. Ameninţările au continuat dar maicile, înconjurând zidulbisericii, nu au încetat rugăciunea către Bunul Dumnezeu. Era oatmosferă de maximă încordare: clopotele sunau a jale, toatevietăţile îşi exprimau neliniştea. Maicile strigau că e mai bine săcadă zidurile peste ele decât să vadă distrus ceea ce, cu atâtaosteneală şi cheltuială, construiseră. Impresionaţi de această reacţie neaşteptată a comunităţii, muncitorii care aşteptau comanda îndepărtării mai întâi a schelelor, au refuzat să înceapă acţiunea, preferând a li se tăia mâinile sau a li se desface contractul de muncă, decât a mânia în aşa chip pe 1988 - noua Biserică zidită până la Dumnezeu. Aceasta a ultima centură fost una din cele mai mari minuni ale MaiciiDomnului care a înmuiat inimile autorităţilor şi acestea nu s-au maigândit la demolare. Toate acestea se petreceau pentru încercareacredinţei şi a răbdării noastre şi nu a slobozit Dumnezeu un alt răumai mare decât sistarea lucrării până la noi ordine. Procesul-verbal încheiat prevedea amenzile stabilite conformlegii şi deschiderea unui proces de judecată care s-a desfăşurat în 3şedinţe, ultima fiind pe 5 octombrie 1988. Slujbele se făceau în biserica veche din interior. Cu dorinţafierbinte de a termina biserica nouă, maicile se încurajau reciprocavând nădejdea sinceră că Dumnezeu le va ajuta până în sfârşit. 66
  • 67. Timp de două luni nu s-a mai adăugat nimic la noua lucrare.În schimb, s-au pregătit arcadele pentru acoperiş. Când a sosit ziuacea blagoslovită de Dumnezeu ca să se înceapă expunerea pentruacoperiş, nu s-a mai ţinut cont de nici o ameninţare a răului, fiindcăprocesul se amânase, iar timpul nu mai putea aştepta. Atunci, lavoia Milostivului Dumnezeu şi cu credinţa în minunile MaiciiDomnului, maicile (împreună cu câţiva creştini conduşi depriceperea ierodiaconului Galaction Gherasim) au aşezat primelearcade. Era în 29 august 1988 când zidurile cele vechi ale bisericii,împreună cu acoperişul, au fost scoase afară. Minunat lucru era săvezi maicile ca albinele sârguindu-se a elibera interiorul noiibiserici. Apoi s-au întărit arcadele prin bolta din interior, s-au aşezatconsolele de jur împrejur şi s-au făcut cofrajele pentru cei 4 stâlpide bază ai turnului. Stâlpii s-au turnat în 24 ore neîntrerupt, mortarul ridicându-semanual la scripete. Precum furnicile nu-şi încurcă drumul adunândproviziile, aşa toate măicuţele se străduiau să ajute pentru a maiînainta cu un pas în lucrare. Când s-a eliberat interiorul şi au rămaszidurile cele noi iar pe deasupra erau aşezate toate arcadele, ne-avizitat un grup de turişti din Grecia împreună cu Î.P.S. Chiprian şiP.S. Ambrozie. 1988 - vizita Î.P.S. Chiprian şi a P.S. Ambrozie 67
  • 68. Î.P.S. Mitropolitul Chiprian ne-a adresat un cuvânt deîncurajare şi ne-a întărit nădejdea că vom avea bucuria de a vedea obiserică măreaţă şi frumoasă închinată Maicii Domnului. Lucrărileau continuat cu mai multă uşurinţă, poate şi pentru rugăciunile celorde o credinţă cu noi. A urmat apoi săparea temeliei pentruproscomidie, veşmântărie şi pridvor. La toată această muncă brută,maicile au fost ajutate de câţiva creştini buni, pe care nu-i maipomenim aici, ca să rămână pomeniţi în veci de Bunul Dumnezeu.S-a zidit şi s-a turnat centura pentru proscomidie, veşmântărie şipridvor. Încă o greutate pentru maicile care erau deja epuizate a fostturnarea bazei de la turnul mare al Bisericii, căci s-a învârtit betontimp de 16 ore fără întrerupere iar tragerea la scripeţi era la 9 metriînălţime. Mai rămăseseră 11 zile lucrătoare până la 1 octombrie 1988(s.v.), când era sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului şihramul mănăstirii, iar maicile erau îngrijorate şi se sfătuiau cum arputea acoperi mai repede biserica pentru a fi posibilă oficiereaslujbei. Dar vrăjmaşul cel nevăzut, văzând sporul la lucrurile celebune, a dat în gând celor de la securitate ,,să ne mai viziteze”. Era însărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, dimineaţa în timpulrugăciunii, când 4 tovarăşi umblau de jur împrejurul bisericii, exactdupă ce se încheiase lucrarea de zidire a proscomidiei, aveşmântăriei şi a pridvorului. În urma discuţiilor cu maicile dinconducere, au hotărât ca pe 5 octombrie 1988 să se prezinte din noula procesul care nu se încheiase. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, s-a oficiatprima Sfântă Liturghie la 1 octombrie 1988 (s.v.) în biserica nouă,de către Î.P.S. Mitropolitul Silvestru şi un numeros sobor de preoţişi diaconi. Urma procesul dar emoţiile pentru acesta s-au sfârşitcând maica stareţă Teofana a adus vestea că acţiunea s-a încheiat înfavoarea Bisericii noastre. Cu sufletele mai împăcate şi mulţumind lui Dumnezeu,maicile continuă lucrările ajutând la acoperirea Bisericii cu tablă pemonahii Galaction şi Nicodim care, cu multă râvnă şi sârguinţă, au 68
  • 69. depus eforturi deosebite şi au îndurat frigul până au finalizatacoperişul. Concomitent, în interior, se pregătea bolta cu şipcă şi rapiţăpentru a se tencui în primăvara anului 1989. Deşi era iarnă şi frig,se lucra intens, pentru a se putea sluji în Biserică la prazniculNaşterii Domnului. După credinţă a fost şi fapta căci am petrecutsărbătorile de iarnă cu slujbe frumoase, oficiate de mai mulţi preoţide la Mănăstirea Slătioara. După Botezul Domnului iarna a devenit mai blândă - prilejpentru a începe pe 15 martie 1989 lucrarea de cimentare în interior,de către o echipă de meşteri buni din comuna Zăneşti judeţulNeamţ. Aceştia au finisat interiorul la Bunavestire, pe 25 martie(s.v.) 1989. Sfânta Candelă s-a îngropat pe 31 martie (s.v.) 1989, iarSfânta Masă s-a turnat pe 30 aprilie. Minunatele sărbători alePaştelui le-am petrecut în Biserică. Alături de bucuria SfinteiÎnvieri, am primit o înştiinţare care ne obliga să arăm drumul de laşoseaua principală (Canton Reclaru) până la colţul plantaţiei, pemotiv că tronsonul acesta de drum face parte din terenul arabil alCAP-ului Bodeşti. Nu mică a fost supărarea deoarece în prealabil secheltuise o sumă însemnată de bani pentru a-l îndrepta şi întări cubalast. Noi am mulţumit şi mulţumim lui Dumnezeu pentru toateaceste încercări folositoare sufletului. Ulterior, am cunoscut că ordinul cu drumul nu era dinnecesitatea completării terenului arabil ci un mijloc de a opricontinuarea lucrării la biserică. Nu l-am arat, pentru că ordinul nu afost legal. Drumul a fost făcut din 1981 iar maicile au încercat doarsă-l întărească, făcând accesibilă circulaţia. În vara anului 1989, s-a lucrat la turnul mare. Nu era o muncăuşoară pentru maici dar Dumnezeu a întărit firile celeneputincioase, părintele Galaction fiind mereu cel care dinamizaactivitatea. La 9 octombrie 1989 s-a înălţat Sfânta Cruce de către Î.P.S.Mitropolitul Silvestru cu o altă slujbă de sfinţire nespus de emoţio- 69
  • 70. nantă, ca pe vremea SfântuluiConstantin cel Mare – primulîmpărat al creştinilor. La începutul lunii iunie1989, cu blagoslovenia maiciistareţe Teofana, s-a înfiinţatatelierul de sculptură în lemn iarprima dată s-au lucrat cele 2 uşide la veşmântărie (anterioarecelor de azi). Uşile de la intrareaîn Biserică au fost sculptate demeşterii Ioan Marchidan şiAlexandru Vasîlca – uceniciirenumiţilor sculptori Vasile şiIon Resmeriţă din comunaGrumăzeşti – Neamţ, cei care aulucrat catapeteasma. Autorul Uşile de la intrare şipicturii la catapeteasmă este Catapeteasma Bisericiiierodiaconul Lavrentie Săftiandin Mănăstirea Slătioara. Toate lucrările ulterioare s-au desfăşurat apoi pe altfundament politic şi social,generat de evenimentele din 17-22 decembrie 1989 (cădereadictaturii comuniste). Anul 1990a avut cu totul alte întâmplărifaţă de cei 24 de ani dinainte. Recunoaşterea Bisericiinoastre ca persoană juridică deJudec. Suceava, prin decizia nr.1000/19.02.1990, a asiguratconstruirea de noi biserici şifinalizarea celor începute. 70
  • 71. Pe parcursul celor 65 de ani (1924 – 1989) BisericaOrtodoxă de Răsărit din România a mai trecut printr-o scurtăperioadă (1946-1949) de recunoaştere parţială a cultului. CădereaPartidului Comunist Român a fost ca o minune pe care MaicaDomnului a făcut-o cu Biserica noastră căci, cu 2 zile înainte derevoluţie, prim-secretarul judeţului Neamţ a hotărât ca toateconstrucţiile fără autorizaţie să fie demolate. Eram deci în punctulcritic de a nu mai exista ca instituţie de cult. De atunci înainte, cât amai fost voia lui Dumnezeu, s-au continuat lucrările începute. Învara anului 1990 s-a montat catapeteasma şi mai apoi, în perioada1991-1993, s-a realizat în interiorul bisericii pictura în tehnica ulei,stil realist, de către pictorii Vasile Ieremia şi Nicolae Luchian. Ziua de 4 septembrie 1990 (s.v.) a fost zi de jalnicădespărţire, deoarece Dumnezeu a chemat-o la cele veşnice pe ceaiubită, a noastră întâistătătoare, maica stareţă Teofana Nistor învârstă de numai 62 de ani. După o grea suferinţă de câteva luni, ne-a părăsit în lumeaaceasta trecătoare însă de acolo de sus ne veghează, mijlocind curugăciuni fierbinţi către Dumnezeu şi Maica Domnului să ne ajutela terminarea bisericii. Maica stareţă Teofana Nistor a purtat cu vrednicie toiagulpăstoresc, iar cei 6 ani de stăreţie au coincis cu perioada apogeuluicomunist. Ea a trăit zile de maximă încordare în lupta pentruobţinerea avizelor de construire a bisericii, ceea ce i-a agravat foartemult starea de sănătate şi parcă i-a grăbit sfârşitul. Sarcina de a conduce mai departe corabia în portul mântuiriia încredinţat-o Dumnezeu maicii stareţe Varvara Blaga în vârstă de44 de ani, aleasă de obşte prin vot majoritar, pe data de 7 decembrie1990. Slujba de hirotesie a fost oficiată de Î.P.S. MitropolitulSilvestru – duhovnicul mănăstirii noastre în acea perioadă. Obiectivul principal al maicilor era terminarea şi sfinţireabisericii. Această dorinţă fierbinte de a sfinţi Biserica MănăstiriiBrădiţel, la care a zidit prima cărămidă, a avut-o şi Î.P.S.Mitropolitul Silvestru, pe care Dumnezeu l-a chemat la fericirea ce- 71
  • 72. rească prin moartea neaşteptatădin 5 martie (s.v.) 1992. Diadohal scaunului mitropolitan rămâneÎ.P.S. Mitropolitul VlasieMogârzan, totodată şi duhovnical obştii Mănăstirii BrădiţelNeamţ. Cu binecuvântarea ÎnaltPreasfinţiei Sale şi a maiciistareţe Varvara, se continuă cutoată râvna lucrările deconstruire a clopotniţei (înperioada martie 1992 -septembrie 1994) şi a trapezei cuchiliile de la etaj (în perioadamartie 1994 - septembrie 1995). Maica Stareţă Schimonahia Între ultimele lucrări la Varvara Blagabiserică se înscrie picturaexterioară în tehnica frescă executată în perioada mai - iulie 1995. Nu suntem vrednice să mulţumim lui Dumnezeu, MaiciiDomnului şi tuturor sfinţilor pentru noianul de minuni ce s-aurevărsat asupra noastră, căci munca din cei peste 40 de ani aînaintaşilor noştri (care s-au dus la Domnul sau care sunt încă înviaţă) s-a încununatprin marea sărbătoarea sfinţirii Bisericii din31 iulie 1995.Împărţitorul darurilorva răsplăti fiecăruianevoinţele, lipsurile şilacrimile ce s-auvărsat până s-a ajunsla împlinireaminunatului scop. Trapeza Mănăstirii Brădiţel 72
  • 73. Î.P.S. Silvestru Onofrei, alături de Î.P.S. Chiprian de Oropos şi Fili, P.S. Ambrozie, P.S. Vlasie, P.S. Ghenadie, P.S. Demosten şi de soborul Mănăstirii Brădiţel Neamţ -1991- 73
  • 74. Biserica s-a sfinţit sub arhipăstoria Î.P.S. Mitropolitul VlasieMogârzan. Au participat la ceremonia religioasă Preasfinţiţiiarhierei Ambrozie din Grecia, Demosten Ioniţă – Nemţeanul,Ghenadie Gheorghe – Băcăuanul, Pahomie Moraru – Vrânceanul şiPreasfinţiţii episcopi vicari Sofronie Oţel – Suceveanul şi TeodosieScutaru -Braşoveanul, precum şi un mare sobor de preoţi şi diaconi,alături de numeroşi credincioşi. Trebuie să mai evidenţiem şi faptul că procesul de construireşi terminare a bisericii într-o perioadă de numai 7 ani (mai 1988 – august 1995) a fost posibil Biserica actuală datorită grijii şi efortului deosebit al maicilor, sub îndemnul şi îndrumarea preacuviosului părinte arhimandrit Nifon Marinache şi maicii stareţe Macaria, de a procura toate materialele necesare şi parte din mijloacele financiare cu peste 30 ani înainte. Deşi condiţiile au fost foarte stricte, după cum am menţionatînainte, nădejdea că prin slobozirea lui Dumnezeu se va înălţabiserica nouă, nu s-a pierdut niciodată. Mărturie vie avem cuvintelemaicii Macaria Samoilă care, fiind întrebată odată de ce ne maiostenim să adunăm lemn pentru biserică dacă nu avem voie săconstruim, a răspuns: ,,eu nu voi mai trăi dar în locul acesta se varidica o minuntă biserică”. Acest duh neclintit în pronia luiDumnezeu l-a insuflat maica stareţă tuturor măicuţelor şi dorim caDumnezeu să-l sădească şi în sufletul tuturor urmaşilor. Apoi, mai târziu, când auzeam că maica stareţă Teofanaîmpreună cu maicile din comitet înaintează cereri pentru construireabisericii, ne puneam întrebarea: „Cum mai există curajul de a cereaşa ceva când biserica era atât de prigonită?” Dar ceea ce la om nue cu putinţă, la Dumnezeu e minunat lucru şi se săvârşeşte. 74
  • 75. Înalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit 75
  • 76. Î.P.S. Arhiepiscopul și Mitropolitul Vlasie Pe meleaguri sucevene, în voievodala localitate Slatina, trăiaîntre cele două războaie mondiale una dintre cele mai râvnitoarefamilii de creştini ortodocși păstrători fideli ai credinţei strămoşeşti- familia Mogârzan. Fiul care s-a născut în această familie în anul1941 (la 18 octombrie) a primit la botez numele Vasile. El avea sădevină mai târziu întâistătător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechidin România. Micul Vasile, înzestrat de Dumnezeu cu calităţi deosebite(ascultarea faţă de părinţi, dragostea pentru rugăciune, sfiala,tăcerea) se distingea între fraţi cu înclinaţii către viaţa monahală.Condiţiile socio-economice grele din ţară (după cel de-al II-learăzboi mondial), educaţia creştinească deosebită primită de lapărinţi, precum şi exemplul celor trei fraţi mai mari (viitorii clericiPavel, Acachie şi Mardarie)au făcut din tânărul Vasileun copil bătrân în privințaînțelepciunii și a bunei-rânduieli. La frageda vârstă de16 ani, acesta se hotărăştesă urmeze cel mai înalt modde vieţiure - monahismul –şi intră ca frate înMănăstirea Slătioara şi caucenic al Sfântului IerarhGlicherie, în anul 1957, învremea stăreţiei Ierosch.David Bidaşcu. A îndurat detânăr teroarea comunistăcare l-a obligat de multe orisă fugă în pădure pentru anu fi scos din mănăstire. Fratele Vasile... în 1961 76
  • 77. Duhul blândeţii şi al supunerii l-au ajutat să înţeleagă cumultă uşurinţă taina sfintei ascultări - sensul vieţii călugăreşti.Dascălul său, cu ochiul mai înainte văzător, îl rânduieşte la maimulte ascultări, cea de bază rămânând biserica și strana. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu o voce foarte frumoasă, cuajutorul Maicii Domnului, prin râvnă şi muncă susţinută, reuşeşte înscurt timp, să înveţe psaltichia şi toate cântările bisericeşti. În anul1968, este tuns în monahism de către Sf. Ier. Glicherie, pe atunciMitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, primindnumele Vlasie. În acelaşi an, de ziua Sf. Prooroc Avacuum, este hirotonitdiacon, primind harul diaconiei prin ruga şi punerea mâinilor Î.P.S.Silvestru Onofrei. Despre cei 13 ani de diaconie, Î.P.S. Vlasie îşiaminteşte acum, cu multă bucurie: ”Alături de călugării şi diaconiide vârsta mea, duceam o viaţă foarte liniştită; cel mai mic cuvânt de jignire dintre noi se Diaconul Vlasie... ştergea imediat cu minunatele cuvinte: <Blagosloviţi şi iertaţi!>; nu îndrăzneam să ne judecăm între noi sau pe alţii; nicicum nu ne interesau vreodată preocupările mitropolitului, ale celorlalţi arhierei sau preoţi. Singura grijă era împlinirea cu multă atenţie a ascultărilor rânduite”. Luarea-aminte la sine şi râvna pentru folosirea eficientă a fiecărei clipe, erau cele două obiective pe care le urmărea în lucrarea mântuirii. 77
  • 78. Ca un iubitor de linişte, tăcere şi contemplare la cele cereşti,sub povăţuirea iubitului său dascăl, sporea mult prin studiulscrierilor duhovniceşti. Capacitatea intelectuală deosebită şiisteţimea cu care l-a înzestrat Bunul Dumnezeu, l-au ajutat de-alungul timpului să-şi însuşească o înaltă cultură teologică, fiind unautodidact perseverent. Şi-a creat un plan de studiu propriu,începând cu Vieţile Sfinţilor, Filocaliile, Scrierile Patristice, Sf.Scriptură, Istoria Bisericească şi celelalte, până la cele mai adâncilucrări de dogmă. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, cu deosebireCele 14 Trimiteri ale Sf. Ap Pavel, sunt “hrana cea de toate zilele”,comuniunea duhovnicească cu acest Mare Părinte al Ortodoxieimergând până la contopire. Dulceaţa scrierilor duhovniceşti, îmbinată cu trăirea în duhulascultării, avea să devină seva din care va extrage esenţa pentruîntreaga activitate pastorală ce va urma. Diaconul Vlasie Mogârzan alături de Înalţii Ierarhi ai BOSV 78
  • 79. În anul 1981 (iulie 31), de ziua Sfântului şi Dreptului Evdochim, este hirotonit preot de către Î.P.S. Silvestru. Ca ucenic al Sf. Ier. Glicherie, timp de 29 ani şi apoi al Î.P.S. Silvestru - oameni care au avut de suferit și care au probat o conduită exemplară în faţa poporului - Ieromonahul Vlasie deprinde cele mai înalte virtuţi: dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele și râvna P.S. Demosten şi Preotul Vlasie Mogârzan pentru păstrarea credinţei ortodoxestrămoşeşti. Blândul păstor alina cu multă înţelepciune şicompătimire durerile şi neajunsurile celor ce-i cereau sfatul șipropovăduia cu sârguinţă şi stăpânire de sine cuvântul luiDumnezeu, harisma oratoriei revărsându-se asupra sa din destul. S-a dovedit a fi şi un bun pedagog, iniţiind cursuri de cântări psaltice. La 25 aprilie 1984, este ales stareţ al Mănăstirii Slătioara.Conflictele cu lumea atee a comunismului se înteţesc, atât pe planspiritual cât şi social. În calitate de stareţ, este silit de comunişti săexpulzeze din mănăstire pe toţi fraţii şi călugării aflaţi sub vârsta de5o de ani. Refuzul Sfinției Sale a fost prompt şi hotărât: chemareapentru fiecare călugăr este de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Și,astfel, călugării au putut rămâne în mănăstire. 79
  • 80. Anul 1985 marchează despărţirea de cel mai iubit părinte şipăstor – Sf. Ier. Glicherie. La 29 iulie 1985, Ieromonahul Vlasieeste hirotonit arhiereu de către Î.P.S. Silvestru Onofrei şi P.S.Demosten Nemţeanul. Lucrarea Harului Sfântului Duh cât şicapacitatea intelectuală îl dovedesc a fi un bun duhovnic şi un viulucrător al rugăciunii minţii. După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Silvestru înanul 1992, P.S. Episcop Vlasie Mogârzan este ales Arhiepiscop şiMitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.Asemenea vulturului care-şi fixează prada de la mare distanţă,simţind pericolul ce vineasupra bisericii, Î.P.S. Vlasiecontinuă lupta de apărareîmpotriva ereziei vremii.Perioada arhipăstoririi Salecoincide cu cea ademocraţiei sociale prin cares-a dat libertate bisericii. Sesfinţesc biserici, mănăstiri,au loc hirotonii de preoţi demir, de preoţi călugări şi deepiscopi. Înalt PreasfinţitulMitropolit Vlasie întocmeştememorii detaliate, leprezintă MinisteruluiCultelor şi conduceriistatului arătând că Bisericanoastră îndeplineşte toatecondiţiile necesarerecunoaşterii cultului. De cepână acum nu s-a primit niciun aviz favorabil la cererileadresate, numai Bunul Hirotonie întru preoţie...Dumnezeu ştie. 80
  • 81. Hirotonia întru Episcop a Pr. Arhim. Dionisie şi a Pr. Arhim. Glicherie 81
  • 82. Alături de grija pentru întreaga biserică, începând din anul1992 Î.P.S. Arhiepiscopul și Mitropolitul Vlasie este şi duhovnic alobştii de maici din Mănăstirea Brădiţel Neamţ. Cu inima caldă, curăbdarea îndelungă şi cu blândeţea ce îl caracterizează, luptă pentruformarea fiicelor sale duhovniceşti, în spiritul adevăratei ortodoxii. După evenimentele din 1989, dat fiind faptul că Biserica s-abucurat de libertate religioasă (situaţie fără precedent de-a lungulistoriei ei), Î.P.S. Mitropolitul Vlasie a fost admis la cursurileUniversităţii Tradiţionaliste Ortodoxe din Etna, California iar la 1ianuarie 1995 a primit licenţa în studii teologice din partea “TheCenter for Traditionalist Orthodox Studies, St. Gregory PalamasMonastery” din Etna, California. P.S. Hrisostom de Etna – episcopal Bisericii Ruse din Diaspora - cunoscând viaţa şi profunzimeagândirii duhovniceşti a Î.P.S. Vlasie, a evidenţiat sârguinţacovârşitoare a Înalt Preasfinției Sale, pentru mântuirea sufleteloroamenilor, spunând: ”nu este atât de mare şi minunată ispravă a sepăzi cineva într-această amăgitoare lume pe sine fără de prihană,pe cât este vrednic de laude acela care se sârguieşte a mântui peaproapele; de aceea, şi noi suntem datori să cinstim peîndrumătorii noştri şi să le mulţumim după putere, fiindcă dupădatorie nu putem”. Cea mai înaltă lucrare din activitatea Î.P.S. Arhiepiscopul șiMitropolitul Vlasie a fost canonizarea Sf. Ier. Glicherie în anul1999. Într-o muncă neobosită, timp de 2 ani, cu toată dragostea şidăruirea, împreună cu P.S. Demosten, P.S. Ghenadie şi P.S. Pahomieîntocmește slujba, acatistul şi viaţa sfântului şi organizează toatelucrările premergătoare desfăşurării celui mai important evenimentdin cei peste 8o de ani de existenţă a bisericii noastre - slujbacanonizării. Din punctul de vedere al dreptului canonic, cel ce poate să fierecunoscut prin canonizare ca sfânt, trebuie să împlineascămărturisirea dreptei credinţe, lupta pentru păstrarea ortodoxiei,pătimirea pentru ea şi o viaţă morală exemplară. Iar la Sf. Ier.Glicherie acestea au fost îndeplinite cu prisosinţă. 82
  • 83. Trecerea în rândul sfinţilor este un eveniment rar. Este oîmplinire a Cuvintelor Mântuitorului: ”voi sunteţi lumina lumii, voisunteţi sarea pământului”. Sfinţii sunt aproape de Dumnezeu încădin viaţă – prin rugăciune şi ostenelile lor - iar acum, la ScaunulDumnezeirii, ei se roagă pentru noi... cei din lumea plângerii. Neîndestulătoare sunt şi cuvintele care trebuie să descrieactivitatea pastorală de peste hotare a Î.P.S. Vlasie: întărireacomuniunii liturgice cu alte biserici surori - Grecia, Bulgaria,Biserica Rusă din Diaspora cu sediul la New York SUA - formareade noi parohii (două numai în Italia) vizitele la Ierusalim (Sf.Mormânt), Sf. Munte Athos, Grecia, America (la Canonizarea Sf.Ioan Maximovici). Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi dinRomânia nu are relaţii de subordonare față de nici una din bisericileamintite, respectându-se statutul de biserici-surori. Dar chipul lăuntric al Arhipăstorului nostru nu va fi completzugrăvit dacă nu vom arăta grija deosebită pentru asigurareasuccesiunii apostolice şi pentru păstrarea păcii şi unirii întremembrii conducerii Bisericii noastre. Aceasta s-a materializat înperioada 1992-2007 prin cele 9 hirotonii de episcopi: P.S. PahomieVrânceanul (Dumnezeu să-l odihnescă!), P.S. Sofronie Suceveanul,P.S. Teodosie Braşoveanul, P.S. Iosif Botoşăneanul, P.S. FlavianIlfoveanul, P.S. Antonie Ploieșteanul, P.S. Glicherie Ieşeanul, P.S.Dionisie Gălăţeanul şi P.S. Evloghie Sibianul. În prezent, SinodulBisericii noastre este format din 10 episcopi şi Mitropolitul Vlasie. La Mănăstirea Slătioara, sub conducerea Î.P.S. Vlasie, aînceput construirea unei impunătoare catedrale cu hramulPogorârea Sfântului Duh. Aceasta este o ofrandă adusă luiDumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului Glicherie, pentrubinefacerile revărsate din plin peste biserică după 1990. Cu toată nevrednicia, rugăm pe Bunul Dumnezeu, pe MaicaDomnului şi pe toţi sfinţii să întărească şi să dea sănătate Î.P.S.Vlasie şi întregului sinod al bisericii noastre, ca să păşim împreunăpe urmele înaintaşilor și să păzim credinţa dreaptă şi sfântă, aşacum ne-a lăsat-o Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli şi Sfinții Părinţi. 83
  • 84. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România (2007) 84
  • 85. Departe de tumultul vieţii contemporane, Mănăstirea Brădiţeldomneşte peste crestele din împrejurimi revărsând linişte şidragoste, îndemnând la reculegere, meditaţie şi rugăciune şi oferindcelor împovăraţi de grijile acestei lumi hrană duhovnicească. Odată intrat în acest tărâm, poţi să-ţi potoleşti setea trupeascăbând apă proaspătă şi rece din fântâna ce se află la poartă. Fântânaaceasta ne împrospătează izvorul aducerilor aminte, izvorul jertfeiînaintaşilor ce se cere răsplătit prin lacrimile noastre şi prinneuitare. Intrarea în sfântul lăcaş este străjuită de poarta cu SfântaCruce, realizată cu multă măiestrie de cunoscuţii sculptori Ioan şiMihai Resmeriţă din comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ. Arcadaporţii are pictate icoanele celor două hramuri ale mănăstirii, iarcupola este încadrată de patru turnuleţe cu sfinte cruci. Aleea ce duce spre incinta mănăstirii este presărată cu florimulticolore ce nu-ţi pot purta gândul decât spre frumuseţea vieţiimonahale şi spre ideea vremelniciei existenţei noastre pe pământ. Înfaţă, se înalţă clopotniţa unde te aşteaptă, spre binecuvântarecerească, Maica Domnului şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Clădirea clopotniţei este structurată pe două nivele şi are oînălţime de 20 de metri, pe axul turnului. Faţada este sculptată înpraf de piatră şi bogat ornamentată cu chipuri de sfinţi şi cu motivegeometrice şi florale. Turnul hexagonal al clopotniţei adăposteştecele 6 clopote (patru mari şi două mici) care sunt acţionate manualşi fac cunoscut lumii glasul Domnului, anunţând orele de rugăciune. În partea dreaptă a aleii, se află una din micile livezi alemănăstirii şi cimitirul iar în partea stângă, grădina de legume. Înaintând în liniştea sfântului aşezământ, pe aleea încadratăcu un gard de cercevele de stejar vopsite în alb, te aşteaptă în parteadreaptă desfăşurându-se până la biserică, grădina cu flori - ofrandăadusă Miresei lui Hristos. Aici alternează şi se întrec în miresme şiculori de la ghiocei şi garofiţe, până la crini, gladiole, trandafiri şigherghine. De la florile crescute pe locul neuitatelor suferinţe, ridici apoi 85
  • 86. privirea spre sfânta biserică - mântuitoarea corabie crescută înpământ creştinesc, întărită de valurile ispitelor şi îmbogăţită cufrumuseţea jertfei atâtor generaţii de monahi şi monahii. Biserica actuală (edificată în stilul moldovenesc) are formăde cruce, cu arce şi bolţi din cărămidă, iar fundaţia este din piatră şibeton. Este construită din cărămidă arsă, cu o singură turlă peSfântul Altar şi alte două mai mici pe pridvor, având lungimeatotală de 27 m, lăţimea de 7 m iar înălţimea pe axul turlei de 28 m.Pereţii au o grosime de 0,5 m. Faţada exterioară a bisericii, realizată în praf de piatră, eîmpodobită cu o cunună împletită din două viţe, ce simbolizeazăcele două firi ale Mântuitorului. Cununa împarte zidul bisericii îndouă registre. În partea de sus, sub cornişă, sunt delimitate maimulte ocniţe. În fiecare, prin armonia divină a luminilor, talentaţiimaeştri iconari, soţii Paul şi Gabriela Irimescu din Piatra Neamţ, auzugrăvit în perioada mai-iunie 1995 chipul Domnului, chipul MaiciiDomnului şi al mai multor Sfinţi Mucenici şi Sfinte Muceniţe,aşezaţi parcă de strajă în jurul bisericii, pentru a o apăra de-a lungulvremurilor vitrege. În partea mediană, sunt picturile unor SfinţiCuvioşi şi ferestrele dreptunghiulare, înguste şi terminate în arc. Biserica este prevăzută cu trei turle. Deasupra naosului, seînalţă turla mare, octogonală, sub formă de spirală cu 8 ferestre micişi chenare răsucite, având la bază 6 trepte hexagonale succesive.Stilul ei aminteşte de acela al Mănăstirii de la Curtea de Argeş dareste individualizat prin simbolurile moldoveneşti. Cele două turlemai mici se află deasupra pridvorului închis. Pe vârful turlelor suntînălţate cruci de inox de care sunt prinse, în dantelă, lanţuri cuclopoţei. Glasul lor te cheamă la reculegere, în biserică... Aceasta este prevăzută cu un pridvor deschis, a cărui boltă esusţinută de zece coloane suple. Uşa din partea de vest a pridvoruluiînchis este din stejar, în două canate şi se încadrează într-o ramăsculptată în piatră. Arhitectul sfântului lăcaş, părintele Galaction Gherasim, aîmbinat armonios elementele de bază ale construcţiei unei biserici: 86
  • 87. Sfântul Altar, naos, pronaos şi pridvor. Turla înaltă a naosuluiînfăţişează chipul blând al Pantocratorului (Atotputernicul)înconjurat de îngerii ce slujesc Sfânta Liturghie cerească. Catapeteasma a fost sculptată de Vasile şi Ioan Resmeriţă şipictată în stil bizantin de ierodiaconul Lavrentie Săftian dinMănăstirea Slătioara. Mobilierul bisericii este realizat în atelierul desculptură al mănăstirii de către maici. În partea stângă a pronaosului, se află baldachinul sculptat înlemn de stejar, paltin şi păr şi pictat în stil bizantin în atelierul depictură al mănăstirii. Sub cupola acestuia, domnesc ocrotitorpărticele din Sfintele Moaşte ale Sfântului Apostol Toma, SfinţilorIerarhi Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, Sfântulului IerarhGlicherie Mărturisitorul, Sfântulului Mare Mucenic Gheorghe,Sfântului Mucenic Haralambie, Sfântulului Mucenic Pantelimon,Sfintei Cuvioase Paraschiva şi ale altor sfinţi... SF. 14 000 DE PRUNCI UCISI DE IROD SF. MC. FAURTIN SF. 40 DE MUCENICI SF. MC. FELICIFTIMI SF. AP. TOMA SF. MC. FELICIS SF. CUV. DIMITRIA SF. MC. GHEORGHE SF. CUV. EFTIMIE SF. MC. HARALAMBIE SF. CUV. GHEORGHE HOZEVITUL SF. MC. HONORATI SF. CUV. MARCU EFESEANUL SF. MC. IACOV SF. CUV. PARASCHEVA SF. MC. IGNATIE SF. CUV. UCISI IN M-REA SF. SAVA SF. MC. IOAN RUSU - veşmânt SF. IER. GLICHERIE MARTURISITORUL SF. MC. IULIANI SF. IER. IOAN GUR| DE AUR SF. MC. IUSTINA SF. IER. MODEST SF. MC. LELY SF. IER. SPIRIDON SF. MC. LINY SF. IER. VASILE CEL MARE SF. MC. LUCIA SF. MC. ACACHIE SF. MC. MARINA SF. MC. ANTIGONI SF. MC. MERCURIE SF. MC. ANTIOCHI SF. MC. NINY SF. MC. BAFILCI SF. MC. PANTELEIMON SF. MC. BAFILY SF. MC. PARASCHEVI SF. MC. BERNY SF. MC. PLURIMOR SF. MC. BONIEP SF. MC. PRIMITIANI SF. MC. BONIFACIA SF. MC. SATURNINI SF. MC. CANDIDIM SF. MC. TEODOR TIRON SF. MC. CECILIA SF. MC. TRIFON SF. MC. CERINIM SF. MC. VARVARA SF. MC. CONSTANTY SF. MC. VLASIE SF. MC. COZMA SI DAMIAN SF. MC. ZENONIS SF. MC. DEVND SF. MIRON. MARIA MAGDALENA SF. MC. EVALISMY 87
  • 88. Racla cu sfintele moaşteClopotniţa Sfintei Mănăstiri Crucea de la Sfânta Masă 88
  • 89. Pictura, în tehnica ulei stilul realist, a fost realizată de pictoriiVasile Irimia şi Nicolae Luchian şi oferă spre contemplare şi luareaminte scene din viaţa Mântuitorului, a Maicii Domnului, precum şichipuri ale unor sfinţi din Vechiul şi Noul Testament. Într-o astfel de ambianţă, în prezenţa vie a atâtor sfinţi şipreacinstite chipuri, icoane, sfinte moaşte, cum ar putea să nucrească în voie viaţa de sfinţenie? Împrejurul bisericii, în cele trei corpuri de clădire, se aflăchiliile a peste 100 de maici care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu.Tot în aceste spaţii sunt amplasate cele 6 dormitoare, bucătăria,trapeza şi atelierele de lucru. Împletind rugăciunea cu munca,maicile se ostenesc în ascultările de la bucătărie, trapeză, dinatelierele de pictură, sculptură, tapiserie, tricotaje şi în cele decultivare a pământului şi de creştere a animalelor. Trebuie să amintim aici şi minunea care s-a produs înpreajma canonizării Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul.Drumul de la şoseauaprincipală până lamănăstire fiindaproape distrus, s-aapelat la conducereacomunei Bodeşti cudouă săptămâniînainte pentrureparare, dar nu s-aluat nici o măsură. În ajunulcanonizării, pentrurugăciunile MaiciiDomnului şi ale Sfântului Ierarh Glicherie, cei în drept au reparat(parcă îndemnaţi) drumul, musafirii din străinătate putând urca pânăla mănăstire. Pentru credinţa Înalt Preasfinţiei Sale Chiprian deOropos si Fili a fost posibilă o asemenea binefacere iar noi ne-ambucurat nădăjduind că vom fi vizitaţi mai des. 89
  • 90. La umbra unei minuni În ce minuni credem? Mass-media acordă o atenţie crescută aşa ziselor “vindecărimiraculoase”, ”fenomene extraordinare”, sau “persoane cucapacităţi uimitoare”, exercitând aproape o agresiune asupraopiniei naivului consumator de senzaţional. Veridicitatea acestorsubiecte este indusă de reclama excesivă, multitudinea şi frecvenţaapariţiilor în presă şi, ceea ce este mai trist, de falsa credibilitateoferită publicului larg. “Cazurile uluitoare” relatate stârnesccuriozitatea prin inserarea în fabulos, impresionează prin misticism,magie şi construiesc subtil în subconştientul cititorului/privitoruluio nouă perspectivă asupra noţiunii de minune, distrugând sensul eicreştin-ortodox, precum şi pe Cel care face minuni - Dumnezeu şi,prin El, sfinţii Lui. Adevăraţii făcători de minuni, sfinţii, ajung să coexiste astfelîn paginile multor reviste, în programele Radio şi TV cu persoaneleîncredinţate că sunt înzestrate de Dumnezeu cu puteri miraculoase.Poate credem că această coexistenţă forţată din mass-media nuexercită nici un rău asupra sufletului. Dar... şi biserica ecumenică are la bază acelaşi principiu alcoexistenţei şi toleranţei de adevăruri. Ori, în ortodoxie există unsingur Adevăr: Hristos, care a zis “Eu sunt Calea, Adevărul şiViaţa!” Aşa ne învaţă Biserica ortodoxă că Unul este Dumnezeucare face minuni. “Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şinu este după faptele Tale” (Psalm 85, 8), “Că mare eşti Tu şi cel cefaci minuni, Tu eşti Dumnezeu însuţi!”(Psalm 85, 10) Cu dificultate se poate conştientiza însă pe de o parteînşelarea diavolească ce stă la baza “vindecărilor miraculoase”, a“descoperirilor uluitoare” şi, pe de altă parte, capcana întinsă devrăjmaşul mântuirii oamenilor în care lesne alunecă cei ce cred înfalse minuni. Riscul de înşelare este mare pentru cei cesunt încredinţaţi că “simt”, “văd”, “li se descoperă în vis”, “vorbesccu morţii” vindecă prin bioenergie sau prin diverse alte metode de 90
  • 91. energoterapie, ajungând astfel “sfinţii” zilelor noastre, nu atât princeea ce fac cât prin credibilitatea acordată de cititori şi prinpublicitatea agresivă realizată de mijloacele de comunicare în masă. Creştinul hrănit cu vieţile sfinţilor şi crescut duhovniceştesub povăţuirea unui duhovnic încercat, poate sesiza diferenţa dintremiracolele intens mediatizate şi minunile făcute de Dumnezeupentru proslăvirea sfinţilor şi pentru îndreptarea oamenilor pe caleamântuirii. Minunile nu se fac nicidecum pentru câştiguri personale,slava oamenilor şi, cu atât mai puţin, pentru pierderea sufletelor. Cine are ochi duhovniceşti vede că Dumnezeu, prin marea Samilostivire şi iubire de oameni îngăduie încă minunipentru îndreptarea pe calea mântuirii şi pentru proslăvirea sfinţilorce mult au pătimit în viaţa lor propovăduind şi apărând ortodoxiaadevărată. Să ne întrebăm: „Ce viaţă au sfinţii? Dar persoanele cucapacităţi paranormale? Cui şi-au închinat viaţa sfinţii? Darbioenergeticienii? În numele cui fac sfinţii minuni. Darenergoterapeuţii? Cum şi cine validează minunile sfinţilor? Dar alespiritiştilor? Cui slujim ?...Lui Dumnezeu sau lui mamona?” Icoana Izvorâtoare de Mir a Sf. Ier. Glicherie Mărturisitorul Este de datoria fiecărui creştin al Bisericii Ortodoxe de acunoaşte viaţa Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul, cel care aluptat pentru apărarea credinţei strămoşeşti, a îndurat prigoanăşi închisoare cu tot ce înseamnă aceasta (bătăi,batjocură, înfometare şi condamnare la moarte). Cel iubitor derugăciune, smerenie, nevoinţă şi adevăr, cel care prin toate acestea afost şi este plăcut înaintea lui Dumnezeu (deoarece încă din timpulvieţii sale a fost proslăvit prin darul facerii de minuni) după trecereala cele cereşti ne-a lăsat nouă Sfintele sale Moaşte. Sfântul Glicherie îşi continuă acum din ceruri lucrarea saduhovnicească de a apăra biserica şi de a păstori turma sa pe calea 91
  • 92. mântuirii, arătând aceasta şi prin minunile înfăptuite la racla cuSfintele Moaşte (tămăduiri de boli, răspândirea de bună miresmăduhovnicească, izgonire de demoni) precum şi prin icoanaizvorâtoare de mir de la Mănăstirea Brădiţel, judeţul Neamţ. Din mila lui Dumnezeu, pe data de 13 septembrie 2005, cândBiserica Ortodoxă de Răsărit prăznuia Pomenirea Înnoirii Învieriilui Hristos, în Mănăstirea Brădiţel s-a descoperit că icoana SfântuluiIerarh Glicherie Mărturisitorul este izvorâtoare de mir. În timp ce se cânta în miez de noapte slujba utreniei, rostindcuvintele “Cer mult luminos biserica s-a arătat, pe toţi credincioşiiluminând, întru care stând strigăm: această casă întăreşte-o,Doamne!” (condacul Înnoirii Învierii lui Hristos), icoanaizvorâtoare de mir a Sfântului Glicherie, aflată până atunci în SfântaProscomidie, este adusă pe iconostas în biserică. Cuprinse fiind de un sentiment tainic de umilinţă şi dragostece a străpuns întreaga fiinţă, maicile s-au închinat cu evlavie laicoană. Unele plângeau rugându-se cu smerenie, altele făceaumetanii în faţa icoanei, toate trăind cu emoţie bucuria minunii,copleşite fiind de grija Sfântului Glicherie faţă de una din cele maivechi mănăstiri ale bisericii noastre. Această cercetaredumnezeiască ne-a scos din ritmul zilnic al vieţii noastre, ne-aîmprospătat râvna şi dragostea pentru Dumnezeu şi viaţa monahală,umplând sufletul nostru neputincios (amorţit parcă de viforulispitelor) de un val de mireasmă cerească. Utrenia se terminase de mult dar maicile, cuprinse de acelsimţământ al nemuririi, continuau să înalţe rugăciuni fierbinţi citindacatistul sfântului până aproape de zorii zilei. Această noapte debinecuvântare cerească va rămâne vie în sufletul fiecărei vieţuitoarea acestei mănăstiri. În următoarele 3 zile s-au făcut privegheri în cinsteaSfântului Glicherie iar pe parcursul a două săptămâni icoana arevărsat o mireasmă puternică, bineplăcută ce a inundat toatăbiserica. De asemenea, au fost observate de multe ori picături derouă cerească pe sticla icoanei iar spatele acesteia era îmbibat în 92
  • 93. Icoana Izvorâtoare de Mir a Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorulpartea stângă - jos cu mir frumos mirositor, lipicios la pipăit. Cuuimire, maicile au constatat cum pata de mir s-a extins vizibilajungând în timp scurt (2 săptămâni) să ocupe un sfert dinicoană. În februarie 2006, jumătate din icoană era îmbibată cu acestmir ceresc. Lucrurile aşezate sub icoană pentru a fi sfinţite au fostimpregnate cu mirosul acesteia, maicile şi credincioşii luându-lepentru blagoslovenie de la Sfântul Glicherie. Preotul slujitor al mănăstirii noastre, IeroschimonahulCalistrat Oţel, ne-a mărturisit faptul că sfinţia sa a simţit aceastămireasmă în Sfânta Proscomidie încă din luna august. La începutullunii septembrie, aceasta se simţea şi în Sfântul Altar iar părintelenu găsea o explicaţie. Abia în noaptea de 13 septembrie, a realizatcă mireasma provine de la Icoana Sfântului Glicherie, aşezată pe 93
  • 94. Sfânta Masă în Proscomidie. “M-am bucurat cu duhul când amsimţit că mireasma deosebită venea de la icoana Sfântului Glicheriece se afla în faţa mea, pe Sfânta masă din Proscomidie. După ce amdat icoana Maicii stareţe pentru a o duce în biserică, mi-a rămasimprimat pe mână un miros puternic iar în Proscomidie mireasma apersistat mult timp. Ori de câte ori citeam rânduiala SfinteiLiturghii, mă îndulceam duhovniceşte de aceasta, simţindu-l peSfântul Glicherie în faţa mea.” La câteva zile, Î.P.S. Mitropolitul Vlasie şi P.S. Pahomie auvenit în Mănăstirea Brădiţel pentru a cerceta cele întâmplate. Î.P.S.Mitropolitul s-a închinat cu evlavie la icoană şi a deschis ulteriorcutiuţa unde se află o părticică din Sfintele Moaşte ale SfântuluiGlicherie, consatând existenţa aceleaşi mireasme izvorâte dinicoană. Î.P.S. Vlasie s-a încredinţat astfel că este o nouă minune asfântului rânduită din iconomia lui Dumnezeu. Prin viaţasa înduhovnicită, Înalt Presfinţia Sa cunoaşte şi trăieşte profundminunile sfinţilor şi, în special, cele ale Sfântului Glicherie de aceeaa afirmat “Este sfânt şi este normal să facă minuni!”, distrugândprin aceasta orice urmă de îndoială din sufletele celor care nucred în minunile Sfântului Glicherie şi ale sfinţilor în general. Maica stareţă Schimonahia Varvara Blaga, cugetând la grijaSfântului Glicherie manifestată faţă de turma sa, ne împărtăşeştecâteva din gândurile Sfinţiei sale “Prin această binecuvântarecerească, Sfântul Glicherie ne întăreşte în dreapta credinţă şi parcăvrea să ne spună să fim cu mai multă râvnă pentru biserică, cuascultare... Să nu avem timp pentru ură, răzbunare, ceartă,grăire în deşert, clevetire şi osândirea aproapelui ci mai mult săpreţuim orice clipă, urmând poruncile Domnului pe caleacea îngustă spre mântuire. Să răbdăm în tăcere orice ispităslobozită pentru cernerea sufletului nostru, să mulţumim pentruceea ce avem şi să fim mai fierbinţi în credinţă, pentru că nu ştim cevremuri vor veni peste biserica noastră. “ Căutând în suflet, ne găsim ţarina stearpă, nevrednică de aprimi darul celui Preaînalt, neputincioasă în a mulţumi şi lăuda du- 94
  • 95. pă cum se cuvine pe Dumnezeu şi peSfântul Glicherie pentru aceastăcercetare dumnezeiască. Rămânesufletul nostru copleşit de atâtadragoste şi datornic în a rodi sămânţafaptei bune şi a răspunde chemăriisfinte. Tămăduiri minunate la Icoana Izvorâtoare de Mir a Sfântului Ierarh Glicherie În zilele noastre, când pământul geme sub greutatea păcatelornoastre şi a devenit o nouă cetate Sodoma şi Gomora, cândfărădelegile au spurcat văzduhul, ajungând până la cer (ca învremea lui Noe) Dumnezeu are încă răbdare cu neamul omenesc şiîi trimite semne pentru îndreptare. Multe din ele cuprind mâniadivină stăvilită totuşi de mila şi îndurarea dumnezeiască dar altelesunt semne ale dragostei şi iubirii de oameni ale lui Dumnezeu.Printre acestea se numără şi minunea Icoanei Izvorâtoare de mir aSfântului Ierarh Glicherie din Mănăstirea Brădiţel, precum şitămăduirile minunate ce s-au petrecut în acest Sfânt Lăcaş prinmijlocirea Sfântului Ierarh Glicherie. Dumnezeu ne-a deschis calea spre mântuire prin răstignireaşi învierea Sa. Şi, după ce ne-a învăţat că “jugul Său este bun şisarcina Sa uşoară”, ne-a îndemnat să ne lepădăm de sine, să neluăm crucea şi să-i urmăm Lui. Crucea, această sarcină uşoară, este rânduită după putereafiecăruia dintre noi. De multe ori, cădem sub povara ei şi începemsă cârtim. Să nu ne plângem însă şi nici să nu deznădăjduim, pentrucă Domnul, Cel ce ştie toate, vede şi puterea noastră şi ne cearcărăbdarea, credinţa şi dragostea. Să ne ridicăm aşadar mâinile larugăciune şi să-i cerem ajutorul pentru că, de ne va fi nouă de folos,Dumnezeu ne va tinde mâna Sa şi ne va ridica, uşurându-ne povara.Şi, de multe ori, acest ajutor ni-l trimite Domnul prin sfinţii Săi. 95
  • 96. “Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă “- tămăduirea unuiparalizat Ioan Corfu, în vârstă de 63 de ani, creştin ortodox de stil noudin localitatea Gârcina, judeţul Neamţ, a suferit un accident cerebralla data de 24 ianuarie 2005. Acesta i-a provocat pareză pe parteastângă. În urma accidentului, a fost imoblilizat la pat, având nevoiede îngijire specială. Deşi era în imposibilitatea de a se mişca, IoanCorfu a dezvoltat un comportament violent faţă de cei din jurul săuprecum şi manifestări de autoagresivitate, culminate cu încercareade a se sinucide. A fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Iaşi şiapoi la Piatra Neamţ. Medicii i-au comunicat faptul că nu mai existăşansa de a fi recuperat. În timp, deoarece era din ce în ce mai greusă i se acorde îngrijire la domiciliu (devenind un pericol pentru ceiapropiaţi din cauza comportamentului agresiv) i s-a recomandat decătre medici internarea în Spitalul de Psihiatrie de la Gâdinţi. Fiul său, Corfu I. Ioan, a refuzat internarea şi şi-a asumatresponsabilitatea îngrijirii tatălui său. Astfel, a încercat şi altămodalitate de vindecare apelând la preoţii bisericii. Amers împreună cu tatăl său la unele mănăstiri din Moldova (PetruVodă, Sihăstria) unde a participat la slujbe de Sf. Maslu dar stareade sănătate a bolnavului nu s-a ameliorat. În luna septembrie, Corfu Ioan a simţit dorinţa de a se ruga laMănăstirea Brădiţel, loc unde fiul său venea adeseori, participa laSfânta Liturghie şi ajuta mănăstirea la nevoie. În seara zilei de 10septembrie, Corfu I. Ioan a venit împreună cu tatăl său în mănăstire.Cu mare dificultate a fost adus în biserică unde s-a închinat lasfintele icoane. Maica stareţă, schimonahia VarvaraBlaga, încercând să aline suferinţa acestuia, l-a îndemnat să seroage cu credinţă la Sfintele Moaşte ale Sfântului Glicherie. Conştiinţa vinovăţiei începe să-i dea imbold acestui sufletulcuprins de deznădejde şi bătut de soartă. Lacrimile de căinţăau început să curgă din ochii îmbătrâniţi şi crispaţi de durere.Atunci cu voce tare, a început să rostească, deşi pronunţa greucuvintele, rugăciune fierbinte spre Sfântul Glicherie: “Sfinte, roagă- 96
  • 97. te lui Dumnezeu pentru mine cel păcătos, iarta-mă că nu l-amcunoscut pe Dumnezeu până acum şi nu m-am rugat cu credinţă.Dă-mi sănătate şi fie-ţi milă de mine cel necăjit şi în suferinţă.Alungă-mi gândurile de răutate şi deznădejde ce mă chinuie şiajută-mi să fiu mai bun.” Astfel, aproape 2 ore apetrecut plângând în faţa Sfintelor Moaşte. Oare va fi ascultată rugăciunea acestui om ce şi-a petrecuttoată viaţa departe de Dumnezeu? Oare Sfântul Glicherie va mijlocipentru a salva această oaie pierdută şi o va primi în turma saduhovnicească? Dar o preaslăvitele Tale minuni, Mântuitorule, careproslăveşti pe sfinţii Tăi şi le asculţi şi rugăciunile! Înainte cu 3 zilede a se descoperi că icoana Sfântului Glicherie izvora mir, CorfuIoan primeşte vindecare sufletească şi trupească doar printr-osimplă dar puternică rugăciune adusă sfântului. El povesteşte: “În acea seară m-am culcat liniştit. Dimineaţam-am trezit şi eram singur în cameră. Eu, cel ce până atunci nu măputeam mişca singur, m-am ridicat la marginea patului şi cinevaîmi şoptea “Mergi!”. Atunci, fâcându-mi curaj, m-am ridicat şi amfăcut primii paşi. Spre uimirea mea, am reuşit să merg şi măsimţeam ca şi cum nu aş fi avut niciodată nimic. Am ieşit afară.Soţia mea, care s-a chinuit atât cu mine, a strigat: “Mari suntminunile Tale, Doamne!” Toată familia s-a bucurat de milostivirealui Dumnezeu arătată şi faţă de mine păcătosul şi am mulţumit culacrimi în ochi pentru minunea pe care o trăiam. Atunci mi-amcerut iertare celor cărora le-am greşit, inclusiv unei surori cu careeram în vrajbă din tinereţe.” Familia Corfu a înţeles că această minune este o chemare ladrepta credinţă. De aceea a venit mai des la mănăstire şi a adusmulţumire lui Dumnezeu şi Sfântului Glicherie pentru vindecare. Văzând aceste binecuvântări cereşti, putem afirma că nunumai în zilele drepslăvitorilor strămoşi care ardeau cu duhulpentru dreapta credinţă a înmulţit Domnul minunile Sale, ci şi întimpurile acestea sărace de credinţă milostivirea şi iubirea deoameni a lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la noi. 97
  • 98. “Scoală-te şi umblă” - vindecarea unui “olog” În marea Sa milostivire, Dumnezeu a rânduit o nouă minuneprin Sf. Ier. Glicherie, în Mănăstirea Brădiţel: tămăduirea uneitinere creştine în vârstă de 25 de ani. Aceasta, în ziua de 11noiembrie 2005, a călcat pe un lemn, a simţit o săgeată în picioruldrept şi a căzut. De atunci, piciorul “a început să nu o mai asculte”.Acesta se ridica brusc de la pământ, se îndoia singur şi se răsucea laspate, iar oasele zvâcneau, de parcă ar fi vrut să iasădin încheieturi. În scurt timp, tânăra, nu mai putea merge. Părinţiinu au crezut-o, spunând că se preface: “Cum e posibil ca, de la osimplă căzătură, să ajungi să stai în pat ?” Tânăra a fost dusă la spital. Medicul, în urma consultaţiei şi aradiografiei, nu a găsit nimic anormal. Cauza, spunea el, “esteîncăpăţânarea fetei şi refuzul de a merge”. Totuşi, medicul aconstatat faptul că tânăra nu avea control asupra piciorului şi pentru“a i-l linişti”, i l-a pus în ghips. Această măsură nu a ajutat cu nimicci dimpotrivă a fost afectat şi piciorul stâng, astfel încât tânăra afost pusă în imposibilitatea de a se mai deplasa şi a fost imobilizatăla pat timp de 3 luni. În această perioadă, a simţit permanent odurere care creştea în intensitate în tot sistemul osos. Părinţii s-au convins că fiica lor este într-adevăr bolnavă,chiar dacă medical nu fusese pus nici un diagnostic. Astfel, auhotărât să vină la Mănăstirea Brădiţel pentru a se închina şi a seruga la Icoana Izvorâtoare de Mir a Sf. Ier. Glicherie şi pentru caPreotul slujitor al mănăstirii, Părintele Calistrat Oţel, să-i citeascăMoliftele Sf. Vasile cel Mare. În perioada 10-16 februarie 2006, tânăra împreună cu mamasa au participat la toate slujbele obşteşti, s-au rugat deseori culacrimi la racla cu Sfinte Moaşte, citind cu multă evlavie acatistulSf. Glicherie, iar Părintele Calistrat i-a citit fetei Moliftele Sf. Vasilecel Mare. Pe 11 şi 12 februarie 2006, Icoana Sf. Glicherie a izvorâtiarăşi Sf. Mir în mod vizibil, sub formă de picături pe omoforularhieresc. Această minune le-a întărit şi mai mult în rugăciune şi,parcă prevestea grabnica tămăduire şi alinare a suferinţei tinerei. 98
  • 99. Dumnezeu, prin marea Sa milostivire, a îngăduit o nouăvindecare minunată prin mijlocirea Sf. Ier. Glicherie. Astfel, dacăla început tânăra nu era capabilă nici să urce treptele la intrarea înbiserică, pe parcurs ne-am bucurat să o vedem că îşi poate controlamai bine mersul, că face închinăciuni şi mai apoi metanii. Pe 16februarie, când a plecat acasă, tânăra ne-a lăsat scris câtevarânduri:“ cu lacrimi în ochi vă scriu aceste rânduri căci nu suntvrednică să-i mulţumesc Maicii Domnului şi Sf. Glicherie pentrucă într-o săptămână m-au vindecat de toată suferinţa pe caream îndurat-o timp de 3 luni de zile. Acum nu mai simt nici odurere în organism, mă simt mai uşoară, merg normal şi aş puteaface 100 de metanii fără întrerupere. Şi când mă gândesc că în cele3 luni nu am putut să stau dreaptă nici măcar cât aş fi spus Tatălnostru …”. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, iar noi nevrednici şineputincioşi în a mulţumi, a lăuda şi a slăvi după cuviinţă purtareaTa de grijă. Dumnezeu este lângă noi şi ne aşteaptă lupta şiosteneala pentru a ne încununa. Deci să ridicăm de azi înaintecrucea şi să o purtăm cu mai multă răbdare, credinţă şi dragoste şisă ne facem părtaşi patimilor lui Hristos dar şi Învierii Sale ! Rugăciune către Sfântul Ierarh Glicherie Sfinte Ierarhe Glicherie, cel ce ai fost cu adevărat trăitor cu multă smerenie al vieţiicălugăreşti şi purtător al darurilor celor cereşti, ai pus credinţa cea dreptslăvitoare mai presus de toatecele vremelnice şi ai îndurat chinuri si condamnare la moarte pentru apărarea legii noastre strămoşeştişi pentru poporul cel dreptcredincios pe care l-ai întărit şi legea cea sfântă l-ai învăţat. Datori suntem cu toţii să te cinstim pe tine care ai fost odrăslit în ţara Moldovei şi cu credinţacea sfântă a Ortodoxiei ai fost împodobit iar acum te bucuri de slava mucenicilor şi a mărturisitorilor luiHristos; primeşte rugăciunea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea Bunului şi PreamilostivuluiDumnezeu cel în Treime lăudat. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe toata lumea care te cinsteşte pe tine ca pe un stâlp neclintit aldreptei credinţe. Roagă-te Domnului să se întărească unitatea şi dragostea de credinţă între fraţi, să sereverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma dreptcredincioşilor de toată reaua întâmplare caîntr-un cuget şi într-un glas să-L preaslăvim pe Dătătorul darurilor şi Mântuitorul nostru. Priveghează şite roagă pentru noi, ca izbăviţi fiind prin mijlocirile tale de cursele celui rău, lupta cea bună a mântuiriisă o ducem în toate clipele vieţii noastre rămânând neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilornoştri. Roagă-te Domnului să trimită grabnicul Său ajutor tuturor dreptcredincioşilor care aleargă lasprijinul şi ajutorul tău, să asculte toate cererile de mântuire şi de folos în viaţa de acum şi cea viitoare.Dă dar sfintelor tale moaşte ca toţi cei ce ţi se vor închina cu credinţă să primească ajutorul tău pentrucererea pe care fiecare din noi o facem, dobândind cele de folos spre binele nostru şi să preamărim pePreabunul Dumnezeu, cel Întreit închinat în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin. 99
  • 100. Soborul Sfintei Mănăstiri Brădiţel numără în prezent 113maici şi surori care se străduiesc să se supună regulii de aur amonahismului răsăritean ortodox: ,,roagă-te şi munceşte!”. Obştease conduce după rânduielile şi Canoanele Sfinţilor Părinţi şi dupăTipicul Sfântului Sava, săvârşind zilnic cele 7 laude (miezonopticade la orele 23.00). În Sfânta Biserică, rugăciunea este neîntreruptă,prin citirea Psaltirii între slujbe de către maici. Din primăvara anului 2002, prin rânduiala BunuluiDumnezeu, mănăstirea noastră s-a îmbogăţit sufleteşte, odată cunumirea ca preot slujitor a Părintelui Ieroschimonah Calistrat Oţeldin comuna Răuceşti, județul Neamţ. Fiul duhovnicesc al Sfântului Ierarh Glicherie, PreacuviosulPărinte Arhimandrit Calistrat Oțel, a primit hirotonia ca preot înanul 1956. A avut o contribuţie importantă în lupta de rezistenţă pecare a dus-o Biserica Ortodoxă de Răsărit din România împotrivaînnoirilor apusene. Asemenea Sfântului Ierarh Glicherie, a depășit cu ajutorulMaicii Domnului greutăţile prigoanelor comuniste, făcândînchisoare între anii 1958-1962 şi 1970-1972. Între cele 2 perioadede detenţie, au fost nenumărate arestări, părintele fiind urmăritpentru a nu săvârşi (în perioada 1956-1969) serviciile preoţeşti prinparohii. Apoi, prin hotărârea conducerii bisericii şi la cerereapoporului, este numit preot definitiv la Parohia Răuceşti-Neamţ.Timp de 33 de ani, într-o neobosită muncă duhovnicească, a păstoritturma încredinţată, precum un tată al celor necăjiţi şi doctor al celorbolnavi. Acum, la Mănăstirea Brădiţel, Preacuviosul PărinteArhimandrit Calistrat Oțel (în vârstă de 76 ani) săvârşeştesăptămânal Sfânta Liturghie şi parastase pentru cei adormiţi. Cuaceeaşi râvnă de la tinereţe îl auzim și azi zicând: “Aş vrea sătrăiesc 125 de ani şi să mor slujind; iar de ar fi să mă ia laînchisoare, sunt gata oricând”. Dorind ca Dumnezeu să le împlinească scopul pentru care auvenit în mănăstire – mântuirea – maicile îşi continuă rugăciunea lachilie, considerată un mic altar al călugărului. 100
  • 101. Se păstrează rânduiala după care în mănăstire nu se consumăcarne. Pentru că la temelia vieţii călugăreşti stau rugăciunea, muncaşi studiul, alături de cuvintele de învăţătură ce se citesc în Bisericăsau în timpul mesei la trapeză, maicile se hrănesc sufleteşte dinpredicile Î.P.S. Mitropolitul Vlasie, duhovnicul nostru, înzestrat deDumnezeu cu o inimă caldă de părinte care, având o îndelungată şibogată experienţă pastorală, se osteneşte să crească în viaţaspirituală pe fiicele sale duhovniceşti. Arhipăstorirea Înalt Preasfinţiei Sale înseamnă dăruire totalăpentru viaţa bisericii, grijă necontenită pentru mântuirea fiilorsufleteşti, pentru întărirea relaţiilor cu Bisericile surori greacă şibulgară, pentru creşterea şi consolidarea parohiilor din ţară şi dinstrăinătate şi pentru continuarea luptei de recunoaştere a BisericiiOrtodoxe de Stil Vechi din România ca şi cult de sine stătător. Alături de Înalt Preasfinţia Sa, maica stareţă schimonahiaVarvara Blaga veghează permanent şi se îngrijeşte de obşte, fiindmodel de ascultare, smerenie şi pildă vrednică de urmat pentruîntreg soborul. Suferind şi bucurându-se pentru fiecare, maicastareţă ne ajută să înţelegem şi să trăim pe deplin viaţa monahală. *** Ceea ce ne întăreşte cel mai mult este nu doar o trapezăcomună, o vistierie comună, un tipic comun ci şi o singură minte, osingură voinţă, o singură întristare, o singură bucurie, o singurăviaţă, şi toate întru Hristos. Caracteristicile vieţii de obşte suntlepădarea de sine în ascultarea pe care monahul şi-o asumă de bunăvoie şi osteneala rucodeliei. În mănăstirea noastră, viaţa de obşte s-a înfiinţat în anul 1968cu blagoslovenia Î.P.S. Mitropolitul Glicherie Tănase şi cuîndemnul şi sprijinul preacuviosului părinte Nifon Marinache şimaicii stareţe Macaria Samoilă. În perioada 1927-1968, maicile aupetrecut în viaţa de sine (care presupune aceeaşi datoriecălugărească). Deosebirea faţă de astăzi consta în aceea că fiecaretrebuia să-şi procure cele necesare vieţii materiale. În viaţa de sine,numai biserica este comună, în rest totul este individual. 101
  • 102. În ansamblul ei, Mănăstirea Brădiţel se arată astăzi ca omireasă a lui Hristos. Aşezarea pitorească dă prilej de rugăciune şipace sufletului ostenit pe calea ispitelor. Aici este un loc de popas,de înviorare a forţelor sufleteşti, precum şi a puterii de muncăpentru toţi cei ce vizitează cu gând bun aşezământul. Îmbogăţiţisufleteşte de cele ce au văzut în această sfântă mănăstire,credincioşii închinători pleacă cu dorinţa de a reveni, având vie îninimi imaginea minunilor săvârşite de Maica Domnului în acestsfânt lăcaş. Însăşi existenţa mănăstirii noastre este o minune aPreasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria. ,,Binecuvântarea lui Dumnezeu, cu al Său har şi cu a Saiubire de oameni”, să fie peste toţi cei ce cu credinţă şi cu dragostevor intra în Sfântă Mănăstirea aceasta. Înscrie, Doamne, în Cartea Vieţii pe toţi ostenitorii, donatorii,binefăcătorii, ajutătorii şi închinătorii acestui sfânt lăcaş. 102
  • 103. Interviu cu Maica Stareță Schimonahia Varvara Blaga Reporter: Preacuvioasă Maică Stareță, au trecut peste patrudecenii de când ați îmbrățișat viața monahală în Sfânta MănăstireBrădițel, iar prin fața ochilor sfinției voastre s-au perindat multechipuri monahale de ieri și de astăzi. Încercați să ni le readuceți șinouă în memoria vizuală dar mai ales în memoria afectivă,duhovnicească... Maica Stareță Schimonahia Varvara Blaga: Desprechipurile vieții monahale, pot să vă spun că sunt și vor rămâne pildevii și demne de urmat, dacă avem ca scop respectarea făgăduințelorcălugărești și împlinirea datoriei mântuirii. În perioadele de grele încercări, atacuri și amenințări asuprabisericii noastre (perioade pe care le-am trăit alături de maicile dinacest sfânt lăcaș) am simțit în jurul meu îndemnul de luptă,îndrăzneala și curajul... Toate acestea m-au făcut să le am pe maicidrept modele, încă din viața de începătoare. Reporter: Care este, în fond, esența vieții monahale? Maica Stareță Schimonahia Varvara Blaga: Spun SfințiiPărinți că viața monahală este o chemare tainică de a sluji luiDumnezeu toată existenţa noastră, până la sfârșit. Într-adevăr este oviață creștină percepută într-un grad mai înalt, este o trăire de tainăce ne cere jertfa trupească prin tăierea voii proprii dar și sufletească,prin rugăciunea neîncetată, prin continua înălțare a gândului șiinimii către Dumnezeu. Jertfa sufletească este mai adâncă: ea cere mare râvnă, prinparticiparea la slujbele bisericii și permanenta rugăciune „DoamneIisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe minepăcătosul!”, numită de Sfinții Părinți „rugăciunea minții”. Viațamonahală este o permanentă școală a smereniei, a iubirii aproapelui,a curățirii de patimi și de propriile orgolii. Reporter: Ce momente din existența proprie v-au marcatpentru totdeauna? Maica Stareță Schimonahia Varvara Blaga: Mă gândesc la 103
  • 104. ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu pentru ca,privind la săvârșirea vieții, să le urmați credința.” A urma credința înaintașilor noștri înseamnă a le respectaacestora viața dar mai ales cuvintele pe care ni le-au lăsat ca tezaurde mare preț... Să le punem noi așadar pe acestea în practică, să leducem la împlinire duhovnicească în viața noastră de zi cu zi. Avemresponsabilitatea de a le păstra cu sfințenie și de a le transmitegenerațiilor care vor urma calea vieții monahale, căci suntmoștenire lăsată de oameni ce au trăit autentic în duhul SfințilorPărinți. Sfântul Ierarh Glicherie, fiind un mare râvnitor de viațăpustnicească, a iubit tare mult locurile retrase în care se află astăziMănăstirea Brădițel. În acei ani grei de prigoană comunistă, veneași aici (pe când trăia Părintele Partenie Cojocaru) dorind foarte multca poiana să devină un lăcaș de rugăciune, cu o Sfântă Bisericăînchinată Maicii Domnului. Și într-adevăr, din roua rugăciunilor și a binecuvântărilorSfinției Sale, s-a întemeiat această frumoasă mănăstire de maicicare este, aș putea spune, o minune vie a Maicii Domnului. Când Sfântul Ierarh Glicherie ne vizita, lăsa întotdeauna unduh de pace și liniște în sufletele noastre. Ne întărea și ne mângâiacu scurte dar profunde cuvinte de învățătură, pentru frica deDumnezeu și gândul la ceasul judecății. Atunci, cu mintea fragedă de nou începător, îl vedeam ca peun chip coborât din Viețile Sfinților iar astăzi privesc cu sufletul șiochii smeriți către Icoana Sa... Fiind un aspru nevoitor și unosârdnic păstrător al canoanelor bisericești și al tradiției ortodoxe,Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul a apărat cu demnitatebiserica și credința noastră. În anul 1999 (la 14 iunie) am trăitmomente înălțătoare lângă racla cu Sfintele Moaște, în ziuacanonizării sale... Ca semn al dragostei pe care ne-o poartă, SfântulIerarh Glicherie ne-a cercetat prin izvorârea Sfântului Mir dinicoana sa, la 13 septembrie 2006 și, mai apoi, în repetate rânduri. 104
  • 105. Mănăstirea Slătioara Canonizarea Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul (1999) Am primit această minune ca pe un dar de la Dumnezeu,pentru întărirea credinței în aceste timpuri apocaliptice. Având îndrăzneală la Scaunul Dumnezeirii, îi simțim dinbelșug darul Sfântului Glicherie, dar pe care îl revarsă asupranoastră și am credința că, așa cum m-a luminat pe mine cu darulSfântului Botez (pruncă fiind), nu va înceta să ocrotească și bisericași obștea noastră în ispitele veacului în care trăim. Înalt Preasfințitul și Mitropolitul Silvestru Onofrei(Dumnezeu să-l odihnească!) – duhovnicul mănăstirii noastre înperioada 1986-1992, a întărit grija deosebită pentru respectareapravilei în biserică și a citirii Psaltirii neadormiților (citireacontinuă, pe parcursul fiecărei zile, între slujbe). Ne aducea aminteîn predicile Sfinției Sale de regulile monahale ale SfântuluiPahomie și ne îndemna a le îndeplini cu sârguință... Ne vorbeadespre datoria fiecărui călugăr de a fi prezent la toată pravilabisericească și nicidecum de a o înlocui cu aceea de la chilie. 105
  • 106. Ne spunea de multe ori: „Ca buni ostași ai lui Hristos, să fițipermanent cu luare-aminte la pravilă și la ascultare. Toată faptabună vine din frica de Dumnezeu și din smerita cugetare.” Tot ceeace ne învăța, noi regăseam în persoana Preasfinției Sale. Multă bucurie duhovnicească simt, gândind la viața și pildaPreacuviosului Părinte Nifon Marinache, duhovnicul nostru înperioada 1955-1986. A fost un tată iubitor de fiii săi sufletești, unmângâietor al inimilor întristate și un bun organizator în treburilemănăstirești. Ne aducea aminte de a păstra în sufletele și cugetelenoastre râvna din prima zi în care am venit în mănăstire, spunând căaceasta este pavăza care ne va ajuta în drumul anevoios și plin deîncercări al vieții. Fiind un exemplu de urmat al răbdării, aldragostei și al ascultării, l-am cunoscut ca pe un chip de odesăvârșită dăruire. Vie îmi este în întreaga ființă și amintirea vieții și persoaneiMaicii Starețe Macaria Samoilă. Parcă îmi sună și acum în urechisfaturile de preț ale Sfinției Sale: „Sfânta ascultare să o faceți cutoată râvna și dragostea; să nu plecați de la ascultare fărăblagoslovenie, ca Dumnezeu să primească osteneala voastră;precum lucește lama plugului, așa și osteneala celor ce lucrează cufrică de Dumnezeu...” Am râvnit la cele trei virtuți care o împodobeau pe MaicaStareță Macaria: smerenia, blândețea și dragostea, pe care eu nu amreușit până acum să le dobândesc nici în cea mai mică măsură... Proaspătă în minte am și amintirea Maicii Econoame AntoniaDrângu, despre care îndrăznesc a spune că ne-a rămas pildă dedesăvârșită ascultare. A iubit mult nevoința și înfrânarea... Să leurmăm acestor chipuri monahale desăvârșite exemplul... În prezent, ne aflăm sub povățuirea Înalt Preasfințitului șiMitropolitului Vlasie Mogârzan, vlăstar din rădăcină sfântă, ucenical Sfântului Ierarh Glicherie. Întotdeauna, prin cuvintele de învățătură, ne aduce în sufletmângâiere, liniște și pace și ne inspiră încredere, dragoste și prețuirepentru viața pe care de bună voie am ales-o și pe care am urmat-o 106
  • 107. din darul lui Dumnezeu. Fie ca o picătură din dragostea și îndelungasa răbdare să fie sădită și în sufletele noastre. Viața de mănăstire este asemenea unei corăbii la a căreicârmă veghează Măicuța Domnului, iar ispitele monahilor sunt cavalurile mării. De vom pleca fruntea în fața lor, vom rămânenevătămați, iar de nu, ne vom strivi de ele. Și, de vom răbda cuînțelepciune ispitele mici de astăzi, ne vom întări pentru celeviitoare, mai mari... Să luptăm cu sinele, cu orgoliile personale, pentru a puteapăstra unitatea dintre noi. Cea mai înaltă faptă călugărească esteprimirea senină a tăierii voii proprii, căci de aici se nasc toatefaptele bune și invers - neacceptarea tăierii de voie, duce spre toaterelele. Să întoarcem inimile și gândurile noastre către Dumnezeu, săne plecăm voii Lui că, dacă doar ne vom arăta oamenilor că suntembuni și în realitate nu suntem, ne înșelăm pe noi și nu pe ei... Căciomul caută la față, dar Dumnezeu cercetează inimile și rărunchii șitoate tainele le știe cu adevărat... Să ne temem de Dumnezeu pentrucă într-o zi vom părăsi lumea aceasta și vom da răspuns la judecatacea dreaptă și înfricoșată. În numele întregii obști, îmi exprim nădejdea că, pentrurugăciunile înaintașilor și ale râvnitorilor de azi, Măicuța Domnuluine va acoperi cu cinstitul său omofor și ne va scăpa de înșelăciunilepotrivnicului, neîngăduind să se risipească acest sfânt lăcaș. Reporter: ...Și un scurt mesaj pentru tinerele vlăstaremonahale... Maica Stareță Schimonahia Varvara Blaga: Să luptăm cudragoste pentru Dumnezeu și să nu ne abatem de la cea mai scurtăcale către cer – Sfânta Ascultare. Să iubim a ne smeri și a urmadragostei duhovnicești a uneia către cealaltă și întotdeauna să avemîn inimă făgăduința dată în fața Sfântului Altar. Numai așa vom dobândi convingerea că viața monahală pecare am început-o este cea mai înaltă școală, unde se învață științadespre Dumnezeu și aceea a cunoașterii de sine. (februarie 2009, Mănăstirea Brădițel Neamț) 107
  • 108. Cuvânt de încheiere “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, 13.7) Nu ştim dacă această mică lucrare împlineşte scopulpropus... Rămâne ca cititorul însuși să aprecieze importanțacelor aşternute de noi pe hârtie... Prin aceste umile cuvinte, s-a dorit liniştirea glasuluiconştiinţei care cerea revigorarea (fie și numai în amintire) ajertfei înaintaşilor noştri. Exemplul chipurilor monahale deieri şi de azi rămâne neşters în inimi. De acum, va trebui sădemonstrăm noi înșine, prin fapte, că dorim să păşim pe urmelelor. Numim cărticica - mesajul generaţiei monahilor încărunţiţide ieri ... transmis monahilor tineri de azi. Rugăciunile Sfinţiilor lor să ne lumineze cugetele şi să neîntărească în duhul curatei ortodoxii, acum... în apostaziavremurilor în care trăim. Să ne ajute să păstrăm credinţa şifăgăduinţa călugărească până în clipa morţii. Cu cât ne simţimmai slabi şi mai neputincioşi în faţa norilor grei ce se ridică laorizontul ortodoxiei, cu atât alergăm mai grabnic laAcoperământul Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor,încredințați fiind de al lor minunat ajutor şi nu ne gândimnicicum că aceștia ne vor părăsi, deşi nu avem fapte vrednicepentru a fi ascultaţi și miluiți. Milostivirea lui Dumnezeu să completeze lipsurilenoastre. Duhul Sfânt să însufleţească aceste simple cuvinte ca,picurând în sufletele autorilor şi cititorilor lucrării de față, săaducă roade însutite, spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor.Amin. Autorii 108
  • 109. Înalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, în mijlocul soborului de maici de la Brădiţel 109
  • 110. Înalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, în mijlocul soborului de maici de la Brădiţel 110
  • 111. 1975 - Izvorul Tămăduirii - Hramul Mănăstirii Brădiţel Neamţ1974 - Maica Stareţă Macaria Samoilă 1985 - Părintele Arhimandrit Nifon şi Maica Magdalena Gliga Marinache 111
  • 112. 112
  • 113. Imagini din Mănăstirea Brădiţel Neamţ 113
  • 114. 114
  • 115. 115
  • 116. Pictura în tehnica ulei (stil realist) s-a realizat în perioada 1991-1993. 116
  • 117. 117
  • 118. Vizita Î.P.S. Chiprian de Oropos şi Fili la Mănăstirea Brădiţel Neamţ - 1999 118
  • 119. Vizita Î.P.S.Fotie al Bulgariei la Mănăstirea Brădiţel Neamţ - 2008 Î.P.S. Vlasie Mogârzan -Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit 119
  • 120. Înalţi Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit oficiind Sfânta Liturghie în Mănăstirea Brădiţel Neamţ 120
  • 121. 121
  • 122. Părintele slujitor al Mănăstirii Brădiţel Neamţ, Ieroschimonahul Calistrat Oţel 122
  • 123. Înalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul BisericiiOrtodoxe Române de Răsărit, în mijlocul soborului de maici de la Brădiţel, cu ocazia sfinţirii din 1996 123
  • 124. Părintele Ieroschimonah Calistrat OţelÎnalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, în Sfântul Altar al Bisericii de la Brădiţel, slujind Sfânta Liturghie 124
  • 125. Botezul Domnului 2009125
  • 126. Înalt Preasfinţia Sa Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit şi alţi Înalţi Ierarhi în vizită la Mănăstirea Brădiţel Neamţ 126
  • 127. Maica Stareţă Schimonahia Varvara Blaga alături de Î.P.S. Vlasie, Arhiepiscopul şi Mitropolitul BOR – SV 127
  • 128. Maica Stareţă Schimonahia Varvara Blaga împreună cu Maica Alexia Chiriac Ascultări de obşte în Mănăstirea Brădiţel Neamţ 128
  • 129. Atelierul de tapiserie Atelierul de sculptură 129
  • 130. Atelierul de pictură130
  • 131. Atelierul de tricotaj Măicuţă ţesând barize131
  • 132. La tăiat lemne...132
  • 133. Măicuţe lucrând în atelierul mecanic al mănăstirii 133
  • 134. Imagini din bucătăria şi trapeza mănăstirii 134
  • 135. Pregătirea prescurilor... La strâns fânul... 135
  • 136. 1994 136
  • 137. La amenajarea drumului...137
  • 138. Intrarea principală a Mănăstirii Brădiţel Neamţ (Poarta cu Sfânta Cruce) 138
  • 139. CUPRINSPredoslovie ............................................................................5Aşezarea geografică...............................................................6Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ ......................................8•Problema necanonicităţii schimbării calendarului..............8•Lupta împotriva mutilării Bisericii Ortodoxe - Mişcarea de rezistenţă - Sf. Ier. Glicherie Mărturisitorul...................12•Perioada 1927-1947...........................................................21•Perioada 1948-1988 (Maica Stareţă Macaria Samoilă)....24•Construirea celei de-a doua biserici..................................31•Părintele Arhimandrit Nifon Marinache............................35•“Model ne este Biserica”…………………………………….41•Continuarea lucrării la cea de-a doua biserică.................47•Maica Stareţă Teofana Nistor.............................................52•Î.P.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Silvestru Onofrei........57•Perioada 1988-2008...........................................................65•Î.P.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Vlasie Mogârzan........76La umbra unei minuni..........................................................90Icoana Izvorâtoare de Mir a Sfântului Ierarh Glicherie......91Tămăduiri minunate.............................................................95Interviu cu Maica Stareţă Schimonahia Varvara Blaga.....103Cuvânt de încheiere ...........................................................108Album fotografic.................................................................109 139
  • 140. “Din dorinţa de a ne mântui, pe lângă datoria personală, avem şiresponsabilitatea de a preţui munca înaintaşilor, păstrând tot ceea ce ei, prin multăosteneală, cu frică şi lacrimi au construit. Lucrarea lor se referă nu numai la realizărilemateriale, ci mai ales la edificiul duhovnicesc, iar responsabilitatea noastră nu estenumai morală, ci şi o obligaţie înaintea lui Dumnezeu. Scopul lucrării de faţă este de a preamări numele Maicii Domnului şi de a-imulţumi pentru minunile pe care le-a săvârşit în acest sfânt lăcaş, de la întemeierea luipână acum, iar prin această prismă vrem a sublinia şi evenimentele petrecute de-alungul anilor ...” Î.P.S. Vlasie Mogârzan Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România ISBN ...........................................